FAMILIA Revistă de cultură Nr. 5-6-7 l mai-iunie-iulie 2020 Oradea Responsabilitatea opiniilor, ideilor şi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familia revine exclusiv autorilor lor. Seria a V-a REDACŢIA: mai-iunie-iulie 2020 anul 56 (156) Ioan MOLDOVAN - Director Nr. 5-6-7 (654-655-656) Traian ȘTEF - Redactor șef Miron BETEG - Secretar de redacție Mircea PRICĂJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUȚ REVISTĂ DE CULTURĂ Redactori asociați: Apare la Oradea Marius MIHEȚ, Aurel CHIRIAC Seriile Revistei Familia REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: l Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906 Oradea, Piaţa 1 Decembrie, nr. 12 l Seria a doua: 1926 - 1929 Telefon: 40-259-41.41.29 M. G. Samarineanu E-mail: l Seria a treia: 1936 - 1940 [email protected] M. G. Samarineanu (Print) I.S.S.N 1220-3149 l Seria a patra: 1941 - 1944 (Online) I.S.S.N 1841-0278 M. G. Samarineanu www.revistafamilia.ro l Seria a cincea: TIPAR: Metropolis, Oradea 1965-1989 Alexandru Andriţoiu Idee grafică şi tehnoredactare: Miron Beteg din 1990 Ioan Moldovan Responsabili de număr: Revista este instituţie a Marius Miheț Consiliului Judeţean Bihor Ioan Moldovan ABONAMENTE LA FAMILIA Cont pentru abonamente: RO81TREZ07621G335000XXXX deschis la Trezoreria Oradea C.F. 4208358 FAMILIA REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ Fondată în 1865 de IOSIF VULCAN DIRECTOR: IOAN MOLDOVAN Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România Editorial Traian Ștef Pandemia În acest an au murit deja și vor mai muri – că sîntem doar pe la jumă- tatea lui – mai mulți oameni decît în anii trecuți din acest secol. Au murit stingîndu-se de bătrînețe, de bolile rele și urîte, în accidente, pe uscat, pe ape și în aer, în războaie și atentate criminale, de foame. Planeta este cutre- murată însă și de un nou virus, Coronavirus sau Covid 19, un alt fel de virus gripal aducător de moarte. A fost suficient un singur om contaminat într-o țară și cazurile s-au multiplicat pînă la mii, sute de mii, spre zece milioane în toată lumea – aceștia, testați, dar poate sînt de zeci de ori mai mulți. Nici un stat nu a fost pregătit: cu tratamentul adecvat, spitale, medici specialiști, echipamente suficiente, ca să nu mai vorbesc de vaccin. Cu atît mai puțin populația. Au fost adoptate doar forme de apărare. Virusul acesta este considerat un dușman periculos, nevăzut, iar în fața lui sunt doar reacții în apărare, asemănătoare cu panourile de pe șosele împotriva zgomotului. Organizația Mondială a Sănătății și guvernele asis- tate de comisii și specialiști, bruiate de profesioniști ai dezinformării și ma - nipulării, au propus cîteva reguli simple: igiena personală și colectivă mai atentă și evitarea contactului cu alte persoane. Acestea au fost legiferate sub semnul stării de urgență, ajungîndu-se ca nerespectarea lor să constituie infracțiune. Amenințarea cu amenda și apelul la resposabilitatea personală nu au funcționat nicăieri în lume. S-au blocat astfel: producția industrială, turismul, comerțul, cultura, învățămîntul, pentru a lăsa cît mai puține posibilități de contaminare. Contagiunea maladivă a fost însoțită de o am - plificare a efectelor psihice prin apelurile disperate ale autorităților (stați a - casă!) și știrile accentuînd situațiile dramatice, chiar tragice. Izolarea, tea - ma pentru sine și pentru ceilalți din familie, atmosfera care presupunea pe - ricolul iminent au dus la traume, depresii și anxietate. 5 Traian Ștef La noi, greul a căzut pe umerii guvernului liberal. Nu erau deloc pregătiți pentru asta. Plus că e un guvern minoritar, legiferarea aparți nîn - du-i în continuare PSD, ca și alte instituții ai căror membri sau șefi sînt de - sem nați de parlament. Au fost nepregătiți pentru că nu există o experiență tre cută într-o astfel de pandemie, pentru că rezervele naționale nu con - țineau materialele necesare, pentru că rezervele bugetare erau sleite. Aveau de gestionat asigurarea materialelor, organizarea spitalelor, ajutoarele eco- nomice, șomajul, șomajul tehnic, granițele, elaborarea protocoalelor, impu- nerea regulilor, intervențiile în situații critice. Sistemul sanitar nu era pre- gătit, direcțiile de sănătate publică s-au dovedit cuiburi călduțe pentru nepotisme, managerii s-au trezit că au de luat decizii și nu erau obișnuiți, medicii, că au de respectat reguli și de purtat măști și combinezoane mai mult decît incomode, ba că se pot îmbolnăvi chiar ei, primii. Au fost cazuri în care s-a impus conducerea militară pentru unele spitale. Pe margini, ten- tative de a provoca neîncredere și derută. Sînt patru luni în care au murit peste 1500 de oameni în România din cauza lui Covid 19, la vreo 25 000 de îmbolnăviri confirmate și tratate, mulți sînt încă în stare gravă, mulți au rămas cu afecțiuni și cu sănătatea șubredă. Și încă sînt depistate zilnic 200-300 de îmbolnăviri. Există o nerăbdare a ieșirii din adăposturi, se termină resursele în multe case, există multă nerăbdare, dar unele tentative de ieșire eșuează, se