90

R O S L I R Revista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)

SCRIITORII EVREI SI „CORECTITUDINEA POLITICA” DIN ROMANIA

Ovidiu Morar

Se poate vorbi oare de „corectitudine politic ă” în ceea ce prive şte receptarea scriitorilor evrei din spa ţiul mioritic? Cât de cunoscu ţi sunt ast ăzi în România un Norman Manea, un Max Blecher, un Tristan Tzara, un Gherasim Luca? Are cumva aceast ă lips ă de receptare vreo leg ătur ă cu antisemitismul? Iat ă câteva întreb ări incitante ce-şi a şteapt ă înc ă, fiecare, r ăspunsul. În România, ca mai peste tot în lume, de altminteri, istoria evreilor a fost, de la începuturi şi pân ă azi, cu adev ărat dramatic ă. Privi ţi îndeob şte ca ni şte str ăini indezirabili, dezavua ţi de stat şi de biseric ă, ei nu s-au bucurat pân ă la finele celui de al doilea r ăzboi mondial de prea multe drepturi (în general, nu li s-a permis s ă aib ă p ământ, s ă practice me şte şugurile, s ă aib ă func ţii administrative şi militare, s ă participe la via ţa politic ă etc.) Oficial, nu li s-a recunoscut calitatea de cet ăţ eni români pân ă în 1923, iar nu dup ă mult ă vreme, guvernul Goga-Cuza din 1937- 1938 va dispune revenirea la vechea stare de lucruri. Mai mult, acest guvern a mai ad ăugat şi alte m ăsuri discriminatorii, ini ţiind o politic ă antisemit ă aberant ă ce va atinge un climax în timpul dictaturii lui din perioada 1940-1944: urm ărind „deparazitarea neamului românesc” de to ţi evreii, mare şalul va dispune treptat, în ceea ce-i privea pe ace ştia, revocarea din armat ă şi din func ţiile publice, interzicerea c ăsătoriilor mixte, interzicerea dreptului de a lucra în întreprinderi, de a practica avocatura, medicina, jurnalistica, excluderea din şcolile şi universit ăţ ile de stat, evacuarea din sate şi târguri în ora şele mai mari, exproprierea, munca for ţat ă, toate culminând cu masacrele organizate de armata român ă în localit ăţ i din Moldova, Basarabia

1 / 2005

91

SCRIITORII EVREI SI „CORECTITUDINEA POLITICA” DIN ROMANIA

şi Bucovina de Nord şi cu deport ările în mas ă ale evreilor din teritoriile ocupate în lag ărele din Transnistria. A şa se face c ă popula ţia evreiasc ă de pe teritoriul României Mari, numeric a doua din Europa (cca. 800. 000 de oameni), se înjumătăţ ise la sfâr şitul r ăzboiului. În timpul noii dictaturi comuniste dup ă modelul stalinist, evident c ă majoritatea celor r ăma şi au preferat să emigreze, astfel încât ast ăzi comunitatea evreiasc ă din România abia dac ă mai num ără câteva mii de membri, majoritatea la vârsta senectu ţii – se poate spune deci c ă î şi contempl ă cu dezolare iminentul sfâr şit. De şi intelectualii evrei s-au bucurat, totu şi, în general de un autentic respect din partea concet ăţ enilor lor, nu se poate spune c ă discrimin ările şi persecu ţiile i-au ocolit. Notoriu e în primul rând cazul lingvi ştilor de faim ă mondial ă Moses Gaster, Hariton Tiktin şi Laz ăr Şă ineanu, obliga ţi s ă se expatrieze la finele secolului al XIX-lea întrucât li se refuzase cet ăţ enia român ă. Numele criticului Ion Trivale, foarte apreciat de G. Călinescu în vestita sa istorie a literaturii, a fost omis pe placa comemorativ ă a monumentului eroilor români din 1916 i, probabil întrucât era evreu (i. e. ne-român ). Felix Aderca era în 1937 un scriitor şi un ziarist renumit şi, pe lâng ă aceasta, mai luptase şi pe front în primul r ăzboi mondial. Iat ă îns ă c ă noul ministru al muncii, fiul binecunoscutului ideolog şi politician antisemit A. C. Cuza, dispune acum în mod arbitrar, pentru a-l for ţa s ă demisioneze, mutarea lui cu serviciul din Bucure şti la Chi şin ău, iar apoi în alt cap ăt al ţă rii, la (de notat c ă, dintre intelectualii români, cu excep ţia lui şi , nici unul nu protesteaz ă în fa ţa acestui abuz flagrant). Dup ă promulgarea, începând cu 1937, a legilor rasiale de inspira ţie nazist ă, şi scriitorii evrei, aidoma celorlal ţi coreligionari de-ai lor, au avut de îndurat priva ţiunile şi umilin ţele pe care guvernele ce s-au succedat pân ă în 1944 le-au impus acestui segment al popula ţiei (jurnalul lui , publicat abia în urm ă cu câ ţiva ani, este o tulbur ătoare dovad ă în acest sens). Unii, ca Paul Celan sau Norman Manea, de pild ă, au

