ARDEALUL IN BASARABIA

- O PAGINĂ DE ISTORIE CONTIMPORANĂ —

DE

ONISIFOR GHIBU Profesor la Universitatea din Cluj, Membru *coresp al Academiei Române, Membru în Comitetul Central al „Astrei“, Comisar general al „As trei“ pentru Basarabia.

CLUJ, INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „ARDEALUL“, STRADA MEMORANDULUI 22 19 2 8

Prețul 100 Lei ARDEALUL IN BASARABIA

- O PAGINĂ DE ISTORIE CONTIMPORANĂ —

DE

ONISIFOR GHIBU Profesor la Universitatea din Cluj, Membru coresp. al Academiei Române, Membru în Comitetul Central al *,„Astrei Comisar general al *„Astrei pentru Basarabia.

CLUJ, INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „ARDEALUL0, STRADA MEMORANDULUI 22 19 2 8

BCU Cluj-Napoca

RBCFG201202981 0 3? Cuprinsul, pe scurt, al cărții

I. Ardealul, ca permanent izvor de întinerire și de expan­ siune a Românismului.

II. Contribuția Ardealului la organizarea vieții românești a Basarabiei, prin mitropolitul G. Bănulescu-Bodoni (1812—1821).

III. Ciobanii ardeleni ca misionari ai vieții româneștii în Basarabia.

IV. Contribuția Ardealului la emanciparea Basarabiei de supt Ruși și la unirea ei cu România.

V. Recăderea Basarabiei în rusism, în urma încetării legă­ turilor strânse cu Ardelenii.

VI. O audiență la Regele Ferdinand și părerile Acestuia despre stările din Basarabia și despre cauzele lor.

VII- Arhiepiscopul Basarabiei își îndreaptă privirile spre Transilvania, așteptând delà aceasta ajutor pentru buna îndrumare a provinciei pe care o păstorește.

VIII. In Adunarea generală a Astrei ținută la Câmpeni, supt preșidenția Regelui Ferdinand, căpetenia bisericească a Basarabiei cere Capului încoronat al României Mari să trimită în Basarabia pe reprezentanții Astrei arde­ lene, pentru a le duce acolo, în locul politicei care a distrus-o, cultura, care întramă. — Regele îndrumă Astra să-și extindă activitatea și dincolo de Prut. VI

IX. In Adunarea generală delà Arad, Astra hotărește să se extindă și în Basarabia și deleagă pe 20 fruntași ai ei să ducă la îndeplinire hotărîrea.

X. De altfel, Astra, în baza înseși originii și a statutelor ei, a fost delà început o societate cu tendințe general- românești.

XI. încă înainte de a fi chemat-o Basarabenii sau ar fi ■ îndrumat-o Regele, ea își îndreptase atențiunea în mod efectiv spre Basarabia.

XII. Extensiunea Astrei în Basarabia însemna și o datorie de onoare pentru cea mai veche și mai solidă ' societate culturală românească.

XIII. Hotărîrea de extensiune s’a luat în acelaș timp cu hotă­ rîrea de 'fuzionare a Asociației culturale aradane. cu Astra.

XIV. Președintele Astrei consideță chestiunea extensiunei ca o chestiune „de cea mai mare importanță națională“ și declară că, în vederea rezolvirii favorabile a ei, „va trebui fără îndoială, să ne încordăm toate puterile".

XV. Delegațiunea exrnisă de adunarea din Arad insistă pe lângă autorul acestei cărți să meargă pe timp de cel puțin un an în Basarabia ca reprezentant al Astrei, și să organizeze acolo despărțăminte de ale acesteia. Preșe­ dintele Astrei stăruie din tot sufletul pentru această misiune, care ar constitui un adevărat apostolat cultural. Autorul acceptă invitațiunea și prezintă un program de activitate.

XVI. Președintele promite că va lua contact, în privința acțiu- nei Astrei în Basarabia, cu Principele moștenitor și cu Regele Ferdinand, președintele de onoare al Asociațiunei. După câtva timp, el începe însă să șovăiască, dar pu- VII

hând șovăiala în sarcina bătrftnețelor, îmbărbătează pe autorul cărții, zicându-i că acest păcat al dânsului nu-i permis să suprime avântul generos al tinereții acestuia.

XVII. In fața șovăielii președintelui, autorul cărții își dă demi­ sia din Delegație. Comitetul central, dându-și seama de însemnătatea angajamentului luat asupra sa de Asocia- țiune, stăruie pe lângă acesta să revie asupra demisiei, hotărînd să amâne „până în viitorul apropiat“ organi- , zarea în liniamentele propuse de el. Delegația hotărește și ea că „propaganda plănuită în Basarabia nu se aban­ donează“.

XVIII. O parte a membrilor Delegațiunei, în frunte cu preșe­ dintele Astrei, pleacă la Chișinău, în vederea începerii acțiunei de extensiune. Basarabenii văd în acest fapt începutul reluării activității naționale a Ardelenilor în Basarabia, întreruptă în 1918. Reprezentanții Astrei asi­ gură pe Basarabeni că Astra e gata să le dee tot con­ cursul, în ori ce formă. Delà Chișinău se trimite o adresă omagială Regelui, care răspunde, apreciind însemnătatea momentului în cuvinte plastice. încurajat de cuvântul regal, președintele Astrei rezumă rostul în- trunirei delà Chișinău în formula : „Ardealul și Basarabia să-și dea mâinile și să închege noul Stat român“. In urma stăruințelor delegaților Astrei, întrunirea culturală din Chișinău alege un comitet a cărui atribuție era să contopească toate societățile culturale existente, într’una singură, care apoi să intre în legătură organică cu Astra.

XIX. Delegații Astrei iau contact și cu reprezentanții Româ­ nilor de peste Nistru, asigurându-i că vor îmbrățișa de aci înainte și problema transnistriană

XX. Comitetul delà Chișinău nu desvoltă nici-o. activitate. Astra invită pe fruntașii basarabeni la Adunarea generală delà Reghin, căreia i se raportează că prin extensiunea Viii

în Basarabia, Astra și-a manifestat și intențiunea și pu-1 terea de-ași lărgi nobila ei activitate pe întreg cuprinsul României.

XXI. Delegații basarabeni veniți la Reghin stăruie pentru o activitate energică a Astrei în Basarabia, arătându-și încrederea în sprijinul făgăduit de președintele aceleia.

XXII. Adunarea delà Reghin hotărește înființarea de posturi de propagandiști pentru Basarabia, de asemenea înființarea de despărțăminte, burse, premii, biblioteci, etc. Guver­ nul îndeamnă și din partea sa, Astra, să-și intensifice acțiunea în această provincie.

XXIII. După alegerea sa pentru a doua oară ca președinte al Astrei, d. V. Goldiș declară, că extensiunea Astrei în Basarabia nu are rost, câtă vreme organizația ei nu este completă în Ardeal. Consecvent acestui punct de vedere, nu se face nici un pas în sensul ducerii la îndeplinire a hotărîrilor Adunării generale delà Reghin.

XXIV. 0. Goga și chestiunea Basarabiei.

XXV. Guvernul propune autorului acestei cărți să-și reia acti­ vitatea întreruptă în Basarabia la 1918, pe durata cel puțin a unui an, reînființând la Ghișinău prima gazetă românească apărută în acea provincie : „România Nouă“.

XXVI. Starea sufletească a Basarabiei în primăvara anului 1926.

XXVII. Cum a fost apreciată reapariția „României Nouă“ de cătră basarabeni și de cătră opinia publică a țării.

XXVIII. Intru executarea hotărârilor adunărilor generale din Arad și Reghin, Comitetul Central numește pe autorul cărții „Comisar general“ al Astrei pentru Basarabia.

XXIX. Noul Gon general inițiază în Basarabia o activitate larg tx

concepută, în conformitate cü exigențele reale ale aces­ teia, în cadrul ideei românești.

XXX. Tendințele noi ale Astrei, nerealizate încă în Transilvania, aveau să formeze substratul activității ei în Basarabia.

XXXI. Astra în Basarabia, ca „Academie militantă“, pusă în serviciul multiplelor probleme naționale de actualitate.

XXXII. Ecoul acestei concepții și activități în cercurile Astrei . din Ardeal.

XXXIII. Rezultatele ei imediate în Basarabia se evidențiază și cu prilejul Adunării generale delà Zălau, la care iau parte peste 60 Basarabeni și Transnistrieni, în frunte cu Arhiepiscopul Gurie, Basarabenii salvează la Zălau prin­ cipiul solidarității naționale.

XXXIV. Adunarea delà Zălau este socotită ca cea mai impor­ tantă dintre toate adunările Asociațiunii. Ea alege membru în Comitetul Central pe secretarul general al Astrei din Basarabia, — proclamă ca membri ai Secțiilor științifice și literare pe 200 Basarabeni, — ia în bugetul anului următor o sumă de ^2* milioane pentru nevoile Astrei basarabene și hotărește să ție viitoarea Adunare gene­ rală la Chișinău.

XXXV. însemnătatea istorică a Adunării delà Zălau recunoscută de întreaga opinie publică a țării. Efectul extraordinar asupra Basarabenilor, în special.

XXXVI. Satisfăcută de hotărîrile delà Zălau, conducerea Astrei se felicită pentrucă a trimis pe autorul cărții ca redeș- teptător al vieții culturale din Basarabia „și-1 roagă să persevereze pe calea apucată“. Comisarul general dim­ preună cu președintele Astrei inițiază realizarea măsu­ rilor liotărîte la Zălau. XXXVII. Inaugurarea oficială a Astrei în Basarabia supt condu­ cerea efectivă a președintelui ei și cu colaborarea repre­ zentanților Secțiilor științifice și literare delà Cluj. Pre­ zența Transnistrienilor, cari cer din nou concursul Astrei. Basarabenii văd în Astra „renăscătoarea culturală“ a provinciei lor.

XXXVIII. Se pune baza fondului Palatului Cultural din Chișinău. ' Apare întâiul număr din Cuvântul Moldovenesc, organul , popular al Astrei. — Astra la Orheiu și în satele basarabene. Președintele Ateneului popular din Orheiu — ițn inte­ lectual din Regat — așteaptă delà Ardeleni să înfăptu­ iască ei ceeace alte societăți și alți factori n’au putut înfăptui, adecă unitatea sufletească.

XXXIX. Ecoul pe care l-a avut inaugurarea Astrei in Basarabia, printre Moldoveni și printre minoritari.

XL. Organizarea efectivă a Astrei basarabene prin inactivarea Secțiilor științifice și literare.

XLI. Punerea ei în contact direct cu realitățile sociale și cu diferitele forțe cari o constitue.

XLII. Un conflict personal, care pune la serioasă încercare vitalitatea Astrei în Basarabia.

XLIII. Bilanțul sufletesc al Basarabiei la sfârșitul anului 1926.

XLIV. Cristalizarea tot mai precisă a caracterului Astrei basa­ rabene.

XLV. Activitatea desfășurată în prima jumătate de an.

XLVI. Contactul inițiat între Astra și Comisariatul superior pentru Basarabia.

XLVII. Astra și problema creării unei Universități la Chișinău. XI

XLVIII. Contribuția ei la îndrumarea tineretului intelectual basa­ rabean spre românism și latinitate.

XLIX. Astra și problema minorităților etnice din Basarabia.

L. Astra și Românii de peste Nistru.

LI. Astra în diferitele regiuni ale Basarabiei.

LII. Aprecierea activității Astrei basarabene de cătră condu­ cerea delà Sibiiu și de către diferite personalități mar­ cante ale țării.

LIII. Pregătiri pentru Adunarea generală a Astrei la Chișinău.

LIV. Proiectul delà Chișinău e pus la dosar de Comitetul central din Sibiiu. Acest act este o continuare a ati­ tudinii neînțelese a președintelului față de Astra basara­ beană, căreia a refuzat să-i puie la dispoziție subven­ țiile acordate de Guvern.

LV. Intenția de a substitui Chișinăului — Alba-Iulia nu izbutește, și Adunarea se ține, în miez de iarnă, la Sibiiu.

LVI. în vreme ce președintele Astrei uneltește împotriva or­ ganizației solide din Basarabia, față de care refuză să îndeplinească obligațiile impuse de Adunarea generală delà Zălau, înființează un despărțământ al Astrei la București.

LVII. In ciuda totalei lipse de solicitudine a Centrului, Comi­ sarul general rămâne la datoria lui până la sfârșit. La momentul oportun, el organizează Regionala basarabeană a Astrei, a cărei soartă o depune în mâinile unui comitet constătător din tot ce are Basarabia mai de seamă.

LVIII. In fața faptului împlinit, președintele Astrei denaturează XII

caracterul Regionalei, prezentând organizația basarabeană ca ceva deosebit de Aștra.

LIX. Și după ce Comitetul Central a recunoscut-o ca parte integrantă a organismului Astrei, președintele acesteia a continuat să-i denatureze caracterul, împiedecând prin amenințări, Adunarea generală, să-și arate solicitudinea sa față de ea. Operând cu un-^buget camuflat, care ex­ cludea orice prevedere pentru Basarabia, președintele s’a adresat Basarabenilor prezenți la Adunarea din Sibiiu, „ spunându-le : Lasciate ogni speranza !

LX. Purtarea președintelui nu e numai imorală, ci și ilegală.

LXI. Pentru a-și scuza această purtare, președintele inventează scuze bazate pe neadevăr,

LXII. Se falșifică direct chiar hotărâri ale Adunărilor generale

LXIII. Regionala din Basarabia pune în vedere Comitetului Central că măsurile acestuia duc la desființarea ei. Co­ misarul general cere convocarea de urgență a Comite­ tului Central spre a aviza asupra măsurilor necesare. Comitetul pune în vedere convocarea unei ședințe ex­ traordinare în scopul de a tranșa chestiunea basarabeană, dar nu-și ține cuvântul.

LXIV. Secția școlară respinge demisia autorului cărții din postul de președinte al ei, cerând Comitetului cen­ tral să înlăture motivele, cari au provocat-o. Acesta promite că va lua măsurile cuvenite,- dar nu-și ține cu­ vântul dat. Intervine și ședința plenară, căreia de ase­ meni i se făgăduește totul, pentru ca la urmă să se mușamalizeze definitiv chestiunea.

LXV. In situația dată, Comisarul general se adresează Justiției și Guvernului XIII

LXVI. Cum se explică atitudinea președintelui Astrei față de Comisarul general al acesteia ? — Inconsecvențele pre­ ședintelui și originea lor.

LXVII. Cum a ajuns d. V. Goldiș președinte al Astrei, ce angajamente a luat și cum le-a împlinit.

LXVIII. Intre promisiuni și realizări,

LXIX. Activitatea dlui V. Goldiș la „Asociațiune“.

LXX. Ideea impozitului cultural benevol, ca mijloc de de­ magogie.

LXXI. Urmările demagogiei : scăderea vertiginoasă a numărului menjbrilor Astrei și anarhia in lucrările acesteia.

LXXII. In locul politicei impozitului cultural benevol — poli­ tica subvențiilor delà Stat.

LXXIII. Delà lozinci mari la interese mici.

LXXIV. Desorganizarea serviciilor Astrei.

LXXV. Delà formula solidarizării întregei națiuni, — la regio­ nalism ardelenesc strâmt.

LXXVI Haos și anarhie în organizația Astrei.

LXXVII. Antagonism între Cluj și Sibiiu și incapacitatea preșe­ dintelui Astrei de a-1 canaliza. LX XVIII. In loc de activitate creatoare — birocratism sec și confuz.

LXXIX. Supraîndoparea cu buget, ca mijloc de regenerare a Astrei.

LXXX. Denaturarea scopului Secțiilor științifice și literare și XIV

coflictele de atribuții ivite între ele și organele propriu zise ale Astrei.

LXXXI. Secțiile plutesc între formule vagi, între hotărîri aduse dar neexecutate, și între probleme improvizate adhoc.

LXXXII. Ele îndreaptă obiectivele Astrei în direcție regionalistă devenind, în acelaș timp, organe administrative.

LXXXIII. Astra, devenită o simpla trambulină a intereselor poli­ tice și personale ale președintelui ei.

LXXXIV. Aceasta explică trădarea comisă de el față de autorul cărții și față de autorul cărții și față de problema ex­ tensiunii în Basarabia.

LXXXV. Problema presei naționale din Basarabia a suferit nau­ fragiu din cauza președintelui Astrei, care n’a avut nicio înțelegere pentru ea.

LXXXVI. Ce ar fi făcut G. Barițiu, președintele de odinioară al Astrei, în locul dlui Goldiș, în această mare problemă?

LXXXVII. Gravitatea problemei presei naționale în România. Cifre statistice uluitoare.

LXXXVIII. Gravitatea extremă a chestiunei presei în Basarabia : situația este incomparabil mai rea decât pe timpul dominațiunei rusești. Puternica înflorire a presei ru­ sești și evreești și vertiginoasa decădere a presei ro­ mânești. Presa basarabeană ca mijloc de perpetuare a Rusismului printre Moldoveni.

LXXXIX. Primejdia presei roșii clandestine.

XC. Chișinăul are, relativ, cea mai bogată presă evreească din lume. Supt dominațiunea rusească nu exista în . Basarabia nici urmă de presă în limba evreească. XV

XGI. Supt dominațiunea românească societățile evreești s’au desvoltat și înmulțit într’o formă înspăimântătoare. In schimb, cele românești au decăzut sau s’au desființat.

XGII. Renașterea presei românești basarabene nu mai e po. sibilă, prin forțele locale, nici măcar în măsura în care așa ceva a fost posibil pe timpul Rușilor.

XGIII. Guvernele țării n’au putut îndrepta nici ele situația. Nu se poate produce nici un acord al partidelor politice și nici vreo însoțire cu sorți de izbândă.

XCIV. Numai Astra ar mai putea salva situația.

XCV. Rolul istoric al Ardealului de „dascăl de naționalism“.

XCVI. Moldova și Bucovina n’au fost în stare să inițieze în Basarabia o mare mișcare națională.

XC VIL Ce însemnează „Ardealul în Basarabia“.

XGVIII. Două parabole din Evanghelie.

XCIX. Adunarea generală a Astrei, care se va ținea la Alba Iulia (?), va trebui să îndrepte ceeace a stricat cea delà Siibiu, refăcând legăturile între Ardea] și Basarabia. Ardealul în Basarabia.

— O pagină de Istorie contimporană. —

Z" ‘ Cu tot progresul pe care cercetările istorice le-au fă­ cut la noi în ultimele decenii, o serie întreagă de domenii ale vieții noastre naționale au rămas până astăzi, în ce privește evoluția și importanța lor istorică, nedeplin lămu­ rite. Așa, printre multe altele, legăturile pe care diferitele provincii românești le-au avut între ele în timpurile triste ale stăpânirilor străine și influența pe care au exercitat-o ele una asupra alteia, n’au fost puse în evidență suficientă, ceeace a împiedecat într’o anumită măsură continuitatea și soliditatea vieții naționale integrale pe întinsul pămân­ tului locuit de neamul nostru. De asemenea, ne lipsește cu desăvârșire o istorie a relațiilor pe cari provinciile românești le-au contractat între olaltă după Unirea lor într’un stat național. In paginile ce urmează ne propunem să aducem o contribuție la istoria acestor legături, înfățișând un capi­ tol special al lor, și anume legăturile mai noi ale Ardea­ lului cu Basarabia.

I. Ardealul, socotit ou drept cuvânt „leagănul românis­ mului“, a fost în cursul tuturor veacurilor un permanent isvor și de întinerire și de expansiune a Românismului de pretutindeni. înrâurirea lui o întâlnim nu numai la înte- 2 meierea Principatelor libere românești și mai târziu la consolidarea vieții lor moderne, ci și la închegarea vieții românești din toate celelalte regiuni, unde soarta a arun­ cat pe fiii neamului nostru. In Bucovina, în Macedonia, în Dobrogea, în Basarabia și chiar și dincolo de Nistru, în actuala „Republică Moldovenească“, urmele activității fiilor Ardealului se recunosc până în ziua de astăzi pe o serie de terenuri. Cele mai avansate avangarde ale Românismului activ sunt, în preponderanță, arde­ lenești : în Crimeea, în Gaucaz, în America, Ardealul a durat urme de viață care nu vor putea fi trecute cui ve­ derea de cei ce studiază poporul nostru.

II. Cu Basarabia, legăturile Ardealului datează din chiar clipa în care aceasta, ca parte ruiptă din corpul ve­ chii Moldove, a început să existe. La 1812, când Rusia a anexat, supt numirea de „Basarabia“, Moldova dintre Prut și Nistru, aceasta s’a bucurat de nespusul noroc de a avea la conducerea imediată a destinelor ei, pe un fiu al Ardealului, pe marele mitropolit Gavriil Bănulescu- Bodoni, de fel din părțile Bistriței ardelene. Viața și acti­ vitatea acestui ierarh n’au fost încă definitiv studiate de istoricii români din toate punctele de vedere, dar cercetă­ rile de până acum sunt totuș suficiente pentru a-i pune în evidență marele rol de conducător, asemenea aceluia pe care l-a avut în Ardeal mitropolitul Andrei Șaguna. Epoca lui Bănulescu-Bodoni (1812—1821) este în istoria Românismului, în adevăr, o epocă surprinzător de asemă­ nătoare cu aceea a lui Șaguna, atât din punctul de vedere al împrejurărilor în care ea s’a desfășurat, cât și din acela al rezultatelor la care ea a dus. Cărturar adânc ca și Șaguna, organizator neobosit al vieții naționale sub toate raporturile, diplomat rafinat în neîntrerupte legături cu curtea delà Petersburg, mitropolitul ardelean din scaunul 3

delà Chișinău a fost un adevărat ctitor al Românismului de dincolo de Prut și de dincolo de Nistru în vremuri în care neamul nostru trecea prin greutăți istorice dintre cele mai mari. III. Mai târziu Ardelenii, în permanenta lor tendință de expansiune, se întâlnesc pe câmpiile Basarabiei — în Bu- geac mai ales, dar și mai sus, spre Nord, până la Bălți, ca oieri, cari dau un aspect de statornicie viețiLeconomice a stepelor vecinie hărțuite de hoardele barbare. CBasarabia de Sud, ca și Dobrogea, își datoresc viața relativ civili­ zată de astăzi într’o hotărîtoare măsura „mocanilor“ ar­ deleni, cari deodată cu rosturile lor economice mai înain­ tate au dus acolo și un chiag social mai puternic și o conștiință națională, pe care nimic nu o putea adormi. Ce au însemnat acești „mocani“, fie ca erau simpli cio­ bani, fie că delà această îndeletnicire se ridicaseră spre negoțul ambulant, —• aceasta o putem înțelege din amin­ tirile pline de duioșie și de recunoștință publicate de P. S. episcop Dionisie, actualul vicar al mitropoliei Basara­ biei. P. S. S. ne prezintă un tip de astfel de mocan, care, în portul său național din Sudul Ardealului, „colinda toate unghiurile Basarabiei“ răspândind cărți românești, îm­ plinind astfel „un rol apostolic prin întunerecul grozav ce domnea“ în Basarabia rusească de pe vremuri. Bătrânul mocan —■ spune P. S. Dionisie — avea la Chișinău „o mică prăvălie, în care vindea felurite lucruri de fier pentru di­ feritele trebuințe casnice. Acestea le vindea descoperit, pe o măsuță ce era întinsă în vederea tuturora, iar sub acea măsuță ținea ascunse cele duhovnicești comori, pe care le vindea cunoseuților săi : felurite cărți duhovnicești, pre­ cum Evanghelii, Apostol, Penticostar, Ceaslov și altele ; apoi Calendare și gazete, pe care le primeâ pe numele său. Toate acestea, aduse pe acele neștiute căi, carele știâ unul Dumnezeu și el“. Față de „faptele mărețe ale acestui a­ 4 postol necunoscut de lume“ P. S. Dionisie se simte „mult dator“, căci delà el a învățat carte românească și delà et a aflat primele știri despre poporul român din afară de hotarele Rusiei. P. S. S. îl prezintă pe acest mocan ca pe „un adevărat luptător pentru a răspândi lumina prin­ tre frații săi întru aceea vreme, când nimenea dintre cei mai de căpetenie și cu știință nu putea să dea mână de ajutor fraților noștri moldoveni ce zăceau în cel mai mare întuneric din cauza împrejurărilor grele ce domneau pe acele timpuri“ 1). Tipul prezentat de P. S. Dionisie în rândurile de mai sus este unul din nenumăratele exemplare pe care Ardea­ lul le-a dat Basarabiei în cursul timpului. Dacă s’ar cer­ cetă cu deamănuntul urmele vieții românești din acea pro­ vincie în secolul al XIX, s’ar puteâ constată, de sigur, ve­ racitatea deplină a acestei afirmațiuni.

IV. Un capitol important al legăturilor dintre Ardeal și Basarabia îl formează anii 1917—1918, în cari un număr considerabil de intelectuali ardeleni, aruncați de valurile răsboiului mondial în fosta Rusie, au luat parte ca ini­ țiatori și ca sprijinitori permanenți la mișcarea de eman­ cipare a Basarabiei de sub Rusia ș{i la unirea ei cu România. Vremurile acestea sunt prea apropiate de noi și împrejurările politice actuale nu permit încă să se facă deplină lumină asupra lor, totuș un lucru se poate afirmă fără nici o putință de contrazicere : după cmn îndruma­ rea bună a Basarabiei anexate de Ruși n'ar puteâ fi în­ țeleasă fără de munca înțelegătoare a mitropolitului arde­ lean Gavriil Bănulescu-Bodoni, tot astfel renașterea națio­ nală a Basarabiei și îndrumarea ei spre destinul ei istoric

’) Dionisie Erhan: Un apostol necunoscut al Basarabiei : Moș Dumitru Ghibu, în „Dela Basarabia rusească la Basarabia- românească“ de O. Ghibu, vol. I, pag. 342. n’ar fi fost posibile în anii hotărîtori 1917 și 1918 fără contribuția Ardealului. /' înainte de ce Basarabenii înșiși ar fi înțeles glasul imperios al timpului și înainte de ce România, zdrobită de războiu, ar fi simțit datoria sa de a se amesteca în haosul creat de Revoluția rusească în Basarabia, Ardelenii află­ tori în Rusia ca refugiați sau ca prizonieri austro-iungari, și, mai târziu ca voluntari în armata română, au îmbră­ țișat problema emancipării Basarabiei ca pe o problemă națională, a lor și au intrat în luptă deschisă pentru ea. Ei au trezit la conștiința națională pe majoritatea con­ ducătorilor basarabeni, ei au deșteptat în conducătorii Ro­ mâniei sentimentul de datorie de a interveni în Ba_sara- bia și ei au creat acolo cele dintâi rosturi și posibilități de afirmare a ideei integrale românești/Mai mult chiar: cel dintâi sânge românesc care a pecetluit noua viață a> Basarabiei, a fost sângele vărsat la 6 Ianuarie 1918 de voluntarii ardeleni, cari veniau delà Chiev cu ordin să ocupe capitala Basarabiei, și cari în preajma Chișinăului, au fost atacați pe neașteptate de regimentele basarabene bolșevizate și, după lupte sângeroase, luați prizonieri. A- cest episod, cu toate ce l-au precedat, a atras după sine intrarea armatei române în Basarabia și ocuparea defi­ nitivă a acesteia de către oficialitatea română suverană. Nu este aici locul să insist mai pe larg asupra acestor lucruri ; în parte am făcut-o până acum în două scrieri de-ale mele („Cwm s’a făcut urnirea Basarabiei“, Sibiu .1925 și „Dela Basarabia rusească la Basarabia româneas­ că“, Cluj 1926, vol. I), și la momentul oportun voiu în­ tregi cele spuse cu o lungă serie de documente. De astă dată .mă voiu mărgini doar să citez câteva mărturisiri de-ale unor scriitori din Basarabia și din Vechiul Regat. D-l D. Bogos în cartea sa intitulată „La răspântie“, vorbind de contactul dintre studenții basarabeni și volun­ tarii ardeleni aflători la Chiev în primele săptămâni ale Revoluției rusești (Martie 1917), constată că „naționalis- 6 mul Ardelenilor, era școala cea mai bună pentru, studen­ țimea moldovenească“. Grație acelor^, „curentul național străbate adânc în sufletul Basarabenilor“. „Focul sacru al naționalismului ardelean a încălzit sufletul tinerilor ba­ sarabeni la Ghiev și li-a dat avântul cel mare spre calea adevărată a întregirei neamului“... La Odesa, Chiev, Ghi- șinău, Iași, Ardelenii „ca primii creștini poartă făclia U- nirei neamului cu sfințenie și cu devotament, fiind gata la sacrificii până a-și pune viața“. ’ f h i! D-l C. Argetoianu, actualul ministru al Agriculturii, scriind, la 1918, despre unele împrejurări ivite pe urma Unirii Basarabiei, constată rolul hotărîtor al Ardelenilor în acea mare operă. Ardelenii erau, după d. Argeto­ ianu : „admirabilii îndrumători pentru popor și singurii semănători posibili de idei și simțiri pe un teren atât de puțin preparat... întrebuințarea Ardelenilor peste Prut era indispensabilă. Parcă dinadins îi mânase Dumnezeu spre noi pentru această misiune“1). D-l C. Kirițescu, în a sa Istorie a Războiului pentru întregirea României, vorbind de acțiunea Ardelenilor în Basarabia, constată că aceștia „aduseseră în luptă, pe lân­ gă sentimentul lor românesc înflăcărat, și experiența lor de luptători ai. cauzei naționale. Adevărați misionari ai Bomânismului, ei desvoltă o activitate variată și rodnică: aduc tipografie cu litere latinești, tipăresc abecedare și cărți, scot un ziar — Ardealul — țin cursuri de vară învățătorimii basarabene“ 2). MaLmult chiar, — în ședința de deschidere a Sfatului Țării, în ziua de 21 Noemvrie 1917, când în Rusia, delà Ungheni și până la Vladivostoc fâlfâia steagul roșu și când România părea definitiv în­ frântă de Puterile centrale, reprezentantul Ardelenilor are curajul, ca în fața împuterniciților tuturor noroadelor lo­ cuitoare în Basarabia să, evoce „viziunea marei sărbătoriri a Unirii întregului neam românesc, ilia Alba Iulia“.s). ’) Argetoianu, tn ziarul îndreptarea. Iași, 13 Iulie 1918. 2) C. Kirițescu, o, c. vol., Il, ed. I, pag. 365. a) Ibid. pag. 369. 7

V. După Unirea Ardealului intelectualii ardeleni așezați temporal în Basarabia înapoindu-se în patria lor liberată, legăturile dintre Ardeal și Basarabia în mod fatal s’au re­ dus mult în intensitate. Angajați la început în opera de consolidare a micei lor patrii, apoi în lupta pentru con­ solidarea marei patrii întregite, Ardelenii nu s’au mai pu­ tut ocupa direct de provincia de peste Prut; Urmările încetării legăturilor strânse dintre cele două provincii n’au întârziat să se arate. Basarabia rămâ­ nând la discreția conducătorilor ei crescuți aproape exclu­ siv în spirit rusesc și adeseori antiromânesc, și la discre­ ția Centrului lipsit de înțelegerea cuvenită pentru o provin­ cie atât de capricioasă, îndată după Unirea tuturor pro­ vinciilor românești a început să ia un curs de desvoltare cu totul defavorabil. Descoperită față de ideile ademenitoa­ re ale bolșevismului de dincolo de Nistru, invadată de sute de mii de „refugiați“ din Republica roșie a Soviete­ lor, Basarabia deveni în scurtă vreme o provincie mai ru­ sească de cum fusese ori când mai înainte sub stăpânirea de peste o sută de ani a Rusiei. Școala, care în 1917— 1918 intrase binișor în procesul de naționalizare sănătoa­ să și temeinică, grație contribuției unui mare număr de profesori și învățători români din toate provinciile, înce­ puse acum să fie acaparată de refugiații ruși, — presa românească dispăruse aproape cu totul, luându-i locul o formidabilă presă rusească, cum niciodată până aci nu mai fusese cazul. O seamă de ziariști cu reputație, delà Chiev, Moscova și Petrograd se așezară la Ghișinău, unde creeară o puternică presă rusească nu numai ca limbă, ci și ca tendințe. Paralel cu presa rusească monarhistă sau republi- cană-antibolșevică, o rețea întreagă de gazete rusești bol­ șevice își făcu apariția, luptând pe față cu Cenzura ro­ mâneasca, sau răspândindu-se în mod clandestin printre 8

Basarabenii nedesmoticiți încă de mirajul vedici Rusii țariste sau de acela al „slobodei“ din 1917, din care se înfruptaseră până la nesaț. Alături de rusism se încheagă formidabila forță a Evreilor, cari și până aici fuseseră stăpânii nediscuțați ai tuturor orașelor basarabene și cari acum, prin sutele de mii de conaționali „refugiați“ de peste Nistru, ajung să reprezinte o permanentă primejdie națională. In vreme ce conducătorii mai mult sau mai puțin improvizați ai Basarabiei, fie localnici, fie veniți din „Regat“, își chel- tuesc toate forțele într’o luptă politică stearpă pentru pu­ tere, desagregând prin ea toit mai mult puțina soliditate și puțina viață națională pe oare vremurile de până aci o creaseră, Evreii ajung stăpâni absoluți ai vieții economice, prin care domină apoi, în mare parte, și viața politică. Fermenți ai desagregării sociale și de stat crescuți în școa­ la care a dus Rusia la starea de astăzi, Evreii „ruși“ din Basarabia au prins întreaga viață a acesteia ca în niște clește uriașe. Stăpâni în toate Camerele de comerț, pre­ zidate doar de formă de niște Români aleși din grația lor și ținuți acolo cât binevoiesc să-i tolereze ei, — orga­ nizați în societăți de tot felul, cum nu este cazul la nici una din multele minorități cu câte soarta a împestrițat România, Evreii au creat alături de presa ruso-evree, și o puternică presă pur evreească, cu ajutorul căreia cultivă legăturile cu internaționala evreească mondială. Nici în­ tru n oraș din lume presa evreească nu este atât de nu­ meroasă și de puternică, ca în Capitala Basarabiei anal­ fabete, zăpăcite, sărăcite și lipsite de o presă românească, și nicăiri Evreimea nu este mai sistematic susținută de Internațională evreească, decât în Basarabia. Dar, ceeace constituie fenomenul cel mai dureros și mai contradictoriu, este că în vreme ce rusismul și evreis- mul se afirmă în Basarbia ca forțe proprii, mulți conducă­ tori „moldoveni“ în loc să evolueze mai departe în mod firesc spre românismul integral, devin agenți inconștienți. 9 ai rusismului. In goana după popularitate și după situa­ ție politică, ei se desbracă încetul cu încetul de naționalis­ mul cu care în anii 1917—1918 se împrieteniseră, și de­ vin din nou internaționaliști de factură mai mult ruseas­ că. Acești conducători asistă impasibili la desagregarea tuturor instituțiilor naționale create în cei doi ani de renaștere (moare „Societatea pentru cultura poporului ro-, mân din Basarabia“, asemenea societatea „Făclia” ; se desființează primele două tipografii cu litere latine crea­ te în 1917—1918 ; se desființează „Partidul național-mol- ■âoveuesc“ căruia i se datoresc toate evenimentele mari din cei doi ani amintiți ; moare presa națională ș. a. m. d.) și, pe nesimțite, se pomenesc patronând instituții cu ca­ racter antiromânesc aproape întreagă presa „rusească“ actuală din Basarabia este înființată, condusă și susținu­ tă de fruntașii politici moldoveni, cari, în schimb nu se mai gândesc câtu.ș de puțin la crearea unei prese româ­ nești. „A patra putere în stat“ în Basarabia, grație poli- iicianilor moldoveni, nu mai e putere românească, ci pu­ tere rusească și evreească. Și în vremea aceasta Rușii înființează peste Nistru „Republica moldovenească“ menită a se întinde în curând până la Prut și apoi și mai departe ; pun în politica ex­ ternă chestiunea „plebiscitului“ în Basarabia ; înscenează rebeliunea delà Tatar-Bunar ; angajează pe H. Barbusse ca avocat al lor, făcând să se știe că Rusia sovietică re­ clamă pentru sine Basarabia, pe care România nu e în stare s’o norocească decât printr’un regim politic și eco­ nomic exasperant.

VI. La începutul anului 1924, tocmai pe timpul conferin­ ței româno-ruse delà Viena, avusesem onoarea să fiu pri­ mit într’o lungă audiență de cătră regretatul Rege Fer­ dinand I. Rupă examinarea chestiunei, care formase o­ 10 biectul audienței, răposatul Rege, în loe să dea semnul terminării acesteia, abordă, pe neașteptate, chestiunea ba­ sarabeană, întrebându-mă dacă am mai fost de curând în Basarabia și cu ce impresiuni m’am înapoiat de acolo. întorsătura aceasta se datora faptului că Regele ci­ tise o broșură tipărită de mine cu puțin înainte de aceea, în care se cuprihdeau impresiile din ultima mea călătorie prin Basarabia (vara anului 1923), — broșură pe care i-o dăduse ministrul Palatului, N. Mișu. Convorbirea a- supra noii teme a durat peste un sfert de oră. Regele își arăta profunda durere pentru felul cum merg lucrurile în acea provincie și făceâ vinovați pentru aceasta pe poli- ticianii basarabeni și pe cei din București. In acelaș timp își aduceâ aminte cu cuvinte pline de recunoștință despre vremurile din 1917—1918, când Ardelenii își dădeau tri­ butul lor pe altarul Basarabiei, și regretă că acea acti­ vitate a fost întreruptă. „Politicianismul a sricat totul în Basarabia“ — termină Regele. „Pentru cultură nu se face aproape nimic, iar fără cultură nimic nu se poate zidi temeinic“. Cuvintele sincere ale Regelui m’au impresionat pro­ fund ; ele mi-au sunat ca un fel de mustrare, deși sunt încredințat că nu mă priveau deloc pe mine. Dar, ca unul care fusesem atât de strâns legat de Basarabia în anii ei hotărîtori, simțeam că am față de ea. o datorie mai mare decât chiar oamenii delà conducerea țării. Cuvintele Re­ gelui m’au făcut să reiau atunci legăturile mele cu Ba­ sarabia și să încerc a reface, măcar în parte, situația pe care avusesem fericirea s’o văd luând trup în cei doi ani, pe cari îi petrecusem în sânul ei. Primul pas fu că, în revista „Societatea de mâine“, pe care dimpreună cu câți­ va prieteni începusem s’o publicăm la Cluj, am pus, în­ cepând chiar din primul număr apărut la 12 Aprilie 1924, problema Basarabiei, hotărât ca s’o analizez cu ajutorul înșiși conducătorilor vieții publice de acolo. începutul fă­ cut ^a; avut oarecari urmări și grație stăruințelor depuse It am putut câștiga colaboratori pentru chestiunea basara­ beană pe mai mulți basarabeni cunoscuți în viata publi­ că. Astfel au tratat această chestie, din diferite puncte de vedere, dd. P. N. Halippa, Dr. D. Ciugwreanu, D. Bogos, N. N. Alexandri, C. Popescu ș. a.x) Mai mult chiar, — iz­ butii să aduc la revistă și un colaborator transnistrian, d. A. Smochină.

VII. Intre timp, în vara aceluiaș an, cu prilejul unei noi călătorii în Basarabia, cercetând printre alți vechi prie­ teni și cunoscuți, și pe I. P. S. mitropolit Gurie, am avut prilej să stau timp mai îndelungat de vorbă cu I. P. S. 8., care constata, ca și miné, dureroasele dovezi de regres al Basarabiei în toate domeniile vieții sale. „Nădejdile noastre au fost înșelate — spunea I. P. S. S. Frații delà București nu ne înțeleg și de aici urmează toată nenoroci­ rea noastră, In schimb, cu D-Voastrăi, Ardelenii, ce bine ne-am înțeles totdeauna și în ce armonie frățească am Ju­ rat Ia 1917—18. Și cu ce rezultate ! Păcat că v-ați dus cu toții și ne-ați lăsat singuri. Noi, de capul nostru nu suntem în stare să ne conducem în împrejurări așa de grele, ca acelea prin care trecem“. La auzul acestor cuvinte am reflectat I. P. S. S. că aproape la fel îmi vorbise cu câteva luni în urmă și Re­ gele Ferdinand, la ce I. P. S. S. încurajat parcă, mă întrerupse : „Atunci, de ce nu veniți D-voastră, Ardelenii, din nou să ne ajutați?“ — „Dar cum v-am putea ajută noi, din depărtarea ' la care ne găsim? — răspunsei. Cum să venim în Basarabia? La 1917—18 a fost cu totul alt­ ceva, căci ne găseam aici printr’uln capriciu, al istoriei și eră firesc să intrăm în lupta națională, pe care am dus-o apoi cot la cot“. *) Vezi Societatea de mâne, 1924, N-rii 11, 21, 25, 27, 31 și 1925 Nr. 1. 12

In continuarea discuției, ajunserăm să vorbim despre serbările care în curând trebuiau să aibă loc la Câmpeni, în amintirea lui Avram Iancu —, serbări organizate de Asociațiunea „Astra“, cu concursul Guvernului și cu par­ ticiparea Familiei Regale și a tuturor notabilităților țării. Iată, — zic eu — un prilej pe care ar trebui să-1 folosiți. Mergeți la Câmpeni și vorbiți personal cu M. S. Regele despre durerile Basarabiei care-i zac și Lui la inimă. Re­ gele este președintele de onoare al „Astrei“. In această calitate El va prezida efectiv serbările. Poate că ar fi bine să-i cereți acolo, cu acest prilej, ca „Astra“ să se extindă și în Basarabia. Această societate, care a revărsat atâtea binefaceri asupra Ardealului, este înființată de mitropoli­ tul Șaguna și ar fi foarte ințiicat ca șeful Bisericii ba­ sarabene să stăruiască pentru organizarea ei și în Basa­ rabia, unde toate inițiativele românești de până acum au eșuat. Regele cred că va ascultă ou plăcere chemarea și aceasta poate să aibă ca urmare o nouă îndrumare spre bine a Basarabiei. Punând chestiunea astfel eram aproape sigur că nu va fi nevoe să stăruesc prea mult pe lângă I. P. S. Gurie, care totdeauna, de când l-am cunoscut întâia oară, în Martie 1917, s’a arătat repede înțelegător al datoriilor na­ ționale. Totuș I. P. P. S. S. îmi reflectă că nu va putea merge la Câmpeni, deoarece tocmai în zilele când au loc serbă­ rile se întrunește la Chișinău Congresul preoțimei basa­ rabene, care are să se ocupe cu chestia atât de complicată a împărțirii averilor bisericești între cele trei eparhii ba­ sarabene. „Bar, — la urma urmelor —■ voiu căuta sau să amân Congresul sau să las directivele după cari să lucreze si să mă duc totuș la Câmpeni, ca să rog pe Regele să-și întoarcă fața și spre biata noastra Basarabie, dispunând organizarea „Astrei“ și aici“. - VIII. Se știe ce a urmat după aceasta : arhiepiscopul Ba­ 13

sarabiei, lăsând Congresul preoțesc în seama altor factori, a alergat la Câmpeni spre a cere Regelui României în­ tregite, organizarea Astrei și în Basarabia roasă de ; politicianism. Atmosfera pentru o astfel de idee erâ foar­ te favorabilă. Regele însuș, în cuvântarea cu care a des­ chis serbările delà Câmpeni, preconiza datoria „Astrei“ de a se extinde în cuprinsul întregei țări. „Odată cu răs­ pândirea culturii în popor — zicea marele Rege — „As­ tru“ își va urma opera de înfrățire în toate ținuturile Ro­ mâniei întregite.1) In această atmosferă au răsunat cuvintele arhiepis­ copului Curie : „Aduc salutul meu din partea Basar abenilor, asocia- țiunii „Astru“ care, timp de 60 de ani, a lucrat pentru ri­ dicarea culturii românești în mijlocul Domniilor Voastre cu mult succes și atât de adânc a desvoltat sentimentele naționale în inimile Transilvănenilor. Noi am rugat mai înainte pe președintele societății, pe D-l Goldiș, ca să ne ajute și pe noi Basarabenii. Acum îmi adresez cererea mea către Majestatea Sa, Președintele de onoare al „Astrei“, și rog ca să vină societatea cultu­ rală „Astra“ și în Basarabia, dar să ne aducă mai multă cultură și mai puțină politică“ “). „Cuvântarea I. P. S. arhiepiscop — scrie cronicarul basarabean al serbărilor — a fost viu aplaudată de adu­ nare, care în totul a aprobat replica delà sfârșitul cu­ vântării“. 3) Regretatul Rege a subliniat din parte-I cuvintele ar­ hiepiscopului, zicând către Președintele Consiliului de mi- 1 niștri : „Auzi Domnule Brătianu ; mai puțină politică și mai multă cultură !“ Iar cătră președintele „Astrei“ Re­ gele a adăugat : „De sigur ; trebue să mergeți și în Ba­ sarabia !“ _

’) cf. revista „Transilvania“ 1924, pag. 309. 2) Transilvania pag. 330. 3) Protoiereul L. Trofimov în rev. „Luminătorul“. Chișinău. 14

IX. O inițiativă aproape simultană îndreptată în aceeași direcție, a avut loc tot în vara anului 1924. Ea ne e rele­ vată de d. Cezar Stoica din Orheiu, în următoarele cuvinte: „Când, în vara anului 1924, făcând parte din cei cinci sute de peregrini trăitori pe plaiurile Moldovei dintre Car- pați și Nistru, cu prilejul expediției culturale în Ardeal condusă de vrednicul luptător ieșean Ifrim, am fost delegat din partea Basarabenilor să apelez la vechea Asociație „Astra“, ca să-și îndrepte atenția către Basarbia, reluând firul început în 1917, dar întrerupt în 1918, al D-lui prof. O. Ghibu“1).

Intervenția arhiepiscopului Basarabiei a avut cel mai desăvârșit succes : întreaga adunare șina îndreptat cu du­ ioșie inima și gândul spre provincia scumpă dar nenoro­ cită, al cărei reprezentant se găsia în mijlocul ei ca man­ datar al unei misiuni frățești, care era mai presus de orice tocmeală sau discuție. Conducerea „Astrei“ înțelese și ea glasul de chemare. Peste puțină vreme, în Raportul general pe care Comite­ tul central al „Astrei“ îl înainta Adunării generale ordi­ nare ținute la Arad, în toamna aceluiaș an, președintele V. Goldiș spunea, printre altele : „Societatea noastră, cu­ noscută pretutindeni în baza îndelungatei și rodnicei sale activități, era datoare să răspundă chemării ce i se făcuse de repețite ori din atâtea părți, ca să-și treacă activitatea și în alte părți ale țării noastre, unde nu desvoltase până acum o activitate culturală nemijlocită“ 2). Și, revenind la chemarea Basarabiei, D. Goldiș conti­ nuă : ,,In cuvântul său cald, rostit la serbările centenare delà nașterea eroului Avram Iancu în Câmpeni, I. P. S.

1) România Nouă, 24 Iulie 1926. 2) „Transilvania“ 1924, pag. 364. 15

S. arhiepiscopul Gurie al Ghișinăului chinină „Asociațiu- țiunea să-și desfășure activitatea culturală și la frații din Basarabia. Chemarea I. P. S. S. va fi urmată cu toată bucuria“.x) In aceeaș adunare delegatul Academiei Române, d. I. Lupaș, oprindu-se asupra acestui moment spunea urmă­ toarele cuvinte menite a marca și mai puternic însemnă­ tatea momentului : „Ați auzit L)-le Președinte, cu prilejul Adunării gene­ rale extraordinare din Câmpeni, cum s’a manifestat do­ rința fraților din Basarabia, care, prin rostul părintelui lor sufletesc 1. P. S. S. arhiepiscop Gurie delà Ghișinău, V’au adresat rugămintea stăruitoare, să nu întârziați a des­ fășura și spre granița delà Nistru steagul de înfrățire al „Astrei“, pe care îl împlântați acum pentru totdeauna aici, la granița apuseană a teritoriului național... Steagul pe care vi l-a încredințat Adunarea generală din Timișoara cu însuflețire unanimă... dorim să vă ajute Atotputernicul, să-l duceți, cu deplină isbândiă și înălțare ■sufletească, până la Nistru“.2) Chestiunea, extensiunii „Astrei“ în Basarabia a fost discutată pe larg în Adunarea generală delà Arad 3), care a aflat, de bine să exmită din sânul ei o delegațiune spe­ cială constătătoare din 20 persoane, cu însărcinarea să ducă la îndeplinire opera de extensiune în Basarabia. A- ■ceastă delegațiune consta din : I. P. S. mitropoliți Dr. N. Bălan și Dr. V. Suciu, O. Goga, V. Branisce, Sext. Puș­ *,cării G. Bogdan-Duică, I. Lupaș, 0. Ghïbu, T. Bredicea- nu, I. Agărbiceanu, I. Lăpădatu, I. Coltor, Gh. Ciuhandu, Dr. A. Lazăr, Dr. G. Preda, Dr. At. Popovici, Dr. L. Câm- peanu, I. Bârlea, Al. Lupeanu și H. P. Petrescu.

’) Idem pag. 371. 2) Id. pag. 552. 3) „Un punct însemnat, care a fost discutat pe larg : parti­ ciparea noastră în Basarabia“, cf. „Transilvania“ 1924, pg. 556. 16

* X. înainte de a urmări mai departe dezvoltarea lucruri­ lor, credem necesar a face o paranteză spre a evidenția, paralel cu tendințele Basarabiei îndreptate spre Transil­ vania, tendințele „Astrei“ în sensul unei expansiuni peste întreg teritoriul locuit de Români și, în special, în Basa­ rabia. Mai întâi de toate trebue să subliniem caracterul ge- neral-românesc al „Astrei“ din chiar ziua în care ea a luat ființă. Departe de a fi fost o însoțire regionalistă, li­ mitată exclusiv la Transilvania istorică, „Astra“ s’a sim­ țit chiar delà începutul ei o societate cu caracter și‘ cu tendințe general românești. Dacă ea nu le-a putut accen­ tua cum ar fi vrut, cauza era stăpânirea străină, care n’ar fi tolerat pe pământul „austriac“ apoi „unguresc“ al Transilvaniei manifestații pan-românești. Dar chiar în prima Adunare generală a ei, ținută în 1861, „Astra“ a proclamat ca membri de onoare ai ei personalități mar­ cante ale vieții din România liberă, ca prințul Bîbescu, P. Poenaru, Scarlat Rosetti, frații Scriban și C. Hurmu- zachi (din Bucovina), apoi la 1862 pe G. Sion, Al. Odobescu, Nie. lomseu delà Brad și M. Kogălniceanu, In ce privește țintele ei, „Astra“ își fixase delà început ținte general- românești și anume, înainte de toate : chestia stabilirii or­ tografiei și a fixării limbei literare prin elaborarea unui mare Dicționar al limbei române. „Societatea noastră —■ spunea în adunarea generală delà 1862 Timoteiu Cipariu ■— nu numai poate cuteza să se apuce de atare lucru, ci are chiar și datoria. Din parte-mi, nu voiu sustrage con­ cursul după puterile mele și sunt convins, că toți frații noștri, ori de care parte a munților vor să fie, cu bucurie vor alerga la formarea unui edificiu glorios național“.1)

j Cf. Adunarea generală a Asociațiunii transilvane, ți­ nută la Brașov la 28—30 Iulie 1862, pag. 125. 47

Scopurile acestea înalte de caracter general românesc „Astra“ a încetat să le urmărească abeâ după ce s’a con­ stituit la București în anul 1866 ,,Societatea academică“, din care în 1879 s’a făcut „Academia Română“, în care au intrat ca membri activi și întemeietorii „Astrei“. Cipariu vorbise în adevăr ca un profet, și tot ca.un profet desemna menirea națională a „Astrei“, prin ur­ mătoarele cuvinte vrednice să fie repetate și astăzi : „Și dacă pe alt câmp Românul e tăiat în bucăți, și purcede pe căi diferite, uneori cu totul contrarii, dar cel puțin în literatură, în pașii către cultură numai un corp și numai un suflet să fie. Atunci orice despărțiri politice, sociale și religioase ne vor tăia de olaltă, dar spiritul, na­ țiunii și geniul român va întinde aripile peste toți fiii lui Traian și ne va ținea legați întru legăturile păcii, frăției și unității naționale“. Restrânsă mai târziu în activitatea ei exclusiv la teri­ toriul Ardealului (căci „Ungurenii“ își făcură „Asocia- țiur.ea“ lor, aparte, la Arad, tot âstfel și Maramureșenii, cari nu voiau să se supună „jugului“ ardelean) „Astra“ a urmărit totviș scopul general și, de câte ori numai a fost în stare, a încercat să rupă zăgazurile provinciale, în măsura pe care împrejurările politice o îngăduiau. Semnificative sunt în acest sens cuvintele pe cari un alt apostol al Blajului, I. M. Moldovan le spunea la Lugoj, în 1896. cu prilejul primei adunări »generale a „Astrei“ ți­ nută dincolo de hotarele istorice ale Transilvaniei. „Co­ borând coasta munților și înaintând spre marginile ex­ treme ale pământului ocupat de neamul nostru“- — Moldo- vănuț înțelegea că „Astra“ nu face decât să-și îndeplineas­ că misiunea, sa. firească. Un alt fruntaș al „Astrei“, Dr. Alexandru Motion!, care mai târziu i-a fost președinte, zicea cu acel prilej : ..Prin aceasta (adecă prin extensiu­ nea. Astrei în Banat) se dărâmă un zid de despărțire între frații de acelaș neam, setoși de aceeași cultură. Așociațiu- 3 18

îiea noastră în această adunare se desbracă de caracterul ei provincial și proclamă principiul solidarității nationale pe terenul cultural“. Enunțarea acestui mare principiu în vremurile grele ale apăsărei ungurești, constituie unul din cele mai glo­ rioase momente din istoria Astrei. Cu atât mai mult, cu cât el n’a rămas o simplă vorbă frumoasă, ci s’a tradus într’o realitate tot mai evidentă din an în an și din zi în zi. ’ ? ' < : După această nouă orientare a Astrei, nimic nu era mai firesc decât ca, în primul moment în care granițele nefirești cari ne ținuseră veacuri dearândul despărțiți de frății noștri din celelalte provincii, au - căzut, principiul extensiunei efective a Astrei peste întreg pământul româ­ nesc să fie enunțat deschis, cu energie, în mod programatic. Fericirea, de a rosti acest cuvânt magic îi reveni bar­ dului, care cu aproape o jumătate de veac în urmă lansase, de lângă mormântul lui Ștefan Vodă, lozinca : Pe-al nos­ tru steag e scris unire, și care acum, de un lung șir de ani, se găsia la. postul de onoare ca diriguitor al destinelor As­ trei, —- regretatului Andreiu Bârseanu. In adevăr, a doua zi după marea Adunare delà Alba Iulia, Bârseanu apre­ ciind însemnătatea covârșitoare a acestui eveniment, scria pe pagina dintâi a organului Astrei, că de acum înainte „steagul biruitor al acesteia va fâlfăi din ce în ce tot mai falnic în tot Cuprinsul moșiei strămoșești, „dein Nis­ tru pân'la Tisa’1. )* Nu peste mult, la Adunarea generală ținută în 1921 la Sighetul Marmației, Bârseanu preciza în Baportul ge­ neral, tendințele de expansiune ale Astrei spre noile pro­ vincii, în aceste cuvinte : „Cu puteri urnite să cucerim și pärfile ce trebue cucerite încă pentru cultura româneas­ ca în Bucovina, Basarabia și în ori ce altă parte a țării”.2)

1) A. Bârseanu : După Adunarea delà Alba Iulia, Tran« silvania, Decemvrie 1918, pag. 1. î Transilvania, 1921, pag. 546, 19

De altfel, îndemnuri de. a-și îndrepta privirile în spe­ cial spre Basarabia, conducerea Astrei primi și delà or­ ganizațiile ei din provincie. Astfel, citim în Raportul ge­ neral pe 1920, că în adunarea generală a Despărțământu­ lui Sebeș : „D-l colonel Dragu a atras atențiunea celor de față asupra situației nefavorabile a Românilor din Ba­ sarabia și a arătat că ar fi de mare interes să se trimită de aici conferențiari acolo și să se facă propagandă între oamenii cari se întorc din America, ca să se așeze în Basarabia“ 1). Tncă înainte de ce și-ar fi îndreptat atențiunea spre cele două provincii foste asuprite, spre cari o mâna con­ știința identității de soartă în trecutul trăit sub stăpâ­ niri străine, ,,Astra“ a instituit propagandiști ai ei în Moldova și în America. Astfel Raportul general de pe anul 1923 amintește pe „conferențiarul nostru propagan­ dist din Moldova“, D. Gîl. Ponetti1') și pe propagandistul pentru America. 7). M. Bencltea. Despre activitatea propa­ gandistului din Moldova se face amintire și în Rapoartele anilor următori.

XI.

Spre Basarabia, în special, Astra începe a-și îndrepta atenția încă înainte de chemarea arhiepiscopului Gurie. La 10 Iulie 1923, aflându-mă eu la Orheiu, „Astra“ mi-a adresat o telegramă de următorul cuprins : „D-l Ghibu este autorizat a angaja convorbiri cu factorii de cultură basarabeni în vederea unei colaborări cu „Astra“, având a înainta raport“. In baza acestei autorizații, eu am intrat în legătură cu intelectualii din Orheiu, pe cari i-am chemat la o con­ ferință, tocmai în ziua de 29 Iunie, când la Rășinari lu­

•') Transilvania, 1920, pag. 555. L Transilvania, 1921, pg. 523, 2* SO

mea românească, în frunte cu Familia Regală, serbătoria semicentenarul morții mitropolitului Șaguna, întemeieto­ rul Astrei. Rezultatul conferinței a fost consemnat în ur­ mătorul raport telegrafic pe care l-am înaintat „Astrei“ : „intelectualii din Orheiu serbătorind amintirea mitropoli­ tului Șaguna, au ales un comitet de inițiativă pentru for­ marea unei Asociațruni culturale similare cu cea d)in Si­ biu. Rog trimeteți imediat direcției liceului Statutele Aso­ ciației, Bibliteca poporală „Astra“ și „Transilvania“. Trebue să adaog că comitetul de inițiativă, după ple­ carea mea din Orheiu, n’a mai făcut nici un pas în di­ recția anunțată, — lucru pe care eu, care cunoșteam bine împrejurările din Basarabia, îl prevăzusem și-1 comuni­ casem la Sibiu, arătându-mi convingerea că silințele „As­ trei“ vor putea fi încoronate de succes numai dacă aceasta se va hotărî la o acțiune în Basarabia pe răspundere proprie. Experiența aceasta a determinat Astra să aban­ doneze punctul de vedere al colaborării cu societățile cul­ turale existente și să sprijine pe acela al extensiunii „A- sociațiunii“ în întreg cpurinsul țării. Consecvent acestei noi tactice, D-l V. Goldiș spunea la Arad, în cea dintâi adunare generală pe care o conducea ca președinte : „Adunarea, generală de astăzi este chemată să dea „Asociațiunii statute noi. Tn înțelesul lor „Asociatiunea“ va organiza despărțemintele sale pe întreg teritoriul ță­ rii“. A D-l Goldiș dovedea în acest punct o atitudine catego­ rică ; D-sa înțelegea o acțiune sistematică do extensiune în întreg cuprinsul României. Această atitudine a D-salo s?a evidențiat încă în ședința plenară a Secțiilor științi- fice-literare. care a precedat Adunarea delà Arad. Tată

1) V. Goldiș. Cuvânt do .deschidere a Adunării generale din Arad, „Transilvania“ 1924, pag. 549, 21

ce găsim cu privire la acest punct în Procesul verbal al ședinței plenare : ; „D-l președinte Goldiș desvoltă unele păreri privitoa­ re la o descentralizare în viitorul apropiat, la o împărțire a „Astrei“ după regiuni (nu numai după despărțăminte), cu comitete regionale, cu congrese din trei în trei ani în £ diferite centre ale țării. La desbatere ia parte d. Dr. V. Branisce, care accentuează orgoliul local al diferitelor ținuturi și punctul de vedere just că numai când vom fi ș rugați, să trecem în Muntenia, Moldova, Basarabia, cu ( . despărțămintele noastre... è- I Ideea cu regiunile este acceptată în principiu“. *) I Față de atitudinea rezervată a lui V. Branisce a în- vins punctul de vedere radical al D-lui Goldiș : ideea cu I regiunile, propusă de acesta, a fost acceptată ca un punct ț cardinal al noilor statute, votate apoi în adunarea delà f Arad. *I r încântat de perspectivele noii organizări pe regiuni, ț d. Goldiș și raporta Adunării generale din Arad urmă- toarele : i „Ne-am apropiat și de frații noștri din Basarabia, f Așa d. e. am dat plenipotență d-lui prof. univ. Dr. O. j Ghibu să intre m legătură cu persoane marcante ale vie-

tiune, cum și — eventual — ‘pentru tinerea Adunării ge­ nerale în anul 1926 la Chișinău“ 1). Așa dară : nu numai că vom continua activitatea de organizare în Basarabia, dar în anul 1926 vom ținea chiar și Adunarea generală a Astrei la Chișinău.