deschid fabrici care se închid repede pentru că se contaminează toți angajații. Totuși, situația e mai bine controlată, chiar dacă sînt multe voci publice, politice, care neagă cu cinism orice prudență a guvernului. Starea de urgență a fost înlocuită din 15 mai (fusese decretată de președinte în 15 martie) cu starea de alertă, aceasta prelungindu-se deocamdată pînă în iulie, în etape de cîte 30 de zile, cu noi forme de „relaxare” ce permit în esență circulația și asocierea persoa- nelor. Dacă generațiile părinților și bunicilor noștri au trecut prin războaie mondiale, ne este dat și nouă să trecem prin încercări ce par mai slabe, nu ne lovesc gloanțe în piept, ochi, picioare, bombele nu ne distrug casele. Războaiele erau un fel de agenți ai istoriei aducători de izbîndă sau înfrîn- gere, în timp ce epidemiile ar fi agenți ai naturii tulburați sau inspirați în rău de către om. Mintea umană este aceea care acum are a-și arăta puterile. Sînt multe întrebări care în viitorul apropiat sau mai îndepărtat își vor căuta răs- punsurile. Care este originea dovedită a virusului, care-i sînt urmările pen- tru corpul omului, pentru psihicul lui, pentru economia lumii, pentru relațiile dintre țările lumii, dacă va reveni, dacă va fi contracarat de știința contemporană. Nu pot să nu observ însă în jur, mai aproape și mai departe, iresponsabilitate, aventurism, manipulare, prostie. Și o disperare de cam- panie electorală ce ajunge să fie ticăloasă, obligîndu-i pe cei ce țin în față o 6 Pandemia foaie cu cifre să împartă de pe foaia respectivă măriri de salarii, dubări de pensii etc. Am fi înclinați să credem că în această perioadă cultura a suferit cel mai mult: teatre, filarmonici, librării, săli de spectacole închise, edituri blo- cate. Dar sportul? Pentru toate ni se propun mijloace alternative, cum poți dormi și pe o saltea, nu numai pe canapea. Sînt de pus pe cîntar, totuși, par- tea culturală și educația pentru că aici pierderile nu se recuperează în V, cum ne spunea ministrul de Finanțe că se va întîmpla cu economia. Lumea toată e îngrijorată, mai săracă, deși oricînd, oriunde există rentieri ai dezastrului și înțelepți. 7 Asterisc Gheorghe Grigurcu „Un obsedat al laconismului” Ideile: probleme pietrificate. Problemele: idei fluide. * Infinitul, din punctul de vedere al creatorului, o disperare a finitului (a Formei). * Înțeleptul, mereu egal cu sine prin naturalețe. Omul inteligent, mobil, într-un anume grad înclinat spre spectacol. Afectarea, un ingredient care, în doză rezonabilă, dă inteligenței un gust picant. * „Cea mai bună apărare împotriva unei iubiri este să-ți repeți pînă la bourrage că această pasiune e o nerozie, că nu merită atîta pentru ea etc. Dar tendința unei iubiri este constă tocmai în permanenta impresie că s-a întîmplat cu noi ceva nemaipomenit, ceva nemaiauzit” (Cesare Pavese). * Senectute. Particularele amărăciuni ale vieții trec succesiv pentru a rămîne pur și simplu amărăciunea acesteia. O epură. * În creație, constrîngerile și libertățile reprezintă aspecte ale ficțiunii. Evident cu excepția constrîngerilor care vin din afara creației. * 17 martie 2005. Fac un drum cu mașina la Craiova. După ce am pără- sit (surprinzător de repede) Curtea de apel, unde am însoțit o rudă, vizitez biserica Madona Dudu. Construcție înaltă, impozantă, rece, din anii ’20- ’30. Un interior vast, acoperit de picturi bine întreținute ce degajă o energie melodios imperativă precum un cîntec de trompetă. În spațiile dintre imaginile sfinților apar dreptunghiuri cu înflorituri în aur, de-o mare vervă grafică, posibil ecou din secession. La ieșire, găsesc în curte, spre surprin- 8 „Un obsedat al laconismului” derea mea, o cruce modestă care marchează mormîntul lui Vasile Cârlova. Labișul veacului al XIX-lea. Dumnezeirea și arta adunate la un loc. * În aceeași zi, solară și imprevizibil caldă (sunt peste 20 grade C!), văd, în goana mașinii, casa din Peșteana-Jiu, unde mi-am petrecut cinci ani din copilărie. Acum funcționează într-însa un dispensar veterinar. În partea din față a curții, goală odinioară, a apărut între timp o livadă de pomi viguroși. Clădirea e aparent neschimbată. Parcă mă așteaptă, dincolo de învolbură- rile timpului, la o enigmatică întîlnire, precum un loc rezervat în sala unui spectacol fantomatic care se amînă mereu. * Moment negru. Existența ca o dependență. Cum să scapi din lanțul ei, să fii liber aidoma unui obiect neînsuflețit? * Indivizi întrutotul mulțumiți de existența lor. „Filosofia” acestora are nuanțe bufe, ca o revărsare hazlie a berii peste buza unei halbe umplute în exces. * „Trei picturi realizate de cimpanzeul Congo, care au fost scoase la licitație la Londra alături de tablouri de Renoir, Fernand Leger și Andy Warhol, au fost adjudecate contra sumei de 14.400 de lire sterline (21.600 de euro). Estimate la sume cuprinse între 600 și 800 de lire sterline de casa de licitație Bonham, cele trei tablouri au fost achiziționate de americanul Howard Hong, care se vrea a fi «un mare amator de pictură modernă și contemporană».