Ovidiu Morar

92

R O S L I R Revista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)

fost chiar deporta ţi împreun ă cu întreaga lor familie în Transnistria, spa ţiu al mor ţii de unde prea pu ţini s-au mai întors (Paul Celan şi-a pierdut acolo ambii p ărin ţi). O consecin ţă fireasc ă a acestei politici antisemite oficiale a fost expatrierea a numero şi scriitori evrei atât înainte, cât şi dup ă cel de al doilea război mondial, când, în condi ţiile noului stat totalitar, antisemitismul a continuat s ă se manifeste pe c ăi subterane. Într-un climat general antisemit ii , firesc era ca şi receptarea scriitorilor evrei s ă fie afectat ă. Astfel, de pild ă, includerea dramei Manasse a lui Ronetti-Roman în repertoriul teatral al Na ţionalului bucure ştean a provocat în repetate rânduri, începând din 1906, violente manifesta ţii de strad ă studen ţeşti care au condus în cele din urm ă, în 1913, la interzicerea spectacolului. Mihail Sebastian a devenit în 1933 obiectul unei campanii de pres ă incendiare (el va vorbi chiar de un adev ărat „r ăzboi provocat în cultura româneasc ă”) dup ă publicarea romanului De dou ă mii de ani… , care dezb ătea tocmai problema evreiasc ă din România. Felix Aderca dorea în 1937 „publicarea unor edi ţii critice a operelor complete l ăsate de scriitori, arti şti, savan ţi evrei- români, elimina ţi azi din toate manualele didactice, din toate istoriile culturii române, din toate editurile”. iii În aceea şi perioad ă, evreii promotori ai modernismului radical erau în permanen ţă ţinta unor atacuri imunde în presa na ţionalist ă, dup ă cum îi mărturisea Sa şa Pan ă lui Tristan Tzara într-o scrisoare din 13 iulie 1937: „Campania «contra literaturii noi şi pornografice», «contra iudaiz ării literaturii române» continu ă cu furie înte ţit ă în ziarele dreptei hitleriste: «Porunca vremii» (…), «Curentul» lui Pamfil Şeicaru cu foiletoane semnate de Ion Sân- Georgiu şi N. Ro şu (Ultimul a publicat de curând un volum, Orient ări în veac , în care huliganismul spumeg ă. Bineîn ţeles, în fruntea celor înjura ţi vulgar sunte ţi dumneavoastr ă); «Universul» «marelui român» Stelian Popescu; Iorga a f ăcut s ă

