In memoriam

B. ELVIN

NIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucu- Ureºti anunþã cu profundã durere încetarea din viaþã, în ziua de 18 septembrie 2011, a reputatului scriitor ELVIN BERNSTEIN (B. ELVIN), unul dintre decanii de vîrstã ai Uniunii. B. Elvin s-a nãscut la Moineºti, la 24 august 1927. Din cauza etniei sale, a fost împiedicat sã studieze la Liceul „Mihai Viteazul“, fiind obli- gat de legile rasiale ale timpului la munci obligatorii. A reuºit sã urme- ze cursurile Liceului „Cultura“-Max Aziel, unde l-a avut ca profesor C de limba românã pe Mihail Sebastian. A debutat ca publicist în revis- ta Caiete culturale, editatã chiar de el, iar ca literat, în ziarul Ecoul (1944), cu un medalion G. B. Shaw, semnat cu pseudonimul Paul A Scorþeanu. Dupã absolvirea liceului, a urmat cursurile de esteticã ale Facultãþii de Filosofie de la Universitatea Bucureºti. Ca student ºi apoi absolvent, a colaborat la revistele Contemporanul, Gazeta literarã, Luceafãrul, Viaþa româneascã. F Dupã absolvirea facultãþii, în anul 1950, a lucrat la Editura Tine- retului, dar a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român ºi din edi- turã. Ulterior a publicat volumul Anatole France, care i-a atras exclude- rea din redacþiile în care activa, timp de trei ani. Volumul era îndreptat É împotriva fanatismului politic ºi era inspirat de revoluþia anticomunis- tã maghiarã din 1956. Ulterior a reuºit sã devinã secretar literar la A P O S T R O F Teatrul de Comedie ºi apoi la Teatrul Naþional „I. L. Caragiale“ din Bucureºti, unde a iniþiat ºi a editat vreme de 20 de ani, publicaþia tri- mestrialã Caietele Teatrului Naþional, una dintre cele mai valoroase publicaþii culturale ale anilor ’70-’80. Dupã revoluþie, începînd din 1992, B. Elvin a devenit redactor-ºef EVENIMENT al altei publicaþii de prestigiu, Lettre Internationale – ediþia românã, pe care a condus-o pînã la sfîrºitul vieþii. B. Elvin a fost un scriitor ataºat miºcãrii teatrale, a scris criticã de Uniunea Scriitorilor din România, teatru ºi a fãcut parte din Secþia de dramaturgie a Asociaþiei Scriitorilor revista Apostrof, Bucureºti. În afarã de activitatea sa publicisticã, a publicat numeroase volume de eseu ºi romane, între care: Dupã o lungã ºi grea suferinþã Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România ºi (1973), Partea mea de comedie (1974), Prin ce se deosebeºte aceastã noap- Departamentul de filosofie premodernã ºi româneascã al te? (1977), Hotarul imaginar (1980), În continuare (1982), Colþurile Facultãþii de Istorie ºi Filosofie a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ cercului (1985), Patru ºi un absent (1988). Prin dispariþia lui B. Elvin, literatura românã, presa noastrã cul- turalã ºi lumea literarã din România suferã o grea pierdere. vã invitã la dezbaterea

DECES-A SINUCIS VORONCA?

Participã: prof. univ. dr. CAROL IANCU, de la Universitatea „Paul Valéry“ din Montpellier;

prof. univ dr. ION POP, de la Universitatea „Babeº-Bolyai“;

dr. IRINA PETRAª, critic literar, preºedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România;

prof. univ. dr. MARTA PETREU, de la Universitatea „Babeº-Bolyai“, redactor-ºef al revistei Apostrof.

Cu aceastã ocazie va fi prezentat Dosarul ILARIE VORONCA din revista Apostrof, nr. 6, 2011, îngrijit de prof. univ. dr. CAROL IANCU.

Dezbaterea va avea loc joi, 3 noiembrie 2011, ora 12, la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, str. Universitãþii nr. 1, et. 1.

Prezenþa dumneavoastrã la eveniment ne-ar onora! • Théâtre de la Huchette, perpetuum mobile Cîntãreaþa chealã. Foto: M. P., iulie 2010.

2 • APOSTROF În paginile 15-20, Dosar inedit

Dosar de NICOLAE MOCANU

În avanpremierã la anul 2012, cînd se împlinesc 160 de ani de la naºterea lui CARAGIALE ºi 100 de ani de la moartea lui.

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 3 în opus magnum Câteva reflecþii diletante

Ovidiu Pecican

1. O întrebare a lui MIRCEA ELIADE

N 23 iunie 1973, Mircea Eliade nota în ÎJurnalul lui: „Mã întreb dacã aceste «po- sibilitãþi creatoare» vor putea rodi într-o societate riguros ºi sistematic politiciani- zatã; dacã, bunãoarã, o filozofie originalã poate fi formulatã public într-o culturã con- trolatã de cenzurã…“1 Rãspunsul stupefi- ant, poate, a fost – o ºtim astãzi – da. Con- junctura a fãcut ca pe la mijlocul anilor ’70, cu voie „de sus“ – de la conducerea Parti- dului unic, care era, simultan, ºi a statului –, profitând de obiectivele sprijinirii afirmã- rii culturii române într-o regiune unde cul- tura maghiarã înflorise ºi continua sã înflo- reascã, în Târgu-Mureº, redactorul-ºef al revistei Vatra, romancierul Romulus Guga, sã gãzduiascã, într-un numãr memorabil, mai mulþi filozofi nemarxiºti încã în viaþã sau trecuþi în istorie, precum Camil Pe- trescu (1894-1957) ºi Alexandru Bogza (1895-1973). Deja, în anii ’70, Constantin Noica îºi publicase heideggerienele – dar ºi… cantemirienele – volume preocupate de evidenþierea valorilor filozofice conþinute de vocabule sau formulãri româneºti popu- lare: Rostirea filozoficã româneascã (1970), Creaþie ºi frumos în rostirea româneascã (1973) ºi abordase, din perspectiva filo- zofiei culturii, figura lui Goethe, în Despãr- þirea de Goethe (1975). Dar, probabil, anul 1978 a fost cel mai important an pentru filozofia din România din întreaga perioadã comunistã (1948-1989), cãci acum au fost tipãrite trei cãrþi de impact filozofic, depar- te de filozofia marxistã oficialã, lansând în dezbaterea publicã doi gânditori importanþi în viaþã: Sentimentul românesc al fiinþei (1978) ºi Spiritul românesc în cumpãtul vre- • Mihai ªora mii: ªase maladii ale spiritului contemporan (1978) ale aceluiaºi Noica ºi Sarea pãmân- ducerii selective a operelor lui Hegel (un (1893-1968), dintre filozofii interbelici tului de Mihai ªora. idealist agreat pentru aprecierea datã de bucureºteni, în timp ce la Cluj îºi conti- Dezgheþul filozofic începuse, de altfel, Marx ºi Engels dialecticii lui), tãlmãcind nua activitatea universitarã Eugeniu Spe- în perioada imediat urmãtoare decesului Istoria filosofiei (1964), Prelegeri de esteticã rantia (1888-1972), cu cãrþi noi sau cu ree- liderului stalinist Gh. Gheorghiu-Dej, când, (1966), ªtiinþa logicii (1966), Studii filosofice ditãri în domeniu. pãºind pe calea unei relaxãri parþiale, regi- (1967), Prelegeri de filosofie a istoriei (1969), Aceeaºi perioadã de timp a fãcut posi- mul socialist al abia alesului lider al PCR, meritele lui au fost rãsplãtite prin tipãrirea bilã readucerea în circuitul public a operei Nicolae Ceauºescu, aliniindu-se cu o anume unor Însemnãri despre Hegel (1967), reedi- filosofice a lui Lucian Blaga (1895-1961), prudenþã la noile tendinþe manifeste la ves- tarea unor cãrþi mai vechi, idealiste ºi ele, din care s-au reeditat studiile (Zãri ºi etape, tul lagãrului comunist – vizibile mai ales precum Influenþa lui Hegel asupra lui Taine 1968) ºi Trilogia culturii (1969), dar, mai în Cehoslovacia, în timpul lui Dubček –, se (1968) ºi Existenþa tragicã: încercare de sin- ales, au fost scoase la luminã unele lucrãri deschisese oportunist cãtre puterile occi- tezã filosoficã (1968), ca ºi a altor culegeri: inedite (Experimentul ºi spiritul matematic, dentale (vizitele lui Charles de Gaulle, Ri- Studii ºi eseuri filosofice (1970), Oameni ºi 1969; Fiinþa istoricã, 1977; Încercãri filoso- chard Nixon ºi Willy Brand). Primul filozof climate (1971). fice, 1977) sau pãstrate în forma cursurilor nemarxist recuperat acum a fost D. D. Roº- Erau încã vii ºi activi în meserie Nicolae universitare de la începutul perioadei post- ca. Dupã ce adusese servicii consistente tra- Bagdasar (1896-1971) ºi Dan Bãdãrãu belice (Despre conºtiinþa filosoficã, 1947; As-

4 • APOSTROF pecte antropologice, 1948). Graþie unui efort tative de înþelegere survenite dinspre per- de forþã menite sã alcãtuiascã haºurãrile susþinut de valorificare editorialã a moºteni- soane cu statut profesional ºi cu interogaþii unui portret fidel. La Mihai ªora problema rii paterne, Operele lui Blaga, în douãspre- variate. De aici ºi rãspunsurile nu neapã- nu este atât depistarea diverselor aporturi zece volume, au început sã fie editate în rat convergente. Survine, apoi, în discuþie aluvionare intrate în plãmãdirea unui 1975, de cãtre Dorli Blaga-Bugnariu, mun- ºi faptul cã, întreprinsã mai ales cu ocazii discurs propriu, original, ci decriptarea trã- ca la ediþie încheindu-se dupã prãbuºirea aniversare ºi, implicit, omagiale, cercetarea sãturilor originale ale acestui discurs, sur- comunismului, în 1995. operei lui Mihai ªora a rãmas mult timp prinderea „ghearei leului“, a amprentei spe- Toate aceste date contureazã proporþii- mai curând conjuncturalã. Oricât de bine cifice autorului. Chiar reducând rezultatele le ºi nuanþele unui rãspuns la întrebarea, intenþionatã s-a dovedit ºi oricâte profituri numai la acele direcþii care întrunesc ade- mai degrabã retoricã, a lui Mircea Eliade ºi de moment sau de etapã pot astfel surveni, ziunea mai multor autori (neotomism, au meritul de a schiþa, în linii mari, cadrul adevãrul este cã pânã când preocuparea fenomenologie), diagnosticul rãmâne încã cronologic ºi social-cultural în care filozo- pentru desluºirea acestei filozofii nu va prea permeabil ºi poate cuprinde ºi alte fia liberã, nemarxistã, a rãzbãtut la supra- pãtrunde în aule academice ºi în programe nume, ceea ce obligã la concluzia cã meto- faþã, cu mai multã sau mai puþinã greutate, de cercetare, lucrurile ar putea rãmâne pe dologia testatã pânã acum nu este, proba- în epoca dintre anii 1965 ºi 1989. Acestui mai departe rapsodice. bil, cea mai potrivitã. Se prea poate ca acest moment istoric îi aparþine a doua naºtere Sunt, cu toate acestea, deja, câteva volu- fenomen – al diferenþelor de estimare întru filozofie a lui Mihai ªora, a cãrui ope- me dedicate gânditorului ªora; unele colec- (compartimentare) – sã fi survenit din rã de gânditor, inauguratã în Franþa anului tive (precum cel coordonat de Sorin Anto- aceea cã toþi cei menþionaþi au abordat seg- 1947, prin lucrarea Du dialogue intérieur, hi ºi Aurelian Crãiuþu, Dialog ºi libertate: menþial, pe bucãþi, un demers a cãrui com- tradusã ºi publicatã la noi abia în 1995, sub Eseuri în onoarea lui Mihai ªora, Bucureºti: plexitate aglutineazã feluritele aporturi, titlul Despre dialogul interior, a deschis ºirul Ed. Nemira, 1997), altele dialogale (Mai sugestii sau, cu un termen mai potrivit prin altor volume: Sarea pãmântului (1978), avem un viitor? România la început de mile- neutralitatea aparentã, „întâlniri“ tematice A fi, a face, a avea (1985), Eu & tu & el & niu: Mihai ªora în dialog cu Sorin Antohi, ºi metodologice. Ca în parabola indianã cu ea... sau Dialogul generalizat (1990) ºi Cli- Iaºi: Ed. Polirom, 2001, ºi Despre toate ºi orbii care, pipãind un elefant, încercau sã pa ºi timpul (2005). Dintre acestea, pri- ceva în plus: De vorbã cu Leonid Dragomir, identifice creatura cu care se întâlniserã mele douã au apãrut sub comunism, regim Piteºti: Ed. Paralela 45, 2005) ºi altele de dupã conturul ºi aspectul tactil al organu- în timpul cãruia a fost scrisã ºi cea de a autor (monografia lui Leonid Dragomir, lui cu care veniserã în contact, analiza defal- treia, în pofida apariþiei ei imediat dupã Mihai ªora: O filozofie a bucuriei ºi speranþei, catã, pe teme ºi motive (utopie, creºtinism, prãbuºirea regimului utopiei roºii. Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 2009). dialogicitate, filozofie politicã), poate fur- Faptul – fãrã precedent în filozofia ro- Existã, aºadar, o literaturã exegeticã pe sea- niza, dupã toate aparenþele, numai desluºiri mânã ºi, poate, ºi în alte tradiþii filozofice ma contribuþiei filozofice a autorului. Cu parþiale. naþionale (dar amintind de legãmântul pi- toate acestea, ea nu a atins deocamdatã, Ce metodã ar fi, atunci, mai potrivitã tagoreic la tãcere, de practici ascetice ori- s-ar zice, punctul critic de la care încolo pentru a aproxima, mai aproape de modul entale ºi de cazuri de persecuþie politicã prezentarea sinteticã a filozofãrii lui ªora sãu de articulare, discursul filozofic al lui modernã, precum cel al romancierului Ale- sã devinã posibilã fãrã aparente contradicþii. Mihai ªora? Pesemne cã una care sã adop- xandr Soljeniþân) – al unui hiat de peste Acest lucru devine flagrant vizibil pentru te o cale similarã cu a autorului aflat în trei decenii (1947-1978) între volumul de orice cititor dezinteresat de grupãrile for- atenþie. Ca ºi el, hermeneutul ar trebui sã debut ºi cartea imediat urmãtoare este mi- matoare de opinie în câmpul dezbaterii fi- asume cu rol subiacent ingredientele, tes- rabil în sine, mai cu seamã cã renaºterea lozofice actuale, nedumerindu-l ºi fãcân- tând, mãsurând ºi parcurgând preparatul creatoare a autorului a însemnat un tempo du-l sã se întrebe asupra validitãþii unora final. În cele ce urmeazã, voi încerca unele cadenþat între volume (aproximativ o carte sau altora dintre diagnostice. Pentru Sorin sondaje mai degrabã vizând forma decât la zece ani). Având în vedere ºi caracteris- Antohi pare sã fie vorba despre „neoto- conþinuturile textelor filozofice ale lui tica de întreg extrem de coerent (aceeaºi mism“3, Teodor Baconsky opineazã cã este Mihai ªora, conºtient cã nu voi izbuti – formã dialogalã, aceleaºi mãrci stilistice, un „personalist“, un „filozof creºtin“, dar ºi decât, cel mult, parþial – sã înlãtur neajun- aceiaºi protagoniºti, dezvoltarea unor pãrþi un „existenþialist al erorii“4, iar Aurel Co- sul de cântãrire deja semnalat. diverse din aceeaºi matrice), în curs de doban vorbeºte despre o „filozofie posthus- completare cu încã un voleu, la fiecare apa- serlianã“ (deci de orientare fenomenolo- riþie, performanþa este cu atât mai mirabilã, gicã), cu o metaforã a modelului ontologic 3. Roluri ºi sigle dezvãluind un autor conturat, în datele lui recrutatã din presocratism (sfera parmeni- dianã), dar ºi cu o ancorare în zona dialo- fundamentale, încã de la debut ºi care, la N ACEST sens, la nivelul primei percepþii, maturitate ºi senectute, rãmâne stabil în gicã a medievalitãþii ºi cu legãturi trainice atrag atenþia câteva caracteristici ale mo- 5 Î opþiunile sale de substanþã. Evoluþia, la înspre „filozofia creºtinã a Fiinþei“. Sinte- dului filozofului de a-ºi compune cãrþile. Mihai ªora, înseamnã desfãºurarea în timp tizând sugestii genealogic-ideatice din mul- Ele sunt – dacã nu ne referim la culegerile a aceluiaºi discurs îndreptat cãtre aceleaºi tiple direcþii, chiar ºi extrafilozofice, Aure- de texte ocazionale ºi interviuri, importan- 2 þinte ºi dezvãluind aceleaºi preferinþe. lian Crãiuþu vede punctul de plecare pentru te, ºi ele, fãrã îndoialã, în ansamblul scri- aceeaºi filozofie în „fenomenologia husser- sului ºoranian, dar beneficiind de un alt lianã ºi Metafizica lui Aristotel, pe care avea regim decât scrierile filozofice gândite în- sã altoiascã ulterior celebra tezã a coinci- tr-o anumitã cheie compoziþional ºi stilis- 2. Spre izvoare denþei contrariilor a lui Nicolaus Cusanus, ticã – dialoguri între doi sau mai mulþi inºi etosul poetic al lui Charles Péguy ºi spiri- anonimi, dar desemnaþi dupã raporturile STIMÃRI DE acest fel rãmân însã foarte tul pascalian“, constatând, totodatã, o stabilite între ei (cândva în afara timpului largi ºi întrucâtva exterioare specificului E viziune „afinã cu personalismul lui Emma- prezent al comunicãrii pe care fiecare carte filozofiei lui Mihai ªora. Nu cred cã sun- nuel Mounier ºi cu neotomismul lui o surprinde). De la o carte la alta, colocu- tem, deocamdatã, în situaþia de a circum- 6 Jacques Maritain“. ªtefan Aug. Doinaº torii se înmulþesc (cu câte unul!), dar în scrie cu acurateþe poziþia demersului sãu vorbeºte despre faptul cã „înþelegerea principiu ei rãmân figuri ale identitãþii (Un filozofic, ºi asta din mai multe motive. Pri- deplinã a poziþiei filozofului român implicã Mai ªtiutor) ºi ale alteritãþii (Un Tânãr mul este cã opera Domniei Sale nu poate raportarea sa la […] Martin Buber, Em- Prieten, Un Devotat Amic, Ariel8). fi socotitã încheiatã, vârsta de maximalã manuel Lévinas, Francis Jacques“.7 Diver- Este important de observat cã formula respectabilitate la care a ajuns gânditorul sitatea, parþial convergentã, a acestor opi- este originalã, în mãsura în care, deºi rei- nefiind un obstacol în faþa eventualei con- nii subliniazã un efort de receptare tradus tereazã protocoale narative antice (Platon, tinuãri a unei productivitãþi de aparenþã numai parþial într-o înþelegere adecvatã. Lucian din Samosata), prelucrate într-o parcimonioasã, dar nu sãracã, la o conta- Apelând la instrumentele consacrate de cer- manierã proprie de gânditori moderni bilizare serioasã. Apoi fiindcã aceastã operã cetarea filozoficã, autorii au efectuat son- (Voltaire etc.), ea prezintã particularitãþi prezintã aparenþa înºelãtoare a unui lac li- daje sau au încercat comparaþii cu proxi- importante de la un autor la altul. Ca sã niºtit, a cãrui suprafaþã limpede nu dezvã- mitãþi diverse, în linia unei istorii a ideilor exemplific la ce mã refer, voi aminti cã în luie luxurianþele din adânc decât dupã son- ºi a unei ancorãri sursologice. Existen- dialogurile lui Platon sau în majoritatea lor, daje diverse, practicate din unghiuri diferite þialism, fenomenologie, neotomism, per- figura centralã este Socrate, iar interlocu- ºi în rãstimpuri distanþate. Îmbietoarea co- sonalism, eleatism parmenidian, pascalia- torii lui sunt contemporani îndeobºte mai locvialitate a discursului nu reduce nimic nism º.a. descriu un evantai de opþiuni cam  din obstacolele aºternute în faþa unor ten- prea larg pentru a putea fi socotite liniile

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 5  tul sãu edificator de viziune filozoficã ori- nifestat, cu consecinþe sociale, politice, tineri, atenieni, cu identitãþi istorice bine ginalã (Clipa ºi timpul, 2005), autorul in- economice, culturale ºi mai ales morale stabilite (ceea ce a fãcut posibilã chiar o troduce o voce nouã în dialog, pe Ariel (ce dezastruoase, exprimarea poziþiei filozofice reconstituire a biografiilor acestora9). La devine curând, prin prescurtare, Ar). Dupã prodialogale a lui Mihai ªora are o pon- Lucian, dialogurile îi au ca protagoniºti pe toate referinþele posibile, noua entitate dia- dere cu mult mai semnificativã decât dacã zeii heladici – în Dialogurile zeilor –, pe logalã este un duh, echivalentul lui trebuind ea s-ar fi articulat în orice alte condiþii isto- aceºtia ºi unii eroi (Prometeu), un ames- cãutat în daimonul socratic din dialoguri- rice, cãci niciodatã anterior nu s-a încercat tec de zei ºi muritori (în Filozofii la mezat le platonice ºi în vocile supranaturale din în mod sistematic ºi argumentat punerea în apar, din ultima categorie, un pitagoreic, Faust, de Goethe. Este semn cã suntem ast- aplicare a planului de anihilare a unei întregi Democrit, Heraclit, un epicureu etc., ame- fel purtaþi cãtre un nou nivel al dialogu- colectivitãþi etnice ºi religioase, de la cel mai stecându-se figuri cunoscute de gânditori lui, într-un spaþiu ale cãrui limite materia- mic pânã la cel mai mare, pentru „pãcatul“ antici cu exponenþi neidentificaþi nominal le ºi fizice au fost abandonate, acestora de a se fi nãscut, fãrã alte imputãri… Ve- ai unor tendinþe filozofice), ba chiar ºi per- preferându-li-se un topos unde întâlnirea nind dupã Shoah ºi din miezul unei dicta- sonificãri (Sãrãcia, în Timon sau mizantro- dintre Eu, Tu-El ºi vocea de gen ambiguu turi de extremã stângã, filozofia dialogalã a pul; Dreptatea, Virtutea, Moliciunea, Re- a lui Ariel devenind posibilã. Este o înnoi- autorului discutat aici se constituie într-un torica ºi chiar… Dialogul, în Tribunalele). re întrucâtva neaºteptatã, deºi fãcutã posi- manifest optimist, deºi în cunoºtinþã de Prietenul ºi Menipp sunt, în schimb, cei doi bilã de raportãrile anterioare la chestiunea cauzã raportat la împrejurãrile date, în fa- prezenþi în Icaromenipp, primul dintre ei existenþei, proiectatã într-un orizont de fac- voarea cunoaºterii prin efort comun, a 11 fiind o prezenþã recurentã. turã (ºi) sacrã, religioasã. fiinþei ºi fiinþãrii împreunã, a libertãþii inte- În universul dialogurilor lui Mihai ªora, rioare ºi a descãtuºãrii prin demers cogni- în jurul Mai ªtiutorului se învârte cel mult tiv firesc (în pas de plimbare ºi cu vorbe din „Secundul“, iar mai apoi „Terþul“, cores- 4. Convorbirea vocabularul consacrat de uzul cotidian, punzând celor trei persoane (eu, tu, el). Fi- chiar dacã nu ºi în absenþa conceptualizãri- lor filozofice) de formele opresive din jur. lozoful este înfãþiºat ca fiind un mai ºtiutor, UPà MIHAI ªora, „Dialogul presupune Mesajul de aceastã facturã al lui Mihai ceea ce vrea sã spunã cã el cunoaºte mai «doi subiecþi liberi ºi egali în demnita- D ªora este cu atât mai reconfortant, cu cât mult decât apropiaþii cu care vorbeºte, fãrã te», iar «a te preda cu mâinile legate unei combate – implicit, prin însãºi aºezarea sa a exclude neapãrat ipoteza cã nici cunoaº- teze a cãrei formulare nu din strãfundurile datã în arealul interogativitãþii filozofice – terea lui nu este desãvârºitã sau cã a celor- tale izvorãºte, cu care deci nu faci una, ci în nihilismele (încã) actuale, în primul rând pe lalþi nu ar fi posibilã. Tânãrul prieten – de care (ãsta-i termenul) te aliniezi» e, totuºi, cel (de o anume vogã ºi în România filo- fapt, Un Tânãr Prieten, dupã cum spune un fel de a crede; existã «douã tipuri de pu- zofilor) al lui Martin Heidegger, în pofida textul (atrãgând atenþia cã pot fi ºi alþii sau teri: puterea (absolut neconstrângãtoare) a evidenþei cã un popor cu o istorie cristali- cã rolul este interºanjabil, putând fi, în alte Fiinþei ºi puterea constrângerii» (p. 26)“.12 10 zatã statal ºi cultural abia de un secol ºi ju- contexte decât cel consemnat, redistribuit ) Precizarea este importantã, fiindcã angajea- mãtate nu are de ce se instala prea repede – pare a juca rolul tradiþional al Discipo- zã o viziune democratã – „atenianã“, la ori- în depresie, cinism ºi nostalgia dupã vre- lului. Cât despre Un Devotat Amic, aces- gini (din nou umbra lui Socrate în agora se muri aureolate în materie de contemplare a ta pare un alt apropiat, ce se distinge de întinde peste peisaj, aidoma viziunilor pic- Fiinþei. În cultura românã acestea nu au primul prin devotament, dupã cum acela turale ale lui Giorgio de Chirico), princi- avut încã vreme sã se nascã, dupã cum nici era în chip vizibil distinct biologic (mai tâ- pial egalitarã ºi atentã nu doar la compo- alexandrinismele nu apar decât dupã epoci nãr). Trei vârste ale cunoaºterii sau o scarã nenta socialã a egalitarismului, ci la cea care de amplã ºi reverberantã ebuliþie. a fidelitãþii în prietenie? ªi prietenia la ce se þine de condiþia omului ºi de etica aºezãrii va fi referind? La raporturile stabilite între la paritate potenþialã cu celãlalt –, însã ºi Mai ªtiutor ºi ceilalþi ori la iubirea de înþe- una de o modernitate nu cronologicã, ci lepciune, la filo-sofia tuturor, la devotamen- tipologicã. Precizez acest fapt, întrucât nu 5. Filozofie în imagini tul în raport cu obiectul cunoaºterii? Nu secolul al XIX-lea a inventat suspiciunea ºi cred cã este foarte important rãspunsul la distanþarea de pretenþia prefabricatelor la ALTà CARACTERISTICÃ, aparent ºi mai aceste întrebãri, mai important rãmâne fap- condiþia de adevãr anistoric, ci încã acelaºi O„exterioarã“ demersului central al in- tul cã ele au fost formulate. Socrate. Gândul cã nimic nu e dogmã, nici- cursiunilor filozofice ale lui Mihai ªora, Dupã prezentarea lor pur tehnicã, prin un adevãr nu este definitiv ºi cã stabilirea este grafica ce însoþeºte fiecare dintre vo- simplã desemnare eufemisticã în felul des- funcþiei de veritas a unei susþineri rezultã lumele din opus magnum.13 Adiþionalã în fãºurat pe care l-am amintit, autorul soco- dintr-un proces de cumpãnire ºi tranzacþio- raport cu textul, grija de a însoþi dialogul teºte – nu neapãrat din pricini ce þin de eco- nare activã, prin avansare de ipoteze, supu- din volumele apãrute în þarã cu grafeme nomia editãrii, pentru a se cruþa spaþiul ºi nere a acestora unui control analitic, primi- gracile, ondulate asemenea parcursului a face monotonia repetãrii alternanþei de re a unui rãspuns parþial diferit de premise paºilor de dans din diagramele specializate, vorbitori cât mai succintã – cã poate renun- (sau întãrindu-le pe ele) ºi redimensionare dar cu similitudini în pictura lui Joan Miró þa fãrã pagube la distingerea lor intuitiv- a punctului de plecare, cu reluare a tuturor ºi în producþia artisticã a lui Max Ernst – descriptivã, propunând notarea vorbitori- acestor etape pânã la momentul când con- fãrã a-l uita, pentru o anume sugestie, nici lor în formã contrasã: Mª, TP, DA. De-acum ºtiinþele angajate în dialog socotesc cã au pe Yves Tanguy –, curgerile de peniþã pe devine ºi mai limpede cã identitatea din descoperit ceva valid, vine dintr-o logicã hârtie ale lui Mihai ªora sunt, în felul lor, spatele acestor roluri este, dacã nu indife- dialogicã ºi din convingerea neechivoc ex- o marcã stilisticã a ultimilor treizeci de ani rentã, atunci mãcar neglijabilã; ba chiar ºi primatã cã adevãrurile nu sunt, pânã la de artã româneascã, tot aºa cum Dan rolurile înseºi se lasã contrase în spatele urmã, tezaure personale, ci cã accesul la ele Perjovschi îºi pune amprenta inconfun- unor grupuri sumare de litere care, de la o este interpersonal, rod al unui travaliu co- dabilã asupra publicisticii de atitudine vreme, pe parcursul lecturii, funcþioneazã mun. În acest fel, ªora se alãturã celor care civicã ºi literarã în ultimele douã decenii ca marcaje ale vocilor, ºi nu ca identitãþi, fie socotesc cã adevãrurile umane au un carac- (la Contrapunct, dar ºi la Revista 22). ªi ºi generice. Se obþine astfel o schemã tria- ter social ºi depind de punere în cheie co- Perjovschi, ºi ªora abordeazã grafica în dicã, lipsitã de carnaþie, de relevanþã în cu- municativã, având, printre altele, ºi un ca- limitele unui minimalism, doar atât cã noaºtere. Mã voi feri sã o raportez imediat racter istoric ºi contextual. sinuozitãþile lui ªora rãmân abstracte, în la modelul triadic al divinitãþii din creºti- Or, dacã aºa stau lucrurile, faptul cã timp ce siluetele ºcolãreºte articulate ale lui nism, deºi Mihai ªora nu face un secret – aceste convingeri se exprimã prin cãrþi în a Perjovschi se pãstreazã în interiorul unei sti- chiar dacã se exprimã decent ºi discret în doua parte a contextului istoric al comunis- lizãri caracteristice caricaturii sau desenului acest sens – din opþiunile ºi afinitãþile sale mului dictatorial ºi în prelungirea acestuia animat, figurativã în esenþã ºi nu o datã aju- metafizice ºi teologice. Reþin doar cã, în este la fel de important ca ºi circumstanþa tatã de inscripþiii de cuvinte – replici – în ipoteza cã o asemenea raportare nu s-ar cã protocolul schimbului de pãreri dintre bulinã, ca în convenþia benzii desenate (a dovedi prea îndrãzneaþã, chiar extravagan- instanþele Mª, TP, DA se produce dupã Ho- cartoon-ului, cu un cuvânt anglo-saxon ce a tã, sfera relaþionãrilor între oameni este locaust (Shoah). Cum acesta din urmã a ajuns sã desemneze, deopotrivã, ºi filmul de epuizatã. fost, deocamdatã, cea mai puternicã ºi mai animaþie, ºi banda desenatã, pulp-ul unde Nu este deci surprinzãtor – din acest elocventã dovadã cã incomunicabilitatea povestea se deruleazã mai ales în imagini, punct de vedere – faptul cã, în cea mai re- între oameni – la nivel individual ºi colec- chiar dacã ajutate de cuvinte). De fapt, centã contribuþie a lui Mihai ªora la efor- tiv – poate apãrea în istorie ºi chiar s-a ma- desenele-vinietã14 ale filozofului au aerul

