UNIVERSITATEA MARŢI, 16 MARTIE 2021, ORA 19:00 , ETAPA XXVIII STADIONUL „”, CRAIOVA UTA Arad DE LEI NU SE TRECE

Cu doar un gol primit în ultimele 9 meciuri oficiale, defensiva Universităţii este una dintre cele mai în formă din Europa. De la venirea lui Ouzounidis pe bancă, adică în ultimele 7 partide, adversarii au tras doar de două ori pe meci, în medie, pe poarta lui Pigliacelli. Alături de Nicuşor Bancu, după accidentarea lui Mihai Bălaşa, jucătorii din această fotografie au dus greul fazei de apărare şi au impresionat prin siguranţă. : „Oamenii care mă cunosc ştiu despre ce vorbesc: prin venirea la Universitatea mi s‑a îndeplinit un vis“

Mai degrabă modest şi tăcut în situaţii sociale, PAUL PAPP devine un ardelean simpatic şi vorbăreţ, atunci când ajungi să îl cunoşti puţin. A jucat împotriva lui Ronaldo, a lui Neymar sau Totti, dar o spune sincer şi fără să fie întrebat: pentru că bunicul lui e mare fan al Universităţii, şi‑a dorit toată cariera să ajungă să joace la Craiova. Luaţi un loc în fotoliul preferat, în aşteptarea meciului cu UTA, şi faceţi cunoştinţă cu fundaşul care a contribuit la una dintre cele mai bune secvenţe defensive din istoria Craiovei, echipă care a primit un singur gol în ultimele 9 partide disputate.

„Am jucat în multe locuri, dar aici e cu totul altceva: tot oraşul, chiar şi copiii sau femeile, trăieşte pentru Universitatea“

Paul, te‑ai născut şi ai început fotbalul în Ardeal. Pentru început am vrea să ne povesteşti cum ai crescut, cum a fost copilăria şi care sunt cele mai frumoase amintiri de când erai un puşti. Am avut o copilărie frumoasă, în inima Ardealului, la Dej. Cele mai fru- moase amintiri sunt cu prietenii mei, mergeam la fotbal în curtea şcolii, prin parcuri, pe bitum, pe unde apucam. Lipseam ore întregi de acasă ca să facem asta. Şi cele mai frumoase erau turneele între cartiere. Ai început fotbalul în Dejul natal, apoi ai ajuns în Moldova, la Boto- şani şi Vaslui, o perioadă scurtă în Dobrogea, la Farul, după care la Steaua, iar acum eşti în Oltenia. Ai jucat aproape în toate regiunile ţării. Care sunt diferenţele între aceste regiuni în ceea ce priveşte oamenii şi cum privesc ei fotbalul? Aşa e, am jucat în toate colţurile ţării, dar sincer aici, la Craiova, mă simt cel mai fotbalist, cel mai bine. În primul rând, aici simt suporterii foarte aproape… Nu că aş fi jucat la echipe fără suporteri, din contră, dar aici chiar e cu totul altceva. Se vede cum suferă pentru echipa asta cu toţii, copii, bătrâni, femei, tot oraşul trăieşte pentru Universitatea. Nu ai jucat doar în ţară, ci şi în Italia, apoi Elveţia, şi înainte de Şti- inţa la două echipe din Turcia. Cu ce impresii ai rămas după fiecare dintre aceste aventuri în străinătate? Cred că experienţele mele în străinătate au contat foarte mult în dez- voltarea mea ca fotbalist, am căpătat experienţă şi datorită acestor etape sunt omul de astăzi. La debutul pentru FC Botoşani, la doar 18 ani, ai purtat şi banderola de căpitan al echipei. Nu este deloc ceva comun, am vrea să ne poves- teşti cum a fost luată acea decizie, dacă îţi mai aminteşti. Îmi amintesc foarte bine, tocmai mă transferaseră, antrenor era Leo Grozavu. Eram în cantonament, eu eram pe treaba mea, serios, dar fără să spun prea multe lucruri, aşa cum sunt eu de obicei. Iar Leo mi‑a zis „tu o să fii căpitanul echipei“, iar pe mine m‑a surprins lucrul ăsta, ini- ţial chiar am crezut că glumeşte, pentru că erau foarte mulţi jucători cu experienţă în lot. Privind în urmă, a fost o decizie foarte bună să îmi dea banderola, cred. Asta m‑a motivat foarte mult şi am avut prestaţii mai bune aşa. Pe 7 mai 2013 erai titular pe Olimpico, din Roma, într‑un AS Roma – Chievo care se termina cu o surpriză: 1‑0 pentru echipa ta. La Roma au jucat, printre alţii, Totti, De Rossi sau Pjanic. E adevărat că ai jucat şi la Sao Paolo, în tricoul Naţionalei, împotriva Braziliei, la care au jucat Neymar şi Ronaldo. Ce îţi mai aminteşti despre acele partide şi pe care dintre marii fotbalişti împotriva cărora ai jucat l‑ai simţit cel mai valoros? Da, aţi remarcat bine, Totti şi Neymar aş zice că au fost cei mai valoroşi cu care chiar am jucat. Ronaldo era deja grăsunel atunci, nu se pune (râde). Îmi amintesc mai ales acea partidă cu Roma, ne‑au dominat foarte‑foarte tare tot meciul, dar am scăpat pe un contraatac la final şi‑am dat un gol la prima ocazie. Chiar îmi amintesc că glumeam cu colegii în vestiar, la duşuri, apoi, ziceam: „uite, mă, aşa suntem noi, goi, dezbrăcaţi, la ei în arenă, iar ei vin cu tigrii, cu leii, dar suntem gladiatori...“ (râde). Este Verona cel mai frumos oraş în care ai locuit? Care sunt cele mai preţioase amintiri legate de perioada petrecută în Italia? Verona este un oraş superb, de care m‑am ataşat mult. Mi‑au rămas mulţi prieteni acolo, inclusiv verişorul meu, de care sunt foarte apropiat. Am multe amintiri de la Verona, de la meciuri mai ales, una anume îmi vine în minte, un meci cu Napoli când am condus cu 2‑1 şi la scorul ăsta am avut eu o ocazie mare, dar am dat în bară. Până la urmă ne‑au bătut cu 4‑2, dar eu am rămas cu o impresie frumoasă pentru că după meci preşedintele lui Chievo a venit şi m‑a felicitat personal. „Cu mine în teren, România a avut cea mai bună defensivă din Europa, în preliminarii. Cred că meritam să fiu în teren la Euro 2016 sau cel puţin nişte explicaţii“