1 / 2005

93

SCRIITORII EVREI SI „CORECTITUDINEA POLITICA” DIN ROMANIA

reapar ă vechiul s ău «S ămănător» care de ast ă dat ă se nume şte «Cuget clar». E mai mult un muget abracadabrant de prostii rimate şi cronici veninoase împotriva a tot ce e scriitor autentic, azi. Campania lui N. Iorga din «Cuget clar» şi, zilnic ă, în «Neamul românesc», are concursul guvernului şi al poli ţiei. La concursul poli ţiei a apelat şi din incinta academiei Al. Br ătescu-Voine şti când a cerut arestarea «pornografilor» H. Bonciu, şi Mihail Celarianu. Primii doi au fost chiar aresta ţi.” iv

Chiar şi în noua Românie democratic ă de dup ă decembrie 1989 a fost posibil ca publicarea de c ătre Norman Manea a unui eseu despre simpatiile legionare ale lui în ziarul american „The New Republic” s ă i şte o polemic ă exagerat ă, în care vechile parti-pris -uri antisemite au r ăbufnit din nou, cu reînnoit ă virulen ţă . S ă mai not ăm c ă din mul ţimea scriitorilor români de origine evreiasc ă pu ţini au fost cu adev ărat omologa ţi de critica şi istoria literar ă, îns ă nici unul n-a devenit pân ă acum canonic, de şi nume ca Max Blecher, Tristan Tzara, / B. Fundoianu, , Gherasim Luca, Norman Manea ş. a. sunt mult mai cunoscute în afara grani ţelor ţă rii decât multe altele. În 1941, în plin ă dictatur ă fascist ă, ap ărea Istoria literaturii române de la origini pân ă în prezent a lui George Călinescu, veritabil ă Biblie a criticii române şti, care se poate spune c ă a fixat în linii mari canonul literar autohton. Climatul epocii a influen ţat fundamental, se pare, concep ţiile autorului, dat fiind c ă lucrarea se încheie cu un capitol despre „specificul na ţional”, în care se pot recunoa şte imediat vechile prejudec ăţ i rasiste, devenite între timp locuri comune; printre altele, afl ăm şi urm ătorul portret-robot al scriitorului de origine iudaic ă: „Evreii, pu ţini printr-o propor ţie fireasc ă, prezen ţi şi la noi ca în toate literaturile, r ămân un factor dinafara cercului rasial, f ăcând puntea

Ovidiu Morar

94

R O S L I R Revista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)

de leg ătur ă între na ţional şi universal. (…) În literatur ă ei sunt întotdeauna informa ţi, colportori de lucrurile cele mai noi, anticlasici şti, moderni şti, agita ţi de probleme. Ei compenseaz ă iner ţia tradi ţiei şi o fac s ă se revizuiasc ă. Umanitarismul lor sincer modific ă în sensul unei viziuni cre ştine de sus un spirit de conservare ce poate s ă degenereze în obtuzitate. Aceste însu şiri sunt legate de tipicele iritante cusururi: dezinteres total pentru crea ţia ca scop, «tr ăirismul» exagerat, negarea criticii (de care noi, ras ă constructiv ă, avem trebuin ţă ), umanitarismul împins pân ă la negarea drepturilor şi notelor noastre na ţionale. Prin aceast ă lips ă de tact, la noi ca şi oriunde, evreii atrag asupr ă-le, periodic, toate fulgerele.” v În ceea ce-i prive şte pe scriitorii evrei recenza ţi în paginile c ărţii, e de remarcat c ă autorul, cu toate c ă le repro şeaz ă mereu tenden ţionismul iudaic, cerându-le s ă r ămân ă pe teritoriul estetic, le judec ă opera tot dup ă criterii ideologice – din perspectiva na ţionalismului autohton – , deplasând fatalmente discu ţia de pe t ărâmul estetic pe cel politic. G. C ălinescu pune semnul egal între personajul literar (o fic ţiune) şi autorul s ău, repro şându-i acestuia din urm ă ideile celui dintâi. Astfel, de pild ă, analizând romanul Moartea unei republici ro şii de Felix Aderca, pe care-l define şte drept „o sum ă de medita ţii antina ţionale puse în gura c ăprarului Aurel”, el î şi permite s ă corecteze „erorile de gândire” ale autorului: „Ca mai to ţi scriitorii evrei, F. Aderca este obsedat de umanitarism, şi toate celelalte aspecte ale interna ţionalismului. (…) Fanatismul antina ţional al evreilor (na ţionali şti pentru ei în şişi) duce la manifesta ţii de lips ă de tact, care sunt în fond ni şte erori de gândire, fa ţă de care mintea cea mai liber ă de prejudec ăţ i se simte iritat ă. (…) De fapt, mentalitatea aceasta bizar ă este numai a evreilor şi aici st ă şi tragedia lor. Ei nu pricep c ă instinctul na ţional e o coordonat ă fundamental ă a sufletului nostru ca şi teritoriul. Ei sus ţin punctul de vedere al unui popor nomad, indiferent şi dispre ţuitor de toate popoarele.” vi Dac ă evreii manifest ă dispre ţ fa ţă de toate popoarele, firesc e ca românii s ă nu-i mai tolereze în mijlocul lor. Iat ă cum încheie ilustrul critic comentariul romanului Profe ţi şi

