Anul VII, nr. 1-2 (73-74) ianuarie-februarie 2021 IAŞI, ROMÂNIA SUMAR 64 Ana DOBRE, Întâlnirile hazardului la limita dintre timp şi vreme semina sapientiae (Andrea H. Hedeş) 66 Lucian-Vasile SZABO, Despre suferinţă. Cu Ioana Cistelecan POEMUL DESENAT 68 Gheorghe SIMON, Rana vie (Theodor-George Calcan) 4 Ion HADÂRCĂ (Chişinău), Soare nud, de Bobotează 70 Diana BOBICĂ (din Canada), Viaţa ca o corabie solitară, 5 Dragoş PĂTRAŞCU, Grafică ilustrativă ferită de furtunile istoriei? (Guzel Iahina) 74 Bogdan-Mihai MANDACHE, Drumul către interioritate UN POET, O PAGINĂ (Nicu Gavriluţă) 76 Stelian ŢURLEA, Mâna care închide ochii (George Arion) 6 Vlad BERARIU, Băieţii din spatele bisericii 7 Adrian BODNARU, * * * 8 Roxana PAVNOTESCU (S.U.A.), Doină de oase şi de frig colloquium 9 Constantin NOVĂCESCU, * * * 80 Robert ŞERBAN – Dorin TUDORAN (S.U.A.) PROZĂ 89 Vania ATUDOREI (Canada) – Mioara CORTEZ (Canada) 10 Ion FERCU, Petre-Stolul-lui-Dumnezeu – Viorica CORTEZ (Franţa) 14 Cristina FRUMOS, Minidosar despre prostie 19 Pavel NEDELCU, Plumb historia magistra vitae eminesciana 99 Ion ŢURCANU (Chişinău), Un arheolog în serviciul propagandei etnologice sovietice (II) 24 Doru SCĂRLĂTESCU, O convenţie tripartită în constituirea 104 Livia COTORCEA, Despre ruşii lipoveni şi prezenţa lor canonului literar junimist în ţinuturile locuite de români 28 Anastasia DUMITRU, Despre ediţia princeps Eminescu 112 Liviu-Ioan STOICIU, Din anul Revoluţiei. 31 Vasile IANCU, Două fundamentale repere: Casandra şi De uz strict personal (XXXIII) Ipoteşti (Valentin Coşereanu) et in arcadia ego muti magistri sunt libri 117 Ştefan AFLOROAEI, Ecoul confesiv al unor întrebări 36 Elvira SOROHAN, Au şi instantaneele durata lor 119 Nicu GAVRILUŢĂ, arta de a ne duce crucea în vremuri (Alexandru Călinescu) pandemonice 39 Bogdan CREŢU, Dorin Tudoran. Despre libertate prin poezie 121 Simona MODREANU, Gândul sferei 42 Cristina HERMEZIU (Franţa), Harul feminin de Basarab 123 Emina CĂPĂLNĂŞAN, Vizite de filolog Nicolescu sau re-încântarea lumii 125 Laura-Carmen CUŢITARU, Dovezi ale nativismului lingvistic 43 Frăguţa ZAHARIA, Copilul a rămas în mine, dar a tăcut… 128 Cristina FLORESCU, Obraznicul, neobrăzatul (Angela Martin) şi cel fără (de) obraz 45 Mircea-Radu IACOBAN, De peste Prut (Ştefan Susai) 130 Romulus RUSAN (1935-2016), Jurnal inedit. 47 Ioan RĂDUCEA, Dorinţa de Iaşi (Mihai Zamfir) Oferit de Ana BLANDIANA (fragmente) 49 Codrin-Liviu CUŢITARU, Patru tablouri (vechi) ieşene 135 Eugen URICARU, Oradea 53 Constantin COROIU, Ibrăileanu, cumpănitul ardent 136 Adina BARDAŞ (din Canada), Către o integrală Florin Faifer 57 Genoveva POGORILOVSCHI, Brâncuşi între oglinzi 138 Călin CIOBOTARI, Tramvaiul Dorinţă din staţia Bârlad… retrovizoare (Zenovie Cârlugea) 58 Constantin CUBLEŞAN, „Poezia mea sunt eu” PREMIILE NEGRUZZI 200, ediţia a V-a, 2020 (Angela Marinescu) 140 Constantin CHIRIAC, Miracolul zilnic de lângă noi CĂRŢI COMENTATE DE 143 Matei VIŞNIEC (Franţa), Muza de la Burdujăni – 60 Ioan HOLBAN, Valţurile timpului (Ştefan Mitroi), temelie a teatrului de limbaj ADN-ul ancestral al lui Cain (Vlad Scutelnicu) Revista SCRIPTOR este proiect al Editurii Junimea, cu susţinere de la Consiliul Local și Primăria IAȘI semina sapientiae POEMUL DESENAT Ion HADÂRCĂ (Chişinău) SOARE NUD, DE BOBOTEAZĂ Cineva-mi flutură pe dinaintea vieţii câte o zi rătăcită dintr-o limbă de moarte cineva numără câte-n lună şi-n stele şi pe toate le-nşiră pe muchia coasei cineva scutură plapuma cerului de puf îngeresc peste-un ciot de salcâm retezat cineva ca şi cum şi-ar scălda amintirile într-un râu care urcă pe crucea de lemn 6 ianuarie 2020 ___________________________ Din volumul Nelinişti asimetrice, în curs de editare la Junimea, colecția „Cuvinte migratoare” 4 Dragoş PĂTRAŞCU: Poemul desenat 5 UN POET, O PAGINĂ Vlad BERARIU BĂIEŢII DIN SPATELE BISERICII pe vremea aia nu ştiam cum se măsoară timpul nici nu ne păsa aveam tunnel vision şi setări neschimbate din fabrică spuneam rugăciuni pentru a intra în trend cu ceilalţi mai nou îi aud şoptind pe la colţuri de blocuri dă-mi doamne sănătate să nu rămân legumă de la abuzul de droguri dă-mi doamne putere să ajung om mare să o pot răsplăti pe mama să-i mulţumesc că m-a crescut ziceau fără să ştie de ce îşi îndreaptă privirea spre cer cândva am dat cu banul să aflăm ziua în care totul se va sfârşi în plutirea lui ochii aşteaptă verdictul în slow-motion am înţeles totul greşelile devin realitate când ajungi la capătul puterilor când scapi de ele ochii aşteaptă ahtiaţi verdictul în timp ce bănuţul zboară tot mai sus spre cerul înstelat _______________________________ Poetul Vlad BERARIU (din Suceava) a obținut Premiul editurii JUNIMEA la Concursul Național CONACHI, ediția XXVIII-a, Tecuci, 2020. Volumul va apărea în colecţia „Numele poetului. Debut” 6 UN POET, O PAGINĂ Adrian BODNARU *** Era pe caval Daco-Geto Tuli când peste Menumo- Prut băgai în sumo luni de montgolfiere și-o lună de miere ca pe un Bruckhmer roşu în rever. *** Ce seară! De vreo două clipe Oe- Deep Purple te-acoperă cu privirea-n Operă, de parcă-ntre rochii nu şi-a mai scos ochii de mult ca-n ianoire Désir sau mai rar. *** Vremea din ce-n ce-ar fi mai zen, un Uncie s-am, mătuşă Zam- bilă, cu manta, făcând pe-atlanta, Georgia, Lucreţia,-n Norii lui Creţia. ________________________ Din volumul Poezile și nopți, în curs de editare la Junimea, colecția „Atrium” 7 UN POET, O PAGINĂ Roxana PAVNOTESCU (S.U.A.) DOINĂ DE OASE ŞI DE FRIG E un frig îngrozitor la mine în piept, doinesc oasele fluier de crivăţ. Alunec cu sania prin meandrele memoriei să caut un loc cald şi luminos unde dansam odinioară cu pasul ielelor. Numai că peste tot ninge, calm, liniștit – fulgi cenuşii, fulgi negri cad din cerul transparent de alb şi de gheaţă. Cântă osul – fluier de dor îngheţat şi frig absolut. _________________________ Din volumul Prin ceasul ploii, în curs de editare la Junimea, Colecția „Cuvinte migratoare” 8 UN POET, O PAGINĂ Constantin NOVĂCESCU *** alte cioburi din uriașe holograme înfășoară imaginea totului alte țesături de ordine ale minții dau străpungerii puterea ochiului viu alte cuvinte nu pot cuprinde tăcerea îngerului tulburătoare atunci undeva înflorește posibilul *** nu poți pătrunde spre ținutul nemuritorilor nici teurgul nu vede petec de cer cu podoabe de nectar și ambrozie el vede doar legăturile țesătura difuză între dincoace și dincolo de lume el vindecă dă nume deschide calea în umbra urmei lui să poți să știi să crezi să simți mireasma puternică a eterului lovind lovind în limesul acelui ținut locuiește îngerul 9 PROZĂ Ion FERCU