REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 6, 2015 Constantin Stere şi Constituţia României din 1923 Cătălin TURLIUC, doctor în drept, profesor universitar (Academia Română, Filiala Iași) Marius BALAN, (Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași)

În articol este analizat procesul elaborării și sursele doctrinare care au stat la baza adoptării Constituției României din anul 1923. Se invocă momentul pierderii experienţei celui mai calificat doctrinar în drept constituţional al momentului: Constantin Stere. Sunt examinate ideile steriene referitoare la statul de drept, la rolul adunării constituante în adoptarea constituției, la instituția drepturilor și libertăților omului și garanțiile acesteia, la principiul autonomiei locale. Cuvinte-cheie: constituție; stat de drept; adunare constituantă; autonomie locală; drepturi și libertăți; garanții. * * * The process of development and doctrinal sources that lay at the basis of adoption of the Romanian Constitution of 1923 are being analyzed in this article. It is invoked the time of experience’s loss of the best qualified doctrinaire in con- stitutional law of that moment: Constantin Stere. It examines the ideas of Constatntin Stere on the state of law, the role of the Constituent Assembly in adopting the constitution, human rights and freedoms institution and its guarantees, the principle of local autonomy. Keywords: constitution; state of law; constituent assembly; local autonomy; rights and freedoms; guarantees. u o biografie bine cunoscută de mulți inves- cu aplecarea spre un meliorism social neconectat la Ctigatori ai câmpului social și ai trecutului, cu realitățile curente și conjuncturile politice ale epocii segmentele ei luminoase și părțile ei de umbră, Con- nasc tragismul unor traiectorii politice asumate cu en- stantin Stere rămâne, fără îndoială, un reper de con- tuziasm. Considerăm că aceste scurte și, poate, prea siderabile proporții în societatea română angajată pe generale considerații constituie o prolegomenă sufici- calea modernizării sale. Din motive evidente, gene- entă la subiectul abordat de noi. Fără a avea pretenții rate de însuși subiectul intervenției noastre, nu vom de deschizători de drumuri și nici ambiții exhaustive zăbovi inutil reluând informații redundante în context și, firește, cu rezervele necesare pentru un astfel de despre viața și activitatea celui care astăzi primește cu demers, ne propunem să evocăm aici, pe scurt, câte- deplină îndreptățire omagiile noastre (în chiar ziua în va din considerațiile noastre cu privire la chestiunea care se împlinesc 150 de ani de când a intrat în această Constituției din 1923 și viziunea lui Constantin Stere lume). Politician, jurist, profesor universitar, ideocrat, față de această importantă problemă. literat, om de spirit și cărturar mereu implicat, Con- Așa cum bine se știe, o constituție nu este nici pe stantin Stere este congenerul unei pleiade de mari departe un simplu act juridic de valoare fundamentală români care au trăit momentul sublim al nașterii Ro- ci, deopotrivă, un act politic și un cadru definitoriu mâniei întregite, dar și vitregiile unei tulburate peri- important pentru evoluția unei societăți moderne. Ea oade din istoria țării și umanității, perioadă suprapusă este în fond nu numai o consacrare a unei realități pal- primei noastre integrări și sincronizări cu Europa. Un pabile, ci și o promisiune pentru un anume tip de vii- emancipator prin acțiune și vocație, un militant al ca- tor considerat dezirabil și predictibil. uzei naționale dar și a celei sociale în politică și ga- Reputaţia postumă a Constituţiei din 1923 este una zetărie, Constantin Stere își caută încă locul meritat neaşteptat de bună – atât de bună, încât mai degrabă în Panteonul național. Chiar dacă realizările sale au critica ar fi de natură să surprindă. Chiar şi literatura fost notabile în anumite domenii – ne referim aici cu din anii ultimi ai comunismului a fost relativ favorabi- predilecție la cele care presupuneau matură și serioasă lă în aprecieri. În ochii istoriografiei, parazitată ideo- reflecție, precum și înzestrare cu talent și alonjă inte- logic din „Epoca Ceauşescu”, legea fundamentală din