JURNALUL ARTELOR SPECTACOLULUI Drd., Departamentul de Artă Teatrală, ULBS Sorana Maier is a journalist in Sibiu and a PhD candidate at Lucian Blaga University of Sibiu,, doing a thesis on the Romanian theatre movement in the history of Sibiu and the subsequent representations of the BIOnational identity. She authored and co-authored several books related to the history of the city of Sibiu and the local culture, the most being Romanian !eater in Sibiu 1868-1948. She has a master’s degree in Cultural Management at Lucian Blaga University of Sibiu, Department of Drama and "eatre. Sorana Maier runs a cultural association, organizes and coordinates exhibitions of documents, symposia and conferences on cultural subjects. Institutional Affiliation and Contact: Lucian Blaga University of Sibiu, Faculty of Letters and Arts, Department of Drama and "eatre Studies. 5-7 Victoriei Blvd, 550024, Sibiu. [email protected] Ab initio. Mihai Pascaly and Matei Millo’s Itinerant Plays. !e First Romanian !eatre Plays in Sibiu Actors Mihail Pascaly and Matei Millo were the first dramatic artists to present professional theatrical ABSTRACTperformances in Romanian in Sibiu (Romania), starting with 1868. "ese first theatrical events in Romanian language which took place in Sibiu are important in understanding the key moments that were the basis of the cultural evolution of the city. Bringing the Romanian language on a theater stage for the first time, these tours stimulated the local artists’ desire to develop their own theatrical movement, to promote the Romanian language and literature, to increase the number of original plays and to have well trained actors who could engage in cultural propaganda through theater among the simple, less educated people. KEYWORDStheatre, national, culture, education, Sibiu 68 Recuperarea fundamentelor valoroasei Necesitatea existenței unui teatru construcții culturale teatrale a Sibiului românesc în Transilvania, importanța contemporan impune o rememorare punerii în valoare a limbii române curate a momentelor de început din istoria și aducerea în fața publicului a creațiilor teatrului românesc din Sibiu și din valoroase din literatura română au fost Transilvania: primele turnee teatrale în teme ridicate în presa transilvăneană, limba română la Sibiu, ale companiilor odată cu primele turnee de teatru din dramatice conduse de Mihail Pascaly și România. Înaintea lui Mihail Pascaly Matei Millo, în anii 1868, 1870 și 1871. în 1868, trupa lui Fani Tardini ajunsese În mod aproape paradoxal, Sibiul (care în Transilvania, însă doar la Brașov, în dispune acum de energiile creatoare anii 1864 și 1865. Încă de pe atunci, capabile să dea ființă unuia dintre cele revista Familia vedea în acest demers mai mari festivaluri de teatru din lume, cultural un prilej ca și românii din Festivalul Internațional de Teatru de la provincie să conștientizeze importanța Sibiu) are o istorie a teatrului în limba unui teatru național și sublinia română doar cu puțin mai veche de necesitatea unei astfel de construcții un secol și jumătate. Dacă, în privința culturale, căci „un teatru românesc aici teatrului în limba germană, Sibiul a nu e de folos numai pentru cultivarea fost un centru de forță, fiind primul noastră, pentru deșteptarea, înaintarea oraș din Transilvania și din actuala și nobilitarea sentimentului național, Românie cu o clădire care era sediu ci totdeauna și pentru ridicarea vazei de teatru, un oraș ce găzduia constant noastre naționale față de celelalte spectacole de teatru, atunci când națiuni străine”.1 vorbim despre manifestările artistice Efervescența spirituală, culturală de acest gen în limba română, situația și națională pe care au produs-o a fost una mai puțin fericită, marcată spectacolele lui Mihail Pascaly și puternic de situația politică și socială Matei Millo în Transilvania, în cea a Transilvaniei, care, în secolul al XIX- de-a doua jumătate a secolului al XIX- lea, era parte a Imperiului Austro- lea, a fost în legătură directă cu rolul pe Ungar. Neavând școli în limba română care oamenii de cultură transilvăneni și nici drepturi culturale, românii din îl confereau teatrului. Apreciat drept Transilvania și, implicit, cei din Sibiu, o instituție „pentru deșteptarea, au înțeles că emanciparea populației dezvoltarea și cultivarea simțului și românești din provincie și păstrarea spiritului național”2, teatrul era deja o identității naționale puteau fi susținute temă de interes public în acele vremuri, doar prin cultură, iar teatrul era unul prezentă constant în discursul lui din prea puținele mijloace de care Iosif Vulcan, în revista Familia, sau al puteau dispune pentru a-și atinge responsabililor Societății pentru Fond scopul. de Teatru Român, înființată în anul 1 „Teatru național în Brașov”, în Familia, An I, Nr. 3, Pesta, 25 Juniu (7 Juliu) 1865, p. 43. 2 Iosif Vulcan, „Să fondăm teatru național”, în Familia, nr. 29, Anul V, Pesta, 20 iulie/1 august 1869, p. 337. 