An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
MEMORIA OLTULUI Revist ă de istorie şi cultur ă a Oltului şi Romana ţilor
Anul III, nr.3 (25), Martie 2014 Editat ă de Asocia ţia Cultural ă MEMORIA OLTULUI Director: Ion D. Tîlv ănoiu Comitetul de redac ţie: Dr. Aurelia Grosu, dr. Mircea Şerbu, Dumitru Botar, Al. Chiril ă Stanciu, Jana P ătru, Gabriela Florescu, Floriana Tîlv ănoiu, Vasile Radian.
Plan şele noastre: 1. Constantin Brâncoveanu şi cei patru fii ai s ăi. 2. sus: Dirijorul Jean Lupu pe scena Ateneului Român din Bucure şti la concertul aniversar cu ocazia împlinirii a 65 de ani (13 martie 2005). Jos: Preafericitul Patriarh Daniel înmânând maestrului Jean Lupu ordinul ,,Sfin ţii Împ ăra ţi Constantin şi Elena” (21 mai 2010). 3. Înv ăţă torul Dumitru G. C ăpăţ ineanu, liderul Partidului Na ţional-Ţărănesc din jude ţul Olt (imagini inedite din colec ţia d-lui Dumitru Grigore C ăpăţ ineanu). 4. Monumentul eroilor de la Potopin- Dobrosloveni . CUPRINS 1. Calendarul Memoriei Oltului……………………………………………………………………../2 2. Ion Andrei ţă - ,,Notar f ără voie”………………………...………………………………………. ./3 3.Cronicarul Radu Popescu- ,,Cum a fost mazilit Constantin Brâncoveanu”………………………/ 9 4. Nicolae Scurtu- ,,Inscrip ţii. Întregiri la bibliografia lui Pan M. Vizirescu”………..………..…./ 14 5. prof. Dumitru Tinu- ,,Aviatorul Ion I. Florea, personalitate de prim rang a comunei Coteana”../ 18 6. George Vâlcea- ,,A şa mi-l amintesc pe unchiul meu”………..…………………………………./19 7. C. Grigorescu- ,,Noti ţă biografic ă: adjutantul Florea Ioan”……………………………...…….../28 8. Pr. Dumitru Brumu şescu- ,,Însemn ări din campania anului 1913 în Bulgaria” (IV)…………..../29 9. Dumitru Grigore C ăpăţ ineanu-,,In memoriam Dumitru G. C ăpăţ ineanu- fondator al Partidului Ţă rănesc din Olt”…………………………………………………………………….……………../42 10.Jean Lupu- ,,M ărturisiri (IV). Marea mea ctitorie- Corul Symbol”……..…………………..…./47 11.Vasile Radian- ,,Memoria documentelor” (I)…………………...……...………………..…….../72 12. Ion D. Tîlv ănoiu. Fl. Tîlv ănoiu- ,,Publica ţii Periodice din Olt şi Romana ţi.”………...... /91 13.Vasile Radian, Ion D. Tîlv ănoiu, Floriana Tîlv ănoiu- ,,Eroi şi monumente din Olt şi Romana ţi. Monumentele eroilor din comuna Dobrosloveni”……………………………….……………..…./ 94 ISSN 2284 – 7766 Tiparul executat la Editura Hoffman www.Editura Hoffman.com Tel./fax: 0249 460 218 0740 984 910 www.memoriaoltului.ro 1
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
•24 martie 1714, este mazilit Constantin Brâncoveanu •12 martie 1733, m. C-tin Buzescu, ctitorul bisericii Streje şti •martie 1816, n. Ioan Arcescu, prefect de Romana ţi la 1848 •25 martie 1821, s-a n ăscut N.B.Locusteanu, deputat de Romana ţi (Memoria Oltului 1,2, 5, 10/2012;12,15,16/2013) . •martie 1825, apare la Buda volumul de versuri „Plângerea şi tânguirea Valahiei…” de Barbu Paris Mumuleanu (Memoria Oltului 23/2014). •12 martie 1850, n. I. G. Sfin ţescu, institutor la Slatina. •3 martie 1854, n. P.S.Radianu la Păro şi-Olt. •24 martie 1867, m.Barbu Sl ătineanu, str ănepotul lui Nicola Sl ătineanu, ctitorul bisericii Adormirea Maicii Domnului din Slatina. •30 martie 1874, n. la Corabia Nicolae Dobrescu, istoric al bisericii (M.O..16/2013). •10 martie 1876, P. S. Aurelian scoate revista „Economia Rural ă”. •10 martie 1879, n. D. Caracostea la Slatina •22 martie 1880, n. la Crâmpoia-Olt Vasile Toncescu , avocat , ziarist . •4 martie 1882, s-a n ăscut N. Titulescu. •28 martie 1887 , n. Slatina g-ralul Aurel Aldea, min. de interne între 23 august 1944 şi 4 nov. 1944 (m. în detentie la Aiud 17 dec.1949). •23 martie 1892, s-a n ăscut Tudor M ăinescu. •26 martie 1892, apare la Caracal „Monitorul jude ţului Romana ţi” •10 martie 1897, P. S. Aurelian scoate ziarul „Drapelul”. •14 martie 1899, n. Mircea Damian, scriitor, gazetar, la Izvoru-Romana ţi (M.O. 13, 14/2013). •11 martie 1901, apare „Monitorul Jude ţului Olt”(pân ă în 1916). •29 martie 1901, s-a n ăscut la Brane ţi Sm. M.Vizirescu, scriitor. .13 martie 1907 devine prefect de Olt C. Anghel (Memoria Oltului 8 si 9 /2012) . •16 martie 1907, m. Dimitrie Petrescu, (n. Caracal), tat ăl lui Cezar Petrescu. •29 martie 1908, n. Virgil Carianopol, poet. •24 martie 1913, m. Gh. Gr. Cantacuzino, fost şef al P.Conservator din R-ţi. •15 martie 1916, apare la Slatina „Revista Juridic ă” (M.O. 23/2014) •19 martie 1917, n. Dinu Lipatti, pianist. A copil ărit la Slatina de unde era mama sa Ana Racoviceanu. •19 martie 1920, a murit H. G. Lecca, dramaturg , n. 20 .II. 1873, Caracal ( Memoria Oltului nr.12,13 / 2013 ) . ) •27 martie 1922, n. eroul aviator George principe Basarab Brâncoveanu. . 20 martie 1925, n. Şerb ăne şti prof. univ. dr. Vlad Matei, istoric medievist . . 29 martie 1933, se sinucide g-ralul Sic ă Popescu (Memoria Oltului nr.3/2012) •19 martie 1935, este înmormântat Pavlic ă Br ătăş anu, senator de Romana ţi (M.O. 5,6/2012, 11/2013). . martie 1932, Mircea Damian scoate volumul memorialistic ,,Celula nr.13’’ . •15 martie 1938, apare la Caracal ziarul ,,Pandurul” (M.O.21/2013). 7 martie 1940, n. profesorul şi dirijorul Jean Lupu, dirijorul corului ,,Symbol” (V ăleni, Romana ţi, Memoria Oltului 20,21/2013, 24/2014). www.memoriaoltului.ro 2
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
•17 martie 1941, moare Nicolae Titulescu. •25 martie 1941, Mircea Damian scoate în capital ă ziarul „Bucure şti”. •6 martie 1943, m.V. Alim ăne ştianu, deputat P.N.L. de Olt (M.O. 20, 22/2013). •3 martie 1945, la Caracal se instaleaz ă primul prefect comunist – Ilie Olteanu. •25 martie 1946, m. prin ţul Barbu Ştirbei, proprietarul mo şiei Ştirbei-Romana ţi. •23martie 1961, moare Al. Busuioceanu. •31 martie 1971, moare pictorul Marius Bunescu. •23 martie 1974, Ştefan Voitec înmâneaz ă sceptrul lui N. Ceau şescu care devine pre şedintele R.S.R. •19 martie 1977, m. acad. Nicolae Teodoreanu, biolog. •28 martie1994. m. dramaturgul Eugen Ionescu (n. la Slatina). •25 martie 2008, se înfiin ţeaz ă Episcopia Slatinei şi Romana ţilor •28 martie 2008, m. Constantin Preda, istoric, arheolog (n. Morune şti).
s s s s s s s s s s s s s s s s
Dup ă trei luni ini ţiatice, petrecute într-un şantier din mun ţi, m-am întors acas ă jefuit de frumuse ţi. M-am oprit direct la Raion, cu speran ţa c ă voi g ăsi vreun post de profesor suplinitor. De la Sec ţia de Înv ăţă mânt mi s-a râs în nas: „Târziu, tinere, e noiembrie, s-au ocupat toate”. Şi, curat batjocoritor: „Nici la Gheboaia nu mai g ăse şti!”. Adic ă, la dracu-n praznic, trebuia s ă pricep eu, care chiar de la dracul veneam. (Mai târziu aveam s ă aflu că Gheboaia nu este un loc unde şi-a în ţă rcat dracul copiii, ci o a şezare cu oameni normali, un sat apar ţinând de comuna Finta din Dâmbovi ţa, unde, ca gazetar, am ţinut s ă ajung – şi s ă m ă conving). „Ce cor ăbii ţi s-au înecat, tinere?” – m ă
www.memoriaoltului.ro 3
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI abordeaz ă un ins, întâlnindu-mă ab ătut prin micul parc din fa ţa Prim ăriei Raionale. „Tu eşti Jean Andrei ţă ? Te-am recunoscut. Ce-i cu tine?” – şi omul din fa ţa mea îmi întinde mâna. Era un înalt func ţionar al Prim ăriei, care, cu pu ţini ani în urm ă, fusese primar în comuna noastr ă, Perie ţi – ca urmare a unei hot ărâri republicane de-a fi numi ţi în sate primari şi secretari de Sfat Popular (prim ărie) cadre muncitore şti de n ădejde, de la ora şe. Omul din fa ţa mea – cred c ă-l chema Florea Neagu Ştefan – muncitor la o uzin ă din Bucure şti, era atât de apreciat c ă, atunci când ceilal ţi fuseser ă retra şi, el a fost avansat la nivel raional. În comun ă se purtase frumos cu ţă ranii; îl cunoscuse pe tata – şi ţinea la el. Îi spun eu ce şi cum – şi m ă invit ă la biroul lui. D ă telefon la Înv ăţă mânt: „Chiar nimic-nimic, tovule, pe-acolo, prin hâr ţoagele voastre?”. „S ă tr ăiţi! Ar fi ceva, dar din ianuarie. La Greci. Intr ă o profesoar ă în concediu de na ştere, pân ă pe la sfâr şitul anului. Ar putea fi suplinit ă”… „Bine, emite ţi decizia!”. Apoi, c ătre mine: „ Şi bine c ă se nimeri la Greci; tot le lipse şte lor secretar la Prim ărie. A şa c ă, pân ă se elibereaz ă postul de la şcoal ă, te duci şi tu dou ă luni acolo, şi iei un ban”. Apoi: „Notar, ca taic ă-tău” – f ăcându-mi cu ochiul. Şi, iat ă-mă… notar. Notar f ără voie. Salaria ţii Prim ăriei se uitau la mine ca la un intrus: le călcasem hotarul, m ă vâram în obiceiurile lor. Cine sunt eu? Un venetic! De voie, de nevoie, primarul îmi întinse mâna, îmi spuse câte ceva despre treburile curente ale institu ţiei. Seara, primarul m ă invit ă la b ăutur ă. La Titic ă Bâscoveanu, care ţinea Cooperativa statului; de fapt, o cârcium ă, ce avea în galantar şi pe vreo dou ă rafturi şi niscaiva produse nealcoolice. Când s-a cherchelit, primarul m-a b ătut pe spinare şi mi-a zis: „Sper s ă ne în ţelegem. Pari b ăiat bun. E şti şi tu fiu de ţă rani. O s ă fie bine”. Bine dispu şi – şi la fel de bine în ţele şi – ne-am desp ărţit. Primarul – spre casa lui. Eu – cu o cutie de conserve în buzunar, spre Prim ărie. Aci am dormit cele dou ă luni de not ărit: pe o banc ă de lemn, pe care mi-a b ăgat-o paznicul în birou. Angaja ţii Prim ăriei erau şi ei, to ţi, tot ţă rani. Cu mai mult sau mai pu ţin de patru clase primare. Dar cu coada pe sus şi nasu-n proptea, gravi, plini de importan ţă , îngâmfa ţi. Şi secreto şi, de parc ă mica lor slujb ă de trei hârtii ar fi acoperit cele mai mari secrete de stat. Neîncrez ători, m-au privit şi oamenii satului, ţă ranii. Pentru ei nu conta c ă eram un venetic; pentru ei eram un ins în care nu ştiau dac ă se poate, sa nu, pune încredere. Îi ajuta, derutându-i, şi tinere ţea mea, şi felul meu de a fi deschis, volubil – care d ădea întregii mele personalit ăţ i o not ă de frivolitate. Diminea ţa, luam micul dejun „în familie”: la birou. De regul ă, o conserv ă – pe şte, carne, fasole – de care se g ăseau în pr ăvălia-cârcium ă a lui Titic ă Bâscoveanu. Aranjasem www.memoriaoltului.ro 4
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI cu po şta şul, care b ătea din trei în trei zile 20 de kilometri la dus şi 20 la întors, ca s ă aduc ă coresponden ţa din Sta ţia CFR Mierle şti; aranjasem cu el s ă-mi cumpere, de fiecare dat ă, câte dou ă pâini de la brut ăria din Bălteni, singura pe aceast ă raz ă. La prânz, nu prea mâncam; dar în dulapul meu, lâng ă ştampile şi carnete cu acte de na şteri şi de moarte, se afla totdeauna o strachin ă cu ni şte brânz ă, ceva salam. s Seara, dup ă cum se nimerea: ori la cârcium ă, ori pe la câte cineva pe acas ă, invitat. Activitatea Prim ăriei ie şise – odat ă cu satul – din iure şul cotelor. Salariatul însărcinat cu acest bir pierduse din rang, cu toat ă f ălo şenia lui pe uli ţă : era, acum, colector DCA: achizi ţiona piei de oaie şi fulgi de gâsc ă – iar ţă ranii îi şi g ăsiser ă m ăsura potrivit ă celui care, cu o falc ă în cer şi una-n p ământ, t ăia şi spânzura: negustor de piei de clo şcă. Satul intrase în iure şul colectiviz ării. Func ţionarul nr. 1 al Prim ăriei era, acum, referentul cu Registrul Agricol . Nici primarul nu îndr ăznea s ă i se opun ă. Tr ăiam vremea fierbinte a lămuririlor . Dasc ălii şcolii, ceilal ţi salariaţi ai comunei aveau sarcina s ă bântuie toat ă ziua prin sat, iar seara s ă se prezinte la Prim ărie cu câte trei cereri, semnate de ţă rani. Pe care referentul cu Registrul Agricol le consemna tacticos, în detaliu, în hârtiile sale. Într-o zi, poate pe sear ă, vine un ţă ran s ă solicite o adeverin ţă cum c ă nu are datorii la stat; s-o duc ă la ora ş, la şcoal ă; altfel, îi d ă copilul afar ă din liceu. „Mergi la Registru” – îi zice primarul, ar ătându-i u şa. „Nu pot s ă-ţi dau” – r ăspunde Registru. (A şa ajunsese s ă i se zic ă salariatului respectiv: Registru .). „De ce?” – întreb ă omul. „Ai un contract neachitat” – r ăspunde Registru, de dup ă ni şte ochelari mai tari decât ar fi fost nevoie, şi poate c ă nici nu avea nevoie de a şa ceva, dar el îi purta mereu pe vârful nasului, crezând c ă astfel îi spore şte importan ţa. „L-am dat. Am dus vi ţelul la ORACA”. „La mine, în acte, nu se vede. N-am primit confirmare”. „Uite chitan ţa” – st ăruie ţă ranul. „Nu m ă intereseaz ă”. Dup ă o lung ă pauz ă de gândire, tot Registru: „Nici foncierea n-ai achitat-o”. „Am achitat-o”. „La mine nu se vede. Du-te la perceptor s ă-ţi dea ţidul ă la mân ă”. Şi tot a şa, de la perceptor la ORACA, de la ORACA la DCA, de la DCA la dracu-n praznic, îl plimb ă pe nenorocit pân ă-l ame ţeşte, frigându-l la fica ţi. „Şi-apoi – zice, în cele din urm ă, Registru – nici cerere cu dop, nici timbru de trei lei n-ai adus”… Îmi ies din pepeni, m ă înfig în masa lui, ordonându-i: „F ă-i imediat adeverin ţa!”. Registru se uit ă la mine, m-ar ucide cu cu ţitele din priviri, morm ăie ceva, tu şeşte, se scarpin ă pe burt ă – şi scrie. Ţă ranul se uit ă şi el, n ăuc, când la unul, când la cel ălalt. Iau actul şi intru la primar s ă-l semneze – care-l semneaz ă, cu un surâs abia mijit; ascultase, prin u şa întredeschis ă, toat ă conversa ţia. www.memoriaoltului.ro 5
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Pu ţin mai târziu am aflat şi ce înseamn ă cerere cu dop şi timbru de trei lei. Marea „necunoscut ă” a acestei ecua ţii însemna echivalentul unui litru de vin: ori vii cu sticla cu vin („cerere cu dop”) ori dai trei lei („timbru”) cu care ai Prim ăriei trimiteau dup ă b ăutur ă. În realitate, adeverin ţele respective nu se timbrau. De acest pe şche ş nu era scutit nici cel care avea cea mai perfect ă ordine în raporturile lui cu Prim ăria. Din acel moment, rela ţiile mele cu oamenii, cu ţă ranii au cunoscut o transformare radical ă. Îmi r ăspundeau la salut; ba, chiar se gr ăbeau s ă m ă salute ei primii. Unii m ă invitau s ă le trec pragul, s ă le gust vinul. În schimb, rela ţiile func ţionarii Prim ăriei – în special cu Registru – se încordau, se acutizau, ca buba gata să plesneasc ă. Încet-încet, a şezat, f ără grab ă, timpul se scurgea – între „cererea cu dop” (de care nu izbutisem s ă-i vindec pe noii mei cons ăteni) şi „timbrul de trei lei” (pe care reu şisem s ă- l mai r ăresc). Ie şeam dintr-o cas ă de om, când m ă abordeaz ă, pe şosea, Mili ţianul: „Cum merge, tov secretar, cum merge?”. „Cum s ă mearg ă? Bine”. „Dar la salarii ai fost? S ă le ridici de la ora ş, de la Banc ă? Este sarcina secretarului Prim ăriei: aducerea de la ora ş, sub specimen de semn ătur ă, a banilor tuturor salaria ţilor comunei” – m ă instruie şte Mili ţianul. „Sau nu ţi-au dat pistolul?”. Aflu, astfel, de aceast ă mare r ăspundere a… notarului – şi-mi amintesc c ă ultima leaf ă, când abia venisem aici, o adusese primarul. Dar de pistol nu ştiam nimic. „E o arm ă, un pistolet mic, ţinut în casa de bani a Prim ăriei. Este luat totdeauna în buzunar de cel care pleac ă dup ă salarii, pentru siguran ţa banilor statului” – m ă d ăsc ăle şte Mili ţianul; de altfel, un om cumsecade, la vreo 40 de ani, venetic şi el. „Bine – zic eu – dar eu nici n-am 18 ani, n-am f ăcut nici armata, cum s ă umblu eu cu o arm ă, de care n-am habar?!”. „Tu e şti un caz special – zice el – pân ă acum n-am mai auzit de notar la vârsta asta. Dar legea-i lege – conchide – aşa c ă trebuie s ă te supui, s ă înve ţi”. Şi hot ărâm amândoi o zi în care s ă mergem la p ădure, s ă m ă înve ţe s ă trag cu pistolul. Ziua tocmit ă c ăzu într-o joi. „Nu-mi place – mârâie Mili ţianul – e cea mai mic ă zi din săpt ămân ă. Şi tot joi era, când eram s ă fiu . împu şcat, în mun ţi, de partizani, dup ă care făcusem poter ă s ă-i prindem”. Alegem un lumini ş rotund, de vreo 20 metri diametru – şi ne a şez ăm în centrul lui. Mili ţianul î şi las ă carabina jos şi scoate, dintr-un buzunar ascuns al vestonului, pistoletul: o juc ărie, la vedere; a dracului de periculoas ă, când a detunat. Alege ţinta, un stejar gros, încarc ă şi-mi întinde pistolul s ă trag. Şi glon ţul meu se duce dracului, nici nu mai ştiu pe unde se duce – şi trunchiul stejarului r ămâne neatins. Mili ţianul îmi ia arma din mân ă, încarc ă din nou. „Uite, vezi gugu ştiucul ăla de pe craca ulmului, fii atent!” – şi trage. Şi www.memoriaoltului.ro 6
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI pas ărea cade moale la p ământ. Şi iar îmi întinde arma. Şi iar trag. Şi glon ţul se duce iar la dracul cu c ărţi de pace. Şi mai trag o dat ă. „Trage, tovule, pân ă te-oi înv ăţ a; n-avea grij ă de cartu şe; le scad eu, la rubrica lec ţii de tragere”. Şi trag. Şi-mi pare c ă b ătrânului stejar îi sângereaz ă coaja, scrijelit ă într-o parte. „B ă, care mama dracului ilegal prin p ădure, ziua-n amiaza mare? C ă era ţi s ă mă omorâ ţi!” – se aude un r ăcnet dintr-o parte, nu departe de jertfitul stejar. Şi dintre tufe înalte de ferig ă se i ţeşte capul lui Ion Podi şcă. Un fl ăcău tomnatic, la vreo 30 de ani, tr ăind mai mult pe coclauri. Nebun – l-a taxat satul – dar el, aveam s ă m ă conving, era inteligent, ştia o mul ţime de versuri; parte citite, parte f ăcute de el. Dar avea şi satul dreptatea lui: era un ins ciudat, vorbea în dodii, deruta. „Matale e şti, nene Mili ţianule? P ăi, bine bre, ţi s-a f ăcut poft ă de c ăprioare? Ziua-n amiaza mare? Cu dou ă sau cu patru picioare? Şi matale, nene Secretarule, vrei s ă te-nve ţi la dedulceal ă?”. „Dar tu ce cau ţi pe- aici, Podi şcă? Intri în p ădurea statului, neautorizat şi f ără s ă te anun ţi?! – îl ia la refec Mili ţianul. Acu`-ţi dresez proces de tulburarea lini ştii publice”!… …Şi coborâm, to ţi trei, spre sat – şi facem o halt ă la Titic ă Bâscoveanu, s ă cinstim o Sec ăric ă, bucuro şi c ă am sc ăpat teferi. Se apropia data de leaf ă. „B ăiete – îmi zice primarul, care ştia tot ce mi şcă pe raza comunei, din rapoartele Mili ţianului – b ăiete (a şa-mi zicea; nici Secretarule, nici Notarule, nici pe numele meu din buletin: b ăiete , ca unui mânz de-al lui) – b ăiete (repet ă a treia oar ă, văzând c ă nu dau semn de aten ţie) te duci s ă ridici salariile de la Slatina, de la Banc ă; am aranjat eu”.
La salarii se mergea cu şareta Prim ăriei. Tot cu ea se r ăspundea şi la alte chem ări ale Raionului. Gara se afla la vreo 20 de kilometri – şi mai f ăceai şi dou ă sta ţii cu trenul, pe care-l a şteptai cu ceasurile şi-l pierdeai cu minutele. A şa, peste câmp, ora şul era la 18 kilometri: plecai diminea ţa devreme şi te întorceai seara târziu. Patru ore la dus, patru ore la întors, alte trei-patru ore pierdute prin ora ş – aici ie şeai. Am hot ărât s ă plec c ălare. Pe zi. S ă r ămân seara în ora şul adolescen ţei mele, al vis ătoarelor colege de la Liceul de Fete, al Gr ădi ştei cea niciodat ă str ăbătut ă pân ă la cap ăt. Zis şi f ăcut. Duc calul la Han la Verde şoaica, îi asigur cele necesare, îmi asigur şi mie o odaie de dormit – şi ies în ora ş. Se împlineau şase luni de când m ă desp ărţisem de mirajul lui. De şi în decembrie, nu ninsese. Nici frig nu prea era. Cobor spre centru – Centru I, Centru II – m ă amestec printre oamenii ie şiţi la plimbare. Nu m ă recunoa şte nimeni. Lumea se uit ă la mine ca la nu ştiu ce ar ătare. Sunt www.memoriaoltului.ro 7
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
înghiontit, împins, împiedicat. Un intrus. Mă sprijin de vitrina Libr ăriei: vitrina goal ă, musta ţa lui Iv ăncescu lips ă. Simt cum m ă podide şte plânsul. Urc pe Varipate, spre Turci. Închis şi aici. Ajung la han. Iau o sticl ă cu vin şi m ă închid în odaie. Beau – şi m ă culc. Şi nu dorm toat ă noaptea. A doua zi mai dau o rait ă prin centrul ora şului. Aceea şi senza ţie, aceea şi tr ăire, acela şi adev ăr: singur prin singur ătăţ i. Şi nu m ă desparte de locul pe care îl aveam în st ăpânire decât şase luni… La amiaz ă plec spre cas ă. Banii îi pusesem într-o tr ăistu ţă cu capac, care slujise cândva de ghiozdan. Petrecut ă pe dup ă gât şi vârât ă sub surtuc. Pistolul în sân. Calul – odihnit, mâncat, ad ăpat, ţes ălat – b ătea m ărunt p ământul înghe ţat. Medita şi el. Târziul serii m-a prins în p ădurea de la Lisa. Nu prea departe de cas ă. Nici noapte să-ţi bagi degetele în ochi; nici lumin ă s ă bagi a ţă -n ac. A şa şi-aşa – în umbra ce se a şeza tot mai deas ă, sporit ă de coroanele b ătrânilor arbori. Poteca – larg ă s ă încap ă o şaret ă – se îngusta sub copitele calului. Vuietul care s-a auzit mi s-a p ărut al vântului scuturând frunzele uscate, sunând clopo ţeii crengilor scrumite de vreme. Dar parc ă mi şcă ceva, frunza sun ă mai tare, p ământul de cutremur ă de pa şi amesteca ţi. Ni şte mistre ţi – îmi zic, şi bat u şor, cu palma, calul pe gât, c ă începuse să sfor ăie. Pa şii se îndesesc, se înv ălm ăş esc, mistre ţii devin mai mul ţi – o turm ă; calul sfor ăie puternic, lovind ner ăbd ător cu copita în p ământul bocn ă. Am vedenii. Trei umbre de cai cu c ălăre ţi în şa ţin pereche calului meu, pe care nu-l mai pot ţine în frâu. „Acum!” – aud, şi-o bât ă scap ără deasupra capului meu, în raza unei lanterne ce m ă s orbe şte. Trec/tr ăiesc veacuri de vie ţi. „Stai, b ă, nu s da! Nu e ăla!” – şi bâta îmi vâjâie pe lâng ă ureche. …”Eee, dom` Notar, matale e şti? Ce dracu` umbli noaptea, singur prin p ădure?”. Trei in şi, cu fe ţele ascunse în basmale de muiere, c ălăresc al ături de mine. „Nu matale erai la socoteal ă. Pe matale te ştim, e şti om bun, de matale nu ne lu ăm. Pe Bâzdoac ă îl aşteptam. Ştiam c ă plecase la ora ş s ă vând ă 20 de oi, şi vroiam s ă-l u şur ăm de pagub ă. Dar cu matale nu avem nimic de împ ărţit”. Nu-mi revenisem, când glasul continu ă: „Vezi, era s-o-ncurci. A şa c ă, vezi ce faci: noi te l ăsar ăm cu via ţă , iar matale, dac ă ai recunoscut vreunul dintre noi, n-ai cunoscut pe nimeni, nu te-ai întâlnit cu nimeni; a şa s ă ştii”. Şi s-au făcut nev ăzu ţi. www.memoriaoltului.ro 8
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
…Şi am ajuns intact, în odaia mea din Prim ărie. Abia atunci mi-am venit în fire. Peste câteva zile, cu leafa de notar în buzunar, păş eam din Prim ărie în Şcoal ă, dup ă al ţi pui de pup ăză… Ion Andrei ţă (din volumul, în preg ătire, „În toamn ă, amintirile…”) Mar ţi/Miercuri, 7/8 august 2013 . La Negoe şti.
s s
s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s T s s
[…] P ă Costandin-vod ă înc ă, l-au chemat turcii s ă mearg ă la oaste, dar el nicicum n-au vrut s ă mearg ă, ci s-au g ătit cu oastea lui şi s-au dus în gura Urla ţilor şi acolo au cu tab ăra de priviia şi o parte şi alta, s ă vaz ă ce vor s ă fac ă, şi au muncit în tot chipul s ă dea bani turcilor cu uzmet şi s ă-l lase în ţara lui. Turcii îns ă v ăzând c ă nu-l pot [a]duce cu voie, l-au l ăsat şi i-au luat vreo 300 de pungi. Acolo la Urla ţi fiind vl ădica Anthim şi to ţi boiarii, v ăzând p ă Costandin-vod ă c ă iaste cu îndoial ă despre moscali, au f ăcut sfat întru ascuns vl ădica cu o sam ă de boiari : Toma sp ătarul Cantacuzino şi câ ţiva din ceilal ţi nenumi ţi, ca să se s şuneasc ă cu moscalii şi s ă pârasc ă p ă s www.memoriaoltului.ro 9
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Costandin-vod ă, socotindu-l c ă-i iaste gândul ca să în şale p ă moscali, v ăzându c ă nici unele, dintru care sfat ce f ăcus ă şi f ăgăduis ă s ă le dea ajutori, zaherele, bani, oaste, şi nu le dă, s-aui ales Toma sp ătarul Cantacuzino şi s-au dus la ţariul cu câ ţiva ai s ăişi împreunându-să la Ia şi cu ţariul, i-au cerut oaste s ă mearg ă la Br ăila să o ia. Şi i-au dat oaste cât i-au trebuit, cu un ghin ăral anume Reni, şi viind la Br ăil ă o au b ătut 3 zile şi o au luat. Iar ţariul cu o ştile ce avea s-au pogorât pe Prut în jos, pân ă la un loc foarte mâlcos şi înghesuit. Acolo ie şindu-le turcii şi t ătarii înainte, i-au ocolit de toate p ărţile şi le da război tare, dar moscalii fiind fl ămânzi, c ă nu aveau zahareaua ce f ăgăduis ă Costandin- vod ă s ă le trimi ţă şi nu le-au trimis, era pocâlti ţi de foame, de nu avea nici o putere s ă dea război, ci venis ă în cump ănă s ă piiar ă şi o ştile, şi ţariul, carii v ăzând nevoia au strigat pace. Vezirul înc ă au poftit pacea şi a şa s-au mântuit ţariul şi o ştile lui de primejdie, c ă de n-ar fi priimit turcii pacea şi s ă nu fi şă zut 3-4 zile împrejurul lor, vrea lua p ă to ţi robi şi pe ţariul, şi p ă ţari ţa, cî era cu dânsul aicea, şi p ă to ţi osta şii, dar noroc[ul] le-au ajutat de au sc ăpat, că au priimit turcii pacea. Decii a şă zându-să ei între dân şii, le-au dat turcii şi zaherea, de au avut de mâncare acolea şi la întoarcere. Toma sp ătarul şi cu Reni ghin ărariul auzind veste ca aceasta, au l ăsat şi ei Br ăila iar turcilor şi s-au dus c ătre ţariul. Costandin-vod ă la aceste lucruri ce s-au făcut avea dou ă socotele, una c ă îndemnas ă p ă ţariul ca s ă vie asupra turcilor, care de va bate p ă turci s ă fie izbânda moscalilor, s ă s ă arate cu fa ţă curat ă, c ă din îndemnarea lui s-au f ăcut biruin ţa [asupra] vr ăjma şilor lor cre ştine şti ; alt ă socoteal ă avea c ă scriia totdeauna la turci, îndemnându-i s ă mearg ă f ără grij ă, c ă le sânt oştile pu ţine şi s fl ămânde şi altele, şi cu aceste socotele gândiia s ă s fac ă ca s ă nu scape de bine , ori p ărţile, c ă moscalii l-au cunoscut de ficlean şi în şel ători de cre ştini. Turcii înc ă l-au numit de hain împ ăratului, văzându c ă Toma sp ătarul, fiind credincios al lui şi boier mare şi de neamul lui s-au dus la ţariul de au cerut o şti şi au venit la Br ăil ă, de au f ăcut atâta pagub ă şi au şi luat de la mâna turcilor. Iar mai vârtos s-au încredin ţat turcii din spunerea solilor moschice şti, carii mergându la turci au spus cum c ă Costandin-vod ă i-au chemat p ă moscali de au venit cu oştile ămpotriva turcilor, rugându-i de câ ţiva anu mai nainte cu c ărţi şi cu oameni ce trimetea totdeauna cu c ărţi la dân şii. Dintr-aceasta mai mult s-au adeverit c ă au viclenit p ă st ăpân ă-său turcul, care l-au miluit p ă el cu domnie prin mul ţi ani, şi vrea turcii s ă-l mazileasc ă de atunci, numai s ă temea c ă va fugi şi nu-l va putea prinde, neavând p ă cineva de ai ţă rii mijlocitori, şi a şa au trecut vreme cât ăva, fiind în necredin ţă de c ătr ă turci, c ă www.memoriaoltului.ro 10
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI precum gândis ă el s ă umble ca s ă plac ă vreunei p ărţi, în cea dup ă urm ă nici uniia au pl ăcut, nici al ţiia, c ă nu minte Hristos unde zice c ă nu poate sluji ne ştine la 2 domni. În mijloc vremilor acestora, Cantacuzinii, carii pu[ru]rea au fost ficleni domnilor şi n-au fost odihni ţi de nici un domnu, şi acum la Costandin-vod ă au început s ă-l ficleneasc ă şi s ă-l dezr ădăcineze din fa ţa p ământului, neavând alt ă pricin ă f ăr’numai r ăutatea lor, aceia ce din fire o au avut şi mai denainte, c ă nu le-au lipsit în zilele lui Costandin-vod ă nici un feli de bine ca s ă nu-l aib ă, voie viegheat ă, sfetnici ai domnului, plini de bani, de sate, de vii, f ără biru, f ără împrumut ări, precum al ţi ai ţă rii da, iar ei nicidecum. Şi zic adev ărul,iar nu minciun ă, c ă mai bine tr ăia ei decât şi Costandin-vod ă, c ă el avea grijile domniei, iar ei avea plimb ările, şi desf ătările, şi câ ştigurile, şi tot binele, dar tot nu era mul ţumi ţi de binele acela ci poftea şi mai multu, adec ă domnia, de care v ăzând pe domnu c ă s-au stricat de toate p ărţile mai vârtos despre turci, cu numele ce şi-au câ ştigat c ă iaste hain, cu aceasta au socotit c ă-l vor surpa. Şi au început a scrie c ărţi la împ ărăţ ie şi le-au pecetluit cu pece ţile făcute la Bra şov, ale tuituror boierilor ţă rii, în tain ă, luând izvod de toate pece ţile şi o seam ă de boieri nu ştiia de aceasta nicidecum, şi cu aceste arzumagzaruri le-au pârât la împ ărăţ ie în multe rânduri, dar tot nu s ă încredea turcii s ă trimi ţă s ă-l mazileasc ă, temându-să c ă nu vor putea s ă pun ă mâna pe dânsul, iar când au fost mai pe urm ă, aflându ei organ ca acela pe un Constantin Deichitii, care era v ătaf de aprozi la Costandin-vod ă, şi vrându s ă se duc ă la Ţarigrad cu voia domnului, p ă acesta l-au g ăsit şi i-au dat c ărţi, ca s ă le dea în mâna împ ăratului, întru care făgăduia ca s ă nu fie grij ă c ă va sc ăpa Costandin- vod ă, c ă ei îl vor prinde şi îl vor da în mâna împ ăratului, pre care Diichiti şi din gur ă l-au înv ăţ at, a şa s ă spuie, c ă nu va sc ăpa din mâna lor Costandin-vod ă . Deci mergându la Ţarigrad şi dând cărţile, şi zicând din gur ă cele ce-l înv ăţ ase, s-au încrezut turcii, şi având şi de mai nainte ahtu ca s ă-l prinz ă, dobândindu mijlocitori pă ace şti şaitanici oglulari, adec ă p ă Cantacuzeni, feciorii dracului, în tain ă foarte mare au g ătit p ă imbrihor[ul] cel mare împ ărătescu şi pe Mustafa aga capigiu şi i-au trimis de n-au ştiut nimeni, ca s ă strâng ă o şti dup ă la margini şi s ă vie s ă prinz ă p ă Costandin-vod ă. Care viind pân ă la Ru şciuc amândoi, de acolo au trimis înainte p ă Mostafa aga cu fermanuri de mazilie şi cu ferman s ă puie alt domnu, dându-i porunc ă imbrihor[ul] ca de va sta împotriv ă domnul, s ă-i fac ă ştire ca s ă vie şi el cu o ştile turce şti s ă-l coprinz ă ; îns ă la 24 de zile ale lui martie au sosit s Mustafa aga , miercuri în s ăpt ămâna cea mare de la Pa şti şi s împreunându-se cu domnu i-au spus mazilia. Deci ce s ă fac ă s Costandin-vod ă nu ştiia, f ără numai lacr ămi şi r ăbdare. Mustafa aga au început a pecetlui c ămările cu averile şi l-au dat în chez ăş ia boiarilor pe domnu, ca www.memoriaoltului.ro 11
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
s ă nu fug ă, şi s-au dus la gazd ă. Dar tic ăitul cum vrea s ă fug ă, c ă rudele lui, Cantacuzenii, era mai mari p ăste o ştile ţă rii şi ei era ficleni şi pârâ şii, carii se bucura c ă v ăzuse aceia ce au poftit. În noaptea aceia, miercuri spre joi, au mersu Mihai sp ătarul Cantacozino şi Ştefan sp ătar Cantacozino la Mustafa aga, având dr ăgoman pă Caramal ăul portariu, şi i-au f ăgăduit bani mul ţi ca s ă stea la imbrihor s ă puie p ă Ştefan sp ătarul domnu, şi plecându-să Mustafa aga, îndat ă au scris la imbrihor cu multe f ăgăduiale, şi i-au f ăcut isprav ă s ă-l fac ă domnu p ă Ştefan sp ătarul, şi a doua zi, joi, viind imbrihorul la Bucure şti, au gr ăbit de l-au făcut domnu, şi vineri diminea ţa l-au ridicat p ă Costandin- vod ă cu toat ă casa lui, de i-au dus la Ţarigrad şi i-au închis la Idicula. Decii nevoin ţa ce au f ăcut Ştefan –vod ă de au stinsu pă Costandin-vod ă, mai nainte vom scrie la domniia lui Ştefan vod ă. Costandin-vod ă au domnit ani 25 pol şi au luat sfâr şit domnia lui cum a ţi auzit. Costandin-vod ă Brâncoveanu în domnia lui au fost fericit de to ţi oamenii s ţă rii, şi înc ă şi de oamenii altor ţă ri, cât i s-au auzit numele, s iar nu l ăudat, pentru c ă alta iaste fericirea, alta iaste lauda. Iaste os ăbire între laud ă şi întru fericire, c ă s ă fericescu mul ţi împ ăra ţi, crai, domni, boiari, pentru noroc[ul] ce au în via ţa lor, dup ă pofta şi voia celor trupe şte lucru[ri], cum avu ţii multe s ă aib ă, cu cinste, cu îndelung ări de st ăpâniri şi altele ca acestea. Sânt darurile norocului, care şi al ţi p ăgâni şi tirani le-au avut, iar nu s-au l ăudat de niscaiva fapte bune, c ă lauda iaste numai a faptele lor cele bune ce face cineva în viia ţa lui şi pe urma lui r ămâne acea bun ătate de o laud ă oamenii. Într-acesta chip poate s ă s ă fericeasc ă şi Costandin-vod ă, c ă l-au d ăruit n ărocul cu tot felu[l] de bine, s ănătos, întreg, cas ă întreag ă, fii şi fete mul ţi, avu ţii milte, case, p ălaturi, sate, vii, hele şteie, domnie îndelungat ă şi altele ca acestea, care nu i-au lipsit numic de care ochii lui au poftit, dar acestea au fost toate darurile n ărocului, iar nu câ ştigate de dânsul, c ă aceia ce câ ştig ă cineva în lume iaste partea sufletului areti, şi pentru aceia s ă şi laud ă, iar Costandin-vod ă nici o bun ătate sufleteasc ă n-au ar ătat în viia ţa şi domnia lui, pentru ca s ă se laude, ci mai vârtos iaste a s ă huli pentru multe fapte rele ce-au f ăcut în domniia lui care au r ămas la cei dup ă urm ă greutate şi blestem. Avea o l ăcomie mare peste m ăsur ă şi greutate şi blestem i-a r ămas şi lui. Obiceiurile cele bune ale ţă rii, care cu mult ă socoteal ă şi osteneal ă le-au f ăcut acei b ătrâni, toate le-au stricat şi le-au f ăcut dup ă cum i-au pl ăcut lui. Slujitorimea care era de r ădica numai haraci împ ărătescu, p ă to ţi i-au strânsu de i-au făcut podani pân satele lui şi ale rudelor lor, Cantacuzinii, şi altele nenum ărate. Dup ă aceia, cea mai rea de toate, adaosile haraciului care l-au f ăcut la turci pentru binele casii lui, care din 250 de pungi ce au fost, când s-au pus el domnu, iar el l-au f ăcut www.memoriaoltului.ro 12
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
520 pungi, de au r ămas un blestem, de blestem ă s ăracii de acest greu şi vor s ă blesteme în veci.[…] Dup ă ce au venit Mustafa aga şi au adus fermanuri de mazilie şi au pecetluit toate averile lui Costandin-vod ă, şi a doua zi au venit imbrihor[ul] cel mare, c ăruia i-au ie şit înainte toat ă boierimea şi slujitorii, şi l-au adus cu cinste mare în Bucure şti, con ăcindu-l în cas ăle lui Şă rban sp ătariul, carele au poruncit vl ădic ăi şi boiarilor peste 2 ceasuri s ă s ă afle to ţi la dânsu, şi a şa au f ăcut ; s-au strâns to ţi şi fiind lucrurile de domnie, cum s-au scris înd ărăt, ca să fac ă p ă Ştefan spatariul domnul , îndat ă ce au mersu înaintea lui , l-au dus de au s ărutat mâna imbrihorului de domnie şi nefiind caftan g ătit, s-au dezbr ăcat de conto ş şi l-au îmbr ăcat cu conto ş în loc de caftan gr ăbindu numai s ă să fac ă cu un ceas mai nainte. Deci Bojoreanul vistiiariu s au trimis de au adus caftan foarte de grab ă şi l-au îmbr ăcat s cu dânsul şi a şa cu pomp ă domneasc ă, cu toat ă taifaoa , cu s zâc ături cu mersu la curtea domneasc ă şi a şa au f ăcut la zioa aceia la joi mari. A doo zi, în vinerea cea mare , l-au ridicat p ă Constandin-Vod ă cu toat ă casa lui şi cu ginerii lui şi l-au purces la Ţaringrad, mergându Mustafa aga cu mul ţime de turci cu dânsul.
