Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

Genul Staphilococcus – Mic ghid practic

Staphylococcus genus - Small practical guide

Vili Robert Voichi܊oiu Viorel Herman Degi Janos Facultatea de Medicină Veterinară Timi܈oara

Coresponden܊ă: [email protected]

Cuvinte cheie: Staphylococcus spp., ghid practic, infec܊ii Key words: Staphylococcus spp., practical guide, infections

Rezumat

In prezentul referat destinat educa܊iei continue a speciali܈tilor din domeniu este prezentat un gen bacterian important pentru săQătatea omului ܈i a animalelor. Autorii prezintă în două capitol, întro manieră didactică, no܊iuni esen܊iale despre genul Staphilococcus: taxonomie, morfologie, tinctorialitate úi structură celulară, cultivare úi caractere culturale, ProprietăĠi biochimice úi structură antigenică, genetica úi rezistenĠa la antibiotice, ecologia úi factorii de mediu, factorii de patogenitate [enzimele extracelulare, ܈i toxinele stafilococice, ] Capitolul al doilea este dedicat descrierii InfecĠiilor naturale cu stafilococi ܈i implica܊iile acestora la om ܈i animale [rumegătoare mari ܈i mici, suine, cabaline, iepuri, câini ܈i pisici ܈i SăVări], ultima parte a capitolului fiind dedicată descrierii toxiinfec܊iei alimentare stafilococice

Abstract

In this review destined for education of specialists in the field is presented a bacterial genus important for human and animal health. The authors try to present, in two chapters and in a didactically way, all about Staphylococcus genus, like: taxonomy, morphology, and structure, coloration, culture and cultural characteristics, biochemical properties and antigenic structure, genetics and the antibiotic resistance, ecology and environmental factors, pathogenicity [extracellular enzymes and staphylococcal toxins]. The second chapter is dedicated to the description of natural infections with staphylococci and their implications in humans and animals [large and small ruminants, pigs, equines, rabbits, dogs, cats and birds], the last part of the chapter being devoted to the Staphylococcal food toxicity description.

1. Introducere iar unele specii sunt chiar halofile [tolerează concentraĠii de 10-15% NaCl] [2, 3, 29, 31, 32]. Bacteriile din Genul Staphylococcus sunt germeni de forma rotundă, gram-pozitivi 1.1. Istoric ܈i taxonomie dispuúi în grămezi neregulate cu aspect de ciorchine [gr. staphylos], cu variaĠii în Billroth a făcut primele semnalări ale dimensiuni [0,5-1,5 µm] cu tropism marcat stafilococilor în 1874 după ce i-a observat în pentru ܊esutul dermic ܈i anexele pielii, dar cu colec܊ii purulente de origine animală, iar posibilitatea de a invada orice alt ܊esut, cu o Pasteur, în 1880 realizează izolarea în cultură largă răspîndire în mediul extern, imobili úi pură. nesporulaĠi. Cele mai multe specii sunt Patru ani mai târziu, Rosenbach introduce catalazo-pozitive úi facultativ anaerobe, dar termenul de stafilococ [9, 12, 31]. cresc mai bine aerob; S. sacharolyticus úi S. Studii mai recente au stabilit criterii ܈i mai aureus subsp.anaerobius sunt excepĠii care exacte de diferen܊iere care se bazează pe preferă anaerobioza [2, 3, 29, 31, 32]. compozi܊ia chimică a peretelui celular, pe Ace܈ti germani nu sunt preten܊io܈i din existen܊a citocromilor, pe felul ܈i propor܊ia punct de vedere nutritiv, fiind cultiva܊i pe acizilor gra܈i, pe hibridarea ADN, ARN. majoritatea mediilor de cultură uzuale, ܊tiindu- Studiile foarte amănun܊ite realizate pe se ca tolerează concentraĠii de peste 5% NaCl, tulpinile de stafilococi de origine animală au fost inteprinse de Marsalec si Hajek [9, 12, 31].

8

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

În 1992 Noble aminte܈te în încadrarea 9. Staphylococcus capitis ssp. urealyticus taxonomică a stafilococilor despre o însemnare 10. Staphylococcus caprae din 1962 intitulată O introducere în haos-sau 11. Staphylococcus carnosus 12. Staphylococcus carnosus ssp. carnosus clasificarea micrococilor si stafilococilor-lucrare 13. Staphylococcus carnosus ssp. utilis scrisă în momentul în care nu erau cunoscute 14. Staphylococcus caseolyticus decât 3 specii: S. aureus, S. epidermis оi S. 15. Staphylococcus chromogenes saprophyticus [9, 12, 31]. 16. Staphylococcus cohnii Ca specie tip, Rosenbach a descris în 17. Staphylococcus cohnii ssp. cohnii 1884 Staphulococcus aureus [9, 32]. 18. Staphylococcus cohnii ssp. urealyticus 19. Staphylococcus condimenti De-a lungul timpului, stafilococii úi 20. Staphylococcus delphini afecĠiunile cauzate de ace܈ti germeni au 21. Staphylococcus devriesei preocupat numeroúi cercetători: Pasteur, 22. Staphylococcus epidermidis Rosenbach, Bang, Meyer, Hajek, Marsalek, 23. Staphylococcus equorum Bayrd-Parker. În România contribuĠii mai 24. Staphylococcus equorum ssp. equorum importante la studiul stafilococilor úi al 25. Staphylococcus equorum ssp. linens 26. Staphylococcus felis stafilocociilor au fost aduse de către: Stamatin, 27. Staphylococcus fleurettii Bica-Popii, Marica, Cernea, ğogoe, Volintir úi 28. Staphylococcus gallinarum alĠii [9, 12, 31]. 29. Staphylococcus haemolyticus În ediĠia din anul 2013 a Manualului 30. Staphylococcus hominis Bergey de Bacteriologie Sistematică, 31. Staphylococcus hominis ssp. hominis Staphylococcaceaele sunt încadrate taxonomic 32. Staphylococcus hominis ssp. novobiosepticus 33. Staphylococcus hyicus în a VIII-a Familie a Ordinului Bacillales, din 34. Staphylococcus hyicus ssp. chromogenes Clasa III, Bacilli, aparĠinând Phylum-ului BXIII, 35. Staphylococcus hyicus ssp. hyicus Firmicutes al Domeniului Bacteria [12]. 36. Staphylococcus intermedius Din punct de vedere al criteriior 37. Staphylococcus kloosii filogenetice, Genul Staphylococcus a fost 38. Staphylococcus lentus separat de fosta Familie Micrococcaceae, 39. Staphylococcus lugdunensis 40. Staphylococcus lutrae grupare considerată prea heterogenă 41. Staphylococcus massiliensis filogenetic pentru a-úi justifica existenĠa. 42. Staphylococcus microti Argumentele s-au bazat pe conĠinutul total 43. Staphylococcus muscae diferit al bazelor ADN [un conĠinut G-C al ADN 44. Staphylococcus nepalensis de 30-39 mol% la Staphylococcus faĠă de 63- 45. Staphylococcus pasteuri 73 mol% la Micrococcus], compoziĠia peretelui 46. Staphylococcus pettenkoferi 47. Staphylococcus piscifermentans celular, diferenĠele imunologice ale catalazelor, 48. Staphylococcus pseudintermedius tipul menaquinonelor, spectrul diferit de 49. Staphylococcus pulvereri sensibilitate la antibiotice. 50. Staphylococcus rostri Stafilococii sunt mai apropiaĠi filogenetic 51. Staphylococcus saccharolyticus de streptococi, eneterococi, lactobacili úi Genul 52. Staphylococcus saprophyticus Bacillus [9, 12, 29]. 53. Staphylococcus saprophyticus ssp. bovis 54. Staphylococcus saprophyticus ssp. saprophyticus Genul Staphylococcus cuprinde în prezent 55. Staphylococcus schleiferi 71 de specii [12]. 56. Staphylococcus schleiferi ssp. coagulans 57. Staphylococcus schleiferi ssp. schleiferi Genul Staphylococcus 58. Staphylococcus sciuri

1. Staphylococcus agnetis 59. Staphylococcus sciuri ssp. carnaticus 2. Staphylococcus arlettae 60. Staphylococcus sciuri ssp. lentus 3. Staphylococcus aureus 61. Staphylococcus sciuri ssp. rodentium 4. Staphylococcus aureus ssp. anaerobius 62. Staphylococcus sciuri ssp. sciuri 5. Staphylococcus aureus ssp. aureus 63. Staphylococcus simiae 6. Staphylococcus auricularis 64. Staphylococcus simulans 7. Staphylococcus capitis 65. Staphylococcus stepanovicii 8. Staphylococcus capitis ssp. capitis 66. Staphylococcus succinus

9

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

67. Staphylococcus succinus ssp. casei XúurinĠă de tegumente úi mucoasele căilor 68. Staphylococcus succinus ssp. succinus respiratorii. La tulpinile încapsulate se poate 69. Staphylococcus vitulinus observa un strat subĠire suplimentar care 70. Staphylococcus warneri 71. Staphylococcus xylosus. înveleúte peretele celular [9, 18]. CompoziĠia chimică a nucleului este aceea 1.2. Morfologie, tinctorialitate úi de moleculă unică bicatenară de ADN structură celulară [nucleoid]. Peretele celular al stafilococilor prezintă 3 componente principale: Stafilococii sunt bacterii ce au formă peptidoglycanul, acizii teichoici úi un strat sferică, cu dimensiuni incadrate între 0,8-1 extern proteic [9]. microni ce se divid în planuri succesive Acidul teichoic al stafilococului auriu este perpendiculare [9, 18, 29, 31, 32]. considerat a fi un component chimic esenĠial al $܈ezarea neregulată se datorează receptorilor peretelui celular pentru separării incomplete a celulelor fiice de cele bacteriofagii stafilococici. parentale, rezultând astfel grămezi de coci, Acizii teichoici joacă un rol importat în neregulate, asemăQătoare boabelor din asigurarea funcĠiilor fiziologice normale ale ciorchinele de strugure. Doar culturile pe mediu stafilococilor prin participarea la reglarea solid prezintă această a܈sezare caracteristică. potenĠialului cationic din jurul celulei, In frotiurile din produsele patologice úi din controlând astfel activitatea enzimelor care culturile în mediu lichid, cocii apar izolaĠi cîte 2- acĠionează în cursul sintezei peretelui celular úi 3 sau în grămezi mici cu dispoziĠie neregulată separării celulelor fiice [9, 18, 29, 31, 32]. [9, 32]. Peptidoglicanul sau mureina este Se cunoa܈te faptul că unele tulpini de prezentată ca o reĠea formată din unităĠi stafilococ pot elabora o capsulă alternante repetitive de N-acetilglucozamină úi mucopolizaharidică care poate fi vizualizată acid N-acetilmuramic legate în poziĠia 1,4. Între prin microscopie cu contrast de fază, contrast lanĠurile 1,4 N-acetilglucozamin-N acetil- interferential, microscopie elctronică sau după muramil există punĠi tetrapeptidice, care la coloraĠie negativă cu tuú de China, prin rândul lor sunt legate între ele prin subunităĠi microscopie optică. Tulpina ce a fost izolată de pentapeptidice conĠinând exclusiv sau mai ales Smith este considerată tulpină capsulată glicină [9]. standard de stafilococ patogen [9, 18, 32]. Această încruciúare a porĠiunii peptidice Stafilococii se colorează obiúnuit gram conferă peretelui celular al stafilococului o pozitiv, când celulele sunt tinere úi cu structură densă care asigură păstrarea formei potenĠialul metabolic intact. Celulele ce provin sferice, permi܊ând totodată celulei să reziste în din culturi mai vechi úi cele fagocitate de condiĠiile defavorabile de mediu [31, 32]. leucocite suferă modificări tinctoriale ca rezultat Acizii teichoici stafilococici sunt polimeri al degradării structurilor peretelui bacterian lineari, hidrosolubili de ribitol sau glicerol fosfat, putând să apară negative prin coloraĠia gram în funcĠie de gen. La fiecare unitate ribitol sau [9, 18, 31, 32]. glicerol, în poziĠia C, îi este asociat un zahăr Stafilococii ce se află în faza logaritmică sau un aminozahar, iar în cazul S. aureus 50% de creútere, se prezintă la microscopul dintre unităĠi pot prezenta úi D-alanina [29, 31, electronic ca celule formate dintr-un nucleu 32]. lipsit de membrană, mezozomi, poliribozomi úi Componenta proteică majoră a celulei o membrană citoplasmatică tristratificată se- stafilococului auriu este reprezentată de parată de peretele celular printr-o porĠiune proteina A, proteină care e legată covalent de periplasmatică. La celulelor tinere, grosimea peptidoglican. peretelui celular variază între 18-25 nm. Este recunoscută ca antigen caracteristic Din porĠiunea periplasmatică pătrund prin S. aureus úi poate fi considerat ca atare în peretele celular fimbrii sau pili a căror prezenĠă bacteriología umană, dar trebuie precizat că explică capacitatea stafilococilor de a adera cu proteina A se găseúte úi în peretele S.