XII. Până la acest punct ajunseseră lucrurile în legătură cu extensiunea Astrei în Basarabia, în momentul când Adunarea generală din Arad avea să-și spuie cuvântul cu privire la noul moment pe care îl marca chemarea stărui­ toare a arhiepiscopului Curie. Adunarea generală din Arad mi-a pus mie în spinare sarcina de raportor general al ei cu privire la activitatea ■ desfășurată de „Astra“ în anul expirat și cu privire la programul ei pentru anul următor. In calitatea mea de raportor, mi-am ținut de datorie să insist, printre altele, pe larg și asupra problemei basarabene, pe care Raportul Comitetului central propunea să o îmbrățișeze de aici îna­ inte „Astra“. Adunarea a primit cu însuflețire concluziile prezintate de mine ca raportor al Comisiunii, iar d. Gol- diș a ținut să sublinieze însemnătatea istorică a acestora, făgăduind că va face totul pentru traducerea lor în rea­ litate. Opinia publică a dat și ea însemnătatea cuvenită ho­ tărârilor luate cu privire la pătrunderea sistematică a „As­ trei“ în Basarabia. Cităm aici numai două voci de presă, din care se va putea vedea adevărata însemnătate a sar- cinei pe care „Astra“ și-o lua asupra sa : „Ardealul îndeplinește rolul de supapă de siguranță a atmosferei înăbușitoare în care trăește Basarabia... Nimeni altcineva nu poate să săvârșească opera de reparațiuni față de greșelile exasperante ale partidelor po­ litice în anii de după Unire, ca „Astra“ ardeleană... Prin-

l) Transilvania, 1924, pag. 406. 'M tr’o activitate culturala isteața, sufletele basarabene vor putea fi recucerite ; se va reconstitui ceeace a stricat po­ litica“ 1). „Dacă nu scapă nimănui sensul superior tu pătrun­ derii în Basarabia, iarăș nu este mai puțin adevărat că acțiunea aceasta culturală trebue susținută cu elan până Iși va da roadele, împrăștiindu-se norii adunați pe cerul dintre Prut și Nistru. Hotărârea este luată. Ea angajează într’o mare măsură bătrâna instituție ardeleană. Nu avem temeri că nu se va traduce în faptă, căci la rostirea ei a prezidat o judecată matură. 0 distinsă adunare s’a pro­ nunțat în unanimitate pentru un pas ca acesta. Ardelenii sunt chemați să dovedească acele calități de perseverență, intuiție practică și organizare, cari au făcut din sufletul lor o nebiruită cetate a neamului și democrației“ 2). XIII. Adunarea delà Arad a mai avut un moment de o mare însemnătate principială ; ea a proclamat contopirea „Asociațuinii aradane“, al cărei președinte fusese până aci însuș d. Goldiș, în Asociațiunea „Astra“. Prin această contopire d. Goldiș a făcut să se înțeleagă și mai bine punctul d-sale de vedere că Asociațiile culturale regionale nu au nici dreptul nici posibilitățile unei existențe aparte; ele trebue să-și găsească rostul lor în cadrele Asociațiilor generale. Acest punct de vedere de altfel, d. Goldiș l-a re­ prezentat necontenit și față de Asociația culturală bănă­ țeană, a cărei contopire cu Astra, ca regională a acesteia, a cerut-o în repețite rânduri. XIV. După adunarea delà Arad d. Goldiș m’a rugat să ela­ borez cât mai curând un proiect de program, după care ------*.G/-!!'' *)■ Dimineața, București, 2. XI. 924. 2) Drumul spre Basarabia, „Societatea de mâne“, 16. XI. 1924. â4; socot că ar trebui începută opera culturală a Astrei in Basarabia. Ceeace eu am și făcut, trimițând proiectul meu atât Comitetului Central, cât și direct d-lui Goldiș, la A- rad, —■ proiect care avea ca ultime încheieri următoarele : „Considerând că chestiunea basarabeană în totalitatea ei, este o chestiune națională dintre cele mai importante, mai grele și mai urgente în acelaș timp și că conducătorul sufletesc al Basarabiei tocmai pentru aceea s’a simțit în­ demnat de a cere ajutorul Asociației noastre chiar într'o adunare generală festivă a ei, adresându-se direct șefului statului, ca președinte al Asociației noastre, cred că Onor. Comitet Central este dator ca mai întâi să declare ches­ tiunea întinderii și în Basarabia ca o chestiune urgentă și, apoi, să însărcineze pe președintele lui să conjunice în tim­ pul cel mai scurt Maiestății Sale Begelui hotărîrea delà Arad, precum și programul de activitate, pe care Asocia­ ția vrea să-l puie în lucrare, cerând pentru aceasta înalta aprobare a Maiestății Sale“. La scrisoarea prin care-i trimisesem d-lui Goldiș me­ moriul meu, am primit următoarele :

IUBITE DOMNULE GHIBU, Am primit scrisoarea d-tale dimpreună cu memoriul în chestia Basarabiei. Viu să-ți mulțumesc din suflet pen­ tru caldul interes ce-l porți acestei probleme, care într’ade- văr este de cea mai mare importanță națională. Eu, per­ sonal stau prea bucuros la dispoziția D-tale și a tuturor acelora, cari se nizuesc să întărească legătura sufletească a fraților noștri din Basarabia cu restul națiunii. Cred că și Comitetul central al Asociațiunii va face totul ce-i va sta în putință spre a da o bună soluție acestei chestiuni. Aș dori, ca problema să fie discutată într’o ședință ple­ nară a Comitetului și pentru aceasta te rog să-mi arăți de Urgență, care ar fi ziua cea mai potrivită pentru convoca- îeă Comitetului, când ai putea lua și D-la parte la consfă­ tuirea noastră. Prevăd că greutatea cea mai mare va fi cea materială. Planul atât de frumos schițat în memoriul D-tale va pretinde pentru executarea lui integrală sume foarte considerabile, iară Aßocia&tmea luptă cu lipsuri materiale mult simțite. Fără îndoială, va trebui să ne în­ cordăm toate puterile, ca să facem ceeace trebuește. Am scris și la Sibiiu să mi se dea ziua cea mai potrivită pen­ tru ședința Comitetului. In așteptarea răspunsului D-tale, Te rog să primești asigurarea celor mai afectuoase considerafiuni delà al D-tale devotat amic V. Goldiș. La trei zile după aceasta, cu data de 29 Noemvrie, primii delà Comitetul Central următoarea scrisoare ; cu Nr. 2185,924:

... MULT STIMATE DOMNULE, Am primit scrisoarea D-voastră cu referada despre activitatea culturală proiectată în Basarabia și Vă mul­ țumim pentru conștiincioasa lucrare. C'a dovadă că apreciem foarte mult punctele D-v. de vedere, am convocat pentru ziua de d Dec. a. c. o ședin­ ță plenară a Comitetului Central, (la Sibiiu, ora 5 p. m.). La ședința aceasta Vă incităm și pe D-v. deoarece punctele culminante ale dezbaterilor vor forma dezide­ ratele exprimate în raportul D-v. La dorința expresă a d-lui președinte, am invitat și pe d. general 1. Manolescu. Sperând că amândoi veți lua parte la această ședin­ ță, semnăm cu toată stima în numele Comitetului Cen­ tral. Dr. V. Rush , Horia P. Petrescu, vicepreședinte ' secretar lit. subst. 2ê

La ziua fixată am participat la ședinfa Comitetului Central. In acea ședință proiectul meu de program fu ac­ ceptat în principiu, dar Comitetul a fost de părere că, din moment ce Adunarea generală din Arad a exmis o delegațiune specială de 20 de persoane care să se ocupe de chestiunea propagandei în Basarabia, rămâne ca această delegațiune să se întrunească și să ia măsurile necesare pe care Comitetul va avea doar să le ratifice-. In conse­ cință, D-l Goldiș, ca președinte al „Astrei“ (căci d-sa nu fusese ales anume în delegația de 20) a și convocat, chiai’ a doua zi, la 5 Decemvrie delegația, pe ziua de 18 De­ cemvrie 1924 la Cluj. Conform hotărîrii Comitetului Central, acea delega­ ție avea „misiunea de a intră în legătură cu cercurile com­ petente basarabene și de a porni mișcarea salutară“. Delà Sibiiu, unde prezidase ședința Comitetului Cen­ tral, d. Goldiș a plecat la București, de unde, cu data de 11 Dec., mi-a scris că nu va putea fi în ziua de 18 la ședința delegației în Cluj, fiind reținut la București de „chestiuni de interes obștesc“. In consecință mă roagă să amân ședința pe ziua de 22 Decemvrie, „ori apoi pe o zi oarecare după Crăciun“. „Dacă însă amânarea ar fi imposibilă -— continuă d-l Goldiș —■ te rog să scuzați absența mea, adunarea să-și designeze un președinte și un secretar, să vă sfătuiți și apoi să cuprindeți într’un proces verbal cele hotărîte“. Cu data de 15 Dec. Comitetul Central mă avizează telegrafic că ședința delegațiunii va trebui amânată până după Crăciun. Printr’o scrisoare din 29 Dec. a aceluiaș comitet (Nr. 2115) îmi repeta că la data de 18 Dec. d-l Goldiș „n’ar fi putut lua parte și deoarece o dare de sea­ mă a D-sale despre pașii întreprinși de D-sa în București ar fi fost punctul principal al discuțiilor, am preferit să convocăm o nouă ședință a Comitetului pe după Craçiun“. st

Cu data de 28 Dec. d. Goldiș, răspunzând la o scri­ soare de a mea, îmi scrie din Arad : „Doresc și eu să ținem cât mai curând consfătuirea pentru Basarabia. am însă un ghinion nemaipomenit“...x) „Adânc mâhnit, mă văd din nou silit a Vă ruga, ca în­ trucât ați crede că consfătuirea pentru Basarabia nu mai poate suferi amânare, cum cred și eu, atunci să binevoiți a convoca DV. pe delegați la Cluj pentru termenul care Vă convine. Vă dau în privința asta toată autorizația mea. Țin de altfel să Vă comunic că în această chestie am luat contact cu A. 8. Ii. Principele Carol, care mi-a descoperit planurile Fundației culturale prezidate de A. S. în aface­ rea Basarabiei, în legătură cu ajutorul Ministerului de Interne. A convenit să acționăm în bună înțelegere. Api vorbit asupra aceluiaș obiect și cu d. Mugur, directorul Fun­ dației, apoi cu d. general Manolescu, care asemenea mi-a pus în vedere întreg concursul său“.

XV. In sfârșit, după tărăgănări fatale, ședința Se ținu la Gluj în ziua de 12 Ianuarie sub presidenția D-lui Gol­ diș. D-sa a raportat despre convorbirile avute la Bucureș­ ti în sensul celor comunicate mie în scrisoarea de mai sus, opinând în sensul că „Astra“ ar fi mai bine să nu meargă în Basarabia singură, ci în tovărășie cu „Funda­ ția Principelui Carol“ și cu „Casele Naționale“ ale D-lui gen. Manolescu. Punctul de vedere al D-lui Goldiș n’a fă­ cut o impresie prea bună, întrucât el eră în desacord și cu punctul de vedere stabilit de noile statute ale „Astrei“ și cu aștepările Basarabenilor, cari ceruseră o interven­ ție anume a „Astrei“, totuș la urmă, având în vedere că D-l Goldiș se angajase deja la București față de „Fundația Principele Carol“ și față de „Casele Naționale“, el a fost

I s'a făcut un buboiu ! 28 acceptât în principiu. Cetindu-se memoriul înaintat de mi­ ne Comitetului Central, membrii s’au raliat pe lângă pro­ punerile cuprinse în el, propuneri cari prevedeau o acțiu­ ne pe răspunderea proprie a „Astrei”, în afară de alte colaborări. La acestea d-1 Sextil Pușcariu a reflectat, că „Astra” numai așa va putea face o operă serioasă în Ba­ sarabia, dacă va trimite pe timp mai îndelungat acolo pe un om de încredere al ei, care să conducă delà fața locu­ lui întreaga acțiune. Baliindu-se la acel punct de vedere printre alții și d. O. Goga, d-sa ■— după cum spune Pro­ cesul verbal al ședinței —■ „insistă asupra unei acțiuni permanente în Basarabia, în frunte cu un conducător de­ stoinic. Basarabenii singuri nu pot face nimic. Un arde­ lean ca delegat al nostru, să fie conducătorul lor. Acest rol nu-1 poate îndeplini nimeni mai bine ca d. Ghibu, care e un bun cunoscător al situației de acolo și are și în­ tinse legături cu conducătorii basarabeni. Ca atare, dân­ sul o rugat să primească această însărcinare pe durata cel puțin a unui an. D-1 președinte acceptă propunerea, făcută de d. Goga, adăugând că d. Ghibu, cât mai curând posibil să meargă împreună cu dânsul la d-1 Mugur pen­ tru a stabili planul colaborării, ca apoi o delegație să meargă la fața locului, spre a vedea ce se poate face. Se primește din partea tuturor propunerea făcută de d. preșe­ dinte, precum și aceea a D-lui Goga cu privire la dele­ gația D-lui Ghibu. D-1 Ghibu primește în principiu această însărcinare, rămânând să se decidă definitiv în câteva zile“. Peste câteva zile, în legătură cu hotărîrea delegației, d-1 Goldiș, fără a mai cere avizul Comitetului central, mi-a adresat următoarea scrisoare : Arad, 25 Ianuarie 1925. Mult stimate Domnule Profesor, Am primit Procesul verbal despre ședința comitetului delegațiilor pentru extensiunea Astrei în Basarabia. In 29 acel Proces verbal se dă expresiune dorinței unanime a deleyaților, ca D-voastră să primiți a sta cel puțin un an de zile in Basarabia pentru organizarea despărfămintelor Astrei și peste tot, pentru propaganda culturală în acea provincie. Sunt absolut convins și euf că numea D-vs.în Ba­ sarabia ar constitui un adevărat apostolat cultural și Vă roy din tot sufletul să primiți această misiune. Vă roy totodată o mă aviza în scris și până în amă­ nunte despre planurile ce le-ați avea, în cazul că V-ați putea decide să aduceți această mare jertfă pe altarul Culturii naționale și despre toate condițiile morale și ma­ teriale, între cari ați crede că veți putea satisface așteptă­ rilor ley ale de persoana D-voastre, ca eu, cunoscând toate aceste condiții, să pot cât mai curând întreprinde pașii de lipsă pentru asigurarea condițiilor prielnice misiunii D-voastre. Rugându-Vă încă odată să primiți sarcina grea, dar frumoasă, la care vă cheamă încrederea tuturor binevoi­ torilor sinceri ai țării și ai neamului, țiu să Vă asigur de sentimentele cele mai respectuoase, ce Vă păstrează al D-voastră devotai stimător, V. Goldiș. La această scrisoare eu am răspuns cu data de 28 Ianuarie, următoarele :

DOMNULE PREȘEDINTE, Primind scrisoarea D-voastră din 2b l. c., prin care îmi aduceți la cunoștință hotărîrea delegațiunei exmise de adunarea generală a Astrei ținută la Arad cm privire la deplasarea mea pe timp de cel puțin un an de zile în Basarabia pentru a organiza acolo despărțăminte de ale Astrei și, în general, pentru a face acolo propagandă cul­ turală națională, mă grăbesc a Vă da în cele următoare răspunsul meu, 30

Țin să vă declar înainte de toate că invitarea delega- țiunii de a-mi relua, în formă nouă acum, activitatea pe care, după doi ani de sile, am întrerupt-o în Decemvrie 1918, pe cât a fost de neașteptată pentru mine, pe atât de mult m’a făcut să reflectez asupra ei, ca asupra unei im­ perioase datorii naționale. Cumpănind-o tiu toată seriozitatea, m’am încredințat că n’nm dreptul de a o refuza. Fiecare Român este dator, în vremurile grele de astăzi, când țara nu este încă, de­ plin consolidată, să aducă pe altarul națiunii sale jertfa care i se cere de către cei chemați, și nu eu aș putea să refuz de a merge într'o provincie românească,, oricât de depărtată ar fi ea, dacă aceasta are nevoie de ajutorid meu. ADam dus doar la 1917, de bună voie în Basarabia rusească, care era în flăcările revoluției ; aș putea eu să nu mă duc în timp de pace in Basarabia noastră, când aceasta mi se impune ca o datorie patriotică ? Așa dară, în principiu, nu pot să nu mă supun ho­ tărârii delegațiunii și dorinței D-voastre de a merge, ca reprezentant al Astrei pe timp de cel puțin un an în Ba­ sarabia, — tot ceea ce pot pretinde este, ca aceasta să-mi creeze acea situație morală și, materială, pe care misiunea ce mi se impune, o reclamă... In acest sens, condițiunile mele sunt următoarele : 1. Să mi se dea din partea Astrei un program pre­ cis de activitate, dar să mi se lase deplină libertate în executarea lui. 2. Să mi se dea o titulatură care cadrează și cu tre­ cutul meu din Basarabia și cu noua misiune. Din parte- mi aș socoti că numirea cea mai potrivită ar fi aceea de „Comisar general al Astrei pentru Basarabia“. 3. La așezarea mea în Basarabia să fiu însoțit de către mai mulți membri ai Delegațiunei, respectiv ai Co­ mitetului Central, instalarea mea având să se facă în ca­ dre potrivite cu importanța misiunii ce mi se încredin­ țează, ..... 31

3. Să mi se puie la dispoziție mijloacele materiale trebuitoare pentru desfășurarea activității mele... In ce privește programul meu de activitate în Basara­ bia, mi-ar fi greu să-l precizez aici în amănunte, și ar fi și inutil, dupăce în memoriul meu din 18 Noemvrie .1924 am arătat odată ce trebue făcut acolo. Atâta pot să spun doar acum : mă duc din nou în Basarabia ho- tărît să fac și de astădată tot ce pot pentru buna îndru­ mare a ei pe toate terenele vieții naționale, în confor­ mitate acum cu spiritul și cu tradiția Astrei. Aș mai a- dăoga la acestea, în mod special, că voiu avea toată so­ licitudinea posibilă în împrejurările date și pentru cul­ tura fraților noștri din noua „Bepublică moldovenească“ de dincolo de Nistru, printre cari am destui cunoscuți și chiar o serie de foști elevi. Românismul de peste Nistru fiind pentru mine o problemă națională dintre cele mai importante, nu-1 voiu scăpa nici o clipă din vedere în cursul activității mele din Basarabia. Acesta este, în scurt, programul meu, pe care m’am grăbit să Vi-1 fac cunoscut, conform dorinței D-voastre. Aștept acum avizul D-voastră, pentruca să văd ce am do făcut.____ _ Onisijor GJiibu. La 3 Februarie d. Goldiș îmi scrie : „Am primit răs­ punsul D-v. în chestia Basarabiei și îmi voiu da toată si­ lința a da afacerii soluția cuvenită. Va trebui mai întâi să fie desbătută în ședința Comitetului Asociațiunii“.

XVI.

Intre aceea, d. Goldiș îmbolnăvindu-se de gripă, lu­ crurile s’au oprit un timp oarecare pe loc. Abia la 5 Mar­ tie d-sa mă avizează printr’o scrisoare că părăsind patul, peste câteva zile va pleca la București, unde va rămânea vre-o cinci săptămâni, Răspunsul meu cape avea șă fie 32

supus desbaterilor Comitetului central, de fapt n’a mai fost comunicat acestuia. D-l Goldiș îmi scrie că „acolo (la București) voiu pune toate, lucrurile la cale ; voiu lua con­ tact în chestia Basarabiei cu persoanele ce pot să dee vr’un concurs încercărei atât de frumoase a Asociațiunei. Voiu vorbi cu Alteța Sa Ilegală, de va fi trebuință, chiar cu Maiestatea Sa Regele. Cred că în București ne vom vedea“. Această scrisoare a d-lui Goldiș se încrucișa cu scrisoarea mea, în care-i propuneam ca. d-sa, mitropoli­ tul Bălan, d. Goga și eu să plecăm în Basarabia pentru zilele de 18—19 Martie, când este adunată la Cliișinău în­ treagă preotimea basarabeană și când ar fi cel mai po­ trivit prilej să luăm contactul cu ea câștigându-o pentru scopurile urmărite de ,,Astra“. Primind acum scrisoarea de mai sus a d-lui Goldiș, din care vedeam că lucrurile se tărăgănează nu cu zile și săptămâni, ci cu luni în­ tregi, i-am răspuns imediat că dacă d-sa nu aprobă propu­ nerea mea, eu mă retrag din întreaga afacere, căci nu voesc să fiu socotit nici neserios, nici interesat. Primind scrisoarea mea d. Goldiș, tocmai în ziua de 10 Martie, când d-sa pleca la București pentru, timp mai îndelungat, mi-a răspuns imediat, scriindu-mi printre al­ tele, următoarele :

„Te asigur, Domnule Ghibu, că înțeleg problema Ba­ sarabiei, dar simțesc și greutatea el și mai vârtos situa­ ția foarte dificilă a Asociațiunii în fața acestei probleme. Nu cred că ar fi. bine ca Asociația să înceapă ceva fără a se asigura de răușită. Contrarul i-ar păgubi și ei și Ba­ sarabiei. Pentru aceea D-ta știi, că de fapt în chestia a- ceasla am temeri și mari îndoieli.Mă îngrijorează foarte ■mult și chestia 'financiară... Pentru aceea evit a mă a-

1) De fapt până aci nu știusem nimic de așa ceva. O, G, 33 vanta și aș fi dorit ca mai întâi să meargă din delegația noastră la Chișinău numai vre-o 3—4 persoane, cari să studieze la fața locului problema, dimpreună cu cei de a- colo, și apoi, în temeiul celor experiate, să ne facă pro­ puneri asupra celor de urmat, ÿi acum sunt de aceeaș pă­ rere... Te rog pe D-ta să mergi pe ziua de 18 și 19 l. c. la Chișinău, dimpreună cu dd. Sextil Pușcariu, Lupaș și Dra­ go mir, să vedeți ce este acolo și ce s’ar putea face și cum să continuăm cu pasul al doilea și cei următori. Eu nu pot merge pe acelea zile-, fiindcă tocmai atunci am angajamen­ te in alte părți, angajamente pentru mine personal obli­ gatoare. Nici nu cred că ar fi bine, că pe atunci să merg eu ori chiar părintele mil/ropolit, fiindcă nu am putea face nimic, decât să ne cunoaștem împrumutat cu cei de acolo. Eu ar trebui să mă duc numai atunci, când aș putea să asist deja măcar la inactivarea de fapt a unui despărță­ mânt, ori la înființarea unor organizațiuni reale culturale. Pregătirea trebue s’o faceți D-voastră, cari aveți și ați a- vut legăturile cu Basarabenii și mai ales D-v. cari propa­ gați cu atât de lăudabil patriotism această propagandă. De fapt eu simt cam „cunctator“ în fața chestiunii, fiindcă mă tern să nu fim învinuiți că, fără a fi făcut totul mai înainte pentru Ardeal, ne avânțpm pe meleaguri atât de îndepărtate. Apreciez și înțeleg rostul dorinței Basarabe- nilor de a primi delà Ardeleni orientări sociale și cultu­ rale, dar tocmai din motive naționale aș dori, ca orice ini­ țiativă ardelenească în Basarabia să fie făcută cu chibzu­ ială și cu șanse absolut sigure de izbândă, fiindcă în ca­ zul contrar am contribui și noi la dezagregarea solidari­ tății naționale și i-am lipsi — Doamne ferește -— pe frații noștri basarabeni de ultima lor nădejde de mai bine în noua lor legătură cu restul națiunii române. In cât mă privește personal, repet părerea mea, că nu ar fi consult, ea președintele „Așoc.iațiunii“ să meargă în această cali-

3 84

täte a sa Id Chișinău, înainte de a fi acolo lucrurile pregă­ tite, astfel, ca prezența lui acolo să însemne deja o reali­ zare. A:m suprema datorie să susțin neștirbită autoritatea situațiunei, pe care o reprezint ca președinte al „Astrei". Nici din acest punct de vedere nu pot adera la acțiuni, cari ar putea fi clasificate ca pripite. Mă gândesc mereu la dic­ tonul latin: festina lente. Poate e și păcatul bătrânețelor, la tot cazul, păcatul acesta al meu să nu suprime avântul atât de generos al tinereței D-voastre, și Vă rog încăodată să mergeți dim­ preună cu ceilalți buni amici susamintiți pe zilele de 18 și 19 Martie la Chișinău și apoi să ne faceți propunerile mai departe în consecință. Te rog să citești această scrisoare a mea și camarazilor Pușcariu, Lupaș și Dragomir“.

XVII. Scrisoarea aceasta, cu totul neașteptată, m’a surprins peste măsură, totuș^ dându-mi seama de angajamentele pe cari „Astra“ le luase în mod categoric și față de Basarabia și față de opinia publică a întregei țări, punând șovăiala d-lui Goldiș în socoteala bătrânețelor, cari, chiar după spusele dânsului, n’au dreptul să înfrângă avântul „atât de generos al tinereței“, am intrat în legătură cu dd. Puș­ cariu, Lupaș și Dragomir, în sensul ca să mergem, deo­ camdată toți patru la Chișinău și să pregătim terenul, con­ form dorinței d-lui Goldiș. Dar, stăruințele mele au rămas fără rezultat. D-l Pușcariu era bolnav, d. Lupaș era ple­ cat la București, la Parlament, — așa că mergerea pe zilele de 18—19 la Chișinău fu absolut imposibilă. In fața acestei situații cu data de 27 Martie am scris Comitetului Central și d-lui Goldiș că personal mă văd ne­ voit să renunț la hotărîrea de a încerca un contact cul­ tural între „Astra“ și Basarabia. An convingerea,—ziceam mai departe — că din parte-mi am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a înjgheba legături între cele două pro­ 85 vincii, dar o persoană singură nu poate Să miște un în­ treg aparat, care s'e pare că nu, apreciază chestiunea așa cum o apreciez eu“. In consecință, demisionam din dele- gațiune „lăsând întreaga răspundere în seama acelora, cari vor voi de aici încolo să mai lucreze pentru Basarabia în numele Astrei“. Alarmat de demisia mea, d. Goldiș, deși ocupat la București cu chestiuni importante cari aveau să-l ție acolo timp mai îndelungat, convocă de urgentă Comitetul Cen­ tral pe ziua de 2 Aprilie la Sihiiu, spre a lua în desba- lere întreaga chestiune basarabeană. In ședința aceasta d. Goldiș a „referat“ pe larg despre pașii făcuti delà șe­ dința din 4 Dec. și până la 2 Aprilie, arătându-și totodată „impresia că mergerea noastră în Basarabia nu este bine- văzută de unele cercuri (din Bucureștii), și poate și a- ceasta e cauza, că propaganda din chestiune nu s’a putut face împreună cu alte societăți, cum se proiectase la în­ ceput“. ).* Iată, după însuș Procesul verbal al ședinții, cum au decurs lucrurile : „In privința propagandei „Astrei“ în Ba­ sarabia s’a discutat pe îndelete. Mai întâi a referat d. pre­ ședinte despre fazele prin cari a trecut problema, cores­ pondența d-sale cu d. Ghibu etc. După desbateri amănunți­ te s’au adus mulțumirile Comitetului d-lui 0. Ghibu pentru solicitudinea și jertfele ce a fost gata a face prin mergerea ca comisar general al Astrei. Din cauza greutăților finan­ ciare, se amână până în viitorul apropiat organizarea în liniamentele expuse de d. 0. Ghibu“ * 1'). Comunicându-mi hotărîrile sale, Comitetul Central prin scrisoarea Nr. 696/925 din 7 Aprilie zicea, drept încheiere : „Asociațiunea“ nu poate renunță la mergerea în Basarabia și Vă roagă în deosebi pe D-voastră, care sunteți cel mai

1) De fapt, așa ceva nu se proiectase. O. G. 1 Transilvania, 1925, 146.

3* 86 ...... indicat pentru ducerea la bun sfârșit a angajamentului luat asupra sa de instituția noastră, să binevoiți a-i da prețiosul concurs, dimpreună cu alte persoane care vor ui nevoi a se angajă în acest scop". Deodată cu aceasta Comitetul Central convocă o nouă ședință a delegațiunei pe ziua de 9 Aprilie la Cluj. (Nr. 733,925). Ședința a fost condusă tot de D-l Goldiș, care-și lăsase la București lucrurile baltă spre a veni la Cluj și a insistă pe lângă mine să reviu asupra demisiei înaintate. In ședința delegațiunei, exprimându-mi regre­ tul că Comitetul Central nu are curajul să procedeze la faptele, pe care se angajase în repețite rânduri să le reali­ zeze, am declarat că-mi mențin demisia și cu aceasta m’ain retras din ședință. După plecarea mea delegațiunea hotărî: „Propaganda plănuită în Basarabia nu se abandonează, ci se va pregăti ca să reușască după dorința tuturor“ 1). Pregătirea aceasta avea să ia acum însă altă direcție și anume să fie interesați în chestiune studenții basarabeni delà Universitatea din Cluj, cari, mergând în vacanță a- casă sa stăruiască pentru organizarea „Astm“ în Basa­ rabia, Astfel delegațiunea hotărî : „Tinerii Basarabeni de­ là Universitatea din Cluj vor fi convocați în curând ca să-i apropiem de societatea noastră“ 2). Dar, după această hotărîre, n’a mai urmat nimic în direcția indicată. Nimeni n’a convocat pe studenți și ni­ meni n’a făcut cel mai mic pas în acest sens. XVIII. D-l Goldiș, convingându-se că nici pe calea aceasta nu se poate face nimic, reveni însfârșit la punctul de vedere inițial și, după o consfătuire cu mitropolitul Bălan, care stăruia pentru mergerea cât mai grabnică în Basarabia, se hotărî să încerce direct traducerea în faptă a hotă- rîrilor delà Arad. In ziua de 18 Mai D-sa îmi adresează, deci următoarea scrisoare : 3 3) „Transilvania" 1925, pag. 150 Idem, pag. 140. Iubite Domnule1 Profesor, E vorba să mergem la Chișinău pe Rusalii. Am sosi acolo Sâmbătă în 6 Iunie. Fără D-ta nu putem face nimic. Te rog foarte mult să vii. cu noi. Dacă te învoești, voiu a- viză pe păr. arhiepiscop Curie. Rog răspuns urgent și ho­ tărî!. Devotat amic, V. Goldiș. Tn fafa. acestei atitudini a D-lui Goldiș am rămas dé­ sarmai. Cu toate desiluziile de până aci, .simțiiam că nu­ mi este permis să dau un răspuns negativ, deși aveam im­ presia că D-l Goldiș s’ar bucură dacă eu aș persistă în ati­ tudinea mea din urmă. Refuzul meu i-ar fi servit ca motiv pentru abandonarea definitivă a ideei de a merge în Ba­ sarabia. Susținând că fără mine n.u poate face nimic, d. Goldiș ar fi raportat bucuros „Astrei“ că, din vina mea, acțiunea a eșuat. Pentru a nu mă face vinovat de o astfel do greșală, am cedat stăruințelor D-lui Goldiș și i-am răs­ puns că voiu merge cu D-sa la Chișinău, la data fixată. La 27 Mai D-l Goldiș, îmi scrie din nou, rugându-mă să avizez pe toți cunoscuții mei din Basarabia și să iau toate măsurile trebuitoare pentru ca acțiunea noastră să reușască. M’am supus însărcinării primite ș-i, prin priete­ nii mei delà Chișinău, am luat toate măsurile pe cari le socoteam necesare. Printre altele, am convocat la o con­ sfătuire în Chișinău, alături de intelectualii basarabeni, și pe tinerii intelectuali refugiați de peste Nistru „pentru ca să vedem ce ar trebui de făcut în privința legăturilor cu ..Bepublica moldovenească“ — după cum îi scriam la 26 Main 1925 D-lui Și. Rulat, conducătorul refugiaților trans- nistrieni. Țineam, anume, ca mergerea noastră la Chișinău să aibă un răsunet până la ultima extremitate etnică a pă­ mântului locuit de Români și ca acțiunea „Astrei“ să se resfrângă în mod cât mai binefăcător și asupra celor mai 38

înapoiați și mai primejduiți dintre frații noștri, pe cari oficialitatea noastră i-a ținut în mod consecvent cât mai departe de sine. La excursiunea delà Chișinău au luat parte dd. V. Goldiș, O. Goga, I. Lupaș, Dr. I. Beu, T. Brediceanu și scriitorul acestor rânduri. Sosirea noastră în capitala Ba­ sarabiei a fost socotită ca un „eveniment cultural". Presa locală a apreciat-o ca pe „o zi despre care se va aminti în cartea istoriei Basarabiei“. Vorbind despre persoanele cari vin în numele „Astrei“, ziarul Dreptatea dm Chișinău, scria : „Dânșii nu sunt străini de noi.. Chișinău! cunoaște de ajuns pe bravii luptători ardeleni, cari în anii 1917— 1918 auAucrat atât de mult pentru realizarea alipirii Ba­ sarabiei la Patria-Mumă. Dânșii cunosc, aceste locuri, pe cari le-au bătătorit atâta timp. Fiecare cnlț al Chișinăului le vorbește de mărețele zile ale redeșteptării noastre națio­ nale : fiecare școală le reamintește micul altar, unde au aprins facla, candela românismului... Obolul fruntașilor „Astrei“ arată că frații ardeleni vin să completeze opera începută în 1917, vin să cimenteze, ceeace au înfiripat o- dală... Luptătorii de azi ai „Astrei“ sunt, tot aceia, cari în 1917 au scos în localitate ziarele românești „Ardealul“ și „Bomânia. Nouă“, cari au lucrat în zilele frumoase ale Sfatului Țării, la succesul actului măreț delà 27 Martie 1918“ 1). In Luminătorul, revista preoțimii basarabene, părin­ tele I. Poclitaru scria, în preajma sosirei noastre la Chi­ șinău : „I. P. S. Curie, în cuvântarea sa la strălucita ser­ bare, ce s'a organizat în ziua de 22 A-u\gust 192i în Tran­ silvania, întru pomenirea eroului național Avram Iancu, a rugat să vină societatea culturală „Astra“ și în Basa­ rabia, „dar să aducă mai multă cultură și mai puțină politică“. D Dreptatea, Chișinău. 1925, Nr. 1278 și 1282, 39

Am cetit cu mare plăcere cuvintele I. P. S. Sale și știind că printre distinșii fruntași ai Astrei este și va sosi în Basarabia și d. prof. 0. Ghibu, noi cu nerăbdare aș­ teptăm sosirea în Basarabia a acestei Asociații culturale, care, sigur, va aduce odată cu cultura națională, și cea religioasă-morală. Mi-amintesc, cum neobositul profesor 0. Ghibu în Apri­ lie 1917, în cele mai grele clipe ale vieții noastre, când noi, Basarabenii, toți stăteam pe malul prăpăstiei fără fund, neștiind ce să facem, ne-a adunat pe noi, preoții, cari e- ram în orașul Chișinău la Congresul așa zis „liber“ din 1917, în palatul vechiu al Seminarului teologic, ne-a ți­ nut o frumoasă cuvântare despre istoria neamului nostru românesc, și, după aceasta, preoții prezenți ne-am decla­ rat pentru autonomia Basarabiei și cu lacrimi de bucurie în ochi ne-am, înscris în Partidul național moldovenesc, fiind siguri că în apropiatul viitor, noi toți Românii de pretutindeni, ne vom înturloca, formând România Mare, delà Tisa la Nistru și delà Dunăre la Sighet. Mi-amintesc, și aceea, cum, profesorul Ghibu a fondat gazeta România Nouă, și înainte de a începe tipărirea gazetei, a cerut, binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu printr’un Tedeum, oficiat de mai mulți preoți în localul tipografiei, în anul 1918, care gazetă ni-a adus nouă multă mângâiere și încurajare în munca națională. Apum, când am cetit că, după Anul nou, va sosi la Chișinău delegația ardeleană, noi din toată inima aducem cele mai călduroase ale noastre felicitări, dorindu-i delà bunul Dumnezeu, ca opera de muncă națională, ce tind să înceapă aci fruntașii ardeleni, cu sprijinul fruntașilor noștri, să fie spornică, căci fericirea și mântuirea e în noi înșine“1"). Aceleași cuvinte le-au avut față de reprezentanții „As-

*) Revista „Luminătorul“, Chișinău, 1925, Maiu, pag. 11. 10

trei“ toți Basarabenii, cari i-ău întâmpinat în gară și la catedrală. P. S. Dionisie, care în fruntea unui public imens a salutat în gara Ghișinăului pe delegații Ardealului, a dat mulțumiri lui Dumnezeu că se întorc zilele delà 1917— 18, când Ardelenii — pe cari i-a amintit și cu numele — vin iarăș să se îmbrățișeze cu frații lor basarabeni și să lucreze umăr la umăr pentru luminarea și întărirea nea­ mului. De asemenea, la primirea delà Catedrală, arhiepis­ copul Gurie a caracterizat momentul, ca pe un moment is­ toric cum n’a mai fost altul delà. Unire. I. P. S. S., ca pro­ motorul acțiunei. în desfășurare mărturisea că delà aceasta așteaptă adevărata izbăvire a Basarabiei. Trebue să mărturisesc că eu, personal, plecând la Chi- șinău nu aveam de gând să stăruesc pentru o organizare propriu zisă a „Astrei“ în Basarabia. Oscilațiile penibile ale D-lui Goldiș mă încredințaseră că așa ceva ar însemnă ... —<. O11 9ro 3r^faf încă pe drum tova- ' n oi P9. ȚI (P) la Chișinău nu trebue să înființăm ni­ mic, ci sa lăsăm localnicilor întreaga inițiativă și răspun­ dere. Mergerea noastră acolo să aibă mai mult un rost de vizită frățească și de îndemnuri bune. Dar, ajunși în Chișinău și primiți așa cum am fost primiți, spre surprinderea mea am constatat că D-l Gol­ diș devenise de-odată mai îndrăsneț decât mine, căutând să deâ vizitei noastre tocmai acea însemnătate, cu privire la care, timp îndelungat, avusese îndoieli și pe care i-o atribuiau acum basarabenii, atât de dornici de o refacere a frontului de luptă din anii 1917—18. lata acum, pe scurt, momentele mai însemnate ale în­ trunirii din Chișinău. In după amiaza zilei, sosirii noastre a avut loc în Pa­ latul mitropolitan, o consfătuire intimă a intelectualilor din Chișinău cu reprezentanții „Astrei“. La acea consfă­ tuire, prezidată de arhiepiscopul Gurie, d. Goldiș a făcut printre altele, următoarele declarații : „Am venit să vă '41 stăm într’ajutor cum veți crede mai bine... N’am venit cu planuri preconcepute să descălecăm în Basarabia. „Astra“ poate fi, eventual, în Basarabia o Regiune a „Astrei“ din Transilvania, cu autonomie. Sunitem gata să vă dăm aju­ torul în orice formă. Chiar dacă a(i crede că nu e bine să facem nimic, și atunci vom fi mulțumiți și vă vom da tot concursul“. Roagă să intre Basarabia în secțiile științifice literare ale „Astrei“. La cuvintele D-lui Goldiș, T. P. S. S. Gurie a răspuns : „Nilmai decât este nevoie să vie Astra în Basarabia. Trebue să se înființeze acum un despărțământ al ei în Ghișinău“. Tar d-l P. N. Halippa, complectând : „Dacă nu vom ști acum să facem fapte eroice pentru în­ drumarea poporului, pierdem totul. Reprezentanții „As­ trei“ să nu plece de aici până nu vor înființa un comi­ tet“. Răspunzând eu, am declarat următoarele : „Astra“ n’a venit cu gândul de a-și face aici un lăcaș al ei, ală­ turi de celelalte societăți culturale ; ea a venit mai mult să vă dea asigurarea că, dacă veți întemeia o asemenea a- sociație, „Astra“ vă va da tot sprijinul moral și chiar material, în acțiunea ce veți, întreprinde“1). Din această consfătuire s’au trimis, la propunerea d-lui Goldiș, trei telegrame, prima, Regelui Ferdinand, a doua marelui mecenate al Astrei, basarabeanului Vasile Stroes- cu și a treia căpitanului Dumitrașcu, care a organizat cel dintâi despărțământ al „Astrei“ în Basarabia. Telegrama dată Regelui aveâ un caracter oficial; ea nu i se adresa Ca­ pului încoronat al țării — în care caz ar fi trebuit să li se dea telegrame și Ministrului președinte, Ministrului in­ strucției sau Ministrului Cultelor, care sprijinise din bel­ șug activitatea Astrei în anii din urmă —, ci președintelui de onoare al „Astrei“, care la Câmpeni dăduse cuvântul de ordine că aceasta trebue să meargă numai decât în Ba­ sarabia.

J) Transilvania, 1925, pag. 260. . 5 42

Telegrama trimisă Regelui din Palatul arhiepiscopiei Basarabiei era iscălită de arhiepiscopul Gurie și de d. Gol- diș. Rele două iscălituri puse alăturea erau simbolice ; ele însemnau că reprezentanții Basarabiei și ai Ardealului și- au dat în mod conștient mâna pentru o acțiune serioasă pusă supt patronajul Regelui însuș, pe care țin să-l anga­ jeze anume la aceasta. Iată textul telegramei trimise Regelui : Maiestății Sale Regelui Ferdinand, „Membrii Comitetului Central al „Asociațiunii“ din Sibiiu, întruniți pentru întâia dată la adunarea culturală comună cu frații din Basarabia, trimit din adunarea delà Chișinău expresiunea profundului omagiu Maiestății Voa­ stre, ca președinte de onoare al Asociațiunii, rugând pe Atotputernicul să Vă întărească scumpa sănătate, spre bi­ nele neamului, spre progresul culturel și spre-gloria iubitei noastre pairii întregite“, Arhiepiscop Gurie, Vasile Goldiș1'). Iată acum răspunsul personal al Regeluiu, trimis ime­ diat la Chișinău pe adresa D-lui Goldiș. D-lui Vasile Goldiș, Palatul mitropolitan Chișinău. Mulțumesc din toată inima pentru salutările ce-mi tri­ miteți împreună cu arhiepiscopul Gurie din partea întru­ nirii culturale din Chișinău. Contactul strâns ce naște în­ frățirea din Basarabia pe terenul cultural desigur este cel mai bun mijloc de unire sufletească în ideea națională. Sunt convins că toți veți pune toată râvna în această di­ recțiune. . . - FERDINAND1).

’) Tr. 1925, pag. 250. 1 „Transilvania“ 1925, pag. 222. 4ă

Să reținem faptul că Regele răspunde direct și că nu adresează telegrama pe numele arhiepiscopului Curie, deși acesta iscălise întâi telegrama către El, ci o adresează D-lui Goldiș. Aceasta însemna că președintele de onoare al ,,As- trei“ se adresează oficial președintelui activ al acesteia, a- preciind în cuvinte surprinzător de semnificative impor­ tanța întrunirei culturale delà Chișinău. In adevăr, ceea- ce D-l Goldiș, în telegrama concepută de D-sa a îndrăs- nit abia să contureze, Regele precizează în termeni clasici ; unde președintele „Astrei“ zicea simplu „adunarea culturală delà Chișinău“, Regele spunea, mai înțelegător și mai cu tâlc : „întrunirea culturală“, iar unde D-l Goldiș cădeâ în simple urări banale, Regele vorbește, chiar și în laconicele cuvinte ale unei telegrame, de „contactul strâns“, de „înfrățirea din Basarabia“ 2), de „cel mai bun mijloc de unire sufletească“, de „ideea națională“ și de „toată râv­ na” pe care era convins că în special reprezentantul său — Ardeleanul căruia-i telegrafiază în capitala Basara­ biei, — o va pune în această direcțiune. Regele, care cunoștea foarte bine referințele din Ba­ sarabia, prin telegrama dată, punea în sarcina „Astrei“ și a Ardealului o problemă, pe care știa că în zadar ar cerca s’o pună în sarcina celei dintâi. A doua zi a avut loc în Sala eparhială o mare în­ trunire publică, la care au vorbit I. P. S. Gurie, V. Gol­ diș, P. N. Halippa, I. Lupaș, O. Ghibu și I. Pelivan. în­ curajat de telegrama Regelui, d- Goldiș a ținut un discurs puternic, a cărui ideie fundamentală a fost, după cum spune Procesul verbal al adunării, aceasta : „Oamenii cu suflet au puterea de a se jertfi pentru binele general. Ar­ dealul și Basarabia să-și dea manile și să închege noul sfat român“ 1).

2) Exact aceleași cuvinte pe care Regele le spusese în cu­ vântarea de deschidere a Adunării generale (lela Câmpeni. *) „Transilvania" 1925, pag. 252. 44

La rândul lor Basarabenii stăruiau în mod concret ca „Astra“ să ia imediat ființă, la Chișinău : d. P. N. llalippa spunea : „Îndată după Revoluția din 1917 și îna­ inte de Unirea Basarabiei, acei cari au dat sprijin cultu­ ral și national Basarabiei, au fost ardelenii, în frunte cu cl. O. Ghibu, cari au făcut mari sacrificii în lupta de re­ deșteptare a Românismului. Gândul s’a îndreptat spre lup­ ta întreprinsă în Ardeal de frații de peste munți, cari au întemeiat „Aslra“.2) Arhiepiscopal Gurie se menținea în mod permanent pe punctul de vedere că trebue decretată imediat înființarea despărțământului Chișinău al „Astrei“3. Totuș noi stabiliserăm din preziuă, în mod definitiv, punctul nostru de vedere, anume că adunarea să. aleagă un comi­ tet constătător din reprezentanții diferitelor societăți cul­ turale din Chișinău, precum și din alți intelectuali, care comitet să declare contopirea tuturor societăților în- tr’o singură „Asociațiune“, care apoi va căuta, dacă va voi, contact cu Astra. La timpul său se vor stabili și ra­ porturile dintre „Asociațiunea“ basarabeană, și dintre cea ardeleană. In acest sens a făcut o propunere d. 1. l’elivan : „Pen­ tru conducerea acțiunii tuturor societăților existente ÿi pentru înființarea unei puternice „Asociații basarabene“, rog a aproba următorul comitet : I. P. S. Gurie, P. S. Dio- nisie, general Rudeanu, P. N. Halippa, I. Pelican, St. Cio-

2) Ib. pag. 251. 3) Cum discuțiile luaseră proporții colosale, durând delà ora 12 până la 3 d. a., d. O. Goga, care era la masa presidială dimpreună cu ceilalți reprezentanți ai Astrei și cu notabili­ tățile basarabene, i-a trimis arhiepiscopului Gurie următorul răvaș glumeț : Ora trei, Gurie, sfinte, Oratorii tot vorbesc... Iți dau trei despârtăminte, Dacă-mi dai un borș rusesc... 4S 4Ô

banii, S. Niță, G. Obîeja-hlșl, 1. Macoveiu, L. Boga, Maior Castano, Const. Popovici, Pr. S. Bejan, I. Negresei, R. Cio- j'lec, C. Lunga1). Eu, personal, care cunoșteam istoricul tuturor iniția- relor culturale din Basarabia, erain sigur din capul lo­ cului că soluția aceasta —■ singura posibilă în împrejură­ rile date, —■ nu va avea nici o urmare concretă, de aceea, spre a nu rămânea cu totul fără ecou opera la care ne angajasem, am căutat o cale care să salveze totuș dacă nu principiul extensiunii efective a Astrei în Basarabia, cel puțin principiul înalt al colaborării frățești dintre cele două provincii. In consecință, neputând duce Astra în Basarabia și neavând nici o nădejde că aceasta va putea face acum singură, ceeace până aci nu putuse f^ce nici­ odată, an; stabilit o modalitate în baza căreia să aducem Basarabia la Astra, în Ardeal. Anume, delegația ardelea­ nă puse în vedere basarabenilor că va stărui ca în fiecare Secțiune științifică și literară de a Astrei să fie aleși deo­ camdată câte 2 membri activi și câte 5 corespondenți din Basarabia — cu totul deci 70 de intelectuali de peste Prut, cari de sigur că vor lucra cu drag alături de noi pentru popularizarea științei și la ei acolo, unde este și mai mare nevoie de cultură decât la noi2). Dar, cum în anii din urmă Secțiile trecuseră printr’o criză aproape mor­ tală, putându-și reveni abia în 1925, măsura aceasta nu fu cu putință să se realizeze în cursul acelui an. XIX. Un moment important al vizitei delà Chișinău a fost consfătuirea cu refugiații transnistrieni. In urma apelului meu s’au strâns în Palatul arhie­ piscopiei majoritatea intelectualilor de peste Nistru, cu

*) 260. 2) O. Ghibu, Evoluția Secțiilor literare și științifice ale Astrei, Sibiiu, 1925, pag. 14. 47 ciri delegația noastră s’a întreținut timp îndelungat, chib­ zuind împreună mijloacele prin cari acești frați scumpi, aflători vremelnic în țara noastră liberă, ar putea fi folo­ sitori Românilor din Republica moldovenească de peste Nistru. De altfel „Astra“ era datoare acestor frați cari i se adresaseră încă din primul an al României mari, cerân- du-i sprijin și mângâiere sufletească. Încă în Ianuarie 1920, cu prilejul primei adu,nări generale a „Astrei“, ți­ nută după răsboiu la Sibiiu, un tânăr transnistrian, student, la Universitatea din Cluj, se adresase președintelui Astrei cu următoarea telegramă :

D-lui Andrei Bârseanu, Președintele Asociațiunii transilvane Sibiu.

Mare bucurie simțesc în sufletul meu știind că azi sunt adunați la Sibiu reprezentanții culturii românești din toate provinciile cari alcătuesc frumoasa și sfânta Româ­ nie dintre Nistru și Tisa. Rogu-vă fierbinte, Domnule Pre­ ședinte, să vă aduceți aminte în această zi mare și de noi, cei o jumătate milion de Moldoveni de peste Nistru, cari am rămas în afară de trupul național și cari așteptăm delà D-voastră sprijin și mângăere sufletească. Ilie Zavtur Moldovan de peste Nistru Stud, la medicină în Cluj.

Acum era sosit momentul ca „Astra“ să se intereseze de acești „copii ai nimănui“ pe cari să-i ia sub scutul său. După lungi convorbiri, președintele „Astrei“ a pus în ve­ dere fraților transnistrieni că societatea noastră se va o- cupâ de ei cu toată grija posibilă. Drept urmare, Comitetul central și hotărî nu peste mult, ca deocamdată să crească pe spesele „As- 43

trei“ trei fetite transnistriene în internatul delà Sibiu. La 8 Octombrie fetițele și sosiră în Sibiu, fiind imediat adă­ postite în internatul AsociațiuniiJ).

XX. Prevederile mele cu privire la urmările acțiunei noa­ stre din Basarabia s’au realizat. In adevăr, întocmai ca și Comitetul de inițiativă alcătuit în 1923 la Or- heiu, și acela alcătuit in 1925 la Chișinău, s’a născut mort. El. nu s’a putut nici măcar întruni și constitui după ple­ carea noastră din Basarabia, așa că din punctul de vedere al faptelor, adunarea culturală din Chișinău nu însemnase nimic. D-l Goidiș, care după lungi și penibile ezitări în chestiunea exlensiunei Astrei în Basarabia, ajunsese, gra­ ție întrunirii delà Chișinău, la convingerea că Astra este obligată să dea tendințelor ei o însemnătate incomparabil mai mare de cât cum fusese vorba la început, în sensul ca, prin ea, „Ardealul și Basarabia să-și dea manile și să în­ chege noul Slat român“, — d. Goldiș— zic — care aflase despre lipsa de urmări a acțiunii noastre, căută să re­ pare neapărat această situație. De aceea se gândi ca la-A- dunarea generală ce se ținea în toamna anului 1925 să dea un nou impuls întregei chestiuni. In preajma Adunării generale, d. Goldiș, care Candida acum din nou la preșidenția ,,Astrei“, devenise un înfocat aderent al organizării „Astrei“ în Basarabia, pe cont pro­ priu Tntr’un articol publicat de D-sa în „Societatea de mâ­ ne“ din 23 August 1925 sub titlul „Asociațiunea“ în ade­ văr d. Goldiș scria, printre altele : „Banatul are să devină o regiune a A.sociatiunii, cu autonomia ei precizată- în noi-

1) „Transilvania“ 1925, pag. 016. Mai târziu au fost pri­ miți, pe cheltuiala „Albinei“, patru băieți în școala pentru or­ fanii de răsboiu din Orlat. ((Transilvania, 1926, pag. 425). 49

.le sialuie, tot astfel Basarabia și Bucovina, mai apoi Mun­ tenia, Moldova și Uoorogea. Blamura culturel și solidari­ tății romanești purtată ăe „Astra" trebue să fâlfâie dea­ supra întregului pământ al României". Iar într’uin articol publicat îu organul „Astrei“ sub titlul „Noi orizonturi", tocmai în numărul dedicat adună­ rii generale delà Reghin, d. Goldiș scria : „Prin excursia ei in Basarabia „Astra" și-a manifestat și intențiunea și puterea de a-și lărgi nobila ei activitate pe întreg pămân­ tul României... Acela care va primi sarcina să conducă viața „Asociațiunii“, va trebui să fie conștiu că noi ori­ zonturi s’au deschis activităței sale“ *). Consecvent cu această intenție D-sa spunea în Ra­ portul general présentât acelei Adunări : „Să sperăm că momentele trăite la Chișinău vor formă chiagul legăturilor tot mai strânse și mai strânse cu Românii din Basara­ bia“ * 2). : ' i ■ „De altfel —■ continuă d-1 Goldiș în Raportul general — ținem să mai amintim la acest loc, că propaganda ce se face de mai înainte, în legătură cu societatea noastră, în Basarabia, este pornită din chiar mediul de acolo, în ur­ ma neîntrecutelor străduințe depuse îndată după isbucni- rea Revoluției ruse din 1917 de Transilvăneni, în frunte eu d. O. Ghibu, pentru a se așeza o temelie solidă cultu­ rei românești în provincia, care o sută de ani a fost fe­ recată în cea mai grea robie sufletească“. Pe de altă parte d-1 Goldiș mă rugă printr’o scrisoare a secretarului „Astrei“, să scriu în Basarabia „la bunii mei cunoscuți, să participe desigur la congresul delà Re­ ghin“ 3). De altfel se trimiseseră și invitări speciale arhie-

’) Transilvania, 1925, pag. 325. 2) „Transilvania“ 1925, pag. 367. 3) Stăruința aceasta deosebită a d-lui Goldiș cu privire la participarea Basarabenilor la Reghin îmi păru că ar aveâ și o altă cauză : D. Goldiș speră ca prezența acestora să aibă în fa­ vorul candidaturii D-sale, profund periclitate, un efect binefă­ cător. Ceeace s’a și întâmplat. 4 50 piscopuluii Gurie și D-lor P. N. Halippa, I. Pelivan și Ge­ neral Rudeanu.

XXI. La Adunarea delà Reghin au participat în adevăr, din. partea Basarabiei dd. P. Halippa, Dr. I. Negrescu, A. Be- rezovschi și păr. Timuș, cari din parte-le, au făcut și ei din nou apel la ,,Astra“ să meargă în Basarabia. In special d. Halippa avu o lungă întrevedere cu d. Goldiș, căruia i-a raportat despre lipsa oricăror urmări practice a „întrunirii culturale delà Chișinău“, insistând, pentru o acțiune mai energică. D. Goldiș, care-și reamintea cuvintele Regelui, îi făgădui că „Astra“ va merge înainte pe calea apucată și că va sprijini din toate puterile Ba­ sarabia. Drept consecință — deși eu personal, dându-mi sea­ ma de greutatea extraordinară a unei acțiuni a „Astrei“ în Basarabia în împrejurările date, îmi exprimasem con­ vingerea ca „ Astra“ nu trebue să ia răspunderea pentru o astfel de acțiune, ci s’o lase exclusiv în sarcina localni­ cilor 1) — ascultând glasul Basarabenilor, Adunarea gene­ rală, îmbărbătată de atitudinea personală a d-lui Goldiș, a hotărît ca „posturile de propagandiști culturali pentru Basarabia să se institue, după posibilitate“ 2), iar Comite­ tul Central, în ședința sa delà 26 Sept, a hotărît : „In mar­ gined putinței, „Astra“ va înființa conform dorinței ex­ primate la Reghin, despărțăminte, burse, premii, biblioteci poporale în Basarabia“ 3). După Adunare imediat d. Got-

1) Cf. articolul meu „Aștra în Basarabia“ în rev. „Socie­ tatea de mâne“ Nr. 2. 2) „Transilvania“ 1925, pag. 610. Idem, pag. 614. al

.greșul de înfrățire sufletească și de întinerire a ,Astrei“. înfrățirea am început-o de atunci, de când cadrele „As­ trei“ au început să se extindă dincolo de vechile ei gra­ nițe de activitate, pășind către frații noștri de dincolo de Garpați și Prut. Gu împuternicirea ce ni s’a dat de acest congres, vom trece viguros la fapte... In Basarabia, de asemenea vor luă ființă numeroase despărțăminte ale „Astrei“ '). Ge avea să însemneze după Adunarea delà Reghin, .ac­ tivitatea „Astrei" în Basarabia, se vede destul de bine din toate declarațiile d-lui Goldiș •. acțiunea preconizată la A- rad și la Chișinău avea să fie pusă pe baze concrete și intensificată. In ce privește sensul mai adevărat al acti­ vității „Astrei“ în Basarabia, acesta nu se reducea la ceea- ■ce se înțelege de obiceiu sub „propagandă culturală“, ci eră ceva cu mult mai mult. Aceasta se vede din interview- ul dat cu prilejul adunării delà Reghin unui redactor al ziarului „Patria“ din Cluj, de cl. P. N. Halippa. Iată ce aștepta D-sa delà Astra : „Vitregia vremilor, care a ținut provincia de peste Prut in zăbranicul întunecai al lipsei de cultură românea­ scă ne silește să facem un apel călduros celei mai vigu­ roase societăți din România spre a îmbrățișa problema culturală a fraților noștri din Basarabia. Creiarea despăr­ țământului „Astrei“ la Cetatea-Albă este primul pas făcut de transilvăneni în acest scop, lărgind hotarele activității „Asocîațiunii“. Tot „Astrei“ ne adresăm și-i cerem- spriji­ nul pentru cei mai oropsiți frați ai noștri, românii trans­ nistrieni, fie că s’au refugiat la noi, precum și pentru acei rămași în vâltoarea Republicii sovietice. Trecutul bogat al celei mai vechi asociațiuni culturale românești este pentru noi chezășia izbânzii în viitor. Nedreptatea strigătoare ce se face de către guver-

' „Universul“ 4. TX.

4* S2 viele trecătoare provinciei noastre ; trista situație a unui popor de 3 milioane, apăsat sub starea de asediu, censura- și impilarea administrativă, trebue să înceteze. Să se arate moldovenilor de peste Prut dragostea de frate, sufletul curat, plin de nobleță al cărturarului și ță­ ranului român din toate hotarele. Durerea adunată în anii din urmă din pricina vitre­ giei administrative să fie alinată de solii Transilvaniei, trimiși acolo de țărănimea ardeleană prin ajutorul „As­ trei“. Privim cu încredere sprijinul pe care d-l Vasile Gol­ diș, vrednicul președinte al Asociațiunii, l-a făgăduit Ba­ sarabiei“. Aceste cuvinte ale d-lui Halippa ne dovedesc, că între- intențiunile d-lui Goldiș și între acelea ale Basarabenilor, era cea mai deplină omogenitate : și Basarabenii și Arde­ lenii vedeau în „Astra“ instrumentul cel din urmă și cel mai sigur de normalizare a stărilor din provincia de peste Prut și de închegare a însuș Statului român prin lupta umăr la umăr a celor două provincii noi.

XXII. Adunarea delà Reghin însemnează în evoluția chestiu- nei extensiunei Astrei în Basarabia un moment mai impor­ tant decât cele cari l-au precedat. Totalizând diferitele în­ cercări și experiențe ale ultimilor doi ani, și ținând, în spe­ cial, seama de faptul că lăsarea răspunderii în sarcina sin­ gură a Basarabenilor a însemnat îngroparea însaș a ches­ tiunii extinderii Astrei în provinciile de peste Prut și de- peste Nistru, Adunarea generală a hotărît că de aci încolo această răspundere o va lua în mână Astra însăș, înființând mai multe posturi de propagandiști (să reținem termenul de posturi !), organizând despărțăminte (d-l Goldiș zicea : nu­ meroase despărțăminte), creând burse, premii, biblioteci ș. a. m. d. * . ... Ecoul adunării delà Reghin s’a resimțit nu numai în -opinia publică, ci și la conducătorii țării. In vreme ce în primăvara anului 1925, în preajma plecării delegației „As­ trei“ la Chișinău, șeful guvernului de pe atunci, răposatul I. I. C. Brătianu, combatea tendința Astrei de a se extinde în Basarabia, la sfârșitul aoeluiaș an, un membru al gu­ vernului, d-l Al. Lăpedatu, ministrul Cultelor, s’a pronun­ țat deschis pentru ea. Luând parte, în calitate de ministru, la o ședință a Comitetului Central, în ziua de 5 Dec. 1925, d. Al. Lăpedatu, mulțumind pentru salutul Comitetului, a declarat „că a venit în mijlocul membrilor comitetului cen­ tral ca un camarad de luptă culturală. „Astra“-i zace la ini­ mă, deoarece viitorul prosper al ei este totodată prosperita­ tea culturală a poporului românesc însuș. De câte ori a avut . putința, a sprijinit această instituție și va sprijini-o și de aici înainte. De e să-și exprime o dorință, e aceea, că acti­ vitatea Asociației să se multiplice, să poată lucra „Astra“ și în alte ținuturi, ca d. e. în Basarabia“ x). XXIII. La Reghin avea să se aleagă, în baza noilor Statute, .președintele și Comitetul „Astrei“. Perspectivele d-lui Gol­ diș de a fi reales președinte erau foarte problematice. D-sa avea numeroși adversari în tineretul din Partidul național, care nu-i putea ierta „duplicitatea“ politică, — tot astfel printre intelectualii greco-catolici, cari îl considerau nu numai ca pe un ortodox șovinist, ci ca pe un dușman de- - clarat al Uniților. In comisia de candidare, al cărei raportor fusesem ales •eu, glasurile contra d-lui Goldiș au fost puternice și stă­ ruitoare. După discuții foarte lungi, isbutisem totuș să câștig întreaga comisiune pentru d. Goldiș și a doua zi Aduna-

’) Transilvania 1926, pag. 31. 54

Tea generală. în baza raportului meu, îl alese cu unani­ mitate. Argumentul pe care mă bazam în raportul meu era . că în. cei doi ani cât fusese d-l Goldiș președinte,‘d--sa „a știut să ridice Astra la un nivel înalt și să-i deschidă per­ spective noi“. D-l Goldiș era, în adevăr, președintele perspectivelor noi, în cadrul cărora Basarabia ocupa locul de frunte ! Dar cu toate declarațiile președintelui „noilor orizon- turi și al noilor perspective“ și cu toată dorința guvernu- - lui, d. Goldiș n’a făcut nici un singur pas spre a realiza măcar cât de puțin din hotărîrile delà Reghin... Mai mult decât atâta ! Intr’un interview acordat de D-sa ziarului „Dimineața“ la 4 Martie 1926, se declară contra ex­ tensiunii „Astrei“ dincolo de hotarele Transilvaniei. Iată ce cuprinde printre altele interviewul din chestiune : „întrebat de noi dacă „Astra“ intenționează să se or­ ganizeze și de partea cealaltă a Carpdților, în Vechiul Re­ gat și în Basarabia, D-l Goldiș ne arată că, cdăta vreme cât organizația „Astrei“ nu este complectă în Ardeal, nu are rost expansiunea în ținuturi unde își au câmp de activitate alte societăți culturale“. In fața acestor declarații curioase și acum într’adevăr cu totul neașteptate, ale d-lui Goldiș, cineva ar putea fi tentat să afirme că D7sa a privit de fapt chestiunea ex­ tensiunii „Astrei“ în Basarabia numai în funcțiune de in­ teresele și de ambițiile d-sale personale. Ajuns odată, în mare parte cu ajutorul Basarabiei, președinte pe cinci . ani al AstreiJ), și ne mai având un interes personal să afișeze chestiunea Basarabiei,' d. 'Goldiș a scos-o pur și simplu din program, ca pe ceva incomod.

