Nr. 5–6 MAI–IUNIE 2018 Anul XXVIII 331–332 DIRECTORI: CONSILIUL EDITORIAL: Acad. Mihai DRĂGĂNESCU Acad. Ioan-Aurel POP (director fondator) Acad. Bogdan C. SIMIONESCU octombrie 1990 – ianuarie 1994 Acad. Victor SPINEI Acad. Răzvan THEODORESCU Acad. V.N. CONSTANTINESCU Acad. Victor VOICU februarie 1994 – ianuarie 1998 Acad. Dan BĂLTEANU Acad. Eugen SIMION Acad. Alexandru BOBOC februarie 1998 – aprilie 2006 Acad. Cristian HERA Acad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTE Acad. Ionel HAIDUC Acad. Eugen SIMION mai 2006 – aprilie 2014 Acad. Alexandru SURDU Acad. Maria ZAHARESCU Acad. Ionel-Valentin VLAD mai 2014 – decembrie 2017 Acad. Cristian HERA ianuarie 2018 – aprilie 2018 Acad. Ioan-Aurel POP din mai 2018 – COLEGIUL DE REDACŢIE: SECTOR TEHNIC: Redactor-şef Tehnoredactor Dr. Narcis ZĂRNESCU Dr. Roland VASILIU Redactori I Operator-corector Mihaela-Dora NECULA Aurora POPA Elena SOLUNCA-MOISE E-mail: [email protected] [email protected] Adresa web: http://www.acad.ro/academica2002/pag_academica.htm Tel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711 Cuprins 11 IUNIE 1848 Ioan-Aurel Pop, Ce ne învață Revoluția Română de la 1848–1849? ................. 6 Dorina N. Rusu, Programele Revoluției de la 1848 din Țările Române ............. 8 EUGEN SIMION – 85 Ioan-Aurel Pop, Academicianul Eugen Simion, la ceasul împlinirilor supreme ....... 14 Răzvan Theodorescu, Ctitorul ................................................ 16 Dan Berindei, Creația și opera academicianului Eugen Simion – într-un proces necontenit de împlinire ............................................................ 17 Mihai Cimpoi, Eugen Simion – vocația monumentalității ......................... 19 Jean-Jacques Askenasy, Cuvânt omagial ....................................... 21 Mircia Dumitrescu, Eugen Simion este o instituție .............................. 22 REINDUSTRIALIZAREA ROMÂNIEI Victor Voicu, Câteva repere ale dezindustrializării şi reindustrializării României .. 24 Petre T. Frangopol, Gheorghe Ivănuș, Redezvoltarea industriei chimice româneşti .... 28 Victor Axenciuc, Parcursul industrializării în România în secolul XX .............. 36 Tudorel Andrei, Andreea Mirică, Industria românească după 1990 .................. 39 Dan Stematiu, Reluarea valorificării potențialului hidroenergetic al României – cerință a dezvoltării industriale .................................................. 45 Valentin I. Popa, Industria de celuloză, hârtie și fibre artificiale din România. Trecut, prezent și viitor ......................................................... 51 Petru Crăciun, Industria națională de medicamente: ce a fost, ce a rămas, ce ar trebui făcut? ................................................................. 55 PETRE SERGESCU – SAVANT AL ACADEMIEI ROMÂNE Răzvan Theodorescu, Cuvânt de deschidere .................................... 60 Gabriela Marinoschi, Profesorul Petre Sergescu – un model cultural ............... 61 Magda Stavinschi, Petre Sergescu și gândirea matematică ....................... 63 Efthymios Nicolaïdis, Pierre Sergescu, président et secrétaire perpétuel de l’Académie Internationale d’Histoire des Sciences ...................................... 71 Dorel I. Duca, Adrian Petrușel, Petre Sergescu – profesor la Universitatea din Cluj ... 75 Alexandru Herlea, Petre Sergescu: personalitate reprezentativă a exilului românesc .. 81 Doru Ștefănescu, Moștenirea matematică a lui Petre Sergescu ..................... 86 Nicole Capitaine, Souvenirs de Pierre Sergescu ................................. 91 Ilie Pârvu, Știința și istoria ei: Petre Sergescu .................................. 94 PERSONALITĂȚI ACADEMICE Cristian Hera, Ion Ionescu de la Brad – membru al Academiei Române ........... 100 PAGINI DE ISTORIE Păun Ion Otiman, Șapte decenii de la marea dramă a Academiei Române – 1948 ... 104 Alexandru Porțeanu, Date vechi și date noi din istoria Marii Uniri ................ 122 PREOCUPĂRI CONTEMPORANE Ionuț Purica, Abordarea Economiei Circulare prin intermediul Termodinamicii Ireversibile – viziune de scală a sistemului ................................. 124 BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE Marian-Bogdan Jugănaru, Publicații periodice românești. Tomul V 1931–1935, Partea a 3-a ...........................................................128 3 IN MEMORIAM Ioan Munteanu (1938–2018) ............................................... 135 Mircea Malița (1927–2018) ................................................ 137 Cabiria Andreian Cazacu (1928–2018) ...................................... 139 CRONICA VIEŢII ACADEMICE ....................................... 141 APARIŢII LA EDITURA ACADEMIEI ................................. 144 GHID PENTRU AUTORI ............................................ 145 . Revoluția de la 1848 11 iunie 1848 Ce ne învață Revoluția Română de la 1848–1849?