ALEXANDRU BURLACU

POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI. ANII ’20-’30

S-a afirmat [i se afirm\: peste poe]ii români din a trecut Neantul. Este un adev\r incontestabil, dar numai pentru o parte dintre poe]i, pentru cei care au exprimat cu necontraf\cut\ sinceritate amarul înstr\in\rii, cântarea p\timirii noastre, dar f\r\ o capacitate de expresie. Capacitatea aceasta se câ[tig\ în timp. Cei mai mul]i dintre ei, cu adev\rat, n-au avut timp s\ se gândeasc\ la form\, la inginerii verbale, la arabescuri virtuoase, la gongorisme n\ucitoare. În plus, ace[tia au pornit de la o în]elegere aparte a canoanelor poeticit\]ii. Ei, ca [i ardelenii, au fost preocupa]i de eticul ardent, de continuarea unei direc]ii tran[ante a poeziei mimetice care are la baz\ poetica v\zului [i limbajul tranzitiv . Direc]ia aceasta a fost [i r\mâne fertil\, la noi, pentru poe]ii mesianici. Paralel, îns\, cu poezia mimetic\, în ]inutul dintre Prut [i Nistru se face [i o alt\ literatur\. Cel pu]in, poezia are o dialectic\ puternic marcat\ de antinomiile ei inerente. Din aceste considerente, suntem mai mult tenta]i de rela]iile ei cu sine îns\[i, decât de raportul dintre poezie [i dialectica vie]ii, subiect decelat deja în exegeza anilor ’60-’80. Poezia basarabean\ din anii ’20-’30 înregistreaz\ o rapid\ schimbare [i radicalizare a mentalit\]ii literare. Mai cu seam\ prin „noua genera]ie” ea devine receptiv\ la experimentele radicale din centru. Conceptul modern de poezie se centreaz\ acum, a[a cum ilustreaz\ Matei C\linescu, pe trei mari doctrine: mimetic\, expresiv\, imaginativ\ . La baza poeziei mimetice st\ poetica v\zului, o tipologie a eului poetic, înrudit genetic cu poeta vates , cople[it adeseori de aspira]ii mesianice. 380 ALEXANDRU BURLACU

Mesianicii sunt concura]i de dezr\d\cina]i . Modelul exemplar al acestui tip de poezie e reprezentat de , la vârsta s\m\n\torist\. Poezia expresiv\ mizeaz\ pe o poetic\ a viziunii , pe o tipologie a unui eu interiorizat care e obsedat de stabilirea coresponden]elor între lumea subiectiv\, introvertit\, [i lumea obiectiv\, extravertit\. Modelul acestei poezii îl afl\m la George Bacovia. Eul poetic, în ipostaza predilect\ a c\l\torului, e caracterizat de o criz\ acut\ a identit\]ii sale, încercând mai multe m\[ti. Poezia imaginativ\ cultiv\ poetica imaginarului , edific\ o lume virtual\ având în centru uneori un poeta artifex , alteori dispari]ia elocutorie a acestuia (Mallarmé). Poezia imaginativ\ mizeaz\ pe gratuitate, pe extrema conven]ionalitate, pe elementul ludic etc. Modelul acestei poezii e al jocului secund , prin care Ion Barbu construie[te o nou\ lume purificat\ de contingent. Desigur, nici un model, dintre cele caracterizate aici, nu exist\ în stare pur\, dar dominantele lor tind s\ configureze structura [i metamorfozele esen]iale ale poeziei tradi]ionale sau moderniste. În evolu]ia poeziei interbelice, poetica v\zului e înlocuit\ de poetica viziunii, limbajul tranzitiv de limbajul reflexiv , se produc metamorfoze fire[ti în lumea ei fictiv\. În disputele de crea]ie, dintre tradi]ionali[ti [i moderni[ti, se sfideaz\ reciproc idealuri, avansându-se principii ce configureaz\, fie uneori [i într-o stare embrionar\, structura liricii basarabene. Dup\ lunga perioad\ de depeizare, literatura de aici intr\ cu greu într-o sta re de normalitate. Poezia expresiv\ [i poezia imaginativ\ tind s\ determine, mai cu seam\, op]iunile tinerei genera]ii, stimulând efortul lor în arderea etapelor . Iat\ de ce în anii ’20-’30 poezia basarabean\ st\ sub semnul ideii de sincronizare. Mai întâi, antinomiile fundamentale se reg\sesc în animozit\]ile dintre tradi]ionali[ti [i moderni[ti care, la nivel ideologic, se exprim\ în disputa dintre s\m\n\tori[ti [i simboli[ti. Conectarea la marele flux al literaturii române se încearc\ prin sincroniz\rile simboliste. Împrumutul de forme, tipare, în care e turnat\ via]a basarabeanului, declan[eaz\ mai multe polemici, insistându-se asupra ideii maioresciene c\ formele sunt f\r\ con]inut . Necesitatea dezvolt\rii organice în literatura român\ din POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 381

Basarabia pune în lumin\ rela]iile antitetice dintre autohtonism [i europenism , dintre s\m\n\torism [i simbolism , exaltându-se valorile etice sau estetice . La rândul lor, principiile opozabile vizavi de un tip sau altul de poeticitate genereaz\ un sistem întreg de rela]ii estetice [i configureaz\ la poluri diferite diverse elemente [i modele catalitice, definind, în ultim\ instan]\, structura modern\ a liricii basarabene. În acela[i timp, tradi]ionalitatea sau modernitatea poeziei, simplificând mult, trebuie relevat\ în func]ie de, cum se [tie, doi factori: m\sura în care poetul se raporteaz\ la lumea nou\ [i limbajul (sistemul poetic) prin care se exprim\ [i se explic\ aceast\ lume. Modelul eminescian st\ la baza unei noi imagini a lumii. To]i poe]ii români l-au rescris [i îl rescriu în felul lor pe Eminescu. Eminescu e „ un etalon al poeticit\]ii ”, un model stimulator în cele mai importante metamorfoze ale poeziei române[ti . Cu referire la starea de lucruri din poezia basarabean\, N. Costenco semnala c\ basarabenii trebuie dintr-o dat\ s\ creeze [i „pentru clasici, [i pentru romantici, [i pentru parnasieni, s\m\n\tori[ti, poporani[ti, moderni[ti [i pentru cei cu tendin]e sociale etc.”. Este discutabil\ teza conform c\reia scriitorul basarabean trebuie s\ parcurg\ etapele succesive ale poeziei române începând de la ilumini[ti, pa[opti[ti pân\ la s\m\n\tori[ti sau simboli[ti. Dar realitatea e c\ în poezia basarabean\ coexistau într-o simbioz\ foarte eterogen\ mai multe tendin]e ce reflectau diferite etape ale evolu]iei poeziei române[ti . Este foarte pre]ioas\ întru sus]inerea acestei teze observa]ia lui din Prefa]\ la Flori de pârloag\ de Pan. Halippa: „De[i ad\pat la literatura noastr\ nou\, de[i de timpuriu familiarizat cu marea literatur\ rus\, Pantelimon Halippa nu purcede nici de la Eminescu, nici de la Co[buc, nici de la Pu[kin, nici de la Lermontov. Poetul Florilor de pârloag\ e un produs deosebit al obijduitei Basarabii. El se ridic\ pe propriile-i mijloace în armonie cu începuturile de cultur\ ale moldovenilor de peste Prut [i cu nevoile lor suflete[ti. El este pentru Basarabia ceea ce au fost pentru [i Muntenia poe]ii rena[terii noastre dinainte de Eminescu”. Cu alte cuvinte, M. Sadoveanu subliniaz\ un adev\r: limbajul [i poetica lui Halippa sunt ale unui scriitor din prima jum\tate a secolului XIX. {i aceasta, din p\cate, 382 ALEXANDRU BURLACU dup\ ce a unificat limba român\. Ca poet, Pan. Halippa este desuet chiar fa]\ de predecesorii s\i pa[opti[ti, care, în poezia lor, erau mult mai subtili decât autorul unor stihuri precum cele din Flori de pârloag\ . Din perspectiva sadovenian\, se pare c\ rena[terea basarabean\ ar reedita statutul poetului pa[optist . Cu toate acestea, necesitatea arderii etapelor se face stringent\. Atitudinile lui Sadoveanu, în privin]a „întârzierii” scriitorului basarabean, coincid întru totul cu cele ale lui . Este un moment, pu]in spus, nesemnificativ, întrucât aceste mari spirite s-au situat, în abordarea problemelor literare, pe pozi]ii categoric adverse. Câte genera]ii, atâ]ia Eminescu. Mereu nou [i mereu acela[i. E o idee ce poate fi u[or ilustrat\ [i cu genera]iile poe]ilor basarabeni. Spre exemplu, Eminescu în lectura poe]ilor genera]iei Unirii este în primul rând autorul poeziei . În primul num\r al revistei „ Via]a Basarabiei ” este reprodus fragmentul din poezia La arme : „Auzi... Departe strig\ slabii / {i asupri]ii c\tre noi: / E glasul blândei Basarabii / Ajuns\-n ziua de apoi. / E sora noastr\ cea mezin\, / Gemând sub cnutul de Calmuc, / Legat\-n lan]uri e-a ei mân\, / De [treang târând-o ei o duc. / Murit-au? Poate numai doarme / {-a[ teapt\ moartea de la câni? / La arme! / La arme dar Români!”. Poe]ii genera]iei Unirii au preluat tradi]iile eminesciene cu prec\dere în poezia ocazional\. Mai multe imnuri consacrate Unirii semnate de Sergiu Victor Cujb\, Pan. Halippa, , Elena Dobro[inschi- Malai [.a. merg pe „linia” Eminescu-Goga. Poezia genera]iei Unirii este, în esen]\, o „cântare a p\timirii noastre”. În disputa dintre tradi]ionali[ti [i moderni[ti, Eminescu e un model atât pentru unii, cât [i pentru al]ii. Din poezia lui Eminescu sunt asimilate temele, motivele, limbajul [i, cum se zice, „ schemele stucturante ale imaginii ”. Cei mai eminescieni dintre basarabeni sunt Ion Buzdugan, N. Costenco, Magda Isanos, George Meniuc, Robert Cahuleanu. Poetul basarabean se remarc\ prin explorarea peisajului, apropiindu-se de universul idilei eminesciene . Din imaginarul eminescian sunt preluate elemente din panorama unei ]\ri paradisiace, evocându-se vârste eroice ( Dacia mitic\ din P\stori de timpuri de I. Buzdugan), muntele cu func]ie de axis mundi etc. POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 383

