Academia Română, Filiala Timişoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” IOAN HAŢEGAN DICŢIONAR ISTORIC AL AŞEZĂRILOR DIN BANAT SEC. XI-XX Atestări documentare şi cartografice Editura ARTPRESS Editura BANATUL TIMIŞOARA 2013 Editura Artpress Acreditată CNCSIS 2006 Director: Ioan Aurel Laslău Consilier editorial: Dorin Moise RO - Timişoara, 300 110, str. Petru Cermena nr. 1 Tel./Fax: 0256-293.809, 0256-293.975 E-mail: [email protected] www.artpress.com.ro Coperta: Andreea Hațegan Tehnoredactare: Sándor Attila Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României HAŢEGAN, IOAN Dicţionar istoric al aşezărilor din Banat : sec. XI-XX: atestări documentare şi cartografice / Ioan Haţegan. - Timişoara : Artpress : Banatul, 2013 Bibliogr. ISBN 978-973-108-530-2 ISBN 978-606-8385-04-4 81’374.2:911.37(498.5)”10/19”=135.1 Academia Română, Filiala Timişoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” IOAN HAŢEGAN DICŢIONAR ISTORIC AL AŞEZĂRILOR DIN BANAT SEC. XI-XX Atestări documentare şi cartografice Editura ARTPRESS Editura BANATUL TIMIŞOARA 2013 Introducere Intenţia cu care am pornit la alcătuirea acestui dicţionar a fost aceea de a oferi specialiştilor şi publicului un îndreptar în cunoaştera formelor grafice sub care au fost atestate documentar aşezările (oraşe, sate, cătune, ferme, sălaşe, etc.) în izvoarele cunoscute (nouă) din mileniul al doilea al erei creştine. Munca de adunare a început în anul 1974 şi a continuat până azi. Materialul documentar rezultat este deosebit de voluminos şi nu poate fi cuprins între paginile acestei lucrări. Ca urmare am decis să prezentăm doar formele sub care apar aşezările în sursele documentare, fără a mai prezenta şi o istorie- scurtă sau mai amplă – a acestor localităţi. Mulţi cunoscuţi au întrebat de ce nu se publică integral materialul existent. Posibilităţile mele materiale sunt cele ale unui istoric bugetar iar epoca în care trăim nu este – încă – interesată în publicarea unei (unor) lucrări de mii de pagini despre Banat. Materialul adunat stă –acum şi pe viitor – la dispoziţia celor interesaţi în studierea şi publicarea sa integrală. Am ales prezentarea sub un titlu (o formă de bază) a aşezării şi trimiteri –în ordinea alfabetică- a diferitelor forme în care a apărut, documentar şi cartografic, respectiva aşezare. Pentru forma de bază am ales fie prima atestare documentară a aşezării (mai ales în cazul în care este vorba doar despre o singură menţiune şi aceasta este definitorie) fie forma definitorie pentru aşezare în cazul mai multor atestări. Acestea sunt valabile pentru aşezările dispărute până la sfârşitul veacului al XX-lea. În cazul localităţilor existente şi azi am ales forma oficială actuală. Facem această precizare întrucât numele aşezărilor bănăţene apare în forme oficiale în lb. maghiară, germană, sârbă, română, turca osmană, latină, etc. Schimbările politice majore suferite de Banat 5 în mileniul al II-lea al erei creştine au făcut ca diferitele regimuri politice şi administraţiile aferente acestora să preia ad litteram sau în spiritul limbii şi alfabetului lor, să le modifice după topicul limbii lor, sau să impună cu totul alte nume aşezărilor bănăţene eixistente în timpul acestor administraţii. Problemele cele mai mari de identificare au apărut atunci când administraţiile au procedat la modificări majore ale numelor de aşezări. Acest fenomen s-a produs în ultimele decenii ale veacuului al XIX-lea atunci când administraţia maghiară a maghiarizat vechile denumiri sau chiar le-a schimbat cu totul. După primul război mondial statele succesoare ale monarhiei austro-ungare (regatul României, regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor –mai apoi regatul Yugoslaviei- şi regatul Ungariei) au preluat, modificat, schimbat numele aşezărilor, fie conform topicului limbii respective, fie după alte considerente. Am folosit formele administrative actuale: româneşti, sârbeşti, maghiare, pentru toate aşezările existente în anul 2000. Sursele istorice şi cartografice folosite au fost cele detaliate la bibliografie. Pentru o mai corectă şi eficientă înţelegere vom detalia aici cei mai importanţi autori ce au avut contribuţii la cunoaşterea evoluţiei istorice (generale sau pe o anumită perioadă istorică). Se remarcă din istoriografia maghiară Pesty Frigyes, Györffy György, Felix (Bodog) Milleker, Engel Pál, Halasi-Kun Tibor, Szentkláray Jenő, Berkeszi István, Csánki Dezső, Baróti Lajos, Bodor Antal, Barány Ágoston, Borovszky Samu, Márki Sándor, Lendvai Miklós; din cea română Iosif Bălan, Marius Bizerea, I.D. Suciu, Coriolan Suciu, Costin Feneşan, Dumitru Ţeicu, I.Băcănaru-I.Ghercec,Vasile Ioniţă, autorii Dicţionarului toponimic al Banatului şi cei ai seriei C din Documenta Romaniae Historica; din cea sârbă Milica Markovič. Nu am inclus aici autorii diferitelor