D înainte de 1925 președintele „Astrei“ se alegeâ numai pe 3 ani. oo!- r*

In adevăr, după alegerea d-sale ca președinte, cu toate angajamentele luate, și de d-sa personal, și de Adunarea ge­ nerală și de Comitetul Central, în chestiunea Basarabiei nu s’a mai făcut absolut nimic din partea Astrei. Totul a ră­ mas vorbă zburătoare și literă moartă. XXIV. Și, totuș, în istoria legăturilor Ardealului cu Basara­ bia, ultima ipostasă a d-lui Goldiș nu avea să însemneze și ultima pagină. In curând, această istorie avea să adaoge un nou capitol. Dar în fruntea acestuia nu mai întâlnim nu­ mele d-lui Vasile Goldiș, ci pe al d-lui Octavian Goga. Deși elev al d-lui Goldiș, d. Goga a avut o desvoltare sufletească cu totul deosebită de a profesorului său de odi­ nioară delà liceul din Brașov. Crescut în atmosfera unității culturale a tuturor Românilor, cântărețul pătimirii Ardea­ lului a avut încă din tinerețele sale o egală înțelegere pen­ tru durerile și frământările Românilor de prctutindenea. La 1904, când Românimea serbătorea la Putna amintirea alor patru sute de ani delà moartea marelui voevod Ștefan al Moldovei, tânărul bard ardelean, care pe atunci era încă student în Capitala Ungariei, a scris minunata închinare ,,I)ela noi“, în care evocând trecutul, profeția vremea când un „craiu tânăr, craiu mândru, craiu nou“ va veni să încingă sabia lui Ștefan, refăcându-i moștenirea în cea mai deplină strălucire. La 1906, când în capitala micei Românii se serba, prin Expoziția delà Filaret, amintirea celor 1800 de ani delà co­ lonizarea Daciei și a celor 40 de ani de Domnie a Regelui Carol, Goga, privind munții cari au frânt în două trupul neamului, invoca „năprasnica lor mănie“, pentru a porni „aspra vijelie și ploaie de trăsnete grele“ care, să nască „cântarea cântărilor“ acestui neam ce așteaptă de mult „o dreaptă sărbătoare“. La. 1912, când Românimea îndoliată își amintea de suta 56 de ani, decând Basarabia fusese răpită delà sânul neamului nostru, Goga punea alături Murășul cu Prutul, tânguindu_se că nu știe „pe care să-1 plângă mai mult“, iar la 1914, când Țarul Nicolae al II-lea al tuturor Rușilor, veni la Constanța să vadă pe Regele Carol, Goga, într’un magistral articol, publicat în ziarul „Universul“, proiecta „Umbra Ba- sarabiei“ asupra întrevederii celor doi suverani, spunând că „peste cadavrul de frate nu se pot încheiâ tratate durabile“. încă înainte de isbucnirea răsboiului mondial, Goga era așadar mult mai mult decât ceeace vedeau în el criticii literari delà București, cari, după ce făcuseră odinioară din Gh. Coșbuc un simplu „poet al țărănimii“, îl declaraseră pe Goga, pur și simplu „cântăreț al Ardealului“. Nu, Goga era cu mult mai mult decât atâta ; el era un veritabil lup­ tător național, cu o surprinzătoare înțelegere a tuturor ne­ cesităților neamului românesc de pretutindeni. De aceea, pe mine nu m’a putut miră câtuș de puțin faptul, că în iarna anului 1916, când mă întorceam din prima mea călătorie în Basarabia, pe atunci încă țaristă, unde găsisem un teren foarte prielnic pentru o activitate națională, care în Mol­ dova extenuată de toate mizeriile răsboiului, nu mai era po­ sibilă, — Goga mi-a declarat că merge cu mine în Basa­ rabia. Ce e drept, hotărîrea aceasta n’a fost, executată în­ tocmai, dar de-alungul întregei epoci de renaștere a Basa­ rabiei, Goga a avut un anumit rol în îndrumarea evenimen­ telor naționale de acolo. Astfel, el veni la Chișinău în pri­ mele săptămâni, după isbucnirea Revoluției rusești din Mar­ tie 1917, spre a se informă asupra situației și spre a luă contact cu fruntașii basarabeni. In numărul de Paști al gazetei „Cuvânt moldovenesc“, el publică articolul prim : „Deșteptarea Moldovenilor“ ).* Și, deși între mine și el erau la început deosebiri esențiale cu privire la unele

!) Mai târziu el publică mai multe articole despre Basa­ rabia în ziarul „Romănirt“ din Iași, precum și în „România vomi“ delà Chișinău. 57 chestiuni vitale ale Basarabiei, noi am lucrat totuș toată vremea împreună, pe cât aceste deosebiri permiteau, pentru îndrumarea Basarabiei spre Unire. Astfel Goga făcu întru câtva legătura între mine și între Guvernul român pe chestia Basarabiei ; apoi, prin el am putut pune pentru întâia oară problema Basarabiei în discuția reprezentanților delà Iași ai Puterilor Aliate și tot prin el am putut face legătura între reprezentanții Ba­ sarabiei și între Guvernul Român și Marele Stat Major. Legăturile lui de prietenie cu marchizul de St. Aulaire, ministrul plenipotențiar al Franței la Iași, au fost de o însemnătate hotărîtoare pentru evenimentele care au pre­ cedat intrarea armatei române în Basarabia. Gând împrejurările politice vor permite publicarea do­ cumentelor respective, se va putea apreciâ după merit ser­ viciile pe cari Goga le-a adus cauzei naționale în Basara­ bia într’o vreme când pentru oficialitatea română aceasta niei nu exista. Când, în adunarea generală delà Arad a „Astrei“ s’a holărît extinderea acesteia și în Basarabia, chestiunea a- ceasta avu în sufletul lui Goga de sigur cu totul alt răsu­ net, decât în acela al d-lui Goldiș, pentru care Basarabia era terra nova. De aceea Goga se și angajă imediat să scrie, în vederea nouii acțiuni a „Astrei“, o broșură me- : nită a lamuri Moldovenilor de peste Prut și de peste Nis­ tru ideea națională integrală. Călătorind împreună delà Arad spre casă și discu­ tând programul de activitate pentru Basarabia, Goga ob­ servă cu tot dreptul că ceeace poate să facă „Astra“ în provincia de peste Prut este mult prea puțin față de ne­ voile de acolo. In Basarabia e nevoie de o largă acțiune de stat. — spunea Goga — și Partidul poporului are în programul său. pentru când va veni la guvern — să se ocupe cu toată solicitudinea de întreagă problema Ba­ sarabiei, atât din punct de vedere intern cât și extern. El 58

-vrea să creeze în acest scop un organ special de stat, — un fel de „guvernator“, care să influențeze direct toate trebuințele provinciei în direcția cea mai bună. Reamin­ ti ndu-iui vechile mele legături cu Basarabia, Goga apela la mine ca, atunci când problema aceasta se va pune în mod concret, să-i dau tot concursul, fiind sigur că relua­ rea firului activității mele delà 1917—18 va avea urmări folositoare pentru cauza națională. XXV. Firul acestei convorbiri cu Goga l-am reluat în Mar­ tie 1926, când s’a format guvernul Averescu. Bin chiar prima zi a constituirii guvernului, amicul meu I. Lupaș, care intrase în guvern ça ministru al Sănătății și al 0- crotirilor sociale, mi-a -comunicat că Goga vrea să-mi pro­ pui e o însărcinare în Basarabia și că în această chestiu­ ne urmează să am a doua zi o convorbire cu el. fu adevăr, a doua zi, Goga, care acum era ministru de Interne, mi-a comunicat că Guvernul voește să îmbră­ țișeze cu toată solicitudinea problema Basarabiei și. că dânsul crede că eu ar trebui să merg acolo spre a-mi relua, în formele pe cari le-am stabili de comun acord — activitatea delà 1917—18, având pentru aceasta tot con­ cursul oficialității. Am răspuns că, dacă guvernul înțelege să-mi asigure absoluta libertate în sensul unei acțiuni na­ ționale fără nici un colorit de partid, îmi voiu relua activi­ tatea pe timp de un an de zile, în cursul căruia sper să, pot urni lucrurile așa, ca ele să fie în stare să meargă apoi înainte și fără mine. Peste câteva zile o înțelegere precisă avu loc între mine și șeful guvernului, d-l general Averescu, după care înțelegere și plecai în Basarabia spre a vedea cum se prezintă .situația generală și a cercetă mai deaproape condițiile în care aveam să-mi încep la momen­ tul oportun activitatea. Cele câteva zile pe care le-am petrecut la Chișinău, 59' la Tighina și la Orheiu, mi-au dat prilejul să fac o serie- ae constatări dintre cele mai dureroase : viața națională - românească din Basarabia, pe care cu un an în urmă, la. .Rusalii 1925, când am fost la Chișinău cu dd. Goldiș, Go- ga, Lupaș, Brediceanu și Beu, o găsiserăm surprinzător de destrămată, acum era într’o stare de-adreptul exas­ perantă. Vechile Societăți culturale, care, cu tot angaja­ mentul conducătorilor lor de a afla o formulă pentru fu­ zionare, rămăseseră și mai departe isolate, au ajuns la o totaiă inaniție. Astfel „Ateneul delà Nistru", înființat și condus de.' inimosul general Rudeanu, ajunsese, după plecarea neaș­ teptată a acestuia din Basarabia, într’o stare deplorabilă... Nici un intelectual basarabean nu voi să ia asupra sa răs­ punderea pentru conducerea mai departe a lui ; el trebui.. să-și aleagă ca președinte pe un scriitor și politician, ve­ nit din vechiul Regat și lipsit de orice legături mai strân- - se cu. Basarabia, iar ca vicepreședinte pe un alt politi­ cian, venit tot din vechiul Regat, evreul Sanielevici. Fun­ dația „Principele Carol“, care cu un an în, urmă făcuse- un turneu de organizare prin orașele Basarabiei, nu lă­ sase în urmă altceva decât amintiri vagi și speranțe de­ șarte. D-l Șt. Ciobanii, care era consilier al acestei Fun­ dații, mi-a declarat că în Basarabia această instituție nu poate avea nici un viitor, după cum nu are nici un pre­ zent. „Casele Naționale“, care desfășuraseră înainte o lău­ dabilă activitate, ținând conferințe în mahalalele Ghiși- năului, acum nu mai dădeau nici un semn de viață. Despre inițiativa „Astrei“ din anul 1925, în sensul' unei coordonări a activității acestor societăți, se vorbea acum, sau cu indiferență sau cu ironie. Puținii intelec­ tuali cari rămăseseră credincioși „Astrei“. erau porecliți „astrologi“. Vechea tipografie a lui Gh. Asachi, apoi a lui T. Co- drescu, adusă de mine în 1918 din Moldova și predată du-- 60

pă întoarcerea mea în Ardeal, unui consorțiu constătă- tor din mai mulți fruntași politici basarabeni, se vânduse cu câteva luni în urmă unor evrei. Cealaltă tipografie, înființată de mine în 1917 și predată Societății culturale basarabene, se vânduse și ea la licitație, fiind cumpărată de mănăstirea Neamțu din Moldova. Presa românească încetase cu totul : ziarul cotidian „Dreptatea“, organul partidului liberal încetase încă din 14 Martie să apară, făcând un apel lamentabil la presa rusească să introdu­ că ea o coloană sau două în limba română. Foștii condu­ cători de gazete românești, conduceau acum gazete ru- • sești. Despre o presă pentru țărănimea basarabeană, nici urmă nu mai eră. Puținii intelectuali „moldoveni“ sau „români“ (din vechiul Regat) erau divizați între ei de partidele politice, cari au introdus în Basarabia otrava -socială într’o măsură mult mai înspăimântătoare decât -în celelalte provincii. încrederea în vreo îndreptare a lu- -crurilor nu mai încolțea aproape în nici un suflet. Față de vechiul Regat, socotit ca vină a tuturor relelor, se ma­ nifesta o ură și un dispreț înspăimântător. D-l Ștefan Giobanu, membru al Academiei Române, .mi-a declarat deschis și mi-a repetat de trei ori în aceeași ■zi, că dacă eu viu „dela București“, apoi dânșii (Basa- rabenii), cu toată prietenia care, personal, îi leagă de mi­ ne, mă vor sabotă. Alții — pe cari nu voesc să-i amintesc cu numele — au mers cu sinceritatea lor și mai departe, declarându-mi că încercarea mea este condamnată definitiv încă dina­ inte. Problema Basarabiei — îmi spuneau acești Moldo­ veni rătăciți — nu se mai rezolvă acum nici la București, nici la Paris, nici la Chișinău ; ea se rezolvă la Moscova și la Balta, în Capitala „Republicei Moldovenești“. De a- colo se așteaptă "să vină în curând „polcurile (regimen­ tele) roșii“, cari să deslege ele problema Basarabiei, pe -care România s’a dovedit incapabilă s’o deslege... 61

XXVI. In fața unor stări de lucruri și, mai ales a unor stări, sufletești ca acestea, gândul meu de a mă întoarce în Ba­ sarabia și de a’mi relua activitatea întreruptă în De­ cemvrie 1918, fu pus la cele mai grele încercări. Cum să. mă arunc eu, așa din senin, în valurile unei mări atât de primejdioase, în care toate inițiativele nobile au fost omorîte dintru ’nceput, iar autorii lor amărîți sau chiar compromiși ? Pentruce să-mi părăsesc eu liniștea famili­ ară și catedra mea din Cluj și să iau asupra mea greu­ tăți cari trec peste puterile omenești și răspunderi cari revin guvernului și societății ? Dar, examinând cu toată, chibzuiala situația, mi-am dat totuș seama, că tocmai pen- trucă situația este atât de desperată și tocmai pen-- tracă toate încercările de până aci s’au dovedit, ineficace, ca unul, care la 1917—18 nu m’am temut să. mă amestec în haosul creat de Revoluția rusească și să. lupt până la cea mai desăvârșită biruință a idealului națio­ nal, nu mă- pot da îndărăt delà îndeplinirea unei datorii patriotice, pe care factorii răspunzători se angajează să mi-o ușureze după puterile lor. Primisem și la 1925, în urma stăruințelor lui 0. Goga, să mă duc pentru un an de zile ca comisar general al Astrei în Basarabia, unde să. lucrez pentru înlăturarea efectelor nenorocite ale politi­ cianismului prin desfășurarea unei opere culturale. Ar fi o neiertată lașitate ca acum, când situația este- și mai gravă ca la 1917 și 1925, să refuz de a-mi face da­ toria cu orice preț, — oricare ar fi, la urma urmelor, re­ zultatele. Contând pe înțelegerea și pe sprijinul tuturor oame­ nilor de bună credință din Basarabia, m’am hotărît în sfârșit să iau asupra mea sarcina care mi -se propusese, de a încerca să fac la loc ceeace vitregitatea anilor din urmă destrămase în chip atât de crud. '62

Cel dintâi lucru în urmărirea acestei tendințe, fu să mă adresez acelor patrioți basarabeni, cu cari lucrasem îm­ preună în anii 1917 — 18, cerându-le concursul. Ar­ hiepiscopul Curie, căruia m’am adresat mai întâi, mi-a dat din primul moment, deodată cu binecuvântarea ■ Sa, și asigurarea că va fi cu trup și suflet alături de mi­ ne. De asemenea primii un răspuns satisfăcător delà d. P. N. Halippa, dar nu și delà dd. I. Pelivan și D. Bogoș, • cari se temeau că, sub masca unei acțiuni naționale, eu ascund intenții de natură politică în favorul Partidului poporului. DD. I. Inculeț și Dr. Ciugureanu mi-au dat răs­ punsuri evasive. 0 înțelegere dreaptă dovediră P. S. episcopul Dioni- ■ sie, regretatul Andrei Murafa, institutorul G. Popescu, muncitorul T. Jireghie, învățătorul V. Săcctră delà Soroca (fost prefect), directorul liceului Nr. III din Chișinău, I. Macoveiu și al liceului din Orhei, V. Maho, secretarul general al Camerei de Comerț T. Al. Știrba, Dr. C. Ceapă, precum și câțiva intelectuali veniți din Vechiul Regat : ■ generalul Pamiitescu, magistratul E. Ionescu-Darzeu, pro­ fesorii Șt. Berechet, L. T. Boga, T. Hotnog și I. Zaborov- schi, precum și transnistrianul Șt. BuMt. După lungi convorbiri, din care toți oamenii de bună credință s’au putut convinge că eu mă întorc în Basara­ bia condus exclusiv'de hotărîrea de a ajuta refacerea vie­ ții naționale, fiind departe de mine orișice interese de partid sau personale, am avut satisfacția să văd că gân- , dul meu nu este lipsit, de șanse de izbândă -și că ceeace a fost posibil odată, la 1917, devine posibil și acum, du­ pă 9 ani de sbucium și de desiluzii. Insuș d. Ciobanu, stă­ pânit de un regionalism deadreptul feroce pe care îl cu­ noșteam încă din 1917, mi se atașă, după ce îi destăinuii în amănunte bazele pe care se sprijină întreagă acțiu­ nea mea și după ce-1 asigurai că voiu rămâne în Basera- 63 bia un singur an, după care îl voiu lăsă pe dânsul ca continuator, cu depline puteri, al operei începute de mine. Programul acțiunii mele consta dintr’un număr re­ dus de probleme. Alai întâi, trebuia lucrat ■ pentru rea- bilitatea noțiunei de românism, care fusese profund com­ promisă în anii din urmă. Apoi, trebuia refăcută solida­ ritatea „Moldovenilor“ din Basarabia, sfâșiată de politi­ cianismul atât de virulent, — și întinsă până la noțiunea de solidaritate națională integrală și solidaritate de rassă. După aceea trebuia redeșteptată și întărită prin cultură, conștiința națională pe care șoaptele de peste Nistru și formidabila presă rusească delà Chișinău, București, Bălți, Cetatea Albă — ca și delà Paris, Berlin, Riga, Zagreb etc., o țineau într’o amorțire tot mai accentuată. Și, în sfâr­ șit trebuiau puse în evidență forțele și problemele basa­ rabene, pe cari se bazează posibilitatea unei refaceri a Ba­ sarabiei în cadrul României întregite. Deasemeni trebuiau studiate și apoi îmbrățișate nevoile specifice basarabe­ ne, a căror lecuire avea să aducă delà, sine, în mod au­ tomat, intrarea. în normal a Basarabiei. Toate aceste chestiuni constituie împreună ceeace cu un singur termen se cheamă : problema basarabeană. In urmărirea acestei probleme, aveam să lucrez umăr la umăr cu toți fiii buni ai Basarabiei, în aceleași cadre și în acelaș spirit în cari lucrasem și la 1917—1918. Centrul principal el acțiunii mele avea să-1 formeze și de astădată gazeta „România Nouă“, care în anii 1917—18 adunase în jurul său pe intelectualii români din toate pro­ vinciile, aflători în Chișinău, inaugurând cu ei o activi­ tate de o importanță națională hotărâtoare. Această, ga­ zetă, reînviată acum, avea să grupeze în jurul steagului ei pe toți Basarabenii conștienți de marea răspundere pe ca­ re istoria le-a pus-o pe umăr, și să le conducă sistematic pașii spre realizarea țintelor, atâta vreme uitate. 64

XXVII. „România Nouă'1, care-și suspendase apariția la 2 Decemvrie 1918, a doua zi după marea Adunare delà Alba Iulia, reapăru, astfel, la 1 Iunie 1926, supt conducerea di­ rectă a mea. Reapariția ei fu apreciată de presa delà Bu­ curești în termeni înțelegători. Recunoscând că la 1917— 18 acest ziar „a adus un. serviciu neprețuit cauzei Unirei“, gazeta Cuvântul din București socotia reapariția lui ca „un fapt sensațional“. De asemenea „Universul“ constata că. reapariția României Nouă .„de numele căreia se leagă cele mai frumoase pagini ale începutului și realizării Unirei Basarabiei“ a făcut ca ..mirajul acestui trecut dătător de nădejdi mai bune să cuprindă sufletele tuturor acelora cari lânceziau în uitare“. Paralel cu gazetele din Capitala țării, și cele din ca­ pitalele de provincii apreciau la fel însemnătatea inițiati­ vei din capitala Basarabiei. Astfel Glasul Bucovinei din Cernăuți, scria că întocmai cum „în desnădejdea și deso- rientarea urmată după dezastrul Rusiei trădătoare, pagi­ nile calde ale „României Nouă" întăreau sufletele și a- prindeau nădejdile“, tot așa și acum, la 1926, ea cuprinde „pagini vibrante, pagini de cald patriotism, pagini de cul­ tură românească, pentru întărirea căreia colaborează fii de-ai Basarabiei, fără deosebire de vederi politice“. Tot astfel „Gloria Dobrogei“ din Constanța aprecia în cuvinte înțelegătoare noua acțiune culturală din Basarabia, iar Nădejdea din Timișoara scria că „prin reapariția „Româ­ niei Nouă“ se reia firul unei acțiuni, a adevăratei acțiuni de înfrățire întrerupte în 1918, acțiune care n’ar fi tre­ buit întreruptă nici un moment și care, dacă, s’ar fi con­ tinuat, chiar cu concursul guvernului, ar fi făcut mult mai mare serviciu cauzei românești, decât introducerea în Basarabia a urei și patimei dintre partide și dintre oa­ meni“. Un ziar din capitala Transilvaniei, Biruința, soco­ tia acțiunea României Nouă ca „minunea delà Chișinău“. 65

„Minunea“ consta în faptul, fără pereche azi în țara noastră, de a „aduna pe paginile, aceleeași foi româ­ nești nume de scriitori, nume de publiciști, de in­ telectuali cari politicește sunt grupați în tabere adverse sau stau în afară de politică“. „Gruparea“ aceasta „re­ pară un mare rău”, anume răul cauzat de guvernele ro­ mânești cari au făcut în Basarabia mai multă „politică“, datorită cărei politici sufletul moldovenesc este în primej­ dia „să cadă victimă desiluziilor sau să se revolte în sen­ sul sugestiilor venite de dincolo de Nistru“. Concepția na­ țională a „României Nouă“ este „singura axă în stare să lege sufletul Basarabiei de sufletul românismului întreg“. Un neobosit gazetar ardelean, care în anul 1918 con­ dusese, la Chișinău, Cuvântul moldovenesc al d-lui Halippa, părintele I. Moța delà Orăștie scria în ziarul Libertatea : „începe să sufle suflare nouă, plăcută inimilor ro­ mânești. Ajunsesem să primim numai vești deznădăjduite despre slăbirea, împărțirea, fărâmițarea, destrămarea pu- terilor românești în Basarabia și creșterea, în schimb, a puterilor vrășmașe, a duhului străin. Cu bucurie vedem, că a dat liumnezeii gând bun d-lui profesor delà Universitatea din Cluj, 0. Ghibu, bun cunoscător al Basarabiei din vremea întâiei ei încercări de a se întoarce cu fața spre țara-mamă, când D-sa sco­ tea acolo de supt tipar gazeta „România Nouă“. Propo­ văduia prin ea Unirea cu țara-mamă, într’o vreme, când fruntașii Basarabiei încă nu cutezau să mărturisească de așa ceva — de frica „tătucului“ delà Nord, care parcă putea să mai învie. Când a apărut întâiul număr din „România Nouă“' cu un articol pe față pentru Unirea cu România, toți căr­ turarii basarabeni s’au înfiorat și-i băgau vină d-lui Ghi­ bu că grăiește înainte de vreme lucruri cari pot avea pen­ tru ei urmări neplăcute. Bar cuvântul s’a spus a doua

5 66 oară, a treia oară, tot mai răspicat și — lumea nu s’a mai speriat că pe ce cale a apucat. Acum, când partidele politice sfâșiaseră și plăpân­ dele răsade de suflet național din Basarabia și îți venea mai curând să desnădejduești, decât, să te veselești de ce ■vezi acolo, deodată vedem iipărindu-se din nou „România Nouă“ la Chișinău, în cap tot cu d-l prof. O. Ghibu... Și nouă, cari nu trăim în Basarabia, ne place gazeta, Cetindu-o, parcă trăim iară zilele din anii răsboiului, când ziarele din vechea Românie erau cu toatele la locul lor, pline de patriotism și suflet românesc, de-ți era drag să le cetești, nu ca azi, niște mahalagioaice ce se înjură în plină stradă și delà care — om să fii să poți scoate o în- .vățăt'urră bună. Cetind „România Nouă“ delà Chișinău, parcă ai ieșit din România și ai dat într’o țară cu oameni așezați la vorbă, drepți la judecată, plăcuți la gândire, de-ți e drag să stai cu ei de vorbă ori să-i asculți“.

Un alt ziarist ardelean, care de asemeni desvoltase la Chișinău în anul 1918 o activitate ziaristică lăudabilă, d.. ■ Dr. S. Bornemisa scria în revista Cosinzeana delà Cluj : „D-l Ghibu, călit în opera de popidarizare și priceput organizator, e o garanție pentru finalul acestei li <... Ar­ delean de stâncă, prin personalitatea sa 'mora._, și prin experiența gazetărească ce și-a asimilat-o în inima Ba­ sarabiei, în Chișinău din 1918, e cel mai îndreptățit a fi conducătorul acestei „Renașteri“ a Basarabiei, de care s’a vorbit într’un timp, și pe urmă a fost inundată de valul miasmatic al politicei... Ardealul întreg salută din tot su­ fletul zorile ~ce încep a. miji la hotarul răsăritean al Ro­ mâniei“. Recapitulând activitatea primului sfert de an de ac­ tivitate a gazetei, d-l Ion Băilă, scria, chiar în coloanele acesteia, următoarele cuvinte: „România Novă“ a dat o strălucită dovadă că, îm 67

vreme ce politica desbină pe oameni, cultura îi strânge .laolaltă și-i înfrățește pentru o muncă comună, unitară. In coloanele ziarului au apărut rând pe rând numele frun­ tașilor din Basarabia, fără nici o deosebire de credința lor politică, literară sau socială. Oameni politici, profeso­ ri, teologi, militari și magistrați s’au strâns în .jurul acestui ziar, ca într’o frățească coloaborare să înceapă marea construcție, atât de necesară pentru Basarabia, care tre­ bue să fie opera culturală. Faptul că intelectualii basa- rabeiri și cei veni ți din Vechiul Regat în Basarabia s’au putut întruni într’o frățească prietenie în .jurul unui ziar înființat și condus de un ardelean, a produs o adâncă im­ presie in toată Basarabia și efectul moral e neprefuit de mare“ V. R. N. ,,e cea mai ideală realizare a publicisticei de azi și e unică în felul ei în toată România Mare“ 2). Dar ce simțiau Basara-benii și Transnistrienii înșiși pe urma reapariției României Nouă, aceasta o vedem din mulțimea de voci de presă și de scrisori, din care cităm numai câteva. Astfel Gazeta împăratul Traian din Tighina scria : „Revenirea la Chișinău a, dascălului ardelean a um­ plut de bucurie inimile tuturor Moldovenilor adevărați, cari au îmbrățișat cu drag „România Nouă“. — Curierul Basarabiei de Sud- din Ismail scria : „La Ismail, primul număr al acestui prețios cotidian -al Basarabiei a fost primit de întreaga intelectualitate cu o vie satisfacție și în reapariția lui vedem cu toții o nouă luptă, o luptă măreață și mult necesară, de care Basara= bia mai are nevoie ca să desăvârșim nu numai unirea po­ litică a tuturor Românilor, dar și închegarea apropierei sufletești între Românii de pretutindeni, apropiere care, să o recunoaștem, a întârziat“.

’) R. N. 9 Aug. 1926. -) R. N. 1 Sept. 1926.

5* 68

Un tânăr medic basarabean, Dr. T. Spoială scria : „In toate satele, pe cari le-am vizitat, am întâlnit, ziarul „România Nouă“, cetit cu mare interes de cătră preoți, învățători și chiar țărani. „R. N.“ este singurul și unicul ziar care, delà Unire încoace a înțeles ce-i trebue- Basarabeanului și cum trebue să se apropie țăranul basa­ rabean“. Iată și cuvintele arhiepiscopului Gurie : „He-am bucurat mult, când am primit primele nu­ mere ale ziarului „România Nouă“. Am tresărit de bucu­ rie, amintindu-ne de vremurile frumoase ale reînvierii și ' renașterii sentimentului național în inimile amorțite și înghețate ale Moldovenilor basarabeni, ca de vremea copi­ lăriei și tinereței noastre din anii 1917—18, când Moldo­ venii din Basarabia, cu un entusiasm de nedesetis, sim- țindu-se eliberați de asuprirea străină, am pus bazele pri­ melor începuturi de viața națională moldovenească-româ- nească. Atunci R. N., care ca un bun prieten a tot ce este su­ flare românească în aceste părți de pământ românesc, ne-a adunat în jurul său, cum adună pasărea puii săi, sub ari­ pile sale, a îndemnat pe cei molatici, a sprijinit pe cei ce se clătinau, a întărit pe cei slabi, a încurajat și a insuflat îndrăsneală în cei'timizi și punându-i la lucru, i-a făcut pe toți să simtă bucuria copilului, care începe a umbla pe picioarele sale proprii, fără sprijinul tatei sau al mamei. A fost un mentor iscusit, care știa să nu^și pună propriul amor în luptă și să-l vadă știrbit în aprecieri și drepturi, ci pentru marea idee a naționalității, a redeșteptării nea­ mului. Iși ascundea ambiția, meritele proprii, „eul“ per­ sonal, ca să câștige pe mai mulți pentru cauza înaltă și măreață care îi sta înainte. Ne bucurăm, ținând din nou în mâni România Nouă, crezând că tot aceleași gânduri și sentimente povățuesc pe directorul ei, de a uni toate puterile intelectuale din Ba— 69

sarabia pentru ridicarea culturii naționale la Moldovenii din orașele și mai ales din satele noastre". Și, în sfârșit, iată ce însemna reapariția „României Nouă“ pentru frații noștri de peste Nistru. Reprezentantul cel mai de seamă al acestora, d-l St. Bulat scria, cu acel prilej următoarele : ..Ziarul „Ardealul“ din Basarabia a fost acela, care . la 1917, a auzit vocea plângătoare a fraților de peste Nis­ tru și a dat semnalul de alarmă... „România Nouă“ a fost bucherită în zeci de exemplare pe malul stâng al Nistru- ■ lui, de cătră acel Români transnistrieni cari cunoșteau franceza sau latina și de cătră unii norociți, cari au avut fericirea să învețe carte românească, fiind în armata rusă pe frontul român. Săltau cetitorii de bucurie, când găsiau printre rândurile acestui ziar scris ceva despre Românii de peste Nistru... > închiderea României Nouă, la sfârșitul anului 1918, a fost stingerea unei stele îndrumătoare pentru transnis­ trieni și idealul lor național a rămas să zacă în uitare. In Iunie a. c. se aprinde din nou făclia „României Nouă“ în Basarabia și problema transnistriană capătă tâ­ râș lumină suficientă pentru a putea pătrunde în conștiin­ ța românească ; iar acei cari au plâns-o atâta vreme, se bucură văzând creșterea posibilității realizării idealului dorit. Pe paginile acestui ziar refugiații transnistrieni își varsă durerile și își descarcă necazurile, ușurându-și prin aceasta sufletele lor. Istoria Românilor de peste Nistru va ști să aducă pe paginile sale, mulțumirile cuvenite acestei .făclii, venite să lumineze malul stâng al Nistrului“.

XXVIII. Tncheiu deocamdată considerațiile în legătură cu ac­ tivitatea desfășurată prin gazeta România Nouă, și mă Întorc la cealaltă activitate pe care am inaugurat-o în 70

Basarabia paralel cu aceasta și care constituie noua fază în care a intrat chestiunea extensiunei Astrei în provincia de peste Prut. Cu toate că ultimul cuvânt al d-lui V. Goldiș fusese că Astra nu-și va întinde activitatea dincolo- de hotarele Transilvaniei, câtă vreme mai are atâta de lucru la ea acasă, —• deși, cum am văzut, acest ultim punct de vede­ re al d-sale era în contrazicere flagrantă cu penultimul și cu hotărârile organelor de conducere a Astrei — d. Gol­ diș, aflând de hotărîrea mea de a merge în Basarabia pe timp de un an de zile și de a-mi relua acolo activitatea întreruptă timp de ani, m’a rugat cu insistență să primesc a fi și exponentul Astrei în conformitate cu ho- tărîrile ultimelor trei Adunări generale. Deși eu, în ul­ timul timp, din cauza lipsei de consecvență și de energie a d-lui Goldiș, militasem pentru punctul de vedere că As­ tra nu trebuie să înceapă în Basarabia o activitate pe cont propriu, am răspuns d-lui Goldiș că, din momentul în care și altfel sunt hotarît să petrec un an de zile în acea provincie, sunt aplicat să iau asupra mea și însărcinarea de „comisar general al Astrei“, dar cu condiția ca să mi se dea depline puteri și absolută libertate de acțiune. D-1 Goldiș, care știa bine ce însemnase activitatea mea odinioară în Basarabia și care văzuse cu ochii proprii Ia Rusalii, 1925, în Chișinău ce legături strânse aveam eu încă cu oamenii de acolo,, a admis imediat, fără nici o discuție, condițiile acestea și, în consecință, cu data de 2 Mai-u 1926 mi-a adresat următoarea scrisoare oficială :

No. 1054'1926. Sibiu, 2 Mai 1926. Domnule Profesor, Avem onoare a Vă face cunoscut, că întru executarea hotărârilor Adunării generale a instituțiunii noastre ți­ nute în 1924 la Arad, iar în 1925 la Reghin, Comitetul 71 nostru central Va numit Comisar general pentru propa­ ganda culturală în cadrele „Astrei“ la frații noștri de peste Prut, și Vă roagă să binevoiți a primi această dele- gațiune și a stărui, cu zelul și priceperea D-voastră recur- noscute, pentru organizarea culturală a fraților basara­ beni, conform normelor fixate de Asociațiunea noastră în statutele și regulamentele sale, iar din trei în trei luni Veți binevoi a raportă despre rezultatul acțiunei D-voastre. Primiți, Vă rugăm, încredințarea deosebitei noastre stime și considerațiuni. (ss) Octavian Rusu (ss) V. Goldiș (ss) Romul Simu vicepreședinte. președinte. secretar. Această scrisoare a Comitetului Central repune che­ stiunea extensiunei Astrei în Basarabia în cadrele fixate de mine prin scrisoarea adresată la 28 Ianuarie 1925 d-lui Goldiș, adecă : 1. ea anulează ultima declarație făcută de președintele Astrei după adunarea delà Reghin și ia prima măsură concretă în vederea organizării Astrei în Basara­ bia pe cont propriu., 2. ea trece peste hotărîrea delà Re­ ghin de a înființa pentru Basarabia posturi de simpli „propagandiști“, și revine la propunerea delegațiunii ex- mise de adunarea delà Arad, de a crea un post cu atribuții cât se poate de largi, pe care-1 intitulează exact după propunerea făcută de mine, și 3. ea îmi lasă toată libertatea de acțiune, pe care i-o cerusem și în Ianuarie 1925 și în Aprilie 1926, neobligân- du-mă la altceva decât să lucrez „conform normelor fi­ xate de Asociațiune în statutele și regulamentele sale“, și. să raportez „din trei în trei luni despre rezultatele ac­ țiunei“. Comitetul nu-mi cerea program de activitate, nici nu-mi punea în vedere nevoia vre-unei aprobări, fie prea­ labile, fie ulterioare, a activității mele, despre care eram dator, doar să raportez la niște intervale foarte mari de timp.. Acum nu mai era vorba, ca la 10 Iulie 1923, să an­ 72 gajez simple convorbiri cu factorii de cultură basarabeni, „având a înainta raport“, ci de o însărcinare propriu zisă în vederea „organizării culturale a fraților basara­ beni“. La scrisoarea Comitetului Central am răspuns afir­ mativ. XXIX. Luând asupra mea întreagă răspunderea pentru noua acțiune îmi dădeam perfect de bine seama ce însemnează ea pentru mine, pentru Astra și pentru Basarabia. Ca unul care fusesem timp îndelungat în strânse legături și cu Astra și cu Basarabia, știam, cât se poate de bine ce trebue și ce pot să dau și uneia și al­ teia. Legând activitatea mea de director de gazetă — și ga­ zeta nu era o simplă „Redacție“ de profesioniști salari­ zați, ci o grupare de oameni adunați în jurul unui steag cu cea mai înaltă semnificație — cu aceea de conducă­ tor al unei acțiuni culturale patronate de cea mai veche .societate și, indirect, de însuș Capul încoronat al țării, e- ram hotărît să conduc și problema culturală a Basarabiei spre un liman priincios și să duc și Astra cu un pas îna­ inte spre acele scopuri pe cari noile împrejurări de. viață națională le impunea în mod imperios. Consecvent acestui punct de vedere, eu n’aveam să inițiez în Basarabia o simplă „propagandă culturală“, nici chiar una din mult trâmbițatele „ofensive culturale“, ci aveam să fac din As­ tra pe deoparte ceeace de atâtea ori se exprimase în „de- sideratele“, în „propunerile“ și în „concluzele” întâmplă­ toare ale binevoitorilor acesteia, —■ adecă un organism yju care inspirându-se din totalitatea vieții naționale și meî- gâncl înainte cu timpul și cu actualitatea, să influențeze sisematic și efectiv întregul domeniu al acelei vieți —, iar pe de alta să fac din ea ceeace Basarabiei în faza de as­ tăzi a vieții ei naționale, îi trebuia anume. 73

XXX. Iu Transilvania se produsese în anii din urmă un remarcabil reviriment în jurul Astrei, grație mai cu sea­ mă conducătorilor Secției medicale a acesteia, cari au pus în discuție largă și solidă chestiunea „noii orientări“ și a „revizuirii programului de muncă“ a Astrei în sensul nu­ mit de ei „biopolitic“. D-1 Dr. I. Moldovan, distinsul igie- nist și profesor la Facultatea de medicină din Cluj sti­ pulase, în studii temeinice, necesitatea adaptării Astrei la noua concepție „biopolitică“, cu care se solidarizase mai cu seamă corpul medical al Ardealului și în vederea că­ reia Secția medicală, în frunte cu președintele ei, d-1 Dr. I. Hațieganu, inițiase o activitate demnă de laudă. După o oarecare propagandă făcută în plenul Secțiilor literare și științifice, conducătorii Secției medicale s’au adresat în­ seși Adunării generale a acesteia făcându-i propuneri con­ crete de „reorganizare a Astrei“, în sensul ca ,,baza între- gei organizațiuni și activități a ei“, să nu mai fie, ca pâ­ nă aci, numai „literatura și cultura poporului român“, ci „grija pentru prosperitatea biologică a poporului nos­ tru și a patriei“. In legătură cu aceasta, vicepreședintele „Astrei“, d. Dr. G. Preda elaborase și tipărise chiar un proiect de reorganizare, iar d-1 P. Suciu, directorul liceu­ lui „Regele Ferdinand“ din Turda și membru în Comite­ tul Central al Astrei, elaborase un proiect de reorgani­ zare a acesteia în legătură cu problemele economice ac- ‘tuale ale neamului și ale patriei. De asemenea scriitorul acestor rânduri pusese în dis­ cuția Secției școlare, apoi a ședinței plenare a Secțiilor, și a adunărilor generale ale Astrei o serie de chestiuni ca aceea a coordonării activității secțiilor, a conducerii lor printr’un organ unitar și a mutării centrului lor la Cluj, apoi chestiunea fuzionării „Fundației culturale Prin­ cipele Carol“ cu Astra, publicarea unei noi ediții, bogat 74

amplificate, a Enciclopediei Române și reorganizarea „As­ trei“ în sensul unei „Academii militante“. Dar toate aceste propuneri au rămas aproape fără nici o influență hotărîtoare asupra mersului general al vieții Astrei. D-l Goldiș, politicos și diplomat, aducea toa­ te elogiile posibile propunătorilor, promițându-le recunoș­ tința întregului neam, dar lucrurile rămâneau de fapt tot unde fuseseră până aci1). Mai mult chiar, unii dintre propunători erau hărțuiți și târîți în interminabile discu­ ții oțioase, cari îi determinau la urmă să-și retracteze chiar propunerile pe cari le studiaseră timp îndelungat și a căror realizare ar fi fost, poatecă, în favorul Astrei.

XXXI. Asigurându-mi ca împuternicit al Astrei, deplina li­ bertate de acțiune în Basarabia, îmi propusesem încă delà început să realizez acolo ceeace în Transilvania mecanis­ mul greoiu al Astrei și mai cu seama atitudinea vecinie ambiguă a președintelui ei, mă împiedecase să realizez. Astfel, > din punctul de vedere al scopului pe care avea să-l urmărească „Astra“ în Basarabia, acesta întrecea prevederile din Statute, confundându-se cu îmbrățișarea tu­ turor problemelor de viață ale provinciei, iar din punc­ tul de vedere al organizării, postulatele accentuate za­ darnic în Ardeal, aveau să fie traduse în viață. Astfel concepută, Astra avea să fie în Basarabia alt­ ceva decât o organizatoare de conferințe, de biblioteci și. de serbări : ea aveâ să fie un solid aparat de studiare și

1) Iată d. e. un extras din Procesul verbal al Ședinței plenare extraordinare ținută la 14 Februarie 1926 în Cluj, în legătură cu o parte din propunerile mele amintite mai sus : „Secțiile, prin graiul d-lui președinte Goldiș, au luat cu multă, plăcere la cunoștință expozeul „semănătorului de idei“ O. Ghi- bu, împreună cu raportul Secției școlare“. (Transilvania 1926,. pag. 506). 75 • de servire a realităților sociale basarabene mergând mâ­ nă în mână cu celelalte organe ale vieții naționale. „As­ tra“, fiind, mai întâi de toate, cetatea solidarității națio­ nale, pe care în Basarabia, vitregitățile vremurilor vechi . și nouă o destrămâseră cu totul, avea să adune la sânul său, nu numai cu numele și prin cotizația lunară sau a- nuală a unor membri strânși cu arcanul, ci printr’o par- - ticipare conștientă la munca ei, pe toți intelectualii din orașe și sate, cari apoi aveau să fie puși la munca sis- - tematică de răspândire a culturii în massele de jos. . „Astra“ în Basarabia n’aveâ să „răspândească“ cu orice preț cultură ; mai întâi ea avea să elaboreze conținutul culturii în sensul specific în care o indicau și o reclamau nevoile sociale din această epocă tulbure. In. consecință, „Astra“ avea să fie, pentru început, o Academie militantă, , care să studieze pas cu pas Basarabia supt toate înfăți­ șările ei și, paralel cu aceasta, să mobilizeze toate ener­ giile pentru rezolvirea cea mai naturală a lor. / In mintea mea aceste lucruri, pe cari le frământasem : timp îndelungat, erau foarte limpezi și pentru traduce­ rea lor în faptă n’aveam nevoie nici de comitete, nici de statute, nici de ședințe cu discuții interminabile, nici de hotărîri, nici de aprobări. Inii trebuiau numai colabora­ tori, în măsura în care ei mă înțelegeau și se simțiau ca­ pabili să meargă în rând cu mine. De aceea, având și ex­ periența cu comitetele inițiate de „Astra“ la Orheiu în . 1'923 și la Chișinău în 1925, n’am vrut să încep activi­ tatea acesteia printr’un apel la masse și prin organiza­ rea unui comitet, ci, pentru început m’am înconjurat nu­ mai de zece oameni, pe cari i-am numit „secretari ai sec­ țiilor științifice-literare“, însărcinându-i să studieze me­ todic problemele basarabene din specialitatea lor. Acesto­ ra le-am atașat ca secretar-general pe academicianul Ște­ fan Ciobănit', care era destinat de mine să-mi ia locul după ce opera va fi, în timp de un an, suficient orga- 76

nizată. Cu ajutorul celor zece secretari am înființat un Buletin zilnic al „Astrei“. care timp de o jumătate de an, până la terminarea primei epoci din procesul de orga­ nizare a „Astrei“, s’a tipărit în „România Nouă", anali­ zând problemele Basarabiei și indicând soluțiile, care a- veau să fie apoi puse în aplicare succesiv, în măsura în care „Astra“ avea să-și înfigă rădăcinile în organismul viu al provinciei. Cu sistemul acesta au început să se realizeze deo­ dată trei idei, cari în Transilvania fuseseră ventilate a- proape fără nici un rezultat concret : 1. Secțiile științi- ce și literare deveniseră ceeace însuș caracterul lor le im­ punea, ele studiau variatele probleme de viață ale Ba­ sarabiei în baza unei idei fundamentalei unitare, indi­ când soluțiile pe cari, la -timpul său organele de condu­ cere ale Astrei aveau să le realizeze, 2. Secțiile, deși încă numai în stare embrionară, aveau o cohesiune organică și o conducere unitară, putându-și determina chiar delà început caracterul de „Academie militantă“ și 3. Prin stu­ dierea unui întreg complex de probleme și prin pătrun­ derea ei zi de zi în conștiința națională ca o necesitate imperioasă a acesteia, Astra devenise o puternică reali­ tate în cadrele vieții naționale generale. Pentru a putea aprecia în deplina ei valoare această operă, las să urmeze aici o înșirare a problemelor stu­ diate de secretarii „Astrei“ și publicate zi de zi în Ro­ mânia Nouă ca „buletin“ al aceleia : In cadrul Secției literare-filologice s’au studiat prin se­ cretarul T. Hotnoț) următoarele probleme : 1. Basarabia în literatură, 2. Folklor.ul basarabean (3 articole), 3. Graiul Românilor basarabeni (3 art.) ; în cadrul Secției istorice, prin d. I. Zaborovschi : 1. Popularizarea istoriei Români­ lor în Basarabia, 2. O instituție de cultură a Statului în Basarabia : Biblioteca universitară centrală (2 art.), 3. Pre­ sa românească din Basarabia în timpul stăpânirei rusești 77

(3 art.), 4. Școala Basarabiei sub stăpânirea rusească (.6 art.) ; în cadrul Secției geografice-etnografice, prin secre­ tarul L. T. Boga : 1. Descoperiri prețioase făcute în Chi- șinău, 2. Problema etnografică a Basarabiei și minorită­ țile, 3. Problema școlară din Basarabia și minoritățile et­ nice (.2 art.), 4. Propaganda culturală și minoritățile et­ nice din Basarabia (.2 art.), 5. Un muzeu etnografic al Ba­ sarabiei, 6. Orașele Basarabiei ; în cadrul Secției științifice, prin secretarul 8. Pamfil : 1. Științele în Basarabia. Si­ tuația lor supt Ruși. Perspectivele pentru- viitor, 2. O in­ stituție de cultură superioară în Ghișinău : Muzeu națio­ nal, 3. Bogățiile pământului românesc : gazul metan, 4. Protecția naturel Ia noi. Ce s’a făcut și ce se mai face ; în cadrul Secției medicale, prin secretarul Dr. C. Ceapă: 1. Politica de stat și biopolitica. Necesitatea unui punct de vedere basarabean, 2. Biopolitica și politica de stat : Moștenirea rămasă debt Ruși, 3. Slăbirea puterii noastre de rezistență în Basarabia, 4. O privire asupra stării să­ nătății în Basarabia ; în cadrul Secției juridice, prin se­ cretarul Eugen Ionescu-Darzeu : 1. Rostul Secției juridice a Astrei în Basarabia. Problemele ei speciale, 2. Istoricul organizării justiției în Basarabia. Tribunalul de lichidare a afacerilor ruse. — Refuzul de a lucra al magistraților și funcționarilor ruși. —■ Organizarea actuală a Justiției. 3. Starea actuală de drept în Basarabia, 4. Legile ruse prin care s’a hotărît în 1812 și după aceea, să se păstreze Ba­ sarabiei caracterul ei național-moldovenesc, adică româ­ nesc, 5. Starea de drept a provinciei noastre sub stăpâ­ nirea rusă. Legea din 29 Februarie 1828, 6. Alte acte oficiale consacrând păstrarea legilor moldovenești, 7. Is- voarele de drept în Țara Moldovei la 16 MaiuJ 1812, 8. Evoluția aplecărei legiuirei moldovenești sub Ruși delà 1812—1818 ; în cadrul Secției școlare, prin secretarul I. Macoveiu : 1. Cultura în Basarabia, 2. O statistică școlară interesantă, 3. Bacalaureatul. — Constatări și considera- 78

tiuni pedagogice ; în cadrul Secțiunei economice, prin se­ cretarul Th. Al. Știrbu : 1. Perspectivele comerțului basa­ rabean: 2. Podgoriile basarabene, 3. Decăderea viticulturii Basarabia, 4. Măsurile ce trebuesc luate pentru promovarea viticulturii în Basarabia, 5. Banca Societății orașului Ghi- șinău, 6. Economiile emgranților din Basarabia, 7. In ce condițiuni trebue făcută reforma monetară (2 art.), 8. Ro­ lul micilor economii în asanarea crizei financiare (2 art.), 9. Organizarea Secției economice a „Astrei“ în Basarabia ; în cadrul Secției tehnice prin ing. St. Nicolae: Șoselele din Basarabia. Reaua lor stare. Cauzele acesteia.

XXXII. Impresia pe care începuturile Astrei în Basarabia au făcut-o în cercurile ardelene ale aceleia, a fost foarte puternică. Comitetul Central se văzu îndemnat să intervie pe lângă Facultatea de Litere din Cluj cu o adresă, în care spunea : „Instituțiunea noastră —- zicea Comitetul Astrei cătră Facultatea de Litere (adresa No. 1380;926) — în dorința de a promova cultura și închegarea sufletului național a fra­ ților din Basarabia, a încredințat pe d. prof D. Ghibu, în calitate de Comisar general al instituției noastre, cu pro­ paganda culturală în această provincie, fiind D-sa unul din acei, cari au lucrat în această direcție cu mult zel și cu multă pricepere. — Pentruca d. prof. O. Ghibu să-și poată îndeplini această misiune și să pună baza temeinică pentru promovarea culturii nationale în Basarabia, avem onoare a Vă ruga să binevoiți a-i acorda un concediu pe anul școlar întreg, 1926/27. — Simultan cu aceasta, Secțiu­ nile ardelene au luat act în cel mai elogios chip, despre activitatea din Basarabia, trimițând din șe­ dința *loi plenară, la Chișinău următoarea salutare telegrafică, iscălită de d. Bogdan-Duică : „Secțiile Aßtnei 79

■ ■salută cu deosebită satisfacție pe zeloșii lor tovarăși din Basarabia, Trăiască !" La rândul său, secretarul Secțiilor scria, într’o dare de seamă despre Ședința plenară ar­ deleană la care „înșiși membrii Secțiunilor s’au prezintat în număr redus“: „Momentul cel mai de seamă din activi­ tatea Astrei în cursul ultimului an pe care l-a amintit Ra­ portul general, a fost împlântarea steagului ei cultural în inima Basarabiei. Delegând cu această misiune pe d. 0. Ghibu, dintre ardeleni cel mai bun cunoscător al stărilor din Basara­ bia, spre care gândul său se îndrepta neîncetat, curios și plin de interes în anii stăpânirii rusești și nostalgic în timpul din urmă, după stagiul de apostolat cultural și național ce și-l făcuse acolo în anii, când s’a început pro­ cesul de transformare a Basarabiei rusești în Basarabia românească, —■ „Astra“ dorește să stimuleze pe Românii basarabeni la o muncă culturală, asemenea cu aceea să­ vârșită de ea pe pământul Ardealului. Sunt semne de iz­ bândă desăvârșită și rapidă. Cei mai buni fii ai Basarabiei s’au strâns în jurul d-lui Ghibu, pornind cu avânt tine­ resc marea campanie der culturalizare în spirit româ­ nesc a populației basarbene“ 1). Un alt ardelean, care cu câteva luni mai târziu avea să devie „secretar general“ al despărțământului București al Astrei, și care în primele trei luni de activitate a a- cesteia în Basarabia, se găsia la Chișinău, ca primredac- tor al României Nouă, putând astfel- să-și dea mai bine seama de situație, — d. Ion Băilă scrie la 9 August ur­ mătoarele : „Trebue să mai semnalez încă un fapt îmbucurător. „România Nouă“ are în fiecare număr un buletin âl As­ trei, în care persoane competente tratează diferite chesti-

1) „Ședința plenară a Secțiilor Astrei“, de Olimpiu Boi- toș, în „România Nouă", 14 Iulie 1926. §0 uni și probleme culturale. Propaganda aceasta începe a da roadele dorite. Zilnic vin la redacție scrisori în care se cer informațiuni asupra acestei societăți și statutele ei. Interesul ce se vădește față de Astra e încă o dovadă că terenul de aici e priincios unei acțiuni culturale sănă­ toase. In astfel de împrejurări Comitetul centred ăl Astrei n’ar mai trebui să stea pe gânduri nici un moment, ci să înceapă, fără amânare, organizarea despărțămintelor sala . și în Basarabia“1'). După șase săptămâni de astfel de activitate, la 29 Iunie, am prezintat D-lui Goldiș la București, un lung raport scris,. în care-i expuneam amănunțit modul în care am început să lucrez și perspectivele acțiunii. După lectura raportu­ lui d. Goldiș mi-a răspuns : „Dragă Ghibule, faci minuni !“ In fața unor astfel de fapte, nu e de mirare că re­ vista Societatea de mâne din Cluj putea să scrie că azi- mâne Astra Basarabeană va întrece pe cea din Transil­ vania...

XXXIII. Efectul acțiunii inaugurate de Astra a putut fi a- preciat mai bine în luna Septemvrie, cu prilejul adu­ nării generale delà Zălau, la care au luat parte un nu­ măr de peste 60 de basarabeni, în frunte cu arhiepisco­ pul Gurie, precum și un reprezentant al Transnistrienilor. Adunarea aceasta a fost socotită de întreaga opinie publică românească, ca un moment de însemnătate is­ torică. D. St. Ciobanu, aprecia astfel însemnătatea ei : ,

D România Nouă, 9. August 1926. 81

„întrunirea delà Zălau are o importanță deosebită, iar în faptul că la acel congres se vor aduna reprezentanții Astrei din Ardeal și din Basarabia, vedem năzuința ge­ nerației noastre de a desăvârși opera celor ce s’au adu­ nat pe Câmpia libertății la 3 Maiu 1848“ 1). Privind însmnătatea adunării din punct de vedere ardelenesc, d. N. Buta, astăzi asistent al Institutului de Istorie națională de pe lângă Universitatea din Cluj, pe atunci redactor la România Nouă, scria : „Analele Asociațiunii vor înregistra în anul acesta un eveniment de importanță covârșitoare : printre cei ce vor lua parte la bucuria sufletească a acelor clipe de re­ culegere și cuminecare cu idealul național, nefalșificat de tulbureala învrăjbirilor trecătoare, se vor ivi, pentru pri­ ma dată în mod oficial, reprezintanții Basarabiei desro- bite. Evenimentul acesta înseamnă, fără îndoială, o pia­ tră de hotar în istoricul Astrei“ 2). înainte de a ne opri la lucrările acestei adunări is­ torice, trebue să spunem că ea eră cât pe-aci să fie o zi ■de doliu și de rușine pentru „Astra“. In adevăr o mare parte din tineretul ardelean din Partidul național, indig­ nată de „trădarea“ comisă cu câteva luni înainte de D-1 Goldiș, care părăsise, într’o formă puțin obișnuită, rân­ durile acelui partid, se pregătea să-i facă acestuia la Zălau, o manifestație ostilă, ca aceea pe care i-a și fă­ cut-o mai târziu, în Iunie 1928, cu ocazia congresului Par­ tidului poporului la Timișoara.. De teama scandalului care se pregăteâ, o mulțime de intelectuali ardeleni s’au ab­ ținut delà participarea la adunare, deși în programul a- cesteia erau și două momente egale prin măreția lor cu cel din 1924 delà Câmpeni, când s’a sărbătorit amintirea

1) Când basarabeanul Al. Russo făcea cauză comună cu Simion Bărnuțiu și cu ceilalți conducători ai Românilor din Ardeal. (România Nouă, 10 Sept. 1926). 2) România Nouă, 2 Sept. 1926.

6 82

lui Avram laiieu : erà adecă, inaugurarea monumentului lui Mihai Viteazul la Guruslăui. și parastasul pentru Si­ mian Bărnuțiu la Bocșa română. Ei bine, cu toate aceste solemnități, nici un singur arhiereu ardelean n’a voit să ia parte la serbări, spre a nu trebui sa fie martor la scandalul ce avea să aibă loc ; serviciile religioase la ocaziuni unice în felul lor, cum e- rau acestea, rămăsese să le facă pur și simplu preoții lo­ cali ! Fiind_ informat din vreme despre cele ce se pregătiau, și având experiența din anul trecut, delà Adunarea din ‘ Reghin, unde scandalul putuse fi evitat numai cu mari greutăți, grație și prezenței Basarabenilor, am făcut toate sforțările pentru a deruta lovitura, care, îndreptată în contra d-lui Goldiș, lovea totuș, de fapt, în „Astra“ și în neamul românesc peste tot. In consecință, spre a nu lăsa serbările fără prezența unui arhiereu, am stăruit pe lân­ gă arhiepiscopul Basarabiei să participe el la serbări, în­ soțit de un cât mai mare număr de Basarabeni. Prezența acestora, eram convins că va împiedeca pe ardeleni delà niște pași ca aceia, pe cari se pregătiau să-i facă. Toto­ dată am aranjat ca 1. P. S. Giirie să comunice telegrafic arhiereilor din Ardeal participarea Sa la adunare, ară- tându-și dorința de a se întâlni cu ei acolo. Totuși, la Zălau n’a apărut nici un arhiereu ardelean, nici ortodox, nici unit. Situația a salvat-o astfel și la Zălau și la Gu- ruslău, arhiepiscopul îndepărtatei Basarabii. Știindu-se eu -câteva zile înainte despre participarea în grup mare a Basarabenilor și a Transnistrienilor, — căci această par­ ticipare se anunțase prin gazete —, cei ce proiectaseră manifestația ostilă s’au văzut nevoiți să renunțe la ea și chiar la participarea la adunare. De aceea, aderenții d-lui Tnliu Maniu, dimpreună cu D-sa, care este președinte al Secției juridice a „Astrei“, n’au participat nici măcar la. actul de pietate săvârșit la mormântul marelui unchiu al 88

.șefului Partidului național, Simion Bărnuțiu, la Bocșa ..română. La Zălau — Basardbenii salvaseră astfel „Astra", și prin ea marele principiu al solidarității naționale, pe care Ardelenii erau gata să-l știrbească și pe unicul teren unde ■ el nu suferise încă naufragiu, pe cel cultural. D-l Goldiș, care știa despre intențiunile adversarilor săi, și care-și reamintea că în anul precedent, la Reghin, pe când D-sa era încă în Partidul național, adversarii lui de acum au ținut lungi consfătuiri în cari au hotărît' să ia atitudini, ostile față de D-sa, venise la Zălau cu . ghiața în sân, hotărît să facă simplu act de prezență. In adevăr, d-sa după ședința de deschidere a și părăsit Zălaul, lăsând conducerea serbărilor în sare.na vicepre­ ședintelui Dr. O. Rusu, care, pentru tot timpul ședințelor, .a oferit fotoliul preșidențial arhiepiscopului Gurie. XXXIV. Revenind acum la lucrările adunării, trebue să re- 'lev faptul că în ședința directorilor de despărțăminte, d. Goldiș a ținut să marcheze în cuvinte hotărîte chestiunea , extensiunei Astrei în provincia de peste Prut. „Am dat — spunea D-sa — toată atențiunea cuvenită problemei extinderei Asociației noastre în Basarabia, unde prin forța împrejurărilor, viața culturală nu s’a ridicat la înălțimea celorlalte provincii. Am trimis în Basarabia pe . unul din cei mai vrednici, luptători pe cari îi avem în Ar­ deal, pe cunoscătorul priceput al tuturor problemelor basa­ rabene, profesorul O. Ghibu, care a răușit într’un scurt timp să înființeze Secțiile literare și științifice basarabene, deschizând astfel orizonturi noi pentru Basarabia și aso­ ciind provincia la nivelul sufletesc al celorlalte provincii. Urmează să fie organizat la Chișinău Palatul Cultural, •care va face ca Astra basarabeană să devină o instituțiune similară celei din Ardeal“1). C „România Nouă", 20 Sept. 1926. 6* 84

lu calitatea mea de comisar . general al Astrei- pentru Basarabia, eu am prezentat Adunării o Dare de seamă specială, tipărită într’o broșură de 1B pagini. îna­ inte de deschiderea primei ședințe, ani cerut d-lui Goldiș ca, contrar obiceiului de până aci, Adunarea să numea­ scă doi raportori ai comisiunii pentru cercetarea Rapor­ tului general, și anume un raportor basarabean care să cerceteze activitatea Astrei în Ardeal, și un raportor ar­ delean, care să cerceteze activitatea Astrei în Basarabia, ceeace D-sa ă și admis, numind pe d-l Dr. Aug. Popa din Blaj pentru Basarabia și pe d-l T. Iacobescu din Ce­ tatea Albă pentru Ardeal. Dar, cu toate că eu prezinta- sem Adunării generale un raport special despre Basa­ rabia, și Raportul general delà Sibiiu se ocupa în trea­ căt de aceasta. Astfel el spunea, printre altele : „Ne simțim datori să accentuăm cu deosebită satis­ facție că, paralel cu activitatea secțiilor noastre din Tran­ silvania, s’au înființat în Basarabia, sub conducerea tri­ misului nostru special, al d-lui membru din Comitetul Central 0. Ghibu, zece secții basarabene. Aceste secții s’au apucai serios de muncă ; publică, la rubrica stabilă zil­ nică din ziarul basarabean „România Nouă“ : Buletinul Astrei articole valoroase din toate domeniile și promit pu­ blicarea a o mulțime de scrieri de propagandă, de nea­ părată trebuință pentru frații noștri din Basarabia“. In cuvântul său de deschidere d. Goldiș, impresionat de prezența în număr așa de mare a Basarabenilor și Transnistrienilor ia această adunare, zicea : „Delegația basarabenilor aduce solia, că în Basara­ bia românească a început o muncă intensă și încordată pentru propagarea culturei noastre naționale. Munca aceasta e condusă de inimosul Român și u- nul din cei mai încercați luptători ardeleni, d-l O. Ghi­ bu, care împreună cu colaboratorii săi, muncește pentru

1) Transilvania, 1926, pag. 410. 85

.legarea sufletească a Basarabenilor cu restul națiunii ro­ mânești de pretutindenea. Alai iri de basarabeni salutăm și pe frații transnis- trieni, cari pe lângă „Astra“ basarabeană au înființat un despărțământ deosebit. Ceeace se face astăzi în Basarabia ne dă tot drep­ tul a prevedea o nouă epocă de glorie în viața Asocia- țiunei'. După d-l Goldiș a vorbit arhiepiscopul Curie, care mulțumi pentru cuvintele călduroase adresate de către pre­ ședintele Astrei, Basarabenilor, arătând că nu este alt mij­ loc de cimentare pentru consolidarea neamului, decât dra- . gostea frățească. Este o neapărată nevoie de a veni în ajutorul Ba­ sarabenilor, cari sub regimul rusesc, fiind lipsiți de drep­ turi constituționale, n’aveau posibiltatea să ducă o luptă /pentru desvoltarea culturii lor naționale. Aduce mulțumite dlui Ghibu, ca comisar general al „Astrei“, care a răușit să strângă în jurul său pe toți intelectualii basarabeni, pentru a înfăptui împreună o operă culturală de o importanță is­ torică. Crede că până la anul viitor organizația basa­ rabeană a „Astrei“ se va consolida și va da roadele cele mai frumoase. Terminând invită Adunarea să decidă ca •viitoarea adunare generală să se țină la Chișinău1). După reprezentantul Basarabiei a vorbit tânărul Sa­ va Țăranu, refugiat din gubernia Podoliei. In cuvinte sim­ ple, cari au înduioșat până la lacrimi numerosul audito­ riu, reprezintantul celei mai îndepărtate și celei mai pri­ mejduite ramuri a românismului, apela ca și concetățenii săi, Ilie Zavtur la 1920 și S. Bulat, la 1925, la Românii li­ beri și în special la Societatea „Astra“, să sară în aju­ torul fraților lui din Republica moldovenească de peste Nistru.

*) România Nouă, 20 Sept. 1926. 86

Supt impresia cuvântărilor reprezintanților Români­ lor de peste Prut și a celor de peste Nistru, a luat cuvân­ tul d. I. Lupaș, membru în Comitetul Central și ministru, al Sănătății publice, care, ca istoriograf al Astrei, a ținut să marcheze adevărata însemnătate a celor două momente, unice în felul lor în istoria acesteia, și anume a organi­ zării Astrei basarabene și a celei transnistriene. Dl Lupaș spunea : „Acum doi ani exprimam la Arad dorința, ca noul președinte înălțat de către Adunarea generală din 1923, cu însuflețire unanimă, în scaunul devenit vacant prin moartea regretatului A. Bârseanu, să aibă tăria de a despica o brazdă nouă în ogorul Asociațiunii și de a deschide o epocă nouă în evoluția istorică a acestei so­ cietăți. După timpul de penetrație lentă, pe care Asociațiu— nea a izbutit să o săvârșească în trecutul ei de peste șease decenii, desfășurând flamura culturii naționale delà Sibiiu până la Sighetul Maramurășului, în împrejurările actuale, schimbate radical și prielnic pentru viața noa­ stră națională, era firesc să urmeze .și epoca ei de expan­ siune transcarpatină. Azi avem mulțumirea de a constata, că expansiu­ nea aceasta e pornită pe calea cea bună a relațiilor fră­ țești de încredere și alipire sufletească reciprocă între fiii provinciilor, cari s’au regăsit în sânul patriei mume. Organizațiile despărțămintelor Asociațiunii noastre au început a consolida nu numai frontul sufletesc delà granița apuseană, ci și pe acela delà granița răsăritea­ nă a României întregite. Am avut zilele trecute prilej să cercetez pe frații noș­ tri din Basarabia și am văzut cu nespusă bucurie, cât de viu este interesul lor pentru problemele „Asociațiu- nii‘.‘, nu numai în Chișinău și Orheiu, ci și în orașele delà periferie, în Tighina și Cetatea Albă, unde orga ni- 87 zarea despărțămintelor ei se găsește pe calea progresu­ lui. A pătruns chiar și peste apa de hotar a Nistrului. La 5 Septemvrie am avut plăcuta surprindere să fiu în­ tâmpinat în gara Chișinăului, pe lângă reprezentanții „As­ trei“ din Basarabia, și de o delegație specială a ..Astrei“ transnistriene. Nu ne îndoim că conducerea centrală a „Asociațiu­ nii“, precum și Comisariatul instituit pentru Basarabia, va afla mijloacele necesare spre a face ca acțiunea aces­ tei societăți de cultură, de educație și de îndrumare în sens național și umanitar să devină cât mai sistematică și de o influență binefăcătoare în toate despărțămintele sale“ „Toți credeam că vor trebui să treacă decenii până ce se va putea împlânta flamura culturală a „Astrei“ în provincia românească de peste Prut. Am fost însă prea pesimiști și iată, astăzi vedem pe frații basarabeni în mijlocul nostru. Adunarea delà Ză­ lau este cea mai importantă din toate adunările Asocia- fiunei. Participarea Basarabiei este un eveniment de im­ portanță istorică“. Trecând la cellalt moment, marcat prin prezența re- prezintantului Transnistrienilor, d. Lupaș își dădea seama de imensa importanță pe care o are acțiunea Astrei asupra fraților de peste Nistru, pe cari i-a îmbrățișat. „Evident — zicea d. Lupaș — că legăturile acestea de ordin sufletesc și cultural cu frații noștri de peste hotare sunt de mare însemnătate, alimentând nădejdea lor în zile mai bune și contribuind la sporirea avanposturilor noastre de apărare națională deahingul granițelor. Dar, firește, cadrele administrative, cari se află acum în curs de înființare, trebuesc întregite fără întârziere cu un conținut real de ordin sufletesc, cu o hrană substanțială.

J) Transilvania, 1926, pag. 544. 88

cu •ajutorul căreia toate celulele acestei vaste organizațiuni culturale să poată funcționa normal, trezind pretutindeni la viață nouă întreg corpul național, chiar și în ținuturile, unde prin concursul împrejurărilor ostile din trecut, câteva părți ale lui au fost ținute timp prea îndelungat în vârsta copilăriei perpetue“ x). In ziua a doua a Adunării a urmat, printre altele, raportul d-lui Dr. Augustin Popa delà Blaj despre acti­ vitatea Comisariatului general pentru Basarabia. Dăm aici rezumatul raportului, așa cum îl găsim în Procesul verbal oficial, publicat în Transilvania. „D-l Dr. Aug. Popa, raportorul comisiunei asupra or­ ganizării „Astrei“ în Basarabia, face un expozeu bineîn- temeiat și însuflețit asupra acestei chestiuni, constatând că această organizare este un nou capitol de bucurie pen­ tru întreg neamul românesc, care vorbește despre marele început în viața culturală a Basarabiei românești. Este vorba, de activitatea secției basarabene, organizată și con­ dusă de inimosul luptător, d. prof. univ. O. Ghibu. ' Arată că gândul de a descălica în Basarabia n’a ve­ nit delà noi, frații basarabeni singuri ne-au chemat. In loc de politica, care desbină și învrăjbește, noi am mers în Basarabia cu steagul culturei, care ne înfrățește. In urma repelatelor cereri, Comitetul central a trimis j- nul acesta ca comisar general pentru Basarabia pe d. prof. Ghibu, mulțumită muncii neobosite a căruia s’a fă­ cut în Basarabia un început de organizare culturala, care promite foarte mult. Gazeta „România Nouă“, or­ ganizată de inimosul comisar al „Astrei“ și care apare în condițiuni excelente, a răușit să trezească interesul viu al intelectualității basarabene pentru problemele „Astrei“. S’au înființat, după modelul secțiunilor noastre li­ terare și științifice, 10 secțiuni basarabene, în cari au

') Ibidem. 69 intrat peste 200 de intelectuali. Aceasta numai în Chiși- nău și într’un timp foarte scurt. In curând comisariatul „Astrei“ va edita uri Calendar pentru popor, de asemenea s’a anunțat apariția ziarului popular „Cuvântul moldovenesc“. Pentru tipar este pre­ gătită o serie întreagă de broșuri din biblioteca „Astrei“ basarabene. Se mai plănuește în Chișinău ridicarea unui Palat cultural, care să rivalizeze cu cele mai splendide palate de acest fel din țară. §i acesta nu e un plan vag. Basa- rabenii s’au pus deja pe lucru. Pentru acest scop I. P. S. Sa arhiepiscopul Curie a donat din mijloace personale suma de 100.000 Lei ca prim început. Coinîsiunea propune ca'un semn de recunoștință pen­ tru venerabilul arhiepiscop al Basarabiei alegerea I. P. S. S. ca membru de onoare al Asociațiunii. Raportorul aduce mulțumiri călduroase tuturor basa­ rabenilor, cari depun o muncă desinteresată pentru pros- perarea neamului și redeșteptarea sufletului țăranului ro­ mân din Basarabia. In sfârșit. Comisiunea care a examinat raportul orga­ nizației basarabene, face următoarele propuneri : 1. Să se ia act de activitatea Comisariatului general în Basarabia, aducându-se mulțumiri d-lui O. Ghibu (a- dunarea face o vie și mișcătoare manifestație de simpatie pentru d. O. Ghibu). 2. Să se declare membri ai Secțiunilor științifice și literare persoanele propuse în raport, dându-li-se puteri depline să întregească secțiunile. 3. ’ Secțiile științifice și literare din Ardeal să dea concursul 1er nelimitat secțiunilor basarabene. 4. In bugetul anului viitor să se prevadă o sumă spe­ cială pentru nevoile „Astrei“ basarabene. 5. Viitoarea adunare generală a Asociațiunii să sa țină în Chișinău. 90

In afară de aceasta, Comisiunea propune întregirea Comitetului central al „Asociațiunii“ prin alegerea d-lui prof. Ștefan Ciobanu, membru al Academiei Române. Adunarea generală ia act cu mulțumită de raportul d-lui Dr. A. Popa, primește în întregime și cu unanimi-? tute toate propunerile făcute de comisiune. Face o călduroasă manifestație Basarabenilor pre- zenți în adunare, după care președintele salută în numele Adunării pe noul membru onorific al „Asociațiunii“, I. P. S. S. arhiepiscopul Gurie, și pe noul membru în Comi­ tetul central, d. prof. Ștefan Ciobanu“ ’). Mai reținem din raportul d-lui Dr. Popa următoarele cuvinte : „Munca pe care o depune astăzi „Astra“ în Basara­ bia, este o muncă de grea răspundere. Este, poate, cea din urmă încercare de a ne apropia sufletește Basarabia. Și, dacă nu vom rău.și, ce facem ? Avem însă toată încrede­ rea, — suntem chiar siguri că vom răuși, că steagul „As­ trei“ va ști să fâlfâie mândru pe plaiurile scumpei noastre Basarabii și să întoarcă fața ei dinspre Orientul slav spre Apusul latin“ * 2). In aceeași zi Cornisiunea financiară, prin raportorul ei Leontin Ghergariu, directorul liceului din Zălau, a pro­ pus ca. în legătură cu raportul comisariatului general pen­ tru Basarabia, să se ia în bugetul Astrei suma de 2’^ milioane Lei pentru Basarabia, — ceeace Adunarea, după o discuție meritorie, a admis cu unanimitate și cu însu­ flețire. Arătându-și unii membri ai Adunării temerea că As­ tra nu va putea face rost de o sumă atât de mare pentru propaganda proiectată de ea în Basarabia, d: N. Bogdan, președinele despărțământului Cluj al Astrei, a declarat că, .