14 noiembrie 2014: România învingea Irlanda de Nord cu 2‑0, pe Arena Naţională, cu ambele goluri înscrise de Paul Papp. Sunt acelea cele mai speciale goluri din cariera ta? Deşi ai fost esenţial în acele preliminarii, ai lipsit din lotul României pentru Euro 2016. Din ce cauză şi cât de mare este regretul? Daaa, nu o să uit niciodată acel 14 noiembrie, mai ales că pe 11 noiem- brie fusese ziua mea şi mi‑am făcut acest cadou. A fost un sentiment extraordinar. În plus, în acele preliminarii, eu am jucat în 8 meciuri din cele 10 şi România a avut cea mai bună defensivă din Europa. Sincer nu îmi dau seama de ce nu am fost convocat, cred că aş fi meritat să fiu acolo sau cel puţin nişte explicaţii. E un mare regret al meu, aş fi fost fericit şi să stau măcar pe bancă sau în tribună, dar asta e, măcar rămâne aminti- rea acelor două goluri şi mergem mai departe. Ultima ta experienţă peste hotare a fost perioada petrecută în Turcia. Cum ai caracteriza‑o în câteva cuvinte şi care e povestea cu venirea ta la Craiova? Turcia este o ţară frumoasă, cu oameni frumoşi şi un fotbal de nivel bun. Dar îmi doream să revin acasă pentru copii şi sincer chiar vorbeam cu un prieten apropiat că cel mai mult mi‑ar plăcea să mă întorc în ţară la Craiova. Culmea, la trei zile după ce am vorbit cu acel prieten, am fost contactat de Universita- tea şi practic mi s‑a îndeplinit un vis. Bunicul meu fiind şi oltean din Filiaşi, un mare suporter al Ştiinţei, mi‑am dorit mult timp să joc aici, oamenii care mă cunosc ştiu despre ce vorbesc. Ai fost integralist în ultimele cinci meciuri de campionat, iar în ulti- mele nouă aţi primit un singur gol. După meciul câştigat la Mediaş, cei din studioul Digi au spus că Universitatea se transformă încet‑încet într‑un CFR Cluj, o echipă care dacă apucă să marcheze prima nu mai poate fi învinsă. Este precizia defensivă principala preocupare a nou- lui antrenor? Îmi pare un lucru foarte bun că primim goluri aşa greu, iar acesta este meritul întregii echipe, dar cu siguranţă şi al noului antrenor. Ne pre- găteşte foarte bine şi da, aceasta este o preocupare a noastră, cel puţin a mea personal: orice ar fi, nu trebuie să primim gol. Cum l‑ai caracteriza pe Ouzounidis, comparativ cu alţi antrenori cu care ai lucrat? Se vede că are multă experienţă şi se pricepe foarte bine să discute cu fiecare jucător în parte. Se simte din tot ce spune şi ce face că a antrenat mulţi ani la un nivel înalt.