10

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 intermedius úi chiar al unora dintre stafilococii însă pot fi albe sau galben palid, reprezentînd coagulază negativi [S. hyicus ssp. hyicus]. forma S de creútere pe mediile solide [18, 32]. Proteina A în stare pură conĠine un număr Tulpinile de stafilococi ce prezintă variabil de acizi aminaĠi esenĠial în funcĠie de deteriorări ale peretelui celular, provenind din procedeul folosit pentru purificări [32]. probe care conĠin substanĠe antimicrobiene sau supuse unor tratamente termice etc.,pot da 1.3. Cultivare úi caractere culturale naútere, pe medii solide unor colonii de tip G [glossy = lucios] pitice sau G-R [rough = rugos], De-a lungul timpului s-a demonstrat că mici cu margini imperfecte, granulate, făUă dezvoltarea culturilor de stafilococ se hemoliză. Aceste tipuri de microorganisme nu realizează mai bine în condiĠii de aerobioză tulbură mediul lichid în care sunt însămânĠate decât în cele de anaerobioză, de܈i stafilococii úi apar ca un depozit granular în partea sunt úi facultativ anaerobi. inferioară a tubului de cultură. Creúterea tensiunii de CO până la 5-l0% 2 Foarte rar se întâlnesc, în culturi provenite din compoziĠia aerului atmosferic, determină direct din prelevate, colonii M, mucoase, biosinteza toxinelor stafilococice. caracteristice tulpinilor capsulate [9, 18]. Stafilococii se dezvoltă între 6 úi 46°C, Pe mediile solide cu sânge [agar cu 5-8% manifestând astfel limite largi de temperatură. sânge defibrinat de berbec sau bou], se Stafilococul auriu prezintă limite optime de observă ca stafilococul patogen produce o temperatură situate între 30 úi 37°C, pH-ul zonă circulară de hemoliză în jurul coloniei. optim pentru stafilococii patogeni se situează Hemolizina Į a S.aureus determină hemoliza între 7-7,5, reflectând pH-ul mediului intern al totală cu clarificarea completă a mediului.ȕ- organismului uman, pe care îl parazitează. hemolizina tulpinilor animale de S. aureus, ToleranĠa la valorile de pH este de asemenea întâlnită ocazional úi la tulpini umane, mare, ea situându-se între pH 4 úi pH 9,3 [2, 3, determină o hemoliză de tip „cald-rece”, zone 9, 18, 29, 31, 32]. de hemoliză incompletă la 37°C, care, după ExigenĠele nutritive ale stafilococilor sunt expunerea culturii câteva ore la 4°C, devine minime, însă tulpinile patogene necesită în completă, similară celei produse de hemolizina mediu aerob o serie de aminoacizi úi factori de Į [9, 31, 32]. creútere, precum tiamina úi acidul nicotinic, iar Cercetarea biosintezei de pigment, deúi nu în mediu anaerob, în plus uracilul úi o sursă mai constituie decât un criteriu de identificare fermentabilă de carbon. Este preferată izolarea suplimentară, se poate realiza prin cultivare pe stafilococilor patogeni pe medii complexe ser coagulat de bou úi incubare 24 ore la 37°C pentru a le fi satisfacute cerin܊ele nutritive. urmată de menĠinerea încă 24-48 ore la Subculturile ulterioare izolării úi stocării temperatura de 20-22°C, în contact cu lumina tulpinilor de stafilococ se fac obiúnuit pe geloză zilei. În condiĠile cultivarii anaerobe, biosinteza nutritivă [9, 18, 29, 31, 32]. de pigment nu mai are loc [9, 31, 32]. Stafilococii patogeni cresc ܈i se dezvoltă Se pot realiza întârzieri de pigmentare a rapid pe mediile de cultură, timpul de genera܊ie coloniilor pe medii nutritive simple sau cu la stafilococ fiind de 30 de minute. adaos de sânge defibrinat chiar ܈i 24-48 ore în Culturile în bulion se tulbură uniform úi net cazul tulpinilor de S. aureus ce au fost supuse vizibil după 16-20 de ore de termostat, indicând unui tratament nefavorabil dezvoltării lor forma S de creútere. [antibiotic, antiseptic, termic, etc]. De܈i În cazul mediile solide, după 18-24 h de prezenĠa pigmentului carotenoid, portocaliu sau cultivare la 37°C, coloniile izolate de stafilococ galben citrin, este o caracteristică relativ patogen se prezintă sub formă circulară, constantă a tulpinilor de S.aureus, nu toate bombate, opace cu aspect cremos, de tulpinile produc hemolizinăúi / sau pigment. dimensiuni de la 1-3 mm diametru cu margini Catalaza se produce în cursul regulate, suprafaĠa netedă, lucioasă, metabolismului aerob, ea fiind o enzimă pigmentate obiúnuit în galben auriu, uneori caracteristică stafilococilor ce permite

11

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 diferenĠierea de alĠi coci patogeni ca strep- gama úi delta] faĠă de eritrocitele de oaie, tococul úi pneumococul care sunt catalazo- iepure ܈i om [2, 3, 9, 18, 29, 31, 32]. negativi [9, 18]. Există tulpini care pot produce Stafilococul utilizează numeroúi concomitent mai multe tipuri de hemolizine, cu carbohidraĠi úi zaharuri în cursul dezvoltării menĠiunea că hemolizinele de tip beta sunt mai aerobe. În condiĠii de aerobioză, degradarea frecvente la tulpinile ce au ca sursă de moleculei de glucoza de către stafilococ este provenienĠă, animalele [9, 18, 29, 31, 32]. însoĠHúte de apariĠia acidului acetic ca produs Apărarea celulară prin endocitoză este intermediar, iar în cazul anaerobiozei, acidul unul din mecanismele cele mai importante ale lactic este produsul final. Fermentarea reactivităĠii în infecĠia stafilococică. manitolului de către S. aureus ca úi toleranĠa Aceste mecanisme de reacĠie sunt crescută la NaCl [7,5-10%] constituie criterii declan܈ate ca urmare a recunoaúterii utile de diferenĠiere metabolică de determinanĠilor antigenici de suprafaĠă ai Staphylococcus epidermidis [9, 32]. celulei stafilococice ce au ajuns în Ġesuturi, ca RezistenĠa stafilococilor faĠă de factorii structuri „non self” [9, 18, 32]. fizici, chimici úi biologici din mediul ambiant InvestigaĠiile ce s-au efectuat pentru a se este remarcabilă. În spută úi puroiul uscat, descifra structura antigenică a stafilococilor s- stafilococii rezistă săptămâni de zile, iar în au dovedit a fi foarte laborioase datorită mediile uzuale de cultură, rezistă timp de luni complexităĠii acestor structuri din care au putut de zile la temperatura camerei. fi individualiza܊i cel puĠin 30 de determinanĠi ÎnsămânĠate pe geloză prin înĠepare úi antigenici. În urma rezultatelor ob܊inute, acoperiĠi cu un strat de ulei de parafină steril, cercetările s-au orientat spre delimitarea tulpinile de stafilococ pot fi păstrate la frigider determinanĠilor antigenici ai peretelui celular 10-12 luni, făUă subcultivare [9, 29, 32]. care permit diferenĠierea S. aureus de ceilalĠi Stafilococii sunt inactiva܊i, după încălzirea stafilococi [9, 18, 32]. timp de o oră la 60°C, prin coagularea Antigenele polizaharidice reprezintă una proteinelor celulare. din componentele antigenice majore ale Stafilococii sunt rezistenĠi la antisepticele peretelui celular, dar cel mai bine exprimat uzuale úi doar unele dezinfectante puternice este polizaharidul A. cum ar fi fenolul, cresolii úi sublimatul coroziv îi Acest polizaharid, ce derivă din acidului pot distrug cu certitudine. teichoic, are o structură moleculară de ribitol-N- Alcoolul în concentra܊ie de70% inactivează acetylglucosaminil iar specificitatea biochimică stafilococii în interval de 60 de minute [18, 29]. se bazează pe o configuraĠie alfa sau beta a radicalului glucosaminilic. 1.4. ProprietăĠi biochimice úi structură Determinantul antigenic amintit anterior antigenică conferă o specificitate de specie, acesta fiind întâlnit la toate tulpinile de S. aureus. Majoritatea stafilococilor fermentează pe În cazul indivizilor adulĠi care au suferit cale aerobă sau anaerobă făUă producĠie de infecĠii stafilococice repetate, este relatată gaz lactoza, maltoza úi manitolul, reduc prezen܊a unei alergii cutanate de tip imediat la cantitatea de nitraĠi în nitriĠi, pot produc injectarea intradermică a polizaharidului hidrogen sulfurat din cisteină, nu S. epidermidis, nu prezintă în peretele decarboxilează acidul glutamic úi nici lizina. celular polizahridul A, dar tot la S. epidermidis Fermenterea manitolului este o s-a putut identifica un polizaharid B tot derivat carcateristică importantă mai ales în cazul al acidului teichoic, dar în a cărui moleculă, tulpinilor patogene. Aproximativ toate tulpinilor glicerolul înlocuie܈te subunitatea de ribitol [9]. hidrolizează proteinele [hemoglobina, fibrina, Antigenele proteice. Componentul proteic albuúul de ou, cazeina], dar úi polipetidele ca major al peretelui celular la S. aureus este gelatina. Se cunoa܈te faptul că stafilococii reprezentat de către proteina A, determinant produc patru tipuri de hemolizine [alfa, beta, antigenic ce caracterizează peste 90% din

12

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 tulpinile de stafilococ patogen, dar cu Aceste cercetări au fost reluate de Oeding specifica܊ia existen܊ei unui pronunĠat grad de úi Grün care au reuúit să individualizeze 15 variaĠie cantitativă a antigenului la diversele determinanĠi antigenici cu specificitate de tip tulpini de stafilococ. notate de la a la p úi au constatat că cele 3 În cazul lui S. epidermidis, proteina A este tipuri Cowan corespund unor combinaĠii de absentă. InvestigaĠiile ce s-au executat cu fracĠiuni antigenice abc pentru tipul I, ab pentru acest antigen proteic au demonstrat că el este tipul II úi bc pentru tipul III Cowan [2, 3, 9, 32]. precipitat de toate serurile umane normale. Gradul actual al cunoútinĠelor cu privire la IniĠial s-a crezut că este vorba de anticorpi structura antigenică a stafilococilor, frecvenĠa naturali formaĠi prin contactul frecvent cu mare a reacĠiilor încruciúate, gradul mare de stafilococii, despre care se ܈tie că sunt bacterii variabilitate nu îngăduie însă o folosire practică ubicvitare. în cadrul metodelor curente de diagnostic Cercetările realizate ulterior au arătat că microbiologic [31, 32]. proteina A este precipitată úi de serurile normale provenite de la animale germ-free, 1.5. Genetica úi rezistenĠa la antibiotice deci reacĠia nu are specificitate imunologică [31, 32]. Doar studiile de genetică experimentală au Unele studii ulterioare au demonstrat putut elucida mecanismele care stau la baza proprietatea de foarte mare importanĠă practică deosebitei plasticită܊i biologice ale a acestei proteine de a reacĠiona „pseudoimun" stafilococului. Aceste studii s-au axat în cu porĠiunea Fc a anumitor clase de Ig ale unor principal pe descifrarea mecanismelor care mamifere, între care úi omul [29, 31, 32]. generează fenomenul de chimiorezistenĠă la În infec܊iile experimentale pe animale, antibiotice úi chimioterapice [9, 29, 38, 39-41]. proteina A produce o serie de efecte biologice Concluziile care rezultă in urma studiilor de care indică participarea ei în mecanismele de genetică arată că mecanismele agresivitate ale stafilococilor patogeni. Are o chimiorezistenĠei la stafilococ sunt realizate în acĠiune anticomplementară, antifagocitară, principal prin transducĠie úi recombinare lezează trombocitele úi induce o stare de genetică úi în secundar prin mutageneză úi alergie [18, 29, 31, 32]. selecĠie [9, 39, 40]. Antigenele capsulare. Tulpinile patogene S-a demonstrat că există o analogie între ce s-au izolat de la om, rareori au fost mecanismele genetice ale chimiorezistenĠei la încapsulate. S-au realizat studii experimentale stafilococi cu cele prezente la enterobacterii, cu tulpina capsulată Smith ce au arătat că dar, totu܈i, cu o diferenĠă calitativă esenĠială; materialul capsular este reprezentat de un aceea că transferul de plasmide se face polizaharid de suprafaĠă a cărui prezenĠă exclusiv prin transducĠie la stafilococ, în timp accentuează virulenĠa tulpinii de stafilococ. S-a ce la enterobacterii se realizează úi prin demostrat că tulpinile încapsulate prezintă o conjugare [9, 38, 39, 40]. activitate antifagocitară mai pronunĠată, iar Majoritatea tulpinilor stafilococice vaccinurile realizate din asemenea tulpini sunt patogene prelevate ܈i izolate din mediul de mai imunogene. spital sunt lizogene úi prezintă unul sau chiar Cercetările ce s-au relizat în ultimii ani pe mai mulĠi profagi încorpora܊i în cromozomul tulpinilor capsulate de stafilococ au reliefat bacterian. Doar o parte din numero܈ii ipoteza că fenomenul biologic al încapsulării ar bacteriofagi stafilococi pot îndeplini func܊ia de apare „in vivo" mult mai frecvent úi transductan܊i [9, 29, 37, 38, 39, 40]. neeviden܊ierea lui se datorează imperfecĠiunii În cazul stafilococilor s-au descris 3 mijloacelor tehnice de evidenĠiere a acestor mecanisme de variaĠie genetică: conversia tulpini. Identificarea S.aureus prin metode lizogenă, transducĠia specializatăúi transducĠia imunologice a fost încercată de Cowan care generalizată. Cea din urmă, transducĠia folosind reacĠii de aglutinare împarte stafilococii generalizată, reprezintă mecanismul cel mai în 3 tipuri. des întâlnit la stafilococ.

13

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

FrecvenĠa fenomenului de transducĠie în cromozomul celular ca gene suplimentare care populaĠia celulară fiind destul de înaltă între se transmit filogenetic la celulele fiice 104-1010, explică, în parte, marea plasticitate asigurând perpetuarea fagilor stafilococici în biologică a stafilococilor [9, 29, 39, 40]. natură. Celulele purtătoare de fagi sunt În literatură se mai cunoaúte úi faptul că neafectate de acĠiunea lor litică, dar aceasta se 10% din totalul ADN-ului celular stafilococic poate manifesta în anumite condiĠii faĠă de este reprezentat de ADN extracromozomial celulele altor tulpini ale speciei Stafilococcus plasmidic [29, 38-40]. denumite lisosensibile. Cantitatea mare de informaĠie genetică Susceptibilitatea diverselor tulpini de suplimentară disponibilă în citoplasmă celulei stafilococ la acĠiunea litică a bacteriofagilor a bacteriene, permite transferul unor numeroase putut să fie sistematizată pentru tulpinile de caractere între celulele aceleiaúi populaĠii de stafilococ patogen de provenienĠă umană într- stafilococi, dar, totodată contribuie ܈i la un sistem de lizotipie bacteriofagică care úi-a realizarea potenĠialului ridicat de plasticitate Jăsit o aplicare practică în diagnosticul biologică a stafilococilor [9, 40]. epidemiologie al infecĠiilor stafilococice din Din multitudinea plasmidelor stafilococice, mediul de spital, focare familiale, colectivităĠi, cele mai studiate au fost acelea care poartă toxiinfecĠii alimentare, etc [39, 40]. determinan܊ii genetici ai rezisten܊ei fa܊ă de Sistemul se bazează pe stabilirea antibiotice. În literatura medicală sunt descrise modelului [pattern-ului] de lizo-sensibilitate 4 tipuri de plasmide purtătoare ale informaĠiei manifestat de o tulpină de stafilococ patogen, genetice pentru biosinteza betalactamazei. de provenienĠa umană, la mai mulĠi bacteriofagi De obicei însă, o tulpină poartă un singur antistafilococici [40]. tip de plasmidă pentru penicilinază. Există Modelele lizosensibilită܊ii tulpinilor umane plasmide care poartă informaĠia genetică de stafilococ patogen au putut fi sistematizate necesară rezistenĠei la eritromicină, în grupuri de lizotipuri ce cuprind majoritatea tetraciclină, cloramfenicol etc. tulpinilor patogene izolate de la om [38-40]. S-au putut eviden܊ia ܈i plasmide purtătoare Pattern-urile de lizotipie care nu au putut fi de dublă informaĠie de rezistenĠă pentru încadrate în grupurile fagice, au fost penicilinăúi eritromicină. Nu s-au decelat însă considerate grup suplimentar. Există úi tulpini plasmide purtătoare ale informa܊iei de de stafilococi umani care nu sunt sensibili la rezisten܊ă multiplă la antibiotice. Astfel, pare setul de baeteriofagi standard utilizaĠi în mai probabil că rezistenĠa simultană la mai metodă úi sunt considerate netipabile prin multe antibiotice rezulă din existenĠa însumată lizotipie. a unor plasmide purtătoare ale informaĠiei Această sistematizare în grupuri genetice de monorezistenĠă [38-40]. bacteriofagice s-a dovedit folositoare úi în Există tulpini de stafilococi patogeni ce corelarea unor caracteristici particulare ale purtătoare de plasmide cu determinanĠi stafilococilor patogeni, exemplu fiind tulpinile genetici pentru producĠia de bacteriocine, din grup fagic II care manifestă tropism denumite ܈i stafilococine sunt asemăQătoare accentuat pentru Ġesutul dermic, fiind frecvent colicinelor de la enterobacterii [9, 29, 40]. întâlnite în infecĠiile cutanate ale nou născuĠilor Doar tulpinile de stafilococ patogen din úi copiilor mici [9, 29, 40]. grupul bacteriofagic II produc stafilococine. Din grupurile fagice III úi IV, mai frecvent Aceste bacteriocine stafilococice sunt molecule fac parte tulpinile enterotoxice de stafilococi. proteice termostabile, cu un spectru larg de Tulpinile grupului III au prezentat primele activitate incluzând streptococii beta hemolitici, rezisten܊a la penicilină ܈i meticilină, apoi, pneumococii, corynebacteriile úi alte tulpini de această rezisten܊ă a trecut úi la alte grupuri. stafilococi [9, 29, 38, 39]. Tulpinile epidemice din mediul de spital, Lisogenie úi lisotipie bacteriofagică. Foarte au prezentat la început sensibilitate la multe tulpini de stafilococi sunt lizogene. Ele bacteriofagi din grupul I úi III, în ultimul timp au sunt purtătoare de bacteriofagi integraĠi în apărut tot mai frecvent tulpini de grup II sau