lectuală – limitele sale au fost evidente când a fost vor- 1923 avea numeroase merite: propensiunea etatistă, ba de implicare în politica concretă, în efervescenta și emanând din voinţa unui singur partid, ai cărui lideri mereu capricioasa viață publică românească mânată și aveau tendinţa să controleze ferm statul şi economia, ghidată de pulsiuni specifice unei forma mentis, care sensibilitatea (justificată) faţă de problemele sociale, nici astăzi nu ne-a părăsit în întregime. O tardivă con- caracterul centralizator şi ostilitatea faţă de ideea de solare față de această realitate o putem găsi și în faptul autonomie, precum şi lipsa de receptivitate faţă de că mulți alți cărturari români, remarcabili prin gândi- consacrarea constituţională a obligaţiilor internaţio- rea și opera lor, au avut o evoluție mai degrabă tristă și nale. Pentru duşmanii comunismului, acelaşi act re- plină de umilințe pe marea scenă politică a țării (Nico- prezenta simbolul ordinii constituţionale liberale şi lae Iorga, sau, de ce nu, Petre Andrei, democratice a unui stat naţional unitar independent. ca să ne rezumăm doar la aceste exemple). Se vede, de Constituţia din 1923 contrasta, atât cu cea din 1938 aici, că demofilia specifică intelectualilor combinată („Constituția salvării naționale” – cum a fost numită

28 Nr. 6, 2015 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

în epocă), cât și cu domnia fărădelegii din anii comu- că noile camere vor forma Adunare constituantă şi vor nismului (mai cu seamă, fața de ceea ce numim astăzi adopta noua Constituţie. Nu s-a respectat nici de data drepturile omului); ba, mai mult, a fost contrapusă ca aceasta cerinţa din art.128 al Constituţiei încă în vigoa- un exemplu pozitiv Constituţiei din 1991, căreia i-au re, conform căruia trebuia adoptată o lege de revizuire fost găsite multe neajunsuri, nu numai sub aspectul care să fixeze articolele ce urmau a fi modificate, după circumstanţelor politice şi procedurii prin care a fost care urma actul de dizolvarea de drept a Parlamentu- adoptată, ci şi în privinţa conţinutului normativ. lui şi alegerea camerelor care urmau a face revizuirea Dacă în 1866, în ciuda rivalităţilor şi adversităţilor propriu-zisă. Dezbaterile parlamentare au fost aprinse personale sau doctrinare, a existat un consens funda- și înverşunate. Așa cum bine se știe, nu s-a realizat un mental în privinţa modului şi a formei de existenţă a consens politic general şi transpartinic în privinţa legii statului român, adoptarea Constituţiei din 1923 a fost fundamentale, care a fost impusă de majoritatea libe- marcată de dispute politice şi ideologice înverşunate, rală şi respinsă ferm de ţărănişti şi de naţionalii arde- în parte explicabile atât prin polarizarea politică re- leni. Tehnic, avem de-a face cu o revizuire substanţia- zultată ca urmare a lărgirii considerabile a spectrului lă a Constituţiei din 1866, şi nu cu o nouă constituţie. electoral, cât și a noilor realități complicate ale Româ- Structura constituţiei revizuite rămâne neschimbată: niei proaspăt întregite. opt titluri, consacrate, în ordine, teritoriului român, Noua situație de după încheierea Primului Război drepturilor românilor, puterilor statului, finanţelor, Mondial, bulversarea raporturilor politice, sociale şi puterii armate, dispoziţiilor generale, revizuirii şi nor- economice produsă de acesta, precum şi unirea ce- melor tranzitorii şi suplimentare. Succesiunea logică lorlalte provincii istorice locuite de români au impus a secţiunilor este păstrată, ca şi conţinutul majorităţii cu mare necesitate reconsiderarea legii fundamentale. articolelor (unele suferind adaptări sau modificări mi- Circumstanţele ideologice şi politice ale primilor ani nore); datorită eliminării unor articole şi inserării alto- interbelici au fost cu totul speciale. Soluţiile liberale ra noi, articolelor legii fundamentale li s-a dat o nouă ale constituţionalismului clasic erau puse în discuţie, numerotare. În fapt, Constituția din 1923 cuprindea ca şi unele principii – considerate atunci – fundamen- 138 de articole, cu șapte mai multe decât Constituția tale ale gândirii juridice. Una dintre temele predilecte modificată în 1917. Din totalul articolelor, 