* Acad. Ioan-Aurel Pop Preşedintele Academiei Române Toate întâmplările trecutului ne învață câte ceva, La 1848, pe Câmpul Libertății de la Blaj s-au pentru că trecutul este, de fapt, viață și experiență de unit intelectualitatea (care era de extracție rurală) și viață. Cei 170 de ani trecuți de la Revoluția noastră poporul în șuvoiul luptei comune. Cinci-șase dece- pașoptistă ne îndeamnă la meditație. Oricum este nii au fost de ajuns pentru ca națiunea să se greu să ne imaginăm Marea Unire fără 1848. Iar identifice cu toți românii, în spiritul ideii de suvera- anul 1848 a fost unul de dimensiune europeană, pe nitate a poporului. calea modernizării națiunilor continentului. Moder- În Evul Mediu, puterea deriva, în concepția nitatea a adus și sincronizarea societății românești comună, de la Dumnezeu. Acum ea deriva de la cu lumea europeană occidentală. Procesul a început națiune ori și de la națiune, ca-n Occident. În inter- odată cu Renașterea secolului al XVI-lea. valul 1791–1848, au fost statornicite și consolidate Eu privesc Revoluția de la 1848 la români, prin noțiuni, precum libertate, egalitate, fraternitate, prisma aspirațiilor transilvănenilor, prin revolta tine- suveranitatea poporului, democrație, drepturi și rilor canceliști de la Târgu Mureș, din martie, tineri libertăți cetățenești, constituție, ideea daco-românis- care erau maghiari, germani și români și care visau mului etc. Evul Mediu se bazase pe supunere, ierar- la o lume democratică. Între ei se afla și tânărul hie, privilegiu, onoare, credință, iar lumea Avram Iancu, acela care învățase la Cluj, în latină și europeană a funcționat, având la bază aceste coman- maghiară, și care, când scria românește, avea ne voie damente, vreme de cam un mileniu (secolele de corectarea textelor de către cei apropiați lui, între VI–XVI). Treptat aceste idei au fost subminate și care și preoții Dobra și Buteanu. Iancu nu fusese înlocuite cu altele. Această trecere de la ierarhie, lăsat să învețe gramatică românească decât la școala supunere, privilegiu (realități specifice lumii medie- din sat, când se scria cu litere chirilice încă. Apoi a vale) la libertate, egalitate, democrație a reprezentat învățat în școli străine și în limbi străine, dar a păs- ea însăși o revoluție. Puterea nu mai emana de la trat nealterată în suflet românitatea. Dumnezeu, ci de la popor, de la națiune. De altmin- David Prodan a remarcat, cu multe decenii în teri, numele unui ziar al Revoluției Române de la urmă, că în secolul iluminist, intelectualitatea și 1848 a fost „Popolul suveran”, condus de Dimitrie poporul au acționat în planuri separate, iar unirea Bolintineanu. Titlul publicației este simptomatic dintre cele două planuri s-a produs odată cu pentru revoluția din gândire. Revoluția de la 1848. În secolul al XVIII-lea, planu- Revoluția noastră nu a fost simfonă și sincronă, rile erau separate, fiindcă intelectualii apelau la dar a exprimat aceleași idei și idealuri pentru popo- lupta pașnică, petiționară și culturală (mișcarea rul român. Nu a fost vorba despre coordonare decât Supplex-ului și Școala Ardeleană), iar „plebea” sau în câteva cazuri, dar legăturile dintre revoluționari poporul la lupta violentă (Răscoala lui Horea). În au fost o realitate. secolul al XVIII-lea însă, spre finalul acestuia, s-au Chestiunea colaborării – plănuite sau nu, unit în lupta lor națională cele două biserici conștiente sau nu – dintre revoluționari a fost bizantine românești, biserica ortodoxă și cea greco- prefațată de comuniunea dintre intelectualii români catolică. care preced anii revoluționari. Astfel, învățând de la *Alocuțiune susținută la sesiunea omagială „11 iunie 1848 – Ziua victoriei Revoluţiei Române paşoptiste” 6 (12 iunie 2018, Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu”, Biblioteca Academiei Române) ardeleni, după cum ardelenii învățaseră de la Can- Revoluției ungare de a-i încorpora pe români în temir, Mihail Kogălniceanu a ajuns să-și deschidă Ungaria și Cursul de istoria românilor, în 1843, la Academia 2. Loialitatea românilor față de împărat, în Mihăileană din Iași cu faimoasa sa definiție a speranța că Habsburgii pot asigura, dacă nu patriei și a istoriei naționale: „Eu privesc ca patria egalitatea și protecția românilor, măcar o soartă mea toată acea întindere de loc unde se vorbește acceptabilă pentru ei. românește și ca istoria națională, istoria Moldaviei Despărțirea dintre revoluțiile română și ma- întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților ghiară a condus la identificarea clară a românilor cu din Transilvania”. De ce să mai căutăm azi, după idealul lor național, pe fondul valorilor democratice aproape două secole, alte înțelesuri ale noțiunii de general-europene. Pentru maghiari, „vechiul patrie și de istorie națională, din moment ce basara-