„Transilvania“, 1926, pag. 563. 2) Rontiinia Nouă, 20 Sept. 1926. 91

în cazul acela, Asociațiunea va lua suma respectivă din bugetul ei pentru Ardeal și o va da Basarabiei, care este mai avizată și mal periclitată, totodată. llotănrea aceasta din urmă era o consecință cu to­ tul firească a situației date, mai ales după inconsecvența delà Reghin, unde se proiectase o vastă activitate în Ba­ sarabia, fără ca paralel cu această hotărîre să se fi luat și sumele corespunzătoare în buget.

Basarabeni și Transnistrien! la Zălau. Pr. Timuș, Pr. Danilov, Pr. Gobjilă, Pr. Friptul, 0. Ghibu, I. P. S. Gurie, D na Ghibu, D-na Gobjilă, I. Țăranu.

XXXV. însemnătatea națională a Adunării delà Zălau a fost apreciată de cătră oamenii de cultură în cuvinte, cari me­ rită să fie păstrate și aici. De aceea, vom cita cuvintele publicate în ziarul „Adevărul“ de d. general T. Manolescu, președintele Caselor naționale, al cărui sfat d. Goldiș îl 92

ceruse anume în chestia extensiunei Astrei în Basarabia, invitând'u-1 la o ședință a Comitetului Central, la care fu­ sesem chemat și eu (4 Decemvrie 1924). lată ce spunea -d. gen. Manolescu: „Prezența celor optzeci de Basarabeni, în cap cu ar­ hiepiscopul Gurie, la acest congres al ,Astrei“, înscrie o pagină importantă în istoricul activității „Astrei“, iar mi­ siunea dată d-lui profesor universitar Ghibu, ca șef al acestor activități este o garanție de reușită. Ca unul care știu proporția de real ce trebuie pusă la anume porniri ideale, socotesc de a mea datorie să atrag atenția, că această reușită depinde însă de mijloacele ma­ teriale ce se vor pune la dispoziția „Astrei“ basarabene de către d. Goldiș, nu atât ca președinte al „Astrei“, —> unde nu supt multe mijloace, cât ca ministru al Artelor, ■de unde trebue să dea aceste mijloace, .fără nici un'me­ najament al sistemelor de economie pentru cele bune și risipă pentru cele ascunse“. D-l Iacobescu delà Cetatea Albă spunea : „In zile de sărbătoare, când învățații Ardealului și luptătorii entuziaști ai provinciei ce ne-a adus atâta e- nergie nației noastre, se adună spre a se îndemna și mai mult spre acțiune, vedem cu mândrie setea de viață și ci­ vilizație a neamului românesc ; privim cu încredere în­ făptuirea neîntârziată a visului, ce s’a împlinit, numai din punct de vedere politic : înfrățirea sufletească prin cul­ tură a Românilor de pretutindeni. Adunarea generală din acest, an, la Zălau, a avut prilejul fericit să constate că Asociațiunea a înfăptuit cceace conducătorii guvernelor noastre se străduesc zadar­ nic de opt ani : luminarea satelor basarabene și aducerea lor la. viață înfrățită cu restul populației, ce s’a bucurat de zile mai fericite. Acțiunea „Astrei“ în Basarabia are o semnificație a- •dâncă și o importanță covârșitoare pentru neamul nos- 93-

tru, întrucât culege roade mai curând de cât ne așteptam, datorită perseverenței cu care un trimis al Transilvaniei», d. 0. Ghibu, muncește în provincia de peste Prut. Să aduni 200 de intelectuali ai Basarabiei, cari să în­ demne la viață nouă satele lăsate până aci în părăsire,. ori în ghiarele unor hrăpăreți ce n’au privit niciodată mai departe, de cât meschinul interes personal, e o acțiu­ ne eroică cu atât mai mult, cu cât trebue să lupți cu un. indiferentism acut al acelora, cari n’au avut drept scop de cât prozelitismul politic. Transilvania și Basarabia se înfrățesc prin cultura, și limba românească“. Iar d-1 G. Bogdan-Duică scria : „Grandios a fost focul cu care aia fost întâmpinați Basarabenii. Primirea lor constituie importanța politică a sesiunei acesteia“. Scriitorul Cesar Petrescu, spunea în ziarul Cuvântul delà 22 Sept. 1924 : „Ultima adunare delà Zălau, a pus sub ochii distrați ai lectorilor de gazetă, câteva din străduințele „Astrei“ de a complecta uneori, de a înlocui mai adesea, firava și- discontinua activitate a oficialității. Extinderea „Astrei“ in Basarabia, lăsată în pără­ sire ieri când era gubernie moscovită și devenită ^astăzi pă­ mânt de surghiun pentru deochiații administrației națio­ nale, înseamnă vlăstar nou și tânăr din trunchiul vechiu care nu și-a sleit vigoarea. Sunt înfăptuiri cărora vorbele nu le mai pot adăoga nimic. Și e darul pe care o veche și bună tradiție ardelea­ nă, îl face tuturor guvernelor românești care până acum n’au oferit ținuturilor eliberate fericirea de cât sub forma de sălbatice învrăjbiri și de nesățioase impozite“. Mai dăm aici și cuvintele unui distins intelectual ori­ ginar din Vechiul Regat, care deține de aproape zece ani o situație superioară în magistratura din Basarabia, d. Eu­ 94

gen lonescu-Darzeu, consilier la Gurtea de apel din Ghi- șinău, și unul dintre cei mai devotați pioneri ai „Astrei“ în Basarabia, D-sa scria, după adunarea delà Zălau : „Asociația „Astra“ a binemeritat pentru activitatea sa tre­ cută nu numai delà Ardeleni, dar delà întreaga suflare românească. Această puternică și luminată Asociație își făurește astăzi un unic program de activitate, cerut de nevoile noi­ lor* împrejurări. Acesta tinde să fie noul program de activitate al „As­ trei“. Și cum acest program nu poate și nu trebue să fie al unei singure provincii, „Astra“ Ardealului vine să-1 a- ducă în Basarabia. Aceasta s’a hotărât la Zălau ; aceasta au vrut-o și Basarabenii. Cele două provincii surori, de dincolo de Carpați și de dincolo de Brut, înfrățite din nou prin „Astra“, își dau mâna pentru a da neamului și țării, toată munca, toată priceperea, tot entusiasmul întru rea­ lizarea programului arătat mai sus. Noua și fericita descălecare a Ardelenilor, hotărîtă la Zălau, trebue să trezească, ecouri puternice în Basarabia, ca și pretutindeni, unde Irăesc Bomâni ce-și iubesc nea­ mul pentru el, nu pentru ei“. ’) încă un cuvânt despre zestrea sufletească cu care s’au întors delà Zălau pelerinii basarabeni. Unul dintre ei, în­ vățătorul I. Reveneu din ținutul Sorocii, scria unui învăță­ tor din Sălaj, că s’a întors delà Adunarea Astrei, aducând acasă, ca niște moaște sfinte, o fărâmă din piatra monumen­ tului lui Mihaiu Viteazul delà Guruslău și o mână de ță­ rână de pe mormântul lui Siraion Bărnuțiu delà Bocșa. Apoi, adaoga, la adresa fraților lui din Ardeal :

’) Ma adaogăm cuvintele părintelui I. Moța din Libertatea delà Orăștie : „Un fapt care ridică această adunare peste cele din alți ani e aceea, că din țara-soră, Basarabia, vine de astă- dată la adunarea Asociațiuni un număr mare de cărturari șl popor“. 95

„Doamne, cum aș vrea ca legătura sufletească ce s’a -făurit pe plaiurile mândre ale, Ardealului și mai ales în Zălau, să fie vecinie alimentată de focul frăției adevărate. Sunt în pragul bătrâneții și cu toate acestea, mult aș da ca să am ocazia să fiu la-muncă comună cu D-voastră. Ardeleanul are „ceva“ ce ne lipsește, dacă nu com- plectamente, apoi în mare parte, nouă, Basarabenilor. Sun­ teți mai dârji la muncă și mai curajioși. Toate acestea vă fac mai stăpâni pe situație. D-voastră ați avut izvorul de lumină săpat de Șaguna, — noi am avut izvorul întune- recului ce curge în puhoaie dinspre Răsărit. Deci am fost alimentați nu la fel și de aceea azi, văzându-ne desco­ torosiți de puterea întu.nerecului, ținem să fim în jurul iz­ vorului dătător de viață și cultură sănătoasă națională“. Un alt învățător, cunoscut în mișcarea națională ea un incorigibil idealist și ca un crainic al învierii neamu- lu, poetul G. Tudor din Chișinău, scria cătră Ardeleni : „Vo admirăm pentru sufletul nobil, pentru lupta dăr- să ce ați dus-o și o duceți cu tot ce e rău și dăunător na- țiutiei, pentru mintea limpede, spiritul critic, munca se­ rioasă și dragostea adâncă de neam și avântul spre mai bine, mai frumos. Punem toată nădejdea în voi, fraților de dincolo de munți, în A,stra voastră luminătoare, care de azi e și a noastră. — în fiii ei harnici, cari ni-au< dat mâna de aju­ tor în 1917—1918 pentru a înfăptui Unirea, și cari încă în timpurile grele ale țarismului au știut aprinde luminițe la sate prin cărticele în limba mamei, aduse de mocanii Ardealului. Așteptăm, credincioși ai propășirei, la posturile noa­ stre, comanda“. Și în sfârșit, prefectul județului Soroca, d. Dornescu. originar din Vechiul Regat, îmi scria la 13 Sept 1926, că cercetând pe cei opt învățători din acel județ, cari au par­ ticipat la Adunarea din Zălau, a auzit delà toți ..lucruri 96 nespus de îmbucurătoare : în acest scurt timp ei au învățat să iubească mai mult ce e al nostru, decât în toți ceilalți ani delà Unire“. La rândul lor, alegerea ca membru în Comitetul Cen­ tral a secretarului general .al Astrei basarabene, d. St. Ciobanu și fixarea adunării generale viitoare la Chișinău, erau două fapte, cari indicau în mod cu totul evident ca­ racterul general românesc pe care Astra, după pregătire- de ani de zile, și l-a impus de aci înainte.

XXXVI. După această adunare, pe care istoricul „Astrei“, d. I. Lupaș o socotea, cu drept cuvânt, „cea mai importantă, din Adunările Asociațiunei“, calea de urmat din parte-mi în Basarabia era limpede : aveam să merg înainte pe dru­ mul ce mi-J. croisem și pe care întreaga opinie publică îl găsise cel mai nemerit. Conducerea „Astrei“ îmi confirma și ea — în termenii cei mai entuziaști, credința ei și a opiniei publice. La 9 Oct. 1926 Comitetul Central îmi ex­ prima într’adevăr, printr’o adresă specială „cefe mai vii mulțumiri pentru servicile de până acum aduse Astrei ca comisar general“, încheind adresa cu următoarele cuvinte : „Astra“ se poate felicita că v-a trimis pe D-voastră ca re- deșteptător al vieții culturale în Basarabia. Perseverați pe calea apucată“ ! Și, am perseverat ! Astfel, îndată după adunarea delà Zălau am convo­ cat la Cluj o ședință plenară a Secțiilor științifice și literare din Ardeal, cărora le-am expus pe larg planul meu de muncă în Basarabia, cerându-le în acelaș timp concursul lor sistematic pentru ducerea lui la îndeplinire. Pentru Secțiile ardelene problema colaborării nu se presinta ca ceva nou ; încă cu prilejul ședinței lor plenare din Iunie, ele luaseră cu entusiasm act de activitatea din Basarabia a surorilor lor și abia așteptau ca să li se ceară concur- 97 sul, care li s’a și pus imediat în vedere. In consecință, propunerile mele au fost primite în întregime și ele s’au și realizat într’o măsură considerabilă : șease secții arde­ lene și-au trimis în cursul anului pe reprezentanții lor la Chișinău (cea artistică pe d. T. Brediceanu, cea istorică pe d. Al. Lăpădatu, cea științifică pe d. V. Stanciu, cea me­ dicală pe dd. I. Hațieganu, I. Moldovanu, I. Iacobovici și d. Mănuilă, cea școlară pe scriitorul acestor rânduri și cea juridică pe d. Iuliu Maniu, care în ultimul moment, din cauza îmbolnăvirii grave a Regelui Ferdinand, a fost nevoit să-și amâne conferința anunțată), iar a șaptea, cea tehnică, a colaborat prin articole de specialitate la bule­ tinul Astrei, în „România Nouă“. După înțelegerea luată cu Secțiile ardelene ’), îm­ preună cu d. Goldiș, am trimis cu data de 20 Sept. 1926, celor 200 basarabeni, cari fuseseră declarați membri ai Sec­ țiilor științifice literare din Basarabia, câte o adresă, în care, printre altele, se da „expresiune credinței că prin co­ laborarea prețioasă a noilor ei pioneri din Basarabia, A- sociațiunea va ajunge în curând în situația plăcută de a-și formula din nou atât scopurile, cât și metodele de lucru, în conformitate cu exigențele noi ale timpului“. (Aceste cu­ vinte vizau tendința reorganizării legale a Astrei pe bazele pe cari Adunarea delà Zălau le și ratificase. D-l Goldiș ad­ misese cu entusiasm această reorganizare, care prezintă un mare progres și care devenise realitate înainte chiar de a fi fost legiferată) * 2). La câteva zile după aceasta, cu data de 1 Octomvrie, am trimis apoi, dimpreună cu d. Goldiș, o adresă cătră Primăriile orașelor și cătră Prefecturile județelor din Ba- saabia, în care apelam ca „având în vedere, că organizarea culturală preconizată de societatea pe care avem onoa-

t) Vezi Procesul verbal al ședinței în „Trei ani pe frontul basarabean“, pag. 111 ș. u. 2) Vezi Adresa iscălită de d. Goldiș și de mine, ibid pag. 63,

7 98 , rea a o reprezintă, reclamă, pe lângă sacrificiul devotat al servitorilor ei, și mijloace materiale însemnate“, să în­ scrie în bugetele lor anumite sume de bani pe seama As­ trei din Basarabia, trimițându-le „direct Comisariatului general al „Astrei“, care le va repartiza și între­ buința în conformitate cu nevoile speciale ale acestei provincii“. In adresa din chestiune d. Goldiș, amintea, a- lături de mine, faptul că Astra va ridica un „mare Palat cultural“ în Basarabia și că își va ținea Adunarea gene­ rală la 1927 în Chișinău, — „adunare, care trebuie să fie o manifestare grandioasă a întregului românism în această provincie devenită liberă și menită unei vieți fe­ ricite și glorioase“ 1). In acelaiș timp, Comitetul Central a trimis adrese speciale mai multor Ministere, în care, arătând că Astra s’a extins și în Basarabia și că pentru această operă a luat în buget suma de 21/2 milioane Lei, cerea concursul acelora. Peste câteva zile, d. I. Banciu, cassierul „Astrei“, mi-a comunicat, la Ministerul Cultelor, că a asigurat déjà delà ministere 1.400.000 Lei pentru Basarabia și că speră ca în curând să asigure și restul până la 21/2 milioane. Suma asigurată se repartiza astfel : Cheltuieli de birou 100.000, Salarii 200.000, Biblioteca 3oo.ooo, Muzeul istoric și etnografic al Astrei 300.000, Palatul cultural 500.000. înarmat cu hotărîrile delà Zălau, delà Cluj și delà București, revenind la Chișinău, am procedat la faza a doua a organizării Astrei în Basarabia, prin pregătirea în- ființărei efective a celor zece Secții științifice și literare și prin punerea în lucrare, cu ajutorul lor, a multelor pro­ bleme basarabene, angajând la colaborare toate forțele con­ știente ale provinciei. Urmând pe aceste căi, Comisariatul general izbuti în cursul lunei Octomvrie, să ducă tot mai aproape de reali­

*) Vezi adresa, ibid, pag. 120. 99

zare măsurile preconizate și, la sfârșitul lunei să inau­ gureze apoi în mod solemn și definitiv activitatea Astrei în Basarabia, în condiții mai presus chiar de așteptările celor mai optimiști dintre prietenii Astrei. Colaborarea cui Ardealul începu chiar depe acum ; primii ei crainici fură conducătorii Secției medicale și biopolitice, cari în anul din urmă puseseră atâta inimă pentru angajarea Astrei în sensul programului lor biopolitic. înregistrând acest înce­ put, secretarul Secției medicale ardelene, d. Dr. A. Voina scria. în Societatea de mâne delà 10 Octomvrie : ..Faima „Astrei“ transilvănene a depășit de mult ho­ tarele țării de dincoace de Carpați și când propovăduitorii -săi cei mai reprezentativi au descălecat în noile provincii desrobite, entusiasmul cu care am fost primiți și evlavia cu care am fost ascultați n’au mai cunoscut margini. Opera culturală pe care o desfășoară „Astra“ în Basarabia este mai presus de orice laudă. Datorită omului providențial ■care este Onisifor Ghibu delà Universitatea din Cluj, amba­ sadorul „Astrei“ pentru Basarabia, a înregistrat până a- cum o serie de succese frumoase. Cele 10 secții științifice și literare, constituite după chipul și asemănarea surorilor lor delà Cluj, constituie un nucleu prețios de adevărat pro­ gres românesc. Și, printre acestea, secția medicală și bio- politică ocupă un loc de frunte și se afirmă ca o aniemer- gătoare, dând pildă tovarășelor sale“ Curând după aceasta, în aceiași revistă se scria : „Conducătorii secției medicale a Astrei au plecat în Basarabia pentru a finea conferințe și a pune la curent societatea românească de acolo cu cele mai noi principii de eugenie și biopolitică. In modul acesta se creează le­ găturile culturale atât de necesare între provinciilee româ­ nești. Câțiva medici Basarabeni caută să propage progra­ mul secției medicale a Astrei. Sunt initiative ce merită a fi scoase în relief, căci numai prin ele este posibilă, cunoaște­

i) Dr. A. Voina, în Societatea de mâne, 10 Oct. 1926.

7* 100 rea problemelor capitale ale țării. Apoi numai în felul a- cest a cultura va putea să lupte efectiv pentru introducerea unor noi maniere în viața politică și administrativă a pro­ vinciei atât de nenorocite de peste Prut“ l). Străduințele Ardelenilor nu rămaseră fără ecoul cuve­ nit în rândurile Basarabenilor. Cu data de 25 Oct. d. Ște­ fan Ciobanu, secretarul general al Astrei în Basarabia» aprecia în următoarele cuvinte însemnătatea acestui mo­ ment istoric : „Chestiunea unei societăți mari culturale, care riar abuza de noțiunea de „apostolat“ speculativ, este o chestiu­ ne vitală pentru Basarabia. Peste câteva zile va avea loc în Basarabia consolida­ rea activității Asociațiunii „Astra“. De cinci luni de zile o mână de intelectuali din Chi­ șinău își dă silința să organizeze munca acestei societăți,— de cinci luni de zile în coloanele „României Nouă“ se face o propagandă sistematică neîntreruptă pentru această so­ cietate. Congresul delà Zălau al Astrei din Transilvania, delà care a pornit ideea extensiunei Astrei în Basarabia și cu sprijinul căreia va lucra cea din Basarabia, a dus la rezultate neașteptate în sensul unei colaborări frățești pe terenul cultural... Se face un pas uriaș înainte“ 2).

XXXVII. Inaugurarea activității Astrei în Basarabia s’a făcut la 30 Ocț. — 2 Noemvrie. Programul serbărilor cuprin­ dea : Inaugurarea localului Astrei (într’unul din cele mai frumoase palate din Chișinău), — inaugurarea organului popular săptămânal al acesteia : Cuvântul moldovenesc, — ședința plenară constituantă a Secțiunilor științifice și li­ terare —< și fixarea programului de activitate, — inau-

*) Societatea de mâne, 31 Oct. 1926. 2) România Nouă, 25 Oct. 1926. 101

-gturarea operei de propagandă în vederea înființării Uni­ versității din Ghișinău, — inifiarea fondului pentru Pain­ ful cultural, •—• descinderea în provincie, și anume, deo­ camdată la Orheiu — și apropierea efectivă a Transnistrie- jiilor de „Astra“. Serbările inaugurale aveau să fie prezidate de însuș președintele Astrei, d. V. Goldiș, care veni de astă dată la Ghișinău în niște condiții deadreptul curioase. Deși reu­ nea în persoana sa, pe lângă calitatea de președinte al Astrei, și pe aceea de ministru al Cultelor și Artelor, d. Goldiș veni la marele praznic al Basarabiei, care avea să marcheze o nouă epocă și în istoria Astrei și în aceea a Basarabiei — cu sufletul închis și cu mâna complectamente goală. Uitând marile jertfe pe cari ani dearândul le făcuse .pe altarul societății presidate acum de d-sa, mecenatele ba­ sarabean V. Stroescu, precum și solicitudinea pe care an­ tecesorul d-sale la minister, d. Al. Lăpădatu o manifestase cu fiecare ocazie mai însemnată, d. Goldiș veni la Ghiși­ nău doar ca să facă un fel de act de prezentă. Imobilitatea și totala absentă individuală a președin­ telui Astrei își are explicația sa. La începutul lui Octomvrie, când îi propusesem să vie la Ghișinău și să prezideze serbările inaugurale, d. Gol­ diș îmi răspunse că multele afaceri de stat nu-1 lasă să se deplaseze pentru atâtea zile în Basarabia. Nici chiar la adunarea generală din Zălau dânsul nu putu rămânea decât mai puțin de o zi... După acest răspuns al d-lui Goldiș, eu nu mai con7 tam aproape de loc pe participarea d-sale. Intre aceea, aflându-se la București că, cu prilejul serbărilor din Basarabia vor lua parte activă la lucrările Astrei și conducătorii Secției medicale din Cluj, se născu în cercurile din jurul d-lui Goldiș teama că acești condu­ cători, cari erau bănuiti că alimentează mișcarea tinerilor „chemăriști.“ delà Cluj, cari duceau o campanie extrem de 102 violentă contra d-sale și a partizanilor d-sale politici, vor profita de prezența lor în Chișinău, spre a produce mai ales în rândurile medicilor basarabeni, o agitație politică- similară. De teama aceasta, înainte de serbări s’au pus pe lângă mine din partea oamenilor intimi ai d-lui Goldiș, cele mai extraordinare stăruințe să renunț sau măcar „să amân“ chemarea profesorilor delà Cluj la Chișinău, ceeace eu am refuzat, dând asigurări că voiu împiedeca cu tot prețul în­ trebuințarea Astrei pentru orice scop străin de ea. In fața refuzului meu categoric de a schimba ceva din program,, d. Goldiș se vede că simți necesar să se deplaseze singur, pe cinci zile în Basarabia, spre a neutraliza prin prezența, sa orice acțiune, neplăcută d-sale personal, — acțiune la care sunt sigur că colegii mei delà Cluj nu se gândiseră câtuș de puțin. Așa se explică faptul că d. Goldiș veni la Chișinău și că el veni și cu mâna goală și cu sufletul gol pentru As­ tra și pentru Basarabia. Nici pentru nevoile curente ale Astrei, nici, mai ales, pentru Palatul Cultural, d-sa nu. adusese nici un ban, și nici măcar o promisiune, care să, fi dovedit că d-sa este un bun părinte al Asociațiunii și al Basarabiei. Cu toate acestea serbările inaugurale delà Chișinău au fost, grandioase, și aceasta, nu atât prin fastul 1er, care- a lipsit intenționat, (eliminasem din program și primirile și banchetele și festivalurile), ci prin faptele realizate. Ele au fost pentru Basarabia un prilej de înălțare sufletească cum nu mai fusese altul delà 1917—1918 încoace. Lumea: începuse să simtă cu adevărat că cu venirea „Astrei“ în Basarabia începe, după durerile și umilirile îndelungate pe cari a trebuit să le îndure, o nouă viață de frăție, de dra­ goste, și de — muncă serioasă. Iată cum aprecia I. P. S. Gurie însemnătatea momen­ tului : , ■ 1 103

„Astăzi se inaugurează activitatea „Astrei“ in orașul și provincia noastră. „Astra“ -T— iubita și alintata „Asociațiune“ se așează pentru totdeauna în mijlocul nostru. Basarabia se bucură. Ba se simțea pân’acum obijdui- tă. Ea s’a unit cu Țara-Mamă de bună voie. Aștepta delà ea iubire, dar în loc de laude și netezire pe cap, s’a pome­ nit cu învinuiri, că n’ar fi adevărată româncă, că ar fi cu sufletul bolșevică,... și-i sonțâfă și-i întunecată și nu e vrednică să fie alintată și îmbrăcată în haine de cultură mai strălucitoare. Și ea, de rușine și obidă, își ascundea su­ fletul său departe... se ținea departe de mamă-sa. Vărsând lacrimi amare, gândea în modestia ei, că poate într’adevăr e ceva nepotrivit în înfățișarea ei, după ce atâta vreme a petrecut între străini. Dar precum pe cel orb nu-l învinuesc cu orbirea, — socotindu-o aceasta ca o cruzime fără nume, — așa nici Basarabia n’ar trebui să fie mustrată că a împrumutat ceva delà străini în su­ fletul său. Insă multe năpaste au trecut peste noi ; va trece și a- ceasta... și mama își va recunoaște greșala... „Aștra“ vine să găsească sufletul Basarabiei, s’o în­ curajeze la muncă comună, românească, pentru neam. Basarabia se bucură, se gudură la picioarele ei, și mulțumește... făgăduind devotament și credință culturii nea­ mului, care unește sufletele fraților ce au fost multă vreme despărțiți“. Iată și cuvintele d-lui Șt. Ciobanu : ..Acest eveniment în viata noastră publică constitue o etapă nouă în mersul treburilor din Basarabia. Secțiunile „Astrei“ deschid o cale nouă pentru cunoa­ șterea vieții din Basarabia, — a prezentului ei, a trecu­ tului ei insondabil. Poporul de jos din Basarabia, înfruntând primejdiile, a dus jertfa conservării făpturei noastre nationale, prin 104 sudoare și sânge ; el a legat trecutul cu prezentul; din ne­ norocirile istoriei lui, el a închegat ființa noastră etnică. Trebuie să-1 luminăm, trebue să-1 cunoaștem. Trecutul lui plin de durere, viața lui intimă, sufle­ tească, necesitățile lui de astăzi — iată ce trebuie să preo­ cupe Secțiunile „Astrei“. Se deschide un câmp larg de activitate, de cercetări cu caracter practic și științific. Istoria poporului, datinele și obiceiurile, credințele, durerile și năzuințele, întreaga viață a lui sunt puțin cu­ noscute de noi. Se cere o consolidare a puterilor intelectuale și pentru această muncă mare, „Astra“ nu urmărește numai scopul de a face propagandă culturală, de a lumina, ci și de a studia“. Și acum, câteva cuvinte despre desfășurarea serbărilor inaugurale. Ele au început cu ședința plenară a Secțiu­ nilor basarabene, la care luau parte și reprezintanții Sec­ țiilor ardelene. La începutul ei, arhiepiscopul Gurie a a- dus omagii „M. S. Regelui Ferdinand,, președintele de o- noare, care a binevoit a asculta rugămintea noastră ca să ne trimeată societatea Astra“. .Apoi, d-1 Goldiș ținui cuvântarea inaugurală, vorbind despre Cultura naționa­ lă. In cursul cuvântării, d-sa a spus, printre altele : „In numele acestei idei pentru care am luptat și pen­ tru care venim astăzi în mijlocul D-V., Vă rog stăruitor să dați acestui apostol (arătând spre profesorul O. Ghibu) ajutor necondiționat, ajutorul necesar să facă ceeace și-a pus în gând acest Gheorghe Lazăr al Basarabiei, care se jertfește. Căci, în adevăr, e o mare jertfă, ceeace face el. El a venit cu sufletul curat din Ardeal, căci ne-ați ce­ rut să venim aici și să răspândim razele binefăcătoare ale „Astrei“. Am speranța că el va vedea peste câțiva ani aici în Basarabia, roada muncii și jertfei sale, pe care și eu vreau s’o văd. 105

După d. Goldiș a vorbit reprezintantul orașului Ghi- ■șinău, d-l Dr. I. Negrescu, membru al delegației perma­ nente, care represintase orașul și la Adunarea generală a „Astrei“ ținută la 1925 la Reghin. D-l Negrescu a spus : „Urez, în numele Primăriei, ca aceleași roade, pe cari „Astra“ le-a dat Ardealului, să le deie și Basarabiei, — ca spiritul celor 171 de Români, care la 1860 au răspuns la chemarea lui Andrei Șaguna, să vegheze și la această o- peră de pe plaiurile Basarabiei. Să trăiască „Astra“, — renăscătoarea culturală a Basarabiei !“ Au mai vorbit apoi o serie de oratori în numele di­ feritelor societăți culturale, recunoscând cu toții întâieta­ tea „Astrei“, căreia-i promiteau tot devotamentul, cerân- du-i în acelaș timp sprijinul nu numai moral, ci și ma­ terial ! Un moment însemnat îl formă în această ședință cu­ vântarea d-lui Ștefan Bulat, represintantul Transnistrie- nilor, care în anii 1917—1918 fusese’ sufletul inițiator și conducător al mișcării de redeșteptare națională a frați­ lor de peste Nistru. D-l Bulat, care în timpul din urmă ostenise mult pentru înjghebarea unui despărțământ trans- nistrian al „Astrei“, a spus în această ședință următoa­ rele cuvinte, adresate d-lui ■ Goldiș nu numai ca președinte al Astrei, ci și ca membru al guvernului României libere : „Românii de ßeste Nistru stau de. mai multe secole în negura unei cultuuri străine, care e neprielnică firei lor naționale, dar în această împrejurare ei totuși au putut să-și păstreze limba, obiceiurile și tradițiile naționale. Astăzi, asupra vieții lor se revarsă valul comunismu­ lui, care caută să pervertească sufletul acestei ramure ro­ mânești și să-1 îndrepte pe o cale nepotrivită cu cerințele firii neamului românesc. Acuma România e datoare — ca o adevărată mamă — să-și reîntoarcă fiii din rătăcire, luminându-i prin Aso- ciațiunea culturală „Astra“, cu adevărata lumină de neam și să-i îmbrățișeze cu toată dragostea frățească“. 106

Tot cu acest prilej a apărut întâiul număr din gazeta. „Cuvântul moldovenesc“, ca organ săptămânal al Astrei,. fiind singura gazetă poporală în întreaga Basarabie co­ pleșită exclusiv de presă ruseașcă și evreească, 0 astfel de gazetă a Astrei — pentru Transilvania, formase una din­ tre preocupările mai vechi ale d-lui Goldiș. „O foaie săp­ tămânală cu roiul de enciclopedie actuală, care să lumi­ neze și să dea orientări în fiece chestiune, nu mai poate întârzia“ — zicea, d. Goldiș la 1925, în preajma adunării generale delà Reghin, care avea să-l aleagă pentru a două oară președintele. Totuș, în Ardeal, o astfel de foaie a As­ trei, avea să întârzie mult. In schimb d. Goldiș putu avea, mulțumirea de a o vedea apărând în Basarabia1). In mijlocul unui entusiasm, pe care rar îl poate în­ tâlni cineva în Basarabia, și care îl încălzi pas de pas și pe d. Goldiș, acesta declară constituite Secțiunile științifice basarabene ale Astrei, rămânând ca ele să-și fixeze programul amănunțit de activitate. Țin să remarc împrejurarea că la ședința plenară a Secțiilor a luat parte un număr așa de mare de membri, dintre cei aleși la Zălau, cum în Transilvania nu fusese niciodată cazul, delà 1862 și până la 1926. A doua zi „Astra“, în colaborare cu Universitatea po­ pulară, inaugura în marea Sală eparhială ciclul său de conferințe asupra problemei Universității din Chișinău, ținut de profesori delà cele 4 universități din țară. Confe­ rința inaugurală o ținu însuș scriitorul acestor rânduri1). După terminarea ei, d. Goldiș declară că „Astra“ soco­ tește ca un punct de onoare al activității ei să lupte pe toate căile pentru înființarea Universității din Chișinău și că dânsul speră să aibă fericirea de a putea participa

!) Unde ea continuă până în ziua de astăzi. U Ea a apărut în broșură, ca primul Nr. din „Biblioteca Astrei basarabene, sub titlul : A cincea Universitate a Bomd- niei : Universitatea, din Chișinău. 10F

în curând la’ inaugurarea ei. In aceeași zi, după amiazi^ d. Goldiș asistă, în sala de conferințe a Astrei, la o ser­ bare familiară a Transnistrienilor, botezând, ca naș, fiica, unui refugiat transnistrian, căreia i-a dat numele de „As­ tra“. Tânăra „fină“ a d-lui Goldiș fu înzestrată de socie­ tatea al cărei nume avea să-1 poarte viața întreagă, ca pe. un simbol, cu o sumă de bani, care s’a depus la o bancă: din capitala Transilvaniei. Seara, d. Goldiș a condus în Sala eparhială prima ședință publică a Secției medicale, basarabene unită cu ce ardeleană, — ședință în care au făcut comunicări prețioase dd. Dr. Hațiegan-u, Moldova- nu, Iacobovici și Manuilă delà Universitatea din Cluj. 0 astfel de ședință „Astra“ nu izbutise să ție în Ardeal ni­ ciodată până aci, în tot cursul istoriei sale de aproape trei sferturi de veac.

XXXVIII. A treia zi reprezintanții din Ardeal și din Basarabia, ai Astrei au mers la Orheiu, unde serbările au luat pro­ porții mai mari chiar decât la adunările generale ale As­ trei. Geeace deosebia această adunare de adunările din Ar­ deal, era, pe lângă altele, participarea în număr mare a minorităților etnice basarabene. Astfel, apăruse Ia primi­ rea reprezintanților Astrei, întreaga comunitate izraelită precum și numeroasa comunitate lipovenească, cari au fă­ cut declarații de loialitate cu totul neobișnuite în Transil­ vania, unde nu s’a pomenit nici o singură dată să fi a- părut Ungurii sau Sașii și să facă declarații de loialitate față de cultura românească. Prezența Evreilor și a Lipo­ venilor Ia Orheiu m’a făcut să înțeleg și mai bine că în Basarabia chestiunea minorităților etnice se prezintă în condiții cu totul deosebite decât în Transilvania și că față de ea „Astra“ trebue să ia neapărat o atitudine binechib- zuită. Consecvent acestei convingeri, mai târziu când a. 108

început activitatea propriu zisă a Astrei în Basarabia, eu, prin mijlocirea Secției etnografice, am -și îmbrățișat che­ stiunea minorităților în forme și mai concrete decât o fă­ cusem până aci la „Buletinul Astrei“, prin judicioasele con­ tribuții ale d-lui L. T. Boga. Partea întâia a serbărilor a avut loc în curtea cate­ dralei Orheiului, ctitoria lui Vasile Vodă Lupul delà 1643, unde s’a făcut primirea oficială prin cuvântarea d-lui D. Tiron, președintele Tribunalului și în acelaș timp și al Ateneului popular local, și prin inaugurarea celor 5 bi­ blioteci de modeldonate de Astra comunelor Bravicea, Ciocâlteni, Cobâlca, Olișcani și Chiperceni. — Iată ce spu­ nea printre altele d. Tiron și ce însemnătate deosebită a- tribuia D-sa descălecării Astrei la Orheiu : „In aceste momente de entusiastă înălțare sufletească îmi vin în gând următoarele versuri ale unui #oet basa­ rabean : Din Ardealul cel bătrân Se aduce mângâerea Sufletului de Român Și cu drept cuvânt, căci precum în 1917, focul sacru al naționalismului ardelean, a încălzit sufletul tinerilor ba­ sarabeni și le-a dat avântul cel mare pentru unirea po­ litică a Basarabiei cu țara mumă ; așa acum, după 8 ani de la unire, vin să cultive aceleași suflete, pentru înfăp­ tuirea celei mai sfinte uniri, unirea sufletească. Precum atunci Ardelenii, ori unde se găseau, purtau făclia unirii, cu sfințenie și cu un devotament demn de trecutul strămoșesc al nației române ; așa acum Ardelenii

D Cu toate cărțile legate, catalogate și aranjate în du­ lapuri. Aceste biblioteci aveau să fe o neînsemnată revanșă a Astrei, pentru cele 3000 de biblioteci poporale ardelene, înfiin­ țate între anii 1913—1920, cu banii oferiți Astrei de V. Stroescu. Ele, de altfel, erau în cea mai mare parte Obținute în dar delà Fundațiunea Bibicescu din Craiova. 109 purtători ai făcliei culturei, vin în Basarabia pentru a. lumina bezna satelor și a pregăti urnirea sufletească. Precum atunci, tinerii ardeleni pe care soarta i-a aruncat ca prizonieri în Rusia, s’au grupat în jurul ga­ zetei „Ardealul“, apărută în Chișinău, devenită mai târ­ ziu „România Nouă“, în scopul redeșteptării sentimentului național, tot așa acum Ardelenii, prin solul lor „Astra“, vin prin neobositul și priceputul lutător O. Ghibu — care- a știut să grupeze în jurul său și în jurul celor două jur­ nale „România Nouă“ și „Cuvântul Moldovenesc“, toată inteligența basarabeană — vin să împlânte o viață nouă, să aducă acea mângâiere pe care poetul o evoacă pentru sufletul românesc al acestei provincii. Și precum atunci (la 1917) Aredalul a ajutat în­ făptuirea Unirii politice, ajută acum înfăptuira unirii su­ fletești, singura în stare să facă din țara românească o- țară puternică înlăuntru, temută și respectată în afară. Către D-v. soli ai culturii, ai sufletului românesc, speran­ țele tuturor ne sunt îndreptate și așteptăm ca, măcar a- cum, în ceasul aproape de pe urmă, să înfăptuiți D-v. ceeace alte societăți culturale și alți factori n’au putut înfăptui“. Pe ziua de 1 Noemvrie, când au avut loc serbările din Orheiu era convocat și consiliul județean în adunarea a- nuală, spre a desbate nevoile județului. Ca unul care în acea vreme eram senator al consiliilor comunale și al con­ siliului județului Orheiu aranjasem așa, ca această ședin­ ță să se țină în colaborare cu Secțiile Astrei, având să discute o problemă economică de mare importanță pentru județ și anume canalizarea râului Răut, care aduce mari pagube economiei și sănătății populației. La această șe­ dință comună, a Consiliului județean cu Secțiile științi­ fice și literare ale Astrei, invitasem și preoțimea și învă- țătorimea din județ, care a și apărut într’un număr im­ punător. Pot să afirm că numai la adunarea generală delà. 110

1905 (Sibiiu) și delà 1911 (Blaj) a Astrei am văzut adu­ nată atâta preoțime, câtă am văzut cu prilejul amintit la Orheiu. Ședința s’a ținut în sala cea mare a Tribunalu­ lui, care a fost absolut neîncăpătoare pentru mulțimea de intelectuali și de norod, care venise la adunare. In ședință au vorbit președintele Consiliului județean, d. Al. Smolenschi, d. Goldiș, I. P. S. Gurie, apoi am des- voltat eu chestiunea canalizării Răutului din punct de vedere economic, după care d-1 Dr. Hațieganu a vorbit pe larg despre „Malarie“, în legătură ou ravagiile Rău­ tului, concludând la necesitatea canalizării râurilor nu numai din motive economice, ci și din motive sanitare. A avut apoi loc conferința d-lui Dr. Iacobovici despre „Ad­ ministrația comunală și județeană în raport cu sănăta­ tea publică“ (erau de față și notarii comunali și medicii de plasă din întreg, județul), după care avea să urmeze o conferință a d-lui Goldiș despre „Ce e Astra“. Dar d. Goldiș, constatând că participarea publicului orheian în așa de mare număr și atenția neîntreruptă cu care a urmat discuțiile și conferințele delà început până la sfârșit1), sunt o dovadă că acest public știe foarte bine „Ce e As­ tra“, s’a rugat să fie dispensat de a mai ținea conferința, scuzându-se înaintea publicului întreg c!ă „este pentru întâia oară când nu execută, la „Astra“, ordinele d-lui Ghibu“. Căci — spunea textual d-isa, —■ „trebue să declar nici, că eu la „Astra“ în totdeauna ascult și execut fără nici o discuție poruncile d-lui Ghibu“. Totuș, conferința anunțată odată în program s’a ținut ; d-1 Goldiș, care se scuza că este și cam obosit, a fost înlocuit prin scriitorul acestor rânduri. încheierea serbărilor din Orheiu a format-o Concer­ tul dat de d-na Veturia Ghibu, în folosul Palatului Gul-

r) In Ardeal, conferințele și desbaterile la Adunărilb ge­ nerale ale Astrei au loc adeseori în fața unor săli pe jumă­ tăți-! goale. Ill lural din Chișinău. întreg venitul acestui Concert a fost, in adevăr, transpus Comisariatului General al Astrei, care ■cu acesta a pus baza fondului Palatului cultural, menit să fie centrul întregei activități culturale a Astrei )* din Basarabia. In ziua a patra, d. Goldiș, însoțit de I. P. S. Gurie, ■de scriitorul acestor rânduri și de alte câteva persoane, a mers în satul Isacova, unde s’a ținut cu întreg poporul o adunare improvizată a „Astrei“, cu care prilej, după ■cuvântările celor de mai sus, s’au împărțit celor prezenți broșuri din Biblioteca poporală a Astrei și „Cuvântul mol­ dovenesc“. XXXIX. Nu vom insista asupra însemnătății serbărilor din Basarabia, arătând impresiile și convingerile noastre per­ sonale, nici nu vom reda toate vocile de presă, ci vom înregistra cronicele scrise de ziarul „Cuvântul“ din Bu­ curești, Societatea de mâne“ din Cluj, și mai ales artico­ lul editorial al gazetei germane din Tarutino : „Deutsche Zeitung Bessarabiens“ din 8 Noemvrie. Iată ce scria cu acest prilej Cuvântul : „După o pregătire de opt luni de zile „Astra“ își face intrarea în Basarabia. Pentru viața culturală a Ba­ sarabiei faptul constituie un eveniment și nici nu se putea alege un mai bun sol pentru trezirea conștiinței naționale și, prin aceasta, pentru desvoltarea culturală.

*) Conform adresei din 23 Oct. 1926 a Comisariatului general cătră Primăria municipiului Cluj, acest Palat este proiectat să fie „cea mai marș și cea mai frumoasă clădire de acest gen din întreaga tară ; ea va cuprinde Muzeul etnografic, is­ toric și artistic al Basarabiei, Biblioteca centrală, cu săli de lectură pentru cărți, reviste și ziare, Biblioteca pentru mun­ citori și copii, Sală și grădină de cinematograf, Sală pentru conferințe, concerte și baluri, Sală pentru expoziții, Birourile societății Astra și ale diferitelor Societăți culturale și filan­ tropice din Chișinău, eventual chiar și Arhiva Statului“. 112

Ideea extensiunii „Astrei“ în Basarabia s’a ventilat. prima dată în mod serios, odată cu înființarea, de către- d. O. Ghibu, a ziarului România Nouă din Chișinău ; în paginile căruia se discutau, sub rubrica : Buletinul „As­ trei“, toate problemele interesând Basarabia. Iar recentul congres delà Zălau, la care au participat delegații Basa- rabenilor și ai Românilor transnistrieni, a hotărît rea­ lizarea. ideei“. Mai înregistrăm aici și un glas din Ardeal despre- serbările delà Chișinău : „Abia s’au strecurat doi ani de când I. P. S. Gurie a cerut, la serbările delà Câmpeni, descălecarea Astrei în Basarabia și azi putem afirma, că noua ramificație a instituției culturale din Ardeal și-a croit drum larg și si­ gur in conștiința publică basarabeană. Dupăce, printr’o tenace muncă zilnică în coloanele ziarului „România Nouă“ și prin stăruitoare îndrumări individuale, d. 0. Ghibu, comisarul general al Asociației noastre în acele părți răsăritene a izbutit să organizeze toate secțiile de pro­ pagandă culturală, mai dăunăzi (30—31 Oct.) ne-a pus în fața unui nou fapt împlinit. In prezența d-lui ministru V. Goldiș, președintele Asociației, la un moment, când Secția, medicală și-a trimis acolo primii conferențiari (Dr. Hație- ganu, Dr. Iacobovici, Dr. Moldovanu ș Dr. Manoilă) într’un palat din centrul capitalei basarabene s’a inaugurat noul local al Astrei, într’e atmosferă de înalt patriotism și de rodnică însuflețire românească. Acest act de o deosebită importanță istorică nu poate scăpa nici unui suflet român doritor de a vedea îndreptate cât mai curând neajunsurile dintre Prut și Nistru. Căci această -serbătoare național- culturală înseamnă două lucruri : 1. că Chișinăul bizar și cosmopolit al speranțelor rusești de ieri apune încetul cu- încetul și 2. că importanta așezare orășenească de pe ma­ lurile Bacului se transformă, după perioada de pocăință prin care trece, în ceeace trebue să fie : în focar de con- 113

șt miță românească, asumându-și misiunea istorică pe care i-o indică noua poruncă a vremurdor“ x). lată ,«i cuvintele ziarului german din Tarutino : „Zilele din urmă au adus Basarabiei noastre un mare eveniment, care ne umple inimile de bucurie și pe care îi salutăm în modul cel mai călduros : „Astra“ a venit în Basarabia și și-a fixat sedii permanente la Chișinău și Orhei... La Chișinău și Orhei au avut loc mari serbări de inaugurare, la care' a asistat și ministrul cultelor d. V. Goldiș, și care prezintă fără îndoială o piatră marcantă în viața spirituală a patriei noastre. In fruntea mișcării stă d. profesor 0. Ghibu, care printr’o muncă neobosită și regulată a pregătit terenul pentru punerea pietrei fundamentale a „Astrei“, care a a- vut loc acum. Conștiinciozitatea serioasă și înțelegerea istorico-so- cială în toți pașii pe care i-a făcut până acum „Astra“ în Basarabia, ne surprind în mod plăcut și aceleași ca­ lități ne vorbesc din coloanele ambelor ziare „România Nouă“ și „Cuvântul Moldovenesc“, cari au adus un spirit cu totul nou în viața presei din provincia noastră. Ca cetățeni credincioși patriei, noi avem toate mo­ tivele să fim mulțumiți cu lumea ideilor pe care „Astra“ o aduce în provincia noastră, căci vom profita de pe ur­ ma ei. Spre fericirea tuturor straturilor populației s’a is­ prăvit acum cu obiceiul de a considera Basarabia numai ca un măr de discordie pentru partide. Peste Prut trebue să se dureze punți culturale, spi­ rituale, însă trebue ținuți departe de aceste punți acei cari vor să le întrebuințeze ca porți de invazie pentru poftele lor personale hrăpărețe.

1) Societatea de mâne, 7 Noemvrie 1926.

8 114

Salutăm faptul că d. prof. Ghibu și presa condusă de d-lui au ieșit pe câmpul de luptă ca să păzească credin­ cios punțile și ca să dea înapoi cu mână tare pe aceia cari, din considerații politice meschine sau din dorul de aventuri vor, să strice relațiile bune între Basarabia și Țara-Mamă. Numai printr’o îngrijire afectuoasă a vieții spirituale comună în fie care din diferitele părți ale țărei, numai prin formarea și complectarea relațiunilor lor sufletești, precum și prin respectarea reciprocă a tradițiilor istorice, se pot crei-a legături și chezășii, cari fac un stat solid și puternic. Nu de o simplă împărțire în diferite tabere politice e vorba, ci de o încadrare a tuturor -spiritelor în menta­ litatea politică a României Mari. Aceasta trebue să fie cel puțin pentru Basarabia firul conducător al tuturor cercurilor care cugetă politicește, și daca „Astra“ și oamenii ce stau în fruntea ei merg desinteres-at pe această cale, amintirea ei va fi binecu­ vântată în istoria Basarabiei. Suntem convinși că „chestiunea Basarabiei“ ce apasă atât de greu asupra politicei noastre externe, ar fi fost de mult rezolvată spre mulțumirea tuturor, dacă lipsa de judecată a gospodăriei partidelor nu ar fi făcut din ea o chestiune de politică internă. In momentul când aceasta din urmă va dispărea delà suprafață, rezolvarea ' celei dintâiu nu va mai întâmpina nici o greutate“. Am citat acest articol -ca o confirmare definitivă a convingerilor exprimate mai înainte de I. P. S. Gurie', dd. St. Ciobanu, E. Darzeu, I. Negrescu, D. Tiron ș. a., că descălecarea Astrei în Basarabia nu era pur și sim­ plu un act de extensiune obișnuită a vechei societăți în regiuni noi, ci însemna începutul rezolvării normale a gravei probleme a Basarabiei, pe care nici una din meto- 115 dele întrebuințate până aci nu au putut-o duce la bun sfârșit. XL. Dupăce Adunarea generală din Zălau a proclamat mem­ bri ai Secțiilor științifice și literare basarabene pe cei două sute de inși propuși de Comisariatul general, — dupăce d. Goldiș și cu mine am anunțat despre acest fapt, pe toți aceștia —• și dupăce la Chișinău d. Goldiș a declarat sec­ țiunile legal înființate, a rămas ea acestea acum să se constituie în conformitate cu Regulamentul, să-și fixeze programul general și special de activitate și să procedeze apoi treptat-treptat la realizarea lui. In cursul lunei Noemvrie acest lucru s’a și dus la în­ deplinire : membrii singuraticelor Secțiuni s’au întrunit, și-au ales biroul și și-au fixat programul general de ac­ tivitate precum și programul realizărilor imediate. După activitatea desvoltată timp de o jumătate de an de cătră secretarii Secțiilor, această operă n’avea decât să continue, să lărgească și să adâncească problemele deja inițiate. Grupând în cadrele lor pe toți oamenii de specialitate din Basarabia în scopul sesizării problemelor locale și actuale, în strânsă legătură de necesitățile elementului ma­ joritar al provinciei și ale Statului român, Secțiile și-au fixat dintru’nceput programe de realități sociale, cari în­ treceau orice fel de programe de „ofensive culturale“ sau de „campanii de propagandă“. Din înșirarea problemelor pe cari singuraticele Secțiuni, sub conducerea directă a comisarului general, s’au angajat să le îmbrățișeze spre studiu, spre răspândire și spre promovare, se va vedea ce au izbutit să devie ele încă delà începutul fazei a doua a evoluției lor. Secția medicală și biopolitică, la a cărei zămislire au participat înșiși conducătorii Secției respective ardelene, și-a luat asupra sa întreg programul delà Cluj, cu adap­ tările necesare pentru Basarabia. Astfel, înainte de orice s* 116

„propagandă“, ea și-a propus să inițieze o serie de studii locale în care, ca un fir roșu, să se sublinieze raportul între problema pusă și între prezentul și viitorul biologic al Națiunei. Abia aceste studii aveau să dea fundamen­ tul real pentru activitatea Secției medicale și chiar și a celorlalte Secții. In consecință, ele aveau să se studieze : si­ tuația demografică a Basarabiei, — Bazele organizației ser­ viciului sanitar supt Ruși, pe timpul autonomiei Basara­ biei și supt regimul actual, —• Diferitele plăgi sociale din. Basarabia : Pelagra, Bolile de ochi1), Alcoolismul, Tu­ berculoza, Malaria, Cancerul, Bolile contagioase — Pro­ blema asistenței medicale și sociale în mediul orășenesc și în cel sătesc, — Natalitatea și mortalitatea infantilă, —■ Problema protecției mamei și a copilului, — Medicina em­ pirică și metodele de tratament empiric la sate. Secția social-economică propunându-și să îmbrățișeze, în scop de a le studia, discuta și răspândi, toate proble­ mele economice ale Basarabiei, ș’a subîmpărțit delà înce­ put în 6 subsecțiuni : agricolă, comercială, industrială, fi­ nanciară, cooperativă și a învățământului comercial. In consecință ea a pus o serie de probleme ca : Educația e- conomică, în primul rând a intelectualilor (câtă nenorocire aduc țării politicianii de fraze, cari rezolvă marile proble­ me economice ale Statului, fără să aibă nici o idee des­ pre adevărata lor natură !), Crearea unei Facultăți de a- gronomie la Chișinău, Reforma monetară, Chestiunea cre­ ditului și a dobânzilor, Intensificarea producției agricole, Măsuri pentru desvoltarea industriei agricole, Nouile de- bușeuri pentru producția basarabeană, Naționalizarea co­ merțului, industriei și orașelor basarabene, Reglementarea culturel floarei soarelui, ș. a.

1) După constatările făcute în acest punct, în Basarabia sunt 30 cazuri de trahomă la 10.000 de locuitori, în vremece în restul tării sunt numai 4 cazuri la acelaș număr de locuitori. O. urmare a vecinătății stepei rusești ! 117

Secția tehnică, pornind pe deoparte delà marea în­ semnătate a Basarabiei din punct de vedere economic, po­ litic și militar — ca provincie situată în vecinătatea celei mai mari și celei mai periculoase dintre țările europene, iar pe de alta delà situația primitivă în care se găsesc aci aproape toate problemele de ordin tehnic, a hotărît să ur­ mărească în mod sistematic educația tehnică a masselor de sus și de jos, descoperind, studiind, popularizând și pro­ movând diferitele probleme tehnice ale Basarabiei. Astfel Secția și-a propus să îmbrățișeze următoarele probleme : Șoselele și Căile ferate din Basarabia, Navigabilitatea Pru­ tului și a Nistrului, Canalizarea Bâcului, a Băutului ș. a., Crearea portului maritim la Jebrieni, Chestiunea Del­ tei, Chestiunea irigațiilor și regimul apelor, Industriali­ zarea Basarabiei, împădurirea Basarabiei, Chestiunea poș­ telor, Chestiunea Palatului Cultural din Chișinău, Lacu­ rile sărate din Sudul Basarabiei, Noul sistem de distri­ buire a fabricatelor monopolizate în Basarabia, Industria­ lizarea produselor agricole, Desvoltarea arhitecturală a o- rașelor basarabene, Exploatarea literaturii rusești de spe­ cialitate, ș. a. Secția științifică și-a pus ca una dintre problemele cele mai importante lămurirea și rezolvirea penibilei che­ stiuni a Calendarului, care are repercusiuni deadreptul extraordinare asupra ansamblului problemei Basarabiei. Organele de conducere a Statului nu și-au dat la vreme seama de consecințele pe cari reforma Calendarului le poate avea asupra unei poipulațiuni complet ignorante în chestiuni de știință și de progres, și au rezolvit-o înainte de ce s’ar fi asigurat de bazele răușitei. Consecința a fost că, în urma lipsei de pregătire, Moldovenii din Basara­ bia, cari în 1917 adoptaseră în locul alfabetului rusesc, socotit ca sacrosanctă temelie a pravoslaviei, — alfabetul latin, —■ cari renunțaseră la împăratul socotit ca locții­ torul real al lui Dumnezeu, înlocuindu-1 cu respublica, și 118 cari în 1918 renunțaseră la slobodă, unindu-se cu o țară., monarhică, — acești Moldoveni au făcut din chestia Ca­ lendarului o chestie de credință religioasă, agitându-se pe tema ei într’o formă, care reamintește Evul mediu. Secția științifică a luat asupra sa marea sarcină de a readuce chestia Calendarului în cadrele ei firești, făcând din ea o simplă chestie de știință. In acest sens ea a angajat o ac­ tivitate complexă, despre care se vorbește la alt loc al a- cestei cărți. Mai departe Secția a luat în programul său chestiu­ nea înființării unei Facultăți de șt'iințe la Chișinău, Pro­ blema popularizării științelor în Basarabia, Studiile știin­ țifice făcute asupra Basarabiei până la 1917, Bogățiile naturale ale Basarabiei, Flora și fauna ei, Bogățiile ei piscine, Oscilațiile climei din Basarabia în timpurile geo­ logice, Clima actuală a Basarabiei, Urmele omului preis­ toric în Basarabia, ș. a. Secția geografică-etnografică și-a propus inițierea al­ cătuire! monografiilor sătești menite a descoperi cu dea- mănuntul și sistematic viața Basarabiei, — culegerea de fotografii reprezintând tipuri, obiceiuri, locuri, monumen­ te și lucruri caracteristice din viața Basarabiei. Acestea din urmă având să servească la alcătuirea unui Album și la îmbogățirea Muzeului etnografic al Basarabiei. Mai de­ parte, Secția avea să studieze, supt raport etnografic, cele două ramuri ale Românismului de peste Prut și de peste Nis­ tru, precum și diferitele naționalități cari locuesc în Ba­ sarabia : Ucraineni,, Ruși, Lipoveni, Bulgari, Armeni, Gă­ găuzi, Greci, Nemți, Polonezi, Evrei și Țigani. Studiul a- cestora se va face și prin colaborarea oamenilor de spe­ cialitate din sânul lor. Secția istorică și-a propus să alcătuiască, prin cola­ borarea tuturor celor chemați, monografia istorică a eve­ nimentelor din 1917—1918, precum și o lucrare asupra mișcării naționale a Românilor de peste Nistru. Apoi pro­ 119 bleme ca : înființarea Muzeului istoric al Basarabiei, Mo­ nografiile istorice ale orașelor și, satelor, mănăstirilor și ce­ tăților, Publicarea documentelor istorice basarabene, Stu­ dierea literaturii istorice rusești referitoare la Basarabia, Mișcarea religioasă a Românilor din Basarabia (Inochen- tismul). ș. a. Secția juridică și-a propus să se ocupe cu chestiuni de Istoria dreptului în Basarabia, iar în vederea unei acti­ vități care să atingă direct toate domeniile vieții publice și cetățenești și-a propus să alcătuiască un Chestionar, în baza căruia să se poată aduna materialul necesar pentru cunoașterea cât mai exactă a situației problemelor, cari intră în sfera ei de activitate. Secția literară și filologică și-a propus să studieze ur­ mătoarele probleme : Literatura românească în Basara­ bia supt Ruși, Literatura basarabeană delà- 1918 și până astăzi, Scriitori moldoveni în literatura rusească, Scriitori ruși în și despre Basarabia, Literatura rusească în ro­ mânește, Literatura românească în rusește, Literatura po­ porală basarabeană, Influența limbei rusești asupra celei moldovenești vorbită în Basarabia, Literatura românească în Bucovina și Basarabia supt stăpânirea străină, Pușkin în literatura română, Limba și literatura română la Ro­ mânii de peste Nistru. Secția artistică și-a propus colecționarea folklorului muzical al Basarabiei și a artei țărănești (covoare, cusă­ turi, sculpturi etc.), cari voir trebui conservate în secția artistică a Muzeului din Palatul Cultural al Astrei din Chișinău. Apoi alcătuirea unui Poem muzical-etnografic basarabean, ca acela ardelean al d-lui T. Brediceanu, Stu­ dierea motivelor românești vechi în Basarabia, organizarea de expoziții cu artiști basarabeni, apoi de expoziții româ­ nești retrospective și contemporane, încurajarea prin pre­ mii a artiștilor basarabeni, înființarea unui Cor, a unei Orchestre simfonice și a unei Opere naționale, ridicarea de « 120

statui cari să puie în lumină valorile naționale ale Ro­ mânismului ș. a. Secția școlară, în așteptarea unei reorganizări în sen­ sul de a deveni o Secție filosofică-pedagogică, cu trei sub- secții : filosofică, religioasă și pedagogică, și-a pus ca pro­ bleme apropiate : Chestiunea înființării unei Universități la Chișinău, îndrumarea tineretului basarabean spre U- niversitățile din Apusul latin, înființarea de cămine pen­ tru studenții basarabeni în toate orașele noastre universi­ tare, Educația națională a tineretului, Cooperativele șco­ lare, Aprofundarea cultului marilor bărbați cari au lucrat pe terenul înaintării naționale, Răspândirea culturii în ma­ rile masse ale populației urbane și rurale ș. a.