1 / 2005

95

SCRIITORII EVREI SI „CORECTITUDINEA POLITICA” DIN ROMANIA

paia ţe de Emil Dorian: „Românilor li se recunoa şte doar calitatea de «popor ospitalier şi bun», ceea ce e în fond o sl ăbiciune, c ăci asemeni tuturor na ţiilor civilizate, românii trebuie s ă manifeste un sănătos egoism, curmând definitiv orice imigra ţie.” vii Despre romanele Moartea tinere ţilor şi Nop ţile domni şoarei Mili ale lui I. Peltz afirm ă în alt ă parte c ă acestea „continu ă s ă analizeze cu o monotonie şi cu o vulgaritate din ce în ce mai sporit ă starea de nes ănătate fizic ă a rasei”. viii Romanul Subiect banal al lui Ury Benador e analizat dup ă aceea şi gril ă rasial ă: „Eroul, muzicantul Ludwig Holdengraeber, e aci un evreu, deci un individ rasial neurastenic, b ănuitor şi analitic, iar seduc ătorul un cre ştin pe care gelosul îl prime şte în cas ă cu acel sentimentalism ebraic în care intr ă în bun ă propor ţie şi aspira ţia tipic ă la evrei de a fi accepta ţi în intimitatea nesemi ţilor (explicabil ă prin nevoia de a se sim ţi respectabili), precum intr ă şi un u şor instinct de promiscuitate şi nu pu ţin ă perversitate sexual ă.” ix Rezult ă a şadar c ă pentru G. Călinescu (la fel ca pentru oricare ideolog na ţionalist din epoc ă) între evrei şi români ( ei şi noi ) exist ă o diferen ţă ireductibil ă / pr ăpastie insurmontabil ă, care ţine de ras ă şi a şa se face c ă, de şi îi tolereaz ă în Istoria sa, e natural s ă nu le acorde în fond niciodat ă un credit prea mare. Dac ă ne raport ăm îns ă la contextul politic în care a ap ărut cartea, suntem nevoi ţi s ă concedem c ă autorul a dat totu şi dovad ă de curaj şi onestitate incluzându-i în ea şi pe autorii evrei, fapt ce i-a atras, f ără doar şi poate, nu pu ţine nepl ăceri. S ă nu uit ăm c ă în scurt timp tuturor evreilor din România li se va interzice oficial s ă mai publice sau s ă-şi pun ă în scen ă textele dramatice, iar operele lor deja editate vor fi retrase din libr ării şi trecute într-un nou index librorum prohibitorum . Iat ă ce scria Mihail Sebastian în jurnalul s ău la 5 noiembrie 1942:

„Un ordin al Ministerului Propagandei dispune scoaterea c ărţilor de autori evrei din libr ării şi biblioteci. Am v ăzut azi la „Hachette” dou ă imense tablouri tip ărite cu litere mari: Scriitori evrei. Sunt, desigur, şi eu acolo, afi şat ca

Ovidiu Morar

96

R O S L I R Revista Romana de Semio-Logica (Pe Internet)

un delincvent, ca un criminal: numele p ărin ţilor, data şi anul na şterii, lista c ărţilor. Lipseau doar semnalmentele. (…)” x

În perioada comunist ă, problema evreiasc ă a devenit un subiect tabu, astfel încât dac ă în istoriografia oficial ă nu s-a pomenit nicicând de un Holocaust românesc, nici în istoriile literare nu s-a vorbit deloc despre evreitatea scriitorilor în cauz ă şi despre influen ţa acesteia asupra recept ării lor în epoc ă şi dup ă aceea. A şa se face c ă un reputat critic evreu ca Ov. S. Crohm ălniceanu, de pild ă, în lucrarea Literatura român ă între cele dou ă r ăzboaie mondiale , analizând contextul politic al perioadei interbelice, nu sufl ă un cuvânt despre climatul antisemit din ce în ce mai sumbru spre finele deceniului al patrulea şi despre persecu ţiile rasiale accentuate de la un an la altul, pân ă la dezl ănţuirea în timpul regimului Antonescu a unei adev ărate „demen ţe”, f ără limite şi f ără control, dup ă cum nota Mihail Sebastian în jurnalul s ău (de altfel nu întâmpl ător, probabil, acest document şocant, la fel ca atâtea altele, a putut fi publicat abia dup ă încheierea epocii comuniste). Îns ă dac ă oficial se pretindea că discrimin ările fuseser ă definitiv abolite, practic ele continuau să existe, fie datorit ă perpetu ării în subteran a vechii atitudini xenofobe, fie datorit ă delicate ţei acestui subiect, f ără îndoial ă iritant pentru mult ă lume (s-a ajuns la o form ă de discriminare mai subtil ă, prin omisiune, prin ignorarea complet ă). E imposibil să nu remarci absen ţa cu des ăvâr şire a scriitorilor evrei din manualele şcolare ap ărute în aceast ă perioad ă şi locul cu totul nesemnificativ pe care li-l acord ă istoriile literare. Din nefericire, nici pân ă ast ăzi lucrurile nu par s ă se fi schimbat prea mult în aceast ă direc ţie, astfel încât chestiunea revizuirii valorilor î şi afl ă măcar la acest capitol deplina legitimitate.

1 / 2005

97

SCRIITORII EVREI SI „CORECTITUDINEA POLITICA” DIN ROMANIA

NOTES

i Murise într-adev ăr eroic, oprind cu mitraliera înaintarea du şmanului şi acoperind astfel retragerea tovar ăş ilor s ăi români. ii „L’antisémitisme est plus qu’une opinion en Roumanie, c’est une passion dans laquelle se rencontrent des hommes de tous les partis, les répresentants de l’orthodoxie et, on peut ajouter, tous les pazsans valaques et noldaves.” – remarca în 1900 A. Henry, ambasadorul Fran ţei la Bucure şti. iii Apud Marcel Aderca, Felix Aderca şi problema evreiasc ă, Editura Hasefer, Bucure şti, 1999, p.121. iv Scriitori români în arhive str ăine , coresponden ţă din Paris trimis ă de Henri Béhar, în „Manuscriptum”, Bucure şti, Nr.4, 1982, p.158. v G. C ălinescu, Istoria literaturii române de la origini pân ă în prezent , edi ţia a II-a revizuit ă şi ad ăugit ă, Editura Minerva, 1988, p.976. vi Ibidem , pp.791-792. vii Ibidem , p.851. viii Ibidem , p.794. ix Ibidem. x Mihail Sebastian, Jurnal (1935-1944) , Editura Humanitas, Bucure şti, 1996, p. 481.

Ovidiu Morar