Magda Isanos preia gestica ceremonial\ a îndr\gosti]ilor, imit\ p\trunderea cuplului într-un spa]iu securizant, transfigureaz\ insula lui Euthanasius , muntele sacru , reinterpreteaz\ simbolurile eminesciene, asimileaz\ tehnici poetice, deprinde construc]ia în stilul lumii-gr\din\, modul prin care spa]iul mitic se instaureaz\ în locul spa]iului fizic [.a. exceleaz\ într-o evocare a trecutului istoric, reconstituie mitologia autohton\ , valorific\, în special, schemele spa]iului mitic, erosul eminescian, peisajul cu laten]e vizionare. Elementele caracteristice codului romantic impregneaz\ poezia lui George Meniuc, dar [i a lui Robert Cahuleanu, care în placheta de debut d\ numeroase pasti[e de idile eminesciene . Pasti[ate sunt imaginile lacului, p\durii, ceremonialul iubirii, versul [i ritmul eminescian. Volumele lui R. Cahuleanu – Melancolie (1936), Zodia cumpenei (1939), Poemul dezrobirii (1943), Cântece de dor [i de r\zboi (1944) – cu toate riscurile pe care le comport\, sunt expresia unui eminescianism care-[i caut\ puncte de reper în sfera experien]ei senzoriale, specific\ unei alte epoci în ]ara lui Ro[ Împ\rat . R. Cahuleanu încearc\ s\ asimileze mai multe elemente constitutive ale paradigmei eminesciene, dar mimetismul servil, lipsa unui curaj al experiment\rii, miza pe poetica „v\zului” [i nu pe poetica „viziunii” , utilizarea unui limbaj preponderent „tranzitiv” în defavoarea celui „reflexiv” ilustreaz\ modelul pa[optist al poeticit\]ii , caracteristic\ liricii eminesciene din perioada începuturilor. Structura poeziei basarabene este esen]ialmente una eminescian\. Atât tradi]ionali[tii, cât [i moderni[tii îl revendic\ pe Eminescu. ~n jurul acestor doi poli graviteaz\ celelalte linii de for]\ mai pu]in accentuate. Astfel, reflexele parnasiene în poezia lui Petru Stati, Nicolae V. Coban, Olga Vrabie, Alfred Tibereanu [.a. pot fi concepute ca o reac]ie la poezia subiectivist\, egocentrist\ a simboli[tilor. Lirismului eminescian din poezia simboli[tilor i se contrapune o poezie obiectiv\, centrat\ pe ideea „artei pentru art\”. În leg\tur\ cu aceste orient\ri se fac remarcate zonele noi de poezie. Poezia basarabean\ de inspira]ie istoric\ va c\uta [i ea Insula lui Euthanasius , va încerca s\ exploreze mitul dacic , reconstituind o Arcadie autohton\ . O dat\ cu acestea, poezia basarabean\ încearc\ [i ea nostalgia „vârstei de aur”, are idealul voievodal, cânt\ iluzoria societate bazat\ pe 384 ALEXANDRU BURLACU legile p\mântului etc. Ipostaza preferen]ial\ [i dominant\ a poetului basarabean este cea a unui bard. Rena[terii basarabene îi este specific poeta vates , de altfel, o preferin]\ a tân\rului Eminescu. De la Narcis la Hyperion – iat\ dou\ ipostaze extreme ale statutului eului poetic. Metamorfozele poeziei basarabene ]in preponderent de statutul eului poetic . O tipologie a eului poetic include în primul rând pe mesianicii, înstr\ina]ii, dezr\d\cina]ii, apolinicii, dionisiacii, orficii foarte la mod\ în anii ’20-’30. Nu sunt rare cazurile dispari]iei locutorii (Mallarmé) a eului. Poezia basarabean\ merge pe „linia” Eminescu-Goga, Eminescu-Blaga, Eminescu-Arghezi, Eminescu-Barbu. În linii mari, chiar [i modelele consacrate (Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarmé, Walt Whytman, Guillaume Apollinaire, Rainer Maria Rilke, Paul Valéry [.a) sunt acreditate prin modelele Arghezi, Blaga, Barbu etc. Excep]ie fac modelele Maiakovski [i Esenin, ultimul dominant la Vladimir Cavarnali [i ceilal]i poe]i bugeceni. Modelul eminescian, stimulator [i foarte frecvent în poezia interbelic\, î[i afl\ nu numai prozeli]i sau ucenici, dar [i atitudini fundamental nihiliste. Notabil e, mai întâi, faptul c\ acestea veneau [i din partea unor talente în afirmare, cu orient\ri avangardiste. Atitudinile antieminesciene sunt destul de frecvente în poezia interbelic\. Eminescu este un punct de orientare în noile c\ut\ri artistice. Astfel, antieminescianismul zgomotos al „pretin[ilor sf\râm\tori de icoane” î[i are diverse explica]ii în unele „estetici genera]ioniste”, polemici de crea]ie între [coli [i curente literare. În cazul dat nu e vorba de confuzii sau superficialit\]i proletcultiste, la care s-au dedat din plin unii poe]i. Lucrând cu idei gata f\cute, Bucov, spre exemplu, profaneaz\ Doina în care e sublimat\ întreaga concep]ie politic\ a lui Eminescu. Cit\m din De la Nistru pân-la... , o specie de poezie hibrid\, amestec de parodie, gen kominternist, cu reportaj versificat: „De la Bugeac / pân\ la B\r\gan / mi s-a plâns orice ]\ran s\rman, / c\ nu mai poate str\bate / [i nu de „str\in\tate”... / C\ci chiar neao[ii st\pâni / fur\-al nostru miez de pâini / [i ne las\ pustii]i, nemânca]i [i jefui]i”. Sau o alt\ strof\ cu „mare efect” demascator: „De la Dun\re la Tisa / calea vorbei ni-i închis\, / calea vorbei drepte, frate - / [i nu de str\in\tate, / POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 385 c\ci în „nou\ sute [apte” / nu ne omora str\inul, / ci boierul nost-st\pânul. / Averescu nu e grec, / da-i al nostru câine bleg... / Dar, fârta]i, nu e nimica, / de nu plou\, tot mai pic\. / M\i iobagule-iobag, / f\-]i din secer\ ciomag”. Antieminescianismul lui Bucov, într-un sens, e [i o expresie a opticii noii clase – cea proletar\ – asupra lumii [i omului, asupra literaturii [i culturii în genere. În asemenea atitudini Bucov nu e solitar, dar nici atât de original cât e, spre exemplu, Vladimir Maiakovski. În pofida unor r\t\ciri, poezia basarabean\, în momentele ei esen]iale, încearc\ s\ asimileze creator valorile moderniste din anii ’20-’30 ce-[i au sorgintea în paradigma eminescian\. Antinomiile fundamentale ale poeziei descind din în]elegerea conceptului de poeticitate. Odat\ cu avansarea în timp se modific\ [i conceptul de poeticitate, iar în secolul XX conceptul se schimb\ vertiginos. Uneori, coexist\ concomitent câteva concep]ii ale poeticit\]ii, alteori se anihileaz\ reciproc cu mult zgomot [i risip\ de energii creatoare. Cea mai acerb\ încle[tare are loc între adep]ii poeziei de orientare reformatoare [i cei ai conven]iei clasicizante. Conven]ia clasicizant\ în anii ’20-’30 este ilustrat\ de s\m\n\torismul basarabean, foarte viabil pân\ în zilele noastre. Animat de , are o rezonan]\ extraordinar\ în Basarabia interbelic\. Exaltarea ideii na]ionale, eticismul programatic, poezia popular\ [i Eminescu, ca modele „institu]ionalizate”, constituie criteriul de baz\ al poeticului. Pentru s\m\n\tori[tii basarabeni „arta s\n\toas\” î[i are zona de inspira]ie în „veacul de aur” al istoriei. Marele eveniment al Unirii de la 1918 a constituit o constant\ a poeziei basarabene . Cele mai proeminente personalit\]i ale Basarabiei, f\cându-[i apostolatul cultural, consacr\ acestui eveniment imnuri, poeme, volume, c\r]i de istorie [i publicistic\ etc. Mai toat\ poezia genera]iei Unirii se afl\ sub semnul s\m\n\torismului . Din impulsul necesit\]ii imediate poezia basarabean\ se vrea component\ [i martor\ a zilelor Unirii. Angajat\ direct în via]a cotidian\ a provinciei [i a ]\rii este poezia lui Pan. Halippa, Ion Buzdugan, Sergiu Victor Cujb\, Iorgu Tudor, Dumitru Iov, Olga Cru[evan-Florescu, Elena Dobro[inschi-Malai [.a. Chiar la proclamarea independen]ei pe 24 ianuarie 1918 Pan. Halippa scrie Hora neat î rn\rii Basarabiei . Explozia bucuriei este exprimat\ într-un limbaj 386 ALEXANDRU BURLACU tranzitiv turnat în ritmuri folclorice: „Moldoveni, la joc odat\! / Azi e zi de s\rb\toare / Pentru mic [i pentru mare, / Pentru românimea toat\. // Am fost robii tuturora / {i mereu supu[i oc\rii... / Azi e ziua neatârn\rii, / Deci cu to]ii s\-ncingem hora!” Poetul se adreseaz\ fl\c\ilor, fetelor, b\trânilor: „C\ de ast\zi înainte / }ara nu va mai fi sclav\; / Vom tr\i cu to]i în slav\, / Îndrepta]i cu drepturi sfinte...” Poezia se vrea un dialog intertextual cu versurile lui Eminescu. Scriitorul basarabean î[i modeleaz\ poezia ocazional\ în spiritul publicisticii [i poeziei politice ale lui Eminescu . Poemul La arme , prin prosl\virea evenimentului unirii, dobânde[te în Basarabia o nou\ via]\. Volumele Flori de pârloag\ (1921) de Pan. Halippa, Cântece din Basarabia (vol. I, Chi[in\u 1921 [i vol. II, Craiova 1928), Miresme din step\ (1922), }ara mea (1928) de Ion Buzdugan, Cânt\ri basarabene (1918) de Sergiu Victor Cujb\ au ca subiect predilect cântarea p\timirii noastre . Sergiu Victor Cujb\ scrie Imnul Basarabiei unite cu evidente rela]ii intertextuale cu poezia marilor clasici români: „Ridic\-]i fruntea, moldovene, / De sub z\branicul greoi / Sub care drumurile tale / Tânjeau ca florile sub sloi; / Sub care-a sufletului vlag\ / Z\cea ca-n negru ]intirim, / {i-]i tulbura, perfid, izvorul / Din care-n veci ne re-nnoim // Venit-a ziua de r\splat\ / A-ndureratei ispitiri, / F\când mai dulce de[teptarea / Din veacul tristei umiliri, / C\ci iar suntem un trup [i-un suflet / P\trun[i de-acela [i gând [i dor, / Copii ai patriei iubite / Dintr-o tulpin\ [i-un izvor...”. Abunden]a l ocurilor comune, expresia mediocr\ r\spund unei sensibilit\]i ce tr\deaz\ lipsa talentului [i compromite inspira]ia patriotic\. Noutatea subiectului nu d\ poetului originalitate. A doua parte a poemului este o prosl\vire, în limbajul lui , a actului Unirii: „O, scump\ Unire, / Tu nimb de iubire, / Tu faci ca s\ creasc\ / Tu faci s\ rodeasc\ / Puteri nep\trunse / În h\uri ascunse / Ca valuri de unde / Seme]e, profunde / Ce pleac\, trezite / Spre z\ri aurite. / A vie]ii f\clie / Tu ]ii ve[nic vie, / Pe robii-n c\tu[\ / Ridici din cenu[\ / Le dai iar balsamul / Sper\rii – [i ramul / N\dejdilor sfinte / Le pui înainte, / Unindu-le bra]ul / Le mângâi nesa]ul / Dorin]elor scumpe / Ce pieptul le rupe / De clipe de Bine / De z\ri mai senine, / De dulce r\pire / De vis [i iubire!” POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 387