6 • APOSTROF unor ideograme; ba, alãturate, sugereazã mite – sub raportul metodei – cãtre pre- Note elemente ale unei scrieri enigmatice, necu- zenþele grafice din textele cabaliºtilor (arbo- 1. Mircea Eliade, Jurnal, vol. II, Bucureºti: noscute (prin trimitere la cele douã tipuri rele sefiroþilor etc.), cãtre însoþirea scrieri- Ed. Humanitas, 1993, p. 67. de scriere anticã din Creta, dintre care unul lor sacre indiene de mandale ºi yantre, cãtre 2. Prin asemenea traiect, el ilustreazã o con- a rãmas deocamdatã nedescifrat, aº numi scrierile ezoteriºtilor (Horapollo, Thelema, secvenþã aflatã în violent contrast cu versa- acest efect „linearul B al filozofiei lui alchimiºti, rozicrucieni etc.), fãrã a fi echi- tilitatea filozoficã a lui C. Rãdulescu-Motru ªora“). Spre deosebire de linearul B cretan, valentul acelora. Angajat, ºi el, într-o cãu- ºi chiar cu parþialele remodelãri ale gândi- descifrat de Ventris ºi Chadwick, cel al lui tare a Fiinþei ºi a bunei aºezãri în interiorul rii lui C. Noica. Mihai ªora – numit astfel în raport cu acesteia, ªora nu pãcãtuieºte totuºi, ca ºi 3. Sorin Antohi ºi Aurelian Crãiuþu, Dialog ºi libertate: Eseuri în onoarea lui Mihai ªora, „linearul A“ al filozofiei acestuia (textul Martin Heidegger, prin forþarea limbii, nu Bucureºti: Ed. Nemira, 1997, p. 20. propriu-zis, în limba românã, mãcar poten- se vrea sau pretinde inovator în materie de 4. Teodor Baconsky, Mihai ªora, un filozof þial, dacã nu întru totul ºi pentru oricine, vocabular, nu se iluzioneazã cã insondabi- creºtin?, in Antohi ºi Crãiuþu, p. 59-63. comprehensibil) – rãmâne sã fie încã desci- lului ontologic s-ar cuveni sã îi corespundã 5. Aurel Codoban, Dialogicitate ºi ontologie, frat ca mod de funcþionare ºi sub raportul un incomprehensibil ºi chiar o bolborosealã in Antohi ºi Crãiuþu, p. 92-100. rolului pe care îl îndeplineºte. (de aparenþã) rebarbativã. Traseele sale pe 6. Aurelian Crãiuþu, De la dialogul interior la Aparent, vinietele sunt doar rãspunsul calea gândirii nu au uscãciunea heidegge- dialogul generalizat: note despre filozofia la o nevoie esteticã de a produce rupturi, rianã, dupã cum, de altfel, nici nu pornesc politicã a lui Mihai ªora, in Antohi ºi Crã- contrapuncte vizuale, în curgerea mono- în aceeaºi direcþie. Nu nimicul îl intereseazã iuþiu, p. 101-119. tonã – sub raport grafic – a replicilor puse sau îl cheamã pe ªora, nici filozofarea apo- 7. ªtefan Aug. Doinaº, Mihai ªora ºi condiþia dialogului interior, in Antohi ºi Crãiuþu, în paginã. Dacã însã în aceste viziuni plas- calipticã. Ontologia lui, de un optimism p. 120. tice se vor vedea, cum am sugerat mai îna- metafizic magistral, nu izvorãºte însã din 8. Personaj din Furtuna, piesa-testament a lui inte, niºte diagrame ce noteazã dinamici naivitate sau incapacitatea de a sesiza acu- William Shakespeare, Ariel este – acolo – un care, toate, se închid în punctul lor de por- tul ºi gravul în registrele lumii ºi existenþei. duh legat sã îl slujeascã pe Prospero, care nire, cu deplasãri pe trasee browniene, me- l-a salvat din copacul unde îl închisese Sy- andrice, care presupun reveniri în anumite corax, vrãjitoarea care locuise anterior insu- locuri – dar nu prin suprapunere, ci din alte la unde a ajuns, în urma unui naufragiu, ac- direcþii –, se poate avansa ideea cã acestea 6. Bilanþ provizoriu tualul ei stãpân, magicianul deja numit. sunt reprezentãri ale traseelor gândirii filo- Ariel îndeplineºte pentru Prospero funcþia IRECÞIILE INVESTIGATIVE pe care le-am de „ochi ºi urechi“, de spion-informator, dar zofice aºa cum o vede Mihai ªora: avans al testat mai sus nu sunt, cum se dove- misiunea lui, pusã în slujba personajului cãutãrii ce poartã înainte, dar nu în linie D deºte acum, nici ele, suficiente pentru a pozitiv central al piesei, nu are nimic din ca- dreaptã, ce presupune reveniri, dar nu nece- contura pregnant originalitatea filozofului racterul urât pe care l-ar dobândi prin sluji- sarmente spiralice, ci din alte puncte, inter- Mihai ªora. Urmându-le, nu am izbutit o rea forþelor rãului. Izvorul de inspiraþie pen- mediare, ale alunecãrii, ºi încheiere în punc- viziune mai articulatã care sã se apropie mai tru acest nume pare sã fie numele pomenit tul de pornire (altminteri însã, închizând în cartea lui Isaia, cap. 29, care se traduce mult de specificul gândirii ºi metodei auto- un cerc al tatonãrii ºi înþelegerii). Suntem prin „Leul Domnului“. Numele lui ar putea rului discutat. Faptul nu trebuie interpretat în faþa unor imagini decorative care îºi în- însã fi ºi o simplã derivare a lui aerial. Ariel însã ca un refuz de fond al acestei filozofii globeazã ºi depãºesc decorativismul, notând este vãzut ca fiind un personaj cu caracte- de a se lãsa exploratã. Ba dimpotrivã, ea în limbaj specific baletul ideilor, al inteli- ristici masculine. Vezi http://en.wikipe- mai curând invitã cu insistenþã, persuasiv, dia.org/wiki/Ariel_(The_Tempest). genþei ºi sensibilitãþii iscoditoare pe calea etalându-ºi diversele frumuseþi, ca exerciþiul 9. Debra Nails, Oamenii lui Platon: O proso- cunoaºterii. hermeneutic sã fie reluat ºi dus în alte di- pografie a lui Platon ºi a altor socratici, trad. Trebuie spus cã nu doar în filozofia ºi recþii, altcum. de Cezar Octavian Tabarcea, ed. Cãtãlin arta româneascã, dar ºi dincolo de hotare- Nu ºtiu dacã este relevant pentru con- Partenie ºi Paul Balogh, Bucureºti: Ed. Hu- le naþionalului, un astfel de demers grafic textul acestor pagini faptul cã, de pildã, în manitas, 2008. nu poate fi identificat, recomandându-se ca 10. Odatã contrasã, formularea lasã loc siglei TP, România anului 1998 s-au vândut tot atâ- profund original. Chiar dacã s-ar reduce ceea ce modificã – ºi în ipoteza unei redes- tea telefoane mobile cât în Brazilia aceluiaºi explicaþia acestor prezenþe vizuale în eco- fãºurãri mentale – semnificaþia; cãci „Un an. Cu siguranþã însã cã referirea de naturã nomia textului la interpretarea cea mai la Tânãr Prieten“ nu e totuna cu „Tânãr Prie- statisticã pe care o conþine informaþia de îndemânã – dupã care nu am avea de a face ten“, pur ºi simplu, a doua formulare su- mai sus denotã o poftã dialogalã nemaimã- gerând distribuirea în rolul respectiv a oricã- decât cu mereu reluate labirinturi grafice, suratã anterior la nivelul parametrilor po- rui prieten mai tânãr, ºi nu a unuia anume schiþe sumare, de o eleganþã gracilã, ce nu meniþi. Or, ea constituie un fond potrivit ºi dintre cei existenþi ori potenþiali. fac decât sã reia obsesiv tema rãtãcirii în rezonant, în principiu, pentru setea de con- 11. Vezi, de pildã, deja menþionatul text al lui cãutarea unui punct de sosire ce s-ar dove- vorbire de care este impregnat tot univer- Teodor Baconsky, p. 59-63. di a fi chiar cel de plecare (într-o circulari- sul filozofic al lui Mihai ªora. Pe tãcute sau 12. Marius Chivu, Mihai ªora. Filozoficale, Ob- tate ce, aºa cum aratã ea când se înfãþiºeazã servator cultural, nr. 55, martie 2001. asumat, cred cã gândirea autorului discutat privirii, numai circularã nu este) –, ele tot 13. Urmând distincþia tradiþionalã între piesele aici poate gãsi un teren pregãtit pentru mai niºte frapante ºi plãcute componente ale centrale ale unei creaþii de-o viaþã ºi micile buna receptare. întregului lucrãrii s-ar dovedi. Iar ceea ce scrieri adiacente acelora – Kleine Schriften, Mai important decât orice diagnostic, aduc în plus faþã de ceea ce se pune în cu- dupã denumirea genericã germanã –, nu- decât orice descriere, oricât de cuprinzã- mesc opus magnum ansamblul de vase tex- vinte este exprimarea în formã simbolicã a toare ºi de nuanþatã, mi se pare ca discu- tuale comunicante alcãtuit din Du dialogue unei ideaþii complementare ºi rezonante tarea cãrþilor lui Mihai ªora sã continue ºi intérieur (1947), Sarea pãmântului (1978), în raport cu textul, întregindu-l pe acesta ºi sã devinã un dialog permanent. A fi, a face, a avea (1985), Eu & tu & el & dându-i „volum“.
ea... sau Dialogul generalizat (1990), Despre Or, privit astfel, opus magnum al lui Septembrie 2011 dialogul interior (1995), Clipa ºi timpul Mihai ªora strãluceºte printr-o originalita- (2005). te care pãrãseºte câmpul textualitãþii pure ºi 14. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Ro- tradiþia literaturitãþii filozofice, pentru a dica Radu ºi Victoria Zãstroiu, Noul dicþio- îngloba ºi limbajul plasticii într-o perspec- nar universal al limbii române, Bucureºti- tivã mai vastã ºi mai adâncã asupra co- Chiºinãu: Ed. Litera Internaþional, 2007, p. municãrii (ºi comunicabilitãþii) filozofice. 1619: „Ilustraþie de mici dimensiuni folo- sitã ca ornament, care se pune la începutul Consecinþele acestei abordãri nu se lasã aº- sau la sfârºitul unui text (tipãrit sau manu- teptate. Ele estompeazã graniþele cognos- scris), al unui capitol dintr-o lucrare etc.; cibilitãþii raþionale ºi limitele comunica- ornament pe coperta sau pe pagina de titlu þionale strict delimitate, pulverizându-le în a unei cãrþi; cliºeu folosit în tipografie pen- nori de particule mobili, care nu doar cã tru ornamentaþie“. pot duce mult mai departe, ci pot sugera ºi „scurtãturi“. Din acest punct de vedere, dar pornind din cu totul altã direcþie ºi tinzând înspre alte orizonturi, lucrãrile ce compun seria potenþial continuabilã ºi nefinitã a opus-ului magnum al lui Mihai ªora pot tri-

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 7 se cuvine fãcutã unor bulversate epoci isto- rice ºi oamenilor aflaþi sub vremi. Clujul anilor ’50-’60 este colindat la pas, de un topograf pedant-duios, gata sã alunece ºi în detalii inutile pentru cel nesi- tuat în aceeaºi dispoziþie memorativã. Tenta autobiograficã e acum mai accentuatã, tot aºa ticurile povestirii ca ritual cu auditoriu. Strãzi, localuri ºi grãdini de varã, biserici, ºcoli, reviste, cenacluri, spectacole, perso- naje (nume sonore ale scrisului transilvan, minal, de o discreþie înfricoºãtoare, tre- într-un album virat abil din sepia în culori MIRCEA TOMUª ºi tripla ce/adastã pe deasupra descrierilor demonul. apãsate, cu valorizãri tari, iuþi, pitoreºti), cu- Negru, sumbru („demonul se aduna pe sine prinsuri de numere de revistã, chiar o mi- re-spunere a Ardealului de prin colþurile murdare, mirosind a vechi cã antologie de versuri ºi texte teoretice apã- ºi a putred, ale oraºului. Ieºea ca un abur rute în Steaua, echipe de fotbal, documente Irina Petraº fetid, din gurile de canal, ca un oftat otrã- din arhiva personalã sunt toate revãrsate în vit, câteodatã grotesc, un fel de râgâit scâr- paginã, uneori abia digerat, cu o anume RIPILE DEMONULUI a nav, alteori se scurgea în pârâiaºe de mi- urgenþã a instrumentãrii dosarului. A ajuns la cel de-al trei- asme lichide, sub aburi cocliþi…“), are Cumva în rãspãr cu zvârcolirile demo- lea volum (Cluj-Napoca: atributele monºtrilor din basmele popula- nului, Clujul e „o cetate luminoasã“, „cu Editura Limes, 2011, 524 re, dar inserþia sa se petrece atât de într-o strãluciri scrise pe masivitãþi de piatrã ºi zid, de pagini). Primul tom doarã, de calm-neaºteptatã, încât filele ro- cu deschideri de perspective de strãzi ºi pie- (2007) reconstituie o sec- manului se parcurg cu alerteþe frisonantã, þe, cu dealurile împovãrate de grãdini ºi vi- venþã dramaticã din istoria sub teroare. În contrapunct, traverseazã le“; „era ceva ca o întruchipare a unei dra- Ardealului: momentul, cu spaþiul-timpul trilogiei romaneºti cei doi maturgii a luminii, care-ºi juca scenele ei urmãri tragice ºi rãni greu bãtrâni în alb, concentrând în repezi tuºe mai mãrunte ca ºi pe cele mai mari, decisi- de vindecat, al Dictatului mitice adevãrul celor ameninþaþi de demon: ve, pentru mulþimea de spectatori cam in- de la Viena. Fiindcã documentul oficial „Stãteau serioºi, aproape în nemiºcare, os- diferenþi ai vieþii“. Deºi „viaþa aceea veche conservã doar pojghiþa vieþii reale, romanul cilând la graniþa dintre a fi ºi a nu fi“. Pe ºi bunã, prietenoasã, moale ºi caldã, ca o îºi ia în sarcinã, cronicãreºte, re-spunerea deasupra tuturor se iscã un înþeles: „aripi pâine gustoasã, începuse sã «se strice»“ ºi poveºtii acelor zile dintr-o perspectivã nevãzute ale unui cântec învãluitor, care ve- „prindea un fel de mucegai amar, mai întâi aproape de oameni: „Poveºtile nu înceteazã nea de undeva din adânc ºi le bântuia fiin- pe margini ºi apoi chiar în miezul ei“, „su- a dãinui atâta vreme cât nu înceteazã a fi þele pe dinãuntru, înmuindu-le ca de o su- fletul muzicii bântuie oraºul pe dedesubtul spuse“. Volumul al doilea focalizeazã viaþa ferinþã tãioasã, dar plãcutã“, cãci e, simplu, ºi prin interiorul geografiei lui fizice, pal- celor „douã Transilvanii“, cea de Nord, ce- povestea apartenenþei. Ca la un inventar al pitând nestins ca un zvon neîntrerupt al datã temporar ºi abuziv Ungariei, ºi cea de neamului, cu tot trecutul sãu, cu zestrea tãcerii ºi izbucnind, pe ici, pe colo, la inter- Sud, loc de refugiu ºi de continuare a exis- materialã ºi spiritualã acumulatã în secole val de timp ºi spaþii. […] Este ceva ca o apã tenþei în oglindã întoarsã, repliatã, în aºtep- prelungi de românii ardeleni, se enumerã sonorã, un flux continuu, ca o împletire tarea/pregãtirea revenirii la Þarã. Cel de-al fiinþa însãºi a Transilvaniei, cu toate feþele strânsã de fire nevãzute“; „Îmi place lumea treilea ajunge în Clujul din anii de dupã al ei. Roman istoric ºi politic, etnografic ºi aceasta de oameni vechi ai Clujului, în care Doilea Rãzboi Mondial. Evenimentele nu autobiografic, de dragoste ºi de atmosferã, cei noi au calitãþile ºi instinctul de se aºeza, ies degrabã din confuzie ºi distorsionãri, Aripile demonului stãpâneºte ºtiinþa de a cuminþi, cum le stã bine unor ardeleni ade- lucrurile nu intrã de la sine în fãgaºul fi- suspenda oarecum decizia Istoriei prin rea- vãraþi, într-o suitã care vine de departe ºi resc, confruntãrile politice ºi sociale ale vre- ducerea la suprafaþã a celor mai adânci ºi cine ºtie dacã duce undeva […] Este ceva, mii sunt agravate de insistenta, obsesiva mai durabile resorturi umane. ca un suflet comun, care se manifestã în subversivitate cu resorturi iredentiste a Cea de-a treia carte a trilogiei pune în existenþa lor“. „prietenilor“ României (cartea lui Larry L. paginã mai întâi Caietul pierdut al unei în- Cele trei romane sunt construite simfo- Watts, Fereºte-mã, Doamne, de prieteni: Rãz- cercãri de roman din anii ’60 ºi îl recupe- nic ºi cadenþate prin câteva vaste laitmoti- boiul clandestin al blocului sovietic cu Româ- reazã prin acumulãri de detalii. Nu e vorba ve: lumina, echilibrul, melodia. Semnele me- nia, ar putea fi cititã ca document comple- atât de o reconstituire, cât de o încercare de morative ale propriei biografii, amintirile mentar al romanului-frescã al lui Mircea re-trãire în timp real. Mircea Tomuº re- copilãriei ºi cunoaºterea de mai târziu a oa- Tomuº ºi confirmare irefutabilã a prezenþei compune, cu infinite detalii cinematogra- menilor din mai toate zonele Ardealului, la ameninþãtoare a demonului deasupra tutu- fic-picturale, atmosfera. Primul volum are care, firesc, se adaugã biblioteca imensã, ror gesturilor româneºti). avantajul cã e mai degrabã istoric decât au- consultatã cu un ochi în stare sã vadã pal- Cum spuneam la apariþia primului vo- tobiografic, dar metoda de situare in illo pitul vieþii dincolo de documentul uscat ºi lum, tãietura netã ºi oarbã a evenimentului tempore e aceeaºi. Maniera este a memoriei neutru, convocate într-o prozã acaparatoa- istoric este umanizatã într-o prozã de ex- care face efortul sã scoatã la suprafaþã lu- re. E atât de mãrunþit fiecare detaliu al traordinarã ºtiinþã a reconstituirii. Personaje cruri uitate, latenþe. Insistenþa privirii e cu unor zile de rãscruce, încât încape în paginã reale, altele imaginare, date extrase din do- bãtaie dublã – restaureazã panorame ale istoria unui neam, cu datini, obsesii, spai- cumente, verificabile, ºi altele avansate ca me, cu poveºti ºi legende, cu un peisaj asu- variante valabile ale realului sunt fixate sub trecutului mai întâi pentru ceilalþi, ca sã nu se uite, sã fie lãmurite niºte circumstanþe mat cu toate culorile, miresmele ºi forme- lupa mãritoare a descrierii. Povestirea lu- le sale. Fiecare scenã e secþionatã ca la un creazã, declarat ºi îndrãzneþ, în descendenþa care ar trebui sã informeze firesc prezentul, dar evocã ºi dintr-o plãcere strict personalã tomograf scriptural, felie cu felie, gest cu prozei ardelene gen Slavici, Agârbiceanu, gest, aromã cu aromã, sunet dupã sunet. Pavel Dan, Rebreanu, chiar Blaga, dar ºi cu de a descoperi cã detalii infime ale deve- nirii personale (cartea e ºi un bildungsro- Mircea Tomuº adaugã Caietului pierdut o vagã ritmare sadovenianã, poematicã a Caietul de la Vadul Moþilor, o partiturã cola- detaliului. N-au lipsit, în comentariile la man ardelenesc) n-au fost uitate, cã tezau- rul aþipit al minþii poate fi provocat, stârnit, teralã, cu infuzii amoros-senzuale, ºi Ca- roman(e), trimiterile la Thomas Mann ºi denþe finale, mic raport despre primul con- Joyce. rãscolit. S-a vorbit de proustianism ºi bal- zacianism. Se pot gãsi argumente destule gres al scriitorilor, din 1956. Cele douã par Povestea re-spusã a Ardealului se face mai degrabã anexe ori caiete de lucru, intro- pentru ambele atitudini, dar atenþia lui pe muchie de cuþit. Viaþa pare sã curgã tih- duse aici pentru a lãrgi ambitusul vocilor Mircea Tomuº pentru detalii nu þine de re- nit, sã-ºi vadã de mãruntele sale izbânzi ºi deponente. Oricum, prozatorul e un mar- memorarea sentimentalã ori programaticã, poticneli. Extrem de fin, se insinueazã ten- tor profesionist, pe spusele cãruia poþi nici de reconstituirea foarte obiectivã a unei siunea, aºteptarea, spaima. Se înregistreazã conta. cu lentoarea vremurilor de pace amãnun- epoci, cu tot mobilierul sãu arhitectural, so-
tele vieþii protagoniºtilor de ambe etnii, cial, uman. Ambele feluri de rememorare neºtiutori de ameninþarea deja slobozitã din ºi re-construcþie a trecutului au, înainte de arcul istoriei. Când ºi când, neanunþat anu- toate, o motivaþie ºi o þintã morale. E vor- me, cu o stranie irupere cu impact subli- ba, în cele din urmã, despre dreptatea care