76 au fost de dispută era „problema socială” – conturată și per- menținute în forma inițială din 1866, iar restul au fost cepută cu mai mult de o jumătate de secol înainte, dar modificate sau reformulate. resimţită cu deosebită acuitate în acei ani. Oferta doc- Deşi preocupările privind conţinutul Constituţi- trinară a epocii era de o mare diversitate – liberalism, ei României întregite nu au lipsit, proiectele venind conservatorism, , austro-, fascism, din partea unor formaţiuni politice diverse, accesibile corporatism, anarho-sindicalism, bolşevism/comu- publicului larg şi dezbaterilor pe durata mai multor nism –, iar potenţialul distructiv şi caracterul totali- ani (1922-1923), rezultatul avea să fie un act adoptat, tar al unora dintre aceste soluţii nu se manifestaseră aproape în mod unilateral, de către partidul de guver- făţiş, sau nu erau încă percepute și înțelese ca atare. nământ, cu desconsiderarea ideilor şi soluţiilor avan- Pe moment, oroarea faţă de trecutul recent se asocia sate de adversarii politici. În contribuţia sa la ciclul cu aşteptările cele mai optimiste în privinţa viitorului de conferinţe organizat de Institutul Social Român, apropiat, iar diversitatea stridentă a unei oferte de so- – critic înverşunat al Constituţiei din luţii politice şi economice dintre cele mai contradicto- 1866 şi a filosofiei politice care a determinat adop- rii era contrabalansată de împrejurarea că toate ideile tarea acesteia – îşi exprima regretul că această lege noi ale timpului păreau să conveargă în a respinge fundamentală a fost redactată în absenţa personaju- – sau măcar relativiza – soluţiile constituţionale ale lui politic cel mai calificat în această privinţă: Mihail liberalismului clasic. În opinia unora, o situaţie cu to- Kogălniceanu. Noua Constituţie din 1923 avea să se tul nouă reclama o nouă constituţie. Chiar şi cele mai nască în circumstanţe similare, prin neluarea în con- prudente şi rezervate luări de poziţie reclamau o revi- siderare a experienţei celui mai calificat doctrinar în zuire amplă şi consistentă a Constituţiei din 1866. drept constituţional al momentului: Constantin Stere. Sunt cunoscute patru anteproiecte de lege funda- Pierderea este dublă: pe de o parte, ideile solid arti- mentală, elaborate în primii ani de după Unire: Ante- culate exprimate în Anteproiectul său de Constituţie şi proiectul Cercului de Studii al PNL din 1921; Ante- în Expunerea de motive ale acestuia nu au fost puse în proiectul Partidului Naţional Român din Transilvania, aplicare, iar pe de altă parte, datorită deciziei luate de elaborat de universitarul clujean Romul Boilă; Ante- conducerile principalelor partide de opoziţie (Partidul proiectul profesorului cernăuţean Constantin Berariu Ţărănesc şi Partidul Naţional), parlamentarii acestor și, în fine, Anteproiectul Partidului Ţărănesc, elaborat formaţiuni politice nu au participat la dezbateri. Ast- de Constantin Stere. fel, a fost pierdută ocazia de a avea o critică sistema- Guvernul liberal format în 19 ianuarie 1922 a sta- tică asupra textului Constituţiei din 1923, expusă de bilit data alegerilor parlamentare, anunţând, totodată, la tribuna reprezentanţei naţionale. O asemenea expu-

29 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 6, 2015

nere ar fi avut, fără îndoială, un impact politic major în favoarea minorităţilor, ci impun și asumarea unui şi ar fi marcat profund evoluţia doctrinei şi a practicii anumit mod de a organiza statele noi şi pe cele consi- dreptului constituţional, atât în anii interbelici, cât şi derabil mărite teritorial. în perioada postcomunistă. „Regatul Român, ca stat al întregului popor ro- Anteproiectul Partidului Ţărănesc mânesc, renăscut astfel prin afirmarea principiului Dintre proiectele de lege fundamentală anterior de suveranitate naţională, este ţinut să-şi rezidească amintite, cel al Partidului Ţărănesc se distinge prin edificiul politic pe această temelie, în conformitate cu coerenţă şi rigoarea redactării. Expunerea de moti- normele noii ordini de drept public şi cu obligaţiunile ve semnată de Constantin Stere constituie un adevărat lui internaţionale”. „El s-a angajat şi formal printr-un curs de teorie a constituţiei în