Poetica evenimentului e simpl\, iar elementaritatea simbolurilor - explicabil\. Aceste tipuri, mostre, încerc\ri de versuri s\m\n\toriste la etapa rena[terii basarabene sunt animate de ideea na]ional\ [i constituie o produc]ie masiv\. S\m\n\torismul basarabean se remarc\ printr-o supraproduc]ie. În perioada de rena[tere na]ional\ în Basarabia anilor ’20 s\m\n\torismul e un fenomen cultural pozitiv. Dar numai ca fenomen cultural. Trezind la via]\ talente neb\nuite, el marcheaz\, în limbajul lui Lovinescu, un moment de expansiune a tuturor for]elor poetice la lumina ideii na]ionale. Iorgu Tudor, un alt reprezentant al genera]iei Unirii, cânt\ actualitatea într-un registru romantic: „Purtând în suflet jur\mânt, / am mers pe margini de abise / în noapte... nici un semn, nici vise / de mântuire [i nici cânt!.. // Tran[eele gali]iene, / Strâmtorile din Daghestan, / Sfin]ind cu sânge moldovean, / Visam al]i ani [i alte denii. // Negând hotare ce despart / acela[i ideal [i ]inte, / desc\tu[a]i, ce-a fost-nainte / am spulberat în zi de Mart.” (Iorgu Tudor, Genera]ia noastr\ ). Mai pu]in lustruit\ de lectur\, lipsa de originalitate nu poate fi compensat\ nici prin folclorismul programat. Una dintre cele mai frecvente specii în care se exprim\ durerea poporului este doina , în forma popular\ sau tiparul eminescian. Chiar teroarea istoriei recente î[i g\se[te expresia artistic\ în doin\, care ob]ine o înc\rc\tur\ [i str\lucire nou\. Citabile în acest sens sunt Doina pribegiei de Lotis Dolënga [i Doin\ de Alexandru Bardieru: „Hi, hi, hi murgule, hi! / Du-m\-n ]ara mea, m\i frate, /C\ de-oi fi [i-oi mai tr\i /Ca pe-un fiu te-oi coh\i; / Ierburi din fâne] ]i-oi da, / Ap\ din izvor vei bea; / Cu argint te-oi potcovi / Cu argint, / Cu m\rg\rint, / {i cu stea de aur, soare, / Cu pocl\zi cu cing\toare, /Du-m\ iute, du-m\, frate, / Peste Prut în ceea parte.../ Du-m\ murge-n Basarabia /C\ ]i-oi da, pe sfânta lege, / Boabe de ov\z cât vrabia, / Nu te-oi nec\ji cu-mblatu / Cu sud\lmi, cu aratul; / Ai s\ stai ca floarea-n câmpuri, / Ca vâzdoagele-n gr\din\... / Du-m\ iar\-n a mea ]ar\, / Du-m\ iute-nspre hodin\, / Du-m\-n ]ara cu lumin\, / Du-m\, murge, du-m\, frate, / La m\muca-n ceea parte”. Pentru poetul exilat Basarabia este o Arcadie unde [i murgul, un simbol al fidelit\]ii, e hr\nit cu speran]ele unei existen]e fabuloase. Arcadia este conceput\ ca o antitez\ a infernului pribegiei . 388 ALEXANDRU BURLACU