8 • APOSTROF mai atras de aceastã idee decât de aceea de fugiului înspre repaus, pe când miºcarea „Aventurierii politicii a analiza utopia libertãþilor româneºti: face legionarã – cãreia îi este dedicatã secþiunea un elogiu discret al „ordinii“ pe care o adu- primã, cea mai consistentã a volumului – a româneºti” ce cu sine dictatura, spune, la pag. 301, „cã reprezentat soluþia contrarã, viciatã din pã- într-o dictaturã «elitele», ca ºi «aristocraþia», cate – aratã romancierul – de propensiunea ªtefan Borbély sunt mai vizibile“, spune, negru pe alb, la pentru crimã ºi de exacerbarea violenþei so- pag. 297, cã „neamul românesc“ a avut ciale, vãzutã ca soluþie „unicã“ la politici- N MOD incontestabil, du- numai „de câºtigat“ de pe urma dictaturilor anism. În combinaþie cu profesorul Nae pã Riscul în culturã, Spi- Î care i-au jalonat istoria în secolul XX ºi Ionescu, miºcarea magnetizeazã „nebunia ritul românesc în faþa unei propune, la pag. 299, o amnezie genera- genialã ºi genialoidã“ a generaþiei ’27 (Elia- dictaturi, Vinovaþi fãrã vinã lizatã, foarte pe neplacul acelora care au de, Cioran etc.), întrând ulterior în con- ºi Trãdarea criticii, Istoria dramaticã a prezentului: fãcut din „stafia“ comunismului sursã de juncþie opozitivã cu alte douã „nebunii“ ale Aventurierii politicii româ- bunãstare personalã ºi de prestigiu în cele perioadei, dictatura lui Carol al II-lea ºi dic- neºti (Bucureºti: Ed. Mu- douã decenii de dupã 1989: tatura antonescianã, semn cã ne aflãm în- zeul Literaturii Române, tr-un moment destructurant, „dionisiac“ al De ce sã ne speriem, noi, la rândul nostru, istoriei, care face legãtura între expresionis- 2010) e cea mai complexã când soarta „ne-a dãruit“ o robie [...] ase- dintre cãrþile de atitudine ale romancieru- mul Primului Rãzboi Mondial, dictaturile mãnãtoare?! ªi decât s-„o“ mistificãm, în- lui Mussolini ºi Hitler ºi, la celãlalt capãt, lui Nicolae Breban, omul care, dintre toþi groºãm ºi caricaturizãm în sute ºi mii de co- ºaizeciºtii titraþi ai literaturii române, s-a mentarii ºi „testimonii“, mai bine ar fi, mai cu „nebunia“ distructivã a celui de-al Doilea expus cel mai mult în forul public, fiind, la înþelept, poate, ar fi s-o... uitãm un timp! Rãzboi Mondial. fel de limpede, ºi cel mai atacat sau con- S-o lãsãm „deoparte“, în grija unei generaþii Precizez, pentru cei care s-au ºi grã- troversat. Recent, i s-a înscenat, oneros ºi care va veni, cu siguranþã, ºi care va avea cal- bit sã eticheteze aparentul partizanat, cã ignar, ºi un proces de colaboraþionist cu mul, curajul, dar ºi norocul de a o descoperi. Breban nu face elogiul miºcãrii legionare, dictatura ºi cu Securitatea, semn cã vocea lui, dimpotrivã: pune accentele care se cuvin, personalã ºi puternicã, deranjeazã. Mai mult Celor care vor fi ºocaþi de ineditul acestor sancþioneazã recursul la crimã ºi la violenþã, decât atât, Breban a candidat ºi la preºedinþia formulãri din „vara aceasta capricioasã a lui sacrificând, pentru asta, multe aspecte de- Uniunii Scriitorilor, lãsând impresia unui om 2010“, sã le reamintim cã în vara la fel de finitorii ale Legiunii, cum au fost cultul dispus sã-ºi abandoneze vremelnic „turnul „capricioasã“ a lui 2011, capul de afiº al muncii, antipoliticianismul, simbolismul de fildeº“, pentru a pune umãrul la binele emisiunilor televizate de mare audienþã ºi mesianic ºi spiritualismul. Pe de altã parte, comunitar. Pe de altã parte, e un martor in- al ziarelor foarte citite l-a þinut Ceauºescu, declaseazã figura ºi rolul politic ale Cãpi- comod ºi o incontestabilã instanþã moralã, întors pe toate feþele, de la absolutismul sãu tanului („bulevardier“, „condotier“, „aven- care nu ezitã sã punã degetul pe ranã: trãieº- paranoic din ultima fazã pânã la (aparente- turier aidoma unor figuri ale unei medie- te în punctul fierbinte al literaturii române le) secrete de alcov ale tânãrului satrap, un valitãþi târzii“), de un tratament coroziv de mai bine de cinci decenii, ºtie multe ºi nu serial cu „îngãduinþele“ sale erotice cu o similar „bucurându-se“, ulterior, Carol al II- se sfieºte sã rosteascã adevãruri dureroase, în „tovarãºã“ pentru nurii cãreia a deconspirat lea (elogiat totuºi pentru mecenatul cultu- numele unui drept câºtigat prin muncã: chiar ºi o casã de tainã a partidului þinând ral) ºi Antonescu. Nae Ionescu apare ca acela al excelenþei proprii ºi al personalitãþii. cu rãsuflarea tãiatã milioane de români con- „diavol mãrunt“, dar i se recunosc charis- Nu în ultimul rând, Breban gândeºte siste- vinºi cã România coruptocraticã de acum ma, puterea de a subjuga ºi ubicuitatea, deo- mic, în categorii de filosofie a culturii, pe o n-ar fi fost posibilã în ceauºism, generaliza- potrivã socialã ºi politicã. Din nou, Breban epistemã preponderent germanã, rostuind rea cangrenei dispersive – foarte profitabilã procedeazã în felul acesta din raþiuni siste- istoria în serii tipologice comprehensive, în pentru clasa politicã ºi pentru interlopi – mice, þelul lui fiind acela de a demonstra cã formularea cãrora atitudinea existenþialã se fiind zãgãzuitã de controlul social strict „sublimul“ ºi „hybrisul“ din viaþa socialã ºi combinã cu vizionarismul participativ al exercitat de dictator ºi de cenzura emanatã politicã româneascã apar, ca o fatalitate, omului superior, pentru care a trãi înseamnã de Securitate. Altfel spus, la nici un an de înveºmântate în grotesc, histrionismul fiind ºi responsabilitatea de a înþelege. Orgolios la incomodele diagnostice puse de Breban mai propriu „sistemului“ decât responsa- cum e, nu-i poþi nega originalitatea, direc- în Aventurierii politicii româneºti, dorul de bilitatea eticã sau incandescenþa implicãrii teþea de a spune lucrurilor pe nume ºi volup- dictaturã e întrevãzut, de mulþi, ca o soluþie decisive: „idiosincraziile culturale ale lui Nae tatea de a fi incomod cu premeditare, „licen- la marasmul incompetent ºi ºmecher care Ionescu ne atrag ºi mai «adânc», dacã nu þa“ primind-o de la maestrul sãu, Nietzsche, ne iroseºte acum energiile, lucru care ar spre Orient, oricum spre zone de-o incertã pentru care o idee „inactualã“ este întot- trebui sã dea de gândit! abisalitate psihologicã, unde instinctul vital deauna mai fertilã decât una spusã fãrã verv Sunt multe detalii similare în carte, din inflamat este sedus ºi amestecat cu un pi- opozitiv, din conformism sau cuminþenie. vremuri mai vechi sau din prezent, dar nu toresc de carnaval“ (p. 122-123). Expresia radicalã a „inactualitãþii“ e opoziþia la ele vreau sã mã opresc acum, ci la miza Foºtii nomenclaturiºti ceauºiºti, intraþi faþã de „istoria arogantã, universitarã“, ºi-n majorã a volumului, aceea de a pune istoria în Frontul Salvãrii Naþionale dupã decem- general faþã de academizanþi, extinºi pânã la noastrã recentã într-o ramã metodologicã brie ’89, sau Dan Deºliu, devenit herald „pãltiniºeni“: fireºte, nu pot fi de acord cu suplã, unitarã, problematizantã. Teza „exce- al libertãþii dupã grozãviile scrise în anii ’50, aceastã idiosincrazie, dar o suport cu graþie, sului de trecut“ ºi a „distorsionãrii“ sale prin confirmã, aratã Breban, fatalitatea grotes- convins fiind cã victimizarea fãrã obiect e intermediul „testimoniilor“ de tot felul vine, cului din viaþa publicã româneascã, detec- la fel de stenicã precum e ºi stigmatizarea... în esenþã, din a doua Consideraþie inactualã tabilã atât în stalinism ºi ceauºism, cât ºi în Tipologic, Istoria dramaticã a prezentu- a lui Nietzsche, pe când metodologia de ba- epoca prezentã, în care pitorescul ne amã- lui este o „consideraþie inactualã“ despre zã preconizatã de romancier e decantatã din rãºte zilele ºi ne ucide speranþa de mai bine. identitarul istoric românesc ºi vicisitudinile Naºterea tragediei ºi din alte texte similare, Sistemicitatea analizelor lui Breban, prefe- rinþa acordatã identitarului naþional în de- sale printre dictaturile secolului XX. Începe extrapolarea în direcþia înþelegerii calitative cu o analizã neconvenþionalã a miºcãrii le- a timpului istoric sunând în felul urmãtor: trimentul celui „global“, suspiciunea faþã de Mioriþei gionare ºi a „magnetismului“ pe care aceas- sunt momente, în evoluþia unui popor, când mitizarea „boicotului istoriei“ sau a ta l-a exercitat printre marii intelectuali ai istoria lui intrã în „exces“, în „hybris“, ca o indicã faptul cã ne gãsim în faþa unor ob- sesii personale foarte puternice, aflate în interbelicului românesc, continuã cu radio- contrapartidã la „cuminþenia“ nefertilã, ne- interconexiune cu teze formulate – sau di- grafierea celor douã dictaturi comuniste productivã a sistemicitãþii. Aceste momente simulate epic – în marile romane ale auto- care ne-au marcat existenþa – dejismul sta- de „amoralism genialoid“, de „nemãsurã“, rului. Nu ascund nici faptul cã multe idei linist ºi ceauºismul – ºi se terminã cu o în care „tabla moralã dupã care multe na- apar, dacã nu contestabile sau excesiv ra- lucidã abordare a destructurãrilor sociale, þiuni, mai ales europene, se conduc de mi- dicalizate, mãcar susceptibile de a fi gândite politice ºi culturale pe care le-a adus Revo- lenii poate ºi «trebuie» încãlcatã“ (p. 70), în rame explicative mai vaste. Iatã trei din- luþia din decembrie 1989, în subsidiarul duc istoria înainte, spre deosebire de perioa- tre ele: proiecþia legionarismului pe fondul întregii diacronii stând o idee incomodã, dele de acalmie, care nu fac decât s-o struc- instabilitãþii politice româneºti din perioada care va stârni multe discuþii, dacã va anali- tureze într-o orizontalã lipsitã de „nerv“ ºi interbelicã (peste 30 de guverne în douã de „originalitate“. În identitarul românesc zatã la sânge ºi întoarsã pe toate feþele: decenii de viaþã nedictatorialã!) ºi pe cel – aratã Breban –, teoria „boicotului istoriei“, structural ºi identitar, socialul românesc nu al politicianismului, necesitatea unei analize elaboratã de Blaga, altoitã pe aceea, mai ge- e pregãtit pentru libertate, trãind mai ple- mai nuanþate a dinamicilor sociale din vre- nar privarea de ea decât zestrea proiectivã neralã, a ortodoxismului apolitic ºi prudent- virtualã, cu care ea vine. Breban însuºi pare retractil, a oferit ideologia predilectã a re- (Continuare în p. 22)

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 9 Poeþii familiei

Traian D. Lazãr

MIRCEA N. IORGA (1902-1966), de profe- re zi credinþe noi“, el ºi cei ce-l urmeazã pe sie inginer, a fost, din 1934, directorul ªco- Dumnezeu merg pe drumul Golgotei, tre- lii Superioare de Arte ºi Meserii din Bu- când prin gloatã „surâzãtori / ªi iertãtori / cureºti, caracterizat de ziarul Naþionalul nou Când li se scuipã-n faþã vina“.5 ca un „specialist de asprã ºi serioasã pregã- Tabloul sumbru al vieþii poetului con- AMENII SE nasc liberi ºi egali în drep- tire“, cãci studiase în Italia. În funcþia de þine însã ºi câteva insule de liniºte ºi seni- Oturi, a afirmat iluminismul ºi a impus director a dovedit „spirit practic ºi disci- nãtate, în creaþiile consacrate membrilor Revoluþia Francezã din 1789. ªi cu o dota- plina severã a bunului gospodar“. A reno- apropiaþi ai familiei. Într-o poezie dinain- re fizicã ºi intelectualã (aproximativ) egalã, vat ºi înzestrat localul ºcolii, a reorganizat tea tragicului an 1940, Mircea Iorga îºi ex- 1 a completat pedagogia modernã. S-a admis atelierele ºi le-a înzestrat cu noi aparate. primã admiraþia faþã de capacitatea tatãlui cã în formarea ºi evoluþia personalitãþii fac- Succesele sale au provocat invidii ºi recla- sãu de a reconstitui în scrierile sale trecutul torii esenþiali sunt ereditatea ºi condiþiile de maþii calomnioase privind afacerile one- istoric: „Acele vremuri cãrturare / Tu le cu- existenþã (mediul). ªi cu o a doua preci- roase pe seama banului public în care s-ar noºti ºi-i scump cuvântul / Cu care-nvii în zare, sugeratã de o constatare a lui C. Brân- fi implicat, ceea ce a dus la suspendarea sa fiecare / Din noi ce-a înghiþit pãmântul“.6 2 cuºi: la umbra marilor arbori nu creºte iar- din funcþie. Ancheta a stabilit nevinovãþia Secvenþe emoþionante sunt dedicate buni- ba. Sau nu cresc decât iarba ºi arboretul, ing. Mircea Iorga. În anul 1939, el era di- cii, îndureratã de dispariþia „moºneagu- nuanþãm noi. Dar din marii arbori, dupã rectorul Liceului Industrial „Carol al II-lea“ lui“ ei, dar care, cu înþelepciunea senectuþii, moartea lor, hrãnindu-se din seva trunchiu- din Bucureºti. acceptã inevitabilitatea decesului fiinþei lui lor mort, pot creºte alþi arbori la fel de Roadele creaþiei literare a lui M. Iorga dragi, ºi mamei, a cãrei „tristã cântare“ de falnici. au fost adunate în placheta Din drumul odinioarã e „singura pe care-/ Mi place / S-o Dacã avem în vedere forþa culturalã Golgotei: Versuri 1924-1940. Titlul ales ºi mai ascult“.7 Tema naturii este tratatã atât creatoare a lui Nicolae Iorga ºi cadrul uni- selecþia realizatã din creaþia sa poeticã ates- în stil romantic-sãmãnãtorist, cât ºi în tona- versitar ori aºezãmintele culturale de la tã impactul pe care l-a avut asupra poetu- litate simbolistã. Influenþa coºbucianã este Vãlenii de Munte, unde au vieþuit descen- lui asasinarea tatãlui sãu de cãtre legionari, evidentã: „Pe sub umbra care-o scoate / denþii lui, vom deduce cã aceºtia au be- în noiembrie 1940. Poezia Pãcatul tãu ªirul de uluci în drum / Câini ºi pãsãri, lao- neficiat de condiþiile cele mai propice pen- evocã acest moment tragic, exprimând re- laltã / Dorm acum“.8 Iar maniera simbolis- tru a se forma ca oameni culþi (de culturã) gretul fiului de a-ºi fi pierdut tatãl („lumi- tã transpare din versuri ca: „Un picur, douã ºi creatori în domeniul cultural. Cu o pre- na“) ºi de a fi rãmas în viaþã. El se referã / Grele / Pline / Plouã“; „Caldarâmul strigã la „crucea ce þi-o duci / Pe calea fãrã umi- 9 cizare necesarã: sã avem în vedere ºi con- / Rãsunã sec / Trec“. linþã / Sã suferi vrei pãcatul tãu / De-a fi tribuþia ereditarã pe linie maternã, nu doar Mircea Iorga s-a afirmat ca om politic, rãmas între cei vii / Nu vrei sã-þi uiþi lumi- pe pater familias. în cadrul Partidului Naþional condus de ta- na ta / Închisã azi într-un sicriu“.3 Poetul Într-adevãr, dupã câte cunoaºtem, des- tãl sãu. A candidat pe listele acestui partid constatã cu amãrãciune cã e „sãtul“ de viaþa cendenþii lui N. Iorga din prima cãsãtorie ºi a fost ales de douã ori membru al Came- pe care a dus-o: „Am plâns când m-au zvâr- (Petru, Elena, Maria, Florica) nu s-au afir- rei Deputaþilor. În alegerile din iulie 1932 mat pe planul creaþiei culturale (au avut o lit pe lume / ªi-or plânge alþii când m-or duce / Sãtul de glume / Sãtul de cruce“.4 a candidat pe lista Uniunii Naþionale (ali- afirmare anemicã sau nulã). În schimb, anþã electoralã din care fãcea parte Partidul zestrea culturalã ereditarã a celei de a doua „Nãscut dintr-o strãinã vrere“, poetul con- sidera cã „a vieþuit ca un osândit“ ºi acum Naþional) în judeþul Botoºani, pe locul al soþii a lui N. Iorga, Ecaterina (Catinca), doilea, ºi a fost ales.10 sora istoricului Ion Bogdan, a fost mai con- e pregãtit „sã treacã spre tãcere“. Dezorien- sistentã. Descendenþii din aceastã cãsãtorie tat ºi aflat la o rãscruce a drumului sãu în viaþã, ca rãspuns la îndemnurile altora de a ªTEFAN N. IORGA (1906-1975) a studiat în s-au afirmat în creaþia literar-artisticã ori strãinãtate, ca ºi fratele sãu, Mircea. În ºtiinþificã. Mircea a fost inginer, ªtefan înainta cãtre o lume nouã, nedefinitã însã, alegerea sa este „ia-o la-ntâmplare“. Era 1939 era asistent la Facultatea de Medicinã medic, ambii fiind ºi poeþi, Magdalina – din Bucureºti. Spre deosebire de Mircea, se pictoriþã, Liliana, istoric. Mai puþin cunos- reacþia deznãdãjduitã, protestul resemnat al unui spirit riguros, format dupã tiparele strãduia sã se sustragã excesului de perso- cuþi în acest plan au rãmas (pentru noi) nalitate al tatãlui sãu.11 ªtefan s-a afirmat doar Adriana, Valentin ºi Alina. ºtiinþelor exacte, faþã de ilogicele ºi impre- vizibilele evoluþii social-politice interbeli- mai devreme ºi mai intens decât Mircea în ce. În condiþiile în care „s-aprind în fieca- domeniul creaþiei poetice, debutând în vo- lum înaintea acestuia. Era ºi apreciat mai mult, ca poet, de cãtre tatãl sãu. În 1934 a publicat volumul Orizonturi. Revista Na- Poeme de ROMULUS JOCA þiunea (director A. C. Cuza), comentându-i volumul, relevã cã ªt. Iorga þine calea de Fluturi de cuvinte sorb nectarul Iubeºte întins pe gheþar mijloc între poezia clasicã ºi tendinþele mo- Zboarã spre flori melifere Viaþa nãscutã-n arcane. dernizatoare ale versificãrii, nelãsându-se În prezentul continuu al florilor. influenþat de „elucubraþiile fãrã sens, fãrã Decembrie 2010 ritm ºi fãrã rimã a poeþilor moderniºti“. Decembrie 2010 Printre versurile reuºite ale tânãrului poet Bãtaia de pleoape a femeilor, erau citate urmãtoarele: „ªtiu undeva într-un „Nimic nu este mai atrãgãtor decât Privirea în jos, când le privesc ungher de þarã / Un stufãriº pe-o margine indescifrabilul“ Îmi aminteºte de fluturele inefabil. de lac / Pe care pãsãri ºuierat coboarã / Pe Spune poetul care nuferi, liniºte desfac./ S-a limpezit Aºa cã danseazã sub luna-n eclipsã Februarie 2011 tãcerea pe cetate / Întârziat, arareori, vre- Adulmecã stropii stârniþi de cascadã
un svon / Prin tainele vãzduhului rãsbate,/ Dacã poþi, urcã pe acoperiºul lumii Domnesc, se suie luna la amvon“.12

10 • APOSTROF Poeme de CRISTINA ONOFRE Geamgiu în coaja ºi trupul ºi seva cãrora sã locuiascã, mai proaspãtã, mai vie. Tânãr, Mireasma amarã, cu ochi ca mãslina verde, foºnitoare, cu vorba tunând a ploaie, luminoasã, pe spatele drept purtând suportul din lemn ademenea mereu cu geamuri în el, cu ne-geamuri. simþurile tânãrului tãietor de lemne. O razã de soare Dar tãietorul de lemne atingea pieziº sticla era, pe rând, dând vestea pe garduri, frasin, ulm, mesteacãn, fag, stejar pe caldarâm, ºi fãrã sã ºtie, pe case... urmã a fiecãruia dintre ei. Geamuri! Fãrã sã ºtie. Geamuri! Vând geamuri de rouã, vând geamuri care se topesc odatã cu ploaia, Mãturãtor vând geamuri cu miros de levãnþicã ºi rozmarin. O curte a unei case boiereºti, Geamuri! o casã cu îngeri. Geamuri! Vântul, ploaia, trecãtorii, praful, frunzele, dimineþile, Tãietor de lemne îl cunoºteau. Era un simplu mãturãtor. Cãdeau plopii, Simplu ca dimineþile luminoase. salcâmii, El ºtia cã mânuirea mãturii ºi brazii cãdeau, însemna mai mult decât blândeþe, stejarii ºi ulmii, însemna un cântec de mesteacãn, frasinii ºi mestecenii... însemna alei, strãzi, porticuri Numai mireasma lor dar ºi hambare nu se pierdea niciodatã, ºi grajduri ea se risipea în ierburi pline tot timpul sau pe cãrãri de pãdure, de respiraþia animalelor.
în ape ºi pietre, cãutând apoi copaci

În versurile lui ªtefan N. Iorga, noap- în 1937, alãturi de scrierile lui M. Emines- 20 Note tea e grea „ca-n iernile polare“, iar sãlciile cu, V. Alecsandri, I. Pillat, V. Voiculescu. 1. Apud Neamul românesc, nr. 124, 8 iunie au „subþiori uriaºe“ (Împãrtãºire)13, o pasã- În 1940, cartea lui ªt. N. Iorga apare pe 1935, p. 1. re în zbor e „un fulg cãtre stele“ (Pasãrea listele de cãrþi bune alãturi de volumele lui 2. N. Iorga, Scrisori cãtre Catinca, Bucureºti: prinsã)14, îndrãgostitul slujeºte „legat de pa- Radu Gyr, Virgil Carianopol, Adrian Minerva, 1991, p. 246, 269-270, 299. rul dorului“ (Drum smuls)15, pe mare, poe- Maniu, A. Cotruº, G. Lesnea.21 Cu ironie 3. Mircea Iorga, Din drumul Golgotei: Versuri, tul admirã „îndrãzneþul prorelor plug“, în causticã, G. Cãlinescu a blamat practica lui 1924-1940, Bucureºti, 1940, p. 59. furtunã catargele par „douã suspine împie- N. Iorga de a alcãtui „scandaloase liste de 4. Ibidem, p. 33. 5. Ibidem, p. 48-49, 43-45. trite într-a frânghiilor plasã“ (Suflet nevã- cãrþi bune“22, incluzând autori lipsiþi de 16 6. Ibidem, p. 29. zut) , pãsãrile albe sunt „stropi din ale vie- valoare (între numele citate aflându-se ºi cel 7. Ibidem, p. 18, 23. 17 þii izvoare“ (Pãsãri negre, pãsãri albe). al lui ªt. N. Iorga) alãturi de valorile con- 8. Ibidem, p. 23. Cum ajunge gândul poetului îndrãgos- sacrate ale literaturii române. În Istoria lite- 9. Ibidem, p. 26. tit la iubita lui? „Un fir de gând s-a luat du- raturii, Cãlinescu îl ridiculizeazã pe N. 10. Neamul românesc, nr. 161, 17 iulie 1932, p. p-o albinã,/ ªi calea lui a fost nespus de Iorga cã repudiazã „tot ce este valabil“ ºi cã 2; nr. 151, 8 iulie 1932, p. 3. lungã;/ Târziu, când mi-a pãrut cã n-o îmbrãþiºeazã ºi declarã poet însemnat „ulti- 11. N. Iorga, p. 235, 219, 221. s-ajungã,/ S-a aºezat la tine în grãdinã“ mul analfabet din stradã“. „A fi descope- 12. Apud Neamul românesc, nr. 264, 8 decem- (Rãsãrit de soare).18 rit de N. Iorga este în majoritatea cazuri- brie 1934, p. 1. 23 13. Cuget clar (Noul „Sãmãnãtor“), anul III, În tehnica de versificare, ªt. N. Iorga lor dovada sigurã a lipsei de vocaþie.“ 1938-1939, Vãlenii de Munte: Datina ro- probeazã cã are simþul muzicalitãþii, folo- În fond, vina lui N. Iorga era aceea de mâneascã, 1939, p. 127. sind combinaþii lexicale ce denotã influenþe a fi rãmas fidel clasicismului ºi unor curen- 14. Ibidem, anul II (1937-1938), 1938, p. 225. simboliste: „Hamburg / Ape ce curg sub te literare depãºite, iar tinerii promovaþi de 15. Ibidem, p. 205. cerul murg / Sfârºit de zi, strade pustii, ore el, inclusiv ªt. N. Iorga, erau doar „demo- 16. Ibidem, p. 135. târzii / Lumini în lac, pânze ce tac, parcã daþi“, nu-ºi foloseau talentul pentru a-ºi 17. Ibidem, p. 394. de-un veac / Douã pornesc, se urmãresc ºi expune ideile în manierã avangardistã ori 18. Ibidem, p. 118. rãtãcesc“ (În noapte).19 exagerat modernizatoare. 19. Ibidem, p. 182. Versurile tânãrului poet s-au bucurat de
20. Cuget clar, anul II, nr. 25, 30 decembrie 1937, p. 407. aprecierea tatãlui sãu, întrucât erau scrise 21. Cuget clar, anul IV, nr. 35, 36, 45, 48 ºi în maniera neosãmãnãtoristã pe care Nico- anul V, nr. 13, 15. lae Iorga o promova prin Cuget clar (Noul 22. G. Cãlinecsu, Istoria literaturii române de „Sãmãnãtor“), revistã de direcþie, artisticã la origini pânã în prezent, ediþie-facsimil du- ºi culturalã. Revista publica ºi o „listã a cãr- pã cea din 1941, Bucureºti: Semne, 2003, þilor bune“, de poezie sau prozã, recoman- p. 543-544. date cititorilor. Volumul lui ªt. N. Iorga, 23. Ibidem. Orizonturi, era inclus într-o asemenea listã,

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 11 propoziþii ale microeseului sãu prin afir- ºi simplu drept scriitor; sau, de ce nu, drept maþia cã este orb: „Însã zeii nu ºtiu cã gînditor (ceea ce, se ºtie, este altceva decît Narcis nu s-a privit nicio clipã. Chiar dacã filosoful). De-a lungul volumului, filosofia nu le vine sã creadã, Narcis e orb“. Sau, în este prezentã peste tot ca aluzie. Totuºi, „Demonul ºi sirena“, reface episodul ispi- ea nu apare drept un triumf, ci drept una tirii din mitul lui Odiseu, convingîndu- dintre limitãrile omului: filosoful este „o ne cã eroul se zvîrcolea în legãturi nu pen- mitralierã care foloseºte la infinit aceleaºi tru cã l-ar fi ademenit sublimul cîntec, ci gloanþe moºtenite dintr-un alt rãzboi decît deoarece „sirenele n-au scos niciun cuvînt“ al lui“, iar dramele lui au „tensiunea unei – erau ori indiferente, ori mute. O anume operaþii de apendicitã“. Într-un fragment cruzime a gîndirii nu lipseºte din aceste pa- ceva mai lung, autorul rîde înfundat pe sea- gini; de exemplu, în „Maeºtrii sinuciderii“, ma austeritãþii lingvistice a filosofilor, mari pomeneºte „abilitatea“ japonezilor de a se constructori de limbaje aride, adicã de „jar- sinucide spintecîndu-ºi „burta cu precizie goane de sectã“, cum spunea Gadamer, milimetricã, dovedind încã o datã ce în- mari vînãtori de „esenþe“, în vreme ce paz- seamnã un lucru bine fãcut“. nicul kafkian al „porþii metafizice“ cascã de Ciprian Vãlcan se miºcã în cultura lumii plictisealã. Filosoful este „un maestru de Prozoeseuri cu dezinvolturã, din Antichitate pînã as- dresaj“, „ºcolile filosofice sunt ºcoli de dre- saj“ – iar umanul se regãseºte întreg numai Marta Petreu tãzi, de la filosofie ºi literaturã la ultimele filme de succes. El face parte din specia în copil. De altfel, „panseurile“ despre copil manieriºtilor înnãscuþi, adicã a celor ce ºi copilãrie sînt dintre cele mai proaspete NVOLUMgreu clasa- din aceastã carte incitantã, care ºi-a asumat bil, cu un titlu care percep nu natura, ci natura umanizatã – U adicã mediul uman, cultura; ºi percep lu- sã regîndeascã pe cont propriu teme vechi avertizeazã precum un se- mea nu în obiectivitatea ei, ci în tendinþa ºi noi ale culturii europene în vremuri mafor asupra capcanelor de transformare spre altceva, în metamor- de-amurg. ascunse în interiorul co- foza anamorfoticã, spre monstruos de obi- Atent compus, din secþiuni de prozoe- pertelor, este Elogiul bâl- cei. ªi, ca toþi manieriºtii, mizeazã pe sur- seuri între care sînt intercalate secþiuni de bâielii, de Ciprian Vãlcan. prizã, pe stupoarea pe care o produce prin „cugetãri“, volumul lui Vãlcan aduce ca o Autorul este un tînãr uni- ingeniozitatea soluþiei sale. De exemplu, surprizã însemnatã paginile de fragmente, versitar din Timiºoara, cu pentru Vãlcan, „orbii au inventat mistica, în care reacþia plinã de nerv a autorului studii de filosofie în þarã ºi iar cei care vãd – psihologia. Primii se se materializeazã scurt ºi expresiv în aforis- în Franþa, cu un doctorat în filosofie la pierd în abisul divin, ultimii în abisul pro- me. Aforismul însuºi este definit, postcio- Cluj, la Universitatea „Babeº-Bolyai“, ºi priului suflet“. Un mic text, „Inventarea ranian, drept „secvenþã epilepticã a gîndi- altul în Franþa, la Paris, cu mai multe volu- maimuþei“, e elocvent pentru galeria de rii“: „Rãul“, scrie autorul, amintindu-mi me personale. Un om al zilelor noastre, ca monºtri care forfotesc în imaginarul pe de pitagoreici, „se întreþine ºi se genereazã sã zic aºa, cãruia nu-i lipsesc diplomele, care cartea îl scoate candid la vedere: omul, la nesfîrºit; e sigurul perpetuum mobile de dimpotrivã, ºi din care cultura dã pe dina- ne spune Vãlcan, a fost modelat „dupã chi- speþa întîi“. Unele sînt foarte reuºite: cînd farã. ªi-al cãrui talent real se materializeazã pul ºi asemãnarea lui Dumnezeu“, iar autorul noteazã, ca-n treacãt, „Un sprin- nu o datã în luarea peste picior a culturii „maimuþa – dupã chipul ºi asemãnarea teur pe nume Oblomov...“, ori cînd cugetã înseºi. omului“. În pasul al treilea, introduce cã „dacã hienele vor începe sã filosofeze, Nu aº putea sã spun foarte precis ce monstruosul, „fiinþele crepusculului“, care pentru ele fiinþa nu va putea fi decît un este volumul, unul de eseuri sau unul de „vor fi create dupã chipul ºi asemãnarea leº“, nu poþi decît sã recunoºti cã, iatã, s-a prozã. ªtiu însã cã este unul de coºmaruri. maimuþei“. Pe aceste premise, urmeazã mai nãscut un autor de aforisme, adicã un Ciprian Vãlcan pune în pagini cultura sa, edificiul consideraþiilor obligatorii ºi al exemplar dintr-o specie rarã, care presu- care nu este deloc micã, ºi reacþioneazã concluziilor: omul e creat de divinitate, mai- pune talentul nativ de-a formula expresiv nervos, rapid ºi coºmaresc la stimuli. Este muþa este creatã de demonul „pastiºor“, – ca sã mã pãstrez în cadrele definiþiei lui cartea unui „iritabil“, în sens caragialian, care þinteºte „ironizarea operelor divine“, Caragiale, de care m-am mai folosit în pe care ideile ºi locurile comune ale con- parodierea, fisura ºi fisurarea lumii în acest text – ceea ce ne iritã sau doar ne temporaneitãþii îl stimuleazã nervos, pro- incitã. favoarea neantului ºi a nimicirii. Tot ca trã-
vocîndu-i mici explozii de reacþie: niºte sãturã tipic manieristã, în textele lui Vãlcan tablete scrise expresiv ºi în registru ambi- miºunã monºtrii ºi monstruosul, pe care guu, de prozoeseuri simultan; un fel de numai lipsa noastrã de acuitate i-ar situa în coºmaruri, în care ideea stimulantã/iritantã alte lumi, cînd ei sînt de fapt aici, cu noi ºi este dusã pînã la ultimele ei consecinþe. În la îndemînã (vezi „Metafizica monºtrilor“, timpul lecturii, prin analogie, mi-a venit în „Tipologia infernului“, „Inventarea mai- minte Cartea apocrifelor a lui Karel Čapek, muþei“, „Lumea piticului cocoºat“, „Foto- care rescrie miturile ºi arhetipurile, „rezol- grafiile monºtrilor“ º.a.). vîndu-le“ sarcastic nucleul prin cîte-o lo- Pe coperta a patra a cãrþii, dl Vãlcan este viturã pe cît de ingenioasã, pe atît de pro- prezentat drept filosof. Este exact, în sen- zaicã. La fel procedeazã uneori Ciprian sul cã Vãlcan gîndeºte realul – acela cultu- Vãlcan; de exemplu, în „Istoria lui Narcis“, ral (adicã literar, filosofic, mitic, filmic, pic- destinul eroului din mitul clasic al oglin- tural etc.) ºi necultural – prin concepte ºi dirii ºi al iubirii de sine eterne este soluþio- tipologii, unele inventate de el însuºi. La nat sarcastic de Vãlcan în ultimele douã fel de bine ar putea sã fie prezentat ºi pur

Cãrþi primite la redacþie

• Calistrat Costin, La un pahar • Flavius Lucãcel, • Gilda Vãlcan, Cu de neant..., • Gellu Dorian, Trecãtoarea pisicii, uºile întredeschise, Iaºi: Tipo Casa Gorgias, Cluj-Napoca: Timiºoara: Moldova, Bucureºti: Limes, 2011. Marineasa, 2011. 2011. Niculescu, 2011.