miniatură, atestând atât tratat internaţional «de a da garanţii sigure de liber- profundele cunoştinţe în materie ale autorului, cât şi tate şi de dreptate atât tuturor locuitorilor din vechiul consecvenţa sa doctrinară. regat al României, cât şi celor din teritoriile de curând Prima problemă luată în consideraţie de autor este transferate, fără deosebire de limbă şi religiune»”. cea a necesităţii convocării unei adunări constitu- În al doilea rând, Constantin Stere se arată ostil ante. Problema adunării constituante este examinată ideii de adunare constituantă bicamerală. Reamintim din perspectiva doctrinei suveranităţii naţionale, pri- că adunările alese la începutul anului 1922 au fost de- vită atât sub aspectul dreptului naţiunii la autodeter- clarate constituante, eludând astfel prevederile Con- minare, cât şi în contextul evoluţiilor recente pe pla- stituţiei încă în vigoare, prevederi care reclamau ca nul dreptului internaţional şi al constituirii Societăţii revizuirea să se facă în doi paşi: adoptarea legii de Naţiunilor potrivit Tratatului semnat la Versailles la revizuire indicând articolele care urmau a fi modifi- 28 iunie 1919. Cu această ocazie, Constantin Stere cate, ceea ce ducea la dizolvarea de drept a ambelor abordează delicata problemă a angajamentelor inter- camere, urmată de alegerea unor camere noi care tre- naţionale privind drepturile minorităţilor, în privinţa buiau să modifice articolele respective. „O constituan- căreia primul ministru Ionel Brătianu a fost şi a rămas tă bicamerală – susţine profesorul ieşean –, care este o cât se poate de rezervat, atât în timpul Conferinţei de vădită contrazicere în termenii înşişi, ar constitui dar Pace de la Paris (1919-1920), cât şi după aceea. Con- şi o flagrantă violare a principiului suveranităţii naţi- stantin Stere se arată favorabil punctului de vedere onale”. exprimat de autorii tratatelor minorităţilor, conform În finalul pledoariei sale pentru o adunare constitu- căruia stipularea prevederilor privind drepturile mi- antă unicamerală, Stere citează pasaje din programul norităţilor sunt justificate în cazul „naţiunilor tinere” Partidului Ţărănesc (redactat cu contribuţia sa majo- (al statelor nou apărute) şi al celor care au dobândit ră), ilustrând implicit contrastul dintre poziţia acestui „sporiri însemnate teritoriale”. El priveşte dispoziţii partid şi cea a Partidului Național Liberal. „Statele prin grilă liberală, ca obligaţie a „României de a se mici şi mijlocii, în sfera raporturilor internaţionale, nu guverna ca naţiune liberă, sub garanţia Societăţii Na- se pot sprijini atât pe forţa lor materială, cât pe forţa ţiunilor”. Personajul nostru preia argumentaţia de sor- lor morală. Revendicările unei noi ordini internaţiona- ginte liberală a marilor puteri, susţinătoare ale tratate- le, întrupate în Liga Naţiunilor ca organ reprezentativ lor minorităţilor, în baza căreia clauzele privitoare la al tuturor Statelor, fără deosebire de rang şi putere, minorităţi nu ar fi decât corolarul principiilor libertăţii nu pot fi justificate decât în numele democraţiei şi al şi egalităţii, demult intrate în uzul politic şi juridic al dreptăţii, ca principiu de ocârmuire a lumii”. naţiunilor occidentale. Această argumentaţie insista, În privinţa „principiilor diriguitoare”, profesorul în primul rând, pe teza că impunerea unor asemenea ieşean face o succintă incursiune în istoria şi teoria obligaţii de către noile state constituia o practică des- constituţiei, insistând asupra conceptului de stat de tul de veche pe plan european, iar în al doilea rând, pe drept (Rechtsstaat/rule of law), dezvoltat cu precă- ideea că clauzele respective nu conţineau decât norme dere în literatura juridică britanică şi germană; de pri- de organizare politică și constituţională general-ac- sos să menţionăm că, spre deosebire de mulți dintre ceptate şi aplicate în practică de naţiunile europene. contemporanii săi jurişti universitari ai României, În mod ingenios, Constantin Stere preia fundamen- Constantin Stere era familiarizat cu ambele şcoli de tul acestei argumentaţii, extinzând-o însă la întreaga gândire. naţiune română, pentru a revendica în favoarea aces- O atenţie deosebită este acordată