PARTENERI UNIVERSITATEA CRAIOVA „Suporterii să nu uite că sunt momente mai proaste şi mai bune, în viaţa unei echipe, însă ce rămâne este că noi an de an ne batem acolo sus, la campionat“

Câte puncte crezi că vom face din ultimele trei partide din sezonul regulat (UTA, FCSB, CFR)? Vă daţi seama, mie mi‑ar plăcea să facem 9 puncte, dar ştiţi filosofia noas- tră: fiecare partidă luată în parte, cel mai important meci este cel de astăzi. Cum ai caracteriza lupta în trei la titlu din acest an, care crezi că sunt atuurile fiecăreia dintre cele trei echipe şi ce şanse avem noi? Cred foarte mult în această echipă şi în acest grup, suntem foarte uniţi şi eu zic că depinde doar de noi să luăm campionatul. Nu e treaba mea să vorbesc despre celelalte echipe, însă sunt sigur că noi putem reuşi, dacă vom fi împreună. UTA are doar două înfrângeri în deplasare în acest sezon, la Sepsi şi la FCSB. Cum ai prefaţa partida cu ei şi de ce anume crezi că trebuie să ne ferim, ca să evităm o surpriză? Da, ştim că UTA e o echipă foarte bună în deplasare. Sunt şi ei un grup bun şi omogen, îmi plac, cred că cele mai periculoase vor fi fazele lor de contraatac, pentru că ştiu deja că noi vom ţine mult mai mult mingea. Totul e să şi facem ce trebuie cu ea, adică să înscriem. Un mesaj pentru suporterii Universităţii Craiova? Îi rog să aibă încredere în noi, să ne fie alături în toate momentele sezo- nului. Pentru că mereu sunt momente mai bune şi altele mai proaste în viaţa unei echipe, dar iată că Universitatea este, per total, mereu acolo sus, ne batem an de an la campionat. Ştiinţa controlului Cu Ouzounidis pe bancă, Universitatea Craiova a devenit o echipă de posesie răbdătoare, care îşi domină adversarii cu meticulozitate, autoritate şi calm. 59% este media posesiei mingii de la venirea grecului pe bancă, perioadă în care Universitatea a primit un singur gol şi a permis foarte puţine şuturi pe poarta lui Pigliacelli (nu mai mult de două pe meci). Mateiu, punct fix în noul sistem tactic Ouzounidis a întărit centrul atacului prin urcarea lui Cicâldău, de pe poziţia de inter pe cea de număr 10, făcând astfel migraţia de la 4‑3‑3 la 4‑2‑3‑1. În filosofia tactică a grecului, posesia mingii este asigurată foarte sus în terenul advers, cu fundaşii centrali construind adesea cu calm, în zona liniei de centru. În aceste condiţii, orice eroare face ca echipa să fie expusă contraatacurilor rapide, astfel că soluţia lui Marinos este un com- portament extrem de agresiv după pierderea posesiei (o reinterpretare a „gegenpressingului“ lui Klopp), pentru ca recuperarea mingii să se facă cât de rapid posibil. Astfel, cei doi închizători devin esenţiali în joc, iar agresivitatea şi siguranţa lui Mateiu, unul dintre cei mai buni recupera- tori din Liga I, l‑au transformat pe acesta, dintr‑o prezenţă meteorică în primul 11, în titular de drept. Însoţit de obicei de Dan Nistor în faţa apărării, Mateiu este acel „ball‑wining midfielder“ (mijlocaş la recuperare) clasic a cărui prioritate este să „vâneze“ adversarii care tocmai au intrat în posesie şi să‑i deposedeze cât mai rapid. Nistor, pe de altă parte, interpretează mai degrabă un alt rol tactic, chit că de pe aproximativ aceeaşi poziţie în teren: cel de „deep‑lying playmaker“ (playma- ker retras), un regizor care intră în pâine o dată ce balonul a fost recuperat şi pe la care trece, în general, întreaga