12 • APOSTROF Poeme de IRINA LUCIA MIHALCA O fatã þi-a traversat timpul Unâ featâ þâ tricu pri chirolul a tãu

Pe moneda bãtutã atunci Pi pindona bâtutâ atunþea a fost trecut eronat anul, agârºitu s-a înhrâpsi anlu, O melodie de departe te cheamã, Un cânticu di largu þâ greaºti, poezia ei s-a ascuns în tine, boaþea ei s-ascumsi tu tini, doar visul i-l porþi în suflet... maºi ghislu îl portâ tu suflitu...

O fatã þi-a traversat timpul – Unâ featâ þâ tricu pri chirolul a tãu – reamintirea unui alt timp sau doar aduþeari aminiti a unui altu chiro sau maºi o trecere temporarã printr-un nou timp, unâ ºcurtâ triþeari pritu un nãu chiro, Acesta-i misterul ºi cheia timpului ei! Aesta-i ciudia ºi cleaia ditu a ei chiro!

Lumina ei a pâlpâit la ceas de searã, Videala ei s-apreasi pi lângâ searâ, Cãlãtorind împreunã ªi deadunu-s priimnarâ pe pãmânt înspre pãmânt pri locu spri locu nu ai recunoscut-o nu-u cunâscuºi dar focul din mânã i l-ai citit – maºi foclul ditu mâna îi lu angaldasiºi – cã te-ai nãscut din neºansa Câ ti aflaºi ditu niputearea de a fi iubit ºi a o iubi ta-s estâ vrut ºi-s vrei dincolo de viaþã ºi moarte... ma înclo di banâ ºi moarti...

Se lasã noaptea. Încerci sã-i refaci traseul S-alasâ noaptea. Caftâ s-u aduþâ tu anâpoi chiar dacã nu ºi-a atins cerul sufletului, Cu tuti câ nu-ºi agiumsi a suflitlui þzeru – nici stelele în palmã nu le-a þinut, ni tu pâlnhi stealili nu li þânu. Nu se auzeau nici mãcar ºoapte, Niþâ zboarâ pe anarga nu s-avtzau, doar foºnetul clipelor ºi sângele buzelor, masi trimburarea oarâei si a butzâlor sântza, Dar setea nu þi-o potolesc! Ma seatea nu-hi þu apândisescu!

Printre copaci vântul îºi poartã Pritu ponhi vintlu-ºi poartâ suspinul frunzelor pe alei – blestemul rãtãcirii atâtor vieþi suschiratlu a frantzalor pri cãi – blistemlu agârºirlor di ahâti neavând construitã fundaþia de petale. bãnhi fâra ta-s aibâ aºtirnutu câmpul di vreari. În ochii de culoarea timpului reþii doar clipa visãrii, Tu oclii ca buiaua a chirolui Ce ai astãzi þâni maºi oara anghisariei, mâine poate fi o mare durere! þi ai azâ, mâni poati sibâ un mari caimo!

Din aripi bate ºi zboarã o porumbiþã albã, Ditu aripi bati ºi azboaira una alba pilistearâ, O melodie auzi, priveºti înainte vrãjit – Unu cânticu avtzâ, ºi mutreºtzâ ninti ciudusitu – mari cercuri în oglinda apei face valul, mãri þercuri tu ghilia a apâiei adarâ avalulu, malurile se depãrteazã încet, ºi martzaihili s-dipârteatzâ liºoru... din umbrã lunecã luntrea înspre luminã ditu aumbra aºchiuºurâ barca spri videala

Fãrã întoarcere, uºurat de poveri, Fârâ turnari, ºi ascâpatu di caimatzâ, sufletul e desprins acum în cerul subþire, suflitlu tu subtzârli þzeru În cerurile de dincolo de cer ni angricosu tora iasti, se vor uni în uitare... Tu þzerurli di dinclo di þzeru v-aº andâmaseascâ tu agârseari...

Timp de-amintire, timp de uitare... Chiro di aminteari, chiro di agârâºeari...

Era un timp când alergam spre tine, Iara un chiro cându alâgamu catâ tini, un timp dilatat ce ne îmbrãþiºa în secundele sale, Un chiro largu þi nâ ambârþita tu a lui sicundi, Era un timp când doar lumina din noi conta Iara un chiro cându maºi ti lumina ditu noi bânamu Când odatã privirile întâlnite, ªi cându diunâoarâ nâ andâmasimu mutrita, metamorfoza lui Eu ce devenea Tu acþiona instantaneu, Ca tu primitu mini eramu tini aºi diunaoarâ, Când te mirai cã-þi revedeai inexplicabil Cându ti ciuduseai câ tâ rivideai ºi nu achicâseai cum imaginea ta pe chipul meu Vitzuta ta pi faþa mea impregnatã de adierea blândã a zefirului, Sâturatâ di adiearea blânda a zifirlui a apei reflectate de oglinda sufletului nostru. A apâei tu cari sveadi ca tu ghilii suflitlu a nostru.

Era un timp când încã nu ne-am îndepãrtat rãnindu-ne, Iara un chiro cându nica nu nâ dipârtamu snu nâ agudimu devenind un alt timp. Sâ agiuntzemu un altu chiro

Doar Helios surâde... Maºi Helios arâdi... ªtie el ce ºtie! ªtii elu þi ºtie!

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 13 prea servil la Alain Badiou, Slavoj Žižek ºi munism (civic-liberal) ºi transparenþã (la chiar la Che Guevara. Evocarea figurilor tra- nivelul justiþiei ºi al documentelor istorice gice ale socialismului românesc antitotalitar provenite de la vechiul regim). Câteodatã a rãmas mai mult pe seama istoricilor ºi poli- – poate inevitabil pentru o carte de dialo- tologilor din jurul lui Vladimir Tismãneanu, guri – realitãþile sunt zugrãvite în alb ºi ne- realitate care se vãdeºte ºi în paginile Ra- gru. Dar, în fond, este o convorbire între portului final. Însã „iluzioniºtii anti-antico- prieteni, vãdind ºi subiectivitate, nu o lucra- munismului“, cum îi numeºte ironic profe- re ºtiinþificã. Cu toate acestea, în volum sorul româno-american, au continuat cu avem de-a face cu o remarcabilã adecvare consecvenþã critica acerbã la adresa proiec- conceptualã. Poate cã excepþia o constituie tului de decomunizare, acuzând ºi deplasa- utilizarea termenului de ferentarizare, con- rea radicalã spre dreapta a intelectualilor cept nepotrivit, cãci cuvântul a cãpãtat ºi „prezidenþiali“. Pentru cã am evocat Rapor- conotaþii discriminatorii din punct de vede- tul final, aº mai spune cã, implicit, acest do- re etnic; sigur, existã argumentul autoritãþii cument moral ºi politic este ºi un manifest – faptul cã a fost folosit mai înainte de Mo- care pledeazã pentru separarea la nivel sim- nica Lovinescu. Însã cunoscuta gânditoare bolic a Bisericii de Stat (mãcar din punct de a pãrãsit România în anul 1947, când exis- O cronicã amar-analiticã a vedere istoriografic), prin afirmaþiile referi- ta un alt spirit public. Nici România inter- toare la cultele religioase ºi la cei trei pa- belicã, nici alte democraþii, mult mai avan- României postdecembriste triarhi ortodocºi din intervalul 1948-1989. sate, nu au simþit nevoia sã înfiinþeze atunci Acest aspect nu poate fi asociat nicicum cu consilii de combatere a discriminãrii. Dar Cristian Vasile asumarea unei agende specifice pentru o poate cã ºi autorul rândurilor de faþã – din dreaptã politicã (extremã sau nu), cu accent motive biografice – este subiectiv în aceas- UPà APROXIMATIV 15 pe tradiþie, identitate, familie, ci mai degrabã tã privinþã. Oricum, atunci când a între- D ani de la iniþierea se- – dacã chiar vrem sã politizãm – este asimi- buinþat conceptul, Monica Lovinescu avea riei de dialoguri cu re- labil zonei de centru stânga-stânga (adeptã în vedere metehnele grupului „sãptãmâ- flecþii privind evoluþiile a laicitãþii, a despãrþirii religiei de stat). Dar nist“ din jurul lui E. Barbu; în spiritul semnificative din viaþa noua stângã a pãstrat tãcerea în legãturã cu m-lovinescian, poate cã termenul „cuþaridi- politicã, socialã ºi cultu- aceastã chestiune, deºi dezbaterile în jurul zare“ îºi gãseºte mai bine locul în frazã. ralã postdecembristã, cei temei au fost altminteri intense (poate cele Am evocat transparenþa de la nivelul doi buni prieteni, Vladi- mai aprinse), ierarhia ortodoxã contestând justiþiei – care este un alt subiect important mir Tismãneanu ºi Mir- vehement Raportul final. al cãrþii. Vladimir Tismãneanu crede cã în cea Mihãieº, au reunit în- În legãturã tot cu poziþionãrile de pe ultima perioadã s-a nãscut o clasã adevãratã tr-un singur op – O tranziþie mai lungã eºichierul politic, cei doi interlocutori suge- a magistraturii: „mã aflu în corespondenþã decât veacul: România dupã Ceauºescu, Bu- reazã cã aproape nu mai existã un centru, cu o serie de tineri judecãtori ºi procurori cureºti: Editura Curtea Veche, 2011 – cãr- radicalizarea fiind favorizatã: „s-a ajuns ºi la care au pornit câteva reviste. Nu vorbim de þile precedente de convorbiri (în numãr de exprimãri în reviste culturale sau pe blo- persoane izolate, ci de zeci ºi sute. Eu în- patru), precum ºi transcrierea ultimelor guri ale unor intelectuali (inclusiv foºti disi- sumi am scris la una dintre revistele înfiin- conversaþii (din iunie 2010), care poartã denþi) de manierã concurenþialã cu discur- þate. Sunt oameni care au fost, de acum, titlul Orbirea voluntarã. Rezultatul este o sul malefic ºi toxic al revistelor extremiste“ educaþi în parte în Occident ºi nu sunt lungã cronicã a tranziþiei româneºti de la (p. 635). Faptul cã Doina Cornea (ºi din dispuºi sã perpetueze un sistem viciat“ (p. un regim totalitar la o democraþie imper- cauza dezinformãrii), Dorin Tudoran, Mir- 668). Chiar dacã recentele evoluþii îngrijo- fectã, mereu pusã în primejdie. cea Dinescu, Liviu Antonesei (ºi alþi câþiva rãtoare din sânul Consiliului Superior al Aceastã democraþie (mai întâi „origi- foºti disidenþi autentici) nu se numãrã prin- Magistraturii, unde tinerii judecãtori refor- nalã“, specificã Sistemului Iliescu – definit ºi tre aliaþii din zona anticomunismului civic- miºti au o pondere importantã, par sã nuan- descris pe larg în carte –, apoi neconsoli- liberal promovat de Vladimir Tismãneanu þeze imaginea unei justiþii în schimbare radi- datã) a fost ameninþatã de diverºi factori pare sã fie un handicap major în demersul calã, situaþia nu mai este aceeaºi cu cea din perturbatori: regruparea rapidã a nomen- decomunizãrii ºi al asumãrii depline a tre- 2004-2005. Oricum, se vãdeºte intenþia lui claturii comuniste, moºtenitorii Securitãþii cutului totalitar (îndeosebi în direcþia me- Vladimir Tismãneanu de a transmite ºi un ºi fenomenul de „mogulizare“. Pericolul morializãrii). Profesorul de la University of mesaj optimist în paralel cu tonul amar-ana- pare sã fie mare, cãci Mircea Mihãieº con- Maryland deplânge aceastã lipsã de unitate, litic. În carte existã atât reflecþii percutante statã cã „România pare o þarã înfrântã“ (p. dar, pe de altã parte, sugereazã cã dintot- despre instituþiile din perioada comunistã 627) ºi fãrã un proiect naþional (p. 629). deauna deplina solidaritate intelectualã în (inclusiv douã categorii uitate, cu rol nefast: Scepticismul sãu relativ este contrabalan- spaþiul românesc a fost problematicã; în sectoriºtii ºi administratorii de bloc – p. 698- sat de optimismul moderat al interlocuto- prezent asistãm doar la o foarte vizibilã 699), cât ºi o înclinaþie semnificativã spre rului sãu, care insistã mai mult asupra con- „destrãmare a iluziei“ (p. 636). Moguliza- schiþarea unor biografii, parcã pe urmele textului mai general (îndeosebi central- rea a atras ºi ea polarizarea clasei intelectuale demersului din Arheologia terorii (în galeria european – în fond, ºi Ungaria ºi alte þãri (Mircea Mihãieº); or, Vladimir Tismãneanu de portrete, cu conexiuni în zona nomen- au traversat diverse tulburãri). Potrivit lui a cãzut la mijloc în aceastã luptã între inte- claturii, apar acum mai pregnant Dinu Vladimir Tismãneanu, adoptarea modelu- lectuali, fiind ºi victimã a ciocoismului din Patriciu ºi Virgil Ioanid – p. 673-674). lui polonez al „terapiei de ºoc“ ar fi însem- viaþa universitarã – a fost scos în anul 2008 Volumul este atât o cronicã a anilor tul- nat sfârºitul (meritat) al „statului bunãstã- din boardul editorial al unei importante buri pe care i-a traversat România postco- rii socialiste“ (p. 629), o sintagmã care reviste româneºti de ºtiinþe politice, pe furiº, munistã, cât ºi un document ce dezvãluie o probabil va genera reproºuri din zona noii fãrã vreo explicaþie, prin voinþa unui singur mare prietenie intelectualã. Este un exem- stângi – tinere – anti-anticomuniste. personaj, îmbrãþiºat acum de reprezentanþii plu de consecvenþã a dialogului, timp de Apariþia acestui curent cultural-ideologic ideologiei anti-anticomuniste. aproape douã decenii, într-o lume care alt- este poate fenomenul cel mai trist care s-a Deºi este o carte care se adreseazã publi- minteri a fost caracterizatã de absenþa co- produs (mai ales) din anii 2006-2007 încoa- cului larg, în general accesibilã oricui, cei municãrii ºi degradarea spaþiului public. În ce. Cei mai mulþi dintre aceºti tineri nu ºtiu doi parteneri de discuþie insistã asupra lã- raport cu acuzaþiile cã Vladimir Tismãnea- cu adevãrat ce a însemnat socialismul/social- muririi unor concepte precum dictaturã, nu ar fi fost un „oportunist pentru eterni- democraþia (sau mãcar marxismul antistali- peronism, stagnare, bizantinizare, elitofo- tate“, schimbându-ºi opiniile în funcþie de nist) din România secolului XX. Nu s-au bie, stat de nedrept etc. Sunt demontate cine se aflã la guvernare, cartea aceasta lasã obosit sã citeascã atent lucrãrile clasice ale ºi diversele fraude semantice, inclusiv eti- impresia cã este vorba mai degrabã de lon- gânditorilor de stânga autohtoni, nu stãpâ- cheta de dictatorial ataºatã preºedintelui în gevitatea unui crez ºi de verticalitatea unor nesc prea bine biografiile politice ºi intelec- funcþie, în care cei doi interlocutori ºi-au opþiuni. Prin urmare, susþinerea doveditã tuale ale unor Constantin Titel Petrescu, Ion pus speranþele pentru redresarea moralã ºi pentru preºedintele þãrii nu pare efectul Flueraº, Iosif Jumanca (aruncaþi în univer- politicã a þãrii. Un om politic care a pãrut unui pariu conjunctural, ci reflectarea susþi- sul concentraþionar al anilor 1950) sau Tu- sã fie catalizatorul unei lãmuriri a situaþiei, nerii unui numãr de valori ºi a unor stra- dor Bugnariu (urmãrit de Securitate ca mar- al unui proces de despãrþire a apelor; pen- tegii pe care profesorul de la Maryland le xist disident ºi ca influent profesor bãnuit de tru Vladimir Tismãneanu, Traian Bãsescu considerã esenþiale pentru consolidarea de- sentimente „antipatriotice“, prominoritare). stã la originea tentativei de „exorcism na- mocraticã din România. În schimb, se raporteazã comod ºi parcã þional“, care a inclus: anticorupþie, antico-
14 • APOSTROF DOSAR I. L. CARAGIALE ºi SEXTIL PUªCARIU: o întîlnire de acum 100 de ani, la Blaj

Nicolae Mocanu

NTRE I. L. Caragiale ºi S. Puºcariu, dife- Î renþa de vîrstã era de 25 de ani. Mare, nu numai pentru acea epocã. Drumurile lor ar fi putut, totuºi, sã se întretaie prin capitala Regatului, mai ales imediat dupã 1900, cînd Puºcariu fãcea descinderi mai dese „printre transilvãnenii din Bucureºti“1. Ar fi putut, dar este puþin probabil sã se fi întîm- plat aºa. Cei doi aparþineau, pînã la urmã, unor „lumi“ diferite. „Tovãrãºia amicilor“ pe care îi cãuta Puºcariu nu-l includea pe Caragiale. Acesta, în primii ani ai secolu- lui al XX-lea, era „un clasic în viaþã“, cu opera (cel puþin cea dramaticã) scrisã aproape în întregime, sãrbãtorit (în 1901) la 25 de ani de activitate literarã ºi în cãutarea unui „loc confortabil“ în care sã-ºi trãiascã restul vieþii, în timp ce Puºcariu îºi luase de puþin timp doctoratul la Leipzig, studia la Paris ºi Viena ºi se pregãtea sã accepte pro- punerea Academiei Române de a prelua ela- borarea Dicþionarului (tezaur al) limbii ro- mâne (ceea ce se ºi întîmplã în 1905). Mai mult, în aprilie acelaºi an Puºcariu este ales membru corespondent al Academiei Româ- ne, cam în aceleaºi zile în care Caragiale se stabilea definitiv la Berlin; drumurile aces- tuia spre Bucureºti nu treceau prin Cernã- uþi, unde Puºcariu devenise, din 1906, pro- fesor universitar, iar la Academia Românã, unde duceau toate cãrãrile lui Puºcariu cînd cobora la Bucureºti, Caragiale, desigur, nu punea piciorul, dupã ce Titu Maiorescu se opusese primirii sale2 ºi dupã ce rapoartele • I. L. Caragiale de premiere îi fuseserã de douã ori nefavo- rabile, în 1891 ºi 1902. Încît putem pre- I. L. Caragiale4, George Coºbuc ºi Octavian În aceastã arhivã existã: supune, cu mari ºanse de a fi adevãrat, cã Goga5. Dar chiar dacã nu va fi fost singu- (1.) o carte poºtalã ilustratã, ineditã, Sextil Puºcariu s-a întîlnit ºi a stat de vorbã larã, se poate spune cã este unicã prin ur- expediatã de Caragiale lui Puºcariu la cu I. L. Caragiale „în carne ºi oase“ o sin- mãri: probabil acum Caragiale îi explicã, sfîrºitul anului 1911; gurã datã. În scrierile sale memorialistice3, memorabil, lui Puºcariu preferinþa, în ope- (2.) conceptul scrisorii de rãspuns a lui Puºcariu nu precizeazã de cîte ori l-a vãzut ra sa, pentru figura umanã în comparaþie cu Puºcariu, de la jumãtatea lui ianuarie 1912 sau întîlnit. Pomeneºte în Memorii de „con- peisajul natural6 ºi tot acum se stabileºte un (aproape cu certitudine, singura scrisoare tactul respectuos cu Caragiale...“ (p. 776) început de corespondenþã pe teme de limbã care a fost expediatã; parþial, ineditã, ºi ºi aminteºte de „o conversaþie cu Caragiale“ între cei doi, corespondenþã rãmasã, din aceasta); (p. 491), dar, fãrã alte amãnunte, lucruri- nefericire, aproape virtualã, din cauza morþii (3.) un text, inedit, în limba românã, le rãmîn destul de vagi. În tot ce scria, neaºteptate, la nici un an, a lui Caragiale. improvizat de Caragiale, la Blaj, la Veza, în Puºcariu era însã extrem de atent la pro- Puþinul care s-a împlinit din acest pre- timpul „agapei gazetarilor“7, ºi transcris prietatea ºi precizia formelor alese; de aceea conizat schimb epistolar se aflã în „Arhiva îndatã, cu creionul, de cãtre Sextil Puºcariu singularul folosit (contactul, o conversaþie) Sextil Puºcariu. Corespondenþã primitã“ pe un mandat poºtal din Cernãuþi; ºi, în poate întãri presupunerea cã a existat o sin- (donatã, testamentar, de cãtre nepoata sa, fine, gurã întîlnire între cei doi, ºi anume cea din regretata lingvistã Magdalena Vulpe, Insti- (4.) un text, inedit ºi acesta, notat în 15/28–17/30 august 1911, „la Blaj, la jubi- tutului de Lingvisticã ºi Istorie Literarã grabã, în aceeaºi ambianþã, cu creionul, de leul de 50 de ani al Asociaþiei“ (Cãlare..., p. „Sextil Puºcariu“ din Cluj al Academiei Ro- cãtre I. L. Caragiale, transpunere în limba 209), al Astrei aºadar, la care au participat mâne, unde am început, într-un colectiv de francezã a textului românesc, la rugãmintea personalitãþi de prim rang din Regat ºi din cîþiva cercetãtori, editarea ºi publicarea ei lui Puºcariu, pe un petic de hîrtie (un alt Transilvania, printre care Nicolae Iorga, în mai multe volume). 