Uneori dezr\d\cinarea ob]ine rezonan]ele [i dimensiunile artistice ale depeiz\rii. Spovedaniile lui Pan. Halippa sunt tipice pentru to]i exila]ii : „M\ chema Basarabia drag\ / Z\brelit\ de-a lungul [i latul./ În zadar a[teptând s-o-n]eleag\ / Petersburgul seme] [i-mp\ratul” (Pan. Halippa. Spovedanie ). Volumul lui I. Buzdugan, Cântece din Basarabia , are urm\torul motto din Doina lui Eminescu: „ De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plânsu-mi-s-a, / C\ nu mai poate str\bate / De-atâta str\in\tate...” În lirica popular\ de orientare social\ rusul [i Prutul sunt cei mai frecvent invoca]i: „ Frunz\ verde m\r uscat / Fi i-ar neamul blestemat, / Fi i-ar casa tot pustie / {i copii-n pu[c\rie, / Cine pe rus l-a f\cut / St\pân dincoace de Prut... / Frunzuli]\ [i-un pelin, / Greu îi jugul sub strein, / C\ te mân\ ca pe boi / {i-nainte [i-napoi, / {i la pace [i-n r\zboi, / Of, of, of [i vai de noi!” (Ion Buzdug an, Cântece din Basarabia , 1921). În cântarea p\timirii, tiparul folcloric se îmbin\ cu formula eminescian\ , ca în cazul din versurile unui anonim : „De la Nistru pân-la Prut / Moldovanu-i trist, t\cut. / De la Reni pân-la Hotin / Numai lacrimi [i suspin” (Al. I. U[urelul, Doina Basarabiei ). Exemplele pot fi cu u[urin]\ multiplicate. Tirajarea acestei subliteraturi se face insistându-se pe elementul etnic, pe comunitatea spiritual\, pe trecutul comun etc. Poezia genera]iei Unirii este revelatoare, din punctul nostru de vedere, nu pentru caracterul ei documentar, ci pentru c\ atest\ stabilirea, fie [i sumar\, a unei rela]ii intertextuale cu poezia lui Eminescu . Faptele sunt multiple [i vizibile. Eul poetic este un declarativ [i un extravertit , care înceteaz\ s\ fie necontenit umil, de unde sentimentele [i optimismul de parad\, specific poeziei s\m\n\toriste. Elementul biografic domin\ în structura eului , fapt ce explic\ accidentele conjuncturii. Poeziile reprezint\ izbucniri ale tr\irilor comune , exprimate în form\ standardizat\. În acela[i timp, trecutul dobânde[te dimensiuni de basm, de unde, probabil, [i poetica locurilor comune. Aceea[i situa]ie caracterizeaz\ [i poezia generat\ de alte evenimente istorice legate de 28 iunie 1940, de deport\rile basarabenilor în , de r\zboiul mondial etc. Poetul „exilat”, un Ovidiu basarabean, devine figura central\ în poezia refugiului [i a exila]ilor . POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 389

O ipostaz\ prezent\ frecvent în poezia basarabenilor, care are un rol important în cristalizarea celorlalte, compensatoare, este cea a „ dezr\d\cina]ilor ”. Un dezr\d\cinat într-o ]ar\ paradisiac\ este B. Frunte: „Dac-ai s\ vii iubita mea la ]ar\,/ Te voi purta prin paradis, ca Dante, / Vei admira apusuri fascinante, / {i r\s\rituri –zâmbet de fecioar\ – / Cu struguri, ii cu-alti]\-n pânz\ rar\, / Te-or strânge-n bra]e vi]e elegante; / }i-oi pune-n p\r a nop]ii diamante / {i a toamnei bog\]ie-n sân, comoar\...”. Adeseori triste]ea existen]ial\ e sugerat\ de o imagistic\ mitic\ sau biblic\. Poe]ii invoc\ suferin]a lui Hristos, Golgota, trecutul voievodal. Îns\[i existen]a e o moarte continu\: „Cu anii ce vin, cu toamne de mâine / Ne ducem spre Charon, spre-al mor]ii urcu[, / Din negura anilor ascult\ cum sun\ / Sinistru [i jalnic al mor]ii arcu[” (A. Bardieru, Anii ce vin ). Imaginea unui martir sau chipul lui Hristos r\stignit ocup\ un loc central în poezia p\timirii, devenind martor al teroarei istoriei: „{i m-a[ plânge, dar cui, Doamne Sfinte? / Am dat mâna cu soarta [i timpul; / Le-am slujit cu voin]\ [i minte... / Dar nu vreau pentru mine Olimpul!” (Pan. Halippa, Spovedanie ). Chiar codrul, simbol al rezisten]ei, particip\ la s pectacolul r\zvr\tirii mor]ii: „Iar codru-nve[mântat în straie grele / Se-nal]\ pe o creast\ – r\zvr\tit – / {i-ascunde sub brocart [i catifele / picioarele de Arhanghel r\stignit” (Lotis Dolënga, Triste]e ). Eul poetic din versurile lui Arcadie Donos se spov\duie[te: „Misia sfânt\ o sorb cu-nsetarea / Crucificatului – / de acum dou\ mii de ani” (A. Donos, M\rturii basarabene ). Un alt debutant, Igor Block, hiperbolizând co[bucian, strig\ c\tre cer: „De ce se-ndoaie crucile pe turle / {i bat m\t\nii spicele-n p\mânt? / Am vrea [i noi s\ spunem un cuvânt... / S\ urle Basarabia, s\ urle!” (Igor Block, Ce zvon ). Tân\rul poet, în tradi]ia Oltului lui Goga, se adreseaz\ Nistrului care i-a ascultat pe mul]i „ce au plâns cu lacrimi, ori au plâns cu sânge”: „Tu, Nistrule, atâtea ai v\zut / {i-au r\scolit talazurile tale, / Prin veacurile care au trecut, / Atâtea bucurii [i atâta jale” (I. Block, O, Nistrule... ). În poezia tinerilor imaginile s\m\n\toriste se reg\sesc în nenum\rate pasti[e dup\ G. Co[buc sau V. Alecsandri: „Trec pe câmpuri argintii plugarii. / Gravi arunc\ boabele de grâu; / Pentru tinere]ea viitoare, / Z\mislit\-n holde pân-la brâu” (Vasile Lu]can, Drumul nostru ). 390 ALEXANDRU BURLACU

În spiritul poeziei B\trâni de Goga, B. Frunte d\ o Scrisoare tatei : „Dac-ai fi avut [i tu m\car o dat\ / Îndestularea holdelor ce ari / M-a[ num\ra [i eu printre plugari, / C\ nu m-ai fi trimis de-acas\, tat\ /.../ {i dac\ n-ai fi ajuns [i tu s\rac / {i-ai mai avea p\mânt [i pentru mine, /m-a[ reîntoarce, tat\, lâng\ tine, / S\ r\scolesc ogorul [i s\ tac... / Dar ast\zi stau [i num\r prim\veri / Cu care n-am putut r\mâne frate... / Buchete mari de vis, înstr\inate / Cu glia ce-ai vândut-o, tat\, ieri” (B. Frunte, Scrisoare tatei ). Un poem profetic, caracteristic pentru poezia social\ din mai multe puncte de vedere, este Stihuri pentru zile de azi de Pan. Halippa. Dincolo de sugestiile [i accentele etice [i etniciste, de predispozi]iile mesianice, poemul, de[i primitiv, [ocheaz\ prin starea cronic\ a p\timirii noastre: „Vremea noastr\-i tulbure, / Toate sunt în cea]\. / Pretutindeni murmure, / R\zvr\tiri pe fa]\. // Vreme de tranzi]ie –/ Toate-s pe schimbare. / To]i fac opozi]ie: / Oameni, ]\ri, popoare. // Stâlpii vechi se clatin\, / Harul de credin]\, / Mo[tenit prin datin\, / Zace-n neputin]\... // Dar în largul z\rilor zvon de prim\var\! / Ziua preschimb\rilor / Pâlpâie ca-n par\. // Suflete buimatice, / Face]i-v\ pace! / Ce]ele iernatice / Prind a se desface / Mâine, poate soarele / Pâcla va str\bate, / Luminând hotarele / {i-nc\lzind pe toate. // Duh al r\zvr\tirilor, / Piei din ]ar\ iute! / Arma uneltirilor / N-o s\ te ajute”. Ca poet al p\timirii noastre, debuteaz\ [i remarcabilul Alexandru Lungu, care ne d\ versuri ca acestea: „P\mânt natal, s\rman\ Basarabie, / Din nou puteri vr\jma[e te supun la chin; / Din nou o crud\ [i p\gân\ sabie / Vrea s\-]i reteze umilitul chip cre[tin” ( Basarabiei mele ). Spiritualizarea existen]ei se efectueaz\ pe linia puternic\ a credin]ei ortodoxe. Cu alte cuvinte, vechiul tradi]ionalism s\m\n\torist este completat cu tezele gândiriste. Modelul eminescian al poeziei ocazionale e asimilat cu deform\ri regretabile, expresia sentimentului e privat\ de tehnicile elementare, gândul comun e turnat într-o form\ primitiv\. În plus, declarativismul retoric suprasaturase poezia. Statutul firesc al poetului din genera]ia Unirii r\mâne al unui profet . Astfel, eul poetic din P\stori de timpuri (1937) e un nou Mesia în genealogia lui Goga, un poet mult venerat în Basarabia pe parcursul secolului XX. Eul care î[i obiectiveaz\ st\rile suflete[ti, poeta ludens , POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 391 poetul boem, poetul artizan etc. au un loc decisiv în lumea fictiv\ din poezia cu tendin]\ reformatoare . Rena[terea basarabean\ favorizeaz\ ipostazele definitorii ale poetului pe care le atest\m [i la autorii preeminescieni. O statistic\ ar dovedi c\ poe]ii genera]iei Unirii apeleaz\ mai frecvent la Mesia decât tinerii veni]i în literatur\ în anii ‘30 care, în schimb, se „cosmopolitizeaz\” ca ni[te autentici „dezr\d\cina]i”. Insuficien]a esen]ial\ a acestei poezii e în decalajul enorm dintre eticul ardent [i esteticul rudimentar. Capacitatea de expresie a poeziei las\ mult de dorit. Antinomiile imaginarului se fac concludente în interpretarea uneia dintre „utopiile cele mai dragi spiritualit\]ii române[ti”, care „este cea a unei „Arcadii” autohtone”. În accep]ia lui Alexandru Mu[ina, utopia „e mai mult decât descrierea unor spa]ii imaginate, e o „matrice imaginar\” un pattern prin care „vedem” într-un anume fel realitatea”. Acest mod de a vedea [i transfigura realitatea e substan]ial diferit, spre exemplu, în poezia lui Lucian Blaga sau în cea a lui George Bacovia. Cel pu]in dou\ perspective, total adverse, caracterizeaz\ Arcadia autohton\ în poezia basarabean\. S\m\n\tori[tii o v\d la sat, simboli[tii la ora[. Aceast\ „matrice imaginar\” structureaz\ utopia s\m\n\tori[tilor sau contrautopia simboli[tilor. În jurul acestei „matrice imaginare” se ierarhizeaz\ celelalte rela]ii antitetice, foarte complexe [i bizare în manifestarea lor. Astfel, poezia basarabean\ din anii ’20-’30 în cea mai mare parte a ei este de natur\ bucolic\ . În acela[i timp, nu arareori esen]a ei s\m\n\torist\ sau neos\m\n\torist\ este infuzat\ cu t\rii expresioniste sau simboliste . Uneori, în poezia unuia [i aceluia[i poet se intersecteaz\ liniile de for]\ ale celor mai incompatibile curente literare. Eclectismul acesta e definitoriu pentru cei mai reprezentativi poe]i ai noii genera]ii, dar el caracterizeaz\ [i pe cei din genera]ia Unirii. Ion Buzdugan este un poet s\m\n\torist, dar poezia sa nu este str\in\ de tehnici [i elemente expresioniste sau simboliste. S\m\n\torismul lui Ion Buzdugan este în mare m\sur\ modificat, dar f\r\ a se deosebi radical de s\m\n\torismul specific literaturii de la cump\na veacurilor. 392 ALEXANDRU BURLACU