XLI. Dupăce Secțiunile s’au organizat și și-au stabilit ast­ fel programele de activitate, ele au căutat să ia în mod sis­ tematic contact cu viața socială și cu aceia cari o îndru- mează. Rând pe rând s’au făcut legături : cu preoțimea, care a fost convocată pe ziua de 10 Decemvrie la Astra, unde i-au vorbit despre ansamblul problemelor ei, scriitorul acestor rânduri, I. P. S. Gurie, dd. St. Ciobanu, P. N. Halippa, d-șoara A. Dicescu, I. Macoveiu, L. T. Bo- ga și St. Pamfil, — cu ofițerimea din Chișinău, care a fost convocată pe ziua de 12 Decemvrie și care a apărut în lo­ calul Astrei în număr complet, având în frunte pe d-l ge­ neral R. Scărișoreanu, comandantul corpului III de Arma­ tă, și pe dl. generali. Condeescu, Petrescu, Glodßami și Mi- hăescu. Ofițerimei i s’a vorbit în special despre penibila chestiune a Calendarului, pe care ea trebue să o îmbrăți­ șeze, căutând a o duce, mână în mână cu ceilalți factori ai v’eții naționale, la o bună rezolvire. Cu corpul didactic Astra a luat contact pe două căi. Mai întâi, ea a intervenit la Ministerul de Instrucție, căruia i-a propus un program amănunțit de activitate atât a corpului didactic, cât și a 121 elevilor din clasele superioare, cu privire la problema Ca­ lendarului. Ministerul a îmbrățișat cuvânt de cuvânt programul „Astrei“, pe care în’formă de circulară oficială, l-a și tri­ mis la 1 Decemvrie, tuturor școlilor, pe cari le-a mobili­ zat la o activitate metodică. De asemenea, având în vedere stările speciale de cultură a corpului didactic urban din Basarabia, Astra, prin Secția ei artistică, a organizat un Curs de dicțiune românească, la care Ministerul instrucției a obligat întreg corpul didactic din Chișinău să participe. Mergând înainte pe această cale, Astra intenționa să angajeze la colaborare sistematică rând pe rând și or­ ganele vieții publice din întreagă Basarabia. Urmând a- ceastă evoluție naturală, după terminarea operei de orga­ nizare »a Secțiilor științifice și literare, Comitetul acestora, devenit organ auxiliar al Comisariatului general, a simțit necesitatea de a înființa o nouă secție specială de propa­ gandă. Discuțiile în jurul acestei noi Secții au dat însă naș­ tere unui conflict între Comisarul general și, între Secre­ tarul general al Astrei basarabene, d. St. Ciobanu, conflict care pusese la serioasă încercare însăș vitalitatea Astrei ba­ sarabene. Ivit odată diferendul, am luat imediat toate mă­ surile necesare, pentru ca el să nu zădărnicească opera realizată până aci și pentruca să nu slăbească solidaritatea admirabilă, care se închegase între intelectualii Basara­ biei. Spre sincera bucurie a tuturora, diferendul a putut fi repede localizat, fără să aibă vre-o urmare păgubitoare pentru Astra. Aș fi fost bucuros ca despre acest inoment să nu tre­ buiască să vorbesc niciodată în publicitate, totuș de .astă- dată datoria mă obligă să pun lucrurile la punct în mod documentat. ; 122

D-l St. Ciobanu este unul din puținii oameni de cârte­ ai Basarabiei. Studiile istorice ale d-sale fuseseră apreciate încă înainte de Unirea Basarabiei, de cătră instituțiile de știință rusești. Imediat după Unire, Academia Română, în tendința ei permanentă de a reprezintă unitatea națională, l-a ales printre membrii săi, dimpreună cu d-l I. Inculeț, ca reprezentanți ai Basarabiei. Această mare distincție i-a creat în opinia publică basarabeană, un deosebit prestigiu, ceeace a făcut ca, la rândul lor, diferitele societăți cultu­ rale să-i ceară cu insistență concursul în opera lor. Ast­ fel, d. Giobanu a fost, rând pe rând, printre conducătorii .,Asociației pentru cultura poporului român din Basarabia“, înființată încă în 1917, — ai Ligii culturale, ai Caselor naționale, ai Fundației culturale „Principele Carol“, ai „Ateneului delà Nistru“ etc., dar fără ca în vreuna din a- ceste societăți să-și fi găsit vre-un rost real ,și fără ca s’o fi ajutat pe vreuna din ele să-și consolideze situația. Gând, la 1925, în urma stăruinței delegației Astrei, s’a a- les la Chișinău comitetul menit să organizeze o „Astră“ propriu zis basarabeană, d. Ciobanu fu printre membrii acelui Comitet, dar și de astădată, fără să promoveze prin ceva ideea, care’era la baza activității lui. Mai mult chiar, d. Giobanu supt cuvânt că intervenția Astrei ardelene în Basarabia ar însemna un vöt de blam la adresa acesteia, zădărnicise intenționat închegarea operei pe care frunta­ șii basarabeni o socotiau și ca o imperioasă necesitate, și ca o datorie de onoare a lor. Gând în primăvara anului 1926, m’am dus la Chișinău ca să iau măsuri în vederea începerii -acțiunei mele, între primii oameni cărora le-am cerut colaborarea, fu și d. Ciobanu. La început d-sa re­ fuză, în cuvinte foarte drastice la adresa Românismului, orice fel de concurs, dar, văzând că apelul meu a găsit ecou destul de puternic în rândurile intelectualilor din Chi­ șinău, cedă și primi chiar postul de secretar general al 123

Astrei pentru Basarabia. In această calitate d-sa deveni pentru un timp oarecare, un fervent „astrist“, făcând a- pel la solidaritatea intelectualilor în vederea „cooperării forțelor vii ale Basarabiei“, și lucrând în cadrele pe cari Astra și le înjghebase succesiv în această provincie. Cu toate acestea, d-sa manifesta o permanentă neliniște și o nervozitate curioasă în legătură cu opera pe care se an­ gajase s|, o servească, fiind veșnic obsedat de ideea, că. consolidarea Astrei în provincia d-sale natală echivalează cu recunoașterea incapacității ei de a trăi prin sine în- saș. Be aceea, cu toate că era în serviciul Astrei, deținând în cadrele ei o situație hotărâtoare, d-sa de câte ori numai putea, o sabota pe diferite căi. Astfel, Astra era perma­ nentul d-sale subiect de ironie, de câte ori lucra cu se­ cretarii Secțiilor, iar, despre colaborarea cu Ardelenii și despre aportul direct pe care aceștia se angajaseră să-1 a- ducă în Basarabia, avea cuvinte deadreptul jignitoare. Deși membru în Comitetul central al Astrei, d-sa era împotriva venirei reprezintanților Secțiilor ardelene la Chișinău, a- firmând că Secțiile basarabene se pot constitui singure, fă­ când apel exclusiv la Basarabeni, indiferent de naționali­ tate. Regionalismul d-sale mergea, astfel, până la brusca­ rea principiului național, care e la baza întregei activi­ tăți a Astrei. Consecvent acestei atitudini, deși acceptase să ție o conferință cu prilejul adunării generale din Ză- lau, în ultimul moment găsi motive pentru a nu participa la Adunare. De asemeni, când, la 30 Octcmvrie, veniră la Chișinău reprezintanții „Astrei“, în frunte cu d. Goldiș, spre a inaugura activitatea acesteia în Basarabia, d. Cio­ banu se „îmbolnăvi“ subit de o boală, care-1 ținu exact cele două zile cât stătură acolo Ardelenii. Atitudinile acestea curioase ale d-lui Ciobanu aveau să ducă în mod necesar la un conflict, pe care spiritul meu împăciuitor a știut totuș să-1 amâne timp îndelungat. 124

Conflictul isbucni la 17 Decemvrie, tocmai când se termi­ nase opera de înjghebare definitivă a Secțiunilor și când avea să înceapă activitatea Astrei în adevăratul înțeles al cuvântului. La baza conflictului nu era nici un motiv real, dar d-l Ciobanu, stăpânit de o ură crescândă împotriva Astrei, întrebuință, într’o ședință a Comitetului, cuvinte violente și ofensatoare la adresa mea, amenințând cu mă­ suri cari aveau să răstoarne „Astra“. Pentru a curma odată situația echivocă, ce nu mai putea dura, a doua zi am retras d-lui Ciobanii delegația de secretar general, lăsându-i numai atribuția de membru în Comitetul Central al Astrei. In aceeași zi eu am pă­ răsit Chișinăul, plecând de sărbătorile Crăciunului la Cluj, Ia familia mea. In cele două săptămâni, cât am lipsit, d. Ciobanu a depus stăruințe extraordinare pe lângă colaboratorii mei, ca să se retragă delà Astra. Pentruca, să mă poată dis­ credita în fata opiniei publice, d-sa a găsit cu cale să infor­ meze pe un gazetar delà București că „și-a dat dimisia“ din secretariatul general, pe motiv că, în ședința Comitetului, eu, somat de d-sa să dau lămuriri despre întrebuințarea fon­ durilor Astrei, aș fi dat un răspuns în doi peri, care pe dânsul nu l-a satisfăcut. Informația aceasta, lipsită de ori și ce temeiu, a apă­ rut în ziarul Dimineața din București. A doua zi eu am desminfit-o categoric, totuș d. Ciobanu a repetat-o și pen­ tru a doua oară în acelaș ziar, supt iscălitura gazetaru­ lui respectiv. Pentru a liniști pe colaboratorii mei, dintre cari d. Ciobanu nu putu să. smulgă de lângă mine nici măcar pe unul singur, am cerut Comitetului Secțiilor să exmită o delegație de patru persoane, căreia eu să-i expun, pe bază de documente, întreaga chestiune a „fondurilor“, pe tema cărora, adversarul meu ar fi vrut să mă compromită și personal și să compromită și „Astra“. Delegația nu­ 125 mită a constat din dd. I. Pelivan, P. N. Halippa, C. Lun­ gii, directorul Băncii Naționale și E. Ionescu-Darzeu, con­ silier la Curtea de Apel. încheierile delegației au fost ex­ puse în ședința din 12 Ianuarie a Comitetului Secțiilor. Rețin din procesul verbal al acelei ședințe partea relativă la această chestiune : „Raportorul delegațiunii, d. P. N. Halippa expune pe larg conclusiunile în urma consultării actelor puse la dis­ poziția delegației de către d. 0. Ghibu. Declară că, im­ presiile acesteia sunt din cele mai liniștitoare posibile. Con­ flictul Ciobanu-Ghibu n’are nici un teme iu real ; el a ră­ sărit din caracterul violent al d-lui Ciobanu. Delegația s’a convins că d. Ghibu n’a ridicat pentru Astra basara­ beană nici un ban, nici delà vre-un minister, nici delà Centrala din Sibiiu, așa că d. Ghibu a cheltuit tot ce a trebuit pentru Astra, din mijloacele sale proprii. Trebue să recunoaștem că D-sa a săvârșit fapte eroice la Astra basarabeană. De altfel, d. Ghibu n’are nici un fel de răs­ pundere față de noi, ci exclusiv față de Comitetul Cen­ tral și dacă dânsul a ținut totuș să ne facă cel mai larg expozeu posibil, aceasta e o dovadă in plus de atitudinea-l neexcepționabilă. De altfel, d. Ghibu, pentru a face să se curme orice fel de discuții în legătură cu întreaga D-sale activitate la Chișinău, ni-a arătat și gestiunea ziarului „România Nouă“, care esîc un organ propriu al D-sale, fără nici o legătură cu Astra. Și în acest punct, delegația și-a câștigat cele mai liniștitoare convingeri. — Raportul delegațiunii, prezintat prin d. Halippa, se ia spre știință“. Semnați : Arhiepiscop Gurie, Pan. Halippa, Ion Pelivan, General Sc. Panaitescu, E. Ionescu-Darzeu, Dr. Papinian, L. T. Boga, S. Pamfil, Ing. N. Spătiaru, Dr. Ceapă, Fr. Pop. Constatările delegației au surprins cu ' drept cuvânt pe colaboratorii mei, cari abia acum aflaseră adevărul că, pentru tot ceeace timp de șeapte luni de zile se Iu- 126

■crase în numele Astrei, nici aceasta, nici altcineva nu chel- tuise nici un singur Leu și că toate cheltuielile mate­ riale le purtasem eu singur. Aceste constatări au făcut ca toate zvârcolirile d-lui Giobanu în contra mea personal și în contra Astrei să nu mai aibă nici un fel de ecou în opinia publică și ca Astra, pe care d-sa se lăudase -că o va distruge, să meargă de aci încolo din victorie în -victorie. XLIII. Gu toată opera de denigrare și de calomnii1 ) între­ prinsă de omul care se obligase în fața opiniei publice basarabene să fie susținătorul principal al Astrei, aceasta și-a încheiat bilanțul anului 1926 cu un profit moral, pe care nici o altă societate sau întreprindere culturală hasarabeană nu l-a mai arătat vreodată. In adevăr, în N-rul său delà 2 Ianuarie 1927, ziarul Cuvântul din Bu­ curești scria într’un articol intitulat : Evenimentele anu­ lui trecut în Basarabia. — Acțiunea culturală a Astrei, următoarele : „Dispariția prejudecății stupide, după care în orice Basarabean se vedea un bolșevic, — este crestătura cea mai interesantă de pe răbojul anului ce se duce. Desigur, la această primă etapă nu ne-au dus oameni politici ai Basarabiei de primul ordin. Și nici o transformare a ele­ mentului de peste Prut, ci cercetarea durerilor de care

1) Cu câteva luni mai târziu, când acțunea Astrei reali­ zase succese în cari nimeni nu cutezase să creadă, oamenii d-lui Cioban u începuseră o nouă campanie împotriva mea, pe ace­ eași temă a fondurilor existente numai în fantesia lor. In „Cuvântul“ și în „Viitorul“ diferiți șantagiști anonimi își re­ petau la oarecari intervale atacurile lor, la cari am dat răspun­ surile necesare pe cari însă ziarele amintite n’au aflat de bine să le publice. Având alte lucruri mai serioase de făcut, decât să polemizez cu anonimii pe cari nu-i poți angaja la o discu­ ție obiectivă, am trecut peste campaniile lor, fără a mă mai sinchisi de ele. 127 sufere Basarabia și luarea în considerare a durerilor ce ■avea de formulat. Acest lucru — adaogă un ziarist basarabean — a fost făcut de Astra. Numai în timp de 7 luni, de când a descins în Chișinău vechea instituție culturală din Si- biiu, ca prin niinune a dispărut prejudecata, care se pă- , •rea că nu va dispărea niciodată. La aceasta, faptul că prin „România Nouă“ s’au putut spune adevărurile toate •și a servit ca o supapă a acțiunei culturale de respirație pentru Basarabia, a contribuit mult la înlăturarea acestor prejudecăți“.

XLIV.

După vacanța-, de Crăciun, Astra șț-aV început acti- vitatea sa sistematică, în conformitate cu pregătirile cari •au avut loc luni dearândul. începutul s’a făcut prin con- ierința-program a comisarului general, care a tratat des­ pre Astra ca Academie militantă a Basarabiei. In acea­ stă conferință caracterul pe care-1 va avea Astra în noua provincie s’a stabilit definitiv în chipul următor : „Astra“, cu tradiția și cu experiența ,ei n’a venit în Basarabia pentru a înmulți cu unul numărul societă­ ților culturale mai mult sau mai puțin efemere ; ea a venit hotărîtă să dea posibilitatea unei activități metodice multelor elemente de valoare, cari se găsesc pe diferitele terenuri ale vieții publice ; ea a venit să creeze și aici acele condiții pe cari le-a creat în provincia ei de origine, făcând posibil pe deoparte studiul temeinic și rezolvirea sănătoasă a tuturor problemelor de viață ale acestei pro­ vincii, — pe de alta organizând o operă bine articulată de răspândire a culturii naționale și cetățenești în toate straturile societății, și de solidarizare tot mai deplină a acestei provincii cu restul românismului. Grafie acestei concepții „Astra“. se deosebește de so- ■cietățile culturale existente prin aceea, că nu se mulțu­ 128 mește, ca acestea, să răspândească cultura așa cum -se gă­ sește ea la întâmplare, în țara noastră sau în alte țări,, ci elaborează ea însăși- conținutul culturii pe -care o răs­ pândește, studiind anume stările și nevoile speciale ale- regiunii spre care se îndreaptă, și sesizând anume pro­ blemele în ordinea importanței și necesității lor, uzând și de mijloace speciale, derivate din stările și nevoile date. Dar caracterul militant al Academiei noastre nu se reduce numai la studierea variatelor probleme naționale de actualitate și la indicarea soluțiilor celor mai potrivite, ci el se manifestă și în verificarea imediată a acestora prin discuțiile cari au loc după fiecare conferință, discu­ ții la cari nu participă numai specialiștii, ci și intelec­ tualii de alte preocupări, grupați în diferitele secțiuni ale- „Astrei“. Aceste discuții, cari urmează după desvoltarea fiecă­ rei conferințe, nu numai că adâncesc subiectele, dar prin aportul pe care-1 aduc membrii din celelalte secțiuni, îi lărgesc și sfera și-i asigură totodată și o răspândire în pături mai largi. Dată fiind posibilitatea ca conferințele- să se publice — fie în extenso, fie în rezumat, în „Ro­ mânia Nouă“, respectiv în „Cuvântul Moldovenesc“, dim­ preună cu discuțiile cari le însoțesc, ideile desbătute au parte de o răspândire sistematică în massele largi ale- cetățenilor, contribuind la formarea unei unități de ve­ deri și a unei opinii publice serioase, care ne lipsește și cu privire la. cele mai importante probleme ale vieții noa­ stre naționale și de sfat. Si. în sfârșit, caracterul militant al Academiei noa­ stre se mai manifestă și prin organizarea propagandei în massele mari ale populației urbane și rurale. Elaborând ideile și soluțiile prin intelectualii cei mai de seamă ai acestei provincii, grupați în cadrele secțiu­ nilor. Academia noastră le transpune întregei intelectua­ lități delà orașe și delà țară, pe deoparte prin membrii 129 corespondenți ai singuraticelor secțiuni, cari în fiecare oraș constituesc comitetul despărțământului județean al „Astrei“, pe de alta prin factorii culturali delà țară — preoți, învățători, notari, etc., — cari duc ideile delà cen­ tru în mijlocul marilor masse de țărani, cu ajutorul „Ro­ mâniei Nouă", — care deși nu e un organ al „Astrei“, își socotește ca o înaltă datorie a sa de a-i da tot spri­ jinul, — a „Cuvântului Moldovenesc" și a Bibliotecei „As­ trei" basarabene, precum și cu ajutorul conferințelor, cari .~e voi- organiza sistematic. In acest chip opera „Astrei“, care îmbrățișează toate problemele de liață ale Basarabiei, mobilizează în servi­ ciul acestora pe toți oamenii de bine ai provinciei, solida- rizându-i pe temeiul unora și acelorași idei și făcându-i să se coboare în păturile largi ale populației delà orașe și mai ales delà sate, unde vitregia timpurilor a lăsat ur­ me atât de adânci de suferințe morale și fizice, și unde ei sunt chemați să ducă alinare, îmbărbătare, lumină, știință și dragoste de țară și de umanitate“.

XLV. In spiritul și în litera acestor cadre s’au ținut la Chișinău, timp de trei luni, nu mai puțin de 70 de con­ ferințe zilnice de cătră membrii celor zece Secțiuni, tra- tându-se și des>bătându-se probleme ca acestea : Problemele morale în viața noastră publică, Femeea de azi și căsnicia, învățământul muzical în Basarabia, Elementul biopolitic în dezvoltarea muzicală în Basara­ bia, Calendarul, văzut prin prisma geografică-etnografică, Considerațiuni etnografice asupra Basarabiei, Românii de peste Nistru, Chestia Calendarului-chestie de știință, Drep­ turile României asupra Basarabiei în lumina Dreptului internațional, Drepturile soțului în legislația basarabeană, Notariatul în Basarabia și problema unificării legisla­ ției, Aspecte din Dreptul public rus în comparație cu nor- 9 130

inele generale de Drept public, Urmările unificării prin intercalare, Cum se judeca în Moldova veche, Rolul boe- Timei basarabene sub dominațiunea rusă, Doctrina actuală a alimentației, Noua lege administrativă și organizarea serviciului sanitar în Basarabia, Medicina empirică în satele basarabene, Bazele organizației serviciului sanitar în Basarabia sub regimul de autonomie locală și acum, Bolile de ochi frecvente în Basarabia, Contribuția stu­ diului demografiei la progresul igienei în Basarabia, Cre­ ditul în Basarabia, învățământul comercial în Basara­ bia, Viticultura în Basarabia ca obiect de cercetare știin­ țifică și valorificare economică, Crearea unui Muzeu co­ mercial și industrial în Basarabia. Gospodăria comunală a Chișinăului, Estetica orașelor, Igiena orașelor, Șoselele Basarabiei și șoselele moderne, Fabricarea și vânzarea pro­ duselor de tutun în Basarabia, Bolile sociale în satele ba­ sarabene ș. a.* 1) Conferințele Astrei, urmate de discuții serioase, cari uneori se prelungeau 3—4 ceasuri, au izbutit să trezească în scurt timp un interes fără precedent la noi, la Ro­ mâni. Ele întrecuseră cu mult activitatea desfășurată de Secțiile științifice și literare ardelene în lungul lor trecut de câteva decenii1), impunându-se zi de zi ca o necesitate vitală a Basarabiei. Iată cum aprecia, activitatea „As-

i) Vezi pe larg în „Trei ani pe frântul basarabean“, ptig. 107 ș. u. 1) Secțiile ardelene n’au izbutit să înjghebeze o astfel de activitate nici chiar în 1928, deși ele și-au organizat un a- parat de conducere destul de complicat și costisitor. In ședința delà 9 Martie a. c. Comitetul Secțiilor hotărî în adevăr ca Secțiunile, în colaborare, să organizeze un ciclu de conferințe tratând subiecte din domeniul „Educației naționale“ și să de­ lege câte o persoană în comitetul de redacție al revistei „Transilvania“. Totiiș, ciclul nu se ținu și „Transilvania“ con­ tinuă să apară ca și înainte, fără să se fi putut organiza nici măcar ca la 1914, când ea avea la conducere un comitet con- •stătător în adevăr din delegați ai Secțiilor. 131

Ir ei“ d. V. Cijevschi, fostul președinte al Congresului os­ tășesc delà 1917, care a proclamat autonomia Basara­ biei : „Saloanele Asociațiunii „Astra“ au devenit astăzi un far, unde ideile se încrucișază zilnic. In fiecare seară se tin conferințe cu diferite subiecte și cu discuții libere, iar publicul începe a se obișnui cu aceste conferințe și în timpul serii dă năvală în saloanele primitoare ale Astrei. Numărul ascultătorilor crește din zi în zi... Ideea „Aca­ demiei militante“ prinde rădăcini în viața noastră și în­ cetul cu încetul aceasta devine o tribună liberă pentru știință și chestiunile sociale, unde fiecare persoană com­ petentă în materie are putința și ocazia să contribue a- tât la rezolvirea chestiunilor de actualitate, cât și a curentelor sănătoase. Câte probleme se pun zilnic în viața noastră socială ! Câtă râvnă se depune pentru lu­ minarea atâtor probleme rămase în întunerec.. Conferin­ țele cari se țin la Astra sunt pe înțelesul tuturor, iar dis­ cuțiile au caracterul oricăror discuții academice. Acest fel de posibilități, pe care Astra le-a inaugurat, comple­ tează golul cultural care se simția în viața noastră și este menit-să influențeze ideile și mentalitatea noastră, care până acum rămânea la voia întâmplării... Astra a înțeles rostul ei în viața Basarabiei și a început să facă tocmai ceeace îi lipsia până acum... Răușita operii inau­ gurate de Astra în Basarabia este astăzi un lucru vădit : activitatea ei culturală se simte tot mai mult în viața noastră ; realizările sunt evidente, spre deosebire de stră­ duința atâtor alte instituții“1). „Ne apropiem încetul cu încetul de sfârșitul stăpâ­ nirii politicianismului de vorbe seci, de sforăiri și de inte­ rese trecătoare... „Astra“, prin întreaga ei activitate, vine să completeze modul de conducere a Basarabiei.

V. Cijevschi, România Nouă, 30 Ianuarie 1927.

9* 132

In conferințele ei, ea pune in lumină aspectele reale ale acestei provincii, cari scapă din vedere politicianilor; noștri. Popoarele cele mai cuite și mai experte în metodele de guvernare, au obiceiul de a trimite la fața locului în provinciile noui profesori universitari și oameni de .știin­ ță, cari pregătesc terenul pentru administrație“ 2). Caracteristice sunt și cuvintele d-lui E. Castano, con­ ducătorul „Caselor Naționale din Basarabia și consilier comunal la Chișinău. D-sa, luând parte la discuțiile împreunate cu dife­ ritele conferințe, se simți dator să aducă „mulțumiri pen­ tru prilejurile de discuții edificatoare ce Ie dă cetățenilor cu ocazia conferințelor zilnice ce ține... In America nu se face nimic (d. e. deschiderea unei străzi, etc.), fără adu­ nări publice în cari se ia aprobarea cetățenilor. „Astra“ face foarte mult pentru educația cetățenilor. Poatecă prin Astra vom putea ajunge și noi la introducerea metodelor democratice de consultare a populației“ 1* ). . Activitatea „Astrei“ a avut ecou și în presa rusească locală, — în acea presa care, de obiceiu nu înregistrează decât lucrurile defavorabile Românismului. Iată ce scria ziarul Molva (Zvonul) din Chișinău, la 30 Mantie 1917. „Este fenomenală dragostea cu care a fost îmbrăți­ șată „Astra“ transilvăneană pe plaiurile noastre. Era un gol de* mult simțit, pe care „Astra“ cu or-, ganizațiunea ei l-a umplut, — poatecă și din cauza că ea a îmbrățișat toate ramurile de activitate, în timp ce încercările celelalte în majoritate aveau activitate uni­ laterală. Au prins mult și sunt frecventate conferențierile din fiecare seară din Sala mare a Astrei, numită impropriu

2) V. Cijevschi, România Nouă, 8 Febr. 1) România Nouă, 27 Aprilie 1927. 133

-„mare“, căci a devenit neîncăpătoare pentru marele nu­ măr de frecventări. Conferențierile din toate domeniile de /activitate se urmează în fiecare seară, iar publicul din toate straturile societății abundă în fiecare seară“1).

XLVI. In adevăr, la Astra basarabeană s’a făcut cu acest ^sistem pentru întâia oară la noi în tară o experiență menită a pune capăt sistemului de conferințe pur teoretice, cari rămân de cele mai multeori, cel puțin pentru pu­ blicul mare, simplă vorbărie goală. Soluțiile la cari se ajungea în baza conferințelor și a discuțiilor, nu aveau să rămâie pur teoretice, ci aveau să fie transpuse spre realizare, organelor vieții publice, și în special Comisariatului superior al Basarabiei, în 'fruntea căruia fusese numit, în rang de ministru, d-l ge­ neral I. Rășcanu. Președintele Astrei aplaudase cu efur- ziune această idee, în care vedea începutul unei nou i ere în viața Asociațiunei. Din prima zi a numirei d-lui ge­ neral Rășcanu, d-l Goldiș îmi telegrafie în adevăr la Chi­ șinău : Rog să iai cât mai urgent contact cu d-l comisar Rășcanu. Conformându-mă dorinței d-lui Goldiș, am și luat con­ tact cu d. general, cu care în prima zi după instalarea d-sale în însemnatul post din Chișinău, am și avut o lungă întrevedere, în care, dupăce l-am informat pe larg

1) O parte a conferințelor ținute s’a tipărit în Biblio­ teca Astrei basarabene, în care au apărut 10 numere. O ast­ fel de publicațiune o indica însuș Raportul general, înaintat 'Adunării din Zălau, care zicea : „Universitatea populară din Chișinău a tipărit câteva conferințe caracteristice din timpul din urmă, ținute acolo. Acum s’ar putea prea bine, ca viitoa­ rele conferințe să se tipărească sub egida Astrei în Basara­ bia sau să se publice în „România Nouă“ a d-lui Ghibu (cf. Transilvania, 1926, pag. 415). 134

despre opera Astrei, am stabilit modalitățile de colabo­ rare între mine și d-sa și între Comisariatul superior al Basarabiei și Comisariatul general al „Astrei“. La câteva zile după aceasta, d. general Rășcanu participă la o ședință plenară a Secțiilor „Astrei“, unde, printre altele, a spus : „îmi voi da toate silințele, împreună cu d. Ghibu, ca Astra să pătrundă cât mai adânc în Basa­ rabia... Vreau ca Astra să fie un coordonator al tuturor acțilinilor de propagandă culturală. Voiu căuta să spri- jinesc o astfel de conducere a tuturor acestor activități, astfel ca Astra, cu experiența ei de peste 60 de ani, să le călăuzească și să centralizeze aceste începuturi, cari vor trebui să dea rezultatul dorit. Voiu convoca chiar aici, la „Astra“, pe reprezintanțiî tuturor societăților, pentru- ca de aici să le coordonez acțiunea... Inițiativa luată de Astra, ca „Academie militantă“, de a studia problemele la ordinea zilei șl a le da soluții, este cât se poate de bi­ nevenită și mă voiu folosi de acest fericit prilej. îmi dau seama pe deplin de marea însemnătate a „Astrei“ și do­ resc ca lucrarea ei să se desfășure în cele mai largi și mai temeinice condiții. Din parte-mi, o voiu sprijini cu toate mijloacele ce-mi stau la dispoziție. Voia urmări cu interes lucrările ei și-mi voiu da și eu obolul meu nepre­ cupețit“. Din nenorocire, bunăvoința și solicitudinea d-lui ge­ neral Rășcanu n’au putut să fie de un real folos- Astrei, căci Comisariatul superior a fost desființat după o exis­ tență de abia patru luni de zile, înainte de ce ar fi pu­ tut pune în lucrare vastul program pe care Astra se pregătia să i-1 înfățișeze în baza activității ei din pri­ mul an. XLVII. In afară de conferințele zilnice ale Secțiilor, Astra a îmbrățișat o serie de probleme importante pentru Ba­ sarabia. Astfel, în colaborare cu. Universitatea populară. 135 ea a îmbrățișat importanta problemă a creărei unei Uni­ versități la Chișinău, studiind-o din diferite puncte de vedere prin profesori delà cele patru universități din ța­ ră. In legătură cu această problemă, au ținut la Chiși­ nău conferințe publice profesorii : N. Iorga, S. Mehe­ dinți, D. Guști (București), I. Simionescu (Iași), Al. Le- pădatu, V. Stanciu, O. Ghibu (Cluj) și I. Nistor (Cernăuți). Preocuparea aceasta a Astrei pentru crearea unei U- niversități, nu era ceva nou în analele ei. In Transilvania ea luptase ani de-arândul pentru crearea unei universități românești sau cel puțin paritetice, la Cluj, și pentru înfiin­ țarea unei Academii de drept, pe seama căreia strânsese și considerabile sume de bani ’). La Chișinău, Astra, cu a- ceastă propagandă nu făcea altceva, de cât continua o tra­ diție mare, în vederea realizării unei importante necesități naționale. Dacă astăzi Basarabia are o Facultate teologică, o parte a meritului pentru înființarea ei revine, fără în­ doială, mișcărei sistematic susținute de Astra și de „Ro­ mânia Nouă“. Se știe doar că întreaga opinie publică a țării a fost în contra înființării acelei Facultăți la Chi­ șinău. Ministrul Instrucției din acea vreme, d. I. Petro- vici, speriat de această quasi-unanimitate a opiniei pu­ blice în contra Chișinăului, îi scria arhiepiscopului Gu- rie că-i e greu să ia o atitudine potrivnică acesteia, fără să se simtă puternic susținut de localnici. Singurul organ de publicitate din întreaga țară, care s’a întrepus din toate puterile pentru înființarea Facul­ tății din Chișinău a fost „România Nouă“, care printr’o luptă bine susținută a izbutit să schimbe curentul defa­ vorabil al opiniei publice și să contribue la rezolvirea echi­ tabilă a acestei probleme.

r) O Ghibu : Universitatea românească a Daciei superioa­ re, Cluj, 1924, și „Transilvania“, 1871, pag. 133, 1882, pag. 54 și 1874- pag. 64. 136

Un alt punct al preocupărilor Astrei a fost îndrumarea tineretului intelectual basarabean spre ideea națională ro­ mânească și spre ideea latină. „Astra“ pornea în această acțiune a ei delà constatarea că actualii intelectuali mol­ doveni din Basarabia sunt crescuți într’o foarte pronunțată mentalitate rusească, pe care nimic n’o mai pcate schimba în mod esențial1), și că îndrumarea în altă direcție a ti­ neretului intelectual nu poate fi lăsată numai în seama timpului, ci trebue îmbrățișată cu înțelegere, cu solicitu­ dine, cu metodă și cu energie de cătră cei ce înțeleg pe deplin importanța acestei chestiuni. Pornind delà aceste constatări, încă în vara anului 1926 Astra a luat asupra sa se facă posibil contactul ti­ nerilor intelectuali basarabeni cu cultura latină a fraților > din Apus, francezi și italieni, de care ei rămăseseră și după 1918, aproape tot așa de izolați ca și înainte, sub re­ gimul rus. In adevăr, în vremece d. e. la Paris se găsesc anual între 1000—2000 studenți din Vechiul Regat, și sute de studenți evrei din Basarabia, între cari destui bursieri

1) Insuș d-l I. Pelivan, „părintele naționalismului mol­ dovenesc“ în Basarabia, se mărturisește produs al mentalității și al culturii rusești, de supt puterea cărora nu se poate e- mancipa. „Noi, intelectualii —■ zicea d. P. — în cea mai mare parte, suntem produsul științei, literaturii, artei, muzicei, teatrului rus. Pușkin, Lermontov, Dostoievschi, Tolstoi, Turghenef, Mihai- lovschi, Belinschi, Dobroliubov, Pisarev, Ciaicovschi, Rubinstein, Glinko, Repira, Aivazovschi și alții, au lăsat urme adânci și neșterse în sufletele noastre. Suntem noi de vină, că am sorbit din aceste izvoare de cultură și educație ? Suntem noi de vină că delà școala rusă am moștenit idealismul curat, care în cele din urmă, ne-a dus la Unire cu Patria Mamă, și democratismul sincer și profund, care ne-a făcut să înfăptuim reforma agrară?“ (Cf. Frăția ro­ mânească, (Miei, 30 Ian. 1921). 137 ai Statului român, nici un singur „moldovan“ din Basa­ rabia n’a fost trimis de Statul român acolo, spre a-și pre- meni sufletul și spre a se întoarce acasă ca un îndrumă­ tor în direcție nouă a provinciei sale natale. In consecință, Astra s’a adresat Ministerului de In­ strucție, cerându-i ca în bugetul anilor viitori să ia o su­ mă specială de 250.000 lei pentru trimiterea în Apus, la .studii, a tinerilor moldoveni din Basarabia. Ministerul, în fruntea căruia se afla atunci interimal însuș d. Goldiș, a aprobat în întregime propunerea, îndrumând Direcția Contabilității să treacă suma respectivă în buget. Este a- devărat, că cu prilejul alcătuirii bugetului, suma aceasta a fost „uitată“, totuș, după multe stăruințe izbutii să salvez principiul și în anul 1926 să trimit, cu ajutorul guvernu­ lui dacă nu 5—6 tineri basarabeni, cel puțin 2 inși în A- pusul latin, și anume unul la Paris (Dr. C. Ceapă1) și unul la Bergamo, apoi la Bologna (Vladimir Moșneagă), pentru specializare în cerealicultură. Aceștia sunt cei din­ tâi tineri basarabeni trimiși cu ajutorul statului român, la studii în Franța și Italia. Tendința mea era să acord câteva burse direct din partea Astrei, care în Adunarea delà Beghin, hotărâse să dea pentru Basarabia un număr de burse, dar cum acestea fuseseră numai votate, fără să fie luate și în buget, a tre­ buit să amân lucrul până ce se va încasa bugetul votat la Zălau. Trimiterea tineretului la studii, cu burse din partea Astrei, avea să fie în Basarabia continuarea unei fru­ moase tradiții din Ardeal. Aici ea constituia, în împre­ jurările speciale de acum, o problemă națională deadreptul imperioasă. O grije tot atât de mare s’a dat îndrumării tineretului universitar basarabean delà București și delà Iași. Acest

1) Trimis cu ajutorul votat de d. I. Lupaș, pe atunci mi­ nistru al Sănătății publice. 138 tineret provenit din niște împrejurări istorice mai mult de­ cât vitrege, fusese lăsat în grija soartei oarbe ; aproape nimeni nu-și batea capul cu el. Astfel se explică împre­ jurarea că și la anul 1926 tinerii basarabeni erau organi­ zați pe baze provinciale sau regionale internaționale. In vremece d. e. la toate universitățile noastre tinerii un­ guri, sași, evrei etc., sunt organizați pe baze naționale,, neintrând nicidecum în organizațiile majorității române, studenții basarabeni erau organizați deavalma : români,, ruși, bulgari, nemți, având ca limbă de conversație rusea­ sca și având preocupări cu totul deosebite de cele româ­ nești. împotriva acestei stări de lucruri intolerabile, care menținea încă viu Rusismul în plină Românie mare, tre­ buia odată reacționat, punându-se organizația tineretului pe baze naționale și dându-se acestuia supt toate raportu­ rile o îndrumare sănătoasă. Astra s’a simțit datoare să intervie în acest proces sufletesc important. Astfel, în ziua de 29 Ianuarie am convocat la Căminul studenților în me­ dicină din București pe reprezintanții tuturor societățlor județene basarabene, și după o lungă discuție, i-ain defer' minat să înjghebeze o Societate generală a studenților mol­ doveni din Basarabia. Din acest contact cu studențimea au rezultat și câteva conferințe ținute la București și Iași de re- prezintanți ai Astrei basarabene (P. N. Halippa, I. In­ culet și (). Ghibu) — - unicele conferințe ținute de intelec­ tualii basarabeni pentru frații lor mai. mici ! — precum și un Comitet de patronaj al tineretului basarabean, (comi­ tet constătător din I. P. S. Curie, dd. I. Inculeț, P. N. Halippa, d. Niță și O. Ghibu). Acțiunea aceasta este nu­ mai la începutul ei ; ea implică dificultăți cari reclamă mult timp, multă energie și — multă dragoste.

C Conferința mea despre Bolul tineretului intelectual ba­ sarabean, tinută în „Amfiteatrul T. Maiorescu“ delà Universi­ tatea din București și Aula Universității din Iași, a apărut și în broșură (în Biblioteca Astrei basarabene No. 6). 139’

XLIX. O altă problemă mare îmbrățișată de Astra a fost a- ceea a minorităților etnice. Pornind delà înfățișarea spe­ cială a acestei probleme în Basarabia, înfățișare pe care nimeni nu a căutat să o fixeze în mod precis și documen­ tat, Astra, prin Secția ei geografică-etnografică s’a simțit, datoare să o sesizeze în mod metodic. Astfel, ea a proce­ dat mai întâi la cunoașterea problemei prin studii siste­ matic făcute, organizând o serie de conferințe asupra mi­ norităților etnice. Aceste conferințe aveau să se ție, în lim­ ba română, de cătră reprezintanți ai înseși minorităților respective. Din ciclul proiectat, în primul an s’au și ținut trei conferințe (despre Ucrainenii și despre Polonezii din Ba­ sarabia). Aceste conferințe —> dintre cari una, cea despre. Polonezi, s’a tipărit în broșură, în Biblioteca Astrei basa­ rabene — au inaugurat oarecari raporturi normale între națiunea dominantă din Basarabia șii între minoritățile, cari astfel încep a-și da tot mai bine seama de realitățile politice schimbate, la ale căror porunci vor trebui să se supuie. Prin această operă, minoritățile etnice, obișnuite a disprețul pe Moldovenii — „capete de boi“, și pe Românii cari n’au isbutit să dureze în Basarabia o viață demnă de respectat, au început a vedea că există și o cultură româ­ nească, pe care nu mai au dreptul să o trateze cu dispre- • ful obișnuit până aci... Tn privința aceasta, cuvintele zia­ rului german delà Tarutino, citate la pag. 113, sunt mai mult decât un simplu document.

L. Astra a îmbrățișat cu solicitudine și problema Ro­ mânilor de peste Nistru. încă din primele zile, refugiații. transnistrieni aflători în Basarabia s’au apropiat cu în­ credere de Astra, intrând în rândul membrilor acesteia, în speranța că Astra „va dărui cândva din razele sale stră­ lucitoare și planetei transnistriene, pe care aproape un. 140

milion de Români zac în întunerecul veacurilor și nu au izvor de lumină“. Acești refugiați înjghebaseră chiar la Ghi- șinău o „Astra transnistriană“ cu scop de a o transforma ca secțiune a „Astrei transilvănene“. Un reprezentant al acesteia, Suva Țăranu1), a luat parte la Adunarea din Ză- lau, unde în cuvinte duioase a exprimat simțimintele fra­ ților săi de acasă, pentru cari a cerut ajutorul Ardeleni­ lor. Alt reprezintant al ei, d. Șt. Bulat, la 30 Oct. 1926, cu prilejul inaugurării Astrei la Chișinău, se adresă d-lui Goldiș ru.gându-1 să lumineze cu ajutorul Astrei pe frații săi „cu adevărată lumină de neam și să-i îmbrăți­ șeze cu toată dragostea frățească“. Drept urmare a aștep­ tărilor lor, Comisariatul general s’a simțit dator să le dea toată atențiunea posibilă. Astfel el a ajutat cu mijloace materiale pe câțiva tineri transnistrieni la studiu, — a in­ tervenit pentru plasarea în slujbe a unora dintre ei, a ales în Comitetul Regionalei basarabene pe d. Șt. Bulat, — a organizat cu ajutorul Secției etnografice, conferința d-lui N. Smochină despre „Românii transnistrieni“, — a adă­ postit în localul său organizația transnistriană, dimpreu­ nă cu revista acesteia (Tribuna Românilor de peste Nis­ tru), a dat redactorului revistei 'posibilitatea să participe la Congresul presei latine ținut la București și să facă cunoscut congresiștilor că granița Românismului nu e la Nistru, ci la Bug. Insaș apariția merituoasei Tribune este o urmare a acțiunei inițiate de noi, după cum spune d. Bulat în Nr. ö al aceleia2! 1) Mort la Cluj, în ziua de 24 Septemvrie a. c. 2) „In anul 1918, cu cele două facle nationale, „Ardea­ lul' și „România Nouă", aprinse pentru a lumina Răsăritul românesc dintre Prut și Nistru, d. prof. Ghibu a introdus în conștiința românească și noțiuni despre Românii transnistri- ■eni ; pe mai multe pagini ale acestor ziare găsim articole re­ lativ la ei... In anul 1926, revenind cu „România Nouă" la Chișinău, d-l Ghibu dă tinerilor transnistrieni, veniți pentru studii în țară, posibilitatea de a-și încerca condeiul lor ruginit după atâta neuzare, umplându-i prin aceasta de curaj ca să apară în fața lumei cu modestele rânduri din foaia de față“. 141

LI. Bar acțiunea Astrei nu se mărgini la Ghișinău. In a- fără de Cetatea Albă și Tighina, unde se înființaseră des­ partă minte încă înainte de mergerea mea la Ghișinău, As­ tra iu invitată în toate regiunile Basarabiei să-și înființeze organizații. La Hotin, la Bălți, la Sorooa, la Orheiu, la Comrat și în o mulțime de sate ea fu chemată cu stăru­ ință. Personal am fost la Orheiu și la Tighina, unde am ți­ nut conferințe și consfătuiri cu intelectualii, cari s’au în­ rolat cu entusiasm în rândurile Astrei. însoțit de I. P. S. Gurie și de dd. P. N. Halippa, Dr. Papinian și Dr. Scaleț- chi am fost și la țară, unde (la Gamencea) am înființat o bibliotecă și am ținut conferințe poporului, după siste­ mul practicat în Transilvania. Câțiva membri ap Secției medicale (Dr. Bogos și Dr. Cazacov) au ținut conferințe în spirit biopolitic la Hotin și la Găușani. Pentru marile masse delà țară Astra nu s’a grăbit să inițieze o „propagandă“ directă în stil mare ; ea s’a mul­ țumit să dea, pentru început, știutorilor de carte o gazetă săptămânală și un bun Calendar care să cuprindă hrana sufletească necesară unui sătean în cursul unui an. Ac­ tivitatea la sate avea să vie cu timpul delà sine, în mă­ sura în care conducătorii satelor aveau să se pătrundă de spiritul Astrei și să se atașeze la curentul puternic susți­ nut prin atâtea mijloace de Centrul din Chișinău. Astra nu trebnea să se impună nimănui de sus, ea trebuia să fie ■ dorita, căutată. Și acest proces mergea înainte în mod so­ lid, cucerind zi de zi pe conducătorii de masse. Acțiunea, de organizare definitivă a Astrei în întreaga provincie avea să urmeze metodic după înființarea Regio­ nalei basarabene, în cadrele acesteia. ')

Iată cum aprecia o revistă din Soroca însemnătatea des-, cinderei Astrei în Basarabia : Dar și alt isvor de lumină românească a pătruns în Ba- 142

LII.

Ceeace s'a putut înjgheba în timp de câteva luni, pe bazele schițate aici, a fost apreciat și de colaboratorii mei și de opinia publică și de conducerea Astrei în termenii celei mai depline satisfacții. Voiu cita aici numai cuvintele d-lui D. Guști, profesor la Universitatea din. București și director al Institutului Social, venit la Chișinău spre a ținea în cadrele Astrei o conferință despre „Cea dintâi U- niversltate creată de România Mare“. Participând la ședința plenară a Secțiilor basarabene, în ziua de 27 Martie și la o conferință urmată de discuții în ziua de 28 Martie 1927, d. Guști și-a arătat deplina sa satisfacție pentru „felul impresionant în care Astra a organizat viața culturală a Basarabiei“. Drept urmare, d-sa a convenit la o colaborare sistematică între „Astra“ și Institutul de sub conducerea D-sale — colaborare pe care d-sa nu se simțise până aici îndemnat să o propu ie Astrei ardelene, a cărei activitate bătătoare vechile căi de dinainte de răsboiu. De asemeni, d-l Al. Lăpădatu, actua­ lul ministru al Cultelor, venind la Chișinău spre a ținea în cadrele Astrei o conferință despre Universitățile româ­ nești și istoriografia noastră națională, s’a exprimat în fața mea că Astra în Basarabia desfășură o activitate mult sarabia. Ni-a sosit Astra. Transilvania a avut-o din timpurile grele ale sclaviei sale, când sub egida sa neamul nostru își pregătea ceasul liber­ tății. Basarabia o are acum, formându-se la Chișinău în labo- ratoriu de împuternicire a tuturor conștiințelor, de unde vor porni luptătorii cauzelor sfinte naționale și întărirei pentru vecie a patriei române. In depărtatele zori ce trec peste Nistru, frații noștri ce trăesc în suferința jugului străin, vor primi adesea știrile As­ trei, ce le va trimite lumina națională mângâietoare, și ast­ fel anul 1926, plecând ne lasă mai fericiți, mai împuterniciți și mai pregătiți spre a învinge destinul, dacă va mai fi ne­ voie. (Cf. Solidaritatea, Soroca, 1926, Nr. 3—4. 143 niai frumoasă, decât în Transilvania, unde ea „nu mai lucrează nimic“. Insaș „Transilvania“, organul oficial al „Astrei“ din Sibiiu, luând act de activitatea din Basarabia scria ur­ mătoarele : „Primim veștile cele mai bune din Basarabia. Dele­ gatul „Astrei“, d-1 comisar general 0. Ghibu, a găsit pă­ mânt prielnic, după cum era convins delà plecarea sa în Basarabia, și pe zi ce merge veștile înălțătoare de inimi se întețesc. Intelectualii basarabeni, în frunte cu tot ce are biserica, școala, justiția, armata, corpul medical mai de seamă, și-au dat mâna și emulează într’un mod vred­ nic de admirat pe terenul înaintării culturale. Este o plăcere să cetim rapoartele despre manifesta­ țiile culturale basarabene. Cele 10 secții constituite, lucrea­ ză, ținând conferințe, publicând dări de seamă, dând pri­ lejuri la desbateri interesante. Așa s’a înjghebat cu șanse de trăinicie, o „Academie militantă a Basarabiei“ 1).

Llli. Realizându-se și în a patra fază a procesului de des- voltare a Astrei, programul propuis, atât eu personal, cât și acei intelectuali basarabeni, cari mi-au acordat concur­ sul lor nespus de prețios, ne-am convins că terenul pen­ tru o acțiune în stil mare a Astrei în Basarabia este pre­ gătit și, în consecință, se poate trece la măsura preconi­ zată de d. Goldiș încă în anul 1924, în Raportul gene­ ral cătră Congresul delà Arad și ratificată apoi la 1926 de cel delà Zălau, anume la ținerea Adunării Generale a As­ trei în Chișinău, în toamna anului 1927. In consecință, Comitetul Secțiilor, în ședința delà 22 Iunie, a și stabilit proiectul de program al acestei adunări, trimițându-1 de urgență Comitetului Central spre aprobare. Programul era următorul :

1) Transilvania, 1927, pag. 3S. 144

In seara zilei de 27 August, delà ora 6—8 : Confe­ rință cu directorii de despărțăminte. 28 August. Ora 9 a. m. Serviciul divin la Catedrală, cu parastas pentru Vasile Stroescu și pentru membrii As­ trei decedați în anul expirat. Ora 11. Deschiderea Adunării generale în Sala Epar­ hială. Ora 1. Vizitarea Expoziției de copii. Ora 2. Masă comună. Ora 4. Conduct etnografic. Ora 6. Vizitarea Expozițiilor : a) artistică (covoare basarabene), b) istorică (documente : istoria politicei basara­ bene. istoria anului 1917), c) economică (fructe), d) sanitară (situația sanitară a Basarabiei înfă­ țișată prin planșe) și e) tehnică (șosele, căi ferate, ape ; prin planșe). Ora 9. Poemul muzical-etnografic, (în Sala Teatru­ lui).

29 August. Ora O1/^. Inaugurarea Statuei lui Ștefan cel Mare. Ora 11. Ședința a II a Adunării generale. Ora 4. Ședința festivă a Secțiilor științifice și literare basarabene și ardelene, cu conferințe despre Ștefan cel Mare, B. P. Hașdeu, V. Stroescu. Ora 6. Vizitarea instituțiilor culturale din Chișinău. Ora 9. Bal costumat. 30 August. Excursiune la Tighina, unde va avea loc o mare ser­ bare culturală populară, la care vor lua parte țăranii din cele 30 Cercuri culturale ale Astrei din acel județ. Se va da un Concert din partea Beuniunei de cântări din Săliște 145

(jud. Sibiiu) și se va ținea o conferință despre însemnă­ tatea Nistrului. In legătură cu Adunarea generală se vor publica bro­ șuri populare despre „Astra“,. despre Ștefan cel Mare, B. P. Hașdeu și Vasile Stroescu. Adunarea generală delà Chișinău mai avea, conform hutărîrii aduse la Zălau, „să stabilească definitiv raportul dintre Astra basarabeană și dintre vechea instituție comu­ nă“, adecă să stabilească dacă înjghebarea din Basarabia avea să rămâie într’o dependență mai strânsă cu Sibiiul, ca despărțământ al Astrei, sau ea se va constitui ca „regiona­ lă“ a acesteia cu autonomia prevăzută în statutele delà 1924. De asemenea, rezervasem pentru această adunare în­ ceputul real al operei de reorganizare a Astrei, în sensul „de a-și formula din nou atât scopurile, cât și metodele de lucru, în conformitate cu noile exigențe ale timpu­ lui“ — după cum convenisem cu d. Goldiș la timpul său, prin circulara noastră delà 20 Sept. 1926. Proiectul de program fu trimis Comitetului Central cu rugarea să-1 ia cât mai curând în desbatere. Pentru a acce­ lera lucrurile, m’am dus în persoană la Sibiiu, unde în ziua de 29 Iunie am participat Ia o consfătuire a Comitetului Central, în care s’a discutat chestiunea adunării generale. Dl Goldiș fiind absent — era tocmai în toiul campaniei pen­ tru alegerile de deputați — nu s’a luat nici o hotărîre, ci a rămas ca programul delà Chișinău să se trimită dânsului, spre a-și da avizul. Dar avizul așteptat n’a mai sosit și, cu toate că două adunări generale, delà Arad și delà Zălau, hotărîseră ca viitoarea adunare generală să se ție la Chiși­ nău, chestiunea aceasta s’a luat delà ordinea zilei definitiv, fără ca măcar acest lucru să mi se fi făcut în vre-o formă cunoscut. LIV. Și cu aceasta ajungem la un capitol penibil al chestiu- nei extensiunei Astrei în Basarabia. Căci tăcerea Comitetu-

10 146 lui Central în chestiunea ținerii adunării generale la Chi­ șinău, nu este decât o verigă dîntr’un lanț mai vechiu, pe care președintele Astrei, la un moment dat, a crezut că e hine să înceapă a-1 făuri pentru — consolidarea instituției în frunitea careia se află. Din paginile lucrărei de l-ață cetitorul s’a putut încre­ dința în mod dlocuimentat. de lipsa oricărei consecvențe a dlui Goldiș în chestiunea însăși a extensiunei Astrei în Ba­ sarabia, pe care, când o îmbrățișa cu o căldură înăbușitoa­ re, când o mușainaliza, când o ignora, când o brusca, ln- tr’un singur punct fusese dsa consecvent și anume în ati­ tudinea dsale față de mine personal. Cu1 orice ocazie, dsa se răzima pe mine, ca pe un stâlp neclintit, declarând! că chestiunea Basarabiei nici nu se poate înțelege fără de mine și că în Basarabia Astra esite identică cu mine. Singura „ne­ mulțumire“ pe care dsa o manifesta în acest punct era, că lucrez „prea mult“ în Basarabia. Cu toate acestea, la un moment dat, fără nici un fel de motiv avuabil, dsa începu să manifesteze și față de mine personal aceeași consecvență, pe care o manifestase față de Astra. Mai mult chiar, tocmai în epoca în care activitatea acesteia luase cel mai frumos avânt, mergând din biruință în biruință, dsa în­ cepu să mă trateze cu o neîncredere deadreptul jignitoare. Fără să-mi ceară în modul cuvenit vre-o socoteală pen­ tru activitatea mea desfășurată din însărcinarea și cu apro­ barea plină de efuziune a dsale, și fără să-mi detragă man­ datul sau să-mi primească diemisia, pe care i-am înaintat-o pentru orice eventualitate, în momentul în care am simțit duplicitatea d-sale, d. Goldiș a început față de mine o poli­ tică de „călcaturi pe bătături“, care este tot ce poate fi mai nesuferit între oamenii de bun simț. Când, prin Februarie 1927, îi cerusem ca delà Ministerul Cultelor să transpuie Comisariatului general suma die 1 milion Lei votată de Mi­ nisterul de finanțe Astrei „pentru propaganda în Basarabia", în urma apelului făcut de Comitetul Central pe baza hotă- 147 rîrilor delà Zălau, d. Goldiș a început să mă poarte cu pro­ misiunile, amânându-mă delà o săptămână la alta, până ce, în sfârșit, îmi puse în vedere că nu poate lichida acea .sumă pe numele Comisariatului, ci nuimai pe numele Co­ mitetului Astrei basarabene, pe care eu trebue să-1 înființez numaidecât. I-am răspuns d-lui G. că experiența cu comite­ tele Astrei delà 1923 din Orheiu și delà 1925 din Chișinău pe mine m’au obligat să procedez tocmai pe baze contrare, a- niânând alegerea comitetului până la sfârșitul procesului de pregătire a organizării. Această metodă eu am comuni­ cat-o Adunării generale delà Zălau, care a aprobat-o și care.ini-a impus să „perseverez pe calea apucată“. In ce privește Comitetul din chestiune, eu îl pregătesc ne­ contenit, dar ca unul care cunosc împrejurările din Ba­ sarabia și care am luat toată răspunderea pentru acțiunea de acolo, cred că el trebue ales în preajma adu­ nării generale delà Chișinău, când, în baza hotărîrilor delà .Zălau, va avea să se tabilească și raportul definitiv dintre organizația din Basarabia și cea din Ardeal. De altfel, am reflectat d-lui Goldiș, dacă cineva poate avea vreo îndoială cu privire la întrebuințarea fondurilor, atunci mai puțină îndoială poate avea față de Comisaria­ tul general,'care este un organ al Comitetului central, de­ cât față de un Comitet care mi-ar fi supus mie sau nimă- nuia. In tot cazul, eu personal resping orice bănuială pe care mi-ar aduce-o cineva în legătură cu „gestiunea mea financiară“ delà Astra, cu atât, mai mult, că delà 2 Main 1926 și până la acea dată „Astra“ n’a cheltuit cu întreaga sa activitate de extensiune în Basarabia nici un singur han și întreaga cheltuială am luat-o personal asupra mea, până ce, în baza bugetului votat la Zălau, Astra basara­ beană avea să ajungă la mijloacele sale legale. I-am mai arătat d-lui Goldiș că însuș d-sa, prin cir­ culara No. 26 din 1 Octomvrie 1926, à îndrumat orașele și județele din Basarabia să transpuie subvențiile votate, pe adresa. Comisariatului, general.

10* 148

Redus, prin aceste argumente, la absurd, d. Goldiș îșă luă refugiul la un nou „argument“ și anume la acela că. „Astra“ n'a luat nici un angajament față de Basarabia; că ea s’a dus acolo numai ca sfătuitoare și animatoare, na ca organizatoare cu răspundere. Mirat peste măsură de această atitudine a omului care prezidase în persoană actul die organizare a'Astrei în Ba­ sarabia, i-am răspuns într’o formă, care l-ar fi o- bligat. să procedeze imediat, fie la retragerea mandatului meu, fie cel puțjn la primirea demisiei din postul de comsiar general. Și, cu aceasta am încetat legăturile- cu d. Goldiiș jrersonal, adresându-mă exclusiv Comitetu­ lui Central, căruia, în. ședința delà 29 Iunie i-am raportat amănunțit diferendul ivit între mine și președintele „As- trei“, comunicându-i totodată că eu mă voi abține de aici încolo delà orice legături cu acesta. Intre -aceea, schimbându-se guivernul din care făcuse- parte d. Goldiș, m ain adresat urmașului acestuia, d-lui Al. Lăpădatu, cerând ca să lichidleze suma acordată Astrei pen­ tru propaganda în Basarabia, la ce d. Lăpădatu mi-a răs­ puns că o va lichida imediat ce Comitetul Central va face- formele cuvenite, deoarece suina a fost votată pe numele „Astrei“, nu pe numele Comisariatului general. Am inter­ venit la Sibiiu ca să se facă formele necesare, dar din mo­ tive pe cari nu le cunosc, .se vede că demersurile nu s’au făcut cum a trebuit, ceeace a avut ca urmare că Ministe­ rul Cultelor a anulat suma de 1 milion acordată pentru Basarabia. Când am cerut lămuriri în chestie delà d-l Lă— păldatu, dbsa mi-a răspuns că d. Goldiș, la plecarea din fruntea Ministerului a luat 3 milioane Lei pentru „As­ tra“; să dea acum din acelea milionul pentru Basarabia!:

LV. împingând, lucrurile până la acest punct și renegân- du-și toate ideile, toate angajamentele și toate faptele im legătură cu Basarabia, era delà sine înțeles că d. Goldiș na 149. se mai poate gândi să ție Adunarea generală la Chișinău. Tot atât de imposibil îi era și să-mi comunice oficial mo­ tivele, cari fac Comitetul Central să treacă peste două ho- tărîri de ale adunărilor generale anterioare. In consecință, ■d. Goldiș căută să scape prin tangenta, determinând Comi­ tetul Central să ție adunarea la Alba Iulia. D-sa se gândi că simbolica cetate a Unirii va face să se uite Chișinăul și în același timp, va contribui și la refacerea situației po­ litice personale profund zdruncinate. Totuș, stăruințele de a angaja Alba Iulia la carul slăbiciunilor d-lui Goldiș n’au fost încununate de rezultate. Din motive pe care nu le cu­ nosc precis, dar pe cari le bănuesc, în ultimul moment, .Alba Iulia a trebuit luată delà ordinea zilei, acce.ptându-se in extremis Sibiiul, unde s’a ținut adunarea generală în miez de iarnă (4—5 Decemvrie), contrar tradiției de peste ;§ease decenii a Astrei. In „Raportul general“ prezentat Adunării din Sibiiu, •d. Goldiș, vorbind despre adunarea generală care avea să se ție la Chișinău, zice: „Spre acest scop Comit. Central luase dispoziții de timpuriu... Dar intervenind durerosul eveni­ ment al morții M. S. Regelui, acest plan a trebuit să cadă“. Că Comitetul luase anumite dispoziții în vedlerea ținerii Adunării la Chișinău, este adevărat, dar că pregătirile s’ar fi oprit pe loc din cauza morții Regelui, — aceasta nu «corespunde adevărului. Dacă moartea Regelui ar fi fost adevărata cauză a abandonării Chișinăului, urmarea logi­ că ar fi fost, amânarea acestuia pentru anul 1928. Dar, d. Goldiș nu vorbește de nici o amânare, ci spune pur și simplu că chestia Adunării delà Chișinău „a trebuit să «cadă“. De aceea, în loc să revie, în 1928, la ideea cu Chiși- . năul, a revenit la ideea cu Alba Iulia. D-sa tine cu nrice pref să cucerească pentru sine, prin „Astra“, cetatea sim­ bolică, pentru care de atâția ani se zbate Partidul național- țărănesc... Abandonarea adunării din Chișinău nu constituie nu­ mai. o inconsecvență față de hotărîrile luate și o lipsă de 150 atențiune față de Basarabia, ci și o gravă călcare îm picioare a Statutelor. In adevăr, Comitetul Central nu este în drept să hotărască locul, unde are să se ție adu­ narea generală, și cu atât mai puțin să schimbe o ho- tărîre adusă în această chestiune de forul superior. Art. 15 din Statute precizează ică : Adunarea generală fi­ xează din an în an locul proximei adunări, iar Comite­ tul central termenul adunării“. Moartea Regelui nu putea fi un motiv pentru ca Comitetul să anuleze hotărîrea adunării generale, ea pu­ tea fi invocată cel mult pentru ținerea unei adunări ge­ nerale extraordinare comemorative. In realitate, moartea făuritorului României Mari nu: numai că nu putea fi un motiv pentru ca Astra ardeleană să nu-și țină adunarea în Basarabia, — dimpotrivă, ea era un motiv în plus pentru aceasta. In adevăr, ce omagiu mai strălucit putea să aducă Astra fostului ei prezident d&' onoare, decât să-1 preamărească la hotarul cel mai înde­ părtat al României mari, spre care chiar El o mânase ? Ce- minunată faptă ar fi fost aceasta și ce răsunet ar fi avut ea, venind mai ales ca o încununare a unor silinți binecu­ vântate de însuș marele Rege !

LVI. Ceeace este destul de interesant e că, în vreme ce d. Goldiș; declina orice răspundere pe care ar fi luat-o Astra față, de Basarabia, d-sa înființa un despărțământ al aceleia la București — unite, cred că nu i se s iniția nici o lipsă —, dându-i din bugetul Ministerului Cultelor suma de 300.000: Lei. cu care să-și plătească chiria localului din Bulevar­ dul Academiei. Despărțământul București, care după câ­ teva luni, trebui să-și ia jos de pe fațadă uriașa firmă a Astrei și să se mute în... cancelaria liceului Sf. Sava, nu avea nici măcar un comitet constituit conform statutelor- — căci n’a izbutit să-și aleagă nici până astăzi un pre— 151

ședințe. Totuș, d. Goldiș, i-a încredințat sume conside­ rabile! In Raportul general eătră Adunarea din Sibiiu, d. Gol­ diș justifica în modul următor înființarea acestui despăr­ țământ. : „Ca să nu ni se facă imputarea de regionalism, ani, înființat un despărțământ la București, primind spre acest scop un ajutor de 300.000 tot delà ministrul Cultelor și Artelor“ ’). Cu alte cuvinte : în anul în care refuzi să dai orice concurs material Regionalei unei întregi provin­ cii care te-a chemat ani dearândul, cerându-ți ajutorul mo­ ral și material, —■ înființezi însuți, peste voia Bucurește- nilor, un despărțământ în Capitala Țării suprasaturată de tot felul de societăți, și-i dai din banii publici sume consi­ derabile. In cel mai mare și mai bogat oraș al țării nu s'a găsit nici un singur om de inimă, care să jertfească el mijloacele necesare înjghebării unui despărțământ al As- trei. Totul a trebuit să fie dat de Ministerul Cultelor de supt conducerea d-lui Goldiș. —■ Numai „pentru ca să nu ni se facă imputarea de regionalism“. — In adevăr, acesta să fi fost motivul ? In curând, rostul înființării despărțământ oliv i Bucu­ rești se clarifică : el fu proiectat de d. Goldiș pe deoparte ca o trambulină personală a d-sale în Capitală, pe de alta ca. o lovitură dată Astrei basarabene. In adevăr, într’una din zile, în organul oficios al guvernului apăru un articol sem­ nat de secretarul general (?) al despărțământului Bucu­ rești, în care se scriau următoarele cuvinte, rămase nedes- mințite de d. Goldiș, care bănuesc că e chiar autorul lor moral : ..In anul trecut s’a făcut o încercare de a extinde ac­ tivitatea Astrei și asupra Basarabiei. Acțiunea aceasta n’a pornit însă delà factorii conducători ai Astrei, ci a fost o acțiune proprie a d-lui O. Ghibu. Acțiunea în Basarabia a dat însă greș, fiindcă d. Ghibu a d șiderat principiile

Ç Transilvania, 1927, pag. 3S 152 fundamentale cari stau la temelia „Astrei“. D-sa a crezut că poate întoarce lucrurile pe dos și în loc să clădească de jos in sus, cum s’a făcut în Ardeal în cursul celor șease decenii, s’a apucat să clădească de sus în jos“. ') , Cetitorul obiectiv este rugat să puie aceste cuvinte ale d-lui I. Băilă alături de cuvintele scrise de D-sa cu un an în urmă și reproduse de noi la pag. 67 și 80 și să facă apoi reflexiile pe cari le va socoti necesare...

LVII. De sigur că purtarea D-lui Goldiș, atât față de mine personal, cât și față de ramura basarabeană a „Astrei“, mi-ar fi dat tot dreptul să mă retrag delà postul de încre­ dere, la care, după înseși cuvintele D-sale, mă chemase „în­ crederea tuturor binevoitorilor sinceri, ai țării și ai neamu­ lui“, și să las toată răspunderea în sarcina dânsului și a Comitetului Central, care fiind pus de către acesta în si­ tuații delicate, a evitat să intervie pentru aranjarea, co­ rectă a lucrurilor. Cu toate acestea, încredințat că Basa­ rabia n’a meritat ca marea ei încredere în Transilvania să fie răsplătită 'tot atât de amar, ca și cea pusă în Ve­ chiul Regat, și că nici. Ardealul n’a meritat să-și înscrie în analele sale, duipă una din cele mai frumoase pagini-, o pagină dureroasă, ca aceea pe care i-o pregătia d. Gol­ diș, am rămas și de astădată la postul meu, până la sfâr­ șit, întocmai ca în 1918, când în ciuda tuturor meschină­ riilor politicianilor am perseverat la conducerea acțiunii naționale din Basarabia, până la deplina ei biruință. Lipsit de orice sprijin moral sau material din partea Asociației, care se felicita că m’a trimis ca „redeșteptător cultural al Basarabiei“, răzimat aproape numai pe puterile mele și pe încrederea Basarabenilor, eu mi-am continuat încă timp de aproape o jumătate de an activitatea în ser-

L Viitorul, 7 Oct. 1927. ’ ~ «Ö- 153

viciul „Astrei“, hotărît să duc înainte opera până în faza ®i de deplină închegare, conform angajamentului luat și conform așteptărilor legate de mine. Cum, prin luarea delà ordinea zilei a Adunării gene­ rale delà Chișinău, devenise cu neputință aranjarea la timp a raportului definitiv dintre ..Astra“ basarabeană și vechea „Astră“, am luat asupra mea sarcina de a face în­ sumi acest lucru, înainte ca, la Adunarea generală delà Si-

L ocalul Astrei, al „Eomân’ei Nonă“ și al „Cuvântul Moldovenesc« în Chișinău. (Bulevardul Alexandru cel Bun 67, colț cu Str. Mihaiu‘ Viteazul 50). (In balcon : Biroul Comisariatului general al Astrei și directorul, redactorii și administratorii ziarelor).

biiu. d. Goldiș să încerce a-1 compromite definitiv. Dacă pe calea aceasta aveam să săvârșesc un lucru ne­ folositor și ilegal, organele competente — Comitetul Cen­ tral și Adunara generală, aveau să-1 anuleze pur și sim­ plu, dându-mi meritatul vot de blam, iar dacă lucrul s’ar 154 fi dovedit folositor, el avea să rămână în ființă, spre bi­ nele Basarabiei și spre onoarea „Astrei“. După îndelungate consultări cu toți acei Basarabeni,. cari timp de aproape un an și jumătate îmi dăduseră con­ cursul lor neprecupețit, și după o matură chibzuite a tu­ turor împrejurărilor, am ajuns în ziua de 23 Octomvrie- 1927 să pot înființa la Chișinău, cu concursul tutuiror oa­ menilor de bine ai Basarabiei, cea dintâi Regională a „As­ trei“. Adunarea generală constituantă a Regionalei Basa­ rabene și-a ales un comitet constătător din următoarele1 per.-oaue : /. P. S. Arhiepiscop Gurie al Chișinăului. Ion Inculeț,. membru al Academiei Române, ministru al Sănătății pu­ blice și al Ocrotirilor sociale. General Ramul Scărișoreanu, Comandantul Corpului III de Armată. P. S. lustinian al Ismailului și Cetății-Albe. P. S. Visarion al Bălților și al Hotinului. Ion Pelivan, deputat, fost ministru de Justiție. Pan. .V. Halippa, deputat, membru coresp. al Academiei Române, fost ministru al Lucrărilor publice. Gherman: Păiilea, primarul municipiului Chișinău, președintele Ca­ merei de Industrie și Comerț, deputat. Vaier Pop, direc-' torul Băncii Naționale din Chișinău. General Scarlat Pa-' naitescu, membru coresp. al Academiei Române, conferea- ' țiar la Universitatea din Iași. Eugen lonescn-Darseu, con­ silier la Curtea de Apel. Ing. N. Profiri, subdirector al Serviciului de Poduri și Șosele din Basarabia. L. T. Boga, profesor, directorul Arhivelor. Statului, Secția Chișinău.. Ti na Dr. E. Alistar, directoarea Șeoalei Eparhiale de fete.. Liviu Marian, directorul liceului „B. P. Hașdeu“. Ion Ma- coveiu, directorul liceului ..Alex. Donici“. Ion Dragau, di­ rectorul .șeoalei Normale din Tighina. Dr. Șeptelici, direc­ torul Spitalului Central. Dr. Papinian, directorul Spitalu­ lui ..Regina Maria“. Iconom stavrofor Ion Andronic. Ico­ nom IL VasilescAi. șeful bisericii Catedrale din Chișinău. D. Păun, președintele Tribunalului Hotin. Dimitrie Tiron, președintele Tribunalului Orheiu. Vasile Ghemul, subdirec- 155 lonvuj

T.

Șeptilici,

Or.

Pop, —

V.

1927.

Halippa,

Oct. P.

23

— Ghibu *

O.

ivnn, A strei. ’

Po a

l.

Gurio,

S.

P. basarabene

I.

Profiri»

N.

Regionalei

D.irzeu,

E.

constituirea

A'vlroaic,

I,

După Pr.

