Gheorghe Buşoiu Lucian Giura
Profiluri medieşene vol. 1 Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura Profiluri medieºene vol. 1
Gheorghe Buşoiu Lucian Giura
Profiluri medieşene vol. 1
Sibiu - 2011 Titlul: Profiluri medieºene
Copyright © 2011
Toate drepturile aparþin autorilor. Reproducerea integralã sau parþialã a textului sau a ilustraþiilor din aceastã carte este posibilã numai cu acordul prealabil scris al autorilor. Responsabilitatea ºtiinþificã a conþinutului textelor revine autorilor.
Tehnoredactare: Techno Media Coperta: Techno Media
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României BUªOIU, GHEORGHE Profiluri medieºene / Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura. - Sibiu : Techno Media, 2011 2 vol. ISBN 978-606-616-039-1 Vol. 1. - ISBN 978-606-616-046-9 I. Giura, Lucian 008(498 Mediaº):929
Editura Techno Media: cod CNCSIS 287
Tipar: Editura Techno Media 550074, Sibiu, str. Dimitrie Cantemir nr. 22, tel./fax: 0269/21.19.83 www.technomedia.ro; e-mail: [email protected] ARGUMENT
Lucrarea de faþã este una cu totul ineditã pentru publicistica medieºea- nã, prin problematica abordatã, prin vasta arie de cuprindere ºi prin varieta- tea ocupaþionalã a persoanelor prezentate. Între coperþile acestei cãrþi, cititorii vor gãsi informaþii legate de viaþa ºi activitatea unor reprezentanþi de seamã ai societãþii medieºene din toate timpurile ºi din cvasitota- lititatea domeniilor vieþii economico-sociale, cultural-ºtiinþifice ºi sportive. Rod al unor cercetãri documentare, care se întind pe un segment de timp consistent, lucrarea înregistreazã un numãr de peste douã sute de persoane, de „voci” care au trãit ºi au creat în localitatea noastrã. În ºirul celor mulþi, care au avut într-un fel sau altul tangenþã cu Mediaºul, se pot stabili urmãtoarele categorii: • oameni care s-au nãscut ºi ºi-au desfãºurat activitatea în oraºul de pe Târnava Mare; • medieºeni prin naºtere ºi care au devenit cunoscuþi pentru activitatea lor în alte zãri ale lumii; • unii care au venit din alte pãrþi, dar ºi-au gãsit aici un teren prielnic de muncã ºi creaþie; • alte persoane care au domiciliat, o vreme mai lungã sau mai scurtã, dupã care au plecat spre cele patru puncte cardinale. În mod justificat ºi logic se poate pune urmãtoarea întrebare: este necesarã ºi utilã tipãrirea unei asemenea lucrãri? Trecând peste inevitabilul posibil subiectivism al autorilor, credem cã acest dicþionar încearcã o radiografiere a rezultatelor celor care au locuit pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri ºi pânã astãzi. Totodatã, din multitudinea domeniilor în care au activat cei inseraþi în prezenta lucrare, se poate trage o concluzie mãgulitoare pentru orice medieºean. Este vorba de faptul cã Mediaºul a avut o viaþã econo- mico-socialã, tehnico-ºtiinþificã, culturalã, sportivã tumultuoasã, ce-l înscrie în rândul celor mai importante centre ale þãrii.
5 6 Profiluri medieºene
O constatare fireascã este ºi aceea cã locuitori ai Mediaºului, aparþinând diferitelor etnii, au trãit într-o conlucrare beneficã, fãrã a se manifesta invidii, rãutãþi sau opreliºti dintr-o parte sau alta. Ba, s-ar putea spune, dimpotrivã, cã graniþe etnice n-au existat în tot decursul istoriei, românii alãturi de saºi, maghiari, evrei, rromi º.a. aflându-se într-un efort comun de bunã înþelegere ºi de prosperitate a comunitãþii. Lucrarea de faþã, bio-bibliograficã, se doreºte ºi o carte-document, având menirea de a oferi date din cele mai diverse domenii despre cei care s-au nãscut, au trãit, au activat ºi au cules roadele muncii în oraºul natal sau aiurea, constituind, în acelaºi timp, o realã sursã de informaþie pentru locuitorii de azi ºi de mâine ai municipiului ºi ai zonei adiacente. Pentru a ne face cea mai vagã idee despre coordonatele acestei cãrþi, þinem sã precizãm cã importanþa acesteia depãºeºte graniþele unui aparent specific local, unele dintre „personajele” ei fiind cunoscute ºi arhicunoscute atât pe plan naþional, cât ºi internaþional. Exemplificãm în acest sens cu personalitãþi ce s-au bucurat ºi în þarã, dar ºi în afara acesteia, de o largã notorietate: Axente Sever ºi Stepan Ludwig Roth – istorici ºi revoluþionari paºoptiºti; Andrei Marga – filozof ºi fost ministru al Educaþiei în guvernul post-decembrist al lui Radu Vasile ºi al lui Mugur Isãrescu; Ludovic Spiess – artist liric, ministru al Culturii; academicienii Octavian Fodor ºi Ion Moraru, somitãþi medicale (cel de al II-lea fiind Laureat al Premiului Nobel pentru Pace) ºi mulþi alþii. Este un fapt cert cã alãturi de români sunt prezente în lucrare ºi persoane aparþinând altor etnii: saºi, unguri, evrei: Auner Gerda – pictoriþã; Csiki Ligia – poetã; Criºan Iosif – sculptor; Keszeg Margareta – sportivã; Knall Helmuth – istoric; Mitruly Aniko ºi Weber Peter – biologi; Oberth Hermann – inventator; Piso Ioan ºi Schesäus Christian – poeþi medievali; Toppeltin Laurentiu – cronicar, iar lista poate continua. De asemenea, o menþiune specialã se aduce câtorva angajaþi ai Societãþii de Gaz Metan, foºti directori care au primit post-mortem, în anul 2010, titlul de Cetãþean de onoare al municipiului Mediaº: Marin Ciortea, Constantin I. Motãº, Periclis Svoronos, Virgil Popoviciu ºi Mihail Puflea, cei care au adus contribuþii deosebite în creºterea prestigiu- lui localitãþii noastre, capitala incontestabilã a gazului metan. Autoritãþile locale aduc drept argument în favoarea acestui demers ºi faptul cã cei cinci mai sus mentionaþi au fost profund ancoraþi deopotrivã în viaþa socialã ºi culturalã a localitãþii. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 7
Marin Ciortea, pe lângã funcþia de director la Gaz Metan, a fost ºi preºedinte al Societãþii judeþene de vânãtoare, traducãtor, pictor (a expus în Sala Dalles din Bucureºti). Constantin I. Mot㺠a activat în mod substanþial în domeniul cercetãrii, fiind autorul unor lucrãri reprezentative în domeniul gazelor naturale. Virgil Popoviciu coordoneazã lucrãrile primei conducte de tranzitare a gazelor naturale pe teritoriul României. În timpul directoratului sãu se construieºte primul depozit de înmagazinare a gazelor naturale din import. Mihai Puflea ºi instituþia pe care a condus-o au contribuit la realizarea cartierului de locuinþe „Gloria”, a pasarelei peste râul Târnava Mare, a finalizãrii clãdirii noului Spital Municipal ºi a celui mai important magazin universal din acel timp, „Transilvania”. Periclis Svoronos face parte din galeria celor mai importanþi specialiºti în domeniul grupãrii zãcãmintelor gazeifere care au stat la baza creãrii unui sistem naþional de cercetare, exploatare, transport ºi valorificare a gazului. Se impun câteva date legate de alcãtuirea prezentei cãrþi: persoanele contactate ºi-au prezentat C.V.-urile, dupã care noi, autorii, am purces, în vederea uniformizãrii informaþiilor potrivit criteriilor stabilite, la studierea, prelucrarea, selectarea ºi ordonarea materialelor respective. Dispunerea persoanelor s-a fãcut în mod alfabetic, acesta fiind, dupã pãrerea noastrã, cel mai simplu ºi util mod de prezentare ºi de identificare rapidã a informaþiilor cãutate de cãtre cititor. Pentru datele privitoare la persoanele care nu mai sunt în viaþã, în special pentru saºi, am abordat bibliografia de referinþã, cea pe care am menþionat-o la finalul lucrãrii noastre; s-a utilizat informaþia, s-a tradus ºi s-a adaptat la normele generale statuate pentru toþi cei cuprinºi în paginile prezentei cãrþi. Multumiri speciale aducem, ºi pe aceastã cale, doamnei Sigrid Pinter, medieºeancã de-a noastrã, cercetãtor ºtiinþific I la Institutul de cercetãri socio-umane Sibiu al Academiei Române pentru informaþiile privitoare la Gundhard Wilhelm, Schuster Dutz ºi Römer Carl Martin. Mulþumim de asemenea, în mod special, doamnei prof.univ.dr. Doina Florea, care, prin sprijinul constant ºi efectiv, a fãcut posibilã apariþia acestei cãrþi. Mulþumim tuturor celor care, sub o formã sau alta, au contribuit la finalizarea acestui demers dar, totodatã, ºi celor care prin observaþiile, 8 Profiluri medieºene informaþiile ºi, de ce nu, „criticile” aduse vor perfecta întreprinderea noastrã. Suntem conºtienþi cã în paginile unei viitoare astfel de abordãri îºi vor gãsi locul bine meritat ºi alte multe persoane care s-au remarcat într-o paletã largã de domenii. În momentul de faþã, ne facem datoria civicã în a menþiona doar numele acestora: Adami Michael, nãscut la Mediaº, cu studii teologice ºi doctorat în specialitate la Leipzig; Auner Stephan, student medicinist la Universitãþile din Leipzig ºi Wittenberg; Andrae Gustav (sec. XIX), nãscut la Mediaº, cu studii superioare la Universitãþi germane, profesor la Gimnaziul din oraºul natal; Binder Ludwig, nãscut la Mediaº, cu studii de teologie, geografie, istorie ºi latinã la Berlin, Viena, Heidelberg, Tübingen ºi Cluj-Napoca, profesor din anul 1888 în oraºul natal; Barner Michael, agniþean prin naºtere, cu studii la Academia de Arte din Budapesta, pictor, desenator, compozitor, muzicant ºi folclorist (pentru rromi), cu finalul vieþii ºi decesul în Mediaº; un loc aparte îl ocupã, începând cu secolul al XVIII ºi pânã în contemporaneitatea noastrã, reprezentanþi ai familiei Brandsch (în special preoþi ºi dascãli); interesantã ni se pare viaþa ºi activitatea lui Brath Johann (secolul XVII), notar la Mediaº, cu preocupãri istoriografice; Buchholzer Ernst, nãscut la Mediaº în 1866, cu studii în oraºul natal ºi apoi pregãtire teologicã ºi educaþionalã la Jena, Cluj-Napoca, Halle, Berlin ºi Strasbourg, cu activitate remarcabilã în învãþãmânt la Sibiu, dar ºi în tipografia lui W. Krafft din aceeaºi localitate; tot acestui secol îi aparþine ºi Csaki Michael, nãscut la Mediaº, cu studii gimnaziale în oraºul natal ºi apoi superioare la Viena ºi Leipzig (specializãri în teologie, istorie ºi geografie), dascãl ºi mai apoi custode principal la Sibiu, în cadrul Muzeului Brukenthal. La Mediaº se naºte, în 1869, Anna Maria Friedrike, fiica pictorului Carl Dörschlag, care studiazã artele la Berlin, München, Dresda, cu expoziþii de picturã apreciate ºi viaþã culturalã activã pânã la moartea sa, la Sibiu; din aceeaºi celebrã familie Fabini, medieºeni din tatã în fiu, face parte ºi Johann Gottlieb, profesor oculist la Universitatea din Pesta, precum ºi Hermann Fabini (nãscut la Braºov), cunoscut arhitect ºi conservator al monumentelor istorice transilvãnene, care a activat în deceniul ºapte al secolului trecut, timp de ºase ani, în calitate de arhitect ºef al oraºului Mediaº; Folberth William (Bill), fratele istoricului Otto Folberth, nãscut în localitatea de pe Târnava Mare, devine cunoscut pe tãrâm american, la Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 9
Cleveland, împreunã cu Fred, un alt frate al acestora, pentru invenþia sa utilizatã în domeniul construcþiei de autoturisme, ºi anume ºtergãtorul de parbriz; Mediaºului aparþine ºi preotul profesor Gräser Gustav (1847-1914). De asemenea, figuri de seamã ale Mediaºului contemporan sunt reprezentante ale sexului frumos: Laura Codruþa Kövesi, care îndepli- neºte înalta funcþie de Procuror general al României, ºi Lavinia Guitã, pilot cãzut în mod fulgerãtor, într-un tragic accident aviatic la Tuzlãu, în anul 2010. Frângerea aripilor acestei curajoase aviatoare medieºene a îndoliat inimile tuturor celor cunoscuþi ºi necunoscuþi, producând o emoþie generalã nu numai în þarã, dar ºi în afara ei. Noi, cei doi autori, considerãm cã prin acest gen de abordare ne înscriem într-un domeniu de pionierat, deschizãtori de drumuri pentru generaþiile care vor urma. Viitorul va fi, cu siguranþã, mai rodnic cu creaþii cel puþin la fel de variate, îmbunãtãþind ºi îmbogãþind consistent demersul nostru de astãzi. Urmaºilor, deci, mult succes.
Autorii Mediaº – Sibiu, mai 2011
Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 11
ADAM IOAN (n. 1946-) Criticul ºi istoricul literar s-a nãscut în Mediaº, la 19 august 1946, fiind stabilit de mai mulþi ani în capitala þãrii. A urmat studiile primare ºi gimnaziale la ªcoala generalã nr. 1, azi ªcoala „M. Eminescu”, iar cele medii la Liceul „Stephan Ludwig Roth” (clasele VIII-X) ºi Liceul „Axente Sever”. Dovedind aptitudini deosebite pentru umanisticã, în anul 1964 a devenit student al Facultãþii de Limba ºi Literatura Românã a Universitãþii Bucureºti. A absolvit facultatea în anul 1969. ªi-a desãvâr- ºit studiile prin obþinerea doctoratului în anul 2000, susþinându-ºi teza cu tema: Ideologia literarã a lui Duiliu Zamfirescu, la aceeaºi universitate din Capitalã. Dupã terminarea studiilor superioare, Ioan Adam s-a dedicat publi- cisticii, îndeosebi celei culturale. Astfel, în douã perioade, de câte cinci ani fiecare (1969-1974 ºi 1983-1988), funcþioneazã ca redactor la Secþia culturalã a ziarului „Scânteia”. Între cele douã „cincinale”, pe Ioan Adam îl gãsim ca ºef al secþiei Culturã de la „Scânteia tineretului” (1974-1983). Între anii 1988-1991, lucreazã ca lector principal I la una dintre cele mai prestigioase instituþii editoriale, Editura Eminescu. Dupã evenimentele din decembrie 1989, Ioan Adam îºi continuã activitatea, mai întâi în presa scrisã, apoi în cea vorbitã. Prin urmare, e publicist comentator la secþia Culturã a ziarului „Adevãrul” (1991-1992), publicist la ziarul „Parlamentul” (1992-1993) ºi redactor la cotidianul „Vocea României” (1993-1996). Din anul 1996 ºi pânã în prezent, e realizator ºi coordonator de programe culturale la Radio România, în cadrul Redacþiei de Literaturã- Arte a Societãþii Române de Radiodifuziune. Iatã câteva dintre emisiunile radiofonice realizate de criticul ºi eseistul Ioan Adam: „Citesc, deci exist”, „Cum ne vãd, cum îi vedem?” (prima emisiune radiofonicã legatã de imagologie – ºtiinþa imaginii), „Istoria secretã a limbii române”, „Valori româneºti în Biblioteca Babel” (prima emisiune de radio dedicatã literaturii de pe Internet etc.) 12 Profiluri medieºene
Timp de trei ani (2001-2003), a mai funcþionat ºi ca prof. univ. dr. la Universitatea Româno-Canadianã, unde a predat cursul de istoria ºi stilistica presei. Ioan Adam a debutat în revista „Lumea”, periodic lunar de politicã externã, în 1964. A mai colaborat la urmãtoarele publicaþii: „Adevãrul literar ºi artistic”, „România literarã”, „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „Luceafãrul”, „Sãptãmâna” (toate din Bucureºti); „Astra” (din Braºov), „Argeº” (din Piteºti), „Convorbiri literare”, „Cronica” (ambele din Iaºi), „Basarabia” (din Chiºinãu), „Tribuna” ºi „Steaua” (din Cluj), „Transilvania” (din Sibiu) ºi altele. În peisajul criticii ºi istoriei literare, Ioan Adam are un loc bine definit. Spaþiul este insuficient pentru a scoate în evidenþã întreaga sa activitate, referitoare la o galerie extrem de largã de scriitori români ºi strãini ca: Émile Zola, Gustave Flaubert, D’Annunzio, Lev Tolstoi, Guy de Maupassant, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Marin Preda, Duiliu Zamfirescu, Gheorghe Brãescu, Nicolaus Olahus, Camil Petrescu, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Platon Pardãu ºi mulþi alþii. Acestora, dar ºi altora „le-a consacrat ediþii însoþite de prefeþe, postfeþe, tabele cronologice, dosare critice, bibliografii, toate redactate sub semnul rigorii documentare ºi al subtilitãþii argumen- tãrii” (Andrei Nestorescu). Realizând o statisticã a cãrþilor, studiilor, articolelor ºi recenziilor, ajungem la o cifrã impresionantã. Ioan Adam a scris nouã cãrþi (la unele fiind unic autor, iar la douã, împreunã cu soþia sa, Georgeta Adam), a editat multe antologii, a îngrijit numeroase ediþii de autor, a prefaþat cãrþi ale unor scriitori români. O menþiune specialã trebuie fãcutã în legãturã cu opera lui Duiliu Zamfirescu. Ioan Adam a acordat o atenþie deosebitã vieþii ºi operei acestui clasic al literaturii române, devenind unul dintre cei mai compe- tenþi comentatori ai autorului romanului Comãneºtenilor. Fiind un bun cunoscãtor al limbilor francezã ºi englezã, ajutat ºi de fiul sãu, Robert, absolvent al Facultãþii de filologie, secþia francezã- românã, Ioan Adam a realizat traduceri din creaþia unor autori români în alte limbi ºi din opera unor scriitori strãini în limba românã. Activitatea extrem de laborioasã ºi documentatã a criticului ºi istoricului medieºean s-a bucurat de o bunã primire din partea confraþilor de breaslã. Amintim pe cei mai prestigioºi: Mihai Ungheanu, Nicolae Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 13
Manolescu, Dumitru Micu, Pompiliu Marcea, Alexandru Piru, Liviu Petrescu, Teodor Vârgolici, Alexandru Sãndulescu, Valeriu Râpeanu, Mircea Popa, Zigu Ornea, Mircea Zaciu º.a. În acest sens, trebuie sã amintim cã douã dicþionare ale literaturii noastre, apãrute în ultimii zece ani, i-au consacrat spaþii largi, binemeritate. Ne referim la Dicþionarul scriitorilor români, având ca autori trei clujeni: Aurel Sasu, Marian Papahagi ºi Mircea Zaciu, ºi Dicþionarul general al literaturii române, A/B, apãrut sub egida Academiei Române. Sunt lucrãri de referinþã, ce pot fi considerate „monumente” ale literaturii române. Pentru bogata ºi diversificata sa activitate, Ioan Adam este ales membru al mai multor organizaþii profesionale: al Uniunii Scriitorilor din România, al Societãþii Ziariºtilor din România ºi al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România. De asemenea, este membru al Federaþiei Internaþionale a Jurnaliºtilor. Ca vlãstar al Mediaºului, nãscut ºi crescut în acest oraº, Ioan Adam este, incontestabil, una dintre figurile cele mai prestigioase care, prin realizãrile sale pe tãrâmul publicisticii, precum ºi al criticii ºi istoriei literare, se bucurã de stima concetãþenilor sãi. Opera criticã ºi de istorie literarã (bibliografie selectivã) I. Cãrþi publicate 1. Introducere în opera lui Duiliu Zamfirescu, Editura Minerva, Bucureºti, 1979; ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Editura Zedax, Focºani, 2002. 2. Planetariu, Editura Eminescu, Bucureºti, 1984. 3. Bat clopotele pentru Basarabia (publicisticã, coautor Georgeta Adam), Editura Eminescu, Bucureºti, 1995. Cartea a obþinut premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, în anul 1995. 4. Inelele lui Saturn, Editura Albatros, Bucureºti, 1998. 5. Panteon regãsit. O galerie ilustratã a oamenilor politici români, Editura 100+1 Gramar, Bucureºti, 2000. 6. Oglinda ºi modelele. Ideologia literarã a lui Duiliu Zamfirescu, Editura 100+1 Gramar, Bucureºti, 2001. 7. Proba exilului (publicisticã, împreunã cu Georgeta Adam), Editura Viitorul Românesc, Bucureºti, 2002. 8. Parole în Balcania, Editura Adam, Bucureºti, 2003. 14 Profiluri medieºene
9. Zidul ºi litera, Editura Adam, Bucureºti, 2004. 10. Povestea vorbelor. O istorie secretã a limbii române. Editura Paralela 45, Bucureºti, 2007. II. Antologii 1. Miron Radu Paraschivescu, Poezii, antologie, postfaþã ºi biblio- grafie de Ioan Adam, Editura Minerva, Bucureºti, 1973. 2. Duiliu Zamfirescu interpretat de…, antologie, studiu introductiv, tabel cronologic, note ºi bibliografie de Ioan Adam, colecþia „Biblioteca criticã”, Editura Eminescu, Bucureºti, 1976. 3. Ion Pillat, Pe Argeº în sus, antologie, postfaþã ºi bibliografie de Ioan Adam, colecþia „Arcade”, Editura Minerva, Bucureºti, 1984. 4. Gheorghe Brãescu, Unde stã norocul, antologie, postfaþã ºi biblio- grafie de Ioan Adam, colecþia „Arcade”, Editura Minerva, Bucureºti, 1989. 5. Mihai Beniuc, Ultima scrisoare de dragoste (poezii), antologie, studiu introductiv, dosar critic ºi bibliografie de Ioan Adam, colecþia „Hyperion”, Editura Grai ºi suflet – Cultura Naþionalã, Bucureºti, 1999. III. Ediþii 1. Duiliu Zamfirescu, Viaþa la þarã, ediþie îngrijitã, postfaþã ºi bibliografie de Ioan Adam, colecþia „Arcade”, Editura Minerva, Bucureºti, 1976. 2. George Cãlinescu, Enigma Otiliei, postfaþã ºi bibliografie de Ioan Adam, colecþia „Arcade”, Editura Minerva, Bucureºti, 1984. 3. Grigore Ghica, Sã pot trãi, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de Ioan Adam, seria „Mãrturii”, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1992. 4. Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdutã, ediþie îngrijitã, prefaþã, tabel cronologic ºi repere istorico-literare de Ioan Adam, colecþia „Biblioteca ºcolarului”, Editura Porto-Franco, Galaþi. III. Prefeþe 1. Ceea ce nu se uitã. Din lirica româneascã antifascistã, antologie de George Togan, Editura Minerva, Bucureºti, 1977. 2. Peregrinul mântuit, prefaþã la volumul Meteoriþi (Poeme din Canada) de Eugen Caraghiaur, Editura Mileniul Trei, Deva, 1990. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 15
3. De-a râsu-plânsu, prefaþã la volumul lui Mircea Bunea Karaoke 2001, Editura Libra, Bucureºti, 2002. 4. Poeme sub lunã, prefaþã la volumul Lunã cu luminã rece de Ilie Calotã, Editura Tritonic, Bucureºti, 2002. IV. Ediþii critice 1. G. C. Nicolescu, Duiliu Zamfirescu, text ales ºi stabilit, completãri bibliografice, indice de nume ºi titluri de Georgeta ºi Ioan Adam, prefaþã ºi comentarii de Ioan Adam, 1980. 2. Duiliu Zamfirescu, Opere, vol. 5. Publicisticã (1881-1908), ediþie îngrijitã de Mihai Gafiþa ºi Ioan Adam; argument, note, indici de Ioan Adam, colecþia „Scriitori Români”, Editura Minerva, Bucureºti, 1982. 3. Duiliu Zamfirescu, Opere, vol. 6, Partea I, Publicisticã (1909-1916) ºi Partea a II-a, Publicisticã ºi memorialisticã (1917-1921), ediþie îngrijitã, coautor Georgeta Adam, note, comentarii, indici ºi glosar de Ioan Adam, colecþia „Scriitori români”, Editura Minerva, Bucureºti, 1987. V. Traduceri din opera originalã în limba italianã 1. Un homo duplex Nicolaus Olahus; Nicolaus Olahus umanista latino transilvano, traducãtor Nicolae Luca, Fondazione Cassa- marca, Treviso, Italia, 2002. VI. Traduceri din literatura francezã în limba românã 1. Gerard Bayo, Revolta lui Arthur Rimbaud, traducere, prefaþã ºi note de Ioan Adam ºi Robert Adam, Editura Eminescu, Bucureºti, 1998. VII. Colaborãri la volume colective 1. Cãlãtorie spre izvoare, antologie de reportaje, colecþia „România azi”, Editura Eminescu, Bucureºti, 1986. 2. Transilvania Latina dalla romanità alla rumanità, Fondazione Cassamarca, Treviso, 2002. 3. 100 cei mai mari scriitori români, Editura Lider, Editura Star, Bucureºti, 2003. 16 Profiluri medieºene
VIII. Index bibliografic selectiv referitor la opera lui Ioan Adam În periodice 1. Mihai Ungheanu, C. Hogaº, Duiliu Zamfirescu, Delavrancea interpretaþi de…, în „Luceafãrul”, Anul XXIX, 2 iunie 1976, p. 2. 2. Nicolae Manolescu, Criteriile unei colecþii, în „România literarã”, Anul IX, nr. 27, 1 iulie 1976, p. 11. 3. Dumitru Micu, Un nou Duiliu Zamfirescu, în „Argeº”, Anul IV, nr. 119, decembrie 1979, p. 12. 4. Dinu Flãmând, Un redutabil analist, în „Scânteia tineretului”, Anul XXXVI, seria II, 9508, 13 decembrie 1979, p. 3. 5. Petru Poantã, Planetariu, în „Tribuna”, Anul XXIX, nr. 3, (1465), 19 ianuarie 1985, p. 4. 6. Nicolae Mecu, Duiliu Zamfirescu, novatorul, în „Viaþa Româ- neascã”, Anul XXXIII, 6-7, iunie-iulie 1980, pp. 153-154. 7. Valeriu Râpeanu, Pagini reprezentative ale gândirii politice româneºti, în „Curentul Naþional”, Anul XII, nr. 3052, 17-18 martie 2001, p. 5. În volume 1. L. Kalustian, Simple note, III, Editura Eminescu, Bucureºti, 1983, pp.111-113. 2. Constantin Coroiu, Paradisul perisabil, Editura Junimea, Iaºi, 2003, pp. 89-98. 3. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicþionarul scriito- rilor români, A-C, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1995, p. 11-12. 4. Laurenþiu Ulici, Literatura românã contemporanã,I,Promoþia ’70, Editura Eminescu, 1995, p. 522-523. 5. Mihai Cimpoi, Duiliu Zamfirescu între naturã ºi idee, Editura Zedax, Focºani, 2002, pp. 18-20, 62-67. 6. Academia Românã, Dicþionarul general al literaturii române, A/B, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2004. IX. Iniþiative culturale 1. Ioan Adam este co-fondator al Cenaclului ºi suplimentului literar- artistic „Confluenþe” al „Scânteii tineretului” (prima ºedinþã în 12 martie 1981). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 17
2. Înfiinþarea Editurii ADAM, din 1994, având douã colecþii: „Istorie ºi politologie” ºi „Biblioteca Exilului”.
ALPINI, CONSTANTIN (1809-1846) Constantin Alpini a fãcut parte din cler, având o viaþã scurtã, dar demnã ºi plinã de merite. A fost un teolog învãþat, cu studii de filozofie la Cluj ºi de teologie la Viena. Dupã studierea acestora activeazã ca preot în Blaj, apoi ca protopop la Mediaº, între anii 1841-1846. În aceastã calitate, a redactat un memoriu prin care a luat apãrarea ºcolilor ro- mâneºti din protopopiat, pentru statuarea drepturilor naþionale. Constantin Alpini a corespondat cu George Bariþiu ºi a fost un fervent colaborator al „Gazetei de Transilvania”. Între Constantin Alpini ºi George Bariþiu a existat o strânsã amiciþie, care s-a manifestat pânã când protopopul medieºean a plecat la cele veºnice. În necrologul lui Constantin Alpini, prietenul sãu George Bariþiu scria: „… a fost un bãrbat cu pricopsinþã frumoasã, cu o fire dulce, primitoare ºi atrãgãtoare…, unul din acei genii pãzitori ai poporului român; el a fost iniþiatorul ºi mijlocitorul câtorva cereri fierbinþi în cauza ºcolilor; el, în 1844-1845, a fost unul din cei mai energici luptãtori pentru pãstrarea unor drepturi ce tindeau sã fie pierdute.” Multe scrisori ale lui Constantin Alpini adresate lui George Bariþiu se pãstreazã în fondurile documentare din þarã. Dupã pãrerea exprimatã de cãtre „Nestorul” publicisticii româneºti, aceste scrisori „vor putea da, odatã, materie bunã pentru istoria românilor”.
ALTENBERGER, BARTOLOMEUS (sec. XVI) S-a nãscut în oraºul de pe Cibin. A studiat începând cu semestrul de iarnã 1538-1539, la Wittenberg, devenind preot ºi protopop al Mediaºului. De numele lui, în anul 1543, se asociazã introducerea Reformei în aºezarea de pe malurile Târnavei Mari. 18 Profiluri medieºene
AMBROSI, MICHAEL senior (1862-1933) Viticultorul Michael Ambrosi s-a nãscut la 26 ianuarie 1862 în comuna Târnava, ca fiu al agricultorului Michael Ambrosi (1837-1875) ºi al soþiei acestuia, Christine, nãscutã Gunesch; este absolvent al ºcolii generale din localitatea natalã, dupã care se înscrie la cursurile gimnaziale în Mediaº. Moartea prematurã a tatãlui sãu îl obligã sã-ºi pãrãseascã studiile pentru a se întoarce în gospodãria pãrinteascã, spre a-ºi ajuta mama. Cinstea, corectitudinea ºi încrederea de care se bucurã în rândul comunitãþii locale îi conferã ºansa ocupãrii, timp de un deceniu, a postului de „judecãtor local”, în paralel cu cea de curator al Bisericii evanghelice locale, urmate apoi ºi de alte funcþii la nivelul Universitãþii saxone. Ambrosi a fost o personalitate marcantã a saºilor transilvãneni ºi a staff-ului de conducere al Asociaþiei „Siebenbürgische sächsische Land- wirtschaftsverein” (ºef al comisiei de viticulturã); între anii 1919-1922, a activat în calitate de membru în Parlamentul României, nou constituit, dupã Unirea de la 1 Decembrie 1918, fiind reprezentant al Cercului electoral Bazna. Se stinge din viaþã la 18 martie 1933, în Mediaº. Michael Ambrosi este autorul unei micromonografii a comunei de baºtinã: Aus Vergangenheit und Gegenwart der Gemeinde Grossprobs- dorf, W. Drotleff, Hermannstadt, 1894, ºi a numeroase studii ºi articole apãrute în diverse publicaþii ale vremii, având ca temã, în principal, cultura viticolã. Dintr-o listã de peste 45 de titluri, spicuim doar câteva: - Weg und Zeit zur Erhaltung unseres Weinbaues, în „Landwirt- schaftlicher Blätter”, an 30, 1902; - Das Rebenspalier, seine Erziehung und Pflege. Gemeinverständlich dargestellt, W. Drotleff, Hermannstadt, 1911; - Kommt die Weinverwertungs-Vereinigung der sächsischen Wein- bauern zustande, în „Siebenbürgische Deutsches Tageblatt”, an 49, 1922, nr.14738; - Weinbaukrise und Weinbauernnot. Massnahmen dagegen, în: „Siebenbürgische Deutsches Tageblatt”, an 56, 1929, nr.16894. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 19
AMBROSI, MICHAEL junior (1880-1940) Este unul dintre cei doi fii ai lui Michael Ambrosi senior (1862-1933) ºi ai soþiei acestuia, Johanna, nãscutã Klein (1859-1926), fiicã a învãþã- torului din Agârbiciu, mai apoi predicator în Târnava, Andreas Klein. S-a nãscut la 28 noiembrie 1880, în comuna Târnava. Dupã studiile primare în comuna natalã, urmeazã meseria tatãlui, cea de agricultor, absolvind între 1894-1897 cursurile ªcolii Agricole „Ackerbauschule” din Mediaº. În anul 1902, alãturi de fostul sãu dascãl din Mediaº, Ludwig Fischer, pune bazele instituþiei de învãþãmânt REB-und BAUMS- CHULE, Ambrosi, Fischer & Co. în Aiud, cea mai renumitã ºcoalã de profil din Transilvania, pe care o va conduce neîntrerupt pânã la sfârºitul vieþii. Modelul ºcolii ºi celebritatea acestuia îl determinã pe prinþul Barbu ªtirbey, în 1917, sã-l solicite, pentru un experiment identic la Buftea, lângã Bucureºti, la ªcoala de profil nou înfiinþatã, pe care o va conduce, de asemenea, pânã la moartea sa. Efectueazã cãlãtorii de studii ºi participãri la o serie de întâlniri în domeniul viticulturii, la Budapesta, Londra, Koblenz ºi Bucureºti. Celebritatea sa determinã guvernul de la Bucureºti sã-i decerneze acestuia Ordinul de cavaler cu cruce „Meritul agricol”. Începând cu anul 1933 ºi pânã în martie 1934, Ambrosi Michael junior activeazã ºi ca prim edil al oraºului Mediaº. În anul 1937, se mutã la Sibiu, continuã activitatea de profil, onorat fiind ºi de funcþia de Preºedinte al Societãþii de Pomiculturã ºi Viticulturã din România. Moare la 21 decembrie 1940, în oraºul de pe malurile Cibinului. Din cãsãtoria sa, încheiatã la 24 iunie 1914, cu Julie Müller (1894-1977) au rezultat patru copii, doi bãieþi ºi douã fete. Este autor a numeroase studii ºi articole de specialitate, publicate în cotidienele, hebdomadarele ºi anuarele sãseºti transilvane. Unul dintre urmaºii acestuia, Hans Ambrosie, nãscut la Mediaº în anul 1925, ajunge director al unei ºcoli viticole din Hessen (Germania); urmeazã apoi, între anii 1948 ºi 1951, studiile de profil cu diplomã la ªcoala din Stuttgart – Hohenheim, finalizate cu doctorat de specialitate. Experienþa acumulatã ºi vastele cunoºtinþe dobândite îl îndrituiesc sã ocu- pe o Catedrã în specialitatea viticulturã la Universitatea din Stellenbosch (Africa de Sud). 20 Profiluri medieºene
ANDREESCU, NICOLAE LADMISS (1907-2000) Nãscut la 4 februarie 1907, la Râmnicu Vâlcea, Nicolae Ladmiss Andreescu a urmat ªcoala de aeronauticã din Mediaº, între 1920-1927, ºi studiile liceale, între 1931-1935. Pregãtirea ºcolarã i-a permis ocuparea unor funcþii ca: maistru de escadrilã, tehnician, maistru ºi profesor la o ºcoalã profesionalã, între 1946-1967, dupã care iese la pensie. Debutul în literaturã se produce în 1927, la revista „ªoimii” din Târgu Mureº. Prima carte, intitulatã Semne ºi mituri, a vãzut lumina tiparului exact la un deceniu de la debut, deci în 1937 la Editura „Lanuri”. De altfel, despre activitatea fecundã la revista ºi editura cu acelaºi nume, „Lanuri”, aflãm dintr-o scrisoare trimisã autorului acestei „voci” de cãtre însuºi scriitorul Andreescu din Bucureºti, unde domicilia, epistolã datatã 25 februarie 1976: „Este adevãrat cã, împreunã cu George Popa ºi Mihail Axente, am întemeiat în septembrie 1933, la Mediaº (unde locuiam ºi eu), revista LANURI, pe care am condus-o împreunã pânã la dispariþia ei, în august 1939. Concentrãrile, apoi rãzboiul ne-au împiedicat s-o mai scoatem. Puteþi bãnui cã numai pasiunea pentru literaturã ºi o prietenie nedesminþitã de-a lungul anilor au putut face ca ani de-a rândul revista sã aparã, plãtitã de multe ori din firavele noastre salarii”. Din scrisoarea amintitã reiese existenþa unui jurnal literar ce trebuia sã aparã la Editura Eminescu ºi din care putem afla „veºti despre acest fin ºi profund poet [George Popa – n.n.] care a fost prietenul nostru comun”. Ceea ce se mai poate surprinde din rândurile ce ne-au fost trimise sunt unele informaþii legate de arhiva „Lanurilor”, precum ºi un lucru extrem de interesant: e vorba de o listã a cãrþilor tipãrite în editura medieºeanã. În colecþia revistei „Lanuri” au apãrut: Raluca – povestire de Mihail Axente, Plecarea spre legendã – poeme de George Popa, Cântece de leagãn – versuri de Traian Chelariu, Cartea moþului de N. Copilu Cheatrã, Semne ºi mituri de N.L. Andreescu, Instantanee de Gabriel Þepelea, Vibrãri de I.O. Suceveanu, Zbor peste ape de Ion Moldoveanu, Rod peste mâine de Eugen Todoran, Târziu – poeme de Gheorghe Munteanu, Fântâni pentru popas de I.O. Suceveanu, Literatura Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 21 ardeleanã de azi ºi Destinul linosian al poetului – studii critice semnate de George Popa. Toate cãrþile lui Nicolae Ladmiss Andreescu sunt volume de prozã, în care scriitorul abordeazã teme erotice, precum ºi subiecte legate de mediile profesionale. Pentru volumul de prozã Carnet de zbor, apãrut în anul 1973, prozatorul a obþinut premiul al III-lea al Comitetului de Stat pentru Culturã ºi Artã, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România. Un fragment din aceastã carte a fost publicat ºi în ziarul judeþean „Tribuna Sibiului”. Acelaºi ziar publicã povestirea O premierã, având ca tematicã frãmântãrile unui muncitor de pe un ºantier de plantat stâlpi de înaltã tensiune. Nicolae Ladmiss Andreescu a fost unul dintre cei mai fecunzi lanuriºti, iar în anii ’70 a fost ºi un asiduu colaborator al organului judeþean de presã „Tribuna Sibiului”, cu dese apariþii în prozã, reportaje, însemnãri despre oameni ºi locuri din zona Târnavei Mari. A decedat in anul 2000, la Bucureºti. Cãrþi publicate 1. Semne ºi mituri, Editura Lanuri, Mediaº, 1937. 2. În þara cerului, 1939. 3. Între douã femei, 1942. 4. Ochiul din neguri, 1943. 5. Pilot de vânãtoare, 1968. 6. Carnet de zbor, Editura Militarã, Bucureºti, 1973.
ANDRONIC, TITUS (1934-2000) Titus Andronic este unul dintre cei mai fini ºi mai sensibili poeþi ai generaþiei sale. Poetul s-a nãscut la 17 septembrie 1934, în satul Marginea din judeþul Bihor, devenind medieºean prin adopþie. A urmat ªcoala medie tehnicã de comerþ din Oradea, pe care a absolvit-o în 1953. Titus Andronic s-a stabilit în oraºul de pe Târnava Mare în luna noiembrie 1958. Fiindcã în societatea socialistã literatura nu constituia o profesie din care se putea trãi, Titus Andronic se angajeazã mai întâi ca muncitor la Fabrica de geamuri, apoi contabil la Institutul Chimigaz ºi, în sfârºit, ca 22 Profiluri medieºene responsabil al Staþiei de radioamplificare a oraºului. În aceastã posturã a funcþionat pânã în anul pensionãrii. Dacã primele douã ocupaþii ale poetului au fost mai neconforme cu spiritul ºi valenþele sale, cea de redactor i s-a potrivit ca o mãnuºã. Aceasta pentru cã, prin modul de abordare ºi de tratare a subiectelor, prin varietatea temelor instituite în cei aproximativ 17 ani, ca ºi prin aria de investigaþie a acestor teme, Titus Andronic a fost, fãrã nicio discuþie, un adevãrat jurnalist. Era, s-ar putea spune, o revenire a artistului la uneltele sale, datoritã faptului cã el mai funcþionase ca redactor la ziarul „Criºana” din Oradea. În paralel cu funcþia de redactor la Staþia de radioamplificare, Titus Andronic a colaborat ºi la publicaþiile locale: „Vocea Mediaºului” ºi „7 zile medieºene”, ambele având o apariþie sãptãmânalã. Dar, poate e necesar sã oferim câteva cuvinte despre aceastã staþie de radioamplificare: era constituitã dintr-un studiou de înregistrare – pe un magnetofon erau înregistrate emisiuni formate din rubrici ca: buletine de ºtiri, cortine muzicale, reportaje, interviuri etc. Banda înregistratã era transportatã la PTTR, iar tehnicienii de aici o transmiteau celor câtorva sute de difuzoare din fabrici ºi instituþii ºi în unele locuinþe ale medieºenilor. Dacã, la începuturile ei, aceastã instituþie, creatã de regimul comunist, era un mijloc de propagare a cuvântului ºi a ideologiei partidului unic, dupã numirea lui Titus Andronic ca redactor, Staþia de radioamplificare a devenit un organ de presã în înþelesul clar al cuvântului. Sumarul emisiunilor cuprindea buletine de ºtiri, rubrici literare, interviuri cu scriitori ºi redactori ai celor mai importante reviste literare româneºti, concursuri literare, evocãri ale unor importante evenimente culturale, lansãri de carte etc. Împreunã cu poetul Gheorghe Felder, a înfiinþat, în anul 1960, cenaclul „Octavian Goga”, care a polarizat, în anii ce au urmat, o serie de creatori ºi iubitori de literaturã ºi care, din pãcate, ºi-a închis porþile dupã 25 de ani, deci în 1985. Rodul efortului creator al membrilor cenacliºti îl constituie publicarea unor culegeri literare ce reprezentau vo- lume colective demne de laudã: Cânt de bucurie, Semnificaþii, Traiectorii, Sentimentul þãrii, În pas cu viitorul º.a. În 1983, poetul Titus Andronic s-a implicat cu toatã fiinþa sa în înfiinþarea cenaclului „Aron Cotruº”, organizat în cadrul bibliotecii Casei de Culturã a Sindicatelor. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 23
Din pãcate, aripile sensibilului poet s-au frânt brusc în anul 2000, când inima sa largã ºi blândã a încetat sã mai batã. Dispariþia sa atât de fulgerãtoare a produs durere ºi consternare atât în lumea literarã, cât ºi în rândul celor care l-au cunoscut. Titus Andronic a debutat cu versuri în revista orãdeanã „Familia”, condusã de poetul Alexandru Andriþoiu. Perioada medieºeanã a fost extrem de fructuoasã pentru scriitor, el publicând poeme în revistele: „Tribuna Sibiului” ºi „Transilvania” (ambele din Sibiu), „Steaua” ºi „Tribuna” (ambele din Cluj), „Poesis” (Satu Mare), „Orizont” (Timiºoara), „Vatra” ºi „Târnava” (ambele din Târgu Mureº), „Astra” (Braºov), „Haiku” (Bucureºti). Poeme haiku a publicat în revista „Litere” (Canada), „Apocalipsa” (Slovenia) ºi în publicaþii japoneze. Începând din 1972, a fost redactor la revistele „Transilvania”, „Târnava” ºi „Zburãtorul” (Oneºti). Creaþii ale lui Titus Andronic au fost introduse în culegerile amintite, precum ºi în antologiile Arta poeticã (1981), editatã de Florin ªindrilaru, Umbra libelulei (1994), O sutã de catarge (1997), Caligrafiile clipei (1999), Culegãtorii de rouã, Antologia Basho. Pentru întreaga activitate pe tãrâmul culturii ºi literaturii, Titus Andronic a fost ales membru al Uniunii Scriitorilor ºi al Societãþii Române de haiku, iar autoritãþile locale, recunoscându-i meritele, i-au acordat post-mortem titlul de cetãþean de onoare al municipiului Mediaº. Totodatã, nu peste multã vreme, uneia din strãzile municipiului i se va da numele de „Strada Titus Andronic”. Debutul editorial se petrece la Editura Dacia din Cluj, cu volumul de poezii Memoria toamnei (1973). Apariþia unei cãrþi, aparþinând unui scriitor din provincie, în anii comunismului, era un lucru foarte rar. Marea majoritate a scriitorilor cu volume publicate se gãsea în Capitalã ºi în centrele universitare, unde apã- reau toate revistele de culturã ale þãrii. De aceea, publicarea sus-amintitei plachete de versuri a declanºat o adevãratã sãrbãtoare atât în cenaclu, cât ºi în localitate. Prima carte, din seria celor nouã tipãrite, avea sã aducã în câmpul literaturii o voce poeticã nouã, distinctã, inefabilã, cu un profund registru original, în registrul liricii transilvane. Structural, volumul cu- prinde ciclurile: Oracol, Liliacul dintre ziduri, Orele albe, Cuvinte de dragoste, versurile cuprinse în ele cultivând tematica marii poezii româneºti dintotdeauna, dar cu reverberaþii ale poeziei blagiene: geneza, 24 Profiluri medieºene reînvierea naturii, rememorarea sentimentului copilãriei, zbuciumul existenþial, trecerea inexorabilã a timpului º.a. Teme ale discursului liric prezente în primul volum se vor repeta, în cea mai mare parte, în volumele urmãtoare. Unii critici literari l-au apropiat pe Titus Andronic de George Bacovia, prin realizarea acelei atmosfere triste, mohorâte, în care ploaia apare ca element apãsãtor. Se pare însã cã cele mai multe din versurile lui Titus Andronic degajã o atmosferã seninã, predilecþia poetului pentru luminã ºi culorile deschise fiind obsesivã. Din punct de vedere semantic, cuvântul „alb”, cu derivatele sale, e utilizat, numai în volumul de debut, de 18 ori: au culoarea „albã”: „pietrele”, „pereþii”, „zodiile”, oasele”, „orele”, „þara”, „corbii”, „plecãrile”, „vãmile”, „pãsãrile”, „clopotele”, „pânzele” etc. În evoluþia actului liric, constatãm cã Titus Andronic este un poet al esenþelor. Se remarcã, în acest sens, concentrarea dusã la extrem, poetul conducându-se dupã aforismul „non multa, sed multum” (nu multe, ci mult). El a ajuns, prin ºlefuirea limbajului poetic, pornind de la poeme destul de reduse ca dimensiuni – la poeme „haiku” (specie a liricii japoneze). Creatorul urmãreºte doar sugestia, oferindu-i cititorului sau ascultãtorului prilejul de a-ºi crea senzaþii ori stãri. De altfel, aceste poeme foarte concentrate, cu formã fixã, reprezintã o noutate doar terminologic. Giuseppe Ungaretti, în lirica din peninsulã, iar în literatura românã Ion Pillat au scris „poeme într-un vers”. Astfel, l-am putea apropia pe Titus Andronic nu numai de poemele haiku din lirica niponã, ci ºi de poeþii amintiþi. În afara creaþiei poetice, Titus Andronic, febril ºi pasionat scormonitor de documente, cãrþi ºi ziare vechi, colecþii de publicaþii literare, a scos la luminã ºi a valorificat nume uitate ale unor scriitori ºi artiºti de pe Târnave, dându-le publicitãþii. Cartea sa Miracol ºi uitare aduce în actualitate numele unor perso- nalitãþi culturale care, într-un fel sau altul, au avut tangenþã cu Mediaºul sau zonele limitrofe. Amintim în acest sens pe: Aron Cotruº, Victor Eftimiu, ªtefan Baciu, Peter Neagoe, Bazil Gruia, Ion Vlasiu, Victor Papilian º.a. O altã categorie care a fãcut obiectul studiului lui Titus Andronic o constituie scriitorii ºi artiºtii care s-au nãscut, au locuit ori au creat în acest perimetru. Iatã câteva nume: George Popa, Olimpiu Boitoº, Marþian Negrea, Emil Chiffa, Florin Dumitrana º.a. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 25
E de prisos sã cãutãm meritele lui Titus Andronic în istoria literaturii române. Cãutãrile ar pãli în faþa evidenþei. De altfel, critici literari dintre cei mai avizaþi au scos în relief talentul indubitabil al liricului medieºean. Peste douãzeci de referinþe critice subliniazã meritele acestuia, fixându-i o poziþie confortabilã în poezia româneascã. Vom aminti doar câteva dintre cele mai autorizate: Dumitru Chioaru, redactor ºef la revista „Euphorion”, noteazã: „Titus Andronic este un poet neomodern, prin spiritualizarea naturii, legãturii cu pãmântul ºi estetizarea naturistã a sentimentului. Acestei sensibilitãþi transilvane baroce i s-au adãugat, încã din Memoria toamnei, un fior bacovian ºi o tehnicã de miniaturist oriental, trãsãturi care-l individuali- zeazã pe Titus Andronic, rãmânând constante în toate volumele sale, pânã la aceastã carte postumã” [Purpura somnului – n.n.]. Despre volumul Miracol ºi uitare, Mircea Tomuº noteazã: „Cartea în care poetul delicat ºi sensibil care a fost Titus Andronic îºi strânge consemnãrile faptelor de culturã din propriul orizont, scrutat pe dimen- siunea duratei, îl exprimã ca individualitate umanã ºi ca personalitate creatoare aproape la fel de fidel pe cât îl exprimã poeziile sale; nu este vorba de simple inflexiuni stilistice de speþa lirismului evocator, ci de componente esenþiale, de substrat ale actului cultural al identificãrii ºi evocãrii”. Vom încheia aceste rânduri dedicate poetului medieºean cu un poem haiku de o tulburãtoare premoniþie: „Cioplind poeme – punte de fildeº spre voi Când n-am sã mai fiu”. Cu siguranþã, întreaga operã a lui Titus Andronic este o „punte”, dar una durabilã în timp, atât pentru cei care l-au cunoscut, cât ºi pentru cei ce-l vor cunoaºte indirect, prin lecturarea paginilor scrise de poet. Opera lui Titus Andronic 1. Memoria toamnei (versuri), Editura Dacia, Cluj, 1973. 2. Dimineþi rituale (versuri), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. 3. Liniºtea golfului (versuri), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988. 4. Soarele din turn (versuri), Editura Transpress, Sibiu, 1994. 5. Ninsorile de aproape (versuri), Editura Transpress, Sibiu, 1996. 26 Profiluri medieºene
6. Vocea liniºtii (versuri), Casa de Presã ºi Editura Tribuna, Sibiu, 1998. 7. Lacul de jad, volum haiku, bilingv, româno-englez (premiul I la un concurs de haiku), Casa de Presã ºi Editura Tribuna, 1999. 8. Purpura somnului (versuri), Editura Fundaþiei Alfa, Cluj-Napoca, 2000. 9. Miracol ºi uitare (evocãri), Editura Fundaþiei Alfa, Cluj-Napoca, 2001.
AUNER, GERDA (1916-2004) Pictoriþã ºi graficianã, membrã a AAPA*. S-a nãscut la 8 iunie 1916, în Mediaº. A absolvit ªcoala Popularã de Artã din Sibiu, secþia Mediaº, 1963. Debut expoziþional la Mediaº, în 1961. A participat la expoziþiile colective de la Mediaº (începând din 1962), la expoziþia judeþeanã din Sibiu (1976). Participã la taberele de creaþie de la Râºnov (1966), Avrig (1982, 1983, 1984), Orlat (1985), Miercurea Sibiului (1986), Târgu Mureº, Cluj-Napoca (1988), Timiºoara (1989). A organizat o expoziþie personalã în 1975. Premii obþinute - premiul II la expoziþiile judeþene ale artiºtilor plastici amatori (Sibiu, 1981, 1983, 1985, 1987, 1989); - premiul II la Expoziþia republicanã bienalã de amatori: Cluj-Napoca, 1985, ºi Bucureºti, 1987 ºi 1989. Aprecieri critice: „Preocupatã în special de portret, aplecându-se cu multã înþelegere ºi sensibilitate spre redarea fizionomiilor, exceleazã prin portretele de copii. Parcurge un drum logic, de la descrierea amãnunþitã a datelor exterioare la redarea sinteticã a elementelor esenþiale specifice, ajungând la redarea trãirilor interioare” (Petru Dumbrãveanu).
* Asociaþia Artiºtilor Plastici Amatori Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 27
AXENTE, MIHAI (1898-1967) Nãscut în comuna Iveºti, fostul judeþ Tecuci, la 2 decembrie 1898, scriitorul Mihai Axente îºi va desfãºura cea mai mare parte a activitãþii literare în oraºul Mediaº, de care a fost adoptat. Deºi funcþiile pe care le-a avut în Mediaº, în perioada 1925-1967, când a locuit aici, n-au avut nicio tangenþã cu literatura, Mihai Axente, prin întreaga activitate creatoare ºi, mai ales, prin calitatea sa de conducãtor de revistã ºi editor, ºi-a câºtigat un binemeritat loc de cinste în istoria culturii acestui þinut. El a îmbrãþiºat mai multe profesii. În perioada decembrie 1922 – 1 mai 1928, a funcþionat ca impiegat, clasa a II-a, la Direcþia generalã PTT, repartizat la oficiul PTT Mediaº, de unde s-a retras prin demisie. Din noiembrie 1928 ºi pânã în 21 octombrie 1929, Mihai Axente a funcþionat ca agent, clasa a V-a, la Brigada de siguranþã Mediaº, în urma examenului depus în ziua de 20 octombrie 1928 la Inspectoratul Regional de Poliþie ºi Siguranþã – Braºov. Toate aceste date au fost extrase din „Statul de serviciu”, un fel de carte de muncã din zilele noastre. Din acest act personal de serviciu reiese cã Mihai Axente, dupã absolvirea a opt clase de liceu, era student, având „Cartea de student” de la ªcoala Superioarã Documentare ºi ªtiinþe Administrative Bucureºti, cu nr. 224, din 7 mai 1930. La 18 februarie 1929, a susþinut examenul pentru postul de subcomisar. Destinul literar al lui Mihai Axente prezintã unele similitudini cu acela al prietenului sãu de o viaþã, poetul George Popa: ambii debuteazã în acelaºi an (1929) ºi aproximativ în acelaºi perimetru geografic: e vorba de Bocºa Montanã. George Popa a debutat la Deva, iar Mihai Axente – în ziarul „Drum Nou” al lui Mihail Gaºpar, unde publicã o serie de nuvele istorice, precum ºi un interesant ºi atractiv jurnal de cãlãtorie, cu titlul: De la Dunãre la Sena. Scriitorul Mihai Axente a mai publicat versuri ºi prozã în revistele: „Universul literar”, „Eu ºi Europa” (Deva), în ziarele: „Ecoul Târnavelor”, „Zori noi” (ambele din Mediaº), „Curierul” din Sibiu, „Gazeta de Turda” etc. Una din nuvelele sale, intitulatã Drum la oraº, a vãzut lumina tiparului în Calendarul ziarului „Curierul” pe anul 1947. Acest calendar este, de fapt, un almanah, în care, în afarã de Mihai Axente, dintre medieºeni, îi întâlnim pe George 28 Profiluri medieºene
Popa, Horia Lupu ºi Stelian Manta Jugureanu. Vom gãsi, de asemenea, multe reclame ale unor comercianþi, oameni de afaceri ºi întreprinderi medieºene ºi sibiene. Cea mai mare parte a preocupãrilor literare ale lui Mihai Axente este legatã, desigur, de revista „Lanuri”, revistã cãreia, împreunã cu amicul ºi concitadinul sãu George Popa, i-a dat strãlucirea unei publicaþii cu larg ecou în publicistica timpului. Mihai Axente este autorul a douã volume, ambele fiind tipãrite în editura cu acelaºi nume ca al revistei medieºene: „Lanuri”: Pãmânt strãbun (carte de versuri) ºi romanul Raluca, primul roman din istoria Mediaºului. Placheta de versuri este una cu rezonanþe sufleteºti adânci, în care se întâlnesc, printre armonii, ºi unele secvenþe dure, necizelate. Ciclul Umbre-n noapte conþine admirabile pasteluri, în care se resimte armonia caldã a versurilor populare. Amintim, în acest sens, poemele Mioriþa ºi Nocturnã. În privinþa referinþelor critice legate de creaþia scriitorului medieºean, relevant este faptul cã George Cãlinescu îl menþioneazã în opera sa capitalã, Istoria literaturii române…, ca pe un scriitor modest, prozator de suficienþe naturaliste. Afirmaþia marelui critic e legatã numai de romanul Raluca, dar, având în vedere cã Axente a scris deopotrivã poezie ºi prozã de mai mici dimensiuni, considerãm cã judecata criticului este prea severã. Cel care i-a pãtruns adânc tainele operei, fãcând o analizã profundã ºi obiectivã, atât poeziilor, cât ºi prozelor sale, a fost acelaºi prieten George Popa. Deºi coleg de trudã în viaþa revistei ºi a cãrþilor ce aveau sã vadã lumina tiparului, George Popa n-a iertat scãderile, nici stilul, uneori perimat, al creaþiei acestuia. Bunãoarã, despre poeziile din volum, George Popa afirmã: „Aceastã culegere e o continuare a versului sãmãnãtorist nu numai în formã, dar ºi în fond. Poezia este închinatã exclusiv satului ºi naturii, cu un accent evident perimat, dar în care punea sinceritate, uneori servitã de frumoase imagini, trecând chiar prin anecdotã”. Referitor la proza sa, George Popa noteazã: „Ceea ce s-a observat în producþia ulterioarã a lui Mihai Axente, când a început sã scrie micile sale schiþe, în care abundã incidente sentimentale, ele sunt realizate pe alt plan [decât versurile – n.n.]. Se vede în ele o adâncã pãtrundere în sufletul omenesc, frãmântãrile eroilor sunt naturale ºi tulburãtoare, iar stilul, chiar dacã uneori e agrest, are deseori oaze luminoase”. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 29
Între anii 1937-1939, Mihai Axente a publicat în revista „Lanuri” schiþele Alt om, Întoarcere, Omul cu picior de lemn, Scrisoare de la Maia, Nãluca, Pãcatul lui Rusalim etc. Dacã, în calitate de scriitor, Mihai Axente a fost dator sãmãnã- toriºtilor, în munca de editor ºi de ctitor de revistã îl putem înscrie alãturi de cele mai prestigioase nume, pentru care actul literar s-a înfãptuit cu însuºi preþul vieþii lor. Autorul prezentului medalion n-a avut privilegiul de a-l cunoaºte pe acest poliþist-detectiv-scriitor decât din paginile publicaþiei al cãrei director a fost, precum ºi din corespondenþa purtatã cu scriitorii din diverse zone ale þãrii. Aºadar, din numerele disparate ale revistei, ca ºi din relatãrile scriitorilor medieºeni mai tineri, am aflat cã cei doi mentori ai publicaþiei „Lanuri”, Axente ºi Popa, se completau în mod fericit: George Popa, ca un poet veritabil, era mai visãtor, mai boem, Mihai Axente era mai ordonat, mai exact, excelent organizator, oricând la datorie. De altfel, cele câteva scrisori pe care le deþinem de la colaboratorii „Lanurilor” constituie un grãitor exemplu. Poetul I.Ch. Severeanu îi scrie lui Mihai Axente, între altele: „(…) Sper cã nu aveþi nimic împotriva faptului ca volumul meu sã aparã în editura voastrã” (scrisoarea este datatã: Cluj, 28 martie 1938). Într-o altã scrisoare, adresatã directorului revistei ºi sositã din Cluj, de la savantul ºi scriitorul Victor Papilian, aflãm cã acesta era afectat de o recenzie la o carte a sa publicatã în revista medieºeanã: „ (…) mã simt obligat sã fac o altã constatare, ºi mai dureroasã. Prin faptul cã revista ºi-a însuºit recenzia, am constatat neînþelegerea care existã între mine ºi revista „Lanuri”. Ca atare, mã consider dezlegat, pe viitor, de angaja- mentul luat de a colabora la aceastã revistã, ºi din stocul de nuvele pe care le pregãtesc pentru diferite reviste ardelene nu voi putea trimite niciuna. Bun înþeles, aceastã hotãrâre a mea nu vatãmã cu nimic colaborarea de la ASRA. [Asociaþiia Scriitorilor Români din Ardeal – n.n.] Papilian.” Acelaºi Victor Papilian i-a adresat lui Mihai Axente, în data de 9 noiembrie 1936, o scrisoare prin care îi anunþã pe cei doi vajnici condeieri medieºeni cã amândoi au fost aleºi de cãtre Comitetul ASRA ca membri ai acestei asociaþii de creaþie, urmând ca, ulterior, sã fie ratificaþi de adunarea generalã. Legat de acest eveniment, savantul ºi scriitorul clujean propune o ºezãtoare literarã la Mediaº: „În acest scop, 30 Profiluri medieºene am propune ºi o ºezãtoare la Mediaº, pentru sâmbãtã, 29 noiembrie, sau duminicã, 30 noiembrie, a societãþii noastre, împreunã cu gruparea dum- neavoastrã. Vã rog rãspundeþi-mi dacã aceste douã zile ar fi nimerite spre a începe tratativele în vederea înfãptuirii. Cu salutãri colegiale, Papilian”. Corespondenþa cu revista din Mediaº e destul de bogatã, direc- torului ei, Mihai Axente, adresându-i-se ºi poeþii Ion Moldoveanu ºi Ion Th. Ilea. Revista condusã de cei doi scriitori apãrea cu mare greutate, din pricina lipsurilor materiale, prin bunãvoinþa ºi cu ajutorul unor patroni ai unor fabrici din oraº, dar ºi cu sprijinul unor oameni de bunãvoinþã externi. Iatã ce aflãm dintr-o scrisoare primitã de Mihai Axente, cu ºaptezeci de ani în urmã, de la un anume Nicolae Iancu, din Sibiu: „Dragã Axente, Frumoasa intenþie ce am avut, ba simþind-o chiar de o datorie, a sprijini cu maximum revista noastrã (permite-mi sã zic „noastrã”), cu ajutor bãnesc, colaborare ºi propagandã, pentru desfacerea ei ºi în oraºul nostru, n-am putut-o pune în aplicare. Motivul cred cã-l ºtii. Am fost tot timpul deþinut, fiind în G. De Fier [Garda de Fier – n.n.1]. Acum, de curând liberându-mã, m-am hotãrât sã iau contact cu tine prin prezenta. Imediat ce voi primi banii, îþi voi trimite, iar dupã Paºti voi colabora, dacã mã primiþi, regulat. Pânã la Paºti nu sunt tocmai liber, cãci sunt martor în procesul de la Cons. de Rãzboi din Bucureºti ºi, probabil, plec acolo peste 2-3 zile. Ce mai face Popa? Pe unde e el acum? Mai scrie noutãþi de acolo? Tu ce mai faci? Ce serviciu ai acum? În curând, mai multe. Sãnãtate ºi voie bunã, Cu drag, Nic. Iancu”. Deºi venit în Mediaº de pe tãrâmuri moldovene, Mihai Axente s-a preocupat la modul cel mai serios de trecutul acestei localitãþi, cãutând tot felul de documente, în scopul întocmirii unei scrieri monografice, care, din pãcate, a rãmas în manuscris. Lucrarea poartã titlul Mediaº – studiu monografic ºi urma a fi publicatã între anii 1929-1931. Ea are urmãtoarea structurã: în deschiderea studiului, scriitorul îºi mãrturiseºte motivul care l-a determinat sã scrie: „În dragostea de Mediaº, care m-a primit ospitalier între zidurile lui, am ridicat o parte a vãlului ce-l acoperea, pentru a-l arãta urmaºilor, aºa cum a fost, ºi bun ºi rãu, ºi pe care alþi urmaºi îl vor sfâºia [sfârºi] mai de- parte, închin aceastã lucrare” (dedicaþie olografã pe publicaþia manuscris). 31
N-a fost publicatã, dupã cum am precizat, dar s-a anunþat tipãrirea ei pe o manºetã a copertei revistei „Lanuri”. Activitatea pe multiple planuri a cãrturarului Mihai Axente contureazã profilul unei personalitãþi demne de întreaga noastrã admiraþie. Lucrãri publicate 1. De la Dunãre la Sena, reportaj în „Drum Nou”, 1929, Hunedoara. 2. Pãmânt strãbun, versuri, Editura „Lanuri”, Mediaº. 3. Raluca, roman, Editura „Lanuri”, Mediaº. 4. Mediaº – studiu monografic, mss., Mediaº, 1929-1931.
AXENTE SEVER (1821-1906) Un reprezentant de seamã al Revoluþiei de la 1848 a fost Axente Sever, nãscut la 15 aprilie 1821 în satul Frâua, azi comuna Axente Sever. Numele sãu era Ioan Banciu, dar mai târziu a luat numele tatãlui, „Axente”, supranumele fiindu-i atribuit de cãtre luptãtorii pe care i-a condus, pentru severitatea manifestatã faþã de situaþia creatã la jumãtatea secolului al XIX-lea. Viitorul revoluþionar era fiu de þãrani. Avea o sorã, Anica, ºi încã trei fraþi mai mici: unul George, rãmas þãran, ca tatãl lor, în satul ªoala, altul, Ariton, institutor în oraºul Turnu-Severin, ºi ultimul, Iacob, care s-a stabilit în Bucureºti. Sora lui s-a mãritat în sat. Axente a studiat la ªcoala primarã din Blaj, apoi la gimnaziul din Sibiu ºi Blaj, unde a dat dovezi de puternicã simþire faþã de poporul sãu ºi de mare energie în sprijinul ideilor ºi sentimentelor de libertate naþionalã ºi socialã. Însufleþit de profesorul sãu, Simion Bãrnuþiu, care propovãduia idei progresiste, Axente Sever este eliminat din ºcoalã împreunã cu cei 11 colegi ai sãi, pentru acte de rãzvrãtire. La Blaj a studiat filozofia, predatã de eminentul sãu profesor Simion Bãrnuþiu, ºi patru ani de teologie, cu intenþia de a intra în lumea clericalã. Fiind eliminat, a revenit acasã, în Frâua, dedicându-se muncii satului. La izbucnirea miºcãrii revoluþionare, Axente se gãsea în Þara Româneascã, la Bucureºti, unde a predat în unele ºcoli particulare 32 Profiluri medieºene limbile românã ºi latinã. Avea strânse legãturi cu alþi mari intelectuali transilvãneni: Timotei Cipariu, George Bariþiu, Ion Maiorescu, Simion Bãrnuþiu º.a. Prin mijlocirea lui Aaron Florian, a stabilit legãturi cu Societatea se- cretã „Frãþia”, al cãrei conducãtor era Nicolae Bãlcescu ºi care, datoritã respectului pe care i-l purta, l-a propus în redacþia publicaþiei „Naþiunea”. În martie 1848, Ioan Axente îi trimite lui George Bariþiu articolul Românii sã facã ce fac ºi alþii, spre a-l publica în „Gazeta de Transilvania”. În acest material, autorul preciza necesitatea atragerii maselor populare în revoluþia paºoptistã, prin aceastã atitudine situându-se pe aceeaºi poziþie cu Nicolae Bãlcescu, Avram Iancu, Ioan Buteanu, Aron Pumnul, Alexandru Papiu Ilarian, precum ºi cu Petöfi Sandor, Stephan Ludwig Roth º.a. Aflat în Þara Româneascã, Ioan Axente s-a înscris cu cea mai mare forþã în activitatea revoluþionarã, mergând prin satele din împrejurimile capitalei ºi din Oltenia, unde propovãduia, cu talentul sãu oratoric remarcabil, ideile unei patrii puternice, fãrã clacã, fãrã iobãgie, în care sã se întroneze „domnia dreptãþii” (Ion Gabor). În prima jumãtate a lunii septembrie 1848, dupã mai bine de un an ºi jumãtate de activitate revoluþionarã la sud de Carpaþi, avizat asupra greutãþilor întâmpinate de fraþii ardeleni, revine în þinuturile natale ºi se alãturã lui Avram Iancu, Ioan Buteanu, Simion Balint, Vasile Moldovan ºi celorlalþi revoluþionari. În localitatea Orlat (judeþul Sibiu), a participat la o adunare de pro- test împotriva hotãrârii maghiarilor de a realiza unirea Transilvaniei cu Ungaria. De aici a plecat la Blaj, unde a luat parte activ la miºcarea revoluþio- narã, alãturi de Avram Iancu, Simion Bãrnuþiu, August Treboniu Laurian ºi alþii, devenind ºi el un fruntaº al ideilor paºoptiste. Dupã înfrângerea revoluþiei, a ocupat mai multe funcþii: arendaº, secretar al tribunalului din Alba Iulia, conducãtor al oficiului poºtal din aceeaºi localitate. De mai multe ori a fost arestat ºi judecat pentru diverse învinuiri, mai mult sau mai puþin justificate. În perioada imediat urmãtoare încheierii Revoluþiei de la 1848, s-a înfiripat în rândul intelectualilor ideea organizãrii unei asociaþii spirituale care sã militeze pentru propãºirea neamului. Aceastã idee s-a înfãptuit la 23 octombrie/4 noiembrie 1861, când a luat fiinþã, la Sibiu, ASTRA Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 33
(Asociaþiunea Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român). Iniþiativa acesteia a aparþinut lui Ioan Puºcariu, Andrei ªaguna, George Bariþiu ºi Timotei Cipariu, dar ea „venea sã împlineascã voinþa testamentarã a marelui erou ºi martir, a craiului munþilor, ca ºi a tribunilor sãi, Axente Sever ºi Simion Balint, ºi a tuturor marilor bãrbaþi ai naþiunii” (Victor V. Grecu). Spre sfârºitul vieþii, Axente Sever s-a retras la Braºov, unde Eufrosina, soþia lui, avea multe neamuri. Aici se stinge din viaþã la 13 august 1906. Avea 85 de ani. A fost înmormântat la Blaj, fiind petrecut pe ultimul drum de o mulþime de oameni. Posteritatea i-a pãstrat ºi îi va pãstra merituosului revoluþionar o vie memorie. Astfel, în decembrie 1934, în Piaþa Mare din Mediaº, i-a fost dezvelit un bust, în prezenþa prefectului judeþului Târnava Mare, a primarului Mediaºului ºi a unui numeros public. Pe placa de marmurã a soclului au fost scrise cuvintele: „Axente Sever, 1821-1906, nãscut în comuna Frâua, azi Axente Sever. Aprig luptãtor pentru dezrobirea þãranilor ardeleni, în revoluþia din 1848-1849”. Amplasarea statuii în piaþa oraºului nu era pe placul autoritãþilor comuniste venite la putere, ºi în 1948 a fost înlãturatã, apoi depozitatã în curtea primãriei. În anul 1962, bustul lui Axente Sever a fost instalat în faþa liceului care îi poartã numele, pe soclu fiind încrustat urmãtorul text: „Virtuþile ºi gloria noastrã va strãluci cât timp va trãi neamul românesc, pentru ale cãrui drepturi am încins sabia, sã se reînvie, sã se înalþe ºi sã strãluceascã numele, onoarea ºi gloria neamului românesc”. În anul 1971, cu prilejul împlinirii unui secol ºi jumãtate de la naºtere, s-a organizat un simpozion la Biblioteca judeþeanã ASTRA, la care au participat istorici din Sibiu ºi Cluj, iar alte manifestãri cultural-ºti- inþifice s-au desfãºurat în satul natal. Tot de la aceastã datã, Blajul, oraºul formãrii intelectuale a lui Axente Sever, se mândreºte, de asemenea, cu un bust. Urmaºii de azi ai lui Axente Sever nu s-au lãsat mai prejos ºi, în anul 2000, din iniþiativa autoritãþilor locale, i-au ridicat acestuia un bust, pe care l-au amplasat în centrul satului. Acest lucru s-a petrecut cu ocazia aniversãrilor legate de împlinirea a 180 ani de la naºtere ºi a 95 ani de la trecerea în eternitate a lui Axente Sever. 34 Profiluri medieºene
Iatã tot atâtea dovezi cã generaþiile care au urmat dupã moartea eroului, ca ºi cele ce vor veni îºi vor aduce prinosul de recunoºtinþã cãrturarului ºi revoluþionarului Ioan Axente Sever.