Buzdugan edific\ o lume imaginar\ pe dou\ mituri fundamentale. Arcadia lui este a unui timp originar [i situat\ într-un spa]iu dacic în care mun]ii sunt p\stori de timpuri , iar lumea acestei Arcadii autohtone este populat\ de baci [i mioare. P\stori de timpuri este un volum construit în accep]ia modern\ a unui Blaga sau Barbu. Eul poetic al lui Buzdugan face o c\l\torie imaginar\ în „taina serilor, de lini[ti grele, / Sub bolta de vecie solitar\, / Când se aprind, sus, candele de stele, / {i sufletul e coard\ de vioar\, / Ce-a[teapt\ în tain\ s-o cutremuri”. Poetul ascult\ suspinul de clopote cere[ti [i la chemarea lor, din alte vremuri, edific\ o lume a str\bunilor adormi]i în piatra dur\ din mun]ii Carpa]i, unde „De veacuri, [i-a înfipt tulpinile lui dace, / Un neam vânjo[i de ulmi, voinici stejari [i pini... / Iar peste culmi m\re]e [i ve[nice de mun]i, / Cu diademe de argint pe mândre frun]i, / Sub roi de fulgere [i nimb de curcubeu, / În sih\stria lor, de-a pururea albastr\: / Troneaz\ însu[i Dumnezeu, / Veghind la nemurirea noastr\!” ( Închinare ). Volumul este alc\tuit dintr-o suit\ de balade despre ctitorii de ]ar\ . În viziunea lui Buzdugan, Regele Daciei este cel mai vechi dintre baci, st\pân [i cel mai mare peste ciobanii daci, care vrea s\ înfr\]easc\ în juru-i to]i ortacii: „Colibi lâng\ colib\ vor a[eza ciobanii, / Vor trece-n fug\ veacuri, cum trec în goan\ anii, / {i fi-va peste }ar\-o turm\ [i-un P\stor: / Din Nistru pân-la Tisa, din Dun\re-n Bihor!.. / A[a curând voi face dintr-o câmpie-o }ar\: / Voi pune lege-n ]arcuri [i straj\ la hotar\...” ( Ctitori de ]ar\ ). În spiritul gândiri[tilor, I. Buzdugan cânt\ vremi frumoase, dep\rtate, ale unui stat etnocratic populat de p\stori gigan]i, p\scând turme albe, de miori. Unul, Caraiman, nareaz\ istorii: „}in eu minte, / Sfânt P\rinte, / Vremi frumoase, dep\rtate, / de p\storii mei, uitate: / Eram eu copil, pe-atunci... / St\pânea, pe-atuncea, plaiul / Peste mun]i, cu v\i [i lunci, / Piatr\ - Craiul... // Dromihet – st\pân pe baci, / peste to]i ciobanii daci: / Neam de cremene [i cri]\, / Neam de vi]\, / de Ceahl\u!.. // Iar nepotu-i, Decebal, / Era tân\r semizeu, / Care c\l\rea, pe-un cal, / falnic zmeu, / înaripat, / tot în aur înzeoat!..”. Remarcabile sunt peisajele idilice, rela]iile între p\stori: „Zise, tân\r Decebal, / strunind arcul lui, din deal: / – „Ia prive[te, Caraiman, / Cum se duce-n zbor s\geata: / Pân - la Nistru, la Liman!.. / Pân - la Marea-ntunecat\! / Pân - la Dun\rea [i Tisa!” ... / {i-a POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 393 fost, Doamne, precum zis-a: / A zburat s\geata chiar / Pân-la Piatra de Hotar! ..” Însu[i Caraiman este acum un fel de Pan: „Acum stau colea, la vatr\: / Mi-au crescut bure]i în barb\, / Iar în plete – mu[chi de piatr\ !.. // Ce s\ fac, de-acum, P\rinte: / Troienit de ani [i vremuri, / dep\n fir de- argint pe ghemuri, / Toate-aducerile aminte!..” ( P\stori de timpuri ). Motivul timpurilor apuse revine ca un laitmotiv: „Ce mai via]\-a fost pe timpuri, / Baciule - mo[nege, / Când pe-aceste mândre câmpuri, / Era Zeul – Rege !.. // Când se adunau to]i bacii, / P\storind în lunc\: / Decebal, chemându-[i dacii, / S\ le dea porunc\...” Decebal e ca un munte, pe frunte poart\ c\ciul\ grea [i sclipe[te în zale. Portretul lui Decebal, hiperbolizat în spirit neoromantic, idealizeaz\ rela]iile dintre rege [i supu[ii s\i: „Ochii lui, de [oim de vi]\, / Din albastre cremeni: / Sfredeleau – o]el de cri]\, / Aprinzând pe semeni... / D\ltuind cuvânt în piatr\, / Fulgera din creste, / Sc\p\rând din vatr\-n vatr\, / Palo[ din poveste”. Povestea }\rii [i a mun]ilor e spus\ pentru a anima contemporanii poetului: „De la Tisa pân - la Nistru, / Cât vezi deal [i vale: / Stau puhoiului sinistru, / Dacii – zid în cale !.. // Când suna din zare-n zare, / Glas prelung de bucium: / Mun]i [i codri la hotare, / Clocoteau de zbucium... // Când pe [esurile dace / Str\juiau Carpa]ii: / P\storind popoare trace, / Regi – p\stori de na]ii...” Finalul nostalgic al baladei dup\ timpurile de aur, când pe aceste plaiuri a domnit str\bunul rege Decebal, este contrapus prezentului infam. Didacticismul, afirmarea valorilor etnice [i etice sunt la suprafa]\. Lumea dacilor e transfigurat\ idilic. În aer plute[te sunet de talang\ [i dang\t de vecernie [i orice taur poart\ în coarne un glob de soare. Uneori, îns\, cerul Daciei e mânjit de sânge, alearg\ c\pc\unii, mu[c\ vârcolacii din soare. La aceste semne rele se vaic\r\ to]i codrii de vuietul furtunii [i p\storii sunt ridica]i de bucium : „Vin hunii? Vin nogaii? – puhoi de la hotare ?.. / {i prinde el din culme s\ buciume din bucium: / S\ dea la to]i de veste c\ vremi vin de zbucium, / De jale [i durere: vin hoardele barbare !..”( Glas de bucium ). Toate hoardele barbare `[i afl\ sfâr[itul sub movile: [i pecenegii, go]ii, hunii, c\l\re]ii semilunii care [i-au ad\pat setea în sânge. Adeseori, în structura imaginarului se atest\ interferen]a diferitelor mituri [i legende din cronici. Pitorescul peisajelor edenice e cople[itor: „Câmpia colc\ie de rod ... / Miresme de 394 ALEXANDRU BURLACU pelin [i cimbru”; sau: „Cuib de m\n\stire între ziduri albe, / Înfundat în codru [i pitit sub stânc\, / Râul [erpuie[te pe prundi[ de salbe, / Sfredelind în vale albia adânc\”. Totul în jur e animat: gorunul din Carpa]i, Carul ciob\nesc, G\inu[a etc., iar Oierul st\ de vorb\ cu Dumnezeu: „Sus pe muntele cu nimb de curcubeu, / Unde se pr\val\ peste vremuri cerul: / }\rcuind sub stele turmele, Oierul, / St\ de vorb\ cu b\trânul Dumnezeu”. Fericit, Oierul îi aduce cuvinte de mul]umire Domnului: „ – Mul]umescu-]i }ie, Doamne [i P\rinte, / C-am ajuns sub ad\postul T\u, Ceresc: / N-am eu, Doamne, p\mâ nte[ti cuvinte – / Pentru to]i [i toate – s\ te mul]umesc!..” ( Doina ). Comunicarea cu trecutul se efectueaz\ într-un mod ceremonios. Lumea care populeaz\ Dacia lui Buzdugan e într-o solidaritate cosmic\, iar fondul intelectual al eroilor e inexpresiv sau lipse[te cu des\vâr[ire. Poetul proiecteaz\ o Arcadie mitic\, respectând principiul ut pictura poesis . I s-ar putea repro[a poetului un prea accentuat fond cre[tin, care se afl\ într-un adev\rat melanj cu cel p\gân. Bizar\ e [i introducerea în spa]iul edenic al mai multor cotropitori trecu]i pe aici de-a lungul unui mileniu. O dovad\ c\ s\m\n\torismul lui Buzdugan se adapteaz\ la rigorile noii poezii e [i poemul Suflet pribeag , în care eul poetic se simte în fa]a trecutului un „dezr\d\cinat”: „{i adâncit în noaptea misterului din mine, / Adulmecând în suflet pustiul vie]ii mele, / Ascult cum latr\-n mine durerea, ca un câine, / Din pe[teri de-ntuneric, boltite-n nop]i cu stele, / }\hnind – hau-hau – la lun\ [i blânda ei lumin\... / {i adâncit în noaptea misterului din mine, / În sufletu-mi adulmec pustiul vie]ii mele !..” C\l\toria în Arcadia este ini]iatic\, de aceea lumea imaginar\ se cl\de[te din legende, mituri, cronici etc. În viziunea poetului elementele realit\]ii iau dimensiuni simbolice, iar timpul este uneori „mioritizat” [i „la stâna b\trân\ de vreme” coboar\ turma de zile: „Iar turmele Vremii: oi negre, oi albe, / Se pierd, în adâncile câmpuri...” ( R\bojul Vremii ). Ceahl\ul, Cetatea veche, Bugeacul, Nistruul, gorunul din Carpa]i definesc un spa]iu al eternit\]ii, ce e cuprins de tenta]ia contopirii cu Dumnezeu: „Iar când mi s-o usca str\vechea mea tulpin\: / Din culmele singur\t\]ii mele, / S\ m\ înal] la Tine, c\tre stele: / În fulgere [i s\bii, de Lumin\” ( Gorunul din Carpa]i ). Eul poetic la sfâr[itul c\l\toriei face o rug\ de sear\, anun]ând c\ se îndreapt\ spre alte hotare [i alte timpuri. Asigurarea e memorabil\: POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 395