construcţie ulterioară. Tot Nistor este şi responsabil cu pasele riscante şi verticalizarea, de obicei, comportament pe care jucătorii mai defensivi decât el sunt instruiţi să îl evite, pentru reducerea şi mai mare a riscurilor. Miza pe sclipirile lui Cicâldău şi Ivan Degrevat de mare parte din sarcinile defensive pe care le avusese sub ceilalţi antrenori, Cicâldău se bucură de mai multă libertate, dar poate părea pe alocuri şi mai absent din joc. Poziţia de „trequartista“ presupune prin însăşi traducerea termenului („trei sferturi“) o poziţie între linia de mijloc şi cea de atac, cu o foarte mare libertate în ceea ce priveşte mişcarea laterală. În acea zonă, Cicâldău devine principalul inamic al închizători- lor adverşi şi este de obicei întâmpinat foarte devreme şi foarte agresiv. Cu toate acestea, apropierea lui Cicâldău de Ivan în teren îi face pe aceş- tia să combine mai des, aşa cum au făcut‑o, cu precizie elveţiană chiar, la faza golului secund înscris la Mediaş, după o cursă în banda dreaptă a lui Ivan, care a scos perfect pentru o finalizare din prima a lui Cicâldău. Însă întreaga idee de joc a grecului, cel puţin până acum, pare să se bazeze pe răbdarea posesiei în linia de mijloc şi pe o mai mare respon- sabilizare defensivă a extremelor, tocmai pentru ca Ivan şi Cicâldău să‑şi poată vedea mai degrabă de atac. Astfel, i‑am putut vedea adeseori, în meciurile trecute, pe Baiaram, Cîmpanu sau Camara coborând mult şi recuperând mingi în treimea noastră de teren, tăind astfel din faşă dez- voltarea pe benzi a atacurilor adverse. În aceste condiţii, prezenţa în joc a lui Ivan şi Cicâldău scade în intensitate, însă inspiraţia şi creativitatea acestora devin foarte importante, în momentele‑cheie din timpul jocu- lui când cei doi jolly‑jokeri ofensivi ies la rampă. Răbdarea celorlalţi opt jucători de câmp din spatele lui Ivan şi Cicâldău, combinată cu furia şi viteza celor doi, la mutarea posesiei în preajma careului advers, a fost strategia interpretată perfect şi la Mediaş, unde Ştiinţa a câştigat cu 2‑0 fără să permită adversarilor nici măcar un şut pe spaţiul porţii. Ivan a fost omul meciului, de altfel, cu un gol şi o pasă de gol. Adversar de temut, excelent în deplasări Universitatea întâlneşte în această seară o altă formaţie foarte bine organizată, UTA Arad, pregătită de Laszlo Balint şi „campioană“ a depla- sărilor. Arădenii nu au mai pierdut pe teren străin în campionat din 17 decembrie 2020, când erau învinşi clar, 3‑0, la Sfântu Gheorghe. De atunci, UTA a obţinut rezultate neaşteptat de pozitive în deplasare, inclu- siv o victorie cu 3‑0 la Clinceni, rezultat care nu e la îndemâna celor mai multe echipe din campionat. Arădenii au al treilea meci consecutiv de foc în campionat, după ce eta- pele trecute au întâlnit FCSB, respectiv CFR. Au pierdut cu ambele, dar greu, cu acelaşi 1‑0, rezultate rezonabile, mai ales cel cu FCSB, într‑un meci în care UTA a jucat cu om în minus mai mult de o repriză. UTA joacă în general un 4‑4‑2 clasic cu Ioan Hora sau alături de mai retrasul brazilian Roger, în atac. Brazlianul de 25 de ani a sosit în această iarnă din prima ligă letonă, de la FC Riga. Veteranul Hora, pe de altă parte, este golgheterul arădenilor, cu 5 reuşite în acest sezon. În ceea ce o priveşte pe Ştiinţa, Cicâldău este liderul clar în ceea ce priveşte golurile marcate, cu 10 reuşite.