Grosu,

P.

Minciuni»

>!. :156

4or al Băncei Românești, președintele Corpului. Confca-bili- Jor. Partei Grosu, inspector general veterinar al reg. IX. Pr. Iulian Friplu, Coinrat. Petre Firică, mare comerciant, ■Chișinău. Ștefan Bulat, profesor, fost președinte al Con­ gresului național al Moldovenilor de peste Nistru, în 1917. Const. Popescu, institutor, Chișinău,. T. Iacobescu, institu­ tor, fost deputat, Cetatea-Albă. 5 locuri libere, cari se vor complecta prin cooptare. Membri supleanți, în baza-calității lor de secretari ai -Secțiilor științifice și literare : [. Zaborovsc.hi, profesor. St. Pamfil, profesor. Dr. G •Ceapă, medic. N. Spătariu, inginer. Anibal Gheorghiu, a- vocat. A. EUaili, profesor. N. Popa, institutor. 3 locuri libere. Atmosfera în care a avut loc înființarea Regionalei 'basarabene, se poate înțelege din cuvintele rostite cu acel prilej de către I. P. S. Gurie și de către d: I. Pelican, pre­ ședintele noii Regionale. Redăm aceste cuvinte după rapor­ tul publicat în Nr. 43 al „Cuvântului Moldovenesc" : P. S. arhiepiscop Gurie aduce d-lui prof. Ghibu mulțumirile întregei Basarabii, pentru dragostea pe care d- sa a arătat-o un lung șir de ani față de norodul băștinaș al acestei provincii, și-1 roagă să creadă că toți intelectua­ lii basarabeni. regretă din inimă că d-sa este nevoit să se reîntoarcă la catedra sa delà Cluj, ne mai putând rămânea aici, unde ar fi atâta nevoie de priceperea și de energia d-sale. Ii dorește viață lungă și fericită și-l roagă ca nici de acum încolo să nu înceteze de a lucra pentru Basara­ bia și pentru „Astra“ basarabeană“. D-l I. Pelivan, președintele „Astrei“ basarabene, mul­ țumește în cuvinte emoționante, d-lui prof. Ghibu pentru ■truda pe care și-a dat-o în vederea organizării solide a „Astrei“ basarabene și-l asigură că, din parte-i își va da toată osteneala, ca această societate să meargă tot înainte, ■pe calea bună care s’a croit în primul ei an de activitate. :T) -sa aduce elogii Ardealului, care a dat Basarabiei, timp 15F

de un veac, doi mari apostoli : pe neuitatul mitropolit Ga— vrii Bănulescu-Bodoni, acum un veac și ceva, și pe pro­ fesorul Ghibu, care în cele mai grele și mai holărîtoare. vremuri din viata Basarabiei, a luptat aici în primele rân­ duri, dând directive, organizând energiile și îmbărbătând, pe luptători. Munca d-sale la „Astra“ va rămânea gene­ rații de-arândul în amintirea și în sufletul basarabenilor, cari îl vor avea totdeauna ca o pildă vie. Roagă și d-sa pe d. Ghibu ca, deși obligațiuni mai înalte îl recheamă în Ar­ deal, să continuie a păstra cât mai strânse legături cu Ba­ sarabia“. După organizarea Regionalei basarabene, am predat noului Comitet. întregul inventar pe care, cu ajutorul Mi­ nisterului Sănătății publice, al orașelor Chișinău și Orheiii și, în mare parte pe propria mea răspundere materială., il ereeasem și am raportat Comitetului Central despre cele- îndeplinitte în urma mandatului pe care mi l-a încredin­ țat, cerând în acelaș timp să lichideze gestiunea Comisa­ riatului general, în conformitate cu dispozițiile Adunării deodată delà Zălau. Deodată cu aceasta îmi dădeam demi­ sia și din însărcinarea de Comisar general și din atribu­ ția de membru al Comitetului Central al „Astrei“. Erâ un gest pe care demnitatea personală mi-1 impunea acum în mod imperios. Noul comitet al Regionalei basarabene, prin adresa . Nr. 7 din 2 Noemvrie 1927 a adus și el la1 cunoștința Co­ mitetului Central din Sibiiu, constituirea Regionalei, spu­ nând : „Conducătorii Asociațiunii „Astra“, în urma rugă­ minții mai multor fruntași basarabeni, au hotărît înfiin­ țarea unei Regionale în Basarabia. In acest scop Comitetul Central al „Astrei“, a delegat

Ç Avusesem delà Ministerul Sănătății publice subvenții în \ sumă de 730.000 Lei, dein Orașul Chișinău 50.000 și delà orașul! ^Or-heiu 10.900. 158

pe D-l profesor Onisifor Ghibu iu calitatea de Comisar „general. D-sa in cursul anului 1926—27 a reușit, cu concursul binevoitor al mai multor intelectuali basarabeni, să pună, baze solide acestei Regionale. D-l O. Ghibu, socotindu-și misiunea sa terminată, la 23 Oct. a convocat Adunarea generală, care în conformi­ tate cu Statalele „Astrei“, a ales primul comitet de con­ ducere“ In încheere, Comitetul raportând Centrului că a luat în seamă delà mine inventarul „Astrei“, cu poziții pasive, datorite faptului că nu ridicasem nici un ban din bugetul votat la Zălau și că, astfel, se găsește într’o situație finan­ ciară care nu-i permite să realizeze nimic din programul său de activitate, cerea ca Comitetului Central să-i puie la dispoziție suma de un milion Lei votată prin Ministerul •Cultelor de Ministerul de Finanțe anume pentru Basarabia.

LVI11. Cu toate cele petrecute până aici, eu aveam teama Că d. Goldiș va continua politica sa față de Basarabia, igno­ rând ce s’a făcut acolo și expunând astfel „Astra“ și Ar­ dealul la o nemai pomenită rușine în fața Basarabenilor, pentru cari un astfel de fapt ar fi echivalat cu un deza­ stru național. Teama mea s’a dovedit justificată. In ade­ văr, d. Goldiș refuzase să pună chestiunea Regionalei la- ordinea zilei în ședința plenară a Comitetului Central, ți­ nută la 12 Noemvrie,—ultima ședință înainte de adunarea generală. Văzând aceasta, am telegrafist là Sibiiuî ca che­ stiunea basarabeană să se ia neapărat în programul șe- dinții. De asemenea, i-am telegrafiat d-lui I. Pelivan să participe la ședința din chestiune, la care, cu toate că uni prezentasem demisia din Comitetul Central, mă hotă- TÎsem să particip și eu. In urma intervenției mele categorice, ordinea de zi 159 rfusese, ce e drept, complectată eu chestiunea Regionalei basai abene, dar și de astă dată d-l Goldiș căută s’o elu- ■deze pe toate căile. Mai întâi, chestiunea aceasta, deși eră ruai importantă, fusese lăsată până după discutarea Ra­ portului general al Comitetului central cătră Adiunarea «generală, și amânată pe a doua zi, când membrii externi ai Comitetului aveau să lipsească,- apoi, dintre cele două rapoarte s’a prezentat numai unul — al meu, nu și al Regionalei. După cetirea raportului meu, urmat de o impresio­ nantă cuvântare a d-ltti Pelivan, care califică organizarea «lela Chișinău ca „o minune alui Dumnezeu“, în posibili­ tatea- căreia nimeni nu crezuse —-, d. Goldiș, într’o formă surprinzător de reținută, și-a arătat bucuria că la Chiși­ nău „frații noștri basarabeni“ au înființat „Astra“ basara­ beană,—o „societate soră“, care va aveâ „să colaboreze cu noi de aici încolo“ ! Față de această denaturare a adevărului, m’am ridi- «at imediat și am reflectat că la Chișinău nu s’a înfiin­ țat, de către Basarabeni, „o societate soră“, ci în confor­ mitate cu Statutele „Astrei“ și cu hotărîrile celor trei A- dunări generale, s’a înființat o Regională a „Astrei“, care ■se găsește cu aceasta, nu în raport de soră, ci în acela de fiică. Jn urma precizării, de care n’ar fi fost nici o ne- -voie, după ce rapoartele oficiale erau absolut clare în a- cest punct, Comitetul Central s’a simțit dator să ia act de înființarea Regionalei basarabene, hotărînd să-mi aducă totodată mulțumiri pentru ostenelile depuse în acest scop. Cu privire la lichidarea financiară a gestiiunei mele. d. •’Goldiș a dispus ca ea să fie dată Comisiunei financiare •spre cercetare, iar în privința demisiei mele din Comitetul -Central a adăugat că. chestiunea aceasta este de competin- ța Adunării generale, căreia ea îi va fi adusă la cunoștință. Insistând d-l Pelivan, ca și până ce comisiunea fi­ ai anciară va examina chestiunea lichidării Comisariatu- 160 lui general, să i se dea comitetului Regionalei un avans în. contul sumei de 1 milion., pe care Ministerul Qulielor o a- nulase și care avea să fie acum reclamată din neu, — după lungi discuții s’a votat pentru regionala din Basa­ rabia suma de ÔOU.OOO Dei, care a doua zi s’a și trimis pe numele d-lui Pelivan la Chișinău.

LiX.

Intre aceea au trecut șease săptămâni, fără ea eu să. fi primit vre-un fel de răspuns oficial la raportul delà 26 Octomvrie. La 6 Decemvrie a avut loc la Sibiiu, Adunarea gene­ rală a „Astrei“. La această Adunare, ținută în puterea ier­ nii. au venit din îndepărtata. Basarabie președintele regio­ nalei 1. Pelivan, secretarul general Fr. Pop și membrii Co­ mitetului : P. N. Halippa, Dr. P. Grossu și T. Iaeobesou. In Raportul general prezentat Adunării generale în ’’urnele Comitetului Central de d. Goldiș despre Regionala din Basarabia se scriâ la țapi toiul „Colaborarea cu aife- societăți“, următoarele : „Despre „Astra“ Basarabeană, care ar trebui amin­ tită aici în locul înțâi, aveți într’alt capitol o dare de sea­ mă, de aceea ne simțim dispensați de a mai insistă, afară, doar de a ne exprimă doțijjța sinceră, ca „Astra“ basa­ rabeană să prospereze și de aici înainte, spre binele cul- twrii românești, fiind „această societate un bastion de a- ,parare împotriva întunereaului“.)* Așadară, cu toate precizările făcute în ultima ședința a Comitetului Central, și aici Regionala basarabeană e pri­ vită tot ca o societate aparte, față de care n’avexn alte obligații, nici morale, nici materiale decât de a-i ura pros- perare ! Dar unde d. Goldiș atinge culmea — loialității și a-

D „Transilvania", 1927, pag. 43Q. 161 corectibudinei, este în discursul de deschidere, în care, re­ petând neadevărul din Raportul general, adaogă : „întocmai ca odinioară aci, la Sibii-u, astfel la Chtÿi- nău, anul acesta s’a înființat Astra basarabeană, tot cu binecuvântarea ÿi sub conducerea unui mare arhiereu, constituindu-și un comitet din tot ce are Basarabia mai bun și mai capabil de a realiza marea operă a solidariză­ rii sufletelor prin cultura națională". Așa dară, pe lângă falsificarea consecventă a adevăru­ lui, consfințit și de Comitetul Central, că organizația delà Chișinău este trup din trupul nostru și suflet din sufletul nostru, d. Goldiș mai adaogă acum încă una, menită a jigni pe lângă adevărul istoric, și pe doi oameni prezenți în adunare și cari luaseră în Basarabia, grele răspunderi în fața istoriei, pe d-l l’elivan și pe mine. D-l Goldiș, care cu un an în urmă spunea la Zălau ■cuvintele reproduse la pag. 83-84 afirmă acum, când faptele au luat un caracter definitiv, că „Astra“ basarabeană s’a înființat „sub conducerea" arhiepiscopului Gurie ! Împingând sfidarea adevărului până la această limi­ tă, prevăzusem că conflictul cu d. Goldiș, în plină Adu­ nare genrală nu va putea, fi evitat decât cu sacrificarea rușinoasă și păgubitoare a adevărului și a Basarabiei, care de patru ani de zile formase obiectul de preocupare permanentă al Adunărilor generale. Pentru a evită totuș, pe cât omenește eră posibil, con­ flictul, dimpreună cu d. Pelivan am luat contact cu co>- misiunea exmisă de Adunare pentru cercetarea Raportului general și cu comisiunea financiară, cărora le-am expus în mod documentat situația de drept și de fapt a Astrei basarabene. Ambele comisiuni, după ce s’au convins de a- devăr l-au enunțat în forme precise : cea dintâi propunea Adunării să ia act de înființarea Regionalei basarabene a ..Astrei“, iar a doua propunea ca pentru nevoile acestei Regionale atât de importante, să se ia în bugetul general a! „Astrei“ sumele corespunzătoare. îl 162

Lată textual propunerea pe care, comisiunea finan­ ciară a hotărît în unanimitate și de acord cu organul res­ ponsabil al Astrei, casierul. I. Banciu, s’o prezinte Adu­ nării generale : „Luând aci de faptul îmbucurător, că în cursul anului 1927 „Astra" și-a extins activitatea și în Basarabia, în­ ființând acolo o Regională, în conformitate cu abt. 38 din Statute. Comisiunea își dă seama atât de însemnătatea is­ torica a acestui moment, cât și de obligațiunile care decurg (lin el pentru Asociațitcnea noastră. In consecință, propu­ ne Onor. Adunări generale, ca să dea acestui lucru cuve­ nita expresiune și în bugetul pentru 1928, majorându-l cu suma, de un milion Lei în special pentru Regionala basa­ rabeană, exprimândii-și dorința, ca sumele delà diferitele articole ale proiectului de buget, să fie distribuite ținând cont în mod permanent și de nevoile Regionalei Basarabia. De asemenea, suma de 500.000 Lei, prevăzută pentru în­ tregirea Casei Naționale, să se treacă pentru Palatul Cul­ tural al „Astrei“ din Chișinău“. Propunerea aceasta ar fi fost destul de întemeiată, chiar și dacă ea ar fi fost formulată numai de Comisiu­ nea financiară, aderarea la ea și a Cassierului „Astrei“ îi dădea însă o soliditate indiscutabilă. Cassierul știa foarte bine că, conform Statutelor, dânsul este dator să „pregă­ tească socotelile și proiectul de buget menite a fi înaintate _Adunării generale“, precum și să se îngrijască de „acope­ rirea cheltuielilor proiectate“ (art. 30), în consecință știa că plusul de 1 milion Lei propus de Comisiune, îl apasă pe D-.sa. Astfel, când cassierul, în fața Corni siunii finan- . ciare, a președintelui Regionalei basarabene și a mea, și-a dat asentimentul la urcarea bugetului delà 7.419.000 la 8.419.000 Lei, întocmai ca un ministru die Finanțe față de Comisiunea financiară a Parlamentului, știa foarte bine : că ia un angajament pe care este și obligat și în stare să-1 traducă în realitate. 163

De unde aveà în adevăr să ia d. Gassier plusul consi­ derabil de 1 milion, pe care buna credință a președintelui a refuzat să-1 prevadă din vreme în proiectul de buget pen­ tru Basarabia ? Răspunsul e foarte simplu. Gassierul știa foarte bine că proiectul de buget prezentat Adunării gene­ rale nu este nici sincer, nici real, și că el prevede posibi­ lități bine mascate, cari acum, în cazul dat, de forță majoră, pot fi deturnate în favorul Basarabiei. In adevăr d. Gol­ diș spune în Raportul general, la pagina 432 a „Transil­ vaniei“ : „Pentru anul 1928 Comitetul Central prezintă -onor. Adunări generale proiectul de buget în suma dé Lei 3.718.400“. Dar în acelaș No. al „Transilvaniei“ (pag. 576), proiectul de buget specificat nu arată decât 7.419.000. Diferența de 1.300.000 se ținea ascunsă pentru te miri ce combinații de-ale D-lui Goldiș. Din această diferență se gândi d. Banciu să dea Basarabiei suma propusă de Co­ rni sinne. Din motive de curtoazie și fără să bănuiască nimic din ițele încurcate ale proiectului de buget, raportorul Go- misiunii financiare, d. Dr. Odt. Sglimbea, se crezu dator ca, înainte de ședința Congresului, să-i comunice d-lui Goldiș modificările stabilite de Gomisiune. Fără să aibă nici o competință și nici o răspundere și fără să ia informațiuni delà Cassierul, care admisese modificările, d. Goldiș s’a -opus categoric ca raportul să fie prezintă! Congresului, așa cum fusese stabilit de Comisiune, impunându-i d-lui Sglimbea să omită din el nu numai sumele speciale pre­ văzute pentru Basarabia, ci și dorința ca „sumele delà di­ feritele articole ale bugetului să fie distribuite ținând cont permanent și de nevoile Regionalei basarabene“. Pus în această situație delicată, d-sa îmi comu- ‘ nică cele întâmplate, rugându-mă să vorbesc însumi cu d. Goldiș, ceeace eu, după toate cele petrecute, nu mai pu­ team să mai fac. Temându-se că noi vom ridica chestiu­ nea în ședință, d. Goldiș îl chemă la sine pe d. Pelivan, li* 164

riU'gându-1 să renunțăm la punctul nostru de vedere, căci altfel D-sa face „chestie de cabinet“. Comunicându-m'i d. Pelivan ultimatul președintelui, am răspuns că la amenințarea acestuia mu pot să fac alt- ceva, decât să-i răspund că și eu fac „chestie de cabi­ net“ din chestia Basarabiei, pentru care timp de 11 ani de zile am luptat, totdeauna în rândurile cele dintâi, cu primejdia vieții mele, înfruntând pe rând urgia Rușilor, a. bolșevicilor, a Nemților și a politieianilor inconștienți. In ședință, am luat apoi, în adevăr, cuvântul la discu­ ția bugetului, și după ce am insistat asupra importanței extensiunii „Astrei“ în Basarabia, am propus ca Aduna­ rea generală să ia și de astădată în buget suma, pe care- Adunarea delà Zălau a luat-o anul trecut. Cuvântarea mea a fost subliniată în mai multe rân­ duri de aplauzele Adunării. După mine a luat cuvântul d-l Pelivan, care în cu­ vinte emoționante, a reamintit Adunării marile sacrificii; pe care, în vremurile urgiei ungurești, le-a făcut „Astrei“ și Ardealului un mare fiu al Basarabiei, neuitatul Vasile- Stroescu. Acum Basarabia vine și cere ajutorul Ardealului, pe care crede că acesta nu i-1 va refuza. Cuvintele D-lui Pelivan au fo

După rezumatul desbaterilor Congresului „Astrei”, ti­ pii rit în „Universul” din 8 Dec. 1927. 165 piunea de acolo — a terminat D-l Goldiș —, prin urmare nu putem liutt în buget sume -speciale pentru ea. Dacă e vorba ca „Astra“ să fie socotită ca un Mece- nate al Basarabiei, atunci trebue să le spun fraților basa­ rabeni : Lasciale ogni speranza ! Am rămas stupefiat și de îndrăsneala și de incon­ știența cu care președintele „Astrei“ —■ fost până mai deunăzi, ministru. al României Mari, din care face parte integrantă nu numai Transilvania, ci și Basarabia, — de­ bită astfel de cuvinte, care pe lângă ■ că sunt adevărate •crime de les-națiune, mai constitue și o adevărată sinu­ cidere morală a omului care le profera. In acel moment mi-au venit în minte cuvintele pe care d. Goldiș le-a rostit în 1924 la Adunarea generală din Arad, în care se hotă- rîse extensiunea „Astrei“ în Basarabia : „Va trebui mai întâi de toate să învățăm a ne iubi unii pe alții — spunea d-sa. — Asociațiunea propagă solidaritatea națiunii româ­ ne... Altruismul veritabilei iubiri de neam, principiul drep­ tății străbătând inimile tuturor, cinstea și omenia fiind •călăuză și scop propagandei, nădăjduim a isbuti să tre­ zim în conștiința Românilor sentimentul mântuitor că wm- mai trăind și mwncind unii pentru alții și toți pentru țară și neam, vom putea să răspundem misiunii moștenite delà .strămoși“.1) Și mi-ain mai adus aminte și de alte cuvinte asemă­ nătoare ale președintelui Astrei, ca d. e, „Gândul tuturor cari au înființat Astra a fost adunarea la un loc a sufle­ telor românești... Această comunitate .nu se creiază prin rezon (!), ci prin sentiment... Iubirea nu are rezon... Adu- nătoare de suflete, spre a crea sufletul unic național, As­ tra, prin jertfa tuturor celor ce o slujesc, pildues-c norodu­ lui altruismul trebuitor oricărei înălțări naționale... Istoria se face prin sentimente și credință2)... înainte de toate și

1) Discurs de deschidere la Adunarea generală din Arad. -) V. Goldiș : Spre tel, Transilvania, 1924, pag. 3. 166 mai presus de orice, Astra avea misiunea să întrunească^ pe toți Românii într’un mănunchiu... lată ideia neînșelă­ toare a tuturor izbândelor, iată calea de urmat pentru'în­ tărirea pe veci a neamului nostru pe pământul sfânt, un­ de trăim aproape de două mii de ani, iată tăria de nebi­ ruit în fața tuturor nelegiuirilor, în fața tuturor iaduri­ lor : cu puteri unite“ 1). Câtă depărtare delà mărturisirea de a trăi și a munci unii pentru alții, — delà apoteozarea altruismului, a senti­ mentului național și a solidarității —■ și până la realitatea echivocă și brutală, etalată prin noua atitudine a preșe­ dintelui Astrei ! Față de complecta rătăcire și față de revoltătoarea: mistificare a d-lui Goldiș am cerut din nou cuvântul, spre- a dovedi cu acte duplicitatea d-sale, dar acesta n’a mai vrut să-mi dea cuvântul, sub pretext că într’o chestiune- nu se poate vorbi decât odată ! Cu toată opunerea preșe­ dintelui, eu am vorbit totuș, arătând Adunării că „Astra“ a luat angajamente de onoare față de Basarabia și că prin hotărârea ce se aduce, se îngroapă ultimele speranțe ale acesteia. Nevoind să am vreo parte în această greșală, am rugat Adunarea generală să ia act de demisia mea din Comitetul Central. Fără să supuie la vot, nici propunerea mea în le­ gătură cu proiectul de buget, nici demisia, repetată aici ți pe care în ședința delà 12 Noemvrie 1927 se obligase- însuș să o supuie Adunării generale, d. Goldiș a închis discuția, ca într’un Parlament oarecare de politician!, de­ clarând primit raportul Gomisiunii financiare fără amen­ damentul meu, în schimb cu mesagiul dânsului către Ba­ sarabeni : „Lasciate ogwi speranza“. Bugetul d-lui Goldiș fu „votat“, spre marea uimire- a Basarabenilor, cari plecară delà ședință cuprinși de O*

’) V. Goldiș : La București, Transilvania, 1924, pag. 139. 167 tristeță fără margini. „Va să zică, nici Ardealului nu-i trefruim !", — îmi ziseră ei, certându-mă cu bunătate și cu duioșie pentru- că, după zece ani de iluzii, îi pusei în fața celei mai amare deziluzii pe care o puteau încercă. Nu voiu uită niciodată seara de 5 Decemvrie, petre­ cută la Sibiu în tovărășia d-lui Pelivan, după înfrângerea brutală pe care o înregistram în luptele noastre comune pentru ridicarea nenorocitei provincii în rând cu surorile ei. Și această înfrângere îi venea din partea Transilvaniei... Din partea Translvaniei ? O, nu ! Căci ea încă nu și-a spus cuvântul definitiv în chestiune. Deocamdată a vorbit și a lucrat în numele ei d. Goldiș singur.

LX. Revenind- la atitudinea acestuia față de Gomisiunea financiară trebue să spunem că ea constitue abuz de pu­ tere, iar atitudinea față de Adunarea generală constitue o călcare a Statutelor „Astrei“ și o sabotare a celui mai înalt for al acesteia. In adevăr d-l Goldiș nu era în drept să •impue absolut nimic Gomisiunii pe care Adunarea gene­ rală o însărcinase să-i reprezinte și să-i susție vederile. D-sa eră în drept să-și arate în Adunare doar părerea D-sale proprie, cu privire la propunerea 'Gomisiunii, lă­ sând Adunarea să hotărască după buna ei chibzuială și rămânând ca, în cazul că hotărîrile ei nu ar fi fost e- xecutabile, să raporteze în mod documentat Adunării ge­ nerale următoare. Adunarea generală nu poate fi redusă la o simplă ficțiune. Dacă în viața politică se poate afirmă că votul universal trebue să ră-mâie încă o vreme oarecare ceva ilu­ zoriu de oarece massele nu-i înțeleg încă însemnătatea, acel lucru nu se poate aplica și la Adunările generale ale ..Astrei“, cari -de aproape șapte decenii au făcut, în mod sistematic educația membrilor ei, măcar în măsură de a putea aprecia cu toții împreună, atâta lucru cât poate a- 168 precia d. Goldiș singur. D-sa a uitat că, în calitatea d-sale de președinte nur este altceva decât primul servitor al „As­ teri“, ale cărui atribuții sunt departe de a fi egale cu ale unui autocrat, reducându-se prin Statute exclusiv la exe­ cutarea hotărîrilor Adunării generăle și ale Comitetului Central și la reprezentarea „Astrei“, fără însă a putea lua singur vre-iun angajament în numele societății pe care pur și. simplu o prezidează (Vezi art. 25 litera a, b și c,). Adunarea generală nu este obligată să ție seamă, nici de propunerile Comitetului, pentrucă după spiritul și după litera .Statutelor, ea este organul legislativ suveran al „Astrei“. Adunarea generală poate să dea -„eventual să refuze“ descărcarea privitoare la socotelile bănești și ea „încuviințează“ bugetul, autorizând Comitetul Central cu executarea lui (art. 16, lit. cl și e). D-l Goldiș, procedând cum a procedat, a confiscat pentru sine personal atribuțiile Adunării generale, ceeace constitue o gravă prejudiciere adusă acesteia, în general, și fiecărui membru al ei, în special. In fața hotărîrii sui generis, impuse samavolnic de d. Goldiș, aveam o singură mângâiere, aceea că, din par­ te-mi am făcut în chestiunea extensiunii „Astrei“ tot ce un om eră în stare să facă și că răspunderea pentru noua fază în care d. Goldiș a împins această problemă, apasă exclusiv asupra umerilor dânsului. Totuș chestiunea nu s’a terminat cu aceasta, căci, în afară de latura generală a ei, mai eră și chestiunea descărcării mele din misiunea de comisar general (inclu­ siv a lichidării gestiumei financiare), precum și a pri­ mirii demisiei mele din Comitetul Central, cu care, după toate cele întâmplate, era o imposibilitate morală să mai împart răspunderea pentru vr’o acțiune. Văzând că la raportul meu din 26 Oct. Comitetul Central nu mai dă nici un răspuns, timp de două lumi de zile, în ziua de 21 Dec. i-am adresat o scrisoare, prin care îl rugam să ia „fără nici o întârziere“ măsurile prevă- 169 sute în acel raport. Răspunsul la această scrisoare l-am. primit abia la 23 Ianuarie. El spunea între altele : „Co­ mitetul a luat aclt cu ‘deosebită mulțumire de frumoasa ac­ tivitate desfășurată de D-voastră în calilailea de comisar generai al „Astrei“ pentru Basarabia în răstimpul delà 2 Maiu 1926 până la 23 Octomvrie 1927, iar Adunarea ge­ nerală a Asociațiunii, ținută în Sibiiu, la 4 și 5 Decem­ vrie 1927, deasemenea l -a adus mulțumiri și laudă pen­ tru isbânda înființării regionalei ‘din Basarabia“. In ce privește acoperirea pasivului 'Comisariatului ge­ neral, în sumă de 441.247 Lei, Comitetul Central spune Că a remis Regionalei basarabene 500.000, Lei, „tocmai pentru acest scop“. De încheiere, Comitetul, prin iscăli­ tura celui de al doilea vicepreședinte al său, d. Dr. Preda, “ține să-mi „reamintească“ că 1. la numirea mea de Co­ misar general „Comitetul Central n’a luat nici un angaja­ ment. material“ și 2. că în bugetul Asociațiunii pe anul 1927, nu s’a putut luă nici o subvenție pentru propa­ ganda în Basarabia“. Despre descărcarea pe care o ceream din postul de 'comisar general și despre demisia din Comitetul Central, hârtia nu făcea nici o pomenire. Primind această adresă, am transpus Regionalei ba­ sarabene dispoziția, privitoare la lichidarea pasivului Co­ misariatului general, cerând să se conformeze ei. Cu pri­ vire la cele două afirmațiuni citețe mai sus rămânea să răspund la momentul oportun.

LXI. Nea vând altă posibilitate de a răspunde până acum, o fac aceasta aici. Mai întâi în chestia angajamentelor materiale cu pri­ lejul numirii mele ca Comisar general, adevărul este că eu am pus în vedere Comitetului și președintelui „Astrei* că. contrar scrisorii mele din 28 Ianuarie 1925, personal nu voiu pretinde și nu voiu primi nimic pentru serviciile 170 mele, sub nici un titlu (nici indemnizare, nici diurnă, nici cheltueli ele reprezentare, nici chiar de deplasare), dar că. cheituelile materiale, împreunate cu activitatea în noua provincie, în mod firesc revin „Astrei“. , La comunicarea mea. Comitetul Central, cu data de 12 Mai, deci la 10 asile (Iapă numirea mea mi-a răspuns prin hârtia Nr. 1054/1926 : „Comitetul regretă că, din cauză că ne lipsește un titlu bugetar în acest scop, deocamdată nu este în situa­ ția de a lua pentru această propagandă nici un angaja­ ment bănesc. IA stărui însă pentru obținerea unui ajutor în acest scop și, primindu-1 îl vom pune cu plăcere la dispoziția D-voastră“. Evident că împrejurarea că pentru propaganda în Basarabia lip.sia titlul bugetar, nu era decât o dovadă de- superficialitatea cu care se întocmesc de iun timp încoace bugetele „Astrei“. La Reghin, unde se încuviințase buge­ tul pentru anul 1926, se hotărî doar ca „posturile (așa dară, nu unul singur, ci mai multe !) de propagandiști cultu­ rali pentru Basarabia să æ institue după posibilitate“, iar Comitetul Central, în ședința delà 26 Sept. 1925 hotărîse că „Astra“ va înființa în Basarabia, despărțăminte, bur­ se, premii, biblioteci poporale. In Raportul general înaintat Adunării delà Reghin se- spune că, întru executarea deriziunilor Adunării generale- trecute „sau luat dispoziții pentru extinderea activității Astrei în Basarabia“ și că „s’au cerut ajutoare pentru pro­ paganda culturală, delà Stat, județe și orașe“ ’). Tn acelaș raport se spune că „Comitetul Central și-a dat toată silința să îndeplinească, pe cât s’a putut, o parte- însemnată a lucrărilor ce i s’au indicat de către Adunarea generală trecută“ — între acestea și mergerea în Basa­ rabia“ — și că „îndeplinirea problemelor rămase nerezol- vite „va fi ținta străduințelor noastre din viitor“ 2)'„ 1) Transilvania. 1926, pag. 425. 2) Transilvania, 1925, 374. 171

In decretul meu de numire ca Comisar general pen- rtu Basarabia, Comitetul Central se referea la hotărîrile- acestea ale Adunării generale din Reghin. Rece, paralel cu astfel de hotărâri, nu s’au luat și mă­ suri de natură bugetară, și de ce d. Goldiș n’a căutat să. facă și pentru Basarabia, cel puțin cât a - făcut pentru Secția medicală ardeleană, căreia i-a exoperat delà gu­ vern, pe când era ministru al Sănătății publice d-1 N- Săveanu — ’h milion Lei? Se putea cineva aștepta ca d. Goldiș, care a știut exopera an de an milioane delà guver­ nul liberal, să nu fie în stare a dobândi cele necesare pentru Basarabia delà un guvern din care însuși făcea parte, dimpreună cu alți trei membri ai Comitetului Cen­ tral (dd. (). Goga, I. Lupaș și I. Lapedatu) ? Răspunsul la această întrebare ni-1 dau câteva fapte con crete : 1. Astra și-a încheiat bilanțul anului 1925 cu un ex­ cedent de 705.377 Lei și pe cel din 1926 cu 345.830 Lei, pe­ cari l-a vărsat Ia diferitele fonduri. 2. Ministerul de finanțe a dat Ministerului Cultelor, al cărui titular era d. Goldiș, suma de 1 milion pentru Ba­ sarabia, dar d. Goldiș n’a vrut s’o ridice și s’o dea des­ tinației, ci a lăsat s’o anuleze guvernul următor. 3. D. Goldiș a luat delà Ministerul de Culte, peste sub­ vențiile votate în regulă, încă trei milioane pentru Astra, menindu-le exclusiv pentru Transilvania. 4. D. Goldiș a asigurat Astrei câteva milioane Lei ve­ nit anual după cinematografe, destinându-le iarăș numai pentru Transilvania. Concesiunile de cinematografe, date Basarabiei, nu le-a predat Astrei basarabene, de cât în mo­ mentul, când ele nu mai puteau fi puse în valoare. 172

LXII. In ce privește a cloua afirmațiune din adresa „As­ trei“, ea constitue un neadevăr patent, pe care mă mir că l-a putut iscăli vicepreședintele Dr. G. Preda, câtă vre­ me la Zălau s’a luat în buget în mod legal suma de 2liz milioane pentru Basarabia, precum este evident din Pro­ cesul verbal citat la pag. 90. Sau Comitetul Central.se. crede în drept ca, clupă mai bine de un an de zile, să vie și să infirme hotărîri de-o importantă atât de mare ale unei Adunări generale istorice ? Sau d. Goldiș crede că-și poate scuza atitudinele-i neînțelese prin ridiculizarea a- celei Adunări generale, care ar fi căzut pur și simplu în „greșala entusiasmului“ ? Dar atunci și mai mare greșală ■a făcut Adunarea generală delà Reghin, care în entuzias­ mul provocat de raportul meu, l-a ales pe D-sa președinte, deși întreaga atmosferă a ei' fusese în contra dânsului. Unde va ajunge „Astra“ dacă conducătorii ei își iau refugiul la astfel de interpretări adhoc, îmbrățișate ex­ clusiv pentru a-și acoperi fie nepriceperea, fie negligența, fie reaua credință ? Vreau dânșii să introducă și la „As­ tra“ sistemul nenorocit, practicat în viața noastră politi­ că, unde nu te mai poți încrede în nimeni și în nimic, și unde hotărîrile luate azi, mâne se calcă din meschine in­ terese personale ?

LXIII. După cele petrecute în ședința Comitetului Central din 12 Noemvrie și mai ales în ședința din 5 Decemvrie 1927 a Adunării generale delà Sibiu, conducătorii Astrei basarabene, cari ani dearândul își puseseră ultimele nă­ dejdi în Ardeleni și în special în „Astra“, au fost cuprinși de îndoieli penibile, manifestându-le acum și față de nune personal, care n’aveam altă vină, decât că, în ne­ strămutate jaea solicitudine pentru Basarabia, am fă­ cut și în .1927 aceleași supraomenești sforțări de a scoate m problema basarabeană din părăsirea în care se găsea, ca și în 1917. Aceste îndoieli, hotărîrea Comitetului din 23 Ianuarie 1928, cu privire la lichidarea gestiunii Comisa­ riatului din suma de 500.000 dată „Astrei“ basarabene, n’a făcut decât să le potențeze. In fața hotărîrii delà Sibiiu Comitetul Regionalei ba­ sarabene în ședința .sa delà 27 Fevruarie, a declarat că. este în imposibilitate să execute o astfel de dispoziție, din. motivul că Comisariatul general a fost un organ al Comi­ tetului Central, a cărui lichidare nu poate cădea în sar­ cina Comiteltului Regionalei și că, atunci când i s’a dat a- cstuia suma de 500.000 Lei, nu i s’a pus în vedere că din. ea să achite cheltuielile făcute de Comisariat. Comitetul a, crezut că suma din chestiune s’a dat pentru scopurile ară­ tate de el în prima adresă trimisă după constituire. De altfel, pentru acele scopuri, Comitetul, în timp de trei luni de zile, a și cheltuit partea cea mai mare a sumei, astfel Cei „&C operirea deficitului bugetar al fostului Comisariat general, în condițiile financiare în care ne aflăm astăzi, ar însemna desființarea Regionalei basarabene“. Iată ajunsă astfel chestiunea extensiunii „Astrei“. în Basarabia la un punct extrem de grav, care amenință cu desființarea totală întreaga operă, înjghebată acolo cui a- tâtea sacrificii. In fața acestui moment pe care eu l-am apreciat în toată gravitatea lui și care m’a făcut să mă cutremur, am adresat Comitetului Central, cu data de 3 Martie 1928 ur­ mătoarea scrisoare :

Domnule Președinte, Prin adresa mea înaintată Comitetului Central la 26 Oct. 1927. dupăce am făcut o dare de seamă despre acti­ vitatea mea ca comisar general al „Astrei“ pentru Basara­ bia și dupăce am raportat despre organizarea Reegionalei basarabene, am cerut să fiu desărcinat din misiunea avu- 174

,tă, lichidându-se totodată gestiunea financiară a Comisa­ riatului general și dându-se din sumele bugetare prevă- -zuîte de Adunarea generală delà Zălau, sumele necesare în vederea realizării programului de activitate pe care și l-a fixat noua Regională. In aceeași adresă ceream ca, cu considerare la anumite motive asupra cărora n’aș fi do- .rit să fiu nevoit a da explicații mai amănunțite, să mi se primească demisia și din Comitetul Central. Răspunsul la această adresă l-am primit abia la 31 Ianuarie sub No. 3286/927, dar el lasă nerezolvite cele mai esnțiale puncte atinse, de mine. Astfel, despre desărcinarea mea din calitatea de comisar general nu se face nici o pomenire, tot astfel nici despre demisia din Comitetul ■Central. Drept consecință, a rămas și mai departe în seama .mea răspunderea pentru organizația din Basarabia, —■ •ceeace eu nu pot accepta. Mai departe, chestiunea demisiei mele din Comitetul Central a fost transpusă Secției școlare, al cărei preșe­ dinte am fost, ca să se pronunțe ea în chestiune. Secția școlară, analizând motivele demisiei mele a opinat, că a- . ceste motive nu o privesc pe ea, ci pe Comitetul Central, și în consecință din parte-i mi-a respins demisia, cerând Comitetului central ca să găsească el modalitățile de îm­ păcare a conflictului, care este la baza ei. Astfel, și acea­ stă chestiune a rămas nerezolvită. In sfârșit, în ce privește chestiunea financiară în le­ gătură cu lichidarea Comisariatului general și cu activita­ tea nouei Regionale, măsura preconizată de Comitetul Cen­ tral este departe de a rezolvi problema, dimpotrivă, ea o •complică în forme primejdioase și pentru buna reputație a ..Astrei“ și pentru viitorul Regionalei basarabene. Co- . municând acesteia adresa din chestiune, am primit răs­ punsul, că executarea acelei hotărîri ar aduce cu sine des­ ființarea Regionalei basarabene, ceeace, evident, ar con­ 175

stitui și o pagubă și o rușine fără precedent în analele Astrei. De oarece, după cum reiese din cele înșirate până aci, adresa Nr. 3286/927, nu numai că nu a rezolvi! proble­ mele în legătură cu organizarea „Astrei“ în Basarabia, -ci dimpotrivă le-a complicat în forme foarte grave, pro­ vocând o criză acută atât în viața Secției școlare, cât și a Regionalei basarabene, și într’o anumită măsură, și în -a Comitetului Central, am onoarea a Vă ruga ca, în in­ teresul superior al „Astrei“, să binevoiți a convoca de m- '■ge.nță o ședință extraordinară a Comitetului Central — ședință la care să fiu chemat și eu — și în care să se desbată în mod documentat întreaga chestiune care a pro­ vocat criza, luândc-se măsurile pe cari interesul și onoa­ rea Asociațiunii le reclamă. Tărăgănarea de peste patru luni de zile a chestiunii mi-a adus o serie de prejudicii morale și materiale, pe cari nu înțeleg să le mai suport ■ou nici un preț. Primiți etc. » Cluj, 3 Martie 1928. (ss) 0. Ghibu.

LXIV. Pentru înțelegerea punctului 3 din această adresă trebue să adaog că d. Goldiș, temându-se de urmările pe -care le-ar fi putut avea discutarea demisiei mele diii Co­ mitetul Central, în Adunarea generală, n’a prezentat-o acesteia, deși astfel se hotărâse în ședința delà 12 No- emvrie 1927 și deși eu îmi repetasem demisia în chiar .ședința Adunării generale. D-sa a transpus chestiunea de­ misiei mele Secțiunii școlare, al cărei președinte sunt și în numele căreia fac parte din Comitetul Central, ca mem­ bru de drept. Secția școlară, sezizată și de mine de Co­ mitetul Central, s’a ocupat de această chestie în ședințele

La această scrisoare d. vicepreședinte mi-a răspuns, prin adresa Nr. 1288 din 20 Aprilie, făcându-mi cunoscut că scrisoarea mea din 3 Martie a fost prezentată, dimpreu­ nă cu Procesul verbal al ședinței Secției școlare, în șe­ dința Comitetului delà 8 Martie, în care, s’a hotărît, să se țină pentru lămurirea tuturor chestiunilor sulevate de mine, o ședință plenâră sub pr-eședenția d-lui președinte V. Goldiș și la care să fie de față și domnii I. Lupaș, I. Le- pădatu, 0. Goga și eu. După o așteptare de patru săptămâni ca să fiu con­ vocat la o ședință ho-tărîtă înainte ou alte șease săptă­ mâni, la 24 Maiu m’am adresat din nou d-lui vicepreșe­ dinte Dr. 0. Kusu, rugându-1, pentru ultima oară, să sa­ tisfacă "de urgență hotărîrei delà 8 Martie, încheind că, în cazul contrar, „spre cel mai mare regret al meui“ mă voiu vedea nevoit să fac uz de măsura pusă în vedere în adresa anterioară. Delà scrisoarea aceasta și până în ziua de astăzi n’a mai sosit nici un răspuns. Consecvent punctului de vedere la care această ati­ tudine a „Astrei“ mă obliga, prin advocatul meu am pre­ dat chestiunea Justiției. Pentru a cruța viața românească de un scandal și de o rușine, advocatul meu a socotit că, înainte de a se­ siza Justiția, ar fi bine să someze și el conducerea „As­ trei“ să satisfacă obligațiunilor pe -care și le-a impus. Dar nici la somația advocatului meu „Astra“ n’a răspuns nimic. Paralel cu somațiunea advocatului a mai avut loc un fapt : la 29 Iunie s’a ținut la Cluj ședința plenară a Secțiunilor, sub prezidenția d-lui Goldiș. Deși încă pre­ ședinte al secției școlare, eh personal n’am participat la această ședință, dar secretarul secției, d. C. Sudețeanu, a raportat plenului despre criza care domnește de un an dé zile în sânul aceleia. Urmarea fu că ședința plenară, prin d. I. Tmpoș , acordând cazului atențiunea cuvenită, a fă- 12 178 cut apel Ia d. Goldiș să ia de urgentă măsurile necesare pentru înlăturarea crizei. D. Goldiș, care știa că euf am predat chestiunea Justiției, a promis plenului că în tim­ pul cel mai scurt va aranja-o. Totuș nici după aceasta d-sa n’a luat nici o măsură, ci s’a pus pur și simplu pe punctul de vedere al sfidării absolute : mă sfidează pe mine, împuternicitul- d-sale, sfidează Adunările generale ale instituției conduse de D-sa, sfidează Basarabia, sfi­ dează Secția școlară, sfidează Comitetul Central, sfidează plenul Secțiilor științifice-literare, sfidează memoria ma­ relui Rege, care a înfăptuit unitatea națonală și care-și arătase credința că președintele Astrei va pune toată râv­ na pentru consolidarea înfrățirii cu Basarabia...

LXV.

Cum toate încercările făcute în scopul de a deter­ mina organul de conducere al Astrei să lichideze în mod onorabil chestiunile pe cari, din însărcinarea lui le-am luat asupra mea, aui rămas fără nici un efect, este rândul organelor suprapuse să-și spuie ele cuvântul hotărît în chestiune. Conform art. 43 din Statutele „Astrei“ : „In cazul când „Asociațiunea“ nu va observa sfera sa de activitate cu privire la scopul și procedura pre­ cizată în statute, încât prin continuarea funcționării ei s’ar periclita statul sau interesele materiale ale membrilor ei, guvernul, conform rezultatului investi- gațiunii ordonate, o va putea îndatora la respectarea sta­ tutelor, eventual îi va putea suspenda activitatea, iar în baza sentinței aduse de înalta Curte de Casație, o va putea și disolva”. In conformitate cu acest articol, care în trecutul de 67 de ani al Astrei n’a trebuit invocat nici o singură dată de vre-un membru al ei, m’am adresat Guvernului și Curții de Casație, arătându-le că : 179

1. Deși, conform art. 2 din Statute, caracterul Astrei •®ste general românesc și nu regionalist-ardelean, și deși subvențiile considerabile obținute delà guvern Astra le .justi­ fică invocând tocmai acest caracter general-românesc, ea ig­ norează organizațiunile din afară de Transilvania, lipsin- 'du-le chiar și de mijloacele asigurate prin hotărîri aduse de Adunarea generală, organul suprem al Astrei. Prin a- céast'à se aduce o gravă prejudiciere Statului însuș, care în loc să fie întărit în toate încheieturile lui și mai ales în acelea, în care este mai slab, e lăsat descoperit chiar îii părțile cele mai periclitate. 2. Comitetul Central încalcă drepturile Adunării ge­ nerale, prevăzute în art. 15 și 16, privitoare la stabilirea lo­ cului ținerii aceleia și privitoare la încuviințarea bugetului. Deși Adunarea generală din 1926 hotărîse cu unanimitate ca aceasta la 1927, să se țină la Chișinău, spre a întări astfel cât mai mult sufletul național de peste Prut și de peste Nistru, Comitetul Central, fără a avea vreo compe­ tență în chestiune, a anulat această hotărîre. De asemenea, Comitetul a anulat bugetul încuviințat de Adunarea ge­ nerală. din 1926, fără ca măcar să fi raportat despre mo­ tivele unei astfel de măsuri, adunării generale din 1927. Prin aceasta a adus grave prejudicii organizației ei din Basarabia. 3. Conducerea Astrei nu rezolvă problemele vitale ale Regionalei basarabene, ale Comisariatului general pențrii Basarabia și ale Secției școlare, păgubind prin aceasta pe lângă interesele generale ale instituției, și interesele' matei riale ale membrilor acestora. " . 4. Conducerea Astrei induce în mod intenționat în ■eroare pe membrii ei, cu privire la buget, prezîntândui-le . situația bugetară în mod echivoc, și trezind astfel bănuieli față de instituția însăși. In baza acestora, am cerut că organele'de. control sț ia față de conducerea Astrei măsurile, pe'cari Stătutele a- ■■ cesteia le impun.

li* 180

LXVI. l’entra mulți dintre cetitorii acestei cărți, va fi ră­ mas până la sfârșit neînțeleasă enigma pe care ea o cu­ prinde și care se rezumă în întrebarea: cum se explică, purtarea d-lui Goldiș față de scriitorul acestor rânduri, care la 1918—1919 i-a fost secretar general la Resortul Cultelor și Instrucției publice din Transilvania, — care la. 1923 i-a făcut posibilă alegerea de președinte al „Astrei“ la Timișoara, — care în 1925 la Adunarea delà Reghin a înfrânt curentul potrivnic d-sale, asigurându-i din nou prezidenția, care în 1926 l-a salvat din situația penibilă în care era să ajungă la Zălau și care pentru activitatea sa în Basarabia, ca mandatar al dânsului, s’a învrednicit de o unanimă recunoștință din partea opiniei publice a în- tregei țări ? Să fie oare totul numai „păcatul bătrânele­ lor“, în seama cărora d. Goldiș punea în 1925 nehotărîrea d-sale în chestia Basarabiei,— să fie lipsa de înțelegere a nevoilor naționale și a datoriilor „Astrei“, sau —- poate că mai este și altceva la mijloc ? Ca unul, care timp îndelungat am fost un credincios^ servitor al „Astrei“, mă simt dator ca față de membrii a- ceștei venerabile societăți, să fixez câteva fapte, care vor împrăștia ceața ce înconjură această enigmă. 1. I’ână în 1923 d. Goldiș fusese o serie de ani preșe­ dintele „Asociațiunii culturale“ din Arad, care decenii de- arândul n’a desvoltat aproape nici un fel de activitate. In această calitate d-sa se ținea într’o permanentă rezervă față de „Astra“ din Sibiiu, afirmând că părțile aradane- trebue să-și aibă societatea lor culturală aparte. 2. Ajungând, în urma unor combinațiuni mai mult politice, președinte al „Astrei“ ardelene, d. Goldiș a conto­ pit la 1924 „Asociația aradană“ în „Astra“, enunțând principiul extensiunei acesteia asupra întregului pământ locuit de Români. 3. In preajma Adunării generale delà Reghin d. Gol— 181

«diș seria : „Să aflați cu toții că se impune, înairde de doate, armonizarea tuturor societăților culturale românești din țară. Președintele viitor al „Astrei“ să știe că-1 aș­ teaptă necesitatea de fer a rezolvirii acestei probleme“ ’). Iată trei atitudini ale d-lui Goldiș în una și aceeași chestiune ! Să vedem, în concret, consecvențele trase de d-sa pe urma, acestor „principii conducătoare“. .1. Când în conformitate cu atitudinea d-sale centra­ listă delà 1924 s’a înființat Regionala „Astrei“ din Basa­ rabia, d. Goldiș a făcut tot posibilul s’o declare ca o or­ ganizare aparte, ca o pură „societate soră“. 2. Gând, în conformitate ou ideile d-sale federaliste delà 1925, eră vorba de o armonizare a societăților cul­ turale, d-sa înființa la București despărțământul „As- drei“, pe care-1 îndrumă într’un sens de activitâte sepa­ rata. 3. Când a văzut că în Banatul, lipsit aproape cu to­ tul de organizații vitale ale „Astrei“, — deși d-l Goldiș trăește in Banat, .unde este chiar șeful unui partid poli- -tic — „Asociația bănățeană“ prinde rădăcini tot mai pu­ ternice, d-sa i-a propus să fuzioneze cu „Astra“, de­ venind o „regională“ a acesteia. Când Asociația bănățea­ nă i-a răspuns că vrea să rămână mai departe -o societate deosebită, d. Goldiș, în plină Adunare gene­ rală, la Sibiiu în 1927, i-a trimis săgețile sale de sarcasm. Acosta este d Goldiș, președintele „Astrei“ : centra­ list, decentralist, 'federalist, după cum îi cer interesele proprii. Acelaș cu d. Goldiș — omul politic. Ga membru al Partidului național ardelean d-sa căuta în anii 1920—22 o apropiere a acestuia de Partidul liberal. Deodată, în '1924 pune în mod categoric chestiunea fuzionării Parti­ dului național cui Partidul țărănesc, în vederea formării

’) Goldiș, articolul „Asociațiunea" în „Societatea de mâi- me“ 23 Aug. 1925. 182 unui partid națio nai-țărănesc regnicolar, declarând că a— cesta este ultimul său ideal în România Mare. In vremea lungilor pertractări în vederea fuzionării, d. Goldiș își for­ mează pe baze confesionale ortodoxe un nucleu aparte, în numele căruia la 1926, pe neașteptate intră în Guver­ nul Partidului poporului, declarând că d-sa este Parti­ dul național ardelean — deci regionalist. La 2 Mai 1926 convoacă congresul Partidului națio­ nal român din Ardeal, care își alege un comitet în frunte- cu D-sa, dar acel Comitet nu se întrunește nici o singură dată. Peste câteva luni „Partidul“ d-lui Goldiș, fără a mai întreba, fie comitetul, fie Congresul partidului, fuzio­ nează, de silă, cu Partidul poporului. Acesta este d. Goldiș, omul politic, — ca și d. Goldiș, omul bisericii. Ortodox șovinist, d-sa a dus în cadrul Par­ tidului național, ani dearândul o luptă surdă în contra „uniților“ delà conducerea acelui partid- In acelaș timp, d-sa era împotriva încheierii concordatului cu Roma, de­ clarând că „mai bine își taie mâna“, decât să iscălească un astfel de act. Ca ministru al Cultelor, d-sa a mers to- tuș la Roma și a iscălit Concordatul în numele României! Biserica ortodoxă pentru această „trădare“ l-a scos din rân­ durile fiilor ei vii ’), precum Partidul național îl scosese din rândurile membrilor săi la 1926, după „trădare“. Oare se putea aștepta ca d. Goldiș să manifeste față de mine, față de Basarabia și față de „Astra“ o altă con­ secvență decât aceea care îi este proprie d-sale ?

LXVII. Este cel puțin „inconsecvența“ d-lui Goldiș în chestia extensiunii „Astrei“ în Basarabia, singura inconsecvență a, D-sale la societatea pe care o prezidează ?

. ,’)■ Vezi..articolul- Săcdi-.fitu-s'a din „Telegraful Român“,. 2 Fevr. 1928. 183

N’aș fi voit să pun niciodată în publicitate această, întrebare penibilă, însă în fața situației date, ea mi se impune ca o imperioasă obligațiune față de Astra. , Trebuința de a răspunde la această întrebare ne si­ lește să ne întoarcem privirile înapoi până la însnș mo­ mentul în care d. Goldiș a ajuns pentru întâia oară în fruntea Astrei. Când, Adunarea generală ținută la 1922 în Sibiiu după moartea regretatului Andreiu Bârseanu, fu pusă în fața trebuinței de a alege un urmaș al acestui devotat servitor al Asociațiunei, pentru întâia oară în istoria ifl- timei jumătăți de veac a acesteia, lumea românească nu putu cădea de acord asupra persoanei candidatului. D-1 V. Goldiș, susținuL de Partidul național, care ținea să-i dea șefia culturală a Ardealului, drept recompensă pentru șefia politică spre care năzuia necontenit, nu putu ob­ ține ,sufragiile reprezintănților celorlalte partide, cari în tendința lor de a promova fuzionarea Astrei cu Liga cul­ turală, puseseră candidatura d-lui N. lorga. Astfel, la Si­ biiu nu se putu alege succesor în scaunul lui Bârseanu. El rămse timp de un an de zile văduvim, fiind suplinit de vicepreședintele Dr. 0. Rusu. In cursul acelui an, ca îm­ puternicit al Comitetului. Central, eu am izbutit, în Con­ gresul Ligei culturale, la Galați, să stabilesc o nouă orien­ tare a Astrei, în sensul că aceasta, urmărind alt scop de­ cât Liga culturală, nu va fuziona cu Liga și nici nu va rămânea limitată la granițele ei de până aci, ci-și va ex­ tinde organizația în întreg cuprinsul României, tot astfel Liga își va extinde organizația sa asupra întregei țări. In urma acestui punct de vedere exprimat în numele Astrei, d. Iorga declară că nu va mai primi să fie candidat Ia prezidenția Astrei și că în consecință, aceasta își va pu­ tea alege nestingherită pe noul ei cârmaciu. ’)

') Transilvania, 1923 pg. 340. 184

Sarcina alegerii președintelui, revenită Adunării Ge­ nerale din Timișoara, era asfel mult ușurată, deși greu­ tățile nu fuseseră toate înlăturale. Căci, pe d. Goldiș, care era vicepreședinte al Partidului national, nu-1 voiau; nici de astădată membrii Partidului poporului și al Partidului li­ beral. Cei dintâi au declarat că nu vor participa la Adu­ narea delà Timișoara, iar cei din urmă și-au designat pe candidatul lor în persoana profesorului M. Ștefănescu delà Universitatea din Cluj. Candidatura d-lui Goldiș la scaunul lui Șaguna, Ci- pariu, Barițiu și Bârseanu, nu era un rezultat al convin­ gerii publice că d. Goldiș ar fi figura culturală cea mai reprezentativă a Ardealului. Dimpotrivă, în acest punct i s'au adus din o mulțime de părți acuzații grave. In adevăr, d-sa nu se putea lăuda nici cu o activitate științifică — era cel mult autorul unor manuale de istorie a Ungariei și a lumei, pe cari însuș a trebuit să recunoască că le-a făcut aidoma după un autor maghiar, —• nici cu o activi­ tate literară și nici cu o activitate de popularizator al cul­ turii. Activitatea d-sale ca președinte al Asociației cultu­ rale din Arad fusese atât de modestă, încât nimeni nu cu­ teză măcar să o amintească Candidatura d-lui Goldiș era doar o necesitate pentru Partidul național. Dd. Maniu, Vai­ da și Branisce, în dorința lor de a da o satisfacție" d-lui Goldiș, care avusese un rol important în actul Unirei delà Alba Tulia, își puseră de astădată tot prestigiul lor în cumpănă spre ad crea o situație care să-l mulțumească. Aceasta cu atât mai vârtos, cu cât încercările de până aci ale Partidului, de a-i oferi ceva convenabil în ca-

G D-l I. Lupaș scria la 1911 despre Asociațiunea ara- dană : ,,constatăm cu părere de rău că aceasta a tânjit multa vreme în nelucrare și dormitează mereu" (Transilvania, 1911, pag. 348). 185 drul vierii nationale, nu izbutiseră. In adevăr, încă în două .rânduri Partidul national încercase să satisfacă pe d. Gol- diș .prin situații culturale înalte. Mai întâi, la 1919 când s’a organizat Universitatea din Cluj, Resortul Instrucției .publice, al cărui secretar general eram eu, intervenise ofi­ cial pe lângă Comisiunea universitară 'prezidată de d- Sextil Pușcariu să numească „cu precădere“ la catedra de Sociologie pe d. Goldiș. La această propunere membrii Co- misiunei (N. Iorga, V. Pârvan, D. Guști ș. a..) au protestat, declarând că-și depun mandatul, ceeace ar fi adus cu sine imposibilitatea de a organiza Universitatea. In fata acestei atitudini a Corni siunei, am comunicat d-lui Gol­ diș că este cu neputință să forțăm mai departe lucrul, și în consecință am retras, personal, adresa din chestiune delà Gomisiune, lăsându>-i acesteia completă libertate de .acțiune. A doua oară, în primele luni ale anului 1920 Re­ sortul Instrucției l-a numit pe d. Goldiș director al Biblio­ tecii universitare din Cluj. împotriva acestei numiri, is­ călită de mine însumi, a protestat vehement Senatul uni­ versitar, așa că și în acest punct a trebuit să bat în re­ tragere, nevoind sa creez raporturi încordate la Univer­ sitate. Acum, la Timișoara, d. Goldiș trebuia satisfăcut cu orice preț. In comisia de candidare a președintelui fusese ales și d. Al. Lăpădatu, actualul ministru al Cultelor, care cu­ noscând amestecul meu în chestiunea limpezirii situației „Astrei“ în fața momentului alegerii de president, mi-a •comunicat că d-sa este contra d-lui Goldiș și că, personal, este de părerea ca vacanța să fie prelungită încă cu un an de zile. Din parte-mi i-am răspuns d-lui Lăpădatu că prelungirea vacanței nu mai are nici o justificare și nu mai e nici posibilă. In acelaș timp i-am comunicat că per­ sonal, eu sunt pentru candidatura lui Dr. V. Bra- nisce. dar că acesta, cu care eram în relațiuni de priete­ nie intimă, mi-a declarat categoric că nu primește candi- 186 datura, și anume din două motive : 1. că el nu se poala muta la Sibiiu, unde, conform tradiției ultimilor 20 de ani, președintele Astrei trebuie să-și aibă domiciliul efec­ tiv și 2. că pentru Ardeal este mai bine să fie ales d. Goldiș, care delà Unire încoace este veșnic nemulță- mit pentrucă nu i s’a acordat șefia vieții naționale. Aie» președinte al Astrei, d. Goldiș va fi satisfăcut și astfel vor înceta în sânul Partidului național vecinicele ambiguități*, cari păgubesc atât de mult viața națională. Astfel stând lucrurile, am făcut apel la d. *.Lăpădatu ca de dragul armoniei care a domnit totdeauna la ale­ gerea președintelui, să se.ralieze și d-sa la punctul de ve­ dere al majorității din Comisie, pentrucă și de astădată președintele ’ să poată fi ales cu adamațiune, făcând să- înceteze criza destul de îndelungată delà Astra. La între­ barea d-lui Lăpădatu, dacă d. Goldiș, în cazul alegerii se­ va muta la Sibiiu, am răspuns că d-sa a dat cele mai ca­ tegorice asigurări că se va muta. In fața acestor lămuriri d. L. s’a’ lăsat convins și l-a votat în Gomisiune pe d.. Goldiș, astfel că acesta fu ales de cătră Adunarea gene­ rală cu adamațiune.1) Raportorul Gomisiunei, d. I. Lu­ paș, repetă în fața Adunării condiția pusă viitorului pre­ ședinte de a se muta la sediul Astrei, ceeace d. Goldiș,. tacit, acceptă în fața întregei asistențe. Ales odată președinte, d. Goldiș însă nu se mai gân­ di. câtuș de puțin să se mute la Sibiiu, deși, tocmai în vederea, acestei mutări banca Albina îl alese în Consiliul ei de administrație, iar Astra îi amenajase o locuință su- hperbă în palatul ei. Mai mult chiar, d-sa făcu

’) Scriind despre acest lucru, d. G. Boț/dan-Duică, preșe­ dintele Secției literare a Astrei, zicea: „Apoi se alese președin­ tele.. Lumea l-a aclamat, — în sală sosise tot Partidul națio­ nal, — d. I. Lupaș n’avea nevoie să mai caute argumente, chiar contestabile ; sic rol uit, sic fecit — partidul“. (Țara noa­ stră, 192.3, pag. 1210). 187 totul pentru a se emancipa de supt obligațiunea, luată asupra sa. Așttfel, d-sa desgropă din dosarele Astrei -un proiect de-, stattite, edaborat în primăvara anului 1923, când fusese vorba ca Asociațiunea să se contopească cu Liga culturală, supt prezidenția d-lui lorga. In acel proiect se prevedeau oarecari măsuri menite să asigure Astrei posibilitatea unei activități, chiar și în cazul că ea ar trebui să-și lege soarta de alte societăți. Printre altele se prevedea ca ea să aibă doi vicepresidenți, dintre cari unul, în vederea faptului că. d. Iorga nu va locui în Sibiiu, să fie cu locuința „la sediul Astrei“. In urma argumentelor aduse de mine în ședința Co­ mitetului Central, în sensul ca Astra să nu fuzioneze cu Liga, acel proiect căzu cu unanimitatea voturilor (minus unul, al președintelui comisiunei pentru modificarea Sta­ tutelor, d. Dr. Beu). D-l Goldiș, văzând că proiectul luat: definitiv delà ordinea zilei, se potrivește într’un anumit punct cu interesele d-sale personale, îl aduse înaintea A- dunării generale din Arad, făcând ca el să fie votat, cu. toate că modificările cele mai esențiale ale lui (§ 2) deve­ niseră fără obiect. Astfel ajunse Astra la niște staibute noi cari, prevăd, printre altele, doi riceprezidenți, dintre cari unul cu reședința obligatoare la sediul Asociațiunii (art. 22, lit. a). Așadară, în loc ca să se prevadă pentru preșe­ dinte obligațiunea de a locui în Sibiiu, cum fusese tra­ diția ultimelor două decenii și cum fusese hotărît la Ti­ mișoara, d. G. prevede această obligațiune pentru unul din viceprezidenți. Dar, unde noile statute sunt, și mai absurde, este la art. 27 unde sunt stipulate drepturile și obligațiunile viceprezidenților. In vechile statute se zicea : „Viceprezidentul suplinește pe prezidentul Asociațiunii în toate drepturile și obligațiunile lui, când acesta este îm­ piedecat a funcționn“ (art. 27). Gu alte cuvinte toate „a- gendele“ .Astrei le conduce președintele, — numai în ca- 188

-zul când acesta este împiedecat de a funcționa, fie din cauză de boală, fie din alte cauze grave, numai atunci el -este suplinit de vicepreședinte. Acest aranjament îl re­ clamă însăș unitatea de acțiune a Asociațiunei. In noile statute d. Goldiș a schimbat vechea dispoziție, astfel : „Vi- ceprezidenții suplinesc pe prezidentul Asociațiunii în toate drepturile și obligațiunile lui, când acesta este împiede­ cat“. Așa dară, ori de câte ori președintele este împiede­ cat, îi ocupă locul doi vicepreședinți ! Deosebirea între cele două redactări este enormă. In vechile statute modul de funcționare implica și răspunde­ rea, — în cele nouă aceasta nu mai există. După vechile -Statute președintele era responsabil de întreaga activitate a Astrei și numai în cazurile când el nu funcționa, răs­ punderea cădea asupra vicepreședintelui. După noile sta­ tute răspunderea se fărâmițează într’o formă care nu poa­ te fi nici într’un chip fixată. Căci președintele, care stă da Arad, poate să zică ori și când că, pentru moment e ocupat, și că trebue să-1 înlocuiască, de-avalma, vicepre- zidenții, iar în momentul următor să apară iarăș el pe .scenă. Ciudățenia acestui aranjament s’a evidențiat în toată goliciunea ei în chestia extensiunea Astrei în Basarabia. Când Comitetul central m’a numit, la 2 Maiu 1926, „comi­ sar general al „Astrei1,* d. Goldiș, —■ deși, fiind în acel mo­ ment ministru, și deci „împiedecat“, ar fi trebuit să în­ ceteze de a mai funcționa ca președinte, delegând pe unul dintre vicepreședinți cu conducerea efectivă a Astrei, — găsi că pe actul meu de numire iscălitura primului vice­ președinte este insuficientă și, deci, și-o puse și pe a dân­ sului, — un lucru cu desăvârșire neobișnuit- Mai târziu, adresele Comisariatului general d. Goldiș le iscăli însuș, alături de mine, pentru ca în urmă, după ce încurcă lu­ crurile în forma pe care am văzut-o, să-1 oblige pe al doi­ lea vicepreședinte să intre în joc, iscălind o adresă pe- nibilă cătră mine, iar după aceea să-1 bage' în joc și pe 18» primul vicepreședinte, făcându-1 să se angajeze la lucruri pe.- care, când fui la adecă, d. Goldiș nu voi să le mai execute.. Alegerea d-lui Goldiș se făcu la Timișoara numai pe. doi ani de zile. In noile Sfătuite, d-sa prevăzu -ca preșe­ dintele și Comitetul Central să se aleagă de-aici -încolo pe ■ 5 ani. Cum însă, în urma duplicității sale politice în Par­ tidul național, tineretul din acest Partid se pregătea să-1. trântească la Reghin din prezidenție, d. Goldiș întrebuința, o manoperă, menită a-i asigură, dacă nu prezidenția, cel. puțin o cădere, sau o retragere onorabilă. Astfel d-sa, în fața Adunării generale, a trimiș o scrisoare vicepreșe­ dintelui Dr. O. Rusu, în care-i făcea cunoscut, că, din. cauza că nu s’a putut muta la Sibiu, conform angaja-- montului?- luat, nu mai reflectează pentru viitor la pre­ zidenție. Paralel cu aceasta, însă, d. Goldiș puse în mișcare toate pietrile pentruca totuș să fie reales. Astfel, în „Transilvania' ' și în „Societatea de mâne“ apărute în. preajma Adunării, d-sa a pus în discuție publică, pe larg viitoarele probleme ale „Astrei“, atrăgând atenția viito­ rului președinte asupra greutății pe cari acestea le im­ plică. Apoi, prin oamenii d-sale de încredere, făcu tot ce se putu pentruca să-și asigure izbânda. De aceea apelă la Basarabeni să vie neapărat la Reghin, sperând că pre­ zența lor îi va fi de folos. Mie, personal, mi-a comu­ nicat că cbacă va fi ales, se va muta peste vr-e-un an de zile la Sibiiu. Deocamdată nu poate face acest lucru, de­ oarece nu-i e aranjată situația personală la Consistorul mitropolitan, unde fusese ales secretar, dar speră că în- tr’un an această chestiune se va termina și atunci se va muta la sediul Astrei, devotându-se exclusiv problemelor acesteia. In baza acestui angajament, în realizarea căruia eu am crezut, și mai ales în baza perspectivelor pe cari d-sa, în convorbirile avute cu mine Ia Arad și la Lipova și în articolele referitoare la viitoarele probleme ale As­ trei, le punea acesteia în vedere, am luat asupra mea. sarcina să lupt pentru realegerea d-lui Goldiș. Astfel, în 190 preajma Adunării, când șansele dânsului deveniseră cu totul problematice, am publicat un articol în Societatea de 'mâne, militând deschis pentru dânsul, iar în timpul Adunării am pus toate stăruințele pentru a mulcomi pe cei cari îl combăteau pe motiv că nu și-a mutat reședința la Sibiiu, asigurându-i că d-sa, în timpul cel mai scurt va îndeplini acum obligațiunea aceasta. - Dar, nici după realegerea d-sale, propusă de mine în calitate de raportor, care luasem asupra mea mari răspunderi, d. Goldiș, nu se mută la Sibiiu, ci continuă un timp oarecare să locuiască în Arad, — centrul pro­ vinciei al cărei șef politic este, pentruca % apoi, pe neaș- teptate, să se mute, din motive personale și politice, la București, ca ministru al Cultelor. Ceeace cultura nu putuse realiza, realiză astfel poli­ ticianismul. Ajuns mânistou1, ar fi fost firesc ca d-sa să-și ia concediu delà Astra, lăsând toată răspunderea în seama organelor competente ale acesteia, totuș aceasta n’o făcu, ci continuă să conducă Astra delà București, după acelaș sistem după care o conduse delà Arad. Prezidenția efec­ tivă a Astrei dădea un prestigiu mare nû numai mini­ strului Cultelor, ci și politicianului, care în urma .schimbărilor brusce de atitudini, avea cât mai mare nevoie să fie susținut de oarecari forțe solide. De altfel, după realegterea d-sale ea președinte, d. Goldiș se îngriji ca să-și aranjeze situația personală și mai bine, decum o făcuse prin Statutele modificate. Deși acestea prevăd că unul din cei doi vicepreședinți trebue să-și aibă locuința în Sibiiu, d-sa făcu ca amândoi vicepre­ ședinții să fie din Sibiiu, ca astfel d-sa să nu mai aibă nici o grijă că nu va putea fi înlocuit de câte ori va voi să fie „împiedecat“. Aranjamentul acesta, comod pen­ tru d. Goldiș, era însă imposibil pentru Astra, care fu îm­ piedecată de a funcționa conform cu prevederile din A- «hmarea generală care a ales primul Comitet pe cinci •ani de zile. Conform acestor prevederi, unul din vice­ președinți avea să fie din Cluj, unde se găsesc, ca și în Sibiiu, 15 membri ai Comitetului Central. Din cauza a- ranjamentului forțat de d. Goldiș pentru motive perso­ nale, între Cluj și Sibiiu au izbucnit conflicte destul de serioase, cari abia au putut fi potolite și cari au avut ur­ mări defavorabile asupra mersului general al instituțlu- nei.’) După căderea d-lui Goldiș delà putere, d-sa, părăsind Bucureștii, nu s’a întors la Sibiiu, ci s’a dus din nou la Arad. La Sibiiu d'sa obicinuește să vină numai când se țin ședințe ale ..Albinei“. Pe acele date d-sa convoacă și ședințele Comitetului Central al Astrei. Aceasta a devenit *o simplă trambulină politico-financiară a d-sale.