„Icoane, cioplite în dalte, / R\mâne]i, de-acuma, cu bine! / Spre alte t\rii, mai înalte, / În suflet, voi duce, cu mine” ( Rug\ de sear\ ). Ion Buzdugan este cel mai reprezentativ s\m\n\torist în poezia basarabean\, dar s\m\n\torismul lui suport\ metamorfoze substan]iale chiar [i atunci când evoc\ pe s\m\n\tor: „Am pornit, în zori de zi, cu plugul, / S\ trag brazda mea în prim\var\; / Plugule, te-mplânt adânc [i ar\, / S\ reverse pe ogor bel[ugul. // Trage-mi brazda reav\n\ în glie, / C\-i m\nos p\mântul ]\rii mele: / Eu voi sem\na în lanul de vecie / Grâu curat, ca boabele de stele...”. S\m\n\torismul lui nu mai este îndreptat spre trecut, ci spre viitor: „Ca s\-mi creasc\ grâu în spic cât vrabia / {i la pai – ca trestia înalt\: / Din Bihor [i Tisa-n Basarabia, / Un popor de grâne – laolalt\” ( S\m\n\torul ). Oricare ar fi subiectul abordat, de aici încolo începutul apolinic domin\ Arcadia lui Buzdugan, iar poetul este un nou Mesia. Arcadia autohton\ pentru poe]ii tinerei genera]ii are alte dimensiuni, ea este o lume reflectat\ într-un strop de rou\: „Un cuc [i-o rândunic\ / au r\s\dit Arcadia, / cu Dumnezeu, într-o stea de rou\ mic\” (Bogdan Istru, Roata anotimpurilor ). Pentru a c\l\tori în Arcadia, poe]ii tinerei genera]ii se îndreapt\ spre un trecut apropiat . Spa]iul arcadic îl constituie satul , iar c\l\toria se efectueaz\, de obicei, într-o copil\rie fericit\. Un poet al imaginarului edenic este [i N. Costenco. În Prolog la volumul Ore (1939) poetul se autodefine[te: „Ce sunt eu oare? C\ci m\ simt / Cu cerul meu, cu ]ara mea, cu raiul meu. / În mine e natura cu laboratoare / Din care ies plane]i, p\mânt [i soare. / În sânge simt plutind smaralde / Ori stele [i climate reci [i calde. / Sub pleoape am o lume, / Dar curioas\ [i f\r\ de nume, / În care locul nu e loc, [i vâsla / De cump\n\ a vremii coromâsla / {i-o-nclin\, când prea mult, când prea pu]in / {i nu mai [tiu ce sunt [i ce con]in. / O fi el vis ori fantezie, ori delir? / De toate, f\r\ vrere, eu m\ mir. / Nu le-am cerut, nu le-am chemat, nu le-am [tiut, / De unde-au t\b\rât în mine, au c\zut. / Le nasc, le scot cu sau f\r\ m\sur\, / Cu rost ori f\r\, pe aceea[i gur\, / A ne-în]elesului. M\-ntreb [i eu / Nu fac copil\rii ca Dumnezeu? / F\r\ vreo ]int\, f\r\ voie ori solie / Cuprins de-o creatoare sfânt\ nebunie?!” Arcadia lui Costenco (raiul meu, cum zice poetul) este interiorizat\. Arcadiei extravertite a unui Buzdugan i se contrapune o 396 ALEXANDRU BURLACU