DOSAR Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 15  * trecãtori, iar priveliºtea aceasta îmi spune mandat poºtal de aceeaºi provenienþã) mai mult decît o pajiºte înfloritã“ (Memorii, p. 491); rezumatã în alþi termeni, ideea o oferit de Puºcariu. EXTIL PUªCARIU a pregãtit el însuºi spre Textul de pe „carta postalã“ trimisã lui întîlnim ºi într-o carte poºtalã adresatã lui S publicare o parte din vasta sa colecþie Paul Zarifopol, în 1909 (cf. Cioculescu, Puºcariu este scris caligrafic, cu multã epistolarã; în anii de dinaintea morþii (pe- 8 Viaþa, ed. cit., p. 367). grijã , fãrã corecturi ºi a fost expediat de trecutã în 1948), dupã ce în 1944 suferise 7. Vezi Serbãrile de la Blaj, cit., p. 92: „Agapa 9 Caragiale la 30 decembrie 1911 . Un text un accident cerebral care nu i-a mai per- gazetarilor. În ace[e]aº[i] vreme, redacþia convenþional, de altfel, cu ocazia noului an, mis sã-ºi foloseascã mîna dreaptã, a învãþat foii «Unirea» a oferit reprezentanþilor presei dar completat de un P.S. în care i se amin- sã scrie la maºinã cu mîna stîngã ºi astfel a un banchet prietenesc în grãdina din Veza. teºte lui Puºcariu de promisiunea de a-i tri- reuºit sã trieze ºi sã adnoteze primele litere Mîncãri bune (tocãniþã, ciulama, muºchi pe mite cãrþi de-ale sale. din corespondenþa primitã. La cei mai im- grãtar ºi cafea) ºi voie bunã multã. Scrisoarea de rãspuns a lui Puºcariu ne portanþi emitenþi a scris cîte un text intro- La agapã a luat parte ºi maiestrul Cara- confirmã respectul deosebit purtat, firesc, ductiv, de lungimi variate, completat, de ce- giale, protopopul Clujului Dr. Elie Dãianu, poeþii ªt. O. Iosif ºi Victor Eftimiu din Bu- lui Caragiale; printre cuvintele ei transpare le mai multe ori, cu cîteva note explicative. emoþia deosebitã pe care i-o produce acest cureºti, artistul Petre Liciu ºi reprezentanþii Este ceea ce face ºi pentru I. L. Caragiale. presei din Regat ºi de la noi. început de corespondenþã, emoþie care se În continuare, poate fi citit integral „do- Toasturi nu s-au ridicat. Au închinat simte în atitudine, în formulãri, dar ºi în sarul Caragiale“ din Arhiva Puºcariu. Pu- numai, în cîteva cuvinte, dl Aurel C. Domºa numãrul mare de corecturi (38), neobiºnuit blicarea se face dupã normele stabilite pen- pentru Caragiale ºi Dr Elie Dãianu pentru de mare faþã de alte concepte de scrisori ale tru întreaga ediþie a corespondenþei primite Liciu. În schimb, neîntrecutul nostru artist lui Puºcariu din aceeaºi perioadã. Impor- de Sextil Puºcariu, cu deosebirea cã, în ceea Liciu a declamat cîteva anecdote, stîrnind tanþa ei stã însã în considerentele ºtiinþifice, ce urmeazã, pentru o mai mare cursivitate mult haz“. mai ales metodologice, pe care le face Puº- a lecturii, nu am marcat corecturile lui Puº- Cf. ºi p. 401-402: „La prînzul ziariºtilor cariu asupra cercetãrii filologice. Nu e lo- cariu din ºapou ºi din bruionul scrisorii sale de la rusticul restaurant Veza, Caragiale n-o cul, aici, al unei analize aplicate, dar cei care de rãspuns, lãsînd doar cele cîteva corecturi fi ºtiind cîtã bucurie ne-a procurat prin sosirea lui între noi. Ce masã vioaie a fost, cerceteazã gîndirea lingvisticã a lui Puºcariu fãcute de Caragiale în textul autograf ºi de ºi ideile novatoare din opera sa, precum ºi cu toatã nota originalã a aglomeraþiei. Toþi Puºcariu cînd a notat varianta româneascã îi savurau vorbele, prea finele-i spirite. Du- „scriitorii mari“ de astãzi vor fi citit sau vor (ºi acestea din urmã aparþinînd, cel mai si- pã ce s-au curmat lungile ovaþii de la sosirea citi cu interes, fãrã îndoialã, rînduri ca: gur ºi firesc, lui Caragiale însuºi). sa, cînd s-a grãmãdit în jurul mesei mulþi- În transcrierea textului francez al lui Ca- mea de faþã, el a þinut urmãtorul discurs, cu Idealul unei cercetãri ar fi ca obiectul ei, ragiale, a rãmas o lecþiune incertã; foto- cel mai grav aer din lume: chiar privit în parte, sã fie ca ciobul de copia acestui document, publicatã alãturi «Domnilor, dacã vã pare bine ºi doriþi oglindã, care, deºi e spart, totuºi ne dã pu- de celelalte, va permite, sperãm, o lecþiune ca sã fiu în mijlocul dvoastre, sã-mi daþi voie tinþa, þinut la o anumitã distanþã ºi subt o mai sigurã a ei. sã mã dezbrac!...» anumitã luminã, sã ne vedem în el tot atât
Vã închipuiþi surpriza ºi hazul. Mulþi de întregi ºi în mijlocul obiectelor încunju- l-au imitat, dezbrãcîndu-se... numai de hai- rãtoare, ca ºi în bucata întreagã a oglinzii. nã, – bineînþeles – ºi dacã simplul prînz a Dar pentru aceasta nouã [filologilor] ne Note fost excelent, e pentru cã mulþi dintre noi lipseºte priceperea ºi numai DVoastrã, scrii- 1. Vezi Sextil Puºcariu, Cãlare pe douã veacuri, am mîncat tocana ºi ciulamaua împreunã cu torii mari, simþiþi, întrebuinþând un cuvânt, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1968, vorbele lui“. toate iþele nevãzute care-l leagã de celelalte p. 248 ºi urm. De la aceeaºi agapã sînt ºi amintirile lui cuvinte ale limbii, toate puterile care-l atrag 2. Cf. idem, Memorii, Editura Minerva, Bucu- Octavian C. Tãslãuanu (vezi Caragiale, în ºi-l resping în anumite împrejurãri. reºti, 1978, p. 217: „[Titu Maiorescu] fu în idem, Spovedanii. Ediþie îngrijitã de Gelu stare sã recunoascã îndatã talentul extra- Voican. Prefaþã de Vasile Netea. Note de ªerban Cioculescu o citeºte chiar cu un ordinar al unui Caragiale ºi Coºbuc, dar era Vasile Netea ºi Gelu Voican, Editura Miner- asemenea interes ºi publicã, în monografia atît de jignit de viaþa dezordonatã ce o va, Bucureºti, 1976, p. 292–293). sa, paragrafe semnificative din aceastã duceau aceºtia, încît s-a opus de a fi aleºi 8. ªi Octavian Goga vorbeºte despre „[...] o car- epistolã10. membri ai Academiei Române“. Coºbuc va te poºtalã cu slova lui minunatã [...]“ (vezi A Mai importante însã decît aceastã ilus- fi, totuºi, ales membru corespondent în murit Caragiale, în Amintiri despre Caragiale. tratã ºi rãspunsul la ea sînt celelalte douã 1900, iar titular, în 1916; Caragiale însã, Antologie ºi prefaþã de ªtefan Cazimir, Edi- texte: cel scris în francezã de mîna lui Ca- abia post-mortem, în 1948. tura Minerva, Bucureºti, 1972, p. 85). ragiale ºi cel în românã, improvizat de 3. În Cãlare..., ed. cit. ºi în Memorii, ed. cit. 9. Celãlalt text al lui Caragiale cãtre Puºcariu acesta ºi notat imediat de Puºcariu; mai im- 4. ªerban Cioculescu aminteºte de „douã foi (singurul cunoscut pînã acum), ulterior ce- lui de faþã, este datat 12. 02. 1912 ºi repre- portante, pentru cã sînt „un fragment de mari de hîrtie“ aflate în posesia sa, în care, „cu duhul sãu meticulos ºi precis, Caragiale zintã „un concept de rãspuns telegrafic scris nuvelã“, cum le defineºte Puºcariu, în care ºi-a însemnat pe recto toate evenimentele ce- direct pe retro al telegramei de felicitare Caragiale ilustreazã „cum ºtiu întoarce fra- lor nouã zile ºi jumãtate [25 august-3 sep- primite“ de I. L. Caragiale de la S. Puºcariu za“ „scriitorii noºtri francezo-români“. Sînt tembrie 1911, cînd a fost plecat din Berlin]: ºi alþii, de la Paris, cînd a împlinit 60 de ani. texte care trebuie sã facã parte din „operele persoanele cu care a petrecut, unde a luat El a fost publicat în I. L. Caragiale, Opere, complete“ ale lui I. L. Caragiale ºi sã fie mesele, cîteva reflecþii, unele de ordin me- VII. Corespondenþã. Ediþie îngrijitã de ªer- luate în seamã de nu puþinii noºtri cunos- teorologic (mai toatã vremea, cãldurã ne- ban Cioculescu, 1942, p. 376 ºi reluat în I. cãtori în profunzime ai lor. Interesante sînt suferitã), altele cu privire la conferinþele aca- L. Caragiale, Opere, IV. Corespondenþã. Edi- ºi alte douã lucruri: mai întîi, faptul cã va- demice“ (vezi ªerban Cioculescu, Viaþa lui þie îmgrijitã de Stancu Ilin, Constantin Hâr- rianta francezã, olografã, a fost „datã“ „în I. L. Caragiale. Caragialiana, Editura Emi- lav. Prefaþã de Eugen Simion, Editura Uni- franþuzeºte“ la rugãmintea lui Puºcariu ºi nescu, Bucureºti, 1977, p. 241). Aici ar pu- vers Enciclopedic, Bucureºti, 2002, p. 433, dupã ce acesta notase, „repede“, improviza- tea exista precizãri ale lui Caragiale despre în- cu note ºi comentarii la p. 1028. Originalul þia româneascã, ºi, al doilea, cã nu urmeazã tîlnirea/întîlnirile cu Puºcariu. Dar, dacã aceste acestui rãspuns nu s-a pãstrat în arhiva file mai existã, nu se ºtie unde sînt rãtãcite. Puºcariu. întru totul textul „dictat“ de Caragiale: tex- (Pentru ajutorul dat în cãutarea lor, mulþu- 10. Originalul se afla, spune ªerban Cioculescu, tul francez nu este o transpunere mot-à- mim în special Dnelor Simona Cioculescu, de în fondul Alexandrina I. L. Caragiale, unde, mot, ci este un fel de rezumat al celui dintîi, la Muzeul Literaturii Române, ºi Maria astãzi, nu a mai fost gãsit. În Viaþa, ed. cit., cu adaptãri, scurtãri ºi variante onomastice Rafailã, de la Biblioteca Academiei Române.) p. 244 este reprodusã partea centralã a scri- semnificative. Desigur, trebuie sã luãm în 5. Vezi mai ales Serbãrile de la Blaj 1911. O pa- sorii (de la „Sânt atâtea lucruri...“ la „anu- seamã ºi producerea oralã a textului tran- ginã din istoria noastrã culturalã. Publicatã de mite împrejurãri“). Dar cu o diferenþã faþã scris de Puºcariu, dupã cum nu trebuie sã Despãrþãmîntul XI. Blaj, al Asociaþiunii, Ti- de ciorna reprodusã acum, ºi anume pentru lãsãm deoparte nici circumstanþele naºterii pografia Seminarului Teologic Gr. Cat., Blaj, aceastã vinã ne lipseºte, în loc de pentru lor: la urma urmei, avem de-a face cu texte 1911, p. 92, 118, 397, 401–402, 450; cf. aceasta nouã ne lipseºte; cîtã vreme nu avem produse ºi scrise, cum aratã Puºcariu, „la ºi p. 411; cf. ºi „Transilvania“, XLII, 1911, nr. ºi exemplarul expediat din care citeazã, nu Viaþa umbra pomilor din Veza, unde era o mare 5-6; Cioculescu, , p. 224-249 ºi urm.; putem fi siguri, dar credem cã avem de-a vezi ºi Mircea Popa, Caragiale ºi ardelenii, în masã ºi multe baterii de vin cu borviz...“... face mai degrabã cu o lecþiune greºitã a lui „Familia românã“, IV, 2002, nr. 2 (13), p. Cioculescu decît cu o modificare fãcutã de 32–38. Puºcariu la transcrierea „pe curat“ a scri- 6. „Excursia mea favoritã este la o cafenea din sorii. strada principalã. La o masã rotundã de marmurã stau un ceas douã ºi privesc pe

16 • APOSTROF DOSAR • Sextil Puºcariu

• Facsimilul conceptului de scrisoare a lui Sextil Puºcariu cãtre I. L. Caragiale

DOSAR Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 17 • Paginile 2 ºi 3 din conceptul de scrisoare a lui Sextil Puºcariu cãtre I. L. Caragiale

18 • APOSTROF DOSAR [Text introductiv dactilografiat de (1.) dorite de mine. Dar, cãutând printre cãrþi, Sextil Puºcariu] mi s-a pãrut totdeauna cã nu gãsesc nimic [Carte poºtalã ilustratã* semnatã Mailick4] ce ar merità sã-þi fure DTale pentru câteva La serbãrile de la Blaj ale Asociaþiu- ceasuri pe Caragiale. Nu crede, Maiestre, nei Transilvane, din august 1911, Cara- Herrn Professor Doktor c-am învârtit fraza aºa, ca sã-þi spun cuvinte giale a fost de o vervã neîntrecutã. Toatã Sextil Puºcariu mãgulitoare: De când am avut astã varã lumea era în jurul lui, în frunte cu Coº- Czernowitz prilejul sã prind o pãrticicã din vâltoarea de buc, Goga, Vlaicu ºi alþi ardeleni de sea- gânduri ce clocotesc în capul acela pe ca- mã. Maestrul presimþea parcã cã peste [ªtampila Poºtei, care oblitereazã un re-l fac atât de frumos, mi-am zis cã DTa, 1 câteva luni va muri ºi cãuta sã dea cân- timbru DEUTSCHE REICH în valoare de 5 la dreptul vorbind, pierzi vremea lui Dum- tecului sãu de lebãdã o strãlucire deose- coroane: Schöneberg 30. 12. [19]11 8-9 nezeu când, în loc sã depeni mai departe 2 bitã. La umbra pomilor din Veza , unde bei Berlin] cugetele, citeºti câte-o carte. era o mare masã ºi multe baterii de vin Acum mi-ai dat însã curaj ºi iatã-þi tri- cu borviz, el povestea, caracterizând pe La mulþi ani! – mit câteva scrieri filologice în care, mo- 6 contemporani cu câteva observaþiuni Caragiale mentan, îmi pare c-am spus cevà . Aº dori prinse din fugã. „Scriitorii noºtri france- ca, rãsfoind una sau alta, sã gãseºti un zo-români? Sã vã spun eu cum ºtiu ei P.S. Aºtept cãrþile promise. punct de plecare pentru întrebãrile de felul întoarce fraza“ ºi ca dintr’un izvor celor ce voiai sã-mi pui. Cu câtã bucurie þi-aº curgea un fragment de nuvelã pe care rãspunde ºi cât de bucuros aº urmà eu cu o improviza atunci. Am scris-o repede ºi întrebãrile! Sânt atâtea lucruri pe care noi l-am rugat sã mi-o dea ºi franþuzeºte, ca (2.) filologii credem cã le-am înþeles dacã am sã se vadã cum a fost gânditã. Am pãs- putut documenta întinderea unui cuvânt în trat cele douã mandate poºtale pe care [Conceptul scrisorii lui Puºcariu timp ºi în spaþiu, dacã l-am urmãrit din lea- le aveam la mine ºi pe dosul cãrora a cãtre Caragiale, ca rãspuns la ilustrata gãn prin toate stadiile lui de dezvoltare, scris Caragiale textul francez, iar eu cel din 30. 12. 1911] în limba literarã ºi în dialecte. Dar mai tot- român. Le reproduc aici în cliºeele alã- deauna facem marea greºealã cã izolãm cu- turate. vântul, îl rupem din organismul întreg, din Planul nostru de a purta o corespon- Iubite Mãiestre5, limbã, ºi îl punem astfel subt microscop. denþã despre chestiuni de limbã, pentru Desigur cã din punct de vedere metodic care avea un deosebit interes ºi un re- Carta DTale postalã m-a bucurat atât de acest fel de a studià este inevitabil ºi el ne marcabil simþ, nu s’a realizat din neno- mult, încât, de bucurie, erà sã uit ruºinea. ajutã sã vedem mai lãmurit; dar nu este rocire. Am pãstrat numai ciorna primei Sã nu crezi însã cã nu m-am gândit de mul- mai puþin adevãrat cã scoþând pãrticica din mele scrisori ce i-am adresat. Carta lui te ori sã-þi trimit cãrþile promise. În minte întreg am rupt firele de legãturã, fãrã care poºtalã a dispãrut din arhiva mea3. am ticluit chiar câteva scrisori cu care sã fac nu se poate imaginà priceperea întreagã a începutul unei corespondenþe atât de mult ei. Idealul unei cercetãri ar fi ca obiectul ei, chiar privit în parte, sã fie ca ciobul de *. Vezi p. 3 din acest numãr al revistei Apostrof. 

• Textul „fragmentului de nuvelã“ improvizat de Caragiale ºi notat de mîna lui Sextil Puºcariu.

DOSAR Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 19 • Textul francez scris de Caragiale pe dosul unui mandat poºtal Külföldi érkezésének bejelentését igazoló szelvény. oglindã, care, deºi e spart, totuºi ne dã pu- dorinþã de izbânzi sau de succese vremel- Note tinþa, þinut la o anumitã distanþã ºi subt o nice în aºà numitul high life, în bãtrâna 1. Peste zece luni, la 22 iunie 1912. Iatã ce scrie anumitã luminã, sã ne vedem în el tot atât casã boiereascã de la Brotocãneºti. Victor Eftimiu despre aceeaºi întîlnire: „Avea de întregi ºi în mijlocul obiectelor încunju- ceva profetic, fantastic, fantomatic în noaptea rãtoare, ca ºi în bucata întreagã a oglinzii. viat • era • lu unchiu-su aceea de varã, la Blaj, cînd tãceam cu toþii ºi Dar pentru aceasta nouã ne lipseºte price- numai el vorbea, cu ochii duºi departe ºi cu perea ºi numai DVoastrã, scriitorii mari, fruntea îngînduratã“ (La moartea lui Cara- simþiþi, întrebuinþând un cuvânt, toate iþele giale, în Amintiri despre Caragiale, ed. cit., p. nevãzute care-l leagã de celelalte cuvinte ale (4.) 66). limbii, toate puterile care-l atrag ºi-l resping 2. Azi, cartier al Blajului. Scrisoarea lui Caragiale, imitând stilul în anumite împrejurãri. 3. Ea existã, totuºi, în arhiva de la Institutul francezo-român al noveliºtilor noºtri Cât de fericit ar fi „dascãlul“, precum îi nostru. moderni. Blaj August 1911. ziceai în glumã la Blaj, dacã Maiestrul ar 4. Alfred Mailick (1869-1946), cunoscut pictor [Text olograf Puºcariu, deasupra scrisului vreà sã completeze, prin înþelegerea sa ex- de peisaje ºi animale ºi ilustrator german, cu lui Caragiale.] traordinarã, cunoºtinþele câºtigate la micro- studii la Dresda, renumit în epocã mai ales scop! El nu aºteaptã decât începutul sau o prin ilustratele semnate de el; cea de faþã, [Textul francez scris de Caragiale pe trimisã de Caragiale lui Puºcariu, este spe- nouã încurajare. Pânã atuncea îþi doreºte dosul unui mandat poºtal Külföldi cificã lui Mailick: un peisaj de iarnã cu soarele din inimã, Dumitale ºi familiei DTale, Sfin- érkezésének bejelentését igazoló apunînd în planul îndepãrtat, cu pini înalþi ºi te Sãrbãtori în pace ºi toate cele bune în szelvény:] brazi mai mãrunþi acoperiþi de zãpadã, cu un anul nou. unic personaj uman în centrul pãrþii de jos, Jeune et joli garçon, élégant sans façon, înaintînd cu un brãduþ de Crãciun în braþe; Cernãuþi 4/I 1912 S.[extil] P.[uºcariu] très brun sous son panama éclatant sous les în planul de jos apare un iepuraº, iar sus, în rayons du soleil du Midi; de plus, pos- dreapta, urarea Fröhliche Weihnachten. sédant de par son Oncle Michel le Borgne, 5. Formula este curentã în epocã: aºa i se (3.) qui, après la mort du vieux Pronaroil [?] adreseazã lui Caragiale ºi Iuliu Maniu (vezi avait pris soin de l’éducation du petit ga- Cioculescu, Viaþa, ed. cit., p. 234). 6. Între ele, se afla, cu siguranþã, Etymologisches [Textul („fragment de nuvelã“ improvizat min, Jean vivait sans aucun désir de triom- Wörterbuch der rumänischen Sprachen, I. La- de Caragiale), aºa cum l-a notat Puºcariu phe, de succès mondain, dans son vieux teinisches Element, Karl Winter, Heidelberg, pe dosul unui formular COUPON CUPON chateau [sic], de Roqueroche. 1905; poate ºi Studii istroromâne, vol. I. Tex- ºi EMPFANGSSCHEIN ADEVERINÞà DE te, Bucureºti, 1906, poate Zur Rekonstruktion PRIMIRE a 80 de coroane] disposant
des Urrumänisch, Berlin, 1910, poate unele dintre Studii[le] ºi notiþe[le] filologice sau Tânãr ºi frumos bãiat, miºcându-se ca o fasciculele apãrute pînã atunci din Dicþiona- trestie verde ºi plinã de sevã la suflarea rul limbii române (1906, 1907, 1908, 1909, vântului din amurg; tare smolit, mai cu 1910: a–bãrbura). seama din pricina pãlãrii [sic] lui de Pana- mà pe care o purtà într’un peº subt razele strãlucitoare ale Bãrãganului; ºi pe urmã, stãpânind, mulþumitã moºu-sãu, rãpo- satul boier, cuconul Mihalache Romaºca- nul, care, dupã moartea bãtrânului Cãlãrã- ºanu, luase subt îngrijirea-i pãrinteascã creºterea ºtrengãrelului, Miticã trãia, fãrã

20 • APOSTROF nalizate, «pactul autobiografic» se anuleazã blestem ca singurul nostru mare filosof sã fi de la sine din moment ce paginile de faþã fost ºi… un sofist. sunt scrise despre ºi pentru alþii“). Însemnã- rile diaristice fixeazã, în laconismul lor, fap- La fel, Nichita Stãnescu („Nichita a fost te, gesturi, cuvinte, memorabile sau ano- probabil cea mai neaºteptatã ºi mare degra- dine, reliefând, înainte de toate, o prezenþã dare din literatura ivitã prin 1960. Alcoolul de inconfundabilã turnurã eticã, un om, ºi turcirea“), Nicolae Breban („vorbeºte clar cum scrie Ioana Pârvulescu, „fãrã ascun- de paranoia lui, dar e simplu ºi nu lipsit de ziºuri, frumos ºi curat“, care ºi-a asumat patetism“), Mircea Dinescu (care „riscã sã „vocaþia ºi, mai ales, vitejia, luciditãþii ºi a devinã un fel de Pãunescu, mai palid doar adevãrului“. Din notaþiile sumare ºi lim- în mãsura în care ºi momentul istoric e mai pezi ale jurnalului se desprinde grija faþã de îngãduitor cu oamenii“) sau Marin Preda, ceilalþi, simþul responsabilitãþii pentru cei surprins într-o portretizare acidã: care se aflau în preajma suferinþei, precum ºi vocaþia solidaritãþii, mãrturisitã, de alt- Niciodatã nu l-am „simþit pe Marin Preda“. fel, într-o însemnare: „În afarã de întâlni- Nu mi se pãrea deloc þãran, ci mai curând rea cu V., sensul existenþei mele acesta a tipul de periferie ajuns prea devreme în cen- tru. Mahalagiu sau mitocan, dar fãrã vervã, Restabilirea binelui fost: înfruntarea cu un sistem totalitar, un nici pitoresc. Deºi felul cum stãtea la masã microfon, solidaritatea cu purtãtorii de cul- era epocal. Numai doi oameni mi-a fost dat Iulian Boldea turã ce se cereau salvaþi, încãierarea coti- sã vãd mâncând astfel – hulpav ºi indecent – dianã cu cãlãii ascunºi în cutele utopiei“. ªeicaru ºi cu el. URNAL ESENÞIAL (Editura O galerie amplã de portrete, cu desenul JHumanitas, 2011) res- riguros conturat, se perindã în paginile Jur- Traseul sinuos, „dilematic“ al lui Andrei tituie, într-o configuraþie nalului esenþial; oameni de toate soiurile, Pleºu e ºi el radiografiat, cu impecabil simþ exemplarã, impecabil cris- indivizi amestecaþi, unii de rarã calitate ºi al nuanþei sufleteºti, diarista sesizând o anu- talizatã în fragmentarismul distincþie, alþii de extracþie moralã joasã, me duplicitate discursivã a filosofului: alcãtuirii sale, fizionomia scrutaþi deopotrivã cu luciditate ºi rigoare uneia dintre vocile de cea a observaþiei. Nu lipsesc din jurnal nici ac- la Ministerul Culturii, alt om: gata sã criti- mai clarã distincþie ale exi- centele de dezamãgire în faþa unor compor- ce ca Paleologu, public, Frontul. ªi din nou lului românesc: Monica tamente neaºteptate, a unor meandre atitu- „de-dramatizând“ – de fapt minimalizând Lovinescu. Volumul, în- dinale sau a unor conduite surprinzãtoare: tactica neocomunistã a Frontului – la deju- grijit de Cristina Cioabã ºi prefaþat de nul de la Capºa, cu Hãulicã. ªi, în sfârºit, la Ioana Pârvulescu, reuneºte o selecþie, reali- A trebuit sã ajung pânã la aceºti ani tardivi – cinã la el ºi Catrinel acasã, înfruntându-se de zatã cu rigoare ºi discernãmânt, din cele în secol ºi pentru mine – ca sã-mi dau seama data asta serios – pânã la limita rupturii cu Liiceanu – pe aceeaºi temã. ºase jurnale ale Monicãi Lovinescu apãru- cã nici în prieteniile cu scriitorii ne-amatori te anterior. Însemnãrile, datate 1981-2000 n-am cãzut mai bine; de când ne-am despãr- Jurnalul Monicãi Lovinescu are, cum subli- (fãrã anul 1989), fixeazã itinerarul unui þit de un Þepeneag sau un Goma mã tot în- nia, într-un comentariu, Gheorghe Grigur- destin dãruit neuitãrii ºi binelui, jalonând treb cum de-am putut avea cu ei relaþii atât de intens amicale? Ca tata cu Camil, Ion Bar- cu, „meritul de-a ridica draperiile uitãrii, totodatã etape importante ale unei istorii bu ºi – redescopãr cu uimire – chiar Pom- compromisului, complicitãþii de pe chipu- demonizate. Ioana Pârvulescu subliniazã, piliu Constantinescu, la început. rile unui numãr de contemporani ai noºtri. cu limpezime, în însemnãrile preliminare Îi putem privi în continuare prin ochii cele- intitulate Monica Lovinescu, rolul ºi rostul Accentele etice pe care jurnalul le plaseazã brei diariste, convinºi fiind, în marea majo- unui astfel de jurnal esenþializat, în care asupra caracterelor ºi comportamentelor ritate a cazurilor, cã nu ne înºelãm“. trãirile sunt decantate, notaþiile sublimate sunt nete ºi lipsite de echivoc. Ambiguita- E vorba, mai ales, de un text ce docu- într-o expresie adesea minimalã, albã, deli- tea, jocul imprevizibil al nuanþelor, graþia menteazã, prin resursele unei obiectivãri berat neutrã: iresponsabilã a semitonurilor sunt, aºadar, programatice, asupra unui destin sfâºiat excluse din notaþiile Monicãi Lovinescu. Se întâmplã uneori sã nu reciteºti o operã între revoltã ºi dor, între rechizitoriul ne- Soljeniþîn, de pildã, e examinat din unghiul concesiv ºi alean. ªi asta cu atât mai mult clasicã decât atunci când apare într-o nouã unei admiraþii totale: traducere ºi sã constaþi, din nou, cât de cu cât eul subiectiv e permanent exilat din importantã e cartea pe care o uitaseºi în raft, cutele textului, chiar dacã se întrezãresc aici ºi ce bucurie este s-o reiei. Aceastã „nouã Soljeniþîn la Televiziune. Pivot s-a dus la el dramele ºi neliniºtile celei care retrãieºte, traducere“ este, în cazul de faþã, concentra- ºi l-a filmat în Vermont. Soljeniþîn a întine- iar ºi iar, moartea mamei în temniþele co- rea celor ºase jurnale ale Monicãi Lovinescu rit. Toatã lumina lui Dumnezeu ºi a spotu- rilor e asupra lui: e magnific de certitudine, muniste, cu un sentiment copleºitor de într-unul singur. Impresia la a doua lecturã culpã, de remuºcare, de neputinþã. Imre este chiar mai puternicã decât la prima, pen- mãsurã, rigoare, concreteþe. A scos un pam- flet împotriva „pluraliºtilor“ (termenul nu Tóth definea cu acurateþe destinul exem- tru cã aceea era ruptã, separatã, de la un vo- plar al Monicãi Lovinescu ºi al lui Virgil lum la altul, de intervale lungi de timp, pe mi se pare prea fericit). Dar mâinile lui sunt când aceasta este adunatã ºi feritã de redun- nevocative, albe ºi întemeiate. Mã întreb da- Ierunca, observând cã ei nu sunt nimic alt- danþe. Monica Lovinescu a fost dintre oa- cã mai existã vreo altã prezenþã în secol ca- ceva decât „doi oameni restabilind «bine- menii privilegiaþi care au putut ajuta ºi ale re sã ne emoþioneze atât, pe V. ºi pe mine. le» împotriva unui întreg stat organizând cãror cuvinte se transformã în fapte. A sal- rãul“. În acest sens, Jurnalul esenþial este vat vieþi, ºi prea puþini mai par sã-ºi amin- În acelaºi timp, diarista înregistreazã, în o mãrturie netrucatã, de o liminarã since- teascã de asta. A ocrotit, a vegheat, a ridicat registru interogativ-ironic, demisiile sau ritate, a acestei restabiliri treptate, cotidie- zid de cuvinte în jurul celor care protestau, abandonurile morale ale unora sau altora, ne, neconcesive, radicale, a binelui, în faþa a cãutat cãile cele mai eficiente de luptã abandonuri notate cu promptitudine ºi lu- unei Istorii alienate ºi dogmatice care îl dreaptã. Dacã n-aº ºti cã se temea de vorbe ciditate scepticã, dar ºi cu amãrãciune. desfiinþeazã. mari, aº spune cã a fost, în felul ei, o eroinã, Constantin Noica e perceput, de exemplu,
a þinut piept, alãturi de Virgil Ierunca ºi de prin grila est-eticii, remarcându-se atât alþi doi-trei, unui întreg sistem represiv, aºa anvergura staturii sale filosofice, cât ºi ne- cum, pe vremuri, câþiva oameni apãrau o cetate împotriva unei întregi armate, creând ajunsurile unei conduite sofiste: impresia cã sunt ºi ei o armatã. Orice ar fi spus ºi fãcut sofistul din el (ºi în E drept, Jurnalul esenþial apare într-o epocã ultima vreme era pe o pantã alunecoasã), în care miza est-eticii pe care a promovat-o pierderea e imensã; cum sã crezi cã în penu- ria spiritualã de azi s-ar mai putea ivi un per- Monica Lovinescu pare sã fi cãzut, din sonaj de dimensiunile lui? Ar trebui sã-mi diverse motive, în desuetudine. „Cuvântul- amintesc emoþia mea când l-am întâlnit pri- înainte“ subliniazã rosturile ºi însemnãta- ma oarã. Dar încã de atunci ne-a ºi decepþio- tea nevoii de obiectivare, imperativele de- nat (sã-l lãsãm pe Eliade sã vinã în þarã, sã taºãrii de tribulaþiile eului („Chiar dacã nu repetãm greºeala intelectualilor care n-au jurnalul meu […] are ºi alunecãri perso- colaborat în epoca fanariotã etc. etc.). Ce