BALLMAN, JOHANN MICHAEL senior (1756–1804) S-a nãscut la 15 decembrie 1756, la Mediaº, tatãl sãu fiind medic veterinar ºi membru al centumviratului local. Viaþa nu i-a oferit prea multe satisfacþii; a fost plinã de privaþiuni de tot felul ºi nedrept de scurtã – doar patru decenii de prezenþã lumeascã. Urmeazã cursurile gimnaziale din localitatea natalã, obligat a se întreþine prin meditaþii, acordate unor tineri de vârsta sa. Dorinþa de a urma studii de teologie i-a fost stopatã de aceeaºi penurie a mijloacelor financiare. De aceea, dupã absolvirea Gimnaziului, în 1787, rãspunde solicitãrii fratelui sãu de a se duce la Drãuºeni, ca dascãl, unde activeazã pânã la începutul anului 1790. O muncã asiduã ºi o economie severã îi oferã ºansa studiilor în strãinãtate, la Universitatea din Tübingen, pe o perioadã de doi ani ºi jumãtate. Aici, audiazã cursuri de literaturã romanã clasicã, filozofie, teologie, dublate de aprofundarea, temeinicã, intensivã a matematicii ºi a fizicii experimentale. Lipsa banilor îl obligã ca în anul 1792 sã revinã în Transilvania, în oraºul natal (la 1 iunie 1792). În urma unui examen, a fost angajat dascãl pentru clasa a IV-a a gimnaziului (la 26 august 1792). În anul 1800, avanseazã la gradul de lector, iar începând cu 8 aprilie 1803, cu doar un an înaintea decesului, sã ocupe fotoliul de prorector al gimnaziului. Cariera didacticã a fost marcatã de competente ºi pasionante prelegeri de istorie, geografie ºi filozofie. Pasiunea sa pentru istorie este de notorietate. Studiile de istoria transilvanã, bazate pe izvoare inedite, pe o muncã ºi perseverenþã demne de laudã, îl vor impune atenþiei contemporanilor ºi nu numai. O primã lucrare, de sine stãtãtoare, vede lumina tiparului la Sibiu, în tipografia lui Hochmeister, în 1801: Statistische Landeskunde Sieben- bürgens im Grundrisse. Ein Versuch (120 p.), semnatã de Johann Michael Ballman, „profesor de filozofie, istorie ºi geografie la gimnaziul evanghelist din Mediaº”. Publicã, de asemenea, unele studii în „Quartal- Schrift” ºi în „Provinzial-Blätter”. În acest context menþionãm lucrarea Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 35
Über die jetztige Staats-Verfassung Siebenbürgens” (Despre actuala constituþie de stat a Transilvaniei). Postum, în anul 1845, îi apare lucrarea Siebenbürgische Annalen des ersten Viertels des 16. Jahrhunderts (Analele transilvãnene din primul sfert de veac XVI). De la Ballmann, s-au pãstrat, în manuscris, mai multe lucrãri: 1. Geographische Beschreibung des Grossfürstenthums Sieben- bürgen (Descriere geograficã a Principatului Transilvaniei). 2. Geschichte Siebenbürgens von den ältesten Zeiten bis auf Andreas II. (O istorie a Transilvaniei din cele mai vechi timpuri pânã la Andrei al II-lea). 3. Kurze Reformationsgeschichte Siebenbürgens (O scurtã istorie a Reformei în Transilvania). 4. Siebenbürgische Annalen des 15. Jahrhunderts. Ein Bruchstück (Analele transilvãnene ale secolului al XV-lea…). Ballman s-a preocupat de colectarea unor izvoare ºi documente privitoare la istoria Transilvaniei. Titlul acestui manuscris, în limba latinã, potrivit istoricului Franz Zimmermann, este: Cartophylax ad custodiena varia historiam Transilvaniae spectatita documenta. De la Ballmann, dupã moartea acestuia, Samuil Micu Klein preia date importante pentru celebrul sãu dicþionar (literele A, B, G, H, I ºi C pânã la cuvântul confibulã). Dupã dispariþia lui Klein, la acest dicþionar au contribuit, pe rând, ºi alþi cãrturari (Basilius Kolosi, Petru Maior º.a.), el vãzând lumina tiparului, sub numele lui J. Thedorovits ºi Al. Theodori, cu titlul: Lesicon Romanescu-latinescu-ungurescu-nemþescu quare de mai mulþi autori în cursul a trideci, ºi nu mai multoru ani s’au lucratu, seu Lexicon Valachico-latino-Hungarico-Germanicum, qoud a pluribus Auctoribus decursu triginta et amplius annorum elaboratum est. Budae typis et sumtibus Typographiae Regiae Universitatis Hun- garicae 1825, gr.8 –vo, VIII, 771 p. Alãturat se aflã lucrarea: Ortographia Romana sive Latine-Vlachico, una cum clavi, qua penetralia originationis vocum reserantur, VIII, 105 p. 36 Profiluri medieºene
BANDAC, MIHAI (n. 1939-) Unul dintre marii artiºti plastici contemporani este pictorul Mihai Bandac. S-a nãscut la 5 octombrie 1939, în comuna Lucãceni, judeþul Satu Mare. A urmat cursurile ºcolii primare în localitãþile: Alba Iulia, Hunedoara, Ghelar, Topleþ, Baia de Arieº, Copºa Micã. Având domiciliul în oraºul Copºa Micã, a fãcut naveta pentru a urma studiile medii la Liceul „Stephan Ludwig Roth”, între anii 1953-1956. A reuºit sã intre, prin concurs, la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, în anul 1958, fiind absolvent al secþiei picturã, clasa pictorului Alexandru Ciucurencu, promoþia 1964. Lucrarea de diplomã au constituit-o tablourile intitulate: Dans din Oaº, Legende din Maramureº, Pintea Viteazul. Mihai Bandac ºi-a început activitatea didacticã, în calitate de profesor de desen la Liceul nr. 14 din Bucureºti, între anii 1964-1968. Din 1968 ºi pânã în prezent, funcþioneazã ca profesor la IATC, mai întâi ca titular al cursului de Limbaj plastic, iar apoi ca profesor de regie la institutul sus-amintit. Pictorul ºi-a început activitatea artisticã în 1967, cu debutul în cadrul expoziþiei tineretului, fiind remarcat de criticii de artã Petru Comarnescu, Nicolae Argintescu-Amza ºi Ion Frunzetti. Începând din anul 1970, el a participat în cadrul expoziþiilor colective ºi de grup, în þarã ºi strãinãtate. Cu aceste ocazii, multe din tablourile sale au fost achiziþionate de colecþionari, în momentul de faþã unele lucrãri ale sale fãcând deliciul acestora. Fiind mare iubitor de drumeþii, pictorul Mihai Bandac a strãbãtut numeroase trasee turistice, în cele mai pitoreºti zone ale þãrii: Maramureº, Oaº, Delta Dunãrii, Litoralul Mãrii Negre, Munþii Fãgãraº, Munþii Bucegi, Munþii Rodnei etc. Ca un Calistrat Hogaº modern, cu cortul sau rulota tractatã de Dacia sa, pictorul e mereu însoþit de cei doi câini din rasa Ciobãnesc german, Doina ºi Nero. El întreprinde aceste drumeþii în toate anotimpurile anului, culegând observaþii în vederea realizãrii picturilor. În aceste deplasãri îºi are rãdãcinile colecþia de picturã intitulatã Anotimpurile, care s-a bucurat de unanime aprecieri din partea specialiºtilor ºi a oamenilor de spirit. Începând din anul 1976 ºi pânã la Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 37 evenimentele din 1989, artistul n-a mai participat la expoziþii în afara þãrii, neprimind viza de ieºire din þarã. Artistul Mihai Bandac a practicat ºi arta monumentalã. Astfel, a executat lucrãri de ceramicã glazuratã: Dans din Oaº, Tropotita (Liceul nr. 24 Bucureºti, 1965); profile de inox: Femeia românã, România, Zeiþa Ceres, Eminescu ºi muzele (Ialomiþa, 1980-1989). Artistul Mihai Bandac are un adevãrat cult pentru relaþiile de prietenie: mari scriitori, artiºti români, dar ºi rapsozi, ciobani, pãdurari, bucurându-se de cãldura sentimentelor lor. Nichita Stãnescu, Toma Caragiu, Ludovic Spiess, Titi Rucãreanu sunt doar câþiva dintre apropiaþii pictorului cu care, în primitoarea sa locuinþã din strada Dr. Capºa nr. 8, vizavi de Palatul Cotroceni, petreceau frumoase clipe de desfãtare culturalã. De altfel, locuinþa pictorului este transformatã în salon de expoziþie, tablourile din ciclul Anotimpurile fiind expuse pe pereþii interiori ai casei, dublate, ca în multe din albumele sale, de poeme de-ale prietenului sãu Nichita. Un unghi al salonului este „Colþul Nichita Stãnescu”, unde troneazã o chitarã, având înscrise pe spatele ei urmãtoarele versuri ale genialului poet: „Mulge frunzele de verde ªi ochiul lui ce vede, Smulge umblatu’ din vers, ªi raza de univers, Mulge ºi dã de mâncare, Când va fi din nou sã zboare, Pasãrea ca inima Neagrã cum este capra Acasã la dumneata”. Pentru a reliefa cât de mare preþ pune Mihai Bandac pe legãturile de amiciþie, trebuie sã menþionãm cã, în perioada 5 octombrie (ziua de naºtere) – 8 noiembrie, în fiecare an, organizeazã o manifestare ineditã, numitã Bandaciada. Cu acest prilej, timp de o lunã au loc, în casa-salon, petreceri cu muzicã, poezie ºi multã veselie. În acest rãstimp, uºile locuin- þei sale sunt mereu deschise, prietenilor adãugându-li-se ºi studenþii sãi. O iniþiativã lãudabilã a pictorului Mihai Bandac, realizatã împreunã cu amicii sãi, veritabile personalitãþi ale culturii române: Nichita Stãnescu, Gheorghe Pituþ, Toma Caragiu, Ion Frunzetti, George Vancu ºi mulþi alþii, a fost înfiinþarea Fundaþiei Culturale „Dacii liberi ºi nemuritori” (DLN). Fundaþia a luat fiinþã în 1970 ºi avea sediul în atelierul artistului. 38 Profiluri medieºene
Devenind, prin ani, o realitate vie, era un simbol al celor mai nobile nãzuinþe româneºti, o stare de spirit, fertilã ºi capabilã sã declanºeze printre contemporani elanuri ºi energii nebãnuite. Având 40 de depar- tamente, între care amintim: literaturã, arte plastice, muzicã, teatru, dans, edituri, folclor, esteticã, integrala Eminescu º.a., Fundaþia DLN a desfãºurat manifestãri interesante la: Teatrul „Bulandra”, Studioul „Casandra”, Casa de Culturã a Sindicatelor din Slobozia, Muzeele de artã din Bucureºti ºi Cluj, Muzeul Þãrii Criºurilor, Casa de Culturã din Borºa, Casa Americii latine, Muzeul literaturii române, Palatul Cultural din Helsinki, Palatul Congreselor din Chiºinãu, Galeriile Geluk ºi Catedrala Zwole (din Olanda) etc. De comun acord cu Ministerul Afacerilor Externe, pictorul a finalizat un mare proiect de organizare a unor expoziþii în toate Centrele culturale ale Ministerul Afacerilor Externe. În timpul regimului comunist, pictorul a avut interdicþie: de a pãrãsi þara, între 1976-1989; de a face parte din comisii, jurii, organisme profesionale, de a fi profesor la IATC; de a apãrea în presa româneascã ºi de a fi inclus în planul expoziþional ºi de achiziþii al M.A.E. Adrian Dohotaru, ministru secretar de stat la M.A.E., ºtiind toate acestea, i-a propus realizarea mai multor expoziþii, între care ºi proiectul amintit. Din pãcate, proiectul n-a putut fi realizat decât parþial. Au fost organizate expoziþii cu lucrãri ale pictorului în urmãtoarele localitãþi: Bucureºti (sala Gafencu a M.A.E.); Bucureºti (în Cartierul Primãverii, 11 mai 1994); Zwole (1993); Haamstede (familia Geluk din Olanda); Berlin (1997); Salzgitter (Primãrie, 1997); Berlin (1998-1999); Paris (2000); Savigny sur Orge (Primãrie, 2000); Veneþia (Institutul N. Iorga); Paris (Centrul Cultural, noiembrie 2004), Orly (Primãrie, aprilie 2002); Veneþia (Bienala, 16 iunie 2003) º.a. Pictorul a avut mereu propensiune spre manifestãri complexe, respec- tiv o confluenþã a artelor. Expunerea tablourilor a fost dublatã de muzicã ºi/sau literaturã. Împreunã cu Nichita Stãnescu a tipãrit un calendar cu reproducerile tablourilor din colecþia Anotimpuri ºi un album Eminescu, cu lucrãrile sale ºi versurile poetului nepereche. De asemenea, poetul Eugen Virgil Nicoarã (profesor la IATC) a publicat volumul de sonete Anotimpurile, titlurile poeziilor respectând titlurile tablourilor pictorului. Cea mai impresionantã realizare o constituie albumul Anotimpuri româneºti, ce înmãnuncheazã o selecþie a picturilor lui Mihai Bandac, precum ºi acele versuri ale lui Nichita Stãnescu pe care pictorul le Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 39 considerã a fi mai „apropiate viziunii sale despre anotimpuri”. Acestui album le este anexat un disc cuprinzând cele mai reprezentative melodii din creaþia taragotistului Dumitru Fãrcaº. Fotografia celor trei mari artiºti, realizatã la lansarea acelui album-disc, apare pe coperta a IV-a ºi poate fi consideratã o emblemã a eternitãþii ºi trãiniciei artelor. Ecourile stârnite de tablourile lui Mihai Bandac sunt dintre cele mai favorabile, atât din partea unor cunoscuþi critici de artã, cât ºi a unor personalitãþi ale artei ºi culturii. Spaþiul nu ne permite sã le amintim pe toate, aºadar am operat o selecþie a celor mai reprezentative. „… Debutantul Mihai Bandac se detaºeazã prielnic de majoritatea co-expozanþilor, prin cele douã peisaje Nopþi de mai ºi Toamnã în Þara Haþegului. Îl socotim de pe acum original, personal, cu o viziune proprie” (Petru Comarnescu, „România liberã”, iunie 1967). „E un model de lirism românesc descendent direct, ca spirit, din spiritul artei bimilenare a acestui neîndeajuns de bine cunoscut, nobil popor, urmaº al Dacilor celor nemuritori” (Ion Frunzetti, august, 1970). „… ªi trebuie sã recunosc cã aceastã picturã se situeazã la un nivel intelectual foarte elevat, pune o problematicã criticã foarte actualã ºi în acest moment, care este un moment de crizã, pictura lui Mihai Bandac conþine ºi conservã aspecte ale încrederii în oameni, în realitate” (Giulio Carlo Argan, Roma, iulie 1973). „… Mã atrage cãtre pictura lui Mihai Bandac o elevatã puritate a sentimentelor, o nobleþe a gândului ºi o distinsã exprimare. Obstinatã ºi semnificativã este reîntoarcerea la locurile pe care le-a cunoscut bine, la locurile de unde astãzi culege, cu melancolie, fructele incerte ale amintirii” (Toma Caragiu, mai, 1975). „… De la Luchian încoace n-am mai vãzut o pensulaþie a peisajului ca la pictorul Mihai Bandac. El este cel mai mare colorist român la aceastã orã, care s-ar putea sã fie eternã” (Nichita Stãnescu, mai 1980). „… O structuralã sãnãtate spiritualã e aceea care îl ajutã pe Bandac sã facã din culoarea cea mai sensibilã un limbaj al cugetului celui mai matur. Lucrãrile pictorului sunt o pledoarie pentru gândirea vie, caldã, fertilizatã de experienþa îndelungatã a concretului, a imediatului, a trãitului” (Andrei Pleºu, „Luceafãrul”, mai 1975). Au mai scris cuvinte de laudã: poeþii Nina Cassian, Gheorghe Pituþ, Ioan Alexandru, Grigore Arbore; prozatorii: Fãnuº Neagu, Eugen Barbu ºi mulþi alþii. 40 Profiluri medieºene
Activitatea expoziþionalã a pictorului Mihai Bandac I. Expoziþii personale - Bucureºti: 1970; 1975; 1976; 1981. - Slobozia: 1979. - Târgoviºte: 1979. - Constanþa: 1979. - Târgu Mureº: 1980. - Braºov: 1980. - Sibiu: 1980. - Oradea: 1980. - Cluj-Napoca: 1980. - Baia Mare: 1980. - Ipoteºti: 1993. - Craiova: 1997. II. Expoziþii organizate peste hotare - Polonia – 1967. - Torino, Beirut, Viena, Lüdenscheid (RFG) – 1969. - Polonia (Szczecin) – 1971. - Franþa (Cagnes sur Mer) – 1972. - Moscova, Ulan Bator, Phenian, Beijing – 1973. - Damasc, Alep (Siria), Teheran – 1974. - Ankara – 1975. - Sofia, Istanbul, Lisabona – 1976. - Lisabona, Paris – 1977. - Kosice (R.S. Cehoslovacã), Teheran, Portugalia – 1978. - Madrid, Bratislava, Ankara, Istanbul, Alexandria (Egipt) – 1979. - Cairo (Egipt), Iugoslavia, Stuttgart (RFG). - Helsinki, Turcu (Finlanda) – 1989. - Hamsteede (Olanda), Chiºinãu – 1994. - Salzgitter (Germania) – 1997. - Savigny sur Orge – 2000. - Orly (Paris – Franþa) – 2001. - Recanati, Veneþia (Italia) – 2003. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 41
III. Artã monumentalã - Liceul nr. 24, Bucureºti, 1965 (ceramicã glazuratã). - Slobozia, 1980-1989 (ceramicã glazuratã ºi profile inox). IV. Premii - Expoziþia tineretului – 1967 ºi 1968. - Cagnes sur Mer (Franþa) – 1972. - Roma (Numana ars) – 1975. - Bucureºti (Cântarea României) – 1979. - Bucureºti (Premiul revistei „Sãptãmâna”). - Savigny sur Orge (I se acordã medalia Marechal Davout. E singurul român care a primit acest trofeu) – 2000. V. Albume de artã - Anotimpurile (cuvânt înainte de Eugen Barbu), Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1983. - Anotimpurile (texte despre pictor de Nichita Stãnescu), Editura Sport-Turism, f.a. - Anotimpuri româneºti, Nichita Stãnescu, Mihai Bandac, Dumitru Fãrcaº, Fundaþia N. Stãnescu, Ploieºti, Editura Chimprest, Advertising Agency, 1992. - Anotimpurile, Editura Chimprest Publicity, 1999. VI. Pliante - Anotimpurile, Editura Chimprest, f.a. - Anotimpurile – Colecþia de picturã, str. Dr. ªtefan Capºa, nr. 8, f.a. - Anotimpurile – Triumful culorii ºi puritãþii, f.a. (ºi în limba francezã). VII. Calendare - Calendar 1992, cu reproduceri de Mihai Bandac ºi poeme de Nichita Stãnescu, Dero S.A., Ploieºti, România. - Album – Calendar „Eminescu” (110 ani de la marea trecere…), Editura Chimprest Publicity. 42 Profiluri medieºene
VIII. Scrieri despre artist - The Visual index of artist signatures and manograms by Radway Jakson, introductions by Andrew Festing, Cromwell Editions, London SWI, England (Volumul cuprinde semnãturile ºi mono- gramele celor mai mari artiºti ai lumii, între care ºi cele ale lui Mihai Bandac. Doar trei români au fost cuprinºi în aceastã carte). - Eugen Virgil Nicoarã, Anotimpurile – un posibil portret al popo- rului român, Editura Semne, Bucureºti, 1998. IX. Cataloage de expoziþii - Anotimpurile, 16 mai 1996. - Exposition de peinture, La ville de Savigny sur Orge reçoit, 2003. - Expoziþia Recanati ºi Expoziþia Veneþia, Institutul Nicolae Iorga, iunie 2003.
BÃCILÃ, IOAN (n. 1936-) Pictor, membru AAPA. S-a nãscut în 1936, la Blaj, judeþul Alba. A absolvit ªcoala Popularã de Artã din Sibiu, secþia Mediaº. A participat la bienalele de arte plastice de amatori din 1961-1969 ºi la expoziþiile municipale, judeþene ºi republicane, în perioada 1976-1989. Premii obþinute - premiulI–laexpoziþiile judeþene ale Asociaþiei Artiºtilor Plastici Amatori din Sibiu, 1976, 1978, 1983, 1985, 1978, 1989; - premiulI–laexpoziþiile republicane ale artiºtilor plastici amatori din Cluj-Napoca (1983) ºi Bucureºti (1985 ºi 1989). Lucrãri ale pictorului se aflã în colecþiile particulare din þarã ºi strãinãtate. Aprecieri critice: „Pictura lui Ioan Bãcilã a cunoscut, în decursul anilor, transformãri spectaculoase. Toate însã s-au petrecut în limitele unei consecvenþe stilistice uimitoare. El este posesorul unei intuiþii plastice sigure, dublate, fireºte, de atributele unui gânditor ce îl plaseazã Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 43
în problematica de cea mai mare actualitate privind noile raporturi ale creatorului cu marele public, cu exigenþele contemporane crescânde, tot mai diverse ºi mai contradictorii” (Petru Dumbrãveanu).
BELEA, AUGUSTIN (n. 1930-) Nãscut în anul 1930, în comuna Brãdeºti, judeþul Mureº. Dupã absol- virea liceului la Târgu Mureº, a urmat Facultatea de chimie din Cluj, pe care a absolvit-o în 1954. Începând din 1958 ºi pânã la pensionare, în 1993, a lucrat într-un singur loc de muncã. E vorba de Institutul Chimigaz (devenit ulterior ICPAO) Mediaº. În activitatea de cercetare, a parcurs etapele: cercetãtor, obþinând gradele III, II ºi I. A ocupat urmãtoarele funcþii: ºef de sector, ºef de secþie ºi director al Institutului între anii 1990-1993. Activitatea ºtiinþificã principalã a fost îndreptatã spre elaborarea unor tehnologii de sintezã a auxiliarilor peliculogeni pentru industria textilã ºi pielãrie, precum ºi a unor intermediari în sinteza organicã. Semneazã numeroase articole publicate în reviste de specialitate, precum ºi un numãr de douãzeci de brevete de invenþie. În anul 1980, obþine premiul „Nicolae Teclu”, conferit de Academia R.S.R. Lucrãri publicate (selecþie) 1. Copolimeri ai metacrilatului de metil prelucrabili prin injecþie. Copolimeri ai metacrilatului de metil cu esteri acrilici (colectiv), în „Materiale plastice”, nr. 2, Bucureºti, 1965. 2. Contribuþii la sinteza ºi valorificarea derivaþilor acrilici ºi meta- crilici (colectiv), în „Materiale plastice”, nr. 7-8, Bucureºti, 1969. 3. Susceptibilitatea magneticã, compoziþia de fazã ºi activitatea unor catalizatori din sistemul Fe2(Mo6O4)3MoO3, în reacþia de oxidare a alcoolului metilic în aldehidã formicã (colectiv), în „Revista de chimie”, nr. 3, Bucureºti, 1970. 4. Prepararea molibdatului normal de fier prin reacþie în fazã solidã (colectiv), în „Revista de chimie”, nr. 7, Bucureºti, 1970. 5. Un nou procedeu pentru sinteza metacrilaþilor de metil. II. Sinteza metacrilatului de metil din metacrilonitril, în „Revista de chimie”, nr. 1, Bucureºti, 1974. 44 Personalitãþi medieºene
BELL, RICHARD EDUARD (1901-1990) S-a nãscut la 26 octombrie 1901, în Mediaº, fiind copilul mijlociu (din cei cinci) al directorului de bancã Wilhelm Georg Bell (1865-1914) ºi al soþiei sale, Johanna (1875-1934). Studiile primare ºi gimnaziale le face la Mediaº (în anul 1921, susþine examenul de bacalaureat). Urmeazã o perioadã de patru semestre în specialitatea medicinã la Universitatea din München. Revine în oraºul natal ºi, timp de un an, în sufletul sãu se cristalizeazã chemarea: studiile teologice. Între anii 1924-1927, îl întâlnim student la Facultãþile de teologie ale Universitãþilor din Viena ºi Tübingen. Dupã o scurtã perioadã de preot vicar la Mediaº, activeazã, din toamna anului 1928 pânã în martie 1938, la Sibiu. Se cãsãtoreºte, în anul 1935, cu învãþãtoarea Magdalena Roth (1909-1963), fiica patronului Fabricii de postavuri din Cisnãdie. Cãsãtoria i-a fost binecuvântatã cu cinci copii, patru fete ºi un bãiat. În anul 1938, este numit preot ºi apoi, din 1953, prim preot în Codlea, depunând aici o activitate de peste trei decenii (33 de ani!). Anii tulburi de instaurare ºi stabilizare a comunismului în România lasã urme adânci în evoluþia normalã a familiei preotului Bell (Richard Eduard e arestat ºi încarcerat, o perioadã de timp, împreunã cu soþia sa). În deceniul patru al secolului trecut, la Sibiu, Bell conducea publicaþia de specialitate Kirchlicher Blätter, fiind, în acelaºi timp, colaborator de seamã ºi al altor publicaþii sãseºti transilvãnene (Siebenbürgisch- Deutsches Tageblattes, Evangelische Fürsorger, Licht der Heimat), activitatea jurnalisticã demarându-se mult mai devreme. Dupã o îndelungatã activitate de pastor, dar ºi de propovãduitor în scris al cuvântului Domnului (mãrturie stã bogata sa activitate de mass media), Bell se pensioneazã în primãvara anului 1971, ca la un an, în 1972, sã emigreze în R.F. Germania. Dupã o scurtã etapã de activitate la Düsseldorf, se mutã la Drabenderhöhe, continuând bogata activitate, în scris, pânã în ultimii ani ai vieþii. Se stinge din viaþã, dupã o scurtã boalã, la 4 ianuarie 1990, la Drabenderhöhe, în casa fiicei celei mai mari, preoteasã în acea localitate. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 45
BINDER, LUDWIG (1914 -1989) Viitorul profesor universitar ºi istoric al religiilor, Ludwig Binder, s-a nãscut la 12 august 1914, ca fiu al ceasornicarului Ludwig Binder ºi al soþiei acestuia, Anna, nãscutã Orendi, fiica lui Michael Orendi, cunoscut curelar medieºean. Timp de peste un deceniu (1920-1931), parcurge treptele învãþãmântului primar ºi gimnazial din Mediaº (fost elev al Liceului „Stephan Ludwig Roth”). Dupã trecerea cu succes a bacalaureatului, studiazã, mai întâi (1931-1932), filozofia la Universitatea din Cluj-Napoca, filozofia ºi teologia (1933-1935) la Tübingen ºi apoi, doi ani, teologia (1935-1936) la Berlin ºi Bonn. În anul 1937, la Sibiu, la Institutul teologic protestant, în urma unui examen, i se recunoaºte specializarea în domeniul teologic. Pastor vicar, la început, în Bratei (anii 1937-1938), apoi, din luna octombrie 1938 ºi pânã în mai 1946, activeazã ca preot în Dârlos. Activitatea profesionalã este bazatã pe existenþa unui suport moral de excepþie; în cursul anului 1940, la Mediaº, Ludwig Binder se cãsãtoreºte cu Elisabeth Hedwig, fiica lui Karl Mantsch, cunoscut fabricant în aceastã localitate. Cãsnicia este întãritã prin naºterea a patru copii, douã fete ºi doi bãieþi. În cursul celui de al Doilea Rãzboi Mondial, în anul 1944, la Universitatea din Viena, Binder promoveazã doctoratul în teologie. Participã la rãzboi, cade prizonier la ruºi ºi, în 1945, se repatriazã din lagãrul unde a fost închis; revine la Dârlos, activând doar un an de zile. O nouã etapã a vieþii sale, din mai 1946 pânã în octombrie 1957, se desfãºoarã, în calitatea sa de paroh, în cunoscuta localitate Agârbiciu. Apropierea de Sibiu este marcatã acum ºi de implicarea sa în învãþãmântul universitar: conferenþiar pentru specializarea Teologie sistematicã ºi practicã la Institutul teologic protestant de grad universitar din R.P.R. mai întâi la Cluj (anii 1953-1955) ºi apoi la Sibiu (1955-1957). Pãrãseºte Agârbiciul în anul 1957, pentru a se dedica în exclusivitate carierei universitare, pe care o va onora pânã la pensionarea sa. Dupã pensionare, emigreazã în R.F. Germania, unde desfãºoarã aceeaºi multiplã ºi intensã activitate, fiind ales chiar membru în Comisia Istoricã sud-est 46 Profiluri medieºene germanã (Südostdeutschen Historischen Komission). În urma unei lungi ºi incurabile boli, se stinge la 25 septembrie 1989, mormântul sãu aflându-se în cimitirul oraºului Augsburg. Ludwig Binder este autorul unei valoroase opere, ce cuprinde studii, articole ºi solide lucrãri. Din vasta sa operã amintim urmãtoarele: - Weltanschauung und Religion Stephan Ludwig Roths, 1944 – teza sa de doctorat. - Franz Obert in den Revolutionsjahren 1848/49, în „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”, 5, 1961, pp.175-177. - Stephan Ludwig Roth ºi poporul român, în „Ortodoxia”, 20, 1968, nr. 4, pp. 628-631. - Zur Honterusforschung, în: „Forschungen zur Volks-und Landes- kunde”, 14, 1971, nr. 2, p. 89-100. - Überlegungen zur Aufklärung unter den Siebenbürger Sachsen, în „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”, 19, 1976, nr. 1, pp. 59-62. - Georg Daniel Teutsch und Friedrich Teutsch als Historiker,în „Mitropolia Ardealului”, 24, 1979, nr. 4-6, pp. 353-363. Binder este ºi coautorul unei apreciate sinteze de istorie bisericeascã referitoare la episcopii luterani, publicatã în spaþiul german: Die Bischöfe der evanghelischen Kirche A.B. in Siebenbürgen II. Teil: Die Bischöfe der Jahre 1867-1969, Böhlau Verlag, Köln-Wien, 1980. În anul 1982, publica la Erlangen, în Germania, Die Kirche der Siebenbürger Sachsen (Biserica la saºii transilvãneni). Binder a redactat ºi publicat o serie de studii, cuprinse în sinteze de istorie editate în þarã ºi strãinãtate. Numeroasele sale studii ºtiinþifice au vãzut lumina tiparului în reviste ca: „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”, „Neue Literatur”, „Kirchlicher Blätter”, „Ortodoxia”, „Mitropolia Ardealului”, „Licht der Heimat”, „Kereztémy Magvatö”, „Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde” º.a. Ludwig Binder a susþinut numeroase conferinþe de înaltã þinutã academicã, în centre universitare de marcã: München, Bonn, Augsburg, Mannheim, Wels, Stuttgart etc. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 47
BLOTOR, ROMELIA (1957-2008) Pictoriþã, membrã a AAPA din 1986. S-a nãscut la 9 noiembrie 1957, în Mediaº, judeþul Sibiu. Debut expoziþional în 1985, în oraºul natal. Între anii 1985-1989, a participat la saloanele de picturã ale artiºtilor plastici amatori, la nivel municipal, judeþean ºi republican. Pictoriþa Romelia Blotor a organizat trei expoziþii personale, dupã cum urmeazã: Muzeul municipal Mediaº (1986), Casa Artelor Sibiu (1986), Galeria Vatra – Târgu Mureº (1987). Premii obþinute: - premiulI–laExpoziþia republicanã a AAPA din 1985; - premiul II – la Bienala artiºtilor plastici amatori organizatã la Muzeul de Artã al României, în 1987. Aprecieri critice: „Fie cã picteazã flori sau peisaje, sau simple obiecte din recuzita unui interior familial, mai pretutindeni te cucereºte o luminã care te încântã, o organizare coloristicã de ritmuri ºi suprafeþe, ce degajã liniºte ºi echilibru”.
BOITOª, OLIMPIU (1903-1952) Unul dintre cei mai importanþi critici ºi istorici literari ai Transilvaniei secolului trecut a fost Olimpiu Boitoº. El s-a nãscut la 3 aprilie 1903, la Blãjel, comunã din extremitatea de nord a judeþului Sibiu. Dupã absolvirea studiilor elementare din satul natal, îºi începe studiile liceale la Blaj, terminându-le la Liceul sibian „Gheorghe Lazãr”. Student strãlucit al Facultãþii de filologie modernã din Cluj, blãjeanul Olimpiu Boitoº obþine licenþa în 1925, cu distincþia „Magna cum laude”, susþinând teza Activitatea lui Slavici la Tribuna, lucrare tipãritã în revista „Societatea de mâine” (1926). κi dã doctoratul susþinând teza cu titlul Bibliografiile româneºti ale lui Ubicini. Renumit istoric ºi publicist francez, Ubicini a participat la Revoluþia din 1848 din Þara Româneascã ºi, deci, cunoºtea realitatea de pe plaiurile dunãrene. De altfel, acesta a 48 Profiluri medieºene fost ºi motivul pentru care A.H. Ubicini a redactat biografiile româneºti din Dictionnaire universel des contemporains. Dupã ce funcþioneazã ca profesor de limba românã la Cluj ºi la Academia Comercialã din Braºov, Olimpiu Boitoº se dedicã publicisticii. Astfel, e secretar de redacþie la revistele: „Societatea de mâine” (1925- 1928 ºi 1931-1932) ºi „Gând românesc” (1933-1936). Odatã cu reapariþia „Luceafãrului” la Sibiu, în 1941, Olimpiu Boitoº devine secretar de redacþie al publicaþiei pânã în 1944. Paralel cu munca redacþionalã, el funcþioneazã ºi ca bibliotecar al Bibliotecii Universitãþii din Cluj, începând din 1932 pânã în 1941. Olimpiu Boitoº nu a suportat noul regim politic instaurat în 1944. Dându-ºi seama de umilinþele ºi înjosirile la care erau supuºi intelectualii în noua ordine bolºevicã instauratã dupã 23 august 1944, a luat o decizie îngrozitoare: el, împreunã cu tovarãºa lui de viaþã, îºi pun capãt zilelor. Aceastã cumplitã tragedie se petrecea la 4 aprilie 1952. Preocupãrile literare ale lui Olimpiu Boitoº se extind pe trei decenii ºi constau în studii ºi cercetãri de istorie literarã, literaturã comparatã, istorie culturalã, articole, comunicãri, recenzii. Ucenicia ºi-a început-o la revista „Societatea de mâine”, unde semna rubrica intitulatã Cronica culturalã ºi artisticã. Când ASTRA hotãrãºte înfiinþarea prestigioasei reviste „Gând românesc”, conducerea a fost încredinþatã unui mãnunchi de intelectuali, în frunte cu directorul Ion Chinezu ºi redactorul Olimpiu Boitoº. I se oferã prilejul de a-ºi fructifica pasiunea pentru cercetarea istoriograficã ºi vocaþia de cronicar literar. Aici publicã numeroase cronici dramatice, recenzii, însemnãri. Colaboreazã la alte reviste din þarã: „Ardealul tânãr”, „Cosânzeana”, „Patria”, „Gazeta ilustratã”, „România Nouã”, „Universul”, „Revue de Transylvanie”, „Lanuri” din Mediaº etc. În activitatea de cercetare a fost interesat de fenomenul literar pus în slujba idealurilor naþionale ºi sociale. A început cu Timotei Cipariu ºi George Bariþiu ºi, în acest sens, a cãutat cu febrilitate scrisori ºi acte legate de datele biografice, clarificând aspecte ale activitãþii lor. Slavici, întâiul director al „Tribunei”, îi suscita interesul prin rolul important pe care l-a avut în modelarea ºi stimularea multor scriitori ardeleni, în interesul manifestat de marele prozator pentru viaþa satului, pentru literatura popularã. Olimpiu Boitoº se opreºte asupra creaþiei lui ªtefan Octavian Iosif ºi Octavian Goga, încercând, pe baza investigaþiilor de arhivã, sã pãtrundã Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 49
în atelierul lor de creaþie. Descoperã un caiet de traduceri al poetului de la Rãºinari. Întocmeºte o schiþã bibliograficã asupra lui Ion Agârbiceanu. Se intereseazã ºi manifestã încredere în proza realistã a lui Pavel Dan, subliniind caracterul obiectiv al receptãrii realitãþii, neocolirea aspectelor vitrege ale vieþii. Criticul din Blãjel a acordat încredere tinerilor grupaþi în jurul revistei „Thetis” din Sibiu, scoþând în evidenþã temeinicia documentaþiei ºi erudiþia lui Ion Breazu. A fost profund impresionat de poetul ºi filozoful Lucian Blaga. A înþeles importanþa mare a recunoaºterii operei poetice ºi filozofice a acestuia. A urmãrit cu interes activitatea teatralã blagianã, reprezentaþiile Daria ºi Avram Iancu, subliniind valoarea artisticã ºi frumuseþea limbii. Remarcã stringenþa logicii ºi supleþea expresiei, originalitatea viziunii asupra satului românesc din eseurile Feþele unui veac ºi Spaþiul mioritic. În studiul Limbã ºi caracter naþional („Luceafãrul”, an II, nr. 10/1944), dar mai ales în articolul Istorie modernã în Ardeal („Luceafãrul”, an IV, 1944), face un bilanþ al cercetãrilor de criticã ºi istorie literarã. A scos în evidenþã faptul cã în Transilvania, înainte de Unire, interesul pentru istorie literarã ºi filologie a prevalat faþã de creaþia beletristicã. Dupã Unire, observã Olimpiu Boitoº, în jurul Universitãþii clujene s-a format un nucleu de istorici literari capabili sã investigheze ºi sã întreprindã cercetãri minuþioase legate de fenomenul literar. Erau vizaþi mai ales Gheorghe Bogdan-Duicã, Sextil Puºcariu, Dimitrie Popovici, Ioan Lupaº º.a. Pentru lucrarea Raporturile românilor cu Ledru-Rollin ºi radicalii francezi, în epoca revoluþiei de la 1848 (Bucureºti, 1941), Olimpiu Boitoº a primit premiul Academiei Române. În legãturã cu acest premiu, istoricul Vasile Netea afirma: „Unul din cele mai însemnate premii ale Academiei Române a încununat în anul acesta pe un merituos istoriograf ºi istoric literar ardelean: Olimpiu Boitoº. Dl. Boitoº nu mai este un om tânãr. Scriind însã la ziarele ºi revistele din Ardeal, iar lucrãrile sale adresându-se unui cerc mai restrâns de cititori, d-sa n-a ajuns la o notorietate publicã. Premiul Academiei Române apare deci ca o consacrare eficientã a unei personalitãþi cu serios rol cultural în Ardealul de ieri ºi de azi”. Olimpiu Boitoº este un istoric ºi critic literar cu contribuþii însemnate la cercetarea aprofundatã ºi minuþioasã a miºcãrii literare din prima jumãtate a secolului trecut, ce nu poate fi trecutã cu vederea. 50 Profiluri medieºene
Lucrãri publicate (selecþie) 1. Activitatea lui Slavici la „Tribuna” din Sibiu, Cluj, 1927. 2. Paul Bataillard et la Révolution roumaine de 1848, Paris, 1930. 3. Paul Bataillard – un ami oublié d’Edgar Quinet, Paris, 1932. 4. Biografiile româneºti ale lui Ubicini, Cluj, 1932. 5. Contribuþii la istoria misiunii lui Anton Pann în Apus, Cluj, 1935. 6. Ion Ghica – amintiri din pribegie dupã 1848, Cluj, 1940.
BORZA, TEODOR V. (1831-1915) Folcloristul Teodor V. Borza s-a nãscut la Mediaº, în luna octombrie, tocmai la culesul viilor, „când e lumea mai veselã”, în familia numeroasã a dascãlului greco-catolic Teodor Borza, de la ªcoala de pe Þecheº. Studiile primare le începe la ªcoala greco-catolicã din Mediaº ºi le continuã la ºcoala armeneascã de la Dumbrãveni, apoi la Blaj, unde absolvã cu „eminenþã”. Dupã terminarea ºcolii din Blaj, i se acordã un stipendiu de 60 de florini pentru a-ºi continua studiile la gimnaziul romano-catolic din Sibiu. Pentru Teodor Borza urmeazã o perioadã de pribegie în Bucureºti, întoarcerea la Sibiu. Oºtile conduse de generalul Bem au ocupat oraºul Sibiu, fapt ce i-a determinat pe mai mulþi intelectuali sã porneascã spre Þara Româneascã. Aºadar, trece munþii împreunã cu Timotei Cipariu, Sava Popovici Barcianu, popa Bratu. Dupã ce trec prin Voineasa, apoi prin Râmnicu-Vâlcea, ajung la hotelul Gabroveni din Bucureºti. Dupã o perioadã petrecutã în capitala Þãrii Româneºti, se întoarce la Sibiu în anul 1849, dupã capitularea oºtilor generalului Bem. Nu stã în Sibiu prea multã vreme ºi se deplaseazã la Braºov, unde îºi continuã studiile la gimnaziul romano-catolic, condus de Andrei Mureºanu. Sosit în Mediaº, solicitã un ajutor pentru a urma Facultatea de pedagogie de la Praga, dar este refuzat. Astfel stând lucrurile, se înscrie totuºi la Facultatea de teologie, în particular. În urma trecerii cu brio a examenului în faþa Consistoriului din Blaj, Teodor V. Borza este numit capelan la Mediaº. Pentru Teodor V. Borza, Mediaºul era socotit un fel de centru, de unde se deplasa în localitãþile învecinate, unde a ocupat diverse funcþii Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 51 clericale în localitãþile: Curciu, ªaroº, Valchid, Boarta. În aceastã ultimã localitate, Teodor V. Borza va trece în lumea umbrelor în anul 1915. Dintr-o scrisoare primitã de Teodor V. Borza de la mitropolitul Victor Mihaly, cu ocazia aniversãrii a 50 de ani de viaþã, aflãm despre isprãvile acestuia: prin toate satele pe unde a funcþionat, a reparat sau a înãlþat din temelii biserici, susþinând activitãþi extrem de fructuoase pentru luminarea poporului prin culturã. Trãind o mare parte a vieþii în mediul rural, Teodor V. Borza a avut ºansa cunoaºterii vieþii oamenilor ºi a creaþiei acestora. Opera sa e compusã dintr-un jurnal autobiografic ºi douãzeci ºi cinci de anecdote. Acestea din urmã aveau rostul de a-i înveseli, dar ºi de a-i îndrepta pe oameni, stârpind nãravurile acestora. Încheiem cu câteva versuri ce vorbesc ele însele despre preocuparea preotului ºi cãrturarului Teodor V. Borza: „Târnavã, pe malul tãu Ard douã lumini de sãu Ziua plouã, noaptea ninge Fãr’ inima mea când plânge. *** Du-te, dor, cu Mureºul Nu-mi mai rupe sufletul! Du-te, dor, cu Târnava Nu-mi mai rupe inima”. Lucrãrile lui Teodor V. Borza: 1. Jurnal autobiografic (mss.). 2. Anecdote (25) (mss.).
BRANDSCH, GOTTLIEB SAMUEL (1872-1959) Viitorul învãþãtor ºi preot, etnograf ºi muzicolog, istoricul ºi umanistul Gottlieb Samuel Brandsch a vãzut lumina zilei la Mediaº, în 21 aprilie 1872. S-a nãscut ca al treilea din cei ºapte copii ai învãþãtorului ºi preotului Johann Karl Brandsch (1845-1895). În 1890, dupã absolvirea Gimnaziului evanghelic din Mediaº, studiazã în anii 1890-1894 la o 52 Profiluri medieºene serie de Universitãþi din Berlin, Jena, Leipzig ºi Cluj, atât teologia, cât ºi filozofia (se specializeazã în limbile latinã ºi greacã). Activeazã ca profesor la Orãºtie (1894-1898), la Sighiºoara (1898- 1899), Mediaº (1899) ºi, din (1900-1907), la Seminarul evanghelic din Sibiu. Cãsãtoria, încheiatã în anul 1905 împreunã cu Hedwiga, fiica preotului Fritz Schuller, nu aduce urmaºi. Familia înfiazã doi copii ºi mai adoptã alþi ºase. În anul 1907, Brandsch intrã în preoþie, figurând patru ani (pânã în 1911) în localitatea Tãrpiu, judeþul Bistriþa Nãsãud, iar apoi, timp de treisprezece ani, în ªura Micã, unde conduce prima Universitate popularã din Transilvania. Din anul 1924 ºi pânã la pensionarea sa, va activa în calitate de preot în ªercaia, lângã Braºov. Dupã ieºirea la pensie (1 octombrie 1936), se stabileºte la Sibiu, unde va lucra peste un deceniu la Biblioteca Muzeului Brukenthal, în calitate de ºef al secþiei de manuscrise ºi documente. Se stinge din viaþã la 14 martie 1959, fiind înmormântat în Cimitirul municipal. A publicat numeroase studii (aproximativ 100) în domenii ca: istoria muzicii, istoria bisericii, cercetãri de istoria muzicii populare, ºcoalã ºi învãþãmânt, istoria literaturii, etnografie º.a.
BRANDSCH, KARL SENIOR (1818–1894) S-a nãscut la Mediaº, în cursul anului 1818 (data certã a naºterii nu este cunoscutã; se cunoaºte doar data botezului – 13 martie 1819) în casa preotului Simon Gottlieb Brandsch. Dupã încheierea studiilor gimnaziale (la 17 iulie 1837), Karl Brandsch urmeazã doi ani de Colegiu la Târgu Mureº. Continuã studiile cu anii studenþiei (1939-1941), la renumita „Friedrich–Wilhelms–Universität” din Berlin, unde aprofun- deazã teologia, filozofia ºi matematica. Revine în þarã, la Mediaº, îmbrãþiºînd cariera didacticã ºi ocupând, pe rând, urmãtoarele trepte ierarhice: în 1843 – lector extraordinarius; la 23 august 1848 – ordinarius; la 24 mai 1854 – conrector al Gimnaziului medieºean ºi, apoi, din 25 iunie 1853, dupã Andreas Gräser, timp de peste doisprezece ani (pânã în 26 noiembrie 1867) activând ca director (rector al Gimnazuilui medieºean). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 53
La sfârºitul vieþii (1867-1894) va sluji la amvon (la ªeica Mare), pânã la moartea sa, survenitã în 8 octombrie 1894. Brandsch a fost, în cariera sa didacticã, un om extrem de activ, serios ºi sobru, extrem de pretenþios, dar, în acelaºi timp, degaja ºi multã cãldurã umanã, înþelegere ºi compasiune pentru cei aflaþi la necaz. A ocupat, în vremea pãstoririi sale, o serie de funcþii în ierarhia bisericeascã, luteranã. A activat ºi în domeniul politic, fiind, în legislatura 1863/1864, membru în Landtag (parlament), iar în 1872 a prezidat întâlnirea saºilor transilvãneni de la Mediaº. Sub conducerea sa au apãrut 14 numere din Anuarul liceului medieºean (anii 1853-54 pânã la anul 1866/1867). În anuarul pe anul 1853-1854 (de fapt, al treilea anuar care vede lumina tiparului) Karl Brandsch publicã studiul: Beschreibung einiger grösserer Pilz-Arten aus de Umgebung vom Mediasch (Descrie- rea unor specii mai mari de ciuperci din împrejurimile Mediaºului).
BRANDSCH, RUDOLF (1880-1953) La 22 iulie 1880 se nãºtea, la Mediaº, Rudolf Brandsch, al treilea bãiat din cei patru fii ai profesorului gimnaziului ºi, mai apoi, preot, Heinrich Brandsch (1847-1929) ºi al soþiei sale, Karoline, nãscutã Jekeli. La vârsta majoratului, în anul 1898, susþine examenul de baca- laureat la Gimnaziul din Mediaº. Anii 1898-1903 sunt dedicaþi de tânãrul viitor politician studiilor universitare. Urmeazã, pe rând, cursurile Facultãþilor de teologie ºi filozofie (specializarea germanã-latinã) la Universitatea din Marburg (aici, face parte din Asociaþia studenþeascã „Arminia”), Cluj ºi, apoi, în strãinãtate, la Marburg, Berlin ºi Jena. În anul 1904, este recunoscut ca teolog în Sibiu. Intrã în învãþãmânt: între anii 1904 ºi 1906 devine dascãl ºi rector într-o serie de localitãþi transilvãnene (Cincu, ªeica Mare); între anii 1906 ºi 1908 este cadru didactic la ªcoala evanghelicã de fete din Sibiu (Mädchenbürgerschule Hermannstadt), iar între anii 1908 ºi 1913 – Rektor (director) ºi cadru didactic la Knabenvolkschule Hermannstadt (ªcoala popularã de bãieþi din Sibiu). În viaþa lui Rudolf Brandsch, anul 1909 reprezintã un moment important – este anul când se cãsãtoreºte cu Dora Fabritius, cãsnicia fiindu-i binecuvântatã cu trei copii: o fatã ºi doi bãieþi. Curând, însã 54 Profiluri medieºene
Rudolf Brandsch este nevoit, sub presiunea guvernului ungar, sã abando- neze serviciul de la ºcoalã, cu alte cuvinte sã pãrãseascã învãþãmântul. Debutul în politicã este consemnat în anul 1907. înainte de Primul Rãzboi Mondial, împreunã cu Johann Röser, pune bazele formaþiunii politice: Deutschen Bauerbund in Ungarn (Uniunea þãrãneascã germanã din Ungaria). Brandsch întreþine strânse legãturi cu vârfurile politice româneºti transilvane (Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod º.a.). Între 1910-1918, îl întâlnim pe Brandsch, în calitate de deputat, la Dieta de la Budapesta. Este perioada în care medieºeanul se manifestã adept al acþiunii „miºcarea de trezire naþionalã” a ºvabilor, având contracte de colaborare cu conducãtorii acestora, în special cu Edmund Steinacker ºi Adam Müller Guttenbrunn. În anul 1910, s-a constituit Miºcarea germanilor carpatini, fondator fiind istoricul Friedrich Kaindl din Cernãuþi, cel care urmãrea unirea organizatoricã a tuturor germanilor din Ungaria, Bucovina ºi Galiþia. Dupã 1918 sunt coalizate eforturile tuturor germanilor de pe arealul românesc, constituindu-se Verband der Deutschen in Rumänien. În anul 1922, Rudolf Brandsch întreprinde un nou pas spre întâmpi- narea ideii privind colaborarea tuturor germanilor, fondând Uniunea grupurilor etnice germane din Europa, al cãrui preºedinte a fost pânã în anul 1932. Între 1919 ºi 1932, este deputat în Parlamentul României, la Bucureºti (pânã în anul 1922 era ºeful grupului german din Parlament), depunând vizibile eforturi pentru înþelegere ºi colaborare cu statul român. În anul 1925, Rudolf Brandsch organizeazã la Genova un Congres al naþionalitãþilor (organizaþia însuma un numãr de 40 de milioane de oameni din 14 þãri). Între anii 1931 ºi 1932, deþine funcþia de subsecretar de stat în guvernul de la Bucureºti (prim ministru era istoricul Nicolae Iorga) pentru proble- mele minoritãþilor. O cotiturã importantã în viaþa lui Brandsch îl constituie anul 1933, când se retrage din viaþa politicã. Un an mai târziu, va ocupa un înalt post de funcþionar în structurile administrative ale Ministerului de Interne din Bucureºti („Beamtenpost als Verwaltungsgeneralinspektor”). Dupã 23 august 1944, încearcã în zadar, împreunã cu Hans Otto Roth, sã zãdãrniceascã deportarea minoritãþii germane în Uniunea Sovieticã, în lagãrele de reconstrucþie. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 55
Situaþia politicã în þarã cunoaºte, dupã rãzboi, o modificare esenþialã. În noile condiþii neprielnice, Brandsch suferã o primã condamnare, fiind încarcerat vreme de ºase ani. În mai 1952, este din nou arestat ºi închis; moartea îl aflã într-un lagãr de deþinuþi, în 23 septembrie 1953. Rudolf Brandsch a înfiinþat ºi condus o serie de publicaþii: 1907-1910 – „Kirchlichen Blätter” ºi „Schul und Kirchenboten”; 1908 – „Deutsche Bürgerzeitung”; (din anul 1914) – „Deutschen Tagespost”: apoi „Deutschen Bauernblattes” (Budapesta). Între 1921-1927 – „Deutsch-po- litische Hefte auß Grossrumänien”: 1927-1944 – „Nation und Staat” la Viena. Rudolf Brandsch a publicat ºi o serie de cãrþi, studii ºi articole pe teme politice, ale minoritãþii germane etc. spicuim dintr-o listã impresio- nantã de peste o sutã ºi treizeci de lucrãri. - Die Vertreibung der Deutschen in Ungarn, Viena, 1906; - (sub pseudonimul Rudolf Ernst): Deutsche Not in Ungarn, Hamburg, f.a. - Fünf Jahre deutsche Minderheitenarbeit, în „Nation und Staat”, 1927/28: Detalii despre viaþa ºi activitatea lui Rudolf Brandsch în: Eisenburger, Eduard, Rudolf Brandsch. Zeit-und Lebensbild eines Siebenbürger Sachsen, Dacia Verlag, Cluj-Napoca, 1983; Idem, Sie erkannten die Zeichen der Zeit. Rumäniendeutsche politische Zeit-und Lebensbilder aus zwei Jahrhunderten, Dacia Verlag, Cluj-Napoca, 1979, pp. 187-203; Baier, Hannelore, Rudolf Brandsch (1880-1953), în: Imagini din istoria oraºului Mediaº/Bilder aus der Geschichte der Stadt Mediasch, Mediaº, 2004, pp. 89-92; Hienz, V, pp. 239-250.
BRUSANOWSKI, PAUL LUCIAN (n.1972-) Tânãrul istoric al religiilor ºi teolog, Paul Lucian Brusanowski, s-a nãscut la 4 februarie 1972, în localitatea Focºani (judeþul Vrancea). Familia se mutã la Mediaº, unde Paul Lucian absolvã ciclul primar ºi, parþial, pe cel gimnazial. În paralel, urmeazã ºi cursurile Seminarului Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca (1989-1992). Totodatã, la forma de învãþãmânt seral ºi în paralel cu Seminarul, absolvã ºi clasele 56 Profiluri medieºene
XII-XIII ale cursului de la Grupul ªcolar de Industrie Uºoarã din oraºul de pe malurile Someºului. Se înscrie la cursurile Facultãþii de teologie „Andrei ªaguna” din Sibiu (1992-1996), urmat de un an de studii aprofundate la secþia Teologie Istoricã ºi Practicã, disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Este doctor în ºtiinþele teologice la aceeaºi Facultate (2004), cu o lucrare privind Învãþãmântul confesional ortodox din Transilvania între 1848-1918 (între exigenþele statului centralizat ºi principiul autonomiei bisericeºti), obþinând calificativul Magna cum Laude. Devine cadru didactic universitar sibian: 1996 – preparator, 1999 – asistent, 2003 – lector, actualmente conferenþiar. Activeazã ºi în calitate de asociat la Catedra de Studii politice ºi Relaþii Internaþionale, susþinând cursurile: Organizaþii politico-religioase în Orientul Mijlociu ºi Orientul Mijlociu ºi conflictele internaþionale. Apreciat ºi sprijinit constant, cu cãldurã, de cãtre Colectivul de cadre didactice de la Facultatea de teologie „Andrei ªaguna” din Sibiu, Paul Lucian Brusanowski a beneficiat de o serie de burse de documentare în strãinãtate: 1994 – Heidelberg – Germania, 1997, 1998, 2001, 2003 – Berna – Elveþia; 2001, Viena – Austria; 2005, Tübingen – Germania; 2007, Londra – Anglia; cãlãtorii de documentare în Iran (2001 ºi 2004), punând bazele informãrii ºtiinþifice ale viitoarelor lucrãri de specialitate. Participã la o serie de seminarii ºi simpozioane interne ºi interna- þionale; 1994 – Graz, Austria; 1994 – Heidelberg, Germania; 1995 – Göttingen, Hannover, Germania, apoi Mãnãstirea Neamþ; 1996 – St. Helens, Anglia; 2001 – Berna ºi Cluj-Napoca; 2004 – Berna; 2005 – Cluj-Napoca – Alba Iulia. Este coautor la o serie de proiecte de cercetare, cu finanþare externã: Fundaþia Pro Oriente – Viena, fundaþii din Berlin, Geneva, „Diakonisches Werk der EKD” din Stuttgart ºi biserici protestante din Elveþia. Brusanowski este autorul unor lucrãri valoroase, cu impact pozitiv în lumea ºtiinþificã de specialitate: 1. Învãþãmântul confesional ortodox român din Transilvania între anii 1848-1918, Cluj-Napoca, 2005. 2. Stat ºi religie în Orientul Mijlociu islamic. De la teocraþia medinezã, influenþatã de Muhammad, la Frãþia Musulmanã din perioada interbelicã, Cluj-Napoca, 2005. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 57
Este coautor al lucrãrii Creºtinismul în Sibiu. Ghid al confesiunilor ºi al lãcaºurilor de cult. Christentum im Hermannstadt. Wegweiser zu Konfessionen und Kirchen, Sibiu / Hermannstadt, 2002. Brusanowski este autorul a peste 20 de studii de specialitate, apãrute în publicaþii precum: „Revista Teologicã”, „Teologie ºi Viaþã”, „Tele- graful Român”, „Annales Universitatis Apulensis. Historica”, „Annales Universitatis Cibiniensis. Historica”, „Anuarul Facultãþii de teologie
3. Consideraþii cu privire la Biserica Ortodoxã Românã ºi autoritãþile de stat din Principatul autonom al Transilvaniei (1541-1690),în „Revista Teologicã”, 2006, 16, nr. 2, pp. 122-142. 4. Biserica Românã Unitã: pãstrarea „legii strãmoºeºti” sau „a treia lege”? în „Annales Universitatis Apulensis. Series Historica”, 2006, 10, nr.2, pp.59-69. 5. Polemica dintre episcopii Hacman ºi ªaguna cu privire la organi- zarea canonicã a Bisericii Ortodoxe din Imperiul Austriac,în „Revista Teologicã”, 2006, 16, nr. 14, pp. 91-129. 6. Începuturile statului afgan în contextul disputelor interreligioase dintre suniþi ºi ºiiþi, în „Transilvania”, 2003, 32, nr. 11, pp. 57-64. 7. Sinteze culturale ºi spirituale în Orientul Apropiat la începutul erei creºtine. Comunitatea culturalã greco-iranianã, în „Transilvania”, 2003, 32, nr. 11-12, pp. 96-105. 8. Islamul ºiit. Originile unei miºcãri religioase ºi politice revolu- þionare, în „Transilvania”, nr. 7-8, Sibiu, 2004, p. 95-101. 9. Afganistanul ºi rivalitatea marilor puteri în secolul XIX ºi înce- putul secolului XX, în „Transilvania”, Sibiu, nr. 2-3, 2004, pp. 143-150. 10. Contextul politic, social ºi cultural în care s-a rãspândit creºti- nismul la rãsãrit de Eufrat, în BOR, 2003, 121, nr. 1-6, pp. 565-584. 11. Cei dintâi adepþi ai lui Hristos din Orient. Între gnosticism ºi Ortodoxie, în BOR, 2003, 121, nr. 1-6, pp. 585-60. 12. Rãspândirea creºtinismului în imperiul part, în „Transilvania”, 2004, nr. 1, pp. 33-43. 13. Biserica ºi constituþionalismul. Cum de s-a putut ajunge la schisma bisericeascã din Ardeal din AD 2005?, în „Transilvania”, Sibiu, 2006, 35, nr. 1, pp. 3-25. 14. Curentul bisericesc reformator din secolul XVII ºi începutul românizãrii cultului Bisericii Ortodoxe Române, în „TABOR”, 2007, 1, nr. 7, pp. 40-50. 15. Ortodoxie ºi societate româneascã. Reflecþii istorice ºi istorio- grafice, în „TABOR”, 2007, 1, nr. 2, p. 23-42; nr. 6, p. 37-46. 16. Structura constituþionalã a Bisericii Ortodoxe Române. Repere istorice, în „INTER”, 2007, nr. 1-2, pp. 222-259. 17. Ein Hermannstädter Theologieprofessor als Privatlehrer der Kinder des österreichisch-ungarischen Botschafters in Teheran, Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 59
Ende des 19. Jahrhunderts, în „Forschungen zur Volks- und Landeskunde“, 2008, 51, pp. 133-150; 18. Situaþia juridicã si dotaþia Bisericii Ortodoxe din Ardeal între 1761-1810. Fondul Sidoxial. Asemãnãri si deosebiri faþã de cele- lalte confesiuni din Monarhia habsburgicã, în „Revista Teologicã”, 2007, 17, nr. 1, pp. 123-163. 19. Etapele Contrareformei din Transilvania pânã la mijlocul secolului al XVIII-lea, în „Annales Universitatis Apulensis. Series Historica“, 2007, 11, nr. 2, pp. 201-223. 20. Bisericile din Transilvania între anii 1848-1918,înUn proiect de reîmpãcare a bisericilor. O punte între biserici, culturi ºi religii, Cluj-Napoca, 2007, pp. 61-69. 21. Episcopiile sufragane ale Bisericii Ortodoxe Române din teritoriile ungurene pânã la 1848, în „TABOR”, 2008, 2, nr 3, pp. 39-54. 22. Principiile ºi izvoarele Statutului Organic ªagunian,în „Transilvania”, 2008, 37, nr. 9-10, pp. 37-59. 23. Actualitatea Statutului Organic din Ardeal, în „INTER”, 2007, 1, nr. 1-2, p. 260-301.
BRECHT von BRECHTENBERG, ANDREAS (1805-1842) Dupã studiile gimnaziale, viitorul poet studiazã cursurile Facultãþii de teologie ºi pe cele de geografie din Viena. Este autorul mai multor lucrãri (cca 20, unele în manuscris), dintre care se impun poeziile: - Der Schmetterling. Taschenbuch auf Reisen und Spaziergängen von Treummund, Kaschau, 1828. - Lyrisch-didaktisches Blumenkränzchen, Hermannstadt, 1834. - Das Lied von Pfarrerin, Hermannstadt, 1835. - Des Fürsten von Siebenbürgen, Michael Apafy I. Letzte Liebe, în: „Blätter für Geist, Gemüt und Vaterlandkunde”, 1838. - Corona oder das Lied von der neuen Kronstädter Glocke. Lyrisch- didaktisches Gedicht in 19 Gesängen, Hermannstadt, Samuel Filtsch, 1840. Dupã o viaþã extrem de scurtã, de nici patru decenii, Brecht von Brechtenberg se stinge la 18 august 1842, la Budapesta. 60 Profiluri medieºene
BUCUR, CORNELIU (n. 1942-) Dupã studiile secundare ºi liceale, Corneliu Bucur se înscrie la Facultatea de istorie ºi filozofie a Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care o absolvã în anul 1965, specializându-se în etnomuzeologie; în anii 1969/1970, Corneliu Bucur urmeazã un stagiu de pregãtire în domeniul etnocinematografiei, la Institutul de Film din Göttingen. Obþine titlul de doctor în domeniul ºtiinþelor sociale la Institutul de Istoria Artei din Bucureºti (1981). Anii urmãtori consemneazã în cariera profesionalã a lui Corneliu Bucur specializarea: Istoria civili- zaþiei tehnice industriale, la o serie de biblioteci ºi institute din Italia, Germania, Austria, Franþa, Polonia, Albania. Dupã absolvirea Facultãþii este încadrat ca supraveghetor la Muzeul Brukenthal, Secþia de artã popularã; promovat muzeograf ºi muzeograf principal ºi apoi ªef de secþie la Muzeul Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului (1 august 1970). Numit în 1990, la 6 februarie, director al noului muzeu desprins din cadrul Muzeului Brukenthal, ca instituþie cu personalitate juridicã proprie („Muzeul Civilizaþiei Populare Tradiþionale din România”) ºi din anul 1992, prin Ordinul Ministerului Culturii, director general al Muzeului Civilizaþiei Populare Tradiþionale „Astra”, iar din 2002 – al Complexului Naþional Muzeal „Astra”. Activitate profesionalã - încadrat, dupã absolvenþa universitarã (1965), ca supraveghetor la Muzeul Brukenthal, Secþia de artã popularã (ºef de secþie – Cornel Irimie). - promovat, la excepþional, muzeograf ºi muzeograf principal, între anii 1966-1969. - promovat, cu reducere de 4 ani stagiu vechime, ªef Secþie (Muzeul Tehnicii Populare), în 1 august 1970, ºi, ca urmare, preia conducerea Muzeului Tehnicii Populare (Cornel Irimie era promovat director adjunct, apoi director general la Muzeul Brukenthal). - numit în 1990, la 6 februarie, director al noului muzeu, desprins din cadrul Muzeului Brukenthal, ca instituþie cu personalitate Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 61
juridicã proprie („Muzeul Civilizaþiei Populare Tradiþionale din România”) ºi, din anul 1992, prin Ordinul Ministerului Culturii, director general al Muzeului Civilizaþiei Populare Tradiþionale „ASTRA”. Din 2002 este director al Complexului Naþional Muzeal „Astra”. A conceput ºi aplicat programul de reformã al Muzeului Tehnicii Populare, în anii 1970/1980, apoi al Muzeului Civilizaþiei Populare Tradiþionale „ASTRA”, între 1990-1992 procedând la o restructurare ºi modernizare fundamentalã a structurii organizatorice a funcþiilor muzeale, a informatizãrii (în sistem), a întregii evidenþe a patrimoniului ºi arhivelor muzeale. A conceput ºi promovat, prin Decret Guvernamental (2001), Com- plexul Naþional Muzeal „ASTRA”, cea mai complexã structurã etno- muzealã din România, care reuneºte toate colecþiile de profil constituite la Sibiu (sãseºti, româneºti, maghiare, secuieºti ºi din afara Europei: Africa, Orient, Extremul Orient, Australia). A elaborat ºi dezvoltat un program de pedagogie muzealã de nivel european, promovând, în premiera naþionalã, alãturi de unii colaboratori din Luxemburg, programul „ªcoli ºi Muzee pentru Europa”. A elaborat ºi condus personal aplicarea conceptului modern (progra- mului ºi strategiilor de implementare) privind salvarea patrimoniului cultural imaterial, „Tezaure Umane Vii” ºi a conceptului de „Museum vivum”, ambele paradigme moderne ale muzeului etnologic contem- poran. A generat realizarea ºi promovarea filmului documentar antropologic ºi implementarea primului Studio de Film Documentar al unui muzeu etnologic românesc, în activitatea permanentã a muzeului, prin „Arhiva Filmului Documentar ºi Antropologic” (cu peste 2600 de filme, astãzi), fondatã în cadrul studioului „ASTRA Film”, fiind principalul consultant ºtiinþific ºi corealizator al tuturor peliculelor realizate în cadrul instituþiei despre manifestãrile culturale proprii. A conceput, realizat ºi aplicat consecvent, dupã 1900, un manage- ment modern ºi o politicã a marketingului cultural ºi comercial, care au dus la dezvoltarea ºi continua optimizare a celui mai vast sistem de servicii culturale ºi de agrement, asigurând cele mai ample ºi diverse servicii culturale artistice ºi de agrement pentru vizitatori, cu o 62 Profiluri medieºene creºtere considerabilã a veniturilor anuale ale instituþiei (în 2006: 6,5 miliarde lei). A amplificat baza materialã a instituþiei (prin integrarea în fondul locativ al Complexului Muzeal a trei monumente istorice, restaurate din subsoluri pânã în mansarde) ºi cinci construcþii pavilionare în Muzeul în aer liber (având funcþii culturale ºi administrative), indispen- sabile modernizãrii întregului program al muzeului, a iniþiat ºi condus un program de dotare ºi modernizare a întregii infrastructuri a instituþiei. Realizãri în activitatea muzeologicã A proiectat ºi realizat Grupa tematicã Olãrit, în Muzeul Tehnicii Populare (o premierã în muzeologia româneascã). A proiectat ºi dezvoltat Grupa Industrii textile hidraulice ºi Complexe de industrii þãrãneºti, în Muzeul Tehnicii Populare. A augmentat ºi fundamentat ºtiinþific Grupa Morãrit, din cadrul cãreia transferã ºi conduce reconstrucþia a 5 mori hidraulice ºi cu tracþiune animalã. A reproiectat ºi colaborat direct la organizarea Sectorului Meºteºu- guri ºi Industrii de prelucrarea lemnului ºi a celui destinat arhitecturii populare (promovând conceptul original al „Complexelor duplexuri ºi triplexuri de arhitecturã popularã”, centrate pe ideea revelãrii dinamicii tradiþiei în zonele cele mai reputate în acest domeniu al civilizaþiei populare tradiþionale din România). A proiectat noile sectoare tematice, organizate dupã 1990, din Muzeul în Aer Liber: 1. Sectorul monumentelor de utilitate public-socialã (pentru care depisteazã personal ºi coordoneazã transferul ºi reconstrucþia Hanului din Tulgheº, a Cârciumii din Bãtrâni, a Popicãriei din Pãltiniº, a Pavilioanelor de joc din Boriza ºi Cacova-Fântânele, a Locului de popas din Piatra, a Casei meºteroaiei din Sãpânþa, a Gospodãriei de învãþãtor din Sãliºtea Sibiului, a Gospodãriei de miner din Alunu. 2. Sectorul operelor de sculpturã monumentalã modernã – în felul acesta a extins conceptual, tematic, patrimonial ºi expoziþional promovarea Muzeului Tehnicii Populare la dimensiunile unui Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 63
Muzeu al Civilizaþiei Populare Tradiþionale din România ºi publicarea noului proiect ºtiinþific. Monografii 1. Corneliu Bucur, Tratat de Etnomuzeologie, vol. I-II, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2004. 2. Corneliu Bucur, Tratat privind Istoria Civilizaþiei Populare Româneºti, vol. I-II, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2004. 3. Proiectele Muzeului „ASTRA” (un secol de etnomuzeologie româ- neascã) 1904-2004, ediþie bilingvã, româno-englezã, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2004. 4. Olimpiada Naþionalã „Meºteºuguri Artistice Tradiþionale”, 1996-2003, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2003. 5. Corneliu Bucur, Vetre de civilizaþie româneascã: 1. Civlizaþia Mãrginimii Sibiului: Istorie-Patrimoniu-Valorizare muzealã, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2003. 6. Cornel Irimie – O viaþã închinatã satului românesc ºi civilizaþiei sale, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2003. 7. Muzeul ASTRA. Istorie ºi destin, 1905-2000, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2002. Bibliografie 1. Identitate etnoculturalã. Conºtiinþã naþionalã ºi afirmare univer- salã, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2006. 2. Proiectele Muzeului „Astra” – un secol de etnomuzeologie româ- neascã , Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2006. 3. Bucur, Corneliu, Budralã Dumitru, Muzeul „Astra”, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2007. 4. Bucur, Corneliu (coordonator), x x x „Franz Binder” – Völker- kundesmuseums, Museum der Siebenbürgischen Kultur „Astra”, Museum der Sächsischen Volkskunde „Emil Siegerius”, „Astra Film” Studio, Volkskunstgalerien: Kleiner Museumführer, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2004. 5. Bucur, Corneliu (coordonator), Portul popular – marcã a identitãþii etnoculturale. Conferinþa internaþionalã a muzeelor de etnografie din centrul ºi sud-estul Europei – Ediþia a IV-a, Sibiu, 15-17 octombrie 2004, Sibiu, Editura Honterus, 2004. 64 Profiluri medieºene
6. Bucur, Corneliu (coordonator ºtiinþific), x x x Muzeul Civilizaþiei Transilvane „Astra” (Sibiu). Tezaure umane vii, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2006. 7. Bucur, Corneliu (coordonator), Mãrturii ale civilizaþiei transil- vãnene: Colecþia de cahle a Muzeului „Astra”. Editor Karla Roºca, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2006. 8. Bucur, Corneliu (coordonator), x x x Muzeul „Astra”. 100 de ani de etnologie româneascã la Sibiu. De la Muzeul „Asociaþiunii” la Complexul Naþional Muzeal „Astra” (1905-2005), Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2006. 9. Bucur, Corneliu (coordonator), Cibinium 2001-2005. Identitate ºi globalizare în secolul XX – cercetare ºi reprezentare muzealã, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2006. 10. Bucur, Corneliu (coordonator), Complexul Muzeal „Astra” - Sibiu: 25 proiecte – capitalã culturalã europeanã, Sibiu, 2007, Sibiu, Editura „ASTRA-MUSEUM”, 2006.