14

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 lizotipuri inter-grupuri ca 52/52A/80/81 sau De asemenea, se pot găsi în număr mare tulpini netipabile [39, 40]. în atmosfera încăperilor locuite, în adăposturile Chimiosensibilitatea úi chimiorezistenĠa. de animale, pe diferite obiecte úi utilaje. S-a demostrat că tulpinile sălbatice de sta- Frecvent sunt izola܊i din produsele filococ sunt sensibile la o gamă variată de alimentare precum úi din făinurile animale [2, 3, antibiotice, penicilina fiind antibioticul de 9, 18, 29, 31, 32]. elecĠie. În mediul de spital unde antibioticele de Sensibilitatea faĠă de factorii de mediu: în folosinĠă curentă devin un factor permanent al comparaĠie cu alte specii nesporulate, mediului úi astfel un presor de selecĠie pentru stafilococii sunt mult mai rezistenĠi. Majoritatea tulpinile de stafilococ se instalează mai celulelor bacteriene sunt distruse la 60°C în 30 frecvent prin mecanisme genetice de mutaĠie úi minute, la 70 C în 15 minute, unele celule recombinare fenomenul de chimiorezistenĠa la rezistând chiar până la 80°C, în timp ce antibioticele uzuale [9, 29]. stafilococii sunt sensibili faĠă de numeroase Cu cât un antibiotic este folosit mai antibiotice precum penicilina, tetraciclină, îndelungat în terapia de rutină a infecĠiilor eritromicină, cloramfencolul, neomicina, dar întâlnite în cadrul spitalului cu atât cre܈te mai generează frecvent variante antibiotico mult rezisten܊a. Dacă schemele de tratament rezistente [29, 31, 32]. cu antibiotice uzuale nu se modifică timp Stafilococii prezintă sensibilitate la foarte îndelungat se poate ajunge la izolarea unor mul܊i bacteriofagi, fapt care a permis tulpini circulante de stafilococ devenite segmentarea lor în lizotipuri. Lizotipia ܈i-a făcut rezistente la toate antibioticele uzuale ale loc în practica curentă a diagnosticului secĠiei de spital unde sunt folosite, ceea ce infecĠiilor cu stafilococi la om, mai ales în demostrează existen܊a unei relaĠii directe între scopul stabilirii sursei de infecĠie úi a filierei durata de folosinĠă a unui antibiotic úi proporĠia epidemiologice. Setul internaĠional de fagi, procentuală de chimiorezistenĠa a tulpinilor de utilizat în bacteriologia umană, a fost adoptat úi stafilococ din mediul de spital [38, 40]. pentru stafilococii de origine animală, Din cauza acestor caracteristici, în adăugîndu-se ܈i fagii specifici pentru spitalele în care penicilinele sunt folosite timp stafilococii bovini, pe care i-a propus úi îndelungat ca antibiotic uzual, se poate ajunge Davidson în 1965 [2, 3, 31, 32]. la proporĠii de rezistenĠă de 80-90% la benzylpenicilinăúi ampicilină. 1.7. Factorii de patogenitate Biosinteza de către stafilococ a unei Stafilococii î܈i manifestă activitatea enzime, beta lactamază [penicilinaza] patogenă prin intermediul virulen܊ei ܈i al unui reprezintă mecanismul prin care se inactivează bogat bogat arsenal de factori de agresivitate ܈i molecula de penicilină [9, 29, 38, 39, 40]. toxicitate, prin care ac܊ionează complex asupra Prin intermediul plasmidelor este ܊esuturilor ܈i mecanismelor de apărare ale transmisă informa܊ia genetică necesară organismului gazdă, atributele de patogenitate biosintezei de beta lactamază cu ajutorul ce nu au putut fi individualizate distinct. S-a mecanismelor de transducĠie bacteriofagică. relatat că mecanismele de agresivitate se Suspendarea tratamentelor cu penicilină timp declanúează printr-o succesiune complexă de de câteva luni se soldează cu scăderea reacĠii biochimice care se întrepătrund úi în procentuală a rezistenĠei úi creúterea care diversele enzime úi toxine acĠionează mai chimiosensibilitaĠii la penicilină [9, 39]. curând ca inele dintr-o reacĠie biochimică

1.6. Ecologia úi factorii de mediu ramificată decât ca factori individualizaĠi de patogenitate. Stafilococii au sunt consideraĠi germeni Această caracteristică a mecanismelor de ubicvitar, comensali ai pielii úi mucoaselor la agresiune la stafilococii patogeni explică animale úi om, însă, curent, se izoleazăúi din dificultatea cu care se face diagnosticul sol, aer úi apă [2, 32]. microbiologic pentru a identifica tulpinile

15

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 patogene prin decelarea prezenĠei unor factori au putut fi individualizaĠi mai mulĠi determinanĠi individualizaĠi de patogenitate. In condi܊iile antigenici ce stimulează sinteza de anticorpi acestea,caracterizarea „in vitro" a unei tulpini specifici. Cu toate acestea, nu s-a putut stabili de stafilococ ca fiind patogenă se bazează pe un rol protector al acestor imunoglobuline în asocierea prezenĠei atât a factorilor majori cât imunitatea antistafilocociă [19, 31]. úi a celor accesorii [29, 31, 32]. Coagulaza stafilococică ac܊ionează asupra În cazul agresivită܊ii pentru Ġesuturile fibrinogenului similar cu ac܊iunea trombinei. În umane a stafilococilor patogeni, putem spune vederea exercitării efectului enzimatic asupra ca acestă agresivitate se bazează pe fibrinogenului, coagulaza stafilococică necesită potenĠialul ridicat de adaptare biologică prin participarea unui factor plasmatic, protrombina. mecanisme genetice la cele mai variate condiĠii Prin acĠiunea de coagulare a plasmei de existenĠăúi pe biosinteza a numeroúi factori sanguine, coagulaza stafilocofică barează în enzimatici úi toxici care acĠionează complex exsudatul inflamator accesul factorilor asupra Ġesuturilor úi mecanismelor de apărare bactericizi din plasma extravazată úi a ale organismului gazdă [9, 18, 29, 31, 32]. leucocitelor la locul agresiunii stafilococice [2, 3, 9, 32]. 1.7.1.Enzimele extracelulare Foarte multe tulpini de stafilococ patogen de܊in în echipamentul lor enzimatic o fosfatază Hialuronidaza este o enzimă care care este posedă proprietatea de a scade pH- difuzează extracelular úi acĠionează prin ul la locul infecĠiei. Această caracteristică descompunerea acidului hialuronic în biochimică este util de evidenĠiat pentru glucosamină, acid gluconic úi acid acetic, caracterizarea unor tulpini de stafilococ favorizând astfel pătrunderea úi extinderea patogen [2, 31, 32]. stafilococilor în Ġesuturile organismului gazdă. Lipazele stafilococice ac܊ionează asupra Stafilococii patogeni produc hialuronidaza în lipidelor plasmatice úi a grăsimilor de pe proporĠie de 90%. suprafaĠa tegumentelor. Folosirea acestor Din cauză că reacĠia de inflamaĠie ce se substraturi pare a fi decisiv pentru realizează la nivelul Ġesutului invadat de metabolismul stafilococilor úi astfel se poate stafilococi blochează acĠiunea hialuronidazei, explica tropismul úi colonizarea stafilococilor în rolul ei ca factor de difuziune se limitează la zonele tegumentare unde glandele sebacee fazele iniĠiale ale infecĠiei stafilococice a prezintă activitate mai mare [9, 31]. Ġesutului úi astfel este considerată ca un factor Prin intermediul experimentelor s-a putut accesoriu de patogenitate. demonstra scăderea virulenĠei tulpinilor de Molecula de hialuronidază stafilocociă stafilococ purtătoare de bacteriofag temperat prezintă un mecanism de acĠiune asemăQător care blochează sinteza de lipază. Tulpinile cu hialuronidazele izolate de la streptococi, patogene de stafilococ mai elaborează úi alte pneumococi úi Clostridium perfringens, fiind enzime extracelulare ca gelatinaza, proteaze însă distinctă imunologic faĠă de acestea [18, diverse etc., ce au la rândul lor, făUă îndoială 29, 31, 32]. un rol important în mecanismul patogenetic al Coagulaza este întâlnită la majoritatea stafilococilor [2, 18, 29, 31, 32]. tulpinilor de stafilococ, fiind o enzimă Stafilochinaza [fibrinolizina stafilococică] extracelulară care provoacă coagularea este o enzimă proteolitică, care î܈i exercită plasmei sanguine. Majoritatea tulpinilor de S. ac܊iunea în exsudatul inflamator întâlnit în aureus biosintetizează coagulaza, dar, însă cu ܊esutul afectat prin lizarea reĠelei de fibrină úi toate acestea s-au putut izola tulpini de permite astfel înaintarea stafilococilor în Ġesut stafilococ coagulazo - negative, a căror VăQătos. Prin experimente s-a dovedit că este patogenitate nu poate fi pusă la îndoială. diferită ca structură úi specificitate antigenică Tulpinile coagulazo-negative sunt patogene de streptokinaza stceptococică. Din cauză că prin concurenĠa celorlalĠi factori de patogenitate este sintetizată de marea majoritatea tulpinilor [9]. Coagulaza stafilococică este antigenică úi de stafilococ patogen, rezultă că această

16

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 enzimă joacă rol incontestabil în atributele de frecvent asociaĠia alfa + beta + delta patogenitate [31, 32]. hemolizine [2, 3, 4, 9, 18]. Nucleazele [termonucleazele] sunt enzime Alfa toxina sau alfa hemolizina au fost termorezistente emise de tulpinile patogene amănun܊it studiate prin intermediul coagulazo-pozitive într-o proporĠie de 90-95%. experimentelor. AcĠiunea hemolitică este Nucleaza stafilococică lipse܈te la tulpinile exercitată intens asupra eritrocitelor de oaie úi coagulazo-negative úi la S. epidermidis. de iepure, însă foarte slab asupra hematiilor Acestă enzimă a putut fi purificatăúi bine umane. Alfatoxina stafilococică îúi manifestă caracterizată biochimic; ea are o structură agresivitatea asupra tuturor Ġesuturilor proteică globulară cu molecula alcătuită dintrun organismului, inclusiv asupra macrofagelor úi singur lanĠ polipeptidic. Biochimic este o trombocitelor. AcĠiunea ei citolitică nu se fosfodiesterază care poate desface atât exercită asupra monocitelor care manifestă o molecula de ADN cât úi de ARN, producând rezistenĠă faĠă de alfa-hemolizină. Molecula fosfomononucleotizi. Este diferită antigenic de purificată de toxină alfa are în formă nucleazele streptococice úi injectată la iepuri monomeră, un coeficient de sedimentare de 3 produce anticorpi antinuclează care-i inhibă S úi o greutate moleculară de 28.000 daltoni. activitatea enzimatică [2, 3, 9, 18]. Cu ajutorul formolului ܈i căldurii la 37°C poate fi transformată în anatoxină, pierzându- 1.7.2.Toxinele stafilococice se agresivitatea biologică dar păstrând însu܈irea antigenică, proprietate folosită în S-au individualizat cel puĠin 4 tipuri de tratamentul infecĠiilor cu S. aureus [2, 3, 9]. molecule toxice la stafilococii patogeni. Mecanismul intim al activităĠii hemolitice, Hemotoxina sau hemolizinaúi leucocidina sunt ce încă nu este complet elucidat, se realizează toxine citolitice; enterotoxina úi toxina în etape succesive, prima fiind redată de epidermoliticăúi necrozantă manifestă tropism fixarea toxinei la membrana hematiei, urmată atât pentru mucoasa intestinală, cât ܈i pentru de scurgerea din celulă a ionilor de K+úi a altor piele [2, 3, 9, 18, 29, 31, 32]. elemente, eliberarea hemoglobinei de pe Cele 4 tipuri de molecule toxice prezintă o stroma hematiei úi liză [2, 3, 32]. structură proteică, fiind eliberate extracelular úi Toxina beta sau beta hemolizina î܈i sunt puternic antigenice stimulând formarea exercită func܊ia biologică prin intermediul unor anticorpi antitoxici neutralizanĠi. Cu acĠiunii hemolitice asupra eritrocitelor de oaie. ajutorul acestor caracteristici au putut fi Hematiile umane úi cele de iepure nu sunt considerate ca factori foarte importan܊i ai hemolizate de betahemolizina stafilococică. patogenităĠii tulpinilor de stafilococ [2, 3]. Particularitatea biologică cea mai Hemolizinele stafilococice sunt molecule importantă a acestei molecule toxice este toxice stafilococice, ele fiind mai intens studiate înfăptuirea aúa numitei hemolize cald-rece, cu ajutorul experimentelor, molecule care care se manifestă prin accentuarea netă la exercită o activitate biologică variată, +4°C a procesului de hemoliză, care începe reprezentată în principal de acĠiunile: prin incubarea la 37° timp de 18-20 ore [3, 4, 9, hemolitică, letalăúi dermonecrotică [2]. 18, 29, 31]. În cazul tulpinilor de S. aureus au putut fi Beta-hemolizina este o sfingo-mielinază decelate 4 tipuri de hemolizine, diferite care acĠionează asupra structurilor antigenic: alfa, beta, gamma úi delta sfingomielinice din membrana eritrocitară la hemolizine, a căror distribuĠie este heterogenă. 37°C producând astfel o instabilizare a acestei În urma studiilor lui Elek, a rezultat că tulpinile membrane care în multe regiuni, apare la de stafilococ patogene pentru om de܊in cel mai microscopul electronic mono-stratificată. frecvent asociaĠia alfa úi delta hemolizine Monostraturile lipidice sunt destul de [82%], iar tulpinile de S. aureus, de exemplu, stabile la 37°C, dar nu úi în cazul în care apar de provenienĠă animală prezintă cel mai procese ce au loc cu consum de energie [2, 3, 4, 18, 29, 32].