69 1870. Cultura, ca o condiție esențială cuviințe, ne arată datoriile de creștini pentru continuitatea și rezistența și patrioți, ne înfățișează icoana în timp a unei națiuni, polivalența libertății și a onoarei, precum și relele teatrului, capacitatea sa de a îngloba despotismului, ale viciului și infamiei”3 o gamă largă de însușiri pozitive, de a Teatrul se dorea a fi mai mult decât le aduce în fața spectatorului, mizând un spațiu al delectării și al petrecerii, pe puterea exemplului, sunt cuprinse era obligatoriu să se constituie într-o în cuvintele lui Iosif Vulcan, într-unul oglindă fidelă a viciilor și a virtuților dintre cele mai relevante articole din societății, pe care să le pună într-o epoca respectivă, în care este pusă în pilduitoare antiteză, un spațiu în care evidență însemnătatea acestei arte: să prindă viață scenele glorioase din „Numai națiunea aceea înflorește, istoria poporului, astfel încât să miște numai aceea va trăi etern, care în sufletele, să trezească conștiințele și respectul culturii e la înălțimea dorința de a reînvia și retrăi izbânzile civilizațiunii moderne, căci în secolul din trecut, căci atunci când teatrul nostru cultura e arma cea mai abilă „știe a ține la înălțimea misiunii sale, și puternică în posesiunea popoarelor, conduce poporul la glorie și mărire”4. prin care pot să-și facă un renume, să se Pe un astfel de fundament de gândire înalțe și să cucerească elemente străine. se prefigurau primele spectacole de [...] Dar unde și când să ne educăm? teatru românesc la Sibiu, în primăvara Sunt trei locuri de cultivare: biserica, anului 1868, grație turneului școala și teatrul. Să ne îngrijim dară de desfășurat de Mihail Pascaly5 și trupa înființarea acestora căci – precum am sa de actori din București. Momentul mai zis-o – fără biserică, fără școală și era privit de întreaga comunitate fără teatru nu poate fi vorba de cultură ca o mare sărbătoare națională, și moralitate, nu putem aspira la viitor, prilej de năzuință într-un început la viață. Ferice de națiunea care posedă al mișcării de emancipare culturală această trinitate sfântă! [...] Teatrul și de ridicare la nivelul națiunilor este cea mai mare școală morală, cea civilizate. Publicațiile românești mai mare școală de educațiune, pe Telegraful Român, Transilvania, Albina lângă biserică și școală, este un templu sau Familia anunțau vestea apropierii al moralității, al luminei și al științei. turneului lui Mihail Pascaly în În el se dezvoltă și cultivă simțieminte Transilvania. Spre deosebire de Brașov, generoase, umanitare și naționale, el ne care mai avusese parte de spectacole arată calea virtuții și a onoarei, dezvoltă românești, Sibiul era la prima astfel de în noi gustul frumosului, gustul bunei experiență, iar bucuria de a asculta în 3 Ibidem, pp. 337-338. 4 Ibidem, p. 338. 5 Mihail Pascaly (1830-1882) actor, regizor, dramaturg, a fost una dintre personalitățile remarcabile din teatrul românesc din cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea. A fost elevul lui Costache Caragiale, a făcut studii la Paris, iar la revenirea în România a pus bazele unei apreciate trupe de teatru. S-a distins pe scena românească cu rolurile din Hamlet, Curierul de Lyon, Răzvan Vodă. Personalitate carismatică, și-a cucerit publicul prin interpretările pasionale și naturale, prin talentul actoricesc de excepție. premieră limba proprie pe o scenă de fiind primite cu bucurie de public, teatru era nemărginită6. Actorii trupei motiv pentru care „aplauze foarte vii lui Pascaly au oprit inițial în Brașov, au urmat în multe rânduri”9. Talentul au ajuns la Sibiu între 18 și 30 iunie actoricesc și regizoral al lui Pascaly a 1868, apoi și-au continuat periplul fost sincer apreciat încă de la primele transilvănean prin Lugoj, Timișoara, sale manifestări pe scena sibiană, unde: Arad, și Oravița. „Arta dlui Pascali a știut să mulțumească Pretutindeni pe unde au poposit, și pe acei ce nu se împacă cu școala artiștii români au fost primiți ca niște din care piesa face parte. Ea a știut veritabili eroi naționali, soli ai culturii, fermeca și stoarce compătimirea până sălile au fost arhipline, artiștii răsplătiți la lacrimi, înfățișând pe nenorocitul cu cu aplauze însuflețite, cu buchete de perfecțiune. Încordarea, în care a pus flori și banchete date în cinstea lor. Pe pe spectatori și interesul pentru a nu zidurile cetății Sibiului, afișele anunțau pierde nimica din cuvintele alienatului, faptul că: „Artistu Pascaly și societatea opri în vreo două rânduri aplauzele sa, contând pe concursu tuturor publicului, deși îl vedeai că stă gata a iubitorilor de arte frumoase se adresă le da”10. la tot publicul din acest oraș deoarece Era imperios necesar ca repertoriul arta și frumosul sunt proprietatea lui Mihail Pascaly să mulțumească inimilor culte și iubitoare de cultură!”7. așteptările mari ale populației Îndemnul nu a răsunat în van, căci românești de aici. Deși erau lipsiți de în lojele teatrului orășenesc din Sibiu un teatru național, românii își doreau și-au făcut loc, alături de sibieni, și ca spectacolele lui Mihail Pascaly să numeroși țărani din satele din jur, din le aducă piese de calitate, care să pună Săliște, Boița sau Rășinari8.