Iar imbrihorul au r ămas aici de cerca cu Ştefan-Vod ă avu ţiia lui Constandin- Vod ă ce r ămăses ă p ă la unii, al ţii şi cu groaz ă mare ce da oamenilor toat ă avu ţiia s-au aflat şi s-au dat la imbrihor. Galbeni, bani de argint, scule de aur şi de argint p ă la mul ţi s-au găsit, pentru c ă de fric ă şi de groaz ă ce le punea înainte c ă vo[r] p ăţ i cei ce nu le vor mărturisi, îns ăş i p ă urm ă s ă vor afla , fi ştecare ce va avea dat de Constandin- vod ă ca s ă le păstreze , le ducea şi le da la imbrihor şi cu mare nevoin ţă , din toat ă inema , se siliia Ştefan-Vod ă s ă-i g ăseasc ă toat ă avu ţiia, să nu rămâie nimeni neg ăsit. Dup ă ce dar au luat domniia, numai trei zile au trecut, ei au trimis degrab p ă Constandin Ştirbei banul şi pe Radu Dudescu, cumnatu-său, pre carele şi logof ăt mare atuncea l-au făcut, de s-au dus la Ţaringrad, zicându-le s ă gr ăbeasc ă s ă mearg ă mai nainte decât Constandin-Vod ă, s ă dea c ărţile la împ ăratu, la vezirul, şi s ă fie cu acea nevoin ţă cât s ă nu scape Constandin-Vod ă şi feciorii lui vii, care s-au şi f ăcut, c ă prin multe arzuri de pâră ce s-au dat, la sfâr şitu care au poftit Ştefan-Vod ă cu ai lui au venit lucrul. s s www.memoriaoltului.ro 13
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Cu atâta osârdie era Ştefan-Vod ă ca s ă sting ă casa lui Constandin-Vod ă, cât limb ă de om nu poate s ă spuie şi nu numai casa lui , adec ă averea lui , ci şi via ţa lui s-au nevoit ca s ă o sting ă. Că întâmplându-să un hasichiu, ce venis ă aici pentru trebile acelea, de s-au dus la Târgovi şte şi la Potlogi, cercetându avu ţiia, iar spurcatul Ştefan-vod ă mai nainte au trimis boiari şi slugi de ale lui, de strângea oameni du pân sate, şi ie şiia oameni[i] înaintea hasichiului de s ă c ăieta de Costandin-vod ă c ă i-au sărăcit şi i-au pustiit şi altele ce-i înv ăţ a ei s ă zic ă ; şi înaintea imbrihorului înc ă au scos mul ţi oameni, d ă s ă jeluia, cât au fost în ţar ă au luat arzuri de la dân şii, dup ă jalba mojicilor, şi le trimetea la împ ărăţ ie. Şi la ducerea lui a şijderea n-su l ăsat Familia lui Constantin ca s ă nu scoa ţă p ă toate drumurile trâmbe de oamini din Brâncoveanu, fresc ă de la mănăstirea Mamu. Bucure şti pân ă la Giurgiuov de s ă j ăluia. Acel fel de ajutorin ţă au f ăcut Ştefan-vod ă v ăru-său lui Costandin-vod ă. În loc s ă-i fac ă bine pentru binele ce au avut casele lui de la dânsul, el cu acest feli de lucruri îi ajuta şi-i r ăspl ătea. Cu toate acestea, ce s ă nevoia Ştefan-vod ă pentru stingerea v ăru-său , lui Costandin-vod ă, n-ar fi putut ca s ă fac ă s ă piiar ă şi el şi feciorii lui. Numai ho ţ[ul] acel b ătrân, tat ă-său Costandin stolnicul, ştiind toate tainile nepotu-său Costandin-vod ă, pentru c ă le ştia toate, avându-l ca pre un unchi şi ca pre un p ărinte, au ştiut şi c ărţile de la nem ţi, şi de la moscali, care f ăcus ă acei împ ăra ţi şi hris[o]ave s ă fie el şi feciorii lui prin ţipi, cnezi, şi luându-le de unde au fost, îmsu şi b ătrânul acela le-au dus la imbrihor şi le-au dat şi s-au rugat ca s ă le dea în mâna împ ăratului, s ă vaz ă vicle şugurile lui Costandin-vod ă. Şi lâng ă alte pâr ă reale ce va fi mai zis şi aceasta i-au spus înainte c ă de nu va omorî împ ăratul p ă Costandin-vod ă şi pe feciorii lui, odihn ă domniia şi ţara nu va avea şi va amesteca multe de va face vrajb ă între împ ăra ţi.[…]
s s
T T
NICOLAE SCURTU
s s s s s s s s s s s s s s s www.memoriaoltului.ro 14
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s
* s s s Neobositul istoric literar şi neastâmp ăratul cercet ător de arhive şi biblioteci, profesorul Nicolae Scurtu are ni şte descoperiri uimitoare, nu din cele ce vin la îndemâna altora, ci din cele mai cu anevoie de g ăsit. O face din voca ţie, dar şi cu pasiune, parc ă mai întâi spre propria sa mul ţumire. Spun acest lucru, fiindc ă deseori mi-a transmis informa ţii privitoare la activitatea www.memoriaoltului.ro 15
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI mea din trecut, aflate în diferite publica ţii, uitate sau necunoscute de mine. Ultima surpriz ă. Mi-a adus revista Herald în copie fotografic ă primul şi singurul num ăr care a ap ărut la 15 februarie 1930, închinat lui Lucian Blaga. Poetul era foarte tân ăr pe atunci, iar colaboratorii revistei cu un pas îndr ăzne ţ peste debutul lor literar. Publica ţia anun ţa un program original şi deosebit de interesant, anume felul cum se oglindesc mae ştrii literaturii din epoc ă în con ştiin ţa celor mai tineri, evident nu în spirit critic, ceea ce ar fi însemnat o inadverten ţă , ci în p ătrundere şi m ărturisire omagial ă. Numai acesta poate fi raportul dintre o genera ţie în forma ţie şi predecesorii deveni ţi modele cu valoroase test ări pentru progresul literaturii. Procesul acesta e de o valoare incomensurabil ă pentru o fireasc ă filia ţie în leg ătur ă cu sensibilizarea şi orientarea celor tineri, precum şi cu aportul crea ţiei lor. Scriitorii, de şi din genera ţii diferite, apar ţin unei familii comune, iar cei care o iau razna, prin aşa zise formule revolu ţionare cu inversiuni şi schilozenii, nu apar ţin acestei familii. s Întâlnirea mea cu revista Herald dup ă 66 de ani, mi-a provocat o puternic ă emo ţie. Doamne, câte s-au întâmplat de atunci, cât ă istorie s-a desf ăş urat în pu ţine lucruri frumoase, dar în câte r ăsturn ări şi dezastre! Din cei care figureaz ă în paginile ei, nu mai sunt decât eu, cu toata tragedia neamului românesc, petrecut ă sub urgia comunist ă. Colegii mei au g ăsit acest titlu de noble ţă medieval ă, blazon al curtenilor regali, într-o rudenie cu artele. O noutate în publicistica noastr ă. Ini ţiat de Octav Şulu ţiu şi Eugen Jebeleanu, întocmind un grup din care f ăceau parte Eugen Ionescu, Florea Florescu, Ilariu Dobridor, Grig. Malciu, N. Peligrad şi Pan. M. Vizirescu, to ţi admiratori ai lui Blaga. Câ ţiva deveniser ă nume cunoscute ale genera ţiei tinere, mai ales prin Bilete de papagal ale lui Tudor Arghezi şi alte reviste de prestigiu. Ap ăreau numeroase publica ţii pe cont propriu ale unor tineri dornici de a se afirma, dar foarte pu ţine erau luate în seam ă. Nu ştiu de ce Herald nu şi-a putut continua activitatea, probabil din lips ă de fonduri. Num ărul acesta descoperit de Nicolae Scurtu merit ă toat ă aten ţia. Articolul Prezentare închinat lui Lucian Blaga de Octav Şulu ţiu e un eseu de subtil ă p ătrundere şi cunoa ştere în ceea ce constituie fascina ţia poeziei marelui creator cu zonele ei de lumin ă şi mister. Analiza şi interpret ările lui Octav Şulu ţiu, scot în eviden ţă noutatea cugetului şi expresiei poetice prin care literatura noastr ă simte o împrosp ătare, prin sporul originalit ăţ ii ce i se aduce. Astfel, viziunea lui Blaga şi în poezie şi în filozofie, în dramaturgie şi eseu, g ăse şte o adeziune entuziast ă în valorile tinerei genera ţii, considera ţiile lui Şulu ţiu r ămân nedep ăş ite de toate exegezele consacrate lui Blaga – atunci şi mai târziu. www.memoriaoltului.ro 16
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Cu aceea şi admira ţie îi închin ă şi un frumos poem 3, dup ă care revista cuprinde şi altele în maniera lui Blaga, dintre care se remarc ă a lui Eugen Ionescu 4 bine a şezat între confra ţii s ăi de talent şi genera ţie, ca şi a lui Ilariu Dobridor 5 sau Eugen Jebeleanu 6, cu nimic mai prejos decât ale gloriosului lor prieten. E reprodus finalul din tulbur ătoarea dram ă Cruciada copiilor, chiar atunci ap ărut ă în libr ării, de o puternic ă emotivitate şi spirit r ăscolitor, caracteristic lui Lucian Blaga. Revista se încheie cu schi ţa Ispita de subsemnatul. Cum în vremea aceea scriam la Bilete de papagal, se resimte vizibil absurdul, în care din proprie orientare mi-am dirijat scrierile mele la minusculul cotidian. Când am trecut la revista Gândirea , unde aveam un spa ţiu mult mai mare, mi-am însu şit modalitatea clasic ă, având modelul mae ştrilor prozei de art ă superioar ă. Era vremea noastr ă de c ăut ări spre formula cea s mai accesibil ă, dar realiz ările n-au trecut neobservate de marii no ştri îndrum ători. Revista Herald în scurta ei existen ţă a marcat un act de îndr ăzneal ă, dar şi de stimulatoare prietenie a celor ce i-am oferit florile noastre prim ăvăratice. Pan. M. Vizirescu
Note • Originalul acestei m ărturii, inedite, se afl ă în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucure şti. 1. Pan M. Vizirescu ~ Ispita în Herald , [1], nr. 1, 15 februarie 1930, p. 8–10. 2. Grig Malciu ~ Legend ă în Herald, [1], nr. 1, 15 februarie 1930, p. 5, col. 1, sus. 3. Octav Şulu ţiu ~ Laud ă pentru Me şterul Blaga în Herald , [1], nr. 1, 15 februarie 1930, p. 2. 4. Eugen Ionescu ~ Văpaia din ochi s-a smult în Herald , [1], nr. 1, 15 februarie 1930, p. 4, col. 1, jos. 5. Ilariu Dobridor ~ Somn. Lui Lucian Blaga în Herald, [1], nr. 1, 15 februarie 1930, p. 7, col. 1, jos. 6. Eugen Jebeleanu ~ Dureri şi rod în Herald , [1], nr. 1, 15 februarie 1930, p. 8.
www.memoriaoltului.ro 17
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
s s s T T
Printre personalit ăţ ile de prestigiu pe care le-a oferit comuna Coteana patrimoniului nostru cultural şi istoric pe lâng ă profesorul doctor docent Ion Conea – marele geograf şi întemeietorul toponimiei române şti (Memoria Oltului 1/2012, 11, 17/2013), profesor universitar doctor inginer Florin V ălu – o autoritate ştiin ţific ă recunoscut ă în ţar ă şi str ăin ătate, profesor universitar doctor în filozofie Marin Tr ăistaru, jurnalistul Dumitru Tinu – directorul fondator al ziarului Adev ărul (Memoria Oltului 8/2012) şi al ţii, îl putem a şeza la loc de cinste şi pe aviatorul Ion I. Florea – pilot de vân ătoare care a dat dovad ă de cele mai alese acte de vitejie în cel de-al II-lea Război Mondial. Trecut sub t ăcere mult ă vreme mai ales de autorit ăţi dar şi de rude şi prieteni (la cererea lui), abia dup ă anul 1989 am putut evoca personalitatea sa. Apari ţiile sale în comun ă – în vizit ă la rude sau prieteni – erau foarte discrete. În comun ă era rostit numele s ău mai ales dup ă colectivizare pentru c ă zbura pe un avion utilitar ce împr ăş tia îngr ăşă minte sau erbicide pe culturile de grâu mai pu ţin ale CAP-urilor, mai mult ale IAS din Câmpia Boianului. În timpul r ăzboiului şi pu ţin dup ă, familia sa se mândrea şi se l ăuda cu faptele de vitejie ale aviatorului, mai ales c ă acestea au fost însemnate în manualele de citire din clasa a II-a. Manualele respective au fost scoase din circula ţie şi pentru genera ţiile urm ătoare de elevi actele istorice ale lui Ion Florea sunt necunoscute. Din m ărturisirile pe care acesta le face nepotului s ău favorit, George, reiese c ă însu şi aviatorul era foarte prudent şi vorbea pu ţin despre sine. Acest lucru se datoreaz ă faptului c ă mul ţi dintre camarazii s ăi de arme au p ărăsit ţara şi el sim ţea c ă este urm ărit fiind acuzat c ă ar fi de ţinut informa ţii despre cei pleca ţi în occident. Din fericire, cei ce-l supravegheau permanent nu au avut niciodat ă date compromi ţă toare despre el. Cu toate acestea a fost deta şat din cadrul avia ţiei la o unitate de infanterie din Craiova. Ştirea acestei deta şă ri îl d ă peste cap. A sim ţit c ă i s-au t ăiat aripile şi nu a putut s ă stea mult ă vreme departe de pas ărea cu aripi de o ţel pe care ştia a şa de bine să o st ăpâneasc ă. La cerere este trecut în rezerv ă şi se angajeaz ă în avia ţia utilitar ă unde activeaz ă pân ă la pensionare. Nici pensionarea nu-l stabile şte cu picioarele pe p ământ. Înc ă mai are aripi s ă mai zboare! Cere fabricii de avioane din Bra şov (ora ş în care se stabilise înc ă de la trecerea în www.memoriaoltului.ro 18
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI rezerv ă) s ă lucreze ca pilot de încercare. Astfel devine colaboratorul acestei mari fabrici pentru o bun ă bucat ă de vreme.
La vârsta de 73 de ani sufletul aviatorului Ion I. Florea decoleaz ă pe drumul f ără întoarcere, dincolo de limitele celor 10.000 de metri, în lumea îngerilor. Conform ultimei sale dorin ţe, corpul s ău neînsufle ţit este înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Strehare ţ din Slatina. O mân ă de ţă rân ă a fost luat ă de la mormântul p ărin ţilor şi surorilor sale din Cimitirul Coteana unde rudele sale duc o floare sau aprind o lumânare de marile s ărbători, conform tradi ţiei noastre str ămo şeşti.
. În semn de pre ţuire pentru memoria acestui viteaz aviator, uli ţa na şterii şi copil ăriei sale printr-o hot ărâre a Consiliului Comunal din anul 2009, a primit numele de „Strada aviator Ion Florea”.
s s s
George Vîlcea – nepot Înc ă de mic copil ştiam de la bunica mea c ă are un frate aviator. Venea adesea pe la noi şi îi pl ăcea s ă se întind ă la vorb ă cu ai mei. Îl pl ăcea pe tat ăl mea care devenise şofer în timpul stagiului militar şi vorbeau despre ma şini, despre motoare, lucruri pe care eu nu le în ţelegeam atunci. Într-una din zile l-am întrebat pe nea şteptate, cum se circul ă pe sus cu avionul. A z ăbovit pu ţin şi a început s ă-mi povesteasc ă cum a îndr ăgit aceast ă meserie de pilot. Înc ă din clasele primare înv ăţă torul îi înva ţă la orele de lucru manual s ă confec ţioneze unele obiecte de scânduri din foi de porumb (p ănu şi), nuiele de r ăchit ă, hârtie, obiecte ca: umera şe pentru haine, cuiere, ştergari, co şule ţe, diferite figuri geometrice din carton şi hârtie, dar spre deliciul elevilor şi avioane. Acestea din urm ă l-au fascinat cel mai mult pe viitorul aviator. Îmi povestea cum într-una din zile când înv ăţă torul a lipsit de la ore sau a întârziat o or ă-dou ă, copilul Ion Florea şi-a înjum ătăţ it caietul de desen şi a confec ţionat mai multe avioane cu care se juca cu b ăie ţii din clas ă. Aşa i-a g ăsit înv ăţă torul, care şi a şa era renumit pentru aplicarea pedepsei corporale şi a îndoit toate lemnele de la sob ă pe spatele acestora mai ales pe spatele „capului r ăut ăţ ilor” – viitorul aviator. Părin ţii s ăi au aflat dup ă câteva zile de la o coleg ă mai răut ăcioas ă de isprava sa, dar a fost scutit de pedeaps ă. . www.memoriaoltului.ro 19
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
A avut o copil ărie fericit ă al ături de cele dou ă surori ale sale, Maria şi Ancu ţa (bunica mea) în familia lui de ţă rani s ăraci şi ne ştiutori de carte. A muncit de mic al ături de membrii familiei. Ca to ţi copiii satului ducea boii sau vaca la p ăscut, secera la grâu, pr ăş ea porumbii sau floarea-soarelui. Cu toate acestea, dup ă cum m ărturise şte, nu se încadra în peisaj. Poveste şte cu umor cum într-una din vacan ţele de var ă când se afla la seceri ş, obosit şi toropit de c ăldur ă a adormit la umbra unui stog de grâu. Probabil trecuse ceva vreme de când adormise c ă la g ăsirea lui, maica-sa i-a tras câteva cu biciul de la c ăru ţă . Atât i-a trebuit b ăiatului c ă a aruncat secera cu atâta for ţă c ă s-a rupt în dou ă şi a jurat c ă nu va mai pune mâna pe ea. Trebuie men ţionat c ă era un b ăiat bine dezvoltat, mai voinic decât colegii din clasa lui. Tocmai de aceea el pleca cu o or ă înainte la şcoal ă şi m ătura la prim ărie (aceasta era în acela şi local cu şcoala), uneori r ămânea şi dup ă ore pentru câ ţiva b ănu ţi cu care î şi cump ăra rechizite şcolare. F ăcea acest lucru cu pl ăcere neavând nici un fel de prejudecat ă de şi uneori era ţinta multor ironii din partea unora care se gr ăbiser ă s ă-i pun ă şi porecla de „ ŢIFRON” ceea ce înseamn ă în accep ţie popular ă ceva ce zbârnâie, se mi şcă foarte repede. Aceast ă porecl ă şi-a însu şit-o pentru toat ă via ţa, cum ar spune poetul Vasile Alecsandri, şi-a transformat-o în renume. Dup ă terminarea şcolii primare din comun ă, cu episodul „secera” în minte, le spune p ărin ţilor c ă vrea s ă mearg ă la cursurile liceului Radu Greceanu din Slatina. Ace ştia cunoscându-şi posibilit ăţ ile materiale au r ămas mu ţi – De unde bani? A fost întrebarea fireasc ă. B ăiatul înzestrat cu o inteligen ţă deosebit ă şi o ambi ţie pe m ăsur ă îi l ămure şte şi-şi urmeaz ă visul. Primul an a fost mai greu. Rareori mai punea pe lâng ă m ămăliga din traist ă sau pe lâng ă pâine o bucat ă de carne sau brânz ă. Cu toate acestea nu renun ţa. I se dusese numele de elev bun. Ofer ă, astfel, ore de medita ţii contra cost, unor elevi ce proveneau din unele familii înst ărite din ora ş. Acest lucru devenise „o mod ă” pe vremea aceea. Este un prilej de mândrie pentru p ărin ţii s ăi, în special pentru mam ă care se l ăuda în drum la femei c ă b ăiatul s ău înva ţă la liceu şi este şi înv ăţător într-o familie de boieri. Astfel ţă ranul Ion Florea termin ă cursul inferior al liceului şi în anul 1938 se înscrie la Şcoala Militar ă de Avia ţie din Tecuci pe care o termin ă cu brio. La absolvire ob ţine specialitatea de pilot de vân ătoare – cea mai înalt ă treapt ă a meseriei, cu gradul de adjutant. Dup ă spusele lui era o meseria frumoas ă parc ă „prinsese pe Dumnezeu de picior” dar tinere ţea lui nu prea realiza cât de mari şi multe erau riscurile. Abia când au început misiunile cu adev ărat, a realizat ce-l a şteapt ă. Una dintre acestea a scris istorie. Este relatat ă în am ănunt în Conferin ţa rostit ă la Radio-difuziune în ziua de 28 noiembrie 1942 de c ătre comandorul Andrei Popovici, care arat ă faptele de arme ale Adjutantului Florea Ion. Aceast ă conferin ţă a fost inserat ă în Revista Cursurilor şi Conferin ţelor Universitare numerele 11-12 din Noiembrie – Decembrie 1942. Este înso ţit ă de o sumar ă biografie sub semn ătura lui C. Grigorescu. Dup ă acest episod, particip ă şi la alte misiuni pân ă la sfâr şitul r ăzboiului. Dup ă război, la prima defilare în cinstea zilei de 23 august formeaz ă împreun ă cu câ ţiva colegi o www.memoriaoltului.ro 20
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI escadril ă care survoleaz ă aerul ceea ce impresioneaz ă în mod pl ăcut autorit ăţ ile vremii. Este recompensat cu un frumos ceas elve ţian a c ărui valoare era dup ă cum îmi spunea unchiul, destul de mare – puteai cump ăra o cas ă în Bucure şti. De altfel voia s ă spun ă c ă în urma r ăzboiului, când mul ţi bucure şteni se refugiaser ă în str ăin ătate, casele se devalorizaser ă sim ţitor.
Un an mai târziu câ ţiva pilo ţi camarazi care aveau baza militar ă undeva în Banat trec grani ţa cu avioanele prin Serbia şi se refugiaz ă în Occident. Intr ă panica printre comisarii ru şi care controlau în întregime armata. De acum şi situa ţia bravului pilot se schimb ă. Este pus sub urm ărire, este cercetat, i s se iau declara ţii peste declara ţii fiind b ănuit c ă ar fi avut cuno ştin ţă despre cei ce p ărăsiser ă ţara. Lucruri total eronate. El a avut prilejul de multe ori s ă p ărăseasc ă ţara cu avion sau fără, dar niciodat ă nici prin minte nu i-a trecut. Lucrurile se lini ştesc treptat şi în anul 1948 se c ăsătore şte cu frumoasa Maria Alba Constantinescu, fiica generalului Constantinescu din Slatina, mare proprietar de imobile şi p ământuri în tot jude ţul. Evenimentul a condus probabil la alt ă fil ă ad ăugat ă dosarului personal ce se afla, ştim noi unde. Sub diferite pretexte este deta şat din avia ţie la o unitate militar ă de infanterie din Craiova cu gradul de c ăpitan. A sim ţit c ă i s-au t ăiat aripile, p ărea c ă i s-a oferit o invita ţie de a părăsi avia ţia şi chiar armata româneasc ă. În scurt ă vreme cere trecerea în rezerv ă şi-şi schimb ă domiciliul la Bra şov împreun ă cu so ţia şi unicul s ău fiu Radu – viitor inginer la ICIM Bra şov. Imediat apoi se angajeaz ă în avia ţia utilitar ă unde lucreaz ă pân ă la pensionare. Dar nici pensionarea nu-l poate desp ărţi pentru mult ă vreme de obiectul muncii, cum am spune noi. Devine colaborator al Fabricii de Avioane de la Bra şov ca pilot de încercare. Moare în anul 1992 la vârsta de 73 de ani şi conform dorin ţei sale este înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Strehare ţ în Slatina. Îmi amintesc c ă la slujba de înmormântare un veteran de r ăzboi, camarad de arme cu unchiul meu a ţinut un discurs foarte impresionant. Regret s foarte mult c ă nu am re ţinut numele acestui camarad de arme al unchiului meu, mai ales c ă printre altele bravul veteran a spus: „Abia acum a venit vremea s ă putem vorbi şi noi despre noi.” (Trecuser ă 3 ani de la www.memoriaoltului.ro 21
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI revolu ţie). Îmi amintesc despre unchiul meu şi faptul c ă era un om modest cu frica lui Dumnezeu şi nu s-a desp ărţit niciodat ă de o iconi ţă cu chipul Fecioarei Maria, pe care a purtat-o toat ă via ţa. Ar fi împlinit în luna martie a.c. 95 de ani. Acum când nu mai este, singurul lucru care ne aduce aminte de memoria lui este pl ăcu ţa cu inscrip ţia „Strada aviator Ion Florea” denumirea str ăzii noastre şi a copil ăriei sale. În numele tuturor rudelor mulţumim Consiliului Local Coteana, domnului primar Victor Dima şi fo ştilor consilieri Marin Dumitru şi prof. Dumitru Tinu pentru ini ţiativa de a eterniza în acest fel numele celui ce a fost Aviator Ion Florea – pilot de vân ătoare.
Date importante din viaţa aviatorului Ion Florea - -2 martie 1919 s-a n ăscut Ion Florea , (red ăm actul s ău de na ştere, conform Registrului de na şteri din anul 1919 : Act de na ştere nr. 22 . Act de na ştere din anul una mie nou ăsute nou ăsprezece luna martie ziua trei orele 10:00 înainte de amiaz ă. În ziua de dou ă ale curcutei luni la orele 900 dinainte de amiaz ă s-a n ăscut un copil p ărin ţilor s ăi legitimi, un copil de sex b ărb ătesc, c ăruia i s-a dat prenumele de Ion, numele de familie fiind Iancu I. Florea, fiu al demnului Iancu I. Florea de ani treizeci şi cinci, de profesie plugar domiciliat în comuna Coteana, jude ţul Olt şi doamnei Ramba născut ă Toader P. Tonu de ani treizeci şi trei de profesiune plugar şi domiciliat ă în comuna Coteana jude ţul Olt. Na şterea a fost declarat ă de tat ăl care ne-a înf ăţ işat copilul, aceast ă declara ţiune a fost făcut ă în prezen ţa urm ătorilor martori: Radu Stanciu de ani şaptezeci, de profesiune plugar şi domnul Costea M. B ălan de ani şaizeci de profesiune plugar şi domiciliat în comuna Coteana jude ţul Olt, care dup ă ce li s-a cetit acest act l-a subscris împreun ă ca declarantele şi cu noi Ivan M. Safciu primar ofi ţer al St ării Civile din comuna Coteana jude ţul Olt şi Grigore Chiriacescu notarul comunei Coteana jude ţul Olt. Declarantele şi martorii declarându-ne c ă nu ştiu carte şi au subscris de noi. Iancu I. Florea – declarante Radu Stanciu şi Costea M. B ălan ca martori, ofi ţer al St ării Civile Ivan Safciu, notar Grigore Chiricescu). - 1926-1933 – Şcoala primar ă din comuna Coteana jude ţul Olt, înv ăţă tor Petre Marinescu;1933 -1938 – Urmeaz ă cursul inferior al Colegiului Radu Greceanu din Slatina. - 1938-1940 – Şcoala de Avia ţie de la Tecuci pe care o termin ă cu succes având specialitatea de pilot de vân ătoare. -1941 28 august – Particip ă la cea mai important ă misiune aviatic ă a sa condus ă de c ăpitanul comandor Traian Pâclea, misiune care îl face celebru. Misiunea este descris ă pe larg în Conferin ţa rostit ă la radio de Comandorul Andrei Popovici la 28 noiembrie 1942. -4 septembrie 1941 – Este decorat cu Înaltul Ordin de R ăzboi al Virtu ţii Aeronautice în gradul de cavaler de însu şi Comandantul Suprem al o ştirii noastre Domnul General Ion Antonescu, Mare şalul de mai târziu, care aflându-se în inspec ţie a elogiat ac ţiunea eroic ă a adjutantului Ion Florea. -1941-1945 – Particip ă la mai multe ac ţiuni aviatice. -23 august 1946 – Împreun ă cu mai mul ţi colegi de arme formeaz ă o escadril ă şi particip ă la prima defilare în cinstea respectivei zile. -5 februarie 1948 – Se c ăsătore şte cu domni şoara Maria Alba Constantinescu conform certificatului de c ăsătorie nr. 38/1948. www.memoriaoltului.ro 22
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
-3 decembrie 1948 – Se na şte fiul s ău Radu. -1951 – Este deta şat la o unitate militar ă din Craiova cu profil de infanterie cu gradul de căpitan. -1954 – Cere trecerea în rezerv ă. -1954 – 1974 – Pilot în avia ţia utilitar ă. -1974 – Anul pension ării la vârsta de 55 de ani. -1974-1980 – Pilot de încercare la IAR Bra şov. -1992 4 septembrie – Se stinge din via ţă în ora şul Bra şov (Act deces nr 99 din 4.09.1992 înregistrat de Comitetul Executiv al Consiliului Popular Bra şov).
s Războiul zilelor ce tr ăim este r ăzboiul ştiin ţific, se zice, cu unit ăţ i motorizate, mecanizate, cu tancuri şi avioane. Când pu ştile, mitralierele şi Brandt-urile au r ăpit ore şi zile întregi, când artileria de toate categoriile crede c ă a distrus totul, când tancurile şi-au spus cuvântul iar avioanele au mitraliat şi sem ănat de sus bombele lor care azi au ajuns şi pân ă la 2000 kg. , oameni care au suportat toat ă urgia imaginabil ă a p ământului şi văzduhului – focul, foamea, setea şi frigul- ies totu şi din p ământul r ăsturnat de acele urgii şi pornesc la atac pentru a des ăvâr şi ceea ce al ţii au preg ătit. Materia- brutal ă, oarb ă- deschide drumul, dar mai trebuie înc ă ceva, un nimica dar care este totul în r ăzboi : un suflet înapoia materiei, înapoia corpului. Oricât de fragil ă ar fi materia, corpul omenesc, în fa ţa ma şinilor omorâtoare, oricât de slab ar fi acest suflet- infinit în timp şi spa ţiu- el este totu şi for ţa veritabil ă şi decisiv ă. S ărmani oameni a c ăror inim ă este înc ă cea mai mare putere militar ă ! La spectacolul îngrozitoarei consuma ţii de indivizi pe care o face avia ţia şi acela al ambian ţei de eroism care constituie specificul nediscutat al meseriei aripilor întotdeauna, dar mai ales în timp de r ăzboi, în mul ţimea efemer ă şi indistinct ă, anonim ă, r ădăcinile eterne ale rasei noastre se cutremurar ă. Toate inimile se înaripar ă pentru sus ţinerea zborului eroic. În el, Neamul întreg fu nou şi mândru. Mesageri ai celei mai vaste vie ţi, zbur ătorii sunt pe punctul de a schimba fa ţa lumii. S ă-i urm ărim pe ai no ştri în lupta lor din Răsărit. Înc ă de la jum ătatea lunii august 1941 circul ă zvonul printre unit ăţ ile noastre de avia ţie de pe front c ă inamicul ar fi primit înt ăriri puternice din regiunea Crimeiei- reamintesc c ă la acea epoc ă din anul trecut înaintarea noastr ă era înc ă departe de Odessa – înt ăriri în care intra şi foarte mult ă avia ţie nou ă ai c ărei pilo ţi înc ă nu aveau- se pare- un antrenament complet. În seara zilei de 28 august 1941, dl. general aviator Em. Ionescu cere uneia din escadrilele de vân ătoare de sub ordinele sale ca a doua zi s ă execute o misiune de acoperire în sectorul Griliascovo-Vacarjani. T s s . www.memoriaoltului.ro 23
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Misiunea se execut ă de c ătre o patrul ă de 5 avioane de vân ătoare compus ă din cpt. comandor Traian Pâclea, adj. Ioan Florea, adj. stagiar Vasile Co ţoi şi serg. T. R. Nec. Macri. Decolarea are loc la 7,30 diminea ţa. De cum ajung la 60 m. în ălţime, sub ei se vede unul din acele peisaje din mijlocul c ărora nu-ţi mai vine a scoate nici o vorb ă. Nu se comenteaz ă peisajul înaintea c ăruia tr ăie şti. Îl respiri, te amesteci cu el, te impregnezi de substan ţa sa, flotezi cu cerul lui, palpi ţi cu frunzele lui, cân ţi cu pâraiele lui. De ce e nevoie mai mult? Întocmai ca şi afec ţiunea pe care o ai pentru cineva : o privire, un gest cu mâna, o fraz ă la întâmplare, un nume, şi sim ţă mintele se succed, se înl ănţuiesc mutual. Dup ă 15 minute de zbor, patrula se g ăse şte deasupra sectorului indicat prin ordinul Comandantului. Artileria antiaerian ă bol şevic ă intr ă imediat şi foarte activ în ac ţiune, îns ă, condus ă cu m ăiestrie de emeritul zbur ător care a fost întotdeauna c-dor Pâclea, patrula nu are a se teme de aceste focuri. Grija cea mare a pilo ţilor era aceea de a nu fi surprin şi de vân ătoarea rus ă. Adjutantul stagiar Ioan Florea ocup ă în forma ţie unul din cele dou ă locuri din urm ă. Dup ă circa cinci minute de patrulare, el descoper ă în spatele forma ţiunii române şti o forma ţiune de 12 avioane Rata ruse şti, care voiau s ă atace prin surprindere. Cu reflexe de pilot s ănătos – vreu s ă zic instantaneu- Florea întoarce brusc avionul de 180 de grade pentru a face fa ţă pericolului. Forma ţiunea bol şevic ă î şi împarte for ţele astfel : opt avioane se îndreapt ă spre patrula româneasc ă redus ă acum – prin ie şirea lui Florea- la patru in şi, iar patru bol şevici sunt afecta ţi acestuia spre a-l lua în tratament şi a-l doborî de la primele rafale. Lupta era foarte inegal ă atât în privin ţa materialului volant , cât mai ales în privin ţa num ărului : 4 contra 1. Curaj Florea ! Pretutindeni virtutea este curajul. Unde este curaj nu este sl ăbiciune. Chiar în nenorocire curajul este condi ţia şi climatul salv ării. În curaj, gândirea, sentimentul şi sc ţiunea se conciliaz ă şi se fac complici. s Socotind deja succesul ca sigur, sbur ătorii ru şi deschid to ţi patru focul lor asupra lui Florea. Dar Florea nu-i din cei ce stau cu mâinile în sân şi nici nu şi-a pirdut capul. Printr-un zbor în zig-zag el scapă neatins şi lini ştit a şteapt ă clipa când va fi în optime condi ţii de tir.Iat ă un rus care, impetuos se îndreapt ă pu şcă spre el ; e la 100 de m. şi a deschis simultan focul celor patru mitraliere ale sale. Florea a şteapt ă. Ce t ărie î ţi trebuie pentru a nu trage şi tu în asemenea momente! În meseria zborului , a a ştepta ia propor ţia unei mari virtu ţi. Tân ărul care în cursul înv ăţă turii zborului nu a înv ăţ at înainte de toate a a ştepta, acela nu va fi niciodat ă un bun zbuir ător. Iat ă acum rusul la 90, 80, 70 m şi Florea al nostru nu deschide focul…, iat ă-l la 80 m şi www.memoriaoltului.ro 24
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Florea nu mi şcă…, ce calm nemaipomenit…Rusul ajunge la 50 m şi se pare c ă cele dou ă avioane vor intra unul în altul. Dar înainte ca acest fapt s ă se produc ă, cu un uimitor calm, minunatul nostru pilot apreciaz ă c ă clipa a sosit şi lini ştit apas ă pe declicul celor patru mitraliere ale sale. Cinci secunde a durat rafala lui Florea iar în a şasea secund ă, pilotul rus a pl ătit cu via ţa temeritatea sa : cu avion cu tot el s-a pr ăbu şit în vecin ătatea satului Vacarjani. Ceilal ţi trei adversari asist ă la c ăderea camaradului şi hot ărăsc a-l r ăzbuna : unul de sus şi şi doi din l ături încadreaz ă pe Florea şi decid a termina repede cu el ; ei nu contaser ă îns ă pe calit ăţ ile de excelent manevrier ale lui Florea care face totul pentru a nu avea în spatele s ău vreunul din cei trei adversari. 12 mitraliere adverse trag acum din toate părţile asupra vajnicului nostru pilot, şi dac ă unele gloan ţe au atins avionul fără a-l pune în situa ţia de a întrerupe zborul, niciunul nu a nimerit pe pilot. Dispera ţi, ru şii se pun în forma ţie de monom, ori şir indian cum se zice –pe române şte, unul dup ă altul- şi atac ă acum în fa ţă , pe rând, pe româna şul nostru care, hot ărât a-şi ap ăra dârz pielea şi avionul ce i se încredin ţase , apas ă pe butonul mitralierelor, spre a r ăspunde cum ştia el s-o fac ă. Mitralierele blocate nu r ăspund îns ă , ele r ămân mute. Ru şii î şi dau seama numaidecât de aceasta şi ei jubileaz ă acum , fiecare din cei trei ,,gentlemeni’’gr ăbindu-se s ă-şi doboare adversarul r ămas f ără ap ărare pentru a avea onoarea comunicatului zilnic. Ce departe suntem de cazul cavalerismului germanului Udet şi francezului Guynamer din 1917! Adjutantul Florea ştie c ă soarta sa este pecetluit ă, sc ăpare nu poate exista. Într-o clip ă toat ă via ţa sa se deap ănă fulger ător înaintea ochilor s ăi. Se vede copil mic jucându-se cu zmeul şi f ăcând juc ării zbur ătoare, apoi elev-pilot, apoi pilot brevetat , familia sa este în aceast ă tragic ă clip ă al ături de el şi peste toate, gândul la ţara sa se înal ţă minunat. ,,Sunt acum juc ăria lor’’-îşi zice Florea- ,,în câteva clipe m ă voi înfr ăţ i în moarte cu cel doborât de mine lâng ă Vacarjani. De ce îns ă s ă nu fiu într-o tov ărăş ie mai numeroas ă?” Apreciind c ă pentru un avion r ămas f ără mitraliere doi ru şi sunt suficien ţi pentru a-l doborî prin focul celor 8 mitraliere ale lor, unul din cei trei p ărăse şte lupta cu Florea pentru a merge s ă înt ăreasc ă grupul celorlal ţi opt ru şi amarnic încol ţiţi de de sbur ătorii comandorului Pâclea. La r ăspântia evolu ţiei, pe drumurile vie ţii sau pe c ărările cerului, specia aceasta a sbur ătorilor poate alege între mai multe drumuri, dar ea nu poate renun ţa la înaintare, nici să gândeasc ă la întoarcerea din drum. De aceea, într-o clip ă hot ărârea lui Florea a fost luat ă: ,,Voi intra cu motorul în unul din cei doi ru şi ce mai am în fa ţă ” î şi zise el. Î şi face larg semnul crucii şi cu calm manevreaz ă pentru a c ădea în spatele unuia din adversari. Iat ă-l ajuns. Aici, detaşat deja parc ă de via ţa ce şi-o d ăruise ţă rii, trage cu lini şte maneta de gaze a motorului la maximum pentru a spori viteza avionului şi a intra cu mai mult ă putere în profundorul avionului de care Florea nu-şi mai dezlipise privirea. Motorul duduie grozav, viteza cre şte, pilotul n-a mai v ăzut nimic, i s-a p ărut c ă lucrurile se îndep ărteaz ă, c ă pământul se afund ă şi c ă via ţa i se împr ăş tie cu tot restul. Apoi o izbitur ă puternic ă, grozav de puternic ă. Avionul rus pic ă mai întâi c ătre înainte, împins de avionul lui Florea, apoi www.memoriaoltului.ro 25
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI intr ă într-o vril ă dulce. Este probabil c ă şocul produs de lovirea avioanelor s ă fi rupt coloana vertebral ă a pilotului rus din moment ce el nu a f ăcut nici o tentativ ă pentru a se salva cu para şuta, ci a continuat cu vrila sa pân ă ce a intrat- avion şi pilot- în p ământ, la contactul cu care a luat foc. Adj. Florea era acum cu sufletul împ ăcat şi a ştepta soarta ce şi-o d ăduse el însu şi, aştepta propria sa pr ăbu şire. Clip ă trecea dup ă clip ă şi catastrofa nu se producea. Ce o fi oare? Cu calmul cu care luase marea hot ărâre, el începe a-şi examina avionul. Acesta avea elicea rupt ă , rezervoarele sparte, motorul distrus complet. Avionul se men ţinea totu şi în linia de zbor şi minunatul nostru lupt ător, aflat atunci deasupra teritoriului inamic, îl îndrept ă spre liniile noastre. El personal nu p ărea a fi suferit ceva : nici o fractur ă, nici o pic ătur ă de sânge şi cu mintea r ămas ă limpede, curat ă. Deodat ă îns ă aude un puternic zgomot de motor foarte apropiat. Al s ău nu mai putea fi, c ăci al s ău nu mai func ţiona şi avionul s ău era acum transformat într-un planor. În acel moment un Rata taie v ăzduhul prin fa ţa ochilor s ăi şi de abia atunci î şi reaminte şte Florea c ă acesta este al treilea avion inamic, acela care asistase la doborârea celor doi camarazi ai s ăi şi care acum- gândea Florea- îi va rîzbuna pe amaândoi. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât adineauri el mai avea înaintea sa un avion şi un pilot care dispunea de mitralierele sale, acum el avea în fa ţa sa un planor hodorogit care numai datorit ă măiestriei pilotului se mai putea men ţine pe panta de coborâre. Şi totu şi, imaginea celor doi camarazi ai s ăi care zac acum sub el a st ăruit în rus mai puternic ca orice alt gând de îndat ă ce foarte gr ăbit, avionul se îndrept ă spre Odessa. s Florea avea fa ţa plin ă de s ulei, nu mai vedea acum; repede se şterge pe ochi şi se uit ă înapoia sa spre a vedea dac ă un alt adversar nu-l urm ăre şte. Nimeni! Î şi alege un teren plat şi-şi preg ăte şte aterizarea. El constat ă atunci că V-ul din dreapta trenului de aterizare este lips ă. Probabil c ă l-a pierdut la izbirea de avionul adversar. Pilotul redreseaz ă mai sus, placheaz ă avionul şi scap ă de capotare. Este întreg, neciopâr ţit de nimic. Norocul s ău, c ăci de integritatea f ăpturii sale el mai avea înc ă nevoie. Dup ă toate cele p ătimite el nu era la cap ătul suferin ţelor sale. De-abia coborât din avion, la 80 de metri stânga observ ă un mare şan ţ anticar plin cu solda ţi. Toate armele automate de aici se îndreapt ă asupra sa şi în acela şi timp şi artileria inamic ă îl ia în primire, www.memoriaoltului.ro 26
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI la care se adaug ă acum şi propria noastr ă artilerie care fiind foarte departe, nu ştia c ă este propriul nostru avion. Florea pune foc avionului şi începe a fugi c ătre o p ădure aflat ă nu prea departe de locul ateriz ării. În clipa când el ajunge la marginea p ădurii, avionul s ău incendiat a f ăcut explozie. O privire scurt ă înecat ă de o lacrim ă de durere sunt semnul desp ărţirii de avionul s ău de arme care-l dusese la glorie. În p ădure, Florea st ă ascuns toat ă ziua şi a şteapt ă potolirea zarvei omorâtoare dintre cele dou ă linii inamice. Seara a venit. Printre ramurile unui fag vecin, o privighetoare cânt ă şi , pu ţin câte pu ţin umple noaptea cu melodia sa monoton ă, a c ărei note, înt ărite progresiv cap ătă o rezonan ţă nesfâr şit ă. Departe, departe de tot- poate pe meleagurile ocupate de ai no ştri- o alt ă privighetoare îi r ăspunde: acela şi motiv, aceea şi melodie în surdin ă estompat ă prin distan ţă . Voinicul nostru se gânde şte la ai s ăi. C ătre orele 11 noaptea el se îndreapt ă, furi şat, spre liniile noastre. Dup ă peripe ţii pline de pericol, o companie de infanterie din Divizia a 5 a îl prime şte în tran şeele sale. Numai acei sunt demni de a tr ăi care nu au fric ă de moarte. Am încercat s ă aflu acele periculoase peripe ţii pentru a aprecia la justa valoare tot curajul necesar pentru suita de gesturi şi ac ţiuni ale acestui zbur ător. Nu le-am aflat şi în ţeleg cauza. Nimic nu e mai secret decât curajul şi nimic nu e atât de pur ca dorin ţa de a p ăstra acest secret. De aici vine că marile suflete curajoase dispre ţuiesc publicitatea şi punerile în scen ă. La escadril ă pilotul neînapoiat era considerat mort. Dup ă dou ă zile petrecute în interogatorii, rapoarte c ătre comandamente şi alte lucr ări similare, adj. Ioan Florea are norocul şi onoarea de a fi adus la comandamentul generalului aviator Em. Ionescu de c ătre însu şi comandantul suprem al o ştirii noastre, dl. general Antonescu, mare şalul conduc ător de mai târziu, aflat în inspec ţie în partea locului. El a elogiat cum trebuie ac ţiunea eroic ă a adjutantului Ioan Florea şi l-a decorat cu înaltul ordin de r ăzboi al Virtu ţii Aeronautice în grad de cavaler. Unei na ţiuni îi trebuie oameni mari şi eroi. Istoria acestora suscit ă emula ţiile binef ăcătoare, voin ţele viguroase, ini ţiativele fericite şi îndr ăzne ţe. O ţar ă care nu are eroi şi oameni mari este lipsit ă de atmosfer ă moral ă. Cultul acestora trebuie înv ăţ at copiilor. Literatura şi istoria lor sunt cele mai mari mijloace de ac ţiune. Formarea eroilor incumb ă şefilor. Ce nobil ă este aceast ă sarcin ă, mai ales în greaua meserie a aripilor, de a se apleca asupra acestor www.memoriaoltului.ro 27
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI suflete, de a picura în ele curaj şi speran ţă , a trezi clocotul fluviului sacru – sufletul- şi de a descoperi în acela şi timp atâtea comori neb ănuite, flori neprih ănite ale c ăror parfumuri generoase îndulcesc greaua via ţă , plin ă de r ăspundere, a adev ăratului Şef. Şefului de avia ţie îi revine sarcina de a mânui – dac ă nu cu m ăiestrie ori competen ţă , cel pu ţin cu o infinit ă pudoare – sufletele acestor oameni pe care e şti obligat s ă-i iube şti cu respect. Acesta este singurul privilegiu al Şefului şi cea mai bun ă recompens ă. Aceasta este voluptatea lui cea mai curat ă. Eu personal nu cunosc nici una mai mai intens ă şi nici mai dulce. Scânteia mistic ă şi întrebuin ţarea ei, aceasta a fost în toate vremurile problema întregii istorii umane … şi înc ă mai mult şi mai puternic de la apari ţia rasei sbur ătore şti. S ă lu ăm aminte!