17

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

Toxina gamma sau gamma hemolizina activitatea biologică a leucocidinei e prezintă unitatea activă formată din 2 neutralizată de anticorpii corespunzători [2, 3]. componente cu acĠiune concomitentă cu o Leucocidina e considerată a fi un factor greutate moleculară însumată la 45.000 accesoriu în patogenitatea stafilococilor având daltoni. Activitatea litică se exprimă asupra rolul de a proteja celula bacteriană de acĠiunea eritrocitelor de iepure, om úi oaie, leucocitelor leucocitelor neutrofile ale organismului gazdă úi limfoblaútilor umani. [2, 3, 18, 29, 31]. Hemoliza prin gama toxină nu poate fi Enterotoxinele. Unele tulpini de stafilococ eviden܊iată pe plăci cu geloză simplă, diametrul coagulazo - pozitivi prezintă capacitatea de a ei fiind mult mai mic decât cel realizat de toxina sintetiza molecule toxice cu proprietăĠi de alfa úi beta. Experimentele efectuate până în exotoxine difuzibile úi cu tropism pentru prezent nu au putut să elucideze pe deplin mucoasa intestinală. Studii ce s-au realizat mecanismul intim de acĠiune al gamma recent au demonstrat că úi unele tulpini hemolizinei [2, 31, 32]. coagulazo-negative produc enterotoxine. Toxina delta sau delta hemolizina. Aceste molecule toxice au o structură Molecula de delta hemolizină prezintă o proteică simplă cu greutate moleculară de structură proteică neantigenică, cu un conĠinut 26.000-35.000 de daftoni úi o structură ridicat de acizi aminaĠi hidrofobi care îi conferă antigenică variată. Bergdoll úi Calman, prin proprietăĠi asemăQătoare detergenĠilor úi o studiile lor asupra structurii antigenice a greutate moleculară de 103.000 daltoni. enterotoxinei au permis delimitarea a 6

Activitatea ei hemolitică este exercitată variante antigenice, notate A, B, C1, C2, C3, D úi asupra hematiilor umane, de oaie úi de iepure E care pot fi identificate prin imunodifuzie în gel dar úi asupra altor eritrocite. Această toxină cu antiseruri specifice [18, 29, 31, 32]. prezintă acĠiune citolitică asupra neutrofilelor, InformaĠia genetică pentru sinteza de limfocitelor, trombocitelor úi macrofagelor. enterotoxină poate fi cromozomială sau S-a eviden܊iat ca delta toxina inhibă plasmidică. S-a demonstrat că enterotoxinele absorbĠia apei în ileonul iepurelui úi cobaiului, reprezintă una din cauzele cele mai frecvente iar în cantită܊i mari determină leziuni histogice. ale sindromului de toxiinfecĠie alimentară úi Unele tulpini de stafilococ coagulazo-negative totodată au fost implicate úi în enterocolitele pot produce o enzimă citolitică denumită pseudomembranoase post antibiotice. epsilon hemolizina [2, 3, 9, 29, 31, 32]. În cazurile de toxiinfecĠie alimentară cu Leucocidina prezintă o acĠiune exclusivăúi stafilococ, cele mai frecvent întâlnite sunt selectivă asupra neutrofilelor úi macrofagelor enterotoxinele A ܈i D. Enterotoxina B a fost de iepure úi om. Structura moleculei de declarată vinovată pentru enterocolitele post leucocidina este complexă, fiind reprezentată antibiotice în urma descoperirii unei asociaĠii de 2 subunităĠi proteice distincte electroforetic, între rezistenĠa la meticilină úi sinteza de una termolabilăúi una termostabilă. enterotoxină B la tulpinile izolate din intestinul Cele 2 bucă܊i separate sunt inactive bolnavilor cu enterocolită post antibiotică [2, 3, biologic, dar prin intermediul ac܊iunii sinergice 9, 32]. exercită asupra neutrofilelor o activitate de Comparativ cu celelalte exotoxine degranulare [distrugere a membranei bacteriene, enterotoxina este relativ lizozomale] úi o acĠiune de degradare asupra termostabilă rezistând aproximativ 1 oră la membranei leucocitelor neutrofile care se umflă 100°C, ceea ce face să nu poată fi degradată úi se deformează. Sub tensiunea acestor două în cursul preparării culinare a alimentelor. acĠiuni ale leucocidinei, membrana leucocitului Proprietatea de termostabilitate permite cedeazăúi celula este distrusă. izolarea ei cu uúurinĠă de celelalte toxine úi Activitatea leucocidinei depinde mult de enzime extracelulare stafilococice prin prezenĠa ionilor de calciu care-i măresc încălzirea la 80°C, timp de 30' a filtratului de acĠiunea. Ambele componente ale moleculei de cultură [2, 3, 32]. leucocidina sunt puternic antigenice úi

18

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

FaĠă de enzimele proteolitice cum ar fi desmosomilor urmate de desprinderea păturilor tripsina, papaina, chemotripsina, moleculele de superioare ale epidermului la nivelul stratului enterotoxină prezintă o rezistenĠă marcatăúi la granulos [2, 3, 9, 18]. variaĠii de pH. Unii autori au grupat aceste entităĠi clinice Enterotoxină B dezvoltă o puternică atribuite toxine în cauză în sindromul pielii acĠiune mitogenă faĠă de limfocitele umane úi opărite stafilococice sau Staphylococcal de úoarece. În experimente, administrată i.v. la Scalded Skin Syndrome, care include boala animale, enterotoxinele determină leucocitoză Ritter, sindromul Lyell infecĠios al copilului sau úi creúteri marcate ale GOT [2, 3, 29, 31, 32]. necrofliza toxică epidermică infecĠioasă, În urma studiilor ample realizate până în impetigo bulos úi rash-ul scarlatiniform. prezent, mecanismul intim de acĠiune a Toxina epidermolitică are o greutate enterotoxinei nu a putut fi în întregime elucidat moleculară de 24.000 daltoni, este antigenică pentru că animalele de laborator sunt mult mai úi se deosebeúte net imunologic de alfa úi delta puĠin sensibile decât omul. hemolizine. Cercetările care s-au realizat în Receptorii emetici pentru enterotoxină se ultimii ani au permis conturarea ipotezei că Jăsesc la nivelul mucoasei digestive, de aici determinantul genetic pentru sinteza acestei stimulii senzitivi ajung la centrul vomitiv din toxine este localizat pe aceeaúi moleculă de bulb pe calea nervilor simpatici úi vagului. ADN plasmidic care poartă úi informaĠia Mecanismul care duce la dezechilibrul genetică pentru bacteriocine. Această plasmidă hidroelectrolitic ce caracterizează sindromul apare însă a fi diferită de aceea purtătoare a diareic a fost atribuit inhibiĠiei absorbĠiei apei informaĠiei genetice pentru biosinteza din lumenul intestinului [2, 3, 9, 29]. betalactamazei stafilococice [2, 29, 31, 32]. Dintre animalele supuse experimentelor Dintre toate moleculele toxice sintetizate doar la maimuĠele superioare s-a eviden܊iat o de stafilococ numai toxina epidermolitică úi sensibilitate similară cu cea a omului. Dolman enterotoxina manifestă un efect clinic bine a fost primul care a inoculat intraperitoneal individualizat [2, 3]. filtratul de cultură stafilococică inactivat termic, la pui de pisică în vîrstă de 6-8 săptămîni, dar, 2. InfecĠiile naturale Dúa numitul „kitten test" s-a dovedit nepractic 2.1. InfecĠiile naturale la oameni datorită variaĠiei mari de sensibilitate a ani- malelor, iar în prezent identificarea Obi܈nuit, germenul pătrunde în organismul enterotoxinei se face în mod curent prin uman prin intermediul unei glande, sebacee imunodifuzie în gel cu un set de antiseruri sudoripare sau printr-un folicul pilos. precipitante specifice [32]. Numărul úi virulenĠa stafilococilor care Toxina epidermolitică úi exfoliantă. Unii formează masa bacteriană ce invadează stafilococi patogeni aparĠinând mai frecvent Ġesuturile úi capacitatea intactă a mecanismelor grupului II bacteriofagic prezintă un tropism de apărare ale gazdei invadate sunt factori ce marcant pentru Ġesutul cutanat provocând determină evoluĠia unui proces infecĠios variate infecĠii la nivelul tegumentelor. Molecula incipient [9, 42-45]. toxică stafilococită responsabilă pentru aceste Dacă inoculul stafilococic este moderat manifestări, cunoscută sub denumirea de cantitativ úi calitativ, mecanismele normale de toxină epidermolitică exfoliativă sau apărare ale Ġesutului invadat izbutesc să epiderinolizina a putut fi decelată úi studiată elimine în câteva zile germenii iar Ġesutul îúi experimental pe úoareci nou născuĠi la care se restabileúte funcĠiile fiziologice care au fost poate reproduce sindromul generalizat de perturbate. Sursa de infecĠie este reprezentată epidermoliză-exfoliere [2, 3, 32]. obiúnuit de stafilococii proprii de pe tegumente, Unele dintre aceste tulpini produc o toxină Făi respiratorii sau intestin [42-45]. capabilă să determine leziuni la distanĠă, Orice modificare accidentală sau leziuni ce se exprimă prin: distrugerea patologică care perturbă acest echilibru natural cimentului intercelular, aflux de lichid úi ruperea

19

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 reprezintă cauze ce favorizează constituirea Împră܈tierea stafilococilor din aceste unui proces infecĠios stafilococic. Astfel, plăgile focare infecĠioase iniĠiale se poate realiza fie traumatice, arsurile, inciziile chirurgicale, prin propagarea la Ġesutul săQătos învecinat, fie ulcerele trofice sau de decubit, infecĠiile virale, pe cale hematogenă cu localizări metastatice diabetul, obezitatea, intervenĠiile chirurgicale în diverse Ġesuturi úi organe [43, 44]. mari pe abdomen, torace sau pe cord deschis, Se cunoa܈te ܈i o a doua cale de tehnici de terapie intensivă, imunosupresoarele Sătrundere a infecĠiei stafilococice în tegument creează por܊i de acces larg a stafilococilor la adult, ܈i anume, glandele sudoripare. concomitent cu o diminuare a reactivităĠii Localizările acestui tip de infecĠie antiinfecĠioase a organismului [9, 42, 45]. stafilococică denumită impropriu hidrosadenită RezistenĠa antiinfecĠioasă are ca sunt relativ frecvente în zona axilară unde mecanism principal activitatea de fagocitoză tegumentele prezintă o mai mare densitate a realizată de granulocite neutrofile mobilizate în acetor glande. La copil, infec܊iile tegumentare exudatul inflamator constituit în Ġesut prin nu sunt la fel de bine localizate datorită variate mecanisme chemotactice. mecanismelor de apărare antiinfecĠioase, Complementul poten܊ează prin opsonizare incomplet maturizate. Pustulele sunt cele mai ܈i liză mecanismele de endocitoză a frecvente forme de localizate fiind reprezentate stafilococilor [43, 44]. în zona de tegument unde infecĠiile foliculilor Tulpinile încapsulate sunt mai rezistente úi piloúi úi a glandelor sudoripare úi sebacee necesităúi intervenĠia anticorpilor specifici care confluează [9, 45]. există în urma unor infecĠii stafilococice Câteodată, mai ales la copii, infecĠia anterioare, fiind reprezentaĠi de imunoglobuline tegumentelor sau a altor focare poate fi însoĠită din clasa IgG. de manifestări cutanate cauzate de toxina Pinozomii ܈i fagozomii care formează în epidermolitică. InfecĠiile care se dezvoltă pe citoplasmă micro- úi macrofagelor duc în cale respiratorie se întâlnesc frecvent la nou- general la dezintegrarea enzimatică a Qăscut úi copilul mic, dar úi la adulĠi úi vârstnici stafilococilor endocitaĠi [42-44]. după o infecĠie gripală sau altă viroză S-a observat că în urma unor infecĠii respiratorie anergizantă. Ca ܈i evoluĠie clinică, stafilococice repetate pot apare la unii indivizi o cea mai gravă localizare este infecĠia pleuro- deviere a reactivităĠii normale imunobiologice, pulmonară stafilococică a nou-născutului. în sensul unei hipersensibilităĠi sau alergii faĠă La copii úi bătrâni se întâlnesc pneumonii, de antigenele stafilococice care are ca rezultat bronho-pneumonii úi abcese pulmonare. InfecĠii infecĠii stafilococice recidivante. FrecvenĠa ale nasofaringelui úi cavităĠilor pneumatice diverselor localizări este determinată de căile adiacente se întâlnesc sub formă de angine, de acces ale stafilococilor, de܈i toate Ġesuturile faringite, sinuzite, otite, mastoidite [9, 42-45]. organismului uman sunt sensibile la infecĠie InfecĠiile stafilococice care se propagă pe [43-45]. cale hematogenă de la unul sau mai multe Cele mai frecvente sunt infecĠiile cutanate focare iniĠiale se întîlnesc la copii, adulĠi cu motiv fiind faptul că stafilococii patogeni de pe reactivitatea deprimată în urma unor arsuri, tegumente găsesc uúor acces la nivelul traumatisme grave, boli dismetabolice, la foliculului pilos úi determină infecĠia acestuia Eătrâni, la bolnavi trataĠi cu corticoizi sau sau foliculita. Extinderea infecĠiei la mai mulĠi imunosupresoare, la bolnavi supuúi unor foliculi piloúi determină furunculul. manevre de terapie intensivă [45]. Unirea mai multor furuncule úi pătrunderea La copilul cu vârsta până la 12 ani, cea în stratul celular subcutanat constituie mai frecventă localizare după generalizarea carbunculul sau furunculul antracoid. Necroza infecĠiei pe cale hematogenă, este epidermului úi dermului úi a celulelor osteomielita. Stafilococii se localizează pe leucocitare de apărare duce la formarea diafiza oaselor lungi, în creútere, datorită puroiului de aspect cremos, de culoare gălbuie faptului că la nivelul diafizei circulaĠia arterială ce conĠine stafilococi [37, 43, 45]. este reprezentată de capilare cu anse