BUªOIU, LIVIA ELISABETA (n. 1943-) Dupã terminarea cursurilor generale ºi a celor liceale din oraºul natal, urmeazã Facultatea de istorie-filozofie în cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj, obþinând Diploma de licenþã în istorie, speciali- tatea Istoria României, iar cea secundarã în Istoria artelor, în anul 1967. Lucrarea de diplomã are o temã de istorie localã: Monografia bisericii evanghelice Sf. Margareta din oraºul Mediaº, coordonatã de acad.prof. univ.dr. Virgil Vãtãºianu. Lucrarea a fost menþionatã ºi de prof.univ.dr. Gheorghe Arion, în cartea sa Sculptura goticã din Transilvania, apãrutã la Cluj, în 1974. Obþine gradul didactic I în sesiunea 1983-1985, cu lucrarea Probleme de istoria României reflectate în revista „Magazin istoric” (1967-1977), al cãrei coordonator a fost prof.univ.dr. Nicolae Edroiu. Ca un corolar al muncii depuse în acea perioadã, în baza prevederilor Statutului personalului didactic, Ministerul Educaþiei ºi Învãþãmântului i-a conferit medalia ºi titlul de Profesor Evidenþiat, prin Ordinul nr. 7650 din 20.VI.1989. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 65
În anul 1996, funcþionând ca profesor titular la ªcoala Generalã nr. 1 din Mediaº, realizeazã monografia acesteia, devenitã ªcoala „Mihai Eminescu”. Monografia a fost elaboratã cu ocazia aniversãrii de cãtre aceastã instituþie de învãþãmânt a 170 de ani de la înfiinþare, fiind prima carte tipãritã în municipiul Mediaº, dupã 1989. Ca urmare a succeselor obþinute ºi a activitãþii laborioase depuse, la 1 iulie 1999 profesoarei de istorie i se acordã gradaþia de merit – cea mai înaltã formã de evidenþiere existentã, fãcând parte dintre primii profesori care primesc aceastã distincþie. ªi dupã pensionare (anul 1999), profesoara Livia Buºoiu desfãºoarã o febrilã activitate: publicã numeroase articole pe teme ºcolare ºi de istorie în ziarele: „Tribuna”, „Monitorul de Mediaº” ºi în periodicul local „Realitatea” (face parte din colectivul de redacþie). De asemenea, funcþioneazã ca profesoarã suplinitoare în mai multe ºcoli. Articolele referitoare la istoricul ªcolii „Mihai Eminescu” au fost reproduse ºi în revista ºcolarã „Ramuri”, în numãrul omagial din martie 2002. În acest an, autoarea a realizat cea de-a doua ediþie a monografiei menþionate, cu ambele ediþii participând ºi la „Zilele revistelor culturale din Transilvania ºi Banat (1-2 noiembrie 2002)”, ocazie cu care a primit Diploma de onoare, acordatã de Primãria municipiului Mediaº. Diplo- mele, titlurile ºi premiile obþinute pe parcursul întregii vieþi constituie o vie rãsplatã pentru munca depusã de Livia Buºoiu. Încheiem aceastã succintã prezentare cu spusele lui Ion Onuc Nemeº, jurnalist la „Tribuna” (directorul Bibliotecii „Astra” din Sibiu), care evidenþiazã strãdania unei munci de educator, desfãºuratã la cel mai înalt nivel: „Dincolo de rigoarea ºtiinþificã a prezentãrii bogatului material documentar, lucrarea este o dovadã a dragostei ºi devota- mentului autoarei, prof. Livia E. Buºoiu, pentru instituþia pe care a servit-o exemplar de la catedrã, timp de mai mulþi ani” („Tribuna”, anul CXVIII, serie nouã, nr. 2580, Sibiu, 28 noiembrie 2002, p. 4). Cãrþi ºi articole publicate 1. Monografia Bisericii Evanghelice din oraºul Mediaº, Cluj, 1967 (mss). 2. Magazin istoric (1967-1971). Studiu ºi indice bibliografic – 1980 (mss). 3. Probleme de istoria României reflectate în revista „Magazin istoric” (1967-1977) – lucrare de gr. I – 1984. 66 Profiluri medieºene
4. Repere în timp (1826-1996). ªcoala Mihai Eminescu – contribuþii monografice, Tipografia Tehnotip, Mediaº, 1996. 5. Repere în timp (1826-2001). ªcoala Mihai Eminescu – contribuþii monografice, ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, tehnoredactare computerizatã, Mediaº, 2002. 6. Din documentele vremii: ªcoala Mihai Eminescu din Mediaº ºi Marea Unire (Sfinþirea drapelelor ºi prima serbare ºcolarã),în „Tribuna”, anul CXVI, serie nouã, nr. 2971, Sibiu, 1 decembrie 2002, p. 9. Articolul a apãrut ºi în „Realitatea”, nr. 25/ 22-28 noiembrie 2000, p. 4. 7. La aniversare: „ªcoala medieºeanã Mihai Eminescu – 175 de ani de existenþã documentarã”, în „Monitorul de Mediaº”, anul II, nr. 38, sãptãmâna 25-31 mai 2001, p. 8; „Realitatea”, nr. 25, din 22-28 noiembrie 2001, pp. 3-4. 8. Zâmbete din cronici, în „Realitatea”, Mediaº, anul II, nr. 25, din 4-10 iulie 2001; 26 din 11-17 iulie 2001; 27 din 18-24 iulie 2001. 9. Istoria unui oraº medieval – Sighiºoara ºi Zâmbete din cronici, în „Realitatea”, Mediaº, anul II, nr. 49, sãptãmâna 25-31 iulie 2001, pp. 4-5. 10. Doisprezece ani de la revoluþia românã din Decembrie 1989,în „Realitatea”, Mediaº, anul II, nr. 49, sãptãmâna 19-25 decembrie 2001 (apãrut ºi pe Internet). 11. ªcoala Mihai Eminescu din Mediaº – una dintre cele mai vechi ºcoli cu predare în limba românã din Transilvania, în „Junior Media”, nr.1, 2005, revistã editatã în cadrul proiectului NEWS TO KNOW.
BUZIC, IOAN (n. 1951-) Polisportivul Ioan Buzic este fiu al Mediaºului, nãscut la 26 iunie 1951, în oraºul de pe Târnava Mare. Actualmente, are domiciliul în Sibiu. El este absolvent al ªcolii postliceale de antrenori, cu durata de doi ani, de pe lângã Institutul de Educaþie Fizicã ºi Sport, promoþia 1977. În anul 2005, ºi-a susþinut disertaþia la masterat, ca manager în educaþie fizicã ºi sport. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 67
În prezent Ioan Buzic este antrenor coordonator al Centrului naþional de pe lângã Judo Club Liberty Oradea. Ioan Buzic s-a dedicat sportului încã de pe bãncile ºcolii. Astfel, între 1966-1969, a practicat atletismul, ºi anume: alergãri la 80-200 m; aruncare ciocan, disc ºi greutate. Rezultatele nu s-au lãsat prea mult aºteptate. Astfel, la Olimpiada elevilor din 1967, a obþinut locul I la aruncarea greutãþii, iar la Spartachiada de varã din acelaºi an s-a clasat pe locul I la aruncarea discului. La aceste discipline sportive, tot în 1967, a devenit campion republican ºcolar de juniori. La Spartachiada din 1968, sportivul a repetat succesul la aruncarea discului. Deºi halterele erau un sport complementar de pregãtire pentru atletism, Ioan Buzic a câºtigat titlul de campion naþional ºcolar la 82 kg ºi campion judeþean cu 230 kg total; ambele titluri au fost obþinute în 1968. Cele mai impresionante rezultate au fost obþinute de Ioan Buzic, atât ca sportiv, cât ºi ca antrenor, la judo. Acestea nu au trecut neobservate, ele fiind oglindite cu promptitudine de presa scrisã din localitãþile unde valorosul sportiv ºi-a desfãºurat activitatea. Bunãoarã, ziarul judeþului Sibiu prezintã, într-un foarte succint profil, remarcabilele succese ale lui Ioan Buzic: „În acest an sportivul Ion Buzic, component al echipei CSM Sibiu, a trãit un moment de mare satisfacþie: i s-a conferit titlul de maestru al sportului. La numai 23 de ani, el deþine un palmares impresio- nant: a cucerit trei medalii de aur la campionatele naþionale de juniori, a îmbrãcat de douã ori tricoul de campion al echipei de juniori, dupã care au urmat douã medalii de argint ºi o medalie de aur la Campionatul naþional al seniorilor.” Din 1977 activeazã ca antrenor, pregãtind judocanii la cluburile: UM 01512 Sibiu, CSS ªoimii Sibiu ºi Judo Club Liberty Oradea (1997 ºi în prezent). Strãlucita muncã de antrenor de judo a fost reflectatã, de asemenea, în paginile presei. Deosebit de interesantã este o notã inseratã în paginile revistei lunare „Sport”, evidenþiind atât activitatea de sportiv, cât ºi pe cea de antrenor a lui Ioan Buzic: „Dupã ce a dat campioni naþionali ca Ilie ªerban, Simion Topliceanu, Sebastian Geanã, Ion Domnar, Alexandru Filip sau Ioan Buzic, Sibiul anunþã «un nou val» de judocani valoroºi, reuºind sã câºtige, sub culorile asociaþiei «ªoimii», 4 medalii, la recentele finale pe þarã ale Concursului republican de copii disputat la Buºteni: douã de aur (Gh. Colibei ºi O. Bucurenciu), una de 68 Profiluri medieºene argint (C. Seghedi) ºi una de bronz (G. Duþu). Cu toþii sunt antrenaþi de Ioan Buzic…”. Textul este însoþit de o fotografie în care harnicul antrenor apare în mijlocul ucenicilor sãi judocani. Devenind antrenor al Clubului orãdean de judo, presa din aceastã localitate i-a urmãrit îndeaproape activitatea de pregãtire a viitorilor performeri, aducând-o la cunoºtinþa celor interesaþi. Dintr-o ºtire, aflãm, bunãoarã, cã „… lotul naþional de judo – cadeþi se pregãteºte la Bãile Felix sub îndrumarea antrenorilor Ioan Buzic (Judo Club Liberty Oradea) ºi Octavian Creþu (ªoimii Sibiu)”. Alte douã numere consecutive ale aceluiaºi jurnal prezintã aspecte din strãdania valorosului sportiv medieºeano-sibiano-orãdean: aflãm, astfel, cã la concursul de veterani, desfãºurat în oraºul aºezat pe Criºul Repede, el a obþinut locul I la categoria de vârstã de 50-54 ani ºi la categoria de greutate de +100 kg. O încununare a întregii activitãþi sportive ºi antrenoriale o constituie decernarea de cãtre Federaþia Românã de Judo ºi Ministerul Tineretului ºi Sportului a titlului de antrenor emerit. Acest lucru s-a întâmplat „cu ocazia Concursului internaþional de judo pentru veterani desfãºurat la Oradea în ziua de 21.X.2002”. O recunoaºtere a întregii activitãþi desfãºurate ca sportiv ºi ca antrenor de-a lungul anilor o constituie ºi certificatul Federaþiei Internaþionale de Judo, prin care se acordã categoria de 5 Dan, certificat înmânat la 22 iulie 2004. Medieºeanul Ioan Buzic este un om care, datoritã seriozitãþii, tenaci- tãþii ºi talentului sãu, a reuºit sã se înscrie pe linia sportivã a marii performanþe. El continuã sã activeze ºi în prezent, fiind antrenor coordo- nator al Centrului naþional al copiilor. Succesele obþinute de Ioan Buzic la judo I. Ca sportiv de performanþã - „Cupa Târnava” – categoria 93 kg – locul III, 24.XI.1968. - Multiplu campion ºi medaliat la Campionatele naþionale ale României, individual ºi pe echipe între anii 1969-1973. - Component al lotului republican ºi lotului olimpic al României pentru Olimpiada de la Montreal – 1976. - Campion ºi medaliat al internaþionalelor României în anii 1971-1972. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 69
- Campion internaþional la veterani, categoria de vârstã 50-54 ani ºi la +100 kg greutate. II. Ca antrenor - Cupa Campionilor Europeni, locul I (1999); - Cupa Campionilor Europeni, locul III (2002); - Cupa mondialã – cadeþi, Gyõr, 2000: 1 medalie de argint ºi 4 medalii de bronz; - Cupa Europei – 3 medalii de argint; 2 medalii de bronz. - Sportivul Ovidiu Bucurenciu, antrenat de Ioan Buzic, a obþinut: - La Campionatul mondial Sambo (Franþa), medalia de argint (1991); - La Campionatul European Sambo (Italia), medalia de aur (1993); - La campionatele europene de poliþie din Cehia, medalia de argint (1998).
CABA, EMIL (1922-2003) Pictor, membru fondator al AAPA. S-a nãscut la 1 iulie 1922, în comuna Almaº, judeþul Cluj. Este absolvent al ªcolii Populare de Artã din Sibiu, secþia Mediaº. Debut expoziþional în 1961, la Muzeul municipal din Mediaº. A participat la expoziþiile municipale ºi judeþene din Mediaº ºi Sibiu, precum ºi la expoziþia colectivã organizatã la Muzeul Unirii din Alba Iulia (1986). Participã la taberele de creaþie de la Avrig (1984) ºi Orlat (1985). A organizat o expoziþie personalã la Clubul Tineretului Mediaº (1984). Premii obþinute - premiul II la expoziþiile judeþene ale artiºtilor plastici amatori (1978-1979). Aprecieri critice: „Emil Caba este partizanul unor cãutãri pasionate ºi perseverente în direcþia resurselor expresive ale culorii. Are o predilecþie pentru lucrurile ºi motivele obiºnuite din preajma omului, pe care le interpreteazã cu sensibilitate, degajând un lirism discret” (Petru Dumbrãveanu). 70 Profiluri medieºene
CÃLBUREANU, IONEL (1914 – 2010) Poet ºi plastician. Nãscut la 15 martie 1914, la Mediaº, în judeþul Sibiu. Se numãrã printre primii absolvenþi ai ªcolii cu clasele I-VIII „Mihai Eminescu”, cunoscutã de mulþi medieºeni ºi nu numai ca ªcoala generalã nr. 1, dupã Unirea din 1918. A absolvit Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrãveni, dupã care, între 1936-1937, urmeazã ªcoala de ofiþeri de infanterie din Sibiu. Ionel Cãlbureanu a lucrat ca muncitor, apoi ca funcþionar la diverse întreprinderi, timp de ºaptesprezece ani. În Campania din Est din al Doilea Rãzboi Mondial, a fost rãnit ºi, pentru faptele sale de arme, a fost decorat cu medalia „Bãrbãþie ºi credinþã”. Dupã întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, a fost rãnit pentru a doua oarã, la Pãuliº. În anul 1946, aflându-se în fruntea unei revolte muncitoreºti împotriva stalinismului acelei perioade, a fost condamnat la trei ani de închisoare, împreunã cu alþi douãzeci ºi trei de muncitori din întreprinderile medie- ºene, de cãtre Curtea Marþialã din Sibiu, cu executarea la Aiud. Dupã executarea pedepsei, timp de doi ani, nu a mai putut lucra, nefiind primit nicãieri. În 1949 a fost angajat la Fabrica de geamuri, ca descãrcãtor de vagoane, apoi la Fabrica de ºuruburi, ca salahor. Mai târziu a ocupat ºi alte posturi, între care de inginer dispecer ºi tehnician în construcþii de maºini, activând timp de douãzeci ºi ºapte de ani. Ani în ºir a fost membru în colegiul de redacþie al „Buletinului veteranilor” unde ºi-a adus o contribuþie substanþialã la apariþia anualã a celor nouã numere publicate între 1993-2001. Poetul Ionel Cãlbureanu a publicat în paginile unor ziare ºi reviste ca: „Tribuna Sibiului”, „Tribuna” (Cluj), „ASTRA”, „Târnava” (Târgu Mureº), „Munca” º.a. A decedat în anul 2010. O activitate bogatã a înregistrat Ionel Cãlbureanu ºi pe tãrâmul artelor plastice, participând, din 1964, la patru expoziþii de grup organizate în Mediaº, Sibiu, Braºov, Bucureºti. A organizat ºi patru expoziþii personale, ecouri pe marginea acestui gen de manifestãri fiind consemnate în Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 71 publicaþiile „Drum Nou” (Braºov), „România Liberã”, „Neuer Weg” ºi „Munca”. În unele dintre aceste publicaþii periodice au fost reproduse câteva picturi ºi lucrãri grafice semnate de plasticianul-poet Ionel Cãlbureanu. Iatã câteva din aceste lucrãri: Cap de femeie, Întoarcerea de la câmp, În tren, Portret de tânãrã, Portret de copil, Peisaj marin etc. Începând din anul 1950 ºi pânã în 1986, a fost membru activ al cercurilor ºi cenaclurilor literare ale acelor ani, participând la majoritatea ºezãtorilor literare organizate. Lucrãri publicate 1. Flori de nalbã, versuri, Sibiu, 1937. 2. Cânt de bucurie, volum colectiv de versuri ºi prozã, Sibiu, 1967. 3. Semnificaþii, volum colectiv de versuri, Sibiu, 1969. 4. Sentimentul þãrii, versuri, volum colectiv, Sibiu, 1973. 5. Mãrturisiri, lirice, versuri, 2007.
CÂMPEANU, IONEL (n. 1931-) Medicul-poet Ionel Câmpeanu s-a nãscut în anul 1931 în comuna Archid din judeþul Mureº, ca fiu al lui Ion ºi al Eudochiei. A urmat ºcoala primarã în satul sãu, apoi studiile liceale la Bistriþa, la Liceul „Al. Odobescu”, pe care l-a absolvit în 1950. În acelaºi an, a dat examen de admitere la Institutul Medico-Farmaceutic din Cluj, devenind student la Facultatea de medicinã generalã, pe care a terminat-o în 1956. Începând din acest an, a funcþionat ca medic la circumscripþia medico-sanitarã Chiraleº din raionul Beclean (azi, judeþul Bistriþa- Nãsãud). În urma unui concurs organizat la Spitalul Orãºenesc din Sibiu, doctorul Ionel Câmpeanu a ocupat postul de medic secundar la aceastã unitate spitaliceascã timp de un an, întrucât în 1962 se transferã la Spitalul orãºenesc din Mediaº, unde a funcþionat pânã la pensie. Aici a lucrat în cadrul mai multor secþii ca: medic secundar la secþia interne, medic ºef de raion, medic specialist primar ºi, în sfârºit, ºef la secþia interne. Ionel Câmpeanu a debutat în literaturã în 1970, în ziarul judeþean „Tribuna Sibiului”. În anii urmãtori, a publicat atât în acest ziar, cât ºi în 72 Profiluri medieºene revistele clujene „Tribuna” ºi „Steaua” ºi în revista „Târnava” (Târgu Mureº). Chiar dacã timpul nu i-a permis sã participe în mod regulat la ºedinþele de lucru ale cenaclului din Mediaº, poetul Ionel Câmpeanu a fost extrem de receptiv, citind din propriile-i producþii poetice ori de câte ori se organizau ºezãtori sau seri literare la cluburile sau casele de culturã medieºene. Dupã mai multe apariþii în publicaþiile amintite mai sus, poetul Ionel Câmpeanu ºi-a vãzut materializatã dorinþa, aceea de a-ºi regãsi numele tipãrit pe o carte de poezii. În anul 1997, a publicat placheta de versuri Zenitul lacrimii. Unul dintre profesorii lui Ionel Câmpeanu a fost poetul clujean Teohar Mihadaº. Acesta i-a scris o postfaþã în care îºi afirmã admiraþia pentru candoarea versurilor, ca o stare de spirit a contemplãrii. „Temele sunt cele de când lumea ale poeziei: natura, iubirea, în accepþia cea mai largã, mai generoasã, aproape caritate – universul, îngânate când pe fluier, când pe flaut, când pe strune discrete, iar luminile obsesive în oglinzile cãrora se rãsfrâng metaforele sunt albastrul azuriu ºi albul ninsorii. Duioºia înfioarã eul poetic ºi se transcrie apoi luminii evocate. Dãruire candidã, albã, incantaþie copilã- reascã, smerenie, acestea sunt notele esenþiale în poezia lui Ionel Câmpeanu”. Un bun cunoscãtor al poeziei în genere, poetul Titus Andronic, într-o cronicã la poezia lui Ionel Câmpeanu, scria urmãtoarele: „… Un poet al anotimpurilor, aºadar din constelaþia visãtorilor puri, indiferent la traumele citadine ºi pulsul cotidian al strãzilor, un poet al satului ºi al pãdurii ºi a tot ce intrã – cum spune poetul însuºi – în tabloul nesfârºit al amintirii”. În aceeaºi notã de candoare, nostalgie, dar totodatã de neliniºti existenþiale se înscrie ºi al doilea volum de versuri, Viscole în azur, apãrut la o distanþã de patru ani faþã de primul volum. ªi acest volum s-a bucurat de atenþia scriitorilor ºi a criticii. Al. Cistelecan, criticul revistei târgmureºene „Târnava” ºi unul dintre cei mai avizaþi comentatori ai liricii româneºti, într-o recenzie la aceastã carte de versuri spune: „O strictã compoziþie de fier îºi oferã ºi Ionel Câmpeanu în Viscole în azur, volum în bunã parte pus sub abnegaþie cristicã. Psalmi, rugãciuni ºi pasteluri etaleazã, deopotrivã, aceeaºi fervoare în paradã nutritã în egalã mãsurã de preþiozitãþi ºi impetuozitãþi. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 73
Temperamentul învãpãiat cautã mereu exclamaþia ºi poemele vor sã topeascã într-un ºuvoi unic delicateþea ºi vehemenþa, pietatea ºi chiotul”. Cuvinte frumoase, sincere scrie ºi Ilie Olaru, aprecieri ce meritã a fi amintite: „Poezia doctorului Câmpeanu este o poezie a luminii: lumina iubirii, lumina speranþei, lumina dorului, lumina învierii, lumina zorilor strãbat întregul volum, expresii care se repetã ºi se asociazã cu altele din aceeaºi familie de cuvinte cu valoare semanticã asemãnãtoare ca: „razã”, „fãclie”, „zori”, „azur”, „constelaþie” etc. sunt un fond de cuvinte din care construieºte cu mãiestrie versuri sugestive, imagini artistice cu efect decorativ, care genereazã sentimente ºi reflecþii profunde asupra existenþei, asupra rostului omului pe pãmânt, în aceastã lume zbuciumatã, ameninþatã de spectrul catastrofelor de tot felul”. Pãrerile afirmate despre cele douã volume de versuri constituie o dovadã elocventã a faptului cã Ionel Câmpeanu este un poet în adevãratul sens al cuvântului, poezia lui bucurând sufletul cititorilor, dupã cum mãrturiseºte: „Toate visele mã biciuiesc Singure izvoarele cuvintelor Curg peste sufletu-mi ars În zare fulgerul speranþei lumineazã”. (Memoria lui Prometeu) Creaþia poetului (bibliografie selectivã) 1. Zenitul luminii, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1997. 2. Viscole în azur, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2001. 3. Pe valurile destinului (prozã), Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2003.
CÂRSTEA, ELENA (n. 1963-) Aflatã în topul muzicii uºoare româneºti de peste douãzeci de ani, Elena Cârstea aduce pentru municipiul Mediaº faima unei voci cristaline ºi calde, inconfundabile. Ea s-a nãscut la 26 februarie 1963, în oraºul Agnita, judeþul Sibiu, dar, dupã puþinã vreme, se stabileºte în oraºul de 74 Profiluri medieºene pe Târnava Mare. Sub bagheta mãiastrã a eminentului profesor de muzicã Ioan Stirner, micuþa Elena, în vârstã de doar cinci ani, a început o fructuoasã colaborare cu acesta, care a durat zece ani. Talentatul ºi vrednicul profesor sas de muzicã a coagulat la Casa pionierilor din Mediaº copii cu aptitudini muzicale, din localitate ºi chiar din împrejurimi, organizând formaþii de fanfarã, de muzicã popularã ºi uºoarã, lansând soliºti cu care a dat numeroase spectacole în þarã ºi strãinãtate. Vârful strãdaniei sale l-a constituit aceastã frumoasã ºi sensibilã interpretã, care s-a metamorfozat dintr-o speranþã într-o certitudine. La vârsta de doar 14 ani, înfiinþeazã formaþia de muzicã uºoarã „Trandafirii negri”, component al grupului fiind ºi viitorul celebru cant- autor ºi artist de divertisment Ioan Gyury Pascu, ºi el agniþean prin naºtere. Ascensiunea cântãreþei este fulminantã. În trei ani consecutivi, medieºeanca Elena Cârstea urcã vertiginos în sfera muzicii uºoare: la 16 ani o gãsim la Liceul de muzicã din Sibiu, la 17 debuteazã la Televiziunea românã, lansatã de Titus Munteanu, în emisiunea „Meridia- nele cântecului ºi dansului”, iar la 18 ani pleacã în primul mare turneu, cu formaþiile „Semnal M” ºi „Star 2000”, în Emiratele Arabe Unite. Tot în aceastã perioadã începe ºi colaborarea cu compozitorul Alexandru Wilmaniysi ºi cu formaþia lui Cornel Varban. De la începutul anilor 1980 ºi pânã în prezent, aºadar vreme de peste treizeci de ani, Elena Cârstea s-a aflat în prima linie a muzicii româneºti, dând numeroase spectacole, participând la emisiuni de televi- ziune de divertisment ºi efectuând turnee în diferite þãri ale lumii. Aceste manifestãri muzicale au fost tot atâtea ocazii de a aduna o sumedenie de premii. În 1980 a obþinut locul I pe þarã, în calitate de solist vocal; în 1982 – premiul publicului pentru melodia Ochii tãi, iar în 1990 – premiul I pentru melodia De ziua ta, melodie compusã de Dan Iagnov. Aceste cântece, precum ºi altele ca: Baladã pentru Sanda, Nu sunt perfectã au ajuns ºlagãre în scurt timp ºi au þinut capul de afiº, fiind ani ºi ani pe buzele fanilor Elenei. Alte premii obþinute, consecinþã fireascã a talentului interpretativ, sunt: - 1995 – premiul al III-lea în Turcia; - 1996 – premiul pentru interpreta anului; - 1996 – premiul pentru cea mai bunã interpretare în Irlanda; Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 75
- 1997 – locul al II-lea la un concurs de muzicã uºoarã din Lituania; - 1998 – premiul al III-lea în Egipt; - 2000 – premiul I în Egipt; - 2000 – premiul I la Antena 1. În afara þãrilor amintite, unde a fost încununatã de succes, pe mãsura muncii ºi talentului ei, Elena a mai întreprins turnee în Italia, S.U.A., Canada, Egipt, Anglia etc., publicul din aceste turnee primind-o cu un entuziasm ieºit din comun. Piesele interpretate în toate spectacolele organizate aparþin compozitorilor: Cornel Fugaru, Dan Iagnov, Ion Cristinoiu, Ionel Tudor, Liviu Tudan, Horia Moculescu, Sile Dinicu, Eugen Mihãescu, Cristian Faur. De menþionat sunt trupele cu care a cântat: „Holograf”, „Roºu ºi Negru”, „Semnal M”, Ioan Petrache Pechea etc. Aceste premii sunt o binevenitã rãsplatã a muncii neobosite, dar premiul cel mai mare, un premiu neoferit încã de nimeni, un premiu simbolic, îl constituie cele peste 2000 de spectacole pe care Elena le are la activ. Elena Cârstea a demonstrat, în decursul anilor, nu doar calitãþi artistice deosebite, dar ºi valenþe de admirabil companion în numeroasele emisiuni de divertisment ale mai multor televiziuni. Discuþiile purtate cu arhicunoscuþii moderatori M. Tatulici, Florin Cãlinescu, Marina Almãºan, Theo, Mihaela Tatu º.a. ºi, având-o pe Elena partener, au fost extrem de spirituale, atmosfera aceasta fiind una veselã, optimistã ºi molipsitoare. Elena Cârstea ºi-a încercat puterile ºi în activitatea politicã, prin depunerea unor candidaturi: în 2000 – pentru Camera Deputaþilor, din partea PUNR, ºi în anul 2004 – la Primãria sectorului 5, propusã de PD. Din pãcate, opþiunile sale s-au soldat cu insuccese în ambele cazuri. În prezent, încântãtoarea interpretã Elena Cârstea este cãsãtoritã cu un cetãþean american ºi locuieºte cu acesta în SUA, împreunã cu cele douã fete înfiate de ea. Elena Cârstea este o solistã tânãrã, care ºi-a adus o substanþialã contribuþie la delectarea iubitorilor de muzicã din România. Aºa cum o ºtim, ambiþioasã ºi tenace, avem convingerea cã ºi în anii ce vor veni, cât mai mulþi la numãr, ea va fi aceeaºi strãlucitoare stea pe cerul muzicii uºoare româneºti. 76 Profiluri medieºene
Discografie 1. Ochii tãi, 1989, Casa de discuri Electrecord. 2. Someday, 1990, Casa de discuri Electrecord. 3. Colinde, 1991, Casa de discuri Yamaha. 4. Baladã pentru Sanda, 1993, Casa de discuri Romagram. 5. O iubire imposibilã, 1994, Alpha Sound. 6. 5 anotimpuri, 1996, Alpha Sound. 7. Nu sunt perfectã, 1998, Casa de discuri Intercont. 8. Blue Christmas, 2000, Casa de discuri Intercont. 9. Un album în lucru. Cãrþi 1. Poezele pentru Vipi, Editura ªtefan Petre Popas.
CHENDI, ILARIE (1871-1913) Începuturile criticului ºi istoricului literar Ilarie Chendi sunt strâns legate de Mediaº ºi þinutul Târnavelor. Raporturile lui cu aceastã parte a Transilvaniei constau, pe de o parte, în faptul cã mulþi dintre strãmoºii sãi au fost preoþi în unele sate din acest perimetru, iar pe de altã parte în aceea cã scriitorul s-a nãscut ºi ºi-a petrecut copilãria ori a studiat la ºcoli din acest colþ de þarã. Pentru prima datã numele de Chendi este întâlnit în timpul rãscoalei lui Horia, Cloºca ºi Criºan. Astfel, Alexandru Chendi este „prieten, sfãtuitor ºi secretar” al lui Horia. Dupã înfrângerea rãscoalei, acesta s-a refugiat pentru câþiva ani în Þara Româneascã. Apoi se întoarce în Transilvania ºi se stabileºte în ªaroºul pe Târnave, unde a funcþionat ca preot ºi învãþãtor. Tot în acest sat a activat ca preot ºi fiul sãu, Vasile, precum ºi unul dintre cei doi fii ai lui Vasile, ºi anume Ioan. Al doilea fiu, Petru, a fost preot în Hoghilag, la trei kilometri de oraºul Dumbrãveni. Ioan Chendi, preotul din ªaroº, a avut patru copii: doi bãieþi ºi douã fete. Unul dintre bãieþi a murit în satul Mucundorf (actualmente, judeþul Braºov), în 1850, ucis de honvezii unguri, iar Dionisie, bunicul criticului, a fost preot în ªaroº, Buzd ºi, pentru un foarte scurt timp, în locul socrului sãu, ca protopresbiter al oraºului Mediaº. Bunicul criticului a Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 77 fost un intelectual cu idei progresiste, contribuind la întemeierea unor ºcoli în satele din jurul Mediaºului, la înfiinþarea unui fond pentru Reuniunea femeilor din Mediaº. El îºi aduce, totodatã, contribuþia la crearea Bãncii Albina în oraºul de pe Târnava Mare. Dionisie a avut cinci copii, trei bãieþi ºi douã fete. Toþi cei trei bãieþi au îmbrãcat haina preoþeascã, astfel: unul, Dionisie, preot în ªaroº, Vasile, tatãl criticului, preot în comuna Dârlos, ºi Ion Gheorghe, preot în Petnic (lângã Caransebeº). Fetele au fost cãsãtorite cu funcþionari: Sofia – cu un judecãtor din Abrud ºi Ana – la Sighiºoara. Acesta este arborele genealogic al familiei Chendi. În monografia recentã a comunei Axente Sever, se regãseºte un preot cu numele Ioan Chendi, care a funcþionat în aceastã localitate în perioada 1872-1896, acesta trãgându-se, probabil, tot din ramura familiei Chendi. Criticul Ilarie Chendi s-a nãscut la 14 noiembrie 1871, în Dârlos, la 5 km distanþã de Mediaº. Chendi a avut o copilãrie extrem de grea, pierzându-ºi mama când avea doar nouã luni. A fost nevoit astfel sã creascã la bunicii dinspre mamã, la Bandul de Câmpie. Fãcea însã dese vizite la Dârlos sau la ªaroºul pe Târnave. Dupã studiile primare în satul bunicilor, la Band, urmeazã un an la Gimnaziul Luteran din Mediaº. Înscrierea la aceastã ºcoalã se face la dorinþa tatãlui sãu de a-ºi vedea fiul fãcând ºcoala nemþeascã ºi apoi pentru cã era mai aproape ºi putea sã vinã sâmbãta acasã. De altfel, a locuit în gazdã la un pantofar pe nume Michael Vlad, pe strada Þecheº nr. 53. Din documentele instituþiei ºcolare amintite, aflãm notele obþinute de elevul Ilarie Chendi pe semestrul al II-lea: germanã – bine; latinã – bine; geografie ºi istorie – suficient; gimnasticã – suficient; matematicã ºi desen geometric – bine; naturale – bine; caligrafie – suficient; muzicã – bine; purtare – f. bine. Dupã acest prim an, Ilarie Chendi este mutat la Liceul German din Sighiºoara, unde a urmat clasele a II-a – a VIII-a, între 1884-1891. Tatãl sãu ar fi vrut ca ºi fiul sãu Ilarie sã intre în tagma preoþeascã, înscriindu-l, împotriva voinþei sale, la Seminarul teologic sibian. La vârsta de 20 de ani suferã o nouã tragedie: îi moare tatãl, care, bolnav fiind, s-a retras la fratele sãu la ªaroº, unde a închis ochii pe vecie. Depãºind, nu fãrã greutate, ºi aceastã a doua mare nenorocire, Ilarie Chendi, în perioada sibianã, se consacrã cu trup ºi suflet activitãþilor 78 Profiluri medieºene culturale. Începe o promiþãtoare muncã de creaþie, scriind poezii, apoi prozã, fãcând totodatã parte din corul seminarului. Cu acest cor a realizat mai multe deplasãri în localitãþi transilvãnene ca: Orãºtie, Bistriþa, Sebeº, Blaj, Târnãveni, Mediaº etc. În paralel, joacã ºi în piese de teatru. Ilarie Chendi a debutat în literaturã cu câteva poeme publicate în revistele „Musa” ºi „Minerva” din Sibiu. ªi-a încercat condeiul ºi în prozã, publicând în revistele „Musa” ºi „Telegraful Român”, dar, ca ºi poeziile, nuvelele sunt încercãri modeste, de care criticul ºi-a dat seama, pãrãsind aceastã pistã. Prin urmare, se lanseazã cu toatã forþa în critica literarã, fãcându-ºi debutul cu articolul Idealism ºi naturalism în arta poeticã, apãrut în „Musa”, în 1892. Ilarie Chendi îºi continuã studiile, începând cu anul 1895, la Universi- tatea din Budapesta. Dupã terminarea perioadei budapestane, 1895-1898, vine în Ardeal ºi, în acelaºi an, trece în România. Traversarea Carpaþilor se face prin Vama Cucului, un ajutor în acest sens dându-i Iosif Goga, tatãl poetului de la Rãºinari. Ajungând la Bucureºti, în 1898, Ilarie Chendi se angajeazã ca biblio- tecar la Biblioteca Academiei Române. Paralel cu munca de bibliotecã, timp de 15 ani, pânã la dispariþia sa, desfãºoarã o febrilã activitate de critic ºi istoric literar. Numele sãu, în primii 13 ani ai secolului XX, este întâlnit în cele mai multe reviste literare ale þãrii: „Pagini literare”, „Sãmãnãtorul”, „Luceafãrul” (toate – din Bucureºti), „Telegraful Român”, „Tribuna” (ambele – din Sibiu), „Libertatea” din Orãºtie etc. Articolele ºi studiile de istorie ºi criticã literarã au fost reunite în volume ce s-au bucurat de calde aprecieri în epocã. Un volum antologic de criticã, înglobând cele mai importante materiale publicate de critic de-a lungul vremii, a apãrut în 1969, cu titlul Pagini de criticã, sub îngrijirea istoricului Vasile Netea. Ilarie Chendi se stinge din viaþã la 25 iunie 1913, la foarte scurt timp dupã decesul bunului sãu prieten ªtefan Octavian Iosif. Meritele lui Chendi pe tãrâmul istoriei ºi criticii literare au fost recunoscute de unii dintre cei mai însemnaþi cronicari ai vremii, printre care îi amintim pe: Nicolae Iorga, G. Cãlinescu, ªerban Cioculescu, Eugen Lovinescu º.a. Au cinstit memoria valorosului critic ºi numeroºi cercetãtori din generaþia urmãtoare ºi, fireºte, unii care s-au format în acest perimetru transilvan. Astfel, Olimpiu Boitoº (nãscut la Blãjel, judeþul Sibiu) a Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 79 publicat în revista „Transilvania” din Sibiu articolul În amintirea lui Ilarie Chendi. În anul 1926, Ioachim Crãciun (consãtean cu Ilarie Chendi), profesor la Universitatea din Cluj, specialist în bibliologie, bibliografie ºi biblioteconomie, a publicat, în revista „Societatea de mâine”, un medalion Ilarie Chendi, cu prilejul dezvelirii plãcii comemo- rative, în 1926, aplicatã pe casa criticului din satul Dârlos, în anul 1924, purtând urmãtorul text: „În amintirea nepieritoare a lui ILARIE CHENDI, valorosul critic literar ºi ziaristul luptãtor pentru întregirea neamului, nãscut în aceastã casã la 14 noiembrie 1871 ºi decedat la 25 iunie 1913, în Bucureºti. S-a aºezat aceastã piatrã comemorativã ca un simbol al recu- noºtinþei naþionale de cãtre MINISTERUL CULTELOR ªI ARTELOR, la anul 1924”. La comemorarea a 20 de ani de la dispariþia criticului, inimosul profesor sighiºorean Horia Teculescu a iniþiat realizarea unei alte plãci de aducere aminte, care a fost aºezatã pe casa unde a locuit Ilarie Chendi în timpul cursurilor Liceului German din Sighiºoara. Cu aceastã ocazie, a fost ridicat ºi bustul din apropierea gãrii din oraº. Urmând exemplul înaintaºilor, redactorii revistei „Lanuri” (Mediaº, 1933-1939) au luat iniþiativa ridicãrii unui bust pentru apreciatului scriitor. În vederea realizãrii acestui obiectiv cultural, ei au lansat un apel intitulat: Chemarea revistei Lanuri cãtre iubitorii de culturã româ- neascã pentru ridicarea unui bust criticului Ilarie Chendi la Mediaº. Acest manifest a fost adresat unui numãr de 100 de instituþii, publicaþii periodice, prefecturi, ºcoli, bãnci, primãrii, secþii de poliþie etc. din întreaga þarã, pentru a contribui la constituirea unui fond bãnesc, urmãrindu-se traducerea în viaþã a acestui mãreþ edificiu. Din pãcate, nu se ºtie din ce motive, acest proiect a fost abandonat pe parcurs. În anul 1971, în luna noiembrie, la iniþiativa Bibliotecii Municipale Mediaº ºi cu sprijinul Comitetului Judeþean de Culturã al Judeþului Sibiu, au fost organizate ample manifestãri în instituþii medieºene ºi la Dârlos, prilejuite de împlinirea unui secol de la naºterea scriitorului. Ultimele evenimente, cu aspect global, îmbrãcând o hainã de tradiþie culturalã ºi cuprinzându-l ºi pe Ilarie Chendi, au avut loc în anul 1996: oficialitãþile comunei Dârlos, de unde s-au ridicat, în afarã de Ilarie Chendi, încã alþi trei corifei ai ºtiinþei ºi culturii româneºti – Visarion Roman, Ioachim Crãciun, Ioan Moraru –, i-au cinstit, aºa cum se cuvine, pe cei patru fii ai localitãþii. 80 Profiluri medieºene
Astfel, au fost realizate busturi ale acestora: lui Ilarie Chendi – în faþa casei unde s-a nãscut, iar celorlalþi trei – în mijlocul localitãþii, alãturi de monumentul eroilor satului. Într-o valoroasã monografie a Dârlosului, preotul Achim Sãrãºan, el însuºi dârloºean, descrie cu lux de amãnunte modul în care au fost realizate respectivele busturi, ºi cum au fost dezvelite, la 20 noiembrie 1996, de însuºi Prim ministrul guvernului României, Adrian Nãstase. A fost acesta un gând cãlduros, de mulþumire ºi recunoºtinþã al oamenilor satului pentru cei patru consãteni ai lor, plecaþi spre a se afirma în domenii diverse ale ºtiinþei ºi culturii. Concluzionând, afirmãm cu certitudine cã meritele lui Ilarie Chendi pe tãrâmul criticii ºi istoriei literare sunt incontestabile, ale publicisticii, de asemenea. De altfel, toate istoriile literaturii ale secolului XX nu l-au putut ocoli, pana acidã a scriitorului declanºând opinii ºi controverse demne de luat în seamã. Opera criticului 1. Preludii, 1903. 2. Foiletoane, 1904. 3. Fragmente, informaþiuni literare, 1905. 4. Impresii, 1908. 5. Portrete literare, 1911. 6. Schiþe de criticã literarã, 1924. 7. Pagini de criticã, 1969.
CHIFFA A. EMIL (1882-1945) Emil A. Chiffa face parte dintre acei scriitori asupra cãrora istoricii ºi criticii literari n-au gãsit rãgazul sã se opreascã mai atent. Abia unii cronicari sau foiletoniºti au consemnat câteva impresii în diverse jurnale ale timpului. S-a nãscut în Turda, la 5 iulie 1882, dupã consemnarea din jurnalul fratelui mai mic al lui Emil Chiffa. Familia s-a mutat la Braºov, între anii 1885-1888, din cauza holerei ce bântuia în pãrþile acelea. Cu multã mândrie ºi îndelungã stãruinþã se opreºte poetul la „Liceul drag, mãreþ”. E vorba de Liceul Comercial, „mãreþul templu / Cu Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 81 frontul sãu patriarhal”, fixând cu precizie ºi artã cadrul educaþional de excepþie ce-l oferea Braºovul. Versuri pline de cãldura recunoºtinþei, de veneraþie ºi mândrie evocã chipurile celor care „Ne-au dat ºtiinþã ºi tãrie / ªi inimei noastre avânt”, precum ºi chipurile marilor dascãli ai sãi: I. Muºlea, N. Bogdan, Aurel Vlaicu, Andrei Bârseanu, Octavian Goga, I. Lupaº, Gh. Bogdan-Duicã º.a. Înarmat cu multilaterale ºi solide cunoºtinþe ºi, mai ales, cu nepreþuita lecþie a iubirii neamului, Emil A. Chiffa se îndreaptã spre alte orizonturi. Face studii economice superioare în oraºul belgian Antwerpen, dupã care se stabileºte la Bistriþa, unde ocupã funcþia de contabil ºef al Bãncii „Coroana”, apoi de profesor suplinitor ºi, în sfârºit, de consilier financiar. Paralel cu aceste activitãþi, publicã poezii în „Revista Bistriþei”, debutând editorial în 1905, cu volumul de poezii Din primãvara vieþii.Îi urmeazã alte volume de versuri, apoi douã calendare pe anii 1912 ºi 1915. În 1910, ultimul an de apariþie al publicaþiei bistriþene, este editor ºi redactor responsabil al acesteia. Mutarea poetului de la Bistriþa la Mediaº se face în condiþiile nefaste ale Dictatului de la Viena, când partea de nord a Transilvaniei „a fost scoasã din trupul þãrii”. Aceastã mutare se face în 1939, în condiþiile tot mai ameninþãtoare ale rãzboiului, când ºi peisajul revuistic al oraºului de pe Târnava Mare, atât de fertil cu câþiva ani înainte, se îngus- teazã brusc: în august, înceteazã apariþia celei mai prestigioase reviste: „Lanuri”. Aici, în Mediaº, ocupã postul de bibliotecar la SONAMETAN, pânã la stingerea sa din viaþã. Primul volum de poezii are ca axã tematica eroticã, cadrul în care se desfãºoarã idilele fiind cel rustic, mai puþin în grupajul final, unde apare un fundal marin. Atmosfera e seninã, inundatã de luminã, joc, voie bunã. E o atmosferã coºbucianã. Umbrele ce planeazã asupra iubirii, puþine la numãr, sunt depãrtarea de iubita sa, dorul. Severitatea mamei nu reuºeºte sã imprime dramatism sentimentelor. Iubirea e surprinsã, cel mai adesea, în afara îndeletnicirilor specifice, în zile de sãrbãtoare, la horã (În joc,p.5). Portretele sunt vagi, voalate ºi firave, lucrate cu uneltele creatorului popular: pãstoriþa este „mândrã ca un crin de varã / Roºie ca garofiþa” (Pe colnici, p. 3); flãcãul este „un vis bãlai”, „frumos ca un bujor”. Uneori imaginea se împrospãteazã ºi primeºte culoare, ca în versurile: „Exaltã valuri de miresme, ºocul / Reîntâlnirei dulci ºi nevisate / 82 Profiluri medieºene
Cireºul alb îºi scutur-a lui floare / ªi se îngroapã de ninsoare. / Noi rezidim castele spulberate” (Cu ochii blânzi, p. 37). Alteori imaginea primeºte nerv: „Tiptil o vãd cum vine… vine, iat-o! / Am prins-o de nãcaz, … ºi-am sãrutat-o” (Rãzbunare, p. 51). Lexicul este adecvat universului rural, cuprinzând ºi unele regio- nalisme care, în context, sunt de efect: „driglã”, „a þupãi”, „brudnicii copii” etc. Din pãcate, Emil A. Chiffa n-a reuºit sã asimileze printr-un filtru personal motivele poetice împrumutate, sã le distileze pânã la a le estompa timbrul strãin: s-a mulþumit cu folosirea unor structuri prozodice purtând amprenta altor scriitori, ca în versurile: „Toate tac ºi dorm uitate Numai apa-n vaduri sunã Dorm ºi norii pe întinderi – Noapte bunã”. (Pace, p. 31) Cu volumul urmãtor, Din zile senine, se produce o schimbare în formula artisticã adoptatã – lirica obiectivatã devine perifericã, în prim plan fãcându-ºi loc o liricã autenticã, de puternicã subiectivitate. Cartea de poezii Freamãt de codru deplaseazã centrul de greutate cãtre speciile apte sã exprime gândul despre viaþã, freamãt social, sentimente cetãþeneºti ºi patriotice, prefigurând conturul unei concepþii, al unei ideologii. Poetul observã persistenþa duºmãniei, a urii ºi a altor teme ale societãþii umane moderne, detaºându-se de aceastã poziþie ºi încearcã, prin artã, sã ofere oamenilor o lecþie de armonie, echilibru ºi pace, cea a naturii. Format la ºcoala marilor idealuri naþionale, Emil A. Chiffa nu rãmâne insensibil la marea conflagraþie mondialã. Sub titlul Din zile de jale ºi sânge, apare menþiunea cã poemele aparþin anilor 1914 ºi 1915. Imaginea rãzboiului e redatã prin prisma modului în care-l percepe autorul-þãran: el apare pãstrând în priviri imaginea satului, cu gândul la mãicuþa sa, la câmpurile pe care hãlãduia. Unirea – „Marea Unire” este salutatã de poet printr-un poem în prozã intitulat Cântarea învierii neamului românesc. În el se recunoaºte modelul celebru al lui Alecu Russo din Cântarea României. Este un poem închinat visului ce a alinat veacuri ºi în nãdejdea cãruia s-au stins Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 83 strãmoºii ºi pãrinþii noºtri. Poemul e presãrat cu interogaþii ºi exclamaþii retorice în care abundã epitetele „ca niºte floricele pe un frumos costum popular”. Textul este grupat în jurul câtorva motive, cu pauzele necesare pentru susþinerea repetatului imn de slavã ºi reluarea lui în crescendo. Poetul Emil A. Chiffa a desfãºurat o activitate editorialã bogatã ºi a colaborat la mai multe publicaþii ale vremii ca: „Gazeta Transilvaniei” (Braºov); „Libertatea” (Orãºtie); „Familia” (Oradea), „Românul” (Arad); „Revista Bistriþei” (Bistriþa); „Gazeta Mediaºului” ºi „Ecoul Târnavelor” (ultimele douã conduse de George Togan, Mediaº). A fost un cunoscãtor al literaturii germane ºi maghiare. Ca o recunoaºtere a talentului sãu poetic, reþinem premierea poeziei Imn muncii de cãtre Societatea Gutenberg ºi, mai ales, includerea ei în una dintre primele antologii ale scriitorilor ardeleni, Almanahul scriitorilor de la noi, întocmitã de Sebastian Bornemisa. În aceastã culegere, apar ºi creaþii ale scriitorilor Liviu Rebreanu, George Coºbuc, Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, Aron Cotruº. Poetul Emil A. Chiffa a cultivat o poezie plinã de vigoare, optimism ºi dragoste de viaþã, continuând valoroasa tradiþie a liricii lui George Coºbuc. Acestuia, ca ºi altor nume ilustre, precum Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, ªtefan Octavian Iosif sau Octavian Goga, poetul medieºean le-a plãtit un oarecare tribut, dar nu în asemenea mãsurã încât sã-ºi piardã însemnãtatea pentru literatura ardeleanã. Bibliografie 1. Din primãvara vieþii, versuri, 1905. 2. Din zile senine, versuri, 1908. 3. Freamãt de codru, versuri, 1912. 4. Din zile de jale ºi sânge, versuri 1915. 5. Poveþe ºi îndemnuri, poem în prozã, 1915. 6. Cântarea învierii neamului românesc, poem în prozã, 1918. 7. Poema amintirii, Lugoj, 1937. 8. Editeazã douã calendare, pe anii 1912 ºi 1915. 84 Profiluri medieºene
CHISÃLIÞÃ, DUMITRU (n. 1973-) S-a nãscut la 23 august 1973, în municipiul Mediaº. Beneficiind de faptul cã Mediaºul a devenit, de aproximativ zece ani încoace, oraº universitar, Dumitru Chisãliþã a urmat toate ciclurile ºcolare, începând cu clasele elementare ºi terminând cu cele superioare. Este printre extrem de puþinii, poate singurul nume din aceastã carte care a parcurs toate etapele ºcolare în localitatea de baºtinã. Ultimele douã trepte, studiile medii ºi superioare, le-a trecut la Liceul „Stephan Ludwig Roth”, respectiv Colegiul pentru exploatarea ºi valorificarea gazelor naturale – Mediaº, din cadrul Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, promoþia 1995. Dupã absolvirea colegiului, a urmat Facultatea de inginerie la aceeaºi universitate, promoþia 2000. Dar pentru Dumitru Chisãliþã dorinþa de a învãþa ºi a se perfecþiona mereu nu are un punct terminus: a urmat un curs postuniversitar la universitatea sibianã în colaborare cu Universitatea Illinois (SUA), cu tema „Dinamica cercetãrii de marketing” (1999), ºi tot aici a obþinut un masterat în 2002, cu specializarea „Valorificarea gazelor naturale”. A fãcut cursuri postuniversitare la Universitatea de petrol ºi gaze din Ploieºti, ca ºi la Universitatea Transilvania din Braºov. În 2003 ºi-a dat doctoratul, susþinând teza cu tema: Contribuþii la evaluarea parametrilor tehnici, economici ºi comer- ciali ai transportului gazelor naturale prin conducte. A mai urmat alte cursuri de perfecþionare ca: la Romgaz – perfecþio- nare în tehnica de sudare în PE, la firma Wavin (Olanda) – execuþia ºi întreþinerea reþelelor de PE Wavin (1997). A obþinut autorizaþia de proiectare, execuþie, întreþinere ºi exploatare a reþelelor de distribuþie gaz gradul I Oþel ºi PE (1997) º.a. Deºi proaspãt absolvent a numeroase cursuri universitare ºi postuni- versitare, tânãrul inginer se bucurã de o remarcabilã activitate în sectorul unde s-a angajat începând cu septembrie 1995. „Romgazul RA” este societatea unde dr.ing. Dumitru Chisãliþã ºi-a fãcut intrarea în profesie, instituþie la care lucreazã ºi în prezent. Începând cu anul 2000, Dumitru Chisãliþã lucreazã la Serviciul comercial, în cadrul SNTGN „Transgaz” Mediaº SA, fiind responsabil Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 85 cu urmãrirea contractelor de prestãri servicii de transport gaze naturale cu diverºi clienþi. Deºi rãspunde de o sumedenie de probleme în cadrul serviciului, ing. Dumitru Chisãliþã gãseºte timpul necesar de a se ocupa ºi cu unele lucruri legate de urbea natalã, fiind membru fondator al Asociaþiei culturale „Mediaºul Nostru” ºi redactor al „Buletinului” trimestrial al asociaþiei. În ceea ce priveºte activitatea publicisticã, pentru un cercetãtor atât de tânãr, rezultatele sunt impresionante, cãci, fãcând un bilanþ, ajungem la urmãtoarele cifre: - autor a 4 tratate; - coautor a 6 tratate ºi a unui îndrumar de laborator; - peste 35 de articole publicate; - 40 lucrãri susþinute la sesiuni de comunicãri ºtiinþifice. Iatã un drum relativ scurt, parcurs cu nenumãrate performanþe, ce meritã atenþia ºi aprecierea noastrã precum ºi încrederea cã perspectiva va fi la fel de rodnicã. A. Lista selectivã de lucrãri 1. Dezvoltarea sectorului gazier în lume, bilingv român-englez, în „Revista Naþionalã de gaze naturale”, nr. 1, martie 2001, pp. 10-21. 2. Idem, nr. 2, martie 2002. 3. Asupra începuturilor utilizãrii gazelor în România, în „Jurnalul de Petrol ºi Gaze”, nr. 2, februarie 2001. 4. Dezvoltarea sectorului gazier în România, în „Jurnalul de Petrol ºi Gaze”, nr. 3, martie 2001. 5. Înmagazinarea gazelor naturale, în „Jurnalul de Petrol ºi Gaze”, nr. 10, octombrie 2001. 6. LNG – Evoluþii ºi dezvoltare (I), în „Jurnalul de Petrol ºi Gaze”, nr. 11, noiembrie 2001. 7. LNG – evoluþii ºi dezvoltare (II), în „Jurnalul de Petrol ºi Gaze”, nr. 12, decembrie 2001/ianuarie 2002. 8. Consideraþii privind liberalizarea pieþei de gaze naturale,în „Jurnalul de Petrol ºi Gaze”, nr. 3, aprilie 2002. 9. Evoluþia organizaþiilor din industria gazierã românã sub comu- nism, 1948-1989 (I), în „Jurnalul de Petrol ºi Gaze”, nr. 9, septembrie 2002. 86 Profiluri medieºene
10. Evoluþia organizaþiilor din industria gazierã românã sub comu- nism, 1948-1989 (II), în „Jurnalul de Petrol ºi Gaze”, nr. 10, octombrie 2002. 11. Aprecierea uzurii unui sistem de conducte, în „Tehnicã ºi Tehno- logie”, nr. 71, 2003. 12. D. Chisãliþã (în colaborare cu N. Simescu ºi M. Tãnase) – Constantin Ioan Mot㺠– O viaþã de luptã, Bucureºti, Editura Agir, 2007. B. Lucrãri susþinute la sesiuni de comunicãri ºtiinþifice (prezentare selectivã) 1. Cererea ºi oferta de gaze, Sesiunea de comunicãri ºtiinþifice, Ediþia a VIII-a, Braºov, 15 decembrie 2000. 2. Studii cu privire la piaþa gazelor naturale. Piaþa cu competiþie perfectã, prezent ºi perspective (coautor), Sesiunea de comunicãri ºtiinþifice, Braºov, 12 mai 2001. 3. Concepte de marketing în domeniul gazelor naturale, Sesiunea de comunicãri ºtiinþifice cu participare internaþionalã, organizatã de Universitatea Politehnicã din Timiºoara, Facultatea de inginerie din Hunedoara, Ediþia a II-a, Sesiunea Management-Marketing, tomul II, Fascicola 6, octombrie 2001. 4. Poziþia oraºului Mediaº în istoria industriei gaziere, Simpozionul MEDIAª, 11 mai 2002, Cercul Militar Mediaº. 5. Preþul gazelor naturale ºi impactul acestora asupra consuma- torului de gaze naturale din România, „Buletinul” Universitãþii Petrol ºi Gaze din Ploieºti, vol. LIV, Seria ªtiinþe economice, nr. 3, 2002, Sesiunea ºtiinþificã comemorativã „35 ani de învãþãmânt superior la Ploieºti”. 6. Sãrmãºel-Turda: prima conductã pentru transportul gazelor natu- rale din Europa, Simpozionul Naþional al Petrolului, Universitatea de Petrol ºi Gaze Ploieºti, în colaborare cu Muzeul Naþional al Petrolului Ploieºti, noiembrie 2003. C. Tratate, monografii, manuale 1. Trilema lumii contemporane, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 1999. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 87
2. Comportamentul organizaþional al Societãþii Române de Gaz, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2000. 3. Proiectarea, construirea ºi exploatarea conductelor magistrale de transport gaze naturale (coautor), Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2001. 4. Contribuþii la evaluarea parametrilor tehnici, economici ºi comer- ciali ai transportului gazelor naturale prin conducte, teza de doctorat, Ploieºti, 2003. 5. Momente din istoria gazelor naturale în România, Târgu Mureº, Editura Academprint, 2004. 6. Chisãliþã, Dumitru; Piteiu, Marcel Adrian, Focul de la Copºa Micã, cel mai mare incendiu din istoria activitãþii gaziere, Editura Asociaþiei „Societatea Inginerilor de Petrol ºi Gaze”, Bucureºti, 2008.
CIOANCÃ, EUGEN (n. 1937-) A vãzut lumina zilei la 14 iunie 1937, în oraºul Alba Iulia. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureºti, între anii 1959-1965, secþia ceramicã. În anul absolvirii Institutului (1965), a fost repartizat la secþia de creaþie a Fabricii „Vitrometan” din Mediaº, întreprindere profilatã pe producþia de sticlãrie. Începând cu anul 1966, Eugen Cioancã a funcþionat ºi ca profesor de desen ºi creaþie la Liceul industrial „Vitrometan” din localitate. Între anii 1967-1979, s-a implicat profund în viaþa culturalã medie- ºeanã, prin înfiinþarea ºi conducerea unor cercuri de artã plasticã. Astfel, în 1967 a condus un cerc de ceramicã organizat la Casa de culturã a sindicatelor, iar în anul 1970 a organizat un alt cerc de ceramicã, la Clubul tineretului medieºean. La începutul anului 1968 a iniþiat un Club al absolvenþilor institutelor de arte plastice, urmãrind schimburile de idei ºi impresii ale artiºtilor plastici, problemele muncii de creaþie, statutul artistului plastic în societate etc. În privinþa artei plastice, în mod implicit, Eugen Cioancã a participat la organizarea unor expoziþii ale artiºtilor plastici amatori (pictori ºi sculptori), precum ºi la executarea unor obiecte decorative pentru zonele cu spaþii verzi din cele douã municipii ale judeþului, Sibiul ºi Mediaºul. 88 Profiluri medieºene
Deºi anul 1979 a însemnat un moment de cotiturã în viaþa sa, stãpânit de ideea pãrãsirii spaþiului medieºean în favoarea localitãþii de obârºie, Alba Iulia, artistul s-a întors la Mediaº pentru realizarea, între anii, 1980-1981, a unei lucrãri monumentale în curtea interioarã a Clubului tineretului. Creatã în colaborare cu alþi doi sculptori, lucrarea s-a bucurat de aprecieri pentru realizarea artisticã, obþinând de altfel Premiul UAP în anul 1981. Recunoscându-i-se talentul ºi realizãrile în domeniul sculpturii, artistul Eugen Cioancã a fost ales membru al Uniunii Artiºtilor Plastici din România. Activitatea artisticã (prezentare selectivã) 1. Expoziþii personale: Mediaº (1970-1971); Sibiu (1973-1976); Braºov (1979); Carcassone Narbone (Franþa, 1990). 2. Expoziþii de grup în þarã: Bucureºti (1964 ºi 1970); Cluj-Napoca (1973); Sibiu (1989); Alba Iulia (1979 ºi 2000). 3. Expoziþii în strãinãtate: Moscova (1965); Strassbourg (1965); Atena (1976) 4. Expoziþii de artã decorativã: Bucureºti (1965, 1967, 1969, 1973, 1976). 5. Cuadrienale ºi trienale de artã decorativã: Bucureºti (1980, 1984, 1986, 1989). 6. Expoziþii judeþene: Braºov (1966 ºi 1976); Sibiu (1968, 1970, 1972); Alba Iulia (1979-2000). 7. Participãri la tabere de creaþie naþionale: Sighiºoara (1972, 1973); Sibiu (1978, 1979); Constanþa (1995). 8. Participãri la tabere internaþionale: Bechine (Cehoslovacia, 1975); Tintari (URSS, 1981); Szekesfehervar (Ungaria, 1989). VIII. Lucrãri de artã monumentalã 1. Clubul tineretului (Mediaº, 1980). IX. Lucrãri aflate în muzee ºi colecþii particulare 1. Bechine (Cehoslovacia), Muzeul de ceramicã modernã; 2. Riga, Muzeul de ceramicã modernã; 3. Braºov, Muzeul de artã; 4. Medgidia, Muzeul de artã; 5. Roma, colecþie particularã; 6. Canada, colecþie particularã; Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 89
7. Germania, colecþie particularã; 8. Franþa, colecþie particularã. Premii U.A.P. 1. Premiul pentru prototip industrial, 1973. 2. Premiul pentru artã monumentalã, 1981.
CIOBAN, IOAN MARIUS (n. 1947-) S-a nãscut la 4 iulie 1947, în municipiul Cluj. Studiile la toate nivelurile le-a efectuat în oraºul natal. A urmat Liceul de arte plastice, absolvindu-l în 1967. Între anii 1968-1973, a fost student al Institutului de arte plastice „Ion Andreescu”, secþia picturã, din aceeaºi localitate. Aici i-a avut ca profesori pe renumitul pictor clujean Aurel Ciupe ºi pe Abody Nagy Bella. Dupã terminarea institutului, a funcþionat la mai multe ºcoli medie- ºene, ca profesor de desen ºi de istoria artei, astfel: Liceul „Stephan Ludwig Roth”, Liceul „Axente Sever”, ªcoala Naþionalã de Gaz. La ªcoala „Mihai Eminescu” (fostã ªcoala generalã nr. 1), a pregãtit grupe de elevi cu program suplimentar de artã plasticã. În momentul de faþã, este profesor la ªcoala Naþionalã de Gaz, iar la Clubul copiilor ºi elevilor îi pregãteºte pe cei mai talentaþi ºi pasionaþi ºcolari în tainele desenului ºi picturii. Talentul artistic, cât ºi cel pedagogic ºi-au pus amprenta asupra mai multor elevi, care au urmat Facultatea de arte plastice ºi de arhitecturã. Activitatea expoziþionalã a lui Marius Cioban 1. Expoziþii personale în municipiul Mediaº, în anii 1978, 1982, 1987, 1992. 2. Expoziþii de grup judeþene în diferiþi ani, în municipiul Sibiu. 3. Expoziþie în colaborare cu ceramistul Eugen Cioancã, în Sibiu, în 1985. 4. Expoziþii ale cercurilor de arte plastice ale elevilor (sub coordona- rea lui Marius Cioban). 5. Tablouri ale pictorului sunt expuse în multe colecþii particulare din: Germania, Anglia, Italia, Austria, S.U.A. etc. 90 Profiluri medieºene
CIUNGAN, VALERIU MARIUS (n. 1965-) Cu ascendenþã de ardelean, mama Paraschiva – nãscutã în Orlat, tata Valer – nãscut în Gârbova de Sus, judeºul Alba, Valeriu Marius Ciungan vede lumina zilei la 16 mai 1965, la Craiova. Este absolvent al Liceului „Nicolae Titulescu” (1983) din localitatea natalã ºi al Facultãþii de ªtiinþe Economice din cadrul Universitãþii din Craiova (1988). Se stabileºte în oraºul de pe malurile Târnavei Mari, unde lucreazã pe funcþia de consilier clienþi în cadrul Bãncii Comerciale Române - Sucursala Mediaº, începând cu anul 1990. Este cãsãtorit cu Liliana Ciungan, cu care au împreunã doi bãieþi, ambii studenþi, Andrei – la Facultatea de Arhitecturã „Ion Mincu” din Bucureºti – secþia de Restau- rare-Conservare de la Sibiu, ºi Radu – la Facultatea de Medicinã din Cluj-Napoca. Lucrãri publicate: 1. Poveste de toamnã, Editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2008. (ediþia a II-a, o reeditare a volumului în acelaºi loc ºi la aceeaºi editurã, în anul urmãtor). 2. Haina de molton, Editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2009. 3. Oameni în pardesie, Editura Bioflux, Cluj-Napoca, 2011. Opera lui Valeriu Marius Ciungan constituie subiectul aprecierilor exprimate de binecunoscuþii Liviu Antonesei, Gheorghe Manolache, Ioan Barb, Ioan Valentin Petrescu-Mag, Silviu Guga, Menuþ Maximilian º.a.