C. Grigorescu S-a n ăscut în frumoasa comun ă I.I.C.Br ătianu (Coteana), jud. Olt în anul 1919. Părin ţii lui sunt agricultori de frunte şi oameni de un bun sim ţ rar întâlnit. A urmat cursurile şcolii primare în comuna sa având ca înv ăţă tor pe dl. Petre Marinescu. A f ăcut studii secundare la liceul Radu Greceanu din Slatina . La vârsta de 19 ani s-a înscris la examenul de admitere la Şcoala Militar ă de Pilotaj unde reu şeşte printre primii. Dup ă doi ani termin ă şcoala cu specialitatea de pilot de vân ătoare, cea mai înalt ă treapt ă a meseriei, carier ă frumoas ă dar plin ă de riscuri. Este un element de o inteligen ţă sclipitoare şi de un curaj fantastic, calit ăţ i ce l-au situat printre sbur ătorii no ştri ca unul f ără egal. Actele lui de mare bravur ă au servit ca cele mai frumoase exemple de eroism, încât onor Ministerul Culturii Na ţionale, socotindu-le ca cele mai potrivite exemple de educa ţie, le-a inserat în manualele de citire cls. a-II-a şi a-III-a de curs primar. Din aceste buc ăţ i de citire se poate vedea sentimentul de credin ţă nestr ămutat ă în Dumnezeu şi de eroism f ără precedent, ale unui fanatic în slujba patriei lui. Acest zbur ător care spintec ă aerul cu viteza fulgerului, nu- şi precupe ţeşte via ţa atunci când ţara şi întreg neamul lui sunt în pericol. Am publicat aici conferin ţa rostit ă la radio de c ătre comandorul Andrei Popovici, care a ar ătat faptele de arme ale adjutantului Florea Ioan, pentru a fi cunoscute în am ănunt, servind şi ca material educativ în formarea sentimentului de înalt eroism în slujba Patriei. Cu el ne mândrim şi noi, fiind fiu al Oltului. El este un erou care merit ă recuno ştin ţa tuturor, al ături de to ţi eroii neamului.
www.memoriaoltului.ro 28
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
s pr. Dumitru Brumu şescu s s s s s s s s s s s s s s s s s s s T s s s s s s s T s s s s s s s s T s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s s La 1 august, dup ă terminarea slujbei divine, am botezat cu ap ă sfin ţit ă pe to ţi asisten ţii din biseric ă, în aceea şi zi fiind pr ăznuirea sfintei Cruci. Cu acest prilej am constatat c ă la bulgari nu se obi şnuie şte, în aceea şi zi, s ă se boteze de c ătre preot casele şi s ătenii. Auzind c ă ne preg ătim de plecare, p ărintele Ivan a venit la bivuacul nostru să-şi ia ziua bun ă de la dl. colonel şi de la to ţi d-nii ofi ţeri. Vineri 2 august, to ţi ofi ţerii şi solda ţii regimentului au fost inocula ţi cu virus contra holerei pentru a doua oar ă. Sâmb ătă 3 august am primit ordin s ă pornim spre ţara româneasc ă. Iar în diminea ţa zilei de 4 august, duminic ă, to ţi eram gata de plecare. De bucuria plec ării solda ţii î şi strânseser ă corturile de la trei noaptea şi d ăduser ă foc paielor ce le slujise de a şternut. Din aceast ă pricin ă, din când în când se auzeau s pocniturile cartu şelor pierdute. Zgomotele acestea precum şi www.memoriaoltului.ro 29
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI fumul şi fl ăcările sileau s ă se scoale şi pe cai care înc ă dormeau – erau câ ţiva şi dintre ace ştia. Cei mai mul ţi îns ă, n-au dormit toat ă noaptea. Lâng ă mine era un rezervist b ătrân care, de bucurie c ă are s ă-şi vad ă copiii, toat ă noaptea a vegheat fredonând un cântec duios de-ţi rupea inima. În sfâr şit, sosi şi ceasul mult a şteptat. Pe când soarele se ridica deasupra crestelor celor mai înalte ale Balcanilor şi în sunetul voios al muzicilor şi al trompetelor, exalta ţi de o bucurie nem ărginit ă, plecar ăm din Bulgaria, dup ă ce i-am impus pacea dorit ă de întreaga Europ ă! Pacea! O, ce dulce nume! Zei ţă care împr ăş tie fericirea pe unde trece şi pe care poetul o invoc ă astfel: ,,Când visurile fi-vor întrupate/ Iar nedrept ăţ i de veacuri r ăzbunate/ Noi cei dintâi din lumea p ământean ă/ Cu flori te-om a ştepta,/ Cu doine vom chema cereasca man ă:/ O, zee! Vie- mp ărăţ ia ta,/ S ă ne p ăze şti a neamului icoan ă”(P. Cerna). Dar pân ă la pacea suprem ă care va însemna s , noi tres ărim acum de bucuriile p ăcii pe care am putut-o statornici între fra ţi de-ai no ştri cre ştini care, într-o clip ă de uitare de sine, şi-au p ătat cu sânge cre ştinesc spada tras ă pentru izgonirea p ăgânului. Ne sim ţeam mul ţumi ţi şi mândri de opera noastr ă. Mândri fiindc ă eram solii unei na ţiuni ce slujea civiliza ţia; mul ţumi ţi fiindc ă ne îndeplineam cu b ărb ăţ ie o datorie de cre ştini. Fiul lui Dumnezeu a adus pacea pe p ământ. Cu drept cuvânt ne puteam socoti şi noi fiii lui Dumnezeu acum, c ăci pe f ăcătorii de pace Dumnezeu îi nume şte fiii săi. Pe când plecam din satul Lozone, unde st ătusem trei s ăpt ămâni, în urma noastr ă răsuna, din ce în ce mai dep ărtat şi mai stins clopotul bisericii din sat. Era ca o rug ăciune de aram ă ce ne binecuvânta? Sau era semnalul ce chema pe credincio şi s ă mul ţumeasc ă lui Dumnezeu c ă, în sfâr şit, au sc ăpat de noi. Inima omului are multe cotituri şi mi şcările sufletului adesea sunt greu de în ţeles. Pe şoseaua ce duce spre Plevna era o înghesuial ă de nedescris. Trupe şi tr ăsuri înc ărcate cu merinde şi muni ţiuni treceau în câte patru rânduri pe drumul larg, înc ăpător, aducându-mi aminte cu triste ţe de îngustimea zgârcit ă a drumurilor noastre. Dup ă ce l ăsar ăm în drepta Prav ăţ , localitate unde la 1877 au avut loc lupte crâncene între turci şi ru şi, pe la ora 9 intr ăm într- un defileu de mun ţi pr ăpăstio şi. E unul din cele mai s ălbatice drumuri ce le cunosc. El se îngusteaz ă din ce în ce pân ă când o pr ăpastie, aşezat ă de-a curmezi şul, îl taie cu des ăvâr şire. Dac ă peste aceast ă pr ăpastie n-ar fi fost a şternut un pode ţ de lemn, mergerea mai departe ar fi fost cu neputin ţă . Cu toate acestea, pode ţul f ăcea foarte anevoioas ă www.memoriaoltului.ro 30
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
înaintarea deoarece era prea slab pentru trecerea artileriei. Din pricina asta a trebuit s ă se deshame caii iar tunurile s ă fie trase de oameni, bucat ă cu bucat ă şi cu mare b ăgare de seam ă. Aceast ă manevr ă a oprit pe loc trupele patru ore, pe o ar şiţă chinuitoare, producând o aglomeraţie de nesuferit. Soarele dogorea ca un cuptor. Ofi ţerii şi solda ţii erau foarte enerva ţi. De pe în ălţimea de unde priveam eu, aveam o priveli şte încânt ătoare. Pe marginea unui râule ţ ce izbucnea din min ţii aceia pr ăpăstio şi, mii de solda ţi de infanterie, culca ţi pe rani ţe, ghemui ţi unii în al ţii, cu armele în mâini, nemi şca ţi, p ăreau gr ămezi de cadavre ce-fiorau privirile. Mul ţi din cei care aveau aparate au fotografiat acea vedere atât de impresionant ă. Pe la amiaz ă sc ăpăm de acea chinuitoare aglomera ţie. Ajungem în vârful muntelui şi de-acolo scoborâm în . vale pe drumuri largi, bune, înzestrate cu poduri de piatr ă. La orele 6 ajungem în satul Gheranovitz, la marginea c ăruia am bivuacat, în lanurile de grâu ce m ărgineau şoseaua. Dup ă ce trag tunurile la linie, solda ţii desham ă caii, îi cur ăţă , le dau s ă m ănânce. Cu coasele şi secerile prev ăzute la carele de baterii, ei se apauc ă voinice şte s ă secere grâu şi ov ăz ca s ă-şi sature tovar ăş ii de munc ă. Am r ămas foarte mul ţumit constatând cât de mult î şi iubesc solda ţii caii. Se ceart ă între ei, se bat, fac adev ărate jertfe întrecându-se care mai de care pentru a îngriji caii încredin ţaţi lor. Spre apus de bivuacul nostru, la câteva sute de metri se întindea o p ădure. M-am îndreptat spre ea atras de umbrele ei r ăcoroase şi de concertul p ăsărilor. M-am plimbat câtva timp printre arbori şi m-am întors cu pl ămânii şi sufletul îmb ăls ămat de miresmele sălbatice şi de armonia cântecului din ramuri. A doua zi, 5 august, dup ă ce am luat ceaiul de diminea ţă , pân ă să se a şeze regimentul în coloan ă de mar ş pe şosea, am plecat înainte singur, pe jos. Cum mergeam a şa agale, deodat ă m ă g ăsii în fa ţa unei livezi de pruni. Ramurile înc ărcate cu brum ării frumoase şi coapte se plecau în fa ţa mea cu o cucernic ă îmbel şugare, plin ă de ispite. La început m-am împotrivit renta ţiei cu t ărie. Din ce în ce am sl ăbit îns ă pân ă ce m-am pomenit cu buzunarele antereului pline cu fructe oprite… de doctori. Dar prunele din buzunar voiau s ă-şi urmeze calea mai departe. C ăci vorba aia: nici toate ale popii, dar nici toate ale doctorului. Şi l ăsându-mă în grija Domnului, m-am hot ărât în cele din urm ă s ă fac prunelor cinstea de a le afla gustul. Înainte de-a ajunge la Blescovi ţa, la apus de care ne-am stabilit seara bivuacul, am trecut pe la Iablani ţa, sat mare şi însemnat prin luptele dintre ru şi şi turci. Lâng ă noi a bivuacat şi regimentul 9 de artilerie cu care formam o brigadă. De aici am ie şit înaintea www.memoriaoltului.ro 31
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI regimentului 3 Olt, ca s ă m ă întâlnesc cu fiul meu. M-am bucurat mult v ăzându-l s ănătos şi l-am sf ătuit ca pe drum s ă-şi potoleasc ă setea cu câte o înghi ţitur ă de coniac din sticla ce-i dasem la Orhania la plecarea noastr ă din Lozone. A bivuacat şi acest regiment pe dealul din fa ţa noastr ă, spre sud. Mar ţi 6 august am plecat de diminea ţă . Dup ă porunca d-lui general T ănăsescu trebuia s ă defileze toate trupele pe dinaintea sa , pornind apoi în mar ş mai departe. Ordinul nu s-a putut executa îns ă deoarece un pod slab peste care trebuia s ă trecem s-a sf ărâmat sub greutatea artileriei. S-a produs atunci o înv ălm ăş eal ă de nedescris. Pe la prânz urcam o c ărare pe-o coast ă de munte de unde se z ăreau ni şte redute vechi ale turcilor, un monument ridicat de ru şi întru
amintirea cosângenilor lor c ăzu ţi acolo la 1877 şi al ături alt monument ridicat de vân ătorii no ştri spre a sta pururi m ărturie posterit ăţ ii c ă pe acolo au trecut purt ătorii p ăcii de la 1913. Cel pu ţin a şa gr ăia inscrip ţia de pe el. Urmând aceast ă c ărare, coborâr ăm la Lucovi ţa, or ăş el bulg ăresc a şezat într-o pozi ţie încânt ătoare şi alc ătuit din case bune. Am str ăbătur ora şul în mar ş for ţat deoarece fiecare cas ă purta steag ro şu ca semn c ă holera se încuibase pretutindeni acolo. Am plecat din Iablani ţa îngrozi ţi, purtând în minte fantoma înfrico şă toare a acelei nenorociri. La fiecare pas am v ăzut scene ce ne rupeau inima. Pe o fereastr ă deschis ă am v ăzut cum un muribund strângea spasmodic în mân ă o lumânare aprins ă; într-o curte am v ăzut pe o b ătrân ă p ărăsit ă de to ţi, cum se zvârcolea în chinurile mor ţii. Ţipetele ei disperate mi s-au întip ărit în minte ca pe-o plac ă de gramofon. Şi mult ă vreme dup ă ce am plecat de acolo mi-a uruit în urechi ecoul lor sinistru. De-aici încolo linia mun ţilor pr ăpăstio şi începu s ă se piard ă într-un şir de coline minunate. La 3 d.a. ajungem la Teli ş, unde bivuac ăm pe un platou întins şi foarte frumos aşezat deasupra râului Ischer. De pe acest platou se vedea cum se de şira un rând nesfâr şit de sate şi cum şerpuirea sclipitoare a Ischerului t ăia linia ferat ă în drumul ei spre Sofia, pierzându-se în mun ţi. A fost una din cele mai încânt ătoare priveli şti pe care le-am putut admira în drumul prin Bulgaria. Pe când treceam peste linia ferat ă, am l ăsat regimentul s ă înainteze pe platou iar eu am r ămas s ă asist la sosirea unui tren ce venea din Sofia şi care transporta solda ţi şi ofi ţeri demobiliza ţi din armata bulgar ă. Personalul, vagoanele şi ma şinile erau române şti, linia ferat ă era p ăzit ă de armat ă româneasc ă de la Dun ăre pân ă la Balcani. St ăpânirea româneasc ă în toate p ărţile st ăruia înc ă. Trenul era tras de dou ă ma şini ce gâfâiau cumplit sub greutatea şirului lung de vagoane ticsite de solda ţi bulgari. Şi de la ferestre şi de pe acoperi şul vagoanelor, ace şti sc ăpa ţi din cuprinsurile mor ţii aclamau oastea româneasc ă, mul ţumit ă c ăreia ei s-au putut reîntoarce în bra ţele nevestelor şi părin ţilor lor, dup ă o lips ă de un an de zile. www.memoriaoltului.ro 32
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Semnalele de sosire ale ma şinilor r ăscolir ă întreg satul. De preturindeni alergar ă părin ţi, neveste, copii s ă-şi vad ă şi s ă-şi s ărute pe scumpii reîntor şi. S-au petrecut cu acest prilej scene ce mi-au smuls lacrimi dureroase. Ici un tat ă cu patru copii în bra ţe şi-i s ăruta cu foc, îmbr ăţ işându-şi nevasta; so ţia, plângând de bucurie, îl pip ăia pe obraji, pe p ăr, pe bra ţe s ă se asigure c ă e el, îl s ăruta, pe când dânsul plângea de bucurie, covâr şit de atâta iubire reg ăsit ă; dincolo, o mam ă, înl ănţuit ă de gâtul fiului ei, îl s ăruta cu ochii îneca ţi în lacrimi, f ără s ă poat ă scoate un cuvânt. Într-o parte, un grup de fra ţi, p ărin ţi, rude care plângeau pe cel reîntors ca pe un mort; în alt ă parte un r ănit care-şi târa cu greutate piciorul zdrobit, fu ridicat pe sus de rude şi copii care-i s ărutau cu înfl ăcărare rana, mâinile, picioarele, plângând şi ţipând de bucurie şi durere, de ţipete şi exclama ţii voioase, de plânset şi cuvinte vesele. Dar jalea p ărin ţilor care-şi pierduser ă copiii, a femeilor care nu-şi reg ăseau bărba ţii, a copiilor care c ăutau zadarnic pe p ărin ţii lor!? Era sfâ şietor. Veneau, se uitau, căutau, holbau ochii în fa ţa bucuriei celor ferici ţi, întrebau şi când li se r ăspundea c ă cel căutat a c ăzut în cutare sau cutare loc , în ochi le str ălucea deodat ă o lacrim ă dureroas ă, şi izbucneau în plâns, când lini ştit când disperat. Şi plecau spre cas ă umplând drumul cu jalea lor nem ărginit ă. Niciodat ă nu m-am sim ţit atât de covâr şit de durerea altora
Am plecat în urma regimentului cu ochii îneca ţi în lacrimi. În ziua de 7 august ne-am odihnit. Pe la 10 diminea ţa a cantonat şi regimentul 9 artilerie aproape de noi. Dup ă prânz, la orele 3, am plecat c ălare s ă v ăd pe fiul meu pe care-l credeam pe aproape. Pe drum întâlnii îns ă pe curierul regimentului nostru care aducea ordinul s ă plec ăm mai departe imediat şi care m ă vestea în acela şi timp c ă regimentul 3 Olt se afla la o dep ărtare de 25 km. Într-o jum ătate de ceas totul era gata de plecare. La 8 seara plec ă întâi regimentul 9 şi dup ă el şi noi. Se întunecase de-a binelea. Pânza de întuneric era spart ă numai ici şi acolo de limbile uria şe de foc. Erau gr ămezile noastre de fân pe care solda ţii, părăsindu-le le d ădeau foc ca s ă nu cad ă în mâinile bulgarilor. Când am ie şit din Teli ş, sat mare, înzestrat cu multe cl ădiri frumoase, luna ap ăruse pe cer. Era o lun ă plin ă, parc ă mai luminoas ă şi mai alb ă ca oricând. La lumina ei, deslu şir ăm la dreapta şi la stânga şoselei dou ă monumente ridicate de ru şi în memoria celor c ăzu ţi acolo în r ăzboiul de la 1877. Împreun ă cu mai mul ţi ofi ţeri m-am dus s ă citim inscrip ţiile de pe ele. M-am închinat cu evlavie în fa ţa lor şi le-am s ărutat cu dragoste piatra pentru c ă acolo s-au luptat şi bravii www.memoriaoltului.ro 33
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI no ştri ro şiori care au prins un convoi de 600 de care cu proviziuni şi muni ţiuni pe care turcii le duceau viteazului Osman –Pa şa la Plevna. Toat ă noaptea n-am putut dormi sub impresia evenimentelor petrecute odinioară pe locurile acestea atât de lini ştite, st ăpânite azi ca şi atunci poate, de raza rece a lunii. Dar nu se poate s ă fi fost luna de atunci tot atât de str ălucitoare. În fa ţa acelui masacru îngrozitor, acest minunat ochi al Dumnezeirii trebuie s ă se fi întunecat şi el de groaz ă. Acum era blând şi rev ărsa un potop de raze binef ăcătoare. F ără s ă vreau mi-am amintit de versurile atât de sugestive dedicate lunii: ,,Lun ă, tu, st ăpâna m ării, pe a lumii bolt ă luneci Şi pustiului dând farmec, suferin ţele întuneci…” Şi în lumina aceasta bogat ă, alb ă, imaculat ă, solda ţii no ştri, risipi ţi pe câmpie, prin miri şti, porumbi şti, livezi de fân, izlazuri, unii cu cirezile regimentului, al ţii culca ţi s ă se odihneasc ă, p ăreau ni şte pete de întuneric. N-am s ă uit niciodat ă spectacolul acela admirabil. De câte ori voi vedea o lun ă atât de alb ă, atât de luminoas ă, în ălţat ă mai sus ca de obicei, oriunde voi fi, îmi voi aduce aminte de ceasurile acelea încânt ătoare petrecute în noaptea de miercuri 7 spre joi 8 august, pe drumul Teli şului, şi-mi voi închipui c ă m ă aflu pe acel drum. Şi acum, impresia de atunci m ă st ăpâne şte atât de puternic, încât a ş vrea sî scriu de nenum ărate ori: Luna de la Teli ş, Luna de la Teli ş. Şi oricui am prilejul s ă-i povestesc câte ceva din cele v ăzute în timpul expedi ţiei din Bulgaria nu m ă pot opri de a-i spune: -Nu pot uita luna de la Teli ş! La ora 1 noaptea, dl. colonel Bârsescu inspect ă regimentul. Spre zorii zilei v ăzur ăm deslu şindu-se prin cea ţa dimine ţii malurile Vidinului. Aerul r ăsuna de accentele puternice, biruitoare, pline de veselie ale muzicilor regimentelor de infanterie care soseau din partea aceea. Ne-am întâlnit cu ele în fa ţa Plevnei. Îmi lipsesc cuvintele ca s ă descriu impresia puternic ă ce mi-au l ăsat acele muzici ce r ăsunau biruitor române şte , pe un p ământ str ăin, la ora când întunericul se îngân ă cu lumina. Era ceva Dumnezeiesc! La 7 diminea ţa ajungem în fa ţa Opanezului. L ăsăm la dreapta Plevna şi canton ăm pe un delule ţ, într-o redut ă româneasc ă de la Gorni-Etropol. Acolo trupele au primit ordin ca dup ă ce î şi vor astâmp ăra foamea, s ă se odihneasc ă pân ă seara. La 12, dup ă ce am luat masa, am cerut voie d-lui colonel s ă vizitez Plevna şi Grivi ţa. Ob ţinând învoirea cerut ă, am plecat c ălare, urmat de un soldat. Trecând prin Plevna, m-am suit la Grivi ţa, situat ă la 7 km. de cetatea lui Osman –Pa şa. Cum am ajuns acolo, m-am dus de-a dreptul la s www.memoriaoltului.ro 34
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI bisericu ţa ridicat ă de ţar ă pentru odihna sufletelor eroilor c ăzu ţi acolo la 1877. Am g ăsit la Grivi ţasus, pe muchia dealului, o mul ţime de trupe venite cu ofi ţerii lor spre a vizita acele scumpe locuri pline de amintiri eroice pentru noi românii. Am vizitat biserica cu de- am ănuntul. Apoi m-am coborât în subsol, unde se afl ă expuse în galantare anume f ăcute, oasele eroilor mor ţi aici. O candel ă le lumineaz ă continuu ve şnicia gloriei. Am f ăcut o mic ă rug ăciune pentru odihna lor sufleteasc ă. Şi am plecat. Am plecat indignat la gândul că azi bulgarii, pentru a c ăror independen ţă noi ne-am jertfit cea dintâi armat ă bine organizat ă şi floarea fiilor no ştri, ace şti bulgari, uitând totul, nu mai ascult ă decât de îndemnul instinctelor lor s ălbatice rede şteptate, şi ne ur ăsc cum nici pe du şmanii no ştri fire şti Dumnezeu ne porunce şte c ă nu trebuie s ă-i urâm. Şi nu m-a lini ştit decât gândul c ă ura nu e rodnic ă şi c ă ea niciodat ă n-a fost stimulent de fapte mari şi de succese des ăvâr şite. A doua zi am ţinut s ă oficiez în acest sfânt loca ş sfânta Liturghie şi un parastas pentru odihna sufletelor vitejilor români c ăzu ţi acolo la 1877. Nu mi s-a dat învoire îns ă de către dl. general Frunz ă deoarece a doua zi trebuia s ă fim în mar ş spre ţar ă. Când am ie şit din capel ă, unde candelele pâlpâiau blând în ăuntru şi unde domnea o pace şi o lini şte de mormânt, am r ămas dus pe gânduri, nici r ăsuflarea nu mi se auzea, m ă gândeam la cele ce s-au petrecut acum 36 de ani prin aceste locuri; de jur împrejurul capelei se g ăseau ici şi acolo câte o cruce de mormânt ; totul p ărea cufundat în acea lini şte a înser ării şi numai santinela care p ăzea la poalele capelei mai tulbura pacea locului cu pa şii s ăi caden ţaţi. Soarele se l ăsa încet la marginea orizontului întinzând o pânz ă de aur peste tot cuprinsul şi vărsând o c ăldur ă în ăbu şitoare. Am c ăutat s ă cercetez şi s ă v ăd în parte fiecare loc uinde s- au dat aceste lupte cumplite cu turcii. Poate c ă nici una, din câte localit ăţ i sunt am colindat cu regimentul prin Bulgaria, şi care sunt atât de scumpe nou ă tuturor românilor prin gloria luptelor de la 1877, nu mi-a în ălţat sufletul mai spre culmile idealului românesc ca Grivi ţa. O! Da, Grivi ţa! Nu credeam s ă-mi fie h ărăzit şi mie s ă v ăd acea teribil ă redut ă, care a f ăcut să ţâşneasc ă sânge cald din piepturile atâtor o şteni români. Plecând cu ordonan ţa mea de la capel ă, cu o înfrigurare nebun ă am cuprins dintr-o ochire totul. Şi m ă întrebam: unde sunt redutele 1 şi 2? Unde a murit M ărăcineanu? Unde sunt mormintele solda ţilor no ştri? Atâtea îtreb ări, câte altele la care nimeni nu-mi putea r ăspunde. De jur împrejurul meu erau numai dealuri şi v ăi, iar de vale printre pomi se vedeau casele albe ale satului Grivi ţa a şezate între dou ă dealuri. Nu se vedea pe tot cuprinsul urm ă de redut ă ori meterez care s ă-ţi arate c ă aici alt ădat ă s-au dat lupte groaznice. Dac ă nu a ş fi văzut, ici şi acolo, peste dealuri şi v ăi, monumente şi ridic ături de p ământ care s ă arate cî aici odihneau cei care au murit pentru patrie, n-aş fi crezut c ă m ă aflu la Grivi ţa. Atât ştersese timpul însemn ătatea faptelor petrecute aici. Dup ă ce cercetai toate împrejurimile m-am oprit mult ă vreme pe ruinele redutei nr. 2, privind cu groaz ă valea plângerii ce se desf ăş ura în fa ţa mea spre nord. Pe clina acestei văi pe care odinioar ă s-au rostogolit atâtea cadavre aluneca acum şi gândul meu spre acele www.memoriaoltului.ro 35
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI timpuri îndep ărtate când s-au dat aici lupte înfrico şate. Şi zguduit de o durere adânc ă, din ochi mi-au curs şiroaie de lacrimi. M ărăcineanu! Şi Şon ţu! Nume dulci şi scumpe ale unor martiri viteji! Ne ştears ă fie-vă memoria în vecii vecilor în inimile românilor. Eu, de 23 de ani de când sunt preot, în toate zilele am pomenit numele vostru sfânt, f ăcând rug ăciuni la Altarul Domnului pentru Fericirea voastr ă ve şnic ă şi a tuturor eroilor c ăzu ţi aici pentru neatârnarea Patriei. Soarele se coborâse dup ă dealuri, şi eu nu m ă înduram s ă plec, s ă p ărăsesc aceste locuri sfinte pentru noi românii, adev ărat Ierusalim românesc. Ordonan ţa . îmi striga mereu îns ă c ă trebuie s ă plec ăm deoarece se însereaz ă de tot. Şi ea avea dreptate. De aceea, cu mult ă p ărere de r ău m-am hot ărât s ă plec în cele din urm ă, dup ă ce cu o privire plin ă de lacrimi mi-am luat r ămas bun de la aceste locuri albite de oasele eroilor no ştri. Am s ărutat apoi de nenum ărate ori pământul acesta dospit cu sânge românesc,- şi am pornit în jos, printre vii, spre Plevna, urmat de soldatul ce m ă înso ţise. Umbrele înser ării se strânseser ă tot mai multe. O abureal ă nedeslu şit ă prinse s ă înv ăluiasc ă totul. Pe fa ţa din ce în ce mai albastr ă a cerului stelele începur ă s ă clipeasc ă una câte una, ca împuns ături dumnezeie şti pe un uria ş baldachin. În dep ărtare, gorni ştii trupelor bivuacate în p ărţile acelea sunau stingerea. Şi când stelele clipeau din ce în ce mai luminoase în sznetele jalnice ale trompetelor, aveam impresia c ă ele sunt f ăclii ce din în ălţimi neînchipuite ard la c ăpătâiele scumpilor no ştri adormi ţi. Parc ă era un parastas uria ş în care ,,Stingerea” obi şnuit ă a trompe ţilor p ărea c ă clameaz ă stingerea luptătorilor de la 77. Ie şind din Plevna, am trecut Vidul prin ap ă şi m-am îndreptat spre regimentul 3 Olt, unde am g ăsit pe fiul meu foarte obosit. Ca s ă-i mai u şurez drumul ce-avea de f ăcut, am cerut voie d-lui c ăpian Bengliu s ă-i iau rani ţa şi s ă nu i-o înapoiez decât la întoarcerea noastr ă în Slatina. D-sa s-a gr ăbit s ă încuviin ţeze cererea mea. Când am ajuns în bivuac a început s ă plou ă toren ţial. C ăderile de ap ă mult ă se luau la întrecere cu bubuitul tunetelor şi str ăfulger ările luminoase ale fulgerelor. Toat ă noaptea n-am putut s ă închid ochii din pricina aceasta. Când s-a cr ăpat de ziu ă, s-au început preg ătirile de plecare. De cu noapte prinser ă a se scurge pe şosea nenum ărate regimente de infanterie, cu trenurile lor regimentare şi cu coloanele de muni ţiuni. Şi toat ă aceast ă uria şă mi şcare de trupe se f ăcea în sunetele muzicilor şi ale trompe ţilor. Din aceast ă pricin ă, îngr ămădirea ajunsese atât de mare încât nu se poate descrie cu vorbe. F ără se vreau, mi-am adus aminte de ,,Scrisoarea III” a lui Eminescu, unde Baiazid spune: ,,Când v ăzui a lor mul ţime, cât ă frunz ă, cât ă iarb ă www.memoriaoltului.ro 36
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Cu o ur ă ne-mp ăcat ă mi-am şoptit atunci în barb ă…” Cu toate acestea, nu era nimic de f ăcut deoarece trebuia să mergem to ţi pe acela şi drum. Totu şi, dl. comandant lt. colonel Ion Bârsescu care e un militar cump ănit şi st ăpân pe sine , îns ărcin ă pe vrednicul şi destoinicul c ăpitan Ion Voinescu s ă formeze şi s ă conduc ă în coloan ă întregul regiment. De şi aceast ă îns ărcinare era foarte grea deoarece toate drumurile şi potecile erau tixite de tot soiul de trupe şi de care cu muni ţiuni şi provizii, totu şi c ăpitanul Voinescu a condus regimentul a şa de bine şi de abil încât şi-a atras laudele tuturor. Onoare lui! Dealtfel, în timpul expedi ţiei din Bulgaria m-am convins că în genere, via ţa unui regiment în mar ş este foarte complicat ă şi anevoie de orânduit. Un regiment se alc ătuie şte din 1028 de oameni. Numai grija ca to ţi ace şti oameni s ă aib ă la timp şi îndestul ător mâncare e de ajuns de ap ăsătoare. Dar afar ă de asta, timpul de odihn ă scurt, somnul zbuciumat, plec ările pe nea şteptate şi la tot felul de ore pe care nici comandantul de multe ori nu le cuno ştea mai dinainte, - toate acestea şi multe altele produceau fr ământ ări adânci. Şi-apoi câte alte greut ăş i: mâncarea ce trebuia preg ătit ă în puterea nop ţii; pâinea ce se distribuia oamenilor la lumina focurilor; ceaiurile ce se fierbeau înainte de a se zori de ziu ă; încolonarea ce trebuia f ăcut ă la minutul şi la secunda hpt ărât ă c ăci altfel se încurca tot mar şul trupelor. De-abia porni ţi la drum, se ridica grija popasului viitor. Şi atunci toate greut ăţ ile odat ă învinse se iveau din nou. Dar s ă l ăsăm acestea şi s ă urm ăm cu povestirea faptelor în ordinea lor cronologic ă. Dup ă ce soarele s-a ridicat m ăre ţ deasupra în ălţimilor de la Opanez vestind o zi foarte c ălduroas ă , pornim, din reduta româneasc ă de la Gorni Etropol – unde am avut fericirea s ă ne odihnim o noapte întreag ă pe scumpele morminte ale p ărin ţilor no ştri – şi ne amestec ăm în valurile de lume ce se rostogoleau spre Dun ăre. Dup ă ce mergem astfel patru kilometri, cotim la stânga pe un drum l ăturalnic, peste câmpii şi dealuri, prin holdele bulgarilor. În capul coloanei mergea dl. general Frunz ă, f ără c ălăuz ă, sprinten, azvârlindu-se pe cal ca un tân ăr de 20 de ani, conducându-ne numai dup ă hart ă şi dovedind astfel c ă este unul din cei mai de seam ă militari ai no ştri. În urma sa venea regimentul 9 artilerie şi apoi al nostru. Când soarele fu la zenit, ajunser ăm şi noi în satul Tristenic, a c ărui margine am atins-o în drumul spre Mir ţa,- drum plin de zig-zaguri. Terenul ce am parcurs pân ă la Tristenic în întindere de vreo 8 km. se înal ţă pe o pant ă dulce; câmpia ce se desf ăş oar ă spre r ăsărit de sat este ondulat ă din pricina nenum ăratelor şen ţule ţe în ţelenite de vreme , care slujiser ă vitejilor no ştri la 1877 ca ad ăpost pentru a lua marea redut ă turceasc ă ce se vede la marginea satului Tristenic, pe care regret c ă nu am avut timpul necesar s ă o v ăd de aproape. În tot timpul www.memoriaoltului.ro 37
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI zilei, c ăldura a fost în ăbu şitoare iar setea m-a chinuit cumplit. Dup ă o c ălătorie de 9 ore prin holdele bulgarilor , urcând şi coborând dealuri şi v ăi, la ora 3 d.a. coborâr ăm pe şoseaua Plevna- Samovi ţ, unde se afla satul românesc Mir ţa. Pe acolo am întâlnit mai multe locuri sem ănate cu lubeni ţe şi pepeni, cu care ne-am potolit setea. La marginea satului se vedea o arie unde se treiera cu o ma şin ă. Las regimentul s ă coboare şi m ă reped să v ăd cum se treier ă în Bulgaria: un vapora ş de 4 cai putere, batoza de treieratîn forma unei pâlnii, ambele sistem vechi. Dup ă cum mi s-a spus, se treiera cu aceste vehicule 60 duble de grâu pe zi; 2 femei c ărau paiele la şir ă pe o gratie enorm de mare şi grea, câte o mîn ă de paie pe gogeametea gratie. Asemenea ignoran ţă uria şă nu mi s-a mai întâmplat s ă văd. Apropiindu-ne de Goliu ţ, din dep ărtare apele Dun ării prinser ă a sticli. A fost o ănsufle ţire de nedescris , toat ă lumea era vesel ă şi striga ura. Seara întindem parcul în dreapta râului Vid şi în fa ţa satului Goliu ţ. A doua zi, 10 august, sâmb ătă, am plecat de la Goliu ţ. Am trecut prin G ăureni, un sat românesc, urcând un deal foarte mare, cu mari greut ăţ i pentru artilerie. Seara am r ămas la Museliemsevo, bivuacând în stânga şoselei ce vine de la Plevna-Nicopole, şi a râului Osmu, foarte adânc şi lin, în care pe sear ă un cal de la tr ăsura cu bagaj, ducându-se s ă bea ap ă, s-a înecat. Noaptea a c ăzut o ploaie abundent ă care ne-a udat pân ă la piele, deoarece sărăcăcioasele noastre corturi nu erau bune decât de umbră. În ziua de 11 august am stat în repaus, fiind zi de s ărb ătoare (Duminic ă). Am vrut să m ă folosesc de odihna acordat ă ca s ă oficiez sf. Liturghie în biserica satului. Dar, din cauza ploii şi a noroiului mult ce se f ăcuse, mi-a fost imposibil s ă-mi îndeplinesc aceast ă dorin ţă . Ce zi trist ă! N-am s ă uit niciodat ă cum în aerul acela întunecat şi umed se scurgeau spre Nicopole convoiuri întregi de turci care emigrau din Bulgaria cu tot avutul lor înghemuit în câte o c ăru ţă tras ă de doi cai sua m ăgari, dup ă cum erau mai boga ţi ori mai săraci. C ăru ţa era plin ă cu tot felul de boarfe, multe casnice şi de buc ătărie, iar peste acest calabalâc, sta în fa ţă turcul iar la spatele lui copiii, câte 10-20! Cadânele, 7-8 de fiecare turc, cu fe ţele acoperite şi cu îmbr ăcate în şalvari largi, mergeau sfioase, în urma fiec ărei căru ţe, printre trupele noastre. În ziua de 12 august, luni, pornim de diminea ţă spre Nicopole, înaintând cu mult ă greutate prin băltoaca de noroi. La ora 2 d.a. intr ăm în Nicopole şi trecem Dun ărea pe un frumos pod de vase de comer ţ f ăcut de armata noastr ă în numai 7 ore. Ce progres de tehnic ă dac ă te gânde ştică la 1877 podul a fost f ăcut de abia în 9 zile! Divizionul I din Regimentul T s s www.memoriaoltului.ro 38
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI nostru a fost l ăsat la Nicopole sub comanda maiorului Popescu pentru ap ărarea podului pân ă se va scurge toat ă armata noastr ă din Bulgaria. În Nicopole am întâlnit pe iubitul meu amic , doctorul D. Protopopescu pe care nu-l v ăzusem de la Bani ţa. Aceast ă revedere mi-a f ăcut o mare bucurie. La trecerea nostr ă prin T.- M ăgurele am luat o sticl ă cu coniac şi am dat-o fiului meu Octavian Brumu şescu din Reg. 3 Olt pe care l-am întâlnit la ie şirea noastr ă din ora ş. Seara bivuacar ăm deasupra satului Udor pe miri şti. În ziua de 13 august, mar ţi, plec ăm pe o şosea care str ăbate coastele dealului evitând satele din vale fiindc ă erau contaminate de holer ă. La ora 12 am popsit deasupra satului Bârse şti în câmpie unde s-au ad ăpat caii iar noi am prânzit la umbra unor pomi din marginea şoselei. Însufle ţirea era de nedescris, când ne-am v ăzut iar în ţar ă, to ţi s ănăto şi; femeile şi fetele îmbr ăcate ca în zi de s ărb ătoare, ne ie şir ă înainte cu vase cu ap ă rece şi flori, s ărb ătorind cu bucurie întoarcerea noastr ă. Atât frumoaselel şi curatele lor haine cât şi ging ăş ia corpurilor uimiser ă pe ofi ţerii no ştri care timp de dou ă luni nu v ăzuser ă decât bulg ăroaice urâte şi s ălbatice, cu fa ţa p ământie şi cu hainele soioase. Unul din ofi ţeri, entuziasmat de impresia aceasta nea şteptat ă mi-a spus: -Zău, p ărinte, nici cucoana mea nu are tulpanul a şa alb ca feti ţele astea! În adev ăr, toate româncu ţele acelea ie şite întru întâmpinarea noastr ă erau foarte dr ăgu ţe, cu haine curate şi frumoase pe ele. O nevestic ă tân ără şi dr ăgu ţă , întreb ă cu mult ă sfial ă pe dl. colonel dac ă b ărbatul ei a murit de holer ă, dup ă cum s-a zvonit. Dl. colonel i-a r ăspuns c ă tr ăie şte şi este s ănătos tare şi mare, dar c ă a r ămas cu divizionul I la Nicopole pentru ap ărarea podului şi c ă în curând va sosi şi el. De bucurie, ea ne-a adus de mai multe ori ap ă rece. Dl. colonel a vrut să-i dea 5 lei, dar ea a refuzat zicând c ă apa nu se vinde cu bani la c ălători. Acest nobil sentiment infiltrat în toate sufletele române şti a f ăcut c ă se g ăsesc peste tot locul pe pământul românesc o mul ţime de pu ţuri cu ap ă rece pentru c ălătorul însetat; nu ca în Bulgaria unde nu g ăsim 2 fântâni într-un sat. Dup ă un repaus de 2 ore, am plecat pe şosea înainte. Seara am r ămas în D ăneasa, pe câmpia de la sud a satului. La ora 9 a sosit dl. prefect cu automobilul de la Slatina, ca s ă ne vesteasc ă c ă toate satele dinaintea noastr ă sunt contaminate de holer ă. Din aceast ă cauz ă, a doua zi am trecut în trap mare. În zorii zilei de 14 august, miercuri, plec ăm la D ăneasa trecând prin satele : Dr ăgăne şti, Comani, B ălăne şti, Coteana, în trap mare şi oprim de prânz ca s ă se adape caii şi s ă prânzim şi noi, la sud în apropierea satului Brebenii sârbi. Dup ă acest popas plec ăm iar şi în dou ă ore ajungem în câmpia despre r ăsărit de gara Slatina unde am stat 5 zile în carantin ă. E cu neputin ţă s ă descriu înfrigurarea, ner ăbdarea, emo ţia ce ne-a st ăpânit pe to ţi în timpul acestei carantine. Minutele ni se p ăreau ceasuri, ceasurile zile, zilele luni. Zi şi noapte trenurile uruiau, şuieratul strident al ma şinilor vestind plecarea unui nou transport de solda ţi. Şi nu se mai sfâr şeau transporturile de trupe. Era un zgomot infernal la plecarea www.memoriaoltului.ro 39
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI fiec ărui tren. Solda ţii chioteau, gorni ştii d ădeau semnale ce umpleau v ăzduhul de bucuria zguduitoare a atâtor osta şi ce-şi revedeau p ământul patriei dup ă atâta vreme petrecut ă pe pământ str ăin. În timpul acestei carantine s-au cur ăţ at şi dezinfectat toate caz ărmile precum şi întreaga trup ă. La 19 august ispr ăvindu-se zilele de carantin ă, mai nainte de a se încazarma solda ţii, la orele 9,15, în mijlocul întregului regiment, a şezat în careu, de fa ţă fiind to ţi ofi ţerii în frunte cu dl. colonel, am oficiat sfin ţirea apei şi un parastas pentru odihna sufletelor celor c ăzu ţi în Bulgaria. În timpul serviciului s-au împ ărţit lumân ări aprinse ofi ţerilor şi solda ţilor, iar când se cânta ,,ve şnica pomenire”, dl. comandant împreun ă cu d- nii ofi ţeri au ridicat tava cu coliv ă. În urm ă, am botezat pe to ţi cei de fa ţă , -chiar pe ovreii din regiment, pe fruntea c ărora am ap ăsat mai tare busuiocul cu aghiasm ă. Dup ă terminarea serviciului divin, am ţinut urm ătoarea predic ă: ,,Domnule comandant, domnilor ofi ţeri, iubi ţi osta şi, Drumul victoriilor ost ăşeşti, al victoriilor na ţionale se înseamn ă cu morminte se înseamn ă cu victime şi jertfe omene şti. P ământul pe care-l calci înarmat războinic, cere jertfe şi de la cel care-l calc ă şi de la cel care-l ap ără. P ământul cere bir. Iar pe acela pe care-l prinde, îl înghite cu o l ăcomie neîndurat ă şi-l p ăstreaz ă pân ă la cap ătul eternit ăţ ii, pân ă când trâmbi ţele arhanghelilor vor vesti de şteptarea cea de pe urm ă, de şteptarea cea într-o fiin ţă f ără sfâr şit. A şa este voin ţa divin ă şi nimeni n-o poate înl ătura. Voin ţa Dumnezeiasc ă a hot ărât ca firul vie ţii a 5 vrednici feciori ai patriei: Ion Pac, Alexandru Pi ţigoi, Niculae Cr ăciun, Dumitru Chiri ţă şi Ion Parpalega s ă se rup ă pe pământul str ăin al Bulgariei! S ă ne plec ăm acestei voin ţi. Ace şti 5 viteji din Regimentul 14 Artilerie au murit pentru Ţar ă, şi de aceea noi ast ăzi facem rug ăciuni lui Dumnezeu pentru ca ei s ă poat ă începe ferici ţi via ţa cealalt ă pe care cei ce vie şuiesc aici nu pot s-o în ţeleag ă. Să ne închin ăm cu to ţii şi s ă rug ăm pe Dumnezeu ca sufletele lor s ă se înal ţe spre ceruri şi să se a şeze de-a dreapta tat ălui . C ăci ei au murit pe câmpul onoarei în lupta cre ştineasc ă ce armata român ă a purces pentru pace, pentru dreptate şi pentru iubirea între neamuri. Via ţa lor este o jertf ă ce patria a dat cerului pentru gloria şi în ălţarea lor. Onoare lor! Fie ca aceste rug ăciuni ce facem pentru ei să fie ca prinos de dragoste c ătre fra ţii no ştri de arme. Să fie de mângâiere celor de la c ăminele lor care în zadar vor mai a ştepta s ă-i revada ă şi să-i mai strâng ă la pieptul lor. Din ochii no ştri curg lacrimi de buni camarazi, pentru ca ţă râna ce-i apas ă s ă le fie mai u şoar ă. Amin!” Dup ă aceasta cu domnul colonel şi cu to ţi ofi ţerii regimentului am ridicat tava cu coliv ă, cântând de trei ori ve şnica lor pomenire. Şiroaie de lacrimi br ăzdau fe ţele tuturor. www.memoriaoltului.ro 40
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Dup ă mine au vorbit domnul colonel despre scopul campaniei din Bulgaria, sco ţând în eviden ţă vitejia şi puterea de rezisten ţă a soldatului român. La orele 11 s-a terminat solemnitatea. Numaidecât regimentul a intrat în cazarm ă iar eu împreun ă cu corpul ofi ţeresc ne-am dus la restaurantul lui Şapc ă, ce ne înso ţise şi pe câmpul de opera ţie cu toatecele trebuincioase şi care ne-a servit atât de bine încât to ţi îi vom p ăstra o recuno ştin ţă ve şnic ă. Dup ă mas ă ne-am desp ărţit ducând fiecare din noi cele mai trainice amintiri despre campania din Bulgaria. Şi astfel s-a sfâr şit glorioasa expedi ţie din 1913. Închid ochii acum şi rev ăd totul ca prin cea ţa trecutului. Când s-a vestit mobilizarea , cât ă însufle ţire, ce avânt neb ănuit de la cel din urm ă ţă ran pân ă la cei mai de sus conduc ători ai no ştri, ce puternic ă con ştiin ţă na ţional ă unitar ă rede şteptat ă deodat ă, ca prin minune, pentru a voi acela şi kucru, fără şov ăial ă, f ără team ă. Mobilizarea f ăcut ă mai repede decât s-ar fi aşteptat oricine, ingeniosul pod de peste Dun ăre aşternut de pionieri în câteva ore, rezisten ţa uria şă a soldatului nostru şi acel fulger ător mar ş f ăcut în inima Bulgariei cu o repeziciune care aduce aminte marile campanii ale lui Napoleon şi Hanibal,- toate acestea dovedesc c ă azi avem o armat ă vrednic ă de civiliza ţia către care tindem şi c ă aceast ă armat ă se alc ătuie şte s din elemente, de şi disparatedin punct de vedere social şi material, asimilate şi strâns legate legate între ele prin idealul mare na ţional ce le însufle ţeşte pe toate deopotriv ă. Aceasta este constatarea de c ăpetenie pe care o fac azi când prin minte las s ă se perindeze alene, în ritmul unei pl ăcute aduceri aminte, evenimentele anului 1913. Şi aceast ă constatare trebuie s ă umple de bucurie şi de încredere în viitorul neamului nostru pe orice bun român. Cu solda ţi ca aceia pe care i-am v ăzut înfruntând cu atâta t ărie toate rigorile campaniei din Bulgaria şi cu ofi ţeri ca dl. general Frunz ă şi dl. colonel Bârsescu, putem p ăş i f ără fric ă la lupta groaznic ă dar de neînl ăturat, care trebuie s ă determine înf ăptuirea idealului nostru na ţional. În Bulgaria n-au fost lupte. A fost îns ă ceva mai mult. A fost o disciplin ă grozav ă, egal ă în toate momentele expedi ţiei, egal ă chiar în fa ţa înfrico şă torului du şman pe care gloan ţele nu-l puteau nimeri dar care f ăcea zilnic victime multe în rândurile noastre: holera. Şi aceast ă disciplin ă, - care a fost tot timpul c ălăuza curajului, r ăbd ării şi rezisten ţei energice a trupelor, a dovedit nu numai c ă noi suntem un popor civilizat, dar chiar c ă armata noastr ă este un puternic instrument de civiliza ţie. Şi prin for ţa de st ăpânire ce am www.memoriaoltului.ro 41
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI afirmat întotdeauna, am ar ătat lumii întregi c ă ştim s ă c ălăuzim acest ă îndoit ă putere dup ă voin ţa şi interesele noastre bine în ţelese. Iar când un popor ajunge s ă aib ă o asemenea armat ă, el poate fi sigur de fiin ţa lui în viitor. Dar mai este un gând mare ce se desprinde din campania în Bulgaria, privit ă în perspectiva vremii, ce mereu spore şte. Dac ă între to ţi fiii acestei ţă ri exist ă o unitate strâns ă şi ne ştirbit ă în ceea ce prive şte tendin ţele na ţionale şi avântul patriotic, dac ă atunci când o nevoie na ţional ă cheam ă toate for ţele acestui popr la rezisten ţă , ele apar atât de nedesp ărţite în putere şi n ăzuin ţi,- o singur ă voin ţă şi un singur trup,- nu ar fi drept ca şi vremurile normale o singur ă dreptate s ă vegheze pentru to ţi şi o soart ă deopotriv ă mai blând ă s ă fie partea tuturor? Dac ă în vremuri ca acestea, când dreptul la via ţă al celor săraci se precupe ţeşte cu zgârcenie, ideea de patrie este în stare s ă exalteze atât de mult sufletele şi din for ţele sociale ce aproape se vr ăţ măş esc s ă fac ă o singur ă for ţă ,- ce putere grozav ă ar fi ţara noastr ă în ziua când patria n-ar fi numai o idee abstract ă, ci o fiin ţă real ă, deopotriv ă de darnic ă fa ţă de to ţi fiii ei! s s Schitu Greci, 1913, sept. 4.
