Ilie MOISE Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere şi Arte “Lucian Blaga” University of Sibiu, Faculty of Letters and Arts Ilie Dăianu şi spiritul Blajului Ilie Daianu and the Spirit of Blaj This study is meant to revisit the image of one of the long-forgotten personalities of Transylvanian culture at the end of the 19th century and the beginning of the 20th century: Dr. Ilie Daianu. A fearless political journalist ( he was a member of the group of journalists who covered the famous trial of the Memorandum), editor-in-chief of newspapers and magazines (“Dreptatea” – “Justice”, “ Tribuna” – The Tribune”, “ Ravasul” – “The People’s Paper”), writer, translator (he translated into Romanian the memorandum “Supplex Libellus Valachorum”) and publisher ( he published in the Latin alphabet Grigore Maior’s “ Sermons”), dr. Ilie Daianu was “a man of his time”, actively involved in the main events that prepared The Union of 1918, a historical event to which he dedicated his entire work and life. Some of Ilie Daianu’s most representative works are: “Eminescu in Blaj” – a meritorious contribution to Eminescu’s biography, “The Titan of Sisesti” and “The Silesian Poet Martin Opitz and the Romanians from Transylvania”. Keywords: Romanian culture at the beginning of the XXth century, Ilie Dăianu, preparations of the 1918 Union Institution’s address: Bd-ul.Victoriei, nr. 5-7, Sibiu, 550024, România, tel: +40-(269) 21.55.56, Fax: 40-(269) 21.27.0, E-mail: [email protected], Web: http://litere.ulbsibiu.ro Personal e-mail: [email protected] elevaţie intelectuală şi morală, care domnea în şcolile niversarea a două veacuri şi jumătate de blăjene de la sfârşitul veacului al XIX-lea4. Cu sprijinul AA la întemeierea şcolilor din Blaj, moment iluştrilor săi dascăli (Timotei Cipariu şi Ioan Micu unic în istoria învăţământului şi culturii Moldovan) şi – desigur - prin muncă, voinţă şi româneşti, mi-a prilejuit bucuria evocării unei inteligenţă a acumulat o cultură temeinică, încercând să personalităţi aproape uitate – protopopul unit al Clujului dobândească, asemenea tuturor înaintaşilor care au de odinioară şi director al Tribunei, între anii 1896-1900, trecut prin şcolile Blajului, că „Soarele românilor de distinsul cărturar dr. Ilie Dăianu. A fost un bun prilej de aici a răsărit” (Ion Heliade), că acolo, în orăşelul de la a readuce în memoria celor mai vârstnici figura de întâlnirea celor două Târnave se făureau caractere patriarh a publicistului, silueta înaltă trecând liniştit pe puternice, forjate de conştiinţa latinităţii, de trecutul străzile Clujului, sau urcând pe fosta Regală, nr. 52 nostru istoric şi – îndeosebi – de dorinţa de a fi de (Republicii) unde nimic nu mai mărturiseşte, astăzi, că folos ţării şi neamului. acolo a ostenit atâţia ani, spre folosul culturii Şi-a continuat studiile universitare – teologia şi literele româneşti, un ziarist de înaltă ţinută etică şi – la Budapesta şi Graz, cu o bursă primită din partea profesională, un autentic reprezentant al scrisului mitropolitului Ioan Vancea, luându-şi doctoratul cu transilvan împământenit la noi de spiritul Blajului şi al teza Vocalis nasalis în limba română, tipărită, la Budapesta, şcolilor sale. în 18955. Ca student al Universităţii din Graz a audiat, Dr. Ilie (Elie) Dăianu s-a născut la 9 martie 1868, în timp de un an, cursurile renumitului romanist Carol localitatea Cut din judeţul Alba, fost domeniu al Schuchardt şi ale altor profesori cunoscuţi ai vremii, Blajului, cumpărat de episcopul Petru Pavel Aron „din specializându-se în romanistică şi aprofundând, totodată, al său”, la 1758 pentru a înzestra proaspăt înfiinţatele limba şi literatura germană. Spirit receptiv, cu o solidă „şcoli de obşte”1. Fiu de ţărani înstăriţi (tatăl său era 2 cultură literară, istorică şi teologico-filozofică, reuşeşte primar) şi-a început studiile în sat , apoi le-a continuat să se impună drept unul dintre cei mai prestigioşi la Sebeş, Sibiu şi Blaj unde a susţinut, în 1888 şi 3 membri şi conducători ai societăţii Petru Maior din examenul de maturitate . O „convorbire” din 1938, va Budapesta. Un prim succes notabil, care i-a readus, cu prilejui fostului şef al promoţiei 1888, o emoţionantă siguranţă, în minte discursul memorabil al profesorului evocare a momentului, dar şi a atmosferei de înaltă Timotei Cipariu, la Centenarul şcolilor din Blaj: „Care 73 >>> 5/ 2010 Transilvania şcoală, între toate şcoalele româneşti, poate să arate Se căsătoreşte, în 1897, cu Ana (Netti) Totoianu din atâţia bărbaţi mari, ieşiţi din sânul lor?” Miceşti - Alba, dar curând, în iulie 1900, rămâne văduv. În perioada 10-14 aprilie 1894 participă, împreună Se retrage între zidurile culturale ale Blajului unde este cu Valer Moldovan, Ilie Cristea (viitorul patriarh), Iuliu numit profesor de teologie morală şi pastorală la Maniu şi Aurel Vlad, la Congresul studenţesc de la Facultatea de teologie. „La şcolile din Blaj, se Constanţa, pe care îl va prezenta în Dreptatea, sub confesează Ilie Dăianu în 1929 - era o atmosferă