COCOARÃ, MIHAI (n. 1936-) S-a nãscut la 1 iunie 1936, în comuna Valea Largã din judeþul Mureº. Studiile ºcolare le-a urmat astfel: - ºcoala primarã – între anii 1943 ºi 1947; - clasele elementare (V-VIII), la Liceul „Regele Ferdinand” (devenit între timp, Liceul de bãieþi) – în perioada 1947-1950; Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 91
- între 1950-1954, ªcoala medie tehnicã de sticlã ºi ceramicã din Turda. A absolvit aceastã ºcoalã cu „diplomã de merit” ºi, conform Regulamentului de funcþionare a învãþãmântului, ar fi avut dreptul sã urmeze o facultate din ramura ºcolii absolvite fãrã examen de admitere. Nu s-a putut bucura de acest privilegiu din cauza situaþiei materiale: tatãl sãu, unul dintre cei mai harnici gospodari ai localitãþii, era considerat chiabur, deºi avea doar 8 ha de pãmânt. A intrat la Facultatea de ºtiinþe economice din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai” abia în 1963, absolvind în 1969. A urmat cursurile fãrã frecvenþã ºi ºi-a susþinut examenul de licenþã în februarie 1971. S-a angajat la Întreprinderea de sticlã „Vitrometan” în 31 august 1954, ca muncitor în cadrul serviciului CTC. În decursul anilor, a mai îndeplinit urmãtoarele funcþii: tehnician I ºi tehnician principal, ºef serviciu preþuri, ºef serviciu financiar preþuri, analize economice ºi control financiar intern. În perioada 3 martie 1991 – 30 iulie 1998, a lucrat la „Romgaz” R.A. ca revizor contabil principal în cadrul serviciului control financiar de gestiune. Începând din 1 august 1998, este pensionar pentru limitã de vârstã. În toþi anii, începând din 1954, de când s-a angajat ºi pânã în 1995, Mihai Cocoarã a urmat mai multe cursuri de perfecþionare ºi specializare, corespunzând sarcinilor de serviciu pe care le îndeplinea. Cel mai important dintre acestea este cursul postuniversitar din cadrul ASE Bucureºti, în domeniul „Gestiunii ºi analizei financiare a întreprinderii”, desfãºurat între 1 februarie – 30 noiembrie 1995, diploma eliberându-i-se în mai 1997. Faþã de alþi slujbaºi, care-ºi îndeplineau cu conºtiinciozitate atribuþiile la locul lor de muncã, Mihai Cocoarã, individual sau în grup, ºi-a adus o realã contribuþie la elaborarea unor studii ºi teme de proiectare, la perfecþionarea sistemelor de organizarea ºi conducerea activitãþilor de producþie. Iatã câteva exemple: - iniþiator ºi coautor al temei de proiectare pentru o fabricã de sticlã, propusã a fi amplasatã la Dumbrãveni, care, din varii motive, n-a mai fost ridicatã aici, ci la Târgu-Jiu, unde funcþioneazã în momentul de faþã; 92 Profiluri medieºene
- studiu privind încadrarea în parametrii proiectaþi ai Întreprinderii Vitrometan Mediaº; - tema de proiectare a secþiei de cristal, realizatã ºi pusã în funcþie la 25 decembrie 1970, prima de acest gen din þarã; - încadrarea în indicatorii tehnico-economici ºi de performanþã prin fundamentarea preþurilor ºi tarifelor, inclusiv pentru cande- labrele montate la palatul parlamentului; - descoperirea ºi recuperarea unui uriaº volum de pagube ºi prejudicii constând în salarii necuvenite ºi neachitate, deteriorãri ºi sustrageri de bunuri; - încadrarea ca profesor asociat în învãþãmântul liceal, la disciplina „Organizarea producþiei ºi a muncii” (1978-1982). Mihai Cocoarã este autorul a 4 cãrþi publicate ºi a peste 60 de articole, apãrute în diverse reviste de specialitate ca: „Revista economicã”, „Tribuna economicã”, „Curierul omului de afaceri” (supliment al ziarului „Tribuna”) ºi „Control financiar intern”. Cãrþi tipãrite (bibliografie selectivã) 1. Studiu monografic al Întreprinderii Vitrometan Mediaº, Întreprin- derea poligraficã Sibiu, 1972 (tipãrit cu ocazia aniversãrii a 50 ani de la înfiinþare). 2. Control financiar de gestiune, Editura Doina, Cluj-Napoca, 2001. 3. Valea Largã, monografie, 2003. 4. Deciziile comerciale ºi financiar-contabile. Strategie, management, control, rãspunderi, Editura Crisserv, Mediaº, 2004. 5. Stresul, Editura Crisserv, Mediaº (în curs de apariþie). Inovaþii - Procedeu modern de executare a unor abajururi suflate manual la þeavã. - Un nou sistem de ambalare ºi expediere a flacoanelor de sticlã. - Un nou procedeu de ambalare ºi expediere paletizat a unor articole de sticlã. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 93
COLIÞÃ, LUCIAN (n. 1941-) S-a nãscut la 15 octombrie 1941, în comuna Cetate, judeþul Dolj, fiind al cincilea din cei nouã copii ai preotului Ioan Coliþã. A urmat ºcoala primarã ºi cursurile gimnaziale în comuna natalã, dar, ca urmare a arestãrii tatãlui lor, copiii familiei Coliþã ºi-au întrerupt ºcoala timp de un an de zile (1952-1953), lipsurile materiale fiind extrem de mari. Dupã absolvirea Gimnaziului unic din Cetate, a intrat la Seminarul teologic din Craiova, pe care l-a întrerupt dupã anul III, din cauza celei de-a doua arestãri a tatãlui ºi a unei operaþii de ulcer (1959). A urmat apoi, în comuna natalã, doi ani de liceu, cursuri fãrã frecvenþã, dupã care s-a angajat ca învãþãtor în satul Negoi, comuna Lunca Cavnii din judeþul Hunedoara. Schimbându-ºi serviciul ºi angajându-se în funcþia de contabil la I.R.I.C. Haþeg, îºi continuã cursurile liceale, la secþia fãrã frecvenþã. Dupã absolvirea liceului din Haþeg, a intrat la Facultatea de filozofie din cadrul Universitãþii Bucureºti, în anul 1969, pãstrându-ºi postul la întreprinderea amintitã din oraºul Haþeg. Dupã primii doi ani, a intrat la cursuri de zi, absolvind facultatea în anul 1972. Prin repartiþie ministerialã, profesorul Lucian Coliþã a fost numit la catedra de filozofie ºi economie de la Grupul ªcolar Petrol din Mediaº, unde a funcþionat zece ani. În acest rãstimp, a mai fost profesor ºi la liceele medieºene „Axente Sever”, „Stephan Ludwig Roth” ºi la Grupul ªcolar Agricol din Dumbrãveni. Schimbându-ºi domiciliul, se mutã în capitalã ºi, între anii 1984-2004, funcþioneazã ca profesor de filozofie la Colegiul tehnic energetic Bucureºti, dupã aceastã datã fiind pensionat pentru limitã de vârstã. Profesorul Lucian Coliþã a fost cuprins de febra creaþiei încã din anii gimnaziului, pãstrând pânã recent, când s-a decis sã le publice, versurile din acea vreme. Nu a simþit nevoia sã-ºi vadã numele în ziare ºi reviste. Prin urmare, nu a avut un debut publicistic, vrând sã debuteze direct cu un volum de versuri. Acest lucru s-a petrecut în anul 1999, la Bucureºti, cu placheta de poeme Dincolo de toate, ce cuprinde versuri dintre anii 1961 ºi 1999, majoritatea purtând data 1998 ºi locurile în care au fost scrise, respectiv: Haþeg, Predeal, Deva, Dumbrãveni, Sãcele. Cele mai multe poezii i-au fost inspirate poetului-filozof de capitala þãrii. 94 Profiluri medieºene
Structurat pe ciclurile: Fundamente, Anotimp de flori, Sub semnul lui Sisif, Raze de Rubin, Din poemele Naturii, acest prim volum a fost prefaþat de poetul George Tei, care a fãcut o scurtã trecere în revistã a tematicii, a elementelor prozodice, a profunzimii ideilor. Volumul se deschide cu poemul Gramatica vieþii, „în care se aflã cheia întregului volum de poezii al lui Ion Lucian Coliþã”. Pregãtirea filozoficã a poetului îi dã girul exprimãrii într-un pur limbaj simbolic. Meditaþia asupra destinului omenesc, existenþa trecãtoare a fiinþei umane, descifrarea sensurilor grave ale omenirii reprezintã constantele unei lirici originale încãrcate de simboluri. Referitor la problematica volumului de debut, acelaºi poet afirmã urmãtoarele: „Dincolo de toate (…) trateazã marile teme ale Omenirii: Originea, Conºtiinþa, Viaþa, Moartea, Universul Cunoaºterii, Iubirea etc…” Poezia Roata reaminteºte ideea cronicarilor cã „omul nu este deasupra vremurilor, ci sub ele”. Prin urmare, poetul exprimã concepþia cã „roata” timpului, învârtindu-se, trece peste destine, visuri, speranþe, ieºirea din aceastã „mare trecere” fiind imposibilã. Alte cãrþi de poezii publicate de poet se înscriu în acelaºi perimetru tematic. Volumele se intituleazã: Începutul continuu, Cartea cu iubiri ºi prieteni ºi Un cer pentru pãmânt. Cartea cu iubiri ºi prieteni vorbeºte prin ea însãºi. De altfel, prof.univ.dr. Ion Rotaru scrie în prefaþã: „Harnic ºi talentat, frecventator al multor cenacluri bucureºtene, practicant al versului tradiþional, «clasic»; autor pânã în prezent a douã volume de poezii (…) ºi participant pânã acum la nu mai puþin de ºase antologii, domnul Ion Lucian Coliþã se grãbeºte sã ne delecteze cu o culegere de acrostihuri, catrene ºi nu numai”. Prin urmare, cartea cuprinde poeme dedicate unor persoane dragi poetului, din familie sau prieteni, apropiaþi sau diverse personalitãþi ale culturii ºi artei, având pe margine, în acrostih, numele acestora. Citind cuvintele formate din prima literã a fiecãrui vers, vom gãsi numele celor care sunt imortalizaþi ºi în fotografii. În ultima parte a volumului, sunt prezentate fiºele bibliografice ale celor care au fost cântaþi în acrostihuri. De asemenea, cartea mai cuprinde ºi o serie de catrene ºi epigrame dedicate unor oameni de seamã, dispãruþi sau prezenþi, unor amici sau cunoscuþi, dovedind sentimentele pe care autorul le poartã acestora. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 95
O carte remarcabilã a lui Ion Lucian Coliþã este Prin noapte spre zi. Volumul este structurat în douã pãrþi: Sã râdem dincolo de catalog ºi Înþelepþii se amuzã, aducând în faþa cititorului pagini amuzante cu „perle” culese din viaþa ºcolii, fie din întâmplãrile pline de înþelepciune ºi umor ale filozofilor. Dupã înºiruirea a peste 200 de „perle” ºi a mai multor întâmplãri din viaþa filozofilor: Platon, Aristotel, Diogene, Socrate º.a., autorul, în ultima parte a cãrþii, a inserat ºi Note referitoare la cei care au fãcut obiectul amuzantelor povestiri. Profesorul poet Lucian Coliþã a tipãrit pânã în prezent cinci volume de poezie ºi prozã. De asemenea, a mai publicat în volume antologice, apãrute în edituri bucureºtene. În acest context, amintim faptul cã mai mulþi critici, poeþi ºi profesori universitari au scris despre creaþia literarã a lui Lucian Coliþã. Iatã câteva dintre referinþele critice: „Poemele au culoare, percepþia materiei e vie, iar versurile limpezi, muzicale, cu o distinsã cerebralitate, fac din profesorul de filozofie Lucian Coliþã un poet neliniºtit, care transformã în simbol întrebãrile fundamentale ale Condiþiei Umane” (Nicolae Tache). „Prin spiritul acestor versuri frumoase, ne bucurã faptul cã prof. de filozofie Ion Lucian Coliþã scoate la luminã acea Faþã Netrecãtoare a Lumii ºi, mai ales, valoarea teologicã ºi filozoficã a poeziei sale” (Emilian Corniºescu). „Profesorul Ion Lucian Coliþã este filozof prin formaþie ºi poet prin vocaþie. Aceastã dublã apartenenþã este recognoscibilã în poezia scrisã cu multã dãruire ºi har. În fapt, poetul se apropie de substanþa ºi de expresia liricã prin mijloacele adecvate acestei arte” (Vasile Morar). „În ceea ce priveºte creaþia ºi tehnica sa poeticã, este lãudabil faptul cã, aºa cum au remarcat majoritatea poeþilor sau cititorilor care s-au aplecat asupra celor douã volume de poezie, se constatã multã muzicalitate ºi sonoritate purã, de plãcutã autenticitate, la majoritatea poemelor (…) Poetul Ion Lucian Coliþã este romantic prin conþinutul tumultuos, coleric prin tãierea geometricã a versului ºi, uneori, parnasian printr-o anumitã sobrietate a expresiei” (Claudiu Radu Toma). „Poezia lui Ion Lucian Coliþã este o poezie arhetipalã conceptualã. Dacã aº ceda ispitei sã citez cel puþin o strofã, ar însemna sã nu mã mai pot opri ºi sã transcriu amândouã cãrþile. De aceea, recomand cititorului 96 Profiluri medieºene sã procure cãrþile ºi sã se lase condus de poet Dincolo de toate pânã la Începutul continuu, strãbãtând o poezie modernã în tipare clasice” (Valeriu Filimon). „Poet cu un temperament liric incontestabil, Ion Lucian Coliþã se comunicã în poezie concentrat, strunit în matca unor poezii simple ca aparenþã, dar care degajã din profunzime complexitatea sentimentelor sale” (Ada Iliescu). I. Cãrþi publicate (bibliografie selectivã) 1. Dincolo de toate, poezii, Editura Semne, Bucureºti, 1999. Coperta I – Dimineaþa lumii, picturã în ulei de Al. Vlasin. 2. Începutul continuu, poezii, Editura Semne, Bucureºti, 2000. 3. Prin noapte spre zi (Sã râdem dincolo de catalog; Înþelepþii se amuzã), Editura Topoexim, Bucureºti, 2001. 4. Cartea cu iubiri ºi prieteni, Editura Semne, Bucureºti, 2003. Coperta I – Pygmalion, picturã în ulei de Al. Vlasin. 5. Un cer pentru pãmânt, versuri, Editura Publistar, Bucureºti, 2004. Coperta I – Învierea, picturã în ulei de Al. Vlasin. II. Apariþii în antologii 1. Ex libris Universalis, Bucureºti, 1999. 2. Spre tine, totdeauna, Editura „Amurg sentimental”, Bucureºti, 2000. 3. Solstiþiu de purpurã (cu un eseu), Editura „Amurg sentimental”, Bucureºti, 2000. 4. Desene în covor, Editura Perpessicius, Bucureºti, 2000. 5. Cercuri pe apã, Editura Ministerului de Interne, Bucureºti, 2002. 6. Orpheon, între tradiþie ºi modernitate, Editura Topoexim, Bucureºti, 2002.
CONNERT, FRITZ (1883-1942) S-a nãscut la 28 iunie, în Moºna, în apropierea Mediaºului, ca fiu al muncitorului agricol Stefan Connert (1851-1914) ºi al soþiei acestuia, Elise, nãscutã Eckardt (1853-1921), fiica lui Stefan Eckardt din Moºna. Dupã parcurgerea ªcolii populare (primare) ºi a ªcolii agricole din Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 97
Mediaº (1898-1901), urmeazã o serie de institute agricole de rang academic: între 1903-1905 – Înalta ªcoalã Agricolã de la Hohenheim; cursurile semestrului de iarnã, 1905-1906, la Universitatea Halle – Wittenberg, iar în semestrului urmãtor îl gãsim la Academia Agricolã Ungarã (Landwirtschaftliche Akademie Ungarisch – Altenburg). La finalul studiilor superioare, Connert Fritz susþine examenul de diplomã, cu specializarea în domeniile Landwirte ºi Tierzuchtinspektoren. Mai târziu, în scopul lãrgirii orizontului sãu de cunoºtere, întreprinde numeroase cãlãtorii de studii în þãri ca Germania, Austria, Ungaria, Elveþia, Italia, participând la Expoziþii ºi Congrese de Agriculturã. Începând cu 1 septembrie 1906, îl întâlnim în calitate de cadru didactic de specialitate la ªcoala Agricolã din Feldioara, în apropierea Braºovului. Calitãþile sale didactice ºi manageriale îl impun la conducerea aceste unitãþi de învãþãmânt, Fritz Connert ocupând în decembrie 1907 postul de director la aceastã ºcoalã. În iulie 1911, ia în primire ºi funcþia de director al Asociaþiei lãptarilor din Braºov (Der Molkereigenossen- schaft in Kronstadt). Din ianuarie 1919, Fritz Connert este ales director al asociaþiei Sieben- bürgisch sächsischen Landwirtschaftsvereins, cu sediul în Sibiu, ºi, probabil, în funcþia de redactor ºef al publicaþiei acestei asociaþii, ziarul Landwirtschaftlichen Blätter. La 30 august 1942, se retrage din funcþia de director al publicaþiei Siebenbürgisch Landwirtschaftsverein, ieºind la pensie. Trece la cele veºnice în 24 octombrie 1942, la Sibiu, în urma tifosului neîndurãtor. Pe lângã îndeletnicirea principalã, Fritz Connert este ales în numeroase comisii ºi comitete, asociaþii profesionale, religioase ºi politice. Astfel, în anul 1911 este ales membru al Observerwältung des siebenbürgisch- sächsischen Landwirtschaftsvereins; între anii 1921-1932 este ales membru al Consistoriului Bisericii Evanghelice din România; dupã Unirea Transilvaniei cu România a fost de opt ori reprezentantul Comitetului Braºov în Parlamentul României; în 1937 este ales senator al judeþului Târnava Mare, iar în anul 1939, printr-un Decret regal, este desemnat drept membru al Senatului, în calitate de reprezentant al Landwirtschaft. De asemenea, în anul 1937 este desemnat membru al Comitetului Naþional al Viticultorilor din România (Nationalen Weinbaukomitets Rumäniens). Este de menþionat faptul cã Fritz Connert este, de ase- 98 Profiluri medieºene menea, membru al Internationalen Landwirtschaftskommission precum ºi membru a numeroase comisii de specialitate din domeniile agriculturii sau ale Ministerului Economiei (Fachanschüsse im rumänischen Acker- bau – und Wirtschaftsministerium.) Fritz Connert este un prolific autor de lucrãri ºtiinþifice (agriculturã, economie), politice, cuvântãri politice (aproximativ 100 de titluri). Iatã câteva titluri din opera sa: - Die Marienburger Ackerbauschule und ihre Erweiterung, in „Kron- städter Zeitung”, an 73, 1909, nr. 209. - Die wirtschaftliche Bedeutung der Kronstädter Molkerei für dar Burzenland, în „Kronstädter Zeitung”, an 75, 1911, nr. 14 ºi 15. - Bedarf unsere Landwirtschaft des Zollschutzes, în „Kronstädter Zeitung”, an 78, 1914, nr. 72. - Zur Frage der Intensivierung unserer Landwirtschaft, în „Sieben- bürgische Deutschen Tageblatt”, an 43, 1916, nr. 12975 – 12978. - Die Bedeutung der Tierzucht für unsere Landwirtschaft, în „Der Pflug” an 2, 1929, pp. 246 – 248. - Vergangenheit und Zukunft unserer Balkanhandelspolitik,în „Kronstädter Zeitung”, an 78, 1914, nr. 300. - Zur Grundbesitzreform, în „Kronstädter Zeitung”, an 88, 1919, nr. 128. - Die Siebenbürgische Agrarreform. Rede im Sonderausschuss der Kammer am 8. Juli 1921, „în Siebenbürgische Deutschen Tageblatt”, an 48, 1921, nr. 14464.
CONSTANTINESCU, IOAN (n. 1962-) S-a nãscut la 26 decembrie 1962, în Cãlimãneºti, judeþul Vâlcea. Debutul expoziþional – în 1983, la expoziþia judeþeanã din acelaºi an. A participat la expoziþia judeþeanã din 1985 ºi la expoziþiile republicane de la Râmnicu Vâlcea (1986) ºi Cãlimãneºti (1988). A organizat o expoziþie permanentã în 1985, la Cãlimãneºti. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 99
CRÃCIUN, IOACHIM (1898-1971) Viitorul mare profesor universitar ºi bibliolog Ioachim Crãciun s-a nãscut la 25 iunie 1898, în comuna Dârlos, judeþul Sibiu. Dupã un an petrecut la ºcoala primarã din sat, urmeazã la Mediaº, în perioada 1906-1909, mai întâi ºcoala de stat maghiarã, apoi cea sãseascã. Studiile liceale le-a fãcut în douã unitãþi de învãþãmânt, fãrã a le termina. În 1910 a început Liceul medieºean, continuând apoi la Liceul de stat maghiar din Dumbrãveni. În perioada 1914-1916, elevul Ioachim Crãciun îºi continuã studiile la secþia pedagogicã a Seminarului „Andreian” din Sibiu. Dupã ce îºi îndeplineºte stagiul militar între 1916-1918, se întoarce la Sibiu, fiind ales deputat în Marea Adunare Naþionalã de la Alba Iulia, unde a fost cel mai tânãr reprezentant din acest for ales pentru desãvârºirea realizãrii Unirii Transilvaniei cu România. Pentru a urma cursurile universitare, era necesarã obþinerea bacalau- reatului la un liceu de stat, fapt ce-l determinã sã se înscrie în clasa a VIII-a la Liceul românesc din Blaj, unde obþine diploma de bacalaureat. Aici, la o festivitate a liceului, la care a fost prezent ºi Nicolae Iorga, acesta, remarcându-l pe Ioachim Crãciun, i-a propus ca, dupã ce-ºi va lua bacalaureatul ºi dacã va dori sã urmeze istoria, sã vinã la Bucureºti. Între 1920-1924, a urmat cursurile Facultãþii de istorie din Bucureºti, unde a lucrat, în paralel, pe un post vacant la Biblioteca Academiei. La aceastã înaltã instituþie ºtiinþificã a þãrii i-a avut ca dascãli pe doi dintre cei mai mari specialiºti în bibliologie ºi bibliografie: Ion Bianu (directorul Bibliotecii Academiei Române) ºi Al. Sadi-Ionescu. Dupã susþinerea lucrãrii de licenþã, a primit invitaþia lui Alexandru Lapedatu de a veni la Cluj, ca asistent al acestuia. În anii 1926-1927, a urmat cursuri de specializare la École de Chartes (Paris), în domeniile istoriei medievale ºi istoriografiei, precum ºi în bibliografie – la Institutul de Bibliografie din Bruxelles. Tot în acest rãstimp „a studiat organizarea bibliotecilor din Berlin, Leipzig, Berna, Zürich, Milano, Veneþia, Viena, Praga ºi Budapesta” (Achim Sãrãºan). Cariera universitarã a lui Ioachim Crãciun a fost deosebit de complexã. În anul 1928 îºi susþine teza de doctorat, cu tema Cronicarul Szamoskõzi 100 Profiluri medieºene
ºi însemnãrile lui privitoare la români, 1566-1608, fiind numit, nu dupã mult timp, colaboratorul României pentru Bibliografia internaþionalã a ºtiinþelor istorice. Aceastã numire s-a fãcut la propunerea istoricului Nicolae Iorga. În cadrul Facultãþii de litere ºi filozofie, a fost numit docent la Istoria Transilvaniei ºi apoi la Bibliologie. În cadrul facultãþii menþionate, a luat iniþiativa introducerii, în 1932, a unui curs de patru ani, care cuprindea ºtiinþele bibliologice ca: Bibliografia, Biblioteconomia ºi Istoria cãrþii româneºti ºi universale. Împreunã cu studenþii, a alcãtuit seria «Bibliotheca Bibliologica», apãrutã între 1933-1946. Ioachim Crãciun a urcat toate treptele universitare, fiind asistent, conferenþiar, profesor universitar suplinitor, apoi titular, iar, timp de doi ani, între 1946 ºi 1948, a ocupat funcþia de decan al Facultãþii de litere din Cluj. Profesorul universitar a trecut în eternitate la 2 iunie 1971, dupã ce în 1962 se îmbolnãvise de arteriosclerozã, boalã care s-a agravat în decursul anilor, pânã în ultima clipã a vieþii. Activitatea ºtiinþificã ºi publicisticã a lui Ioachim Crãciun a fost deosebit de fructuoasã. A publicat studii ºi articole de istorie, bibliografie, bibliologie, istorie a cãrþii. Materialele publicate se referã la: Mihai Viteazul, Radu ªerban, evenimentul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 etc. În perioada clujeanã, a colaborat cu cei mai de seamã oameni de ºtiinþã bucureºteni ºi clujeni din perioada interbelicã: Ion Bianu, Al. Sadi-Ionescu, Gheorghe Bogdan-Duicã, Ioan Lupaº, Constantin Daicoviciu, ªtefan Bezdechi, Gheorghe I. Brãtianu, Constantin Giurescu º.a. Multora dintre aceºtia le-a publicat bibliografiile, ca: Gheorghe Bogdan-Duicã, Alexandru Lapedatu, Ioan Lupaº, Constantin Dinulescu etc. Numeroasele studii ºi articole au vãzut lumina tiparului în publicaþii ºtiinþifice prestigioase ale vremii: „Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheo- logie din Cluj”, „Bibliotheca Bibliologica”, „Revue de Transylvanie”. Activitatea publicisticã a lui Ioachim Crãciun însumeazã peste ºaizeci de articole ºi studii, treizeci ºi douã de recenzii ºi zece studii rãmase în manuscris. Ioachim Crãciun a fost iniþiatorul introducerii în Universitatea clujeanã a ºtiinþei bibliologice, cu toate ramurile ei: biblioteconomia (ºtiinþa despre biblioteci), bibliologia (descrierea, aprecierea, sistemati- zarea ºi rãspândirea publicaþiilor), istoria cãrþii, pregãtind multe generaþii Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 101 de studenþi ºi insuflându-le acestora dragoste ºi pasiune pentru litera tipãritã. Ca unul care a urmat Facultatea de filologie din Cluj, unde savantul Ioachim Crãciun ºi-a desfãºurat o mare parte din activitatea sa, cu mare plãcere evoc momentele în care profesoara Viorica Pamfil ne vorbea despre eminentul om de ºtiinþã. Disciplina pe care ne-o preda se intitula Introducere în bibliologie, iar doamna profesoarã ne amintea între altele cã Ioachim Crãciun, pornit din Dârlosul de lângã Târnava Mare, a fost pionierul acestei ºtiinþe având ca obiect cartea. Studii ºi articole A. Bibliologie a. Studii ºi articole 1. Istoriografia românã între 1921 ºi 1922. Repertoriu bibliografic, în colaborare cu I. Lupu, Tipografia Cartea Româneascã, Bucureºti, 1924 (Extras din „Anuarul Institutului de Istorie Naþionalã”, 1923, II, pp. 405-506). 2. Contributions roumaines à l’historiographie générale. Étude et bibliographie – 16-ème siècle, 1926, Tipografia Cartea Româ- neascã, 1927 (Extr. des Mélanges Historiographie Générale). 3. Bibliografia la români. O încercare de bibliografie a bibliografiilor româneºti, Tipografia Cartea Româneascã, Bucureºti, 1928. 4. Bibliografii româneºti apãrute între 1930 ºi 1935. Note ºi recenzii, Tipografia Cartea Româneascã, Cluj, 1936 (Extras din „Anuarul Institutului de Istorie Naþionalã”, 1931-1935). B. Istorie a. Studii ºi articole 1. Ilarie Chendi. Cu prilejul dezvelirii plãcii comemorative la casa natalã din comuna Dârlos, în „Societatea de mâine”, 1926, nr. 49-50, p. 774; „Biruinþa”, 1926, nr. 181, pp. 1-2. 2. Originea lui Mihaiu Viteazul. Comunicare þinutã la secþiunea istoricã a „ASTREI” din Cluj, Bucureºti, M.O., Imprimeria naþionalã, 1936, 14 p. (Extr. „Anuarul Institutului de Istorie Naþionalã”, 1931-1935, pp. 688-697). 3. Maramureºul nostru, în „Transilvania”, Sibiu, Tipografia Cartea Româneascã, 1943, 12 p. (Extr. „Anuarul Institutului de Istorie Naþionalã”, 1939-1942, pp. 526-536). 102 Profiluri medieºene
4. Drumul spre Alba Iulia ºi ziua unirii de la 1 Decembrie 1918,în „Tribuna nouã”, 1945, decembrie 2, nr. 35, pp. 3, 6, 10.
CREÞU, MIRCEA (n. 1943-) S-a nãscut la Mediaº, în 2 iunie 1943. A urmat ªcoala medie mixtã nr. 2 (cu predare în limba germanã) ºi cursurile Liceului „Stephan Ludwig Roth” din Mediaº, dându-ºi bacalaureatul în 1961. Cursurile superioare le-a urmat la Cluj, între anii 1961-1966, la Facultatea de mecanicã, secþia Tehnologia construcþiilor de maºini din cadrul Institutului Politehnic, devenind inginer în anul 1966. Inginerul Mircea Creþu a debutat în activitatea profesionalã în 1967, angajându-se ca inginer la I.I.S. Metalul Roºu din Cluj, unde a lucrat pânã în 1970. Întorcându-se în facultatea clujeanã absolvitã, a devenit asistent universitar în acelaºi an, 1970, ºi a urcat treptele carierei didactice pânã la cea de profesor universitar, în anul 1993. El ºi-a dat doctoratul în domeniul maºini-unelte, cu teza Contribuþii la analiza dinamicii acþionãrilor hidrostatice ale maºinilor unelte în regim permanent, devenind doctor în ºtiinþe tehnice. În decursul anilor, a urmat trei cursuri de specializare în strãinãtate, dupã cum urmeazã: Germania (1973-1974 ºi 1998) ºi Anglia (2000). În momentul de faþã, inginerul dr. Mircea Creþu este profesor titular al cursurilor de „Maºini-Unelte” ale secþiei T.C.M., în limbile românã ºi germanã, al cursurilor de „Legislaþia calitãþii”, la secþia Design industrial ºi la cursurile postuniversitare. Aceste prelegeri sunt o dovadã a nivelului ridicat de profesionalizare, aria domeniilor de competenþã fiind foarte largã. Inginerul profesor Mircea Creþu este, astfel, specializat în: acþionarea ºi comanda hidraulicã a maºinilor-unelte; teoria sistemelor automate mecanice ºi hidraulice; legislaþia ºi normele în domeniul calitãþii proce- selor ºi serviciilor. Face parte din numeroase asociaþii profesionale: - membru al Asociaþiei Generale a Inginerilor din România (AGIR); - membru al Asociaþiei Române de Roboticã; - membru al Asociaþiei germano-române „Prietenii VDI”; - membru al Societãþi foºtilor bursieri DAAD (SOFDAAD); - membru al comisiei „ªtiinþe inginereºti” a Consiliului Naþional de Evaluare Academicã ºi Acreditare (CNEEA). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 103
În anul 1990, Mircea Creþu a intrat, pentru o perioadã de ºase ani, în politicã, fiind ales ca deputat în Parlamentul României din partea PUNR. La alegerile parlamentare din 1992, a fost reales ca deputat de Cluj. În acest for legislativ al þãrii, Mircea Creþu a ocupat mai multe funcþii, ca: vicepreºedinte al Comisiei pentru învãþãmânt, tineret ºi sport a Camerei Deputaþilor ºi membru al delegaþiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei. Activitatea ºtiinþificã a lui Mircea Creþu este impresionantã: autor sau coautor a ºase lucrãri didactice ºi ºtiinþifice; autor sau coautor a peste optzeci de lucrãri ºtiinþifice, publicate sau comunicate în cadrul unor manifestãri ºtiinþifice naþionale sau internaþionale; coordonator sau colaborator la peste ºaptezeci de contracte de cercetare ºtiinþificã. De asemenea a fost referent de specialitate al unor lucrãri didactice ºi ºtiinþifice ºi la unele manifestãri ºtiinþifice naþionale. Cãrþi publicate (bibliografie selectivã) 1. Maºini-unelte ºi agregate, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1978. 2. Maºini-unelte ºi agregate. Acþionare ºi exploatare, Atelierul de multiplicare a Institutului Politehnic, Cluj-Napoca, 1980. 3. Exploatarea maºinilor-unelte, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1983. 4. Teoria ºi proiectarea maºinilor-unelte. Îndrumãtor, Litografia Institutului Politehnic, Cluj-Napoca, 1986. 5. Managementul calitãþii, vol. I, Bazele managementului calitãþii, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 1999. 6. Legislaþia calitãþii, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 1999. Lucrãri ºtiinþifice (extrase) 1. Contribuþii la calculul, construcþia ºi experimentarea droselelor dinamice pentru debite foarte mici, în „Construcþia de maºini”, nr. 11, 1967. 2. Asupra dinamicii supapelor din sistemele hidrostatice ale maºi- nilor-unelte, Cluj-Napoca, Sesiunea de comunicãri ºtiinþifice a Institutului Politehnic, Tehnologia construcþiei de maºini, 1978. 3. Contribuþii privind proiectarea ºi execuþia unor asamblãri evol- ventice elicoidale utilizate în construcþia pompelor dozatoare, 104 Profiluri medieºene
Cugir, Sesiunea a IV-a de comunicãri tehnico-ºtiinþifice a Întreprin- derii Mecanica, 1978. 4. Asupra unor restricþii privind utilizarea regulatoarelor de debit din sistemele de acþionare hidrostaticã: Baia Mare, Sesiunea a IV-a de comunicãri tehnico-ºtiinþifice a Institutului de Învãþãmânt Superior, 1979. 5. Contribuþii privind studiul influenþei sistemului de acþionare hidraulicã asupra dinamicii procesului de rectificare planã, Sibiu, Sesiunea ºtiinþificã a Institutului de Învãþãmânt Superior, 1980. 6. Modele matematice privind funcþionarea elementelor de amortiza- re a pulsaþiilor din sistemele hidrostatice, Cluj-Napoca, Colocviul „Maºini ºi tehnologii de prelucrare la rece cu înaltã productivitate”, 1982. 7. Cercetãri numerice privind comportarea în regim dinamic a unui modul de translaþie cu funcþionare în regim pas cu pas, Cluj-Napoca, Al VIII-lea Simpozion Naþional de roboþi industriali, 1988. 8. Propuneri referitoare la cinematica ºi acþionarea unui robot industrial destinat manipulãrii de piese în sectoarele de forjã uºoarã, Baia Mare, Al IX-lea Simpozion Naþional de roboþi industriali, 1989. 9. New solution for the Speed Ingreasing of the Main Spindle at the Machine CPH-1.5., Annals of the Oradea University, Fascicle of Management and Technological Engineering, 2003. 10. Research Concenring the Dynamics of Pilot Operated Valves. Part One, Mathematical Model Block Diagram and Transfer Function, Part Two, A Study upon the Influence of Constructive and Functional Parameters, Târgu Mureº, Inter Ing., 2003.
CRIªAN, IOSIF (n. 1914-) Sculptor ºi ceramist, membru fondator AAPA. S-a nãscut la 18 iulie 1914, în Mediaº. A absolvit ªcoala Popularã de Artã din Sibiu, secþia Mediaº. Debutul expoziþional – în 1973, la Mediaº. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 105
Este prezent la majoritatea manifestaþiilor expoziþionale din cadrul festivalului medieºean „Flori de mai”. A participat la expoziþii municipale, judeþene ºi republicane ale artiºtilor plastici amatori. A luat parte ºi la taberele de creaþie de la Ocna Sibiului (1979), Baia Mare (1979) ºi Agnita (1980). Premii obþinute - premiul I, la expoziþiile judeþene de la Sibiu, din anii 1979, 1983; - premiul II, la expoziþii republicane de la Bucureºti, din anii 1983, 1985, 1987, 1989.
CSAKI, WILHELM (1884-1968) Este cel care întemeiazã în anul 1922 renumita Fabricã Vitrometan S.A. din Mediaº, care în 1926 era cea mai renumitã fabricã de sticlã din arealul sud-est european. Ea însuma, la acea vreme, un numãr de 1.300 de muncitori, o cifrã de afaceri lunarã de cca 120 milioane lei ºi o producþie, în aceeaºi perioadã de timp, de 120-150 vagoane de produse de sticlãrie. Dezvoltarea sa în perioada interbelicã este elocventã doar enumerând creºterea numãrului de angajaþi: în anul 1936, erau 1.600 de muncitori, iar în 1944 – 2.000 de muncitori. Imediat dupã al Doilea Rãzboi Mondial, Csaki este condamnat la 16 ani de închisoare; executã patru ani din pedeapsa pronunþatã ºi este eliberat din penitenciar la scurtã vreme dupã moartea lui I.V. Stalin. În cursul anului 1956, pleacã în Germania, unde moartea îl surprinde la o vârstã frumoasã: 84 de ani. A rãmas în mentalul medieºean drept un „Patron ca un pãrinte!” („Patron, der wie ein Vater war!”).
CSIKI, LIGIA (n. 1959-) Nãscutã la 1 aprilie 1959, în Sibiu. Studiile elementare ºi liceale le-a urmat în aceastã localitate, iar studiile superioare – în oraºul de pe Someº. Este absolventã a Facultãþii de filologie din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai”, promoþia 1983. 106 Profiluri medieºene
Dupã terminarea facultãþii, a funcþionat ca profesoarã de limba ºi literatura românã la Liceul medieºean „Axente Sever”, pânã în anul 2001, când, prin concurs, a devenit profesoarã titularã la SNG (ªcoala Naþionalã de Gaz), unde se aflã ºi în prezent. Anul 2000 e important nu numai fiindcã Ligia Csiki devine titular la noua ºcoalã, dar ºi fiindcã obþine gradului didactic I, la Universitatea sibianã. Datoritã competenþei ºi profesionalismului sãu, profesoara Ligia Csiki a participat la mai multe cursuri de formare ºi perfecþionare în specialitate ºi în managementul educaþional la nivel naþional. E vorba despre: Cursul de formare pentru consiliere ºi orientare vocaþionalã, organizat la Casa Corpului Didactic Sibiu (2003); Cursul de formare de evaluatori naþionali de manuale ºcolare de limba ºi literatura românã (Buºteni, 2001); Cursul de formare ºi abilitare curricularã, disciplina limba ºi literatura românã, organizat de CNC ºi MEC (formator regional, Buºteni, 2000 ºi 2001). Pentru munca de instruire ºi educare desfãºuratã în cele douã unitãþi ºcolare, profesoara L. Csiki a fost rãsplãtitã prin acordarea calificativului foarte bine în ultimii cinci ani, prin atribuirea salariului de merit între anii 1997-2000 ºi prin gradaþia de merit din 2001 pânã în prezent. Din anul 2001, face parte din corpul de profesori metodiºti ai Inspectoratului ªcolar al Judeþului Sibiu, iar din 2002 este membrã a Asociaþiei Naþionale a Profesorilor de Românã (ANPRO), filiala Mediaº. În aceºti doi ani, a urmat ºi cursul de formare continuã pentru profesorii de limba ºi literatura românã din Mediaº ºi din zonã. Ligia Csiki a manifestat disponibilitãþi evidente spre manifestãri culturale de amploare ºi publicisticã literarã. Începând din 2001, este redactor al revistei de culturã „Seminar A” a S.N.G., secretar de redacþie al revistei de literaturã ºi culturã „Caietele de la Mediaº”, editatã de Primãria Mediaº. Încã de la prima ediþie a desfãºurãrii „Zilelor revistelor culturale din Transilvania ºi Banat”, a fost cooptatã ca membru al comitetului de organizare, fiind unul dintre cei mai activi, ºi ca membru al juriilor concursurilor de creaþie „Aron Cotruº”, începând din 2000 ºi pânã în prezent. Experienþa bogatã acumulatã în procesul de predare, literatura didactico-pedagogicã studiatã, ca ºi nestrãmutata dorinþã de a-i face pe elevi sã aprofundeze operele literare programate au determinat-o pe Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 107 profesoara Ligia Csiki sã scrie ºi sã tipãreascã o lucrare ce va deveni un util instrument de lucru atât pentru profesorii colegi de literaturã românã, cât ºi pentru elevi. E vorba de volumul Modelarea ºi textul literar, despre care autoarea, într-un Argument, afirma: „Studiul de faþã este o încercare de definire a unei metode didactice, în aspectele ei specifice, atunci când scopul utilizãrii ei este de a-i deprinde pe tineri cu interpretarea operei literare. Modelarea este justificatã de însãºi natura semnului literar, ºi de aceea demersul metodic, ca ºi modelul în sine este autentic numai dacã surprinde esenþa ideaticã ºi expresivã a textului”. Care sunt textele asupra cãrora se opreºte Ligia Csiki în cartea sus-amintitã, pentru a-ºi susþine demonstraþia? La aceastã întrebare rãspunde Rodica Lungu, inspector la I.ª.J. Sibiu, ºi prof.univ.dr. Dumitru Chioaru, poet ºi redactor ºef la revista sibianã „Euphorion”. Ambii literaþi au cuvinte de laudã la adresa lucrãrii. Referitor la operele analizate, Dumitru Chioaru scrie: „Profesoara se recunoaºte mai ales în ºtiinþa aplicãrii metodei pe un eºantion de texte literare de la Luceafãrul lui Eminescu la Plumb-ul lui Bacovia – în poezie, de la Amintiri din copilãrie a lui Ion Creangã pânã la Lostriþa lui Vasile Voiculescu ºi La Þigãnci de Mircea Eliade – în prozã, interpretate cu subtilitate analiticã ºi perspicacitate sinteticã, pe fundalul unuia dintre basmele definitorii pentru spiritualitatea româneascã”. Procesul creaþiei literare este un aspect vocaþional, colateral profe- soarei Ligia Csiki. Volumul Nubiathan sau divan pentru pãrinþi ºi îngeri este o carte de versuri, în care poeta îºi dã mãsura talentului sãu ºi care a stârnit ecouri în critica literarã. În revista „Steaua”, bunãoarã, se afirmã: „Conceput sub forma unor «învãþãturi», un fel de porunci chiar, însã niºte porunci date cu iubire, cu cuminþenie, cu aleasã ocrotire faþã de fiu, Nubiathanul Ligiei Csiki este un dialog imaginar sau un monolog cu dedicaþie, o suitã de amintiri ale celei care se confeseazã într-un fel, o suitã de poveþe spre folosul celor ce vor veni dupã” (Alina Maistru). O altã publicaþie de tradiþie, revista „Vatra”, acordã spaþiu pentru o altã cronicã dedicatã poetei medieºene: „Sub faldurile unei poezii sensibile ºi sensibilizatoare mocneºte – amintind de un palimpsest – experienþa fatal-tragicã a biografiei încifrate în mituri reiterate, intertexte… cuvinte… (…) Fondatã pe numeroase laitmotive (urme, fluturi, muºcate, striviri, tã- ceri, dureri), cartea Ligiei Csiki etaleazã un imaginar migãlos ºi corect construit. Volumul, de o logicã impecabilã, probeazã teorii narative ºi 108 Profiluri medieºene poetice deopotrivã, în vreme ce «învãþãturile» reproiecteazã, relativizat, cele zece comandamente biblice sub formã de concluzii” (Imola Antal). Ligia Csiki manifestã ºi disponibilitãþi critice remarcabile, aple- cându-se cu minuþie ºi interes asupra creaþiilor unor scriitori medieºeni, publicând cronici în reviste de specialitate. Astfel, despre opera parado- xistului Iuliu Gãrduº face urmãtoarele comentarii: „Experienþa acestei lecturi pe care o semnalãm cititorilor este plãcutã, ºocantã: plãcutã prin realizãrile estetice ale construcþiei narative ºi cele ale tiparului, ºocantã prin paradoxurile surprinse de autor, aspect care-l recomandã pe acesta drept un paradoxist (de situaþie sau de profunzimi psihologice)”. Despre un alt coleg de breaslã, dar ºi de generaþie – e vorba de poetul Ioan Veza – profesoara-poetã noteazã: „Unitar ca viziune, volumul Între negru ºi alb îi sugereazã cititorului ºi un posibil traseu al unei sensibilitãþi în crizã: de la constatarea lucidã a sciziunii axiologice/ontologice a tiraniei formelor (Labirinturi umane, Reci descrieri, Trupul voinicului) – simbolicul NEGRU, la cãutarea semnelor altei zodii, redescoperirea semnificatului (Ceremonialul poemului, Semne, Gema dublu) – simbolicul ALB, ºi apoi afirmarea unei noi valori a fiinþei (Texte albe, Forme de cearã, Alt loc º.a.)”. Încheierea cronicii despre poezia lui Ioan Veza se face într-o notã de curioasã aºteptare pentru ceea ce va urma în drumul acestuia: „Acum este cu mâna pe zãvorul altei uºi. Care va fi aceea? Volumul ce va urma trebuie sã deschidã «epopeea» unei noi experienþe a eului poetic (…). Poetul Ioan Veza ne trezeºte interesul faþã de evoluþia lui ulterioarã”. În concluzie, vom spune cã Ligia Csiki, în spaþiul ºcolilor medieºene, este un dascãl de excepþie, de o înaltã þinutã profesionalã, iar în peisajul creatorilor de literaturã – o voce distinctã, de profundã originalitate. Lucrãri publicate (bibliografie selectivã) 1. Comunicãri, vol. II (studii ºi articole), volum colectiv, Cluj-Napoca, 1984. 2. Modelarea ºi textul literar, Casa Cãrþii de ºtiinþã, Cluj-Napoca, 2000. 3. Nubiathan sau divan pentru pãrinþi ºi îngeri, Editura Fundaþiei Alfa, Cluj-Napoca, 2002. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 109
DAMIAN, IRINA ELEONORA (n. 1944-) Nora Damian a vãzut lumina zilei în Sibiu, la 21 septembrie 1944. Între anii 1958 ºi 1961, a urmat cursurile Liceului „Stephan Ludwig Roth”, dupã care, în 1967, a absolvit Facultatea de tehnologie alimentarã din Galaþi. Între anii 1998 – 2000, a obþinut o specializare în consultanþã ºi mana- gement, precum ºi un masterat în filozofie la Universitatea Bucureºti. Timp de 32 de ani (1968 – 2000), Nora Damian funcþioneazã ca profesor de ºtiinþe aplicate la o singurã unitate ºcolarã, ºi anume Liceul de Industrie Alimentarã din Sibiu. De asemenea, îndeplineºte funcþiile de director adjunct la Colegiul Terezianum, în perioada 2001 – 2002, ºi director de programe ºi consultant la Fundaþia IMC România. În ultimii ani, inginera profesor a coordonat proiecte Phare pentru finanþarea ºi relansarea unor grupuri ºcolare, licee tehnice ºi economice din judeþele Sibiu ºi Braºov. Debutul în literaturã al Norei Damian se produce în 1968, în ziarul „Tribuna Sibiului”, prin publicarea unor versuri. Organul de presã al judeþului avea o rubricã intitulatã Tribuna literarã ºi artisticã, unde tinerii condeieri ai Sibiului ºi Mediaºului îºi publicau creaþiile. Mult mai târziu, de la debut, abia în anul 2007, Nora Damian îºi publicã prima carte de autor: un roman de aventuri, intitulat Drumul spre Mirhinia. Au urmat alte trei cãrþi, care s-au bucurat de calde aprecieri din partea iubitorilor de literaturã. Printre cei care au comentat opera Norei Damian s-au numãrat Vasile Dragomir, redactor ºef al „Jurnalului de vineri” din Baia Mare, ºi Ioan Groºan, prolific prozator ºi publicist. Referindu-se la cartea Duhuri blânde pe dealuri, scriitorul Ioan Groºan scoate în evidenþã incursiunea narativã a autoarei, fãcutã în lumea provincialã a Transilvaniei înainte de anul 1990. În acest context, Ioan Groºan subliniazã capacitatea autoarei de a surprinde profiluri de personaje, situaþii ºi împrejurãri construite cu o remarcabilã ºtiinþã a observaþiei ºi o minimã recuzitã prozodicã. E vorba, altfel spus, despre fãpturi neînsemnate, cu bucuriile ºi visele lor, surprinse spre pragul unor semnificaþii majore, conchide scriitorul mai sus amintit. 110 Profiluri medieºene
Bibliografie 1. Traiectorii, culegere colectivã de versuri, Sibiu, 1968. 2. Drumul spre Mirhinia, miniroman de aventuri. Editura Perenna, Sibiu, 2007. 3. Duhuri blânde pe dealuri, povestiri. Editura Print Atu, Sibiu, 2004. 4. Martie în Israel, povestiri. Editura Print Atu, Sibiu, 2009. 5. Meºterul Manole construind Turnul Babel, pamflete ºi articole politice, Sibiu, f.a.
DAN, OVIDIU (n. 1953-) Nãscut în comuna Arghiºu, din judeþul Cluj, la 6 februarie 1953. S-a stabilit cu familia în Mediaº, în 1955. Aici a urmat studiile ºcolare. În timpul ºcolii a practicat sportul, respectiv atletismul, obþinând rezultate foarte bune. Astfel, pe parcursul anului 1967, a fost rãsplãtit cu mai multe diplome, clasându-se de patru ori pe locul I: la un concurs de triatlon (Sibiu, 14 mai 1967); la sãritura în lungime (Mediaº, 24 septembrie 1967); la sãritura în înãlþime (Mediaº, 15 octombrie 1967, la Olimpiada elevilor de la liceul 1); ºi la Campionatul de triatlon (Mediaº, 15 octombrie 1967). Tot în 1967 a mai obþinut diplomã pentru locurile 2 ºi 3 la concursuri de atletism. Aceleaºi rezultate bune au fost realizate ºi în anii 1968 ºi 1969, cu clasarea pe primele trei locuri. Dupã terminarea perioadei ºcolare, a îndeplinit mai multe funcþii în diverse locuri de muncã, între care amintim: miner, profesor suplinitor la diferite discipline, ºofer, ziarist. În anul 1990, chiar în noaptea de Înviere, profitând de situaþia haoticã în care se gãsea þara dupã eveni- mentele recent petrecute, a plecat din România, stabilindu-se în þara lalelelor – Olanda. Aici a urmat o ºcoalã cu specializarea servicii pazã-protecþie-securitate, la Haga, pe care a absolvit-o în anul 2000. Dupã obþinerea diplomei, s-a angajat ca funcþionar SPP. Ovidiu Dan a cochetat cu literatura încã din fragedã tinereþe. Debutul l-a fãcut în 1984, la revista braºoveanã „ASTRA”, cu o povestire. A mai avut colaborãri la publicaþiile periodice: „Transilvania”, „Tribuna Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 111
Sibiului”, „Pentru Patrie”, „Observatorul”, „Tribuna”, „Viaþa militarã”, „7 zile medieºene” etc. Din mai multe lucrãri pe care le are în plan, Ovidiu Dan a reuºit sã publice douã cãrþi. Prima este un eseu în care urmãreºte sã scoatã la luminã modul cum filozoful ºi profesorul Ioan Petru Culianu a fost asasinat. Acest eseu este scris sub forma unui dialog, purtat de autor cu doi prieteni la o masã, în faþa unui pahar cu bere, într-o binecunoscutã cârciumã din Mediaº. Cititorul poate urmãri detaliat întregul parcurs al eruditului profesor. Ion Petru Culianu a plecat din România în 4 iulie 1972 ºi, datoritã pregãtirii sale temeinice, fiind cunoscãtor a opt limbi, autor a 17 cãrþi ºi posesor a trei doctorate, mentorul sãu spiritual, scriitorul Mircea Eliade, l-a recomandat Universitãþii din Chicago, unde a fost angajat ca profesor, predând istoria creºtinismului ºi teoria religiilor. Bine informat din presa româneascã ºi strãinã, Ovidiu Dan aratã cã, aflat pe pãmântul american, savantul român a adresat atacuri virulente în ziare ºi reviste împotriva regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauºescu ºi a noii puteri instaurate pe malurile Dâmboviþei dupã evenimentele din 1989. Aceste atacuri i-au atras mânia regimurilor din România ºi, desigur, ameninþãri cu moartea. El nu a divulgat nimãnui presiunea la care a fost supus, nici chiar colegilor sãi universitari. Pânã la urmã, inevi- tabilul s-a întâmplat ºi Ion Petru Culianu a fost gãsit mort, într-o toaletã din clãdirea universitãþii americane. Era 21 mai 1991. La douã sãptã- mâni dupã tragicul eveniment, preºedintele de atunci al României, Ion Iliescu, care a condamnat crima, a precizat cã nu e vorba despre un asasi- nat politic, dupã cum a declarat un politician american. Investigaþiile efectuate nu au dus la niciun rezultat ºi decesul a rãmas învãluit în mister. Ovidiu Dan face o radiogramã a societãþii româneºti în care, pe lângã aspectele legate de Ioan Petru Culianu, apar pe un spaþiu foarte larg referiri la Nicolae Ceauºescu ºi atrocitãþile lui, la relaþiile lui secrete cu Yaser Arafat, J.B. Bokassa, la comploturile pe care le punea la cale pentru eliminarea celor potrivnici regimului comunist. Eseistul face ºi unele presupuneri originale, cum ar fi, spre exemplu, existenþa unor sosii ale dictatorului român, aducând argumente în acest sens. De asemenea, face referiri la I.M. Pacepa, la fuga acestuia ºi consecinþele ce au decurs de aici, despre cãrþile lui, Orinzonturi roºii ºi Moºtenirea Kremlinului. 112 Profiluri medieºene
Cartea publicistului Ovidiu Dan este o lecturã interesantã, care aduce la cunoºtinþa cititorilor informaþii legate de o perioadã reprobabilã din istoria þãrii noastre. Ovidiu Dan este o persoanã veºnic neliniºtitã, pentru care scrisul este un mod de viaþã. El are în pregãtire alte lucrãri, ce vor vedea curând lumina tiparului. Cãrþi publicate 1. Cu troica, pe un bulevard în pantã, o pãrere despre moartea lui I.P. Culianu, Editura Semne, Bucureºti, 2001. 2. Turre Pitz, 2010.
DARIE, NELI – PUªA (n. 1954-) Dupã studiile gimnaziale, între anii 1969-1973, Neli-Puºa Darie urmeazã cursurile Liceului de culturã generalã „Stephan Ludwig Roth” (secþia realã) din Mediaº, dobândind diploma de bacalaureat. În 1973, devine studentã la Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, la Facultatea de chimie, pe care o absolvã cu nota 10 la examenul de licenþã. La doar patru ani de la absolvirea facultãþii, o întâlnim pe Neli-Puºa Darie din nou la Cluj-Napoca (1977-1978), la Facultatea de tehnologie chimicã, specializându-se în „Chimia organicã”, obþinând un certificat final încununat tot cu nota maximã. În ceea ce priveºte activitatea profesionalã a doamnei Neli Puºa Darie, consemnãm urmãtoarele: 1978-1983 – chimist analist la Laboratorul CTC Chimicale, „13 Decembrie”, Sibiu; 1983-1990 – chimist analist ºi, din 1988, chimist analist principal la Laboratorul de Biochimie Clinicã, Spitalul Clinic Judeþean Sibiu ºi Spitalul Orãºenesc Cisnãdie – Sibiu; 1990-1993 – chimist analist principal, Institutul de Igienã ºi Sãnãtate publicã din Bucureºti, Departamentul Medicina Muncii / Biotoxico- logie. Toxicodinamie, ºi ºef lucrãri asociat la Universitatea din Sibiu (1992-1993): 1993-2000 – ºef lucrãri ºi, din 1998, ºef lucrãri dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu; Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 113
2000-2003 – conferenþiar universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu; 2003 – prezent – profesor universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu; De-a lungul anilor, dupã terminarea Facultãþii, Neli-Puºa Darie a urmat o serie de cursuri de specializare ºi calificare postuniversitare ºi postdoctorale: 1988 – La Spitalul Clinic Colentina din Bucureºti, sub patronajul Ministerului Sãnãtãþii, specializarea în „Enzimologia clinicã”; 1991-1992 – la Institutul de Igienã ºi Sãnãtate Publicã din Bucureºti, specializarea în „Ecotoxicologie” ºi „Biotoxicologie”; 1996 – Participã la ªcoala de varã PECO, Iaºi, specializându-se în „Glicobiologie” ºi „Glicobiotehnologie”; 1997 – este beneficiara unei burse Tempus la Universitatea din Verona (Italia), specializare în „Biochimie”; în acelaºi an, beneficiazã de un stadiu de perfecþionare în „ªtiinþa alimentelor” la Universitatea din Milano (Italia); 1997 – Universitãþile Sabatier din Toulouse ºi Marie Curie din Paris – stagii de cercetare în domeniul „Biosenzori” (tezã de doctorat); 1999 – Universitãþile din Nancy (ENSAIA-INP Lorraine) ºi Toulouse (INSA, ENFA, INP-ENSAT, INP-ENSIGG) / Franþa – specializarea în „ªtiinþa alimentelor” ºi „Biochimie alimentarã”; 2003 – UEFICSU – Hyperion Ltd. / Irlanda –EARMA, Bucureºti – specializarea în „Managementul ºi Administrarea Cercetãrii”; 2005 – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, specializare în „Managementul proiectului”. În cursul anului 2003, la Universitatea Diderot, Paris / Franþa, în calitate de visiting profesor, doamna Darie predã studenþilor francezi o serie de cursuri de specialitate. Neli-Puºa Darie a desfãºurat o bogatã activitate didacticã, materia- lizatã prin cursuri ºi lucrãri de laborator, în cadrul ciclului de studii universitare de licenþã ºi de master, la o paletã largã de discipline: Biochimia produselor alimentare, Nutriþie umanã, Biochimie generalã, Biochimie vegetalã ºi animalã, Biosenzori în controlul alimentelor, Tehnologii enzimatice. A coordonat zeci de lucrãri de diplomã la specializarea Chimie-Fizicã, domeniul Biochimie; a activat în calitate de coordonator de Programe: 114 Profiluri medieºene a. Socrates HIGHER EDUCATION (ERASMUS) pentru Facultatea de profil din cadrul U.L.B. din Sibiu cu Institut National Polytechnique Toulouse din Franþa ºi b. COCOP „Projet d’activité des filières franco- phones de formation d’inginieure en Roumanie”. Chimista Darie face parte dintr-o serie de comisii: de absolvire ºi de diplomã, atât la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, cât ºi la Universitatea din Baia Mare, Universitatea „Valahia” din Târgoviºte; de concurs pentru titulari- zarea pe posturi didactice învãþãmântul superior; de autoevaluare în vederea acreditãrii unor specializãri din cadrul Facultãþii; de doctorat, de admitere etc. Din punct de vedere managerial, o întâlnim pe doamna Darie în calitate de coordonator disciplinã Biochimie, de secretar ºtiinþific al Catedrei de Tehnologii Alimentare, de coordonator Relaþii Alimentare, ºefã a Catedrei de Ingineria Proceselor Alimentare ºi membrã în Consiliul Facultãþii de ªtiinþe Agricole, Industria Alimentarã ºi Protecþia Mediului. În baza unei asidue activitãþi de cercetare, sus-numita a dobândit competenþe în domeniile: biochimie nutriþionalã, enzimologie, ºtiinþa alimentelor ºi alimentaþiei, biochimie clinicã, biotoxicologie biosenzori, biochimie alimentarã, aptitudini ºi competenþe în utilizarea aparaturii de laborator pentru tehnicile de: cromatografie, electroforezã, polarimetrie, biosenzori, bioelectrografie. Prestanþa ºtiinþificã este validatã ºi de alegerea sa într-o serie de asociaþii profesionale: - Societatea Românã de Biochimie ºi Biologie Molecularã; - Societatea de Chimie din România; - Societatea Naþionalã de Biologie Celularã; - Asociaþii pentru Ecosanogenezã din România; - International of Medical & Applied Bio-Electrography (IMAB). Doamna Neli-Puºa Darie este referent ºtiinþific al publicaþiei „Acta Universitatis Cibiniensis”, Serie F: Chemia (acreditatã CNCSIS), membrã într-o serie de comitete ºtiinþifice ºi organizatorice de conferinþe interne ºi internaþionale, cu o participare laborioasã la congrese, simpozioane, Workshop-uri ºi conferinþe internaþionale: Cluj-Napoca (1980, 1991, 2001), Sibiu (1984, 2002, 2005), Albi/Franþa (1997), Berlin (1998), Toulouse / Franþa (1999), Nancy / Franþa (1999), Milano / Italia (1999), Bruxelles / Belgia (2000), Bucureºti (2001), Céret / Franþa (2000), Istanbul (2002). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 115
Pe lângã participarea la o serie de granturi ºi programe de cercetare, Neli-Puºa Darie este autoarea a 10 manuale universitare, 5 cãrþi tehnice, 85 de lucrãri apãrute în reviste internaþionale / naþionale ºi volume de sesiuni ºtiinþifice, conferinþe, simpozioane, congrese naþionale ºi internaþionale ºi a unui numãr de 15 rapoarte de cercetare ºtiinþificã.
DIAMANT, BETINIO (n. 1929-) S-a nãscut la 14 mai 1929, în oraºul Iaºi, unde ºi-a fãcut toate studiile, începând cu cele primare, continuând cu liceul ºi terminând cu cele universitare. Întrucât tatãl era avocat, îndeplinind ºi funcþia de decan al Baroului de avocaþi, descendentul familiei Diamant, încurajat probabil ºi de tatãl sãu, a urmat Facultatea de Drept din Iaºi, pe care a absolvit-o în 1951. Între anii 1951-1958, Betinio Diamant a funcþionat ca judecãtor la trei judecãtorii bucovinene, respectiv Solca, Iliºeºti ºi Gura Humorului. În anul 1958, s-a stabilit definitiv la Mediaº, îmbrãþiºând profesia de avocat, pe care nu a pãrãsit-o niciun moment. În paralel cu activitatea avocãþeascã, Betinio Diamant a început ºi o susþinutã campanie publicisticã. Cele 961 de articole, recenzii, note ºi studii sunt o mãrturie elocventã a acestei aserþiuni. Materialele au fost inserate în publicaþii juridice din urmãtoarele þãri: România, SUA, Israel, Germania, Austria, Franþa, Anglia, Italia. Temele abordate în articolele apãrute în paginile revistelor de specialitate, româneºti ºi strãine, sunt din cele mai diverse: drept penal, drept civil, drept comercial, dreptul muncii etc. Un deziderat al iniþiaþilor în ºtiinþe juridice ar fi ca avocatul Betinio Diamant sã reuneascã aceste materiale, pe cele mai importante, ºi sã le tipãreascã în volum, care ar deveni un preþios ghid pentru tinerii magistraþi ce pãºesc pe porþile justiþiei. Lucrãri publicate (bibliografie selectivã) I. Recenzii 1. Herbert Hausmaninger, Walter Selb, Römischer Recht, Wien, Köln, Weimar, Böhlau Verlag, 1997, 528 S, recenzie, în „Klio”, nr. 2, 2000. 116 Profiluri medieºene
2. T.W. Potter, Roman Britain, Cambridge / Mass. – London / Harward Universitätt Press / 1997; 96 S, Abb., ISBN-0-674- 77767-0 brosch, recenzie, în „Klio”, nr. 2, 2000. 3. Cremona, J.J., Malta and Britain, The Early Constitutions, Malta, 1990, 168 S, recenzie, în „Revista de Drept Comercial” nr. 7-8, 1998, pp. 157-159. 4. Curtea de Apel Braºov, Buletinul jurisprudenþei, Culegere de prac- ticã judiciarã, 2000, Drept penal, drept procesual penal, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001, 176 p. recenzie (coautor cu Elena Blându), în „Revista de drept penal”, nr. 1, 2003, pp. 193-194. 5. English for Law, în revista „În justiþie”, nr. 14, 2003, p. 2. II. Articole 1. În legãturã cu unele deosebiri între procedura penalã ºi procedura civilã. Hotãrâri definitive ºi hotãrâri irevocabile, în revista „În jusþiþie”, nr. 11, 2003, p. 11. 2. În legãturã cu interpretarea art. 7, pct. 2 din Ordonanþa de urgenþã nr. 85/23 dec. 1997 (coautor), în „Revista de drept comercial”, nr. 7-8, 1998, pp. 157-159. 3. Contestaþia în anulare în civil (coautor cu Vasile Luncianu), în „Studii de drept românesc”, nr. 3-4, 1997, pp. 357-359. 4. Observaþii cu privire la propunerea legislativã de revizuire a Constituþiei României, în „Curierul judiciar”, nr. 5, 2003, pp. 15-16. 5. Obligaþia la raport a soþului supravieþuitor, în „Justiþia nouã”, nr. 5, 1959, pp. 914-917. 6. Una tradizione rumena del „Bellum” di Giuseppe Flavio, în „Index”, nr. 30, 2002, Jovene Editore, Napoli (Italia), pp. 247-249. 7. Rãspunderea penalã a persoanelor juridice, în revista „În justiþie”, nr. 22-28, ianuarie 2003.
DÖRSCHLAG, CARL (1852-1917) Carl Dörschlag s-a nãscut la Hochen Luwow, în Germania de nord, la 15 noiembrie 1852. Între timp, pãrinþii se mutã în Prusia, unde urmeazã o ºcoalã cu profil real (Höhere Bürgerschule), cu predare în Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 117 limba latinã, în localitatea Graudenz. Studiul artelor îl începe relativ târziu, abia la 20 de ani, la Academia Regalã din Berlin ºi, paralel, în atelierul pictorului de compoziþii Julius Schrader. În acest context, cunoaºte ºi câþiva transilvãneni, aflaþi la studii, la invitaþia cãrora întreprinde o cãlãtorie în Transilvania (1862). În urma ei se stabileºte definitiv în aceastã parte a Europei. Ocupã mai întâi postul de profesor de desen la Liceul din Reghin, apoi la Mediaº, în final stabilindu-se la Sibiu, loc unde a funcþionat, tot ca profesor de desen, la gimnaziul evanghelic. Revigorarea artelor plastice la Sibiu, la sfârºitul secolului al XIX-lea, se datoreazã, fãrã îndoialã, contribuþiei de excepþie a lui Carl Dörschlag în domeniul pedagogic ºi al practicii artistice. Vocaþia de pedagog a pictorului Carl Dörschlag are ca efect benefic interesul pentru o carierã artisticã a multora dintre elevii sãi din gimnaziul evanghelic. A creat o adevãratã ºcoalã de picturã, din care s-au ridicat: K. Ziegler, R. Welmann, Fr. Schullerus, Octavian Smigelski, Artur Coulin, Hermine Hufnagel º.a. Interesul sãu, arãtat modului în care calitatea predãrii desenului în clasele gimnaziale poate determina evoluþia înspre cariere artistice a elevilor, reiese cu pregnanþã din amplul studiu consacrat predãrii desenului în ºcolile evanghelice din Transilvania, în perioada 1863-1883. Carl Dörschlag supravegheazã ºi acordã un sprijin constant elevilor sãi pe tot parcursul activitãþii acestora. Presa sãseascã a vremii consemneazã frecvent, în cronici elogioase, expoziþiile pe care aceºtia le organizeazã la Sibiu, comentând ºi participãrile lor la expoziþii din alte localitãþi, în þarã ori în strãinãtate: Sighiºoara, Braºov, Budapesta, Berlin º.a. Lucrãrile lui Carl Dörschlag se aflã în diferite muzee ºi colecþii particulare din þarã ºi strãinãtate (o mare parte a creaþiei sale din anii 1871-1907, 33 de picturi ºi peste 200 de lucrãri de graficã se aflã în colecþia Muzeului Brukenthal). Studierea lor permite o serie de concluzii asupra trãsãturilor generale ale operei sale. Dörschlag a realizat picturi bisericeºti la Haºag, Þapu, Vurpãr, Cincºor, Bod, Satu Nou, Sibiu. Numãrul mare de portrete (episcopul G.D. Teutsch, Franz Gebbel º.a.), realizate în maniera unui academism strict ºi convenþional, sunt dovada nu numai a stilului sãu, ci ºi a comenzii sociale din Sibiul de sfârºit de secol. Interesul pentru genul peisagistic este relativ târziu ºi, în mare mãsurã, este consecinþa familiarizãrii cu concepþiile mai moderne din 118 Profiluri medieºene istoria picturii europene. Peisajele ultimei etape de creaþie sunt mãrturia receptãrii plein-airism-ului, atât în urma cãlãtoriilor în Italia, cât ºi a influenþei elevilor sãi, de care a rãmas foarte legat. Aceleaºi înrâuriri au ca rezultat câteva lucrãri care, prin tematicã ºi abordare stilisticã, se situeazã sub semnul Jugendstil-ului. Se stinge din viaþã la 25 martie 1917.
DRÃGAN, NICOLAE (1914 – 1981) Profesorul de istorie Nicolae Drãgan s-a nãscut în oraºul Chiºinãu, din raionul Lãpuºna (azi, Republica Moldova). Dupã clasele primare efectuate în satul Rãspopeni, între anii 1924-1931 a urmat Liceul „Alexandru Donovici” din oraºul natal, dându-ºi bacalaureatul în anul 1931. În perioada 1931-1935, e student al Facultãþii de litere ºi filozofie din cadrul Universitãþii din Bucureºti. Diploma de licenþã obþinutã în istorie este datatã 3 februarie 1936. ªi-a desãvârºit studiile urmând Seminarul pedagogic „Titu Maiorescu” din cadrul aceleiaºi universitãþi (1937-1938). La examenul de absolvire a acestei instituþii pedagogice, tânãrul profesor de istorie a obþinut media 9,62. Profesorul Nicolae Drãgan ºi-a început o strãlucitã carierã didacticã, debutând la ªcoala din Leuºeni, în judeþul de obârºie, unde a funcþionat între 30 august 1940 – 6 august 1941. Cea mai lungã perioadã la catedrã a avut-o la Liceul „Stephan Ludwig Roth”, în douã etape: 27 octombrie 1946 – 31 august 1947 ºi 1 septembrie 1949 – 1 iulie 1976. A participat la rãzboiul din Rãsãrit, între 1943-1944, cãzând prizonier în URSS, de unde a fost eliberat la 21 iunie 1946. Pentru foarte scurtã vreme, a mai funcþionat ca: inspector în judeþul Târnava Mare (22 octombrie 1948 – 2 mai 1949) ºi ca activist PMR (Partidul Muncitoresc Român), câteva luni, din anul 1949. Profesorul Nicolae Drãgan a trecut în nefiinþã în anul 1981. În calitate de profesor la liceul medieºean, a desfãºurat una dintre cele mai fructuoase activitãþi, bucurându-se de stima colegilor, precum ºi a multor generaþii de elevi. Excepþionala activitate didacticã a atras dupã sine ºi conferirea de înalte titluri din partea autoritãþilor. Astfel, în 27 iunie 1966, prin Decretul Consiliului de Stat i s-a conferit titlul de Profesor emerit, „pentru contribuþia adusã în slujba învãþãmântului de Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 119 culturã generalã”. Tot prin Decret al Consiliului de Stat, profesorul Nicolae Drãgan a obþinut Ordinul Muncii Clasa a III-a. Dacã la aceste recompense obþinute mai adãugãm faptul cã profesorul Nicolae Drãgan ºi-a susþinut doctoratul într-o vreme când acest fapt era apanajul exclusiv al cadrelor din institutele de învãþãmânt superior, avem profilul unui dascãl model, de o înaltã þinutã intelectualã ºi moralã, o figurã emblematicã în conºtiinþa posteritãþii. Carte tipãritã 1. Dezvoltarea industriei în Mediaº între anii 1918-1944, Mediaº, Întreprinderea Poligraficã, 1957, 127p. Articole publicate 1. Die Dynamik des kapitalistischen Gewinnes in der Mediaschen Westen-Fabrik (1923-1944), în „Forschungen” nr. 1, 1959, pp. 145-172. 2. Die Arbeiter der Mediaschen „Westen” Fabrik im Kampf gegen die „Kapitalistische Ausbeutung” (1923-1944), în „Forschungen”, 3, 1960, pp. 128-132. 3. Betrachtungen über die Verarmung der Arbeiter in einingen Städten Süd-Siebenbürgens Während der Jahre 1923-1944,în „Forschungen”, 5, 1961, pp. 33-86. 4. Aspecte privind situaþia muncitorilor industriali din Mediaº între anii 1921-1944, în „Studii ºi Articole de Istorie”, anul IV, Bucureºti, 1962, pp. 381-404. 5. 700 de ani de la prima menþiune documentarã a oraºului Mediaº, în „Astra”, anul II, nr. 7 (iulie), Braºov, 1967, p. 2.