Arcadie introvertit\. Unui timp îndep\rtat i se opune un timp apropiat, unor protagoni[ti lineari li se aduc în prim-plan contemporani cu suflete complexe. Eul poetic dionisiac ia locul eului apolinic . Eul lui Costenco este un „înger dec\zut” ( Stil ). Semnificativ\ în acest sens este poezia Din adânc : „Sus, la poarta Raiului / Omul izgonit veni; / Plânse-o vreme [i urni / Fluierele naiului. / {i-ncepu o plângere, / Grea povar\ pentru somn, / C\ în îngeri [i în Domn / R\ni prindeau s\ sângere. / {i pornir\ naltele / Lacrimi pe poteci de-amurg; / Ca o ap\ – una curg / Altele, tot altele. / Î[i plângea p\catele / Ce gre[ite-au fost de lut. / Ce p\cate au f\cut / Oare, neiertatele?” Un spa]iu edenic configureaz\ ciclul P\mânt natal inclus în volumul Ore . În viziunea lui Costenco, Arcadia e la Cegoreni, unde „nu este ca aiurea”, iar în centrul aten]iei tân\rului poet cad întâi de toate fetele: „Din când în când, pe lâng\ hat, / Cu mers de ra]\ leg\nat, / Trec fetele de m\ritat / De cântec [i mireasm\ plin\; / Cu gene lungi pe ochi plecate, / La trec\tori când vor s\ cate. / Ro[ea]a fe]ei, de ru[ine, / Le st\ atât, atât de bine. / {i râde apa-nceti[or / Când se revars\ pe picior / Din cofele prea pline.” P\storii din Arcadia lui Buzdugan sunt înlocui]i de r\ze[i: „În sat la noi tr\iesc buneii. / Sunt fruntea satului: r\ze[i. / Au cas\ mare, cu [indril\ / {i-n fa]a casei doi cire[i. / Dar casa lor nu este vil\, / Ci, doar, o cuhnie de chirpici, / Cu grinzi de nuc [i mint\ crea]\, / Uscat\ an de an sub lea]\; / Cu ea g\tesc rachiu buneii. / {i e pl\cut la ei când seara / Un pui de zeam\ fierbe-n oal\, / {i-a[a miroase-a muruial\, / A grajd, a mint\ [i a cear\” ( În sat la noi ). Aceea[i viziune bucolic\ o atest\m în Sat, La r\z\[ie, Rustic\ în care elementul pictural aminte[te de Alecsandri: „Puii ]ip\ [i necheaz\ / Mânjii în crepuscul roz. / {erpuie[te câte-o raz\ / Printre tufele de boz. / Apuca]i pe-a muncii cale / Ziua toat\-i por\it. / Eh, s\tucul meu din vale, / De uit\ri buruienit !..” ( Rustic\ ). Al\turi de o viziune a satului cu c\r\ru[i argintate, cumpene [i ciuturi ce descarc\ rou\, cu „Fete mari, cu fusta-n brâu, / Pânza-n falduri strâng în poale. / Din]i b\lai [i buze ro[ii, / Printre s\lciile goale...” etc. Poetul descoper\ în Bugeac o Arcadie în negativ : „E imposibil\ orice idil\ / În vremea asta a lui Scaraot /.../ Iar sacagiul care a-nlemnit / În spatele mâr]oagei parc\ duce / A p\timirii grea [i alb\ cruce: / R\bdarea n-are stea în infinit” ( Bugeac ). Neomogenitatea curentului s\m\n\torist a fost deja indicat\ de critic\. Aceast\ eterogenitate o întâlnim mai la to]i poe]ii. Arcadia POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 397 lui Blaga î[i afl\ reflexe în poezia mai multor basarabeni. Influen]e blagiene remarc\m la Magda Isanos, Nicolai Costenco. Structura imaginarului blagian se manifest\ nu numai la nivel de instituire a unui sistem poetic, dar [i la nivel de elemente caracteristice codului expresionist . În acela[i timp, poezia lui George Meniuc [i a celorlal]i simboli[ti întârzia]i contrapune Arcadiei s\m\n\toriste o Arcadie în negativ în al c\rui spa]iu domin\ spleen-ul, singur\tatea, se c\l\tore[te în noapte etc. Cadrul rustic [i patriarhal al poeziei s\m\n\toriste e înlocuit prin spa]iul citadin. Trecutul voievodal al s\m\n\tori[tilor este ocupat de prezentul infernal, idilele arcadice sunt metamorfozate în „cazanul Satanei”. Poezia basarabean\ de orientare reformatoare însumeaz\ forme de expresie ale spiritului novator [i cumuleaz\ curente postromantice de avangard\ literar\, înregistreaz\ ecouri, reac]ii, interferen]e simboliste, futuriste, expresioniste, imagiste, parnasiene, dadaiste, suprarealiste etc. Orientarea reformatoare e reprezentat\ de Al. Robot, Vl. Cavarnali, M. Isanos, G. Meniuc, N. Costenco, B. Istru, P. Stati, N. V. Coban, A. Tibereanu, T. Nencev, I. Slavov, S. Grosu, V. Lu]can, O. Sarge]iu, S. M. Nica, E. Co[eriu, A. Lungu [. a. Între curentele postromantice se impun, printr-o larg\ rezonan]\, simbolismul [i expresionismul . Simbolismul [i expresionismul au devenit în anii ’30 o component\ activ\ , modelatoare a poeziei basarabene. Atrac]ia pentru simbolism, de altfel, devine cople[itoare chiar [i pentru poe]ii s\m\n\tori[ti. Autohtonizarea conven]iei poetice simboliste sau expresioniste s-a desf\[urat, favorizat [i exercitat prin modelele poeziei lui G. Bacovia, T. Arghezi sau L. Blaga. Bineîn]eles, imitatori f\r\ personalitate au fost destui nu numai între s\m\n\tori[tii, ci [i între simboli[tii basarabeni. Specula]iile teoretice în jurul simbolismului din anii ’30 sunt sus]inute de B. Istru, G. Meniuc, Vl. Cavarnali, N. Costenco, S. M. Nica, Iacob Slavov [. a. Receptive la teoretiz\rile [i orient\rile noi ale poeziei sunt revistele Via]a Basarabiei, Bugeac, Poetul, Itinerar, Pagini basarabene, {coala basarabean\ [. a. Un însemn al simbolismului este sporirea considerabil\ a artelor poetice care, de fapt, reiau ideile comune în epoc\. Poezia nu trebuie s\ nareze, ci s\ sugereze, ochiul este concurat de urechea lui Zarathustra . 398 ALEXANDRU BURLACU

Modelele simboliste sunt cele franceze, dar ele sunt stimulate de modelele Arghezi, Blaga, Bacovia, Minulescu. O art\ poetic\ interesant\ sub raportul influen]elor ne d\ Teodor Nencev în poemul Prezentare , ce descinde direct din Testament de T. Arghezi: „Sunt ultimul vl\star al unui nume / F\r\ blazon, f\r\ trecut. / Pentru un crâmpei de slav\ [i renume / Un [ir de genera]ii s-au zb\tut / S\-mi dea câte pu]in din bunul lor, / S\ trec prin lume în v\zul tuturor.” Poemul este plin de reminiscen]e ca acestea: „Str\bunii mei ca [i p\rin]ii” sau: „Din mizerii mici ca [i din lut, / Dumnezeu [i idol mi-am f\cut”. Poemul e impregnat de vocabule argheziene: smârc, venin, suferin]i, stihuri, cuvinte. Se pare, are dreptate Nencev când afirm\: „M-am r\zvr\tit în noaptea de osând\, / Lumina am c\lcat-o în pas. / Cum ho]ii la r\scruci am stat la pând\, / {i am râs la al con[tiin]ei glas” (Teodor Nencev, Prezentare ). Este o art\ poetic\ reprezentativ\ pentru poe]ii basarabeni din noua genera]ie din diverse puncte de vedere. To]i tinerii intr\ în câmpul de atrac]ie al simbolismului sau expresionismului. To]i imit\ pe poe]ii simboli[ti. Cei cu voca]ie [i f\r\, chema]ii [i nechema]ii, to]i se vor simboli[ti. O ilustrare a conven]iei poetice simboliste, în cheie bacovian\, o atest\m, spre exemplu, chiar [i la Sergiu Grosu, un poet c\ruia i-a lipsit structura simbolist\. Notabile – în sensul mimetic – sunt poemele Final , Interior , Poem autumnal . Astfel, pasti[a din Poem autumnal este cât se poate de transparent\: „A trecut pe uli]\ un dric; / În zadar mi-s toate, în z adar... / Plou\ cu triste]i de borangic, / Plou\ cu triste]i de chihlimbar. / Amintiri s-adap\-n large z\ri / Port pe umeri crucea lui Iisus, / Cine m-am\g e[te cu chem\ri / Care înger m-a strigat de sus?” (S. Grosu, Poem autumnal ). Muzicalitatea e ob]inut\ prin reiter\ri, inel compozi]ional, ritm, rim\, explorarea stratului sonor. Senza]ia unor tipice produse de atelier persist\ [i în poemul Interior , unde tehnica simbolist\ este mimat\ cu mult\ fidelitate: „Odaie p\r\sit\. Sacerdotal decor. St\ pagina-ndoit\ La cel din urm\ dor. POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 399

Amurg. Melancolie. C\delni]\ri de mort. Tu inim\ pustie, Zadarnic te mai port !..” (S. Grosu, Interior ) În poemul Interior , poetica v\zului este substituit\ de poetica viziunii . Limbajul tranzitiv – prin limbajul reflexiv . Substantivul î[i spore[te intensitatea, discursul este evitat, iar degajarea verbelor este în buna tradi]ie simbolist\ a unui limbaj sincopat. Sugestia e cultivat\ ca un criteriu suprem al poeticit\]ii. Coresponden]ele se stabilesc între eul poetului [i lumea înconjur\toare. Un model stimulator este [i poezia lui Blaga. Poemul Sophianis de N. Costenco este cel mai concludent în acest sens: „Peisajul sufletulu i meu / E umezit de-o lume ireal\. / Sunt plin de-amurg, de umbre [i mi-e greu / de amintirea ta venit\ cu sfial\. // Sunt tot un instrument ciudat, / Pe care vântu-[i poart\ mâna-ngust\, / În parcuri toamna a incinerat / Regretul. Vraja nimeni nu i-o gust\. // Te-ar\]i când înclinat\ în dragul gest, / Când dep\nând al gleznelor albea]\. / Peisajul sufletului meu agrest / Se împ\ienjene[te ca de cea]\.” Asemuirea sufletului cu un peisaj este un topos mai vechi, dar în poezia român\ el este unul de sorginte verlainian\, devenit, ce e drept, un cli[eu în poezia simbolist\. Exemplele pot fi u[or multiplicate, de altfel, [i în cazul temelor, motivelor, din poezia basarabean\ de factur\ simbolist\. Din toat\ poezia interbelic\ a fost, în repetate rânduri, analizat\ mai amplu [i subtil de c\tre exege]ii basarabeni tocmai poezia simbolist\. Nu st\ruim, de aceea, asupra detaliilor legate de voiajul simbolist, asupra „spleen”-ului [i nevrozei, asupra „dorului” ancestral, asupra toamnelor, ploilor [i nop]ilor basarabene, asupra parcurilor solitare, asupra ora[ului „tentacular”; dar anume acestea sunt achizi]iile principale în poezia basarabean\ din anii ’30. Revenim asupra lor doar pentru faptul c\ ele constituie un ansamblu de elemente [i for]e dependente între ele [i formeaz\ cu elementele s\m\n\toriste un întreg organizat, constituindu-se într-un început de sistem artistic . În totalitatea rela]iilor esen]iale pe baza c\rora se constituie sistemul se impune imaginea global\ asupra lumii. Arcadiei din poezia s\m\n\torist\, ca într-un a utentic sistem, i se opune Arcadia (în negativ). Cadrul rustic [i patriarhal este 400 ALEXANDRU BURLACU