In memoriam T s ec. Dumitru Grigore C ăpăţ ineanu
s s s s s s s s s s s s s s s s s s s
www.memoriaoltului.ro 42
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Dumitru Gh. C ăpăţ ineanu s-a n ăscut pe 17 octombrie 1881, în satul Cuza Vod ă, com. Spineni (jud. Olt), fiind unul din cei şase copii ai preotului Gheorghe C ăpăţ âneanu (care moare torturat de trupele germane de ocupa ţie în 1918), c ăsătorit cu Stanca. Ceilal ţi 5 fra ţi au fost: Ilie (preot), Ioana (c ăsătorit ă cu Gh. Pârvulescu), Maria (nec ăsătorit ă), Niculina (c ăsătorit ă cu Costic ă Stoica, po şta ş în F ăge ţelu) şi Teodora. Dup ă ce urmeaz ă cursurile primare în comuna natal ă, se înscrie la str ălucita Şcoal ă Normal ă „Carol I” din Câmpulung-Muscel pe care o va absolvi în 1901. Aici a fost coleg de clas ă cu Romulus Cioflec (ulterior profesor la Liceul ,,Alecu Russo” din Chi şin ău, Liceul ,,C.Diaconovici Loga” din Timi şoara şi Liceul ,,Gheorghe Laz ăr” din Bucure şti), cu Simion Mu şetescu (prefect de Muscel şi deputat de Muscel) şi cu Ion Mihalache (absolvent cu media 10, viitorul pre şedinte al Asocia ţiei Înv ăţă torilor din România şi fondator şi pre şedinte al Partidului Ţă rănesc, vicepre şedinte al
Partidului Na ţional Ţă rănesc), c ăruia îi r ămâne devotat toat s ă via ţa. Împreun ă au luptat cot la cot, ca tineri sublocotenen ţi, pe meleagurile pline de istorie de la Mărăş ti, Oituz şi M ărăş eşti. Men ţion ăm c ă Ion Mihalache şi-a pierdut pe front fratele mai mic, înv ăţă torul Dumitru Mihalache. Pentru faptele lor de vitejie din primul r ăzboi mondial au fost avansa ţi şi decora ţi. Dup ă r ăzboi, tot împreun ă au luptat în via ţa politic ă în cadrul Partidului Ţă rănesc. Tân ărul institutor Dumitru C ăpăţ ineanu s-a c ăsătorit în anul 1907 cu Ioana Popescu, fiica primarului conservator Radu Popescu din comuna Chilia. Na ş le-a fost liderul conservator Grigore Cantacuzino, al c ărui nume îl va purta fiul. Şi-au întemeiat o gospod ărie prosper ă în satul F ăge ţelu, situat la jum ătatea distan ţei dintre Pite şti şi Dr ăgăş ani. Este o zon ă pitoreasc ă, dominat ă de Platforma Cotmeana cu p ăduri de foioase şi livezi de pruni, cire şi, meri ce alterneaz ă cu v ăile ascunse ale pâraielor care o str ăbat, înc ărcate de vegeta ţie şi lacuri cu nuferi şi pe şte. La câ ţiva km, spre Dr ăgăş ani, întâlnim podgoriile Sâmbure şti cu aroma lor de Cabernet. În casa p ărinteasc ă din satul Cuza Vod ă a r ămas unul din fra ţii lui Dumitru Căpăţ ineanu, Ilie C ăpăţ ineanu (Memoria Oltului 5/2012), preot iconom la parohia Spineni (iar din 1931 la Slatina), decorat şi el în luptele din primul r ăzboi mondial, dup ă care a făcut pu şcărie la canal. Dumitru C ăpăţ ineanu şi-a început cariera de institutor în anul 1904 la şcoala din satul B ărc ăne şti, comuna Vâlcele. Din anul 1909 î şi continu ă activitatea la şcoala din Făge ţelu pân ă pe 15 august 1916, când este mobilizat ca sublocotenent în rezerv ă al Regimentului 43 Infanterie Slatina. www.memoriaoltului.ro 43
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Pe p ământul mo ştenit de Ioana C ăpăţ ineanu, împreun ă cu s ătenii, Dumitru C ăpăţ ineanu a ridicat localul şcolii vechi din F ăge ţelu. A contribuit la modernizarea localit ăţ ii şi a insuflat spiritul democra ţiei pe aceste meleaguri str ăbune. În primul război mondial, Dumitru C ăpăţ ineanu probeaz ă aptitudinile militare în calitate de comandant al Companiei a 8-a din Regimentul 43 Infanterie Slatina. Pe frontul de lupt ă, împreun ă cu plutonierul major Dumitru Mih ăilescu a luat prizonieri 117 solda ţi germani (printre care un sublocotenent) şi a capturat dou ă mitraliere nem ţeşti. Aici, printre gloan ţe şi printre şiroaiele trasoarelor, cu intui ţia clarv ăzătoare pe care ţi-o d ă spectrul mor ţii, a avut viziunea unei noi vie ţi pentru ţă ranul român. Mai târziu, Ion Mihalache spunea cu mândrie c ă Partidul Ţă rănesc s-a n ăscut „în tran şeele de la Mărăş eşti”. La câteva zile dup ă luminoasa zi de 1 Decembrie 1918, pe 5 decembrie se înfiin ţeaz ă Partidul Ţă rănesc sub conducerea înv ăţă torului Ion Mihalache. În jude ţul Olt, bazele noului partid sunt puse de Dumitru C ăpăţ ineanu împreun ă cu Milan Berbecaru. Ca organ de pres ă al Partidului Ţă rănesc , în jude ţul Olt a ap ărut ,,Cuvântul Ţă ranilor’’ (din care au ap ărut 10 numere cu întreruperi între 3 februarie 1919- ian. 1922, vezi Memoria Oltului 5/2012). În paginile acestei gazete- ast ăzi raritate bibliofilic ă-, D.G.C ăpăţ ineanu a publicat articole politice (vezi :,,Lupii dau târcoale stânii’’, în nr.5/3 martie 1919, p.1). Invalidarea mandatului de deputat al lui I.G.Duca a provocat un viguros discurs al deputatului C ăpăţ ineanu, reprodus de asemenea în nr.2 (an.III)/febr.1921. Aceea şi publica ţie reproduce c ăldurosul apel al lui Ion Mihalache intitulat ,,Apel c ătre înv ăţă tori’’ (nr.5/3 martie 1919) prin care îndeamn ă înv ăţă torii s ă fie uni ţi în rândurile Partidului Ţă rănesc. În anul 1926 Partidul Ţă rănesc fuzioneaz ă cu Partidul Na ţional Român din Ardeal, dând na ştere Partidului Na ţional Ţă rănesc condus de Iuliu Maniu. La Olt, organiza ţia na ţional-ţă rănist ă a fost condus ă de D.G.C ăpăţ ineanu care este principalul adversar al liberalilor olteni, reprezenta ţi prin familia Alim ăne şteanu (Memoria Oltului 22/2013) iar ziarele liberale locale (Democra ţia Oltului, Vremea nou ă) sunt pline, mai ales în preajma alegerilor, de atacuri împotriva sa. În Parlament, D.G.C ăpăţ ineanu a fost un orator temut, angajându-se de la tribun ă în polemici cu liderii liberali (vezi polemica de la r ăspunsul la Mesajul Tronului din 1932 www.memoriaoltului.ro 44
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI cu C.I.C.Br ătianu pe care îl acuza de proasta organizare a r ăzboiului, stenogram ă reprodus ă în Facla, an. XI, nr.460, p.2). În perioada în care P.N. Ţ. s-a aflat la putere, la Slatina organiza ţia local ă a scos ziarul local ,,Biruin ţa Oltului” (sept. 1930- 8 nov.1933, cu o întrerupere între mai 1931-mai 1932; vezi Memoria Oltului 3/2013). Articolul program din primul num ăr intitulat ,,Biruin ţa”, este semnat de D.G.C ăpăţ ineanu care a fost ales vicepre şedinte al Camerei Deputa ţilor. De mare importan ţă este din colec ţia acestui ziar . nr. 5/8 nov. 1933 în care liderul D.G.C ăpăţ ineanu face un bilan ţ al celor 15 ani de activitate politic ă (8 nov. 1918- 8 nov. 1933). Aici apar şi mai multe imagini interesante, între care şi o fotografie a organiza ţiei Olt a P.N. Ţ. având în mijloc pe liderul ei. Ca pre şedinte al organiza ţiei P.N. Ţ. - Olt, Dumitru C ăpăţ ineanu a participat la toate alegerile organizate în perioada 1926-1946, fiind ales de mai multe ori deputat. În anul 1937, cedeaz ă locul I de pe listele P.N. Ţ. - Olt diplomatului Nicolae Titulescu, ulterior acesta p ărăsind ţara, mandatul i-a revenit liderului de la Olt. Pe toat ă perioada existen ţei Partidului Naţional Ţă rănesc, Dumitru C ăpăţ ineanu a fost membru în organismele centrale ale partidului, iar în guvernele Sănătescu şi R ădescu din 1944-1945 a ocupat portofoliul de subsecretar de stat la ministerul economiei na ţionale din partea P.N. Ţ.
T s La alegerile din toamna anului 1946, în fieful ţă rănist din nordul jude ţului Olt, a participat pe listele . P.N. Ţ. şi Grigore C ăpăţ ineanu, unicul copil al lui Dumitru C ăpăţ ineanu. Acesta a sc ăpat cu greu de gloan ţele jandarmilor care deschiseser ă focul împotriva ţă ranilor ce păzeau urna de vot. Cu toate acestea, urna a fost schimbat ă şi alegerile trucate. În condi ţiile ocupa ţiei sovietice alegerile din noiembrie 1946 au fost falsificate, chiar dac ă au fost www.memoriaoltului.ro 45
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI câ ştigate de Partidul Na ţional Ţă rănesc, care primise votul a peste 2300000 de membri şi sus ţin ători. Not ăm am ănuntul deloc nesemnificativ c ă Nicolae Ceau şescu devine deputat de Olt pentru prima dat ă din partea P.C.R. la aceste alegeri. Crescut în spiritul nou adus de fostul ministru al Instruc ţiei şi Lucr ărilor Publice,
Spiru Haret, numit pe bun ă dreptate „omul şcolii”, Dumitru C ăpăţ ineanu a fost profund ata şat şcolii şi cauzei ţă răne şti. Ambele cauze le-a slujit cu devotament, curaj, erudi ţie şi viziune. Fermitatea convingerilor, expuse într-o form ă clar ă, pigmentat ă cu expresii şi compara ţii pe în ţelesul ţă ranilor, i-au asigurat succesul în fa ţa mul ţimii. Spiritul iacobin care domnea la începuturile mi şcării ţă răniste i se potrivea de minune. Fiind un orator foarte bun atât la tribuna Parlamentului, cât şi la întâlnirile cu ţă ranii, Dumitru C ăpăţ ineanu a fost pe de-a întregul oratorul ţă rănimii. Împreun ă cu Ion Mihalache au f ăcut „parada” portului popular din Vechiul Regat la toate întâlnirile cu ţă ranii, inclusiv în Parlamentul României. Pe 30 iulie 1947, partidele istorice au fost dizolvate, iar membrii acestora au fost aresta ţi şi li s-au .
confiscat bunurile. Familia C ăpăţ ineanu a p ărăsit casa din F ăge ţelu, stabilindu-se la Dobroteasa-Olt, în timp ce Dumitru şi Grigore C ăpăţ ineanu au fost condamna ţi. Dup ă ce a trecut prin grelele umilin ţe din închisorile de la Pite şti şi Craiova, Dumitru Căpăţ ineanu a murit pe 6 iunie 1954 la M ărăş eşti- Vrancea unde avea domiciliu for ţat, bolnav, f ără medicamente şi lipsit de c ăldura familiei. Mormântul s ău de acolo a r ămas necunoscut. Din frumoasa locuin ţă în care a locuit D. G. Căpăţ ineanu, câteva obiecte au fost salvate fiind păstrate în muzeul de la Chilia înfiin ţat de pasionatul Nicolae Nica. Bustul lui Dumitru Gh. Căpăţ ineanu dezvelit în Slatina la 27 septembrie 2003 a şteapt ă
s reamplasarea într-un spa ţiu corespunz ător, cu o mai s mare vizibilitate. Ar fi un gest pe m ăsura memoriei s unui om aplecat spre soarta celor mul ţi, acum la împlinirea a 60 de ani de la moarte. www.memoriaoltului.ro 46
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
MĂRTURISIRI (4)
JEAN LUPU MAREA MEA CTITORIE – CORUL SYMBOL
Not ă: Am l ăsat special pentru ultimul episod activitatea mea cu corul Symbol, pentru c ă este cea mai recent ă realizare şi pentru c ă am considerat c ă aceasta este, poate, şi cea mai mare izbând ă muzical ă a vie ţii mele. Aceste relat ări sunt numai o mic ă parte din cea v ăzut ă a aisbergului, fiind scrise cu inten ţia de a m ă creiona pe mine şi nicidecum de a se constitui într-o monografie a corului Symbol. Pentru cine va dori s ă întreprind ă aceast ă lucrare, eu de ţin toate documentele, pe care i le voi pune la dispozi ţie. * * * Chiar dac ă toat ă fiin ţa mea era dominat ă de pasiunea pentru munca la clas ă şi cea de dirijat, în subsidiar m ă ispitea dorul dup ă cântarea psaltic ă. Atunci când predam “doina” nu sc ăpam prilejul de a face paralela cu cromaticul glas VI şi chiar le improvizam elevelor câteva fragmente în acest glas cu denumirea notelor psaltice, de care ele nu mai auziser ă. Când predam despre “muzica la alte popoare” aminteam de muzica la chinezi cu scara specific ă lor (gun, ciao, ci, ji, şi) sau de scara folosit ă de indieni (sa, ri, ga, ma, pa, da, ni), men ţionând c ă, în mod ciudat, despre acestea se înva ţă în conservator, dar c ă nu se aminte şte nimic despre nota ţia şi cântarea bizantin ă, psaltic ă (ni, pa, vu, ga, di, ka, zo, ni), cea cu care poporul român a crescut şi care a influen ţat mult folclorul românesc şi crea ţia cult ă româneasc ă. La începutul anilor ’80 am vrut s ă speculez o situa ţie care se ivise, şi anume: se d ădea voie ca, pentru întregirea unor norme didactice, pentru l ărgirea orizontului elevilor şi pentru orientarea lor mai ferm ă spre profilul pe care îl aleseser ă, s ă se înfiin ţeze cercuri de diferite discipline. Am avut atunci ideea înfiin ţă rii unui ,,cerc de muzic ă veche”, în care, în realitate, s ă-i înv ăţ pe elevi muzica psaltic ă; gândisem chiar şi tematica cercului. Ştiind îns ă c ă ideea mea este îndr ăznea ţă şi riscant ă, înainte de a-i da curs, am mers la biroul prietenului meu, p ărintele protopop Dumitru Iordache, s ă-l consult. Dup ă ce i-am relatat despre proiectul meu, i-am cerut părerea, dar răspunsul s ău m-a dezamorsat total: ,,dac ă v ă doare capul, pute ţi face acest cerc”. A venit îns ă Decembrie 1989 care a desc ătu şat libertatea de exprimare. În martie 1990 participam ca spectator la Sala ,,Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române, unde corul radio sus ţinea concertul omagial ,,Nicolae Lungu – 90 de ani de via ţă ”. Ascultam crea ţia religioas ă a maestrului în interpretarea acestui renumit cor mixt şi, totodat ă, îmi imaginam cum ar suna aceste cânt ări în glasurile copiilor. Atunci m-am înc ărcat cu energia necesar ă înfiin ţă rii unui cor de copii care s ă abordeze, cu prioritate, crea ţia religioas ă. A doua zi am mers în www.memoriaoltului.ro 47
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI audien ţă la Preafericitul Patriarh Teoctist, c ăruia i-am prezentat proiectul meu, rugându-l să m ă sus ţin ă cu infrastructura necesar ă: sal ă de repeti ţie şi pian. M-a ascultat cu interes – doar în tinere ţe predase muzica la seminar –, m-a încurajat şi m-a binecuvântat în acest sens, dar nu s-a angajat cu nimic pe motiv c ă are personal pu ţin. I-am promis atunci c ă tot voi înfiin ţa acest cor, deoarece, ca inspector şcolar pe Capital ă, îmi st ă în putin ţă acest lucru. În vara aceluia şi an 1990 am f ăcut o excursie prin ţar ă. Trecând prin Craiova, le-am f ăcut o vizit ă la slujba duminical ă colegilor mei Alexie Buzera şi Ion B ălteanu, pe atunci preo ţi amândoi la Biserica Mântuleasa de pe strada Unirii. Le-am relatat şi lor despre proiectul meu de înfiin ţare a unui cor de copii, pe capital ă, în principal cu repertoriu religios, iar ace ştia m-au mobilizat s ă nu mai întârzii punerea lui în aplicare. La Arhiepiscopia Bucure ştilor, pe atunci era secretar p ărintele Marcel Manole, un foarte bun bariton, a c ărui fiic ă, Lumini ţa, era elev ă la Liceul Pedagogic Bucure şti, unde eu predam. I-am prezentat şi sfin ţiei sale planul meu, la care a aderat imediat. Mai mult chiar, a luat leg ătura cu p ărintele Ioan Buga, paroh al Bisericii ,,Sfântul Gheorghe - Vechi”, pentru a g ăzdui repeti ţiile acestui cor de copii. Pe 5 septembrie 1990 am dat urm ătorul anun ţ în Ziarul ,,Tineretul Liber”: ,,În vederea înfiin ţă rii la nivel de Capital ă a unui cor bisericesc de copii între 9 şi 16 ani (fete şi b ăie ţi), în zilele de joi, 13 septembrie, ora 16 şi mar ţi, 18 septembrie, ora 16, la Biserica ,,Sfântul Gheorghe - Vechi..., profesorul Jean Lupu va proceda la recrutarea celor mai bune voci de copii care doresc s ă promoveze – prin concerte, festivaluri, înregistr ări – acest gen deosebit de frumos şi de bogat din muzica româneasc ă....” . Data de na ştere a acestui cor este deci 18 septembrie 1990, când recrutasem 84 de copii şi tinere fete între 10 – 16 ani, dintr-un num ăr de circa 150 de candida ţi câ ţi s-au prezentat în cele dou ă zile de selec ţie. Circa 30 erau elevele mele de la Liceul Pedagogic Bucure şti, circa 30 proveneau de la cele dou ă licee de muzic ă, iar diferen ţa provenea de la şcoli generale. Prima admis ă (cronologic) a fost eleva mea, Iulia Alexandrescu. Prima pies ă pus ă în lucru a fost colindul ,,Ast ăzi S-a n ăscut Hristos”, în semn c ă a ren ăscut Hristos, de data asta nu în iesle, ci în inimile copiilor, ale p ărin ţilor şi ale ascult ătorilor. Nu am pomenit pân ă acum numele corului pentru c ă el a fost stabilit ulterior, în prima şedin ţă a comitetului de p ărin ţi, şi acest nume a fost Symbol; propunerea şi argumentarea au apar ţinut p ărintelui Ioan Buga, pe atunci profesor de limba greac ă la Seminarul Teologic Bucure şti. Este cazul s ă m ărturisesc c ă p ărintele Ioan Buga şi mai ales domnul Ion Macarie (ca jurist) m-au ajutat enorm în realizarea statutului corului, în întocmirea dosarului şi în ob ţinerea hot ărârii judec ătore şti de înfiin ţare a Asocia ţiei Corale de Copii Symbol, care, înc ă de la început, a avut, ca singur ă ra ţiune de a fi, bunul mers al corului Symbol. Corul Symbol a fost primul cor de copii înfiin ţat ca asocia ţie după Revolu ţia din Decembrie 1989 şi care s-a ridicat şi a r ămas la un nivel apreciabil. De- asemeni, a fost primul cor de copii care a sus ţinut un concert de colinde în Ateneul Român (16.12.1990), primul cor de copii şi singurul care a dat integral r ăspunsurile la Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhal ă, primul care a înregistrat primul disc cu colinde (1991) şi apoi dublul album cu cânt ările Sfintei Liturghii cu preot şi diacon (1992). De-asemeni, corul Symbol este singurul cor de copii-asocia ţie din România care î şi însu şeşte repertoriul prin descifrarea partiturilor, ceea ce constituie o particularitate care ne distinge şi ne www.memoriaoltului.ro 48
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
onoreaz ă. Acest lucru a fost posibil pentru c ă, înc ă de la înfiin ţarea sa, corul Symbol a fost alc ătuit, în majoritate, din solfegi şti. Chiar de la început şi pân ă azi, repeti ţiile noastre sunt publice, la ele asistând înso ţitori, colegi ai cori ştilor şi oricine dore şte. Iat ă ce scria în ziarul ,,Diminea ţa” din 24 noiembrie 1990 un astfel de asistent neanun ţat, Dan Ghiorghiu: ,,Sunetele se înal ţă spre boltele bătrânei biserici (1575), acolo unde le trimit glasurile limpezi de copii, se adun ă sus şi se întorc ca o ploaie de flori dalbe peste capetele ascult ătorilor p ătrun şi de emo ţia pe care numai copiii, prin puritatea lor, ştiu s-o transmit ă”. Persoane necunoscute din rândul ascult ătorilor vin şi î şi exprim ă admira ţia pentru r ăbdarea de care dau dovad ă. R ăspunsul este o mai veche convingere a mea: cine nu are încredere în capacitatea de evolu ţie a copilului, în devenirea lui, nu are ce c ăuta la catedr ă. Aceea şi convingere mi-a dat imbold să scriu şi cartea ,,Educarea auzului muzical dificil”, prin care am demolat concep ţia c ă exist ă copii care se nasc f ără auz muzical şi am argumentat convingerea c ă cine aude şi vorbe şte înseamn ă c ă are func ţionale organul auditiv şi cel vocal. R ămâne ca prin exerci ţii, realizate cu pricepere şi cu tact, aceste predispozi ţii native s ă se transforme în priceperi, în deprinderi, şi apoi în automatisme. Optimismul meu pedagogic are suport în natur ă: pân ă şi ginga şii fluturi au fost la început ni şte biete omizi târâtoare. Sub acest aspect m ă reg ăsesc zugr ăvit fidel şi plenar într-o prezentare semnat ă de profesoara Doina Popa- Scurtu: ,,Muncind cu neistovit ă d ăruire şi pasiune, cu tact, cu r ăbdare şi perseveren ţă , modest, dar exigent şi de o corectitudine exemplar ă..., Jean Lupu este un român nealterat de valurile vremii, este cel care se întoarce mereu cu sufletul spre satul în care s-a n ăscut, spre obâr şia f ără de care nimic nu poate fi sim ţit ca autentic şi valoros”. Primele concerte ale corului Symbol au fost cele de colinde. Îmi amintesc c ă pe 9 decembrie 1990, chiar în Biserica ,,Sfântul Gheorghe - Vechi”, am sus ţinut primul concert în prezen ţa p ărin ţilor şi a enoria şilor. A urmat apoi un concert la Cotroceni, în prezen ţa pre şedintelui Ion Iliescu. Îl cuno şteam pe consilierul s ău, domnul Victor Opaschi, care ne sprijinise în ob ţinerea finan ţă rii pentru primele costume albe, angelice. Pe 15 decembrie 1990 am avut primul mare concert la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” pentru ca, a doua zi, pe 16 decembrie s ă-l relu ăm la Ateneul Român în fa ţa unei s ăli arhipline. Iat ă ce scria maestrul Viorel Cosma despre acest concert în ziarul “Libertatea” din 21 decembrie 1990: “În glasurile de clopo ţel ale celor 85 de copii ai corului Symbol toate colindele au sunat direct, sincer, curat ca intona ţie şi expresiv ca frazare”. Dup ă ce Symbolul şi-a înt ărit aripile şi şi-a luat ferm zborul, am solicitat din nou Preafericitului Patriarh Teoctist s ă ne ajute cu sala de repeti ţii şi, din ianuarie 1991 şi pân ă www.memoriaoltului.ro 49
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
în martie 2008, repeti ţiile le-am desf ăş urat în Palatul Patriarhal, aceea şi sal ă în care repeta şi corala “Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române. Mai cred şi c ă aceea şi afirmare a corului Symbol în via ţa de concert a Capitalei a f ăcut ca, în ianuarie 1991, adunarea general ă a dirijorilor din România s ă m ă aleag ă secretar al Asocia ţiei Na ţionale Corale din România, al c ărui pre şedinte a fost ales maestrul Petre Cr ăciun. Ştiind c ă diversificarea repertoriului este o condi ţie a între ţinerii aten ţiei cori ştilor, din ianuarie 1991 am introdus şi lucr ări laice, în special prelucr ări folclorice. Îns ă lucrarea cea mai ampl ă şi care s-a dovedit a avea cel mai mare impact la public a fost Sfânta Liturghie, la început cea de Nicolae Lungu, la care am ad ăugat apoi şi cânt ări de Gheorghe Cucu, Drago ş Alexandrescu, Dumitru D. Stancu. Dup ă ce am înv ăţ at r ăspunsurile în sine, am repetat-o de dou ă ori în sal ă cu preot şi o singur ă dat ă în cadrul unei slujbe la Biserica ”Sfântul Gheorghe - Vechi, iar la începutul lunii august am fost invita ţi s ă d ăm răspunsurile la Sfânta Liturghie din Catedrala Patriarhal ă. Iat ă ce scria doamna Oltea Şerban-Pârâu, actualul director muzical al Radiodifuziunii Române: “... confluen ţă luminoas ă între religie, art ă şi copil ărie. Este prima liturghie ortodox ă cântat ă în biseric ă integral de c ătre copii, o premier ă pentru România şi pentru întreaga lume cre ştin - ortodox ă... . Nu cred c ă am auzit în România un cor de muzic ă bisericeasc ă – indiferent de religia c ăreia apar ţinea – care s ă acorde o asemenea importan ţă textului literar pe care îl transmite”. Acesta era nivelul corului Symbol la mai pu ţin de un an de la înfiin ţarea sa şi înaintea plec ării la prima confruntare interna ţional ă.