DRÃGESCU, C. IOACHIM (1844-1915) Scriitorul Ioachim C. Drãgescu s-a nãscut la Blãjel, în 8 septembrie 1844, ºi a murit în 21 aprilie 1915, la Bucureºti. Numele familiei era Drãghici sau Dragu. Viitorul scriitor, dupã studiile de la ºcoala primarã din Blãjel, a urmat liceul la Blaj. Urmãtoarea etapã în pregãtirea lui Ioachim C. Drãgescu a fost Facultatea de drept din Pesta, pe care o pãrãseºte în 120 Profiluri medieºene favoarea Facultãþii de medicinã din Viena. Obþine o bursã din partea Societãþii „Transilvania” din Bucureºti, în 1868, care-i oferã posibilitatea sã-ºi ia doctoratul. Reîntors în þarã, practicã medicina la Craiova ºi participã, în calitate de medic, ºi la Rãzboiul de Independenþã, apoi îl aflãm la Tulcea ºi Constanþa. Fiind în Dobrogea, participã ºi la sãpãturile arheologice din acest teritoriu. Medicul se apropie de literaturã fãrã ambiþia de a deveni scriitor, ci dintr-un imbold, dintr-o atracþie cãtre frumos, când îºi fãcea studiile la Pesta. În aceastã perioadã, scria poezii pe care le publica în ziarul „Concordia”. Tot în timpul ºederii sale în acest oraº maghiar, publicã romanul Nopþile carpatine sau Istoria martirilor libertãþii. Între 1866 ºi 1867, publicã articole, poezii ºi nuvele, impresii din cãlãtoria în Italia ºi Franþa, convorbiri cu cititoarele ºi traducerea unui fragment din Infernul lui Dante. În Italia îi apare volumul de versuri Amor ºi Patria, semnat cu pseudonimul Brutu Catone Horea, precum ºi eseul Doruri ºi speranþe. Mai publicã un volum de nuvele ºi o povestire romanþatã, având ca temã cucerirea Daciei de cãtre romani. Atât poeziile, cât ºi lucrãrile în prozã prezintã carenþe datorate concepþiei teziste a autorului. Scriitorul exaltã sentimentul naþional, glorificã figurile de luptãtori pentru libertate din patria-mamã, înfierându-i pe tirani ºi asupritori. Romanul Nopþile… are o temã istoricã evidentã, evocând lupta transilvãnenilor pentru libertate naþionalã, cu intenþia vãditã de a revigora spiritul combativ al contemporanilor sãi. Eroii lui nu au consistenþã, naraþiunile eºueazã în discursuri retorice, având supãrãtoare expresii hiperbolice. Sunt scuzabile aceste neajunsuri, cãci romanul, ca specie de largã respiraþie epicã, era abia la începuturile sale. Lucrãri publicate 1. Nopþile carpatine sau Istoria martirilor libertãþii, Tipografia Bucsanszky, Pesta, 1867. 2. Amor ºi Patria, Tipografia Moretti, Torino, 1869. 3. Doruri ºi speranþe, Tipografia Bodrone, Torino, 1871. 4. Dezmoºteniþii, Tipografia Basilescu, Bucureºti, 1903. 5. Pro Patria, Tipografia Ramuri, Craiova, 1913. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 121
DRUG, VASILE (1928-1983) S-a nãscut la 12 ianuarie 1928, în oraºul Tecuci. A urmat cursurile liceului din localitatea natalã, absolvind în 1947. Între 1947-1952, a fost student la Facultatea de mecanicã din Timiºoara. Dupã terminarea facultãþii, a fost repartizat ca profesor la ªcoala medie tehnicã de mecanicã din Mediaº, unde a funcþionat pânã în 1956. Începând cu anul 1953, a intrat ºi în producþie, lucrând în industria gazierã, la început ca ºef de serviciu, apoi ca director al Întreprinderii de construcþii ºi montaje gaz metan. Din anul 1958, este numit inginer ºef la Întreprinderea conductelor magistrale, iar ulterior devine director al acestei întreprinderi. Pentru competenþa, pregãtirea sa ºi experienþa câºtigatã, a fost promovat ca director tehnic în Centrala Gazului Metan. Începând din 1973, inginerul Vasile Drug a avansat în funcþia de director al Întreprinderii de Exploatare a Conductelor Magistrale de Gaz Metan, unde ºi-a desãvârºit pregãtirea profesionalã ºi practicã, iar ca urmare a susþinerii tezei de doctorat, în anul 1977, obþine titlul de doctor inginer. Din 1980 devine cadru didactic asociat al Institutului Politehnic din Timiºoara, în funcþia de conferenþiar. În cei douãzeci ºi ºapte de ani de activitate, ce au marcat impetuoasa dezvoltare a industriei gazului metan, inginerul Vasile Drug a contribuit substanþial la stabilirea concepþiei ºi exploatarea primelor staþii de turbo ºi motocompresoare de pe conductele de transport gaz. A avut un aport major la construcþia a circa 6.000 km de conducte magistrale de înaltã presiune, la execuþia a zeci de staþii principale de reglare ºi mãsurare. A perfecþionat sistemul de mãsurare a debitelor de gaze ºi concepþia sistemului naþional pentru transportul gazelor, cãruia i s-a conferit un înalt grad de fiabilitate. O mare parte a activitãþii inginerului dr. Vasile Drug s-a concretizat într-o carte legatã de transportul gazelor naturale. În industria gazului metan el a fost o autoritate cunoscutã ºi recunoscutã pe plan naþional, dar ºi internaþional. Astfel, a participat la unele acþiuni internaþionale de documentare, precum ºi ca reprezentant al României la Congresele 122 Profiluri medieºene gaziere internaþionale din anii 1962, 1964 ºi 1965. În cursul anului 1967, Vasile Drug a luat parte la Congresul mondial al Uniunii Internaþionale a Industriei de Gaze. Între anii 1966 ºi 1974, a fost delegat guvernamental în cadrul Comitetului de gaze al Comisiei Economice ONU pentru Europa, fiind ales, în anii 1966, 1967 ºi 1968, ca preºedinte al grupului de experþi pentru transportul gazelor. În anii 1969 ºi 1970, dr.ing. Vasile Drug a fost ales vicepreºedinte al Comitetului de Gaze ºi al Comisiei Economice pentru Europa, iar apoi, în urmãtorii doi ani, a devenit preºedintele acestui organism. Aici, în aceastã onorabilã funcþie, era nu numai specialistul român care fãcea cinste þãrii sale, dar ºi un sol, statornic ºi totdeauna bine primit, animat de dorinþa unei colaborãri fructuoase. Ani de zile a apãrat prestigiul þãrii, cu tot talentul ºi cu vitalitatea structuralã a personalitãþii sale. Pentru meritele deosebite, dr.ing. Vasile Drug a fost distins cu ordine ºi medalii. S-a stins din viaþã la 23 februarie 1983. Volum editat 1. Transportul gazelor naturale, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1972. Ordine ºi medalii 1. Ordinul Muncii clasa a III-a, 1965. 2. Ordinul „Steaua R.S.R.” clasa a IV-a, 1973. 3. Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii”.
DUMBRÃVEANU, DUMITRU (1909-1989) S-a nãscut la 5 mai 1909, în comuna Remetea, lângã Târgu Mureº. Urmeazã ºcoala primarã în localitatea natalã ºi liceul în oraºul Târgu Mureº. Având înclinaþie spre picturã ºi simþind nevoia unei specializãri, frecventeazã ªcoala de Arte Frumoase din Bucureºti, între anii 1929 ºi 1930. Specializat în pictura bisericeascã, între anii 1930-1933 picteazã câteva biserici din zonã, ºi anume din localitãþile: Cãpâlna, Iernut ºi Reghin. O altã importantã etapã în viaþa lui Dumitru Dumbrãveanu o constituie perioada 1933-1939, când urmeazã cursurile ªcolii de arte Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 123 frumoase din Târgu Mureº, avându-l ca profesor pe renumitul pictor ardelean Aurel Ciupe. Se refugiazã la Mediaº, unde tatãl sãu este ucis de hortiºti. Între anii 1941 ºi 1945, Dumitru Dumbrãveanu a participat la campania din rãsãrit din al Doilea Rãzboi Mondial, ajungând pânã la Cotul Donului, iar dupã 23 august a participat la eliberarea Ungariei. Ziua de 1 mai 1945 îl gãseºte la porþile oraºului Praga. Dupã terminarea rãzboiului, se reîntoarce la Mediaº, unde înfiinþeazã o ºcoalã de picturã în cadrul Liceului „Stephan Ludwig Roth”, ce funcþioneazã între anii 1946-1951. Despre aceastã acþiune, pictorul sibian Nicolae Barcan scria: „În acest context aº dori sã evoc ºi lãudabila iniþiativã a pictorului D.D., om deosebit ºi artist înzestrat, ce a organizat un cerc de desen, gãzduit de sala de specialitate a Liceului «St.L. Roth». În jurul modelelor ce pozau se gãsea un grup destul de eterogen, unit însã prin dragostea ce o manifesta pentru aceastã disciplinã”. În perioada medieºeanã, realizeazã treizeci de statui-busturi reprezen- tând figurile unor mari scriitori români. Între anii 1952 ºi 1956, Dumitru Dumbrãveanu se mutã la Sibiu, ca profesor la ªcoala popularã de artã, participând alãturi de alþi artiºti la dezvoltarea acestei ºcoli, care a devenit în timp o prestigioasã instituþie, unde copiii talentaþi îºi dezvoltã aptitudinile, perfecþionându-se în diferite discipline ale artei. Izbânzile lui Dumitru Dumbrãveanu constau în lucrãri peisagiste din Sibiul vechi, naturi statice, flori ºi, mai ales, portrete. În portretisticã pictorul s-a distins ca subtil cunoscãtor al psihologiei umane, fiind un excelent desenator. Din câteva trãsãturi de penel, reuºea sã surprindã caracterul modelului, particularitãþile fizionomice ale acestuia. Cei cinci ani petrecuþi în rãzboi ºi-au pus amprenta asupra sãnãtãþii sale. Se îmbolnãveºte ºi nu se va mai reface definitiv. În luna decembrie a anului 1989, în timpul dramaticelor evenimente petrecute la Sibiu, dispare de la locuinþa sa, unde nu se va mai întoarce niciodatã. Familia a aflat despre decesul sãu în septembrie 1990, care s-a întâmplat la Târgu Mureº. Dispariþia ºi decesul constituie o enigmã, nedezlegatã pânã în prezent. La expoziþia celor Trei generaþii de pictori Dumbrãveanu, a fost evidenþiatã personalitatea pictorului Dumitru Dumbrãveanu, marcându-se împlinirea unui secol de la naºterea acestuia. 124 Profiluri medieºene
Încununãm medalionul plasticianului cu cuvintele exprimate de una dintre elevele sale, Ileana Selbing, membrã titularã a UAP din România, ce relevã vocaþia de dascãl a lui „Nea Miticã”, aºa cum i se adresau cei apropiaþi: „Profesorul Dumitru Dumbrãveanu, la disciplina de bazã a artelor plastice – desenul –, prin studiile serioase ce le fãceam, ne observa cu atenþie ºi discreþie munca, încurajându-ne sã ne autodepãºim, ne-a ajutat sã ne exprimãm, chiar ºi în studiile riguroase dupã naturã, personalitatea”. Activitate expoziþionalã - Participã la expoziþiile Filialei Sibiu a Uniunii Artiºtilor Plastici din România (1952-1969).
DUMBRÃVEANU, PETRU OVIDIU (n. 1941-) Pictorul Petru Ovidiu Dumbrãveanu s-a nãscut la 18 iunie 1941, în oraºul Mediaº, judeþul Sibiu, ºi a absolvit Facultatea de arte plastice din Timiºoara, în 1964. Experienþa personalã a pictorului este extrem de bogatã: între anii 1965 ºi 1968, este profesor de desen la ºcolile generale medieºene nr. 2 ºi nr. 3 ºi la ªcoala generalã din satul Biertan, judeþul Sibiu; între anii 1968 ºi 1970, funcþioneazã ca director al Casei de culturã a municipiului Mediaº ºi al Teatrului Popular din aceastã instituþie; în perioada 1970- 1990, este metodist ºi instructor cu probleme de arte plastice, artã popularã, fotografie, cercuri ºi cenacluri literare, arta filmului din cadrul Casei Judeþene a Creaþiei Populare Sibiu; între 1990 ºi 1992, îl gãsim la Muzeul Brukenthal, ca muzeograf principal, ºef de sector la secþia de artã contemporanã. În 1993 pãrãseºte România ºi se stabileºte, pentru câþiva ani, în S.U.A., la Los Angeles (California). Aici lucreazã ca manager în domeniul construcþiilor ºi filmului, dar desfãºoarã ºi o bogatã activitate de creaþie plasticã ºi publicisticã, fiind redactor la revista „Micron” din Los Angeles. Dupã perioada americanã, Petru Ovidiu Dumbrãveanu revine la Sibiu ºi, între 1998 ºi 2002, lucreazã ca artist liber profesionist, realizând lucrãri de picturã profanã ºi religioasã, graficã de ºevalet ºi Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 125 publicisticã, filme documentare de scurt ºi lung metraj. În plus, realizeazã proiectele de organizare a douã muzee în comunele Moºna ºi Cârþiºoara. În anul 2002, revine în instituþia de unde a plecat din þarã. E vorba de Muzeul Naþional Brukenthal, în cadrul serviciului Managementul infor- maþiei bunurilor de patrimoniu, fiind totodatã coordonator al galeriei de artã contemporanã. Activitatea desfãºuratã de pictorul Petru Dumbrãveanu este complexã, îmbrãþiºând cele mai diferite sfere ale artei ºi culturii. Organizator de manifestãri cultural-artistice În primii ani dupã terminarea studiilor plastice, respectiv anii 1965- 1970, aflându-se în oraºul natal, Mediaº, a iniþiat ºi condus Cercul de artã plasticã de la Casa municipalã de culturã, organizând totodatã ºi expoziþii cu elevii sãi. Lucrând ca instructor metodist la Casa judeþeanã a creaþiei populare, timp de douãzeci de ani a fost promotorul organizãrii manifestãrilor culturale la nivelul judeþului: târgul de ceramicã ºi de olãrit, expoziþii naþionale de costume ºi port popular, expoziþii de artã plasticã. Toate aceste acþiuni erau componente ale Festivalului judeþean CIBINIUM. Locurile unde au fost iniþiate ºi conduse erau în sate, în comune, în oraºe, cele douã mari municipii ale judeþului. Fãcând un bilanþ al tuturor manifestãrilor iniþiate, coordonate ºi desfãºurate, se depãºeºte cifra 600. Între anii 1972 ºi 1990, participã la organizarea Salonului de artã fotograficã, fapt materializat ºi într-un album, editat în colaborare cu regretatul Vasile Avram ºi Alexandru C. Lungu, Generozitatea privirii – o selecþie a celor mai reprezentative creaþii ale artiºtilor fotografi din judeþul Sibiu. Petru Dumbrãveanu s-a numãrat printre iniþiatorii clubului de jazz din Sibiu, unde a realizat medalioane artistice ale unor pictori sibieni (Ana Maria Marcu, Walther Kirchner etc.). Un punct de referinþã pentru miºcarea plasticã medieºeanã îl constituie anul 1974, când Petru Dumbrãveanu concepe ºi înfiinþeazã Asociaþia Artiºtilor Plastici Amatori (AAPA) din judeþul Sibiu. În mod cert el a fost creatorul miºcãrii artistice medieºene, devenind nu numai un adevãrat mentor pentru toþi pictorii, sculptorii ºi graficienii din judeþ, ci ºi un veritabil prieten, animat de cele mai bune gânduri ºi intenþii. Toþi plasticienii din Mediaº ºi din împrejurimi au numai cuvinte de laudã pentru „Petricã”, aºa cum i se adresau amicii, considerându-l, fãrã nicio 126 Profiluri medieºene rezervã, profesorul, maestrul, sfetnicul, dar ºi fratele lor. Niciodatã Petru Dumbrãveanu nu s-a dat în lãturi de la a-i sfãtui, a-i încuraja ºi a le promova lucrãrile în expoziþiile organizate. Vom menþiona, în acest sens, douã fapte: în 1976, împreunã cu Vasile Avram, a editat TENTAÞIA NATURII – peisajul ºi portretul în creaþiile artiºtilor amatori din judeþul Sibiu, ce cuprinde scurte prezentãri ºi reproduceri ale unor lucrãri aparþinând celor mai reprezentativi plasticieni din judeþ. Sunt cuprinºi aici ºi medieºenii: Emil Mureºan, Ildiko Monea, Pavel Majoran, Viorel Pustianu, Victor Caba, Ujj Martin. În 1992, cu prilejul aniversãrii a 725 de ani de la prima atestare documentarã a Mediaºului, s-a organizat la Muzeul municipal din Mediaº o expoziþie omagialã de arte vizuale. Aceasta a fost una dintre cele mai cuprinzãtoare miºcãri expoziþionale locale, prin faptul cã au expus extrem de mulþi artiºti. S-a editat, cu acest prilej, ºi o publicaþie, intitulatã sugestiv SPAÞIU ªI SENSIBILITATE, ce înglobeazã un scurt istoric al artelor plastice din localitate, începând cu secolul XX ºi pânã în prezent. Publicaþia-pliant are urmãtoarea structurã: un articol de fond intitulat Plastica medieºeanã – fragment distinct în marele curent al creaþiei româneºti, semnat de Petru Dumbrãveanu. Apoi sunt prezentaþi pe scurt majoritatea artiºtilor plastici. Caseta fiecãrui plastician cuprinde: datele biografice, studiile, ocupaþia, activitatea creatoare, expoziþiile la care a participat, premiile ºi distincþiile obþinute ºi referinþele critice asupra creaþiilor lor. Pagina a VII-a conþine un sumar istoric al creaþiei plastice medieºene, prin reproducerea unei pagini din ziarul german „Mediascher Wochenblatt”, nr. 896/1910, unde se consemneazã organi- zarea expoziþiei cu clasa de picturã a lui Anton Zeiler –profesorul de desen care a deschis ºcoli de picturã la Mediaº, Alba Iulia ºi Blaj. Mai sunt inserate date privind viaþa artelor plastice medieºene din anii 1946-1950, când Dumitru Dumbrãveanu, talãl lui Petru, a desfãºurat o amplã activitate de revigorare a artelor plastice din localitate. Fiindcã aºchia nu sare departe de trunchi, fiul, Petru, a moºtenit talentul ºi dãruirea pãrintelui sãu. Pliantul a apãrut sub directa conducere a lui Petru Dumbrãveanu, care a scris textul, a ordonat fiºele bibliografice ºi a realizat machetarea artisticã. Fapt meritoriu, pliantul consemneazã o insolitã ºi bogatã istorie a artei plastice medieºene. Pe o mare parte a acesteia, numele Dumbrãveanu (tatãl ºi fiul) ºi-a pus în mod substanþial amprenta. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 127
Activitãþi în domeniul filmului documentar Petru Dumbrãveanu a realizat filme documentare la manifestãri artisti- ce, tabere de creaþie din localitãþile: Moºna (ediþia I ºi a II-a); Valea Viilor. A creat reportaje la dezvelirea busturilor unor personalitãþi: Elie Mãcelaru (la Miercurea Sibiului); Bolyai (la Buta); Marþian Negrea (la Valea Viilor). În perioada americanã (1993-1998), a semnat documentarele: „Las Vegas”, „Sequoia”, National Park”, expoziþia „Alexandra Nikita”. A realizat medalioane ale vieþii artistice sibiene. Vera Marcu, Nicolae Barcan, Mircea Ignat, Grigorie Muntean º.a. sunt doar câteva nume de rezonanþã din plastica sibianã, imortalizate pe peliculã. De asemenea, a iniþiat documentare folclorice la manifestãri devenite tradiþio- nale: „Sus, la muntele din Jina”, „Cântecul munþilor”, „Sãrbãtoarea Ionilor” etc., precum ºi la expoziþii de artã din Muzeul Brukenthal. Participãri la tabere de creaþie Petru Dumbrãveanu a participat la mai multe tabere de creaþie pe pe- rioada verii. A luat parte la taberele din urmãtoarele localitãþi: Fedeleºoiu (Râmnicu Vâlcea, 1992); Miercurea Sibiului (1999); Moºna (2000, 2001); Bazna (2004). Petre Dumbrãveanu – editor ºi ilustrator de carte Începând din 1998 ºi pânã în prezent, a editat pliante, cataloage, afiºe, cãrþi de poezie, cãrþi religioase. De exemplu: cataloagele expoziþiilor „Nicolae Barcan”, „Maria Bodor”, „Grigorie Muntean” º.a. A editat cãrþile: Scutul transparent de Andrei Ileni, Poveste cu domniþã de Nicolae Lazãr, Pedagogul Lucian Blaga de Vasile Rusu ºi Îndreptar de credinþã creºtinã ortodoxã de preot Mihai Gagea. Petru Dumbrãveanu, pictor-scenograf Aflându-se la Mediaº ca director al Casei de culturã, a semnat scenografia urmãtoarelor piese de teatru: Sfinþii din Idiciu, de Cristian Maurer ºi Marele fluviu îºi adunã apele de Dan Tãrchilã. Piesele jucate de actorii Teatrului Popular din Mediaº au avut reprezentaþii în multe localitãþi, bucurându-se de o audienþã extraordinarã. În încheierea evocãrii personalitãþii pictorului, graficianului, sceno- grafului ºi editorului Petru Dumbrãveanu, precizãm cã, în anul 1996, cu prilejul împlinirii a 55 de ani de viaþã, am publicat un scurt portret al artistului în ziarul judeþean la rubrica „Tribuna Culturalã”. Încheiam acel 128 Profiluri medieºene articol astfel: „În momentul de faþã, pictorul Petru Dumbrãveanu se bucurã de succes ºi apreciere în lumea artisticã americanã, unde trãieºte de câþiva ani. La împlinirea celor 55 de ani, colegii, prietenii, cunoscuþii ºi admiratorii sãi din Sibiu, Mediaº ºi din judeþ îi ureazã ani îndelungaþi, aureolaþi de succes.” În luna iunie 2009, Petru Dumbrãveanu a organizat în oraºul de origine o interesantã expoziþie, prezentând lucrãri atât personale ºi ale tatãlui sãu, precum ºi pe cele realizate de fiul sãu, Brãduþ. Catalogul DUMBRÃVEANU, editat cu acest prilej, înmãnuncheazã creaþiile a trei generaþii ale acestei talentate familii. Activitatea expoziþionalã (bibliografie selectivã) I. Expoziþii colective de grup, în þarã ºi strãinãtate 1. Expoziþie colectivã (3 lucrãri), Muzeul municipal Mediaº (1965). 2. Salonul anual judeþean al Filialei Sibiu a UAP, Muzeul Brukenthal, Sibiu (1968). 3. Expoziþii colective, organizate de Filiala Sibiu a UAP în localitãþile: Bucureºti, Cluj-Napoca, Braºov, Iaºi, Bacãu etc. (1968-2002). 4. Expoziþia republicanã (cu tripticul „Cercetare, producþie, învãþã- mânt”), Târgu Mureº (1985). 5. Expoziþii cu lucrãri de picturã ºi graficã deschise la: Casa artelor, Muzeul Brukenthal din Sibiu, Galeria de artã contemporanã Sibiu (1998-2004). 6. Expoziþie la Salonul Artei Transilvane, Alba Iulia, (1999-2000). 7. Expoziþie cu tema „Peisaje din România ºi California”, la Galeria „Promenadei” din Santa Monica, California (1 iunie 1995). 8. Expoziþie cu tema: „Peisaje din România”, la Galeria de artã a Universitãþii din Reno, Nevada, USA (decembrie 1995). 9. Expoziþia jubiliarã cu prilejul aniversãrii a 50 de ani de existenþã, la Filiala UAP din Sibiu (decembrie 1995). 11. Expoziþie cu tema „Peisaje sibiene”, Sopron, Ungaria (decembrie 1999). Expoziþii personale în þarã ºi strãinãtate 1. Expoziþie cu 30 de lucrãri la Galeriile de artã (Sala Sirius), Sibiu, iunie, 1994. 2. Expoziþie cu lucrãri de picturã ºi graficã – peisaje, flori ºi portrete (30 de lucrãri), Muzeul municipal Mediaº (iulie 1974). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 129
3. Expoziþie de portrete, Galeriile de artã Sirius, Sibiu (septembrie 1979). 4. Expoziþie de picturã, icoane, graficã (75 lucrãri), Los Angeles, California (aprilie 1993). 5. Expoziþie de ilustraþii, coperte, afiºe, graficã de carte, Biblioteca ASTRA, Sibiu (septembrie 2002). 6. Expoziþie de ilustraþie de carte, coperte, afiºe, graficã (30 de lucrãri), Muzeul municipal Mediaº (octombrie 2002). 7. Expoziþie de picturã, peisaj, naturi statice, portrete (25 de lucrãri), Sibiu (iunie 2004).
DUMITRANA, FLORIN (1919-1945) Poetul Florin Dumitrana s-a nãscut la 22 iulie 1919, în localitatea ªipcani, care actualmente face parte din Republica Moldova. În anii liceului, scrie deja o plachetã de versuri, intitulatã Cu mâinile prin soare. Începând din anul 1941, urmeazã, în paralel, cursurile Facultãþilor de drept, litere ºi filozofie la Cluj, având printre colegi pe ªtefan Augustin Doinaº ºi pe Ion Negoiþescu, iar la catedrã pe poetul filozof Lucian Blaga. Începe colaborarea la publicaþiile ardelene „Þara”, „Vocea Târnavelor” ºi este remarcat de omul de ºtiinþã ºi scriitorul Victor Papilian, unul dintre cei mai activi animatori culturali de la poalele Feleacului. Cu ocazia unei ºezãtori la Mediaº, la 4 mai 1941, cu participarea lui Mihail Sadoveanu ºi Ion Minulescu, se face remarcat de acesta din urmã, care-i adreseazã cuvinte de încurajare. Dar norii negri ai rãzboiului au declanºat un potop pustiitor. Tânãrul sublocotenent, aflat sub arme, are o comportare exemplarã, eroicã. Comandant de subunitate, ia parte directã la grelele lupte care încep, pentru el, la Slatina, continuã la Bucureºti ºi se încheie la Oarba de Mureº. Se stinge la 27 octombrie 1945. Avea doar douãzeci ºi ºase de ani. Poezia cultivatã de tânãrul poet are, ca dimensiune unificatoare, suferinþa, generatã de dorurile ºi visurile poetului, de elanurile sale, de dorinþa aproape disperatã de a se desprinde de cenuºiul cotidian, prin artã ºi iubire – principal mijloc de transfigurare a lumii. Visul de poet al tânãrului Florin Dumitrana este prometeic, grandios în sens romantic, incendiind tot universul: „Visul meu e fulger izbucnind feeric / Trãsnete 130 Profiluri medieºene
ºi flãcãri peste întuneric”. Demonul creaþiei îi cutreierã fiinþa, glasuri din veacurile trecute, daruri ºi chemãri ºtiute demult îi rãvãºesc simþurile, chinuindu-l neîncetat: „Icoanã… cine cântã?... cine plânge? Ce noapte umblã iar la mine-n sânge…?” În imediata vecinãtate a acestei teme, a visului creaþiei, se aflã alta, la fel de puternicã ºi proaspãtã – chemarea dragostei. Cântecul de iubire este rostit în ºoaptã, tainic surdinizat de strunele viorii, stãpânit de o emoþie filtratã inocent: „Ca o icoanã vie ºi cu glas / Te-ai adâncit în mine pas cu pas / ªi te-am purtat prin cântecele mãrii / Cu vâsla lunii-n apele visãrii”. Pãtrunzând în universul poetului Florin Dumitrana, pãºim pe tãrâmul unei lirici adevãrate „ridicându-se neostoitã ºi viguroasã spre tãriile solare, fãrã teama cã acestea i-ar putea lumina eventualele umbre strãine”. Opera poetului stã sub semnul unei personalitãþi creatoare cu vãdit timbru propriu, capabilã sã ofere o perspectivã unicã unor experienþe de viaþã inconfundabile. Dar, alãturi de secvenþe de o mare frumuseþe, poeziile publicate în cursul vieþii au ºi unele stângãcii în versificaþie, inerente, lest ce poate fi eliminat, lãsând în luminã o liricã a puritãþii. Autorul, în majoritatea versurilor sale, dã dovadã de o „intuiþie riguroasã a valorii proprii a cuvintelor, un mare apetit pentru metafora ineditã, necontrafãcutã, pentru imaginea-metaforã cu virtuþi expresive deosebite, inventivitate, supleþe ºi înalt dramatism, arta dozãrii substanþei dramatice, cuprinderea unui registru liric întins între duioºia cântecului de leagãn (Cântec pentru Dodo) ºi imprecaþia meditaþiei existenþiale (Agonie)ºi încã altele” (Ion Moldovan). Iatã câteva versuri edificatoare: „Pe drumuri, frânt te-am purtat nãuc, icoanã, Ascunsã cutã-n fruntea mea de stea vãdanã, ªi þi-am simþit revolta-n goarnele din vine Zvâcnind plesnite clocote de sânge, pline, Când norii voalaþi dau mâna cu lãstunii ªi miºunã cu umbre-n pãrul alb al lunii”. (Aºteptare) Poetul Florin Dumitrana a cãzut la datorie, murind eroic, la o vârstã extrem de fragedã, dar el trãieºte prin visul în care a crezut nestrãmutat: „O, anii mor, dar visul rãmâne, Înfipt adânc sub frunþile de lut… Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 131
S-a sfãrâma pãmântul trist ºi mut, Dar cântecul va stãrui ºi mâine”. (Stai, vântule) Lucrãri publicate 1. Cu mâinile prin soare, versuri, Craiova, 1937. 2. Întâile viori, Tipografia „Carol Feder”, Mediaº, 1938.
FABINI, FRIEDRICH (1788-1864) S-a nãscut la 13 noiembrie 1788, în oraºul de pe malul Târnavei Mari. Dupã studiile gimnaziale urmate în oraºul natal, se înscrie, în anul 1811, la Universitatea din Tübingen. Dupã absolvirea câtorva cursuri, se întoarce în Transilvania ºi activeazã în învãþãmânt, în calitate de cadru didactic la Gimnaziul medieºean, apoi ca profesor privat la Livorno (Italia), de unde revine la Tübingen pentru a studia medicina. Absolvã cursurile acestei facultãþi, promovând ºi doctoratul în medicinã. Deoarece studiile efectuate în Germania nu erau recunoscute în Imperiul habsburgic, pentru echivalarea acestora el studiazã la Viena ºi Pesta, unde dobândeºte o binemeritatã diplomã în domeniu. La Pesta, în acea perioadã, activa ºi un frate al sãu, în calitate de profesor de oftalmologie la Universitate. Cu studiile efectuate ocupã, pe rând, diverse posturi în specialitate la Mediaº ºi Bistriþa; în anul 1823, este avansat la rangul de oftalmolog al provinciei transilvane, funcþie pe care o pãrãseºte în anul 1835, pentru a reveni la Mediaº ºi în Scaunul ªeica Mare, unde îºi deschide cabinet privat. Dupã cãsãtoria fiicei sale cu un farmacist (Binder) stabilit la Giurgiu, pleacã ºi el în Þara Româneascã, stabilindu-se în casa acestora. Moare la 2 iulie 1864, în vârstã de 76 de ani. În vremea deplinei sale maturitãþi intelectuale, a funcþionat ca un colaborator de nãdejde al publicaþiei: Medizinischen Jahrbüchern des K.K. Österreichischen Staates. Lucrãri publicate - Dissertatio medico-chyrurgica de Hypopio. Pro gradu Doctoris, Tubingae, 1818, 36 p. 132 Profiluri medieºene
- Diss. Politico-medica de inhumatione mortuorum, in Universitate, Pesthinensi publicae disquisitioni submissa, Pesthidi, 1822, 36 p. - Pflege gesunder und kranker Augen für Nicht-Ärzte, Leipzig und Pest, 1831, 46 p.; ediþia a II-a, Leipzig, 1835. - Das Heilverfahren in Krankheiten, wo schnelle Hilfe nöthig ist, Hermannstadt, 1846, 30 p. - Itinerär oder Handbuch für Reisende in Siebenbürgen, Hermann- stadt, 1848, 51 p. - Reise in Italien und zur See nach Spanien, Hermannstadt, 1848, 76 p.
FABINI, JOHANN (1825-1898) Membru al celebrului clan Fabini, Johann vede lumina zilei la data de 10 august 1825, în Mediaº; absolvã Gimnaziul din oraºul natal (1843), dupã care, o perioadã scurtã de timp, îl întâlnim în oraºul de pe malurile Someºului, la Cluj, unde activeazã ca profesor privat în casa magnatului Dominic Kémeny. În toamna anului 1845, abordeazã studiul teologic la Universitatea din Halle, continuat la Berlin (1847), ºi apoi, începând cu 1847, la Tübingen. Evenimentele tulburi ale anului 1848 îl determinã sã se reîntoarcã acasã, în Transilvania, unde îl aflãm în postura de cadru didactic la Gimnaziul pe care-l absolvise cu ani în urmã. Intrã în structurile clericale ale Bisericii Evanghelice C.A., ocupând diverse funcþii, pentru ca în anul 1866 sã devinã preot paroh la Bãgaciu, unde presteazã timp de 14 ani; ultimii ani ai vieþii sale, timp de aproape douã decenii, între 1880 ºi 1898, este preot la Bratei, unde îºi dã ºi obºtescul sfârºit, în 22 ianuarie 1898. Lucrãri publicate - Über den Weinbau in Siebenbürgen, Mediasch, 1863; - Recht und Brauch der evanghelische Landeskirche A.B. in Sieben- bürgen, Hermannstadt, 1882. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 133
FABINI, JOHANN GOTTLIEB (1791-1847) Studiile gimnaziale le urmeazã între anii 1799-1801, la Mediaº, continuând la Cluj între 1808 ºi 1809, apoi face specializarea în medicinã ºi chirurgie la Viena în perioada 1810-1815. Obþine douã doctorate într-un singur an, unul în oftalmologie (12 martie 1816) ºi al doilea în medicinã generalã (11 mai 1816). Dupã o activitate relativ scurtã, în calitate de medic secundar la Viena, se stabileºte, începând cu 1817, la Budapesta, unde va face carierã, fiind desemnat profesor universitar la Pesta (cele douã aglomeraþii urbane de pe cele douã maluri ale Dunãrii, Buda ºi Pesta, constituie abia la 1872 ceea ce numim astãzi Budapesta, capitala Ungariei). Pentru meritele sale de excepþie, este înnobilat, în anul 1840, de cãtre Ferdinand I; în anul 1846 este desemnat drept consilier regal, fiind în acelaºi timp, de mai multe ori, Decan al Facultãþii de medicinã din Pesta, iar între anii 1845-1847, Rector al Universitãþii. Johann Gottlieb Fabini a activat în calitate de membru în numeroase comisii ºi comitete ºtiinþifice. Este considerat ºi astãzi drept pãrintele oftalmologiei ungare. A colaborat, ca ºi fratele sãu, la Anuarul de medicinã publicat la Viena Jahrbücher des K.K. Österreichischen Staates. Lucrãri ºtiinþifice publicate - Dissertatio inauguralis medica de Amaurosi, quam in Univers, Vindobonesi publicae disquisitioni submittit J.T.F.d.April. 1816, Viennae, Typis M.A. Schmidt, 56 p.; - Doctrina de morbis oculorum. In usum Auditorium suorum edidit J.Th. Fabini. Pestini 1823 apud J.TH. Trattner 346 p. Editio altera, denuo elaborata. Pestini ap.Ott. Wigang 1831, 370 p. (lucrarea a fost publicatã ºi în limba maghiarã, în anul 1837); - De praecipuis cornae morbis. Prolusio academica qua diem 27.Jun.1830 cum R.Univ.Hung.Pestiensis 50. instaurationis annum solenni ritu celebraret, recolit J.T.F. Budae, 60 p. De la Fabini se pãstreazã manuscrisul unei opere redactate de el, în Biblioteca Universitãþii din Budapesta: - Ars oculistica, 699 p. (Abschrift von Dr.Paul Balogh). 134 Profiluri medieºene
FABINI, LUDWIG von (1860-1937) S-a nãscut în vara anului 1861, la Mediaº, în casa profesorului ºi preotului Johann Fabini ºi a soþiei acestuia, Josefa, nãscutã Auner (1832-1901), fiicã a fostului primar medieºean Carl Auner. Dupã par- curgerea studiilor elementare, se dedicã exclusiv carierei armelor: doi ani studiazã la ªcoala de cadeþi de infanterie din Praga, la finalul cãreia, proaspãt locotenent, este repartizat la Regimentul 36 de infanterie, în Boemia. La scurtã vreme, dupã doar trei ani de „practicã” la aceastã unitate militarã, ajunge în capitala Imperiului, la Viena, unde urmeazã strãlucit cursurile ªcolii de Rãzboi, pe care le absolvã în anul 1899. Îndeplineºte diverse funcþii de comandã la unitãþi militare din arealul monarhiei bicefale, pentru ca apoi, timp de cinci ani, sã fie activ în corpul Cancelariei militare a împãratului Franz Josef. Calitãþile sale îl îndrituiesc sã ocupe funcþii de comandã tot mai înalte (pânã la cea de general), la mari unitãþi militare din Innsbruck ºi Bratislava, apoi la Graz; în Primul Rãzboi Mondial, la care ia parte, se aflã în fruntea Brigãzii 11 Infanterie din Graz. A luptat pe Frontul de Est (la Cernãuþi), dar ºi pe cel din Sud, din Italia, primind pentru meritele sale ostãºeºti numeroase ordine ºi distincþii militare. Dupã rãzboi, în condiþiile dezinte- grãrii celor trei mari imperii ºi dispariþia Austro-Ungariei, se pensioneazã cu gradul de general, petrecând perioada anilor 1920 – 1934, alternativ, la Graz ºi la Mediaº, oraºul sãu natal. Se stinge din viaþã la 11 decembrie 1937, la Timiºoara, pe care a ales-o pentru petrecerea ultimilor ani de viaþã. A fost condus pe ultimul drum de soþia ºi cei cinci copii ai sãi (trei bãieþi ºi douã fete).
FABINI, SAMUEL JOSEPH (1794-1877) Viitorul teolog ºi om al ºcolii, Samuel Joseph Fabini, s-a nãscut la Haºag, în Scaunul Mediaºului, la 28 iulie 1794. κi pierde de timpuriu tatãl, fost preot în aceastã localitate. Este preluat spre creºtere de cãtre bunicul din partea mamei, preotul din Mediaº Johann Schmidt. Aici, în Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 135
Mediaºul care l-a adoptat, absolvã Gimnaziul în anul 1813, dupã care este angajat la Târgu Mureº, pe post de meditator în casa judecãtorului de la Tabla Regeascã, Daniel Zeyk. Perioada târgumureºeanã este utilizatã cu folos de cãtre Fabini; se introduce în lumea nobiliarã maghiarã, învaþã limba acestora, citeºte mult în Bibliotecta Teleki, unde se preocupã intens de istoria ºi jurisprudenþia conaþionalilor sãi. Aici, la Târgu Mureº, pune bazele unei puternice colaborãri de o viaþã cu viitorul preot din Tãlmaciu, pasionatul de istorie ºi colecþionarul de documente istorice, Martin Reschner, ºi cu cancelarul de la Tabla Regeascã, Josef Trausch. În toamna anului 1815, alege calea Tübingen-ului, înscriindu-se la Universitate. La finalul studiilor (1819), se întoarce ºi este angajat ca dascãl la Gimnaziul medieºean, paralel cu începutul carierei preoþeºti (Stadtprediger). La 13 februarie 1830, este uns preot în Valchid, iar la 24 iunie 1844 este ales General-Syndicus. Ocupã ºi alte funcþii în structura organizatoricã a Bisericii evanghelice. La 18 februarie 1845, este preot în Richiº, pentru ca la 3 august sã fie desemnat „zum Mediascher Kapitels = und General Dechanten” ºi preot al Mediaºului. În tumultuosul an revoluþionar 1848 (la 26 iunie), îl aflãm deputat la Pesta ºi Viena. În 1861, are loc la Mediaº adunarea de constituire a asociaþiei Gustav-Adolf-Vereins – preºedinte este ales Samuel Joseph Fabini. În acelaºi an, Fabini capãtã ºi funcþia de vicar al episcopului lutheran. Propunerea din anul 1865, pentru un nou mandat pentru aceastã funcþie, este refuzatã de cãtre Fabini. A activat, de asemenea, în perioada de dupã 1863, ca deputat al Mediaºului în Dieta de la Sibiu. La 14 septembrie 1870, avea loc la Mediaº o mare sãrbãtoare – aniversarea unei jumãtãþi de veac de activitate intensã ºi multilateralã a lui Fabini. Cu acest prilej, Biserica ºi ªcoala din Mediaº publicã un volum festiv intitulat: Urkundenbuch zur Geschichte des Mediascher Kapitels bis zur Reformation. La o vârstã înaintatã, cu o activitate extrem de bogatã, la 80 de ani, se pensioneazã (28 iulie 1874). La scurtã vreme dupã acest moment, la 18 februarie 1877, Fabini trece în lumea celor drepþi. Lucrãri publicate - Der Sachsen Zukunft. Elegie zur 700 jährigen Feier des Einwan- derungs Jubiläums, Kronstadt. Gedruckt bei Johann Gött, 8 p. 136 Profiluri medieºene
- Anruf an die Glaubensgenossenschaft der evangelichen Verein der Gustav-Adolph-Stiftung, Kronstadt 1860. Druck vom Johann Gött, 17 p. - Kirchen-und kulturgeschichtliche Beiträge, în „Kirchliche Blätter”, 20, 1928, pp.15-16.
FÃGÃRêAN, CORNEL (n. 1931-) S-a nãscut la 28 martie1931, în comuna Hoghilag, judeþul Sibiu. A urmat patru clase primare, apoi s-a înscris la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrãveni. Dupã reforma învãþãmântului, liceul transfor- mându-se în ªcoalã agricolã, Cornel Fãgãrãºan s-a transferat la Liceul de bãieþi din Sighiºoara, pe care l-a absolvit în 1950. Între anii 1951 ºi 1954, a urmat cursurile Facultãþii de chimie industrialã din cadrul Institutului Politehnic din Timiºoara, obþinând diploma de inginer în industria anorganicã. Ca orice tânãr absolvent, a urmat o perioadã de stagiaturã de ºase luni la Uzinele Chimice din Turda. Dupã aceastã etapã de tranziþie, s-a angajat definitiv ca inginer la Institutul Chimigaz din Mediaº, unde a lucrat la serviciul Proiectãri ca inginer tehnolog, contribuind la realizarea proiectelor pentru instalaþiile-pilot ce urmau a se construi pe platforma Uzinelor Chimice Copºa Micã. În perioada urmãtoare, inginerul chimist Cornel Fãgãrãºan a condus lucrãrile de construcþie a unor instalaþii-pilot pentru experimentarea urmãtoarelor teme de cercetare: - instalaþia-pilot pentru obþinerea gazului de sintezã din gaz metan; - instalaþia pentru obþinerea poliformaldehidei (delrin); - instalaþia pentru obþinerea polimetacrilatului de metil (sticla orga- nicã plexiglas) º.a. Între anii 1962 ºi 1991, a avansat de la funcþia de cercetãtor la cea de ºef de secþie cercetare ºtiinþificã (gradul II). Ca ºef al laboratorului de cercetare ºtiinþificã pentru Procese catalitice ºi Catalizatori, inginerul cercetãtor Cornel Fãgãrãºanu a contribuit la finalizarea unor lucrãri în vederea obþinerii de intermediari importanþi pentru industria chimicã. De exemplu: obþinerea proceselor catalitice pentru sinteza aminelor (metil, etil, izopropil etc.), precum ºi pentru Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 137 stabilirea celor mai performanþi catalizatori pentru procesele menþionate. Ca urmare a acestor contribuþii, pe data de 18 iulie 1981, i s-a acordat premiul NICOLAE TECLU al Academiei R.S.R. Trebuie sã subliniem cã, în anii 1963-1964, a urmat o specializare, frecventând cursurile ªcolii ENRICO-MATTEI de studii superioare asupra hidrocarburilor, din cadrul firmei ENI – Milano (Italia). În timpul întregii activitãþi de cercetare, inginerul Cornel Fãgãrãºan a înregistrat la Oficiul de Stat pentru invenþii – ca autor sau coautor – 10 brevete, unele aplicate în industrie. A publicat diverse articole în reviste de specialitate. Lucrãri publicate 1. Oxidarea parþialã a hidrocarburilor lichefiate (colectiv), în „Revis- ta de chimie”, nr. 6/1966. 2. Activitatea unor catalizatori în procesul de amonolizã oxidativã a propilenei ºi izobutenei (colectiv), în „Revista de chimie”, nr. 5/1969. 3. Susceptibilitatea magneticã, compoziþia de fazã ºi activitatea unor catalizatori din sistemul Fe2(Mo6O4) 3 MoO3, în reacþia de oxidare a alcoolului metilic de aldehidã formicã (colectiv), în „Revista de chimie”, nr. 3/1970. 4. Prepararea molibdatului normal de fier prin reacþie în fazã solidã (colectiv), în „Revista de chimie”, nr. 7/1970. 5. Studiu de laborator privind obþinerea unui catalizator selectiv pentru monoetilamine (colectiv), în „Revista de chimie”, nr. 6/1971. 6. Un procedeu pentru obþinerea etilaminelor din acetonitril II. Aspecte tehnologice (colectiv), în „Revista de chimie”, nr. 11/1971. 7. Studiul purificãrii formaldehidei în sistem continuu pentru obþine- rea poliacetalilor (colectiv), în „Revista de chimie”, nr. 2/1973.
FELDER, GHEORGHE (1939-1995) Poetul ºi prozatorul Gheorghe Felder s-a nãscut la Ploieºti (Prahova), în 24 februarie 1939, ºi a decedat de Anul Nou, în 1995, la Mediaº. Ani mulþi a locuit pe strada C. Brâncoveanu, vizavi de Parcul Copiilor. O 138 Profiluri medieºene perioadã mai îndelungatã de timp a lucrat ca electrician la Cooperativa Meºteºugarul din localitate. Datoritã afinitãþilor sale literare, a fost numit instructor cultural la Casa Armatei din Mediaº. Un sprijin hotãrâtor l-a avut, în acest sens, din partea directorului acestei instituþii, Ion Bãduleasa, el însuºi autor al unor plachete de versuri. Tot cu sprijinul conducerii Casei Armatei, i s-a repartizat scriitorului medieºean o garsonierã în Piaþa George Enescu nr. 4, unde ºi-a gãsit sfârºitul. Gheorghe Felder a condus Cenaclul Octavian Goga din anii ’70 ºi pânã la moartea sa, organizând manifestãri literare diverse ca: ºezãtori ºi întâlniri cu reviste literare din Transilvania ºi Banat: Astra (Braºov), Vatra (Târgu Mureº), Tribuna ºi Steaua din Cluj, Orizont (Timiºoara), Luceafãrul (Bucureºti) etc. Demn de reþinut e faptul cã, datoritã priceperii sale, precum ºi fap- tului cã funcþiona într-un cadru organizat, pe lângã Biblioteca Municipalã Mediaº, Cenaclul Octavian Goga, ca structurã organizatoricã ºi desfãºu- rare, era unul dintre cele mai puternice din þarã. ªedinþele de cenaclu erau reflectate în rubrica Cronicã la cenaclu, publicatã lunar în ziarul Tribuna Sibiului. De asemenea, lunar, producþii ale cenacliºtilor vedeau lumina tiparului în pagina Tribuna literarã ºi artisticã, a aceluiaºi ziar. Debutul literar al lui Gheorghe Felder s-a produs mai întâi în ºedinþele cenaclului, apoi în paginile ziarului judeþean. Cea mai frumoasã realizare literarã a lui Gheorghe Felder a constitu- it-o publicarea nuvelei La braþ cu o dorinþã, în revista „Viaþa Româneascã”. Lucrãri publicate 1. Traiectorii (culegere colectivã), Mediaº; 2. Semnificaþii (culegere colectivã), Mediaº; 3. Sentimentul þãrii (culegere colectivã), Sibiu; 4. La braþ cu o dorinþã, nuvelã („Viaþa Româneascã”).
FEMGER, DANIEL (1712-1784) S-a nãscut la 13 septembrie 1712, în Mediaº, unde, probabil, a urmat ºi cursurile preuniversitare ale Gimnaziului. La 8 octombrie 1734, este înmatriculat student la Universitatea din Viena, unde studiazã teologia. La revenirea în þarã, activeazã o perioadã în calitate de Montags- Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 139 prediger în Sibiu; din 1752, este preot în Hamba ºi dupã doar patru ani, din 1756, preot în ªeica Mare. Moare la 1 decembrie 1784, de infarct ºi a fost înmormântat la 3 decembrie acelaºi an, în cimitirul evanghelic din Sibiu. Opera 1. Annalia viro summe venerabili clarissimo nec non doctissimo domino Georgio Hanero, philosophiae doctori longe gravissimo regiae liberaque civitatis Mediensis…, argumentum expandit Daniel Femger, Mediensis s.s. Theol. Et Phiul. Stud. Jenae. Litteris Fickelscherianis; 2. Empfindsamste Trauer- und Troft-Rebe über den höchst ver- pflichtenden Abschied Maria Theresiäs von Ihre weiland kayser- königl. Majestät Sohn, Joseph dem Anderten, und Unterhanen. Zu dem Ende in den Druck gegeben und unter die Zuhörer in Groscheuern ausgetheilt, damit auch der Landmann den allge- meinen Schmerz empfinden lerne, und feine Pflichten gegen hohe Landes-Obrigkeiten wiederholter Weise fich und feinen Kindern tief einprägen möge. Hermannstadt, 1781. Bibliografie Schuller, IV, p. 107; „Siebenb. Prov. Blätter”, II, p. 197; „Archiv für Landeskunde”, N.F., XII, p. 327; Szinnyei, M.J., III, p. 364.
FLOCA, IOAN (1935-2006) S-a nãscut în 1935, în satul Petiº, comuna ªeica Mare, judeþul Sibiu. Dupã studiile elementare, a absolvit liceul „Nicolae Bãlcescu” din Râmnicu Vâlcea. S-a calificat ca profesor în cel mai mare centru universitar al Transilvaniei, municipiul Cluj: a urmat, mai întâi, Institutul Pedagogic, Facultatea de istorie-geografie, ºi apoi Facultatea de istorie- filozofie din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai”. ªi-a desfãºurat activitatea de profesor de istorie în urmãtoarele ºcoli: Zau de Câmpie, Copºa-Micã, iar din 1976 ºi pânã în 1997 (anul pensionãrii) – la ªcoala generalã nr. 6 din Mediaº. La aceasta din urmã, în perioada 1979-1989, a funcþionat ºi ca director. 140 Profiluri medieºene
Încetarea activitãþii didactice n-a însemnat sfârºitul preocupãrilor intelectuale, dimpotrivã: Ioan Floca s-a dedicat muncii de cercetare, materializatã prin tipãrirea a trei lucrãri monografice. Acest lucru s-a petrecut între anii 2002-2004. Profesorul Ioan Floca a încetat din viaþã în 2006, în mod subit, în plinã activitate de cercetare. Lucrãri publicate: 1. Satul cu bujori de-a lungul veacurilor, 2002. 2. Satul cu douã vetre în negura timpurilor, 2003. 3. Monografia ªcolii Generale nr. 6 Mediaº.
FLOREA, VALER (n. 1920-) S-a nãscut la 10 februarie 1920, în localitatea Bãiþa din Þara Zarandului, ca fiu de notar, având încã cinci fraþi. Moartea timpurie a tatãlui determinã mutarea în localitatea Brad, unde urmeazã cursurile Liceului „Avram Iancu”. Aici, la Brad, îl va cunoaºte pe viitorul comandant al Gãrzii de fier, Horia Sima, care-i devine cumnat (cãsãtorit cu sora sa mai mare, Elvira). Silitor ºi disciplinat, cu sprijin din partea directorului liceului din Brad, profesorul de chimie Candin Ciocoiu, dar având ºi bursã în toþi anii, terminã studiile, atât liceale, cât ºi cele universitare (veniturile se completau prin câºtigurile realizate din munca prestatã în vacanþe, ca elev ºi student, în laboratoarele Întreprinderii „Mica” din Brad). Ca student la Facultatea de chimie din Iaºi, îl are coleg ºi prieten pe viitorul academician Cristofor Simionescu, cel care-l descrie pe Valer Florea drept „un moþ înalt, frumos, ordonat, meticulos”. În Iaºul univer- sitar, urmeazã în paralel douã facultãþi: cea de fizicã-chimie din cadrul Universitãþii ºi cea de chimie din cadrul Politehnicii. Absolvã studiile universitare în anul 1944, dar din cauza apartenenþei sale la Legiunea „Arhanghelul Mihail” ºi a rudeniei sale cu conducãtorul acesteia, pãrãseºte Iaºul fãrã a-ºi susþine licenþa. Ajunge la Mediaº ºi este angajat la Fabrica „Emailul”, în cadrul Laboratorului. Aici începe o lungã activitate, de decenii, iniþiind cercetãri în domeniul emailurilor, dar ºi Lucrarea de diplomã, menitã a definitiva studiile, pe care o susþine în anul 1946, la Iaºi. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 141
În anul 1950, este arestat de poliþia politicã a regimului comunist, suferind ororile închisorilor ºi ale Canalului. În anii de detenþie, l-a cunoscut ºi pe pãrintele Arsenie Boca, fost coleg de studii teologice, la Sibiu, cu unul dintre fraþii sãi. Eliberat din închisoare, în anul 1954, este reangajat la aceeaºi între- prindere medieºeanã, devenitã între timp „Emailul Roºu”. Continuând cercetãrile sale iniþiate prin lucrarea de licenþã, creeazã emailul românesc (de aici, ºi pãrerea unanimã portivit cãreia inginerul Valer Florea este considerat „pãrintele” emailului românesc). Va frecventa întreprinderea, cu folos atât pentru ºtiinþã, cât ºi pentru instituþie, timp de ºase decenii, pânã la vârsta de 85 ani. Valer Florea este descendentul unei strãvechi familii de patrioþi români, „de oameni drepþi”, dupã propria-i expresie. Astfel, scriitorul ºi traducãtorul Juliu Giugea era vãr cu mama sa, naºii sãi de botez au fost Valeria ºi Corneliu Moldovan, iar socrii – dr. Petru Groza cu soþia. Tot pe linie maternã este înrudit cu Ionuþ Candrea (din Poiana Vadului), naºul lui Avram Iancu; iar scriitorul Mircea Sântimbreanu a fost botezat de pãrinþii sãi, Azarie ºi Lucreþia Florea. Viaþa întreagã i-a fost guvernatã de onestitate, corectitudine ºi patrio- tism. El face cinste oraºului de pe malurile Târnavei Mari, care l-a adoptat, alãturi de cei ce-l însoþesc în paginile acestei cãrþi.
FODOR, IULIU-MARIAN (n. 1944-) S-a nãscut în 15 august 1944, la Dumbrãveni, judeþul Sibiu. A urmat studiile primare în oraºul Dumbrãveni, cele liceale la Liceul „Stephan Ludwig Roth” din Mediaº. În perioada 1964-1969, a absolvit Institutul de petrol, gaze ºi geologie din Bucureºti, Facultatea de tehnologia þiþeiului ºi gaze naturale, devenind inginer. În aceastã funcþie, Iuliu-Marian Fodor îºi face stagiatura la Rafinãria de la Brazi, unde a lucrat între 1969-1971. Începând din acest an (1971) ºi pânã în 2003, lucreazã la Mediaº, la Sucursala de Cercetare ºi Proiectare pentru transport gaze naturale. Obiectul activitãþii inginerului Iuliu Fodor a fost realizarea unor proiecte ºi teme de cercetare. Actualmente, Iuliu Fodor lucreazã la SNTGN „Transgaz” S.A. Mediaº, în funcþia de ªef Secþie de Cercetare. 142 Profiluri medieºene
Inginerul Iuliu Fodor este membru al Asociaþiei Inginerilor de Petrol ºi Gaze ºi al Asociaþiei pentru Automatizãri ºi Instrumentaþie din România. În rãstimpul celor trei decenii ºi jumãtate de muncã în domeniul cercetãrii, inginerul Iuliu-Marian Fodor a obþinut mai multe invenþii, brevetate, dintre care ºase i-au fost aprobate. De asemenea, a publicat mai multe articole în diverse reviste de profil, în decursul anilor, fiind unul dintre specialiºtii de bazã ai Institutului. Lucrãri publicate 1. Unele aspecte privind protecþia mediului prin reducerea emisiilor de NO ºi Co rezultate din procesele de ardere a gazelor naturale, în „Revista naþionalã de gaze naturale”, Bucureºti, 2004. 2. Reducerea consumurilor de gaze naturale prin creºterea eficienþei energetice ºi impactul pozitiv asupra condiþiilor de mediu,în „Monitorul de petrol ºi gaze”, Bucureºti, 2004. 3. Unele aspecte privind influenþa calitãþii gazelor asupra mãsurãrii debitelor de gaze, stabilite în urma mãsurãtorilor efectuate pe conducta de transport Hurezani-Corbu, în „Revista automatizãri ºi instrumentaþie”, Bucureºti, 2004. 4. Echipamente noi de separare a impuritãþilor lichide din gaze bazate pe principiul Ranque-Hilsch de separare energeticã a gazelor, în „Revista automatizãri ºi instrumentaþie”, Bucureºti, 2004.
FODOR, OCTAVIAN (1913-1976) Medieºean din tatã-n fiu, Octavian Fodor s-a nãscut în 17 octombrie 1913. Pãrinþii sãi, Ioan (n. 1882) ºi Maria (n. 1885), ca ºi bunicii sãi, Ioan ºi Sofia (nãscutã Tãnase), au vãzut lumina zilei ºi au trãit în municipiul de pe Târnava Mare. În anii 1928 ºi 1929, asupra familiei Fodor se abate o mare tragedie, prin decesul, mai întâi, al mamei, apoi al tatãlui. Rãmaºi orfani de ambii pãrinþi, cei trei fraþi, Octavian („Vian”, cum îi spuneau medieºenii), de 15 ani, Costicã, de 11 ani (cel care avea sã devinã profesor), ºi mezinul, Florin, de 7 ani (care va deveni, de asemenea, medic renumit în zonã, specialitatea ginecologie), sunt îngrijiþi de Vasile Fodor, fratele tatãlui Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 143 lor. Unchiul celor trei copii avea meseria de „econom” (agricultor în ramura viticulturii ºi pomiculturii). Este impresionant modul în care unchiul celor trei fraþi ºi-a îndeplinit misiunea de tutore, notând cu deosebitã migalã toate cheltuielile de ºcolarizare, de la cele mai mari pânã la cele mai insignifiante sume. Dupã absolvirea ªcolii primare nr. 1 de pe strada Þecheº (actualmente, Mihai Viteazul), pe Octavian Fodor îl gãsim, pentru puþin timp, la Liceul „Stephan Ludwig Roth” din Mediaº, apoi absolvent al Liceului Sfântul Vasile din Blaj. Fãrã îndoialã, îmbrãþiºarea profesiunii de medic n-a fost întâmplã- toare. Mama sa, paralizatã din cauza unei boli, a fost þintuitã la pat nouã ani, în tot acest rãstimp fiind îngrijitã în cea mai bunã parte de cel mai mare dintre fiii sãi, Octavian. Dupã absolvirea Facultãþii de medicinã din Cluj, în 1937, Octavian Fodor este, pentru un an, medic de circumscripþie în comuna Cãpuºul de Câmpie din judeþul Mureº. Remarcat de profesorul Iuliu Haþieganu, întemeietorul ºcolii de medicinã clujene, începând din 1938 urcã toate treptele universitare: preparator, asistent, apoi, în 1949, ºef de lucrãri, în 1955 – conferenþiar ºi, în sfârºit, în 1961, profesor titular la o catedrã de clinicã medicalã. În perioada 1949-1953, a lucrat într-o clinicã din Timiºoara, iar în anul 1958 urmeazã o specializare la Paris. În anul 1967 este primit ca membru corespondent al Academiei Române, iar din 1974 – ca membru titular. Totodatã devine membru al mai multor organizaþii ºtiinþifice internaþionale. În perioada 1966-1976, conduce, în calitate de rector, Institutul Medico-Farmaceutic din Cluj-Napoca. Pentru multipla sa activitate, i-au fost conferite înalte titluri ca: medic emerit, profesor emerit, membru al Academiei de ªtiinþe Medicale. Activitatea academicianului Octavian Fodor îmbracã o multitudine de aspecte: a fost eminent profesor la catedrã, neobosit om de ºtiinþã, pedagog exemplar, formând generaþii ºi generaþii de medici, precum ºi – lucru mai rar – un excelent eseist. Cele peste 500 de lucrãri constituie o mãrturie grãitoare a preocupãrilor sale complementare. Dintre lucrãrile academicianului Octavian Fodor, se detaºeazã urmãtoarele monografii, referitoare la unele boli de medicinã internã: Boala ulceroasã, Stomacul operat, Icterul cataral, Hepatita cronicã, Enteropatiile cronice nespecifice ºi Tratatul elementar de medicinã internã, în douã volume, acesta din urmã însumând 2.200 de pagini, socotit opera de cãpãtâi a savantului ºi 144 Profiluri medieºene una dintre cele mai importante lucrãri în domeniu. Lucrarea eseisticã În cãutarea unor permanenþe, în trei volume, relevã avida sete de cunoaºtere, neastâmpãrul cercetãrii, perpetua cãutare pentru identificarea de noi linii, convergente, între diferite aspecte ale vieþii economico-sociale ºi culturale. Iatã câteva titluri ce vorbesc ele însele despre gândurile profesorului Octavian Fodor: Maestrul, Tinereþea ºi cercetarea, Despre conºtiinþa ºi realizarea personalã, Medicul ºi literatura, Medicul ºi artele º.a. Bunãtatea, dãruirea, spiritul de sacrificiu, iubirea faþã de semeni, devoþiunea cu care a vegheat la patul bolnavilor sunt calitãþi ce i-au atras savantului preþuirea ºi afectuoasa amintire a tuturor celor care l-au cunoscut, a prietenilor ºi a rudelor sale. Emoþionante sunt, în acest sens, cuvintele notate pe una dintre fotografiile realizate împreunã cu promoþia 1976 a Facultãþii de medicinã: „Ultimele zile, ultimul zâmbet, ultima privire a absolvenþilor Facultãþii de medicinã, promoþia 1976, luna mai”, în faþa locuinþei sale din Cluj, str. Eminescu 10. Academicianul Octavian Fodor a decedat la 8 iunie 1976, în urma unei îndelungate ºi necruþãtoare boli, suportatã cu eroism, pânã în ultima zi, la Clinica III Medicalã, în deplinã activitate, ceea ce l-a fãcut pe scriitorul Geo Bogza sã-ºi intituleze tableta din „Contemporanul”: „Cum ai putut, doctore?” Ceea ce impresioneazã în mod deosebit pe cei ce trec pe lângã mormântul savantului, din cimitirul oraºului de pe Someº, este extraor- dinara modestie de care a dat dovadã, relevatã de înscrisul de pe cruce: „OCTAVIAN FODOR – medic”, anul naºterii ºi al morþii. Prin urmare, pentru academicianul Fodor, cel mai important lucru pe care l-a realizat în activitatea sa a fost îngrijirea bolnavilor, celelalte titluri ºi onoruri considerându-le efemere. Pentru a întregi schiþa de portret a acestui ilustru fiu al Mediaºului, meritã sã amintim ce scria la moartea sa un alt mare profesor al medicinii clujene, prof.univ.dr. Cristian Mircioiu: „În ce mã priveºte, gândindu-mã la viaþa lui Octavian Fodor, la fiinþa lui, mai adaug douã trãsãturi care, întregind „ºcoala”, îi întregesc fiinþa superioarã ºi eforturile: omenia, ca principiu de viaþã programat cu strãduinþã ºi dãruire, ca ºi dragostea de þarã ºi conºtiinþa permanenþei” (Maestrul, în „Tribuna”, 24.VI.1976, p. 9). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 145
Fãrã niciun dubiu, putem afirma cã Octavian Fodor rãmâne cea mai proeminentã personalitate româneascã a Mediaºului din cele mai vechi timpuri ºi pânã în prezent. Octavian Fodor este o conºtiinþã. Lucrãri publicate: 1. Colitele cronice, Editura Medicalã, Bucureºti, 1963, 56 p. 2. Boala ulceroasã, Editura Academiei RSR, Bucureºti, 1968, 197 p. + ilustraþii. 3. Enterocolita cronicã (în colaborare cu D. Dumitrescu), Editura medicalã, Bucureºti, 1973, 272 p. 4. Biologia ºi vârsta, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1971, 299 p. + eratã. 5. Tratat elementar de medicinã internã, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1972, 959 p. + ilustraþii. 6. În cãutarea unor permanenþe, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974, 204 p. 7. În cãutarea unor permanenþe, vol. II, Editura Dacia, CLuij-Napoca, 1976, 198 p. 8. În cãutarea unor permanenþe, vol. III, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, 143 p.
FOLBERTH, FRIEDRICH (1833-1895) Dupã parcurgerea cursurilor ªcolii populare ºi cele ale Gimnaziului din oraºul natal, se orienteazã spre meseria de farmacist. În anul 1852, îl aflãm la Viena, în capitala Imperiului, studiind cu asiduitate chimia. În 1854, devine Magister în farmacie, ºi se întoarce acasã, în oraºul natal. Convins cã studiile parcurse pânã la aceastã datã nu sunt suficiente pentru meseria pe care a îmbrãþiºat-o, pãrãseºte Mediaºul ºi pleacã la Universitatea din Giessen. Aici, obþine doctoratul în filozofie. Decesul tatãlui sãu (1858) determinã revenirea sa în Transilvania, preluând, totodatã, conducerea farmaciei familiei. Paralel cu aceastã muncã, el continuã, cu asiduitate, experienþele chimice din laboratorul privat; în mod special se apleacã asupra izvoarelor minerale din Transilvania. Încã din anul 1855, Friedrich Folberth publicã primele rezultate asupra 146 Profiluri medieºene mai multor staþiuni balneare din Transilvania, a cãror eficienþã medicalã o atribuie conþinutului ridicat de clor ºi iod din apã. Folberth a fost cel dintâi chimist transilvãnean care a analizat 17 probe de vin, din anii 1834-1861, de la Biertan, Cetatea-de-Baltã, Bãgaci, Aþel ºi Dupuº. Cu acest prilej, a trebuit sã compare calitatea vinurilor din Germania, Franþa, Spania ºi Ungaria. Rezultatele analizelor sale chimice le-a dat publicitãþii în 1862, în revista Asociaþiei Ardelene a ªtiinþelor Naturii, indicând conþinutul exact de alcool, zahãr ºi acid tartric. De asemenea, Friedrich Folberth a atras atenþia asupra existenþei unor bogate surse de gaz metan la Mediaº. În pãdurea dintre Ighiºul Nou ºi Valea Viilor, a identificat ºi studiat un izvor termal, ajungând la concluzia cã bulele ce se ridicau la nivelul apei conþineau metan. În acest loc aveau sã fie efectuate, mulþi ani mai târziu, ºi primele foraje. În numeroase lucrãri de specialitate ºi o serie de studii publicate, Folberth a relevat faptul cã fumatul este dãunãtor sãnãtãþii. Tot el este acela care a descris pe larg holera ce a izbucnit în anul 1873, la Mediaº. Prin activitatea sa, Folberth a obþinut succese ºi în domeniul medicinei legale. Pe paleta largã, complexã a activitãþii sale, se impune domeniul în care a dobândit cele mai palpabile rezultate: chimizarea agriculturii. A militat pentru introducerea de metode raþionale de îngrãºare a solului, în vederea producþiei în agriculturã, atât calitativ, cât ºi cantitativ. În scrierea sa Îngrãºãmintele ºi valorificarea îngrãºãmintelor, Folberth sublinia cã: „Îngrãºarea ogoarelor a fost recunoscutã de toate popoarele civilizate, drept o condiþie irefutabilã a cultivãrii eficiente”. Scopul oricãrei îngrãºãri a pãmântului este acela de a reda solului mineralele pe care vegetaþia i le-a extras. În felul acesta, se menþine permanent o compoziþie constantã a terenului arabil. Bazându-se pe experienþã ºi pe cele mai recente cunoºtinþe despre plante, sol, animale ºi om, agricultura ar avea astfel „o bazã ºtiinþificã, iar agricultorul posibilitatea de a conferi îndeletnicirii sale nobile, prin cunoºtinþe ºi hãrnicie, o neaºteptatã independenþã”. Se stinge din viaþã la Mediaº, la 15 mai 1895, înainte de a încheia o lucrare despre mai buna organizare a îngrijirii ºi a asistenþei sãracilor din Transilvania. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 147
Lucrãri publicate - Die Heilquelle von Baassen, chemisch untersucht (1855); - Über die Zusammensetzung des Nagyagits (1857); - Die Rodnaer Sauberbrunnen, chemisch untersucht (1859); - Die Mineral – und Gasquelle von Kovassna, chemisch untersucht (1860); - Ein Beitrag zur Kenntnis der siebenbürgischen Weine (1862); - Beitrag zur Kenntnis der Borsseker Mineralquellen (1863); - Balenologische Beiträge über Baassen und Niedereidisch (1868). Manuscrise - Die Weinbereitung. Zwei Vorträge (1871); - Die Cholera in Mediasch im Jahre 1873; - Analyse der Erzherzog Josef-Quelle in „Elöpatak” (1883).