PETRE-STOLUL-LUI-DUMNEZEU Când Petre Farina a revenit surprinzător în cotului. Era îmbrăcat în sutană kaki și zvonurile Mortuc, oamenii au început să priceapă că mira- spuneau c-ar fi fost lăsat la vatră cu onoruri, meda- rea, care îi părăsise de multă vreme, încă este vie lii și gradul de colonel. A tras la părăsita casă pă- în lume. Satul începuse să semene cu Macondo, rintească, de parcă ieri plecase de-acolo. Timp de ținutul acela ciudat, locul marilor tăceri în care două săptămâni n-a dat nici măcar un semn de Marquez pitise strigăte disperate ale lumii... De- viață prin sat. Apoi, deodată, în curtea casei lui au spre Petre, mortucenii își aduceau aminte că, la fost văzuți niște constructori care-au instalat două vremea copilăriei, era mereu premiat, abonat la corturi. Pe unul, în care se credea că locuia Pe- coroniță și, inevitabil, încă din clasa I, după ce-și tre-Stolul-lui-Dumnezeu, fusese pictată o cruce. potrivea laurii pe cap, ridica timid două degete și-o Celălalt cort era al constructorilor. Când vara s-a ruga pe învățătoare să-l lase să recite o poezie. așezat bine în calendar, constructorii au finalizat Învățătoarea zâmbea și Petre începea: „Un stol de renovarea casei. Petre, preotul, a oficiat de unul păsări bucură cerul...” Nimeni nu știa dacă poezia singur slujba de sfințire, aruncând stropi generoși este creația lui sau a găsit-o prin vreo carte. Iar el de agheasmă peste capetele constructorilor, peste nu voia, nici în ruptul capului, să dezlege enigma. casă, dar și peste câțiva copilași îndrăzneți care În clasa a V-a, vraja recitării s-a rupt. A ieșit mare au venit, ca la spectacol. Căsuța, o bijuterie albă, scandal. Premiantul introdusese un vers nou în micuță, a fost a doua zi împodobită, pe fațadă, de poem: „Un stol de păsări bucură cerul./ Îmi place penelul unui pictor, cu versurile: „Un stol de păsări să cred că și pe bunul meu Dumnezeu...” Apoi, bucură cerul./ Îmi place să cred că și pe bunul Petre, mereu lipit de coroniță, n-a mai fost lăsat să meu Dumnezeu...” Petre Farina, copilul, revenise. recite. Dacă până atunci colegii îi ziceau Stol, Își recita nestingherit poemul. Trăia ca un schim- acum au început să-l persifleze, de-a toarta cu unii nic. Nu evada niciodată în sat. Era însă un altfel de profesori și săteni, aruncându-i în suflet acel otrăvit schimnic. Avea curent electric, internet, telefon Stolul lui Dumnezeu... Aureolat cu acest renume, mobil, dar nu primea niciun musafir. care stârnea mereu zâmbete sarcastice, n-a sur- Într-o zi, Mortucul s-a animat din nou; atât cât prins pe nimeni atunci când s-a înscris la semina- se putea el anima. Pictorul a revenit, s-a cocoțat rul ortodox și nici când, după Revoluție, a ales să pe o scară așezată pe fațada căsuței preotului și a fie preot militar. Mortucenii nu-și mai aminteau de scris un fel de imperativ: „Să îndrăznim a privi sub când nu mai fusese Petre pe-acasă. Numai renu- poalele realității!” Privitul sub poale, și-au spus mele, Stolul lui Dumnezeu, îi mai bântuia prin să- mortucenii, nu este prea creștinesc. Oare ce l-o fi tuc, dar acum, când vitriolul zicerii nu mai avea apucat pe Petre Stol – până și pe el, cel căruia-i doza aceea de agresivitate, povestea sa devenise fusese otrăvit sufletul de batjocora aceea a copilă- un fel de legendă a locului.