AMINTIRI DIN GRECIA
Împlinisem 51 de ani şi eu nu ie şisem înc ă din ţar ă. Dumnezeu m-a r ăspl ătit îns ă şi, dup ă cum ve ţi vedea, cu aceast ă nou ă crea ţie a mea aveam s ă str ăbat Europa de la Atlantic la Urali şi de la Salonic la Oslo. Am aflat c ă în Grecia, la Karditsa, în luna august 1991 se organizeaz ă un concurs de muzic ă religioas ă pentru care ne-am depus şi noi candidatura, având bucuria de a fi accepta ţi. P ărintele Ioan Buga, pre şedintele asocia ţiei noastre, care avea contacte în Grecia şi care vorbea cursiv limba greac ă, între 20.08.1991 - 06.09.1991 ne-a organizat un veritabil turneu de concerte în preajma acelui concurs. Primele zece zile de cantonament le-am petrecut într-o tab ără la Asprovalta, în Golful Strymonic, acolo unde circa 60 de surori şi m ăicu ţe trudeau la tipografia religioas ă “Lydia”. Bucuroase de îndeletnicirea acestor copii, care, prin cânt ările lor, întorceau harul spre Cel ce li-l h ărăzise, se îngrijeau de noi precum clo şca de pui. Încerc s ă redau în cuvinte urm ătoarea scen ă, care ar trebui mai degrab ă vizualizat ă: imagina ţi-vă 91 de copii (plecasem cu dou ă autocare) şi şase înso ţitori intrând în Marea Egee pentru baie şi, în acest furnicar, dou ă - trei surori îmbr ăcate în straie monahale, care, timp de 2 - 3 ore, vegheau la siguran ţa copiilor no ştri. La slujba arhiereasc ă de la Ptolemaida din 29.08.1991 am reu şit s ă spargem ermetismul şi tradi ţia respectat ă cu sfin ţenie de secole în Grecia, şi anume: interdic ţia ca femeia s ă cânte în biseric ă. Cum corul meu avea şi domni şoare de 16 - 17 ani, severul mitropolit aflat la slujb ă nu a fost de acord ca r ăspunsurile s ă fie date de c ătre noi. La insisten ţele mele prin p ărintele Buga, a acceptat s ă zicem doar ectenia mare de la început. Dup ă ce b ătrânul ierarh a auzit cum sun ă acest cor, a izbucnit în plâns şi mi-a transmis s ă cânt ăm toat ă liturghia. P ărintele Ioan Buga, care f ăcea parte din sobor, mi-a spus c ă reac ţia www.memoriaoltului.ro 50
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI emo ţional ă a ierarhului, manifestat ă prin plâns, s-a mai repetat de trei - patru ori în timpul slujbei, iar în cuvântul s ău final nu mai contenea cu elogiile aduse “puilor de români”, dojenindu-i pe enoria şii prezen ţi pentru faptul c ă odraslele lor au alte preocup ări şi constatând c ă în toat ă Grecia nu exist ă o a şa forma ţie coral ă cum au românii la numai un an de la eliberare. La Salonic am cântat liturghia în cea mai mare biseric ă ortodox ă din sud-estul Europei, Catredala “Sfântul Dimitrie – Izvorâtorul de Mir”, care are şi sta ţie cu difuzoare exterioare. Mul ţi greci originari din România şi aromâni, auzind din apartamentele lor cântându-se slujba în limba român ă, şi-au abandonat preocup ările şi au venit ca magnetiza ţi spre aceast ă manifestare de spiritualitate româneasc ă. O operatoare a televiziunii din Salonic (slujba a fost transmis ă în direct) transmitea în timp ce lacrimile i se împreunau sub barb ă. La concertele de la Asprovalta şi Osia - Xene am oferit ca bis şi Imnul nostru de Stat şi tare am mai fost surprin şi când, dup ă primele dou ă silabe din “De şteapt ă-te, române”, spectatorii s-au ridicat în picioare ca electrocuta ţi, în semn de respect pentru imnul nostru na ţional, pe care îl auziser ă reluat cu ceva timp în urm ă. Concerte am mai sus ţinut şi în Kavala, Sofades, Trikala etc. Încununarea acestui turneu a avut loc la Concursul Interna ţional de la Karditsa, unde corul Symbol a ob ţinut Premiul I la muzic ă bizantin ă între cele 28 de forma ţii din 8 ţă ri participante: Grecia, Fran ţa, Italia, România, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria şi Cehoslovacia. Ie şisem din ţar ă cu dreptul şi aceasta va fi de bun augur. La orice concursuri şi festivaluri interna ţionale vom participa, orice turneu vom organiza după aceast ă reu şit ă, noi ne vom str ădui s ă reprezent ăm cât mai frumos arta şi spiritualitatea româneasc ă, considerându-ne o pat ă de culoare na ţional ă într-un tablou interna ţional. Am zis întotdeauna c ă dac ă nu o facem noi, atunci cine o va face pentru România?! Cu ocazia acestui turneu am constatat îns ă şi o disfunc ţie în bunul mers al corului. Anumite fete mai comode invocau diverse motive pentru a se sustrage de la concerte, dar, cu toate acestea, pentru c ă erau cu noi în delega ţie, primeau r ăsplata ca şi cei ce cântaser ă. Apreciind c ă aceast ă situa ţie e nedreapt ă, c ă încurajeaz ă chiulul, c ă este de sorginte comunist ă, când se zicea c ă “cine-i harnic şi munce şte are tot ce vrea, cine st ă şi trând ăve şte are tot a şa”, am hot ărât ca cine nu cânt ă, nici s ă nu primeasc ă, ceea ce a eradicat absen ţa de la concerte. Mai mult chiar. Acest turneu a fost primul, dar şi ultimul în care am deplasat tot corul, indiferent de nivelul la care se afla fiecare. Pentru deplas ările ulterioare şi chiar pentru concertele din ţar ă am vrut s ă am o ierarhie valoric ă la fiecare partid ă şi de atunci organizez bianual verificarea în cvartete a tuturor cori ştilor. Dup ă fiecare astfel de verificare rezult ă un clasament la fiecare voce şi, dac ă trebuie s ă fac deplasarea cu 30 de cori şti din cei 70 câ ţi sunt acum, f ără urm ă de subiectivism, respect clasamentul valoric, excluzându-i în prealabil pe cei cu o frecven ţă slab ă şi pe cei care, din motive temeinice, nu pot participa. Aceast ă m ăsur ă îi şi determin ă pe cori şti s ă se preg ăteasc ă permanent. E cazul s ă o men ţionez acum pe singura corist ă care de 15 ani se men ţine pe locul I la vocea sa: ea se nume şte Corina Gatu de la alto 1, este şi solista corului şi se remarc ă printr-un tremolo inconfundabil.
www.memoriaoltului.ro 51
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
PENTRU PRIMA DAT Ă LA PARIS ŞI CHI ŞIN ĂU
Prin intermediul domnului Vasile Boronean ţ, director al Muzeului de Istorie a Bucure ştiului ( Şuţu), primisem o invita ţie ca, în luna iunie 1992, s ă participăm la Festivalul Interna ţional de la Paris, intitulat “Fluviile Europei”. Acţiunea desf ăş urându-se printr-o institu ţie a Prim ăriei Bucure şti, domnul Boronean ţ a reu şit s ă ob ţin ă şi o diurn ă pentru dirijor şi pentru domnia sa ca şef al delega ţiei. Era prima dat ă în cei 52 de ani de via ţă când primeam dolari pentru activitatea mea. Era tot prima dat ă când f ăceam apel la limba francez ă, încercând ca, dup ă 25 de ani de t ăcere, s-o dezmor ţesc pe cea care în timpul studen ţiei fusese de nota 10. Festivalul a fost unul grandios, la el participând forma ţii din 32 de ţă ri din întreaga lume. Presta ţia corului Symbol a fost mult apreciat ă de către public şi de c ătre organizatorii festivalului, iar solista noastr ă, Cleopatra Ilie, cu o voce p ătrunz ătoare, dar cald ă, u şor vibrat ă şi natural impostat ă, a fost elogiat ă în ora şul luminilor – Parisul. Ca de fiecare dat ă, participarea la ac ţiunea de baz ă – festivalul – a fost augmentat ă cu un concert sus ţinut în fa ţa românilor parizieni la Centrul Cultural Român, unde aprecierile au fost la superlativ, iar un domn a zis: “dup ă cum cânta ţi voi, se vede c ă România este de mult timp în Europa”. Acelea şi bune aprecieri au fost şi dup ă concertul sus ţinut în ora şul satelit al Parisului, Antony, dar mai ales dup ă r ăspunsurile date la Sfânta Liturghie în biserica ortodox ă din strada Jean de Beauvais. Ne-a pl ăcut şi cum am fost primi ţi şi trata ţi de c ătre ob ştea bisericii, dar ne-am întristat pentru c ă era foarte vizibil ă dezbinarea acestei comunit ăţ i române şti. Am un prieten la Chi şin ău, pe dirijorul şi compozitorul Eugen Mamot, care ne-a făcut o invita ţie din partea corului s ău “Lia Ciocârlia”. Iat ă-ne deci, în ianuarie 1993, trecând pentru prima dat ă Prutul, înc ărca ţi cu mesaje din crea ţia şi spiritualitatea româneasc ă pentru fra ţii noştri de limb ă şi de neam. Dup ă un concert foarte reu şit sus ţinut la Palatul Copiilor, a urmat unul şi mai reu şit la Sala cu Org ă a Filarmonicii din Chi şin ău. Fac precizarea c ă în Republica Moldova cântul coral este la loc de cinste, existând şcoli speciale în care cântul coral este obiect central. De aceea am considerat cu atât mai important ă reac ţia deosebit ă a spectatorilor. La un moment dat, dup ă o pies ă îndelung aplaudat ă am ini ţiat urm ătorul dialog cu sala: − Dumneavoastr ă în ţelege ţi ce cânt ăm noi aici?! − Daaa!, a fost răspunsul s ălii. − P ăi cum, dumneavoastr ă vorbi ţi române şte?! − Da!, a r ăspuns mul ţimea. − Deci noi avem aceea şi limb ă, nu? − Daaa! − V ă rog s ă-mi r ăspunde ţi, împreun ă cei de pe scen ă şi cei din sal ă, la urm ătoarele întreb ări: − Al cui este Eminescu? − Al nostru!, a fost r ăspunsul celor dou ă tabere. − Dar Ştefan cel Mare? − Al nostru! − Dar Ion Creang ă? − Al nostru! − Dar George Enescu? − Al nostru! −Dar Alexandru Ioan Cuza? − Al nostru! − Dar www.memoriaoltului.ro 52
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Nicolae Iorga? − Al nostru! − Atunci, dac ă limba, istoria şi cultura noastr ă sunt comune, nu înseamn ă c ă noi suntem unul şi acela şi popor? −Ba da!, a r ăspuns sala şi a continuat cu îndelungi aplauze. Dup ă concert, prietenul meu Eugen mi-a zis: “ai riscat mult cu acel dialog; mie mi- a fost fric ă pentru via ţa ta; te puteai pomeni cu un glon ţ în frunte”. Nu fusese nimic premeditat; a fost o reac ţie spontan ă a mea la extraordinara receptare a mesajului românesc de c ătre publicul moldovean. Pentru a nu ne dezice, şi de aceast ă dat ă am dat r ăspunsurile la Sfânta Liturghie săvâr şit ă în Biserica “Sfântul Nicolae” din Chi şin ău de un sobor de preo ţi în frunte cu Preasfin ţitul Petru de B ălţi. Acum a fost momentul când prietenul meu, poetul Grigore Vieru, a pecetluit corul Symbol cu onoranta şi inspiranta sintagm ă – “catedral ă pe rotile”. Dar din nou un gust amar din acela şi considerent – dezbinarea; dirijoarea corului acestei biserici era fiica preotului paroh Petrache, dar era c ăsătorit ă cu un basarabean - rus, care apar ţinea de episcopul filorus - Vladimir şi, drept urmare, în aceast ă biseric ă ortodox ă ce apar ţine Patriarhiei Române, domnia sa cânta mai mult în limba rus ă, în ciuda voin ţei preotului paroh, tat ăl s ău. Dup ă aceast ă constatare am realizat şi eu c ă prietenul Eugen era îndrept ăţ it s ă aib ă emo ţii pentru via ţa mea la acel dialog instigator din Sala cu Org ă.
DIN NOU ÎN OCCIDENT - ELVE ŢIA
La începutul anului 1993 am primit invita ţia de a participa la un festival coral din cantonul Jorat - Elve ţia. Ca de fiecare dat ă, invita ţia era doar un pretext pentru un turneu. Ne-am oprit la Centrul Cultural Român “Mihai Eminescu” din Viena, unde ne asigurasem un concert şi apoi la Catedrala “Sfântul Ştefan” pentru a o vizita şi pentru a sus ţine un concert spontan, neprev ăzut. Vraja cânt ărilor române şti a atras ca un magnet mul ţimea de vizitatori, dintre care unul m-a întrebat: “sunte ţi italieni?” Concertul de gal ă al festivalului, desf ăş urat în localitatea Peney-le-Jorat, ne-a fost rezervat nou ă românilor. Iat ă ce scria a doua zi un ziar local: “Prima parte a spectacolului a fost de o pioas ă sobrietate. Vocile, superbe, dau liturghiei ortodoxe o amploare şi un relief ie şite din comun. Disciplina acestor tineri i-ar face s ă p ăleasc ă de invidie pe mul ţi dirijori de la noi. Sunetele se înal ţă sigure şi luminoase. Nicio privire nu se pierde pe ornamentele dimprejur, nicio hârtie nu vine s ă sus ţin ă textele cântate pe dinafar ă. În a doua parte a spectacolului..., dup ă via ţa spiritual ă urmeaz ă tradi ţiile: cântecul popular şi dansurile române şti...”. Acestui concert inaugural i-au urmat altele la Lausanne, Bellevue, Sion, Estavayer-le-Lac şi Troistorrents. Am demonstrat peste tot c ă românii nu au numai copii handicapa ţi şi crescu ţi prin canale, că marea lor majoritate vorbesc limbi str ăine, sunt frumo şi, talenta ţi şi de ştepţi. Eu personal nu am sc ăpat nicio ocazie de a le spune apusenilor c ă România este o insul ă latin ă într-o mare slav ă, este original ă pentru c ă este singura ţar ă de sorginte latin ă, dar de religie ortodox ă, c ă ea a constituit un zid în fa ţa imperiilor otoman şi ţarist, zid în spatele c ăruia civiliza ţia european ă s-a putut dezvolta în pace. Turneul nostru a dat prilej multor români stabili ţi pe acele meleaguri s ă simt ă mândria c ă sunt români. Amintesc de familia Suciu, fiul doamnei Suciu, fosta directoare a Liceului “Dinu Lipatti“, care şi-a luat ma şina cu rulot ă, so ţia şi pe cei doi copii şi s-au ţinut dup ă noi tot turneul, au înregistrat şi au filmat totul, inclusiv zbenguielile copiilor. Doi-trei www.memoriaoltului.ro 53
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI symboli şti erau invita ţi permanent în ma şina lor pentru ca cei mici s ă aib ă ocazia s ă-şi exerseze limba român ă. La desp ărţire, domnul Suciu mi-a mul ţumit cu lacrimi în ochi pentru c ă l-am hr ănit suflete şte pentru mult timp. Dar a fost şi aici un gust amar, mult prea amar. Înc ă din ţar ă luasem leg ătura cu reprezentantul Casei Regale din România pentru a sus ţine un concert şi la Versoix, localitatea unde era stabilit regele Mihai cu familia. Era dorin ţa şi curiozitatea copiilor şi, de ce nu, şi a noastr ă de a-l cunoa şte personal pe regele României şi de a-i aduce cântări din ţara sa natal ă. Cei din ţar ă ne-au spus c ă aceast ă problem ă o vom putea rezolva mai bine când vom ajunge în Elve ţia, drept pentru care, doar ce ne-am instalat la familiile gazd ă din Peney-le-Jorat, am şi sunat la Versoix şi am vorbit cu o domni şoară care mi-a spus c ă nu putem s ă sus ţinem concertul dorit de noi. Atunci le-am f ăcut invita ţia de a participa la concertul nostru de la Bellevue, care era la doar 5 km distan ţă şi mi s-a promis c ă vor veni. Cum a ţi venit dumneavoastr ă cititorii acestui articol la Bellevue, a şa au venit şi ei. P ăcat, deoarece copiii de atunci sunt maturii de acum şi dorin ţa lor de “a da ochii” cu regele fusese mare şi sincer ă. La întoarcerea spre cas ă din acest turneu am putut constata cât de frumos sunt construi ţi ace şti copii! Odat ă intra ţi pe cheile Oltului şi mândri de obâr şia lor, au început s ă scoat ă din subteranul sufletului lor şi s ă cânte exploziv : “Oltule râu blestemat”, “Mi-e tare dor de casa cu cerdac”, “Pribeagul“, “Limba noastr ă-i o comoar ă” etc. Era aceast ă izbucnire a lor o expresie a misiunii împlinite, a faptului că fuseser ă ambasadori conving ători prin sinceritatea şi calit ăţ ile lor ai artei şi spiritualit ăţ ii române şti. Când m ă gândesc c ă în educa ţie, chiar mai mult decât în medicin ă, este mai u şor şi mai indicat s ă previi decât s ă vindeci, îmi dau seama câte carate are valoarea muncii cu ace şti copii şi tineri. Iat ă ce scria Mihaela Arion-Dobo ş, fost director în Radiodifuziunea Român ă, care ne-a înso ţit oficial în acest turneu: “Corala Symbol şi dirijorul s ău − profesorul Jean Lupu − au dezv ăluit publicului elve ţian o lume de comori plin ă de puritate si farmec….”
ACAS Ă
Dac ă în paginile anterioare am insistat mai mult pe activitatea desf ăş urat ă în exterior, aceasta nu înseamn ă c ă am neglijat activit ăţ ile din ţar ă, din contr ă. Ştiu îns ă c ă, în România de dup ă Decembrie 1989, e şti apreciat numai în m ăsura în care ai performat peste hotare. Apoi trebuie s ă recunosc c ă mirajul str ăin ătăţ ii, al cunoa şterii altor culturi era de nest ăvilit. Ie şirile peste grani ţă erau, totu şi, doar r ăsplata pentru ceea ce se întâmpla frumos în ţar ă: concerte în s ăli, biserici, şcoli şi facult ăţ i, r ăspunsuri liturgice duminicale, înregistr ări radio şi T.V., discuri şi casete audio (Iat ă vin colind ători, Liturghia Sf. Ioan Gur ă de Aur − dublu disc), caseta video “Vocile îngerilor” (film de 28 de minute), discul şi caseta audio “ Iubi-Te-voi, Doamne” etc., etc. Iat ă ce scria despre aceast ă apari ţie dirijorul corului Operei Române din Bucure şti, maestrul Stelian Olariu : --- ,, la vremea învolbur ărilor noastre politice de atunci, ca prin minune, profesorul Jean Lupu se impune www.memoriaoltului.ro 54
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI printr-o atitudine exemplar ă, de mare suflet, negândit ă şi nesperat ă de noi cei mai vârstnici şi aduce ofrand ă, mângâiere neamului nostru prin corul de copii Symbol… ” Prima participare şi premiere în concurs în ţar ă a fost la Zal ău, în mai 1992 la Festivalul-Concurs ,,Ecouri transilvane”, apoi la concursul ,,Bucure şti ‘93”. La Slatina am participat în decembrie ’93, “hors concurs”, la festivalul de colinde ,,Florile dalbe”, prilej cu care am concertat la liceul ,,Nicolae Titulescu”, la V ăleni − satul meu natal − şi am dat răspunsurile la liturghia s ăvâr şit ă în Catedrala Iona şcu. Iat ă ce scria cu aceast ă ocazie Victor Ursu în ziarul ,,Olt Press” (17.12.1993): „ …prin acest gest, Jean Lupu a dovedit c ă nu şi-a uitat concet ăţ enii din mijlocul c ărora a plecat spre a-şi croi o str ălucitoare carier ă artistic ă…” , iar în acela şi ziar din 22.12.1993 : ,,…A fost o emo ţionant ă reîntâlnire de suflet cu Jean Lupu, tr ăit ă…cu lacrimi în ochi de fo ştii s ăi cori şti de la ,,Ciprian Porumbescu” şi de la ,,Lirica”. Unul dintre ace ştia, Dan Cosmulescu, a f ăcut chiar o criz ă cardiac ă, dup ă care, lini ştindu-se, m-a sunat şi mi-a zis: ,,dumneavoastr ă cu acest cor sunte ţi în stare s ă omorâ ţi oameni.” În anumite ocazii am concertat al ături de corul Madrigal şi de corul Preludiu, f ără a p ăli câtu şi de pu ţin în fa ţa acestor forma ţii profesioniste şi fiind un partener egal al lor. A şa se explic ă faptul c ă, de-a lungul anilor, mul ţi symboli şti au devenit madrigali şti, preludi şti etc. În urma concertelor sus ţinute, eu m ă simt familiar la Ateneul Român (unde v ă invit şi pe 22 aprilie a.c., ora 19:00), Radiodifuziunea Român ă, Opera Na ţional ă, Sala Palatului, Muzeul Cotroceni, Muzeul Şuţu, Palatul Patriarhal, Palatul Copiilor etc. Îmi place îns ă s ă păstrez leg ătura cu glia natal ă şi, din timp în timp, m ă întorc acas ă. În cei peste 23 de ani de activitate cu aceast ă forma ţie, nu îmi amintesc nici m ăcar o ocazie pe care s ă fi refuzat- o în acest sens şi, în continuare, a ştept provoc ări. Urmare a nivelului valoric al interpret ării noastre, majoritatea compozitorilor în via ţă au început s ă scrie şi s ă dedice corului Symbol diverse lucr ări, cu dedica ţii care mai de care mai frumoase şi mai m ăgulitoare; a ş putea scoate un mic volum care s ă însumeze toate aceste manuscrise ale marilor no ştri compozitori contemporani. Nu de pu ţine ori, nivelul la care am reu şit s ă retopim piesa l-a dep ăş it, prin actul interpret ării, pe cel la care fusese ea creat ă. Este un motiv justificat de bucurie pentru mine când constat c ă presta ţia noastr ă stârne şte inspira ţia multora şi le pune harul la lucru. Abunden ţa produc ţiilor m-a obligat s ă fiu selectiv. Pe unii dintre ace ştia nu i-am inclus nici m ăcar în portofoliul de perspectiv ă al corului, fie pentru c ă piesele nu corespundeau valoric, fie c ă nu erau reprezentative pentru noi etc., şi atunci mi-am atras şi câteva inamici ţii. Şi la ora aceasta stau la rând zeci de lucr ări oferite nou ă spre a le însufle ţi. Pe marea lor majoritate îns ă le- am acceptat şi deja le-am valorificat. Pentru un interpret nu-i u şor lucru s ă cl ădeasc ă o lucrare muzical ă pornind doar de la textul scris, f ără a avea vreun reper în interpret ări www.memoriaoltului.ro 55
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI anterioare. Satisfac ţia de a da via ţă pentru prima dat ă unei pagini muzicale − liter ă moart ă pe o hârtie − este şi ea pe m ăsur ă. A şa s-a întâmplat în 1993 când compozitorul Dumitru D. Stanciu, impresionat puternic de cânt ările Sfintei Liturghii în interpretarea corului Symbol, transmise la TV România Cultural, s-a a şezat la lucru şi, timp de câteva luni, a scris o liturghie întreag ă pentru cor de copii de 46 de pagini, cu urm ătoarea dedica ţie lapidar ă, de aceast ă dat ă tip ărit ă chiar pe lucrare : ,,Lucrare dedicat ă corului de copii Symbol; dirijor profesor Jean Lupu” . Am lucrat dou ă luni de zile la ea pentru ca, pe 6 iunie 1994, s ă o prezent ăm în Cenaclul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Preot liturghisitor a fost pre şedintele nostru de atunci, p ărintele Grigore Andronescu, un bariton de valoare, fost diacon renumit la Catedrala Patriarhal ă. Rotonda s ălii de concert a Palatului Cantacuzino, cu turla sa sferic ă, se transformase pentru o or ă în altar, altarul muzicii românesti. Era prima dat ă în istoria U.C.M.R.-ului când avea loc un astfel de eveniment. A urmat apoi o suit ă de articole elogioase semnate de mari condeie: Viorel Cosma, Grigore Constantinescu, Titus Moisescu, Constantin Dr ăgu şin etc.
BUDAPESTA, EKATERINBURG ŞI MOSCOVA
La 1 iunie 1993 am fost desemnat de Ministerul Înv ăţă mântului s ă reprezint România la Budapesta în cadrul Festivalului Internaţional de Ziua Copilului. Am preg ătit un repertoriu variat şi frumos, cunoscând interesul vecinilor no ştri maghiari pentru tot ceea ce este românesc. Primul concert l-am avut programat într-o biseric ă catolic ă, mare, la ora 10 diminea ţa. Cum mie îmi place punctualitatea, aceasta p ărându-mi-se a fi indiciul elementar pentru un om corect, în vederea preg ătirilor prealabile, la ora 8:30 eram cu toat ă forma ţia la locul indicat, dar surpriz ă… Biserica era încuiat ă şi nimeni prin preajm ă care s ă ne dea o l ămurire, nici m ăcar un reprezentant al organizatorilor. Telefonic eram asigura ţi că imediat se va deschide biserica. Eram siguri c ă acolo trebuia s ă cânt ăm deoarece pe u şă era afi şul cu noi. S-a f ăcut ora 10 şi uşa r ămânea încuiat ă. Am aranjat atunci corul pe treptele din fa ţa bisericii, am desf ăş urat tricolorul românesc în fa ţa corului şi, cu o întârziere de 5 minute fa ţă de ora prev ăzut ă pe afi ş, am început s ă cânt ăm, dar nu ceea ce ne propusesem în programul de concert, ci piese patriotrice române şti şi prelucr ări folclorice ca: Voin ţa neamului, Limba româneasc ă, Mândru-i jocul românesc şi De şteapt ă- te, române!. Dup ă prima pies ă, au început s ă se adune trec ătorii, probabil prezumtivii spectatori, care s-au tot adunat, s-au tot adunat cu sutele. Dup ă cea de a patra pies ă, adic ă pe la 10:30, a ap ărut şi preotul cu cheia, aproape fugind, foarte panicat şi cerându-şi scuze. Am intrat în biseric ă şi, cu o întârziere de o or ă, ne-am sus ţinut programul stabilit. Nu cred că se a ştepta p ărintele ca gestul s ău, de a sabota corul românesc, s ă fie atât de prompt, de elegant şi de eficient penalizat. Primisem o invita ţie de a participa în martie 1994 la Festivalul Interna ţional ,,P ământul - casa noastr ă comun ă” de la Ekaterinburg şi Moscova. Ştiam c ă acolo vor participa multe forma ţii din ţă rile ex-sovietice, în care cântul coral era înc ă o politic ă de stat şi care, în consecin ţă , aveau un nivel foarte ridicat. Eram curios s ă v ăd cum st ăm noi fa ţă de ei; ne-a ajutat par ţial Tarom-ul şi, mai mult cu bani din buzunar, iat ă-ne zburând către Moscova cu avionul şi de acolo pân ă ,,la cap ătul lumii”, cu trenul, la vagon de dormit, timp de dou ă nop ţi şi o zi am str ăbătut 2000 de km, înso ţiţi de o oficialitate rus ă. Luasem şi noi în delega ţie, ca translator de limb ă rus ă, pe doamna profesoar ă de pian www.memoriaoltului.ro 56
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Valentina Chiriac, proasp ăt venit ă în România de la Chi şin ău. Mare mai este Rusia, Doamne! Mergeam sute de km prin p ăduri albe de mesteac ăn f ără s ă z ărim o cas ă m ăcar, iar atunci când ap ărea câte un sat privirea ne era atras ă de imaginea bisericilor p ărăsite, cu turlele descoperite sau înclinate. Pustiul comunist a l ăsat r ăni adânci pe acolo! Într-o zi de diminea ţă am ajuns, în sfâr şit, la Ekaterinburg, ora şul de ba ştin ă al lui El ţîn, în care fusese asasinat ă întreaga familie a ţarului Nicolae al II-lea. Observasem înc ă de la Moscova aten ţia deosebit ă care se acorda acestui festival, dar ceea ce urma s ă constat ăm aici era peste a ştept ări. De la aeroport am fost prelua ţi cu un autocar de înaltă clas ă şi du şi la cel mai luxos hotel. Am fost caza ţi câte 1-2 în camer ă (copiii s-au grupat îns ă câte 3-4, l ăsând camere libere), iar fiecare camer ă avea înc ălzire prin podea şi era dotat ă cu baie, televizor, frigider, telefon… La micul dejun aveam fiecare ceai şi /sau lapte, câte un cub de unt, o cutiu ţă cu miere şi una cu gem, o bucat ă de brânz ă-telemea, dou ă triunghiuri de brânz ă topit ă, salam, cremwur şti, dou ă ou ă fierte, dou ă iaurturi cu fructe şi, la sfâr şit, în completare venea şi un fel g ătit cu carne, care, ca şi multe dintre celelalte, rămâneau neconsumate, desigur. Am observat îns ă c ă, dup ă fiecare mas ă, veneau dou ă feti ţe de vârsta symbolistelor şi adunau de pe mese tot ce se putea aduna, umplând câte dou ă saco şe fiecare. Doamna care ne înso ţea, o blond ă frumoas ă de circa 40 de ani, într-un exces de sinceritate şi bun sim ţ, a venit la noi, cei mari, şi ne-a m ărturisit cu jen ă: ,,Ne ierta ţi! Ele sunt fetele mele. Noi nu avem a şa ceva acas ă pentru c ă nici nu se g ăsesc în comer ţ; statul face îns ă totul pentru buna reprezentare a ţă rii în exterior”, şi a l ăcrimat. Al ţii vedeau, în aceste eforturi ale oficialilor, pre ţuirea pe care o acord ă ru şii artei şi culturii, punct de vedere sus ţinut de multe alte gesturi, ca: pentru orice mic ă deplasare pentru repeti ţii şi concerte, luxosul autocar ne st ătea la dispozi ţie, umplerea timpului liber cu particip ări la spectacole de circ şi de balet, cu vizitarea unor muzee, inclusiv a monumentului din Urali, care marcheaz ă grani ţa dintre Europa şi Asia. A venit ziua deschiderii festivalului şi, pentru concertul de deschidere, regizorul a vrut s ă asculte toate cele 36 de forma ţii participante. Intrând în sala de concert, observăm îns ă c ă de pe frontispiciul unde erau arborate toate drapelele ţă rilor participante lipsea drapelul României. Am semnalat acest lucru organizatorilor şi i-am prevenit c ă, în aceste condi ţii, noi nu intr ăm în festival. Domnul inspector şcolar general Constantin Ionescu, şeful delega ţiei noastre, a optat ca, totu şi, la vizionarea preliminar ă să ne prezent ăm şi, în caz c ă nu se corecteaz ă situa ţia, s ă nu intr ăm în concertul de deschidere, dac ă vom fi selecta ţi pentru aceasta. Dup ă ce au ascultat îns ă cum sun ă corul Symbol, am triumfat; drapelul României a fost arborat în centru, în dreapta celui rusesc, iar onoarea de a deschide şi de a închide concertul inaugural ne-au rezervat-o nou ă, fiind totodat ă şi singura forma ţie din festival care a fost programat ă s ă sus ţin ă dou ă concerte, unul la Sala Cosmos şi cel ălalt la Filarmonica pentru Tineret din Ekaterinburg. Aten ţie! Aveau filarmonic ă special ă pentru tineret, cu 162 de salaria ţi care trudeau pentru educa ţia muzical ă a copiilor şi tinerilor, pentru dezvoltarea gustului lor pentru frumos. Într-adev ăr, ru şii acordau o mare importan ţă artei şi culturii şi aceasta nu numai acum, de aceea au ajuns o mare na ţiune. Păcat de instinctul imperialist al acestui popor! Totu şi, nu ar fi r ău s ă prelu ăm din experien ţa lor pozitiv ă, c ăci altfel ne invadeaz ă subcultura şi vom ajunge un popor de mâna a treia şi ar fi p ăcat, deoarece tradi ţie avem, iar talente apar din bel şug, dar se cheltuiesc haotic. Acolo, la 4000 de km dep ărtare de ţar ă, am avut recunoa şterea acestor valori. www.memoriaoltului.ro 57
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
La concertul de la Filarmonica pentru Tineret erau circa 2000 de spectatori, foarte gălăgio şi şi, desigur, necunosc ători ai limbii române, ceea ce pentru noi constituia un mare handicap, ziceam noi. Îns ă, când s-a tras cortina s-a instalat o lini şte suspect ă, care pentru mine se traducea prin ,,ia s ă-i ascult ăm pe românii ăş tia, s ă vedem ce ştiu ei”. Dup ă prima pies ă au fost aplauze moderate, dup ă cea de a doua pies ă, aplauzele au început s ă creasc ă treptat în intensitate şi în durat ă, de câteva ori s-au ridicat în picioare aplaudând, au cerut şi au ob ţinut trei bisuri pentru ca, în final, s ă tr ăiesc o experien ţă unic ă în via ţa mea. Au urcat pe scen ă în şir indian, îndreptându-se spre mine un num ăr de 14-15 doamne. Dau mâna cu prima şi ea se apleac ă s ă-mi s ărute mâna (înc ă nu eram diacon), gest la care eu m-am opus tr ăgându-mi mâna în jos, însă ea a insistat şi m-a învins, dup ă care mi-a s ărutat dreapta şi ca ea toate celelalte. Dup ă ce am intrat în culise a venit la mine înso ţitoarea noastr ă, doamna blond ă, care mi-a repro şat c ă le-am jignit opunându-mă s ărutului de mân ă; acesta este gestul lor suprem de recunoa ştere a valorii, pe care îl fac extrem de rar, mi-a explicat dânsa, lucru pe care eu nu aveam s ă-l cunosc pentru c ă nici dânsa nu m-a prevenit, dar nici domnia sa nu prev ăzuse c ă vor ajunge pân ă acolo. Am avut şi aici un gust amar. Am prins o zi de duminic ă în Ekaterinburg şi, dup ă obicei, am vrut s ă cânt ăm liturghia. Am mers la preotul unei biserici apropiat ă şi func ţional ă şi i-am expus dorin ţa mea şi a copiilor din România. Foarte re ţinut şi chiar ostil inten ţiei noastre, mi-a cerut să-i cânt ceva din liturghia noastr ă, dup ă care a dat verdictul: nu se poate! Am insistat, dar negativismul s ău era ferm, de şi suntem ortodoc şi şi noi şi ei. Cântasem liturghia în Grecia, dep ăş ind ermetismul interdic ţiei vocilor feminine în biseric ă şi nu eram accepta ţi aici, unde cântul coral e la el acas ă. Ne diferen ţiaz ă îns ă stilul nostru psaltic-românesc, fa ţă de stilul lor armonic-rusesc. Pentru un om cu deschidere tocmai aceast ă diferen ţă putea fi un punct de atrac ţie, a şa cum o vor dovedi-o din plin occidentalii, care ne-au primit sincer şi cu mare interes în catedralele şi messele (liturghiile) lor. Concertul de închidere a festivalului avea s ă se ţin ă la Moscova. De aceast ă dat ă drumul retur spre Moscova l-am f ăcut cu avionul. Înainte de a ne îmbarca s-a constatat îns ă o defec ţiune tehnic ă şi am decolat cu trei ore întârziere, timp în care inimile tuturor se făcuser ă ,,cât puricele”, de şi noi adul ţii ne str ăduiam s ă afi şă m o min ă relaxat ă şi f ără griji. La Moscova am fost caza ţi în cel mai mare hotel, Rusia, chiar în centru, în condi ţii excelente. Obosit de drum şi de emo ţii, pe la 22:30 m-am culcat. Abia adormisem c ă aud b ătând insistent în u şă . M ă uit la ceas, era ora 23:00, deschid u şa şi v ăd dou ă symboliste, Ioana Gubernu şi Magdalena Dan, îmbr ăcate cu paltoane şi cu c ăciuli, care îmi zic: „domnule profesor, îmbr ăca ţi-vă şi veni ţi cu noi”. – Unde drag ă, sunt obosit, le zic eu. – Îmbr ăca ţi-vă şi veni ţi, c ă nu ve ţi regreta. Le acord credit, m ă îmbrac şi le înso ţesc, ele merg înainte pe ni şte scări întortochiate şi ajungem sus pe acoperi şul hotelului, cea mai înalt ă cl ădire din zon ă. Automat privirea mi-a fost atras ă ca de un magnet de turlele aurite şi luminate ale Kremlinului. O feerie care mi-a r ămas întip ărit ă pentru toat ă via ţa pe retina ochilor. Am avut timp s ă ne plimb ăm şi cu metroul prin Moscova şi s ă fim impresiona ţi de valoarea artistic ă a fiec ărei sta ţii. Cine a ajuns la Moscova şi nu a cunoscut şi metroul, a avut mult de pierdut. Am fost curio şi şi l-am vizitat şi pe Lenin la mausoleu; auzisem, dar nu credeam c ă arat ă atât de autentic de parc ă zici c ă doarme. Este foarte bine între ţinut, dar sper s ă nu se mai trezeasc ă niciodat ă în aceast ă lume.
www.memoriaoltului.ro 58
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
LA NANTES ŞI LA PARIS DE PA ŞTELE CATOLIC
L-am cunoscut în Bucure şti pe doctorul Jean-Gabriel Barbin, care era conducătorul asocia ției franceze „Médecins du monde” şi al c ărui tat ă, doctorul Jean-Yves Barbin, era pre şedintele asocia ției „Balkans, pays de la Loire” din Nantes. Impresionat de nivelul artistic al corului Symbol, doctorul Barbin-senior ne-a invitat s ă concert ăm la Nantes de Pa ştele Catolic în aprilie 1995. Pentru ca ac ţiunea s ă fie şi mai interesant ă, ne-a trimis în manuscris piesa „Îngerii cerului”, compus ă de Gheorghe Cucu pe vremea când studia la Paris, netip ărit ă niciodat ă şi pe care dorea s ă o cânt ăm împreun ă, corul Symbol şi corul de adul ţi al Catedralei Saint-Donatien. Aceast ă lucrare avea multe gre şeli de amplasare a silabelor, era deci o transcriere f ăcut ă de un francez. Eu am ”recondi ţionat-o” şi am înv ăţ at-o u şor pentru c ă e frumoas ă, melodioas ă şi îmbin ă fericit stilul monodic cu cel armonic şi limba român ă din Biserica Ortodox ă Român ă cu limba latin ă din Biserica Catolic ă. Interven ţiile noastre de sâmb ătă, 11 aprilie 1995 la slujba de Înviere din catedral ă, precum şi la messa şi la concertele sus ţinute la institu ţia „Blanche de Castille” aveau s ă nedumereasc ă pe gazdele noastre, care una ştiau despre copiii României şi cu totul altceva auzeau şi vedeau pe viu. Prezentarea f ăcut ă de c ătre copii în francez ă, multe piese cântate în francez ă şi în latin ă, inclusiv troparul „Hristos a înviat”, au f ăcut ca nantezii, şi nu numai, s ă r ămân ă cu o alt ă imagine despre copiii României. A ţi mai pomenit vreodat ă ca messa, aceast ă dram ă liturgic ă compact ă, s ă fie întrerupt ă în repetate rânduri de aplauzele credincio şilor?! Symbolul a reu şit s ă determine aceast ă stare l ăuntric ă, urmat ă de un gest exploziv, incontrolabil aproape dup ă fiecare pies ă: Ziua învierii, Aleluia, Sfânt, sfânt, Tat ăl nostru, Şi era la ora a şasea, Lacrimosa, Hristos a înviat, Adoramus. Reac ţia lor ne-a surprins, ne-a derutat şi pe noi, dar ne-a încântat înc ă o dat ă sufletul pentru c ă, în calitate de ambasadori ai artei şi spiritualit ăţ ii române şti, puteam gândi la înc ă o misiune împlinit ă. Dup ă cum avea s ă ne spun ă în cuvântul s ău de felicitare şi de mul ţumire p ărintele Ioachim Giosanu, desemnat de c ătre Preafericitul Teoctist ca şef al delega ţiei noastre, pe atunci profesor la Saint Serge, actualmente episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bac ăului, care, printre altele, a zis c ă e bucuros c ă a avut prilejul s ă aud ă vorbindu-se şi frumos despre România şi c ă l ăsăm în urm ă imaginea unei ţă ri demne de admira ţie. Reveni ţi la Paris, am concertat pentru românii no ştri la Centrul Cultural Român cu un succes prev ăzut, pentru c ă dorul lor de ţar ă a ştepta cânt ările române şti specifice sărb ătorilor pascale. Parc ă o v ăd pe pitoreasca prin ţes ă Caragea cât de emo ţionat ă era! Restul zilelor petrecute în Paris pân ă la zborul spre cas ă le-am consumat vizitând şi admirând acest ora ş al luminilor, pe care niciodat ă nu reu şeşti s ă-l cuno şti deplin. Cu aceast ă ocazie au descoperit copiii c ă în centrul Parisului este un celebru magazin de antichit ăţ i care îmi poart ă numele, Jean Lupu. Iat ă deci c ă pe lumea aceasta mai poart ă sau a mai purtat cineva acest nume... www.memoriaoltului.ro 59
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
PRIMA CRUCE PATRIARHAL Ă
Sâmb ătă, 4 noiembrie 1995, în marea sal ă Mihail Jora a Radiodifuziunii Române, am sus ţinut concertul aniversar al corului Symbol cu ocazia împlinirii a 5 ani de la înfiin ţare (18.09.1990). Ne prezentam la acest ceas de bilan ţ cu multe concerte în ţar ă şi peste hotare, cu particip ări şi cu lauri ob ţinu ţi la festivaluri şi concursuri na ţionale şi interna ţionale, cu discuri, casete, filme, emisiuni radio şi tv etc., etc... Iat ă ce scria maestrul Grigore Constantinescu în perspectiva acestui eveniment artistic: ” Uneori, faptele oamenilor sunt greu de în ţeles...Cine îl poate în ţelege pe profesorul Jean Lupu când a început ctitoria sa de acum, preferând neodihna?... Nu se explic ă altfel evenimentul, unic în analele istoriei muzicii noastre corale, al prezent ării în prim ă audi ţie la Palatul Cantacuzino, în cadrul Cenaclului Uniunii Compozitorilor, a unei liturghii a Sfântului Ioan Gur ă de Aur... de compozitorul Dumitru D. Stancu...Ca şi Me şterul Manole, dirijorul Jean Lupu trebuie s ă recl ădeasc ă, luptând ca minunea f ăcut ă din suflet şi sunet s ă se înal ţe mereu. Iat ă de ce cred c ă Symbol este într-adev ăr, un subiect de poveste...” (Revista “Fe ţele culturii”, 30 octombrie 1995). Concertul s-a desf ăş urat la un înalt nivel artistic, în fa ţa unei s ăli arhipline, şi a durat trei ore pentru c ă a avut şi bisuri, dar şi mesaje rostite din partea cons ătenilor mei din Brâncoveni şi a concitadinilor mei sl ătineni. Redau câteva fraze din partea Inspectoratului pentru Cultur ă al Jude ţului Olt, rostite impecabil de scriitorul Nicolae Fulga: “...Sunte ţi ni şte sufleti şti incurabili, doamnelor şi domnilor, sunte ţi ni şte bie ţi îndr ăgosti ţi..., alfel ce aţi c ăuta aici, în aceast ă sal ă, unde se s ărb ătore şte un stol de copii care zboar ă între muzic ă şi Dumnezeu şi unde se mai s ărb ătore şte un nebun frumos, care la 55 de ani nu se astâmp ără şi care poart ă un nume deloc serafic, ci mai degrab ă contrastând cu sensibilitatea lui - Lupu... Iubite al nostru Jean Lupu, stimate cetăţ ean de onoare al Municipiului Slatina, afl ă c ă pe acas ă e bine; Oltul ţine mereu ochii deschi şi şi te a şteapt ă să-l treci spre Brâncoveni... Slatina a înv ăţ at s ă înoate. Necazurile îi vin numai pân ă la gât. Când vine vorba de se mai cânt ă, oamenii... nu-şi mai unesc glasurile ca alt ădat ă. Nu mai tr ăie şte între ei cineva care s ă-i lege întru frumos... Ai fost un apostol al scenei, stimate Jean Lupu, ...pe unde te-ai dus ai cerut glasul oamenilor întru slava muzicii române şti... Ai dus pe culme corul ”Ciprian Porumbescu” din Slatina... şi pentru toate acestea prime şte prin noi mul ţumirile jude ţului t ău...” Şi pentru c ă nu sunt alc ătuit din piatr ă, v ă m ărturisesc c ă, între timp, în col ţ de scen ă eu plângeam cu suspine. Ni s-au acordat atunci diplome din partea celor mai înalte foruri muzicale, Uniunea Compozitorilor şi Asocia ţia Na ţional ă Coral ă „pentru merite deosebite în promovarea crea ţiei corale române şti şi pentru înalta valoare a activit ăţ ii artistice”. Cirea şa pe tort, la acest ceas aniversar, avea s ă o pun ă îns ă Preasfin ţitul Teodosie, care, ca reprezentant al Patriarhiei Române, a spus în cuvântul s ău c ă „... Jean Lupu s-a r ăscump ărat atât de mult prin ceea ce a reu şit cu acest cor, încât el este un slujitor de frunte în Biserica noastr ă...” (n.n. eu eram înc ă mirean), pentru ca, în finalul elogiului s ău, s ă-mi acorde din partea www.memoriaoltului.ro 60
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Preafericitului Patriarh Teoctist, Crucea Patriarhal ă pentru mireni, ”simbolul tuturor ostenelilor, dar şi al biruin ţei” . Aproape paralizat de emo ţie, cu o voce tremurând ă, ca răspuns am rostit cuvintele psalmistului David: ”Cânta-voi Dumnezeului meu pân ă ce voi fi”, angajament de care m ă ţin şi acum la cei 74 de ani.