20

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 terminale. La acest nivel se realizează focare pot produc infecĠii supurative cu diferite infecĠioase care avanseză până la periost, localizări [29, 34]. constituind abcese stafilococice subperiostale. Dacă focarul infecĠios se află în vecinătatea 2.2.1. InfecĠiile naturale la bovine unei articulaĠii, stafilococii pătrund în articulaĠie realizând pioartrite [44]. Mamita stafilococică a vacilor

În cazul sugarilor sau a adulĠilor cu Este o boală infecĠioasă, sporadico- reactivitatea imunobiologică deprimată se enzootică, receptivitatea fiind influen܊ată de constituie frecvent localizări metastatice sub diferi܊i factori favorizan܊i. Maladia apare la forma de abcese în Ġesutul subcutanat, vacile în lactaĠie, fiind produsă de stafilococi úi pulmoni, rinichi, meninge úi creier [42-44]. este caracterizată prin inflamaĠia glandei Toate aceste localizări se fac prin mamare, cu modificări cantitative úi calitative bacteriemii intermitente cu evoluĠie subclinică, ale laptelui úi, uneori, cu gangrena manifestările clinice apar abia după parenchimului mamar [1, 34]. constituirea focarelor metastatice în unele 5ăspândire geograficăúi importanĠă situaĠii particulare, când inoculul stafilococic Bang úi Lucet au descris pentru prima dată care pătrunde în circulaĠia generală din mamita stafilococică, în anul 1889, care au focarele infecĠioase iniĠiale este masiv, aúa evidenĠiat úi rolul patogen al stafilococului auriu cum se întâmplă în stafilococia malignă a feĠei, asupra glandei mamare la vaci. PrevalenĠa bolii simptomatologia clinică este de septicemie este cuprinsă între 10-50% în fermele de vaci stafilococică. [42, 43, 45]. cu lapte, iar procentul de izolare a lui S. În momentul în care enterotoxinele aureus, de la bovinele cu mamite clinice este în Sătrund în tubul digestiv printr-un aliment jurul valorii de 47%. contaminat, se realizează sindromul de ܇i în Ġara noastră au fost efectuate toxiinfecĠie alimentară stafilococică. investigaĠii privind etiologia mamitelor la vaci, Sindromul de enterocolită stafilococică rezultând o frecvenĠă destul de mare a mamitei este o infecĠie care rezultă prin dezechilibrul stafilococice. Autori precum Cernea, amintesc biocenozei intestinale în urma unui tratament o frecvenĠă de 25,5%, Nicorici, publică un îndelungat cu un antibiotic sau asociaĠie de procent de 43,8%. Moga Mânzat úi col. antibiotice cu spectru larg de activitate. În Apreciează o frecvenĠă a acestei mamite în jur această situaĠie este posibilă pătrunderea úi de 37%. Mamita stafilococică produce pierderi multiplicarea în intestin a unei tulpini de economice din cele mai diversificate: scăderea stafilococ producătoare de entero-toxină B úi producĠiei de lapte, sacrificarea vacilor cu rezistentă la antibioticele uzuale [9, 42, 43, 45]. ugerul compromis, costul ridicat al terapiei, profilaxiei úi combaterii úi distrugerea unor 2.2. InfecĠiile naturale la animale cantităĠi mari de lapte [1, 26, 27, 34].

InfecĠiile produse de bacterii din genul Etiologie. Staphylococcus, au fost denumite generic Au fost izolaĠi stafilococi coagulază pozitivi stafilococii, putând apare ca infecĠii supurative úi stafilococi coagulază negativi de la vacile cu localizate sau boli bine conturate epidemiologic mamită stafilococică, existând o corelaĠie între úi morfoclinic [1, 21, 26-29, 31, 34]. formele clinice evolutive úi gradul de Prin scăderea producĠiilor, neînregistrarea patogenitate al stafilococilor. Stafilococii sporului în greutate scontat, costul coagulază pozitivi izola܊i de la vaci cu mamită tratamentelor, sacrificări de necesitate în sunt reprezenta܊i de S. aureus, S. hycus úi S. condiĠii neeconomice, stafilocociile produc la intermedius. animale pagube economice destul de Agentul etiologic major al acestei mamite a importante [1, 21, 34]. fost considerat S. aureus subsp. aureus, el S-a demonstrat că stafilococii izolaĠi de la fiind responsabil de producerea formelor clinice animale sunt patogeni úi pentru oameni, la care úi subclinice [31, 34].

21

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

În ultimii ani de la vacile cu mamită cronică asociată cu acĠiunea altor toxine, care sau subclinică, a fost izolat S. intermedius. S-a determină o vasoconstricĠie locală prelungităúi putut contura o prevalen܊ă cuprinsă între 0,1 úi tromboză venoasă [1, 21, 26, 34]. 2% a infecĠiei cu acest stafilococ în fermele de În forma acută se produce astuparea vaci cu lapte [1, 34]. canalelor galactofore cu flocoane de fibrină úi S-a mai izolat ܈i S. hycus subsp. hycus de inflamaĠia purulentă a parenchimului glandular, la unele vaci cu mamite cronice sau subclinice, iar în formele subacute - cronice se întâlne܈te prevalenĠa infecĠiei fiind cuprinsă între 0,6 úi galactoforita catarală [34]. 2%. La vaci, stafilococii sunt prezenĠi atât în Tabloul clinic interiorul glandei mamare, cât úi în afara Mamita stafilococică este întâlnită sub mai acesteia, respectiv pe mucoase, piele úi păr [1, multe forme clinice: supraacută, acută, 21, 29, 31, 34]. subacută, cronică sau subclinică, evoluĠia Caracterele epidemiologice clinică fiind dependentă de patogenitatea Rasele de vaci specializate pentru tulpinilor de stafilococi, rezistenĠa animalelor úi producĠia de lapte sunt cele mai receptive. intensitatea cu care acĠionează factorii Bovinele aflate în perioada puerperală úi în favorizanĠi. În urma studiilor efectuate acest tip prima jumătate a lactaĠiei prezintă cea mai de mamită stafilococică a fost situată pe locul mare sensibilitate. întâi între mamitele vacilor [1, 21, 26]. Sursele de infecĠie sunt numeroase cele Forma supraacută cunoscută ܈i sub primare fiind reprezentate de vacile cu mamite denumirea de gangrenoasă, este mai rarăúi stafilococice clinice úi subclinice, vacile poate sa evolueaze cu semne generale úi VăQătoase purtătoare úi vacile cu diferite infecĠii locale, fiind întâlnită mai ales în primele zile purulente localizate. după parturiĠie. Semnele generale sunt Ca surse secundare, mai importante, reprezentate de: febră 41-42°C, puls accelerat, amintim: aparatele de muls, mâinile tahipnee, depresie profundă, anorexie, lipsa mulgătorilor, apa úi găleĠile, aúternutul, motilităĠii ruminale úi toxiemie. obiectele de grajd. Transmiterea infecĠiei de la Simptomele locale apar cu rapiditate úi un animal la altul se realizează de obicei în tind să evolueze spre gangrenă. Sferturile timpul mulsului prin intermediul aparatelor de mamare ce au fost afectate sunt sensibile, muls, al mulgătorilor úi al altor obiecte calde, mărite în volum, de culoare roúie destinate mulsului. InfecĠia se poate realiza úi violacee, iar Ġesuturile limitrofe sunt spontan, făUă aport de germeni, datorită stării edemaĠiate. Un lichid brun-roúietic, fetid, cu de portaj. În glanda mamară, stafilococii flocoane de fibrină înlocuie܈te secre܊ia Sătrund fie prin orificiul papilar, fie prin lactantă. Animalul poate să moară în urma microleziunile sau plăgile tegumentului mamar. acestei afec܊iuni sau, mai rar, după 6-7 zile [1, 21, 26-29, 31, 34] zonele gangrenate úi delimitate se desprind, Patogeneză rezultând mutilarea glandei mamare [1, 21]. După ce au pătruns în glanda mamară, Forma acută [piemică], deasemenea stafilococii încep să se multiplice úi produc o semnalată în prima parte a lacta܊ie ܈i poate să reacĠie inflamatorie, corelată cu virulenĠa úi cu volueaze tot cu semne locale úi generale. prezenĠa factorilor da patogenitate [enzime úi Semnele generale sunt acelea܈i cu cele toxine], procesul inflamator având o evoluĠie descrise la forma anterioară, iar simptomele supraacută, acută sau cronică [1]. locale sunt mult mai reduse ca intensitate. În formele supraacute [gangrenoase] Animalele se pot vindeca, dar sferturile produse de S. aureus subsp. aureus [tulpini afectate rămân sclerozate, dure úi patogene], ce apar în primele zile după neproductive [28, 29, 31, 34]. parturiĠie, există o tendinĠă accentuată spre Formele subacută úi cronică se gangrenarea parenchimului mamar. desfă܈oară de regulă cu semne locale. În Această gangrenă mamară este o parenchimul mamar apar zone indurate, noduli repercursiune a acĠiunii hemolizinei alfa de mărimi diferite, iar sferturile se atrofiază.

22

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

Nodulii au tendinĠă de abcedare, iar secreĠia complex de măsuri de profilaxie generală, de lactată are aspect floconos sau purulent. profilaxie specificăúi prin antibioprevenĠie. Adesea sferturile mamare afectate se Combaterea mamitelor stafilococice poate atrofiază. În unele ferme, formele subclinice fi realizată aplicându-se următoarele măsuri: ating o prevalenĠă de până la 50%. Aceste diagnostic etiologic precoce, izolare úi tratarea forme diminuă producĠia de lapte úi pot fi vacilor bolnave, depistarea úi corectarea diagnosticate numai cu ajutorul unor teste factorilor igienici favorizanĠi, efectuarea rapide cum ar fi R-Mastitest [1, 21, 29]. dezinfecĠiilor periodice în adăposturi úi în Tabloul morfopatologic spaĠiile destinate mulsului úi tratamentul vacilor Leziunile sunt caracteristice formei clinice cu mamite subclinice [34]. evolutive. În forma supraacută parenchimul mamar prezintă o culoare roúie violacee fiind Alte infecĠii stafilococice întâlnite la bovine infiltrat cu exsudat serohemoragic. Se observă Dermatita stafilococică a taurinelor edema܊ierea ܊esutului conjunctiv limitrof, iar denumită úi furunculoza stafilococică sau acinii glandulari se gangrenează. Venele sunt furunculoza perineală este produsă de trombozate, iar în canalele lactifere úi în Staphylococcus aureus subsp. Aureus ܈i este sinusul galactofor se acumulează un exsudat adesea localizată la baza cozii, regiunea fibrinos, cu detritusuri celulare [1, 21, 31, 34]. perinealăúi regiunea crupei. La debutul bolii se În forma piemică, glanda mamară este observă papule, pustule sau noduli localizaĠi la Părită în volum, iar în sistemul galactofor este foliculii piloúi. Pustulele se sparg úi apar cruste, acumulat un lichid patologic floconos, care iar foliculii inflamaĠi pot fistuliza. conĠine exsudat fibrinos, coaguli de lapte úi La vacile cu mamită stafilococică a fost celule descuamate. Acinii glandulari sunt descrisă o dermatită exsudativă cu localizare dezintegraĠi, iar în zonele limitrofe este pe mameloane sau pe pielea glandei mamare, evidentă hiperplazia mezenchimală, care exprimată clinic prin pustule cu un diametru de contribuie la delimitarea focarelor, urmată de 2-4 mm [26, 28, 29, 31]. organizarea acestora prin fibroză. Aceste zone poartă numele de pseudoatrofie glandulară. 2.2.2. InfecĠiile naturale la ovine úi caprine Forma subacută-cronică se caracterizează Mamita gangrenoasă a oilor úi caprelor prin prezenĠa galactoforitei limfoplasmocitare [1, 21, 26-29, 31, 34]. Mamita gangrenoasă a oilor úi caprelor, Diagnostic cunoscută popular sub denumirea de “răsfugul Mamita stafilococică se suspicionează pe negru”, este o boală infecĠioasă gravă întâlnită baza semnelor clinice, confirmarea fiind însă la oile úi caprele în plină lactaĠie, fiind Iăcută prin examenul bacteriologic. caracterizată morfoclinic prin febră, oprirea Se pot fi utiliza diferite teste rapide care secreĠiei lactate úi gangrena parenchimului pun în evidenĠă una sau mai multe modificări mamar [1, 26, 34]. simultan, ca: alcalinizarea pH-ului laptelui, 5ăspândire úi importanĠă creúterea conĠinutului în cloruri, creúterea Arboval descrie în anul 1823 boala la oi, producĠiei de catalazăúi creúterea conĠinutului iar în anul 1887 Nocard izolează agentul celular. Această ultimă modificare poate fi etiologic în cultură pură. În anul 1885 se evidenĠiată direct prin examen citologic sau descrie boala si la capre. indirect, cu ajutorul unor teste speciale [testul Mamita gangrenoasă produce pagube Bernburg, testul CMT, testul R-Mastitest]. La economice ridicate, morbiditatea putând să noi în Ġară, pentru diagnosticul mamitelor ajungă la 15-20%, iar letalitatea poate fi de 70- subclinice se utilizează testul R-Mastitest [1, 80%. Femelele care nu mor îúi pierd total sau 21, 26]. parĠial producĠia de lapte [34]. Profilaxie úi combatere Etiologie Profilaxia mamitelor stafilococice la vacile Staphylococcus aureus ssp. aureus este cu lapte se realizează prin aplicarea unui agentul etiologic al mamitei gangrenoase, el

