Gheorghe Baciu

ISTORICUL MEDICINEI ŞI AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MEDICAL PE PLAIUL BASARABEAN

Chişinău 2016

CZU …

Redactor: Raisa Ciobanu

Machetare computerizată: Anatol Bondarev

Coperta: Vladimir Jeleznîi (Feraru)

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Baciu, Gheorghe.

Istoricul medicinei şi al învăţământului medical pe plaiul basarabean⁄ Gheorghe Baciu; red.: Raisa Ciobanu – Chi- şinău, 2016 (Tipografia …) – …p.

ISBN…

Interesul pentru trecutul îndepărtat este un lucru firesc. A nu şti istoria neamului tău, în- seamnă a nu recunoaşte propria copilărie. Studierea experienţei acumulată de omenire pe parcursul secolelor te îmbogăţeşte, permite să devii mai înţelept şi apropiat de informaţiile istorice. Gheorghe Baciu

PREFAŢĂ

Sfântul Augustin spunea că timpul este un prezent triplu: prezen- tul referitor la trecut este memoria, prezentul referitor la prezent înseamnă percepţia, iar prezentul referitor la viitor devine speran- ţa. Trecutul practicii şi învăţământului medical, ca şi al altui dome- niu de activitate, îndeletnicire sau meşteşug, reprezintă un început important pentru tot ce se cunoaşte şi interpretează corect situaţia prezentului. Nu întâmplător menţiona unul dintre fondatorii Institu- tului Britanic de Artă Modernă, sociologul John McHale: „Viitorul prezentului izvorăşte din trecut”. Are perfectă dreptate în acest sens. Nu ar fi corect să se vorbească despre progresul oricărei ra- muri ştiinţifice în afara dimensiunii ei istorice. Incontestabil este şi faptul că cercetătorii contemporani nici într-un caz nu trebuie să ignoreze cunoştinţele obţinute de către predecesorii lor, apreciindu- le la justa valoare şi făcându-le cunoscute contemporanilor în cazul în care rezultatele anterioare sunt argumentate ştiinţific şi dovedite suficient. Experienţa mondială multiseculară a demonstrat cu prisosinţă că principiile de organizare a sistemului de sănătate publică esenţial diferă de la stat la stat. Din aceste considerente la fel se poate afir-

3

ma şi despre istoricul dezvoltării medicinei în arealul actualului teritoriu al Republicii , care rămâne insuficient studiat, atât referitor la formele tradiţionale ale prestărilor medicale populaţiei, cât şi a stării învăţământului medical la diferite etape de dezvoltare a societăţii. Nu se poate exclude şi faptul, că multe informaţii din documentele mai vechi, în care se atestă specificul activităţii medi- cale din trecutul îndepărtat ale ţinuturilor natale continue să rămână în anonimat. După înfrângerea Porţii Otomane de către forţele Imperiului Rus (1768–1774), hotarele pământurilor străbune s-au schimbat artifici- al, conform Tratatului de la Kuciuk-Kainardji, semnat la 21 iulie 1773. Astfel, partea Ţării Moldovei din stânga râului Prut a fost ocupată şi administrată de către Imperiul Rus, iar populaţia acestui teritoriu a fost lipsită nu numai de şcoli naţionale, dar şi slujbele bisericeşti se făceau în limba rusă, şi serviciile medicale erau acor- date de către persoane străine. Toate acestea, luate împreună, defa- vorizau dezvoltarea social-economică în teritoriul ocupat, iar popu- laţia fiind lipsită de condiţii elementare de a propăşi pe cale civili- zată. În astfel de împrejurări, Biserica şi Şcoala, dintotdeauna au ser- vit drept principali piloni, în jurul cărora s-a coagulat întreaga su- flare a poporului nostru oropsit, cum spunea Mateevici. Ca urmare a saltului calitativ al învăţământului şi ştiinţelor me- dicale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în toate ţările europene, inclusiv pe plaiul basarabean, s-au conturat reuşit şi s-au dezvoltat intensiv noi discipline şi specialităţi medicale: bacteriolo- gia, obstetrica şi ginecologia, ortopedia, pediatria, medicina legală etc. Toate progr