LXVIII. Să vedem acum, ce-a realizat, pentru Astra, d. Gol-

*) Transilvania, 1926 pag. 408. ) V. Goldiș, Asociațiunea, în Soc. de mâine, 1925, Nr. 30. 192 mânești din țară... Președintele viitor al Astrei să știe», că-1 așteaptă necesitatea de fier a rezolvirii acestei pro­ bleme“. Rezultatul acestei urgente necesități de fier, — du­ pă trei ani, e mai puțin decât zero. D. Goldiș nu numai că n’a realizat nimic din acest postulat, dar a lucrat tocmai împotriva iui. Ga membru al guvernului și-a dat adhesiunea sa ca chestiunea propagandei culturale să fie luată în mână în mod oficial și aproape absolut de Mi­ nisterul Instrucției, a cărui acțiune amenință cu anihilare activitatea societăților culturale. Aderarea sa la un ast­ fel de punct de vedere nu l-a împiedecat totuș ca la A- dunarea generală din Sibiiu să ia în zeflemea opera gu­ vernului din care a făcut parte. „S’a dat — spunea d-sa — tot din speculă, lozinca ofensivei culturale1)... Pro­ pagandiștii culturali — cei mai mulți retribuiți din bu­ getul țării, cutreeră satele și orașele fără nici un rost, în­ curcă lumea, zăpăcesc dăscălimea și răspândesc — asta-i misiunea lor — pe bani scuumpi literatură proastă“. In acelaș timp, față de societățile culturale, cu cari, ar fi trebuit să caute armonizarea, d'l Goldiș, în aceeaș adunare, se exprimă astfel : „Orice ambițios mai răsărit își întocmește o societate culturală a lui, socotindu-o cea. mai propice trambulină a arivismului său sălbatec... Gu ajutorul lui ,Dumnezeu* în Banat avem două Asociațiuni, una a noastră și una nu se știe a cui2), pe deasupra o a treia „Casele Naționale“, nu a d-lui general Manolescu, ci una „baș“ bănățeană”. — 2. Banatul are să devină o regiune a „Astrei“... tot astfel Basarabia, Bucovina și mai apoi Muntenia, Mol­ dova și Dobrogea.

1) Formula d-lui I. Petrovici, fost ministru al Instruc­ ției și coleg al d-lui Goldiș. 2) Aluzie la „Asociația bănățeană“, înființată de Patri- arhul-Regent I. P. S. S. Miron Cristea. 193

Rezultatul — vezi cazul regionalei Basarabia. 3. Lipsit de orice înțelegere a realităților sociale din România întregită, în care problema orașelor, în special a naționalizării acestora, este o problemă vitală, d. Goldiș a- firmă cu orice ocazie, că „terenul propriul de acțiune pen­ tru Asociațiunea noastră este satul românesc1). Consec­ vent acestei păreri d-sa și-a arătat în ședința plenară a secțiunilor din 1924 părerea „să se elaboreze un plan de intensificare a miuncii casnice, iarna, la sate... D-sa se va interesa mai de aproape de un astfel de plan“2). Cu toate acestea, ■ d-l Goldiș n’a făcut nimic pentru „-satul ro­ mânesc“, rămas doar un bun motiv pentru declarații q- cazionale. In schimb, într’un interview publicat de cu­ rând într’un ziar din capitală, d. Goldiș promitea că pri­ mul lucru pe care-1 va realiza după ajungerea d-sale din nou în fruntea Ministerului Cultelor și Artelor, este „Q- pera națională“ la Timișoara —• care, după cum se știe este cel mai tipic „sat românesc“. 4. Deși convins că „terenul propriu de acțiune“ al Astrei este satul românesc, și deși pentru studierea, pen­ tru îndrumarea sau pentru închegarea satului Astra nu are o Secție specială, în preajma Adunării delà Reghin, căruia d-sa îi cerea din nou votul, d. Goldiș prevedea ne­ cesitatea urgentă de a se crea o Secțiune specială pentru muncitorimea industrială. In adevăr, confundând orga­ nul oficial al Astrei, cu un oarecare „manifest electoral“, d. Goldiș scria3) : „Sub acest raport (al solidarității) o problemă absolut nouă se impune. Națiunea română reunită în patria sa

’) Acelaș lucru îl spuneâ în cuvântarea de deschidere a Adună rii delà Arad la 1924 : „Fac mărturisire de credință că socot ca principal obiectiv al acestei Asociațiuni satul romti- iii'sr". (Transilvania, 1924, pag.' 549), 2) Transilvania, 1924, pag. 483. ■ 3) Transilvania, 1925, Nr. 9—10.

13 194

firească, har Domnului, a luat calea evoluției spre indu­ strializare. Muncitorimea industrială devine un stâlp al ființării noastre. Nu exista pentru noi până aci. A sosit ceasul s’o vedem, s’o înțelegem, s’o îmbrățișăm. In sin­ teză interesele agricultorilor și ale muncitorimii indus­ triale sunt identice. Solidarizarea acestor două clase pro­ ducătoare este singura chezășie a fericire! noastre vii­ toare. Asociațiunea o va afișa între problemele sale. Fiindcă, „Asociațiunea“ are să rămână scutul mul­ țimii celei obidite, celei nedreptățite, să înfășure în ne­ mărginirea iubirii sale oceanul social fecund, nesecat în energii, al celor ce rabdă și sufăr, de

D Era pe vremea când d. Goldiș avea convorbiri poli­ tice cu Partidul socialist din Transilvania în vederea unei ac­ țiuni comune cu prilejul alegerilor comunale. 2) In Adunarea generală care a ales pentru întâia oară pe d. Goldiș președinte, s’a hotărît : „O a doua ediție a En­ ciclopediei Române să se întreprindă, întrucât se poate, tot sub auspiciile Asociațiunii“ (Transilvania, 1923, pag. 572). Mai târziu, în ședința plenară a Secțiunilor din 1925 eu am ridi­ cat din nou chestiunea, tot astfel în ședința plenară din 11 19& pas pentru ducerea la îndeplinire a chestiunii. In vara ■anului 1926, pe când era ministru, l-am rugat să acorde -acestei chestiuni solicitudinea cuvenită. D-sa mi-a promis că va lua în bugetul ministerului Qultelor suma de 1 mi­ lion și va determina și pe d. I. Petrovici, ministrul In­ strucției, să ia în buget o sumă similară. Totuș nici a- ceastă promisiune n’a avut nici o iurmare. Astra, care a fost în stare să publice prima ediție a Enciclopediei la 1898—1905, când eram sub stăpânire străină, astăzi sub ■stăpânire românească nu> este în stare să se apuce de o .astfel de operă. Grație lipsei de înțelegere a d-lui Goldiș, Românii sunt astăzi singurul popor din Europa, care nu ■dispune de o enciclopedie. — socotită cu drept cu- ■vânt. ca „Abecedarul civilizației“. In schimb, în vremece •d. Goldiș promite, Ungurii din Transilvania scot ei un .Lexicon ardelean, supt redacțiunea d-lui Dr. Goloman Os- vat din Oradea ! Se vede că așa trehue să meargă roata lumii : pe timpul dominațiunei ungare Românii ardeleni 'tipăreau o Enciclopedie românească, — pe timpul domina­ țiunei române, Ungurii ardeleni scot o enciclopedie ma­ ghiară ! 6. D-l Goldiș s’a angajat, în numele Astrei, să ridice un Palat cultural la Chișinău, dar n’a prevăzut de nicăiri nici un ban pentru inițierea lucrării. In acelaș timp, d.

Februarie 1926, despre care comunicatul „Astrei“ relatează In modul următor : „D. Ghibu a cerut în numele Secției, și cei • de față au acceptat instituirea cât mai grabnică a unui ex­ ponent al Astrei în Cluj, ca om de legătură între centru (Si­ biiu) și între Secțiile, cari își au sediul în Cluj. A mai pledat, documentând cu exemple multe, pentru îndreptățirea unei a doua ediții, complet revăzută și augmentată, a Enciclopediei Române. Secțiile ar avea nobila misiune să se îngrijască de acesta sarcină în folosul culturii românești. Toți au fost de acord ca aceste dorințe să se împlinească în timpul cel. mai ..apropiat".

13* 196

Alex. Lăpâdatu, urmașul d-sale la Departamentul Gul- tlor, a dat 5 milioane Lei pentru Palatul Cultural pe care-1 va ridica Asociațiwiea basarabeană la Timișoara^ și alte câteva milioane pentru Palatul Cultural din Con­ stanta. Acelaș ministru dăduse Astrei, la 1926, suma de 360.000 Lei, pentru înființarea „Casei Nationale“ din Cernatu, locul natal al D-sale *). In bugetul Astrei mai găsim suma de 500.000 pentru Casele nationale din Hordou (locul natal al lui G. Coș- buc) și din Bocșa română (locul natal al lui S. Bărnu- țiu 2), apoi diferite sume pentru Muzeele din Vidra, Hu­ nedoara, Turda3), Siighet, Te bea'), Făgăraș, Blaj, Bra­ șov, Turda, Săliște și Târgul Murăș “). Chiar și pentru singuraticele despărtăminte ale Astrei, găsim în bugetul anului 1926 suma de 240.000 Lei. In schimb, pentru o întreagă provincie, și pentru Palatul cultural din capi­ tala ei — nimic, afară de fraze ca acestea, cari se pot ceti în organul Astrei : „Cine vrea ea acest colț de țară, Basarabia, să fie la adăpost față de ideile destructive, — cine crede că spri­ jinind cultura românească de acolo, sprijinește totodată cultura europeană amenințată de puhoiul lozincilor di- solvante — și Basarabia este poarta pe oare pot intra va­ lurile murdare, care nu știu unde se vor opri —, nu poate decât aplauda din toată inima mișcarea pornită în mijlocul' populației românești de acolo. De aceea. : să dorim ca ideea Palatului cultural la Chișinău să se înfăptuiască cât mai curând... Să ne dăm toată truda ca manifestările atât de nobile să aibă ecow;

D Transilvania, 1927, pag. 555. 2) Ib., 1926, pag. 524. 3) Ib., 1925, pag. 484. 4) Ib., 1924, pag. 502. s) Ib., 1926, pag. 524. 197

și în inimile noastre, ca — știîndu-ne una — să câștigăm puteri, reciproc“ 1). ' 7. D-l Goldiș a dat lozinca : „Ardealul și Basarabia să-și dea mânile și să închege noul stat român“. Gând Basarabia a întins cu încredere mânile spre Astra, d-l Goldiș i-a răspuns : Lasciate ogni speranza !

LXXII. Dar, să ne oprim ceva mai pe larg asupra activității ■ d-lui Goldiș la Astra și asupra rezultatelor ei. In cei dintâi ani ai prezidenției d-sale, d. G. a afi­ șat în fața lusnei românești o serie de idei și de pro­ bleme, pe care se angajase să le realizeze în cadrele „As­ trei“. In special înaintea realegerii d-sale la Begbin, d. G. venise cu o idee mare și simpatică, menită a contribui în adevăr la înzdrăvenirea sufletească a poporului, anume cu ideea impozitului cultural obligatoriu, așa cum o vedem realizată la concetățenii noștri sași, evrei și, în parte, la Unguri. Din acest impozit d-sa socotise că Asociațiunea va putea ajunge la mijloace materiale însemnate, cu care să poată realiza apoi partea cea mai mare a scopurilor ei- „Optimismul meu neînfrânt, — zicea d. Goldiș —• vede elanul milioanelor de Români cari se vor supune be­ nevol impozitului cultural de după căldura și credința su­ fletului lor, și din milioanele astfel procurate, Asociațiunea va vărsă ploaia bunătăților asupra neamului nostru. Opro­ briul public va izbi pe refractari“ 2). Am aplaudat din toată inima ideea aceasta pe care președintele Astrei venia s’o exprime într’o vreme, în care Ardealul muncitor și păstrător de odinioară începuse să alunece și el tot mai mult spre obiceiul comod, dar peri­ culos, imoral și antisocial de a- se răzima în acțiunile

*) Transilvania, 1927, pag. 33. 2) V. Goldiș : „Asociațiunea“ în „Societatea de mâine“, 1925. pag. 591. 198

sale aproape exclusiv pe concursul material al Statului- Vedeam în ea nu numai un mijloc de a asigura Astrei veniturile materiale necesare, ci și de a corecta încetul ou încetul educația națională și socială a întregului Roma­ nism, în conformitate cu o veche deprindere bună a As­ trei, relevată încă din primii ani ai existenței ei de Odobescu. După Adunarea Astrei ținută la Brașov în a- nul 1863, —• adunare istorică la care luă parte și marele- nostru prozator, el publicase o largă dare de seamă, în cadrul căreia releva în mod special calitatea Ardelenilor* de a se răzima în acțiunile lor exclusiv pe forțele proprii. Românilor din Ardeal — zicea Odobescu — „trebue ne­ apărat să le recunoaștem un merit însemnat : acela de - a lucra de sineș, fără câtuș de puțin ajutor din partea guvernului local și chiar adesea în contra dorințelor a- celui guvern. Toate întreprinderile profitabile țării și națiunei se fac înseșr de cătră națiune, fără îndemnul și fără sacri­ ficii din partea autorităților stăpânitoare. Acest fapt atât de puțin uzitat la noi în Principate, merită o deosebită luare aminte ; el dovedește că lenevirea Românului, ce tinde a deveni proverbială la noi, nu provine dintr’o apa­ tie firească a caracterului săiu, ci numai dintr’un rău o- biceiu contractat, de a se descărca tot -omul de orice sa­ crificiu, lăsându-1 în sarcina stăpânirii. Lipsească bună­ voința din partea acesteia, atunci Românul, văzându-se lăsat fără sprijin în voia întâmplării, își ia inima în dinți și trece la muncă. La noi guvernul n’a cutezat încă să decline omnipotența sa de a face tot ce e bine, tot ce e folositor pentru țară; de aceea și națiunea, cu brațele, încrucișate, așteaptă tot delà guvern, de aceea și progre­ sul merge încet, împiedecat, de lipsa de mijloace a guver­ nului. și de nepăsarea trândavă a națiunii“

o1) Al. Odobescu : „Asociațiunea transilvană“, în vol. I din Scrieri literare și istorice, pag. 506. 199

Ideea d-lui Goldiș avea să ne întoarcă îndărăt de pe calea „unificării“, pe care am apucat de o vreme încoace și noi Ardelenii, la o tradiție bună, menită a se gene­ raliza la întreg poporul român.

LXXIII. Să vedem acum, cum se prezintă tabloul membrilor Astrei în ultimii 15 ani, în intervalul cărora se încadrează și ideea d-lui G. cu inipoziM, cultural, și consecințele a- cesteia :

Membri Membri Membri Membri Membri La Anul fondatori ai Caselor fondatori pe viață activi ajutători olalta Naționale

1910 — 118 316 1934 11.000 14 000 1911 — 142 406 2101 10.269 13.022 1913 — 144 492 1732 7.664 10.368 1914 156 548 1211 6.725 8 963 1917 — 170 523 1640 — 2.333 1918 (—■ 181 584 1083 1.848 3.696 1919 53 237 690 2033 640 3.905 1920 54 342 1043 3567 1.260 6.600 1921 66 454 1627 4876 2.635 10.074 1922 82 591 2099 5603 6.407 15.214 1923 87 747 2671 11629 1.640 17.167 1924 92 869 3050 3252 2.206 9.337 1925 z 95 869 3055 642 2.499 6.878 1926 86 924 3537 1951 270 7 125

Acest tablou ne arată, cât de adânc începuse Astra să se coboare în anii premergători răsboiului mondial, mai ales în păturile largi ale populației delà țară. Nu­ mărul membrilor ei se fixase împrejurul sumei de 10.000, dintre cari peste 75% țărani. După răsboiul, care răpise delà casele sale elementul țărănesc, și-i rărise esențial rân- 200 durile, Astra începu să-și refacă an de an cadrele în ce privește acest element. Sub prezidenția lui Bârseanu, îii timp de patru ani (1919—1922) situația nu numai că se refăcuse în ce privește numărul membrilor țărani, dar marca o creștere normală foarte îmbucurătoare în ce pri­ vește pătrunderea Astrei în cercurile orășenești. Anul ve­ nirii la cârmă a d-lui Goldiș arată o surprinzătoare ur­ care a membrilor activi, delà 5603, până unde numărul lor se urcase în mod normal în anul 1922, la 11.629. Explicația acestei urcări ni-o dă simțătoarea coborîre din anul următor, la 3252, — număr inferior celui delà 1920. Urcarea este în legătură cu antecedentele alegerii d-lui Goldiș în fruntea Astrei. Pentru a-i asigura răușita la prezidenție, Partidul național înscrisese, anume, în preaj­ ma alegerii, ca membri ai Astrei peste 6000 de membri de ai săi, -cari apoi, după răușita d-lui Goldiș, au încetat de a mai fi membri ai „Asociațiunei“ 1). In acelaș timp, din -cauza amestecului politicei la Astra, un număr con­ siderabil din vechii membri s’au retras, făcând ca Asocia­ ția să meargă, în ce privește numărul membrilor, cu pa­ tru ani îndărăt. In -cei patru ani următori, sub preziden­ ția d-lui Goldiș, numărul membrilor a scăzut aproape vertiginos, delà 17.000, deodată la 9.000, apoi la 7.000. După ultima dare de seamă oficială, astăzi Astra are mai puțini membri decât la 1921 și chiar decât în primul an al rasboiului mondial. Im special numărul membrilor țărani s’a redus la 15% față de cel din primul an al prezidenției -d-lui Goldiș, șt la 2% /h/fl de cel clin 1911 ! Veniturile Astrei provenite din taxele anuale ale mem­ brilor activi și ajutători se prezintă, și ele, pentru anii 1922--1926, astfel : 0 In Raportul general cătră Adunarea din Arad, Comi­ tetul central arată că toți cei 6026 membri activi intrați în anul 1923 își achitaseră cotizația, dar că e îngrozitor numărul membrilor activi mai vechi în restanță cu achitarea taxei, nu­ măr care se ridică la 6585 (Transilvania 1924, pag. 398). 201

Anul 1922 . . . . . Lei 77.459 n 1923 .... . „ 99.861 1924 .... . „ 67.170 1925 .... . „ 51.415 » 1926 .... . , 39.550 Judecând evoluția Astrei în ultimii cinci ani în le­ gătură pe deoparte cu mărturisirile de credință ale d-lui ■Goldiș, pe de alta cu fluctuația membrilor, trebue să măr­ turisim că situația se prezintă în forme deadreptul lu- grube. Prezența d-lui Goldiș la conducerea venerabilei noa­ stre -instituții n’a favorizat evoluția sănătoasă a acesteia nici măctir în condițiile de pe timpul dominațiunei ungu­ rești. LXXIV. Nevoit din pricina înstrăinării tot mai accentuate a publicului mare față de vechea Alma mater, să renunțe la ideea impozitului cultural benevol, d. Goldiș făcu un salt mortal tocmai spre sistemul pe care din prilejul admirabilei tradiții ardelene evidențiate de Astra, îl detestase, în cu­ vinte atât de plastice, Odobescu. Cercetând dările de seamă ale „Astrei“ delà 1923 în­ coace, vedem că sub preșidenția d-lui Goldiș numărul Ro­ mânilor, cari se simțiau atrași spre „Asociațiune“, este an de an în descreștere și că mijloacele materiale provenite din jertfele acestora sunt și ele relativ tot mai mici. Nemai putând face apel la publicul românesc, pe care politicia­ nismul președintelui Astrei l-a îndepărtat tot mai mult de aceasta, d. Goldiș îmbrățișă sistemul mai prac­ tic al solicitării de subvenții delà orașe, delà județe și delà Stat. „Am făcut apel la Stat — spunea D-sa în Raportul general pe anul 1926 — pe care îl credem dator a spri­ jini, chiar în interesul său, năzuințele noastre de a soli­ dariza prin cultură română* 1. Prezintând problema astfel, d-sa găsi ecou puternic -mai ales la unele Ministere, care, rând pe rând, se simțiră 202 datoare să înscrie în bugetul lor sau să dea din excedente, sume, an de an tot mai mari. Iată, în cifre, subvențiile- dobândite de „Astra“ delà Guvern în intervalul de timp delà. 1923—1926 : Anul 1923 . . . Lei 200.000 » 1924 . . Lei 750.000 1925 . . « • . Lei 2.100.000 » 1926 . . • • • Lei 5.887.000 Sistemul subvențiilor exoperate în vederea „solidari­ zării națiunei române“ s’a dovedi* surprinzător de prac­ tic ; unele ministere nu se mulțumiră să dea numai sub­ venții obișnuite, ci să „ofere“ pe deasupra și sume speciale foarte mari. 1)4 Goldiș ni-o spune însuș : „Apelul no­ stru a și avut ascultarea cuvenită și — la 1927 — pe lân­ gă subvențiile primite delà alte ministere, Ministerul Cul­ telor și Artelor, ni-a oferit un însemnat ajutor de 3 mi­ lioane Lei“. Grație acestui sistem, bugetul anual al Astrei putu sA se desvolte în anii 1923—1928 în chipul următor : Anul 1923 . . Lei 602.765 » 1924 . • . Lei 839.885 » 1925 . • • . Lei 3.562.085 n 1926 . . Lei 2.741.090 n 1927 . . Lei 5.468 050 » 1928 . . Lei 7.419.0001) In urma ajutoarelor delà Stat, „Astra“ izbuti nu) nu­ mai să înlăture orice fel de criză' financiară, dar să-și doteze an de an fondurile cu sume considerabile (în 1925 excedentul ei fu de 705.377, în 1926 de 345.870) și să dea o extensiune colosală unor activități, socotite înainte ca secundare, cum este cazul cu Secțiile științifice și lite­ rare, care au înregistrat din punctul de vedere al bugetu­ lui următoarea mișcare':

’) Hespectii' vezi pag. 163 a acestei cărți. 203;

Anul 1923 ...... Lei 10.000 » 1924 ...... Lei 10.000 n 1925 ...... Lei 30.000 » 1926 ...... Lei 100.000 » 1927 ...... Lei 1.100.0001) w 1928 . . . . . Lei 2.0C0.0C02* ) Gu acest sistem, Astra a ajuns în ultimul timp să nici.: nu mai conteze aproape de loc nici la contribuțiile bănești, ale membrilor ei, nici la danii benevole venite delà mece- nați. Așa se explică, printre altele, ciudățenia că, în; vreme ce, la toate Adunările generale ale ei, unul. din punctele esențiale ale ondinei de zi era „înscrierea de: membri noi“, în anul din urmă — deși în program s’a menținut acest punct, — nu s’au mai înscris deloc membri', noi, nici nu s’a mai făcut raport despre această chestiu­ ne. De asemenea, la Astra fusese o neîntreruptă tradiție ca în adunările generale să se mulțumească în mod spe­ cial „tuturor binefăcătorilor cari au făcut donațiuni pen­ tru așezămintele Asociațiunei“. Delà 1926 încoace, acest punct a fost șters din ordinea de zi a adunărilor gene­ rale, din simplul motiv că nimeni nu se mai simte îndem­ nat să mai facă donațiuni pentru Astra. In rezumat vedem din cele înșirate mai sus, că : 1. „Astra“, urmărește scopul de a solidariza prin cul­ tură națiunea română (nu numai Ardealul), 2. „Astra“ a renunțat la sistemul ei tradițional de- a-și asigura mijloacele materiale necesare din jertfele- membrilor ei și din fundațiunile mecenaților, inaugurând, sistemul de a cere delà Stat partea cea mai mare a su­ melor de cari are nevoie.

Din această sumă 50.000 pentru „Expoziții artistice prin Secțiile științifice“ și 50.000 premii pentru intelectuali (scrieri) prin mijlocirea Secțiilor. 2) Din această sumă 100.000 pentru scopurile de sub 1) iar- 490.000 pentru Biroul Secțiilor. 204

3. D. Goldiș socotește Statul dator să sprijinească e- fectiv „Astra“ în această năzuință a ei, 4. Guvernul a dat ascultare apelului „Astrei“, acordând acesteia an de an sume incomparabil mai mari decât însăși Academiei Române sau Institutului Social, 5. Ministerul Cultelor manifestă o generozitate excep­ țională față de „Astra“, oferindu-i, în afară de subvențiile obișnuite, sume speciale, de milioane. 6. „Astra“ și-a încheiat aproape în fiecare an bilan­ țul cu excedente însemnate, pe cari le-a trecut la diferite fonduri, 7. Secțiile științifice și literare și-au ridicat în timp de 5 ani (1924—1928) bugetul delà 10.000 Lei la 2.000.000, așa dară cu nu mai puțin de 10.000%.

LXXV. Să ne oprim puțin asupra acestor constatări, referindu'-le la chestiunea extensiunei „Astrei“ în Basara­ bia și la obligațiunile materiale pe care aceasta le implică în mod logic. Pusă chestiunea obținerii subvențiilor pe temeiul so­ lidarizării națiunei române, și nu pe acela al consolidării Ardealului, „Astra“ era datoare să susție în mod organic și cu egală solicitudine toate activitățile ei îndreptate spre so­ lidarizarea națiunii, indiferent de locul în care acestea se desfășură. Din monientul în care „Astra“ a început să lu­ creze în Basarabia, acest teren pentru ea trebuia să pre­ zinte o importanță cel puțin egală cu oricare altă parte a Românismului, unde ea acționase până aci. Pentru ce a întrebuințat „Astra“ suma de 3 milioane „oferite“ de Ministerul Cultelor într’o vreme, când pentru organizația proprie din cea mai expusă regiune a »țării n’a dat nici un ban, și când o instituție însemnată ca Academia Română era gata să-și închidă biblioteca din lipsa solicî- tudinei Statului. Tot numai pentru Ardeal ? Și anume pen- 205' tru care problemă ? Căci d. Goldiș nui ne destăinuește ni­ mic din scopul pentru care Ministerul- a oferit suma din chestiune sau pentru care a cheltuit-o „Astra“. După cum nu ne spune nici cine a fost generosul ministru care a fă­ cut astfel de gesturi2* ). . Se poate admite ca în epoca, în care „Astra“ și-a în­ ceput, în cele mai satisfăcătoare condiții, opera de exten­ siune în mijlocul fraților celor mai îndepărtați și mai a- vizați la ajutorul ei (Basarabeni și Transnistrieni),—-ea să-și sporească fondurile cu sume considerabile, și în schimb să se scuze că pentru extensiune n’are mijloace ? Și se poate admite un buget monstruos, ca cel făcut în anul curent, în care, în vreme ce pentru organe importante ale ei, pre­ văzute în Statute, nu s’a luat nici un ban, pentru ac­ tivități, cari nu sunt prevăzute în Statute, s’au alocat sume extraordinar de mari, —■ cum este cazul Secțiilor literare și științifice, la care voiu reveni acum pe larg ? LXXVI. Sunt și eu președinte de Secție și pot să a- firm că Secția mea n’a fost dintre cele din urmă, ca activitate, în ultimele două decenii. Afară de aceea, în cercetările mele relative la istoria culturii, am studiat mai cu deamănuntul decât oricine evoluția și menirea Secțiilor, ținând despre ele o conferință în Ședința festivă a lor, la Brașov, în 1925, și dând cu orice prilej lămuriri și în­ drumări2) menite a le asigură o activitate normală în ca­

3) Ministru fusese însuș d. Goldiș ! 2) D-1 Goldiș însuș declară : „Distinsul nostru coleg O. Ghibu a făcut istoricul acestor secțiuni, scoțând la iveală, în chip luminos, menirea și marea lor importanță (cf. articolul „Noua îndrumare a „Astrei“ în „Transilvania”, 1926, pag. 49). Raportul general pe anul 1924, citează, pe două pagini, carac­ terizarea dată de mine secțiilor reorganizate, adăogând că Co­ mitetul Central „consimte întru toate“ cu această reorganizare. (Tr. 1925, pag. 332 ș. u.) Deasemeni, cu prilejul organizării 206

drul organismului complex al „Astrei“. In această cali­ tate trebue să declar că locul și cadrele fixate Secțiilor, mai ales prin bugetul ultimului an, sunt în contrazicere fla­ grantă și cu Statutele „Astrei“ și cu nevoile noastre cul­ turale. Este de-a dreptul surprinzător că d. Goldiș nu are nici astăzi o idee limpede de ceeace trebue să fie Secțiile în ca­ drul ansamblului „Astrei“. D-sa nu știe, că în baza Statu­ telor, Secțiile nici nu există ca organe ale „Astrei“, me­ nite să îndeplinească vreo „agendă”. Conform art. 14 al •acelora, agendele Asociațiunii le îndeplinesc exclusiv ur­ mătoarele organe : Adunarea generală, Comitetul Central, Funcționarii, Adunările și Comitetele județene, eventual cele regionale, Adunările și Comitetele despărțămintelor și Cercurile culturale din comune. —• Despre Secții se face o singură dată amintire în Statute și anume în art. 2, unde se vorbește despre scopul „Astrei“, care, printre altele, este .și’ acela „să organizeze secțiuni științifice-literare“. Atât șj. nimic mai mult. Doar Expunerea de motive a proiectului de reorgani­ zare a lor din 1900 și Regulamentul, dacă le determină mai de aproape scopul, — dar este delà sine înțeles, că Regu­ lamentul nu poate să altereze sau să anuleze nici spiri­ tul nici litera Statutelor, ci numai să le completeze. Tn a- devăr — conform Expunerii de motive, Secțiile sunt „un organ auxiliar de specialitate, în chestiuni științifice-lite­ rare“. Conform Regulamentului în vigoare până la 1914, secțiile aveau „în calitate de organe de specialitate, să consilieze și sprijinească Adunarea generală și Comitetul Central întru realizarea problemelor literare, științifice și

Secției medicale, secretarul acesteia scria : „D-l O. Ghibu dă •o serie de lămuriri asupra istoricului Secțiilor științifice și li­ terare și a menirii lor, care se lămurește din ce în ce mai •clar“ (cf. Organizarea „Astrei" medicale și biopolitice, în So­ cietatea de mâne, 1925, pag. 860). 207 culturale, impuse lor de scopurile ce le urmărește Asocia- țiunea“, — iar conform Regulamentului actual, ele au „să sprijinească și să completeze activitatea celorlalte or­ gane ale Asociațiunii și, ca organe de specialitate, să dea ajutor Comitetului Central și Adunării generale la rea­ lizarea problemelor Asociațiunii“. Potrivit dispozițiilor regulamentare astăzi în vigoare, Secțiile trebue să fie așadar niște simple auxiliare ale or­ ganelor propriu zise ale Astrei, și. anume, nu numai ale •Comitetului Central și ale Adunări generale, ci și ale Des- părțămintelor și ale Regiunilor. Ele nu sunt un organ propriu zis și, mai ales nu sunt un organism aparte, aproape autonom, cum tind de o vreme încoace să devie Secțiile din Cluj. De asemeni, ele nu sunt concepute ca un organic unic, care, adecă, ar tre­ bui și ar putea să existe înfr’un singur exemplar. In pri­ vința aceasta din urmă noul Regulament prevede că „în orașe, Secțiunile vor încerca să coordoneze activitatea so­ cietăților cu scopuri identice sau asemănătoare, sau să colaboreze cu ele“. In cari orașe? Bineînțeles, că în ora­ șele — ori câte ! — în cari se găsesc Secții științifice-li- terare, potrivit nevoilor Astrei. Consecvent acestei dispo­ ziții, eu a>m întemeiat la Chișinău un nou rând de Secții, a căror înființare Comitetul Central luat-o la cunoștință „cu deosebită satisfacție“ 1). Adunarea generală delà Ză- Jau, la rândul ei, le-a aprobat cu entuziasm, iar d. Gol­ diș, în calitate de președinte, le-a inaugurat în persoană,

Iată cum se exprmă Raportul general înaintat adună­ rii din Zălau : „Aici ne simțim datori să accentuăm cu deo­ sebită satisfacție că, paralel cu activitatea Secțiilor noastre din "Transilvania, s au înființat în Basarabia, sub conducerea tri­ misului nostru special, al d-lui membru în Comitetul Central O. Ghibu, zece secții basarabene. Aceste Secții s’au apucat se­ rios de muncă, publică la rubrica stabilă zilnică din ziarul „România Nouă“, articole valoroase din toate domeniile“, (Tran­ silvania, 1926, pag. 410). 208

la 30 Oct. 1926. Cumcă acesta este sensul dispoziției re­ gulamentare, se poate vedea și din art. 16 al. Statutelor unde se zice că Comitetul Central constă, „pe lângă mem­ brii de drept, cari sunt toți președinții Secțiilor științifice- literare ale Asociațiunii, încă din 40 membri activi“. Dacă Secțiile ar fi fost înțelese ca un organ unic, ar fi trebuit, să se spuie precis că „Comitetul constă din 50 de mem­ brii, dintre cari 40 aleși, iar 10 de drept, în calitatea lor de prezidenți ai Secțiilor“. In realitate însă, numărul mem­ brilor de drept n’a fost limitat, din cauza că numărul sec­ țiilor nu este nici el limitat. Astfel înțelese Secțiile, după Statute, după Regula­ ment, după evoluția lor istorică și după logica lucrului, noua desvoltare pe care au luat-o în ultimul timp este- fundameptal greșită. Sfidând și legalitatea și realitatea, d.. Goldiș, —■ deși prin participarea d-sale la inaugurarea celui de al doilea rând de Secții, la Chișinău, a sancționat inter­ pretarea în sensul e mai sus a Regulamentului, — nu re­ cunoaște decât de Secțiile delà Cluj, pe cari, în loc să le- încadreze în organismul prevăzut de statute și sancționat de vreme, le substitue organului de conducere, luându-i a- cestuia și din atribuții și din sfera de activitate și creând în viața și activitatea Astrei o nespusă confuzie și anarhie. LXXVII. Vom arăta aici, pas de pas, însăși originile stărilor de confuzie și de anarhie, cari domnesc de câtva timp în­ coace la Astra. Prin Unirea Ardealului, vechile centre culturale ale acestuia în mod fatal au pierdut ceva din importanța lor istorică, în schimb' au apărut alte centre nouă, impuse de considerații geografice, administrative și culturale. Astfel Sibiiul, întocmai ca și Blajul au pierdut din însemnă­ tatea lor de odinioară, în schimb s’a impus ca cel mai firesc și mai puternic centru Clujul. încă din primii ani ai erei nouă, de pretutindeni s’au auzit glasuri, că în noile- 209

împrejurări Astra trebue să-și mute sediul în noua capi­ tală a Ardealului, care este nu numai primul centru cul­ tural, ci și cel mai indicat centru geografic al Daciei su­ perioare. Încă la 1921, în ședința plenară a Secțiilor eu am ridicat această chestiune. In procesul verbal, faptul este realat astfel : „D-l O. Ghibu, făcându-se ecoul unei părți din opi­ nia publică românească, propune să se mute sediul Socie­ tății delà Sibiiu la Cluj. —■ Nefiind chestiunea de compe­ tența ședinței plenare a Secțiilor, se transpune Comitetu­ lui Central al Asociațiunei ca s’o studieze și să ia măsuri în consecință“.x) Dar, Comitetul nu a aflat necesar nici să studieze chestiunea, nici să ia vre-o măsură oarecare. Urmarea a fost că Astra, cu toate aparențele fastuoase, în anii din urmă n’a făcut nici un progres, care ar fi justificat oricât de puțin menținerea sediului la Sibiiu. Singurul progres mai remarcabil — acela făcut prin Secții — se datorește Clujului. Din cauza menținerii Sibiiului, ca centru al Aso- ciațiuni, nu s’a putut găsi nici un președinte și nici un se­ cretar literar care să se așeze acolo, — nu s’a putut re­ dacta în condiții mulțumitoare nici „Transilvania“, nu s’a putut înjgheba nici o acțiune artistică, nici una econo­ mică, — agricolă și cooperatistă. In toate aceste privințe, situația în ultimii ani este incomparabil mai scăzută decât înainte de răsboiu. Ani dearândul, după propunerea făcută în ședința plenară din 1921, eu am tăcut în chestiunea mutării se­ diului. Fusesem rugat din multe părți să nu o mai ridic în discuții publice, căci aceasta îi supără nespus pe Si- bieni și pe ortodoxi. Cedasem stăruințelor, lăsând timpu­ lui să dovedească de care parte e dreptatea. Timpul simțiam că-mi dă mie dreptate,

x) Transilvania, 1921, pag. 587.

14 210

De aceea, în ședința plenară a Secțiilor din 1925, am făcut propunere concretă ca, cel puțin, o parte a activi­ tăților Astrei să fie strămutate la Cluj, și anume Secțiile și revista Transilvania. Prima propunere s’a primit, a doua a căzut deocamdată1). Pentru a putea face din Secții un aparat viabil, am propus cu acel prilej o măsură drastică : „să închidem cartea trecutului și să facă alegeri cu totul nouă de membri, pentrucă Secțiile astfel reorganizate radical, să poată începe o viață nouă“ 2). Propunerea mea a fost acceptată și Sec­ țiile au fost acum înființate din nou, cu toți membrii vo­ tați atunci3). După câștigarea acestor poziții, într’un articol publi­ cat într’un ziar din Capitală, am fixat în linii precise noile cadre de activitate ale Secțiilor. Articolul meu a fost îmbrățișat în întregime de Comitetul Central, care l-a pu­ blicat în cadrul Raportului general, declarând că „con­ simte întru toate“ cu cuprinsul lui. După aceasta, în preaj­ ma Adunării generale, înitr’un studiu, despre Organizarea culturii noastre, am revenit integral asupra problemei, în chipul următor : „Problema sediului Asociațiunii este o problemă de capitală importanță și dacă mai e vorba ca acesta să ră­ mâi© și mai departe la Sibiiu, vor trebui luate o serie în­ treagă de măsuri speciale, cari să puie Sibiiul în posi­ bilitatea de a fi și pentru viitor un centru puternic de cultură românească pentru tot Ardealul. Din parte-mi nu văd posibilitatea, menținerii Sibiiului ca centru al Asocia­ țiunii, din momentul în care cele zece Secțiuni științifice-

0 Transilvania, 1925,. pag. 505 și 520. 2) Ib., pag. 505. 3) Cu acest prilej s’a organizat și actuala Secție medicală și biopolitică, atât de merituoasă. La ședința plenară ținută în Clujul cu sute de medici români, din vechea secție medicală se prezentase un singur membru : Dr. Cornea din Sibiu. 211 literare ale ei s’au mutat la Cluj. A conduce din Sibiiu secțiunile, însemnează a le condamna din nou la inaniție. Dacă nu se va rezolvi în mod fericit chestiunea sediului, Asociația va fi paralizată în acțiunea ei. Căci, la un me­ canism, nu este indiferent locul, unde așezi motorul. Re- zolvirea înțeleaptă a acestei chestiuni, face posibilă alege­ rea unui Comitet Central, care să poată creea apoi întreg mecanismul de care are nevoie Asociația. Acest Comitet va putea lucra mână în mână cu Secțiunile, — lucru care n’a fost posibil niciodată până acum, și va putea-pune în funcțiune normală și despărțămintele, care în o mulțime de cazuri sunt simple ficțiuni (la 1924, din 101 despărță- minte, 33 n’au înaintat nici măcar raport despre activi­ tatea lor de peste an)“ 1). Consecvent acestor puncte de vedere, în Adunarea delà Reghin, ca membru și raportor al comisiunei pentru a- legerea președintelui și a Comitetului Central, am stăruit ca, dacă, pentru moment nu este posibilă mutarea inte­ grală a sediului la Cluj, cel puțin noul Comitet să fie astfel constituit, încât funcționarea lui să nu fie legată în mod exclusiv de Sibiiu. De aceea combinasem așa lu­ crurile, ca numărul membirilor cu reședința în Cluj să fie egal cu al celor cu reședința în Sibiiu. Astfel s’a con­ stituit comitetul care, din 50 de membri, avea 15 la Si­ biiu, 15 la Cluj și restul în diferitele centre ale Ardealu­ lui. Unul din 'cei doi vicepreședinți avea să fie din Sibiiu, cellalt, în mod firesc, din Cluj. Comitetul astfel dedublat avea să-și împartă agendele în două : celui delà Sibiiu i-ar fi revenit agendele pur administrative, celui delà Cluj cele culturale, în accepțiunea largă a cuvântului. Ambele ar fi stat sub conducerea președintelui, care avea să le

i) O. Ghibu, „Organizarea culturii noastre“ în „Societa­ tea de mâne“, 1925, pag. 592 ș. u. La 1925, din 110 despărțăminte n’au înaintat raport 35, la 1926, 36, la 1927, 45. 14- 212 dea unitatea de acțiune, dajr ca substituți permanenți ai lui,. ar fi funcționat vicepreședinții, dintre cari cel delà Cluj ar fi fost conducătorul Secțiunilor. Bineînțeles că mem­ brii delà Cluj puteau lua oricând parte la ședințele co­ mitetului ținute în Sibiiu, tot asemenea cei din Sibiiu la ședințele ținute în Cluj. In acest angrenaj, în care preșe­ dinții de Secții puteau să fie și de fapt, nu numai de drept, membri ai Comitetului Central, Secțiile își găsiau în mod firesc locul lor : ele aveau să fie auxiliarele cele mai eficace ale organelor firești ale Astrei. Bar, de astădată, prevedările mele n’au putut fi reali­ zate. împiedecat de a lua parte la ședința Comitetului Central în care avea să se pue baza acestui aranjament, d. Goldiș profită de absența mea și, în loc să admită pro­ punerea făcută de d-l Dr. Al. Borza, ca un vicepreședinte să fie din Cluj, prezintă o propunere neașteptată, care însă nu putea fi înlăturată, în principiu : al doilea pre­ ședinte să fie un „regățean“, cu sediul în Sibiiu. Pusă chestiunea pe „regățenie“, ea nu putu fi combătută, și în acest chip Clujul rămase suspendat în aer, dimpreună cu tot planul de lucrare sistematică a „Astrei“. Secțiile ră­ maseră astfel și ele —■ ca sicriul lui Mahomed. Când, la un moment dat, vicepreședintele Preda veni la Cluj să conducă o ședință plenară a Secțiilor, conflic­ tul necesar între Comitet și Secții și isbucni pe tema u- njui proiect de reorganizare a Astrei, prezintat de acesta și respins de secții, cari cereau inițiativă și drept de hotă- rîre în anumite chestiuni. Evident, cei zece președinți de Secții, cari nu se pot duce la Sibiiu nici la ședințele Comite­ tului, necum să participe la îndrumarea Astrei, nu se pu­ teau mulțumi să fie conduși de Sibiiu și cereau deplasa­ rea parțială a problemelor la Cluj. Conflictul între Secții și Comitet a durat mai bine de un an de zile, paralizând orice acțiune propriu zisă și a Secțiilor — afară de cea medicală — și a Comitetului, în chestii pe cari acelea: le socotiau de atribuția lor. 213

LXXVIII. Acest echivoc de atribuții a făcut ca cele mai vitale chestiuni ale Astrei să sufere deplin naufragiu. Vom aminti aci numai chestiunea propagandei economice, cooperatiste și artistice. Una dintre problemele cele dintâi pe care și le pusese Asociațiunea, încă delà începutul existenții ei, a fost pro­ blema economică a poporului român, în toată complexi­ tatea ei. G. Barițiu i-a acordat o atențiune deosebită, nu numai în vestitele lui „Proppzițium“ de la 1862, ci și prin o mulțime de disertațiuni și de studii publicate în „Tran­ silvania“. Trecem peste evoluția acestei chestiuni în cursul pri­ mei .jumătăți de veac din viața Asociațiunii și ne oprim la a doua jumătate.de veac, când ea a fost pusă în lu­ crare în forme concrete și practice. Prin anul 1910, asupra „Astrei se oprise cu tot di­ nadinsul atențiunea boeru'lui basarabean Vasile Stroescu, „marele mecenate al institutelor noastre culturale“ ’), care pusese la dispoziția acesteia considerabile sume de bani cu care să înceapă o acțiune economică sistema­ tică. In ședința delà 18 Mai 1911, secretarul administra­ tiv al „Astrei“,, d. Oct. Tăzlăuanu, s’a simțit îndemnat ■să prezinte Comitetului Central un raport despre „Orga­ nizarea economică a țărănimii“, în care spunea ’urmă­ toarele : „Prin donațiunea de 50.000 coroane, pe care marele binefăcător al neamului nostru, Vasile Stroescu, a făcut-o Asociațiunei, în scop de a înființa bănci poporale la sate, instituția noastră se găsește în fața uneia dintre proble­ mele cardinale ale vieții noastre naționale : organizarea 'economică a satelor“.

Procesul verbal al Ad. gen. din 1910 „Transilvania“, 1910, pag. 382. 214

Pusă odată problema aceasta, ea a preocupat în mod permanent Astra. Deschizând adunarea generală din Si­ biiu, la 1912, regretatul A. Bârseanu zicea, printre al­ tele : „In deosebi, în ce privește organizarea economică a țărănimei noastre, avem un îndemn cât se poate de pre­ țios din partea acelui bărbat, pe care paire că însaș Pro­ vidența l-a trimis în ajutorul poporului nostru, și care cu­ prinde în inima sa în adevăr nobilă interesele neamului nostru întreg : „dela Nistru pan’ la Tisa“, cum zice poe­ tul,... din partea marelui binefăcător, întreit de mare în modestia sa, care este d. V. Stroescu. Nu numai prin darurile sale, în adevăr princiare, și-a câștigat acest mare bărbat un titlu de recunoștință vecinică a poporului nostru, ci tot așa de mult a căutat să ne stea într’ajutor prin sfaturile sale binevoitoare, în- demnându-ne să ne interesăm de aproape de păturile largi al poporului nostru,, să le ușurăm greul vieții, orga- nizându-le economicește, să le ridicăm la o viață mai con­ știentă și mai neatârnată, să-i învățăm pe țăranii noș­ tri a fi oameni de sine știutori și stătători, și să nu-i lăsăm a ajunge „cerșetori“1). . In adevăr, grație solicitudinii lui Stroescu pentru As­ tra, aceasta a ajuns să instituie posturi sistematice de propagandiști agricoli și cooperativi, cari au desvoltat o foarte lăudabilă activitate nu* de pură propagandă cu gra­ iul viu, ci de fapie concrete. Nu mai puțin de 46 coope­ rative s’au înființat în legătură cu silințele Astrei, — a- poi, diferite cursuri de împletit etc. au avut loc, dând ță­ rănimei posibilitatea să câștige mai ușor banul și să-1 păstreze sau valorifice mai cu preț. Secția economică a Astrei devenise un organ de îndrumare foarte prețios, care,

A. Bârseanu, Cuvânt de deschidere a Adunării generale- din Sibiiu, 13 Oct. 1912, Transilvania, 1925. 215 dacă n’ar fi intervenit răsboiul, ar fi ajuns o rea­ lă pârghie a problemei organizării economice propriu zise a satelor. In timpul răsboiului, preocupările economice ale As­ trei au fost, în mod fatal, în mare parte suspendate. „Cu reluarea lucrărilor sale, întrerupte prin izbuc­ nirea răsboiului în 1914, —■ zice Raportul general înain­ tat adunării generale din Sibiiu în Ianuarie 1920 — Co­ mitetul a crezut că e de datorința sa, să caute chip și mod a se reîncepe în cadrele Astrei, și propaganda coo­ perativă. Spre acest scop, în lipsa de conferențiar coope­ rativ, Comitetul s’a adresat Casei centrale a Cooperative­ lor din București, de unde ni s’a pus în vedere ajutor pentru propaganda ce voim a reîncepe. De asemenea ni-a pus în vedere ajutorul său, în această privință, și „Ban­ ca agrară“ din Cluj, care și-a înscris în statute și pro­ paganda cooperativă. In urma acestora, Comitetul a tipărit din suma ce avea la dispoziție pentru cooperative delà d. V. Stroescu, marele binefăcător al neamului nostru, 3000 ex. din Sta­ tutele cooperativelor ăe consum și valorizare, și 3000 ex. „îndrumări“ pentrui înființarea acestor cooperative... Pentruca, însă, „Asociațiunea“ să poată face în a- ceastă privință propagandă cu mai mult succes, Comite­ tul află de necesar să angajeze, ca și înainte de răsboiw, măcar un conferențiar cooperativ al său, cum și unul a- gronomic“1). Necesitatea aceasta n’a putut fi împlinită imediat. Totuș, Astra n’o uită o clipă. In anul următor, Raportul general revine, spunând : „Simțim tot mai mult necesitatea instituirei din nou a unui conferențiar agronomic, capabil și harnic, care să cutreiere toate regiunile țării, cercetând în prima linie sa-

*) Rap. gen. Tr. 1920, pag. 561. 216 tele noastre și dând sfaturi prielnice plugarilor noștri pen­ tru introducerea unei economii rurale cât mai raționale, și îndată ce vom găsi un asemenea om, bine pregătit și înzetrat cu devotamentul necesar, îl vom și angaja“ 1). In anul următor, Raportul general zicea : „In lipsa de mijloace financiare nu am putut să-i dăm după răsboiu Asociațiunii un conferențiar coopera­ tiv, pentru care înainte de războiu aveam un post siste- mizat“ 2). „Adevărul este că cooperația la noi stagnează și că, pentru îndrumarea ei pe calea cea adevărată trebue să se ia măsuiri de urgență. In acest scop va trebui să facă ceva mai mult și instituția noastră. Căci e de tot prea puțin ceeace a făcut în acest an... Numai un harnic conferen­ țiar ar putea să stăruie cu succes la noi în această di­ recție, și pentru acest scop, contăm cu toată dreptatea și la ajutorul Statului“ 2). „Simțind tot mai mult necesitatea instituim unui con­ ferențiar agronomic, care este reclamat, din toate părțile și care mai ales acum, cu ocazia împroprietăririi ță­ ranilor, ar putea fi de un folos neprețuit cu sfatul său, îndeosebi plugarilor cari au să-și aranjeze pentru întâiaș dată moșioara și întreaga lor gospodărie, — Comitetul a preliminat pentru anul 1923 suma de 54.000 Lei, — în scopul angajării unui conferențiar ambulant, pentru a- coperirea diurnului și cheltuelilor de călătorie“ 3). In acelaș an, Astra organizase cursuri de împletit nuiele, în mai multe sate (Sărmașul mare, Săcădate ș. a.). Raportul general spunea : „Cursurile vor continua și în anul viitor“ 4).

1) Rap. gen. Tr. 1921, 533. 2) Rap. gen. Tr. 1922, 459. 3) Rap. gen. Tr. 1922, 458. 4) Rap. gen. Tr. 1922. 217

Ei bine, cu toate că problema aceasta ajunsese în preajma rezolvirei ei firești, după moartea lui Bârseanu ea cade cu *desăvârșire dintre preocupările Astrei. înce­ pând cu anul 1923 —■ anul venirii în fruintea Astrei a d-lui Goldiș — în Rapoartele generale nu se mai cuprinde nimic în legătură cu problema economică a poporului ro­ mân. In locul cel puțin a câte unui conferențiar agro­ nomic și a unui conferențiar cooperatist, la 1923 se anga­ jează doar un „conferențiar propagandist“ care, ce e drept, printre multe alte probleme avea și însărcinarea „să țină și să publice prelegeri poporale îndeosebi în scopul popu­ larizării a tot felul de însoțiri culturale, financiare și co­ merciale (cooperative), să înființeze astfel de însoțiri și cooperative“. Cu prilejul numirii noului conferențiar, Ra­ portul general, scria „Avem toată nădejdea că d. Neagoie, va aduce bune servicii Astrei, pornind suflu nou prin lo­ curile, unde își va face apostolia“. Dar, cu tot acest prognostic, conferențiarul propa­ gandist a fost împiedecat prin fel de fel de pretexte să-și îndeplinească chemarea sa și îndrumat să facă aproape numai birocrație. In rapoartele generale ale ultimilor trei ani cetim : „Conferențiarul propagandist a săvârșit și di­ ferite lucrări de birou și a îndeplinit și câteva misiuni spe­ ciale în chestii de fundațiuni etc.J) ; ,,a săvârșit diferite lucrări de birou 2* ), a săvârșit și alte lucrări în și afară de birou“. Sub d. Goldiș nu s’a mai înființat nici o cooperativă, nu s’a mai ținut nici un fel de curs economic ; totul a căzut în birocrație. Acelaș lucru cu propaganda artistică, pentru care supt Bârseanu se angajase un director artistic, în care se pu­ seseră oarecari nădejdi. Și, din el, d. Goldiș făcu un func­ ționar de bucătărie birocratică. 1) Transilvania 1927, 422. 2) Id. 1926, 407. 218

La 1925, Raportul general ne spune că : „Insuficienta numărului de funcționari ai Centrului, în proporție cu sporirea agendelor, reclamă directorului artistic în afară de lucrările în resortul său, și alte lu­ crări de birou și substituirea altor funcționari în caz de concediu sau boală“. La 1926 : Activitatea lui „s’a mărginit numai la lucrări de bi­ rou și ținerea cursului de dicțiune la școala normală din Sibiiu“. La 1927 : „Directorul artistic a trebuit și în anul acesta să se mărginească mai mult la lucrări de birou, executând o mare parte din corespondența cu despărțămintele, auto­ rități, particulari etc.“ Așa dară, și aici, ca și la numărul membrilor Astrei, în primii ani după răsboiu Astra apucase pe calea unei sănătoase refaceri, pentruca apoi, deodată cu venirea la conducere a d-lui Goldiș, lucrurile să ia o desvoltare in­ versă. LXXIX. In v'remece la Centru îucrurfile mergeau astfel, la Cluj ele vegetau într’un. mod întristător, cu toată mul­ țimea de forțe intelectuale gata să-și dea concursul la o operă culturală sistematică. In lipsa unei conduceri con­ știente de țelul pe care trebue să-l urmărească și a unei încadrări organice în cadrul general al Astrei, Secțiile continuau să dormiteze, lipsite de orice activitate care ar fi putut să fie numită în adevăr astfel, — întocmai ca și despărțămintele, lipsite, cu 7—8 excepții, de orice viață. Despărat de această inaniție generală, care arunca o umbră tristă asupra preșidenției d-lui Goldiș, acesta căută să galvanizeze Secțiile, —■ pe cale bugetară ; delà 10.000 cât era la 1924 bugetul acestora, d-sa îl ridică — 219 sua spoute — la 30.000, apoi la 100.000, iar în 1927 la 1.100.000, pentru ca în 1928 să-1 urce la 2.000.000. Această supra-îndopare cu buget a Secțiilor ardelene, întir’o vreme în care Secțiile basarabene fuseseră lăsate fără nici un concurs din partea Centrului, pe lângă că era nefirească, mai era și în contradicție cu Regulamentul. Conform dispozițiilor acestuia, bugetul trebue stabilit mai întâi de singuraticele Secțiuni (art. 29, lit. f.), apoi de ședința plenară, apoi de Comitetul Central, având ca, după aprobarea acestuia, să fie „încorporat bugetului general al Asociațiunii și supus aprobării Adunării generale“ (art. 38). Bugetele Secțiilor, n’au fost votate însă nici de sin­ guraticele Secții, nici de ședința plenară, ci au fost fixate global de cătră Comitetul Central și prezintate fără nici o specificare și motivare, Adunării generale. De altfel, Co­ mitetul nici n’ar fi putut să prezinte un buget specificat al Secțiilor, din simplul motiv că el nu poate cunoaște în amănunte nevoile acestora și mai cu seamă din motivul că unele Secții nici nu desvoltă nici o activitate, după cum, până la votarea bugetului amintit, nici plenul Secțiilor n’a lucrat nimic. Raportul general pe 1927 mărturisește franc că însăși ședința plenară ordinară a Secțiilor, convo­ cată pe ziua de 29 Iunie 1926 la Cluj, „n’a întrunit numătrul de 20 membri activi, încât nu â putut aduce hotărîri va­ lide“ 1), iar în ce privește singuraticele Secții, numai ju­ mătate din ele au funcționat ; „secția școlară, în lipsa președintelui ei (0. Ghibu), trimis ca comisar al Astrei în Basarabia, nu s’a putut întruni, — nu s’a putut întruni nici Secția artistică, nici cea juridică, iar cea tehnică s’a desființat“2). In ce privește activitatea Secției economice, ne putem face o idee din împrejurarea relatată în Rapor­ tul general, că Proiectul pentru un program de muncă

1) Transilvania, 1927, pag. 547. 2) Transilvania, 402. 220 economică-culturală la sate, prezintat de d. P. Suciu, s’a dat la 16 Sept. 1926 Secției social-economice spre studie­ re, „fără a mai ști ceva de soartea lui până la începutul lunei Noemvrie 1927 l“1). Cât privește desființarea Secției tehnice, executarea acestei operații s’a făcut cu o ușurință incalificabilă și în condiții contrare prevederilor regulamentare. Privitor la cazuri ca cel oferit de Secția tehnică, art. 43 din Re­ gulament prevede următoarele : „In cazul că o Secțiune, nu se întrunește timp de doi ani sau nu rezolvă lucrările ce i se încredințează, Comi­ tetul central este dator a convoca o ședință plenară ex­ traordinară, în care, constatându-se cauzele neactivității Secțiune!, să se încerce înlăturarea acestora. Nereușind, ședința plenară va anula mandatul membrilor și va ré­ organisa Secțiunea“ (Art. 43). In cazul din specie, Comitetul a călcat alături de Regulament și, în loc să reorganizeze, cu orice sacrificii Secția tehnică, a desființat-o. Că o astfel de Secție este nu numai necesară, ci și posibilă, aceasta s’a dovedit în Basarabia, unde ea a des- voltat, din chiar primul an, o activitate foarte vastă și folositoare. In fața acestui hal fără de hal, în care se găseau la sfârșitul anului 1927, Secțiile ardelene, cum se poate jus­ tifica, pe . de-oparte dublarea bugetului lor, față de anul precedent, pe de alta ignorarea deplină a secțiilor basa- rabne, cari încă din primul an de viață au funcționat toate în mod normal, realizând un progres, care poate consti­ tui, pentru toate timpurile, o pagină de mândrie pentru' „Astra“ ? LXXX. Dar, ceeace este mai ciudat și mai păgubitor, este că deodată cu încercarea de vivificare artificială a Secfii- ’) Transilvania, 407. 221 lor pe care bugetară, — înainte ca ele să se fi constituit în adevăr ca forțe reale de muncă, încadrate normal în organismul Astrei ca organe auxiliare ale celorlalte or­ gane ale acesteia, cu care să fi lucrat mână în mână, — d. Goldiș a făcut din ele un concurent al Comitetului Cenltral din Sibiu, luându-i acestuia în mod tacit și con­ fuz, atribuțiile și posibilitățile unei activități normale. Ast­ fel, după ce lăsă „Astra“, timp de 4—5 ani, fără secretar literar titular, d. Goldiș hotărî instituirea unui „secretar general literar cu sediul la Cluj“1), transformând apoi acest post, în ședința delà 29 Dec. 1927, în post de „se­ cretar literar al Secțiilor literare și științifice. Prin această măsură, d. Goldiș a comis o nouă aba­ tere păgubitoare delà dispozițiile statutare ale „Astrei“. In adevăr art. 28 din Statute zice : „Secretarul literar studiază situațiunea generală și ți­ nând seamă de spiritul timpului, de puterea și necesitățile culturale ale poporului român, la timp potrivit inițiază desvoltarea și prosperarea scopurilor Asociațiunii, făcând propuneri la Comitet ; este referentul chestiunilor științi- fice-literare, peste fot el conduce activitatea literară-știin- țifică a Asociațiunii, prezintă propunerile și moțiunile pen­ tru executarea lucrărilor literare și științifice și poartă de grijă de corespondența în afară cu socieltățile literare- științifice ; în fine, el redactează organul literar și îngri­ jește celelalte publicațiuni ale Asociațiunii“. Conform acestui articol, secretarul literar trebue, așa dară, să fie motorul principal și general al întregei acti­ vități culturale a Asltrei (nu numai al celei propriu zis științifice și literare) ; el nu este pur și simplu secretarul secțiilor, în care calitate el ar fi un instrument al aces­ tora, ci el este conducătorul tuturor activităților cultu­ rale, indu siv al Secțiilor, cari sunt numai una din ro-

D „Transilvania“, 1927, pag. 408. 222

titele complexului aparat ce trebue condus. Ba, —■ dacă cer­ cetăm dispozițiile Regulamentului Secțiilor, constatăm că secretarul literar nici nu este propriu zis conducătorul a- cestora. Conform art. 36, el are pur și simplu să execute hotărîrile Comitetului central privitoare la lucrările Sec­ țiunilor, — să-i raporteze acestuia despre toate propune­ rile și actele trimise de secțiuni, — să redacteze procesele verbale ale ședințelor plenare, — să poarte corespondența cu secțiunile și să raporteze din timp în timp despre ac­ tivitatea acestora, — să, puie la dispoziția secțiilor izvoa­ rele și mijloacele trebuincioase pentru lucrările lor, — să conducă revista „Transilvania“, cu ajutorul comitetului de redacție delegat de secțiuni, și Biblioteca poporală, și să execute hotărîrile luate în adunările generale. Ei bine, cu toate aceste dispoziții clare ale Statutelor și ale Regulamentului,. d-l Goldiș a făcut din secretarul literar, oare, în împrejurările actuale ar fi trebuit să-și aibă reședința la Sibiiu, alături de Comitet și de preșe­ dinte, —■ îndată ce partea cea mai importantă a Comite­ tului nu s’a putut constitui la Cluj, — un simplu secre­ tar al Secțiilor, care nu poate provedea. în întregime nici una din atribuțiile pe cari i le impun Statutele : el nu se ocupă de „necesitățile culturale ale poporului român“ întreg, — nu este referentul tuturor chestiunilor literare și științifice, căci nu stă în legătură organică nici cu Co­ mitetul central, nici cu despărțămintele, nici cu regiuni­ le, nici cu Secțiile din. Basarabia, ci exclusiv cu Secțiile ardelene, —- nu redactează nici organul literar al Astrei nici celelalte publica,țiuni ale acesteia, încăpute pe o mul­ țime de mâni și lipsite de orice unitate, și nu execută

x) Pe coperta Transilvaniei, care todeauna, înainte, pur­ ta numele redactorului, de când e d. Goldiș președinte nu mai întâlnim nie un nume. Astăzi redacția e împărțită în două : jumătate la Sibiiu, jumătate la Cluj. Răspunderea pentru re­ dacție n’o poartă nimenea. 223 nici hotărârile adunărilor generale. In adevăr, Secțiile ar­ delene, cu toată obligațiunea pe care li-a impus-o Aduna­ rea delà Zălau de a-și da „concursul lor nelimitat Sec­ țiilor basarabene“, astăzi n’au nici un fel de contact cu ele. In ședința plenară a lor, nici nu s’a făcut măcar pomenire de Secțiile basarabene, cu toate că încă cu doi ani înainte se luase contact cu ele și se înjghebase o co­ laborare destul de îmbucurătoare. LXXXI Dar, să lăsăm la o parte starea de drept a Secțiilor, și să ne oprim la starea de fapt a lor. îndeplinesc ele cel puțin misiunea cu care d. Goldiș căuta să justifice urca­ rea vertiginoasă a bugetului lor, și organizarea lor ca un corp aparte ? Noua desvoltare a Secțiilor a început din momentul în care ele, după insistența Secției me­ dicale, în ședința plenară din 14 Febr., 1926 au hotă­ rît „în unanimitate“ 1) că „acceptă ca unic principiu al întregei lor organizații și activități : grija pentru prospe­ ritatea biologică a poporriui român și a patriei“ și că „de aici înainte Astra urmează să fie o Academie militantă a ideilor biopolitice“ 2). Acest punct de vedere fu introdus, de cătră Adunarea generală din Sibiiu, chiar și în art. 2 al Statutelor, unde se precizează scopul Astrei, — articol, care, de altfel, con­ form dispozițiilor art. 17, n’ar fi putut să fie „sub nici o condițiune obiectul desbaterilor și hotărârilor adunării ge­ nerale“. Ei bine, cu toată „unanimitatea“ secției plenare, și cu toată schimbarea —■ ilegală ! — a Statutelor, silin­ țele generoase ale Secției medicale și biopolitice nu au in­ fluențat absolut de loc mersul general și activitatea celor­ lalte Secții și nici pe acela al Astrei. Secțiile aui continuat aceeași viață de vegetare și de activitate desemnată de J) Vezi comunicatul oficial, în Transilvania 1926, pag. 506. 2) Vezi comunicatul dat de biroul Astrei, ziarelor, în Dimi­ neața delà 5 Martie 1926. 224 purul hazard, în afara și de litera și de spiritul Regula­ mentului, și de angajamentele pe cari și le luaseră asu­ pra lor înainte de a se hotărî pentru principiul biopoli- tic, și de acelea cari rezultau din această hotărâre. Astfel, în loc ca ele să alimenteze, conform Regulamen­ tului, publicațiile existente ale Astrei („Transilvania“, Bi­ blioteca „Astrei“ și „Biblioteca poporală“), sau măcar să execute lucrările la cari singure se angajaseră în anii din urmă *), respectiv să evoluieze spre o Academie militantă a ideilor biopolitice, — ele se apucă să publice nu mai puțin de 5 biblioteci nouă, cu tendința de a le mai adăoga alte 7. In vreme ce Secțiile n’au fost în stare să se închege, de 12 ani încoace nici măcar în măsura, ca fiecare să-și delege câte un reprezintant al lor în Comite­ tul de redacție al „Transilvaniei“, spre a face din această revistă o publicație cât mai serioasă, — și în vremece ele n’au putut să facă din „Biblioteca Astrei“, un instru­ ment de etalare și de răspândire a ideilor acesteia măcar în mijlocul membrilor ei delà orașe, ele au ajuns să pu­ blice o serie întreagă de biblioteci speciale nouă, cari nu fac decât să dovedească încă odată atât confuzia care domnește cu privire la scopurile Astrei, cât și totala lipsă de orice sistem de muncă la această societate. In loc ca contribuțiile, atât de variate ca cuprins și ca tendințe, ale Secțiilor să fie puse toate de acord în mod unitar cu ideea fundamentală a Asociațiunei, fie ca instituție pentru lite­ ratura și cultura poporului român, fie ca Academie bio- politică, tipărindu-se toate supt o singură conducere și a- nume a secretarului literar care, în baza art. 28 al statu­ telor are să îngrijască toate publicațiunile Asociațiunei, —

B Un Almanah, care avea să prezinte „ceva sistematic, o orientare desăvârșită a condițiilor de existență a poporului român“, având să se refere, după propunerea d-lui G. Bogdan- Duică, „și Ia Maramureș și la Basarabia“ (Transilvania, 1924, pag. 482). 225 fiecare secție își conduce publicația sa cu totul indepen­ dent de celelalte sau de centru, comițând adeseori adevă­ rate ciudățenii1). LXXXII. Și, pentru ca confuzia generală să nu rămâie fără aco­ periș, drept corolar i s’a adăogat încă o măsură : Secțiile au creat, în vederea desfacerii cărților lor și ale Astrei peste tot, și un Oficiu de vânzare, angajând în acest scop „un om priceput, cu un salar fix dat de secțiuni“. Prin această măsură, destul de costitoare, secțiile încalcă atribu­ țiile prevăzute de Statute în sarcina bibliotecarului Astrei care, conform art. 31 „păstrează publicațiunile Asociațiu- nii și grijește de vânzarea lor, având a administra sumele in cassate cu document, pe calea presidiului“. In acest chip, Secțiile ardelene desființează rând pe rând Comitetul Central, devenind și un organ economic- administrativ, și reintroducând și din partea lor, în pre­ ocupările Astrei principiul regionalist.