”HOINAR” PRIN EUROPA Aflasem c ă la Cantonigros-Spania se desf ăş oar ă un concurs interna ţional foarte dificil, în cadrul c ăruia forma ţiile participante î şi pot m ăsura valoarea artistic ă. Ne-am înscris şi noi, am fost accepta ţi şi, ca de fiecare dat ă „am pus” şi de un turneu şi o excursie în Ungaria, Austria, Germania, unde ne-am oprit pentru un concert la M ănăstirea Andechs, acolo unde odihne şte compozitorul Carl Orff, cel ce a creat nemuritoarea „Carmina Burana”. Am continuat excursia prin Fran ţa şi am ajuns la Cantonigros. De şi eram cu o trup ă restrâns ă numeric, dintre cele 64 de forma ţii participante, am fost singura care am concurat pe trei compartimente: cor de femei (de şi nu aveam nici m ăcar o femeie în cor), grup folcloric şi cor de copii. Dup ă cum au remarcat membrii juriului, atât în concerte cât şi în concurs, noi am fost singurul cor care a cântat f ără partituri, inclusiv piesele impuse în limbile catalan ă, latin ă şi ceh ă, şi nu am repetat nicio pies ă, primenind repertoriul la fiecare apari ţie. Din 14 coruri femeie şti, noi ne-am clasat pe un onorant loc V, din 30 de grupuri folclorice am fost pe locul XIV, deci în prima jum ătate, iar la coruri de copii, unde eram „la noi acas ă”, în elementul nostru, am ocupat locul I între 8 forma ţii concurente. Dintre toate cele 64 de colective participante la toate categoriile de concurs, noi am avut al doilea punctaj, 162 de puncte, la distan ţă de numai dou ă puncte de corul mixt profesionist din Krasnodar, cu 164 de puncte. La concertul de închidere a festivalului îns ă, unde fiecare forma ţie laureat ă cu locul I î şi prezenta o pies ă, se face un anun ţ important, a şteptat cu sufletul la gur ă de c ătre to ţi concuren ţii: „în urma sondajului efectuat printre spectatori, premiul publicului se acord ă corului de copii Symbol-România”. Eu eram undeva pe la mijlocul s ălii, între symboli ştii mei, şi, surprin şi de anun ţ, delega ţia noastră a început s ă ţipe ca pe stadion, să se îmbr ăţ işeze, iar eu am s ărit ca un resort şi, escaladând scaune, în aplauzele mul ţimii am alergat spre scen ă pentru a primi acest premiu de suflet. s Ne-am m ăsurat şi aici valoarea artistic ă şi am plecat mai departe s ă vizit ăm frumoasa Barcelona şi s ă ne s continu ăm turneul în Fran ţa, la Bruguières, lâng ă Toulouse şi la Hyères, cel mai întins ora ş al Fran ţei, ora şul cu 5000 de palmieri de lâng ă Toulon. Despre fiecare concert, francezii au scris multe pagini, iar eu aş putea povesti, de asemeni, despre multe reac ţii, dar una mai exotic ă o redau, totu şi. Dup ă concertul sus ţinut în ”auditorium-ul” marelui ”Casino des Palmières” din Hyères, o doamn ă a ţinut ca, prin intermediul symbolistei pe care o g ăzduia, s ă-mi transmit ă o impresie a sa despre mine: „s ă-i spui dirijorului t ău c ă are un spate sexy cum www.memoriaoltului.ro 61
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI rar se poate vedea”. Iat ă la ce se putea gândi o doamn ă când noi încercam s ă-i stârnim sufletul! Ce p ăcat c ă aflam acest lucru despre mine abia la 56 de ani!!! Glumesc... Din Fran ţa spre Germania am trecut prin Luxemburg, unde ne-am oprit pentru o vizit ă şi o cântare spontan ă în Catedrala Notre-Dame, apoi, în miez de noapte am poposit în Grande Place din Bruxelles, unde, dup ă ce am ”zis” dou ă prelucr ări folclorice române şti, parc ă în cinstea sosirii noastre, s-a f ăcut brusc întuneric şi a început un grandios spectacol de sunet şi lumin ă, cum altul nu am mai v ăzut. A doua zi am str ăbătut Olanda, am f ăcut baie în Marea Nordului şi, în sfâr şit am ajuns la locul de destina ție − Germania. Aici, domnul doctor Mircea Caranfil ne preg ătise deja dou ă concerte, în biserica din Kempen, vestit ă pentru acustica sa, şi apoi în biserica din ora şul s ău, Krefeld. Dup ă 20 de zile în care f ăcusem 10.000 de km, ne-am îndreptat spre cas ă cu tolba plin ă de amintiri. În aprilie 1997 am participat la Chi şin ău la Festivalul „Gavriil Musicescu - 150 de ani de la na ştere”. În finalul festivalului s-au reunit toate corurile (circa 2000 de persoane) pentru a interpreta împreun ă dou ă lucr ări. Dirijorii nominaliza ţi pentru a dirija cele dou ă piese, deja înv ăţ ate de c ătre fiecare cor acas ă, au fost Ştefan Andronic de la Chi şin ău şi cu mine. Mie mi s-a repartizat rug ăciunea „Pre Tine Te l ăud ăm”, o pies ă liturgic ă din momentul central al slujbei. La repeti ţia cu toate corurile am avut surpriza ca toate celelalte forma ţii s ă-l fi înv ăţ at ca pe un mar ş, în stil cazon. Dup ă ce le-am povestit despre menirea acestei piese şi abia dup ă ce am f ăcut o demonstra ţie numai cu Symbolul, s-a în ţeles inten ţia mea interpretativ ă şi piesa a fost cântat ă în duh şi-n adev ăr. Prietenul nostru Grigore Vieru, care, ca un amorezat, ne-a înso ţit peste tot, ni s-a adresat la final cu urm ătoarele cuvinte: „Copiii sunt cei care vor face ca Basarabia s ă fie din nou unit ă cu România. Ziua noastr ă vine, s ă ajut ăm venirea ei... .” Am revenit la Chi şin ău în vara anului 1998 pentru a participa la Concursul Interna ţional Coral, prilej cu care am ocupat locul I, de şi participaser ă multe forma ţii din fosta U.R.S.S. Pre şedinte al juriului era exigenta dirijoare a corului filarmonicii din Chi şin ău, doamna Veronica Gar ştea, iar pre şedinte de onoare era marea sopran ă Maria Bie şu. Totdeauna, acum ca şi în orice alt ă apari ţie scenic ă, am cerut cori ştilor s ă nu cânte „la rece”, ci s ă „topeasc ă” sunetele şi s ă le transforme în vehicul al tr ăirilor lor, s ă însufle ţeasc ă piesa, s-o înnobileze cu vibra ţia şi căldura lor, pentru c ă numai astfel sufletele spectatorilor intr ă în reverbera ţie cu scena.
BR ĂZDÂND ŢARA-N LUNG ŞI-N LAT Un dirijor, ca orice specialist care are şi func ţie de conducere, trebuie s ă fie şi un bun manager. Orice flac ără, dac ă nu e între ţinut ă cu combustibilul adecvat, mai pâlpâie pu ţin şi se stinge. Aceast ă stare îns ă, nici unui colectiv uman nu-i poate fi nici cerut ă, nici impus ă, www.memoriaoltului.ro 62
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI ci numai determinat ă, indus ă printr-un arsenal de metode şi procedee, de acel har numit şi voca ţie pedagogic ă, de care trebuie s ă dispun ă managerul. Interesul acestor copii şi tineri a trebuit mereu între ţinut. Pentru aceasta, pe lâng ă densa activitate din Bucure şti, nu a fost nici un an în care s ă nu realizez o ie şire peste hotare, s ă nu organizez turnee prin ţar ă, tabere de preg ătire etc... . Aceste activit ăţ i au contribuit totodat ă la sudarea colectivului, la cunoa şterea lor în diverse ocazii ivite sau provocate. Nu de pu ţine ori eu eram cel mai mare copil la jocuri, alerg ări, b ătăi cu bulg ări, meciuri etc. ...Aproape la fiecare repeti ţie am preg ătite 1-2 bancuri noi, adaptate vârstei lor, pe care la plasez la momentul oportun, în vederea reînc ărc ării bateriilor, a cre şterii aten ţiei celor mai mici, mai ales. În prim ăvara anului 1997 am r ăspuns invita ţiei Mitropoliei Banatului şi am sus ţinut un concert la Liceul de Muzic ă „Ion Vidu”, apoi am dat r ăspunsurile la Sfânta Liturghie în frumoasa catedral ă a Timi şoarei. Trecuser ă 30 de ani de când l-am colindat pe Înaltpreasfin ţitul Nicolae („M ărturisiri”, în „Memoria Oltului”, nr 21, noiembrie 2013)”, care acum oficia la liturghia cântat ă de un cor dirijat de acela şi neastâmp ărat. Un turneu prin ţar ă, în vara anului 1997, s-a numit „Salba de m ănăstiri a ţă rii”, prilej cu care, într-o prim ă etap ă, am vizitat, am cântat şi ne-am osp ătat la mănăstirile: V ăratec, Agapia, Neam ţ, Sih ăstria, Bistri ţa, Pâng ăra ţi şi schitul Vovidenia. Nu am sc ăpat ocazia de a vizita şi alte obiective, cum ar fi: Casa Memorial ă „Ion Creang ă” şi Casa Memorial ă „Mihail Sadoveanu”. În cea de a doua etap ă din aceea şi var ă, ne-am ad ăpat la izvoarele de spiritualitate româneasc ă ale m ănăstirilor: Humor, Vorone ţ, Moldovi ţa, Sucevi ţa, Putna, Rădăuţi şi Dragomirna. Şi de aceast ă dat ă ne-am întregit informa ţiile în satul lui Ciprian Porumbescu, al lui Vasile Alecsandri (Mirce şti), la Mausoleul de la M ărăş eşti şi la mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Am recunoscut grupuri de turi şti care au urmat traseul nostru numai pentru a ne asculta concertând la fiecare destina ţie. Din respect pentru ace ştia am rulat tot repertoriul nostru. În sfâr şit, cea de a treia etap ă a cuprins mănăstirile: Sâmb ăta de Sus, Cozia, Episcopia Râmnicu-Vâlcea, Hurezi, Bistri ţa şi Polovragi. Nu pot trece cu corul Symbol pe lâng ă M ănăstirea Brâncoveni, la care am crescut, f ără s ă m ă opresc şi s ă concertez sau s ă dau r ăspunsurile la Sfânta Liturghie. Este acolo maica stare ţă Eufrosina care te înv ăluie cu mult ă căldur ă şi în ale cărei priviri cite şti s bun ătate şi ata şament, dup ă cum şi la s s Mănăstirea Clocociov, de câte ori am s www.memoriaoltului.ro 63
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI poposit, am beneficiat de ospitalitatea m ăicu ţei stare ţe Iulia. Şi pentru c ă în acest turneu mă convinsesem tot mai mult c ă multe coriste crescuser ă, dep ăş iser ă şi majoratul, în toamna anului 1998, prin hot ărâre judec ătoreasc ă am schimbat denumirea forma ţiei în Corul de Copii şi Tineret Symbol .
„CHEMAREA LA OASTE”
La acordarea „Crucii Patriarhale” pentru mireni cu ocazia concertului aniversar din 4 noiembrie 1995, când am reluat cuvintele lui David, ”cânta-voi Dumnezeului meu pân ă ce voi fi”, pentru mine acesta a fost un leg ământ pe care l-am f ăcut cu divinitatea şi cu mine însumi în fa ţa spectatorilor. De aceea activitatea corului Symbol, de şi se desf ăş oar ă benevol, are o densitate asem ănătoare corurilor profesioniste, cu apari ţii publice aproape săpt ămânale. Aceasta a atras admira ţia şi pre ţuirea speciali ştilor şi a forurilor biserice şti, sub a c ăror obl ăduire activ ăm. Ştiind c ă sunt absolvent al seminarului teologic cu examen de capacitate sus ţinut, p ărintele protopop Dumitru Iordache mi-a f ăcut propunerea de a fi hirotonit diacon. Ideea mi-a pl ăcut pentru c ă ea înnoda firul vie ţii mele cu anii primei tinere ţi, dar şi pentru c ă îmi recuperam ni şte studii nerecunoscute atunci de statul român şi pentru care primisem lovituri pân ă-n prag de pu şcărie („M ărturisiri 2” în „Memoria Oltului”, nr 21, noiembrie 2013), precum şi pentru c ă, dac ă tot activam sub obl ăduirea Patriarhiei Române şi promovam repertoriul ortodox, reverenda se armoniza cu preocuparea mea. Cum p ărintele protopop Dumitru Iordache era foarte apreciat de c ătre regretatul Patriarh Teoctist, i-a f ăcut acestuia propunerea şi astfel mi s-a cerut s ă-mi întocmesc dosar pentru a fi hirotonit diacon, act consemnat în agenda Preafericitului Teoctist şi în via ţa mea pe 3 mai 1998 în Catedrala Patriarhal ă. Nu pot reda în cuvinte emo ţia tr ăit ă când Patriarhul României a rostit în fa ţa mul ţimii de credincio şi afirma ţia de binecuvântare ”Vrednic este”, iar corala Patriarhiei, dirijat ă de prietenul meu, p ărintele Constantin Dr ăgu şin, avea s-o reia întreit. La acest moment unic în via ţa mea o aveam al ături pe so ţie şi am invitat special o nepoat ă de la V ăleni, Neagoe (P ătru ţ) Mina, care crescuse în familia noastr ă, iar din partea corului Symbol pe Alina Gatu, una dintre fetele cele mai ata şate de cor şi de mine. Fiica mea Olgu ţa era în prag de a-mi aduce un nou nepot pe 8 mai, pe Andrei, iar fiul meu Daniel era plecat în delega ţie.
DIN NOU ÎN CONFRUNT ĂRI INTERNA ŢIONALE
În octombrie 1998 am fost invita ţi la Festivalul Catedralelor de la Noyon, în Picardia-Fran ţa. Un concurs foarte preten ţios, la care se ajunge printr-o preselec ţie riguroas ă şi care premiaz ă numai forma ţii de top. Dup ă revenirea de la acest concurs am publicat în presa noastr ă un articol din care spicuiesc: „Nu este pe lume satisfac ţie mai mare şi bucurie mai deplin ă decât atunci când, împov ărat de importan ţa unei confrunt ări interna ţionale, în care tu reprezin ţi pata de culoare specific ă spiritualit ăţ ii şi culturii poporului t ău, în finalul evolu ţiei... s ă consta ţi c ă aplauzele nu mai contenesc... M ă temeam că ap ărând în reverend ă, le voi fi provocat antipatii membrilor juriului, cu to ţii catolici şi www.memoriaoltului.ro 64
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI protestan ţi, dar şi ei aplaudau în ritm cu spectatorii... .Ca şi cu alte ocazii, i-am convins pe membrii juriului − şi nu numai − c ă România are copii frumo şi, de ştep ţi şi talenta ţi. De aceea, canalul de televiziune France 3 s-a oprit exclusiv asupra corului Symbol, din programul c ăruia a transmis secven ţe şi a realizat interviuri cu dirijorul şi cu câteva fete din cor. De aceea, domnul Jean Eben (fiul compozitorului piesei impuse), dup ă ce a hot ărât acordarea premiului special corului Symbol pentru interpretarea acestei piese (dreptul s ău exclusiv şi regulamentar), l-a c ăutat pe dirijorul Jean Lupu s ă-l felicite în mod special... Juriul concursului, prezidat de profesorul englez Edward Higginbottom, a acordat corului nostru premiul al II-lea în condi ţiile în care premiul I nu s-a acordat la nici o categorie. La categoria noastr ă, nici m ăcar premiul al III-lea nu s-a acordat...” În iulie 1999, la Concursul Interna ţional de la Bydgoszcz - Polonia ni s-a acordat numai premiul II, locul I „oferindu-i-se” unui cor local (polonez), care, în condi ţii de obiectivitate nu merita nici men ţiune. Nu era numai punctul meu de vedere. Juriul a fost alc ătuit din patru polonezi, o belgianc ă şi o nem ţoaic ă. Atât belgianca precum şi nem ţoaica au venit împreun ă la mine s ă se scuze c ă nu au putut s ă impun ă adev ărul, deoarece to ţi cei patru polonezi au votat pentru corul lor pe motiv că dirijorul acestuia î şi aniversa ziua de na ştere în ziua urm ătoare. Ce criteriu!!! Ce s ă-i faci?! Eram într-o fost ă ţar ă socialist ă... Fusesem îns ă deja r ăspl ătit de c ătre un alt polonez, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. În mai 1999 o delega ţie a Înaltului Scaun, în frunte cu Papa însu şi, a f ăcut prima vizit ă într-o ţar ă eminamente ortodox ă. La Sfânta Liturghie din ziua de 9 mai 1999, la care a asistat şi delega ţia catolic ă, noi am avut onoarea s ă d ăm r ăspunsurile, în alternan ţă cu alte trei coruri. La sfâr şit, încânta ţi de presta ţia corului Symbol, oaspe ţii no ştri mi-au f ăcut invita ţia de a participa la Concursul ”Giovanni Pierluigi da Palestrina” de la Vatican, pe care am acceptat-o cu mult ă pl ăcere. Lipsa fondurilor, dezinteresul sponsorilor pentru art ă şi cultur ă au f ăcut îns ă imposibil ă aceast ă deplasare. Am r ămas îns ă cu gestul onorant al Papei Ioan Paul al II-lea. Despre toate acestea şi mult mai multe avea s ă scrie doamna profesoar ă Doina Popa- Scurtu în cartea sa ”Prin muzic ă spre Dumnezeu”, scris ă cu ocazia împlinirii a 10 ani de activitate a corului Symbol şi lansat ă la Magazinul Muzica chiar pe data de 18 septembrie 2000.
PENSIONAREA ŞI PRUDEN ŢA
Dac ă în martie 2000 am împlinit 60 de ani, la 1 aprilie m-am şi pensionat. Ajunsesem cel mai vârstnic inspector şcolar din Capital ă şi cel mai vechi inspector şcolar din ţar ă la specialitatea muzic ă; mi se p ărea impudic s ă “ ţin de scaun”. La rug ămintea conducerii Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucure şti am continuat s ă suplinesc postul pân ă la 1 septembrie 2000, iar la Liceul Pedagogic Bucure şti, tot la rug ămintea conducerii, am mai preluat o serie de trei clase a IX-a, cu care am colaborat perfect în cei patru ani, iar ei m-au r ăspl ătit cu gestul lor spontan şi extraordinar de la serbarea ultimului clopo ţel (“M ărturisiri 3”, în „Memoria Oltului”, nr. 24, februarie 2014). Nu am fost www.memoriaoltului.ro 65
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI interesat s ă agonisesc averi, de şi am avut posibilitatea; idealul profesional al vieţii mele a fost să aduc bucurii celor din preajm ă prin realizarea frumosului muzical. În 1992, prietenul meu Alexandru Afr ăsinei, profesor de viol ă în Spania, mi-a f ăcut propunerea de a merge în Columbia pentru a înfiin ţa corul de copii al Radiodifuziunii Columbiene. Le vorbise oficialit ăţ ilor de acolo despre mine şi se a ştepta acceptul meu; plata era foarte tentant ă, dar nu şi pentru mine. Am preferat s ă r ămân lâng ă familie şi în fruntea corului pe care mi-l formasem şi care se dezvolta atât de frumos. O alt ă propunere am avut-o din partea p ărintelui Mihu ţ, preot pentru comunitatea românilor din Detroit, care, auzind corul Symbol dând r ăspunsurile liturgice la Catedrala Patriarhal ă, m-a solicitat s ă merg m ăcar pentru doi ani la Detroit pentru a-i forma un astfel de cor. A ş fi fost cazat în casa parohial ă, aveam 2000 $ pe lun ă şi dou ă zboruri dus-întors în ţar ă, anual. Tentant, nu? Dar nu şi pentru mine. Înv ăţ asem înc ă din seminarul teologic str ăvechea „prudentio-mater sapientes” (pruden ţa e mama în ţelepciunii) şi mi-o luasem drept îndreptar în via ţă , al ături de altele. Ce se alegea de copiii mei şi de corul Symbol? Tentant ă fusese şi oferta de a merge ca profesor în Libia (“M ărturisiri 3”, în „Memoria Oltului”, nr. 24, februarie 2014). Iat ă de ce m-am putut desprinde atât de u şor de func ţie, mai ales c ă nu r ămâneam inactiv; creasem Symbolul şi asta m ă cucerise total. Tot pruden ţă se poate numi şi faptul c ă, imediat dup ă pensionare, am sim ţit necesar s ă-mi caut un adjunct, care, într-o eventualitate s ă duc ă mai departe crea ţia mea, Symbol. Am luat leg ătura cu catedra de dirijat a Universit ăţ ii Na ţionale de Muzic ă şi primul invitat al ături de mine a fost absolventul Rafael Vieru, un foarte bun muzician (acum este director în Radiodifuziunea Român ă), pe care l-am şi promovat în concerte al ături de mine, a şa cum voi proceda şi cu urm ătorii adjunc ţi. Mul ţi spectatori şi chiar muzicieni s-au exprimat c ă aceasta înseamn ă m ărinimie din partea mea, îns ă eu consider absolut normal şi moral, etic, corect ca cel ce lucreaz ă la repeti ţii cot la cot cu mine s ă şi dirijeze în concert al ături de mine; numai bine c ă se formeaz ă în acest cadru plin de responsabilitate şi de neprev ăzut. Cum s ă se formeze ca dirijor dac ă-l ţii mereu în culise?! Numai o anumit ă problem ă în comunicarea sa cu cori ştii m-a determinat să renun ţ la el. Rafael a f ăcut o afirma ţie ca o maxim ă: ”Symbolul nu e un cor, ci o şcoal ă de educa ţie prin muzic ă”. Am apelat apoi la o foarte bun ă fost ă symbolist ă, Veronica Orha, care între timp absolvise conservatorul şi se angajase ca redactor muzical tot la Radiodifuziunea Român ă. Lipsa sa de experien ţă în dirijat a fost îns ă evident ă de la început. Cel de al treilea colaborator, R ăzvan Constantin Ştefan, absolvent şi de teologie şi de conservator, profesor de muzic ă la Seminarul Teologic Bucure şti, avea absolut toate datele pentru a fi un bun dirijor, mai ales c ă era şi foarte receptiv. Evolu ţiile sale scenice de acum atest ă prima mea impresie despre el. Caracterul s ău ales l-a determinat ca, dup ă doi ani de colaborare, s ă se retrag ă pentru c ă, www.memoriaoltului.ro 66
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI fiind de mul ţi ani diacon şi având în plan s ă se hirotoneasc ă preot, va fi pus în imposibilitatea de a r ăspunde multiplelor preocup ări ale Symbolului; mai ales c ă el locuie şte în Br ăne şti, jude ţul Ilfov. Cu regret i-am acceptat retragerea, dar i-am cerut s ă-mi recomande pe altcineva şi acela a fost Robert Cârje, absolvent proasp ăt de conservator, profesor de pian la Şcoala de Muzic ă nr. 2 - Bucure şti. Acesta era un bun muzician şi cu ceva practic ă dirijoral ă, îns ă nu reu şea s ă empatizeze şi s ă comunice eficient cu forma ţia. În sfâr şit, am invitat-o al ături de mine şi pe Lumini ța Gu ţanu, absolvent ă a Conservatorului din Chi şin ău şi cu doctoratul luat la Bucure şti, cu o temeinic ă practic ă şi preg ătire coral ă, membr ă a corului profesionist Preludiu, receptiv ă la problemele metodice specifice lucrului cu o forma ţie de tineri voluntari, lector universitar la Universitatea ”Spiru Haret” şi dirijor secund la corala Patriarhiei. Aproape doi ani i-am ţinut pe amândoi al ături de mine. În cele din urm ă am r ămas cu Lumini ţa Gu ţanu, cu care colaborez perfect şi care se anun ţă un succesor capabil s ă duc ă mai departe şi mai sus corul Symbol, cu condi ţia s ă î şi creeze timp suficient pentru aceasta. Ve ţi cataloga ca pe o culme a pruden ţei ceea ce voi relata acum. Când m-am hot ărât s ă fac şcoala de conduc ător auto, aflasem din pres ă c ă, la acea vreme, trei erau situa ţiile cauzatoare de moarte, în ordinea: bolile cardiovasculare, cancerul şi accidentele rutiere. Cum cardiac fusesem deja diagnosticat, întruneam deci prima situa ţie şi urma s ă intru şi în cea de a treia, am g ăsit de cuviin ţă c ă prudent este s ă-mi asigur mai întâi locul de veci şi apoi să fac şcoala de şofer; Doamne fere şte, am zis, la un necaz s ă nu cad pe capul copiilor mei. Am cump ărat locul la Cimitirul Militari I, am construit cavoul cu trei cripte şi abia apoi m-am înscris şi la cursuri.
UNICAT ÎN ROMÂNIA ŞI NU NUMAI
Îmi relata recent prietenul meu, compozitorul Mircea Neagu, c ă, într-o discu ţie avut ă cu prietenul nostru comun, Vasile Donose, se întrebau amândoi cum reu şesc eu ca, de peste 23 de ani, f ără sus ţinere financiar ă de nic ăieri, nu numai s ă ţin în via ţă corul Symbol, dar chiar s ă am şi o activitate atât de performant ă. Aceasta e o minune dumnezeiasc ă, ziceau ei, pe care nu au mai întâlnit-o nici în ţar ă şi nici în alte ţă ri. Nu, aceasta nu e o minune, i-am zis eu maestrului Neagu. Acesta este rodul unei activit ăţ i desf ăş urate cu sinceritate total ă, pentru c ă cei mici te citesc şi te penalizeaz ă imediat dac ă tri şezi, cu o exigen ţă blând ă, pentru c ă, nu-i a şa, „vorba dulce mult aduce” şi apoi, „se prind mai multe mu şte cu miere decât cu o ţet”. F ără jigniri şi nici m ăcar critici publice. Principiul c ă „dojana trebuie f ăcut ă între patru ochi şi lauda trebuie f ăcut ă public” a fost pentru mine lege; am de-a face cu o forma ţie de copii şi tineri bine dota ţi muzical, dar şi intelectual (eu l-am numit „corul elitelor”), alc ătuit ă exclusiv pe baz ă de voluntariat, ceea ce presupune un du-te-vino permanent. La propriu, eu am soarta Me şterului Manole pentru c ă mereu trebuie s ă întregesc forma ţia, având grij ă ca s ă men ţin nivelul în timpul www.memoriaoltului.ro 67
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI acestei reconstruc ţii. Eu am parafrazat o vorb ă în ţeleapt ă şi am zis c ă „pe cine Dumnezeu a urât, dirijor de cor de copii l-a f ăcut”. Devotamentul pentru acest cor este dus pân ă la uitarea de sine. Pentru acest cor şi pentru celelalte dou ă pe care le-am avut în Bucure şti („M ărturisiri 3”, în „Memoria Oltului”, nr.24, februarie 2014), de 38 de ani eu mi-am sacrificat week-endurile, pentru c ă numai în zilele de sâmb ătă şi duminic ă îi puteam reuni pentru repeti ţii pe ace şti elevi şi studen ţi bucure şteni. Dup ă mine am ţinut „arestat ă la domiciliu” şi toat ă familia, chit c ă cei doi copii ai mei, copii fiind apoi adolescen ţi, ar fi dorit şi chiar cereau s ă mai ie şim şi noi în afara Bucure ştiului, ca tot omul. R ăspunsul meu era scurt, monoton şi stereotip: nu pot pentru c ă am repeti ţie cu corul. S-o chema asta jertf ă, Dumnezeu ştie! Simpla participare la repeti ţii nu era îns ă suficient ă. A trebuit întocmit mereu un repertoriu atractiv şi a trebuit inventat un alt arsenal de metode şi procedee fa ţă de cel folosit la forma ţiile şcolare sau la cele profesioniste. Eu nu am la corul Symbol nici diriginte, nici director, nici catalog... . Sunt eu cu cuno ştin ţele mele psiho- pedagogice şi metodice, cu experien ţa mea pedagogic ă, cu câteva fete care, activând de peste 10 ani, au devenit stâlpii acestei forma ţii: Solomon Alina – 23 de ani, Gatu Corina – 21 de ani, Dr ăgan Raluca – 17 ani, Gatu Florentina – 15 ani, Rontescu Simona – 11 ani şi Cr ăciunescu Andreea – 10 ani. În spatele corului, dar al ături de mine, sunt majoritatea părin ţilor, care au în centrul aten ţiei educarea copiilor lor şi care v ăd în acest cor o oaz ă de frumos, de bine şi de adev ăr în noianul de subcultur ă şi kitsch care a cuprins ţara. Pentru c ă activitatea noastr ă este foarte bogat ă, dup ă prezentarea sumar ă a primilor 10 ani de activitate cu corul Symbol, considerând că m ărturisirile mele s-au conturat suficient, renun ţ la prezentarea lor cronologic ă. Cine dore şte s ă ne cunoasc ă mai bine se poate documenta de pe site-ul nostru www.symbol-chorus.ro sau de pe Facebook, pagina „corul Symbol”.
Dup ă ce în prima parte a articolului am men ţionat-o pe Cleopatra Ilie, prima noastr ă solist ă, nu pot încheia f ără a elogia contribu ţia adus ă la edificarea numelui Symbol a solistei Ana Cebotari, pe care am recrutat-o „din zbor” când era în clasa a VII-a, abia venit ă din Republica Moldova. Mi-a pl ăcut vocea ei cald ă, frumuse ţea timbral ă, emisia natural ă şi accentul moldovenesc, pe lâng ă o prezen ţă scenic ă aleas ă. Ei i-a succedat Andreea Diana Blidariu, în care am v ăzut de când a intrat în Symbol, la vârsta de 12 ani, o viitoare solist ă. Are timbru specific, o întindere anormal ă, o lejeritate incredibil ă în acut, o rapid ă capacitate de asimilare şi, de asemenea, o pl ăcut ă prezen ţă scenic ă. Au mai evoluat ca soliste în acest cor, pe lâng ă Corina Gatu şi Flaviana F ătu, deja amintite, şi Ioana www.memoriaoltului.ro 68
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Damian, Ioana Gubernu, Paula Andrei, Simona Biri ţă , Iulia Surdu, Elena Cojocaru, Beatrice Stoicovici, Ana-Maria St ănescu, Daniela Greere etc. Am alc ătuit corul Symbol în a şa fel, încât orice pies ă care apeleaz ă la instrumente ca: pian, vioar ă, percu ţie şi instrumente de suflat, s ă poat ă fi abordat ă cu resurse proprii, ceea ce constituie o alt ă caracteristic ă a acestei forma ţii. În acest sens aduc cuvinte de laud ă şi de mul ţumire pentru colaborarea cu pianistele: Sabina Adam, Alice Lehovida, Cristina Chiosea, Magdalena Buliba şa, Bianca Fodor, c ărora li s-au ad ăugat nepo ţii mei Maria-Diana Petrache şi Andrei Petrache, cu violoni ştii: Natalia Colotelo, Cristiana Cojocaru, Tiberiu Braga, Raluca Dr ăgan, Nicoleta Petre şi Andreea Cr ăciunescu. Nu ar fi corect s ă închei aceste eviden ţieri f ără a men ţiona sprijinul calificat acordat de fiica mea, Olgu ţa Lupu, în aranjarea, special pentru corul Symbol, a multor piese corale, precum şi sprijinul fiului meu, Daniel Lupu, prin care, de 20 de ani, am rezolvat multe probleme de infrastructur ă ale corului Symbol, inclusiv finan ţarea şi tip ărirea în foarte bune condi ţii a numeroase materiale publicitare.
s MĂRTURISIRI LA FINAL s Multe au fost ocaziile în care emo ţiile pozitive în apari ţiile cu corul Symbol m-au cutremurat şi mi-au pus nodul în gât. Între ele s-au deta şat cele care au impus numele şi drapelul României în str ăin ătate şi acelea au fost premiile ob ţinute în concursuri interna ţionale, pe care le voi men ţiona mai jos. Evoc îns ă aici data de 14.08.2005, când corul Symbol, aflându-se într-unul din cele opt turnee întreprinse în Belgia între anii 2000-2013, a fost programat s ă dea r ăspunsurile la messa de la Biserica din Balen, de la care postul de Radio Flandra 1 transmitea slujba în direct între 11-12. Cum cânt ările noastre ortodoxe sunt mai melismatice şi, ca atare, mai lungi, slujba s-a extins, dar transmisiunea nu s-a întrerupt pentru ştirile de la ora 12 şi, în ciuda rigorii lor, au continuat s ă transmit ă înc ă 15 minute pân ă s-a terminat messa, caz unic în practica lor, dup ă cum aveau s ă precizeze când ne-au felicitat.
www.memoriaoltului.ro 69
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
În cei peste 23 de ani de activitate au fost îns ă şi momente nepl ăcute, tensiuni, răut ăţi, necazuri, chiar abuzuri ale unora pe care nu e cazul s ă le m ărturisesc oltenilor mei, pentru c ă tot de la ei ştiu c ă „în fântâna din care bei ap ă nu scuipi” şi c ă „rufele murdare se spal ă în familie”, iar noi, cu tact, cu r ăbdare şi cu ceva s ănătate pierdut ă, le-am sp ălat şi de trei ani de zile sunt foarte curate. Oltenilor mei le voi mai spune îns ă ce a zis dl. Anton Scornea, distins muzician centenar, într-o intervenţie a sa la Conservator: „pe Jean Lupu l-a pierdut Slatina, dar l-a câ ştigat Bucure ştiul”. Pe lâng ă participarea la festivaluri interna ţionale şi turnee de concerte în str ăin ătate, raportez oltenilor mei ce premii în concursuri interna ţionale am adus în ţar ă cu corul Symbol: 1991 – Premiul I pentru interpretarea muzicii bizantine la Concursul Interna ţional de la Karditsa – Grecia; 1996 – Premiul I la sec ţiunea „Coruri de copii” şi „Premiul Publicului” la Concursul Interna ţional de la Cantonigros – Spania; 1998 – Premiul I la Concursul Interna ţional de la Chi şin ău; 1998 – Premiul II (premiul I nu s-a acordat) şi Premiul special al juriului pentru interpretarea piesei impuse la Concursul Interna ţional al Corurilor de Catedrale de la Noyon – Fran ţa; 1999 – Premiul II la Concursul Interna ţional de la Bydgoszcz Polonia; 2010 – Premiul I la categoria „coruri de copii” şi Premiul II la categoria „coruri de muzic ă sacr ă” la Concursul Interna ţional „Franz Schubert” – Viena; 2012 – Premiul al III-lea la Concursul Interna ţional „Gheorghi Dimitrov” de la Varna – Bulgaria. Pentru realiz ările mele artistice am primit multe gesturi concrete de recuno ştin ţă spontan ă, dintre care redau câteva recente. Am avut un concert şi o liturghie la Ineu – Arad. Dup ă terminare ne-am urcat în autocar cu destina ţia Bucure şti. Numai ce s-a pus autocarul în mi şcare şi copiii au început să strige: opri ţi, opri ţi c ă fuge un domn dup ă noi. Oprim şi v ăd pe un domn la circa 50 de ani, mai solid, alergând încât se congestionase la fa ţă, care îmi zice: domnule dirijor, nu ştiu cum s ă v ă mul ţumesc pentru clipele oferite; v ă ofer şi eu cravata mea drept mul ţumire” şi şi-a scos cravata de la gât pe care mi-a oferit-o în aplauzele symboli ştilor. Aflam apoi de la el c ă era sufl ător în fanfara din oraş. Prietenul meu, Ştefan Leca, mi-a recomandat pentru tratarea unor probleme dentare pe o excelent ă doctori ţă stomatolog, Mihaela Măgureanu, care are cabinetul s ău particular. Am făcut prima şedin ţă şi, la cea de-a doua, doamna www.memoriaoltului.ro 70
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI doctor îmi zice: „de ce nu mi-aţi spus cine sunte ţi?” Din acel moment a refuzat orice plat ă. În decembrie 2013 aveam programat un concert de colinde la un spital. Cu dou ă zile înaintea concertului, o polidiscopatie lombar ă m ă face indisponibil şi atunci o sun pe doamna directoare a spitalului, îi relatez necazul ivit şi-i cer permisiunea s ă fiu înlocuit de către adjuncta mea, Lumini ţa Gu ţanu. Nu numai c ă a acceptat propunerea, dar s-a ar ătat preocupat ă de situa ţia mea şi m-a chemat la o serie de analize şi controale gratuite, f ăcute cu profesionalism şi cu o grij ă cople şitoare fa ţă de mine. Recent, cu rezultatele analizelor de mai sus, am mers la un doctor fizioterapeut particular, renumit, care, în discu ţia-anamnez ă purtat ă, a aflat c ă sunt dirijorul corului Symbol şi toate procedurile care au urmat au fost gratuite. Pe 7-8 mai 2011 am participat la Festivalul „Timotei Popovici”, ca invitat al Episcopiei Caransebe şului, personal al Preasfin ţitului Episcop Lucian. La sfâr şitul Sfintei Liturghii din 8 mai, la care corul Symbol a dat r ăspunsurile, în mod nea şteptat sunt invitat pe solee, unde Preasfin ţitul Lucian îmi confer ă Ordinul şi Crucea „Episcop Elie Miron Cristea”. Toate gesturile de mai sus, şi multe altele, au fost făcute spontan. Iat ă şi câteva gesturi premeditate, pe lâng ă cele deja prezentate în interiorul articolelor. După concertul de aniversare a 10 ani de activitate, sus ţinut pe 4.11.2000 la Sala „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române, preotul consilier al Arhiepiscopului Bucure ştilor, p ărintele Mihai Hau, a f ăcut un referat c ătre Preafericitul P ărinte Teoctist, pe care l-a încheiat cu urm ătoarea propunere: „ ... la 10 ani de munc ă, de dragoste şi de ata şament fa ţă de Biserica Ortodox ă Român ă, al ături de Gramata Patriarhal ă, oferit ă festiv pe scena Radiodifuziunii Române, respectuos propun acordarea distinc ţiei de ICONOM STAVROFOR p ărintelui diacon- profesor Jean Lupu”. Pe 24.11.2000 referatul a fost aprobat şi mi s-a conferit Crucea Patriarhal ă pentru cler împreun ă cu însemnele distinc ţiei primite. Cum s ă nu te emo ţionezi şi s ă te încarci energetic când actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, scrie în Cuvântul înainte la albumul aniversar de la 20 de ani: „ ... Se cuvin felicit ări...aceluia care a avut inspira ţia de a înfiin ţa aceast ă forma ţie coral ă, g ăsindu-şi ulterior necesarele resorturi l ăuntrice pentru a o cre şte artistic, a o conduce şi, mai ales, a o men ţine pe remarcabile culmi artistice. Este vorba despre dirijorul corului Symbol, p ărintele diacon-profesor Jean Lupu, vrednic slujitor septuagenar al Bisericii noastre Ortodoxe, renumit muzician şi talentat pedagog... ”. Pe 28 martie 2010, la concertul organizat cu ocazia împlinirii a 70 de ani de via ţă şi 50 de ani de dirijat, Ministerul Culturii şi Cultelor, reprezentat de c ătre Secretarul de Stat Vasile Timi ş şi de c ătre directorul www.memoriaoltului.ro 71
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Inspectoratului pentru Cultur ă al Jude ţului Olt, domnul Gheorghe Iorga, îmi confer ă Diploma de Excelen ţă pentru activitatea desf ăşurat ă cu corul „Ciprian Porumbescu”- Slatina şi cu corul Symbol-Bucure şti. Pe 23.03.2010 am primit acas ă urm ătoarea adres ă semnat ă de Preafericitul Patriarh Daniel: „La împlinirea a şaptezeci de ani de via ţă şi cincizeci de dirijat, v ă felicit pentru frumoasa şi bogata activitate pe care a ţi desf ăşurat-o în slujba Şcolii şi a Bisericii noastre str ămo şeşti...”. Pe 21.05.2010 ea a fost urmat ă de conferirea Ordinului „Sfin ţii Împ ăra ţi Constantin şi Elena” (era cea de-a treia cruce patriarhal ă). De-a lungul celor 39 de ani de activitate artistică în Bucure şti, am primit din partea celei mai calificate institu ţii muzicale, Uniunea Compozitorilor, 10 diplome „pentru merite deosebite în promovarea crea ţiei române şti în ţar ă şi în str ăin ătate”. * * * În finalul celor patru episoade de m ărturisiri, doresc s ă mul ţumesc din nou domnului director Ion Tîlv ănoiu pentru aceast ă oportunitate, s ă-l felicit pentru opera sa, numit ă atât de sugestiv „Memoria Oltului”, iar pe dumneavoastr ă, cititorii revistei, s ă v ă asigur de olteanul din mine. Dac ă a ţi fost sau ve ţi fi cu ma şina în trafic prin Bucure şti cu num ăr de OT şi, undeva într-o parcare sau la un stop mai lung, un b ătrânel deschide geamul la portiera Solenzei sale şi intr ă în dialog, s ă-i r ăspunde ţi cu amabilitate; acela sunt eu şi vreau s ă aflu ve şti de pe acas ă.
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT „MEMORIA OLTULUI”!
Vasile V. Radian s s s s s s s s s s s [ s T : un raport document al Preotului Gh. M. Seiculescu (1887-1961) despre perioada ocupa ţiei germane din Primul Război Mondial, contribu ţia lui Constantin Colib ăş eanu (Memoria Oltului 9/2012, 14/2013) la înzestrarea bisericii din Seaca, numiri de cânt ăre ţi sau paracliseri şi condi ţiile în care s-au f ăcut numirile- vezi cazul Atanasie B ădulescu-, veniturile şi cheltuielile loca şului de cult, având în vedere în acest caz şi sursele acestor venituri, repara ţia major ă din anul 1914 men ţionat ă şi în pisanie, leg ătura de rudenie care a existat între Pr. Gh. M. Seiculescu şi Pr. martir Constantin Păunescu (Memoria Oltului 23/2014), acesta din urm ă jertfindu-şi tinere ţea şi via ţa pe altarul demnit ăţ ii şi mândriei na ţionale. De asemenea, mai sunt prezentate: înfiin ţarea unei biblioteci parohiale pentru locuitorii comunei, date despre suprafe ţele de teren arendate, revizuiri de hotare, inten ţia construirii unei alte biserici în Cătun, Satul nou sau Şotânga, cotiza ţiile şi www.memoriaoltului.ro 72
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI valoarea acestora în urm ă cu circa 100 de ani, leg ătura bisericii cu polii financiari locali şi regionali: Banca Popular ă Elena Cuza, înfiin ţat ă în com. Seaca în anul 1904 cu 46 de membri şi un capital de 641 lei şi Casa Bisericei, colectarea ofrandelor (1935) pentru ridicarea monumentului eroilor din localitate şi situa ţia în care se g ăseau locuitorii comunei ( lovite de o grindin ă puternic ă în vara anului 1935, culturile de vi ţă de vie şi grâu din localitate au fost compromise) etc. Datele de mai jos au fost c ăutate, selectate şi ordonate din fondurile Prim ăriei Seaca, Şcolii Primare Seaca şi Parohiei Frumoasa, aflate la Arhivele Na ţionale Olt, cele prezentate fiind parte a unui proiect mai larg.]