lui Albert Venn teia dreptul de a-şi exprima voinţa în mod expres, prin Dicey (şi acum unul dintre cei şase autori „canonici” intermediul unei adunări constituante. El speculează ai doctrinei britanice de drept constituţional). Este re- inteligent împrejurarea că filosofia tratatelor de pace, produs un celebru pasaj din lucrarea sa The Law of asumată de marile puteri, postula o ordine politic şi the Constitution: „Nimeni în Anglia nu poate fi atins constituţională democratică, bazată pe libertatea indi- în persoana sau în bunurile sale decât în virtutea legii vidului şi pe egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Trata- şi în formele prescrise de ea. Dar şi nimeni nu e dea- tele nu cuprind, prin urmare, doar drepturi punctuale supra legii. Oricine poate fi chemat în faţa tribunalelor

30 Nr. 6, 2015 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT ordinare, oricine, de la prim-ministru şi până la ser- de Obştea satului, iar cele cu o populaţie mai mare gentul de stradă sau perceptorul este supus aceloraşi – de un Sfat sătesc ales. Şi în aceste sate, hotărârile responsabilităţi, ca oricare cetăţean, pentru orice act impunând vreo sarcină fiscală urmau a fi confirmate săvârşit fără justificare legală”. Această prezentare prin sufragiu obştesc. Satele şi comunele erau grupate succintă, dar realistă a filosofiei, riguros pusă în prac- în comune rurale, având ca organ deliberativ un Con- tică, a supremaţiei legii din Marea Britanie este pusă siliu comunal ales. Comunele urbane – oraşele (până în contrast cu realitatea deprimantă de la noi, sub re- la 50.000 de locuitori) şi municipiile (peste 50.000 gimul Constituţiei din 1866. Concepţia parlamentar- de locuitori) aleg, de asemenea, Consilii comunale. democratică a acestei legi fundamentale şi catalogul Municipiile formau o unitate egală în rang cu judeţe- amplu al drepturilor fundamentale alcătuiau doar o le. Judeţele şi provinciile se administrau prin consilii faţadă în spatele căreia opera nestingherit o practică elective; consiliile judeţene şi organele lor executive neîntreruptă a arbitrariului administrativ şi poliţie- constituiau prima instanţă de control şi tutelă admi- nesc, în care prevalau ordinele, chiar şi ilegale, ale nistrativă pentru administraţiile săteşti şi comunale, superiorilor direcţi sau, nu rareori, voinţa lor impli- iar consiliile provinciale constituiau prima instanţă cită, prompt intuită şi executată de subordonaţi. „Din de control şi tutelă administrativă pentru cele dintâi studiul instituţiilor engleze – constată Constantin Ste- şi cea de-a doua pentru cele din urmă. Instanţe supe- re – reiese însă că aparatul central, parlamentarismul, rioare de supraveghere erau Tribunalele administrati- constituie numai o suprastructură şi că întreg edificiul ve provinciale şi Consiliul de Stat. Sfaturile săteşti şi lor constituţional se reazemă pe cei doi stâlpi ai drep- consiliile comunale, municipale, judeţene sau provin- tului anglo-saxon cutumiar – common law: garanţia ciale puteau fi trase la răspundere pentru încălcări ale drepturilor şi a libertăților individuale şi autonomia legii, dar nu puteau fi dizolvate de guvern. locală.” Garanţiile drepturilor şi libertăţilor fundamen- În privinţa drepturilor şi libertăţilor individuale, tale sunt dezvoltate pe larg în titlul II al anteproiectu- dificultatea nu constă în proclamarea lor într-un docu- lui. Dispoziţiile referitoare la cetăţenie („Despre cali- ment constituţional, ci în a le asigura respectul. Efec- tatea de Român”) sunt grupate într-un capitol distinct tivitatea acestor drepturi constă mai ales în elaborarea (art.5-8), cuprinzând şi prevederi detaliate în materie mecanismelor procedurale şi în punerea lor în aplica- de procedură; competenţa în materie de acordare a re în practica judiciară şi administrativă. cetăţeniei (naturalizare) este statornicită în favoarea Autonomia locală are conţinut şi consistenţă prin tribunalelor. Această soluţie se îndepărta considerabil conservarea vechilor comunităţi locale: „«Unităţile de la cea stabilită sub regimul vechii Constituţii, unde administrative din Anglia, cum arată un cunoscut is- acordarea cetăţeniei se făcea prin lege, în mod indi- toric