23

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 fiind epifit pe tegumentul animalelor săQătoase, pronunĠată úi tumefierea unei jumăWăĠi a inclusiv pe tegumentul mamar [1, 26, 28, 29, glandei mamare, moartea fiind precedată de 31, 34]. hipotermie, iar simptomele locale [mamare] Caractere epidemiologice caracteristice sunt absente. Doar oile úi caprele aflate în lactaĠie sunt Debutul formei acute este brusc, sensibile la infecĠie. observându-se semne generale: abatere Sensibilitatea este influenĠată de: rasă, pronunĠată, febra, anorexia, lipsa rumegării úi vârstă, perioada de lactaĠie, înĠărcarea mieilor, accelerarea pulsului úi respiraĠiei. Animalul se mulsul traumatizant úi condiĠiile deficitare de deplasează cu greutate, resimĠind o jenă în igienă, boala fiind mai frecventă în lunile aprilie timpul miúFării membrelor posterioare. úi mai, perioadă care coincide cu înĠărcatul În acelaúi timp, de regulă, o jumătate a mieilor úi cu începutul mulsului [1, 28]. glandei mamare este tumefiată, caldă úi Oile bolnave reprezintă principala sursă de dureroasă devenind cianotică [răsfug negru], infecĠie. Ele elimină cantităĠi mari de germeni iar secreĠia lactată dispare, fiind înlocuită cu un prin secreĠia mamară patologică, dar un rol lichid seros, roúietic, cu grunji de fibrină. important îl au úi sursele secundare Perimamar apare edemul Ġesutului reprezentate de furaje, aúternut, sol, obiecte de conjunctiv subcutanat, care se extinde pe faĠa muls úi mâinile mulgătorilor [29]. internă a coapselor úi abdomen, până la stern. Stafilococii ajung în glanda mamară prin Starea generală a animalului se orificiul papilar sau prin plăgile accidentale ale agravează, limfonodurile regionale sunt mărite, tegumentului mamar, produse de arbuúti, spini iar pielea jumăWăĠii mamare afectate devine sau plante Ġepoase existente pe păúune [28]. rece úi insensibilă. În efective, boala nu este contagioasă, nu Acestă formă durează aproximativ 2-5 zile, se transmite direct de la animal la animal, ea moartea fiind precedată de hipotermie. evoluând sporadic sau sub formă de mici Un procent mic de animale (15-20%) enzootii, apariĠia úi evoluĠia fiind legate de supravieĠuiesc bolii, dar la acestea se produce prezenĠa factorilor favorizanĠi aminti܈i mai sus separarea jumăWăĠii gangrenate de Ġesuturile úi mai puĠin de prezenĠa agentului patogen [29, VăQătoase úi eliminarea sub formă de sfacel, 31, 34]. cicatrizarea plăgii rezultate realizându-se în 1-2 Patogeneză luni. Stafilococii pătrund în glanda mamară sub Formele subacutăúi cronică sunt mai rare, influenĠa factorilor favorizanĠi, unde se evoluează cu simptome generale mai discrete, multiplică, în timp ce hialuronidaza secretată le cu gangrena totală sau parĠială a unei jumăWăĠi facilitează difuzarea în parenchimul mamar. De a glandei mamare [1, 34]. obicei, procesul inflamator cuprinde, numai o Tabloul morfopatologic jumătate din glanda mamară. Morfopatologic se observă leziuni locale úi Gangrena parenchimului mamar aoare ca generale, prezenĠa lor fiind corelată cu forma urmare a vasoconstricĠiei locale prelungite, clinică evolutivă. produsă de hemolizine, precum úi a trombozei În forma supraacută leziunile întâlnite la vaselor sanguine úi limfatice. Starea generală a nivelul glandei mamare sunt mai discrete, iar în animalului este alterată ca ܈i o consecinĠă a forma acută sunt caracteristice, jumătatea toxiemiei, produsă de toxinele stafilococice úi afectată fiind mărită în volum, pielea având o de compuúii toxici care rezultă în urma culoare roúie-violacee, iar din lobulii glandulari, dezintegrării mamare [1, 26, 28, 29, 31, 34]. pe secĠiune observându-se o culoare roúie- Tabloul clinic violacee sau roúie maronie ܈i scurgea unui Mamita gangrenoasă evoluează obiúnuit lichid sanguinolent. acut sau subacut, dar au fost descrise úi forme Leziunile sunt reprezentate de: exsudate supraacuteúi cronice. cavitare, limfonoduri regionale congestionate úi Forma supraacută [24 - 48 ore] se tumefiate, hemoragii pe seroase, în ficat úi caracterizează clinic prin febră, abatere rinichi úi miocardoză. În formele subacute úi

24

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 cronice se observă numai leziunile locale [ 26, localizărilor menĠionate. Boala produce pagube 28, 29, 31, 34]. economice importante, în zonele endemice, Diagnostic pierderile anuale prin mortalitate úi prin tararea Se poate stabili pe baza examenului mieilor, cifrându-se la câteva sute de mii de epidemiologic úi morfoclinic, iar confirmarea se capete . face prin examen bacteriologic. Agentul Prevenirea bolii se bazează pe: îmbăieri etiologic se izolează uúor pe medii uzuale, din repetate ale mieilor la interval de 3 săptămâni, secreĠia mamară patologică prelevată steril, aplicarea medicamentelor antiparazitare cu sau din parenchimul glandular, în cazul remanenĠă. cadavrelor, iar după identificare e necesară Tratamentul cu antibiotice la care efectuarea antibiogramei pentru stabilirea stafilococii sunt sensibili [ampicilină, conduitei terapeutice corecte [29, 31]. amoxicilină, lincomicină, novobiocină] dă Tratament rezultate doar instituit precoce. În formele Prevenirea mamitei gangrenoase se poate septicemice supraacute, în localizările realiza prin aplicarea măsurilor generale úi meningeale, în metastazele organelor interne, specifice. Combaterea bolii se bazează pe tratamentul este inoperant [34]. tratamentul oilor úi caprelor bolnave, vaccinarea de necesitate a animalelor Stafilococia aposteomatoasă a oilor úi VăQătoase cu vaccinul Mamivacúi pe aplicarea caprelor numită úi boala Morel sau boala unor măsuri prin care factorii favorizanĠi vor fi abceselor este produsă de Staphylococcus inlăturaĠi [31, 34]. aureus subsp. anaerobius. Profilaxie úi combatere Este întâlnită mai ales la tineret úi se Prevenirea mamitei gangrenoase se poate caracterizează prin formarea unor abcese bine realiza prin aplicarea măsurilor generale úi încapsulate ce nu se calcifică în Ġesutul specifice. Combaterea bolii se bazează pe conjunctiv subcutanat, musculatură úi nodurile tratamentul oilor úi caprelor bolnave, limfatice superficiale. E importantă din cauza vaccinarea de necesitate a animalelor degradării úi confiscării parĠiale sau totale a VăQătoase cu vaccinul Mamivac úi pe aplicarea carcaselor de oaie [26, 28, 29, 31, 34]. unor măsuri prin care factorii favorizanĠi vor fi îndepărtaĠi úi inlăturaĠi [1, 26]. Dermatitele stafilococice ale oilor úi caprelor

Sunt afecĠiuni cutanate ce apar la oile si Alte infecĠii stafilococice întâlnite la caprele ܊inute în condi܊ii de igienă܈i alimenta܊ie ovine úi caprine deficitare, produse, cu o singură excepĠie, de Piemia de căpuúe a mieilor denumită úi Staphylococcus aureus subsp. aureus. Diferă stafilococia endemică a mieilor este o infecĠie din punct de vedere al evolu܊iei morfoclinice, stafilococică produsă de Staphylococcus cele mai cunoscute fiind: dermatita facială, aureus subsp. aureus, întâlnită la miei în vârstă impetigo, stafilococia cu Staphylococcus de 2-10 săptămâni, primăvara úi la începutul xylosusúi dermatita acropodială [1, 26]. verii, având o incidenĠă cuprinsă între 5 úi 29%. Dermatita facială cunoscută úi sub Afec܊iunea apare la miei după înĠepăturilor denumirea de eczema periorbitară sau foliculita Făpuúei Ixodes ricinus care, în acest fel, stafilococică evoluează printr-o inflamaĠie introduce stafilococii în Ġesutul conjunctiv necrozant - ulcerativă a pielii din regiunea subcutanat sau în vasele capilare. botului, periorbitară, pavilionului auricular úi a Moartea mieilor se produce relativ repede bazei coarnelor, în acela܈i timp producându-se datorită septicemiei sau a altor localizări ale úi o inflamaĠie purulentă a Ġesutului conjunctiv infecĠiei: meningită, abcese în organele interne, subcutanat úi a musculaturii superficiale. Este în musculatură, Ġesutul conjunctiv subcutanat, descrisăúi la mieii sugari úi înĠărcaĠi [31, 34]. artrite. Impetigo, clinic, prezintă pustule mici úi Simptomele sunt caracteristice septicemiei numeroase pe fa܊a ventrală a abdomenului, rar [febră, accelerarea marilor funcĠii] sau pe tegumentul glandei mamare úi a

25

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 mameloanelor. InflamaĠia nu afectează foliculii 2.2.4. InfecĠiile naturale la suine piloúi [1, 26, 28]. Epidermita exsudativă a porcului Dermatita acropodială este localizată pe Epidermita exsudativă a porcului [E.E.P.] pielea treimii inferioare a membrelor, pe pielea este o boală infectocontagioasă ce se exprimă glabră a bureletului coronar úi a spaĠiilor clinic prin eritem cutanat úi exsudat grăsos de interdigitale apărând cruste groase, iar în culoare alb-gălbuie pe suprafaĠa zonelor sinusul biflex este prezentă o inflamaĠie cutanate afectate [26, 31]. purulentă [26, 34]. Istoric úi răspândire Dermatita produsă de Staphylococcus Johnes descrie pentru prima dată boala în xylosus este localizată la nivelul abdomenului anul 1956. În ܊ara noastră, Popovici, de OneĠ ventral, pe faĠa internă a coapselor, faĠa [cit. Perianu úi de Moga] studiază afec܊iunea. ventrală a gâtului úi articulaĠii, caracterizându- Ea este prezentă mai ales în fermele în care se prin hiperplazii epiteliale pseudotumorale, există condiĠii deficitare de igienă, tehnologie úi foliculită, perifoliculită supurativă, eroziuni úi alimenta܊ie, producând pagube economice prin ulcere superficiale [26, 28, 29]. mortalitate, tararea animalelor úi prin cheltuieli

2.2.3. InfecĠiile naturale la cabaline cu terapia úi combaterea [26, 28]. Dermatita stafilococică a cabalinelor Etiologie Agentul cauzal al bolii este reprezentat de Produsă tot de Staphylococcus aureus Staphylococcus hycus subsp. hycus, ce se subsp. aureus, această dermatită evoluează Jăseúte pe piele úi pe mucoase [nazală, mai frecvent în lunile de vară, inflamaĠia pielii vaginală] la porcii săQătoúi, dar úi la alte specii fiind observată mai ales în regiunea lombară, de animale. Este coagulazo-negativ úi nu sub forma unor papule úi pustule care, prin produce hemoliză faĠă de eritrocitele de oaie. spargere, formează cruste, manifestându-se Produce fosfatază, hialuronidază, nu uneori úi sub formă de foliculite diseminate pe fermentează manitolul úi nu produce zone întinse: gât, torace, faĠa internă a acetoinăS. hycus se poate izola în cultură pură coapselor, prepuĠ [26, 28, 29, 31]. sau în asociaĠie cu alte bacterii, cum ar fi Botriomicoza reprezintă o infecĠie Dermatophylus congolensis de la porcii cu stafilococică cu evoluĠie particulară, produsă de epidermită exsudativă [31]. Staphylococcus aureus ssp. aureus, întâlnită la Caractere epidemiologice cabaline ce poate apare consecutiv castrării Cea mai mare sensibilitate o prezintă armăsarilor, fiind caracterizată printr-o purceii sub vârsta de 6 săptămâni úi foarte rar inflamaĠie de tip piogranulomatos. boala apare între 6 úi 10 săptămâni. Sursele de Botriomicoza de castraĠie se dezvoltă la infecĠie sunt reprezentate de purceii bolnavi, de nivelul plăgii de castraĠie úi se caracterizează porcii săQătoúi purtători sau chiar de alte printr-o masă de Ġesut conjunctiv de specii de animale. neoformaĠie, având în structura sa E.E.P. se transmite direct sau indirect, pe piogranuloame úi zone de supuraĠie. cale cutanată, porĠile de intrare ale agentului ConsecinĠa extinderii infecĠiei stafilococice cauzal fiind reprezentate de leziunile pielii de la plaga de castraĠie la cordonul testicular, produse de grataj, accidente, muúFături sau de care se îngroaúă prin proliferare insectele hematofage ܈i evoluează endemic, în piogranulomatoasă determină apari܊ia efectivele de porci fiind condiĠionată de factorii funiculitei botriomicotică [26, 31]. favorizanĠi amintiĠi, morbiditatea variind între 20 Botriomicoza generalizată reprezintă úi 100%, iar mortalitatea între 50-75% [26, 28]. continuarea funiculitei úi se caracterizează prin Patogeneză inflamaĠia seroasei peritoneale, la nivelul căreia Cele două toxine exfoliative termolabile apar mase piogranulomatoase cu aspect produc acĠiunea patogenă a tulpinilor virulente fungoid [noduli] cu centrul purulent [26, 28, 29, de Staphylococcus hycus subsp. hycus, iar 31]. aderenĠa la suprafaĠa pielii este consecinĠa sintezei proteinei A.

26

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

Boala a putut fi reprodusă experimental pe Urmează apoi crustizarea, sub care purcei gnotobiotici, fie cu cultură bacteriană procesul exsudativ continuă. integrală, fie cu toxină exfoliativă purificată Dacă se deschid cadavrele se poate parĠial. observa: stomac lipsit de conĠinut, pielonefrită, Moga Mânzat úi col. au reu܈it să pleurite, bronhopneumonii, edemul sistemului reproducă boala experimental cu ajutorul unei nervos central, glosită úi stomatită ulcerativă tulpini de focar, la purcei indemni, de 6 [26, 28, 29]. Văptămâni úi respectiv 9 săptămâni, apărând Diagnostic simptome la locul badijonării, ini܊ial, iar Pe baza examenul epidemiologic úi generalizarea acestora producându-se după 15 morfoclinic se poate suspiciona boala, dar zile [26, 28, 29, 31]. confirmarea diagnosticului se face prin examen Tabloul clinic bacteriologic úi histologic, diagnostic diferenĠial Epidermita exsudativă evoluează Iăcându-se faĠă de scabie, variolă, dermatoza supraacut, acut, subacut sau cronic. vegetantă (la rasa Landrace) úi leziunile Forma supraacută apare la purceii sugari cutanate produse de ectoparaziĠi [29]. după primele 4-6 zile de viaĠă, debutează Profilaxie úi combatere brusc, iar evoluĠia clinică este de numai 24-48 Prevenirea epidermitei exsudative se ore [26]. Pielea este caldă, cu hiperestezie ܈i bazează pe măsuri generale: igiena un eritem intens, localizat pe pleoape, urechi, adăposturilor, dezinfecĠii curente, repaus abdomen úi faĠa internă a coapselor. La nivelul biologic în maternităĠi, spălarea, deparazitarea zonele cu eritem se observă apari܊ia unui úi dezinfecĠia scroafelor înainte de introducerea exsudat uleios [grăsos], abundent, brun- în boxele de fătare, respectarea tehnologiilor cenuúiu, care aglutinează părul, care prin de creútere úi respectarea reĠetelor de furajare uscare se transformă în cruste de culoare destinate scroafelor gestante. brună, urât mirositoare, localizate mai ales De asemenea, o măsură importantă o periocular, periauricular úi pe abdomen [28]. reprezintă evitarea lezionării pielii purceilor [26, Purceii sunt abătu܊i, adinamici, anorexici, 28, 29]. prezintă deshidratare accentuată úi stare de úoc, boala finalizându-se prin moarte, după 24- Alte infecĠii stafilococice întâlnite la suine 48 ore [31]. La scroafele adulte a fost descrisă Forma acută se înregistrează la purceii dermatita ulcerativă caracterizată prin peste vârsta de 3 săptămâni, cu simptome inflamaĠia pielii toracelui, abdomenului, asemăQătoare celor descrise la forma mameloanelor, produsă de Staphylococcus supraacută, însă cu o durată de 5-10 zile, aureus subsp. aureus, în asociaĠie cu alte terminându-se de regulă tot prin moarte. bacterii piogene. Formele subacute úi cronice sunt mai rare

úi afectează purceii ce au depă܈it vârsta de 6- 2.2.5. InfecĠiile naturale la câini ܈i pisici 10 săptămâni, finalizându-se de obicei prin vindecare [26, 28, 29, 31]. Specii de stafilococi patogene Tabloul morfopatologic La cadavrele purceilor mor܊i se poate Câinii úi pisicile prezintă receptivitate faĠă observa o deshidratare accentuată, iar de mai multe specii de stafilococi coagulază limfonodurile superficiale sunt edemaĠiate úi pozitivi úi coagulazo-negativi, aceútia destul de proeminente, leziunea macroscopică supravieĠuind ca bacterii comensale pe piele úi iniĠială fiind reprezentată de papule mici mucoase. albicioase, înconjurate de inele hiperemice úi Sensibilitatea acestor două specii faĠă de de exsudat maroniu acumulat la baza firelor de stafilococi este însă, mult mai restrânsă, în Săr. Papulele se transformă în vezicule, care sensul că mai puĠine specii de stafilococi se sparg rapid, rezultând eroziuni epidermice produc infecĠii exprimate clinic cu mai multe cu exsudaĠie seroasă continuă. localizări [26, 28, 29, 31].