FOLBERTH, OTTO (1896-1991) S-a nãscut la 10 iulie 1896, în Mediaº, fiind primul nãscut din cei cinci copii ai medicului ºi stomatologului Dr. Otto Folberth (6 septembrie 1865 – 5 decembrie 1943) ºi ai soþiei acestuia, Juliane, nãscutã Carthmann (7 decembrie 1867 – 3 aprilie 1956), fiica comerciantului Daniel Carthmann din Mediaº. În anul 1914, absolvã cursurile Gimnaziului din localitatea natalã, dobândind diplomã în urma examenului de maturitate. Participã voluntar la conflictele militare din timpul Primului Rãzboi Mondial, iar dupã terminarea acestuia, între anii 1918-1921, studiazã germanistica ºi romanistica (franceza), filozofia, istoria artei ºi teologia la Universitatea din Budapesta, Berlin, Heildelberg ºi Cluj. Dupã absol- virea facultãþii, în perioada 1921-1922, activeazã ca suplinitor de germanã ºi francezã la Liceul medieºean, pentru ca în anul urmãtor sã se titularizeze pe acest post. Perseverenþa ºtiinþificã îi este încununatã la 24 iunie 1922, datã la care obþine doctoratul în filozofie cu „summa cum laude” (specializarea principalã – germanistica ºi secundarã – filozofia ºi estetica), la Universitatea din Cluj, cu teza intitulatã Meister 148 Profiluri medieºene
Eckehart und Laotse, având coordonator ºtiinþific pe prof.univ.dr. Gustav Kisch. Teza avea sã vadã lumina tiparului în anul urmãtor (1925), la Mainz, în Germania. În semestrul de iarnã 1922/1923, urmeazã, cu scopul aprofundãrii cunoºtinþelor de limbã ºi literaturã francezã, cursurile înfiinþate de cãtre Nicolae Iorga, École Roumaine en France, la Universitatea Sorbona din Paris. În anul 1923, se cãsãtoreºte cu Gertrud Karres, (n.2 februarie 1903 – 4 aprilie 1907), fiica binecunoscutului Samuel Karres (1874-1954), patronul Fabricii de piele din Mediaº ºi al soþiei acestuia, Marta, nãscutã Schuster (1882-1965). Din aceastã cãsãtorie se vor naºte cinci copii, patru bãieþi ºi o fatã. În sesiunea din anul 1924, Otto Folberth susþine cu brio examenul de limba românã pentru profesorii minoritari, obþinând Certificatul cu numãrul 296. Un nou succes încununeazã cariera lui Folberth: în anul 1926, susþine examenul teologic pentru profesorii învãþãmântului confe- sional luteran din Ardeal, la Sibiu, obþinând calificativul cu numãrul 1641. Continuându-ºi activitatea didacticã, funcþioneazã ºi ca director al Liceului „Stephan Ludwig Roth” din Mediaº, între anii 1933-1938, ºi apoi, pânã în 1947, din nou profesor, predând disciplinele germanã, francezã ºi teologie. În anii celui de al Doilea Rãzboi Mondial, îl aflãm pe Folberth în postura de înrolat în armata regalã românã, cu gradul de cãpitan ºi corespondent de rãzboi în zona sudicã a Frontului de Est. Dupã întoarcerea armelor, din august 1944, contra Germaniei, Otto Folberth a fost arestat ºi internat în lagãrul de la Caracal. Un moment de cotiturã se produce în viaþa lui Folberth în anul 1947: în vara acestui an, însoþit de soþie ºi fiicã, el pãrãseºte România ºi se stabileºte în Austria, la Salzburg, unde, în anul urmãtor, activeazã în cadrul lui „Österreichische Forschungs – Institut für Wirtschaft und Politik”, pe care-l va conduce între anii 1949-1954, fiind în acelaºi timp ºi redactor ºef al publicaþiei acestui Institut de cercetare – „Berichte und Informationen”. În anul 1954, pãrãseºte postul ºi Institutul, ducând o viaþã ºtiinþificã privatã, extrem de intensã pânã la o vârstã înaintatã. În lunga sa viaþã, Folberth a fost întemeietor ori membru în cadrul a numeroase organizaþii: fondator al asociaþiei culturale „Deutsche Buch- gilde in Rumänien” (1930) ºi preºedintele acesteia, în anii 1930-1935 Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 149
(organizaþia avea scopul de a încuraja scrisul german din România prin premierea celor mai bune cãrþi literare scrise la noi ºi prin editarea lor. A contribuit substanþial la rãspândirea literaturii transilvano-germane din perioada vieþii sale). Între anii 1931-1934, Otto Folberth a activat în calitate de preºedinte al Asociaþiei culturale „Mediascher Deutscher Bühnenverein” ºi, de la aceastã datã (1934), preºedinte de onoare al societãþii. Stilul de teatru pe care ºi l-a creat „Mediascher Deutscher Bühnenverein”, prin activitatea sa, a influenþat simþitor toate scenele germane din Ardeal, având ecou chiar ºi în Germania. Ca urmare a succeselor dobândite prin intermediul acesteia, la 1934, ia fiinþã aºa-numitul „Verband siebenbürgish-deutscher Laienbühner”, condus de cãtre Otto Folberth, ºi Teatrul german din România („Deutsche Landestheater in Rumänien”), condus de Gustav Ongzerth. Folberth a activat, în calitate de membru, în comitetul „Asociaþiei pentru sprijinul Muzeului Brukenthal din Sibiu” (Gesellschaft der Freundes des Baron von Brukenthalischen Museums) ºi în comitetul „Asociaþiei pentru studiul Transilvaniei” (Verein für Siebenbürgische Landeskunde). În anul 1952, este secretar de onoare al secþiunii austriece a Asociaþiei europene pentru studiul problemei refugiaþilor = AER – Association Européenne pour l’Étude du Problème des Réfugiés, cu sediul la Salzburg; ceva mai târziu, devine cofondator ºi pânã în 1969, secretar onorific ºi mai apoi preºedinte de onoare (secþia austriacã) al societãþii AWR – Association for the Study of the World Refugee Problem cu sediul în Vaduz – Lichtenstein. A fost membru în staful de conducere al asociaþiei Vereins des Siebenbürgen Sachsen în Salzburg ºi referent cultural al Landsmannschaft-ului în Austria. Încã din anul 1957, Folberth activa, în calitate de membru corespon- dent, al „Südostdeutschen historischen Kommission”; din 1962, se numãrã printre membrii fondatori ai asociaþiei „Arbeitkreises für Sieben- bürgische Landeskunde”, al cãrei membru de onoare a fost desemnat în anul 1972; din anul 1964, este iniþiatorul seriei de bibliografie transilvanã „Siebenbürgische Bibliographie” (despre teritorii ºi oameni) în peste 300 de numere din publicaþia „Siebenbürgische Zeitung”. Otto Folberth a activat fructuos ºi în domeniul publicistic, fiind membru în redacþiile unor publicaþii ºtiinþifice sau conducând cu mãiestrie astfel de apariþii tipografice: director la „Deutsche Forschung in Süd- 150 Profiluri medieºene osten”. Zeitschrift des Forschungs-Institut (ianuarie 1942 – iunie 1944) ce apãrea la Sibiu (unul dintre redactorii acestei publicaþii era dr. Gustav Gündisch); Folberth a fost colaborator de bazã, vreme îndelungatã, la publicaþia întemeiatã ºi condusã de cãtre Heinrich Uillich, din anul 1924, „Klingsor”, dar ºi editor la „Mitteilungen der Deutschen Buchgilde in Rumänien”, Sibiu (1933-1934). O formã extrem de laborioasã ºi eficientã a lui Otto Folberth au constituit-o prelegerile ºi conferinþele – peste 300. Medieºeanul Folberth era membrul unui comitet care, începând cu anul 1923, anul integrãrii sale în învãþãmânt, în oraºul natal, organiza astfel de acþiuni, atât în þarã, cât ºi în strãinãtate (Germania, Austria, Elveþia). Îndelungata-i activitate, manifestatã sub variate ºi distincte forme, a fost onoratã corespunzãtor, prin atribuirea a numeroase distincþii ºi medalii care-i încununeazã strãlucita carierã de dascãl, istoric literar, om politic; în timpul derulãrii celor douã razboaie mondiale, Folberth a primit o serie de distincþii atât austro-ungare, germane, cât ºi româneºti: „Das Signum laudis” I (1916) ºi II (1917) cu spade, „Karl-Truppen-- Kreuz”, „Steaua României” cu spade în rang de cavaler, „Virtutea militarã” (1943), „Crucea de Fier” clasa a II-a (1943) ºi „Das Krimschild” (1943). În anul 1955, i s-a acordat premiul pentru manuscrisul unui roman, „Das Stundenglas”, de la Südostdeutschen Kulturwerkes din München. Dupã o grea ºi îndelungatã boalã, moare la 5 noiembrie 1991, în al 96-lea an al vieþii. Este înmormântat în cimitirul comunal din Salzburg. În istoria culturalã a saºilor transilvãneni, Otto Folberth este cunoscut prin punerea în valoare a operei concitadinului sãu Stephan Ludwig Roth (Stürmer und Stranden, 1924; Liebesbriefe Stephan Ludwig Roth, 1924, Gesammelte Schriften und Briefe, 7 volume, 1927-1964), în total aproximativ 120 de titluri de lucrãri – de la studii ºi articole, pânã la lucrãri ºtiinþifice de sine stãtãtoare. Alte opere publicate: - Meister Eckehart und Laotse, Meinz, 1925; - Sterne im Tag. Gedichte, Schässburg, 1927; - Gotik in Siebenbürgen: Der Meister des Mediascher Altars und seine Zeit, Wien und München, 1973. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 151
FRANCISC din Mediaº (sec. XVI) S-a nãscut la Mediaº; dobândeºte o temeinicã pregãtire teologicã, urcând treptele ierarhiei catolice: mai întâi, preot la Mediaº, arhidiacon, la Dãbâca (în anul 1547), abate de Cluj-Mãnãºtur ºi vicar episcopal. În aceastã din urmã calitate, administreazã întreaga episcopie transilvanã, de- venitã vacantã dupã moartea prelatului Statilus. Dupã numirea unui titular în scaunul episcopal, Francisc din Mediaº a fost numit episcop de Cenad (29 mai 1553). În acelaºi an, însã, cade victimã ºi este ucis de cãtre adepþii reformei în abaþia sa de la Cluj-Mãnãºtur, unde a ºi fost înmormântat. Bibliografie E.G. Knall, Mediaºul în cronistica medievalã ºi în literatura istorico- geograficã pânã la începutul secolului XIX. Lucrare pentru obþinerea gra- dului didactic I, Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1996, p. 22.
GÃRDUª, IULIU (n. 1941-) Nãscut la 16 iulie 1941, în comuna Fãrãu (judeþul Alba). Dupã cursu- rile ºcolii elementare din localitatea de mai sus, urmeazã ªcoala profesio- nalã de mecanici agricoli din comuna Vaþa de Jos (judeþul Hunedoara). A practicat mai multe meserii: a lucrat ca salahor, tractorist, ºofer, mecanic, lãcãtuº. În 1970, s-a stabilit definitiv în Mediaº, judeþul Sibiu, unde mulþi ani a lucrat ca laborant la Uzina de apã, urmãrind în permanenþã puritatea ºi calitatea apei de la reþeaua publicã. În anul 1979, a început sã frecventeze ºedinþele Cenaclului literar „Octavian Goga”, care funcþiona pe lângã Biblioteca municipalã din Mediaº. Pe atunci, el se afla încã în perioada de asimilare, de cãutãri; era, cum s-ar zice, „doar un figurant”. Unul dintre enunþurile sale îl prevestea pe viitorul prozator cu imaginaþie debordantã: „Adevãrata artã – spunea el – nu trebuie sã cunoascã graniþe în timp ºi spaþiu”. Dupã debutul literar cu povestirea Atitudini, apãrutã în luna august 1982, în revista timiºoreanã „Orizont”, a urmat o serie de „explozii în lanþ” în ceea ce priveºte creaþia literarã, irumperea respectivã copleºindu-i 152 Profiluri medieºene pe toþi cei care-l cunoºteau. Pe vremea aceea, ºedinþele cenaclului se þineau în sala micã a instituþiei bibliotecare, iar subsemnatul, în virtutea funcþiei pe care o deþineam, aceea de director, eram amfitrionul cena- cliºtilor. Dacã unii scriitori aveau „la activ” câte zece-cincisprezece ani de experienþã în ale scrisului, lucrãrile lor fiind publicate în reviste din þarã, a apãrut Iuliu Gãrduº, care, în decurs de trei ani, s-a ridicat de la condiþia de simplu auditor la aceea de prozator. El a redus la zero distanþa dintre vechii cenacliºti, creaþia lui încadrându-se în garda scriitorilor medieºeni consacraþi. ªi ceea ce a enunþat el atunci în legãturã cu „adevãrata artã…” se verificã acum: prozele sale scrise înainte sau dupã decembrie 1989 nu cunosc graniþe în timp ºi spaþiu. În aceastã ordine de idei, îl putem cita pe poetul Klaus Fritz Schneider, care i-a tradus câteva proze în limba germanã: „Lucrãrile sale sunt la fel de actuale ca ºi în trecut, nu numai în România, dar ºi aici, în Germania”. În România, în afarã de „Orizont”, mai publicase în revistele: „Astra” (Braºov), „Luceafãrul” (Bucureºti), „Euphorion” (Sibiu), „Târnava”, „Tribuna Sibiului”, „Vocea Mediaºului”, „Dimineaþa”. Proza lui a fost preluatã ºi de ziarul „Esslinger Zeitung”. Aflând, cu mult înainte, cã prozatorul Iuliu Gãrduº este, în zona Târnavelor, poate singurul deþinãtor al mai multor numere din anul acela al revistei „Dorul”, care apare la Aalborg, condusã de Dan Romaºcanu, i-am fãcut o vizitã, rugându-l sã-mi arate colecþia. O primã constatare a fost aceea cã publicaþia nu era un „azil” ºi nici un „zid al plângerii”, unde sã-i întâlneºti pe cei din diaspora, care nu pot depãºi „ºocul aculturaþiei”. Dimpotrivã, este o revistã a românilor de pretutindeni, având colaboratori, dar ºi cititori în Franþa, Germania, România ºi, desigur, în Danemarca. Dintre numele prezente în paginile revistei, amintim pe cele mai cunoscute: Pavel Chihaia, ªtefan Baciu, alãturi de Titu Popescu ºi Ana Blandiana. Medieºeanul nostru este prezent în revista „Dorul”, în mai multe numere, cu romanul Pustiul insulei. Acest lucru se întâmpla în numãrul din noiembrie 1996, când Iuliu Gãrduº avea publicat un foileton pe trei pagini de revistã. La întrebarea mea: când apreciazã apariþia ultimului episod din primul volum al lucrãrii, prozatorul medieºean a rãspuns: „– Cam prin aprilie-mai, anul viitor”. Prin urmare, debutul editorial al prozatorului Iuliu Gãrduº s-a fãcut în revista „Dorul” din Danemarca, unde romanul Pustiul insulei a apãrut integral în foileton. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 153
Debutul editorial cu o carte de sine stãtãtoare s-a realizat în 1998, cu volumul În umbra statuilor. A doua carte, un volum de prozã scurtã, Moartea unui artist,a apãrut în anul 2000, în Danemarca. Prozatorul a mai participat la cenaclul „Aron Cotruº”, ce funcþiona pe lângã Casa de culturã a Sindicatelor între anii 1983-1985. Dar ce literaturã practicã prozatorul medieºean? Pentru a rãspunde la aceastã întrebare, trebuie sã facem o divagaþie. Ne vom referi la principiul susþinut de Iuliu Gãrduº în dialogul pe care l-am avut ca publicist, într-unul din numerele ziarului judeþean în 1996. E vorba de faptul cã „adevãrata artã nu trebuie sã cunoascã graniþe în timp ºi spaþiu”. Iatã cã timpul, ineluctabil judecãtor, confirmã atât valoarea acestui concept, cât ºi consecvenþa autorului faþã de principiile sale. Astfel, „Asociaþia Literarã Paradoxistã” cu sediul în Arizona (USA) i-a conferit, în luna decembrie 1997, prozatorului Iuliu Gãrduº, pentru activitatea sa literarã, Diploma de membru onorific. Este o recunoaºtere ce confirmã, o datã în plus, veridicitatea aserþiunii colegiului redacþional al revistei „Dorul”: „Stema municipiului Mediaº este cunoscutã ºi cinstitã în Europa ºi prin proza domnului Gãrduº”. Dar ºi în Arizona, adãugãm noi, subliniind fãrã nicio reticenþã cã valorile culturale, în special cele artistice, sunt cei mai buni ambasadori ai unei comunitãþi. Se cuvin amintite câteva detalii despre aceastã miºcare literarã nouã, ce poartã numele de paradoxism. Fondatorul ºi preºedintele asociaþiei menþionate este Florin Smarandache, de profesie matematician, renumit prin teoria analiticã a numerelor ºi prin funcþia ce-i poartã numele: funcþia Smarandache. Teza fundamentalã a acestei miºcãri constã în faptul cã orice lucru (fenomen, idee) are un nou înþeles în armonie contradictorie. Deci, cã absolut totul este posibil, chiar ºi imposibilul. Acest curent se disociazã de alte curente: avangardism, dadaism sau de futurism. Se delimiteazã de acestea pentru cã surprinde paradoxul în acþiune. Citind prozele lui Iului Gãrduº, din ambele volume, ne vom da lesne seama cã scriitura lui se înscrie foarte clar pe coordonatele paradoxismului. Prozatorul Iuliu Gãrduº s-a bucurat de aprecieri din partea unor critici de prestigiu, de-a lungul timpului. Vom insera câteva fragmente din opiniile a patru prestigioºi critici ºi oameni de culturã: 154 Profiluri medieºene
„Stilul prozatorului Iuliu Gãrduº face dovada unei asimilãri creatoare a Frumosului din limba românã, care, iatã, în plinã tranziþie, are «libertatea de a trage cu puºca» în atâtea tare conservate nepermis în spaþiul carpato-danubiano-pontic. La claritatea exprimãrii, adãugãm faldurile subtilitãþilor de text, ceea ce fac din Iuliu Gãrduº un prozator modern, oricând posibil de a figura într-o antologie europeanã” (Marian Barbu). „Este vorba de o prozã de facturã tradiþionalã, dependentã mai întâi de plãcerea de a povesti a autorului. Segmentul narativ clasic constituie dimensiunea realã a fiecãrei bucãþi în parte. Povestirea câte unui fapt le decupeazã conturul, apãrând individualizate în mãsura în care «po- vestirea» ca atare le justificã. Grija dintâi a autorului este tocmai individualizarea acestei alternative organizate a realului” (Titu Popescu). „Proza scurtã este, împotriva prejudecãþilor, un gen deosebit de dificil, ºi reuºitele în acest domeniu sunt poate mai greu de cântãrit ºi de înþeles. Un scriitor de asemenea piese, care se pot compara oricând cu textele poetice în versuri sau cu poemele în prozã, este medieºeanul Iuliu Gãrduº, pe care l-am cunoscut de mulþi ani, nu numai de la întâlnirile cu scriitorii ºi la cenaclurile din Mediaº ºi Sibiu. Îmi face plãcere sã fiu acum în mãsurã sã-i însoþesc debutul în volum prin salutul unui confrate mai vârstnic, mai dezordonat ºi mai «împrãºtiat», cum este cel care semneazã aceste rânduri, ºi cu expresia unei preþuiri care se adreseazã deopotrivã omului, aºa cum l-am întâlnit în «viaþa civilã», ºi scriitorului, a cãrei discreþie a comentariului ºi a stilului, rezervat ºi exact, nuanþat ºi atent la implicaþiile poetice, nu se dezmint de la o bucatã la alta” (Mircea Ivãnescu). „Proza scurtã paradoxistã a lui Iuliu Gãrduº scoate literatura românã modernã în lume, rãmâne sarcina traducãtorilor ºi editorilor ca sã-l putem gãsi pe Gãrduº în librãrii, alãturi de poeþii ºi prozatorii paradoxiºti americani contemporani, pe care îi cunosc atât de bine: Kack Crowl, Richard Geyer, Ken Elliot, John Emerson etc., ori francezul Jean-Claude LeRoy sau brazilianul Douglas M. Zunino etc., spre cinstea lui ºi a noastrã” (Florin Smarandache). Lucrãri publicate 1. În umbra statuilor (prozã scurtã), Editura Dorul, Aalborg, Danemarca, 1998. 2. Pustiul insulei (roman în foileton), în revista „Dorul”, Aalborg, Danemarca. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 155
3. Moartea unui artist (prozã scurtã), Editura Dorul, Aalborg, Danemarca, 2000. 4. Antologie de prozã scurtã (colectiv), alcãtuitã de Dan Silviu Boerescu. 5. Almanah Stuttgarten Schriftstellerhaus [Almanahul Casei Scriito- rilor din Stuttgart, cuprinzând 35 de scriitori europeni – n.n.], Silberburg Verlag, 1993.
GHERMAN, GHEORGHE (n. 1944-) S-a nãscut la 11 februarie 1944, în municipiul Mediaº, judeþul Sibiu. Domiciliazã, actualmente, în capitala Suediei, Stockholm. Studiile elementare ºi medii le-a efectuat în localitatea natalã. A absolvit Liceul „Stephan Ludwig Roth”, în 1962, în acelaºi an reuºind la Facultatea de electrotehnicã din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timiºoara, fiind absolvent al acestui institut în 1967, ca ºef de promoþie. Inginerul Gheorghe Gherman ºi-a început activitatea profesionalã în calitate de asistent la disciplina „Mãsurãri electrice ºi magnetice”, de la facultatea absolvitã, unde a funcþionat pânã în 1973. Între anii 1974-1982, îl gãsim pe funcþia de ºef de lucrãri la disciplina „Semnale, circuite ºi sisteme” din cadrul Secþiei electromagnetice. În anul 1982, îºi susþine doctoratul, teza sa având tema: Contribuþii la calculul numeric al câmpului magnetic cvasistaþionar, în cadrul aceluiaºi institut tehnic timiºorean va obþine titlul de doctor inginer. Între anii 1983-1986, a funcþionat tot ca ºef de lucrãri, pe post de conferenþiar, la aceeaºi disciplinã, „Semnale, circuite ºi sisteme”, disci- plinã înfiinþatã în 1970 ºi predatã studenþilor anului III ai secþiei de electronicã ºi telecomunicaþii. Trebuie sã precizãm cã, deºi îndeplinea toate condiþiile pentru a avansa la gradul didactic de conferenþiar titular, nu s-a întâmplat acest lucru. A fost, prin urmare, þinut în funcþia de ºef de lucrãri, având salariul aferent, cu mult mai mic decât cel de conferenþiar, dar cu toate sarcinile ºi atribuþiile corespunzãtoare acestei din urmã funcþii în învãþãmântul superior. Activitatea didacticã desfãºuratã de la terminarea facultãþii ºi pânã în 1986 include elaborarea a 11 manuale didactice pentru uzul studenþilor: cursuri, culegeri de probleme ºi îndrumãtoare de laborator la disciplina 156 Profiluri medieºene de mai sus. Pentru obiectul „Semnale, circuite ºi sisteme”, inginerul Gheorghe Gherman a alcãtuit un manual în trei volume, o culegere de probleme ºi un îndrumãtor de laborator. Toate aceste lucrãri pentru specializarea studenþilor au fost tipãrite în perioada 1978-1981, în cadrul Centrului de multiplicare a Institutului Politehnic din Timiºoara. Activitatea ºtiinþificã în perioada timiºoreanã a inclus teza de doctorat amintitã, precum ºi publicarea a douãzeci ºi ºase de lucrãri în reviste tehnice de specialitate. De asemenea, a mai fost tipãritã o carte tehnicã la Editura Facla din oraºul de pe Bega. Anul 1987 a fost unul de cotiturã în viaþa lui Gheorghe Gherman. Nemulþumit de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceauºescu, inginerul medieºean ºi familia au pãrãsit þara, plecând în Suedia. Deºi stabilit într-o þarã cu totul nouã, unde a trebuit s-o porneascã de la zero absolut în toate, prin hãrnicie, inteligenþã ºi perspicacitate, în scurtã vreme a reuºit sã-ºi asigure locuinþã ºi un loc de muncã, realizând într-un timp record ce nu ar fi putut face niciodatã în România comunistã. Între anii 1988 ºi 1996, a lucrat ca inginer de dezvoltare în cadrul De- partamentului central de RD al companiei Electrolux Leisure Appliances din Grupul Electrolux, din capitala Suediei. În 1996, avanseazã la funcþia de project manager (ºef de proiect), în acelaºi departament central de RD (cercetare ºi dezvoltare), din compania amintitã. Din 2001 funcþioneazã ca senior project manager în cadrul Departamentului Central de RD al Companiei Dometic din Grupul Dometic International din Stockholm. Activitatea de cercetare-dezvoltare în cadrul celor douã companii suedeze, cu sediul central în capitala Suediei, dar cu un câmp de acþiune în mai multe state ale lumii, a constat în urmãtoarele: - dezvoltarea de noi sisteme electronice de control pentru diferite feluri de frigidere; - conceperea de specificaþii tehnice pentru componente ºi produse noi; - dezvoltarea de echipamente noi de testare ºi mãsurare pentru produse Electrolux ºi Dometic (teste funcþionale, teste de perfor- manþã în condiþii climatice standard ºi speciale etc.); - elaborarea de manuale de utilizare a produselor noi; - rapoarte tehnice de cercetare-dezvoltare; - brevete de invenþii; Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 157
- participarea la conferinþe internaþionale în domeniul termoelectricii (Germania, SUA, Japonia º.a.). Cele douã companii la care a lucrat, într-o foarte mare mãsurã datoritã inginerului manager Gheorghe Gherman, au avut, dupã cãderea comunismului în România, implicaþii ºi în þara noastrã. Astfel, în perioada 1994-1996, el a contribuit la realizarea unei investiþii Electrolux de 10 milioane dolari în România. El a fost primul angajat care a vizitat, în 1994, Fabrica de maºini de gãtit SAMUS din Satu-Mare. Timp de doi, ani a lucrat cu specialiºtii de la Electrolux ºi Samus la planurile de achiziþie a fabricii sãtmãrene ºi de integrare a acesteia de cãtre Grupul Electrolux. Proiectul a fost finalizat în 1996, când compania suedezã a achiziþionat majoritatea acþiunilor de la Samus, plãtind 10 milioane de dolari SUA ºi angajându-se sã facã investiþii masive în infrastructurã, echipamente, tehnologie etc. Astãzi, Samus face parte din Electrolux, produce mai mult ºi de o calitate superioarã, realizând profit, dupã îndelun- gatã perioadã de neajunsuri, spre satisfacþia proprietarilor ºi angajaþilor. Vom încheia cu menþiunea cã Dometic International, unde medie- ºeanul Gheorghe Gherman este senior project manager, are 5.000 de angajaþi, unitãþi de producþie în zece þãri ºi o cifrã de afaceri de aproape un miliard de dolari. Compania produce aparaturã ºi sisteme de refrigerare, preparare a hranei, condiþionare a aerului, purificare a apei, pentru vehicule terestre ºi marine de transport de persoane (autobuze, taxiuri) ºi de recreaþie, ca ºi aparaturã pentru scopuri speciale: minibaruri pentru hoteluri, frigidere pentru birouri, frigidere pentru conservarea vinului º.a. Lucrãri publicate (bibliografie selectivã) I. Lucrãri ºtiinþifice 1. Sensibilitatea punþilor simple de curent continuu cu indicator de nul suntat în regim de amortizare criticã, în revista „Calitatea producþiei ºi metrologie”, Bucureºti, 1973. 2. Metoda experimentalã de determinare a caracteristicilor materia- lelor feromagnetice în curent alternativ, în „Metrologia aplicatã”, Bucureºti, 1976. 3. Aproximarea curbelor de magnetizare cu funcþii „spline” ºi determinarea unor caracteristici derivate utilizate în unele metode 158 Profiluri medieºene
numerice de calcul al câmpului magnetic, în „Electrotehnica”, Bucureºti, 1981. 4. Comparaþie între metoda diferenþelor finite ºi metoda elemen- telor finite utilizate în calculul câmpului magnetic staþionar,în „Electrotehnica”, Bucureºti, 1982. 5. Scheme de zgomot echivalente pentru tranzistori cu efect de câmp la frecvenþe joase ºi medii, în „Electronica”, Bucureºti, 1986. II. Brevete de invenþii 1. Gherman, Gh. ºi Blomberg, P.: Arrangement and method for controlling the power supply to a load – Brevet de invenþie SUA, 2001 (Titlul în lb. românã: Dispozitiv ºi metodã pentru controlul puterii livrate unei sarcini). 2. Gherman, G. ºi Kornelind, J.: Sätt och annordning för styrning av temperatur i ett kylskåp – Brevet în Suedia, 2000 (Titlul în lb. românã: Metodã ºi dispozitiv pentru reglarea temperaturii într-un frigider). 3. Gherman, G. ºi Kornelind, J.: Temperature automatic control – Brevet de invenþie SUA, 2004 (Titlul în lb. românã: Sistem de control automat al temperaturii). 4. Gherman, G. ºi Karlsson, A.: Power control – Brevet de invenþie UE (Titlul în lb. românã: Sistem de control al puterii). III. Carte tehnicã publicatã 1. Gherman, Gh. ºi Braºovean, Ioan, Mãsurarea mãrimilor electrice ºi magnetice. Probleme, Editura Facla, Timiºoara, 1978.
GIURA, LUCIAN (n. 1950-) S-a nãscut la 26 martie 1950, în Mediaº, unde urmeazã cursurile ºcolii generale ºi apoi pe cele ale Liceului „Axente Sever” (1965-969). În toamna anului 1969, devine student al Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie-Istorie din Sibiu (specializarea Istorie), ºi obþine licenþa în acest domeniu umanist, în vara anului 1973. Dupã o scurtã perioadã (1973-1975), ani în care îl întâlnim profesor la Liceul industrial de chimie din Copºa Micã ºi apoi alþi doi ani (1975-l977) Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 159 la Muzeul municipal din oraºul natal, ocupã un post de muzeograf ºi apoi muzeograf principal (1977-1994) la Muzeul Naþional Brukenthal din Sibiu. Începând cu luna martie 1994, prin concurs, devine lector universitar (specializãrile – Istoria modernã universalã, Istoria Europei Centrale ºi de Sud-Est ºi Relaþii politice internaþionale în epoca modernã) la Facultatea pe care a absolvit-o în urmã cu douã decenii, din cadrul Universitãþii sibiene. Urcã treptele ierarhiei universitare (tot prin concurs): conferenþiar din anul 1988, ºi, mai apoi, din vara anului 2003, profesor, post didactic pe care funcþioneazã ºi astãzi. În perioada anilor 1996-2002, la solicitarea Rectoratului, a funcþionat în calitate de cadru didactic asociat al Universitãþii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A urmat cursuri de perfecþionare a cadrelor din sistemul culturii (muzeologie-istorie) în anii 1975 ºi 1986, obþinând, în anul 2002, un atestat pentru managementul învãþãmântului deschis la distanþã al Uni- versitãþii din Lille (Franþa). Prestigiul profesional ºi academic este ilustrat ºi de prezenþa sa, în calitate de membru al Comisiei de Istorie Economicã a Academiei Române, al Asociaþiei Române pentru Literatura ºi Cultura Poporului Român (ASTRA), al Secþiei Române a Cercului de Studii Transilvane (Heidelberg-Sibiu), al Societãþii de ªtiinþe Istorice din România, membru ºi vicepreºedinte al Fundaþiei culturale „ªelimbãr 400” ori cea de membru ºi fost preºedinte al Asociaþiei româno-germane din Sibiu. De-a lungul carierei sale, a fost onorat cu numeroase medalii ºi diplome: Medalia de argint – „5 ani de unitate” a Republicii Federale a Germaniei, Medalia comemorativã a ªcolii „Mihai Eminescu” Mediaº, Medalia de aur „ªelimbãr 400”, Medalia comemorativã „40 de ani de activitate a Muzeului civilizaþiei tradiþionale Astra – Sibiu”, „Medalia comemorativã” a Societãþii Naþionale de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A.Mediaº, Medalia comemorativã „centenarul Muzeului ASTRA: 1905-2005”, Medalia comemorativã a Universitãþii „Paris- Lodron” din Salzburg, Medalia de aur a Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, Medalia jubiliarã „Centenarul Casei Naþionale a Astrei” ºi Diploma de Excelenþã a Asociaþiunii „Astra” din Sibiu, Medalia jubiliarã ºi Diplomã din partea Universitãþii „1 Decembrie 1918” Din Alba Iulia, Medalia comemorativã a Arhivelor Naþionale din Sibiu, Plachetã come- morativã – „Arhivele Naþionale ale României – 175 de ani (1851-2006)”, 160 Profiluri medieºene
Diploma de „Cetãþean de onoare al oraºului Sãliºte”. A fost inclus în volumul „Personalitãþi care fac istoria Sibiului” (Editura DATAPRES, Sibiu, 2005). A activat ca membru în colegiile de redacþie ale unor publicaþii ºtiinþifice: „Studii ºi Comunicãri. Muzeul Brukenthal. Istorie” (Sibiu), „Transilvania“ (Sibiu), „Comunicãri ºtiinþifice” (Mediaº). Între anii 2004-2008, a fost fondatorul ºi redactorul ºef al publicaþiei „Studia Universitatis Cibiniensis” Series Historica, precum ºi coordonatorul revistei studenþeºti de profil „Clio“. Activitatea managerial este ilustratã de funcþiile deþinute: Prodecan al Facultãþii de Litere, Istorie ºi Jurnalisticã din Sibiu. În urma reorganizãrii structurilor Universitãþii din Sibiu, deþine, în perioada 2002-2008, funcþia de Decan al Facultãþii de Istorie ºi Patrimoniu „Nicolae Lupu“. De-a lungul activitãþii didactice, a coordonat peste 100 de lucrãri de licenþã, precum ºi peste 40 de lucrãri în vederea obþinerii Gradului didactic I în învãþãmântul preuniversitar. A îndeplinit funcþia de preºedinte sau de membru în numeroase Comisii de doctorat în centrele universitare din Sibiu, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Târgoviºte, Iaºi. Lucian Giura este autor ºi coautor la un numãr de 15 cãrþi: - Studii de istoria naþionalitãþilor din România. Naþionalitatea germa- nã, Editura Politicã, Bucureºti, 1981; - Mediaº. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1985; - Facultatea de Litere, Istorie ºi Jurnalisticã. 25 de ani de existenþã, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 1995; - Emilian Micu – pelerinul cultural bãnãþean, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 1998; - Studii transilvane, Sibiu, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 1998; - Contribuþii la istoria gazului metan din România, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 1998; - Pe urmele lui Stephan Ludwig Roth, Editura Universitãþii „Lucian Blaga din Sibiu”, Sibiu, 1999; - Mãrturii germane privind Rãzboiul de independeþã al României, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2002; - Le XIII-ème Congrès International d'Histoire Économique, Buenos Aires, Argentine, 22-26 juillet 2002. La Préconférence de Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 161
l' Université „Lucian Blaga” de Sibiu, Roumanie, 4-5 avril 2002, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, Editura Continent, Sibiu-Bucarest, 2002; - Slujitor al Bisericii ºi al Neamului. Pãrintele Mircea Pãcurariu, membru corespondent al Academiei Române, la împlinirea vârstei de 70 de ani, Editura Renaºterea, Cluj-Napoca, 2002; - Sadu. File de istorie, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2003; - Ioan Lupaº (1880-1967). Corespondenþã. Scrisori primite – A-C, Casa de Presã ºi Editurã „Tribuna”, Sibiu, 2003; - Otto von Bismarck (1815-1898). Artizanul Germaniei moderne, Editura Techno Media, Sibiu, 2003; - Din cronica participãrii României la schimburile economice din cadrul C.A.E.R., Editura Continent, Sibiu, 2006; - Despãrþãmântul Mediaº al Astrei (1890-1948), Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2008. Cele peste 50 de studii ºi articole ºtiinþifice redactate de cãtre Lucian Giura au vãzut lumina tiparului în publicaþii de prestigiu: „Acta Musei Napocensis”, „Analele Universitãþii din Oradea“, „Annales Universitatis Apulensis”, „Apulum”, „Forschungen zur Volks – und Landeskunde”, „Revista Academiei Forþelor terestre“, „Sargeþia”, „Revista Muzeelor ºi Monumentelor istorice”, „Ziridava” º.a. A participat ºi ºi-a prezentat rezultatele cercetãrilor ºtiinþifice la Congrese ºi sesiuni de comunicãri ºtiinþifice internaþionale ºi naþionale: Buenos Aires – Agentina, 2002, Helsinki – Finlanda – 2006, dar ºi la Bucureºti, Alba Iulia, Târgu Mureº, Timiºoara, Sibiu, Mediaº, Cluj-Napoca, Deva, Sovata, Piteºti etc. Lucian Giura este autorul a peste 120 de articole ºtiinþifice ºi de popularizare, recenzii, note ºi a circa 200 de conferinþe de popularizare.
GÖLLNER, CAROL (1911-1995) Secolul al XX-lea a fost martor ºi al naºterii, formãrii ºi activitãþii istorice multilaterale a medieºeanului Carol Michael Göllner. Viitorul istoric a vãzut lumina zilei pe data de 5 octombrie 1911. El era fiul 162 Profiluri medieºene directorului de bancã (filiala Mediaº) a lui Spar-und Kreditbank, Karl Göllner (12 octombrie 1873 – 2 ianuarie 1952), ºi al soþiei acestuia, Hermine (15 iunie 1882 – 28 octombrie 1933). De asemenea, era descendent al unei familii de saºi din Mediaº, iar soþia lui se trãgea din familia Weber, mai precis era fiica dascãlului Carol Weber (1839-1907) de la gimnaziul „Stephan Ludwig Roth”. Studiile elementare ºi gimnaziale le urmeazã în localitatea natalã, iar examenul de bacalaureat (de „maturitate”, în epocã!) este absolvit în anul 1929. Continuã pregãtirea sa intelectualã prin studiile superioare, universitare (perioada anilor 1929-1933, ce corespunde în plan mondial cu extrem de puternica, devastatoare crizã economicã de supraproducþie!) în domeniul istoriei, filozofiei ºi etnologiei la Universitatea de pe malurile Someºului Mare, Clujul transilvãnean, Göllner devenind absol- vent cu diplomã de licenþã apreciatã ºi validatã de Comisia de examinare cu distincþia Magna cum Laude. Urmãtorii doi ani (1933-1935) reprezintã o perioadã de perfecþionare în capitala Imperiului austro-ungar, la Viena, dar ºi la Berlin, unde aprofundeazã studiile de istorie, în general, ºi pe cele de balcanologie, în special. Urmeazã aceste specializãri paralel cu studii de teologie, cu situarea sa, în acelaºi timp, în postura de cercetãtor cu contract (stipendiat) al Academiei Române, în vederea depistãrii ºi valorificãrii de documente referitoare la istoria românilor (ce pãcat cã autoritãþile contemporane, cei îndrituiþi a sprijini cercetarea istoricã, au cu totul alte „interese”, fãrã a cunoaºte ºi respecta crezul marelui Iorga: un popor care nu-ºi cunoaºte istoria este ca un copil orfan de pãrinþi!). Pe parcursul anului 1934, dobândeºte titlul de doctor în istorie al Universitãþii din Viena, cu o lucrare privitoare la Anul revoluþionar 1848 în Principatele române, reflectat în presa sãseascã. Cercetãrile sistematice (deh, avea sânge de „neamþ”!), întreprinse de Carol Göllner la Viena, sunt sprijinite la început de istoricul transilvãnean Ioan Lupaº, dascãlul sãu din perioada de studenþie, apoi, pentru o perioadã de câþiva ani (cu diligenþele de rigoare ºi cu sprijinul direct al lui Nicolae Iorga), vor fi continuate la Institutul Cultural Francez (École Roumaine en France) de la Fontenay-aux-Roses. La Viena, ca ºi pe tãrâm francez, tânãrul medieºean va „onora” din plin, cu simþ de rãspundere încrederea ce i s-a acordat, prestând o muncã asiduã în arhive ºi biblioteci, ori audiind savante cursuri la Sorbona, paralel cu participarea constantã ºi labo- Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 163 rioasã, în calitate de apropiat al titanului Iorga, la cursurile Universitãþii de Varã de la Vãlenii de Munte (1935-1938). Obligaþiile de cetãþean al patriei în care s-a nãscut îl îndepãrteazã pentru o perioadã de timp de activitatea ºtiinþificã. Astfel, în anii 1938- 1939, îl întâlnim în calitate de cursant al ªcolii de ofiþeri în rezervã de la Bucureºti. Carol Göllner ia parte la cel de al Doilea Rãzboi Mondial, în postura de ofiþer pe Frontul de Est; în cursul uneia din bãtãliile de pe fluviul Don, este grav rãnit ºi, dupã o internare prelungitã în clinici ºi spitale din Bucureºti, este declarat (în 1943) inapt pentru serviciul militar ºi lãsat la vatrã. Dupã „experienþa” francezã, îmbogãþit spiritual ºi adãpat la ºtiinþa istoricã europeanã, Carol Göllner se întoarce mai întâi în Mediaºul natal, unde îl întâlnim ca profesor la Liceul „Stephan Ludwig Roth” (1943-1946). La 2 septembrie 1946, se cãsãtoreºte cu Elsa Binder (nãscutã la 6 aprilie 1924), fiica judecãtorului districtual ºi, ulterior, magistrat în Mediaº, dr. Rudolf Binder (1893-1976). Din cãsãtoria celor doi se va naºte (în anul 1951) unica fiicã, Elisabeth, absolventã a Facultãþii de istorie din Sibiu, care, actualmente, trãieºte împreunã cu familia sa în Germania. Cariera didacticã a lui Carol Göllner este continuatã în Sibiu (1946-1949), în calitate de profesor la Liceul Brukenthal. La 1 noiembrie 1949, a fost scos din învãþãmântul de stat, pe motiv de incompabilitate (ruºii, mai bine zis sovieticii, care stãpâneau pe atunci þara noastrã nu i-au iertat participarea la Rãzboiul din rãsãrit!). Anii urmãtori, 1949-1951, sunt extrem de dificili pentru familia Göllner, istoricul fiind obligat sã întreprindã diverse activitãþi pentru a se întreþine ºi a susþine financiar familia sa. În toamna anului 1951, i se permite reluarea activitãþii didactice, mai întâi în Cristian ºi apoi, pentru anii 1952- 1961, la diverse ºcoli de pe arealul sibian. În paralel, începând cu anul 1956, îºi reia activitatea de cercetare ºtiinþificã la Secþia de ªtiinþe Sociale a Academiei Române, înfiinþatã în strãvechea Cedonia. Din anul 1967, Göllner devine coordonator al acesteia ºi, odatã cu transfomarea ei în Centrul de ªtiinþe Sociale, ocupã postul de director (1970-1975). În anul 1959, îl întâlnim în Colegiul de redacþie al revistei (a fost ºi membru fondator al acesteia) „Forschungen zur Volks-und Landeskunde” (revista apare integral într-o limbã de circulaþie, patronatã de cãtre Academia Românã). 164 Profiluri medieºene
Timp de mai bine de douã decenii (1960-1982), Carol Göllner a onorat funcþia de Preºedinte al Societãþii de ªtiinþe istorice din România (a profesorilor a cãror muzã este Clio!). Tot în plan naþional îl întâlnim în postura de membru al Comitetului naþional al istoricilor militari. De asemenea, seria nouã a revistei „Transilvania” îl va avea pe Göllner ca membru al Colegiului de redacþie (1970-1981). Prestigiul de care se bucura ºi valoarea istoricului medieºean deter- minã Universitatea din Bucureºti sã-l solicite ca profesor la Facultatea de istorie. Refuzã elegant oferta, dar nu ºi invitaþia de a preda în cadrul acestei instituþii de învãþãmânt superior, susþinând cursuri de istorie modernã a României ºi de istoria Transilvaniei. În perioada anilor 1970-1975, Carol Göllner face parte din colectivul de cadre didactice al nou înfiinþatei Facultãþi de filologie ºi istorie din Sibiu (Carol Göllner se numãrã, alãturi de prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Thomas Nägler ºi, fãrã îndoialã, stâlpul acestui demers, academicianul Constantin Daicoviciu, în „echipa” care a militat pentru „reînnodarea” învãþãmântului superior în oraºul de pe malurile Cibinului, aparþinãtoare, la început, de Alma Mater Napocensis. Sunt anii în care am avut privilegiul de a-i fi student, audiind cursurile de Istoria evului mediu universal ºi Istoria modernã universalã, acceptat în „cercul” profesorului, publicat de cãtre acesta în revista pe care o coordona ºi, mai apoi, dupã ani buni, urmaº al sãu la Catedra pe care a onorat-o cu atâta prestigiu. Activitatea fecundã de istoric o începe încã din anii studenþiei, printr-o serie de articole ºtiinþifice publicate în reviste de limbã germanã ºi românã din Transilvania. Dupã un asemenea debut, urmeazã o listã impresionantã (circa 400 de titluri) ce include cãrþi, studii, articole, note ºi recenzii, publicãri de documente ºi manuscrise istorice care acoperã o arie largã de abordãri tematice (istorie, istoria culturii României, istoria sud-estului european, a Orientului, a Transilvaniei ºi a saºilor transilvãneni – Stephan Ludwig Roth se detaºeazã în acest sens –, imaginea turcilor în Occident, recenzii, note, muncã de editor), cãrþi, studii ºi articole publicate atât în þarã, cât ºi în strãinãtate. Profesorul Carol Göllner a fost participant activ la numeroase Congrese ºi simpozioane internaþionale. Menþionãm, în primul rând, prezenþa sa la Congresele mondiale (XII-XV) desfãºurate la Viena (septembrie 1965), Moscova (august 1970), San Francisco (august 1975) ºi Bucureºti (august 1980). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 165
Este, de asemenea, participant cu intervenþii ºtiinþifice apreciate la nu- meroase Congrese ºi Simpozioane internaþionale: Sofia (1966), Göttingen (1967), Bratislava (1967), Tirana (1968), Viena (1968), München (1969), Atena (1970), Heidelberg (1970), Leipzig (1971), Budapesta (1972), din nou Viena (1972), Halle ºi Bad Godesberg (1975), Istanbul (1976), Heidelberg (1976), Lüneburg (1976), Viena (1976), Ankara (1976), Esslingen (1977), Ankara (1977), Heidelberg (1978), Salzburg (1978), Erfurt (1978), Mannheim (1979) ºi Sindelfingen (1981). La aproape un deceniu de la pensionarea sa (15 noiembrie 1981), în cursul anului 1990, pãrãseºte Transilvania ºi se stabileºte la fiica sa în Germania, la Minden în Westfalia, de unde întreprinde mai multe drumuri de documentare în Transilvania natalã. Statul român i-a recunoscut valoarea ºi munca depusã de o viaþã, atribuindu-i o serie de premii ºi distincþii, dintre care reþinem: Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler, oferitã în 1941 de cãtre regele Mihai I, ca o recunoaºtere a activitãþii sale de la Fontenay – aux – Roses; Premiul „Nicolae Bãlcescu al Academiei (1962), pentru contribuþia sa la realizarea volumului Din istoria filozofiei din România; Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei R.S.R. (1980) pentru cele trei volume din „Turcica”. La 22 decembrie 1995, se stinge din viaþã la Minden. Conform dorinþei sale exprimate, rãmãºiþele pãmânteºti (urna cu cenuºã) au fost aduse în þarã ºi depuse, la 9 februarie 1996, în cimitirul evanghelic din localitatea natalã. BIBLIOGRAFIE 1. Vezi voce în Academia Românã. Institutul de Cercetãri Socio- Umane Sibiu. Semicentenar 1956-2006, Honterus Verlag, Sibiu, 2006, p. 142-146. 2. Elisabeth, Axmannn, Profile. Carol Göllner, în: „Neuer Weg”, an 13, nr. 3899 din 10 noiembrie 1961 (cu prilejul aniversãrii a cinci decenii de viaþã). 3. Cu prilejul aniversãrii vârstei de ºaizeci de ani, publicaþia sãptã- mânalã a saºilor sibieni, „Hermannstädter Zeitung”, realizeazã, sub semnãturã redacþionalã, o amplã trecere în revistã a vieþii ºi activitãþii istoricului medieºean (Vezi: an 3, nr. 198 din 5 octombrie 1971). Tot cu aceastã ocazie, istoricul ºi publicistul Michael Kroner oferea tiparului un material cu un titlu extrem de sugestiv – Viel- 166 Profiluri medieºene
seltiger Forscher. Zum 60 Geburtstag von dr. Habil. Carl Göllner, în „Karpathenrundschau”, an 4 (15), nr. 41 din 15 octombrie 1971. 4. Secretara Institutului de Cercetãri Socio-Umane din Sibiu, Hildegard Klusch, ani buni o colaboratoare apropiatã a lui Carol Göllner, realiza, în revista care poartã girul Academiei Române din Bucureºti („Forschungen zur Volks- und Landeskunde”, 14, 1971, nr. 2, pp. 131-143), o sintezã completã a producþiei istoriografice a celui în cauzã. A se vedea ºi în extras: Carl Göllner, Wirken und Schrifttum, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, Bucureºti, 1981, 22 p. 5. În seria mai tinerilor istorici care au omagiat viaþa ºi activitatea complexã a celui care a fost Carol Göllner amintim pe tãlmã- ceanul, absolvent al Liceului Brukenthal din Sibiu ºi al Facultãþii Bucureºtene de profil, la rândul sãu un remarcabil istoric transilvan, Adolf Armbruster, în lucrarea coordonatã de academicianul ªtefan ªtefãnescu ce poartã titlul: Enciclopedia istoriografiei româneºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978, pp. 161-162; apoi Manfred Wittstock, Dieter Drotleff ºi Horst Weber la publica- þiile la care activau – „Neuer Weg”, „Karpathenrundschau” res- pectiv „Die Woche” (fostul „Hermannstädter Zeitung”). 6. Aniversãrile ulterioare, de 75 ºi 80 de ani, sunt marcate, de asemenea, prin articole ale aceloraºi publicaþii amintite mai sus. 7. Trecerea în nefiinþã, aducerea ºi aºezarea urnei mortuare în Cimitirul din Mediaº constituie de fiecare datã un alt prilej la care s-au pronunþat în scris ºi alþi reprezentanþi ai minoritãþii germane ºi ai colegilor de la „institut”: Thomas Nägler, Am Rande der Geschichte Zum Tode des siebenbürgisch-sächsischen Historikers Carl Göllner, în „Hermannstädter Zeitung”, an 29, nr. 1456 din 12 ianuarie 1996 (ziarul revine la numele de debut în presa epocii) ºi Gerhard Konnerth, Zum Abschuss freigegeben, idem. nr. 1458 din 26 ianuarie1996. Apoi, Joachim Wittstock cu a sa evocare din „Zeitschrift für Siebenb. Landeskunde”, 19 (90), 1996, pp. 230-231, ºi culminând cu „pomenirea” (evocarea reli- gioasã!) a celui trecut la lucrurile veºnice, a episcopului lutheran transilvan Cristoph Klein, cu prilejul depunerii urnei lui Carol Göllner (la 9 februarie 1996) în Cimitirul municipal din localitatea sa natalã (vezi: „Kirchlicher Blätter”, 24 (62), 1996, p. 7). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 167
8. Last but not least, amintim aici importanta lucrare a lui Herman A., Heinz, Schrifsteller-Lexicon der Siebenbürger deutschen. Bio. Bibliographisches Handbuch fürWissenschaft, Dichtung und Publizistik, vol. VI, BöhlauVerlag, Köln, Weimar, Wien, 1998, pp. 210-244, ori informaþiile desprinse din Lexiconul saºilor tran- silvãneni, publicat în anul 1993. 9. ªtiri importante privitoare la viaþa ºi activitatea celui care a fost Carol Göllner se regãsesc ºi în lucrãrile lui Petre Þurlea, ªcoala românã din Franþa, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1994, ca ºi cea a franþuzoaicei Catherine Durandin, Les historiens transylvains rommains et l’Autriche-Hongrie, în: „Austriaca Cahiers universitaires d’informations sur l’Autriche”, Dixième Annèe, 1984, mai, nr. 18, pp. 103-146. 10. Vezi ºi studiul nostru: Lucian Giura – Radu Ardelean, Din corespondenþa lui Ioan Lupaº cu medieºeanul Carol Göllner,în Sargeþia, Acta Musei Devensis, XXXII, 2004, pp. 429-446.
GRÄFFIUS, ANDREAS (sec. XVI) S-a nãscut la Mediaº, activând în domeniul învãþãmântului. Viaþa nonconformistã ºi usturãtoarea satirã pe care o promova duc la pierderea postului. Pãrãseºte oraºul natal ºi apoi Transilvania, iar la 5 iunie 1637 îl întâlnim prorector (director adjunct) al ºcolii din Bartfeld, în 1639 – rector la Silein ºi apoi în 1644, tot în învãþãmânt, la Trentschin. Data ºi locul morþii sale nu se cunosc. Din cele 11 lucrãri al cãror autor este Graffius Andreas, cea mai cunoscutã este: Pastor Transylvanus Saxo* – Qui quod vult, facit, quod non vult, audit. Bibliografie Trausch, II, pp. 17-18. Un extras în limba germanã din lucrare, însoþit de o serie de note, este publicat în „Sächsischen Volksblatt” („Schäßburger Zeitung”), numerele 1-7, 10-12, 15-16, 18-23 ºi 27 din anul 1869. 168 Profiluri medieºene
GRÄSER, ANDREAS (1814-1869) Viitorul teolog ºi istoric Andreas Gräser s-a nãscut la Alma, judeþul Sibiu, în anul 1814. Urmeazã studiile gimnaziale în Mediaº, apoi pe cele superioare la Universitatea din Berlin (1834-1836). Se întoarce în Transilvania natalã, la Mediaº, unde timp de douã decenii activeazã în învãþãmânt: profesor – din 1836 ºi apoi director – din 1849, la Gimnaziul medieºean. Pãrãseºte învãþãmântul pentru a se dedica total carierei preo- þeºti, devenind paroh din anul 1865, la Valea Viilor (fostul Vorumbloc). Lucrãrile pãstrate de la Andreas Gräser - Geschichtliche Nachrichten über das Mediascher Gymnasium, Hermannstadt, 1852; - Dr. Stephan Ludwig Roth nach seinem Leben und Wirken dar- gestellt, Kronstadt, 1852; - Umrisse zur Geschichte der Stadt Mediasch, Hermannstadt, 1862; Studii publicate în “Archiev des Vereins für siebenbürgische Landeskunde” - Statuten des Mediascher Kapitels von 1397; - Siebenbürgisches Steuerwesen 1720-1727; - Urkundliche Mitteilungen zur Geschichte Siebenbürgens; - Karaffas Projekt von 1690; - Die Steuerberechnung nach Zahlhäusern in der zwei Stühlen; - Erbaungszeit der Mediascher Stadt und Ringmauern; - Curriculum vitae Michaelis Bayer; Se stinge din viaþã la 11 ianuarie 1869, la Mediaº, în plinã forþã creatoare. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 169
GRÄSER, DANIEL (1752-1833) S-a nãscut la Mediaº, la 3 septembrie 1752. Tatãl sãu se numea Samuel Gräser, Senior der Mediascher Kommunität, iar mama sa, Sophia, era descendentã din familia lui Johann Mederus. Este elev la ªcoala primarã ºi gimnazialã din Mediaº, dupã care urmeazã studii superioare la Universitatea din Jena. Din 1775, îl întâlnim, timp de trei ani, în postura de profesor la Mediascher Stadt-Schule. În 1782, se cãsãtoreºte cu Anna Maria Hanner, având o cãsnicie fericitã timp de o jumãtate de secol, pânã la decesul acesteia, la 19 mai 1832. Din cãsãtorie au rezultat ºase copii, dintre care doi bãieþi ºi o fatã supravieþuiesc tatãlui. La 1 ianuarie 1784, este desemnat ºi Stadtprediger (prim-preot) la Sibiu, urmând ca peste doi ani, la 25 martie 1786, sã înceapã activitatea de treizeci ºi ºase de ani în calitate de preot în Saroº. Între anii 1815-1822, este General-Dechant (protopop), iar dupã moartea lui Neugeborens este ales, la 27 martie 1822, preot ºi episcop la Biertan, funcþii pe care le deþine pânã la decesul sãu, survenit în anul 1833, la vârsta de optzeci ºi unu de ani. Lucrãri Topographie des Mediascher Stuhls. Originalul se aflã în Biblioteca muzeului din Budapesta, sub titlul: Der Mediascher Stuhl. Bibliografie - Trausch, II, 1870, Braºov, p. 16 - Schuller, IV, p. 153.
GRÄSER, DANIEL (1847-1938) S-a nãscut la 29 iunie 1847, în Mediaº, în familia comerciantului Ludwig Gräser (1823-1867) ºi a soþiei acestuia, Theresa, bunicul pe linie maternã fiind fostul primar al localitãþii natale, Friedrich Binder 170 Profiluri medieºene von Bindersfeld. Pe linie paternã, tatãl sãu era nepotul fostului episcop al Bisericii Evanghelice C.A., Daniel Gräser. Dupã studiile gimnaziale, devine student la Sibiu, în cadrul Academiei de Drept, continuate apoi la celebrele Universitãþi din Cluj, Budapesta ºi Viena. Dupã definitivarea acestora, devine practicant în jurisprudenþã, la Mediaº, apoi la Târnãveni, din 1881. Din anul 1887, funcþioneazã ca judecãtor la Tabla regeascã din Dumbrãveni. Se pensioneazã ºi se stabileºte în oraºul de baºtinã, unde întreprinde asidue cercetãri în domeniul genealogiei. Trece în lumea celor drepþi, la 31 august 1938, fiind înmormântat în Cimitirul evanghelic din localitate. A publicat numeroase articole în presa vremii, precum: „Land- wirtschaftlicher Blätter”, „Grosse Kokler Bote”, „Siebenbürgische Tage- blatt”, „Mediascher Wochenblatt”, „Mediascher Zeitung”, „Kirchlicher Blätter”.
GUNDHARDT, WILHELM (1912-1967) Celebrul autor de literaturã pentru copii s-a nãscut la 4 noiembrie 1912, în oraºul de pe malurile Cibinului. Studiile primare la urmeazã în oraºul natal. Activeazã ca funcþionar în Sibiu, pânã în anul 1938, anul cãsãtoriei sale, prilej cu care se mutã la Mediaº, unde este angajat în diverse întreprinderi. Începând cu anul 1949, publicã o serie de reportaje ºi schiþe, dar predilecte devin poeziile ºi povestirile pentru copii, cele care vãd lumina tiparului la Editura Tineretului din Bucureºti. A cochetat cu regimul comunist, publicând ºi o serie de poezii propagandistice. Opera - Regentropfen, Bucureºti, 1954; - Wer zeichnet mit?, Bucureºti, 1955; - Rätsel und Scherzfragen, Bucureºti, 1961; - Die Märchentruhe, Bucureºti, 1974. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 171
HALTRICH, ADOLF (1868-1957) O figurã pitoreascã, un cãlãtor împãtimit, Adolf se naºte în familia lui Josef Haltrich (1833-1890) ºi a soþiei acestuia, Elise (1841-1898). Urmeazã cursurile inferioare ale Gimnaziului medieºean, cocheteazã cu armata, dorind sã devinã ofiþer, dar, din cauza staturii sale, care nu-l avantaja, este respins la ªcoala de Infanterie din Sibiu. Devine, în schimb, un bun meseriaº în feronerie ºi un cãlãtor pasionat, care viziteazã, pe parcursul mai multor ani, Austria, Germania, Franþa, Elveþia ºi Italia. Începând cu anul 1893, se restabileºte în oraºul natal. Deschide un mic atelier, la început, pentru reparaþii de biciclete, care de-a lungul anilor avea sã devinã un renumit atelier mecanic pentru diverse motoare, inclusiv de automobile. Tot el pune bazele unei Fabrici de cãrãmidã ºi ale unei clãdiri pentru reprezentaþii permanente de teatru ºi cinematograf. Deºi înaintat în vârstã, face frontul în cursul Primului Rãzboi Mondial, de pe urma cãruia se întoarce grav bolnav. La invitaþia unuia dintre foºtii ucenici, stabilit în America, întreprinde, începând cu 1921, o cãlãtorie în þara tuturor posibilitãþilor. Dupã revenirea în þarã, are o tentativã de a deschide, în Asia Micã, o Fabricã de cãrãmizi, însã fãrã succes, fapt datorat instabilitãþii politice din Turcia. Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, prin legea naþionalizãrii din 11 iunie 1948, pierde toatã averea, aºa încât, în ultimii ani de vaiþã, traverseazã grele lipsuri financiare. Se stinge din viaþã la 28 februarie 1957. Pe lângã aceastã variatã ºi intensã activitate, Haltrich rãmâne în conºtiinþa urmaºilor, nu numai a celor din oraºul natal, ca un cunoscut polisportiv, excelând în domeniul ciclismului, dar ºi copãrtaº la înte- meierea unei formaþii de muzicã „Oktett” (în 1896). A publicat: - Reiseeindrücke aus America, în „Deutsche Tagespost”, nr. 243 ºi 244 din anul 1921; - 30 Jahre „Oktett”. Eine Rückschau, Krafft & Drotleff A.G., Hermannstadt, 1928. 172 Profiluri medieºene
HANNER, GEORG JEREMIAS (1707-1777) Viitorul istoric, profesor ºi preot parcurge studiile preuniversitare la Mediaº, continuate de cele superioare la Jena, locul unde preda cursuri istoricul braºovean Martin Schmeizel, care i-a fost dascãl. În anul 1732, întors în þarã, Hanner activeazã ca profesor la Gimnaziul din Mediaº. În 1735, îl aflãm în calitate de arhidiacon ºi apoi, în acelaºi an, preot la ªeica Micã. Dupã cinci ani, se mutã la Mediaº, unde slujeºte ca pastor în perioada anilor 1740 ºi pânã la 7 august 1759, datã la care devine preot ºi episcop la Biertan pânã la moartea sa, survenitã la 9 martie 1777. A desfãºurat o activitate multilateralã ºi complexã, pe varii tãrâmuri: istorie, teologie, ºtiinþe juridice, învãþãmânt. Hanner este cel care pune bazele Consistoriului evanghelic (1762), constituit din patru feþe bisericeºti ºi patru laice; a lansat planul fondãrii unei universitãþi evanghelice. Opera - Das königliche Siebenbürgen, Erlangen, 1763.
HARHOIU, RADU (n. 1945-) S-a nãscut la 22 mai 1945, în Mediaº. Urmeazã studii secundare la Mediaº, universitare (1963-1968) – la Bucureºti. Este cercetãtor la Institutul de arheologie din Bucureºti (din 1969). Face o specializare în R.F.G., la Universitatea din Saarbrücken (1974). Este arheolog cu pregãtire specialã pentru epoca migraþiei popoarelor (gepizi ºi avari). A participat la sãpãturile arheologice de la Târgºor ºi Pãcuiul lui Soare. Publicaþii 1. Cimitirul spiritual de la Canlia,înPontica, 1972, pp. 565-576; 2. Ceramica nisipoasã,înPãcuiul lui Soare, Bucureºti, 1972, pp. 75-85; Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 173
3. O cataramã în formã de lirã descoperitã la Târgºor, în „SCIV”, XXIII (1972), 3, pp. 417-425; 4. Aspects of the socio-political situation in Transylvania during the 5’th century,înRelations between the autochthonous popu- lation and the migratory populations on the territory of Romania, Bucureºti, 1975, pp. 99-109; 5. Aurul migraþiilor – Prefaþã de Petre Alexandrescu, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2000; 6. Harhoiu, Radu; Baltag, Gheorghe; Boroffka, Nikolaus; Boroffka, Rodica, Sighiºoara, „Dealul Viilor”; monografie arheologicã. Vol. 1-2, Bistriþa, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2007.
HEHN, ILSE (n. 1943-) Scriitoarea de limba germanã Ilse Hehn s-a nãscut la 15 septembrie 1943. Studiile primare le urmeazã la Tomnatic (judeþul Timiº), iar cele liceale ºi superioare – la Timiºoara, în anul 1964, secþia de Arte Vizuale. Între anii 1964 ºi 1991, a funcþionat ca profesoarã de desen la Liceul „Axente Sever” din Mediaº. A fost cãsãtoritã cu profesorul de matema- ticã Guzun Costicã, iar în anul 1984 rãmâne vãduvã, dupã care în 1992 emigreazã în Germania, împreunã cu fiul ei, Alex Constantin. Stabilitã în oraºul Ulm, funcþioneazã ca profesoarã la ªcoala Catolicã de Pedagogie Socialã. Deoarece diplomele de studii obþinute în estul Europei nu erau recunoscute, poeta a urmat studii de echivalare la Universitatea Weitgarten. A colaborat la mai multe publicaþii de culturã ca „Neue Literatur“, „Volk und Kultur”, „Hermannstädter Zeitung”, „Karpatenrundschau” etc. De-a lungul vieþii, este membrã a mai multor asociaþii precum: P.E.N. Club Internaþional, Uniunea Scriitorilor din România etc. Scriitoarea Ilse Hehn are o operã extrem de diversã. A publicat mai multe pachete de versuri, cãrþi pentru copii, prozã, traduceri. A fost de asemenea prezentã în peste douãzeci de antologii, începând din 1969 ºi pânã în prezent. Pentru întreaga activitate literarã, ea a fost onoratã cu mai multe premii, ºi anume: Premiul pentru poezie Lyrikpreis Adam Müller Guttenbrunn, Timiºoara, 1988; Premiul pentru cea mai bunã carte pentru copii în limba germanã, Bucureºti, 1988; Premiul I pentru poezie al Gildei Artiºtilor (2003); Premiul pentru prozã al aceleaºi 174 Profiluri medieºene asociaþii (Esslingen, 2004); Diploma de onoare a Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Timiºoara, 2007) º.a. Lucrãri publicate (Bibliografie selectivã) Volume de poezie - So weit der Weg nach Ninive, 1973, Editura Kriterion, Bucureºti; - Flußgebet und Gräserspiel, 1976, Editura Facla, Timiºoara; - In einer grauen Stadt, 1992, Editura Hestia, Timiºoara; - Den Glanz abklopfen, 1998, Editura Gerhard Hess, Ulm; - Im Stein, 2001, Editura Czernik, Hockenheim. Cãrþi pentru copii - Du machst es besser!, 1978, Editura Ion Creangã, Bucureºti; - Ferien – bunter Schmetterling, 1987, Editura Kriterion, Bucureºti. Prozã - In zehn Minuten reisen wir ab..!, Editura Cosmopolitan Art, Timiºoara, 2006; - Randgebiet, Editura Cosmopolitan Art, Timiºoara, 2010. Traduceri - Die Wüste der Satellit-Antennen, 1997, Editura Hestia, Timiºoara, (versuri ale poetului Constantin Gurãu). Prezentã în antologii: - Wortmeldungen, Editura Facla Verlag, Timiºoara, 1972; - Das Wort ist eine offene Hand, Editura Kriterion, Bucureºti, 1977; - Elegii (în limba românã), Timiºoara, 1979; - Literatur – Uniunea Scriitorilor din România/Filiala Timiºoara, 1982; - Lichtkaskaden, Editura Kriterion, Bucureºti, 1984; - Casa faunului, Editura Hestia, Timiºoara, 1995; - Andromeda. Ulmer Autoren, Editura Armin Vaas, Ulm, 1996; - ... wovon man ausgeht, Esslingen, 1998; - Umbruchzeit. Neuere deutsche Lyrik, Edition L, 1998; - Und redeten mit Engelzungen, Edition L, 1998; - Das Gedicht, Editura Czernik, 2000; Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 175
- Schriftsteller aus Temeswar, Editura Marineasa, Timiºoara, 2000; - „Jahrbuch 2005”, Editura Cosmopolitan Art, Timiºoara, 2005; - Literarisches Temeswar/Schriftstellerlexikon (Lexicon de scriitori), Editura Marineasa, Timiºoara, 2007; - Banater Kalender, Editura Banater Verlag, München, 2008; - Alles ist Gleichnis, antologie de liricã, Edition L, 2008.
HERMANN, DAVID (?-1682) Este o personalitate mai puþin cunoscutã, în pofida unei prestaþii ºtiinþifice notabile. S-a nãscut la Mediaº, unde, pentru început, se dedicã ºtiinþelor juridice, devenind notar al Mediaºului. Ulterior, îmbrãþiºeazã ºtiinþele teologice ºi, în 1648, dobândeºte amvonul Bisericii din Agârbiciu. În aceastã posturã, soarta îl loveºte nemilos: moartea îi rãpeºte soþia, Sara Sanger, în 1651, ºi apoi pe unicul sãu fiu, Samuel. În anul 1668, este chemat preot paroh la Valea Viilor, unde trãieºte ºi activeazã pânã la moartea sa, survenitã în 1682. Veacul al XVII-lea consemneazã apariþia primelor douã istorii documentate ale bisericii transilvãnene, realizate de autori saºi. Una dintre acestea, intitulatã: Annales Eclesiastici Rerum Transylvanicarum inde a Reformatione Religionis An. 1520, aparþine lui David Hermann ºi cuprinde evenimentele pânã la anul 1659, continuate de cãtre Lukas Graffius pânã la anul 1703. De acelaºi autor, în manuscris: - Jurisprudentia Ecclesiastica, seu Fundamenta Jurisdictionis Ecclesiasticae Saxonum in Transylvania; - Annales Rerum Politicarum in Transylvania, inde a Reformatione Religionis, anno scilicet Christi, 1520 gestarum, 1655; - Devastatio Urbis Cibiniensis sub Gabriele Báthori, Princ. Transylv.; - Codex memorabilium Actorum publicorum Status Ecclesiastici Saxonum in Transylvania, inde ab anno Reformationis Religionis An. 1520 ad paesentia usque tempora elaboratus. 176 Profiluri medieºene
HERMANN, HANS (1885-1980) Pictorul sas Hans Hermann s-a nãscut la 25 ianuarie 1885, în oraºul de sub Tâmpa, tatãl sãu fiind sculptor. Urmeazã clasele primare la o ºcoalã braºoveanã cu sistem de predare în limba maghiarã, în perioada 1892-903. Cursurile de specialitate le urmeazã între 1903 ºi 1907, la Academia de Arte Frumoase din Budapesta. Dupã absolvirea facultãþii budapestane, preia catedra de desen a Liceului „Stephan Ludwig Roth”, unde-ºi organizeazã prima expoziþie personalã, în 1907. În anul urmãtor, devine membru fondator al societãþii artiºtilor plastici „Müveshaz”. La liceul medieºean a funcþionat pânã în 1917. Pentru perfecþionarea în tehnica artelor plastice, în decursul anilor, pictorul Hans Hermann efectueazã mai multe cãlãtorii de studii în strãinãtate ca: München (1912); Grecia, Constantinopol (1914), Praga (1923); Bulgaria (1927); Berlin, Strasbourg, Paris (1928). În anii 1930-1931, realizeazã o cãlãtorie de studii în capitala Germaniei, unde lucreazã timp de o jumãtate de an. Între 1919-1923, îºi organizeazã un atelier în comun cu pictorul Peter Matysek, la mansarda casei lui Friedrich Wilhelm Schuster, din strada Hegel nr. 18, iar între anii 1917-1948, deci timp de trei decenii, a lucrat ca profesor la Liceul Brukenthal din Sibiu. În anul 1949, artistul este pensionat din funcþia de profesor de desen. În decursul vieþii sale lungi, de 95 de ani, pictorul Hans Hermann a fost un participant activ la extrem de multe expoziþii din þarã ºi strãinãtate. În iunie 1948, este ales preºedinte al UAP Filiala Sibiu, funcþie deþinutã pânã în 1980. Valorosul artist se stinge din viaþã în 13 februarie 1980. „Hans Hermann este unul din cei mai fecunzi artiºti din Transilvania. El a practicat, cu cel mai mare succes, pictura, acuarela, grafica, gravura, fiind autor a numeroase portrete, peisaje, naturi statice ºi compoziþii. În întreaga sa activitate, artistul a evocat cu predilecþie frumuseþea peisajului transilvan, oamenii care muncesc în aceste locuri, poezia anotimpurilor, a vechilor burguri”. Profesiunea de credinþã a lui Hans Hermann este legatã puternic de naturã, dar o naturã filtratã prin talentul ºi penelul artistului. El definea Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 177 pictura în felul urmãtor: „Dupã pãrerea mea, baza picturii este un eveniment vizual. Dacã artistul pleacã de aici, eliminând, dând afarã ºi adãugând de la el, obþinem trei posibilitãþi, al cãror raport caracterizeazã un anumit tip de artã: a pãstra cât mai mult din elementul vizual, a selecta, a adãuga din experienþa proprie. A pãstra cât mai mult înseamnã a fi mai aproape de naturã; este ceea ce am vrut eu sã fac. Dar natura este haoticã, conþine mult hazard, de aceea este necesarã umanizarea ei, pentru a o ordona” (Radu Mihai). Un capitol important în opera lui Hans Hermann îl constituie peisajul orãºenesc ºi cultural. Artistul a evocat cu deosebitã dragoste, mai ales în graficã, colþuri pitoreºti din vechile oraºe ºi aspecte din viaþa de toate zilele din micile aºezãri din jurul Sibiului. Demnã de laudã este nu numai munca de creaþie a artistului, ci ºi cea de restaurator. Astfel, la restaurarea Bisericii Evanghelice din Tãtârlaua (de lângã Târnãveni) „a dat la ivealã 13 picturi valoroase, executate de pictorul sibian Vincentius, în 1508. De asemenea, a restaurat ºase tablouri semnate de pictorul vienez Maulpertsch, gãsite în biserica din Orlat ºi predate episcopiei catolice din Alba Iulia” (Julius Bielz). Activitatea expoziþionalã a artistului plastic este extrem de vastã, el expunând în centre culturale româneºti ºi strãine. Lumea artisticã i-a recunoscut talentul ºi originalitatea creaþiei, fapt pentru care a fost rãsplãtit cu numeroare premii ºi medalii. Totodatã, cronicari ai fenome- nului artistic, dar ºi gazetari i-au scos în evidenþã meritele, paleta referinþelor bibliografice fiind foarte bogatã – studiile ºi articolele despre creaþia artistului depãºesc cifra 100. Activitatea expoziþionalã a pictorului ºi graficianului Hans Hermann 1. Expoziþii personale (Mediaº, 1907, 1924); 2. Expoziþii la Salonul Wemzel ºi la Societatea Sebastian Hann (Budapesta, 1909); 3. Expoziþie picturã (Braºov, 1920); 4. Expoziþii personale: - la Galeria Maison d’Art – Bucureºti, 1921; - în holul Teatrului Comedia, Bucureºti, 1939 ; - la Fondul Plastic (150 de creaþii), Bucureºti, 1955; 5. Expoziþii de graficã (Bucureºti, 1949, 1951, 1952, 1953); 178 Profiluri medieºene
6. Expoziþie personalã (Karlsruhe, 1923); 7. Expoziþiile locale ºi regionale (Sibiu ºi Braºov, 1947-1957); 8. Expoziþiile anuale din Cluj (1948-1950); 9. Expoziþii de picturã ºi graficã (Finlanda, China, Argentina, Mexic, Albania, în anii 1956-1976); 10. Expoziþii anuale (Sibiu, 1968-1979); 11. Expoziþii la Salonul din Bucureºti (1934-1939). Premii, ordine ºi medalii 1. Premiul de Stat pentru graficã, 1937; 2. Medalia Muncii, 1954; 3. Medalia ºi titlul de Artist emerit, 1965; 4. Este distins cu ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, 1968; 5. Diplome, Ordine ºi Medalii, 1964, 1969, 1971, 1972, 1974.