al constituţionalismului englez, nu sunt simple vidual. Atenţia pentru detaliu şi pentru fixarea unor circumscripţiuni create artificial, în vederea acţiunii reguli procedurale amănunţite, ancorate în legea fun- administrative. Ele nu sunt de loc diviziuni: ele nu damentală, se vede mai ales în textul celui de-al doilea sunt nişte împărţiri ale Regatului, Anglia este mai capitol al acestui titlu: Despre drepturile Românilor. nouă decât Comitatul Yorkshire, sub numele lui vechi Consacrarea egalităţii în faţa legii este însoţită de dis- de Deira, iar Deira este mai puţin vechi decât distric- poziţii exprese referitoare la drepturile femeilor şi la tele din care se compune». Şi cea mai veche dintre abrogarea incapacității lor civile, la egalitatea în ma- toate e unitatea inferioară, «nucleul întregii noastre terie de drepturi, indiferent de confesiune sau credinţă vieţi politice, adunarea parohială», care s-a dezvol- şi la inexistenţa deosebirilor de clasă ( art.9). tat din străvechile adunări ale triburilor teutonice”. Libertatea individuală este reglementată amplu, Constantin Stere preia elementele esenţiale ale acestei în forma cea mai elaborată, după modelul asumat ex- filosofii administrative, preocuparea lui fiind de a găsi plicit în expunerea de motive, al dreptului la Habe- o formulă prin care să dea formă juridică provinciilor as corpus din sistemul constituţional britanic. Textul istorice şi comunităţilor locale. Astfel, în primul ar- art.10 consacrat acestui drept acoperă aproape trei pa- ticol din anteproiectul său se consacra unitatea şi in- gini din anteproiect şi cuprinde referiri la interdicţia divizibilitatea Regatului Român, cu toate provinciile arestării arbitrare, la interdicţia de a urmări pe cineva sale istorice: Muntenia, , , Basara- altfel decât în cazurile şi în formele prevăzute de lege, bia, Bucovina şi Dobrogea. Art.2 alin.(1) stabilea că la interdicţia arestării fără mandat judecătoresc (cu teritoriul provinciilor este împărţit în judeţe, judeţele excepţia cazului de flagrant delict) şi la dreptul celui în plăşi, plășile în comune, care pot cuprinde eventual arestat de a face imediat reclamaţie contra arestării mai multe sate sau cătune. sale. Durata arestării preventive este limitată la cel În capitolul IV al titlului III („Despre puterile Sta- mult două luni. Totodată, textul acestui articol stipu- tului”) sunt prevăzute în detaliu instituţiile de auto- lează explicit răspunderea directorilor de închisoare nomie locală (art.137). Satele şi cătunele cu o popu- şi ai altor centre de detenţie în caz de arestare ilegală laţie de până la 500 de locuitori urmau să fie conduse (în absenţa ordinului judecătoresc), precum şi dreptul

31 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 6, 2015

celui arestat şi al oricărui alt cetăţean de a reclama o „libertatea coaliţiunii şi a asociaţiunii pentru apăra- asemenea arestare. Sunt stabilite instanţele cărora li rea şi îmbunătăţirea condiţiunilor de muncă şi pentru se poate adresa o asemenea reclamaţie, procedura re- propăşirea gospodăriilor economice”). Totodată, este zolvării ei şi sancţiunile care urmau a fi aplicate celor alocat un spaţiu larg garantării dreptului minorităţi- responsabili de detenţie ilegală (pierderea serviciului lor („cetăţenii români de orice origine etnică”) de a-şi şi „amendă de 25.000 de lei în folosul celui arestat cultiva limba şi cultura naţională (art.32). Minorită- ilegal, fără prejudiciul acţiunii în daune propriu-zise”. ţilor li se garantează şi dreptul de a-şi forma „repre- Aceeaşi amendă era prevăzută şi pentru magistratul zentaţiunea lor legală, spre a se putea îngriji, în cadrul care ar fi refuzat arbitrar să dea curs unei reclamaţii vieţii de Stat Român, de toate interesele lor culturale, privind arestarea ilegală. Interdicţia abuzurilor şi rele- confesionale, în condiţiunile prescrise de lege”. lor tratamente din timpul detenţiei este consacrată în Dispoziţiile privind protecţia străinilor şi limitarea articolul următor, care mai prevede şi obligaţia direc- accesului în funcţii publice la cetăţenii români sunt torilor de închisoare, pe răspunderea lor personală, de similare celor din legea fundamentală existentă. În a-l