monografii de aşezări care pot fi întîlniţi, cu menţionarea celor 600 de lucrări, în lucrarea noastră Ghid monografic. Bibliografia monografiilor de localităţi bănăţene, Ed. Banatul şi Artpress, Timişoara, 2006. Dintre izvoarele cartografice am folosit îndeosebi hărţile 6 Habsburgice din secolul al XVIII-lea : harta Mercy din 1723-1725, harta din 1761, cele din 1768-1772, 1786. Am folosit şi hărţile de secol XIX şi XX (în maghiară şi română) în special pentru identificarea aşezărilor temporare, semipermanente sau chiar permanente din extravilanul aşezărilor (major, puszta, tanya, telek, telep, hodaja, szállás, salaš, odaie, sălaş, fermă, etc.). Am folosit conscripţiile din anii 1717, 1743, 1772, 1870, etc. care oferă elemente interesante,uneori inedite, despre nivelul şi calitatea locuirii umane în Banat. Lucrările folosite sunt editate în diverse limbi; română, latină, maghiară, germană, turca osmană- în transliterări şi traduceri române, maghiare, germane, sârbe. În conformitate cu topicul lexical al fiecărei limbi numele aşezărilor sunt redate fie lexical, fie în variante accesibile autorului respectiv. Avem de-a face cu transcripţii ad litteram sau cu forme adaptate. Astfel litera ş este redată fie ş, fie s, fie sch, fie š. Litera B este redată în germana de secol XVIII cu P, litera D ca T. În latina medievală a regatului maghiar litera i este redată cu j şi cu y, litera u apare şi ca v sau w; iar exemplele pot continua la nesfârşit. Am prezentat fiecare variantă în ordinea sa alfabetică dar şi cumulate pe fiecare localitate. Se impun câteva precizări suplimentare. În primul rând se impune diferenţierea comitatelor medievale din Banat (Arad şi Cenad cu localităţi la N şi S de Mureş, Torontal, Cuvin-Kovin, Caraş, Timiş ) de cele din epoca modernă 1779-1918 (Timiş, Torontal, Caraş, Severin- apoi Caraş-Severin), de cele din secolul XX din România interbelică (Timiş-Torontal, Caraş-Severin, apoi Caraş şi Severin) de cele de după 1968: Timiş, Caraş-Severin şi parţial Arad şi Mehedinţi ). Pentru a nu crea dificultăţi am folosit doar prescurtări pt. comitatele medievale: ex. ct. med. Arad, Timiş, etc. Nu am folosit nici o menţionare a comitatelor moderne şi a judeţelor spre a nu crea confuzii teritoriale. O altă precizare se impune în ceea ce priveşte districtele româneşti medievale din Banat, a căror număr trece de 40 şi 8 dintre acestea au primit privilegii din partea regalităţii. Domeniile medievale cuprindeau un număr mare, sau destul de 7 mare, de aşezări aflate în proprietatea unei familii nobiliare sau a regalităţii direct sau prin intermediul unei cetăţi regale. Studiile de geografie istorică asupra acestor domenii se află încă la începuturi aşa încât importante precizări geografice sunt foarte posibile în viitor. În perioada stăpânirii otomane asupra Banatului 1552-1716, multe districte s-au transformat în sangeacuri cu aproximativ aceiaşi suprafaţă teritorială. Alte sangeacuri au rezultat din comasarea a două sau mai multe foste districte sau spaţii geografice apropiate. Nahia era unitatea administrativ teritorială inferioară sangeacului iar karyie desemna de obicei o localitate, în timp ce silişte desemna localităţile pustiite. Administaţia habsburgică a împărţit Banatul iniţial în 13, apoi în 12 districte ( 1717-1774 ) şi în final în 4 ( 1774-1778 ). Atunci când am folosit sintagma distr. X înseamnă că este vorba despre un district din secolul al XVIII-lea şi nu de unul medieval. Am menţionat localitatea în distr.med. X sau în distr. mod. Y. Dezvoltarea intensivă a agriculturii bănăţen de după 1849 a condus la apariţia a numeroase aşezări temporare, semipermanente şi chiar permanente în extravilanul vechilor vetre. Numele acestora a fost variabil şi se schimba după numele nobilului, a unor membri ai familiei sale. Vom întâlni menţiuni de genul X fostă Y. Un alt element disturgător îl reprezintă menţionarea unei asmenea locuiri odată ca pustă, apoi ca tanya, apoi ca major. Cum în hotarul aceleiaşi localităţi erau mai multe asemenea numiri este greu de identificat cu maximă precizie schimbările survenite, mai ales că de multe ori acestea nici nu sunt menţionate. Fenomenul aşezărilor din extravilan merită o atenţie specială în viitoarele decenii. Ioan Haţegan Timişoara Iulie 2013 8 Lista prescurtărilor şi Glosar Alsó = de Jos ( lb. Maghiară ) Castrum = cetate Com. = comitat Distr. = distict Dolne = de Jos ( lb.sârbă ) Dom. = domeniu funciar E. = Est Erdészlak = Casa pădurarului Falu = sat Falva = sat Fam. = familie, familii Felső = de Sus ( lb. Maghiară ) Gorna = de Sus ( lb. Sârbă ) Gőzmalom = moară cu aburi ( lb. Maghiară ) Gross = mare ( lb. Germană ) H. = hortă Hodaja = odaie ( lb. Maghiară ) Î. = între Inf. = înfiinţat Karyie = comună, aşezare ( lb.turco-osmană ) Kis = mic ( lb.maghiară ) Km. = kilometru Klein