HEYDENDORFF, MICHAEL CONRAD VON (1730-1821) Se trãgea dintr-o celebrã familie sãseascã, ai cãrei ascendenþi au ocupat, timp de mai multe generaþii, funcþii de conducere în lumea sãseascã (în mod constant, la Mediaº). Iatã ce menþioneazã în acest sens: „Tatãl meu – scrie Michael Conrad von Heydendorff –, Daniel Conrad, un om înþelegãtor ºi un patriot sas autentic, muri ca primar al Mediaºului… în al 74-lea an al vieþii. Mama mea se trãgea din familia Baussnern…, bunicul din partea tatei, Samuel Conrad, nãscut la Bistriþa, a fost mulþi ani primar al Mediaºului ºi consilier gubernial, tatãl ºi strãmoºii acestuia aflându-se în serviciul public la Bistriþa de la începutul secolului al XVII-lea, bunicul fiind înnobilat de principele Transilvaniei, Gabriel Bathory, la începutul veacului al XVII-lea”. Michael Conrad von Heydendorff s-a nãscut la Mediaº, la 26 noiembrie 1730. A urmat cursurile Gimnaziului medieºean, apoi pe cele ale Colegiului reformat din Târgu Mureº. Hotãrârea de a nu-ºi continua studiile în centre universitare din strãinãtate are o motivaþie largã în a sa autobiografie: „… unii îºi pierduserã viaþa la universitãþi, alþii care nu învãþaserã nimic se fãceau soldaþi ºi unii erau atraºi de iezuiþi la întoarcerea lor ºi se fãceau catolici. Cei întorºi ºi angajaþi aici erau oameni foarte mediocri… cei mai mulþi… oameni capabili de Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 179 atunci nu s-au format ºi-n universitãþile germane, ci acasã, în slujbe ºi ºcoli, înãlþându-se prin cunoºtinþe ºi sârguinþã deasupra universitarilor”. Timp de peste un deceniu (începând cu data de 11 ianuarie 1750) a activat la Secretariatul Guberniului, de unde a trecut la aºa-numita Direcþie economicã (Directorium aecconomicum) ºi apoi ca vicenotar al Mediaºului (1761-1775). În aceastã perioadã, el a fost delegat într-o comisie care a activat în Ciuc ºi Trei Scaune (1764-1765), apoi, în timpul Revoluþiei lui Horea, într-o Comisie guvernamentalã de pacificare a þãranilor rãsculaþi în Comitatele Cluj ºi Dãbâca. Începând cu anul 1775, a funcþionat pentru o perioadã de optsprezece luni ca senator, apoi, pânã în 1784, ca jude regesc la Mediaº. Din 1784, i se conferã demnitatea de comite cercual, având în subordine Cercul de sus al Comitatului Sibiu, adicã aproape întregul Scaun al Mediaºului ºi Comitatului Alba de Sus, incluzând 48 de târguri ºi sate. În 1786, este numit consilier la Tribunalul de Apel din Sibiu. Dupã anularea reformelor lui Iosif al II-lea, a fost numit comisar gubernial ºi însãrcinat cu reorganizarea Scaunelor Rupea, Sebeº, Orãºtie. Pe parcursul derulãrii acestei activitãþi, este desemnat primar al Mediaºului (1790). A deþinut aceastã funcþie în douã rânduri: între anii 1790 ºi 1797 ºi apoi, a doua oarã, între anii 1805 ºi 1816, datã la care este pensionat. Ca o recunoaºtere a activitãþii sale, pensia era în cuantumul salariului integral de primar, 800 de florini romani. Timp de aproape trei decenii (1790-1817), ca deputat medieºean, Heydendorff participã la toate întrunirile Universitãþii sãseºti, precum ºi la lucrãrile Dietei, îndeplinind, în paralel, ºi funcþia de Consilier gubernial. În toamna anului 1813, este decorat de însuºi împãratul Francisc I, cu Crucea micã a Ordinului imperial Leopold. Trece în lumea celor drepþi la 9 noiembrie 1821, la vârsta de 90 de ani, 11 luni ºi 14 zile. Heydendorff este autorul a numeroase lucrãri în domeniul politic, juridic ºi istoric. Reþine, în mod deosebit, atenþia celebra sa Autobiografie, o amplã cronicã a mai mult de jumãtate de secol, cu descrieri ºi aprecieri extrem de amãnunþite, ce se constituie într-unul din izvoarele narative cele mai remarcabile pentru aprofundarea problematicii Transilvaniei acelei vremi. Michael Conrad von Heydendorff a cunoscut temeinic complexitatea societãþii transilvãnene, atât ca observator nemijlocit, cât ºi datoritã 180 Profiluri medieºene
înaltelor ºi onorantelor funcþii pe care le ocupa. Valoarea autenticitãþii informaþiilor ºi autenticitatea autorului rezidã în faptul cã toate cele notate în jurnalul sãu intim au fost destinate exclusiv uzului familiei ºi nicidecum publicãrii. Michael Conrad von Heydendorff începe sã scrie la celebra sa Autobiografie la vârsta de 55 de ani. Lucrarea se deschide cu o retro- spectivã asupra naºterii autorului, a familiei acestuia ºi a studiilor sale. Sunt dezvãluite aspecte din viaþa politicã, socialã ºi familialã a nobilimii din Transilvania de la cumpãna veacurilor al XVIII-lea ºi al XIX-lea. Portretele lui Iosif al II-lea, Samuel Brukenthal, Wankel, V. Seeberg ºi altele, schiþate cu mãiestrie de Michael Conrad von Heydendorff, dar ºi acele pasaje în care surprinde coloritul local fac parte din cele mai reuºite fragmente epice germane din Transilvania secolului al XVIII-lea. Momentul central în Autobiografia lui Michael Conrad von Heydendorff îl reprezintã vizita întreprinsã, în 1773, de împãratul Iosif al II-lea în Transilvania, prilej cu care Heydendorff are onoarea de a-l însoþi ºi cãlãuzi de la un hotar la altul al Scaunului Mediaº. Vizita este descrisã pe nu mai puþin de 50 de pagini din economia lucrãrii. Agitaþia aºteptãrii împãratului a fost de nedescris. Încurajat de atitudinea bine- voitoare a acestuia, poporul foloseºte prilejul prezenþei sale pentru a-i înmâna cereri ºi jalbe. În prezenþa monarhului luminat ºi reformator, poporul devine mai atent la drepturile sale, „iobagul nu mai tolereazã nedreptãþile nobilului sãu”, iar þãranii liberi nu se mai înspãimântã de autoritãþi. În paginile dedicate momentului, un istoric contemporan scria: „Iobagul, ºi îndeosebi poporul român sperã o fericitã schimbare a soartei sale, unul – o micºorare a robotei, altul – sã obþinã egalã îndreptãþire cu ceilalþi locuitori ai þãrii ºi desfiinþarea stãrii sale de veºnicã servitute”. Michael Conrad von Heydendorff ºi-a completat jurnalul pânã în ultimul an de viaþã. La 12 ianuarie 1821, el punea punct final observaþiilor sale, cu urmãtoarea remarcã: „… aº mai ºti multe, dar nu mai pot sã scriu; încã o datã: cu bine; Valete (adio): Patrie, naþiune sãseascã, copii, urmaºi; când veþi citi aceasta, eu sunt la cele veºnice, la destinaþia mea, în adevãrata mea patrie”. Din cãsãtoria cu Susana, nãscutã von Hannenheim (1758-1809), au rezultat ºase copii, dintre care doar trei i-au supravieþuit tatãlui: Peter, ofiþer (decedat în 2 septembrie 1836), Michael, ajuns primar al Mediaºului Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 181
(decedat în 29 august 1857), ºi fiica sa, Susana, cãsãtoritã cu senatorul Mediaºului Johann Georg Schuller. Lucrãri pãstrate în manuscris 1. De originibus Nationum in Transsylvania (în Biblioteca Samuel Teleki, Târgu Mureº, III.81). 2. Origines Nationum ac potissimum Saxonicae in Transsylvania de ruderibus Historiarum erutae, în Biblioteca Universitãþii din Budapesta, în Colecþia Stefan Kaprina. 3. Gedanken von der Herkunft und dem Ursprung der Verfassung der Sächsischen Nation in Siebenbürgen. 4. Betrachtungen über die Aufhebung der Sächsischen National- verbindung auf hohe Versamlassung aufgesetzt. Anno 1784 diebus Martii. 5. Memorial an S.M. Joseph II. Namens der Sächsischen Nation vor ihrer Aufhebung. A. 6. De veteri conditione Sedis Mediensis. Epistola ad Jos. Benkõ anno 1776 exarata. 7. Inscriptio globo turris majoris Mediensis imposita. 1784. 8. Bemerkungen über die von den Wallachen angesuchte Concivilität in der Sächs. Nation 1791 zum Gebrauch der Sächs. Universität und Wiener Laudtagsdeputation. 9. Historisch-diplomatische Abhandlung der Frage: Woher es komme, da die Vorfahren der Sachsen von den damaligen Unga- rischen Königen aus Deutschland auf den Fundum, den sie jetzt besitzen, berufen wurden? Wie ferner eben dieser, und Kein anderer Fundus den Sachsen gegeben worden sei, und wqoher er den Namen Fundus regius erhalten habe? Bibliografie - Friedenfels: Michael Konrad v. Heydendorf * 26.11.1730, † 9 Nov. 1821, în Allgemeine Deutsche Biographie, 12 (1880), p. 353-354; - xxx: Michael von Heydendorff, în: A.V.S.L., p. 7. 31 (1903/1905), Heft 3 (1905), p. 1013-1014; - Bozac Ileana, ªtiri despre românii din Transilvania din a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea în autobiografia lui Heydendorff, în Anuarul Institutului de Istorie”, Cluj, XVI, 1973, p. 375-384. 182 Profiluri medieºene
- Folberth, O., Michael Konrad von Heydendorf d.A., sieben- bürgischer Verwaltungs-beamter und Politiker, * Mediasch 26.XI.1730, † ebd. 10.XI.1821, în Mathias Bernath ºi Felix von Scroeder (Hrsg.), Biiographisches Lexikon zur Geschichte Südost- europas, Band II G-K (= Südosteur. Arbeiten 75/II), R. Oldenbourg Verlag, München, 1976, p. 159. - xxx: Michael von Heydendorf * 26. November 1730 in Mediasch, † 9. November 1821 [250. Geburtstag],înOstdeutsch. Gedenktage, 1980, p. 85-86. - Sienerth, Stefan, Michael Conrad von Heydendorff, în: Stefan Sienerth, Geschichte der siebenbürgisch-deutschen Literatur im 18. Jahrhundert, Dacia Verlag, Klausenburg, 1990, 160 p., p. 83-85 ºi 154. - St.S. [Stefan Sienerth], Heydendorff, Michael Conrad von, Schrift- steller Bürgermeister und Königsrichter, * Mediasch 26.XI.1730, † ebd. 10.XI.1821, în Lexikon Siebenb. Sachsen, 1993, p. 193 (W. Myss).
HRISZTU, BALINT (n. 1949-) Poetul maghiar Hrisztu Balint s-a nãscut în Baia Mare, la 26 iulie 1949, pãrinþii sãi fiind despãrþiþi temporar înainte de a divorþa. La vârsta de patru ani, revine acasã, în Mediaº, unde urmeazã cele ºapte clase elementare la ªcoala generalã nr.1, dupã care absolvã Liceul maghiar „Bethlem Gabor” din Aiud (secþia realã). Dupã o încercare nereuºitã la I.A.T.C., regie ºi film, în 1976 a fost admis la Academia de Studii Economice, Facultatea de comerþ exterior, Bucureºti. A debutat cu versuri în februarie 1968, în Suplimentul literar al cotidianului „Elöre”, redactat de poetul Szász János. A mai tipãrit ºi în alte publicaþii precum: „Jfyúmunkas”, „Elöre”, „Novuti”, apoi într-o culegere la „Schuller Haus” Bucureºti. În revista „Mûvelõdes” i-au apãrut mai multe poezii, recenzii, prezentãri de carte. În 1969, a înfiinþat, împreunã cu Majtenji Erik ºi Szász János, „Cercul literar maghiar” din cadrul Uniunii Scriitorilor. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 183
A mai publicat diverse materiale în „Korunk”, „Transilvania”, iar dupã 1994, în „Romániai Magyar Szó”. În 1975, Hrisztu Balint ºi-a pregãtit lucrarea de diplomã cu tema Studiul sociologic al cererii de carte beletristicã, la profesoara Curta Lisette Coandã. ªi-a susþinut lucrarea în 1977, obþinând diploma în ªtiinþe economice. Între anii 1978-1987, a domiciliat în oraºul Sighiºoara, unde a funcþionat ca economist la Fabrica de Textile „Târnava”. În anul 1987, profitând de o excursie în Ungaria, Hrisztu a rãmas în þara vecinã. La scurtã vreme, s-a înscris în cercurile maghiare, unde a publicat versuri în revistele: „Est hirlap”, „Magyar Hirlap”, „Fedel”, „Nelküli” ºi „A ceh”. Dupã o scurtã ºedere în Ungaria, unde s-a ocupat cu Show Business ºi alte meserii ocazionale, Hrisztu Balint a pãrãsit bãtrânul continent, plecând în Canada, respectiv în Saint Jones (New Foundland). Aici a publicat multe versuri, traduse în limba englezã de Elisabeth Marlen Canadicusio, una dintre fostele sale soþii. Tot în Canada a realizat expoziþii individuale ºi de grup – xilogravuri ºi linogravuri. În 1991, Hrisztu Balint a revenit în Ungaria, iar dupã 1994 s-a repatriat în România. În 1999, poetul de expresie maghiarã Hrisztu Balint ºi-a concretizat gândul, acela de a-ºi aduna poeziile între paginile unui volum, versurile fiind însoþite de graficã, al cãrei autor este poetul însuºi. Cãrþi publicate 1. Cântec fãrã cântec (poeme), Mediaº, 1999; 2. Oftat pentru Europa (poeme), 2006; 3. Demoana blondã, 2006.
HUTTER, JOHANN (1569-1649) Nãscut la Mediaº, Johann Hutter este autorul unei cronici pãstrate în manuscris. Cronologic, lucrarea se opreºte la anul 1621. Cronica acestuia a fost cunoscutã istoricilor Andreas Grässer (1862) ºi Viktor Werner (1912), care valorificã pasaje din ea. Referiri la aceastã Cronicã face ºi istoricul Adolf Armbruster, în a sa Dacoromano-saxonica, 184 Profiluri medieºene inserând pasaje semnificative în text. Extrase din cronica lui Johann Hutter, realizate de cãtre Gabriel Scheint, sunt identificate în colecþiile Direcþiei Generale a Arhivelor Naþionale, Filiala Sibiu.
IACOB, DOINA (1912-1993) Despre învãþãtoarea Doina Iacob se cunosc extrem de puþine lucruri. ªtim, bunãoarã, cã s-a nãscut în anul 1912 ºi cã a funcþionat ca învãþãtoare la ªcoala nr. 1 timp de 13 ani, fãrã întrerupere, între anii 1934-1948. Activitatea instructiv-educativã, cãreia i s-a dedicat cu sensibilitate ºi dãruire, a fost completatã cu lucrãri literare de mare rafinament ºi duioºie. Cele trei piese, publicate separat în cele trei broºuri: Calde castanele, ªi noi luptãm ºi Premiul I, apãrute la Editura Traianã din Sibiu, în anul 1945, au ca temã scene din viaþa ºcolii din deceniul al cincilea. Cu siguranþã, aceste piese de teatru pentru copii au fost scrise pentru serbãrile ºcolare, ele fiind izvorâte, probabil, din fapte ºi evenimente petrecute în realitate. În acest sens, trebuie amintitã ºi sceneta feericã Povestea mãrþiºorului, jucatã de elevii ªcolii generale nr. 5, în limbile românã ºi germanã, în ziua de 11 martie 1972, ora 18, la Casa de Culturã a municipiului Mediaº. Iatã ce noteazã doamnele Ana Popescu (învãþãtoare) ºi Elena Grigoriu (profesoarã) în caietul program al piesei sus-menþionate: „Autoarei piesei Povestea mãrþiºorului, sensibila Doina Iacob, pe vremea când era învãþãtoare, cu prilejul unui mãrþiºor aninat în pieptul dânsei de un suflet cu ochii jucãuºi, i-a fost pusã întrebarea: «De ce sãrbãtorim ziua mãrþiºorului?». Cum copiilor le eºti sufleteºte obligat sã le rãspunzi la întrebãri, dânsa i-a rugat pe cei adunaþi în jur la întrebarea curioasã sã revinã peste câteva zile, cã atunci vor primi rãspunsul. Au început zile febrile de cãutãri: cui trebuie sã închine aceastã legendã? Desigur, ce e mai minunat pe lume decât dragostea dintre copil ºi mamã, dintre copil ºi naturã? Deci acestui sentiment nobil al iubirii trebuie sã i se închine legenda. A luat, deci, motivul «mãrþiºorul» ºi i-a dat tâlc. Doina Iacob a ales cu migalã frumosul pe care ni l-a dat nouã prinos”. Ce poate fi mai frumos decât elogiul colegilor de breaslã? În ceea ce priveºte ultima perioadã din viaþa poetei-învãþãtoare, trebuie sã precizãm cã, de câþiva ani, Doina Iacob se mutase din Mediaº Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 185
în Sighiºoara, unde, într-o casã de pe malul Târnavei Mari, avea sã treacã în nefiinþã ºi în memoria noastrã. Asta se întâmpla în anul 1993. Doina Iacob rãmâne în galeria medieºenilor ca un învãþãtor model. Lucrãri publicate 1. Calde castanele, piesã de teatru, Editura Dacia Traianã, Sibiu, 1945. 2. ªi noi luptãm, piesã de teatru, Editura Dacia Traianã, Sibiu, 1945. 3. Premiul I, piesã de teatru, Editura Dacia Traianã, Sibiu, 1945. 4. Legenda mãrþiºorului (mss.).
ILIEª, DORU GELU (n. 1949-) Remarcabilul avocat al Mediaºului, Doru Gelu Ilieº s-a nãscut la 23 mai 1949, în comuna Lãureni, judeþul Mureº. Dupã absolvirea ºcolii generale din localitatea natalã, urmeazã studiile la Liceul „Bolyai-Farkas”, aceasta fiind o ºcoalã cu profil de educaþie fizicã din Târgu Mureº. A absolvit liceul în anul 1967. Între 1967 ºi 1972, Doru Gelu Ilieº a urmat Facultatea de drept din cadrul Universitãþii din Cluj-Napoca, dedicându-se profesiei juridice, fiind în prezent avocat în Baroul Mediaº. În ultimii ani, ºi-a deschis împreunã cu avocata Adriana Ilieº, soþia sa, un cabinet de avocaturã la domiciliu. Dupã absolvirea facultãþii, pentru Doru Gelu Ilieº începe o intensã activitate gazetãreascã, multe articole fiind publicate în revistele de specialitate. În plan profesional, avocatul Doru Gelu Ilieº a obþinut câteva premiere: - primul proces de ºomaj din România, declanºat în perioada anterioarã anului 1989. Era un conflict de muncã de neconceput, autoritãþile de stat neadmiþând cã acest lucru ar fi posibil în societatea socialistã; - prima recuzare a tuturor instanþelor din România, începând cu judecãtoria ºi continuând cu Tribunalul, Curtea de Apel ºi încheiatã cu Curtea Supremã de Justiþie, punându-se în evidenþã o nepermisã lacunã a Codului de procedurã civil roman; 186 Profiluri medieºene
- primul proces cuprinzând faza cercetãrilor penale în care apãrarea s-a fãcut printr-o conlucrare directã ºi eficientã a mass-mediei, urmatã de deplasarea ineditã a Comisiei de abuzuri din Parlamentul României într-o localitate din þarã, pentru a verifica în teren temeinicia sesizãrilor. Eseurile lui Doru Gelu Ilieº sunt un reflex al marilor probleme ale omenirii, care au frãmântat minþile gânditorilor din toate timpurile. Ele sunt, totodatã, ºi un ecou al vremurilor tulburi pe care le trãim ºi cãrora autorul le cautã rãspunsuri, încercând în acelaºi timp sã sugereze unele soluþii de rezolvare spre binele tuturor oamenilor. De altfel, titlurile lucrãrilor lui Ilieº vorbesc ele însele despre temele puse în discuþie. Toate au ca subtitlu „Criza cunoaºterii…”, subtitlu care este, de fapt, un laitmotiv al tuturor lucrãrilor sale. „Criza cunoaºterii” fiind o continuã zbatere, se încearcã, în limita posibilitãþilor, ºi gãsirea unor rãspunsuri. Ecoul declanºat de Doru Gelu Ilieº în cercuri din þarã ºi strãinãtate este de domeniul evidenþei. Minþi ieºite din comun au urmãrit cu interes gândurile avocatului medieºean, legate de cãutarea soluþiilor pentru o nouã alternativã. Iatã câteva opinii despre eseurile lui Doru Gelu Ilieº, menþionate în capitolul Opinii despre autor ºi cãrþile sale, aºezat în fruntea plachetei de eseuri Scrisoarea „C” (Criza cunoaºterii terestre…). „În carte (Agonia personalitãþilor) aflu atâtea gânduri de dragoste sãnãtoase despre omul ºi lumea de azi” (Acad. Virgil Cândea). „Nu este de mirare cã textul a dat naºtere unor reacþii contradictorii. Aþi abordat o tematicã incitantã, care poate sã intrige ºi sã irite dacã nu e privitã cu înþelepciune. Aº fi curios sã aflu pãrerile exprimate de eventualii recenzori” (Ion Hobana). „Punctele de vedere sunt incitante. Nu vãd de ce nu aþi continua demersul intelectual pe aceastã cale” (Acad. Rãzvan Teodorescu). „Fãrã îndoialã, este o carte încântãtoare ºi ispititoare în acelaºi timp, ceea ce m-a uimit pe mine de la primele 2-3 pagini pe care le-am citit este aceastã experienþã de limbaj ºi de gândire care mi-a spus foarte mult. ªi sunt un om care citesc multã eseisticã, criticã literarã, carte filozoficã… ºi eu cred cã acesta este aspectul pe care-l aduce cu adevãrat domnul Ilieº în contextul actual al gândirii ºi eseisticii româneºti, deci un anumit tip de discurs foarte original, foarte interesant, un discurs de graniþã, dar nu un discurs hibrid” (Cornel Moraru, critic literar, redactor ºef la revista „Vatra”, Târgu Mureº). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 187
Cuvinte de apreciere legate de eseurile lui Doru Ilieº au avut ºi alþi oameni de spirit români ca: Dan Tãrchilã (scriitor); Iulian Boldea (critic literar), profesorii universitari Dan Popescu, Alexandru Hudiþeanu, Florea Ciotea, poetul Eugen Nistor º.a. Meditaþiile lui Doru Ilieº sunt un reflex al bogatelor lecturi din operele lui Junge, Kant, Spengler, Freud, într-o strânsã relaþie cu întâmplãri reale din viaþa de fiecare zi, petrecute aievea în anii de tranziþie. Lucrãri publicate (bibliografie selectivã) 1. Agonia personalitãþilor (Criza cunoaºterii terestre ºi eºecul mon- dial al personalitãþilor), Editura Continent, Sibiu, 1995. 2. Extazul puterii (Criza cunoaºterii terestre…), Editura Continent, Sibiu, 1996. 3. Taina afectivã (Criza cunoaºterii terestre…), Editura Continent, Sibiu, 1997. 4. Scrisoarea „C” (Criza cunoaºterii terestre …)¸ Editura Continent, Sibiu, 1999. 5. Îngeri ºi demoni (Criza cunoaºterii terestre…), Editura Continent, Sibiu, 1999. 6. Vârsta eroicã (Elogiul bãtrâneþii), (Criza cunoaºterii terestre…), Editura Continent, Sibiu, 2001. 7. Eroica (Sfidarea morþii), (Criza cunoaºterii terestre…), Editura Continent, Sibiu, 2001. 8. Ecoul (Odã nemuririi), (Criza cunoaºterii terestre…), Editura Continent, Sibiu, 2001.
IONESCU, ION (n. 1960-) IONESCU, ION (cu folosirea pseudonimelor: Jimmy Ionescu sau Ionescu Mihai Ion) A urmat cursurile ªcolii generale nr. 5 ºi ale Liceului „Stephan Ludwig Roth” din Mediaº, judeþul Sibiu. Dupã absolvirea Facultãþii de istorie-filozofie din cadrul Universitãþii din Bucureºti, promoþia 1984, a fost, în acelaºi an, repartizat în învãþãmântul preuniversitar, activând mulþi ani în aceastã formã de învãþãmânt. A obþinut toate gradele 188 Profiluri medieºene didactice. Gradul didactic I a fost obþinut cu lucrarea metodico-ºtiinþificã cu tema: Naþionalul în doctrinele politice româneºti. Actualmente, funcþioneazã ca profesor de ºtiinþe socio-umane la ºcoala unde ºi-a desãvârºit studiile medii: Liceul „Stephan Ludwig Roth”. A participat la proiecte de reformã organizate la Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, cum ar fi: Colocviul Naþional de Educaþie Tole- rantã, Secþiunea „Drepturile omului – Drepturile copilului” (Timiºoara, 16-19 martie 1995). A urmat stagii de formare pe probleme de didactica disciplinelor din aria curricularã „Om ºi societate”, organizate de M.E.C. ºi Consiliul Naþional pentru Curriculum (Bucureºti, 1998 ºi Buºteni, 2001). Debutând în gazetãrie în anul 1982, la sãptãmânalul „Viaþa studen- þeascã”, Jimmy Ionescu s-a dedicat cu toatã forþa publicisticii, acumulând în cei douãzeci ºi trei de ani de activitate pe acest tãrâm, o „recoltã” demnã de invidiat, prin bogãþia ºi varietatea ei. Dupã debutul amintit ºi unele colaborãri la revista de culturã „Amfiteatru” în 1984, prin venirea la Mediaº îºi face o intrare furtunoasã în presa care a luat naºtere imediat dupã decembrie 1989; se integreazã în colectivul de redacþie al publicaþiei sãptãmânale „Vocea Mediaºului”, unde realizeazã rubrica de comentariu politic; din octombrie 1990, figureazã în caseta redacþionalã a unui alt periodic medieºean, „Obiectiv”. Acest sãptãmânal s-a bucurat de o perioadã de apariþie de patru ani fãrã trei luni: 11 aprilie 1990 – 23 decembrie 1993, cu 160 de numere Între noiembrie 1990 ºi decembrie 1993, Ion Ionescu are calitatea de redactor ºef. În publicaþiile periodice medieºene Jimmy Ionescu a semnat un numãr de cca 400 de articole, comentarii, editoriale, anchete, seriale de investigaþii, dar ºi interviuri cu mari personalitãþi ale culturii române venite în judeþul Sibiu, ca: Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Octavian Paler, Aurel Cioran, Sanda Stolojan, Andrei Codrescu, Lucian Pintilie, Maia Morgenstern, dar ºi lideri politici ca: Emil Constantinescu, Radu Câmpeanu, Sergiu Cunescu, Dinu Patriciu, Adrian Nãstase ºi Ion Iliescu. Dintre demersurile publicistice întreprinse în perioada 1990-1993 trebuie sã menþionãm anchetele despre grevele de la societãþile Relee ºi Carbosin, despre scandalul deºeurilor toxice de la Apold ºi Miercurea Sibiului, despre dosarul poluãrii de la IMMN Copºa Micã (azi, Sometra). Proiectul reînfiinþãrii judeþului Târnava Mare, ca ºi planul de aducþiune a apei de la Zetea au fost douã subiecte în vogã în acea vreme, care nu Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 189 l-au lãsat indiferent pe febrilul gazetar. El a adus în paginile periodicului medieºean, de asemenea, lupta pentru alegerile din 1992, deportarea saºilor în Rusia, dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, tragedie întãritã ºi de mãrturiile inedite ale unor supravieþuitori ai unor localitãþi sãseºti precum: ªeica Mare, Moºna, Târnava, Blãjel, Aþel, Mediaº. În ziarul „Obiectiv”, Jimmy Ionescu a relatat cu obiectivitate ºi despre alte evenimente însemnate din zona noastrã, ºi anume: traficul internaþional de copii din satul Laslea, situaþia bolnavilor de SIDA ºi despre conflictul interconfesional de la Catedrala din Blaj. Din 27 ianuarie 1994, conduce ca editor coordonator sãptãmânalul „Ecou”, editat la Mediaº de S.C. Mediacomerþ S.A., parte a Fundaþiei „Media România”, cu aria de difuzare în judeþele: Sibiu, Alba ºi Mureº, susþinând editorialul sãptãmânii ºi rubrica permanentã „Pamfletarul de serviciu”; a coordonat rubrica „Culturã, artã & idei”, dedicatã în special evenimentelor culturale ºi interviurilor cu mari intelectuali ca: Andrei Pleºu, SorinVieru, Mihai ªora, Mihnea Berindei, Horia Bernea, Neagu Djuvara, Alexandru Dabija, Mircea Dinescu, ªtefan Augustin Doinaº, Horia Roman Patapievici ºi Cristian Tudor Popescu. Între anii 1990-1995, jurnalistul medieºean a avut o colaborare fructuoasã la cotidianul sibian „21 Radical”, publicând circa 250 materiale. Din anul 1992, este membru al Asociaþiei Ziariºtilor din România, fiind acreditat la Parlamentul ºi Guvernul României între anii 1994 ºi 1995. Jimmy Ionescu a publicat optzeci ºi ºase de articole în cotidianele naþionale „România liberã” ºi „Ziua”. Iatã douã articole de doctrinã politicã precum Naþionalitatea este un dat istoric, nu o valoare, Naþio- nalism ºi patriotism. În 1994, participã la Congresul Societãþii Ziariºtilor din România, desfãºurat la Neptun, fiind posesor al International Press Card ºi devenind membru al SZR. De la 1 martie 1995, activitatea publicisticã a lui Jimmy Ionescu cunoaºte o nouã dimensiune: fãrã a pãrãsi presa scrisã, devine redactor la televiziunea localã TV Mediaº, devenitã din 2001 Romanian Cable System (RCS), iar din 2004 Nova TV. La televiziunea localã amintitã, realizeazã timp de ºapte ani cel mai longeviv talk-show social-politic, Unda de ºoc, cu mare penetraþie în rândurile publicului medieºean ºi nu numai. Între anii 1998-2000, lucreazã ca redactor la Radio Ring, unde, de asemenea, realizeazã emisiuni interesante. În aceastã posturã, are 190 Profiluri medieºene colaborãri cu posturile naþionale PRO FM ºi Radio Contact, precum ºi cu Postul de Radio Cluj. Fãcând un bilanþ al materialelor publicate în presa scrisã ºi al emisiunilor de radio ºi televiziune, ajungem la cifre astronomice: peste 700 de articole – în presa localã, judeþeanã ºi cea naþionalã ºi 437 de emisiuni, interviuri ºi reportaje – realizate la posturile de radio ºi televiziune. Numai în anul 2004, în Studioul NOVA TV, în cele optzeci ºi ºapte de emisiuni, au fost prezenþi o sutã cincizeci de invitaþi. Îi amintim pe cei mai importanþi: Lia Roberts (o cetãþeancã americanã care-ºi anunþase intenþia de a candida la preºedinþia României), Victor Ciorbea, Ion Caramitru, Mona Muscã, Cozmin Guºã, Radu Sârbu, Gheorghe Ciuhandu, Mircea Diaconu, Emil Hosu, ÎPS Antonie Plãmãdealã, Adrian Pãunescu, Klaus Johannis, Dionisie Bucur, Dan Ioan Popescu, Vasile Morar, Ion Mureºan, Constantin Dudu Ionescu º.a. Jimmy Ionescu a debutat ºi în literaturã, în revista „Tribuna” din Cluj, în 21 iulie 1977, cu poezie, când, împreunã cu alþi colegi, reuniþi în cadrul cenaclului Lanuri, a publicat în periodicul clujean. Fãrã îndoialã, profesorul jurnalist Ion Ionescu, alias Jimmy Ionescu, alias Ionescu Mihai Ion, este o figurã emblematicã în presa medieºeanã de dupã 1989, care, pânã în prezent, a spus multe ºi va avea de spus ºi mai multe în anii ce vor urma. I. Lucrãri publicate (bibliografie selectivã) 1. Scrisoare deschisã, în „22” – revista Grupului pentru Dialog Social, anul V, nr. 46, din 13-22 noiembrie 1995, ºi anul VI, nr. 9, 1-7 martie 1995. 2. Singura condiþie, în „22”, anul III, nr. 113. 3. Deportat în Rusia, serial documentar în treisprezece episoade, în „21 Radical”, anul V, nr. 1031-1045, Sibiu, ianuarie 1994. 4. Adaptare ºi inadaptare socialã în învãþãmântul românesc, patru episoade, în „21 Radical”, anul V, Sibiu, februarie 1994. 5. Presa scrisã din Mediaº între proiect ºi realitate 1990-2003,în volumul Contribuþii la istoria presei medieºene, Mediaº, 11 octombrie 2003. 6. Simboluri masonice în Liceul „Stephan Ludwig Roth”, în Bibliotheca Historica Mediensis X, în vol. Liceul „Stephan Ludwig Roth”: Fragmente istorice, Mediaº, noiembrie 2004. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 191
II. Emisiuni realizate la NOVA TV 1. Unda de ºoc – talk-show social politic – prezentare sãptãmânalã. 2. Faptele credinþei – emisiune religioasã. 3. Dosarele istoriei – documentar lunar, în colaborare cu Arhiva Naþionalã de Film. 4. Vizita Prinþului de Wales, Charles, la Sibiu ºi Moºna, din 4 noiembrie 1998 – în colaborare cu Antena 1 Sibiu. 5. Meci de fotbal Divizia A – Gaz Metan – Dinamo Bucureºti –a doua transmisiune în direct pe un post naþional (2000). 6. Cioran – inconvenientul de a fi lucid – documentar video (prezentat la Festivalul de televiziune localã ºi judeþeanã TELE-VEST, Timiºoara, 2001). 7. Noica ºi Pãltiniºul: singurãtate ºi destin – documentar video (prezentat la TELE-VEST, la acelaºi festival, Timiºoara, 2001). 8. Senzaþionalul în mass-media – masã rotundã cu participarea politicianului Stelian Tãnase ºi gazetarului Cornel Nistorescu, Mediaº, 19-20 octombrie 2001. III. Emisiuni de radio 1. Lentila de contact – talk-show sãptãmânal (a durat trei ani). 2. Retrospectiva sãptãmânii – program de ºtiri. 3. Reportaj special – program de ºtiri transmise în direct (a fost realizat trei ani). 4. Picnic pe ultrascurte – emisiune informaþionalã. 5. Programe de ºtiri naþionale (în colaborare cu PRO FM, Radio Contact ºi Radio Cluj).
IONESCU, ªTEFAN (1945-) Nãscut în Mediaº, judeþul Sibiu, la 27 decembrie 1945. Cursurile ºcolii elementare ºi ale liceului le-a urmat în oraºul de obârºie, dupã care, în 1963, s-a înscris la Institutul de Petrol ºi Gaze, Facultatea de geofizicã, Bucureºti. A absolvit facultatea în anul 1968. Dupã absolvirea cursurilor superioare, a lucrat ca specialist în domeniul prospecþiunilor pentru hidrocarburi, în þarã ºi în strãinãtate. În 192 Profiluri medieºene momentul de faþã, ªtefan Ionescu are calitatea de supervizor la Centrul de Calcul al S.C. Prospecþiuni din capitala þãrii. Deºi are o ocupaþie apropiatã sau fãcând parte din domeniile ºtiinþelor exacte, ªtefan Ionescu a cochetat ºi cu creaþia poeticã. Astfel, mai multe poezii i-au apãrut în unele publicaþii locale. Inginerul geofizician ªtefan Ionescu s-a simþit puternic atras de meandrele istoriei locale, încã din fragedã tinereþe, dupã cum ºi mãrtu- riseºte în prima carte tipãritã: „Nãscut în Mediaº, dupã rãzboi, în anii tinereþii mele am simþit acut absenþa unor monografii sau lucrãri documen- tare despre oraº, despre istoria lui ºi despre monumentele medievale care mã înconjurau la tot pasul. Am constatat recent cã existã totuºi un material bibliografic destul de bogat pe aceastã temã, dar tirajul redus, modul de abordare sumar ºi, de multe ori, aflat sub incidenþa ideologiei de stânga (clasa muncitoare ºi rolul ei decisiv în evoluþia oraºului), calitatea graficã deficitarã a multora din imaginile prezentate au fãcut ca, pentru mulþi locuitori, istoria propriului oraº sã rãmânã un domeniu cvasinecunoscut”. Aceste afirmaþii reprezintã solide argumente, ce l-au determinat pe autor sã scrie lucrarea monograficã cu atrãgãtorul titlu: Mediaº – monumente medievale. A doua carte tipãritã este, într-un fel, o continuare a celei dintâi. Acest lucru ni-l dezvãluie însuºi titlul: Trasee turistice. Avem de-a face cu un ghid atractiv pentru turiºtii care trec prin localitate ºi vor sã viziteze obiectivele istorice, ce le trezeºte interesul. Lucrãri publicate 1. Mediaº – monumente medievale, Tipar Honterus, Sibiu, f.a., 106 p. 2. Trasee turistice, Editura Crisserv, Mediaº, 296 p. 3 Biserica „Înãlþarea Domnului” din Mediaº, Editura Techno Media, Sibiu, 2009, 96 p.
IORGULESCU, CONSTANTIN (n. 1929-) Prozatorul medieºean Constantin Iorgulescu s-a nãscut la 25 martie 1929, în oraºul Brãila, ca fiu al lui Gheorghe ºi al Elenei. A urmat ºcoala primarã în satul Mahmudia din judeþul Tulcea, unde tatãl sãu, care Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 193 fusese decorat cu „Virtutea Militarã” pentru fapte de arme în Primul Rãzboi Mondial, era colonizat. Între anii 1940 ºi 1948, urmeazã Liceul de bãieþi din Tulcea, dar nu-l terminã, deoarece, împreunã cu un grup de colegi, este arestat pentru atitudine anticomunistã ºi condamnat de un Tribunal militar din Constanþa. Aici executã opt ani de detenþie în urmãtoarele locuri: închisoarea militarã Constanþa, Târgºor, Jilava, Canalul Dunãre-Marea Neagrã, Aiud. În 1956, dupã expirarea pedepsei, finalizeazã studiile liceale la Sângeorgiu de Pãdure, dând examenul de bacalaureat la Târgu Mureº. Constantin Iorgulescu lucreazã ca muncitor necalificat, muncitor calificat, iar în cele din urmã ca tehnician. Se înscrie la A.S.E., cursuri fãrã frecvenþã, la Facultatea de calcul economic ºi ciberneticã economicã, pe care o absolvã în 1972. Urmeazã apoi cursuri postuniversitare de informaticã. Dupã absolvirea acestor cursuri, Constantin Iorgulescu lucreazã ca analist-programator la Oficiul de calcul al Centralei Gazului Metan pânã în anul pensionãrii sale, 1989. Constantin Iorgulescu a debutat în literaturã în ziarul „Steagul Roºu” din Târgu Mureº. Mai publicã versuri ºi prozã în revistele „Vatra”, „Luceafãrul” ºi „Transilvania”. Dupã anul 1989, a mai publicat ºi în ziarele „Radical”, „Dimineaþa” ºi „Puncte cardinale”. La ultima publicaþie, având o orientare de dreapta, figureazã în caseta de redacþie. Prin anii ’70 (1970, 1971 sau 1972), Constantin Iorgulescu a apãrut ºi în cenaclul medieºean „Octavian Goga”. Era într-o searã de octombrie când s-a înfãþiºat singur în biroul directorului Bibliotecii municipale, unde se gãsea subsemnatul, ºi ne-am prezentat reciproc: „— Mã numesc Constantin Iorgulescu ºi aº vrea sã vin ºi eu la cenaclu”. Lângã biroul directorial era o sãliþã cu o masã mare, înconjuratã cam de 12-15 persoane. Am fãcut prezentãrile de rigoare ºi Constantin Iorgulescu a fost adoptat în unanimitate, deºi la început a fost privit cu circumspecþie. Pictorul Petru Dumbrãveanu, pe atunci directorul Casei municipale de culturã, ne-a atenþionat sã avem grijã ce vorbim, fiindcã are impresia cã acest Iorgulescu este securist. Nu-i mai puþin adevãrat cã, în acei ani, în cercuri de creaþie erau infiltraþi securiºti, pentru a urmãri ce fel de manifestãri au creatorii. Era o veghe permanentã a acestora. Realitatea avea sã fie cu totul alta, Iorgulescu fiind urmãrit de bãieþii cu ochi albaºtri. Dupã mai mult timp, un cunoscut ce lucra la Securitate, vãzându-mã cã discut cu Constantin Iorgulescu pe stradã, 194 Profiluri medieºene m-a implorat sã-i spun ce discutam cu acesta. L-am întrebat de ce-l intereseazã acest lucru ºi mi-a mãrturisit cã a fost legionar; i-am spus cã Iorgulescu voia sã ºtie dacã existã la bibliotecã romane de-ale lui Horacio Quiroga, un important scriitor uruguaian, Iorgulescu fiind un iubitor al literaturii hispano-americane. Aºa de zelos s-a dovedit interlo- cuitorul meu, încât m-a rugat sã-i scriu pe o bucatã de hârtie numele scriitorului sud-american. Mi-aduc aminte cã, la o ºedinþã de cenaclu, Iorgulescu a citit un fragment de roman, zicea el, intitulat Stagiar, în care era vorba despre un tânãr inginer repartizat, de pe bãncile facultãþii, la o sondã de gaz. Era aici un colectiv destul de pestriþ, alcãtuit din muncitori de diferite naþii ºi vârste. Între ei apãruse ºi Rozsi, care nu numai le gãtea, fiind bucãtãreasã, dar se dovedise o fatã bunã la toate. Textul bine scris, construit epic cu dibãcie, a dus la aprecieri unanime. Debutul editorial al lui Constantin Iorgulescu n-a fost prozã, aºa cum s-ar fi aºteptat toþi cei care-l cunoºteam, ci o carte de eseuri politice, intitulatã sugestiv Dimensiunea transcendentã a politicului. Este vorba de o lucrare în care autorul face o trecere în revistã a istoriei României din ultimii ºaptezeci-optzeci de ani. Sunt scoase în relief avatarurile poporului român din aceastã perioadã, întâmplãri ºi fapte extrem de dureroase, tragice, care, multe dintre ele, ar fi putut fi evitate. În legãturã cu conþinutul acestor cãrþi, autorul precizeazã: „Cartea de faþã, scrisã de-un fost deþinut politic, e firesc sã se prezinte fãrã ocoliºuri, sã nu umble cu prea multe menajamente. Autorul e de acord cã obser- vaþiile, punctele de vedere, concluziile nu-i aparþin decât în parte, ba recunoaºte chiar cã nici nedumeririle exprimate sau stângãciile comise nu-i sunt în întregime proprii. Singurul lucru pe care-l revendicã integral e teama cã repetã greºeala comisã de atâþia înaintaºi, aceea cã încearcã sã explice altora ceea ce el însuºi n-a înþeles”. Cartea aceasta este cu atât mai interesantã prin problematica pe care o dezbate, cu cât autorul a fost nu doar martorul unor evenimente tragice, ci chiar participant direct, fiind implicat în ele cu trup ºi suflet. Dupã publicarea unui volum de teatru, Constantin Iorgulescu apare pe piaþa cãrþii cu un volum de prozã scurtã, având un titlu foarte original: Mãmãligã cu fasole (1999). Este o carte de schiþe ºi povestiri, tratând societatea româneascã din preajma cãderii comunismului. Textele au, fãrã excepþie, o notã ironic-satiricã, scoþându-se în evidenþã tare ale Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 195 oamenilor vechiului regim. Faptele, întâmplãrile narate trãdeazã „normali- tatea vremii”. Iatã câteva din asemenea întâmplãri „normale”: unui cumpãrãtor, la un magazin, i se pare extrem de ciudat faptul cã se vinde brânzã ºi nu e coadã (De brânzibus); angajaþii unui institut de cercetare sunt scoºi la muncã agricolã, la încãrcat sfeclã, iarna, în timp ce colecti- viºtii stau la sediul C.A.P. pe lângã cazanul de þuicã (Târziu în toamnã); o vânzãtoare în acþiune e o persoanã mai importantã decât un profesor universitar, un prim-secretar de partid la raion e un dictator la scarã mai micã (Artã ºi legume) etc. Multe din prozele lui Constantin Iorgulescu au la bazã fapte reale: cine nu ºtie, dintre medieºenii mai vârstnici, despre W.C.-ul pe care a vrut sã-l facã prim-secretarul raionului Mediaº prin 1960? Ei bine, în povestirea Funcþia culturalã a unui W.C. public, prim-secretarul Tolciu ordonã construirea unui closet într-un parc din mijlocul oraºului, fãrã a-ºi da seama cã þevile ºi canalele de scurgere sunt mai sus decât celebra construcþie. În aceastã situaþie, ideea edificiului iniþial este abandonatã, nãscându-se alte ºi alte propuneri; un consilier municipal propune sã-l transforme într-un bar. Altul, în aceeaºi idee, afirmã: „– Am putea chiar, ca sã fie tot tacâmul, sticlãria noastrã e vestitã ºi peste hotare, sã comandãm pentru bar pahare în formã de oale de noapte. Mâine, când vor afla cei de la judeþ, va fi ca ºi când am fi fãcut pe noi”. Ironia ºi satira sunt punctul forte ale acestor povestiri, scrise cu aplomb, cu mânã sigurã, subiectele fiind desprinse din realitatea imediatã a vremurilor dinainte de decembrie 1989. Personajele aparþin acestei realitãþi; sunt vânzãtori, chelneri, munci- tori, þãrani colectiviºti, prim-secretari, cercetãtori, medici, preºedinþi de C.A.P.-uri, miliþieni etc. Aceastã galerie de personaje este o faunã dispãrutã odatã cu societatea care a creat-o. Cea mai mare parte a operei lui Constantin Iorgulescu este dedicatã însã lagãrelor comuniste. Viaþa de lagãr îi era foarte familiarã lui Iorgulescu, el petrecându-ºi, chiar în tinereþe, mulþi ani în câteva celebre lagãre ale societãþii socialiste, populate de crema intelectualitãþii româneºti. Cartea de cãpãtâi a lui Constantin Iorgulescu este romanul Gheorghe, a cãrui temã constã în încercarea de adaptare a unui tânãr inginer, Gheorghe, într-o societate oribilã, în care scopul principal al „lumii bune” este de a se îmbuiba cu orice preþ, de a-ºi gãsi un loc cât mai cãlduþ, 196 Profiluri medieºene
ºi de a-ºi stabili relaþii în cele mai înalte cercuri. Acest text are toate prerogativele unui roman autentic: discursul epic este unul obiectiv, în care evenimentele, faptele sunt smulse din realitate. Fãrã a fi tendenþios, romanul zugrãveºte lupta între douã pãturi existente într-o continuã contra- dicþie: pe de o parte – lumea directorilor de spitale, de ºcoli, de bãnci, a secretarilor de partid, a directorilor de ºantiere, iar pe de altã parte – lumea celor care muncesc din rãsputeri pe ºantiere ºi în laboratoare, fãrã a se bucura însã de privilegiile celor ce deþin puterea folositã spre binele lor. Dupã ce ºi-a încercat condeiul ºi ca dramaturg, scriind douã volume de Teatru de sertar, Constantin Iorgulescu, care a surmontat atât de bine închisorile comuniste, s-a aplecat cu mult mai multã atenþie asupra mediilor detenþionale, scriind trei volume dedicate locurilor pe unde i-au fost purtaþi paºii. Cãrþi publicate (bibliografie selectivã) 1. Dimensiunea transcendentã a politicului, Editura Puncte Cardinale, Sibiu, 1997. 2. Teatru de sertar I, 1998. 3. Mãmãligã cu fasole, prozã scurtã, Editura S.S.R., Tipografia S.C. Technotip S.R.L. Mediaº, 1999. 4. Teatru de sertar II, 2000. 5. Memoria ca exerciþiu de uitare, vol. I, Închisoarea inocenþilor, 2000. 6. Gheorghe, roman, Editura Crisserv, Mediaº, 2001. 7. Memoria ca exerciþiu de uitare, vol. II, Jilava (1950-1951), 2002. 8. Memoria ca exerciþiu de uitare, vol. III, Canal (în curs de apariþie).
IPSEN, CARL (1866-1927) Viitorul doctor în ºtiinþele medicale s-a nãscut la 25 februarie 1866, în Mediaº, ca fiu al pantofarului Carl Ipsen (1840-1882) ºi al soþiei acestuia, Josefa, nãscutã Drotleff (1840-1896), fiica pielarului Johann Drotleff din Mediaº. Dupã absolvirea Gimnaziului evanghelic din Mediaº, în 1884 susþine examenul de bacalaureat, dupã care continuã cu studiul ºtiinþelor medicale la Universitãþile din Innsbruck, München, Praga ºi, din nou, Innsbruck, unde, la 2 martie 1891, obþine doctoratul în ºtiinþele Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 197 medicale. Din anul 1888, activeazã ca asistent la Institutul de Medicinã legalã din Innsbruck ºi, din 1892, în aceeaºi funcþie – la Graz. În anul 1899, îl aflãm cofondator al asociaþiei „Deutsche Gesellschaft für Gerichtliche Medizin” ºi director al Institutului de medicinã legalã. În douã rânduri, a fost ales decan (1905/1906 ºi 1911/1912) al Facultãþii de medicinã ºi o datã Rector (1908-1909), iar din anul 1918 este în mod constant, membru al Senatului Academic al Universitãþii din Innsbruck. Între anii 1901 ºi 1907, primeºte funcþia de preºedinte al societãþii „Deutschen und Österreichischen Alpenvereins”, care, sub conducerea sa, consemneazã o activitate remarcabilã. Din anul 1919, devine membru al asociaþiei „Kaiserlich deutschen Akademie der Natur- forscher zu Halle a.d.S.”. Moare în urma unui infarct, la Bad Gastein / Salzburg, în 24 aprilie 1927. Semneazã circa 30 de lucrãri ºtiinþifice medicale, în publicaþii de specialitate, dintre care amintim: - Untersuchungen über das Verhalten des Strychnins im Organismus (1892); - Ein Beitrag zum spectralen Blutnachweis (1898); - Beiträge zur Lehre vom Kindesmord (1906); - Zum Pflanzen-Alkaloid-Nachweis (1912); - Untersuchungen zum Tode durch Ertrinken (1914); - Zeitgemässe Betrachtung zur Alkoholfrage. Ein Neujahrgruss an die Heimat (1927); - Über Vergiftung mit weisser Niesswurz (postum, 1928).
IVAN, CONSTANTIN (n. 1958-) S-a nãscut în anul 1958, la Mediaº. Dupã studiile elementare ºi liceale efectuate în oraºul natal, a urmat Institutul de educaþie fizicã ºi sport din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj, devenind profesor de educaþie fizicã. El a început activitatea sportivã în 1968, la Clubul sportiv ºcolar, sub îndrumarea atentã a profesorului Hans Schencker. Talentul, ambiþia ºi profesionalismul cu care a fost pregãtit l-au fãcut sã obþinã în foarte scurt timp succesele scontate. Astfel, el a devenit campion naþional în salã ºi în aer liber, la 100 m ºi 200 m, la juniori III, II ºi I. 198 Profiluri medieºene
În decursul carierei sale sportive, Ivan Constantin a obþinut mai multe recorduri naþionale la probele de sprint, atât în salã, cât ºi în aer liber. Datoritã urmãrii studiilor superioare, s-a transferat la Clubul Universitatea Cluj, unde a continuat pregãtirea sub îndrumarea profe- sorului Mircea Alexei. A devenit unul dintre oamenii de bazã ai lotului de atletism al României pentru probele de 100 m ºi 200 m. A concurat la multe competiþii interne ºi internaþionale la aceste probe, dar a participat ºi la proba de ºtafetã. Absolvind facultatea, devine profesor de sport la clubul care l-a consacrat, ªcoala Sportivã din Mediaº. În paralel, a continuat sportul de performanþã la Clubul universitar clujean. În urma unei deplasãri în strãinãtate, în vederea participãrii la un concurs, nu se mai întoarce în þarã. Acest lucru se întâmpla în 1985. Este ºi anul când se încheie activitatea competiþionalã pentru valorosul sportiv medieºean. De altfel, despre Constantin Ivan, despre alþi sportivi prezenþi în aceastã carte, ca ºi despre activitatea ªcolii sportive din Mediaº scriu, în momentul de faþã, doi foºti tehnicieni ai acesteia: ªtefan Stoian ºi Petre Popescu. Ambii sunt pensionari, primul aflându-se în Mediaº, al doilea – plecat ºi el, ca atâþia alþii, în Germania. Cartea la care lucreazã cei doi va fi o interesantã istorie a sportului medieºean ºi va scoate la luminã date despre sportivii medieºeni, competiþiile la care au participat ºi perfor- manþele lor. În capitolul Cei mai buni profesori din toate timpurile, sunt prezentate douã nume: Constantin Ivan ºi Frederic Schneider, fost campion la aruncarea ciocanului. Titlul capitolului ne scuteºte de orice comentariu. Pentru prodigioasa lui activitate, Constantin Ivan a obþinut titlul de maestru al sportului. Din informaþiile obþinute de la diverºi tehnicieni, care au antrenat în decursul anilor la ªcoala Sportivã din Mediaº, am aflat cã cei mai mulþi ar fi obþinut titlul de campion la probele de sprint. Din datele oferite de profesorul ªtefan Stoian, reiese cã Ivan Constantin a bãtut mai multe recorduri ale României. Despre titlurile de campion, despre recorduri ne-a vorbit ºi un alt tehnician, profesorul Csaszar Lajos. Recordurile realizate de Constantin Ivan 1. 200 m – 21'63", Ankara, 2.VII.1978 – record juniori I; 2. 50 m (salã) – 5'7" serie ºi 50 m (salã) 5'7" finalã, Cluj, 6.III.1976, recorduri juniori I; Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 199
3. 60 m (salã) – 6'6" ºi 7'06", Bucureºti, 11.II.1978, recorduri juniori I; 4. 100 m – 10'4", Deva, 2.X.1976, record juniori II; 5. 100 m – 11'07", Halle (RDG), 31.VII.1976, record juniori II; 6. 200 m – 22'46", Halle, 1.VIII.1976, record juniori II; 7. 60 m – 6'8", Focºani, 28.II.1976, record juniori II. Campion al României 1. 200 m – 21'39", 1983; 2. 4x100 m – 40'92", 1983; 3. 4x100 m – 41'95", 1984.
JAKAB, ÁRPÁD (n. 1934-) Pictor, grafician ºi designer, membru fondator al AAPA. S-a nãscut la 27 decembrie 1934, în Mediaº, judeþul Sibiu. Debut expoziþional – la Timiºoara, în 1975. Începând cu 1976, a participat la toate expoziþiile organizate de cãtre AAPA. A luat parte, de asemenea, la expoziþiile Festivalului municipal medieºean, „Flori de mai”. A expus la tabãra de creaþie de la Cisnãdie (1977) ºi la expoziþia organizatã cu prilejul aniversãrii a 700 de ani de atestare documentarã a localitãþii Mediaº (1967). A organizat o expoziþie originalã la Muzeul municipal Mediaº, în 1980. Premii obþinute: - premiul II – la Expoziþia Judeþeanã Sibiu, 1981; - premiul II – la Expoziþia Republicanã a artiºtilor plastici amatori, Bucureºti, 1981; - premiulI–laExpoziþia Judeþeanã Sibiu, 1983; - premiile II ºi III – la Expoziþia Republicanã Bucureºti, în 1983, 1985 ºi 1987. Aprecieri critice: „Un artist a cãrui sensibilitate îl determinã de multe ori sã reacþioneze destructiv mai ales cu propria-i persoanã! În pictura lui se disting douã laturi: una se îndreaptã spre abordarea 200 Profiluri medieºene realitãþii înconjurãtoare în mod hiperrealist, sub auspiciile cãreia a creat memoraliste portrete ºi naturi statice, ºi o laturã a spontaneitãþii foarte uºor de sesizat în peisaje pe care le realizeazã în cu totul alte viziuni” (Petru Dumbrãveanu).
JEKELY, EKART (n. 1945-) Un talentat baschetbalist pe care l-a dat Mediaºul a fost Ekart Jekely, nãscut la 2 octombrie 1945. El ºi-a desãvârºit studiile primare gimnaziale la Liceul „Stephan Ludwig Roth” din localitatea natalã. A urmat Facultatea de electrotehnicã ºi telecomunicaþii din Bucureºti. Ekart Jekely a pãtruns în tainele baschetului la ªcoala sportivã din Mediaº sub îndrumarea profesorului ªerban Stoian. Cu o înãlþime de 1,96 m, slãbuþ, având din aceastã cauzã porecla de „Osu”, Ekart Jekely a fost un sportiv de bazã pe terenul de sport, iar la ºcoalã, pe tot parcursul, mereu premiant. În timpul facultãþii, perioada 1964-1969, a jucat mai întâi la ªtiinþa Bucureºti, apoi la Steaua. Ca sportiv la echipa militarã ºi practicând baschetul la cel mai înalt nivel, a fost selecþionat în echipa naþionalã. Recunoscându-i valoarea, forurile baschetului european l-au selecþionat într-o echipã a bãtrânului continent, care a susþinut unele meciuri cu alte echipe profesioniste. Dupã terminarea facultãþii (1969), a lucrat puþin timp ca inginer, deoarece, plecând cu echipa sa, formaþia Steaua, într-un turneu în Germania Federalã, nu s-a mai întors. Se spune cã a lãsat o scrisoare antre- norului sãu, în care îl ruga sã-l ierte cã face acest gest, producându-i eventuale neplãceri, dar vrea sã trãiascã în libertate. Mãrturisea cã, dupã ce ai vãzut jumãtate din þãrile lumii ºi ai gustat din farmecul libertãþii, e foarte greu sã te mai întorci în România, care aratã ca o închisoare comunistã. Din pãcate, statul român nu a putut ierta acest afront ºi a solicitat forului european suspendarea lui, neputând sã mai practice baschetul la cel mai înalt nivel. În noua patrie, Ekart a lucrat ca inginer la o firmã, unde activeazã ºi în prezent. Bãiatul sãu, care l-a depãºit pe tatã în înãlþime, având 2,03 m, practicã ºi el baschetul. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 201
Echipe la care a jucat 1. Echipa ªcolii Sportive Mediaº (în divizia B). 2. ªtiinþa Bucureºti (în divizia A). 3. Steaua Bucureºti (în divizia A), cu care a câºtigat de mai multe ori campionatul României.
JEKELI, HERMANN (1878-1933) Nãscut la Mediaº, este fiul cadrului didactic ºi preot Johann Jekeli (1846-1901) ºi al soþiei acestuia, Josefina, nãscutã Schuster, fiicã de pastor evanghelic. Dupã absolvirea cursurilor gimnaziale, dupã obþinerea diplomei de maturitate, în anul 1898, studiazã timp de cinci ani specializãrile teo- logice ºi filologie (limbile maghiarã ºi germanã), la Universitãþile din Halle-Wiettenberg, Leipzig, din nou Halle-Wiettenberg ºi Cluj. Perioada studiilor este întreruptã câteva luni (septembrie 1900 – aprilie 1901), pentru a pleca la Giurgiu, la familia farmacistului Fabini, în postura de meditator al copiilor acestuia. Dupã examenele finale ale studiului universitar, activeazã, între anii 1904-1912, la Gimnaziul evanghelic medieºean, pentru ca apoi, între anii 1912-1933, sã îndeplineascã ºi funcþia de director al acestei instituþii de învãþãmânt (la propunerea lui, Gimnaziul din Mediaº se va numi „Stephan Ludwig Roth Schule”). În cursul anului 1923, dobândeºte titlul de doctor în ºtiinþe la aceeaºi universitate (Halle-Wiettenberg), unde a studiat în tinereþe. Întreprinde o cãlãtorie de studii la Londra, în 1926, pentru aprofun- darea cunoºtinþelor de limbã englezã. Începând cu anul 1910 ºi pânã la moartea sa, Hermann Jekeli a fãcut parte dintr-o serie de organisme ºi asociaþii, atât laice, cât ºi religioase. A activat, între anii 1927-1932, ºi în calitate de redactor ºef al publicaþiei locale „Mediascher Zeitung”. Drept recunoaºtere a prodigioasei sale activitãþi, la propunerea Facultãþii de teologie a Universitãþii din Marburg i se conferã titlul de Doctor Honoris Causa. Activitatea ºtiinþificã este desfãºuratã, cu predilecþie, pe tãrâmul istoriei bisericii sãseºti transilvãnene, dar ºi al învãþãmântului. 202 Profiluri medieºene
Este autorul unui numãr de aproximativ 100 de titluri, de articole, studii, note. Reþinem urmãtoarele titluri: - Die Gründung des sibenbürgischen Hauptvereins der evange- lischen Gustav – Adolf – Stiftung, Mediasch, 1912; - Geschichte des Gymnasialbaues und Bericht über die Einweihungs- feier Mediasch, 1913; - Quellen zur Geschichte des Pietismus in Siebenbürgen, Mediasch, 1922; - Die Entwicklung des siebenbürgisch – sächsischen höherem Schul- wesens von den Anfägen bis zur Gegenwart, Mediasch, 1930; - Unsere Bischöfe 1553-1867. Charakterbilder aus sächsischer Vergangenheit, Sibiu/Hermannstadt, 1933; - Siebzig Jahre Gustav-Adolf – Verein in Siebenbürgen, Leipzig, 1933.
KESZEG, MARGARETA (n. 1965-) Nãscutã la Mediaº, în 31 ianuarie 1965. A urmat cursurile ªcolii generale nr. 6. Începând din clasa a V-a ºi pânã în clasa a VII-a, a început pregãtirea în domeniul atletismului la ªcoala sportivã din Mediaº, cu profesorul Csaszar Lajos. Din clasa a VII-a a continuat pregãtirile cu profesorul Petre Popescu. Spre perfecþionarea în probele de alergãri, fond ºi semifond, s-a înscris la Liceul cu program special din Deva, unde a stat patru ani. Aici s-a pregãtit sub îndrumarea profesorului sas Erwin Schaible. Absolvirea liceului din Deva a coincis cu o mare realizare sportivã: Margareta a devenit campioanã mondialã de junioare I la 3000 m plat. S-a legitimat, dupã terminarea liceului, mai întâi, pentru scurt timp, la Clubul „Cetate” Deva, apoi la CSM Craiova, unde s-a pregãtit cu antrenorul emerit Nicolae Mãrãºescu. Aflându-se sub culorile acestui club, a participat la numeroase concursuri naþionale ºi internaþionale, clasându-se mereu pe primele locuri. Concurând la 800 m, 1500 m ºi 3000 m, Margareta Keszeg a stabilit mai multe recorduri, fiind recom- pensatã cu mai multe diplome ºi medalii. Concurând pentru titlul de campioanã a României, ea a obþinut o recoltã extrem de bogatã: 10 titluri de campioanã a þãrii noastre, toate cucerite între anii 1989 ºi 1997. În momentul de faþã, Margareta este stabilitã la Oradea, unde a Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 203 urmat ºi o ºcoalã de antrenori, încercând, la rându-i, sã gãseascã, sã pregãteascã ºi sã ºlefuiascã noi performeri în aceastã ramurã de frunte a sportului – atletismul. Pentru strãlucitele rezultate obþinute, a fost declaratã maestru al sportului, iar conducerea municipiului Mediaº, unde a vãzut lumina zilei ºi unde a început urcuºul pe culmile gloriei sportive, i-a conferit titlul de Cetãþean de Onoare al oraºului. Competiþii atletice la care a participat ºi rezultatele obþinute (participãri selective) 1. Concurs de atletism, Bucureºti, 1983, 800 m, locul I. 2. Concurs de atletism, Bucureºti, 1983, 1500 m, locul I. 3. Concurs de atletism, Tokio, 1991, 3000 m, locul I. 4. Campionat european de salã, Geneva, 1992, 3000 m, locul I. 5. Campionat mondial de salã, Sevilla, 1991, 3000 m, locul II. 6. Jocurile mondiale universitare, Kobe (Japonia), 1500 m, locul II. 7. Campionatul european de juniori, Viena, 1983, 1500 m, locul I. 8. Campionatul mondial de salã, Budapesta, 1989, 3000 m, locul III. 9. Campionatul mondial în aer liber, 1991, 3000 m, locul V. 10. Participantã la Olimpiada de la Barcelona. 11. A cucerit titlul de campioanã naþionalã (senioare), între anii 1989 ºi 1997. 12. A stabilit un record naþional la juniori I la 800 m, în 31.VII.1983.
KLÖSS, HERMANN (1880-1948) S-a nãscut la 26 septembrie 1880, în Mediaº, fiind unul dintre cei cinci copii ai familiei. Absolvã cursurile liceale la Sibiu (azi Liceul Brukenthal), dobândind diploma de bacalaureat în anul 1899. Studiile universitare le începe, mai întâi, la Facultatea teologicã (evanghelicã luteranã) din Eperjes, localitate situatã în nordul Ungariei de astãzi, de unde este îndepãrtat din cauza vederilor sale antimaghiare. În perioada anilor 1899-1903, studiazã teologia, limbile germanã ºi latinã la Universitãþile din Marburg, Cluj-Napoca, Kiel, Berlin ºi Jena. Dupã absolvirea cursurilor universitare, activeazã la Colegiul de redacþie al publicaþiei transilvãnene „Siebenbürgisch Deutsches Tageblatt”, cu sediul în oraºul de pe Cibin. Este iniþiatorul ºi sufletul nou înfiinþatului 204 Profiluri medieºene
Cerc literar sibian, ce îºi desfãºura activitatea în sãlile Casei Albastre din centrul Sibiului. Trei ani de zile (1908-1911) îºi desfãºoarã activitatea pe tãrâmul pedagogic (profesor la Liceul pedagogic german din Sibiu), apoi, între anii 1911 ºi 1917, îl întâlnim pastor în Bratei ºi apoi în Hammersdorf, începând cu anul 1917 ºi pânã la pensionarea sa, survenitã la 1 noiembrie 1934. Rãmâne activ în continuare, fãcând parte din Colegiul de redacþie al publicaþiei religioase „Kirchlicher Blätter”, alãturi de Dr. Hans Weprich ºi Dr. Ernst Jekeli. Moartea îl surprinde în oraºul Sibiu, la 3 iunie 1948. Este autor a numeroase poezii, povestiri, schiþe ºi studii literare, dar ºi a diverse lucrãri teologice. Din opera dramaticã a lui Klöss, amintim urmãtoarele lucrãri: - Die Nahfolge Christi, dramã în 5 acte, publicatã la Sibiu, în 1919; - Untergang, dramã în 5 acte, Sibiu, în 1920; - Die Braut von Urwegen, dramã în 5 acte, Braºov, 1929.
KNALL, HELMUTH JULIUS (n. 1957-) S-a nãscut la 19 aprilie 1957, în oraºul Mediaº. Dupã studiile elementare ºi liceale la Liceul „Axente Sever” din oraºul natal, se specializeazã la Facultatea de istorie-filozofie din cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca. Anul 1982 este cel al absolvirii, când se ºi încadreazã ca profesor de istorie la liceul pe care-l terminase. Dupã o întrerupere de patru ani (1986-1990), când a funcþionat ca profesor la ªcoala generalã din ªoroºtin, revine pentru încã zece ani la acelaºi liceu. Începând din anul 2000, este profesor la Liceul „Stephan Ludwig Roth”, unde se aflã ºi în prezent. În decursul anilor, ºi-a susþinut toate gradele didactice, cu medii foarte mari, dovedind astfel o solidã pregãtire profesionalã. Încã din primii ani dupã absolvirea studiilor, a manifestat deosebit interes pentru istoria localã. Astfel, lucrarea de diplomã a avut ca temã „Mediaºul medieval”, iar lucrarea pentru susþinerea gradului I – „Contribuþii la istoria oraºului Mediaº, în secolele XIII-XVII”. Ambele disertaþii au fost realizate sub conducerea profesorului universitar Nicolae Edroiu. Împreunã cu profesorul de istorie Vasile Mãrculeþ, a iniþiat, în anul 1997, înfiinþarea Asociaþiei Istoricilor din Mediaº, în care profesorul Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 205
Helmuth Knall a îndeplinit funcþia de vicepreºedinte. În aceastã calitate, s-a preocupat de valorificarea informaþiilor de istorie localã ºi naþionalã prin publicarea a 10 volume legate de existenþa românilor ºi a celorlalte etnii din aceastã zonã. Perfecþionarea în domeniul ºtiinþelor istorice a fost o constantã a preocupãrilor sale. Astfel, în anii de dupã 1990, profesorul Helmuth Knall a urmat mai multe cursuri de pregãtire, dintre care amintim: - cursuri de perfecþionare la Passau ºi Dilligen an der Donau, ambele în 1991; - centru de studiere a formatorilor regionali, organizat de Centrul din Sibiu (1999). Totodatã, au mai fost iniþiate cursuri la: Braºov, Mediaº, Sighiºoara ºi Deva. Profesorul Helmuth Knall a iniþiat ºi organizat mai multe aniversãri istorice precum: - 400 ani de la moartea umanistului Christian Schesaeus (1985); 400 ani de la prima atestare documentarã a ªcolii din ªoroºtin (1989); 400 ani de la întemeierea Liceului „Stephan Ludwig Roth” (1994); 100 ani de la naºterea savantului Hermann Oberth (1994). În prezent, profesorul Helmuth Knall este doctorand. Studii ºi articole publicate: 1. Învãþãmânt bilingv: Jubileul ºcolii din ªoroºtin (în lb. germanã), în „Karpatenrundschau” nr. 42, din 20 oct. 1989, p. 6; 2. ªcoala agricolã Mediaº, 1871-1945 în Dimensiunea A, revistã a Liceului Teoretic „Axente Sever” din Mediaº, nr. 1, 1994, pp. 12-13 (articolul a apãrut ºi în lb. maghiarã în „Nagy Küküllö”, anul I, nr. 7, oct. 1994, p.4, tradus de Zayzon Rosemarie ºi Iszlay Laszló); 3. Învingãtor numai prin bunãtate. Evoluþia lui Stephan Ludwig Roth ca educator al poporului ºi ideile sale pedagogice reformatoare în „Hermannstädter Zeitung”, nr. 1427, 16. VI. 1995, p. 5 (în lb. germanã) 4. Stephan Ludwig Roth. Memoria posteritãþii în „Cultura naþionalã”, anul I, nr. 25-26, 21.XI.1996, p.9; 5. Un principe ardelean la Casa Schuller. Din relatarea comitelui saºilor Albert Huet asupra dietei din 1588 (în lb. germanã) în „Schritte”, nr. 9, Paºti 1997, pp. 6-7; 206 Profiluri medieºene
6. Umanism ºi reformã – 500 ani de la naºterea lui Johannes Honterus (în colaborare cu Enikö Knall), în vol. Din aniversãrile anului 1998, Mediaº, 1998, pp. 12-13; 7. Din istoria Turnului Trompeþilor (1550-1930), în vol. Turnul Trom- peþilor (1550-2000). 450 ani de la supraînãlþarea sa, Mediaº, 2008; 8. Împãratul Iosif al II-lea la Mediaº, în vol. Interferenþe, Mediaº, 2002, pp. 93-138; (volum editat la Grupul ªcolar de Industrie Uºoarã Mediaº); 9. Cizmari ºi negustori de ºireturi, 400 ani de atestare a târgului Sf. Margareta la Mediaº în „Hermannstädter Zeitung”, an 36, nr. 1836, din 18 iulie 2003, p. 5; 10. Aspecte din activitatea lui Hermann Oberth ca profesor la Liceul „Stephan Ludwig Roth” din Mediaº (1925-1938), în vol. Comu- nicãri ºtiinþifice vol. II, coordonat de prof. dr. V. Mãrculeþ ºi Dan Sima, Mediaº, 2004, pp. 29-44. Volume îngrijite 1. Mediaº – pagini de istorie 1267-2002 (volum bilingv), Mediaº, 2001; 2. Contribuþii la istoria presei medieºene (volum bilingv), Mediaº, 2003; 3. Imagini din istoria oraºului Mediaº (volum bilingv), Mediaº, 2004; 4. Liceul „Stephan Ludwig Roth”. Fragmente istorice, vol. I, (volum bilingv), Mediaº, 2004; 5. Contribuþii bibliografice la o istorie a Mediaºului, Mediaº, 2005; 6. Comemorarea lui Friedrich Schiller cu o sutã de ani în urmã, Mediaº, 2005.