27

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

Staphylococcus aureus, subspp. aureus S. intermedius se găseúte sub formă Produce, la câini úi pisici, infecĠii localizate comensală, pe piele úi mucoase, la câini úi, cu caracter supurativ. Majoritatea tulpinilor mai rar, la pisici. Este considerat un membru al izolate sunt coagulază-pozitive, fiind patogene microflorei bacteriene rezidente care trăieúte atât pentru oameni cât úi pentru alte specii de pe mucoasa nazală úi faringiană la câine úi mamifere. S. aureus formează colonii pisică. Tulpinile de S. intermedius izolate de la pigmentate în galben-portocaliu úi produce câini sunt sensibile faĠă de mai multe hemoliză completă. Este manită pozitiv, antibiotice, iar fenomenul de rezistenĠă fermentează maltoza úi produce atât coagulază multiplă, guvernat de plasmidele R, este mai legată cât úi coagulază liberă. rar întâlnit decât la tulpinile de S. aureus [4, 6]. Produce mai multe toxine, cele mai Din punct de vedere al rezistenĠei faĠă de importante fiind hemolizinele, enterotoxinele, factorii de mediu, S. intermedius se comportă leucocidina úi toxina epidermoliticăúi exfoliantă asemăQător cu S. aureus. cu care această bacterie atacă pielea úi Staphylococcus pseudointermedius mucoasele. De asemenea, mai produce úi În anul 2008 această specie a fost enzime cu rol agresiv faĠă de Ġesuturi, cum ar fi propusă ca taxon bacterian, de sine stăWător, hialuronidaza, coagulazele, lipazele úi deoarece mai multe tulpini izolate de la câini nu fibrinolizina. De la câini úi pisici S. aureus au putut fi încadrate, pe baza caracterelor poate fi transmis direct úi indirect la oameni úi fenotipice în cadrul speciei S. intermedius. la alte specii de animale domestice [31]. Astfel, un număr de 48 de tulpini izolate de la Staphylococcus intermedius. câini cu piodermită, pe baza unor teste de În anul 1976, Hajek ܈i Marúalek citaĠi de biologie molecularăúi a analizei filogenetice au 5ăducănescu, propun constituirea unei noi fost încadrate în această specie, propusă ca specii, denumită S. intermedius, în care au fost specie de sine stăWătoare în taxonomia genului incluse biotipurile E úi F ale lui S. aureus, Staphylococcus [4, 16, 17,19, 22, 24]. diferenĠiate esenĠial de restul biotipurilor. Tulpinile încadrate în această nouă specie Această deosebire a fost demonstrată prin produc aceleaúi forme clinice infecĠii localizate procedeul hibridării ADN. Tulpinile de S. la câini ca úi S. intermedius [26, 28, 29, 31]. intermedius sunt asemăQătoare, din punct de Staphylococcus felis. Este o specie de vedere morfologic [formă úi diametru] cu S. stafilococi izolată mai rar de la câini úi mai aureus [4, 6-8, 13-17,19, 22, 24]. frecvent de la pisici de pe piele, mucoase úi, S. intermedius se izoleazăúi se cultivă în mai ales, cavitatea bucală. Tulpinile încadrate aceleaúi condiĠii ca specia tip – S. aureus. Pe în această specie au fost izolate de la câini úi mediile solide, coloniile de S. intermedius nu pisici cu infecĠii localizate: otite, conjunctivite, sunt pigmentate úi sunt mai convexe. cistite úi abcese [26, 28]. Producerea hemolizinelor úi implicit a hemolizei Alte specii de stafilococi coagulază sunt prezente numai la 21% până la 79% din negativi cum ar fi S. sciuri, S. simulans, S. tulpinile izolate de la câini [24]. epidermidis, S. schleiferi úi S. hycus se S. intermedius are câteva caractere izolează mai rar de la câini úi pisici cu diferite biochimice care îl deosebesc atât de S. aureus, infecĠii localizate [26, 29, 31]. cât úi de alte specii de stafilococi patogeni úi În cazul câinilor, stafilococii se găsesc în nepatogeni. Astfel, tulpinile de S. intermedius etiologia unor infecĠii cu localizări diferite: fermentează numai aerob manita, dar reacĠia piodermatite, otite, conjunctivite, genitale, este tardivă, nu produc acetonă úi urolitiază, pododermatite, discospondilite etc. fermentează tardiv maltoza. Nu produce [4, 6, 22, 24]. hialuronidază, iar coagulazele sunt mai active S. intemedius este responsabil în principal faĠă de plasma de câine [4, 22, 24]. de producerea acestor infec܊ii, germen ce este S. intermedius, spre deosebire de S. inclus în flora bacteriană rezidentă a câinelui, aureus, nu conĠine antigenul proteic urmat ca frecvenĠă de Staphylococcus aureus reprezentat de proteina A [26, 28, 29, 31]. úi S. hycus [4, 19, 22, 24].

28

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

Mai frecvente úi mai importante sunt Caractere epidemiologice piodermatitele, în etiologia cărora, alături de Receptivitate prezintă atât iepurii sălbatici, stafilococi, î܈i spun cuvântul úi factori cât úi cei domestici, ea fiind influenĠată [vârstă, predispozanĠi precum rasa, tulburările sezon, condiĠiile de igienă úi furajare]. metabolice úi endocrine, imunodeficitele, Îmbolnăvirea se realizează prin contact direct, infecĠiile intercurente etc. sau prin intermediul surselor secundare, La căĠeii din rasele Ciobănesc spaniol úi microleziunile cutanate fiind principalele căi de Labrador s-a descris piodermita juvenilă, infecĠie [29, 31]. manifestată prin tumefacĠia pielii botului úi a Tabloul clinic regiunilor periorbitale, însoĠită de alopecie, EvoluĠia clinică a stafilocociei este strâns pustule úi mărirea în volum a limfonodurilor legată de vârsta animalelor, microleziunile regionale [26, 28, 29, 31]. cutanate reprezentând punctul de plecare al Aceste dermatite, atât la câini cât úi la infec܊iei. pisici, sunt localizate mai frecvent pe pielea Forma piosepticemică evoluează acut, iar regiunii axilare, botului úi abdomenului [26, 28, forma aposteomatoasă [cu abcese] evoluează 29, 31]. subacut sau cronic [28, 29]. În primă fază apar macule, urmate de Primele abcese sunt descrise la nivelul papule úi pustule, care se sparg, rezultând picioarelor, după care se extind pe cap, spate, eroziuni úi cruste. După epitelizare se abdomen úi coapse. Abcesele au mărimi formează pete hiperpigmentate. Spre diferite úi conĠin un puroi cremos de culoare deosebire de alte specii, la câine úi pisică galbenă. În urma abcedărilor rezultă ulceraĠii dermatita este mai superficială, pustulele fiind cutanate úi cruste. localizate intraepidermic [4, 6, 7, 8, 13, 14, 24]. La animalele afectate se mai observă La câine este descrisă o formă particulară blefarite, rinite mucopurulente, slăbire, de dermatită, numită dermatita de simptome respiratorii úi semne generale, hipersensibilizare bacteriană produsă de consecutive septicemiei, avorturi, infecĠii Staphylococcus intermedius, care secretă uterine úi mamite purulente De regulă boala se toxine epidermolitice specifice. Această boală termină prin moarte, în special la sugari [29]. este caracterizată prin infecĠia structurilor Tablou morfopatologic foliculare úi suprapunerea unor reacĠii de În forma piosepticemică se observă: hipersensibilizare de tip III úi IV faĠă de toxinele congestia úi edemul pulmonar, splina mărită în epidermolitice produse de stafilococ. Morfo- volum, gastroenterita catarală úi abcese clinic, dermatita prezintă 3 tipuri de leziuni: numeroase. În forma aposteomatoasă, pustule eritematoase, plăci seboreice úi bule abcesele localizate în Ġesutul conjunctiv hemoragice. Se mai poate asocia úi cu alte subcutanat, predomină [26, 28]. tipuri de alergii sau cu hipotiroidita [26, 31]. Diagnostic Stafilococia iepurelui se confirmă prin 2.2.7. InfecĠiile naturale la iepuri examen bacteriologic. Diagnosticul diferenĠial

Stafilococia iepurilor se face faĠă de pasteureloza cronică, necrobacilozăúi rodenĠioză [31]. Este o boală ce evoluează sporadic sau Profilaxie úi combatere endemic, afectând iepurii domestici, dar ܈i pe Prin măsuri generale, respectându-se cei sălbatici, fiind relativ frecvent întâlnită în normele de igienă, de furajare úi dezinfecĠiile crescătorii [26, 28, 29, 31]. periodice se poate preveni boala. De Etiologie asemenea, se recomandă înlăturarea plantelor Staphylococcus aureus subsp. Aureus, cu Ġepi din furaje úi aúternut. În crescătorii, germen epifit pe mucoase úi piele la iepuri, iepurii bolnavi sunt elimina܊i imediat, la fel ܈i întâlnit frecvent úi în crescătorii, mai ales pe Dúternutul, iar cuútile se dezinfectează. pereĠii cuútilor, e agentul cauzal al bolii [31]. Nu se recomandă tratamentele locale úi generale pentru că dau rezultate inconstante úi

29

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 fac posibilă menĠinerea în efectiv a unor diferite localizări. La găinile ouătoare ce au fost purtători de germeni [26, 31]. crescute în baterii s-au înregistrat forme septicemice cu mortalitate crescută, 2.2.8. InfecĠiile naturale la păVări asemăQătoare ca evoluĠie cu holera aviară.

Stafilococia păVărilor Evolu܊ia acestor forme s-a realizat în sezonul cald, fiind consecinĠa stresului termic Reprezintă o boală infecĠioasă care poate manifestându-se prin: febră, abatere, anorexie, evolua acut, septicemic, sau ca infecĠie cianoza crestei úi bărbiĠelor úi moarte după o localizată la articulaĠii, burse seroase, piele úi evoluĠie mai scurtă de 24 de ore. organe interne. Stafilococia aviară este În cazul formei cronice există mai multe întâlnită în toată lumea, la tineret úi la adulte, localizări: articulare, cutanate úi endocardice, producând pagube prin mortalitate, fiind prezente úi semne generale: inapetenĠă, deprecierea carcaselor, cheltuieli cu terapia úi abatere, slăbire úi scăderea producĠiei de ouă. combaterea. Prezintă si importanĠă sanitară În localizările articulare apare tumefac܊ia locală deoarece enterotoxinele stafilococice (în număr cu un conĠinut purulent. Mai frecvent sunt de 8) pot produce toxiinfecĠii alimentare [26, afectate articulaĠiile tarsiene, dar pot fi afectate 28]. úi articulaĠiile cervicale. PăVările úchioapăWă, se Etiologie deplasează greu, slăbesc, iar în cazul artritelor Tulpinile coagulazo-pozitive de cervicale apar úi semne nervoase. Staphylococcus aureus subsp. aureus produc În cazul localizărilor cutanate se observă stafilococia păVărilor, de܈i de la păVări s-a inflamaĠia purulentă a cuzinetului plantar, descris a mai fi fost izolate úi alte specii de dermatita crustoasă a crestei, dermatită stafilococi: S. hycus, S. epidermidis úi S. gangrenoasă. Cea din urmă entitate este mai gallinarum [29, 31]. frecventă la puii de carne, alături de Caractere epidemiologice Staphylococcus aureus subsp. aureus, fiind Stafilococia a fost descrisă la găină, curcă izolat úi Clostridium spp [26, 28, 29]. úi mai rar la palmipede,receptivitate mai mare Oricare ar fi de forma clinică, stafilococia prezentând puii, tineretul úi adultele. Factorii SăVărilor, se termină prin moarte, morbiditatea favorizanĠi declanúatori condi܊ionează úi mortalitatea fiind influenĠate de patogenitatea sesnsibilitatea: deficienĠe igienice úi tulpinilor de stafilococi úi de intensitatea cu tehnologice, carenĠe nutritive, stres, boli care acĠionează factorii favorizanĠi. virotice etc. Tabloul morfopatologic În cele mai multe cazuri, boala apare prin În formele acute, sunt întâlnite leziuni autoinfecĠie, dar se pot aminti atât surse septicemice: exsudate serofibrinoase în primare cât ܈i secundare. Transmiterea se face cavităĠi, hiperplazia splinei, asociate cu enterită orizontal, dar úi vertical, stafilococii putând fi catarală sau hemoragică ,hemoragii pe izolaĠi din ouă, embrioni morĠi úi din cadavrele seroase, , hemoragii sau necroze hepatice úi puilor morĠi, cu vârste cuprinse între 1-2 zile de artrite serohemoragice sau serofibrinoase. viaĠă. Căile de pătrundere în organism sunt: Artrite úi tenosinovite purulente, spondilite, digestivă, respiratorie ܈i cutanată [26, 28, 29, osteomielite úi gangrena umedă a aripilor la 31]. puii de carne se întâlnesc în formele cronice. Infec܊ia stafilococică evoluează de cele La examenul histologic, în ficat, splină úi mai multe ori endemic, morbiditatea úi pulmoni sunt evidenĠiate focare cu caracter mortalitatea fiind influenĠate de factorii granulomatos în formele cronice, iar în formele favorizanĠi care intervin, iar stingerea bolii se acute,apare un substrat heterofilic [31]. poate relaiza odată cu înlăturarea sau Diagnostic dispariĠia factorului declanúator. Examenul bateriologic confirmară boala. Tabloul clinic ÎnsămânĠările se realizează în bulion úi pe Stafilococia poate evolua acut septicemic, agar, sau pe agar cu sânge defibrinat 5% de dar ܈i cronic la toate categoriile de vârstă, cu