pseudonimul Edda6, iar în luna mai a aceluiaşi an face straniu de ostilă faţă de Eminescu – studiul regretatului parte din biroul de presă al procesului Memorandului, canonic Grama îi crease această atmosferă. De aceea condus de dr. Vasile Lucaciu şi Septimiu Albini. După era o îndrăzneală din partea mea, când într-un articol propria-i mărturisire, pe lângă corespondenţele şi dările de din Unirea l-am pomenit elogios... Îndrăzneala – seamă cu privire la proces, ce le trimite ziarului Dreptatea precizează Dăianu – a avut efect: am fost felicitat când din Timişoara, era şi un fel de „aghiotant personal” al de unul, când de altul, de profesorii Blajului care l-au gazetarului Roberto Fava, trimis special al mai multor cunoscut personal şi ce amintiri îi păstrează8.” De la ziare italiene. aceşti profesori a reuşit Dăianu să adune ştiri, amintiri, După terminarea studiilor, dr. Ilie Dăianu a fost un „aproape tot ce se putea şti despre petrecerea lui an (1895) redactor la ziarul Dreptatea din Timişoara, Eminescu la Blaj9.” apoi, din însărcinarea lui Ioan Raţiu, director al Tribunei Dr. Ilie Dăianu părăseşte Blajul în 1902, fiind numit din Sibiu pe care o conduce de la 1 ianuarie 1896 până preot şi protopop al Clujului, funcţie în care va rămâne la 1 mai 19007. Aici s-a remarcat ca un gazetar politic timp de aproape 40 de ani, până la pensionare. Când a bine informat, cultivând cu predilecţie o publicistică fost instalat, unul dintre enoriaşi (Ioan Bereş) i-a întins literară şi culturală. brâul roşu, semn al puterii şi al trainicei legături dintre A semnat, în Tribuna, nenumărate articole şi studii păstor şi turmă, cu următoarele cuvinte: „În această (printre care Victor Vlad Delamarina, elogios apreciat de legătură zace siguranţa unei rodnice lucrări, pentru Maiorescu) şi a sprijinit începuturile literare ale multor marea misiune ce ne aşteaptă, de a ridica noul Sion, tineri, merit puţin reliefat de critica şi istoria literară. noua biserică din Cluj, de a asigura înflorirea atâtor În 1897 îi publică tânărului Octavian Goga, elev în şcoale române şi mântuirea atâtor suflete mult clasa a VI-a a Liceului de Stat din Sibiu, şase poezii, încercate, de a readuce spiritul păcii, al concordiei şi al apoi, în nr. 1 din 13 ianuarie 1900, pe când Goga era progresului.” Tânărul protopop le răspunde clujenilor elev la „Andrei Şaguna” din Braşov, face să vadă cu aceeaşi căldură şi emoţie, asigurându-i că primeşte lumina tiparului poezia In calomniatores, un vehement brâul ca pe un semn al dragostei şi devotamentului, „ca protest liric împotriva procurorului Lazar de la pe un inel de logodnă primit de la mireasa sa – Parohia Tribunalul din Alba-Iulia care a insultat memoria lui Clujului.” Avram Iancu. În timpul directoratului său, Tribuna a Lumea românească din zonă s-a bucurat de sosirea purtat o intensă campanie împotriva serbărilor lui Ilie Dăianu, pregătirea intelectuală şi trecutul său Milleniului, pe atunci în plină desfăşurare. Semnând şi fiind o garanţie a înţelepciunii şi afecţiunii speciale faţă cu pseudonimul Edda, a publicat, în afară de articole de soarta celor mulţi. La începutul activităţii are de politice, note de călătorie, recenzii şi articole de istorie înfruntat autorităţile şcolare ale statului maghiar pentru a culturii. a putea susţine singurul aşezământ cultural românesc În numărul din 4/16 februarie, redacţia face şcoala primară de pe lângă Biserica Bob, pe care reuşeşte cunoscut cititorilor că dr. Ilie Dăianu se retrage de la să o salveze prin ridicarea unei noi clădiri, conformă cu conducerea ziarelor Tribuna şi Foaia poporului, anunţ cerinţele legii Appony. În misiunea sa de ridicare însoţit de o admirabilă caracterizare a personalităţii culturală a românilor, s-a sprijinit, deopotrivă, pe acestuia: „Dl. dr. Ilie Dăianu, directorul ziarului Tribuna Despărţământul Asociaţiunii din Cluj, condus de dr. şi al Foii poporului se retrage, cu ziua de azi, de la Amos Frâncu. Calendarele, conferinţele şi broşurile conducerea lor, după 4 ani împliniţi, cât timp şi-a editate (Serbările de la Sibiu – 1905; Problemele Asociaţiunii consacrat toate forţele intelectuale, întreaga energie şi – 1912 ş.a.), aveau întotdeauna, în prim-plan, pe diligenţă, numai pentru ridicarea acestor organe jurnalistul, protopopul şi oratorul de elită care a fost dr. Ilie naţionale de publicitate la nivelul reclamat de spiritul Dăianu. timpului şi de serviciul poporului, în serviciul căruia A fost un protopop de mare cultură, un publicist sunt puse. Publicul cititor va regreta, cu noi împreună, remarcabil şi un istoric respectat care a ştiut să îmbine retragerea d-lui dr. Ilie Dăianu de la conducerea – spre folosul neamului – activitatea păstorească de la ziarelor noastre, dar să sperăm că dl. Dăianu va Biserica Bob, cu aceea de gazetar. El s-a impus, apoi, în rămâne, şi pe mai departe, muncitor zelos în coloanele ochii opiniei publice atât prin demnităţile pe care le-a ziarelor noastre, va rămâne ceea ce a fost – energic deţinut – membru în Comitetul Central al Asociaţiunii..