J) In Biblioteca Secției științifice, constătătoare dintr’un singur număr, a apărut d. e. Discursul de recepție la Acade­ mia Română al d-lui Emil Racoviță, despre Speologie. In Bi­ blioteca Secției economice, ajunsă și ea la primul număr, s’a publicat lucrarea d-lui N. Ghiulea : Cooperația. Ce-ar fi fost mai firesc decât ca această lucrare să plece delà ideile cari au fost în ultimele două decenii la baza activității economice a Astrei, și delà experiențele ei făcute în legătură cu opera inițiată de Vasile Stroescu, urmând să completeze sistematic această operă și torcând mai departe firul întrerupt de răsboiul mondial ? Dar în cartea din chestiune nu găsim nici cea mai mică amintire despre Astra, despre scopurile ei sau despre experiențele făcute de ea. D-l Ghiulea, care este un distins e- conomist, dar care nu cunoaște trecutul Astrei, a făcut o exce­ lentă carte de doctrină, cum ar face-o d. e. Centrala coope­ rativelor sau Ministerul muncii și al cooperației. Astfel de publicații, lipsite de orice legătură cu activitatea Astrei, nu duc aproape cu nici un pas înainte scopurile acesteia. 15 226

Câteva dovezi, în legătură cu partea din urmă a afir- mațiunei : 1. La 1924 se hotărîse ca Secțiile să publice o lu­ crare relativă la situația poporului român, inclusiv a ce­ lui din Basarabia. La 1928 s’a hotărît publicarea unei ast­ fel de lucrări, avându-se în vedere exclusiv Ardealul. 2. Pâ­ nă în toamna trecută, timp de un an de zile, pe coperta „Transilvaniei“ se tipăria număr de număr un anunț des­ pre organizația „Astrei în Basarabia“. De când Astra a luat un nou „avânt“, acest anunț a fost înlăturat, ră­ mânând Astra limitată exclusiv la Ardeal. 3. In ultimul Nr. al Transilvaniei se anunță publicațiile Astrei, pe cari Oficiul de vânzare le are spre desfacere. Sunt numai pu­ blicațiile Secțiilor ardelene, — despre cele din Basarabia nu se face nici măcar amintire. LXXXIII. Am insistat în paginile din urmă mai pe larg, poate, decum ar fi permis-o caracterul inițial al acestei cerce­ tări, asupra directivelor Astrei delà venirea d-lui Goldiș la conducerea lor. Rezultatul acestei investigații este deza­ struos pe toată linia. Niciodată, în trecutul ei de 67 de ani, Astra n’a avut o epocă atât de plină de echivocuri și de inconsecvențe, și față de sine însaș, și față de neamul românesc, ca epoca ultimei prezidenții a d-lui Goldiș. Făcând această constatare, trebue să recunosc că o mare parte a vinei o port eu însumi, care, la 1925, m’am întrepus la Adunarea generală din Reghin, cu toată pute­ rea, pentru realegerea d-sale în fruntea Astrei. Dar, cu sinceritatea care m’a condus atunci, mărturisesc și acum, că am fost determinat în atitudinea mea de asigurările d-lui Goldiș, că, ajuns președinte al Astrei, își va dedica în­ treaga energie și activitate acesteia, lucrând mână în mână cu toți servitorii ei devotați de până aci. Aveam con­ vingerea fermă, că d-sa respectându-și cu sfințenie cuvântul 227 dat, se va ținea în viitor mai presus de frământările poli­ tice și va lucră la ridicarea și întărirea neamului cu aju­ torul providențialului instrument, pe care ni l-au lăsat moștenire înaintașii noștri și care i-a fost dat dânsului în pază. Recunosc acum, cu adâncă părere de rău că preve­ derile mele au fost înșelate. Dl Goldiș, călcându-și toate angajamentele de onoare luate față de cei cari l-au ridicat în postul de comandant al destinelor culturii, s’a dovedit lipsit nu numai de orice consecvență în idei și atitudini, ci și de bună credință, ceea.ce se restrânge în mod grav și asupra instituției, pe care o conduce. Paralel cu aceasta, d. Goldiș s’a dovedit incapabil de orice activitate culturală și organizatoare, în toate calitățile în cari a ținut să se afișeze în timpul din urmă : ca președinte al Astrei, ca șef politic, ca ministru, ca stâlp al Bisericii ortodoxe etc. Vorbind în special despre Astra, d-sa a întrebuințat-o în permanență ca o simplă trambulină pentru interesele d-sale personale și politice, și dacă la aparență a făcut ceva pentru ridicarea și consolidarea ei, — prin discursuri și prin subvenții, — dedesuptul tuturor faptelor acestora se simte nesăturata ambiție de parvenire și de putere a auto­ rului lor. Această psihologie specială explică și trădarea co­ misă față de mine de cătră omul, care cu orice ocazie mă asigura de devotamentul și de pritenia lui, precum și tră­ darea comisă față de cel mai important moment din isto­ ria Astrei, — cum, cu drept cuvânt, a fost calificată ex­ tensiunea ei în Basarabia. Motivele concrete ale acestei trădării odioase se vor putea înțelege din cele ce urmează. LXXXIV. In primăvara anjului 1926 d. Goldiș intră — spre marea surprindere a opiniei publice, în guvernul format

15* 28 de d. General Averescu, afirmând că face acest pas în nu­ mele Partidului național român, al cărui șef se declară d-sa. In fața faptului împlinit, consecvent punctului de vedere care m’a condus când am organizat, în Ianuarie 1925, la Cluj „conferințele politice delà New-York“, am crezut că el ar putea fi întrebuințat pentru o re­ grupare a forțelor politice ale Ardealului într’un sens, care să permită acestora o valorificare cât mai deplină, spre binele țării. In consecință, după un timp oarecare, în cursul căruia luasem contact cu d. Goga și cu d. ge­ neral Averescu, la cari constatasem nu numai cele mai bune intențiuni, dar și hotărîrea categorică de a îmbră­ țișa cu solicitudine unele probleme naționale scumpe mie, m’am hotărît să mă atașez și eu la acea ramură a Par­ tidului național, care a intrat în colaborare cu guvernul, adecă la „Partidul național — nuanța Goldiș“. D. Goldiș ne pusese în vedere că va reorganiza Partidul național pe baze puternice, făcând din el un instrument de reală ac­ tivitate politică. D-sa și convocă „Congresul partidului na­ țional“, pe ziua de 2 Main, la Sibiiu, în orașul de reșe­ dință a Astrei. Cu acel prilej se alese și un comitet, care urma să pornească activitatea de reorganizare. Dar, după acest Congres n’a mai urmat nimic. D-I Goldiș deveni de o penibilă imobilitate, care începea să neliniștească tot mai mult pe aderenții d-sale. In astfel de împrejurări, dd. gen. Averescu și Goga, văzând că acesta nu aduce ca aport politic, massele din Ardeal, după cum se obligase, i-a pus în vedere să fuzioneze cu Partidul poporului. Luni de-arândul d. Goldiș a rezistat, dar la un moment dat d-sa fiu nevoit să se decidă : sau fuzio­ nează, sau iese din guvern. Alegerea căzu asupra părții întâia : fără a mai convoca nici Congresul Partidului, nici Comitetul ales de acesta, d. Goldiș, consultând exclusiv 229 pe parlamentarii din „partidul“ d-sale, a decretat alipi­ rea acestuia la Partidul poporului. Momentul acesta coincide în timp cu momentul în care d. Goldiș a început să aibă fată de mine atitudi­ nea expusă în paginile din urmă. In adevăr, d-sa vă- zându-se lipsit de putere și de prestigiu și în guvern și în opinia publică, se gândi să facă ou -orice preț rost de o forță, pe care să se poată răzima și -care să-i aducă o întărire a situației. In consecință, dându-și seama că în Ardeal nu va putea desființa p-e d. Goga, pentru- a-i lua locul, și că în Vechiul Regat nu are absolut nici un fel de rădăcini, se gândi că ar putea să-și întărească cât de cât situația, câștigând simpatia politicianilor basarabeni, cu cari eu nu putusem stabili relații mai strânse, din cauza ca îmi impusesem în modul -cel mai strict să nu fac în Basarabia câtuș de puțin politică de partid. A- cești politiciani, cari simțiseră adulmecările d-lui Goldiș, îl în cun jurară, pârându-mă că e-u fac în Basarabia — și încă chiar la Astra ! — politică ba liberală, ba național- țarănistă, ba bolșevică, intenționând să -ajung, prin refu- gi-ații transnistrieni, p-e cari îi cultiv, nici mai mult nici mai puțin decât președinte al Republice! moldovenești de peste Nistru ! Din acel moment soarta mea era pecetluită. Nerepre- zin-tând în Basarabia din punct de vedere de partid, ni­ mic, fui sacrificat dimpreună cu tot ce înjghebasem a- colo în numele culturii și al solidarității naționale. Sacrificarea mea mai avea și o altă urmare binefăcătoa­ re pentru d. Goldiș : ea lovea și în Goga, care mă aju­ tase în opéra mea, și care avea să fie slăbit, prin mine, nu numai în Basarabia, ci, întrucâtva și în Ardeal. In locul meu, d. Goldiș îmbră-țișă p-e politi- cicmii cari, vreme ce eu. făceam la Chișinău cele mai extraordinare sforțări spre a întemeia pe baze rezistente o presă românească și o închegare a -tuturor energiilor na­ 230

ționale în cadrul Astrei, nu numai că nu-mi dăduseră, nici un fel de sprijin moral, ci dimpotrivă, întemeiau și susțineau gazete rusești, asmuțând cu ajutorul lor pe Ruși și pe Evrei împotriva mea și a ideilor pe cari le re­ prezentam. Acești oameni puteau să-i deschidă d-lui Goldiș, la nevoie, perspective politice mult mai favorabile, decani i-o putea face un modest slujitor al culturii, cum căuta­ sem și izbutisem să rămân eu până la sfârșit, în ciuda tuturor greutăților, intrigilor și calomniilor. In afară de aces’t motiv, d. Goldiș mai avu încă un motiv puternic pentru a fi nemulțumit de mine : prea mergea bi­ ne Astra în Basarabia, încât să nu-i trezească un anumit sentiment de gelozie și de invidie. E și acesta un sentiment atât de omenesc, încât nimeni i l-ar putea interzice d-lui Goldiș.... LXXXV. Revenind la încercarea făcută de mine de a reînvia la 1926-27, în Basarabia, presa națională, în spiritul celei delà 1917—18, trebue să mărturisesc, că ea n’a fost mai pre­ jos de tradiția, pe care ținea s’o continue. Ga și în primii doi ani de închegare a conștiinței naționale în Basarabia, și de astădată „România Nouă“ a fost chiagul care a adunat la un loc, pe baza principiului național integral, pe toți Basarabenii din toate partidele politice, punându-i în strân­ se legături cu Românismul de pretutindenea. Eliminând din coloanele ei cu desăvârșire otrava poli­ ticei de partid și sesizând în mod obiectiv numai problemele menite a înălța și a întări viața neamului și a patriei, „România Nouă“ a găsit un ecou fără păreche în massele largi ale cititorilor din Basarabia. Niciodată n’a existat în această provincie un ziar cotidian, care să-și fi men­ ținut, fără nici o singură excepție, tirajul între 8000—5000 de exemplare, și niciodată o gazetă românească n’a cucerit 231

în măsură atât de largă și de adâncă sufletul basarabean. In luna Maiu 1927, un preot basarabean mărturisia în re­ vista Luminătorul : „Dela Unire încoace, noi Românii din Basarabia, am fost lipsiți de o gazetă zilnică independentă-- națională. Numai mulțămită d-lui profesor Ghibu, a apă­ rut prețioasa A'. N. sub direcția d-sale. Ea a pătruns în cele mai îndepărtate sate din Basarabia și este cetită, mai ales de clericii basarabeni, din scoarță ’n scoarță“. Această mărturisire spune mai mult decât orice alte aprecieri. In adevăr, R. N. ajunsese să fie cetită în întreagă Basarabia, cu interes și cu evlavie, ca în vremurile bune de odinioară, când presa era socotită ca o evanghelie. Ea începuse a străbate și în mijlocul minorităților, obișnuite până aci numai cu presa rusească, evreească sau nem­ țească. Cuvintele de apreciere ale ziarului german delà Tarutino, citate la pag. 113, sunt o dovadă despre reviri­ mentul fără precedent, pe care un ziar românesc l-a putut produce printre naționalitățile de peste Prut, atât de re­ zervate față de ideea de stat român și față de cultura românească. Totuș, greutățile de editare ale gazetei au fost mai mari decât să le fi putut prevedea cineva. Neputând conta, în primul an, aproape deloc pe venituri delà publicul ce­ titor basarabean, pe care presa românească din ultimul timp îl scârbise cu desăvârșire față de orice încercare de cultură națională, — convins delà început că o gazetă ro­ mânească bună are nevoie de timp îndelungat spre a putea pătrunde efectiv în sufletul Basarabenilor, mă răzimasem la început, în partea cea mai mare pe concursul guver­ nului, de care aveam.să mă dispensez numai treptat, treptat. Guvernul, ce e drept, înțelesese un timp oarecare, datoria de a ajuta o presă românească bună, pentru Ga- sarabia, dar pe sprijinul guvernelor la noi nu se poate conta eu deplină siguranță timp îndelungat. Fel de 232 fel de considerații fac guvernele de partid să nu poată realiza ceeace în intențiile bune ale membrilor lor adeseori se găsește. Din acest motiv, șeful guvernului din anii 1926/27, d. general Averescu, la un moment dat, punându-mi în vedere că nu mai poate ajuta materialicește opera în­ cepută de mine, m’a îndrumat pentru ajutorarea României Nouă la „Astra“, care ea ar fi datoare să se intereseze de acest important mijloc al culturei naționale din Basarabia. Ideea d-lui general Averescu eră, în împrejurările date, cea mai nimerită. Dar de o soluție ca aceasta d. Goldiș nici nu vru să audă, — pentrucă așa ceva i se părea că nu aveâ tradiție în Transilvania. LXXXVI. Deși președinte al Astrei, d. Goldiș nu știa că printre problemele organice ale acesteia, chestiunea presei a fost, în anumite momente din trecut, o chestiune de palpitant interes. Dacă în momenele critice ale „României Nouă“, la conducerea Astrei ar fi fost marele ei geniu or­ ganizator de odinioară, G. Barițiu, înțeleptul nestor al publicisticei ardelene, care acum 60 de ani a înzestrat-o cu un organ de publicitate, pe care îl reclamau în mod strigător nevoile naționale de atunci (revista „Transil­ vania“), — sunt încredințat că el ar fi socotit ca una, din problemele cele mai importante și urgente ale zilelor noa­ stre, crearea unei prese cotidiane naționale supt auspiciile sau, cel puțin, cu concursul Astrei, — nu numai în Basara­ bia, ci și în Transilvania. Barițiu ar fi înțeles că, chestiunea presei naționale a devenit delà Unire încoace, mai ales pentru provinciile noi, o problemă națională de importanță capitală, și că această problemă, definitiv compromisă de partidele poli­ tice. nu o mai poate rezolvi nimeni, afară de Astra, — singura noastră, cetățuie pe care politicianismul n’a răușit 233 până acum s’o distrugă. El și-ar fi dat seama că pentru o astfel de operă mare Astra ar avea nu numai dreptul moral, dar și datoria imperioasă, să ceară, pe lângă con­ cursul tuturor oamenilor de bine, și concursul Statu­ lui, pe care lArticularii nu-1 pot dobândi în condiții onora­ bile sau suportabile. O astfel de atitudine față de problema presei n’ar fi decât o aplicare la stările de azi a unor convingeri, cărora Barițiu le-a dat expresiune încă la 1874, în orga­ nul „Astrei“, zicând : „Subvențiunile de bani, cari se dau mai multor ziare prin cei ce voesc a le susținea în interesul lor, nu cuprind în sine nimic imoral, ba din contră, obvin adesea cazuri, în care subvențiunea se dă cu scop de a salva chiar doctrine morale, unde ea semnifică tot atât, ca și cum ai înființa din banii tăi școală, biserică, azil de naștere, spitale, orfanotrofee etc., poale,și înmiit mai mult în cazul, cănd se lucrează pentru salvarea unui popor aservit și pentru scăparea țării de subjugare străină, pentru așezarea libertăților publice pe temelii solide și durabile. In acest sens, mai multe ziare românești politice au tras și unele mai trag până în ziua de astăzi subvențiuni, pe cari numai răuAitea, sau stupiditatea le va judeca de imorale“. Vorbind de subvenționairea „ziarului național în sen-, sul cel mai nobil al cuvântului“, Barițiu adăoga aceste cu­ vinte, cari par’că ar fi fost spuse anume în vederea trebu­ ințelor de astăzi ale Basarabiei : „Ii vom da subvențiune pe atâta, pe cât nu se va ajunge cu venitul delà abonați, al căror număr va crește foarte încet, pentrucă acest popor a fost și mai este încă ținut întru neștiință, din care cauză el încă nu simte necesitatea leoturei ; întunecat și tâmpit din cauza șerbi- tutei, el n’a învățat a medita despre soarta sa cea mize­ rabilă, la care a ajuns. Așa dară, până să spargem prin 234 acest întunerec egiptean, până să încălzești atâtea milioane de inimi, al căror puls bate așa de încet și este atât de rece, vom sacrifica, dând -subvențiune“ 1). Este suprinzător că actualul președinte al Astrei, care, ca și Barițiu, a fost odinioară conducător de' gazete națio­ nale, nu înțelege nimic din rolul presei naționale pentru vre­ murile de astăzi și că, la Astra, nici în momentele extrem de critice prin cari a trecut presa națională din Basarabia, nu s’a gândit să ia această problemă în mână, deși avea mijloace materiale suficiente. Cât de puțin îi zace la inima acest mijloc de cultură și de viață națională, despre aceasta cea mai elocventă dovadă ni-o dă faptul, că d-sa ține închisă, de un -lung șir de ani, marea Tipografie a Româ­ nului din Arad, închiriată unui consorțiu de tipografi un­ guri. în niște condiții mai mult decât curioase. Ce n’ar putea face Astra cu această tipografie, pentru renașterea presei și, prin ea, pentru însănătoșirea vieții naționale ? LXXXVII. Problema presei a devenit în ultimii ani. nu nmnai pentru provinciile nouă ale României, ci pentru întreaga țară, una din problemele centrale ale culturii și ale vieții noastre naționale. In special problema presei cotidiane, care involvă în sine cu adevărat „a patra putere în stat“ și în- drumătoarea de fiecare clipă a opiniei publice, a ajuns de o gravitate excepțională. Din lipsa unei bibliografii științifice astăzi nimeni, dar abso­ lut nimeni nu cunoaște exactfsituația presei din România. Cu toată obligativitatea pe care legea o impune tipografiilor de a trimite Academiei Române și câtorva biblioteci mari din țară toate produsele lor, un număr considerabil de tipografii minoritare nu execută dispozițiile legii Aceasta face ca nici la Academie, nici la Biblioteca Universității din Cluj să nu

1)'G. Barițiu: Anarhia și corupțiunea presei nemțești. — Presa maghiară. — Presa daco-română, — în „Transilvania“, 1874, pag. 78. 235

se găsească nici pe departe toate publicațiile periodice, cari apar la noi în limbi străine. Un exemplu: din cele 8 publi- 1 cații, câte apăreau la Chișinău în evreește, la 1927, bibliotecilor amintite nu le erau cunoscute decât 2. Abia după inter­ venția mea ele au isbutit să mai dea de urma la încă 2. Cât de mari lacune prezintă bibliografia presei noastre, aceasta se poate vedea din broșura La presse roumaine publicată la 1927 cu prilejul Congresului presei latine, la București. In acea broșură se dau următoarele cifre despre publicațiile cari apar în Bomânia : Ziare și reviste românești ...... 947 ;; ungurești ...... 179 ;; nemțești ...... 95 » a rusești ...... 17 » » franțuzești ...... 12 n evreești ..... 7 » a polone ...... 3 n bulgărești ...... 1 ti a turcești ...... 1 » armenești ...... 1 laolaltă: 1263 Conform acestei statistici, în România, apar 75% public cații periodice românești și 25% în limbi străine. Această statistică, menită să informeze deopotrivă pe Români ca și pe străini, nu cuprinde în sine nimic alarmant. In adevăr 25% presă străină — este ceva relativ normal. In realitate, situația se prezintă însă în condițiuni dea- dreptul catastrofale. Trecând peste faptul că această unică statistică românească omite cu desăvârșire presa care apare la noi în limba grecească, ucraineană, sârbească și albaneză și că dă pentru presa evreească numai 7 publicații — câtă vreme numai în Chișinău apar 8, pentruca de Cernăuți, Iași și București nici să nu mai amintim, — ținem să remarcăm că statistica aceasta nu ne dă nici o indicațiune cu privire la situația presei cotidiane, care reprezintă adevărata forță a presei. 236

In baza cercetărilor noastre, în acest punct situația se prezintă astfel : 1. Orașele în care apar gazete cotidiane. | | J |

Câte și ce fel de gazete apar în orașul : ß CD Bulgărești Franțuzești Românești Ungurești Rusești <5 Evreești

1 Arad 5 2 București 14 1 1 2 3 Brașov 1 1 4 Brăila 3 5 Bălți 1 6 Bazargic 1 7 Cluj 2 5 8 Constanța 3 9 Cernăuți 1 5 10 Chișinău 3 1 11 Cetatea-Albă 3') 12 Galați 2 13 Iași 3 14 Oradea 4 15 Sibiu 1 16 Satu-Mare 1 17 Salonta-Mare 1 18 Timișoara 3 4 19 Târgu-Mureș 2

’) Gazetele rusești din Cetatea-Albă au și câte 1—5 coloane românești. 237

2. Numărul gazetelor cotidiane :

Românești...... 28 Ungurești...... 22 Nemțești...... 12 Rusești ...... 8 Franțuzești...... 2 Evreești...... 1 Bulgărești ...... 1 Cu totul: românești 28 străine 46

3. Numărul centrelor de presă cotidiană :

Românești...... 7 Ungurești...... 8 Nemțești...... 5 Rusești...... 4 Evreești...... 1 Franceze ...... 1 Bulgărești...... 1 Cu totul : românești 7 străine 20

4. Situația presei cotidiane, după provincii:

Presă română Presă străină Vechiul Regat ... 97 0/0 3 % Bucovina...... 18 % 82 °/o Transilvania .... 8 % 92% Basarabia...... 4 °/o 96% •238

Așadară, alături de 38 cotidiane în limba română, avem în țara noastră 46 cotidiane în limbi străine (ungurești, nemțești, rusești, franțuzești, evreești și bulgărești), — alături de 7 cetățui românești, 30 străine! Dacă detașăm noile provincii și le analizăm sepa­ rat situația, vedem că în acestea Românii dețin, în ce privește presa cotidiană, 100lo din situație, iar străinii 90%. Dar situația reală este, din punct de vedere național român și mai gravă de cum o prezintă cifrele. In adevăr, acestea nu se refer la conținutul și la caracterul presei, ci numai la limba în care ea este scrisă. Din acest punct de vedere, avem în România 39% presă în limba română și 61°/o în limbi străine. Dar din cele 39%, câte procente sunt n adevăr presă națională, — adecă presă care caută cu toate mijloacele să puie în evidență, să înnobileze, să întă­ rească și să îmbogățească națiunea ? — 0. Goga scria deunăzi că „în covârșitoarea ei majoritate, gazetăria zisă româ­ nească, delà Unire încoace e dincolo de sfera intereselor naționale“1). In adevăr, se poate socoti ca presă națională, numai pentrucă se tipărește în limba română, presa care zilnic otrăvește sufletul neamului fie cu otrava de partid, fie eu aceea a unui criticism de marcă internațională, care a dus sufletul neamului zi de zi spre o prăpastie îngrozitoare ? Din nenorocire, presă națională nu mai avem, aproape de loc, mai ales în noile provincii. Cine ne va da această pâine sufletească de toate zilele, fără de care un popor modern nu poate trăi multă vreme ? Nu este oare aceasta una din necesitățile culturale cele mai stringente, care va trebui să preocupe „Asociațiunea“, — singura care ar mai putea îndrepta situația aceasta sinistră ? LXXXVIII. Dacă chestiunea presei naționale, în totalitatea ei, pre­ zintă această gravitate, situația din Basarabia este mai mult decât alarmantă. In această provincie, bântuită de zece ani încoace de 239 toate nenorocirile, presa românească a fost cu desăvârșire înfrântă. Față în față cu lipsa totală a presei românești, stau trei realități formidabile : 1) presa rusească, făcută de-a valma, de Români (Ba­ sarabeni și chiar și regățeni), Ruși, Evrei etc., 2) presa evreească, mai puternică, relativ, decât în oricare altă parte a lumei întregi, și 3) presa bolșevică, în limba română și rusească, tipă­ rită în mod clandestin în Basarabia și în Rusia, și răspân­ dită prin acele mijloace tainice, cari alcătuesc una din forțele bolșevicilor. In adevăr, astăzi în Basarabia nu există nici un singur ziar cotidian românesc, în schimb există : trei cotidiane ru­ sești la Chișinău (Bessarabscaia Pocită, director N. Cojoca- riu ; Bessarabscoie Slovo, director Dr. D. Ciugureanu, fost prim-ministru al Basarabiei la 1918 și mai târziu ministru în guvernul central ; Utro, director P. Erhan, fost prim-di- rector, apoi ministru de Instrucție al Basarabiei, azi se­ nator și secretar al Senatuluiu), — un cotidian rus la Bu­ curești (Nașa Beci), —■ un cotidian ruis la Bălți, — trei coti­ diane rusești (cu câte 1—5 coloane românești) la Cetatea Albă și un cotidian evreesc la Chișinău (Unser Zeit). Presa „rusească“ o fac și o țin Românii cu concur­ sul unor condeie rusești cari au fos-t și au rămas în ser­ viciul ideilor dușmane nouă *). Ea este astăzi mai puter­ nică decât pe timpul Rușilor. Chiar în comparație cu anul 1918, situația presei ro­ mânești față de cea rusească este mai mult decât precară. Atunci existau două cotidiane românești foarte bune, față de două fițuici ruso-evreești. Astăzi raportul este de 0 :4 față de presa rusească și de 0 : 1 față de cea evreiască. *) Sunt abia câteva luni delà asasinarea lui ,T Iacubo- viei, primredactorul ziarului liberal Utro, despre care s’a constatat că era în acelaș timp agent și al monarhiștilor ruși ■delà Paris și al bolșevicilor delà Moscova. 240

In loc ca presa românească, evoluând normal pe ba­ zele delà 1917—18, să fi ajuns în timp de 8—9 ani să în­ tunece cu desăvârșire presa rusească, s’a petrecut tocmai contrarul : presa românească a dispărut și locul i l-a luat presa rusească. Fenomenul acesta nu este câtuș de puțin identic cu fenomenul analog din Transilvania. In adevăr, și în Tran­ silvania situația presei românești față de presa minori­ tară este foarte defavorabilă, dar acest fenomen este în mare parte, dacă nu firesc, cel puțin explicabil. Aici presa ungurească și presa nemțească o fac Ungurii și Nemții, pentru connaționalii lor, cari constituie aproape 40% din populația Ardealului, în vremce în Basarabia presa ru­ sească o fac Molovenii și Evreii pentru menținerea și mai departe a connaționalilor lor în ideologia și mentalitea ru­ sească. Căci, după cum se știe, o minoritate națională ru­ sească în Basarabia nu există. LXXXIX. Paralel cu presa rusească, pe care nici o măsură re­ strictivă întrebuințată până acum n’a fost în stare s’o distrugă, mai există în Basarabia și o presă rusească bol­ șevică clandestină, pe care Sovietele se îngrijesc să o men- ție, jertfind pentru ea sume enorme. Efectele presei roșii, care este numai unul din multele mijloace cu cari lucrează vecinii noștri delà Băsărit pentru împingerea frontului lor spre Europa centrală, se văd nu numai în nenumăratele comploturi comniste, cari se descopăr la intervele foarte mici în întreg cuprinsul Basarabei și cari constituie o boală endemică a acesteia, ci și în starea sufletească gene­ rală a provinciei, care nu se îndreptă câtuș de puțin delà un an la altul. 241

In ce privește presa bolșevică clandestină, ea circulă fără prea mare teamă de vigilenta Siguranței statului. Efec­ tele ei se văd nu numai în nenumăratele comploturi comu­ niste, cari se descopăr la intervale foarte mici în întreg cuprinsul Basarabiei și cari constitue o boală endemică a acesteia, ci și în starea sufltească generală a provinciei, care nu se îndreaptă câtuș de puțin delà un an la altul. Presa roșie, care circulă clandestin în Basarabia x) :

țKu t&țptlw, t->.v>rw

J t’a-t »»ryp&Htț» iKea

„Bolșevicul basarabean“ (în românește).

11Mt'KfK THjp/.W*/ K./n:><«>-’ M caepäus® spbm. »»«■ ifflAMBCffl BüMW «e Ha >!•'-■< ra>» &etc2|>u>-KAro iftoMKTm Ho?»'w wiwwfc naprtu. iwîRfHB •x.a'rauy'!' h;bi: t) :■■ ■ :>il cp<>rt<>.t> j: : ‘f:.

Bess arabschii bolșevic (Bolșevicul basarabean; în rusește).

Tânărul leninist (în românește). ’) O colecție a acestor ziare se găsește în posesiunea mea. Cu privire la apariția și răspândirea lor, datele pe cari le putem avea sunt, în mod fatal, incomplete și învechite. 16 242

Molodoi lenineț (Tânărul leninist; în rusește).

Syjyate SMSiwsw m»! »IWîâfM sen trpsn, «awwüHtVJ „îOHMă Od<-»h fe«e«»px4cKorp Ho««TKT>l KoMMy««»TUHKCKoro ,Ço>o>* p^ftneàè»C4< <

Junâi comunar (Tânărul comunist ; în rusește).

V

OaTMfipiH 1920 r

>«<' M Kpggft '?■! ' '‘*» TV»»a Eomtt BrTme^Kpüßb» BjJ-X àglHÇB

Bessarăbschii comunist (Comunistul basarabean ; în rusește).

Comunismul (în românește). 243

Crasnaia Bessarabia (Basarabia roșie ; în rusește). cx.

In privința presei evreești trebue să accentuăm că Chișinăul are, comparativ, cea mai formidabilă presă e- vreiască din lumea întreagă. 0 comparație cu orașele din Polonia, unde elementul evreesc este mai puternic decât în alte țări : la Lemberg presa evreească reprezintă 2% din totalitatea ziarelor și revistelor, la Varșovia 5%, la Lodz 14%, la Wilna 14%, la Chișinău presa evreiască repre­ zintă 35% fafă de cea creștină (în care intră și cea ru­ sească ) ! Ceea ce constitue nota gravă a presei evreești din Basarabia, nu este, de sigur, limba în care este scrisă, ci tendința ei și însăși existența e’ ca atare. Pe (timpul domi- națiunei rusești nu exista nici urmă de presă evreească 16* 244

în Basarabia. Eflorescenta ei se datorește, pe dea’ntregul,. epocei românești a acesteia. Ceea ce însemnează că Evrei- mea basarabeană, emancipată odată de supt Rusia, nu s’a îndreptat, ca în celelalte țări europene, într’o direcție fa­ vorabilă tării în care trăește, ci într’o direcție cu) totul în­ depărtată de aceasta. Evreimea basarabeană nu caută să se încadreze în noul stat, căruia îi aparține, ci se izolează, cu desăvârșire delà orice comunitate cu el, afară de cea economică pe care caută să o valorifice exclusiv în favorul propriu. In loc să se hrănească, dintr’o presă a țării, scrisă în limba acesteia, Evreii basarabeni se hrănesc dintr’o presă exclusivistă evreească și din presa stăpânilor de ieri ai Basarabiei. Cititorul își va putea da mai bine seama de ce în­ semnează presa evreească în Basarabia, din următoarele fapte : Când, la 1919, a apărut prima gazetă evreească în Basarabia, ea a fost supusă Censurei, în rând cu celelalte gazete. Dar censura o făcea un Evreu basarabean, care era plătit pentru această slujbă, nu de Statul român, ci de în- saș gazeta evreească. La un moment dat censorul fu prins că primia la postă pe supt mână gazete bolșevice din Rusia, pe cari le vindea apoi cu bani grei „amatorilor“. Urmarea fu că vinovatul fu scos din slujbă și aruncat în închisoare. Lo­ cul i-1 luă—un alt Evreu, plătit tot de gazetă. Noul cen­ sor, de conivență cu redacția, străcură într’una din gazetele „censurate“ de el, un articol incendiar în contra Statului român, articol care fusese oprit prealabil de șeful Censurei. Urmarea fu că gazeta vinovată fu suspendată, iar cen­ sorul dat afară din slujbă. Nu mult după aceasta, gazeta reapăru, grație intervenției inteligente a celor interesați, iar ca censor fu numit iarăș un Evreu, care pe timpul Rușilor făcuse servicii la Ohrana (Siguranța Statului). Șeful Cen­ surei, un colonel, raportă Ministerului de răsboiu, cazul, subliniind că individul din chestiunenu prezintă garanție mo ‘245

rală pentru un asemenea post, — totuși el fu menținut până în ziua de astăzi în postul, pe care acum îl plătește Statul român. La zece ani după Unire, paza la Nistru (Oif der Wach!) o ține, a-șadară, un Ev'reu, fost pe vremuri slujbaș al Ohranei rusești, —- astăzi deja cetățean român. Iată, gra­ ție vigilenței acestui slujbaș al României mari, cum se prezintă situația în vechea provincie moldovenească alui Ștefan cel Mare : X’ Gazete evreești cari apar în Chișinău, la 1927 )* :

.Ziarul colMfac »Unser Zelt“ i Vremea

Unser Zeit (Vremea noastră), Gazetă cotidiană.

Erd und Arbet (Pământ și muncă). (') Din cauza imposibilității în care sunt puse Bibliotecile din țară ae a ajunge la toate publicațiile evreești, în anul 1928 n’am isbu- tit să controlez situația în mod exact. In 1927 îmi procurasem însum la Chișinău, cu nespuse greutăți, publicațiile ale căror chipuri apar aci, -ca documente. 246

» < - ^•iw-xa-s - X :“ ■’•- ’>"« •"* • «• • * ’ sw pT’ ț» j»-‘5 er* wr j

j

Revista'tunari „Dos Cooperative Vort’ (Cavântui cooperat*).

Dos cooperative Wort (Cuvântul cooperativ).

Re»(ÿtw Iwuară „Bessaraber Oze" (Qae ßasoratiean)

Oze (Picătura de lapte). Eșcoilois (Strugurii).

Farn iàischen Kind (Pentru copilul evreu).

Binevestitorul în (evreește). 247

XGI. Paralel cu desvoltarea presei evreești din Chișinău a mers și desvoltarea vieții nationale evreești integrale din Basarabia. In vreme ce toate încercările făcute în această pro­ vincie delà 1919 încoace, de a înjgheba organizații naționale românești solide, au eșuat, iată în cele următoare o oglindă a progresului pe care l-au realizat înjghebările evreești din Chișinău. Majoritatea absolută a Societăților înșirate mai jos, au luat ființă sub dominațiunea românească, fiind susținute nu numai de totalitatea Evreilor basarabeni, ci și de finanța evreească mondială, care nu are ca deviză pentru frații ei, formula președintelui Astrei : Lăsați orice speranță. Iată un tablou de Societățile naționale culturale, filan­ tropice și economice ale Evreilor din Chișinău. 1. Comitetul de activitate al taxei de cutie „Corobca“. Funcționează din 1879, pe baza legilor ruse. Are de scop administrarea fondurilor rezultate din tăerea „cușer“ a păsărilor și a vitelor. Fondurile se repartizează între toate instituțiile religioase. Comitetul e alcătuit din 100 membri, aleși pe termen de 4 ani. 2. Comitetul central al organizațiilor sioniste din Ba­ sarabia „Mercos“. Reprezentanța „Executivei sioniste mon­ diale“, cu sediul Londra. Are conducerea tuturor organiza­ țiilor sioniste, a propagandei și a administrării fondu'rilor. Funcționează din 1923. Are sub dependența sa aproape 300 organizații și so­ cietăți sioniste în Basarabia. 3. Societatea intelectualilor evrei din Basarabia, înfiin­ țată în Martie 1927. Are de scop propaganda culturală evreească în Basa­ rabia. Are filiale în toate capitalele de județ și în târgurile Călărași și Edineț. 4. „Keren Haiesod“. Instituție financiară pentru a- 248 dunarea de fonduri necesare refacerii Palestinei. (50 lei). Mijloacele : distribuirea de „Șekel“, impozit benevol de prestație, — e în acelaș timp un mijloc de recensământ al sioniștilor evrei. 5. Oficiul Palestinian. înființat în 1921, cu scopul de a aduna date asupra emigrației evreești în Palestina. Ac­ tualmente susține emigrația, fiind transformat într’o in­ stituție bancară finanțată de Societatea evreiască inter­ națională „Ica“ din Paris. 6. „Keren Hajemet“. Societate sionistă pentru aduna­ rea sumelor destinate „Fondului național evreesc“. Funcționează în legătură cu organizația centrală delà Londra, înființată în urma congresului sionist delà Basel. Are filiale în toate orașele și târgurile basarabene cu populație evreească. 7. Comitetul central al societăților „Mizrohl“ înființat în 1919. Are conducerea tuturor societăților sioniste miz- roliiote (ortodoxale). 8. „Zeir Sion“. Societatea sionistă a tineretului. — E extrema stângă (socialiștii sioniști), opusă mizrahiștilor, (extrema dreaptă). Cu toate acestea ele luptă laolaltă în ce privește propaganda sionistă. Ființează din 1906. 9. Organizația sionistă a „Haluțimilor“. înființată în 1919. Are de scop pregătirea tineretului evreu pentru mun­ ca agricolă și pentru răspândirea limbei ebraice. 10. Asociația culturală a femeilor evree „Cnej“. în­ ființată în Ianuarie 1927, are de scop cultivarea femeilor evree, îndrumarea lor spîe o viață națională evreească. Are câteva ateliere, în care tinerele evreice învață u- ncle meserii. 11. „Uniunea Cooperativelor israelite din Basarabia“. în­ ființată în 1920, are de scop acordarea de credite, în ma­ șini, materiale și mărfuri meseriașilor și micilor comer- cianți. De asemenea se ocupă cu distribuirea produselor fa­ bricate de cooperație de către diferite cooperative de pro­ ducție. Primele fonduri le-a primit prin „Jews distribution 249

•Comite“. Are sucursale în toate orașele și târgurile Basara­ biei. 12. Banca evreiască de emigrare „Hajos“. Instituție financiară care se ocupă în clastimi în legătură cu emigra­ rea în Palestina, și cu trimiterea de bani și pachete în Ilusia sovietică. 13. Societatea „Ori“. Ajutorarea și îndrumarea mese­ riașilor evrei. Susține un număr de ateliere și cooperative. 14. Societatea „Macabii“. înființată în 1919, are de scop educația fizică intelectuală și artistică a tinerilor e- vrei de ambele sexe. 15. Liga culturală evreiască din Basarabia. înființată în 1919, are de scop cultivarea masselor populare evreești prin șezători, conferințe, cursuri și broșuri. 16. „Universitatea populară evreiască“. înființată în 1925, are ca rector pe d. avocat M. Landau, directorul zia­ rului „Unser Zeit“. Are de scop cultivarea masselor, prin conferințe și cursuri. 17. Societatea „Tarbut“. Susține un număr de școli particulare cu vechea ebraică ca limbă de predare. 18. Societatea „Agados Israel“. Organizație cu carac­ ter confesional. Susține un număr de grădini de copii și seminarii ebraice (Talmud-Tora). 19. Societatea pentru sprijinul învățământului profe­ sional. întreține un număr de școli. profesionale pentru băeți și fete. (în Chișinău 3). 20. Societatea „Școala populară israelită“. întreține un mare număr de școli, grădini de copii și biblioteci po­ pulare. 21. Societatea „Trud“ (Munca). Susține câteva școli de meserii pentru băeți. 22. Societatea „Oze“, pentru asistența medicală a e- vreilor. Are mai multe secțiuni, dintre cari principalele sunt „Picătura de lapte“ și „Medicamentul școlarului“. Ca fonduri inițiale a avut sumele puse la dispoziție în 1919, 250 de „Zerns distribution comite“. întreține și un Institut de- Radiologie. • 23. Societatea „Ezras-Hoilim“. Ajutătoarea evreilor să­ raci cu medicamente și asistență medicală. 24. Societatea „Ezros Aimen“. Ajutătoarea cu haine, încălțăminte și alimente a evreilor săraci. 25. Societatea „Soimeh Noftim“. — Are aproape ace­ leași scopuri cu cea precedentă. 26. Societatea pentru ajutorarea evreilor săraci. Idem. 27. Societatea „Azilul de zi“. întreținerea de aziluri, cantine și grădini de copii. 28. Comitetul de conducere a spitalului israelit. Ad­ ministrează spitalul evreesc și adună fondurile necesare în acest scop. 29. Comitetul de conducere a spitalului de copiii. Con­ duce și adună fondurile necesare întreținerii spitalului e- vreesc de copii. 30. Comitetul pentru întreținerea orfelinatului de bă- eți orfani de răsboi. Conduce orfelinatul și adună fonduri de întreținere. 31. Comitetul pentru întreținerea orfelinatului de fete. Aceleași scopuri. 32. Comitetul de conducere a ceainăriei și ospătăriei ieftine. întreține și conduce în oraș două ospătării, în care evreii săraci capătă mâncare, sau pe preț mic, sau gratuit, pe loc și acasă. —• Drept pendant la acest tablou, să reținem cuvintele d-lui Șt. Ciobanu despre evoluția încercărilor similare ro­ mânești din Basarabia : „Propaganda culturală a fost dată pe mânile organe­ lor administrative, prefecturilor de județe și propagandiști­ lor improvizați, cari nici nu ajungeau pela sate. Cele vre-o două, trei reviste și ziare, care începuse să apa'ră în Basa­ rabia, au dispărut. .. Rând pe rând, dispar societățile cul­ turală : „Societatea istorico-literară“, „Liga culturală“, 251

„Ateneul delà Nistru“, „Fundația Principele Carol“ — etc.1). Și, drept corolar, să adăogăm contribuția adusă de. d. V. Goldiș prin părinteasca sa purtare de grijă față de Astra basarabeană ... CXII. In fața situației presei basarabena, pe care am văzut-o în cele precedente, și în fața formidabilei forțe rusești și evreești care crește din zi în zi, — cari sunt perspectivele presei românești și ale vieții naționale, peste tot, în Basa­ rabia ? In ce privește presa, perspectivele ei se pot judeca din următoarele : Gazetarii și publiciștii basarabeni de odinioară sunt scoși din circulație, —• cel puțin cât privește presa româ­ nească. Halippa, care condusese ani de-arânclul, supt Ruși și apoi câtăva vreme și supt dominațiunea română, *Cuvän- tul moldovenesc, a fost nevoit să-și vândă, la un moment dat, gazeta Partidului liberal, care, dupăce a compromis-o, a închis-o de veci. Sarcina de a rehabilita numele acestei gazete, a trebuit s’o ia asupra sa Astra, care de doi ani în­ coace publică fără întrerupere noul „Cuvânt moldovenesc“. Halippa trecu un timp oarecare la „Gazeta plugarilor“, apoi la „Soarele“ și în urmă la organul Partidului ță­ rănesc „Viața Basarabiei“. Ca să mai scoată vreodată o gazetă, fie și numai săptămânală, la așa ceva D-sa nm se mai gândește câtuș de puțin. — N. N. Alexandri, care înte­ meiate împreună cu Halippa „Cuvântul moldovenesc“, a trecut de mult la presa rusească. Un G. Madan, care sco­ sese supt Ruși „Moldowinul“, astăzi nu mai scrie, — tot astfel nici Gr. Constantinescu, care scosese Glasul Basa­ rabii. — Un Al. Nour, care publicase Viața Basarabiei, duce

1) Șt. Ciobanu : „Astra în Basarabia“, 1926, No. 10'. h 252 o existență misterioasă și suspeotă la București, fără să se mai gândească la provincia lui natală, — un G. Tudor și M. Minciună, cari conduseseră odinioară „Soldatul moldo- van“, găsesc adăpost doar la organul Astrei, ș. a. m. d. Delà gazetarii basarabeni nu poate veni renașterea presei naționale romanești nici măcar in măsura în care așa ceva fusese cu putință supt dominația rusească. CXIII. Be unde să vie atunci această renaștere ? Delà gu­ vernele noastre ? Sprijinul acestora poate, ce e drept, să fie de o mare (utilitate, dar el este cu totul capricios și greu de suportat ; pe el nu se poate conta într’o acțiune serioasă de lungă durată. Această experiență importantă eu am făcut-o într’un chip mai evident de cum ar putea-o face oricine altcineva. Să vie renașterea presei delà însoțiri făcute anume ? Eu am încercat și acest mijloc, înființând cu ajutorul membrilor Senatului, societatea „Amicii Basarabiei“, dar, când să prindă chiag societatea, au dat-o de mal politi­ cian! i basarabeni, interesați să nu le vie pe calea aceasta moartea gazetelor rusești. Sau, poate că crede cineva că s’ar putea obține un consens al partidelor sau al șefilor acestora pe marea che­ stiune a celei de a patra puteri în Basarabia ? Am fă­ cut și în acest sens o încercare. Insuș I. P. S. patriarh Miron s’a pus în fruntea unei acțiuni menite a salva pro­ blema presei naționale din Basarabia, prin aducerea la înțelegere a șefilor de partide, dar și încercarea aceasta a eșuat. Răposatul I. I. C. Brătianu, căruia prin d. Al. Lăpădatu îi comunicasem apelul I. P. S. patriarh, n’a răspuns nimic, iar fără Brătianu încercarea avea să Tă­ mâie ineficace. In împrejurările date, soluția indicată de d. general ț^verescu, era singura posibilă, și d. Goldiș și-ar fi câștigat 253 merite neperitoare, dacă ar fi înțeles chestiunea și dacă, în dubla-i calitate de președinte al Astrei și de ministru, într’un guvern prezidat de însuiș părintele ideei, ar fi cău­ tat să o realizezee. Dar d. Goldiș a refuzat pur și simplu să angajeze Astra la astfel de probleme, invocând ca motiv că aceasta nu dispune de mijloace, deși tocmai atunci, grafie veniturilor delà cinematografe, ea își dubla bugetul, ridicându-1 deodată delà 4 milioane, la 8. In astfel de împrejurări, negăsind nicăiri sprijinul necesar, după un an de activitate desfășurată în condiții extrem de dificile, unicul cotidian românesc din Basara­ bia, fu nevoit să-și suspendeze apariția.

Apărută la 1 Oct. 1917, sub titlul „Ardealul“. Transformată la 84 Ianuarie 1918 în „România Nouă“. Suspendată la 1 Dec. 1918. Reapărută la 1 Iunie 1926, — suspendată din nou la 1 Iunie 1927.

Această suspendare, care a avut loc exact în ziua când se împlinea un an delà reapariția ei, — nu stă absolut în nici o legătură cu schimbarea guvernului, care a avut loc la 4 Iunie, și care a venit în mod cu totul ne­ așteptat.

GXIV. încredințat că în ultima analiză tot „Astrei“ îi revine datoria de a îmbrățișa, în cadrul unei opere națio­ nale complete, și problema presei1), în Decemvrie 1927

x) Citez, în privinta aceasta, următoarele cuvinte ale unui vechiu cărturar basarabean, care a desvoltat supt dominațiu- nea rusească o lăudabilă activitate literară și culturală româ- 254

printrun aot anume, am donat Astrei din Basarabia întreg activul României Nouă, în valoare de aproape 2 milioane Lei (în mobilier, în aranjament și în creanțe), cu obli­ gațiunea ca ea să continue în acelaș spirit editarea ga­ zetei. Astra a primit cu mulțumire oferta mea, dar în cu­ rând, a revenit asupra deciziei, hotărând să nu primească oferta, care, în împrejurările date, ar fi însemnat pentru ea o greutate, pe care n’avea curajul s’o înfrunte. Lipsită de sprijinul frățesc, pe care-1 aștepta și care i s’a făgăduit din Transilvania, Astra basarabeană pare bucuroasă că, pentru moment, poate să tipărească cel puțin gazeta săptămânală :

cniiNuom> SiMniMi

pe care am inființat-o la 1 Noemvrie 1926 și care apare fără întrerupere, până în ziua de astăzi, fiind singura ga­ zetă națională în întreagă Basarabia. înainte de Unirea Basarabiei, supt dominațiunea ru­ sească, vechiul „Cuvânt Moldovenesc“ apărea de două ori, și, mai târziu chiar de trei ori pe săptămână, având și un adaos lunar de 64 pagini, ca revista aparte pentru literatură și economie.

nească. Institutorul C. Popescu, într’un memoriu pe care mi l-a prezintat la Chișinău, în ziua de 12 Octomvrie 1927, zicea : „Insuccesul presei românești a desperat toată lumea din Basarabia și astăzi nu se mai găsesc amatori de încercări ne­ norocite. In schimb vedem că, după romanizarea Basarabiei, presa străină, și mai ales cea rusească, se înmulțește și se ține mai bine decât pe vremea Rușilor... In împrejurările actuale, — chiar dacă s’ar mai face în­ cercări — nu credem în viitorul presei românești în Basarabia... Astăzi nu văd altă posibilitate de salvare, afară de Astra“. 25b

Astăzi, după un deceniu și mai bine de viată româ­ nească liberă a provinciei, situația este mai rea decât supt Ruși. CXV. Dar oare trebue să credem că faza în care au ajuns lucrurile în Basarabia și la care, pe lângă Statul român, reprezintat în cele mai multe cazuri, prin politiciani lip­ siți de orice înțelegere pentru grava problemă națio­ nală de aci, și-a dat concursul său, prin nepriceperea și reaua credință a președintelui ei de astăzi, și cea mai veche organizație culturală din Ardeal, — va rămânea de­ finitivă ? Să admitem oare că mesagiul, pe care Ardealul l-a trimis țării lui Vasile Stroescu prin acest președinte, con­ stitue ultimul cuvânt al p'rovinciei, care de veacuri întregi s’a ilustrat tocmai prin idealismul ei, prin sentimentul ei de jertfă, prin munca ei de organizare a vieții naționale supt toate raporturile ? Să fi ajuns Ardealul în acest hal de decădere sufle­ tească tocmai în epoca celor mai grele probleme, a celor mai mari primejdii și a celor mai imperioase răspunderi în fața istoriei? întrebarea aceasta ne oferă prilejul să lămurim mai deaproape datoria Ardealului în cadrul României de astăzi, și, în special, datoria lui față de acele provincii, cari au avut o evoluție istorică în afară de marele curent al vieții naționale din ultima sută de ani, — cum este cazul cu Basarabia și cu Republica moldovenească de peste Nistru. Nu de mult, d. Sextil Pușcariu delà Universitatea din *Cluj ocupându-se de această întrebare, conchidea că Ar­ delenii, cari au fost veacuri dearândul dascăli ai întregului neam românesc, nu și-au terminat nici pe departe acest rol istoric al lor. 256

„Până acum, — zice dl. Pușcariu, — Ardealul a avut, în desvoltarea românismului, un ml desemnat politicește foarte lămurit : el a fost în mare parte redeșteptătorul sen- timenului național și străjuitorul lui neobosit. Conducătorii noștri au sădit, la noi acasă, mândria națională care ne-a făcut să resistăm celor ce căutau să ne umilească, iar ne- numerații Ardeleni cari au trecut munții, —■ bărbați pe care istoria noastră Culturală îi numește cu venerațiune, și dascăli modești, al căror nume a fost dat uitării, ■— toți au sădit în sufletele fraților noștri conștiința națională, care a dus la realizarea idealului nostru național“ Acest rol de dascăl al naționalismului, Ardealul trebue să-1 îndeplinească și de aici încolo față de acele părți ale Românismului, cari, pe urma vicisitudinilor istorice, n’au » tuns încă la conștiința deplină a menirii lor. Dl. Pușcării" se gândește, în special, la Basarabia, „care n’a trecut, ce.- celelalte provincii românești, prin școala naționalismului“, și care, în consecință, trebue de aici înainte „educată în spirit național“. CXVL In adevăr, în cuprinsul României de astăzi nu este nici o altă provincie, care să fie atât de indicată pentru o astfel de misiune grea, ca aceea a îndrumării Basarabiei spre urmărirea conștientă și efectivă a înaltelor ținte națio­ nale. Acest adevăr poate fi verificat fără nici o greutate printr’o singură privire aruncată asupra evoluției Basara­ biei în ultimii 11 ani. Ge-au făcut pentru înălțarea ei su­ rorile, cu ca'ri trăise odinioară aceeași viață și cari, geogra- ficește, sunt lipite de ea : Bucovina și Moldova ? Unde întâl­ nim în istoria ultimului deceniu vre-o inițiativă națională

A) Sextil Pușcariu : Regionalism constructiv, în „Societatea, de mâne“, 1925, pg. 84. 257 mare și energică în Basarabia, provenind din aceste pro­ vincii megieșe ? Nici Moldova, nici Bucovina, — cari, grație aceluiași tem­ perament general moldovenesc, s’au dovedit la fel de puțin resistente ca și Basarabia față de puhoiul năvălitor al străinilor hrăpăreți, — n’au avut aproape nici un rol de îndrumătoare în noua viață a fraților lor de peste Prut și de peste Nistru1). XCV1L Apelul adresat în nenumărate rânduri, de Basarabeni, Ardelenilor, nu este ceva incidental ; el este glasul .instinc­ tului de conservare, îndreptat tocmai spre acea ramură a organismului național, care putea avea pentru ei cea mai fireasca înțelegere și care putea să le și dea ajutorul tre­ buitor. De asemenea, nici participarea Ardealului la opera de renaștere și de întremare națională a Basarabiei nu este ceva incidental, ci este afirmarea organică a eternului ca­ pital sufletesc al națiunei însăși, hărăzit Ardealului într’o formă specială, deosebită de a celorlalte provincii. Această afirmare s’a produs cu acea necesitate de fier a fenomenelor istorice, care acum un veac și mai bine, a mânat, — aproape simultan, — pe G. Lazăr la București și pe G. Bănulescu-Bodoni la Chișinău spre a începe opera de desmetecire și de întremare a sufletului național, împins de puterile vrăjmașe ale națiunhii, spre prăpastie. Aceeași forță, care a pus în gura lui Simion Bărnuțiu crezul mântuirei

1) Este extrem de interesantă activitatea celui dintâi re­ fugiat bucovinean în Basarabia, în anii 1916 și 1917. Ea se reduce aproape numai la traduceri din reviste rusești, pe cari le publica în „Luminătorul" din Chișinău (Aprilie și August 1917). — Când, în Iunie 1917, eu am chemat în Basarabia pe cei dintâi profe­ sori români din Bucovina, reprezentantul lor mi-a adresat delà Suceava o scrisoare în limba rusească, cerându-mi lămuriri prealabile cu privire la condițiile de traiu și de siguranță în Basarabia revoluționară. 258

naționale și în brațul lui Avram lancu forța desrobitoare din iobăgia trupească și sufletească a neamului, a pus în mișcare și de astădată Ardealul spre lupta pentru însănă­ toșirea ramurei delà cea mai îndepărtată graniță estică a aceluia. „Descălecarea“ Ardelenilor dincolo de Prut și de Nistru marchează ultima etapă din istoria luptelor purtate veacuri dealungul de neamul nostru pentru închegarea unitară și definitivă a sufletului și a trupului său național. Ardealul a fost chemat să îndeplinească în Basarabia și dincolo de Nistru mai mult decât o operă de stat, — el a fost sortit să săvârșească acolo o înaltă operă națională, pe care Statul român, —■ care e al tuturor cetățenilor lui, indiferent de limbă și origine, și care are felurite angajamente de ordin internațional ce-i leagă, adesea, mânile — n’o poate săvârși cu rezultat satisfăcător. XCV1II. Astfel înțeleasă opera Ardealului în mijlocul Româ­ nismului de peste Prut și de peste Nistru, ea este cu totul altceva decât o chestiune de organizare, de extensiune sau de „descălecare“, — ea, constitue, cu adeVărat, un mo­ ment . istoric necesar în evoluția integrală ■ firească a neamului. La 1917 și 1918, înainte de ce Statul român și-ar fi îndreptat privirea spre Basarabia, Ardealul a reprezintat acolo, prin singură forța sa, Românismul integral, în forme pe cari oameni cu o puternică intuiție a fenomenelor isto­ rice, le-au caracterizat drept „minuni“ 1). Și după aceea, în. cipele grele ale vieții sale, Basarabia s’a îndreptat spre Ardeal ca spre „renăscătoarea culturală“ a sa, ca spre mama sa cea bună, ca spre ultimul liman de mântuire.

1) Cf. O. Goga : „Ardealul la Chișinău“, în ziarul România din Iași, Nr. 251, 1917. 2ob

„Ardealul îu Basarabia“ nu însemnează o simplă am­ biție sau prezumpție a aceluia ci însemnează afirmarea hotărîtă, ca forță creatoare și luptătoare, a conștiinței in­ tegrale românești până dincolo de granițele oficiale ale Satului român, —• însemnează afirmarea energică a Latim- nității față de Slavism, — însemnează afirmarea culturii europene constructive, față de lozincile roșii destructive. Basarabia întărită, la rândul său, cu aceste forțe sufletești, însemnează stavila sigură a Românismului din­ spre Răsăritul care amenință necontenit și ființa noastră națională și cultura europeană. In năzuința ei spre consolidare în acest sens, Basa­ rabia a cerut, în forme deadreptul, emoționante ajutorul Ardealului, pe care acesta i l-a și promis. Ea n’a cerut simple sfaturi și îndemnuri, nici simple dovezi de dragoste, ci, ca slăbănogul din Evanghelie, care nu se poate mișca singur, a cerut ajutorul efectiv al Ardealului. Să ne bucurăm că neferi-ciții frați, asupra cărora apasă uriașa povară a unei influențe sufletești străine deosebit de primejdioase, s’au întors cu sufletul lor spre noi, și că nu s’au îndreptat din nou spre Rusia. Să ne bucurăm din tot sufletul de aceasta și, aducându-ne aminte de „fiul pier­ dut“, revenit la casa părintfeșcăj'unde n’a fost primit nu­ mai cu vorbe bune, cu mângâieri și cu făgădueli, — să puunem în degetul lui inelul cel mai scump și să tăiem în cinstea lui, vițelul cel mai gras. Dacă părintele, pentru moment și-a uitat datoria fi­ rească, pe care i-o pune înainte parabolă din Evanghelie, este datoria celor cari mai văd încă lucrurile cu claritatea necesară, să le îndrepte, până nu este încă prea târziu. XCIX. Peste câteva vreme se va ținea, probabil, Adunarea generală a Astrei la Alba Iulia. Această adunare trebue să constitue un moment de reculegere cu privire la dato­ ra Ardealului față de extremitatea estică a Românismului. 260

Cetatea în care acum zece ani s’a pecetluit unirea pe veci a Ardealului cu România, trebue să cimenteze de astă- dată unirea sufletească indestructibilă a celor două provincii delà granite, menite a asigura liniștea și progresul Româ­ nismului reînviat după două mii de ani de suferințe, spe­ ranțe și așteptări.

u

[ßibl. Univ. Cluj /

pr——-J93 J Î*"sibiu