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 21 personalitãþii sale, stãruie dedesubtul curen- germanã reface cronologia fascinaþiei scrii- WOLF VON AICHELBURG tului, care este o creaþie colectivã, cu o nuan- torilor germani faþã de cultura creatã în þã de dialecticã istoricã generalã, ºi stã în- acest spaþiu. Wolf von Aichelburg face din Constantina Raveca Buleu tr-un raport trecãtor cu acest ideal. Curentul descoperirea Eladei de cãtre Johann Joa- nu formeazã personalitatea artistului, ci co- chim Winckelmann o „clipã istoricã“ ºi dez- NTR-O SCRISOARE din 3 respunde, la un moment dat, cerinþelor in- strinseci ale personalitãþii în evoluþie. voltã, în trena mitologiei antice greceºti, Înoiembrie 1945, adre- o cvasimitologie centratã pe povestea de satã lui I. Negoiþescu, Ra- Mefienþa faþã de categorii ºi etichete în artã, succes a istoricului de secol XVIII, discursul du Stanca vorbeºte des- autorului insistând literaturizant pe scena- dublatã de accentul pus pe valoarea per- pre exerciþiile lirice ale lui riul anonimului care ajunge o autoritate: sonalitãþii creatoare, dã tonul elegantei elu- Wolf von Aichelburg, pier- „Ca o baghetã magicã, tot carnavalul anti- dãri din Despre postmodernism, text din 1994, dute însã pentru posteri- chitãþii galante se spulberã, fãcând loc cla- unde Aichelburg susþine cã „singurul drum tate. Recuperate sunt însã sicismului umanist, idealului auster ºi lu- de evaluare justã a postmodernismului rã- scrierile sale eseistice, stu- minos al perfecþiunii eline. Winckelmann mâne iar întrebarea despre potenþialul crea- diile ºi cronicile publicate cucereºte lumea prin exclusivitate, prin en- torului individual“. Propensiunea autoru- iniþial în Revista Fundaþiilor Regale, în tuziasm“. Subiecþii consecutivi ai farmecu- lui cãtre investigaþia genealogicã se vede Revista Cercului Literar de la Sibiu ºi în lui mediteranean sunt Goethe, care, mai ºi în Drama psihologicã ºi drama voluntaris- Secolul 20, precum ºi minieseurile muzica- ales în Roma, a gãsit „identitatea cu sine tã le din revista Transilvania a anilor 1975- , unde scurta istorie a evoluþiei artei fur- însuºi“, Hölderlin, „cel mai mare «Elin» de 1976, adunate în volumul Criza sufletului nizeazã backgroundul pentru tabloul clinic rasã germanicã“, August von Platen, pre- modern în poezie ºi alte scrieri româneºti, apã- al artei dramatice germane, conturat meti- cum ºi Rohde ºi Bachofen, esenþiali pentru rut la Editura Eikon în 2010 ºi îngrijit de culos, începând cu etimologia ºi terminând evoluþia intelectualã a lui Nietzsche, „figu- Ioan Milea ºi Dan Damaschin, cel din ur- cu specificitatea celor douã tipuri de dramã. ra-cheie a mediteraneismului german din mã semnând ºi prefaþa. Plimbarea teoreticã a autorului prin teoria secolul trecut ºi punte spre epoca noastrã“, Prezenþã mai degrabã tãcutã, dar ade- genurilor literare continuã în aceiaºi ter- cel care considera în 1869 cã „antichitatea rentã la spiritul cerchist, Wolf von Aichel- meni metodologici în Despre nuvela ger- greacã idealã este, poate, doar cea mai fru- burg publicã sporadic în Revista Cercului manã contemporanã, demersul prim de cla- moasã floare a dorului sudic german“. De- Literar sub pseudonimul Toma Ralet, însã rificare terminologicã ºi istoricã fiind urmat venitã „superficial-decorativã“ în epoca rea- structura sa renascentistã, în care scriitorul de radiografierea creaþiei nuvelistice a lui lismului burghez, imaginea Mediteranei este dublat de artistul plastic, de compo- Paul Ernst, Wilhelm von Scholz, Will este revitalizatã în creaþia lui Carl Spitteler, zitor ºi mai ales de teoreticianul obstinat, Vesper, Rudolf Georg Binding, Wilhelm în muzica lui Carl Orff sau în lirica ºi pro- imprimã accente mefiente la o integrare Schäfer ºi Werner Bergengruen. La capãtul gramul lui Stefan George, „cel mai mare totalã în programul acestei grupãri. Astfel, acestor studii de caz din 1943, Wolf von profet ºi propovãduitor geniu mediteranean estetul mãrturisit admite ºi alte criterii de Aichelburg apreciazã cã renaºterea artei nu- din secolul nostru“. valorizare a culturii ºi a existenþei, anali- velistice în Germania nu este un fenomen Eseurile ºi studiile publicate de Aichel- zeazã bibliografia þinând seama de biogra- întâmplãtor, ci se aflã într-un strâns raport burg în Revista Fundaþiilor Regale demon- fie ºi literatura privind interdisciplinar spre de condiþionare cu manifestãrile conºtiinþei streazã o extraordinarã receptivitate la eve- alte ºtiinþe, demonstrând constant o her- destinului poporului german. nimentele culturale europene, multe dintre meneuticã rafinatã, un limbaj extrem de Precedat în volum de O revizuire a valo- ele fiind ecouri imediate (precum Aero-fu- plastic ºi o capacitate aparte de a jongla rilor poetice franceze, eseu entuziast centrat turismul lui Marinetti). Aproape trei dece- cu elementele unui orizont cultural vast. pe Introduction à la poésie française (Thierry nii mai târziu, aceeaºi atitudine transpare Maulnier), studiul Criza sufletului modern Obsesivã, ideea destinului ideal al Poe- în Teatrul „sãrac“ al lui Grotowski, adevãratã în poezie depãºeºte vechea dihotomie tra- ziei ºi, extensiv, al Artei jaloneazã studiile lecþie despre teatrul experimental cunoscut diþie-modernism ºi, pentru a ajunge la un ºi eseurile grupate în prima secþiune a cãr- sub denumirea de „Labor“. þii, Culturã, artã ºi literaturã. Primul dintre diagnostic, opereazã o arheologie a vocaþiei poetice, la capãtul cãreia incapacitatea poe- Secþiunea secundã a volumului adunã acestea, Aero-futurismul lui Marinetti, sub eseurile ºi cronicile literare dedicate unor impulsul tentativei lui Marinetti de a resus- tului de a face elogiul creaþiei echivaleazã cu un hybris ºi semnalizeazã criza sufletului scriitori de limbã germanã, primele patru cita un curent pe cale de dispariþie prin pro- ocupându-se de opera lui Hölderlin ºi de movarea termenului de „aero-futurism“ în liric modern. Ajuns în acest punct, teoreti- cianul recomandã experimentarea crizei ºi complexul ei raport cu nebunia. În aceste cadrul unui recital susþinut la Teatrul Mu- eseuri, autorul etaleazã un impresionant nicipal din Bologna, investigheazã rapor- regãsirea drumului spre esenþa poeziei, re- ferinþa supremã a acestei cãi regale fiind arsenal ºtiinþific, investigaþia psihiatricã, turile dintre o miºcare culturalã (futuris- teoriile culturale ºi hermeneutica literarã mul) ºi purtãtorii ei, dinamica divergentã a Rainer Maria Rilke. Reflecþia asupra destinului metafizic al intrând în dialectica dintre viaþã ºi poezie. curentelor care sfârºesc în „eternitatea cla- În viziunea lui Wolf von Aichelburg, desti- sificãrii“ ºi a reprezentanþilor lor, tot mai Poeziei cunoaºte în Despre preþiozitate în nul uman se confundã mereu cu cel poe- preocupaþi de formarea propriilor perso- poezie o dezvoltare „materialã“, centrul de tic/artistic, eseurile Paul Ernst ºi renaºterea nalitãþi creatoare ºi tot mai distanþaþi de greutate al dezbaterii mutându-se de pe tragediei în Germania sau Franz Grillparzer, liniile directoare ale curentului artistic de idealitatea orficã a poeziei pe evoluþia sa o întrupare a vechiului spirit austriac demon- origine. Inerþial etichetat drept futurist, formalã. Dacã în Criza sufletului modern în Giorgio de Chirico ilustreazã perfect acest poezie autorul considerã cã „modernismele strând acest lucru. Autorul oferã o perspec- proces de evoluþie personalistã, în vreme ce indicã o crizã tehnicã a materialului artei“, tivã interesantã asupra puterii charismatice Marinetti rãmâne captivul curentului lan- în acest eseu, el vede în preþiozitate „sem- a lui Stefan George, atât în eseul dedicat sat în tinereþe. nul unei oboseli“, deoarece „cultul frumo- relaþiei dintre maestru ºi cenaclu (Stefan sului este fermentul de descompunere a George în lumina discuþiilor critice), cât ºi în Patosul generaþiei – apreciazã Wolf von impulsului creator“. Publicat în 1970, do- cel concentrat pe dependenþa ideologicã a Aichelburg – [...] nu trebuie confundat cu uãzeci ºi cinci de ani dupã Despre preþiozi- lui Friedrich Gundolf (Un maestru al criti- idealul artistic al unui creator. Idealul, cheia tate în poezie, Mitul Mediteranei în cultura cii estetice). În Rilke, cel care ºtie cã „totul

„Aventurierii politicii româneºti“ zã „personalitãþi energetice“, „aristocraþi“, sublimã la grotescul ideologic din jur. Tre- (Urmare din p. 9) fiinþe superioare, emergenþa lor semãnând buie sã recunoaºtem cã Breban rãmâne se- diamantului eliberat de zgurã. O nuanþã niorial ºi impecabil de fiecare datã când mea dejismului ºi a ceauºismului (trãim, autobiograficã, perfect întemeiatã, irizeazã enunþã aceastã dihotomie: de pildã, nu azi, consecinþele lor!), scrutarea, dincolo de concepþia lui Breban de la acest nivel, miza trebuie uitat faptul cã Istoria dramaticã a percepþia intelectualã dezgustat-grotescã, a mare a ideii fiind aceea de a demonstra – prezentului s-a zãmislit când împotriva au- coruptocraþiei de acum ºi a stratificãrilor ceea ce romancierul a mai fãcut... – cã ge- torului se trãgea cu tunul, pe motivul or- sociale ºi identitare pe care le-a generat. neraþia din care face el însuºi parte (Nichita chestratei acuze de colaborare cu Securi- Însã, nu aº putea încheia fãrã sã remarc o Stãnescu, Matei Cãlinescu etc.) a transfor- tatea. Niciun rãspuns în volum, nimic altã idee axialã a cãrþii: aceea potrivit cãreia mat literatura într-un asemenea mediu ger- insidios, revanºard sau resentimentar: doar atât momentele de „nemãsurã“ ale istoriei minativ de excelenþe, prin intermediul pro- idei ºi fapte, nu psihologie. Jos pãlãria! autohtone, cât ºi cele de dictaturã generea- movãrii esteticului ca replicã alternativã

22 • APOSTROF e sã preamãreºti“, Wolf von Aichelburg ve- timpurii, iar în Evul Mediu, existenþa unor ai Clujului. Astfel, în anul 1525, Antal Dezsø, de modelul, realizarea destinului ideal al aºezãminte ospitaliere într-o localitate arãta un nobil din satul Mera de lângã Cluj, ºi-a poetului prin abstragerea de la contingent nivelul de organizare ºi gradul de urbanizare donat întreaga avere; în jurul anului 1557, dupã ce a înfruntat timpul faustic ºi dis- al acesteia.. Gergely Fodor, fost jude al oraºului, a fãcut tructivitatea acestuia. El este „poetul exis- Aºezãmintele ospitaliere au fost înfiinþate o donaþie consistentã în favoarea aºezã- tenþei pure“ ºi al „inexprimabilului“, me- de episcopi, mãnãstiri, oraºe sau de potentaþi. mântului. ritând toatã admiraþia comentatorului sãu. În Evul Mediu, persoanele care se ocupau de Volumul conþine doar o parte a arhivei Mai puþin substanþialã, partea a treia a aceste instituþii – întreþineau clãdirile, supor- acestei instituþii, care existã de aproape ºase volumului, rezervatã evocãrilor unor scrii- tau costurile de funcþionare ºi îngrijeau per- secole ºi jumãtate. Textul publicat nu este o soanele nevoiaºe – s-au organizat în confrerii, lecturã uºoarã sau plãcutã: sunt însemnãrile tori români, este compensatã de excelente- care, de multe ori, susþineau ºi câte un altar al ºi dãrile de seamã ale celor 10 intendenþi ai le traduceri ale lui Wolf von Aichelburg din bisericii parohiale din localitate sau al biseri- azilului-spital care au activat în prima jumã- creaþia unor scriitori, precum Mihai Emines- cii aºezãmântului. La Cluj, în anul 1368 este tate a secolului al XVII-lea, în timpul când cu, Lucian Blaga (ale cãrui „tãceri“ sunt re- amintitã existenþa confreriei Sfânta Ecaterina aºezãmântul a funcþionat ca instituþie a ora- memorate în O plimbare cu Blaga), George ºi a altarului ei în biserica Sfântul Mihail. ºului liber Cluj. Cãrþile de socoteli au fost Bacovia sau Vasile Voiculescu. Liricitatea La sfârºitul Evului Mediu sau la începutul scrise în limba maghiarã ºi sunt presãrate cu unor fragmente din aceastã secþiune este epocii moderne, cele mai multe dintre ace- multe cuvinte, expresii sau fraze în limba înlocuitã de tonalitãþile pedagogice din Ese- ste aºezãminte filantropice au trecut în subor- latinã. Acest limbaj este folosit ºi de inten- urile muzicale, adevãrate lecþii despre „cea dinea administraþiilor orãºeneºti ºi au servit denþii al cãror nume aratã cã au fost saºi: mai evazivã ºi impalpabilã dintre arte“, ca instituþii sociale sau spitale. Georg Alczner ºi Andrea Kirschner. adevãrat spectacol erudit, joc lejer cu mito- În România, studierea aºezãmintelor ospi- Volumul este deosebit de interesant ca logie, istorie, literaturã, ºtiinþã ºi artã, sensi- taliere este practic la început. Au fost publi- sursã istoriograficã, atât pentru aspectele eco- bil pe alocuri, dar ºi deconstructiv acolo cate, de exemplu, informaþii despre aºezã- nomice (de exemplu, variaþia preþurilor unor unde se confruntã cu idei preconcepute ºi minte de binefacere, aziluri ºi spitale din produse în timp, contravaloarea serviciilor, cliºee. Bucureºtiul secolelor XVIII ºi XIX, dar pânã nu salariile zilerilor), cât ºi din punctul de vede-
demult despre instituþiile similare din oraºele re al vieþii cotidiene din Clujul acelei epoci. transilvane au apãrut doar câteva studii. Pot fi urmãrite veniturile aºezãmântului din În anul 2002, la Cluj, a luat fiinþã o echi- care era suportatã activitatea filantropicã, se pã de cercetare – formatã din Enikø Rüsz- poate forma o idee despre nivelul venituri- Fogarasi, Tünde Mária Márton, Ágnes Flóra, lor ºi cheltuielilor legate de administrarea O contribuþie Júlia Derzsi, László Pakó ºi Ágnes Mihály – unor proprietãþi în secolul al XVII-lea. care ºi-a propus ca obiectiv publicarea ºi cer- Volumul este întregit de o prefaþã semnatã valoroasã la istoria cetarea surselor istorice referitoare la viaþa de doamna Enikø Rüsz-Fogarasi, cadru uni- aºezãmintelor ospitaliere din Transilvania. versitar al Facultãþii de Istorie ºi Filosofie a vieþii urbane Drept rezultat al muncii lor, în anul 2006, a Universitãþii „Babeº-Bolyai“. Bazându-ne pe vãzut lumina tiparului volumul intitulat A acest studiu, putem reda urmãtoarea scurtã din Transilvania Szentlélek ispotály számadáskönyvei 1601-1650 istorie a acestui aºezãmânt ospitalier. [Cãrþile de socoteli ale aºezãmântului ospita- În numele azilului-spital întâlnim nume- Lukács József lier Sfântul Duh din Cluj din anii 1601- le patroanei lui, Sfânta Elisabeta (1207- 1650] (surse istorice publicate de Tünde 1231). A fost fiica regelui Andrei al II-lea al n Evul Mediu au existat Mária Márton ºi Ágnes Mihály, volum redac- Ungariei ºi a reginei Gertrudis de Merania; Îinstituþii de asistenþã socia- tat ºi indice de Ágnes Flóra, studiu intro- era sora regelui Béla al IV-lea al Ungariei; a lã care în sursele documenta- ductiv de Enikø Rüsz-Fogarasi, Budapest, devenit soþia marchizului de Turingia; a re ºi narative ale vremii erau 2006), iar în anul 2010, la Budapesta, la murit în 1231 ºi a fost sanctificatã de papa amintite drept xenodocheion Editura L’Harmattan, a apãrut urmãtorul Grigore al IX-lea în 1235. Sfânta Elisabeta, (gr.), xenodocium, hospitale volum, publicat de Ágnes Flóra, Tünde Mária care în anul 1222 a înfiinþat un orfelinat, în pietatis, refrigerium paupe- Márton ºi Ágnes Mihály, intitulat A Szent 1224 un spital cu 28 de paturi, iar în timpul rum (lat.), Spittel (germ.), Erzsébet ispotály számadáskönyvei 1601-1650 foametei din 1225 a hrãnit din rezervele ispotály (magh.), în care erau [Cãrþile de socoteli ale aºezãmântului ospita- cetãþii de la Wartburg 900 de sãraci, a fost o ajutate persoanele aflate în lier Sfânta Elisabeta, 1601-1650], cu un stu- sfântã al cãrei nume apare deseori în nume- dificultate. Aceste instituþii puteau fi atât pu- diu introductiv de Enikø Rüsz-Fogarasi ºi un le aºezãmintelor de binefacere. blice, cât ºi private ºi s-au nãscut din senti- rezumat în limba englezã de Ágnes Flóra. Data întemeierii aºezãmântului ospita- mentul de milã ºi din dorinþa de a ajuta a creº- Din informaþiile cunoscute mai demult lier Sfânta Elisabeta de la Cluj nu este cunos- tinilor. Aceste aºezãminte constituiau soluþiile din istoria oraºului Cluj era ºtiut faptul cã cutã. Prima datã este pomenit în scris în anul gãsite de bisericã, de autoritãþile laice ºi de aici, încã din secolul al XIV-lea, au existat 1366, când regele Ludovic cel Mare i-a donat persoanele private la problemele sociale grave. trei aziluri-spital: Sfânta Elisabeta, Sfântul o moarã. Prima etapã a istoriei instituþiei înte- Întrucât în literatura românã de specialita- Duh ºi Sfântul Iov. Cercetãrile recente au meiate ºi susþinute în cadrul bisericii s-a te de cele mai multe ori este folosit termenul adus noi informaþii despre acestea. încheiat la începutul secolului al XVI-lea, când de spital când vine vorba de aceste instituþii Dintre cele trei aºezãminte ospitaliere din a trecut sub administraþie orãºeneascã. filantropice, se cuvine sã precizãm cã nu este Cluj, cea mai scurtã existenþã a avut spitalul A doua etapã a istoriei aºezãmântului cu- vorba doar de instituþii curative, cum înþele- Sfântul Iov, în care au fost trataþi suferinzii prinde epoca administraþiei orãºeneºti. Aceas- gem în zilele noastre termenul de spital, ci des- de boli contagioase. Din datele aflate prin tã etapã se întinde ºi dupã anul 1668, când pre instituþii de asistenþã socialã ºi de îngrijire cercetarea arhivei s-a putut afla cã azilul-spi- Clujul pierde statutul de oraº liber regal. Între în care erau ajutaþi sãracii localitãþii, peregrini tal Sfântul Duh a funcþionat de la sfârºitul 1718 ºi 1768 urmeazã o etapã intermediarã bolnavi, tineri studioºi, studenþi sau calfe aflaþi secolului al XV-lea pânã la sfârºitul secolului lungã, când, în cadrul procesului de recato- în cãlãtorii, persoane cu dizabilitãþi înnãscute al XVII-lea, a avut un venit de 150-200 de flo- licizare a oraºului, administraþia orãºeneascã sau dobândite pe parcursul vieþii, persoane eli- rini ºi în el erau îngrijite între 3 ºi 12 per- ºi biserica romano-catolicã s-au luptat pentru berate din prizonierat, orfani ºi bãtrâni. De soane. aceastã instituþie. exemplu, nevoia unor astfel de aºezãminte fi- Existenþa aºezãmântului ospitalier Sfânta A treia etapã, cea dintre 1768 ºi pânã la lantropice a dus la înfiinþarea Ordinului Cava- Elisabeta a putut fi documentatã încã de la etatizarea din 1948, este cea a restauraþiei ca- tolice. Atunci aºezãmântul Sfânta Elisabeta lerilor Ospitalieri al Sfântului Ioan din Ierusa- mijlocul secolului al XIV-lea. Este o instituþie lim, care avea ca prim þel îngrijirea pelerinilor existentã ºi în zilele noastre, sub forma unui devine o instituþie a bisericii catolice, admi- bolnavi aflaþi în drum spre Þara Sfântã. azil de bãtrâni, fiind una dintre cele mai lon- nistrarea lui se face de un intendent, care era Întrucât niciunul dintre termenii de spital, gevive instituþii de acest gen din Transilvania. de fapt ori preotul, ori epitropul-ºef al pa- ospiciu, azil nu acoperã sensul complet al acti- Din datele studiate pânã în prezent s-a putut rohiei Sfântul Mihail din Cluj. vitãþii acestor instituþii, istoricul Enikø Foga- trage concluzia cã acest aºezãmânt, chiar ºi în A patra etapã din istoria aºezãmântului rasi-Rüsz, în studiul Asistenþa socialã ºi biserica cei mai grei ani, a avut un venit minim de este cea de dupã etatizarea din 1948. Institu- de la medieval la modern, de la general european 600 de florini ºi adãpostea între 16 ºi 35 de þia a fost transformatã în azil de bãtrâni ºi aºa la regional transilvãnean, apãrut în revista His- bolnavi sãraci. Averea aºezãmântului a fost funcþioneazã ºi în zilele noastre, în aceeaºi clã- toria Urbana, tomul XVII, din 2009, a propus constituitã în timp din donaþii regale – de dire, care se aflã lângã biserica Sfântul Petru, pe bulevardul 21 Decembrie 1989. termenul de aºezãmânt ospitalier. exemplu, ale lui Ludovic cel Mare, Ioan I
Aceste instituþii, care serveau ca aziluri- Zápolya, reginei Izabella – ºi din donaþiile spital, îºi au originea în pietatea creºtinãtãþii unor nobili din zonã sau ale unor cetãþeni

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 23 Deconstrucþia Europei mitice la

Sonia Elvireanu

camion cu ajutoare, fapt biografic transfe- dia româneascã ºi strãinã, se degradeazã rat în ficþiune. Revenirea în þarã îl pune în treptat de îndatã ce pãºeºte pe teritoriu contact cu realitatea social-politicã dezo- strãin, în Ungaria. Infirmul fizic va fi trans- lantã a tranziþiei din România. Douã peri- format fãrã voie într-un infirm moral. Han- pluri în sens invers prin Europa se inter- dicapatul intrã în mediul obscur al decla- secteazã în roman, din Paris spre Bucureºti saþilor, unde se întâlnesc emigranþi români ºi din Bucureºti spre Paris. De la margine ante ºi postdecembriºti, prizonieri ai unui cãtre centru – Ion Valea, de la centru cãtre adãpost ironic numit Europa, un fost hotel margine – naratorul auctorial. Ambele spa- destinat adãpostirii câinilor celor bogaþi þii aparþin Europei, unul occidental, altul plecaþi în vacanþã, transformat în adãpost OMANELE DESPRE exil ale lui Dumitru oriental, iar cele douã toposuri, asemãnã- provizoriu pentru emigranþii ce tranziteazã R Þepeneag modificã imaginea despre toare prin promiscuitate ºi nesiguranþã, de- continentul. Aflat sub autoritatea violentã Europa perceputã ca spaþiu paradiziac al finesc o Europã a emigranþilor, dezolantã a unui þigan, pentru care mijlocul de supra- libertãþii, democraþiei ºi al valorilor spiri- ºi periculoasã, foarte departe de imaginea vieþuire este plata fiecãrei nopþi, smulsã tuale perene. Mitica Europã spre care aspirã utopicã din imaginarul colectiv al exilaþilor, prin furt, crimã sau obligându-i pe locatari exilaþii evadaþi din regimuri totalitare sau însã o Europã a tuturor, dupã cum remarcã la cerºetorie, într-o atmosferã de insupor- din postcomunism se descompune ºi se triumfãtor unul dintre personajele din Ho- tabilã tensiune ºi hãrþuialã, hotelul pentru reconstruieºte în era globalizãrii sub sem- tel Europa, infirmul Gicã: „Europa e a noas- animale aflat în paraginã ºocheazã prin nul relativitãþii. Diferenþele culturale per- trã a tuturor“. Însã, dacã visul de a ajunge contrast cu hotelul Europa din marile capi- sistã, se întrepãtrund, tind sã se estompeze, în Europa se poate împlini pentru exilatul tale europene, cu care e asociat ironic de sunt uneori eronat percepute în diversita- voluntar dupã 1989, statutul de emigrant autor. tea de identitãþi ce tind sã coexiste asimi- în spaþiul european nu este unul privilegiat. În hotelul Europa, echivalentul hote- lând alteritatea. Dupã cum remarca Marga- Discrepanþa între vis ºi realitate e fra- lului de lux din orice þarã europeanã, aflat reta Gyurcsik, Dumitru Þepeneag pune sub pantã, fiindcã, indiferent de condiþia socialã sub acest nume pretutindeni, la Budapesta, semnul întrebãrii reprezentarea tradiþionalã din spaþiul de origine, emigrantul lui Þepe- Viena, München, Paris, Moscova, se întâl- a Europei Occidentale mitice, opusã Estu- neag trece prin infernul unei lumi necunos- nesc oameni cu bani, afaceriºti de tot soiul, lui încremenit în totalitarism, ºi „reconsti- cute ca realitate social-culturalã, nu des- dar ºi traficanþi, proxeneþi, criminali peri- tuie imaginea unei Europe de la finele seco- coperã decât partea negativã, marginalã a culoºi, pentru care comerþul, inclusiv cu lului în care oamenii, ideile ºi culturile se Europei, cea a emigranþilor de tot soiul, un carne vie, e o afacere profitabilã. Adãpostul deplaseazã mereu, în care opoziþiile tran- labirint al promiscuitãþii în care au eºuat pentru câini de la Strasbourg ºi hotelurile ºante tind sã se estompeze ºi în care perma- majoritatea exilaþilor de dinainte de 1989. internaþionale din þãrile europene simbolic nenþa îºi descoperã relativitatea“.1 Atmos- Pe de altã parte, din cauza handicapului numite „Europa“ au nume identice, însã fera crepuscularã a Europei Occidentale lingvistic, emigrantul deviazã în parcursul fiecare reveleazã faþa dezolantã a Europei, descoperitã de exilaþii ante ºi postdecem- sãu existenþial în funcþie de conjuncturã ºi o Europã în decrepitudine, atât de depar- briºti, importatã ulterior în Europa post- întâlniri, intrând într-un joc necunoscut al te de imaginea civilizatoare a Europei din comunistã, apare în tetralogia lui Dumitru „binevoitorilor“, emigranþi mai vechi, eºu- mentalul colectiv al esticilor. Adãpostul Þepeneag, Hotel Europa, Pont des Arts, Au aþi în lumea interlopã, în care îi implicã provizoriu al emigranþilor din Strasbourg, pays de Maramureº, La belle roumaine. pe nou-veniþi, fãrã ca aceºtia sã cunoascã destinat iniþial animalelor, e o aluzie la cã- Ion Valea, student bucureºtean, martor preþul pe care îl vor plãti. Consecinþele derea în instinctual a omului, redus de îm- al evenimentelor din Piaþa Universitãþii, uneori nefaste amplificã trauma exilului, iar prejurãri la instinctul primar de supravie- emigreazã în Europa dupã 1989. Prin peri- libertatea spre care tind exilaþii se dovedeºte þuire ce împinge la orice compromis, dar ºi plul sãu european pãtrundem într-un spaþiu a fi iluzorie. un pretext pentru revelarea unei realitãþi ºo- occidental confuz ºi descompus, care nu Ion Valea trãieºte experienþa unei liber- cante, necunoscute, ascunsã de faþa strãlu- mai reprezintã centrul lumii, un spaþiu mi- tãþi aparent totale, care se dovedeºte în fapt citoare a civilizaþiei occidentale, o realita- grant, carnavalesc, postmodern, în care o falsã libertate, pentru cã personajul, ino- te trãitã de atâþia emigranþi de pretutindeni. aventura iniþiaticã e similarã unei coborâri cent ºi visãtor, cade victimã unor foºti cu- Ambele ipoteze se confirmã în romanele lui în Hades. E experienþa tuturor românilor noscuþi din România, eºuaþi în Europa, Dumitru Þepeneag, iar libertatea spre care postdecembriºti din romanele lui Þepeneag prin intermediul cãrora intrã în contact cu tind cei încarceraþi în totalitarism, regãsitã atraºi de mirajul Occidentului. Semantica declasaþi sociali, traficanþi, proxeneþi. Per- în exil, înseamnã o defulare a multiplelor numelui Ion Valea trimite la un individ in- sonajul parcurge un drum labirintic prin- inhibiþii datorate represiunii regimului co- dezirabil în spaþiul european, cãruia i s-ar tr-o Europã mãcinatã de vicii, în compania munist, astfel încât, odatã propulsaþi în spa- putea spune, uzând de propriul sãu nume, unui infirm Gicã, un timiºorean sedus el þiul libertãþii occidentale, exilaþii devin vic- „Valea“, adicã „pleacã de-aici“, dupã cum au însuºi de mirajul libertãþii, posesor al unui time inocente ale capcanelor libertãþii, din remarcat analiºtii operei lui Dumitru Þepe- cãrucior cu rotile dãruit de o companie ignoranþã, din necunoaºterea unor tare ale neag. Ion Valea ºi prietenii sãi revoluþionari strãinã, care îi redã „libertatea motorie“. Occidentului, dintr-o educaþie lacunarã ºi din Piaþa Universitãþii, Mihai, Maria, Ana, Extazul iniþial al personajului, liber sã cãlã- unilateralã, de tip ºablon. E cazul tuturor Sonia, dezamãgiþi de realitatea politicã toreascã dupã ani de încremenire în spaþiul personajelor lui Þepeneag – Ion Valea, Pe- postcomunistã, iau calea exilului voluntar carceral al propriei sale camere, transformat triºor, Mihai, Maria, Ana, Sonia –, care trã- postdecembrist, în timp ce naratorul, alias în erou de puterea de manipulare a presei iesc în libertate ca aventurieri într-o lume Dumitru Þepeneag, se întoarce temporar ºi a televiziunii, se transformã în amarã de- periculoasã, depãºind inconºtient frontiera din exil în România postcomunistã, cu un cepþie. Statutul de erou, creat de mass-me- dintre moralitate ºi fraudã, complici invo-