pune în măsură pe cel arestat de a se adresa avoca- plus însă, sunt inserate prevederi detaliate referitoare tului. O reglementare minuţioasă întâlnim şi în ceea ce la drepturile funcţionarilor publici şi la regimul sanc- priveşte garanţiile inviolabilităţii domiciliului (art.15), ţiunilor disciplinare aplicabile acestora. cuprinzând dispoziţii detaliate asupra desfăşurării În privinţa puterilor statului (titlul III, art.36- percheziţiei, cu indicarea posibilităţii de a contesta 137), principalele inovaţii constau în: instituirea unui ordinul de percheziţie, precizându-se şi instanţa com- parlament unicameral (art.37, alin.(2): „Reprezentaţi- petentă cu judecarea acestor contestaţii. Libertatea cu- unea naţională e constituită din Adunarea Deputaţilor, vântului şi libertatea conştiinţei (art.19 şi 20) sunt, de liber aleşi de naţiune”). Scrutinul urma să fie organizat asemenea, reglementate în detaliu, urmând însă liniile pe liste, „prezentate de diferitele partide sau grupuri generale ale legii fundamentale din 1866, unde aceste de alegători”, iar coeficientul electoral era de 15.000 drepturi erau la fel consacrate pe larg. Spre deosebire de voturi ( art.43, alin.(2) şi (4)). Mandatul Adunării de Constituţia în vigoare, proiectul lui Stere acordă o era de patru ani ( art.49). Organizarea şi funcţionarea atenţie deosebită şi libertăţii învăţământului (art.22), Adunării, precum şi drepturile deputaţilor erau regle- fiind consacrate elemente de autonomie locală (pro- mentate în detaliu ( art.50-70); instituirea plebiscitu- vincială, judeţeană şi comunală), obligaţia statului şi lui şi a iniţiativei [legislative] populare (capitolul I, a comunităţilor locale de a crea burse pentru copiii secţiunea a II-a, art.71-76). După modelul german săraci, precum şi înfiinţarea de şcoli în limbile mino- al Constituţiei de la Weimar (11 august 1919), pro- rităţilor. Dispoziţiile privind proprietatea (art.26) şi iectul lui Stere prevedea posibilitatea ca şeful statu- proprietatea funciară ( art.27) reflectă concepţiile lui sau Adunarea Deputaţilor să supună plebiscitului demult cunoscute ale lui Constantin Stere şi profesate proiectele de lege. Iniţiativa Adunării Deputaţilor se de acesta de decenii. Acum însă, după revizuirea din declanşa atunci când 30 de deputaţi solicitau ca un 1917 a Constituţiei, ele nu mai contrastează faţă de proiect de lege votat, înainte de a fi înaintat Regelui opinia generală a clasei politice şi a specialiştilor în spre promulgare, să fie supus plebiscitului. Adunarea drept public. De altfel, nici versiunea care va fi adop- putea aproba propunerea, caz în care plebiscitul avea tată în Constituţia din 1923 a articolului referitor la loc negreşit, iar în caz de acceptare de către cel puţin garanţia proprietăţii (art.17) nu va diferi radical cu cea o treime din deputaţi, proiectul era suspendat pe ter- a proiectului lui Constantin Stere. Interesant este tex- men de trei luni, interval de timp în care trebuia să se tul articolului privind proprietatea funciară, un ade- obţină sprijinul a cel puţin 100.000 de alegători. Re- vărat expozeu doctrinar al concepţiei etatiste/(popo- gele putea decide organizarea plebiscitului şi în lipsa raniste?) a profesorului ieşean: Art.27 [1] „Pământul suportului popular al celor 100.000 de cetăţeni. O pro- fiind factorul de căpetenie al vieţii naţionale şi de Stat, punere legislativă putea porni din iniţiativa a cel puţin circulaţia proprietăţii funciare, repartiţia şi folosinţa 200.000 de alegători; instituirea Sfatului economic solului sunt sub controlul Statului spre a se împiedica superior şi a Consiliului legislativ (secţiunea a III-a, abuzurile şi a se îndruma evoluţia ţării spre structura art.77-86). Sfatul economic superior era înființat ca agrară întemeiată pe proprietatea de muncă, precum şi organ de reprezentare a intereselor economice şi pro- spre a se asigura cetăţenilor ei locuinţe sănătoase [3]. fesionale, ales de către „reprezentaţiunile legale ale Cultura şi exploatarea raţională a solului sunt o dato- tuturor organizaţiunilor muncitoreşti, ţărăneşti, patro- rie a proprietarului funciar faţă de societate.” nale şi profesionale” ( art.77). Urmau a fi reprezen- Receptând tendinţele politice ale epocii, marcate tate: agricultura (56 de reprezentanţi), industria mare de ascensiunea politică a maselor muncitoare, pro- şi transporturile (28 de reprezentanţi), comerţul, băn- iectul lui Constantin Stere acordă un spaţiu amplu cile şi societăţile de asigurare (24 de reprezentanţi), consacrării în detaliu a garanţiei dreptului de asoci- meseriile şi industriile mici (28 de reprezentanţi) şi ere în sindicate şi organizaţii cooperatiste (art.31: profesiunile liberale şi funcţionarii publici (20 de re-