. Onorat ă comisiune, Subsemnatul Preot Gh. M. Seiculescu din comuna Seaca, jude ţul Olt cu profund respect viu prin prezenta a v ă aduce la cuno ştin ţă urm ătoarele: am fost denun ţat de nu ştiu bine de cine c ă în timpul ocupa ţiei streine a ş fi avut o purtare antipatriotic ă servind cauza Du şmanului, fapt cu totul neadev ărat dup ă cum se poate dovedi dintr-o cercetare local ă, când se va dovedi din contra: c ă eu am servit cum nu se poate mai bine popula ţia fapt pentru care am fost de multe ori insultat şi batjocorit de Germani. La invaziunea germanilor am fost arestat 3 zile şi chinuit pentru c ă nu le-am putut da nici-o l ămurire privitoare la armat ă. În februarie 1917 fiind executat de Germani, cumnatul meu Preotul Constantin M. P ăunescu din s comuna Cr ăcinei de Jos am fost pus din nou sub supraveghere şi urm ărit de aproape în mi şcările mele, a şteptându-mă poate aceea şi soart ă. Cu mult ă greutate, fiind supus la discre ţia Du şmanului, a trebuit pentru a evita pericolul s ă stau ascuns şi travestit pe orice cale posibil ă ca, atunci când vedeam pericolul apropiat, s ă mă pot sustrage, luând drumul pribegiei, fapte bine cunoscute de popula ţia comunei. Deci nu putea exista tocmai în sufletul meu o simpatie pentru Du şman, pentru c ă aveam o groaz ă mai ales când îmi repro şau ,,Preo ţii au cerut r ăsboiul deci ei sunt vinova ţii principali” şi numai cu greu le r ăspundeam când eram întrebat, pentru a nu m ă expune de bun ă voie. Azi m ă v ăd acuzat de locuitorul Marin Fl. Cristea, un om cu rea credin ţă şi pentru r ăzbunare, şi profitând de împrejur ările de azi caut ă s ă induc ă în eroare Autoritatea şi Justi ţia. Mai lesne cred c ă urm ăre şte un act de şantaj, c ăci altfel nu-l pot în ţelege c ăci nu i-am f ăcut nici un r ău nici lui, nici familiei sale; ba ceva mai mult, văzând c ă nu-i dau aten ţie a c ăutat sub diferite motive a m ă amenin ţa chiar public cu moartea, pentru care fapt este supus judec ăţ ei, procesul fiind în curs la Instruc ţie. V ăzând c ă eu nu cedez, ca răzbunare caut ă s ă-mi aduc ă acuza ţiuni grave numai el singur dintr-o comun ă de 700 de familii. De ce nu se mai ridic ă nimeni altul cu vreo plângere, c ă am asuprit pe cineva sau pârât sau mituit sau alt ă afacere f ăcut ă în profitul meu şi în dauna locuitorilor? Iat ă pe scurt www.memoriaoltului.ro 73
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI activitatea mea ca preot în timpul ocupa ţiunii: de la începutul invaziei am fost cel mai mare protector al comunei şi am curajul s ă spun c ă nici o comun ă nu a fost mai bine ap ărat ă din toate punctele de vedere. Localurile publice: Şcoala, Prim ăria, Biserica au r ămas neatinse de Du şmani, c ăci am avut curajul a spune Ofi ţerului German ce sosise cu prima coloan ă în sat, c ă am epidemie de Tifos, punând şi t ăbli ţe la intrarea în sat cu ar ătarea boalei din sat şi cum întâmpl ător aveam în ziua aceea doi mor ţi, am fost lesne crezut şi chiar s-a ordonat părăsirea localit ăţ ii dând telegram ă trupelor din urm ă s ă ocoleasc ă comuna, ca fiind contaminat ă. Datorit ă acestei îndr ăsneli, nu am avut nici o încartiruire în comun ă, de cât câte o patrul ă în treac ăt. Când sim ţeam de la Germani c ă este vorba de control pentru lân ă, aram ă, grâu, porumb etc., anun ţam imediat popula ţia pentru a ascunde totul pe cât era posibil. Boii destina ţi pentru rechizi ţiuni au fost salva ţi cum de ex.: Mihai Vladu, Gh. Dragomir, Zamfir Ivan şi al ţii, ar ătând c ă în comun ă nu avem decât oameni s ăraci, lucru foarte adev ărat. Biserica a fost scutit ă de devastare, c ăci toate odoarele pre ţioase le-am ascuns cum de ex.: Sfe şnicele Împ ărăte şti şi Policandrul tornate în bronz masiv, d ăruite de mult de regretatul Constantin Colib ăş eanu, fostul proprietar al mo şiei V ăleni şi care costaser ă în 1906 suma de 6000 lei, a ş fi sc ăpat şi clopotul cel mare dar a fost luat f ără veste. Ori de câte ori se f ăceau statistici sf ătuiam autorit ăţ ile s ă scrie abia (1\3) o treime din ce se g ăsea, dac ă nu era posibil s ă nu arate nimic. La grâul de s ămân ţă de ce numai comuna Seaca a luat cea dintâi cantitate de circa 22 vagoane de grâu şi ce este mai mult: de ce numai comuna Seaca nu a dat nici un ban pentru grâu, când alte comuni au pl ătit şi chiar peste, n-au primit deloc grâu? Banii pentru grâu i-am avut to ţi încasa ţi în sum ă de 91.000, dar am în ţeles c ă Germanii sunt pe duc ă şi am amânat de azi pe mâine trimiterea lor şi apoi i-am restituit la s ăteni, fapt pe care era s ă-l pl ătesc cu capul, c ăci cu dou ă zile înainte de plecarea Comandaturei, a fost luat Fl. Ciobanul, legat de patrul ă şi înaintat c ă nu predase banii, şi el a sc ăpat ar ătându-mă pe mine vinovat. Eu abea am sc ăpat, fiind ţinut ascuns dou ă- trei zile, pân ă s-au retras trupele germane, c ăci altfel o p ăţ eam. Sunt prea multe de spus, iar pentru a nu plictisi cititorul m ă opresc la aceste ar ătări numai, r ămânând ca la o anchet ă local ă s ă ar ăt totul. Cu toate acestea, tot eu am fost denun ţat şi arestat pentru ziua de 19 decembrie 1918 şi înaintat cu escort ă din post în post pân ă la compania de jandarmi Slatina, de unde am fost pus în libertate fiind la mijloc o r ăzbunare din ur ă personal ă. Abea am ajuns acas ă, dup ă un drum pe jos de 60 km la ducere şi 60 km la întoarcere şi în Ajunul Na şterei Domnului, de c ătre Şeful Postului Gheorghe Dumitrana, sunt din nou arestat şi înaintat cu escort ă chiar din fa ţa Bisericei unde mi se ţinuse calea. În zadar am protestat căci nu a avut cine s ă m ă asculte, şeful postului fiind în stare de ebrietate; foaia de transferare mi s-a f ăcut de Caporalul Postului Mih ăie şti care venise cu doi aresta ţi. Raportul de înaintare care purta acela şi num ăr de arestare ca şi în ziua de 19 decembrie a fost scris de Sergentul Postului de la V ăleni, fiindc ă Şeful Postului Seaca c ăzuse pe duşumea în nesim ţire. A şa am p ărăsit cu mult ă durere sufleteasc ă so ţia şi copiii, pe care i-am l ăsat plângând ne ştiind ce-i cu mine; am l ăsat o comun ă cu peste 3000 de suflete f ără www.memoriaoltului.ro 74
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI preot de s ărb ători, sute de copii f ără împ ărt ăş anie şi zeci de femei şi oameni b ătrâni care se osteniser ă cu postul şi rug ăciunea pentru Sfânta şi marea zi a Na şterii Domnului. La Campania de Jandarmi mi s-a spus c ă nu este nici un ordin de arestare pentru a doua oar ă, fiind pus în libertate. Ajuns acas ă, d-l şef al postului îmi spune c ă nu ştie de a doua arestare. A şa stând lucrurile cu a doua arestare, şeful postului Seaca a s ăvâr şit un abuz de putere, îmb ătat şi pus la cale de Marin Fl. Cristea, cu scopul de a-şi bate joc de mine şi de credin ţa noastr ă str ămo şeasc ă l ăsând satul f ără preot de s ărb ătorile Cr ăciunului, fapt pentru care am adresat o plângere, atât eu personal, cât şi locuitorii acestei comune, dar f ără nici un rezultat. Cu regret vedem c ă nu s-a luat nici o m ăsur ă pân ă azi; pentru asta st ăruim şi cerem o cercetare la fa ţa locului pentru ca pe deoparte popula ţia s ă fie lini ştit ă şi pe alt ă parte s ă se stabileasc ă adev ărul şi r ăspunderile vinovatului cu arestarea II ilegal ă, precum şi lămurirea situa ţiei mele privitoare la purtarea mea. Martore am toate autorit ăţ ile: Perceptorul, Înv ăţă torul, Notarul, Consiliul Comunal, precum şi toat ă popula ţiunea care nu se împac ă câtu şi de pu ţin cu acuza ţiile nedrepte ce mi se aduc şi aceasta din ur ă personal ă. Am credin ţa c ă cel pu ţin de data aceasta plângerea mea va fi ascultat ă şi se va ordona o anchet ă la comun ă unde se va stabili adev ărul asupra celor reclamate.Al Domniei Voastre plecat, Preot Sachelar Gh. Seiculescu din com. Seaca, jud. Olt. s . Noi Membrii Epitropiei Bisericei Parohiale ,,Dumineca Tuturor Sfin ţilor” din Comuna Seaca, Jud. Olt. convoca ţi fiind de Preotul Paroh prin adresa Nr. 9 din 24 ianuarie anul curent, în şedin ţă extraordinar ă la Cancelaria Epitropiei spre a delibera asupra numirei unui Paracliser onorific la Biserica parohial ă din aceast ă comun ă fiind de absolut ă trebuin ţă pentru men ţinerea cur ăţ eniei în Sf. Loca ş. Noi Membri Epitropi, Având în vedere propunerea Preotului Paroh de a numi un Paracliser onorific la Biserica Parohial ă pentru men ţinerea cur ăţ eniei, având în vedere persoana fostului Cânt ăre ţ Ion Stoica, care deprins cu cele ale Bisericei, ar putea cu prisosin ţă a-şi îndeplini sarcina de Paracliser pe care i-am încredin ţa-o noi. În unanimitate decidem: Admitem ca fostul Cânt ăre ţ Ion Stoica s ă fie recomandat ca Paracliser onorific la Biserica Parohial ă Dumineca Tuturor Sfin ţilor din aceast ă Comun ă. Pentru care am dresat prezentul Proces Verbal în dublu exemplar, rămânând unul pentru arhiv ă, iar unul se va trimite Protoeriei spre a decide. Ştampila. Paroh, Pr. Ls indescifrabil, Epitropi Ls indescifrabil. s . Noi Membrii Epitropiei Bisericei Parohiale Dumineca Tuturor Sfin ţilor din Comuna Seaca, Jud. Olt. Convoca ţi fiind de Preotul Paroh prin adresa Nr. 25 din 15 Maiu a.c. în şedin ţă ordinar ă, la Cancelaria Epitropiei, pentru a delibera urm ătoarele chestiuni la ordinea zilei: 1. Închiderea Compturilor pe exerci ţiul expirat 1912-1913; 2. Pentru fixarea pre ţului pentru fânul din curtea cimitirului Şotânga; şi 3. Pentru arendarea restului din curtea cimitirelor atât cel din Comun ă cât şi cel din Şotânga. S-a luat în discuţiune întâi Compturile, şi verificând atât încas ările c ăt şi pl ăţ ile, am v ăzut c ă au ajuns ţifra de lei 120, atât la Venituri cât şi la www.memoriaoltului.ro 75
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Cheltuieli ne r ămânând nici un excedent. Noi Membrii: Având în vedere c ă cheltuielile făcute au fost bine întrebuin ţate, pentru între ţinerea Bisericei, Având în vedere, c ă ele au fost f ăcute pe m ăsura bugetului aprobat pentru acest exerci ţiu. Având în vedere şi actele justificative produse cari s-au ata şat la bonuri.- Pentru aceste motive decidem: A se închide şi trimite Compturile la onor Casa Bisericei spre aprobare, f ăcându-se toate formalit ăţ ile necesare. A se arenda resturile din curtea cimitirelor pe un period de 3 ani. Pentru care am dresat prezentul Proces Verbal. Ştampila. Paroh, Pr. Indescifrabil, Epitropi Indescifrabil. . Noi Membrii Epitropi ai bisericei parohiale din Comuna Seaca, jude ţul Olt întrunindu-ne la localul Cancelariei am procedat la formarea bugetului pentru exerci ţiul 1915-1916. Luând în dezbatere am constatat urm ătoarele: Biserica din aceast ă comun ă este s ărac ă, fiind subven ţionat ă de stat cu suma de lei 120 cari constituie veniturile. – La cheltuieli am înscris urm ătoarele: 1. Abonamentul la Rev. Bis. Ort. Române lei 10 2. Spesa Cancelariei lei 12 3. Pentru între ţinerea Bibliotecei înfiin ţate lei 39 4. Pentru cele necesare cultului etc lei 60 Total lei 120 Toate acestea însumând lei 120 constituie cheltuielile, ne r ămânând nici un excedent - . Pentru aceste motive decidem a se trimite Bugetul a şa format pentru aprobare la onor Casa Bisericei. Paroh Semn ătura Indescifrabil, Epitropi Indescifrabil. s . Noi Membrii Epitropiei Bisericei din Comuna Seaca, Jud. Olt. convoca ţi de c ătre Preotul Paroh la cancelaria Parohiei, ne pune în cuno ştin ţă de lipsa de fonduri pentru terminarea repara ţiei radicale a Bisericei Parohiale ob ţinut ă cu ord. Nr. 245 din 18 aprilie 1913.- Noi Membrii, Având în vedere c ă fondurile ce s-au strâns pân ă acum se ridic ă la suma de lei 10.780 – cu care sum ă nu se poate termina fiind c ă dup ă Deviz repara ţia cost ă lei 13.500 Având în vedere c ă din cauza lipsei de care sufer ă locuitorii nu au putut contribui to ţi pentru a ajuta la repara ţii, Având în vedere c ă cu toate sfor ţă rile f ăcute nu s-au mai putut strânge nici un ban, şi suntem amenin ţaţi s ă r ămânem f ără biseric ă pentru s ărb ătorile Cr ăciunului şi ale Pa ştelui, fapt destul de trist pentru noi cre ştinii. Noi Membrii decidem: S ă se fac ă o rug ăminte la onor Casa Bisericei pentru ane veni în ajutor cu cel pu ţin suma de 2000 lei ca cu ace şti bani s ă termin ăm repara ţia început ă şi pentru Sf. S ărb ători s ă fim şi noi în rândul cre ştinilor, putând asculta sf. slujb ă a na şterii D-lui. Deleg ăm pe Pr. Paroh a prezenta cererea şi o rug ă călduros onor Casa B. pentru a ne satisface aceast ă cerere. Pentru care am dresat prezentul. Ştampila. Paroh, Pr. Indescifrabil, Epitropi Indescifrabil. s . Noi Membrii Epitropi ai bisericei Parohiale Dumineca Tuturor Sfin ţilor din Comuna Seaca, Jud. Olt. Convoca ţi fiind de Preotul Paroh ne puse în vedere c ă onor casa Bisericei ne a aprobat a ne da un ajutor de 1000 lei pentru a putea termina repara ţia bisericei Parohiale început ă, - şi ne a trimis ordonan ţa de plat ă Nr. 35543. www.memoriaoltului.ro 76
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
Noi Membrii având în vedere ca Perceptorul (…) nu are bani în cas ă pentru a ne achita ordonan ţa, deleg ăm pe Pr. Paroh Gh. M. Seiculescu care este casierul Epitropiei, ca s ă se prezinte la Ad-ţia Financiar ă Olt împreun ă cu o chitan ţă din Registru de încas ări ca act jusificator conform Ordinului 48467 al onor Casei Bisericei şi s ă ridice bani suma de lei una mie. Pentru care am dresat prezentul. Epitropi Indescifrabil. s . Noi Membrii Epitropi ai Bisericei Parohiale din Comuna Seaca, Jud. Olt. Convoca ţi fiind verbal de c ătre Pr. Paroh ne puse în vedere c ă trebuie s ă închidem Compturile de Ges ţiune pentru 1914-1915 şi s ă le înaint ăm onor C. B. Luând în dezbatere aceast ă chestiune am constatat c ă cheltuielile s-au f ăcut conform prevederilor Bugetare adic ă: Pentru Abonament la revista Albina lei 10. –Pentru Spesa Cancelariei lei 12. – Pentru formarea Bibliotecei lei 20. – Pentru cele necesare cultului lei 76. –Iar pentru repara ţia Bisericei s-au întrebuin ţat 1000 lei ne mai r ămânând nici un excedent. Noi Membrii având în vedere c ă cheltuielile au fost f ăcute în limitele prevederilor bugetare, şi bine întrebuin ţate, Decidem: Se aprob ă în totul Compturile de gestiune pe ex. 1914-1915 în sum ă de lei 1120, 00 ne r ămânând nici un excedent b ănesc. Pr. Paroh este îns ărcinat a-l înainta locului în drept spre aprobare. Pentru care am dresat prezentul. Ştampila, Paroh, Pr. Indescifrabil, Epitropi Indescifrabil. s s Noi membrii epitropi ai bisericei parohiale cu hramul Dumineca T. Sfin ţilor din comuna Seaca jude ţul Olt. Convoca ţi fiind verbal de c ătre Pr. Paroh Gh. M. Seiculescu ne am întrunit la sediul Cancelariei Epitropiei unde ne puse în vedere nevoia numirei unui Cânt ăre ţ în locul D-lui R. Târnoveanu actualul cânt ăre ţ care este din Com. Mih ăeşti, şi fiind dep ărtare de parohie de vreo 5-6 km nu poate corespunde nevoiei serviciului. Noi Membrii, Având în vedre propunerea Pr. Paroh care ne arat ă documentat c ă R. Târnoveanu ne fiind stabil în comun ă nu poate îndeplini serviciul cum cere trebuin ţa. Având în vedere c ă înc ă din 1913 i s-a pus obliga ţie a se c ăsători şi a se stabili în comun ă, dar el nu a voit s ă se conformeze pân ă ast ăzi. Având în vedere şi cuno ştin ţele noastre personale despre felul cum î şi îndepline şte serviciul, producând nemul ţumiri printre enoria şi. În unanimitate decidem. S ă se înlocuiasc ă actualul Cânt ăre ţ R. Târnoveanu cu D-l A. B ădulescu fiu de preot şi care a mai servit în stran ă ca şi Cânt ăre ţ onorific, întrucât posed ă azi cuno ştin ţele necesare unui Cânt ăre ţ. Purtarea i-a fost bun ă şi nu este condamnat pentru nici un fapt care l-ar face impropriu pentru slujba de cânt ăre ţ. Pentru care am dresat prezentul în dublu, din care unul se va înainta spre aprobare celor în drept, iar unul va r ămâne în arhiv ă. Paroh. Gh. M. Seiculescu, Membrii Epitropi: M. Ni ţulescu. s s Noi Membrii Epitropiei Bisericei Parohiale din Com. Seaca, covoca ţi fiind de preotul Paroh, ne am întrunit la sediul cancelariei parohiale unde ni se puse în vedere lipsa unui cânt ăre ţ, din care cauz ă serviciul sufere şi este de neap ărat ă trebuin ţă a se numi un alt cânt ăre ţ, întrucât Atanasie B ădulescu fostul cânt ăre ţ a murit în Moldova în r ăsboi propunând pe I. Stoica, www.memoriaoltului.ro 77
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI fost cânt ăre ţ. Noi Membrii. Având în vedere ar ătarea-propunerea-Părintelui Paroh care dup ă cum vedem şi noi are nevoie absolut ă de un al II Cânt ăre ţ, întrucât titularul este mort. Având în vedere persoana fostului cânt ăre ţ Ioan Stoica care a mai fost cânt ăre ţ peste doi ani şi cunoa şte serviciul şi este om cinstit. Având în vedere că el a fost dat afar ă pentru motive nu tocmai serioase, Decidem. S ă se fac ă din partea Preotului Paroh intervenire pentru reintegrarea în postul de Cânt ăre ţ a D-lui Ion Stoica care de şi cam b ătrân poate îndeplini acest serviciu, mai cu seam ă c ă a fost şi este un om cinstit, şi are toate cuno ştin ţele necesare. Pentru care am dresat prezentul în dublu exemplar din care unul va rămâne în arhiv ă, iar altul se va trimite locului în drept spre aprobare. Paroh, Pr. Gh. Seiculescu, Epitropi: M. Ni ţulescu, S. Mecu. s . Noi Preotul paroh Gh. M. Seiculescu, Stancu Mecu, Epitrop al bisericei parohiale, Fl. Georgescu înv ăţă toare to ţi din aceast ă parohie, convoca ţi fiind la cancelaria parohial ă ni se f ăcu cunoscut de c ătre Preotul Paroh necesitatea de a se pune bazele unei biblioteci parohiale pentru o mai bun ă îndrumare şi cultur ă religioas ă, moral ă a poporului, necesitate cerut ă absolut de vremurile în care ne găsim. Din aceast ă bibliotec ă parohial ă s ă se împart ă pentru citit poporului şi mai ales tinerilor, c ărţi folositoare cu un coprins religios, moral, economic şi ştiin ţific. Având în vedere propunerea Preotului Paroh, care este binevenit ă şi cerut ă de vremurile în care ne găsim. Având în vedere c ă biserica nu dispune de fonduri pentru procurarea fondurilor trebuincioase pentru acest scop. În unanimitate decidem: A se înfiin ţa o bibliotec ă parohial ă sub conducerea Preotului Paroh şi a D-nei înv ăţă tor Fl. Georgescu, cari vor distribui c ărţi s ătenilor pentru citit ţinându-se un registru pentru cei ce se vor folosi de cărţile bibliotecei. Pentru care am dresat prezentul Proces Verbal în triplu exemplar din care unul va r ămâne la arhiva Parohial ă, iar dou ă se vor înainta Protoeriei Jud. Olt, cu rug ămintea de a interveni la onor M. de Culte pentru a ne trimite c ărţi de citit. Ştampila Paroh Pr. Indescifrabil, Epitropi Indescifrabil , Înv. Fl. Georgescu. s . Noi Membrii Epitropi bisericei parohiale din Comuna Seaca, Jude ţul Olt. convoca ţi fiind de c ătre Preotul Paroh la cancelaria parohial ă ni se face cunoscut nevoia ce se simte de un paracliser la biseric ă pentru ca serviciul s ă nu sufere şi fiind c ă fonduri nu sunt, va fi onorific şi anume D-l Marin Ilie Albu din aceast ă comun ă. Noi Membrii. Având în vedere propunerea Preotului Paroh şi nevoia ce se simte de un paracliser onorific. Având în vedere persoana D-lui Marin Ilie Albu, care se bucur ă de bun ă reputa ţie, fiind om cinstit şi ne condamnat de nici o lege pentru vere un fapt infamant: Decidem Admitem ca D-l Marin Ilie Albu s ă fie recomandat ca paracliser onorific întru cât îndepline şte condi ţiile cerute de lege şi ar putea îndeplini cu prisosin ţă sarcina de paracliser la aceast ă biseric ă. Pentru care am format prezentul Proces Verbal în dublu exemplar, din care un exemplar va r ămâne în arhiva parohiei, iar altul se va înainta Protoeriei spre a decide. Epitropi:Pr.Gh.M. Seiculescu, Stancu Mecu. www.memoriaoltului.ro 78
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
s . Noi Membrii Epitropi ai bisericei Parohiale Dumineca Tuturor Sfin ţilor din Comuna Seaca, Jud. Olt, convoca ţi fiind verbal de c ătre Părintele Paroh la cancelaria parohial ă ni se puse în vedere nevoia de a trimite bugetele şi comturile pe ex. 1916-1917; 1917-1918; 1918-1919; 1919-1920; 1920-1921; 1921-1922, precum şi bugetul pe 1922-1923. Noi Membrii Având în vedere propunerea P ărintelui Paroh şi constatând veniturile acestei biserici cari nu constau decât în subven ţia de 120 lei anual ce prime şte de la stat; Având în vedere şi cheltuielile cari se rezum ă la Spesa de cancelarie şi între ţinerea cu cele necesare cultului însumând 120 lei; Decidem: S ă se trimeat ă spre aprobare atât bugetul cât şi comturile pe anii 1916-1917, 1917-1918,1918- 1919, 1919-1920, 1920-1921, 1921-1922 precum şi bugetul pe 1922-1923, însumând pe fiecare an suma de lei 120 atât la venituri cât şi la cheltuieli; - Pentru care am dresat prezentul. Paroh. Pr. Gh. Seiculescu, Membrii Indescifrabil. s s . Noi Membrii Epitropi bisericei parohiale din Comuna Seaca, Jude ţul Olt fiind convoca ţi de c ătre Preotul Paroh ni se puse în vedere urm ătoarele chestiuni: 1. Strângerea r ămăş iţelor de lumân ări din biseric ă şi fabricarea lor din nou, ca din venitul ce rezult ă s ă se fac ă îmbun ătăţ iri la biseric ă 2. Scoaterea salcâmilor din curtea cimitirului fapt ordonat de P. S. Episcop cu ocazia vizitei din 1922 şi întrebuin ţarea lor dup ă necesit ăţ i 3. Desp ărţirea cu uluc ă a cur ţii bisericei pentru a se opri intrarea porcilor etc cari fac stric ăciuni mari în curtea bisericei. Noi Membrii Luând cuno ştin ţă de cele expuse de Pr. Paroh şi g ăsindu-le întemeiate hot ărâm: 1. Fabricarea rămăş iţelor de lumân ări aflate în biseric ă şi din venitul lor s ă se fac ă împrejmuirea pentru desp ărţirea cur ţei bisericei spre a fi ap ărat ă de stric ăciuni biserica parohial ă. 2. Scoaterea salcâmilor din curtea cimitirului şi întrebuin ţarea lor dup ă necessitate şi replantarea celor mai tineri pe lâng ă uluca cimitirului. Pentru care am dresat prezentul Proces Verbal. F ără ştampil ă. Paroh Pr. Idescifrabil, Membrii Indescifrabil. s . Noi Membrii Epitropi bis. parohiale din Com. Seaca, Jud. Olt fiind convoca ţi de Pr. Paroh pentru a închide registrele de contabilitate pe exerci ţiul expirat 1922-23. Am procedat precum urmeaz ă: La venituri am g ăsit suma de lei 120. La cheltuieli am g ăsit suma de lei 120. R ămânând un sold de lei nul ă. G ăsindu se bine întemeiate cheltuielile f ăcute am procedat la formarea Conturilor şi Dosarului cu actele justificative, urmând a se trimite spre aprobare la onor Casa Bisericei. Pentru care am dresat Prezentul. Epitropi Indescifrabil. s s . Noi Membrii epitropiei convoca ţi de c ătre Pr. Paroh ne puse în vedere nevoia de a aproba cheltuielile făcute cu împrejmuirea cur ţei bisericei din banii lumân ărilor fabricate. Având în vedere c ă din cele 25 Kg lumân ări s-a ob ţinut suma de lei 1250, din vânzarea lor; şi cum cheltuielile sunt 777,00 lei 48 bl ăni 15\2 x 3 m a 1800 m. c. şi 163 lei 10 şt. 4 lg. 4\6 a 1700 m.c. precum şi 250 lei costul fabrica ţiei lumân ărilor şi 60 lei cuele şi transportul bl ănilor de la ora ş în total lei 1250,00 cari s-au www.memoriaoltului.ro 79
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI acoperit din venitul de mai sus. Aprob ăm în totul atât veniturile cât şi cheltuielile f ăcute. Pentru care am dresat prezentul. Epitropi indescifrabil. s . Noi Membrii Epitropi ai bisericei parohiale din Comuna Seaca, Jude ţul Olt. convoca ţi fiind de c ătre Preotul Paroh la cancelaria parohial ă ne pune în vedere urm ătoarele chestiuni la ordinea zilei: 1. Închiderea şi formarea conturilor pe anul financiar 1923; 2. Nevoia pentru combustibil necesar pentru înc ălzitul bisericei. Noi Membrii Având în vedere c ă dup ă noile dispozi ţiuni urmeaz ă s ă închidem anul financiar la 31 Decembrie cu un venit de lei 90 – nou ă zeci – şi la cheltuieli 90 – nou ă zeci – r ămânând nici un excedent pentru acest an. 2. Pentru combustibil se vor întrebuin ţa cr ăcile de salcâm ce s-au scos din curtea bisericei atât cât trebuin ţa va cere ca s ă fie c ăldur ă suficient ă în biseric ă. Pentru care am încheiat prezentul Proces Verbal semnat de noi Epitropi,Indescifrabil. s s . Noi Membrii Epitropi ai bisericei parohiale din Com. Seaca, Jud. Olt, convoca ţi fiind de c ătre Preotul Paroh la cancelaria Parohiei ne pune în vedere urm ătoarele urm ătoarele chestiuni: 1. Cur ăţ itul salcâmilor din curtea bisericei, a cimitirului din Seaca şi din c ătun şi scoaterea lor la vânzare. 2. Arendarea terenurilor ce apar ţin bisericei din Com. Seaca şi din c ătun cari ar putea produce un venit bisericei. 3. Procurarea combustibilului necesar pentru înc ălzitul bisericei. Noi membrii decidem: Luând în dezbatere aceste chestiuni am hot ărât cele ce urmeaz ă: 1. S ă se cure ţe salcâmii cu plat ă şi s ă se depoziteze în curtea bisericei pân ă la vânzare cu licita ţie. 2. S ă se arendeze prin licita ţie resturile din Cimitirul com. Seaca în întindere de 3 – trei – sferturi de pogon şi restul din Cimitirul de la C ătun în întindere de 1\2 pogon şi locul bisericei din C ătun şi s ă se opreasc ă şi din cr ăcile ce se vor cur ăţ a din salcâmii ar ăta ţi înainte. Pentru care am dresat prezentul. Epitropi Indescifrabil. s s Noi Membrii Epitropi ai bisericei parohiale din Com. Seaca, Jud. Olt, convoca ţi fiind de c ătre Preotul Paroh respectiv ni se puse în vedere urm ătoarele chestiuni la ordinea zilei: 1. Închiderea compturilor anului financiar 1924 şi formarea comptului de gestiune Noi membrii. Având în dezbatere opera ţiunile făcute de Preotului Paroh din subven ţia primit ă de la stat în sum ă de lei 120 – una sut ă dou ă zeci – şi s-au f ăcut în felul urm ător: Veniturile sunt în sum ă de lei 120 lei. Cheltuielile pentru cancelarie lei 54,50 2. Cheltuieli pentru cult lei 65,50 excedent. Având în vedere c ă cheltuielile au fost bine f ăcute şi c ă nu r ămâne nici un sold la finele anului Decidem: Aprob ăm cheltuielile f ăcute în sum ă de lei 120 – una sut ă dou ă zeci – pe anul 1924 şi urmeaz ă s ă semn ăm compturile pentru a fi înaintate spre aprobare. Pentru care am format prezentul. Membrii epitropiei Indescifrabil. s s . Noi Membrii Epitropi ai bisericei din Com. Seaca, Jud. Olt, ţinând Licita ţiunea pentru vânzarea cr ăcilor rezultate din cur ăţ ire salcâmilor din curte Cimitirului din Com. Seaca, conform Procesului Verbal din 16 Noiembrie 1924 şi publica ţiunilor f ăcute înc ă din timp a avut rezultatul urm ător: Pre ţul de www.memoriaoltului.ro 80
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI la care s-au început strig ările a fost de lei 200 şi dup ă 3 strig ări f ăcute a rezultat pre ţul de lei 1640 […] care a r ămas definitiv adjudecat ă asupra D-lui Radu Nicolescu. Din aceast ă sum ă se scade plata lucrului cu cur ăţ itul şi fasonatul lei 130,00. R ămânând bun ă în cas ă suma de lei 1510,00. Aceast ă sum ă s-a predat Casierului Epitropiei care la rândul s ău va consemna imediat pe seama Epitropiei la Banca Popular ă din localitate. Pentru care am dresat prezentul Proces Verbal. Ştampila Epitropi Indescifrabil. s . Noi Membrii Epitropi ai bisericei din Com. Seaca, Jud. Olt procedând la ţinerea licita ţiei pentru vânzarea aracilor rezulta ţi din cur ăţ atul salcâmilor din curtea bisericei conform Procesului Verbal din 16 Noiembrie 1924, dup ă ce s-au f ăcut şi publica ţiile cuvenite din timp, s-a ob ţinut urm ătorul rezultat: Pre ţul de la care s-au început strig ările a fost lei 500,00 şi dup ă 3 strig ări f ăcute la 3 intervale s-a ob ţinut pre ţul de lei 1300,00 – una mie trei sute – oferit ă de Dl. Z. Mih ăilescu asupra c ăruia s-a adjudecat, încheindu-se licita ţia la orele 5 p. m. Din aceast ă sum ă urmeaz ă s ă se scad ă cheltuielile f ăcute pentru între ţinerea nevoilor bisericei şi anume: 1. Plata a 1\4 stânjeni lemne de foc ce s-a consumat în iarna 1924 – 1925 în sum ă de lei 500 2. Plata abonamentului la Biserica Ort. Român ă pe anul 1924 în sum ă de lei 100 3. Plata c ărţii Noul Testament pentru bibliotec ă lei 36 4. Plata Colec ţiei de Legi a lui Chiru Costescu lei 120 5. Costul lac ătului de la podul Clopotni ţei lei 35 6. Plata lucr ătorilor cari au t ăiat cr ăcile lei 130 În total lei 921,00. Din lei 1300 se scade lei 921 r ămân lei trei sute şapte zeci nou ă – 379 – cari urmeaz ă a se consemna la Banca Popular ă din Comun ă pe seama şi la dispozi ţia Epitropiei, iar recipisa se va p ăstra la arhiv ă. F ăcut ast ăzi 8 martie a.c. semnat de noi Epitropi Indescifrabil. s . Noi Membrii Epitropi ai Parohiei Seaca Belciugata din Jud. Olt. Aprob ăm Licita ţia ţinut ă în ziua de 22 Martie a.c. pentru arendarea terenului din Cimitirul Seaca pe pre ţul de lei trei sute anual sum ă ce ce s-a v ărsat la Casa Epitropiei - 300. Din ace şti bani cum şi din restul de lei 379 r ămas din vânzarea cr ăcilor din curtea bisericei se va pl ăti abonamentul la Revista Bis. Ort. Român ă pe 1925, în sum ă de lei 109, iar cu restul se va procura un dulap pentru c ărţi. Pentru care am dresat prezentul. Paroh Ls indescifrabil. Epitropi Indescifrabil. s . Noi Membrii Consiliului Parohial şi Epitropii parohiali din parohia Seaca Belciugata , Jud. Olt, convoca ţi fiind la sediul parohiei am luat în primire averea mi şcătoare şi nemi şcătoare conform inventarului pe care l-am semnat cu to ţii. În acela şi timp s-au luat în dezbatere urm ătoarele chestiuni: 1. Locul de cas ă dat preotului la 1864. 2. Locul cimitirului din 1879 s ă treac ă la parohie. www.memoriaoltului.ro 81
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
3. Pământurile bisericei din 1864 l ăsate spre folosin ţă personalului bisericei şi pământul dat prin legea din 1893 ce se arendeaz ă direct preotului şi cânt ăre ţilor, s ă se fac ă întrebare, dac ă aceast ă stare de lucruri mai r ămâne, sau s ă se anuleze contractul încheiat şi s ă se închirieze toate locurile bisericilor. Pentru care am încheiat prezentul. Semn ături: Paroh Pr. Ls indescifrabil, Epitropi şi Consilieri apare men ţiunea în locul semn ăturilor: S-a refuzat producând scandal. s s . Noi Membrii Epitropi ai bisericei parohiale din Com. Seaca întrunindu-ne în localul Bisericei convoca ţi fiind de Preotul Paroh ni se puse în discu ţiune dou ă chestiuni: 1. Fabricarea mucurilor de lum ănări şi 2. Rata arendei pentru cimitirul de la 1879. Noi Membri Având în vedere propunerile Preotului Paroh şi o plângere a s ătenilor pentru scoaterea în licita ţie. Noi hot ărâm :1. Oblig ăm pe cons ătenul nostru D. M. Geacarel Epitrop şi pe M. Rogoveanu cari împreun ă cu Preotul vor aranja şi tocmi om care s ă le fabrice. 2.Cât prive şte pentru cimitirul din 1879 am hot ărât ca pentru anul în curs s ă se pl ăteasc ă de lei una mie şapte sute ca arend ă -pe 1926-pentru ambele pogoane, cari bani se vor depune pân ă la 15 august 1926. Iar pentru viitor se vor face formalit ăţ ile pentru scoaterea la licita ţie din nou pe un termen de un an sau se va da o altă destina ţie ce se va hot ărî ulterior. Pentru care am dresat prezentul Proces Verbal. Pre şedinte Gh. M. Seiculescu, Epitropi 5 semn ături Indescifrabil. s s Noi Membrii Epitropi ai bisericei parohiale Dumineca T. Sf. din Com. Seaca ne-am întrunit în localul bisericei pentru a cânt ări şi evalua atât lumân ările ce s-au fabricat cât şi plata lucr ătorului care le-a lucrat. Procedând la cânt ăritul lumân ărilor am g ăsit 35,500 – treizeci şi cinci (500) Kg lumân ări în total şi socotind câte 20,00 lei la Kg de lucru fac un total de lei 710 (şapte sute zece) bani cari s-au pl ătit lucr ătorului imediat. Socotind pe m ărimi lumân ările am g ăsit: 58 (cinci zeci şi opt) lumân ări de policandru socotit ă 7 lei bucata- 406, 57 (cinci zeci şi şapte) de sfe şnice socotit ă 8 lei bucata - 456, 115 (una sut ă cinci spre zece) de candel ă socotit ă 4 lei bucata- 460, 291 (dou ă sute nou ă zeci şi unu) de un leu bucata - 291, 2806(dou ă mii opt sute şase) de 3 la un leu bucata - 930. Adic ă însumeaz ă lei dou ă mii şapte sute şapte zeci şi trei, 2773, din care se va sc ădea: 1.Plata lucr ătorului Lei 710. 2. Plata lui M. Rogoveanu Lei 100. Total lei 810. R ămâne bun lei una mie nou ă sute şase zeci şi trei (1963) bani în cas ă lumîn ări. Pentru care am dresat prezentul cu ad ăogirea c ă pentru vânzare s-a acordat o remiz ă de 10 la sut ă. Ştampil ă. Paroh Pr. Indescifrabil , Epitropi Indescifrabil. s s . Noi Consilierii parohiali conformându-ne ordinului circular Nr. 2816 al Sf. Episcopii, pentru înfiin ţarea unui fond Parohial conform art. 38 al. d şi 46 al. f; ne-am întrunit în localul sf. Biserici unde dup ă mai multe discu ţii am hot ărât cele ce urmeaz ă: 1. Să se contribuie de c ătre fie care enoria ş cu suma de lei 30 (trei zeci) cel pu ţin anual cu care sum ă s ă se formeze un fond parohial. www.memoriaoltului.ro 82
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
2. Să se arendeze restul din curtea Cimitirului Vechi precum şi Cimitirul proectat la 1879. 3. În ceea ce prive şte inventarul averei imobile al Bisericei s ă se fac ă întrebare pentru locul de cas ă dat la 1864 pentru Preot, dac ă se poate invoca prescrip ţia sau nu. 4. Revizuirea hotarului între cimitirul vechi din 1864 şi r ăzor. 5. Să se fac ă un tablou cu to ţi locuitorii care tr ăiesc în concubinaj ar ătându-se şi cauzele care-i împiedic ă. 6. Să se fac ă propagand ă intens ă pentru respectarea s ărb ătorilor Biserice şti în special ca Dumeneca s ă fie cu des ăvâr şire oprit înjugatul Boilor. Ne mai fiind nic la ordinea zilei am închis semnat de noi to ţi. Semn ături indescifrabil. s s . Noi membrii adun ării parohiale din Com. Seaca, jud. Olt convoca ţi fiind de c ătre Preotul Paroh conform Art. 34 ni se puse în vedere urm ătoarele atribu ţiuni conf. art. 38 şi anume: a. Examinarea şi complectarea raportului anual despre mersul tuturor afacerilor din parohie. b.Examinez ă şi aprob ă propunerile consiliului parohial relativ la repararea Bisericei. c.Fixeaz ă taxe de cult în folosul parohiei.d.Examineaz ă situa ţia material a personalului bisericei din parohie. e. Privegheaz ă ca Consiliul şi Epitropii parohiali s ă-şi îndeplineasc ă chemarea conform dispozi ţiunilor Statutului şi regulamentelor în vigoare. f.Aprob ă gestiunea anual ă a parohiei. Noi membrii adunarei decidem: Alegem ca b ărba ţi de încredere pe D-nii: C. Fl. Badea […] iar ca secretar Nedelea R. Pârvulescu şi apoi am intrat în discu ţiune: a.Pentru repaosul Duminecal hot ărâm ca în zilele de s ărb ătoare s ă nu se fac ă nici o munc ă. În aceast ă chestiune D-l S. Pârvulescu face o explica ţie gre şit ă în privin ţa credin ţei. În chestiunea concubinajului s ă se fac ă statistic ă exact ă şi s ă se ia m ăsuri urgente. b.S ă se contribuie câte 10 lei pentru a se forma un fond pentru repara ţia bisericei.c.Nu este nevoie. d.S ă se conformeze statutului, cu normele de salarizare a clerului.e.Consiliul şi Epitropii s ă vin ă la Biseric ă şi s ă îngrijeasc ă de curtea cimitirului şi biseric ă.f.S ă se fac ă bugetul pe contribu ţiile de la punctual C, întru cât mai mult nu se poate, fiind comuna împov ărat ă cu alte lucr ări, ca şcoala, podul cel mare etc. Pentru care am dresat prezentul. Semn ături Indescifrabil. s s Noi Membrii consiliului şi Epitropi ai Parohiei Seaca Belciugata jud. Olt întrunindu-ne la biseric ă conform ord. circular Nr. 6619 din 15 Decembrie 1927, publicat în Buletinul Eparhial din 15 Decembrie 1927, am procedat la formarea conturilor de gestiune pentru anul 1927 şi mai multe chestiuni între care şi chestiunea cu formarea comitetului din satul nou care produce mult ă tulburare şi neajunsuri în ce prive şte preg ătirile pentru repara ţia bisericei parohiale, cari necesit ă urgen ţă prin faptul c ă, cr ăpăturile iau propor ţii mari. Noi Membrii Consilieri Luând în discu ţie chestiunile de mai sus şi dup ă mai multe discu ţiuni am luat urm ătoarele hot ărâri: www.memoriaoltului.ro 83