24 • APOSTROF luntari la acte infracþionale. Ion Valea as- nu impus, la fel de distructiv, al libertãþii Fragmente de discursuri politice sunt inse- cunde drogurile unei tinere necunoscute de totale, fãrã graniþe ºi interdicþii, care poate rate ºi comentate în roman, alãturi de aven- origine germanã, urmãritã de poliþie, în împinge în mod inconºtient la imposturã, turi bizare ºi scene perverse, de tip occi- locuinþa unde este acceptat ca oaspete de fiindcã libertate absolutã nu existã, dupã dental, aºa încât lumea interlopã din Hotel un fost prieten al tatãlui sãu, expunându-se cum nu mai existã repere valorice. Chiar Europa, pe care o descoperã Ion Valea în pe sine ºi pe proprietar culpei de complici- dacã emigranþii lui Þepeneag din romanul periplul sãu în Occident, pare a se fi depla- tate. Este introdus, fãrã sã ºtie, în anturajul Hotel Europa nu par traumatizaþi de dez- sat în România. Pervertirea moralã a tine- unui proxenet din Viena, Karim, unde des- rãdãcinarea tipicã exilaþilor din totalitarism, rilor sub influenþa occidentalã, libertatea coperã cu stupoare pe una dintre studente- ci îºi trãiesc exilul voluntar ca pe o perma- reclamatã ºi trãitã cu orice preþ în experi- le românce din Piaþa Universitãþii, Sonia. nentã iniþiere ºi aventurã existenþialã, fasci- mentãri sexuale ºi trafic de droguri ºi per- Toate personajele lui Þepeneag, emi- naþi de „experienþa europenizãrii“, aºa cum soane, exacerbarea instinctelor primare, a granþi români postdecembriºti, suferã o am putea înþelege din afirmaþia criticului violenþei fac parte din peisajul românesc modificare în sens negativ, o degradare Ion Simuþ despre Ion Valea, credem totuºi postcomunist. Dumitru Þepeneag accen- moralã determinatã de periplul lor euro- cã Dumitru Þepeneag nu dezvãluie întâm- tueazã în romanele sale latura obscurã a pean, datoratã unor întâlniri fatale. E o de- plãtor faþa necunoscutã a Europei, Europa existenþei, demoniacã, în care anomaliile ºi montare voitã a mirajului Occidentului, o exilaþilor. El scoate un vãl de pe chipul deviaþiile comportamentale ies la suprafaþã atenþionare cã mirajul e o simplã iluzie, in- complex al Europei pentru a face sã trans- fãrã inhibiþii, basculând conºtiinþa moralã dusã în conºtiinþa colectivã a esticului de parã o dramã realã, chiar dacã aparent pare ºi reperele valorice, pentru a impune o mix- privarea de libertate în comunism, nãscutã sã sacrifice trauma exilaþilor unor dezide- turã de ingrediente autohtone ºi strãine ce din propria deziluzie a exilatului Dumitru rate teoretice, unei tehnici narative care-l prolifereazã într-un mediu imoral. E unul Þepeneag, pe care anii de exil nu l-au vin- situeazã în postmodernism. Deºi pretex- dintre chipurile necunoscute, ascunse, ale decat de nostalgia originilor, un semnal lu- tul romanului sãu e scrierea unui roman Europei, o Europã carnavalescã, din care se cid cã Europa de altãdatã nu mai e aceeaºi, despre actul de creaþie, despre producerea importã liber în þãrile europene ex-comu- pãmântul fãgãduinþei, paradisul libertãþii ºi romanului, exilul se impune ca o temã ma- niste experienþe nefaste, semnale ale dege- al împlinirii, ci o Europã migrantã, la fel ca jorã, incitând la meditaþie. nerãrii generale în momente de crizã, nu lumea întreagã, în care aventura, carnava- Ion Valea, românul fascinat de mirajul doar economicã, ci ºi moralã. lescul, promiscuitatea definesc societatea Europei, pare a trãi superficial experienþa Dumitru Þepeneag îºi poartã persona- postindustrialã fãrã repere valorice reale. sa de român european. Personajul ia în stã- jele prin spaþii culturale diferite din Euro- Dumitru Þepeneag, care e profund euro- pânire Europa – care îi aparþinea nu doar pa ºi America, douã continente diametral pean, nu acuzã Europa, ci dezvãluie o Eu- geografic, dar ºi ca filiaþie culturalã, o Eu- opuse ca mentalitate. Amândouã continen- ropã atinsã în însãºi esenþa ei, ca reper ropã din care a fost exclus de contextul is- tele au creat în imaginarul social mituri sociocultural, de morbul schimbãrii, o toric nefavorabil, prin iniþierea sa pe mul- edenice, însã diferenþa þine de paradigmã. schimbare în sens negativ, datoratã, pe de tiple planuri existenþiale – prin relaþiile Europa e perceputã ca spaþiu al spiritua- o parte, emigraþiei succesive determinate interumane dubioase ºi angoasante, care nu litãþii, iar America al pragmatismului eco- de evenimente istorice, pe de altã parte, de îi dau rãgazul sã mediteze la exil ºi la con- nomic, un Eldorado voltairian pentru emi- fenomenul actual al globalizãrii. Experienþa secinþele sale. E prea prins în vârtejul aven- granþii din lumea întreagã. Parisul, centru nefastã a degradãrii umane, alunecarea în turilor care-i construiesc destinul ºi le spiritual, e concurat de New York, centru subuman a exilaþilor evadaþi din totalita- acceptã cu candoarea tânãrului neexperi- al paradisului material. Scriitorul regãseºte rism sau din posttotalitarism, ca Ion Valea mentat, aºa cum se ivesc, fãrã a le cãuta, liantul comun între cele douã lumi, emi- ºi prietenii sãi, Mihai, Petriºor, Maria, asemenea lui Candide, personajul lui Vol- graþia ce modificã treptat atmosfera ºi uni- Sonia, Ana, o trãiesc personajele lui Du- taire. „Ion Valea e românul tipic al perioa- formizeazã, apropiind cele douã „terre d’ac- mitru Þepeneag din tetralogia exilului, dei postdecembriste. Dumitru Þepeneag cueil“, pãmânturi primitoare ºi asimilatoare Hotel Europa, Pont des Arts, Maramureº, La a gãsit o modalitate literarã foarte bunã de culturi. De aceea, periferia newyorkezã belle roumaine. Prin hotel Europa se pe- (realismul ironic) de a-i pune în evidenþã se aseamãnã cu cea parizianã nu doar prin rindã o serie de strãini serioºi sau dubioºi, calitãþile, dar mai ales defectele românului pitorescul etnic ºi lingvistic, ci mai ales prin dar ºi naivi îndrãgostiþi de himere, france- mediocru ce vrea sã cucereascã Europa.“3 marginalizare ºi probleme rasiale, prin pro- zul Roger, care l-a însoþit pe narator în Dacã în Hotel Europa acþiunea este foca- miscuitate ºi degradare. România imediat dupã decembrie 1989, lizatã pe descoperirea Europei de cãtre emi- Eldoradoul occidental nu existã decât în îndrãgostit de Ana, iubita lui Petriºor, sau granþii români postdecembriºti, ce fug în imaginaþia esticilor, dupã cum declarã Ma- Marianne, soþia naratorului, împreunã cu Occident, dezamãgiþi de postcomunism, în rianne, franþuzoaica lucidã ºi ironicã, adre- prietena sa. Întâlnirile neaºteptate între per- romanul Maramureº acþiunea depãºeºte sându-se cu reproº naratorului: „De ce l-a sonaje fictive ºi personaje reale integrate în frontierele Europei, cuprinzând ºi spaþiul încurajat? De ce l-a împins sã vinã în acest diegezã se petrec în spaþiul promiscuitãþii. american al New Yorkului, dar ºi spaþiul Eldorado de adunãturi care a devenit azi Alunecarea imperceptibilã dinspre pla- românesc postdecembrist. Personajele, emi- Occidentul“. Excesul de fapte diverse inse- nul real al faptului autobiografic spre ficþiu- granþi români la Paris sau la New York, se rate în roman are ºi rolul de a radiografia nea literarã proiecteazã cititorul într-o re- întorc din exil, însã nu definitiv. Aceºtia lumea contemporanã globalizatã, de a atra- alitate oniricã paralelã, specificã prozei lui revin ca turiºti în România, patria-mamã. ge atenþia asupra problemelor cu care se Þepeneag, însã fragmentarea permanentã, Intriga romanului Maramureº e de naturã confruntã societatea la nivel politic, social, pulverizarea intenþionatã a naraþiunii, meta- poliþistã: furtul unui tablou de Fra Ange- cultural. realitatea construitã dintr-un intelectualism lico, de la Luvru, ajuns la New York, în po-
teoretic evident îl apropie pe romancier de sesia japonezei Myoko, furt în care este postmodernism. De altfel, Ion Simuþ re- implicat ºi pictorul român Vasile Kazar, marcase în diverse articole posibila grilã de amantul japonezei. Regãsim personaje din Note 1. Margareta Gyurcsik, L’Europe migrante et lecturã postmodernã a romanelor recente romanele anterioare, aceeaºi tehnicã nara- carnavalesque de Dumitru Tsepeneag, Trans ale lui Þepeneag, considerându-l pe scrii- tivã postmodernã, bazatã pe ironie ºi autoi- Internet-Zeitschrift für Kulturwissenschaften, torul român „integrat unui spirit postmo- ronie, acelaºi spirit picaresc ºi un mai pre- nr. 15, aprilie 2004. dern generalizat“, iar pe Ion Valea, perso- gnant intertextualism, prin inserarea în 2. Ion Simuþ, Dumitru Þepeneag, Maramureº: najul central din Hotel Europa, un „personaj naraþiune a faptului divers tipic jurnalismu- Pãdurea narativã a postmodernismului, in postmodern, un dezrãdãcinat fãrã nostalgii lui, pentru a captiva prin senzaþional citito- Europenitatea romanului românesc contempo- ºi traume, acasã peste tot în Europa“, pen- rul. Sunt reproduse în acest sens fapte ran, Oradea: Editura Universitãþii din Ora- tru care „legarea de pãmântul þãrii ar fi o diverse decupate din ziare, ce figureazã ca dea, 2008, p. 286-287. pedeapsã“.2 Pãtrundem prin personajele lui „niºte documente de epocã ºi agremente ale 3. Ibidem, p. 287-288. Ibidem Dumitru Þepeneag în lumea postmodernã, naraþiunii“.4 Naraþiunea, în spirit picaresc, 4. , p. 293. postindustrialã europeanã, în postculturã, la fel ca în Hotel Europa, este permanent în care interesul pur material ºi individua- pulverizatã de teorii legate de tehnica nara- lismul exacerbat, generalizate, sunt decon- tivã ori de faptul divers, de digresiuni des- structive. În ciuda aparentei libertãþi de pre artã, literaturã ºi picturã, de reflecþii de miºcare ºi de discurs, în mod paradoxal, tot felul, inclusiv politice, legate de realita- personajele din lumea postmodernã intrã tea tranziþiei din România postcomunistã, într-un alt fel de prizonierat, liber ales, ºi care îi determinã pe români sã emigreze.

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 25 Prozã Eu

Ioan Alexandru Despina

UNT UN om neinteresant.“ Aceasta gul acestor ani în care se strãduise sã înveþe reþe sã vadã mãcar o datã-n viaþã Machu „Sera singura descriere pe care bãtrâ- generaþii dupã generaþii, ajunsese sã se sim- Picchu, sã pãºeascã pe strãzile sale pietruite nul obiºnuia sã ºi-o facã. Nu doar în zilele tã atât de inutil? κi aducea cu exactitate ºi sã admire rezemat de blocurile colosale de iarnã în care se regãsea singur în faþa fe- aminte de ziua în care a absolvit faculta- de piatrã cerul înstelat; citise mult despre restrei ovale, privind aiurea strada îngustã, tea ºi se-ndrepta voios spre casã, imaginân- vechii incaºi, de orânduirea lor socialistã închistat în gânduri banale, dar ºi în dãþi- du-ºi pe drum cum o sã-i stea la catedrã ºi construcþiile atent planificate. Dar voinþa le în care era rugat sã povesteascã câte ceva în costumul cel nou pe care ºi-l cumpãra- îi slãbise cu vremea. Acum câþiva ani s-ar fi despre propria sa persoanã. Apoi, obser- se. Terminase Geografia, deºi a urmat pen- mulþumit ºi cu vizitarea piramidelor de la vând cu neplãcere cã mulþi dintre tineri se tru trei ani ºi cursurile Facultãþii de Istorie Giza ºi a Sfinxului, îngropat ºi dezgropat considerau astfel (ori în oricare alt mod (de unde fusese dat afarã pe motiv cã viziu- de atât de mult ori în (ºi din) nisipul fier- ce ar putea stârni interesul ori simpatia ce- nea sa asupra trecutului nu corespunde în- binte, încât nici istoria nu mai purta în pa- lor din jur), se vãzu nevoit sã renunþe la tocmai faptelor unanim acceptate). El însã ginile ei data fãuririi sale, dar repetarea aceastã formulare, de teamã c-ar putea sã se ghida dupã logicã, ºi nu dupã niºte ma- hipnoticã a reclamelor agenþiilor de turism atragã inversul efectului scontat. Trebuia nuale scrise de învingãtori, manuale al cã- parcã-l înhumase-n nepãsare. Aruncase pes- neapãrat sã gãseascã altceva, ceva pe cât de ror conþinut oricum diferã de la o þarã la te el nãframa cunoaºterii, îi smulsese oriºice simplu pe atât de anost, o înºiruire de cu- alta. Dar cine era sã-l creadã? Putea sã-ºi secret ºi îl vãduvise de misterul ce-l învã- vinte care sã-l reprezinte ºi totodatã în spa- foloseascã propriul intelect, iar adevãrurile luise pentru atâta vreme. Nu mai era decât tele cãreia sã se poatã ascunde. Din faþa geografice nu doar cã sunt mai greu de ma- o statuie decrepitã de calcar, ce simboliza- hãrþii plastifiate, o reprezentare mult distor- nipulat, modificarea lor n-ar avea nicio uti- se cândva ceva. Bãtrânul se vãzu nevoit sã sionatã spre poli a globului terestru, privea litate. Cui i-ar fi fost de folos mutarea mun- revinã treptat ºi sã se limiteze la cea mai chipurile îmbujorate ale elevilor. Nu înfã- telui Chimborazo în Africa de Sud sau arzãtoare dorinþã a sa, nãscutã încã din anii þiºarea lor îl deranja, ci personalitãþile ºter- ºtergerea de pe hartã a Mãrii Negre? Teo- copilãriei, când refuza sã iasã ca sã se joace se, pierdute undeva la mijlocul distanþei retic vorbind, pentru cã-n practicã... nici nu alãturi de ceilalþi copii ºi rãmânea închis în dintre cãutarea unor apelative prin care sã dorea sã-ºi imagineze cum ar sta lucrurile casã ca sã citeascã. Voia sã scrie. Citise se remarce ºi neputinþa de-a gãsi ceva, ori- dacã s-ar lua dupã motivele unora sau alto- enorm în vederea realizãrii acestui lucru, ce, care sã le ofere un motiv sã-ºi doreascã ra. Evita, desigur, subiectele legate de cuce- strânsese în micul sãu apartament vrafuri aceastã ieºire din anonimat. Când totul rirea spaþiului sau supoziþiile cu privire la întregi de cãrþi ºi manuscrise, pe care le în- devine atât de uºor de obþinut, de ce sã-þi descoperirea unor civilizaþii extraterestre; grãmãdise, dupã epuizarea spaþiului din mai doreºti sã dobândeºti calitãþi ce-þi sunt intenþiile semenilor sãi, ce împânzeau cana- bibliotecã, prin toate cotloanele. Se mai în ultimã instanþã nefolositoare? Lumea þi lele de ºtiri cu manipulãri ordinare prezen- documenta ºi de pe internet, însã-l atrã- se serveºte pe tavã, cu tot ce-nseamnã ea, tate sub forma unor repetate intervenþii gea mai mult mirosul hârtiei. ªtia cã opera pânã ºi aceste informaþii pe care le primesc naive, îi rãmâneau pe mai departe abscon- unui scriitor, mai ales a unuia ce are de nepãsãtori fãrã sã arunce asupra lor vreo se. Existase însã o perioadã în viaþa sa când gând sã prezinte idei filosofice, va fi pusã umbrã de-ndoialã. Dacã le-ar zice bunãoarã îi fãcea plãcere sã-ºi expunã pãrerile, plãce- în strânsã legãturã cu modul sãu de viaþã, de aceea dusese un trai cât mai simplu, de- cã Saturn va face implozie peste câteva ore re alimentatã probabil ºi de interesul celor parte de plãcerile deºãnþate ale lumii. Nu sau cã lumea a fost plãmãditã acum ºase ce-l ascultau ºi stinsã de-a lungul vremii se avânta în polemici ºi doar arareori îºi milenii de o fiinþã barbarã, cu toþii l-ar cre- prin întrebãri tot mai neghioabe. Ce rost susþinuse în public ideile. Nici mãcar nu se de fãrã cea mai vagã urmã de ezitare. Ar mai avea orice strãdanie când trecerea tim- cãsãtorise, i-ar fi ºtirbit oarecum din auto- cãsca poate pentr-o clipã ochii, dar vãzân- pului clãdise ziduri în calea înþelegerii, zi- ritate. Crease-n schimb, în mintea sa, un du-l cã-ºi pãstreazã calmul s-ar retrage în duri prin care nici mãcar curiozitatea nu univers propriu, aparte de cel ce se lasã cu- indiferenþa lor absolutã. Bãtrânul îºi scuturã mai are suficientã putere pentru a sãpa firi- noscut, un univers distinct, în care norma- capul ºi încercã sã fie atent la vorbele ce-i de firave? O fi din cauza vârstei, a diferenþei litatea nu mai era vãzutã prin prisma unei ieºeau mecanic din gurã. Ah, da, tocmai ce dintre generaþii? Nu ºtia, dar cu siguranþã majoritãþi labile, ci a unei etici ireproºabile. le povestea elevilor despre dificultãþile exis- oriºice rãspuns i-ar fi fost la fel de indi- Exersase replici, îºi imaginase romane, ur- tente în datarea fosilelor umane. „Pe lângã ferent. mase pânã departe firul unor acþiuni inte- incongruenþele ce apar în mod inevitabil De cum se terminã ora de curs, ultima resante, clãdind un întreg eºafodaj bine pus când se recurge la stratificare, descoperirea din viaþa sa, le aruncã elevilor o privire fu- la cale. κi cumpãrase o mulþime de caie- de acum câteva decenii a ratei diferite de garã, deschise uºa ºi ieºi grãbit afarã. Nu te, peniþe, cãlimãri vechi, dar nu mâzgãlise dezintegrare a izotopilor elementelor chi- mai trecu pe la cancelarie, nu mai avea rost încã niciun cuvânt. Era mai bine sã aºtepte, mice, ratã pusã în directã legãturã cu varia- sã joace teatru, sã zâmbeascã forþat ºi sã sã acumuleze cât mai multe date, sã înche- þia activitãþii solare, ridicã ºi ea nenumã- rãspundã din obligaþie. Dar ce-i pãrea încã ge totu-n gând ºi abia când o sã aibã sufi- rate probleme.“ „Însã oferea ºi anumite ºi mai îmbucurãtor era cã nu-i mai deter- cient timp sã le lase sã se reverse pe hâr- soluþii“, ar fi dorit sã spunã în continuare, mina pe ceilalþi profesori sã se prefacã. Da- tie. Necesita desigur ºi o atmosferã specialã, dar se mâhni imediat ºtiind cã, deºi are cui cã de pãrerile lor putea face abstracþie, de de aceea ºi-a vândut apartamentul de la ulti- sã i le împãrtãºeascã, în clasa aceasta nu era prefãcãtorie îi era pur ºi simplu lehamite. mul etaj al unui bloc din capitalã ºi s-a mu- nimeni care sã le-nþeleagã. Elevii îl priveau ªtia prea bine cã nu este nici respectat, nici tat la þarã. ªi-a cumpãrat o casã încãpãtoa- din spatele pupitrelor albe cu niºte ochi agreat, le auzise ºoaptele infame, simþise re ºi primitoare, cu pridvor lung ºi ferestre tâmpi ºi goi, de vitã îmblânzitã. Ignoranþa tãcerea ce se aºternea brusc ori de câte ori largi, cu tocul din lemn, aºezatã pe dale nã- lor desãvârºitã îl descuraja. Oare ei cugetã trecea pe lângã ei, le vãzuse privirile isco- pãdite de muºchi ºi felurite plante. Aco- în aceste clipe? Mai au putinþa s-o facã sau ditoare. Dar acum nu mai conta nimic din periºul era puþin putregãit într-o parte, un- sunt doar simple animale surprinse într-o toate acestea, ieºise în sfârºit la pensie ºi de tabla, din cine ºtie ce motiv, fusese datã stare de stazã? Existenþe vegetative ce-ºi putea sã se dedice lucrurilor ce-l interesau la o parte, dar asta nu-l deranja prea mult, aºteaptã tãcute rândul pentru a interpreta cu adevãrat. Înainte vreme ar fi vrut sã cãlã- îi fãcea chiar plãcere gândindu-se c-o sã-l mai apoi, preþ de câteva minute, un rol se- toreascã þinând în mânã un caiet în care repare. Ceva mai la deal avea o pãdure de cund, anodin. Ar putea sã-l ridice pe unul sã-ºi noteze idei, sã schiþeze portrete ºi brad, iar mai la vale o fâneaþã, vreo zece în picioare doar pentru a-ºi demonstra cã locuri ºi sã consemneze întâmplãri ºi legen- hectare în total. κi cumpãrã câteva oi, gã- are dreptate, dar ºtia prea bine cã nu i-ar de ce supravieþuiserã trecerii implacabile a aduce nicio satisfacþie. Când oare, de-a lun- timpului. Oh, cât de mult ºi-a dorit în tine- 