32 Nr. 6, 2015 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT prezentanţi). Acest organ avea drept de iniţiativă le- europeană, precum şi grija pentru detaliile de tehnică gislativă. Ideea acestui sfat economic nu a fost pe de- legislativă. Profund cunoscător al lumii politice şi al plin împărtăşită nici în rândurile Partidului Ţărănesc, practicii instituţionale româneşti, profesorul ieşean anexele la expunerea de motive cuprinzând indicarea nu s-a limitat la consacrarea în legea fundamentală poziţiei economistului , care susţinea a unor declaraţii de drepturi, ci a fost preocupat să eliminarea acestor dispoziţii din textul Anteproiectu- redacteze dispoziţii de ordin material şi procedural lui de constituţie; instituirea unor instanţe speciale de care să dea substanţă drepturilor şi libertăţilor cetă- contencios administrativ: Tribunalele administrative ţenilor. La curent cu racilele sistemului administrativ şi Consiliul de Stat (secţiunea a IV-a, art.116-123), în şi poliţienesc românesc şi având experienţa abuzu- fine, dispoziţiile referitoare la puterea judecătorească rilor represive din Rusia ţaristă, Constantin Stere a (cap. III, art.124-136) sunt mult mai ample decât ale găsit şi a formulat remedii concrete contra acelor vechii legi fundamentale, cuprinzând garanţii minuţi- încălcări ale drepturilor individului, care în lumina oase ale inamovabilităţii judecătoreşti. practicii încetăţenite a autorităţilor noastre de stat Concluzii apăreau ca probabile sau predictibile. Totodată, spre Măsură a calităților sale de jurist și cărturar, om deosebire de alţi autori, profesorul ieşean a alocat un angajat în viața cetății, anteproiectul de constituție loc important în proiectul său deschiderii faţă de co- propus de Constantin Stere nu a fost doar un exercițiu operarea internaţională, contextualizării legii funda- steril, ci o demonstrare, cu forța argumentelor juridi- mentale pe planul mai larg al ordinii internaţionale ce, modernitatea gândirii sale. În mod evident, mo- şi al dreptului internaţional şi respectării drepturilor dernitatea nu echivalează cu democrația și, de aceea, minorităţilor. trebuie subliniată și gândirea profund democratică – Autorul ştia prea bine că proiectul său – însuşit, la nivelul timpului său – oglindită de Constantin Stere nu fără rezerve, de un singur partid politic – nu se va în demersul său. putea impune integral. Nu era de conceput ca toate Putem remarca cu ușurință orizontul juridic larg inovaţiile, soluţiile şi formulările sale să devină partea și cuprinzător al personajului nostru, precum și cla- legii fundamentale. El însuşi admitea cu realism acest ritatea viziunii sale. În mod evident însă, nici timpul lucru la începutul expunerii de motive. Noua consti- și nici conjunctura nu au permis o discuție amplă a tuţie din 29 martie 1923 nu preia mai nimic din ideile contemporanilor săi asupra acestui document. Trans- şi soluţiile avansate de el. Acesta este poate, implicit, pare însă cu forța evidenței faptul că profesorul ieșean marele defect al anteproiectului. În mod radical, pu- nu a fost doar un teoretician desprins de practica tem conchide că privându-se de considerabila cultu- constituțională curentă a vremurilor în care a trăit și ră juridică şi de experienţa politică a lui Constantin doar contextul nefavorabil a domolit posibilul ecou al Stere, constituantul român s-a condamnat pe sine în- anteproiectului său. suşi la insuficienţă şi improvizaţie. Este acest lucru un Anteproiectul este o creaţie juridică remarcabilă, posibil caveat pentru toți cei preocupați de revizuiri denotând vasta şi bine asimilata sa cultură juridică constituționale de la noi și de aiurea.

33