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
1. Gestiunea prezint ă urm ătoarele: La Venituri-Subven ţia de la stat: neîncasat ă, Arenda imobilelor: 2442, Din vânzarea de lumân ări: 178,75, Mucuri din timpul anului: 1645, Total: 4243,75.2. Cheltuieli-Spesa de cancelarie: 120, Registre: 240, Ve şmintele- stihar- 2500, Altele: 560, Total 3120. Ad ăug ăm c ă de şi n-a fost prev ăzut la buget pe 1927 suma de 2200 pentru ve şminte, dar fiind de neap ărat ă trebuin ţă a trebuit s ă facem aceast ă plat ă. Mucurile topite din 1927 se vor fabrica sau vinde. 2. Din cauza Comitetului format pentru ridicarea bisericei din C ătun, care a dat multe neîn ţelegeri între enoria şi fiind prea împov ăra ţi şi timpurile grele de lips ă, Consiliul parohial împreun ă cu Epitropii sunt de p ărere ca pân ă nu se repar ă biserica parohial ă, încas ările pentru cea din C ătun s ă fie de o cam dat ă suspendate şi dup ă ce se termin ă repara ţia bisericei parohiale tot noi s ă lu ăm m ăsuri pentru ridicarea celei din C ătun. Pentru acest lucru se va raporta Sf. Episcopii, mai cu seam ă c ă cu ţinerea licita ţiei lemnului din C ătun au f ăcut scandal mare. 3. Iarba din curtea Cimitirelor s ă se arendeze prin licita ţie public ă pentru cosit iar nu păscut. 4. Să se planteze salcâmi din curtea bisericei şi cimitirului pe unde se simte nevoie şi restul ce prisose şte s ă fie vându ţi la licita ţie. 5. Restul din cimitir-1864- de la vale s ă se închid ă cu sârm ă şi locul s ă se fac ă productiv. 6. Să se fac ă din nou demersurile pentru aducerea unui Arhitect pentru formarea unui deviz pentru repara ţia bisericei. 7. S-a dat citire listei electorale şi s-au omis to ţi cei care tr ăiesc în concubinaj şi pentru care vom lua m ăsuri. Pentru care am dresat prezentul. Ştampil ă. Paroh. Pr. Indescifrabil. Epitropi Indescifrabil. Consilieri Indescifrabil. s . Noi membrii consilieri şi epitropi ai parohiei Frumoasa, Com. Seaca, jud. Olt constat ăm pri prezentul c ă am strâns din comun ă 42,5 co şuri de porumb ce s-au depozitat în sala şcolii unde se vor p ăstra pân ă când se vor cur ăţ a cu ma şina […] Avându-se în vedere c ă în vara aceasta ne-a b ătut grindina, a şa c ă viile şi grâul au fost cu des ăvâr şire compromise, iar porumb s-a f ăcut pu ţin, a şa c ă mul ţi săteni cump ără de pea cum de mâncare. Avându-se în vedere c ă în toamna aceasta s-a mai strâns grâu şi porumb pentru Dispensarul de la Radomireşti; pentru Monumentul Eroilor din localitate şi pentru repara ţia şgheaburilor şi burlanelor de la biseric ă. A şa fiind situa ţia rug ăm Sf. Episcopie s ă nu ne socoteasc ă de rea credin ţă c ă nu s-a colectat mai mult, fiindc ă s ătenii sunt s ăraci, lipsi ţi de p ământ, fiindc ă n-au fost împropriet ări ţi din 360 mobiliza ţi decât 56 mobiliza ţi pe mo şia Cr ăciunei de Sus. Pentru care am dresat prezentul. Ştampila. Pre şedinte Indescifrabil. Consilieri Indescifrabil
[ : construc ţia localului nou de şcoal ă din comuna Seaca- antreprenor, ac ţiuni de strângere a fondurilor, materiale de construc ţie necesare şi www.memoriaoltului.ro 84
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI neacoperite, data de 13 aprilie 1925 când apar probleme mari legate de finan ţarea construc ţiei şcolii şi sunt trimise în ştiin ţă ri c ătre Comitetul şcolar şi prim ărie, firme de la care au fost cump ărate sau propuneri de cump ărare a unor materiale de construc ţie, inventarul şi starea material ă a vechiului local de şcoal ă, dar şi procurarea de simboluri na ţionale (drapele), mi şcări de personal didactic, efectivele de elevi, înv ăţă tori participan ţi la marele r ăzboi, epidemiile de variol ă care au întrerupt programul şcolar etc]. . Domnule Administrator. Rezultat ordinului Domniei voastre nr. 2051. Am onoarea de a comunica urm ătoarea dare de seam ă de la 1 octombrie 1919 la 1 octombrie 1920 . 1.În aceast ă comun ă avem o singur ă banc ă popular ă Elena Cuza Vod ă înfiin ţat ă în anul 1904 cu 46 de membri şi un capital de 641 lei, iar azi are un capital de 81043 lei şi 292 membri. Popula ţia în total este de 3046 suflete. Născu ţi b ărba ţi sunt 114, femei 118, c ăsători ţi b ărba ţi 70, mor ţi b ărba ţi 137, femei 129; 2. Veterani sunt 9 în via ţă , 3. Judecata. Întru cât nu s-a judecat la comun ă nu avem procese a se ar ăta, 4.Venitul comunal reprezint ă un venit de lei 21204,18, iar la cheltuieli 19142,47, cu un excedent de 2061,71. Încas ările se fac în mod mul ţumitor atât la stat cât şi la comun ă, 5. Izlaz comunal în aceast ă comun ă nu avem, Produc ţiunea animalelor în aceast ă comun ă avem: Vaci-60, cai-17, iepe-21, catâri-2, oi-970, capre-30, porci-152, 6. Biserica. În aceast ă comun ă avem o singur ă biseric ă cu un singur preot paroh, 7. Şcoala. Sunt dou ă localuri de şcoal ă, unul propriu-zis şi unul cu chirie cu 4 înv ăţă tori: 3 titulari şi un suplinitor, cu 194 copii înscri şi dintre care au urmat regulat 150, repeten ţi 40, 5. În aceast ă comun ă avem 4 cârciumi comunale ce pl ătesc în bloc suma de lei 3310. s . Domnule Revizor, Am onoarea a vă aduce la cuno ştin ţă urm ătoarele: Localul Şcoalei Seaca Olt a suferit devast ări din cauza trupelor de invazie care l-a folosit ca grajd de cai şi deci au deteriorate: pardoseala, gergevelele etc. şi v ă rog s ă binevoi ţi a m ă constitui parte civil ă, în calitate de Diriginte al şcoalei, pentru sus ţinerea intereselor ei, care n-a fost sus ţinut ă înaintea nici unei Comisiuni de Evaluare a pagubelor de r ăsboiu. Ştampila.Semn ătura: diriginte Sm. Pârvulescu. D-lui Pre şedinte al Tribunalului de Olt-Slatina. www.memoriaoltului.ro 85
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
s . Referitor la ordinul Dv. Nr. 3826 avem onoarea a v ă consemna urm ătoarele: au fost mobiliza ţi în campania 1916-1918 decedatul Matei Ni ţulescu, caporal contingentul 1894 Reg. 3 Olt şi Smar. R. Pârvulescu 1917 Reg. 2 Gr ăniceri, sublocotenent, ambii din comuna Seaca. În 1916 se g ăseau la aceast ă şcoal ă: D-ra Florentina Georgescu, titular ă salariat ă cu leafa de baz ă de atunci şi trei grada ţii, urmând ca în timpul campaniei să aib ă cea de-a patra grada ţie, care din cauza campaniei s-a amînat şi decedatul M. Ni ţulescu titular definitiv primind leafa de baz ă de atunci şi patru grada ţii. Atât D-ra Fl. Georgescu c ăt şi decedatul M. Ni ţulescu nu s-au evacuat şi M. Ni ţulescu a decedat la 1 decembrie 1919[…] r ămânând copiii s ăi, to ţi legitimi, care nu au primit nici o pensie, neav ănd drepturile reglate în acest sens, şi Sm. R. Pârvulescu considerat în înv ăţă mânt de la 1 Martie 1917 şi mobilizat pân ă la 15 iunie 1918. D-lui Revizor şcolar al Jud. Olt-Slatina. Semn ătur ă indescifrabil. . Domnule Revizor, Avem onoarea s ă v ă raport ăm urm ătoarele: ast ăzi 16 Decembrie a. c. s-a prezentat la post Doamna Mariea Gheorghe în postul D-lui D. Epureanu neprezentat la şcoal ă în acest an şcolar. Acest post a fost suplinit de Dl. Dumitru Manu în cursul lunii Noiembrie şi pân ă azi data de mai sus . În atare caz v ă rug ăm s ă ordona ţi chitan ţele de salariu în numele fiec ărui suplinitor. D. Manu are 3 copii, iar d-na maria Gheorghe niciunul. Director: Sm Pârvulescu . D-lui Revizor şcolar al jude ţului Olt, Slatina. . Domnule Revizor, Am onoarea s ă v ă face cunoscut urm ătoarele: Înv ăţă torul D. Epureanu care a fost la aceast ă şcoal ă în anul şcolar 1923-1924, la începutul anului şcolar 1924 nu s-a prezentat la şcoal ă şi din informa ţii ştiu c ă a fost în Regimentul 7 Jandarmi la Oradia Mare, sublocotenent, încercând s ă se activeze în cadrul acestei arme. Acesata o ştiu de asemenea, din informa ţii , că un ordin venit de la Comandamentul Jandarmeriei la prim ăria local ă invit ă pe primar s ă pun ă în vedere fostului înv ăţă tor –ofi ţer c ă nu i se admite cererea de activare. În acest caz vă raportez c ă clasa I n-are înv ăţă tor şi locuitorii nu vor s ă-şi mai dea copii la şcoal ă şi deci [..] v ă rug ăm s ă numi ţi un suplinitor, întrucât din 6 luni de vacan ţă a unui post am suplinit înv ăţă torii şcoalei aproape tot timpul. D-l D. Manu a suplinit de la 7 Noiembrie până la 15 Decembrie şi de atunci pân ă la 21 Decembrie d-na Maria Gheorghe; dar n-aţi ordonat chitan ţe de salariu şi cel dintâiu nu mai supline şte pe acest motiv, postul fostului înv ăţă tor D. Epureanu care nu s-a prezintat la şcoal ă anul acesta. V ă rug ăm s ă bine voi ţi a numi suplinitor c ăci înv ăţă torul D. Epureanu nu şi-a aranjat nici-o situa ţie în înv ăţă mânt. La circulara Dv. Nr. 659 din 20 Decembrie 1924 v ă rug ăm s ă binevoi ţi a cunoa şte c ă avem numai dou ă s ăli de clas ă şi s ă dispoza ţi în ce fel putem ţine acele cursuri şi dac ă ar fi posibil s ă suspend ăm cursurile şcoalei primare. Anex ăm al ăturat cererea de concediu a subsemnatului pentru zilele de 6 şi 9 ianuarie a.c. rugându v ă s ă binevoi ţi a o aproba. Ştampil ă. Director: Sm. Pârvulescu. www.memoriaoltului.ro 86
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
În ţarin ă (dup ă planul oficial): 85.200 (Optzeci şi cinci de mii dou ă sute) m.p., 50.000(Cincizeci mii) m.p. împropriet ărit ă şcoala dup ă legea de împropriet ărire de la 1893, Satul Nou. În total: 135.200(Una sut ă treizeci şi cinci de mii dou ă sute). În vatra satului (dup ă planul oficial): 10.024 m.p.(Zece mii dou ăzeci şi patru m.p.) împropriet ărit ă şcoala dup ă legea de la 1893, Seaca Veche, 5.100 m.p.(Cinci mii una sut ă m.p.) împropriet ărit ă şcoala dup ă legea de împropriet ărire de la 1893, Seaca-satul nou, 10.000 m.p. (Zece mii m.p.) cedat de ministerul domeniilor la anul 1904 din locul cunoscut în vatra stului sub numele de Conac. Total în vatra satului: 25.124 m.p.(Dou ăzeci şi cinci de mii una sut ă dou ăzeci şi patru m.p.) Cl ădiri. Un local tip “Casa Şcoalelor” cu dou ă s ăli de clas ă, antreu şi cancelarie în starea cea mai deteriorat ă şi anume: Sala de la R ăsărit complet deteriorat ă numai cu rândul din afar ă de gergevele având trei ochiuri sparte. Sala de la Apus mai pu ţin deteriorat ă ca cea de la R ăsărit numai cu rândul din afar ă de gergevele având dou ă ochiuri de geam lips ă. În dou ă ochiuri de geam de la s ăli, e pus ă tabl ă din timpul iernii. În fiecare clas ă este câte o sob ă de zid şi una de fier în stare rea, câte o catedr ă cu piedestal şi scaun deteriorate, 20(Dou ăzeci) de b ănci în sala de la R ăsărit, 18 (optsprezece) b ănci în sala de la Apus şi una în cancelarie toate în stare mediocr ă, câte o tabl ă liniat ă în fiecare sal ă şi dou ă neliniate în podul şcoalei; dou ă icoane, din care una stricat ă. Antreul are 4 locuri de geam dintre care numai unul nespart. Rândul de deasupra u şilor este complect. Cancelaria şcoalei are o fereastr ă cu şase ochiuri de geam, toate nesparte. În cancelarie sunt dou ă dulapuri pentru arhiv ă, deteriorate, un hârd ău stricat, o lamp ă şi una secure pentru t ăiat lemne. Material didactic. Un glob terestru complet deteriorat; un dulap cu corpuri geometrice în stare bun ă; dulapul f ără încuietoare; h ărţi, una Oceania în stare bunicic ă şi a jude ţului Olt deteriorat ă; Jud. Caliacra şi Durostor în trei exemplare în stare rea; dou ă h ărţi România Mare în dou ă exemplare […] complect deteriorate; h ărţi Europa, una edi ţie româneasc ă, alta Edi ţie francez ă deteriorate; Mica Românie în jude ţe pe carton, deteriorat ă. Tablouri: dou ă morale, dou ă ştiin ţifice [..] complect reformate. Trei religioase şi anume: L ăsa ţi copiii să vin ă la mine, Sf. Petru Areopag şi Isus între c ărturari, toate deteriorate. Treisprezece tablori istorice şi anume: Tudor Vladimirescu la Cotroceni, Columna lui Traian, Sfin ţirea bisericii Curtea de Arge ş, Întâlnirea Osman Pa şa cu domnitorul Carol, Prinderea lui Tudor Vadimirescu, Luarea Sarmisecetuzei, Traian la podul de la Severin, N ăvălirea barbarilor în Dacia, B ătălia de la Marienburg, Alexandru cel Mare etc. Porterete: Regele, Regina, Avram Iancu, Spiru Haret şi Dl. Dr. Angelescu. Domnule Revizor. Avem onoarea a v ă face cunoscut c ă, cu începere de azi 15 Ianuarie a. c. func ţioneaz ă ca suplinitor Dl. D. M. Manu din localitate, care a mai fost suplinitor, în postul vacant de la aceast ă şcoal ă, rugându-vă să binevoi ţi a-i da numirea ca suplinitor şi a-i ordonan ţa chitan ţa la timp. Aceasta în www.memoriaoltului.ro 87
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI interesul înv ăţă mântului, c ăci clasa I de la aceast ă şcoal ă, în acest an, nu are nici un progres, schimbându-se mereu suplinitori. Ştampila. Director: Sm. Pârvulescu. . Domule Pre şedinte, Subsemnatul V. Mare ş, Antreprenorul şcoalei în construc ţie pe lâng ă care se g ăse şte comitetul ce D-voastr ă conduce ţi, în contractul de antrepriz ă dintre mine şi D-tr ă s-a strecurat stipula ţia ca s ă ni se re ţin ă suma de patru zeci mii lei pân ă la recep ţia definitiv ă. Or cum subsemnatul având cheltuieli enorme de suportat şi nu prev ăzute de mine la luarea în antrepriz ă şi pierzând la aceast ă construc ţie dup ă cum se poate constata. Totdeodat ă şi din cauza primei pl ăţ i ce nu mi s-a făcut la timp şi atât cât îmi era necesar pentru procurarea materialelor comandate, care material în acest interval s-a ridicat la un pre ţ considerabil. Deci ast ăzi m ă v ăd for ţat s ă nu mai pot continua lucrul dac ă nu-mi pune ţi acel rest de bani la dispozi ţie spre a procura scândurile pentru pardoseli cum şi cele pentru sc ări şi s ăli. Deci v ă rog cu onoare ca imediat s ă studia ţi chestia şi s ă v ă pronun ţaţi întru cât perd timp şi pl ătesc zadarnic lucr ătorii. La rigoare cer s ă mi se fac ă recep ţia construc ţiei la teren de organele competinte spre a v ă convinge şi Dumneavoastr ă, şi spre a înl ătura perderile la care a ş fi expus. Cu stim ă V. Mare ş din Davide şti Muscel. D-sale D-lui Pre şedinte al Comitetului Şcolar Seaca -Olt . D-lui Pre şedinte al Comitetului Şcolar Seaca-Olt, Cu onoare v ă rog s ă binevoi ţi a aduce la cuno ştin ţa Comitetului Şcolar ce D-voastr ă conduce ţi c ă, conform Contractului, întru cât subsemnatul am neaparat ă nevoie de suma de lei patru zeci mii: 40.000 pentru a angaja varul necesar pentru des ăvâr şirea localului acum şi pentru a mai da şi un acont de 25 mii lei la fabrica de tâmpl ărie Frantz Mare ş din Pite şti. V ă rog cu onoare ca pe ziua de 8 Martie 1925 s ă pot ridica sus zisa sum ă. Semnat: V. Mare ş, 26.II.1925. Domniei Sale, D-lui Pre şedinte al Comitetului Şcolar Seaca-Olt. . D-lui Pre şedinte al comitetului Şcolar Seaca-Olt. Întru cât v-am f ăcut cunoscut verbal de mai multe ori s ă angaja ţi, c ă ast ăzi 13. IV. 1925 s ă fie pământul din clase cum şi nisipul aranjat în clase, fiindu-mi necesare pentru fixarea grinzilor de pardoseli, şi cum 60 de oameni ce i-am angaja ţi stau din aceast ă cauz ă, v ă fac cunoscut c ă, conform contractului ve ţi fi responabili de zilele pierdute. Tot pentru astăzi v-am f ăcut cunoscut pentru a pune ap ă peste var întru cât din cauza vânturilor este supus stric ăciunilor, deci pe aceste motive declar c ă nu-mi asum nici o r ăspundere. Cu stim ă: V. Mare ş. Domniei Sale D-lui Pre ş. al Comitetului Şcolar Seaca-Olt. Dovad ă prin care se adevere şte c ă dl. V. Mare ş, antreprenorul şcoalei în construc ţie Seaca-Olt a depus la comitet adresa din 13 aprilie 1925 prin care , conform stipula ţiunei contractului arat ă c ă părăse şte şantierul de construc ţii întru cât nu i s-au pus la dispozi ţie nisip şi ap ă. Semnat: Sm. Pârvulescu. Domnule Primar, V ă rug ăm s ă binevoi ţi a da tot concursul pentru ca mersul lucr ărilor de www.memoriaoltului.ro 88
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
şcoal ă s ă nu sufere fiind absolut ă nevoe de bra ţe şi de nisip. În caz contrariu maistorul părăse şte lucrul iar daunele ne privesc. Altfel vom raporta Onor Prefecturii. Pre şedinte: Gh. M. Seiculescu, Secretar: Sm. Pârvulescu. s s . DOMNULUI PRE ŞEDINTE AL COMITETULUI ŞCOLAR DIN COMUNA SEACA PREOTUL GH. M. SEICULESCU. La cererea D-vs. reg. la Nr. 177\925, avem onoare a v ă face cunoscut c ă aprob ăm a se da în ziua de 20 aprilie a. c. o serbare şcolar ă iar cu sumele adunate s ă se vie în ajutorul construc ţiei localului de şcoal ă din aceast ă comun ă. În consecin ţă v ă rug ăm s ă bine voi ţi a dispune ca dupe terminarea serb ărei s ă se dreseze un proces verbal prin care s ă se constate rezultatul b ănesc realizat dupe care ne ve ţi trimite copie. Ştampila. Prefect Indescifrabil. Delegatul Asisten ţei Sociale şi Oficiul I. O. V. I. Racoviceanu. . Domnule Director,V ă facem cunoscut a pune în vedere D-lui Matei Pârvan, ini ţiatorul serb ărei din 20 Aprilie, c ă i se aprob ă a da serbare în sus zisa zi, în localul şcoalei, pentru m ărirea fondului necesar construc ţiei noului local de şcoal ă.Ştampila.Revizor şcolar Indescifrabil. Secretar Indescifrabil. Domnule Perceptor, Cu onoare v ă depunem suma de lei 271( dou ă sute şapte zeci şi unul) tax ă legal ă la biletele vândute la serbarea dat ă în seara zilei de 20 aprilie a. c. Tot deodat ă v ă depunem şi biletele r ămase ne plasate şi anume: 81 a 30 lei din 150 emise şi 68 a 20 lei din 100 bilete emise. Director: Sm. Pârvulescu. Domnule Pre şedinte, Conform ordinului Casei Şcoalelor Nr. 15253, vi se face cunoscut c ă d-l Sm. Pârvulescu este înlocuit din func ţia de secretar al acelui Comitet Şcolar şi ca atare va preda toate scriptele d-lui Epureanu. Ştampila. Pre şedinte: V. Alim ăne ştianu. Ne vom conforma, 22 iunie 1925, semnat Pr. Gh. Seiculescu. s . Domnule Pre şedinte, Vi se face cunoscut c ă d-l Gh. St ănciugel Slatina a oferit geamuri pentru localurile de şcoal ă cu pre ţurile de lei 150 metrul patrat a şezat la loc în orice comun ă din jude ţ. Şi ca atare orice geamuri ce ve ţi pune la localurile de şcoal ă s ă v ă adresa ţi susnumitului în Strada Lipscani nr. 81, pentru a v ă furniza geamurile necesare care sunt de bun ă calitate şi cu pre ţ convenabil. Pre şedinte: V. Alim ăne ştianu, secretar Indescifrabil. D-lui Pre şedinte al Comitetului Şcolar Seaca-Olt. Domnule director, Vi se face cunoscut c ă onor inspectoratul şcolar a dispus ca s ă se desfiin ţeze pe 1 ianuarie 1929 postul de maestr ă de gospod ărie dela şcoala dvs. în care post func ţioneaz ă D-ra Rodica Georgescu, întru cât la acea şcoal ă se g ăsesc şi înv ăţă toare care pot s ă predea elevelor lucrul de mân ă şi gospod ă. Comunica ţi celor în drept. Ştampil ă. Revzor Indescifrabil.
www.memoriaoltului.ro 89
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
s . Domnule director, Am onoarea a v ă încuno ştiin ţa c ă din cauza pojarului şi a variolei ce bântuie prin comun ă şi printre elevii Dv. de şcoal ă, se suspend ă cursurile pe patru zile cu începere de luni -10 Decembrie a. c. În acest decurs de timp se va face şi cur ăţ enia şi dezinfec ţia localului de şcoal ă sub controlul org. sanitar. Ştampila. Semn ătura: Dr. I. Popescu. . Domnule Medic, Am onoarea a v ă face cunoscut c ă la aceast ă şcoal ă sunt o mul ţime de cazuri de variol ă şi pojar printre elevi. În a şa caz v ă rog s ă binevoi ţi a v ă deplasa a v ă transporta în comuna noastr ă spre a lua m ăsurile legale. Director: C. M. Ni ţulescu . D-lui Medic al Circ. Sanitare Crâmpoia Domnule Revizor, La ordinul D.voastr ă Nr. 5918-1928 avem onoarea a v ă înainta tabloul cerut cu toate datele: Situa ţia cadre didactice 1920-1921 Nr. Înv ăţă tor Titlul în care Anul crt Na ştere func ţioneaz ă numirii prov. 1. Smar. R. Pârvulescu 1895 definitiv 1918 2. Florentina Georgescu 1868 definitiv 1895 4. D-tru D. Epureanu 1894 provizoriu 1918 Efectivele de elevi ale Şcolii Primare Seaca (8 dec. 1924) Nr. Categorie Clasa B. F. Total crt 1. Copii de şcoal ă - 247 112 359 2. Copii înscri şi I 58 7 65 3. Copii înscri şi II 53 8 61 5. Copii înscri şi III 49 12 61 6. Copii înscri şi IV 69 5 74 Efectivele de elevi-regula ţi şi neregula ţi (8 dec.1924) Clasa R. N. B. F. B. F. I 45 5 15 - II 47 6 8 - III 39 9 10 3 IV 59 5 10 -
*Au r ămas nerecenza ţi la Clasa I din lips ă de locuri 98 de elevi.
www.memoriaoltului.ro 90
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
T T
, revista corpului didactic primar din jude ţul Olt. Apare la Slatina, bilunar de la 15 nov. 1908 pân ă la 1/31 august 1910, sub îngrijirea unui comitet format din institutori şi înv ăţă tori din jude ţul Olt (I. Luncanu-inspector şcolar, G. Poboran-directorul Şcolii nr.1 ,,Iona şcu”, M. Mihalcea-institutor, P.R ădulescu institutor, Sp. Pretorian institutor, A. Rădulescu- institutoare , Eug. Demetrescu-institutoare, M.Beelleti-institutoare, S.Mo şoiu – institutoare, N.P ădureanu-revizor şcolar, St.Dobrinescu-înv ăţă tor, I.Mih ăilescu-înv ăţă tor, N.Mitulescu- învăţă tor, D.C ăpăţ ineanu-înv ăţă tor . De la nr.1-2/1-31 iulie 1910 redactor şi administrator este G.Poboran iar revista î şi modific ă subtitlul ,,Revista didactic ă a jude ţului Olt”. Se tip ăre şte la Tipografia de lux,,Constantinescu & fiu, str. Lipscani, nr. 26. Abonament 4-6 lei pe an. Apare în 16 pagini. Se cunosc numerele: 1/15nov. 1908, 2/15 dec.1908, 3/1ian.1909, 4/15 ian.1909, 5/31 ian.1909, 6/15 febr.1909, 7/1 martie 1909, 8-10/15 apr.1909, 11-12/15 mai 1909,13-14/15 iun.1909,15/1 iulie 1909,16-18/15 sept.1909, 19/15 oct.1909, 1-2/1-31 iul.1910, 3-4/1-31 aug.1910. În ,,Cuvîntul nostru” ap ărut în nr. 1/15 nov.1908 se spune: ,,Credem şi sper ăm c ă prin modesta noastr ă revistă se va face un folos oarecare, pe care nu-l vom putea îns ă vedea clar mai dinainte. Publica ţia noastr ă va fi o oglinjoar ă a st ării noastre culturale şi a tot ce va ţine de cultur ă. Cunoscându-ne bine şi adev ărat, putem şti cum s ă muncim şi încotro s ă îndrept ăm drumul. Cunoscându-ne bine şi adev ărat vom şti cum st ăm. A şti cu adev ărat cum st ăm este cuiul de care atârn ă toat ă averea noastr ă na ţional ă. A nu şti cum st ăm înseamn ă a merge cu ochii lega ţi . Orice român care î şi iube şte ţara nu din condei ,ci din inim ă,trebuie s ă vaz ă pân ă în fund str ăvezia mas ă a poporului nostru”. Dup ă o întrerupere de 9 luni, revista reapare în august 1910 men ţionând c ă: ,,Din multiplele greut ăţ i îns ă ce întâmpin ă mai în toate p ărţile astfel de reviste jude ţene, dup ă un an de zile a încetat a mai ap ărea. Pentru ca nici înv ăţă torii din jude ţul Olt s ă nu r ămân ă îns ă mai prejos de cei din jur ai altor jude ţe, s-au hot ărât a o continua şi sus ţine mai departe prin al ăturatul proces verbal, la care au aderat şi câ ţiva domni institutori şi institutoare” (şi urmeaz ă semn ăturile a 135 de înv ăţă tori şi institutori). Interesante sunt în paginile revistei evoc ările închinate unor dasc ăli din trecut (George Mich ălescu de la Şcoala Iona şcu , 1834-1908; Iancu S.Iona şcu 1819-1876; Alexe Marin, 1810-1893; Ion Lugo şian, 1840-1877, care din 1862 a func ţionat la Şcoala Iona şcu). O impresie despre cum se s ărb ătorea ziua de 10 mai ne putem forma parcurgând nr. 11-12/15 mai 1909, p.26 (un Te Deum la Catedrala Iona şcu, cuvântul prefectului, serbarea şcolar ă din gr ădina public ă). Din acela şi num ăr www.memoriaoltului.ro 91
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI afl ăm despre apari ţia lucr ării ,,Curs practic de lucru manual”, scoas ă de înv ăţă torul Fl. Ilioa şa din Pleni ţa. Din nr. 15/1 iul. 1909 afl ăm cum s-a comemorat la Slatina poetul Mihai Eminescu la 20 de ani de la moartea sa şi este publicat ă conferin ţa lui G.Poboran. În nr.1-2/1-31 iulie 1910 g ăsim o recenzie la ,,Istoria Ora şului Slatina”, de G.Poboran, preluat ă din ,,Convorbiri Literare”, nr.2/1910. Tot aici se avanseaz ă ipoteza c ă Mihai Viteazul, domnul Ţă rii Române şti (1 sept.1593-8 aug.1601), s-a n ăscut la Dr ăgoe şti-Olt în vara anului 1557. La aceast ă dat ă, Pătra şcu cel Bun voievod petrecea la Dr ăgoe şti împreun ă cu sfatul s ău compus din mai mul ţi boieri din divan. Drept surs ă a acestei aser ţiuni este indicat ă ,,Condica Episcopiei Râmnic, mss.2530,f.382” şi ,,Revista pentru istorie şi arheologie”,vol.X, 1909. Articolele de istorie local ă eviden ţiaz ă meritele filantropilor Iona şcu Cupe ţu (nr.1/15 nov. 1908, p.6), I. Varipati (idem). Tot cu tematic ă istoric ă sunt şi contribu ţiile lui G.Poboran ,,Din istoria ţiganilor”ori ,,Act g ăsit la mo şnenii din Bârse şti –Olt”, ce prezint ă un document de la 1585-1591 provenind de la Mihnea Turcitul. În nr.3-4/1-31 aug. 1910 este necrologul doctorului Al.St ăncescu, deputat, decedat la 14 iulie. Mai apar diverse ştiri administrative, culturale, comunic ări pe teme de metodic ă, didactic ă, ştiri economice,tradi ţii şi obiceiuri populare locale. Înv ăţă torul Ioan Gh.Belu din Oporelu prezint ă poezia popular ă ,,Cântecul lui Voinea”. Al ţi colaboratori: N.M. Predescu, N.Tudor, Radu Popescu, preot N.Ionescu, Traian Adolferescu, Ioan S. Dimitrescu (Cepturi), Radu Popescu (Turia), E. C ăpăţ ân ă, pr.St.B ărc ănescu (B ărc ăne şti), Dimitrescu Firicel (B ărăş ti-Olt), M.Iliescu (Constantine şti). (B.A.R. P.I 3515, F.25x17 cm)
T , publica ţie de veghe la respectarea democra ţiei. Apare la Slatina din martie 2002, director Nicolae Ti ţa, 6 pagini , 600 lei. Editor Societatea de Pres ă ,,Santinela”. Redac ţia str.Ana Ip ătescu nr. 20, Slatina. Apare s ăpt ămânal. Lansarea noului ziar s-a f ăcut la 18 martie 2002 la Biblioteca Jude ţean ă ,,Ion Minulescu”din Slatina. Nicolae Ti ţa, fostul redactor şef al revistei ANOTIMP MAGAZIN, imprim ă gazetei un stil b ătăios, dezv ăluind opiniei publice deopotriv ă neregulile din tab ăra puterii cât şi minusurile opozi ţiei. Public ă ştiri din actualitatea politic ă, anchete, reclame. Informa ţii culturale pu ţine. În nr. 142/7-13 iunie 2005 se face o prezentare volumului ,,În spatele cortinei de fier.România sub ocupa ţie ruseasc ă”, de George Manu, volum lansat la 10 iunie 2005 la Muzeul de Istorie Slatina. (Biblioteca Jude ţean ă ,,Ion Minulescu”,Slatina). Bibl.,,SANTINELA ,a 12-a publica ţie a jude ţului”,în LINIA ÎNTÂI, nr .74/28 febr.-6 martie 2002, p.11; ,, O nou ă publica ţie în peisajul presei de la Olt , SANTINELA –editor Nicolae Ti ţa”, în RIPOSTA nr. 406 din 25 februarie 2002, p. 4.
www.memoriaoltului.ro 92
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
T T , revist ă anual ă, apari ţie 1998, 40 pagini. Editura Dosoftei, Slatina, patron D.C.Radu . Revista Liceului Teoretic ,,Tudor Vladimirescu” Dr ăgăne şti Olt. Coordonator prof. dr. Dumitru Şerban Dr ăgoi. Am consultat nr.1,2,3/1998. În paginile revistei vom g ăsi semn ăturile prof.univ.dr. Andrei Marga, prof.univ. dr. Ion Dodu B ălan. Mai colaboreaz ă profesorii: Ion Georgescu, Dumitru Şerban Dr ăgoi, Alina Mitru ţ, Teodor Cârnaru, Clarisa Cimpoieru, Marin Mihalache, Eugenia Pletea, Ionu ţ Bogdan Popescu. Cuprinde şi încerc ări poetice semnate de elevi. (Arhiva autorilor, F.28x14 cm).
T , organ conservator. Apare la Slatina între 27 mai-18 iunie 1905, săpt ămânal, sub direc ţiunea unui comitet. În colec ţiile B.A.R. se p ăstreaz ă numerele 1/27 mai 1905, 2/1 iunie 1905, 3/10 iunie 1905 şi 4/18 iunie 1905. Abonamentul, 15 lei anul, 5 bani num ărul. Tipografia David J. Benvenisti, Craiova. Ziarul polemizeaz ă cu redac ţia ziarului ,,ECOUL OLTULUI” (Memoria Oltului 6/2012), condus de Titus Stoika, ziar numit în derâdere Gălu şca Oltului. Analizând situa ţia Partidului Conservator în jude ţul Olt, un redactor scrie: ,,În toată ţara, la 1888 cadrele Partidului Conservator erau sim ţitor reduse, astfel c ă masele aleg ătorilor, dup ă o domnie a liberalilor de 12 ani, au putut cu înlesnire da victoria şi unanimit ăţ i conservatorilor, conduse numai de nemul ţumirea general ă de atunci. Mai mult ca oriunde la Olt, conservatorii stau r ău, căci liberalii având în fruntea lor pe dl.Tache Protopopescu, om inteligent activ şi energic şi dorind prin orice mijloc a avea st ăpânirea exclusiv ă şi complet ă a jude ţului, uzând de situa ţia şi influen ţa lui la centru se ocupase şi se ocup ă a satisface în mare interesele majorit ăţ ii aleg ătorilor pentru a şi-i ata şa în mod definitiv. Cineva, făcând o statistic ă ar observa c ă la finan ţe, regie, Letea, credit, funciar rural, mi şun ă func ţionari olteni cu şi f ără merite. Totu şi, o mân ă de habotnici, conservatori de principii, prin tradi ţie, convingere şi caracter, în fruntea c ărora era reposatul C.G ăbunea, Heliad, I. Polihron, I.Ioanid şi al ţii , au rezistat. Din nefericire, de la Severin î şi str ămutase domiciliul politic de vreo 5 ani, dl. C. Colib ăş eanu, mare bog ăta ş, om pu ţin cult dar care cu o înf ăţ işare în şel ătoare, a câ ştigat confien ţa lor şi a fost numit prefect cu asentimentul tuturor. Imediat începe opera lui de distrugere...” Colaboratori: C.Popoviceanu (avocat), Mihail Caracostea (avocat), Scevola Z ăgănescu, I.Florescu şi al ţii folosind pseudonime. (B.A.R. P.IV 43455,F.51x37cm, la 18 iunie 57x39 cm).
www.memoriaoltului.ro 93
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
s Vasile Radian, Ion D. Tîlv ănoiu, Floriana Tîlv ănoiu
În comuna Dobrosloveni, jud. Olt sunt dou ă monumente ale eroilor din ultimele dou ă mari războaie. Ambele monumente se aseam ănă ca şi arhitectur ă. Primul, mai vechi, a fost ridicat de către locuitorii satului Potopin în cinstea concet ăţenilor care şi-au jertfit via ţa în Primul Război Mondial. Este a şezat într-o incint ă închis ă cu un gard din beton. Monumentul, cu aspect de obelisc, se încheie la partea superioar ă cu o acvil ă cu aripile deschise şi în plisc, o cruce. Pe frontispiciu, respectiv pe primul segment al monumentului, se afl ă un tablou, sculptat în basorelief, cu un grup de solda ţi porni ţi la atac pe s o colin ă. s În fundalul imaginii se v ăd mun ţi şi pâlcuri de copaci. Pe segmentul al doilea, mai înalt decât primul se afl ă inscrip ţia: „Satul Potopin recunosc ător eroilor s ăi mor ţi în r ăsboiul din 1916-1919”, iar mai sus de acest înscris este sculptat în medalion bustul soldatului necunoscut. Imagistica faţadei principale se continu ă cu dou ă cruci vopsite în culoarea gri şi contur negru. Lâng ă monument sunt dou ă cenotafe: unul dedicat „eroului c ăpitan, Tudoric ă N. Luncanu, mort pentru patrie în luptele desrobirii Ardealului, în com. Meghe şon, jud. Ozolon, 3 dec. 1944” (în afar ă de aceste înscrisuri, pe crucea din marmur ă se mai g ăsesc o fotografie, dar care a fost vandalizat ă, şi un desen reprezentând o casc ă militar ă şi o sabie), iar altul dedicat “eroului soldat Constantin Cioroianu de ani 21, mort pentru patrie în 1916”. Pe primul cenotaf apare, ca şi pe monument, inscrip ţia cu numele autorului monumentului : „ Bianchi Cr.”
1. Serg. Dinu N – lae 11. Dinu Eliodor 2. Cap. Dogaru Marin 12. Florea Nu ţă 3. Cap. Magnea Florea 13. Cioroianu Chirea 4. Badea Stancu Sold. 14. Delcea D-tru 5. Voiculescu M-rin 15. Ghiocel P ăun 6. Magnea Petre 16. Peta Ion 7. Dinu Iancu 17. Necu Ilie 8. Ştefanache Ion 18. Negurici Vasile 9. Cochintu Ştf. 19. Micotoi Ştf. 10. Lunganu N-lae 20. Bidica Marin www.memoriaoltului.ro 94
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
21. Pe ţa Ghe. 28. Negu ţ Florea 22. Cioroianu Ion 29. Cioroianu Tudor 23. Slancu Vasile 30. Cleasc ă D-tru 24. Magnea Ghe. 31. Cârstea Ilie 25. Pe ţa Ion 32. Cerbu C-tin 26. Dinu Ion 33. Chivu I. C-tin 27. Gu şe Barbu 34. Costache Ion Cel de-al doilea monument se afl ă în apropierea aceluia şi drum jude ţean, în partea stâng ă, pe direc ţia Caracal, fa ţă -n fa ţă cu Troi ţa construit ă recent. A fost ridicat în anul 1976, la ini ţiativa unui comitet alc ătuit din: Iova Ilie, primarul comunei, Badea I. Ilie, Colceag Alex., Tri şcoiu Nicolae, Preda Ion, Papa Petre. Monumentul, alc ătuit din 4 corpuri şi, la partea superioar ă, un vultur preg ătit de zbor, este a şezat pe un postament în dou ă trepte. Pe al doilea corp, latura de la r ăsărit, este scris comitetul de ini ţiativ ă. Numele şi prenumele eroilor sunt scrise pe trei pl ăci de marmur ă, aplicate pe cel de-al treilea corp al construc ţiei (pe fe ţele dinspre apus, r ăsărit şi miaz ăzi). Pe fa ţad ă este scris: „S-a ridicat acest monument în cinstea eroilor c ăzu ţi în luptele răsboaielor, 1916 - 1919 şi 1941 – 1945”. s
Eroii 1916-1919 16. Mitrache Filip 17. Cioboata Alecu
1. Badea Marin Serg. Maj. 18. Minc ă C-tin
2. Dobre Ion Serg. 19. Stoian Dinc ă
3. Doroban ţu Ghe. 20. Marcu Ion
4. Rostogol Ion 21. Burcea C-tin
5. Neac şu Marin Cap. 22. St ănic ă Nicolae
6. Sandu Ion 23. Cutulbea P-che
7. Triscoiu Badea Sold. 24. Stoica Apostol
8. Preda Apostol 25. Nedelcu Marin
9. Ioni ţă Ghe. 26. Mazdr ăngun ă M.
10. Popa Ion 27. Badea Vasile
11. Popa Tudor 28. Badea Marin
12. Ognof Nicolae 29. Stan D-tru
13. Vasile Florea 30. Neac şu Marin
14. Bonea Nicolae 31. Pătru Ghe. 15. Albinet Ion www.memoriaoltului.ro 95
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
32. Giurc ă Marin 47. Mitrache C-tin 33. Giurc ă Radu Eroii 1941-1945 34. Giurc ă D-tru 1. Ene Ghe. Plut 35. Giurc ă Ion 2. Tulbure Traian Serg. Maj. 36. Stanciu Marin 3. Carzon Paul 37. Stanciu Florea 4. Carzon Ghe. Serg. 38. Stanciu Andrei 5. Popescu Barbu 39. Ene C-tin 6. St ănic ă Florea 40. Nicolae Dinc ă 7. Bădănoiu Tudor 41. Nicolae Ilie 8. Nedelcu D-tru 42. Lăţea Ion 9. Gâlc ă Alex. Cap. 43. Ştefan Ion 10. Stan Florea 44. Măzdr ăgun ă D. 11. Peciu Ghe. 45. Baronescu Alex. 12. Dumitru Petre 46. Baronescu Ştef.
În nr. 24/februarie 2014 al revistei noastre la pag. 53 rândul 1 de sus s-a strecurat o regretabil ă eroare. Cerând scuze autoarei, facem precizarea c ă în 1931 sediul Muzeului Romana ţiului din Caracal nu se afla în cl ădirea din str. Libert ăţ ii nr.6, institu ţia fiind înfiin ţat ă- a şa cum se afirm ă la începutul articolului – în 1949. Errare umanum est!
s s s s s s s s s s s s
s T s
s s s T
www.memoriaoltului.ro 96
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
www.memoriaoltului.ro 97
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
www.memoriaoltului.ro 98
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
www.memoriaoltului.ro 99
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
www.memoriaoltului.ro 100
An. III, nr.3 (25), Martie 2014 MEMORIA OLTULUI
www.memoriaoltului.ro 101