26 • APOSTROF Polemici Nevoia de diortosire

Alexandru Ciolan

N NUMÃRUL 250 (3/2011) al revistei o rubricã revuisticã asemãnãtoare cu cea a din francezul revuiste, cu acelaºi sens) sau Î Apostrof, sub pretextul cã se ocupã de Rodicãi Zafiu din România literarã“. Sã pui sã vinã direct din francezã, unde revuistique, recent apãrutul volum al unui profesor de alãturi un nume care evolueazã în liga ju- neatestat de dicþionarele curente, este totuºi liceu ºi consilier cultural judeþean (bistriþea- deþeanã ºi altul din liga naþionalã, sugerând folosit ocazional. Nu este primul cuvânt cu nul Andrei Moldovan, Mâhnirile limbii ro- cã fac cam acelaºi lucru, este cel puþin o care se întâmplã ca, din necunoaºterea sen- mâne, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2011), nedelicateþe. Îi cerem scuze domnului An- sului exact, etimologic, sã ia naºtere, prin Ovidiu Pecican bate câmpii despre „Limba drei Moldovan, pe care nu-l cunoaºtem, dar asocierea cu un omonim, sensuri improprii românã la vaduri ºi strâmtori“, comiþând suntem siguri cã se simte ºi domnia sa jenat care sfârºesc prin a birui – modist este în câteva siluiri ale limbii române, ale logicii de gafa lui Ovidiu Pecican ºi, încã ºi mai zilele noastre un „creator de modã“ ºi doar ºi ale adevãrului (fie el ºi ºtiinþific). Octa- jenat, de prezentarea sa ca semnatar al unei câþiva cunoscãtori mai ºtiu cã însemna, la vian [sic!] Pecican ar fi trebuit sã ºtie cã, „rubrici revuistice“. Revuistic, pentru Ovi- origine, „confecþioner de pãlãrii de damã“; scriind pe marginea unei cãrþi de cultivare diu Pecican (a mai folosit adjectivul ºi în locaþie a devenit „loc“ ºi rãmâne „chirie“ a limbii, se expune riscului de a cãdea sub alte texte) ar trebui sã însemne „de revistã, doar pentru juriºti ºi economiºti etc. Ovi- ochi avizaþi de filolog. al unei reviste, al unei publicaþii periodice“. diu Pecican poate respira uºurat, nu e sin- Ovidiu Pecican o scrânteºte încã din Or, revuistic trimite la un spectacol de re- gur. Compania în care se situeazã ar trebui prima frazã a articolului, când ne aduce la vistã, de varietãþi. Cuvântul se poate sã fi cunoºtinþã cã Andrei Moldovan, autorul fost format în românã, din revuist „autor, Mâhnirilor…, „a semnat, din 2005 încoace, creator de spectacole de revistã“ (împrumut 

 pace, dar mai ales pe semenii lui din ghea- întreagã de citit, ieºea pe afarã ºi se pierdea ini, vreo douã capre, le fãcuse chiar ºi un rele stupiditãþii ºi ignoranþei ce i-a cotropit printre trunchiurile brazilor, în omãtul þarc ºi un staul, pe care le admira mulþumit de ceva vreme ºi sã contribuie prin ideile moale ce-i trecea de glezne. Nu-i pãsa câ- imaginându-ºi cã de acum înainte n-o sã sale la formarea unei lumi mai bune. Avea tuºi de puþin de lupii ce urlau la miez de mai depindã de nimeni. Dupã ce terminã viziunea necesarã, ºtia exact pe ce sã punã noapte, ba dimpotrivã, le cãuta urmele pen- toate treburile, fãcu o plimbare prin împre- accent ºi ce sã scoatã la ivealã. Nu-i mai tru a se lua dupã ei ca sã vadã unde ºi cum jurimi, inspirând cu nesaþ aerul de munte, rãmânea decât sã transpunã toate acestea vieþuiesc. Într-o zi se avântase chiar sã facã amintindu-ºi cu plãcere cum tatãl sãu obiº- pe hârtie, sã le dea viaþã ºi sã spunã ome- o vizitã amicului sãu preot ce-ºi avea paro- nuia sã-l ducã cu trãsura în zilele de iarnã nirii ceea ce ea nu era în stare sã vadã. Vor- hia pe undeva, printr-o localitate din apro- prin aceste plaiuri mirifice de pe valea Bis- bise deja cu un editor din Bucureºti, singu- piere. Dupã ce-au stat ceasuri de vorbã, a triþei. Când se întoarse se privi posomorât rul sãu amic în afarã de preotul ce-l sfãtuise purces chiar înainte de lãsarea serii spre ca- pentru o clipã în oglindã ºi zise „Mda“, sã vinã aici, schimbaserã într-o doarã câte- sã, însã nu mai avu norocul de la venire, apoi îºi trecu limba peste buzele crãpate: va pãreri, uimindu-l cu vastele sale cunoº- când o maºinã-l luase de cum ieºise la dru- „Sunt Viorel“. Aceasta era noua formulã de tinþe ºi lãsându-l sã-nþeleagã cã înãuntrul mul cel mare, ºi se vãzu nevoit sã se întoar- care se servea pentru a se prezenta þãrani- sãu zace un cãrturar mai de seamã decât cã pe jos. Fãrã sã remarce la-nceput, cãzu- lor ce locuiau la oarece depãrtare, deºi era bãtrânul Bernard dintr-o operã (nu-ºi mai se pradã unei rãceli nãprasnice. Încercã sã cât se poate de conºtient cã nu acesta-i nu- aducea pe moment aminte care) de-a lui se doftoriceascã singur, dar metodele bã- Anatole France. Spusese destule ca sã-l con- mele sãu adevãrat. Considerã totuºi cã era beºti nu prea dãdeau cine ºtie ce roade ºi la vingã sã publice de-ndatã orice manuscris mai bine decât sã se declare din capul locu- o sãptãmânã de la nefasta sa plimbare cãzu i-ar trimite, amicul chiar îi promisese cã aºa lui neinteresant, deºi n-ar fi stricat sã atragã bolnav la pat. Gândurile însã nu-l lãsau în o sã facã (deºi sincer nu era nevoie), însã asupra sa puþinã atenþie. Dar, cum nu mai pace ºi-l îmboldeau, în ciuda vizibilei sale era vorba de niºte tineri teribiliºti, ci de suficient de puþine ca sã rãmânã cu inima împãcatã cã n-a dezvãluit nimic important. neputinþe fizice, sã umple caietele cu acele persoane pe care le aprecia datoritã sim- povestiri pe care le pãstrase în sine, poves- plitãþii modului lor de trai, se temea cã Care va sã zicã treaba era aranjatã. Tot ce-i tiri mai frumoase decât poveºtile pe care n-or sã-l înþeleagã. Se aºezã la birou ºi scoa- rãmânea era sã scrie. „Floare la ureche“, îºi yemeniþii i le spuneau la ceas de searã lui se pentru prima oarã peniþa din tocul ei de zise ºi se aplecã iarãºi deasupra foii albe Malraux. „Trebuie, trebuie“, îºi zise ºi-m- os, frumos ornamentat, ºi deschise unul de parc-ar fi pornit cãlare într-o expediþie dintre caiete. Rãmase îngândurat ºi încân- de cucerire a unei cetãþi insuficient fortifi- pinse scaunul ce-i stãtea în cale, dãdu la o tat totodatã, imaginându-ºi mulþimea de cate. „O pradã uºoarã!“ Cetatea probabil, parte toate creioanele împrãºtiate pe masã cãrþi pe care avea sã le scrie. Privea prin nicidecum cuvintele… Ah, cuvintele! Nu ºi luã peniþa aproape uscatã. În noaptea geamul translucid uliþa îngustã ce ºerpuia doreau sã iasã din vârful peniþei, i se îngrã- aceea, fie ce-o fi, trebuia sã scrie ca sã de-a lungul râului, trecând de pe-o parte pe mãdeau doar de-a valma-n creier. Puse ca- schimbe lumea prin cuvinte, idei ºi istori- cealaltã a acestuia. Însã nu reuºi sã aºtearnã pacul la loc, se ridicã ºi se plimbã puþin siri cu tâlc. Era dator sã facã asta! Se chi- pe hârtie nicio silabã, cuvintele toate îi erau prin camerã. Se chinui sã doarmã vreme de nui vreme de ore, pânã când, într-un final, purtate de gânduri ca frunzele de vânt jumãtate de ceas, îºi fãcu o cafea fierbinte, reuºi sã aºtearnã ceva pe foaia albã. O privi toamna. Când, dupã clipe îndelungate, îºi dãdu o fugã pe afarã, apoi reveni înarmat apoi blajin, iar ochii-i lãcrimau de-o adâncã recãpãtã concentrarea, încercã sã schiþeze cu forþe proaspete. Însã nici de aceastã datã mulþumire. Se ridicã febril, trase pe el câte- un zâmbet ºi se aplecã peste foile albe, în- nu putu sã dea glas frãmântãrilor sale. Po- va haine ºi se repezi sã-i dea de veste edi- dreptându-se din ºale. Dar nicio literã nu vestea se repetã ºi-n zilele urmãtoare. Deºi torului c-a putut în sfârºit sã se libereze pãrãsi vârful strãlucitor al peniþei. „Nu-i a nu reuºea sã priceapã ce i se-ntâmplase, îºi de blestemul ce-l urmãrise. Ah, cât de feri- bunã.“ Citise despre personajul acela ciu- spuse cã nu-i nimic ºi se afundã în recititul cit era cã poate sã scrie! Mergea cu greu, dat din Ciuma lui Camus ce se poticnise cãrþilor groase, roase de timp, pe care le dar bucuros, prin zãpada ce uºor, uºor creº- chiar de la prima propoziþie, nereuºind sã luase cu sine ºi de care uitase. Erau câteva tea, trecându-i de glezne, de genunchi ºi stabileascã o cadenþã care sã-l mulþumeas- sute bune. ajungându-i pânã la brâu. Însã bãtrânul cã. Autorul francez luase desigur ca model De cum cãzuse prima zãpadã lãsã deo- n-o lua în seamã ºi înainta tot mai înflãcã- o persoanã din viaþa realã, dar el nu-ºi do- parte ideea cu scrisul, deºi aceasta, în roto- rat prin neaua ce-l îngropa ºi îngheþa. Pe reºte niciun ritm, nu intenþionase sã placã coale nevãzute, continua sã-i dea târcoale. pagina albã, þinutã strâns între degetele sale sau sã impresioneze, voia doar sã se elibe- Dupã ce ducea de mâncare orãtãniilor, ca degerate, trona un singur cuvânt: „Sunt“. reze, nu doar pe el de gândurile ce nu-i dau sã-ºi mai odihneascã ochii dupã o noapte

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 27  sateliþilor, radarelor, telefoniei mobile, inter- de necunoaºtere, ci ºi de o credinþã ecume- sã-l facã, însã, incompatibil cu… „revuis- netului, a reþelelor de socializare“. Primul nistã ori de-a dreptul de secularism. Sã-i tica“ (vorba sa!) în probleme de limbã. comentariu vizeazã articolul posesiv care, amintim cã forþa Bisericii ortodoxe stã Sã nu ne împiedicãm însã de un simplu ºtim din generalã, se acordã cu obiectul tocmai în tradiþie (predania – termen slav, cuvânt, cãci… cuvântul din poveste înainte posedat – deci, corect este „prin intermediul nu grecesc! – este al doilea izvor de învãþã- mult mai este. Aproape cã nu e paragraf […] al reþelelor…“ ºi nu, ca la Ovidiu Pe- turã creºtinã, dupã Sfânta Scripturã) ºi cã al textului cu pricina care sã nu se cearã co- cican, „a reþelelor“. Simultaneitatea întregii vocabularul creºtin al limbii române este mentat. lumi o putem, la limitã, accepta, ceea ce nu fundamental latin – sau, mai bine zis, Paragraful de prezentare a autorului pricepem este ce cautã radarele printre com- greco-latin (bisericã, boteza, cruce, cumineca, Mâhnirilor vorbeºte ºi despre „evoluþiile putere, sateliþi, telefoane mobile, reþele de Dumnezeu, înger), apoi, în ceea ce priveºte neomologabile de ultimã orã înregistrate în socializare… O scãpare pe care, dacã ºi-ar liturghia ºi ierarhia, slav – de fapt, grecesc folosirea idiomului nostru de sorginte la- fi recitit textul, un autor mai puþin impetu- în hainã slavã (cristelniþã, duhovnic, Hristos, tinã, cu adaosuri slave“. Sub adjective, ad- os decât Ovidiu Pecican ar fi eliminat-o. icoanã, Iisus, liturghie, maslu, popã, post, potir, verbe ºi glosãri apoziþionale se ascunde, Despre George Pruteanu, Ovidiu Peci- sfânt, slavã, stranã, utrenie, vecernie). Ceea în acest fragment de frazã, o eroare: limba can spune cã „ºi-a cucerit gloria televizi- ce pare a-l supãra pe neolatinul Ovidiu Pe- românã nu este decât pentru uzul propriu onistã pe seama observãrii greºelilor de cican, grecismele, constituie un adstrat, un al lui Ovidiu Pecican un idiom „de sorginte expresie ale românului“. Glorie „televizio- jargon al scriitorilor ºi exegeþilor ortodocºi latinã, cu adaosuri slave“, oamenii serioºi nistã“…? Noi ºtiam cã ceea ce se referã la (dacã vreþi, al facultãþilor de teologie) care, se duc la definiþia genealogicã a lui Alexan- televiziune (inclusiv gloria) este televizual… nefiind adresat marelui public credincios, dru Rosetti, cu care începe monumentala Sã opereze, oare, Ovidiu Pecican cu sub- nu vedem de ce ar trebui adaptat. Istoria limbii române: „Limba românã este tilitãþi care nouã ne rãmân inaccesibile, Dar Ovidiu Pecican nu se lasã: „Aºa se limba latinã vorbitã în mod neîntrerupt în pentru a inventa un nou cuvânt în locul ajunge ca pânã ºi în lumea intelectualã laicã partea orientalã a Imperiului Roman […] unuia existent? Apoi, de ce vorbeºte Ovidiu sã se vorbeascã despre «diortosire», «icono- din momentul pãtrunderii limbii latine în Pecican de „greºeli de expresie“, când pen- mie» ºi altele asemenea, în loc de adaptare aceste provincii ºi pânã în zilele noastre“ tru noi, restul românilor, ele sunt greºeli ºi corectare a unei traduceri mai vechi sau, (ed. definitivã, 1986, p. 75). de exprimare…? Una e expresia, alta e ex- respectiv, de plan divin referitor la destinul Confirmând una dintre Legile lui Mur- primarea! omului. Nu e de mirare cã, mãcar în al phy, cã „un lucru care începe rãu sfârºeºte Relativizarea, neglijenþa în exprimare doilea caz, lumea neprevenitã ajunge sã ºi mai rãu“, primul paragraf al articolului (nu… în expresie) îl fac pe Ovidiu Pecican confunde noþiunea bisericeascã menþionatã se terminã semnalând „deplasarea interesu- sã vorbeascã despre un rigorism… rigid cu aceea de… economie“. lui autorului cãtre buna funcþionare a in- („al epocii limbii totalitare de lemn“ – ºi Diortosirea, trebuie sã o spunem spre strumentului în interiorul cãruia se naºte fiindcã tot suntem între paranteze, sã-i dezamãgirea lui Ovidiu Pecican, nu este o literatura românã“, vãzutã ca „o sanitarã amintim nãvalnicului autor cã limba de adaptare a limbii textelor sfinte ori bise- întoarcere cãtre esenþe ºi rãdãcini, deopo- lemn nu este apanajul exclusiv al totalita- riceºti (spre a fi înþeleasã de credincioºi), ci trivã“. Aferim! Dar… staþi puþin… cum rismului, existã ºi o limbã de lemn a tran- o îndreptare a ei pentru a reflecta mai bine adicã „buna funcþionare a instrumentului ziþiei, ºi o limbã de lemn a democraþiei) ºi învãþãtura scripturisticã. Cât despre icono- în interiorul cãruia se naºte literatura româ- despre un rigorism… relaxat („din prima mie, îl trimitem pe Ovidiu Pecican la arti- nã“…??? limba românã e un instrument decadã a tranziþiei“). Rigorism sã fie, dar colul nostru pe aceastã temã (Ziarul de sau o maternitate…??? ºi instrument, ºi sã ºtim ºi noi: rigid sau relaxat…? duminicã, 10.12.2010), pentru a vedea cã matrice nu poate sã fie… Ovidiu Pecican nu are însã numai cer- iconomia nu este numai dumnezeiascã, ea Paragraful al doilea începe, olimpian- titudini, are ºi întrebãri: „Ce se întâmplã este ºi a Bisericii. De altfel, în Noul Testa- concesiv, cu: „Adevãrul este cã oficiul pe însã cu acele vocabule noi care intrã agresiv ment (varianta din Biblia Teoctist), iconomie care îl îndeplinea în vremuri mai austere în vocabulary [sic!], trecând cu iuþealã din apare de 7 ori, atât cu sensul pe care îl cu- faimosul lingvist Alexandru Graur necesitã, argourile specializate direct în fondul prin- noaºte ºi Ovidiu Pecican (planul lui Dum- în condiþiile liberalizãrii de dupã comu- cipal de cuvinte ºi expresii?“. Nu are rost nezeu de mântuire a lumii) cât ºi cu cel care nism, o provocare mult mai mare ºi mai sã-i rãspundem, întrebarea e retoricã, poate i se pare greºit (isprãvnicie, administrare, alertã“. Fraza este atât de aiuritoare, încât cã va rãspunde la ea, într-un viitor articol, economie). trebuie sã o analizãm pe bucãþi. „Vremurile Ovidiu Pecican însuºi. Noi ne mãrginim a-i Alte nãzbâtii lingvistice, precum „epave mai austere“ ale faimosului lingvist Alexan- aminti cã una e argoul (o limbã a rãufãcã- sabordate în larg“ (o navã sabordatã devine dru Graur… La ce va fi vrând sã trimitã torilor, construitã special pentru a nu fi în- epavã, iar o epavã nu mai poate fi sabor- „austere“…? La foamea ºi frigul îndurate þeleasã) ºi alta e jargonul (limbajul specia- datã) sunt palide în comparaþie cu enormi- de români…? La tonul general al presei, lizat, neînþeles de majoritatea vorbitorilor tãþile conceptuale de mai sus sau cu o afir- care era þinut sub control…? Greu de tocmai pentru cã nu sunt specialiºti). maþie de genul „ne lipsesc o mulþime de spus… ªi cu atât mai greu (de înþeles) este În anglicismele care au invadat în ulti- dovezi ale faptului cã, înainte de a uita lim- „provocarea“ „mult mai mare ºi mai alertã“ mele douã decenii limba românã, Ovidiu ba Bibliei lui ªerban Cantacuzino, am în- pe care o „necesitã“, în zilele noastre, „ofi- Pecican vede „vârful de lance al înnoirii le- þeles-o“. Citit-a, oare, Ovidiu Pecican, vre- ciul“ faimosului lingvist Alexandru Graur. xicale“, de parcã primenirea (altfel, perio- un pasaj din Biblia de la Bucureºti, ca sã Provocare alertã? Oficiul de cultivator al dicã) a vocabularului ar fi un act de co- vadã cã nu este scrisã într-o „limbã uitatã“? limbii necesitã o provocare? Ah! am pri- tropire (a se nota: în viziunea lui Ovidiu Regretul lui Ovidiu Pecican pare a fi ceput! Ovidiu Pecican voia, de fapt, sã spu- Pecican, schimbarea lexicului este un act, altul, strãin ºi de ortodoxie, ºi de creºti- nã cã provocãrile cãrora trebuie sã le rãs- nu rezultatul unui act...). Iar preluarea cu- nism, ºi de limba românã în general: „Încã pundã în zilele noastre „oficiul“ sunt mai vintelor din limba lui Shakespeare s-ar face mai avem pânã la tratarea cabalisticã a numeroase decât înainte de liberalizarea „cu japca, din goana Chrysler-ului…“. Sãr- acestei limbi“. Sã închidem un ochi la ex- postcomunistã. De acord, dar de ce nu a mana limbã englezã (americanã) a lui Ford, primarea nefericitã (Ovidiu Pecican a vrut spus-o clar ºi inteligibil…? ºi a lui Chrysler, ºi a lui Steve Jobs, ºi a lui sã spunã, diortosit: studii cabalistice în „Suntem, de-acum, în epoca victoriei Bill Gates, cum se lasã ea jefuitã de haiducii aceastã limbã) ºi sã-i recomandãm, dacã tot drastic [sic!] a comunicãrii globale“, con- carpatini! e nevoit sã scrie într-o limbã încã imaturã, tinuã, autoritar, Ovidiu Pecican. Dar iarãºi Dar, ajunge Ovidiu Pecican acolo unde sã se exprime în limba Cabalei. Ar face un trebuie sã exclamãm: Staþi puþin! – „Victo- se pare cã-l durea, nu numai schimbarea serviciu limbii române, pe care se dovedeº- rie drasticã“…? O victorie poate fi netã, dãuneazã grav sãnãtãþii: „Existã ºi conti- te cã nu o stãpâneºte nici mãcar la nivelul clarã, categoricã ori, dimpotrivã, chinuitã, nuitãþi pernicioase în domeniu. Religia ma- jurnalismului cultural...
controversatã, norocoasã. Împerecherea sub- joritarã, ortodoxia, socoteºte, astfel, prin stantivului victorie cu adjectivul drastic este vocea autorizatã a majoritãþii autorilor care proprie publiciºtilor sportivi, care nu con- scriu din interiorul ei, de pe poziþii relevan- stituie decât prin câteva excepþii modele de te, cã pãstrarea ºi întãrirea credinþei depind exprimare... ºi de atenþia acordatã vocabularului derivat Este, continuã netulburat Ovidiu Peci- în secolele anterioare, din greacã“. Discuþia can, epoca „intrãrii în simultaneitate a între- începe sã fie serioasã, pentru cã ºi confuziile gii lumi prin intermediul computerului, lui Ovidiu Pecican par a nu mai þine doar

28 • APOSTROF Poeme de LUCA CIPOLLA O fi ca ºi cum aº trage în ceaþã? Dar tãcerea te seduce ºi orbita deviazã, deja înãlþatã ºi imaculatã, din acei crini ridicatã. ªi devii primãvarã... *** Acestea sunt zilele care separã de nimic Sunt urzica dintr-o recoltã ºi îmblânzesc sufletul de apã ce durerea lâncedã nu o cuprinde; care curge ºi tot curge sunt nisip pe dalele maluri egale de lemn ºi piatrã... pe care un car îl brãzdeazã în trecerea sa; pânã sã te întâlnesc pe tine. piele asprã la întoarcere unde soarele este fiere ºi pedepseºte membrele mele; Poate o virgulã în cartea timpului, dar mã gândesc la acea piatrã smulgându-se contrastului, un entuziasm atins de puþin, din cauza vântului, repus în acel colþ secret de stradã. pentru marele astru. Poate luna, strada, luminile de pe colinele vii care cheamã încet... Poate a gândi la acestea, contrastul Bãrãgan care din trecut cheamã ca un ecou... Acum nu rãmâne decât sã închid ochii ºi încã a mai spera, mereu. ºi sã respir încet pentru cã vreau sã te simt, Precum risipirea... primãvarã, piramide de luminã din veºmântul care se întrezãreºte, ºi sã te îmblânzesc, aer ruginit în praful unui sentiment, frumoasã ºi gitanã cum eºti lacrimi calde din lungul drum. ºi distantã, Unde câinii latrã puþin ºi platoºa ta de mister ºi de sticlã ºi femeile sunt desculþe se dizolvã te caut, în apusul care te întâmpinã, ºi noaptea îmi seamãnã în apusul care îmbracã drumul tãu... în adãpostul pe care ni-l oferã, în misterul care o înfãºoarã. ... ºi era frontiera, era roua de pãmânt fertil... Sã culeg orele, minutele, secundele râul frângea deja iluziile mele precum firele de nisip ºi vestul se reliefa în depãrtare ºi sã le vãrs în inimã unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasã... astfel încât mereu sã-mi aparþinã. vara era departe, Iatã acel pãmânt dar de acel pãmânt ºi de acele pietre apãrând la fereastrã mi-aº fi zdrobit în continuare mâinile... ca ºi cum era un salut al tãu sau un semn rãmân amintirile printre genele umede, ºi câteva zile în plus ºi momentul acela destinul meu... dãruite timpului care se scurge. Briza fertilã nu reface pielea uscatã ºi necunoscuta se miºcã înãuntru Apus precum cântecul de sirenã printre cruci, Simplu ca un abandon, dar înãuntru cheamã la viaþã ademenitor ca o chemare, o mângâiere, spic de grâu, muza cântecelor de vecernie, acest pãmânt fãrã speranþã nobila certitudine, ca mine. elementara vremelnicie, spic de grâu în mai, Aºa, trandafir purpuriu, floare de lotus, orbit de lunã rezonanþa armonioasã a celestului pãr de cal ºi sedus de spiritul incert al fãcliilor, blond-cârmâz... mã jucam cu gândurile Cerul se stinge, unde doar liniºtea liberã mã împiedicã. pãmântul zace Unde este acum pacea aceea? în aspra savoare a sfârºitului de zi ºi tu, legãnatã de vrajã, ªtii sã mã confunzi, visezi, prietena mea. din acel moment ºtii sã mã completezi... Cândva poate ai fi plâns, Absorbitã, dintre crini culeasã, m-aº fi deschis þie precum frunza primãvara, ce ardoare te contemplã? astãzi nu, Tãcerea gãseºte voce azi eºti tu, unde suflet de piatrã te îngroapã. simpla poezie. O fi pace sau poate rãzboi?

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 29 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2.

Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 15 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 30 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 60 lei pentru un an.

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF O cronicã amar-analiticã a României postdecembriste Cristian Vasile 14 Eveniment: dezbaterea „De ce s-a sinucis Voronca?“ 2 Restabilirea binelui Iulian Boldea 21 Wolf von Aichelburg Constantina Raveca Buleu 22 • IN MEMORIAM O contribuþie valoroasã la istoria B. Elvin 2 vieþii urbane din Transilvania Lukács József 23 STUAR • E • DOSAR: I. L. CARAGIALE ºi SEXTIL PUºCARIU Mihai ªora în opus magnum Ovidiu Pecican 4 O întîlnire de acum 100 de ani, la Blaj Nicolae Mocanu 15 • CRONICA LITERARÃ • ESEU Mircea Tomuº ºi tripla re-spunere a Ardealului Irina Petraº 8 Deconstrucþia Europei mitice „Aventurierii politicii româneºti“ ªtefan Borbély 9 la Dumitru Þepeneag Sonia Elvireanu 24 • PUNCTE DE REPER • PROZÃ Eu Ioan Alexandru Despina 26 Poeþii familiei Iorga Traian D. Lazãr 10 • POLEMICI • POEME Nevoia de diortosire Alexandru Ciolan 27 Romulus Joca 10 Cristina Onofre 11 • BIBLIOTECI ÎN AER LIBER Irina Lucia Mihalca 13 Poeme Luca Cipolla 29 • CU OCHIUL LIBER Prozoeseuri Marta Petreu 12

30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþii • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, ediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Colecþia „Filosofie modernã“ Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei REDACÞIA: • FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul • EUGEN PAVEL, Între filologie traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei MARTA PETREU Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ • IRINA PETRAª, Teoria literaturii: (redactor-ºef) Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • JOSEPH RATZINGER, Europa în criza UKÁCS ÓZSEF culturilor, traducere de DELIA MARGA, • ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a lui L J prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei VIRGIL LEON • Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ANA SALOMIA CORNEA Colecþia „Filosofie medievalã“ ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei IRINA PETRAª • SF. ANSELM DIN CANTERBURY, • Cele 10 porunci, carte gînditã Tehnoredactare: Monologion despre esenþa divinitãþii ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei FOGARASI EDITH traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei • NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, Vignetele revistei reprezintã Colecþia „Filosofia religiei“ 2007, 304 p. 7 lei variaþiuni grafice de Mihai Barbu • HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului dupã desene de Franz Kafka. traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei Colecþia „Scrinul negru“ Colecþia „Filosofie româneascã“ • ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii ANA POP asupra miºcãrii legionare (contabilitate) • VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de 2003, 146 p. 10 lei MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei • N. STEINHARDT, de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei EDITORI: Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã • ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei  Uniunea Scriitorilor de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã din România • D. D. ROªCA,  Fundaþia Culturalã Apostrof de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu Revista apare cu sprijinul: de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei  Fondului Cultural Naþional • BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei • LUDOVICA REBREANU,  Consiliului Local ºi al Primãriei ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, Adio pînã la a doua Venire: Cluj-Napoca 2000, 132 p. 5 lei Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note • LAURA PAMFIL, Noica necunoscut, de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei ADRESA REDACÞIEI: 2007, 288 p. 8,75 lei • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul Cluj-Napoca Colecþia „Ianus“ unui psihiatru): Aforisme, prefeþe de Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie cod 400079 • OVIDIU PECICAN, Trasee culturale ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Tel., fax: 0264/432.444 Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti. e-mail: [email protected] • CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), Reflexii ale imaginarului eminescian, 2001, 144 p. 6,30 lei Pentru corespondenþã: 2006, 202 p. 15 lei Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar Cluj-Napoca, 400750 • PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei 2003, 112 p. 7,50 lei • Revista APOSTROF figureazã • DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, • KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), în Lista-catalog a publicaþiilor 2004, 380 p. 20 lei traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt- interne, editatã de RODIPET SA, înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU la poziþia 4251. • GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei (în colaborare cu Editura Polirom) 2009, 83 p. + ilustraþii • NORMAN MANEA, Despre clovni Manuscrisele primite la redacþie eseuri, 1997, 230 p. 4 lei Colecþia „Istoria filosofiei“ nu se înapoiazã. • NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt ONSTANTIN ÃDULESCU OTRU prozã, 1997, 186 p. 4 lei • C R -M , ISSN 1220-3122 F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa Revista este înregistratã la OSIM 2003, 128 p. 10 lei • PHILIP ROTH, Animal pe moarte cu nr. 45630/22.05.1996. roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei Colecþia „Poeme“ • SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie Revista APOSTROF este membrã a ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei • TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului, Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- 2006, 84 p. 15 lei lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici asociaþie cu statut juridic, recu- traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC, Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom noscutã de Ministerul Culturii 2003, 96 p. 7,50 lei (le puteþi comanda la www.polirom.ro): ºi Cultelor. • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“: • ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui Scurtã istorie a Clujului Koroviev: Interpretare figuralã la Tiparul: ºi a monumentelor sale, volum ilustrat Maestrul ºi Margareta, Centrul de Presã Reformat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei • GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara, • MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale: 2006, 231 p. 20 lei Unica responsabilitate a revis- recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei tei Apostrof este de a gãzdui • ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare, opiniile, oricît de diverse, ale îndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitã 2007, 182 p. 19,95 lei colaboratorilor noºtri. Respon- de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei ON IANU sabilitatea pentru conþinutul fi- • ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann • I V , Investigaþii mateine, 2008, 112 p. 19,50 lei ecãrui text aparþine, în exclu- ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei sivitate, autorului. • MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, • MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor. Apostrof 2006, 132 p. 20 lei Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXII, nr. 10 (257), 2011 • 31