LAÞA, ILIE (n. 1942-) Ca fiu al Mediaºului, inginerul Ilie Laþa s-a nãscut la 14 august 1942. Studiile elementare ºi liceale le-a efectuat în localitatea de baºtinã, urmând studiile superioare la Bucureºti. Cursurile Institutului de Petrol, Gaze ºi Geologie din Capitalã le-a urmat între anii 1961 ºi 1966. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 207
Din anul 1967, îºi începe activitatea în producþie, devenind în foarte scurt timp unul dintre specialiºtii în domeniul cercetãrii ºi proiectãrii gazelor naturale. Cei treizeci ºi opt de ani de muncã în domeniul cercetãrii ºi proiectãrii gazelor naturale pot fi structuraþi în urmãtoarele perioade: - între 1967 ºi1973, Ilie Laþa este inginer stagiar ºi ºef de serviciu la Întreprinderea mecanicã ºi Grupul de ªantiere Construcþii Montaj Gaz Metan; - între anii 1973 ºi 1988, are funcþia de inginer proiectant ºi ºef de proiect la Centrul de Cercetare ºi Proiectare al Centralei Gazului Metan; - în perioada 1988-1997, are funcþia de director tehnic al Sucursalei de Exploatarea Conductelor Magistrale de Gaze Naturale; - între anii 1997-1999, este ºef atelier ºi inginer ºef al aceleiaºi sucursale din cadrul S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. - începând din anul 1999 ºi pânã în 2005, inginerul Ilie Laþa a fost ales în conducerea societãþii sus-menþionate, în calitate de director. Drept rãsplatã a meritelor legate de exploatarea zãcãmintelor de gaze naturale, inginerul Ilie Laþa a fost ales ca membru al urmãtoarelor asociaþii profesionale: - Society of petroleum engineers; - Societatea românã a termotehnicienilor; - Asociaþia românã de mecanica ruperii; - Asociaþia românã a biocombustibililor (vicepreºedinte); - Consiliul de redacþie al „Revistei de gaze”. Specializãrile ºi calificãrile le-a dobândit pe parcurs, lucrând în producþie, cercetare ºi proiectare tehnologicã în industria de gaz, în domeniile: extracþia, transportul ºi utilizarea gazelor naturale, elaborarea unor lucrãri de cercetare ºi inginerie tehnologicã privind: separarea, filtrarea, uscarea, odorizarea, reglarea, mãsurarea, comprimarea, arderea ºi procesarea gazelor naturale. În acest sens, au fost implementate noi tehnici experimentale de laborator, instalaþii-pilot, prototipuri, ridicate apoi la scarã industrialã. Ca ºef de proiect, a condus numeroase lucrãri de cercetare, proiectare ºi omologare a unor aparate, utilaje ºi instalaþii tehnologice specifice industriei de gaze, dupã cum urmeazã: 208 Profiluri medieºene
a) problema separãrii umiditãþii din gazele naturale. În acest sens, au fost omologate unele aparate, numite separatoare, cu care au fost echipate instalaþiile tehnologice de suprafaþã la sondele de gaze din: Bilciureºti (judeþul Dâmboviþa), Tãuni, Nadeº, Prod, Seleuº, Cristur, Sãdinca, Târgu Mureº, Fântânele, Hurezani, Piscu Stejari º.a.; b) filtrarea gazelor prin materiale poroase indigene ºi selectarea acestora la filtre de gaze naturale folosite la instalaþii de distribuþie; c) uscarea gazelor naturale prin adsorbþie, realizându-se în acest scop un utilaj numit Adsorber Dn 1000x25 bar cu desicanþi solizi; d) preocupãrile privind transferul de cãldurã ce se regãseºte în lucrãri de inginerie tehnologicã aplicate la unele utilaje termice specifice; e) fenomenele de evaporare, transfer de cãldurã ºi masã a odoran- þilor în gazele naturale ºi amestecarea acestora; f) elaborarea proiectelor de execuþie ºi omologarea regulatoarelor industriale de presiune cu acþionare directã: Dn 50; Dn 80 etc.; g) cercetãri întreprinse în domeniul proceselor de ardere a combusti- bililor gazoºi, materializate în arzãtoare de diferite tipuri. Ca urmare a rezultatelor obþinute ºi confirmate, Ilie Laþa a fost atestat ca inginer proiectant grad II (1978) ºi grad I (1984), fiindu-i apoi încredinþate elaborarea unor lucrãri tehnologice complexe ca: - autocisterna pentru transport azot lichid de 20.000 t; - autospeciala echipatã cu instalaþie de pompare ºi instalaþie de încãlzire a azotului lichid; - tehnici ºi instalaþii de stingere a incendiilor produse accidental la sondele de þiþei ºi gaze (aplicate la stingerea ºi captarea erupþiei sondei Mitrofanu din judeþul Vâlcea). Ca ºef de proiect complex, a proiectat ºi pus în funcþie mai multe obiective de referinþã din industria de gaze, aprobate de conducerea statului român. E vorba despre staþiile de uscare din Laslãu, Prod-Seleuº, Târgu Mureº (toate – din judeþul Mureº), Fântânele (judeþul Bistriþa), Tãuni (judeþul Alba) ºi de staþiile de comprimare din Tãuni, Cristuri (judeþul Harghita), Deleni ºi Daneº II (ambele – din judeþul Mureº). Conducând activitatea de cercetare ºi proiectare a industriei de gaze naturale ce furnizeazã economiei atât o mare cantitate de energie Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 209 primarã, cât ºi o însemnatã materie primã pentru procesare chimicã, inginerul Ilie Laþa a putut constata cã societatea ºi economia româneascã trebuie sã treacã de la un „sistem monoenergetic”, bazat pe resurse energetice fosile (cãrbune, þiþei ºi gaze), la un „sistem plurienergetic”, în care sursele neconvenþionale ºi regenerabile sunt chemate sã ocupe, din nou, un rol tot mai important în balanþa energeticã naþionalã ºi mondialã. În acest sens, a iniþiat ºi conduce în prezent un program de producere a biocombustibilului, prin valorificarea gazelor naturale sãrace cu conþinut ridicat de CO2, aprobat de conducerea Ministerului Economiei ºi Comerþului. Tehnologia ºi programul (având la bazã trei brevete OSIM) constã în urmãtoarele: - punerea în exploatare ºi valorificarea gazelor naturale cu conþinut ridicat de bioxid de carbon, neutilizate în prezent, neputând fi procesate în actualele instalaþii din industria chimicã româneascã; - producerea gazelor de sintezã ºi fabricarea metanolului din gazele naturale sãrace cu conþinut de CO2 ridicat; - metanaliza grãsimilor vegetale ºi animale (esteri metilici din ulei de floarea soarelui, soia, rapiþã sau grãsimi animale) pentru produ- cerea biocombustibilului, în baza unor tehnologii originale. Au fost obþinute deja mai multe ºarje de biocombustibili (bio-diesel), pe o instalaþie-pilot proiectatã ºi realizatã la Combinatul Chimic de la Victoria: - 1,5 tone bio-diesel din ulei de floarea soarelui; - 1,5 tone bio-diesel din ulei de rapiþã; - 1,3 tone bio-diesel din ulei de soia. Aceste uleiuri, testate în laboratoare din þarã ºi din strãinãtate, comportându-se foarte bine, au aprovizionat motoare de tractoare, basculante ºi motostivuitoare, ce au funcþionat excelent. Viitorul va confirma ºi valida în mod cert, la nivel naþional ºi chiar internaþional, realizãrile prezentate mai sus, cel puþin din urmãtoarele motive: - þara noastrã va avea perspectiva extinderii culturilor de plante oleaginoase (ce nu vor fi restricþionate) ºi trecerea la fabricarea ºi utilizarea unui nou combustibil ecologic ºi regenerabil; - la un hectar cultivat cu plante oleaginoase, se poate obþine o medie de 1,25 t – 1,5 t bio-diesel; 210 Profiluri medieºene
- România ar putea produce cca 2,8-3,6 milioane tone/an de bio- diesel. Pentru realizarea aceleiaºi producþii de motorinã, ar fi necesar ca rafinãriile existente sã proceseze 16,8-20,9 milioane tone de þiþei, ceea ce reprezintã o cantitate impresionantã; - preþul de cost al acestui carburant este mai mic cu cca 35% faþã de cel al motorinei; - Acest produs vegetal poate fi utilizat ºi ca solvent, aditiv etc. În prezent, inginerul Ilie Laþa conduce elaborarea proiectului pentru o instalaþie (modul) de bio-diesel cu o capacitate de 50.000 t/an, putându-se extinde la capacitãþi de 75.000 t /an ºi chiar 500.000 t/an. Rezultatele cercetãrilor ºtiinþifice (aplicative) s-au concretizat în: - comunicãri ºtiinþifice la conferinþe internaþionale; - 18 comunicãri ºtiinþifice la conferinþe naþionale; 6 articole publicate în reviste de specialitate; 44 de contracte de cercetare ºtiinþificã ºi inginerie tehnologicã; 14 brevete de invenþie. Paralel cu activitatea desfãºuratã în domeniul cercetãrii-proiectãrii, Ilie Laþa este ºi cadru didactic (profesor universitar) al Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu, predând cursul de termodinamicã ºi maºini termice la Colegiul de Exploatare ºi Valorificare a Gazelor Naturale din Mediaº. Lista lucrãrilor de cercetare ºtiinþificã susþinute ºi publicate (biblio- grafie selectivã) I. Teza de doctorat 1. Contribuþii privind transferul de energie în instalaþiile tehnologice de la sondele de gaze, Universitatea de Petrol ºi Gaze, Ploieºti, 1994. II. Monografii, tratate, cãrþi ºi manuale 1. Bazele termodinamicii, vol. I, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000. 2. Culegere de probleme de termodinamicã ºi maºini termice, Uni- versitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001. 3. Termodinamica tehnicã, vol. II, Procese de transfer de cãldurã ºi masã, maºini termice ºi maºini generatoare, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, 2003. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 211
4. Creºterea siguranþei în exploatarea sistemelor de transport gaze naturale din R.S. România (coautor Paul Petran), Centrala Gazului Metan Mediaº, 1972. 5. Tehnici, dispozitive ºi instalaþii de stingere a incendiilor produse accidental la sondele de gaze naturale, Centrala Gazului Metan (CCPGM, Contract 104/C), Mediaº, 1977. 6. Stabilirea consumurilor tehnologice în activitãþilor de extracþie, transport ºi distribuþia gazelor naturale (Instrucþiuni tehnice), (coautor Nicolae Simescu), ROMGAZ R.A., Mediaº, 1995. III. Lucrãri ºtiinþifice susþinute ºi publicate la conferinþe internaþionale 1. Posibilitãþi de valorificare a energiei potenþiale a gazelor de înaltã presiune prin utilizarea turboexpanderelor, la Sesiunea de comunicãri internaþionale cu tema „25 ani de tranzit internaþional de gaze”, Constanþa, 24-26 septembrie, 1993. 2. Evaluation of anticorosive elastomeric tapes exposed to natural onshore and offshore degradation (coautori S. ªerban, Dana Duþescu, E. Bâlbâie, A. Pleºa), Simpozionul „Controlul coroziunii marine prin acoperiri, protecþie catodicã ºi inhibitori”, Dubrovnik (Croaþia), 14-17 octombrie, 1998. 3. Long term characterization of polymeric coatings for pipelines (coautori: S. ªerban, Dana Duþescu, Cãtãlina Mihãilescu), „Confe- rinþa þãrilor dunãrene”, Viena (Austria), 4-6 octombrie, 1999. 4. Composites polymerics autoretinables pour protection anticorro- sives (coautori: S. ªerban, Dana Duþescu, Cãtãlina Mihãilescu), „Colocviul Franco-Român”, Montpellier (Franþa), 1-3 septembrie, 1999. IV. Lucrãri ºtiinþifice susþinute ºi publicate la conferinþe ºi simpozioane naþionale 1. Utilizarea elementelor logice pneumatice în automatizarea proce- selor de amestecare, în „Buletinul” celei de-a XII-a Sesiuni de comunicãri ºtiinþifice a I.P.G.G, Bucureºti, 1966. 2. Contribuþii la studiul comportãrii agregatelor de comprimare la schimbãri ale agentului de lucru (coautor: Mircea Novac), în „Buletinul” Sesiunii de comunicãri ºtiinþifice a C.C.P.G.M. Mediaº, 10-11 mai, 1988. 212 Profiluri medieºene
V. Articole ºi studii publicate în reviste de specialitate 1. Creºterea capacitãþilor de transport gaze naturale prin optimizarea exploatãrii staþiilor de comprimare, în „Revista de petrol ºi gaze”, nr. 8, Bucureºti, 1985. 2. Laminarea gazelor naturale în instalaþiile tehnologice de suprafaþã a sondelor de gaze, în „Revista de petrol ºi gaze”, nr. 5, Bucureºti, 1986. VI. Invenþii, inovaþii (brevete) 1. Brevet nr. 56.126/27 octombrie 1970 (coautori: Stanislav Szumilas, Adam Macedon, Gh. Mureºan), având ca obiect: Robinet cu cep. 2. Brevet nr. 66.983/22 mai 1971 (coautori: Adam Macedon, Marin Bãlan), Procedeu de închidere cu clapetã. 3. Brevet nr. 107.809/15 octombrie 1998 (coautor: S. ªerban), Compoziþie electroizolantã pe bazã de cauciuc nitrilic. 4. Brevet nr. 196.852/16 august 2003, Formularea apei terapeutice balneare ºi a nãmolului terapeutic balnear natural. 5. Brevet nr. 208.956/20 noiembrie 2003 (coautori: S. ªerban, Gabriel Coconea, Mircea Novac, Daniel Tigãu), Bandã adezivã de protecþie anticorozivã a conductelor metalice îngropate. Compozit de adezivare, mastic de egalizare, procedeu de aplicare ºi izolaþie anticorozivã a conductei.
LEHRER, JOHANN CARL (1840-1916) S-a nãscut la 13 mai 1840, în oraºul de pe Târnava Mare, într-o familie de meseriaºi (tatãl era blãnar). Studiazã cursurile Gimnaziului Evanghelic din Mediaº ºi, dupã examenul de bacalaureat, urmeazã teologia ºi filologia clasicã la univeristãþile din Viena ºi Jena. În Jena audiazã, în paralel, ºi cursurile Seminarului pedagogic. Dupã terminarea studiilor universitare, se întoarce în Transilvania, în oraºul natal, unde, între anii 1864 ºi 1972, funcþioneazã în învãþãmânt ca profesor la Gimnaziul Evanghelic. Pãrãseºte învãþãmântul ºi îmbracã haine preoþeºti, fiind pastor în Magarei (1872-1878), în Richiº (1878-1891) ºi mai apoi, Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 213
între anii 1901-1916, preot în oraºul natal, perioadã în care a fãcut parte ºi din structurile locale ºi centrale ale Bisericii evanghelice C.A. din Transilvania. De-a lungul vieþii sale, pe lângã îndatoririle profesionale directe, a desfãºurat ºi alte activitãþi culturale, dar ºi politice. S-a stins la 11 ianuarie 1916, în oraºul natal. Lucrãri publicate - Einiges über den Unterricht in der latienischen Sprache mit besonderer Rücksicht auf das methodische Verfahren bei dem selben, und zwar vorzüglich unter dem Gesichtspunkte, dadurch eine gute deutsche Übersetzung zu erzielen, Mediaº, 1867; - Ein Lehrgang für den Konfirmandeunterridcht, Kronstadt (f.a.); - Fibel, auf Grund des vereinigten Anschauungs und Sprechunter- richts bearbeitet, Hermannstadt, 1881; - Erläuterungen und Fingerzeige zur Fibel, Hermannstadt, 1888.
LEHRER, JOSEF (1874-1944) Se naºte la 22 noiembrie 1874, într-o familie de meseriaº (blãnar) medieºean. Studiile primare ºi gimnaziale le parcurge în oraºul natal. Dupã dobândirea diplomei de maturitate, audiazã cursurile universitare de Teologie ºi litere (specializãri în limbile latinã ºi maghiarã), la Universitãþile din Cluj, Halle-Wiettenberg, din nou Cluj ºi apoi în capitala Germaniei, Berlin. Dupã un an de activitate la Gimnaziul din Mediaº, se dedicã în exclusivitate hainei preoþeºti în parohiile din Toarcla lângã Cincu (jud. Braºov) ºi apoi Hoghilag. Din 5 martie 1911 ºi pânã la pensionarea sa, la 1 octombrie 1937, a fost prim preot la Biserica evanghelicã din Mediaº. Moare la 3 martie 1944, fiind depus în cimitirul evanghelic din oraºul natal. Este autorul a numeroase scrieri religioase, publicate în „Kirchlicher Blätter” ºi „Mediascher Zeitung”, poezii (volumul Was die Bauern singen und sagen, Mediaº, 1903): semnãtura sa se întâlneºte într-o serie de publicaþii ale vremii: „Siebenbürgisch Volksfreunde Kalender”, „Kronstädter Zeitung”, „Schässburger Zeitung”, „Mediascher Wochen- blatt”, „Sächsische-Regen Wochenblatt” ºi „Mediascher Zeitung”. 214 Profiluri medieºene
LEÞIA, NICOLAE (n. 1923-) S-a nãscut la Fãgãraº, în ziua de 8 aprilie 1923, în prima zi de Paºti din acel an. ªcoala primarã ºi liceul le-a urmat în oraºul natal. Studiile superioare le-a început la Sibiu, la Facultatea de medicinã, refugiatã în oraºul de pe Cibin, ºi le-a terminat la Cluj, în anul 1948. În anul 1946, deci în timpul studenþiei, a participat la greva studenþilor de la cãminul „Avram Iancu” din oraºul de pe Someº. Medicul neurolog Nicolae Leþia ºi-a început cariera profesionalã în comuna Daneº, unde a funcþionat ca medic de circumscripþie între 1950-1952. În urma participãrii la un concurs de organizare sanitarã la Timiºoara, a fost numit medic ºef al raionului Agnita (1953), iar un an mai târziu, la 1 octombrie 1954, a fost transferat ca medic ºef al raionului Mediaº. În perioada 1956-1957, Nicolae Leþia s-a specializat ca neurolog, participând la cursul de specializare din Bucureºti, condus de renumitul prof.univ. C. Arseni ºi, ca urmare a acestui fapt, a funcþionat, timp de peste trei decenii, în calitate de medic specialist neurolog la Clinica ºi Spitalul municipal din Mediaº, consultând ºi tratând mii de suferinzi, pânã în 1987, când a ieºit la pensie. Tot pe linie sanitarã, medicul Nicolae Leþia a funcþionat timp de 36 de ani ca preºedinte al Societãþii de Cruce Roºie, în comitetele raionale Agnita ºi Mediaº, ºi ca membru în Comitetul Naþional de Cruce Roºie. Pentru îndelungata activitate desfãºuratã în slujba sãnãtãþii oamenilor, medicului Nicolae Leþia i-au fost conferite Ordinul Muncii clasa a III-a cu insigna de aur în activitatea sanitarã ºi în cea de Cruce Roºie. La data de 7 aprilie 2002, pentru îndelungata activitate desfãºuratã în domeniul sanitar, doctorul Nicolae Leþia a fost recompensat cu Diploma de Excelenþã, semnatã de prof.univ.dr. Mircea Cintezã, care, ulterior avea sã devinã ministrul sãnãtãþii. Cu prilejul împlinirii unei jumãtãþi de secol de la absolvirea facultãþii, Nicolae Leþia a primit Diploma de aur, semnatã de prof.univ.dr. Valeriu Bologa ºi prof.univ.dr. Traian Chitileanu, ºef de promoþie. Acest lucru se întâmpla în ziua de 25 septembrie 1998. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 215
Întreaga carierã profesionalã a doctorului Nicolae Leþia, care s-a întins pe un parcurs de 35 de ani, s-a înscris la cote foarte ridicate, dãruirea ºi pasiunea puse în slujba bolnavilor fiind unanim apreciate. De altfel, presa nu a ezitat niciun moment sã înfãþiºeze activitatea celui aflat pe baricadele sãnãtãþii oamenilor. Încã din primul an de serviciu, abia coborât din aulele facultãþii de medicinã, doctorul Nicolae Leþia se remarcã prin identificarea unor soluþii pentru apropierea de bolnavi. El a inaugurat, la Circumscripþia sanitarã de la Daneº, un colþ de sãnãtate – model, ce cuprindea „grafice cu casele de sãnãtate ºi de naºteri… precum ºi o cutiuþã de scrisori deasupra cãreia stã scris: « – Vrei sã þi se vorbeascã despre o anumitã boalã? Ai vreo nedumerire despre boala ta? Scrie dorinþa ta pe un bilet ºi bagã-l în cutie. Rãspunsul îl vei primi prin conferinþele cu subiect medical ce se þin în fiecare marþi, la ora 9, la sediul Cãminului Cultural»” (Vasile Tomescu). Aflându-se în al II-lea loc de muncã, în raionul Agnita, medicul Nicolae Leþia s-a remarcat în lãrgirea reþelei sanitare din oraºul ºi raionul Agnita. Ziarul „Scânteia”, organul central de presã al Partidului Comunist, menþioneazã: „O importantã contribuþie în dezvoltarea reþelei de unitãþi sanitare în raionul Agnita a dat-o medicul ºef al raionului, dr. Nicolae Leþia” (Victor Tita). Deºi spiritul publicisticii comuniste era unul triumfalist, fãcute dezvãluindu-se publicului doar aspectele pozitive, doctorul Nicolae Leþia nu se sfia sã dea în în vileag ºi lucruri, de regulã, ascunse, lacune, lipsuri, neajunsuri. Iatã ce declara medicul medieºean într-un interviu dat unui redactor al ziarului judeþean: R: – Cum este dotarea? N.L.: „Aflaþi cã avem necazuri în întreþinerea ºi repararea aparaturii aflate în dotare. Apoi, ne lipsesc câþiva medici specialiºti la specialitãþi de bazã…” (N.I. Dobra). Într-un alt interviu, dat aceluiaºi ziar, medicul îºi exprimã dorinþa construirii noului spital: „… aº dori sã beneficiem cât mai curând posibil de disponibilitãþile ce vor fi create prin construirea noului spital. Este, de altfel, dorinþa tuturor medieºenilor, a noastrã, a cadrelor medicale, pentru a ne face mai bine ºi mai eficient datoria, pentru asigurarea stãrii de sãnãtate a oamenilor…”. Doctorul Nicolae Leþia ºi-a încercat condeiul în jurnalisticã, publicând în diferite periodice articole referitoare la actul medical. Într-unul din numerele ziarului local, bunãoarã, scrie un articol despre recuperarea 216 Profiluri medieºene copiilor deficienþi motori, recomandând „proceduri balneo-fizioterapice, ergoterapice, tratament neuro ºi ortopedico-chirurgical”. Într-un alt articol, doctorul Nicolae Leþia, care s-a implicat cu cea mai mare responsabilitate în activitatea Crucii Roºii, timp de peste 35 de ani, reliefeazã aceastã formã de educaþie sanitarã: „Ca medic ºi ca activist al Crucii Roºii, consider cã elementul central în aceastã acþiune îl constituie cursurile de igienã ºi prim ajutor, organizate de cãtre comisiile de Cruce Roºie, cu ajutorul cadrelor medicale”. A doua mare pasiune a medicului Nicolae Leþia a fost teatrul, fiind, timp de un sfert de secol, unul dintre stâlpii de rezistenþã ai colectivului artistic. Despre drumul ºi afirmarea doctorului neurolog Nicolae Leþia pe tãrâmul artei teatrale aflãm dintr-un elogios articol semnat de scriitorul Ilie Constantin, din care reiese cã începuturile acestei îndrãgite pasiuni se pierd departe, în anii facultãþii. „Doctorul Leþia se sfieºte, parcã, sã-ºi mãrturiseascã pasiunea. De aceea nu ne spune cã, în anii studenþiei sale clujene, scria texte de revistã pe care le interpreta împreunã cu colegii sãi, cã era atras de muzicã, de poezie”. Talentul ºi munca plinã de dãruire au constituit girul afirmãrii, al pãtrunderii sale în Teatrul Popular care a luat fiinþã ºi a funcþionat ca o instituþie de artã ºi sub ochii sãi. Iatã ce a declarat doctorul aceluiaºi interlocutor: „Eram în comitetul sindica- tului, la spital. Mã ocupam de munca culturalã. Trebuia sã dovedesc cã merit alegerea, nu? Ei, am format noi, acolo, o echipã de teatru. Erau mulþi amatori. Pe urmã a început sã-mi placã. În 1963, cei de la Casa de Culturã m-au luat în echipa lor… Cam aºa a fost”. Promovarea în colectivul artistic al Teatrului Popular Mediaº a doctorului Leþia, împreunã cu încã doi colegi, felcerul Luise Teleger ºi asistentul medical Eugen Albu, a însemnat o etapã superioarã în viaþa actoriceascã a acestora. În anii precedenþi, în formaþia de teatru a Spitalului nr. 1, abordând un repertoriu de calitate, au prezentat, cu succes, la Mediaº ºi în raioanele învecinate, piesele dramaturgului Aurel Baranga – Bulevardul împãcãrii ºi Anii negri. Evoluþia actoriceascã a medicului Nicolae Leþia se confundã cu istoria de doi de ani ai Teatrului Popular din oraºul de pe Târnava Mare, într-o competiþie permanentã cu teatrele populare din alte centre ale þãrii, dar ºi cu el însuºi. Rolurile jucate de-a lungul anilor, pe scena caselor de culturã medieºene ºi pe alte scene ale þãrii, au însemnat tot atâtea remarcabile realizãri scenice. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 217
Primul rol jucat de medicul-actor a fost cel al lui ªtefan ªt. ªtefan din piesa Ancheta a lui Al. Voitin, pusã în scenã cu ocazia inaugurãrii Teatrului popular, la 18 ianuarie 1964. Prezenþa scenicã, mobilitatea interpretativã, rostirea nuanþatã a replicilor au fost evidenþiate de presa acelor ani. „Impresioneazã, astfel, Nicolae Leþia în rolul lui ªtefan – un comentator foarte stãpân pe rol, complex în viziunea asupra personajului” (N. Mihai). O piatrã de încercare pentru teatrele populare româneºti, depãºitã cu succes de colectivul artistic medieºean, a constituit-o festivalul de la Turnu-Severin, inserat în paginile presei centrale. Spicuim câteva ecouri pe marginea acestui festival din capitala mehedinþeanã: „Îndrumarea de specialitate ºi-a manifestat eficacitatea deplinã – acolo unde a existat –, prilejuind spectacole de o înaltã þinutã artisticã, ca, de pildã, excelentul Act veneþian la Teatrul Popular din Mediaº (regia Constantin Codrescu)…” (Anca Brateº). Referitor la aceeaºi piesã a lui Camil Petrescu, cunoscutul om de teatru Valentin Silvestru remarca: „… piesa a prilejuit (teatrului din Mediaº) o reprezentaþie remarcabilã, solicitând interpreþilor studiu, gândire scenicã, efort de sesizare a nuanþelor ºi favorizând o teatralitate veritabilã”. Legat de jocul actorilor, acelaºi cronicar dramatic nota: „Am admirat ºi aplaudat din toatã inima sobrietatea, dar ºi incandescenþa cu care au jucat Ion Mitric ºi Marioara Drãghicescu (Turnu Severin), distincþia ºi adâncimea cu care au fost prospectate sensurile piesei lui Camil Petrescu de cãtre Silvia Ponciu, Nicolae Leþia ºi Alexandru Cuza (Mediaº)…”. Rolul jucat este cel al lui Pietro Gralla, realizând o splendidã pereche cu Silvia Ponciu în rolul Altei. Într-o cronicã din „Muncitorul Sanitar”, se afirmã: „Medicul Nicolae Leþia în rolul lui Pietro Gralla izbuteºte o frumoasã creaþie, subliniind cu convingere ºi naturaleþe caracterul personajului principal” (Mircea Basarabescu). Într-o cronicã dintr-un alt periodic, remarcãm urmãtoarele: „… nu putem sã nu afirmãm cã interpretul a fost excelent în acele scene (îndeosebi în actul ultim) în care i-au fost solicitate la maximum inteligenþa, luciditatea, capacitatea de a transmite incandescenþa gândurilor acestui personaj din lumea celor ce, asemenea autorului lor, «au vãzut idei»” (Teodor Mãnescu). Pentru realizarea rolului Pietro Gralla, doctorul medieºean a fost rãsplãtit cu premiul I de interpretare. Legat de aceasta, meritã amintitã o 218 Profiluri medieºene discuþie avutã de medicul-actor cu renumitul actor profesionist Kovacs Gyorgy de la Teatrul de Stat din Târgu Mureº. Dupã actul II, actorul maghiar a venit în culise ºi l-a întrebat: – „Domnule doctor, ce pregãtire în domeniul teatrului aveþi? – Nu am nicio pregãtire, rãspunde domnul Leþia. – Atunci mã întreb dacã mai e nevoie de pregãtire specialã de teatru sau e de ajuns talentul”. Teatrul Popular medieºean a abordat ºi literatura dramaticã universalã. A pus, spre exemplu, în scenã piesa Hangiþa a cunoscutului dramaturg italian Carlo Goldoni. Cei doi actori principali, Silvia Ponciu ºi Nicolae Leþia, realizeazã un cuplu memorabil. Iatã însemnãrile unui cronicar de acum patru decenii, referitoare la jocul medicului actor: „Nicolae Leþia (Cavalerul de Ripafrata), folosind o variatã formã de mijloace de expresie, îºi contureazã personajul cu pondere ºi prestanþã, subliniind cu fineþe evoluþia sa”. Cuvinte de laudã despre jocul actorilor amatori are ºi reputatul actor Constantin Codrescu, care a regizat mai multe spectacole de teatru, în numeroase oraºe din þarã. Acesta nota: „ªi când lucrezi cu oameni … ca doctorul Nicolae Leþia, Denis Mãrgineanu sau Silvia Ponciu (de la Teatrul Popular din Mediaº)… oameni a cãror înþelegere ºi ataºament pentru artã, în general, ºi pentru teatru, în special, sunt molipsitoare, nu poþi sã nu le acorzi întreaga ta stimã ºi preþuire”. Fãrã îndoialã cã, prin inteligenþa ºi luciditatea cuz care a abordat fiecare rol, prin jocul interpretativ ºi prin spontaneitatea scenicã, doctorul neurolog Nicolae Leþia a rãmas în memoria iubitorilor de teatru medieºean. Piesele în care a jucat actorul Nicolae Leþia (bibliografie selectivã) 1. Bulevardul împãcãrii de Aurel Baranga. 2. Anii negri de Aurel Baranga. 3. Ancheta de Camil Petrescu. 4. Act veneþian de Camil Petrescu. 5. Hangiþa de Carlo Goldoni. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 219
LUCA, MIHAI (“HILÔ) (n. 1925-) S-a nãscut la Mediaº, în 8 noiembrie 1925. Dupã studiile elementare, a urmat ªcoala de arte ºi meserii de pe lângã fabrica Westen (azi, Emailul). Dupã terminarea ºcolii, a început sã lucreze ca muncitor în aceastã fabricã. Era „atât de bolnav dupã fotbal, încât juca de pe la opt dimineaþã pânã la cãderea serii” (Mihai Luna). A îmbrãcat primul tricou de fotbalist în anul 1938, la „Vitrometan”, unde îl avea ca antrenor pe ªtefan Weber, venit din Timiºoara. Spre sfârºitul anului 1944, se transferã la echipa fabricii de pielãrie Karres, unde se adunaserã cam toþi jucãtorii buni din oraº, când „Hilã” avea în jur de 19 ani. Cel care l-a încurajat, pentru a deveni un adevãrat fotbalist, a fost celebrul ªtefan Dobay, care l-a invitat la Bucureºti când echipa medieºeanã „Karres”, unde juca Dobay, a avut un joc amical cu renumita echipã „Venus”. „Piºta baci” (Dobay), cum îi spuneau coechipierii, era jucãtor, antrenor ºi cãpitanul echipei Karres. Echipa de fotbal a oraºului a purtat mai multe denumiri: Vitrometan, CSM, Karres, Partizanul, Flacãra, Energia, Gaz Metan. M. Luca a jucat la echipa medieºeanã între anii 1947-1960, iar în perioada 1962-1968 ºi 1970-1971 a funcþionat ca antrenor al echipei. Dupã sportul practicat, atât ca fotbalist, cât ºi ca antrenor, Mihai Luca a simþit nevoia sã aºtearnã pe hârtie istoria clubului „Gazului Metan”, cu prilejul împlinirii a 30 de ani de existenþã. Aducerile aminte ale lui Mihai Luca se confundã practic cu istoria clubului, aducând în faþa cititorului întâmplãri din anii formãrii lui ca sportiv: desfãºurãri de meciuri, întâmplãri hazlii din timpul partidelor sau al deplasãrilor. Scriitura lui Mihai Luca este una extrem de agreabilã, plinã de savoare, „scriitorul” demonstrându-ºi talentul prin impregnarea textului cu imagini artistice izbutite: „Ce sã mai înþelegi din fotbalul ãsta nebun, care te pune în faþa unei echipe pe care n-ai putut-o bate nici mãcar acasã, echipã care, pe deasupra, te pune cu ceafa la zid, cu un 2-0 ce te duce cu pulsul la 120, pentru ca apoi sã-þi dãruiascã patru goluri la fel de rele ºi ele, pentru cã nici nu-þi mai simþi inima, o biatã inimã de fotbalist, care urcã ºi coboarã, când în vârful muntelui, când în fundul mãrii”. 220 Profiluri medieºene
Acest om, care s-a dãruit cu trup ºi suflet fotbalului medieºean, este o figurã emblematicã a sportului din acest oraº, o persoanã iubitã de generaþii de înfocaþi suporteri. Volum publicat 1. Aduceri aminte…Flacãra „Gazului Metan”, 30 de ani de fotbal, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, 118 p. + ilustraþii.
LUPAN, PETRE (n. 1929-) S-a nãscut la 13 februarie 1929, în comuna Leova, judeþul Cahul (Republica Moldova). A urmat ºcoala primarã în satul Leova, dupã care a început Liceul militar din Sadu (Gorj). Aici a urmat patru ani, mutându-se apoi la ªcoala medie tehnicã metalurgicã din Mediaº. A absolvit ºcoala în 1952, obþinând diploma de tehnician ºi lucrând, un timp îndelungat, ca tehnician proiectant într-un institut de cercetãri. Petre Lupan a debutat în literaturã cu prozã, în revista clujeanã „Tribuna”, în anii ’70. A mai publicat în revista „Ramuri” din Craiova. Între anii 1970 ºi 1985, a participat la ºedinþele cenaclului „Octavian Goga”, iar, odatã cu apariþia cenaclului „Aron Cotruº”, a luat parte ºi la lucrãrile acestuia. Prozatorul Petre Lupan debuteazã editorial cu romanul Zodia cum- penei. Acþiunea romanului este plasatã în evul mediu românesc, respectiv în timpul cnezatelor ºi voievodatelor. În aceastã perioadã, în secolul al XIV-lea, lupta românilor transilvãneni pentru libertate naþionalã era foarte acerbã. Eroul principal al cãrþii este Badea, care moºteneºte tronul de voievod al tatãlui sãu, Brad. Pe patul de moarte, acesta i-a cerut fiului sãu, Badea, sã jure cã-i va îndeplini ultimele dorinþe: sã apere cu orice preþ teritoriul voievodatului, sã întãreascã cetatea Crisciorului, sã ridice bisericã în credinþa strãmoºeascã ºi sã nu se cãsãtoreascã cu femeie de alt neam. Voievodul Badea se zbate mult pentru respectarea jurãmântului, în pofida iubirii nãvalnice ce i-o poartã unguroaicei Anna, descendentã a puternicei familii de Eger, componentã a nobilimii maghiare. Cei doi iubiþi nu se pot lega prin sfânta lege a cãsãtoriei, deºi iubirea va dura veºnic, pânã la apusul vieþii lor. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 221
Romanul lui Petre Lupan este oglinda fidelã a unei perioade din istorie când judecata se fãcea cu sabia ºi când micile stãtuleþe – cnezatele ºi voievodatele – îºi cãutau în chip firav drumul spre unitate, aceasta fiind singura cale de a pune stavilã în calea nãvãlirilor strãine. Lupta împotriva lãcomiei nobilimii maghiare avea ºi un precedent, fapt ce le dãdea ardelenilor un puternic imbold ºi o speranþã: în bãtãlia de la Posada, din 1330, oºtile bine organizate ºi instruite ale lui Carol Robert de Anjou au suferit o ruºinoasã înfrângere în faþa unei armate mai puþin organizate ºi instruite, a lui Basarab. Evenimentele din Transilvania sunt într-o strânsã relaþie cu ceea ce se întâmplã în Moldova. Ne aflãm în anul 1359, când existã toate condiþiile pentru constituirea statului moldovean. E ceea ce istoricii numesc „descãlecatul” lui Bogdan ºi ruperea acestei provincii româneºti de sub suzeranitatea regalitãþii maghiare. Romanul este o operã de ficþiune, cu personaje imaginare, dar care apar alãturi de personaje reale: Dragoº, Bogdan, Sas, Arbore, regii Ungariei. Dar nu numai atât, apar ºi evenimente, fapte istorice petrecute în realitate. Ideea romanului e uºor de identificat. Ea constã în apãrarea cu orice preþ a pãmânturilor ce la aparþin, a „olaturilor” împotriva cotropitorilor, a limbii ºi a credinþei strãmoºeºti. În acelaºi timp, jumãtatea secolului al XIV-lea, când se petrece acþiunea cãrþii, e etapa când se trezeºte ideea conºtiinþei de neam, faptul cã ºi în alte provincii, în afarã de Transilvania, se vorbeºte aceeaºi limbã ºi se respectã aceleaºi obiceiuri. Din punct de vedere structural, romanul este unitar, unitate datã de cele patru capitole, având fiecare mai multe subcapitole. Titlurile, atât ale capitolelor, cât ºi ale subcapitolelor, vorbesc ele însele despre demersul epic ori problematica tratatã. Capitolele romanului sunt: I. Badea; II. Þara; III. Urmaºii; IV. Neamul, fiecãrui capitol fiindu-i subordonate câteva subcapitole ce pot fi privite ºi separat, ca niºte proze distincte, dar ºi ca pãrþi ale întregului. Primul capitol are urmãtoarele subcapitole: Obârºia, Dragoº, Furtuna, Mireasa, Grindina, Iova. Romanul este o construcþie epicã bine realizatã, în care pasajele realiste alterneazã cu cele descriptive, creând o atmosferã a epocii limpede conturatã. Portretele create dau impresia de veridicitate, înscriin- du-se în mod firesc în materia epicã. Dialogurile sunt vii, spontane, parcã rupte din viaþa cotidianã a epocii. Cu ajutorul limbajului, specific 222 Profiluri medieºene acelor vremuri, prozatorul reface atmosfera specificã provinciei transil- vane de la jumãtatea secolului al XIV-lea. În concluzie, cartea Zodia cumpenei are toate atributele unui roman obiectiv ºi are meritul de a fi primul roman scris la Mediaº vreodatã. Prin urmare, Petre Lupan este deschizãtorul de drum în scrierea unor proze de largã respiraþie. Încheiem cu menþiunea cã romanul a împlinit douã decenii de când a vãzut lumina tiparului ºi de când s-a lansat. Lansarea s-a fãcut în octombrie 1985, cu care prilej autorul acestei prezentãri a obþinut o dedicaþie de la Petre Lupan, pe pagina de titlu, în care afirmã: „Domnului Gheorghe Buºoiu, cu admiraþie ºi simpatie pentru tot ceea ce face ºi pentru orele petrecute împreunã. Petru Lupan, 25.X.1985” Opera scriitorului 1. Petre Lupan, Zodia cumpenei, roman, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985. 2. Petre Lupan, Clepsidra cu sticleþi, roman, Editura Techno Media, Sibiu, 2008. 3. Petre Lupan, Dincolo de curcubeu, Editura Techno Media, Sibiu, 2009. 4. Petre Lupan, Blestemul rudãriþei, Editura Techno Media, Sibiu, 2011.
LUPP, HOREA (n. 1961-) S-a nãscut la 5 octombrie 1961, în Mediaº. Tânãrul pictor Horea Lupp a absolvit secþia Inginerie geologicã ºi geofizicã a Facultãþii de biologie – geografie din cadrul Universitãþii Babeº – Bolyai, promoþia 1988, ºi momentan lucreazã ca inginer geolog la S.N.G.N. – ROMGAZ MEDIAª S.A. A urmat studii de picturã la Clubul Tineretului din Mediaº, iar cea mai mare parte a lucrãrilor pictorului Horea Lupp au fãcut obiectul mai multor expoziþii în þarã ºi strãinãtate. Trebuie menþionat cã tablourile pictorului, expuse în deferite sãli muzeale în þarã ºi strãinãtate, s-au bucurat de calde aprecieri din partea Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 223 unor specialiºti. Iatã câteva pãreri ce scot în evidenþã valenþele artistice ale lui Horea Lupp: „Horea Lupp este un artist autentic prin faptul cã ceea ce face în creaþie este sincer ºi onest. Este deþinãtorul unei intuiþii plastice de excepþie, care, în faza actualã, îi suplineºte pergãtirea artisticã academicã. Prin felul în care încearcã tuºa de culoare cu valenþe afective ºi poetice, creeazã o picturã plinã de fior uman, ce capteazã la prima vedere. Pasiunea dezinteresatã, vocaþia ºi talentul lui Horea Lupp emoþioneazã prin înfãptuirile sale plastice” (Petru Dumbrãveanu). „Pictorul Horea Lupp s-a afirmat printr-o paletã cromaticã bogatã, prin forþa ei expresivã, gãsindu-ºi o viziune proprie în imaginile poetice ale variatelor sale compoziþii, circumscrise unui registru tematic bogat. Pictorul se miºcã cu uºurinþã atât în universul mitologic, cât ºi în cel alegoric sau biblic” (Dr. Maria Olimpia Tudoran-Ciungan). „… Hotãrât în tinereþe sã desfãºoare mãcar o parte din tainele planetei pe care s-a nãscut ºi dãinuie civilizaþia omeneascã, a descoperit frumuseþea clipei colorate ºi s-a îndrãgostit ireversibil ºi iremediabil de aparenþele ei trecãtoare. Oriunde i se întâmplã sã ajungã, el îºi aºterne sentimentele pe pânze ºi pe cartoane, le înrãmeazã ºi se grãbeºte sã ni le arate” (Prof.univ.dr. Mihai Bandac, Academia de teatru ºi film „I.L. Caragiale” Bucureºti). „Asumarea tonalã a culorilor pure se realizeazã printr-o coordonare lapidarã, ce determinã susþinerea lor reciprocã în aceastã ofensivã a orchestraþiei cromatice” (Prof.univ.dr. G. Manolache). I. Participãri la expoziþii în þarã ºi strãinãtate - iulie 1999 – Danemarca (Y’S Men Club International), expoziþii în oraºele Naestved ºi Hernning; - noiembrie 2001 – Ungaria, oraºul Sopron, Expoziþia artiºtilor plastici medieºeni, participare cu trei lucrãri în ulei, douã fiind achiziþionate de primarul oraºului; - octombrie 2002 – Complex „Expro Bazna”, cu ocazia ECE Scout Group Meeting; - 2003, 2004, 2005 – Centru Cultural German “Casa Schuller”, cu ocazia Zilelor culturale ale revistelor din Transilvania ºi Banat ºi ale Zilelor Comunitãþii saºilor din Mediaº. 224 Profiluri medieºene
II. Expoziþii personale - 1989 – Clubul Tineretului; - 1990 – Casa Sindicatelor Mediaº; - 1994 – Casa Armatei Mediaº; - 1995 – Muzeul Municipal Mediaº; - 1999 – Centrul Cultural German „Casa Schuller”, Mediaº; - 2007 – Centrul Cultural German „Casa Schuller”, Mediaº. III. Participãri la tabere, simpozioane, documentãri interne ºi internaþionale - excursii de documentare artisticã în þarã: Bucovina, Valea Oltului, Dobrogea; - excursii de documentare artisticã în strãinãtate: Grecia, Italia, Spania, Israel, Olanda, Germania, Danemarca, Austria, Elveþia, Ungaria, Serbia-Muntenegru, Bulgaria, Polonia, Turcia, Egipt, Tunisia. IV. Lucrãri în colecþii particulare din þarã Mediaº, Sibiu, Cluj-Napoca, Târgu Mureº, Bucureºti. V. Lucrãri în colecþii particulare din strãinãtate Germania, Danemarca, Franþa, Portugalia, Austria, Elveþia, Ungaria, SUA, Canada, Brazilia.
LUPU, HORIA (1918-1989) Profesorul-poet Horia Lupu s-a nãscut în comuna Axente Sever, din pãrinþi agricultori. Era al doilea din cei trei copii pe care i-au avut pãrinþii lor. Cei doi fraþi ai lui Horia Lupu au fost Amelia ºi Criºan. Dupã clasele primare la ºcoala din sat, a urmat liceul la Blaj, oraº ce mai purta amprenta ªcolii Ardelene ºi în care ºi-au purtat paºii unii dintre cei mai mari cãrturari ai culturii naþionale. În anul 1937, dã examen de admitere la Facultatea de filologie din Cluj, unde reuºeºte, dar dupã al treilea an de studiu se transferã la facultatea similarã din Capitalã. Dupã absolvirea acestei facultãþi, în anul 1942, funcþioneazã ca profesor la trei ºcoli medieºene: ªcoala generalã nr. 2, Liceul Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 225
„Axente Sever” ºi Liceul „Stephan Ludwig Roth”, de unde s-a pensionat în 1980. Horia Lupu s-a cãsãtorit în anul 1962 ºi a avut doi copii, Ioan ºi Ioana, ambii ingineri la societãþi comerciale medieºene. Vreme de circa patru decenii, profesorul Horia Lupu a fost unul dintre cei mai vestiþi dascãli ai Mediaºului, datoritã bogatelor cunoºtinþe de limbã ºi literaturã pe care le deþinea ºi pasiunii cu care transmitea cunoºtinþe elevilor sãi. Generaþii întregi de elevi, din cele mai vechi ºi pânã la cele mai noi, îi pãstreazã o amintire vie, întrucât „Shake” (aºa cum era poreclit) era afectuos ºi prietenos, dar exigent ºi ferm în solicitarea rãspunsurilor la lecþii, fãrã a face rabat de la calitate. Porecla i-a rãmas de la elevii sãi din liceu, cãrora profesorul-poet le pretindea o pronunþie corectã a numelui marelui scriitor englez Shakespeare. Cineva, nu se ºtie cine, i-a pus porecla, iar aceasta s-a perpetuat prin ani, transformându-se din nume în renume. Vor fi fiind, desigur, mulþi dintre foºtii sãi elevi care, poate, nici nu-i mai ºtiu numele, dar ºtiu cã au avut un profesor eminent cãruia elevii îi ziceau „Shake”. Horia Lupu a fost un membru foarte activ al Cenaclului literar „Octavian Goga”, înscriindu-se cu toatã forþa în atmosfera efervescentã a acestei grupãri. El venea în cenaclul medieºean cu oarecare experienþã în domeniul creaþiei, fiind cu aproximativ douãzeci de ani mai vârstnic faþã de ceilalþi cenacliºti. Horia Lupu a avut încercãri literare încã din copilãrie, dar prima poezie publicatã o ºtim din Calendarul ziarului „Curentul”, apãrut în 1947. E vorba de poemul Iezerul, în care poetul cântã apa curatã ºi rece a izvorului, „o lacrimã între cer ºi vis”. Ca membru al cenaclului, poetul Horia Lupu a avut, pe linia publicãrii, realizãri individuale sau de grup. Astfel, a publicat mai întâi în paginile culturale ale publicaþiei sãptãmânale medieºene „Zori noi”, apãrutã în perioada 1947-1966. Dupã 1968 ºi reînfiinþarea judeþelor, a apãrut ziarul „Tribuna Sibiului”, în care, în cadrul rubricii „Viaþa culturalã ºi artisticã”, profesorul-poet a publicat individual, dar mai ales în grup, alãturi de alþi scriitori medieºeni sau sibieni. În anii când cenaclul a funcþionat ca secþie de creaþie a Bibliotecii municipale, s-au stabilit relaþii extrem de solide cu câteva reviste literare de prestigiu, cu care s-au organizat numeroase ºezãtori literare ºi întâlniri cu redacþiile unor reviste ori cu scriitori, invitaþi individual. ªezãtorile erau manifestãri prin care se realiza un dublu scop: înlesnirea cunoaºterii de 226 Profiluri medieºene cãtre cititori a operelor scriitorilor, pe de o parte, iar pe de altã parte înlesnirea unor eventuale apariþii ale scriitorilor medieºeni în publicaþii literare din Cluj, Sibiu, Târgu Mureº, Braºov, Timiºoara, Bucureºti etc. Înainte de publicarea volumului sãu de poeme, Horia Lupu a apãrut în culegerile de cenaclu Traiectorii ºi Semnificaþii. De asemenea, a mai publicat, în culegerea Sentimentul þãrii, un poem declarativ, în care este preamãritã þara. Poetul Horia Lupu a publicat disparat, în revistele „Tribuna” din Cluj, „Transilvania” din Sibiu ºi în revista timiºoreanã „Orizont”. În anul 1983, lui Horia Lupu îi apare cartea de poeme Marginea verii, la Editura Dacia. Aceastã plachetã de versuri constituie materia- lizarea unei trude creative de decenii, încununarea unor eforturi susþinute depuse de-a lungul anilor. Lansarea cãrþii de poezie s-a petrecut la Librãria „I.L. Caragiale” din Mediaº, în prezenþa unui numeros public, a prietenilor din cenaclu, a cunoscuþilor ºi colegilor profesori. Volumul este structurat pe patru cicluri: Cuvinte fãrã somn, Joc sacru, Desenele iubirii ºi Stampe ºi priveliºti. Primul ciclu se deschide cu poemul Nord, ce constituie o „ars poetica” a lui Horia Lupu, pentru el arta fiind „un cântec în noaptea corãbiilor”. Construite în vers clasic, cu rimã ºi ritm, piesele acestui ciclu sunt poezii ce sugereazã stãri emoþionale proprii delicatului ºi sensibilului poet care a fost Horia Lupu. Poemele ciclului Joc sacru pãstreazã aceeaºi notã de maximã concentrare, urmãrind linia unui dualism: imagini descriptive ale unor lucruri, elemente coborâte în pagina de hârtie, în consonanþã cu stãrile doar sugerate ale eului liric. Iatã versuri din poemul Transparenþe: „Între pinul de-aici / ºi umbra lui, adânc, / anacronismul unui izvor. Drept, /paradoxalul meu suflet”. ªi în al III-lea ciclu, aidoma celorlalte, existã un numãr de poezii ce constituie un exemplu concret de esenþializare a imaginilor poetice. Poetul se dovedeºte un inegalabil ºlefuitor de cuvinte, care aºazã la locul lor acele slove „ce exprimã adevãrul”. Nimic în plus, nimic de prisos, nimic la întâmplare. Splendide imagini se desprind din ciclul ultim: Stampe ºi priveliºti. Sunt poeme în care poetul Horia Lupu cântã frumuseþile naturii, în general, alternând uneori cu imagini din munþii Gutinului ori din Câmpia transilvanã. Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 227
Ca ºi confraþii medieºeni, Horia Lupu poartã în sine dragostea pentru þara ºi poporul sãu: „Munþilor, voi îmi treceþi prin inimã ca o istorie” sau: „Munþilor, voi sunteþi temeliile Noastre de dincolo de morminte, Sunteþi poporul meu de eroi, Coloana fãrã sfârºit a acestei þãri Cu destin de aur: România”. (Munþilor) Ideea continuitãþii, a perpetuãrii peste timp a neamului, în ciuda tuturor vicisitudinilor, este o permanenþã a liricii româneºti. O regãsim la cvasitotalitatea poeþilor români, din toate generaþiile. Horia Lupu o înregistreazã ºi el în discursul liric: „Ioni peste Ioni, Mãrii peste Mãrii, Ce temelie vastã are þara, Floarea de câmp ce-ºi istoveºte para Fecund se dã aceleiaºi tãrii. ªi ne zidim aici de mii de ani ªi ne clãdim lumina cum ni-i bine Din zare albã necuprinºi vulcani Un dor de-nalt, o vrere care vine”. (Hronic) Elementele prozodice sunt variate, versul clasic alterneazã cu cel liber, poemele lungi – cu cele scurte, ceea ce determinã crearea unei feerii, a unei atmosfere cantabile, a unui ritm interior agreabil cititorilor. Ca formã, poetul Horia Lupu are poeme foarte scurte, care, într-un spaþiu extrem de restrâns, exprimã un gând, o faptã, o idee. Modele pentru aceste poeme foarte concentrate, reduse la o poezie a eveni- mentelor, gãsim, aºa cum am mai menþionat, la Ion Pillat ºi Giuseppe Ungaretti. Poezia de tip haiku nu era cunoscutã pe când Horia Lupu îºi scria poeziile, dar creaþiile sale nu sunt cu nimic mai prejos de specia japonezã, ajunsã ºi aici, lângã Carpaþi. Iatã câteva exemple: „O lebãdã pe umerii unui om în genunchi. Lacul, o himerã 228 Profiluri medieºene
A sferelor, Început de poem”. (Cuplu) sau: „Fiinþa cuvintelor amarul meu joc, Scutul, temerile – Strania mea neliniºte”. (Joc sacru) Volumul de poeme Marginea verii este prefaþat de poetul sibian Mircea Ivãnescu, care gãsea în poezia lui Horia Lupu „o fluiditate limpede – ca a unui fir de apã – în clarurile cãreia se vãd miºcãrile gândului ºi se rãsfrânge însuºi cerul, din care se preling stele, o melancolie tandrã a unui om de mare sensibilitate, învãþat sã vadã ºi sã înþeleagã multe, ºi mai ales o purã iubire pentru ceea ce face demnitatea ºi frumuseþea poeziei – lucrul atent asupra cuvintelor”. Aceste afirmaþii constituie un argument în plus, pentru a sublinia cã profesorul Horia Lupu este un poet autentic. A fost o flacãrã care s-a stins când încã mult ar fi putut sã ardã. Dupã ce îi apãruse acest volum de poeme, avea în pregãtire o nouã carte de versuri, ce ar fi trebuit sã poarte titlul Osmoza culorilor, dar care a rãmas doar în stadiu de proiect. Lucrãri publicate 1. Semnificaþii (antologie colectivã), Sibiu, 1969. 2. Traiectorii (volum colectiv), Sibiu, 1975. 3. Marginea verii, versuri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, 68 p.
LUPU, NICOLAE (n. 1943-) S-a nãscut la 29 noiembrie 1943, în oraºul Brãila. Studiile primare, gimnaziale ºi liceale le-a urmat în oraºul natal. A urmat Facultatea de chimie industrialã din cadrul Universitãþii politehnice din Bucureºti, între anii 1961-1966. În anul 1977, s-a înscris la cursuri postuniversitare, cu tema Economia energiei, la Facultatea de Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 229 comerþ exterior (ASE Bucureºti), iar în 1986 ºi-a susþinut doctoratul cu teza Modelarea proceselor de ardere a combustibililor gazoºi. Doctoratul a fost susþinut la universitatea unde ºi-a desãvârºit studiile. Din 1992, este conferenþiar universitar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Activitatea profesionalã a inginerului chimist cuprinde mai multe etape, fiecãrei etape corespunzându-i probleme specifice locurilor de muncã respective. Între 1967 ºi 1970, inginerul chimist a lucrat în cadrul Direcþiei Generale a Gazului Metan Mediaº, unde a elaborat o serie de lucrãri din care amintim: - transformarea unui fluid de foraj dulce în fluid sãrat, prin conta- minare cu apa de zãcãmânt (1968). Lucrarea a contribuit la îmbunãtãþirea calitãþii unui fluid de foraj utilizat în sãparea sondelor ce traverseazã zãcãminte de apã sãratã; - degajarea garniturilor prinse la puþ (1968). Aceasta s-a folosit la introducerea unor aditivi în fluidele de foraj cu care se îmbunãtãþea procesul de degajare a garniturii de foraj prinse în gaura de sondã. Între 1970-1988, Nicolae Lupu a fost cercetãtor ºtiinþific principal în cadrul Centrului de Cercetãri ºi Proiectãri pentru Gaz Metan (CCPCM) Mediaº. Ca ºef al laboratorului de cercetare – procese ardere, a rezolvat 62 de contracte de cercetare ºtiinþificã ºi a propus 6 invenþii. În cadrul acestui centru, a elaborat metodologii pentru analiza diag- nosticã în vederea optimizãrii proceselor de ardere în diferite tehnologii ºi a contribuit la modernizarea arzãtoarelor din industria chimicã, petro- chimicã, metalurgicã, construcþii ºi extractivã. Menþionãm câteva lucrãri: - cercetãri privind posibilitãþile de reducere a consumului de combus- tibil la staþiile de uscare ºi încãlzire a gazelor naturale (1974); - cercetarea cãilor de obþinere a unei flãcãri puternic radiante la cuptoarele metalurgice ºi de sticlãrie (1975), ce a condus la construi- rea unor arzãtoare performante; - posibilitãþi de reducere a consumului de gaze combustibile prin corelarea focarelor cu arzãtoarele (1975), ceea ce a permis valori- ficarea rezultatelor obþinute prin cercetarea unor focare industriale ºi extinderea la alte agregate termice: - cercetãri privind realizarea de noi tipuri de arzãtoare cu parametri îmbunãtãþiþi (1976); 230 Profiluri medieºene
- studiul privind funcþionarea arzãtoarelor de la cocserie ºi cercetarea proceselor ºi aparatelor de ardere de la instalaþia de sulfat de sodiu, fapt ce a condus la asimilarea de produse noi în aceste industrii. Alte teme de cercetare din cadrul CCPGM au fãcut obiectul unor articole ºi studii publicate în periodice de specialitate. În perioada 1988-1991, Nicolae Lupu a funcþionat ca expert instructor ºi ca ºef în cadrul secþiei de perfecþionare profesionalã a Ministerului Petrolului, Romgaz R.A. ºi Petrom R.A. În acest nou loc de muncã a coordonat peste 120 programe de perfecþionare. Menþionãm câteva: - conducerea în distribuþia gazelor naturale (1987); - tehnici ºi tehnologii în activitatea mecano-energeticã din industria gazierã (1987); - îmbunãtãþirea proceselor de ardere (1988); - tehnologii moderne în extracþia gazelor (1988); - organizarea ºi conducerea producþiei (1988); - economia gazelor naturale (1989); - aparate de mãsurã ºi control în industria gazului (1989). O altã etapã în activitatea profesionalã a lui Nicolae Lupu constã în coordonarea activitãþii de formare, pregãtire ºi gestionare a forþei de muncã din Romgaz R.A. Mediaº. Aici a organizat ºi condus peste 100 de programe de iniþiere, perfecþionare ºi specializare a personalului. Exemplificãm câteva: - modernizarea ºi retehnologizarea activitãþilor din cadrul Romgaz R.A. (1991-1992); - Strategia formãrii ºi perfecþionãrii personalului din sistemul Romgaz R.A, în colaborare cu firma ECTI Franþa (1993); - Organizarea pieþei de gaze naturale, în colaborare cu firma Wintershall (Germania), 1994; - Managementul riscului (1995); - Strategia restructurãrii sectorului energetic (în cadrul programului PHARE), 1995; - Mãsurarea debitelor de gaze, în colaborare cu firma „Daniel industries”, SUA (1995). Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 231
Între anii 1997 ºi 2000, inginerul chimist Nicolae Lupu funcþioneazã ca ºef în cadrul Centrului de instruire ºi formare profesionalã a Romgaz R.A., devenit prin reorganizare „Societatea naþionalã de transport gaze naturale (TRANSGAZ S.A.) Mediaº din 1999. În sânul noii societãþi formate, Nicolae Lupu a organizat laboratorul pentru sudarea þevilor din polietilenã – o premierã în România –, unde, în perioada 1997-2000, s-au desfãºurat 64 de programe de specializare. Din luna ianuarie 2001, inginerul Nicolae Lupu îndeplineºte funcþia de ªef al Centrului de instruire ºi formare profesionalã E-ON Ruhrgas GmbH – S.C. DISTRIGAZ NORD Târgu Mureº, în care continuã activitatea de pregãtire a personalului. Activitatea didacticã a lui Nicolae Lupu a câºtigat noi valenþe, mai ales în ultimii ani, când oraºul Mediaº a devenit centru universitar. Contribuþia cu caracter didactic constã în urmãtoarele: - predarea de cursuri la disciplinele: procese ºi aparate în industria gazului; utilizarea gazelor; aparate de mãsurã ºi control la speciali- zarea „Exploatarea ºi valorificarea gazelor aturale”; - conducerea lucrãrilor de laborator ºi activitãþilor aplicative la specialitãþile de mai sus; - contribuþii la organizarea specializãrii „Exploatarea ºi valorificarea gazelor naturale”, în cadrul Colegiului universitar de la Universi- tatea „Lucian Blaga”; - organizarea mai multor laboratoare de specialitate; - îndrumare proiecte ºi lucrãri de diplomã; - îndrumare pentru proiecte de an ºi lucrãri de absolvire la Colegiul universitar, specializarea „Exploatarea ºi valorificarea gazelor naturale”; - membru în comisiile de licenþã/absolvire; - redactarea ºi tipãrirea unor cãrþi ºi articole având ca tematicã diverse aspecte de exploatare ºi valorificare a gazelor naturale. Lista de lucrãri ºtiinþifice publicate I. Teza de doctorat 1. Modelarea proceselor de ardere a combustibililor gazoºi, Univer- sitatea politehnicã, Bucureºti. 232 Profiluri medieºene
II. Monografii, tratate, cãrþi ºi manuale cu caracter didactic 1. Operaþii ºi procese tehnologice în industria gazului metan, Editura Universitãþii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000, 372 p. 2. Economia gazelor naturale combustibile, Editura Universitãþii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1997, 484 p. 3. Entalpia gazelor la presiune înaltã (coautor Delia Cruceanu), Editura Universitãþii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1997, 284 p. 4. Conducte din polietilenã în sistemele de distribuire gaze naturale, Editura Universitãþii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2000, 442 p. III. Lucrãri ºtiinþifice publicate în reviste de specialitate (selecþie) 1. Un punct de vedere asupra condiþiilor ºi posibilitãþilor de utilizare a combustibililor inferiori, în revista „Mine, petrol ºi gaze”, vol. 30, nr. 5, Bucureºti, 1979, p. 5. 2. Temperatura flãcãrii amestecurilor multicomponente de gaze combustibile, în revista „Mine, petrol ºi gaze”, vol. 30, nr. 3, Bucureºti, 1980, p. 4. 3. Cercetarea proceselor de ardere prin organizarea unui program startic de experimentãri, în revista „Mine, petrol ºi gaze”, vol. 33, nr. 11, Bucureºti, 1982, p. 4. IV. Invenþii ºi inovaþii 1. Rigla de calcul pentru fluide de foraj, nr. brevet 60639, 1971. 2. Instalaþie pentru determinarea funcþionalã a parametrilor de lucru la filtre pentru gaze (coautori: Gaber Hans, Nagy Joszef), nr. brevet 68846, 1976. 3. Procedeu de combustie în stratul limitã pe suprafeþe catalitice, nr. brevet 119925, 1985. 4. Catalizator pentru arderea combustibililor gazoºi, nr. brevet 119926, 1985. 5. Procedeu pentru arderea gazelor cu conþinut de azot ºi dioxid de carbon, nr. brevet 119927, 1985. Index alfabetic
A ADAM IOAN, 11 ALPINI, CONSTANTIN, 17 ALTENBERGER, BARTOLOMEUS, 17 AMBROSI, MICHAEL senior, 18 AMBROSI, MICHAEL junior, 19 ANDREESCU, NICOLAE LADMISS, 20 ANDRONIC, TITUS, 21 AUNER, GERDA, 26 AXENTE, MIHAI, 27 AXENTE SEVER, 31 B BALLMAN, JOHANN MICHAEL senior, 34 BANDAC, MIHAI, 36 BÃCILÃ, IOAN, 42 BELEA, AUGUSTIN, 43 BELL, RICHARD EDUARD, 44 BINDER, LUDWIG, 45 BLOTOR, ROMELIA, 47 BOITOª, OLIMPIU, 47 BORZA, TEODOR V., 50 BRANDSCH, GOTTLIEB SAMUEL, 51 BRANDSCH, KARL SENIOR, 52 BRANDSCH, RUDOLF, 53 BRUSANOWSKI, PAUL LUCIAN, 55 BRECHT von BRECHTENBERG, ANDREAS, 59 BUCUR, CORNELIU, 60 BUªOIU, LIVIA ELISABETA, 64 BUZIC, IOAN, 66
233 234 Profiluri medieºene
C CABA, EMIL, 69 CÃLBUREANU, IONEL, 70 CÂMPEANU, IONEL, 71 CÂRSTEA, ELENA, 73 CHENDI, ILARIE, 76 CHIFFA A. EMIL, 80 CHISÃLIÞÃ, DUMITRU, 84 CIOANCÃ, EUGEN, 87 CIOBAN, IOAN MARIUS, 89 CIUNGAN VALERIU MARIUS, 90 COCOARÃ, MIHAI, 90 COLIÞÃ, LUCIAN, 93 CONNERT, FRITZ, 96 CONSTANTINESCU, IOAN, 98 CRÃCIUN, IOACHIM, 99 CREÞU, MIRCEA, 102 CRIªAN, IOSIF, 104 CSAKI, WILHELM, 105 CSIKI, LIGIA, 105 D DAMIAN, IRINA ELEONORA, 109 DAN, OVIDIU, 110 DARIE, NELI – PUªA, 112 DIAMANT, BETINIO, 115 DÖRSCHLAG, CARL, 116 DRÃGAN, NICOLAE, 118 DRÃGESCU, C. IOACHIM, 119 DRUG, VASILE, 121 DUMBRÃVEANU, DUMITRU, 122 DUMBRÃVEANU, PETRU OVIDIU, 124 DUMITRANA, FLORIN, 129 F FABINI, FRIEDRICH, 131 FABINI, JOHANN, 132 Gheorghe Buºoiu, Lucian Giura 235
FABINI, JOHANN GOTTLIEB, 133 FABINI, LUDWIG von, 134 FABINI, SAMUEL JOSEPH, 134 FÃGÃRêAN, CORNEL, 136 FELDER, GHEORGHE, 137 FEMGER, DANIEL, 138 FLOCA, IOAN, 139 FLOREA, VALER, 140 FODOR, IULIU-MARIAN, 141 FODOR, OCTAVIAN, 142 FOLBERTH, FRIEDRICH, 145 FOLBERTH, OTTO, 147 FRANCISC din Mediaº, 151 G GÃRDUª, IULIU, 151 GHERMAN, GHEORGHE, 155 GIURA, LUCIAN, 158 GÖLLNER, CAROL, 161 GRÄFFIUS, ANDREAS, 167 GRÄSER, ANDREAS, 168 GRÄSER, DANIEL, 169 GRÄSER, DANIEL, 169 GUNDHARDT, WILHELM, 170 H HALTRICH, ADOLF, 171 HANNER, GEORG JEREMIAS, 172 HARHOIU, RADU, 172 HEHN, ILSE, 173 HERMANN, DAVID, 175 HERMANN, HANS, 176 HEYDENDORFF, MICHAEL CONRAD VON, 178 HRISZTU, BALINT, 182 HUTTER, JOHANN, 183 236 Profiluri medieºene
I IACOB, DOINA, 184 ILIEª, DORU GELU, 185 IONESCU, ION, 187 IONESCU, ªTEFAN, 191 IORGULESCU, CONSTANTIN, 192 IPSEN, CARL, 196 IVAN, CONSTANTIN, 197 J JAKAB, ÁRPÁD, 199 JEKELY, EKART, 200 JEKELI, HERMANN, 201 K KESZEG, MARGARETA, 202 KLÖSS, HERMANN, 203 KNALL, HELMUTH JULIUS, 204 L LAÞA, ILIE, 206 LEHRER, JOHANN CARL, 212 LEHRER, JOSEF, 213 LEÞIA, NICOLAE, 214 LUCA, MIHAI (“HILÔ), 219 LUPAN, PETRE, 220 LUPP, HOREA, 222 LUPU, HORIA, 224 LUPU, NICOLAE, 228