30

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014 ovine sau bovine, din os lung, ficat, splină, colectivităĠi consumatoare ale aceluiaúi articulaĠii úi din vitelusul neresorbit [29, 31]. aliment contaminat, Profilaxie úi combatere x evoluĠia acută zgomotoasă, Infec܊ia stafilococică poate fi prevenită prin x autolimitată, Păsuri generale asociate cu evitarea factorilor x convalescenĠă scurtă la formele toxice favorizanĠi igienici, tehnologici úi alimentari, úi lungă, evitarea stresului úi a unor boli virotice x trenantă la formele invazive [41-43]. imunodepresive. Au fost încercate úi măsuri Din punct de vedere etiopatogenetic, imunoprofilactice. Vaccinurile inactivate, toxiinfecĠiile alimentare pot fi grupate în două preparate din tulpini de S. aureus nu s-au categorii: de tip toxic sau de tip invaziv. ridicat la a܈teptările scontate, dar cele vii, ToxiinfecĠiile alimentare de tip toxic sunt preparate din tulpini de stafilococi nepatogeni condi܊ionate de existn܊a toxinelor, denumite au dat rezultate încurajatoare. generic úi enterotoxine în alimentul incriminat, În combaterea acestei boli se recomandă în timp ce toxiinfecĠiile alimentare de tip invaziv folosirea tratamentelor curativo-profilactice, sunt dezlăQ܊uite de agentul etiologic prezent în asociate cu măsuri generale. Se recomandă ca formă vegetativă, în cantitate mare, în în cazul păVările cu forme cronice, localizate, alimentul ingerat [40-42]. depistarea úi eliminarea din efectiv úi, în Atunci când un aliment contaminat cu o acelaúi timp, depistarea úi înlăturarea factorilor tulpină de stafilococ patogen enterotoxic este favorizanĠi. Pentru terapia bolii se recomandă: Săstrat în condiĠii necorespunzătoare de amoxicilina, tetraciclinele, eritromicina, temperatură, în unităĠile de alimentaĠie lincomicina, spectinomicina úi sulfamidele colectivă, se produce toxiinfec܊ia alimentară de potenĠate cu trimethoprim, administrate în apa tip toxic. De exemplu, temperatura sub +5°C la de băut, în asociere cu complexe care este refrigerat un aliment chiar contaminat polivitaminice, rezultate mai bune obĠinându-se cu un stafilococ enterotoxic face ca acesta să dacă tratamentul se realizează pe baza nu fie periculos [43]. rezultatelor antibiogramei [26, 31]. Stafilococii se înmulĠesc activ la temperaturi cuprinse între 20-37°C în orice 2.3. ToxiinfecĠiile alimentare aliment care le oferă substratul nutritiv necesar

ToxiinfecĠiile alimentare sunt entităĠi clinice úi sintetizează enterotoxina. cu etiologie multiplă, având ca ܈i manifestări Odată acumulată în aliment, datorită dominante, semnele digestive produse de termorezistenĠei, toxina rezistă úi la eventuale consumul de alimente contaminate cu bacterii prelucrări termice culinare. vii ori toxinele acestora. Aspectul sau caracteristicile organoleptice Clinic, toxiinfecĠia alimentară este ale alimentului nu sunt schimbate de prezen܊a caracterizată printr-un sindrom digestiv, de enterotoxinei în acesta. intensitate variabilă, exprimată prin greaĠă, Laptele úi derivatele din lapte, prăjiturile, Yărsături, diaree, crampe intestinale, însoĠit sau îngheĠata, preparatele cu ouă, carnea tocată, nu de stare febrilă, cefalee, anxietate úi mezelurile sunt cele mai frecvent contaminate afectarea stării generale în grade diferite în cu stafilococi enterotoxici [41-44]. raport cu activitatea toxinelor úi pierderile Gravitatea evoluĠiei clinice a toxiinfecĠiilor electrolitice consecutive sindromului diareic este condi܊ionată de cantiatea de enterotoxină [41-44]. ingerată odată cu alimentul contaminat. Pe fondul etiologiei, toxiinfecĠiile IncubaĠia scurtă de 2-6 ore marchează alimentare au în comun: caracterul de intoxicaĠie cu toxinăúi permite o diferenĠiere netă de toxiinfecĠiile cauzate de alĠi x originea alimentară, agenĠi etiologici [41-44]. x debutul brutal, în plină săQătate, Simptomele sunt caracteristice: greĠuri, x caracterul epidemiologic exploziv, Yărsături, cefalee úi scaune diareice. izbucnirile afectând familii ori

31

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

EvoluĠia este de scurtă durată 24 până la Medicală, Bucureúti. 48 ore, apoi bolnavul se vindecă spontan în 10. CodiĠă, Irina, Buiuc, D., Pânzaru, C., urma eliminării toxinei din intestin. Ungureanu V. [2008]. Identificarea cocilor Un aspect epidemiologic important al Gram pozitivi aerobi úi facultativi anaerobi, în izbucnirii îl constituie declanúarea simultană a Tratat de Microbiologie Clinică, ed. a-II-a sub simptomelor la toĠi indivizii care au consumat redacĠia Buiuc ܈i NeguĠ, Ed. Medicală, alimentul contaminat [41-44]. Bucureúti, 562-608. 11. Ettinger, S.L., Feldman, E.C. [1995]. Bibliografie Veterinary Internal Medicine, W.B. Saunders Company, Fourth edition,1 1. Arsenault, J; Dubreuil, P; Higgins, R.; 12. Euzeby, J.P. [2011]. List of Prokaryotic Bélanger, D. [2008]. Risk factors and impacts names with Standing in Nomenclature Genus of clinical and subclinical mastitis in Staphylococcus, commercial meat-producing sheep flocks in http://www.bacterio.cict.fr/s/staphylococcus.ht Quebec, Canada, Preventive Veterinary ml , [accesat în 17.03.2014]. Medicine, 87: 3/4, 373-393. 13. Frank, M., Müller, E. [2012]. Methicillin- 2. Bîlbie, V., Pozggi, N. [1985]. Bacteriologie resistant Staphylococcus [pseudo] intermedius medicală, Volumul II, Editura Medicală, [MRS[P]I] in the dog and cat – imminent Bucureúti. danger? Praktische Tierarzt, 93, 8, 678-686. 3. Buiuc, D., NeguĠ, M. [2008]. Tratat de 14. Guedeja-Marron, J., Blanco, J.L., Garcia, Microbiologie Clinică, ed. a-II-a, Ed. Medicală, M.E. [1997]. Antimicrobial sensivity in Bucureúti. microorganisms isolated from canine otitis 4. Bukett, G., Frank, L.A. [1998]. Comparison externa, J. Vet. Med., Series B, 44, 6, 341. of production of Staphylococcus intermedius 15. Harvey, R.G. Lloyd, D.H. [1994]. The exotoxin among clinically normal dogs, atopic distribution of Staphylococcus intermedius and dogs with recurrent pyoderma and dogs with a coagulase-negative staphylococci on the hair, single episode of pyoderma, JAVMA, 213, 2, skin surface, within the hair follicles and the 232. mucoes membranes of dogs, Vet Derm, 5, 4, 5. &ătană, N. [2001]. Infec܊ii produse de germeni 75. din genul Staphylococcus, 325-346, în Boli 16. Harvey, R.G., Noble, W.C. [1998]. Aspects Infec܊ioase ale animalelor, Bacterioze, Ed. of nasal, oropharyngeal and anal carriage of Brumar, Timi܈oara. S. intermedius in normal dogs and dogs with 6. &ătană, N., Herman, V., Degi, J., Popa, V. pyoderma, Vet. Derm., 9, 2, 99. [2012]. Genetic polimorphism research in S. 17. Hollis-Cox U. [1998]. Staphylococcal intermedius strains isolated from dogs and infections, in diseases of the dog and cat, cats, Scientific Works, C Series, Vol. IV, 89- Edited by Greene, C.E., Ed. W.B. Saunders 92. Companz, Second edition, Philadelphia and 7. &ătană, N., Necúulescu, M., Herman, V., London, 214. Lazău, A., Tătaru, D. [1994]. Studiul 18. Ieremia, T. [1985]. Genul Staphylococcus, în tulpinilor de stafilococi izolate de la câini, Bacteriologie medicală, sub redac܊ia Simp. Int. “Zoonoze úi actualităĠi în terapia 19. Sanggwan, L., Woophil, H., Kidong, E., bolilor infecĠioase”, 10-11 iunie, Tg. Mureú, Keunwoo, L., Taeho, O. [2008]. 197. Retroperitoneal abscess caused by 8. &ătană, N., Necúulescu, M., Herman, V., Staphylococcus intermedius in a dog, Journal RâmneanĠu, M., ùandor, A. [1999]. of Veterinary Clinics, 36, 2. 176-180. PrevalenĠa infecĠiei cu Staphylococcus 20. Moga Mânzat, R. [2001]. Boli infecĠioase ale intermedius la câinii cu otită, Lucr. ùt. Al animalelor, Bacterioze, Ed. Brumar, Timiúoara domestice”, Risoprint, Cluj-Napoca, 378. 21. Nemati, M., Hermans, K., Vancraeynest, D., 9. Codi܊ă, Irina, Buiuc, D. [2008]. Identificarea Vliegher, S. De, Samptimon, O.C., Baele, cocilor Gram pozitivi aerobi ܈i facultativ M., Graef, E.M. De, Pasmans, F., anaerobi, în Tratat de Microbiologie Clinică, Haesebrouck, F. [2008]. Screening of bovine sub redac܊ia Buiuc ܈i Negu܊, Ed. a-II-a, Ed. coagulase-negative staphylococci from milk

32

Voichiаoiu et al. Medicamentul Veterinar / Veterinary Drug

Vol. 8 (2). Decembrie 2014

for superantigen-encoding genes, Veterinary 34. Unnerstad, H.E., Lindberg, A., Waller, K. P., Record, 163:25, 740-743. Ekman, T., Artursson, K., Nilsson-Öst, M., 22. Oliveira, M.M., Mouro, S., Niza, M., Vilelea, Bengtsson, B. [2009]. Microbial aetiology of C.L. [2009]. Biofilm-forming ability and acute clinical mastitis and agent-specific risk antimicrobial resistance in Staphylococcus factors, Veterinary Microbiology, 137:1/2, 90- intermedius isolated from dog-to-dog bite 97. wounds, Online Journal of Veterinary 35. Vasiu, C. [2007]. Bacterioze la animale, Ed. Research, 13, 2, 56-63. Mega, Cluj Napoca. 23. Paul, I. [2005]. Etiomorfopatologia 36. Walther, B., Grobbel, M. [2009]. Nosocomial bacteriozelor la animale, Ed. Pim, Iaúi. infections in small animal veterinary practice, 24. Pellerin, J.L., Bourdeau, P., Sebbag, H., Nosokomiale Infektionen in der Kleintierpraxis, Person, J.M. [1998]. Epidermiourveillance of 54, 1, 33-42. antimicrobial compound resistance of S. 37. Weese S, Dick H, Willey BM, et al. intermedius clinical isolates from canine Suspected transmission of methicillin-resistant pyodermas, Comp. Immun. Micr. Inf. Dis., 21, Staphylococcus aureus between domestic 2, 115. pets and humans in veterinary clinics and in 25. Penna, B., Varges, R., Martins. G., Lilen- the household. Vet Microbiol. 2006;115[1– Baum, W. [2010]. In vitro antimicrobial 3]:148–155 resistance of staphylococci isolated from canine urinary tract infection, Canadian Web sites: Veterinary Journal, 51, 7, 738-742. 38. http://arxiv.org/ftp/arxiv/papers/0709/0709.203 26. Perianu, T., [2003]. Boli infecĠioase ale 1.pdf [accesat în 1.03.2014] animalelor – Bacterioze, Vol. I, Ed. Venus, 39. http://books.google.ro/books/about/Staphyloco Iaúi. 27. Petrovski, K.R., Heuer, C., Parkinsson, T. ccus.html?id=VRvIuIX-s7gC&redir_esc=y J., Williamsons, N.B. [2009]. The incidence [accesat în 12.03.2014] 40. http://www.futuremedicine.com/doi/abs/10.221 and aetiology of clinical bovine mastitis on 14 7/fmb.09.30 [accesat în 28.04.2014] farms in Northland, New Zealand, New 41. http://www.genome.duke.edu/research/genomi Zealand Veterinary Journal, 57:2, 109-115. c-medicine/genomic-medicine- 28. Pop, M., Vasiu, C., Olariu-Jurca, I., Olariu- forum/documents/2010/Vance%20Fowler%20 Jurca, A. [2011]. Diagnostic epidemiologic úi Genomics%20Presentation%20Sept%202010. morfoclinic în boli infecĠioase la animale, Ed. pdf [accesat în 12.03.2014] Eurobit, Timiúoara. 29. Quinn, P.J., Carter, M.E., Markezy B., Cater, 42. http://www.vakcinace.eu/data/files/specialniepi G.R. [1994]. Clinical Veterinary Microbiology, demiologieanglicky.pdf[ accesat în 1.03.2014] http://www.phsource.us/PH/ZD/BD/Staphyloco Wolfe Publishing, Spain. 30. Radostits O.M, Gay, C.C., Blood D.C., ccal%20food%20poisoning.htm [accesat în 30.04.2014] Hinchcliff, K.W. [2000]. Veterinary medicine – 43. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2149106 A Textbook of the diseases of cattle, sheep, th 3 [accesat în 2.04.2014] pigs, goats and horses, 9 Edition, W.B. 44. http://wikipedia.org/wiki/Foodborne_illness[acc Saunders Company Ltd, London. esat în 30.04.2014] 31. 5ăducănescu, H., Bica-Popii, V. [1986]. 45. http://textbookofbacteriology.net/staph_2.html Bacteriologie veterinară, Ed. Ceres, Bucureúti. 32. 5ăpuntean, G.H., Răpuntean, S. [2005]. [accesat în 14.04.2014]

Bacteriologie specială veterinară, Ed. Tipo Agronomia, Cluj-Napoca. 33. Schwartz, M., Boettcher, I.C., Kramer, S., Tipold, A. [2009]. Two dogs with iatrogenic discospondylitidis caused by meticillin- resistant Staphylococcus aureus, Journal of Small Animal Practice, 50, 4, 201-205.

33