înlocuit cu spa]iul citadin. Trecutul s\m\n\torist este schimbat cu prezentul infernal. Arcadia în negativ este o imagine sintetizatoare ce se desprinde la lectura poeziei „ora[ului tentacular”, din viziunile halucinante, de co[mar, [i în spiritul lui Emil Verhaeren, mult elogiat de B. Istru mai ales. Arcadia în negativ este un spa]iu sufocant, terifiant, al unui cerc închis, din care poetul vrea s\ evadeze cu trenul sau pe corabie spre o insul\ (ostrov), spre un nou ]\rm. De aceea, c\l\toria etern\ în simbolica cea]\, plin\ de anxiet\]i existen]iale, îl amenin]\ cu neantizarea pe poet: „Mo[ule, mi s-a urât de c\l\torie. / Afar\ e noapte, înl\untru noapte. / C\l\torim în cea]\ sau în alt\ parte! / Mi s-a urât de p\mânt [i c\l\torie!” (George Meniuc, Clasa III ). Eul poetic pierde echilibrul apolinic, atât de specific poeziei s\m\n\toriste. De obicei, poezia tinerilor simboli[ti e plin\ de „nevroz\”, de atmosfer\ sufocant\. Spa]iul citadin este unul terifiant, iar ipostaza preferat\ a poetului este cea a c\l\torului în noapte, în cea]\, în neunde . În viziunea lui George Meniuc angoasa existen]ial\ e sugerat\ prin simbolul biblic al [erpilor, cel mai original [i memorabil din poezia simboli[tilor basarabeni: „B\iatule care mâi boii pe toloac\ / Azvârle b\]ul. E un [arpe! Tu nu vezi? / Alearg\ acas\ [i vorbe[te p\rin]ilor / C\ pe coarnele vitelor se zvârcolesc [erpii. // Tot P\mântul a înnoptat de privirea lor. / Toat\ p\durea e plin\ de [erpi: / Crengile se zbat. {i vântul e [arpe. // {i luna atârn\ ca un [arpe fermecat. / {i valea e plin\ de [erpi, [i drumurile. / {i o stea a c\zut ca o coad\ de [arpe. / {i lanurile se prefac în [uierat de [erpi.”. Ochiul e concurat de auz: „Îi aud. Îi aud. Se apropie. Fo[nesc. / Voi paltini, tu noapte, ascunde]i-m\. / Zvonul acesta sub]ire, zvonul acesta tiptil / E al [erpilor care m\ caut\” (G. Meniuc, {erpii ). Imaginea simbolic\ a c\l\toriei e reiterat\ cu insisten]\ pentru a sugera: „Stranie trecere / Pe drumuri de fier. / Stranie trecere / Sub vân\tul cer” (G. Meniuc, Clasa III ). Tabloul expresionist al unei st\ri de suflet î[i afl\ bogate coresponden]e [i sugestii din Exodul biblic . Un text cu largi sugestii este Naufragiu : „Lope]ile s-au rupt în smoala valurilor. Pâcl\ / Pe geamul orizontului. Cerneal\ pe cer. / Drace, busola nu mai are ac, nici sticl\. / Chiar steaua polar\ ascuns\-i în mâl [i mister. POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 401

// Pesemne farul [i-a spart capul de stânci. / Nu se v\d malurile. Strig\t nu s-aude. / }i-s ochii împ\ienjeni]i, pleoapele ude. / Cea]a [i vuietul pe nav\, din hrube adânci, // Te împresoar\, te izbesc ca berbecii n\tângi. // Nu-[i mai bea soarele la r\s\rit ceaiul. / Luminile s-au stins. Toate [i-au pierdut graiul. / Taci, pe ]\rm n-ai l\sat nimic ca s\ plângi. // Iat\ r\ceala a b\tut cu ciocanul în unghii / {i hainei trupe[ti i-a descheiat to]i bunghii. / Pe[ti de argint [i nimfele m\rii / Cânt\ pe harfe [i leag\n\ somnul t\cerii. // }i-e fric\, suflete? Prin gr\dina miilor de alge / Pa[i nev\zu]i u[or au s\ calce. / Deasupra, bulg\ri fosforescen]i au s\ cad\ / Ca la nunta ciobanului din balad\” (G. Meniuc, Naufragiu ). Poemul poate fi conceput ca cea mai original\ ars poetica din toat\ poezia basarabean\. Într-o magic\ viziune v\zduhul e ruginit, iar eul poetic dedublat: „Emo]ii universale de-avalm\ s-au clintit: / Atâta neodihn\ [i larm\ de nestins! / Crengile au febr\ ca [erpii-n asfin]it, / {i fulguie Non-eul, bizar, de necuprins” (G. Meniuc, Ce vraj\? ). De la Arthur Rimbaud dedublarea eului cunoa[te o aventur\ „glorioas\” [i în poezia simboli[tilor basarabeni. Tendin]a reformatoare e ilustrat\ în mod original [i de Vladimir Cavarnali în volumele Poezii (1934) [i R\sadul verde al inimii stelele de sus îl plou\ (1939). Cavarnali, Costenco, Teodor Nencev autohtonizeaz\ modelul esenian al „dezr\d\cina]ilor” . De[i obsedat de „cor\bieri halucina]i în lugubre nop]i marine” ( Preludiu ), poetul simte, se pare, sleirea modelelor simboliste [i încearc\ modele mai proaspete. Lumea imaginar\ a simboli[tilor e cl\dit\ pe prezentul infernal al ora[elor, pe atmosfera sufocant\ a unor spa]ii închise, dar [i pe teama de spa]ii deschise. Voiajul simbolist pe o insul\ (ostrov), c\l\toria în noapte, „spleen”-ul, dedublarea [i multiplicarea eului simbolist sunt însemnele unei sincroniz\ri certe cu ritmul, spiritul, achizi]iile noii poezii. Imaginea global\ ce se desprinde din poezia simboli[tilor basarabeni este a unui infern, de altfel, foarte frecvent\ [i în poezia de revolt\ social\. Simboli[tii basarabeni au edificat o Arcadie în negativ. Poeziei simboliste, subiectiviste, cu spiritul ei egocentrist, dezechilibrat, turnat în versul liber, i se r\spunde cu idealul de perfec]iune al parnasienilor, marcat prin echilibrul clasicismului antic, cultivarea valorilor perene. Aceasta [i 402 ALEXANDRU BURLACU explic\ orientarea poeziei basarabene spre explorarea trecutului istoric, întoarcerea ei c\tre legendele [i miturile antice. Tendin]a reformatoare , la etapa dat\, este reprezentat\ [i de parnasieni . Dac\ parnasianismul european a fost o replic\ la poezia romantic\, în Basarabia parnasienii, în orient\rile lor foarte confuze, încearc\ s\ redescopere valorile poeziei obiective , sensibilizate ca antinomii ale poeziei subiective , simboliste. În exaltarea istoriei, a mitologiei autohtone ei î[i reg\sesc mai multe repere la clasici[tii europeni sau la s\m\n\tori[tii autohtoni. Chiar în stare embrionar\, poezia parnasienilor basarabeni trebuie conceput\ ca o antiliteratur\, ca o mi[care antiliterar\ în raport cu mi[carea simbolist\, tot a[a cum o mi[care antiliterar\ a fost [i simbolismul în raport cu s\m\n\torismul. Criza ideii de literatur\ se con[tientizeaz\ acut la începutul secolului al XX-lea. Radicalizarea tendin]ei reformatoare este efectuat\ de avangard\ . Avangarda basarabean\ se manifest\ în ecouri dadaiste, atitudini futuriste [i tenta]ii suprarealiste, foarte disparate în poezia unor moderni[ti de structur\ simbolist\ sau expresionist\, parnasieni sau chiar poe]i de orientare social\. Astfel, sincroniz\rile se efectueaz\ atât prin tradi]ionali[ti, cât [i prin moderni[ti sau avangardi[ti. Poezia basarabean\ din anii ’20-’30, cu principalele ei antinomii, st\ sub semnul ideii de sincronizare. Disputa fundamental\ se duce în jurul modernismului [i tradi]ionalismului. Tradi]ionalismul basarabean, cu ata[amentul s\u excesiv fa]\ de valorile trecutului, v\zute global [i în opozi]ie cu cele noi, este o reac]ie violent\ la modernismul timid al unor simboli[ti, expresioni[ti, veni]i în literatur\ în anii ’30. Atitudinile tradi]ionaliste sunt alimentate de regionalismul cultural, de mentalitatea conservatoare în fa]a civiliza]iei industriale ce dezvolt\ un nou tip de via]\ urban\. Tradi]ionalismul basarabean este reductibil la s\m\n\torismul vetust. Sub acest unghi literatura basarabean\ din anii ’20, în momentele ei esen]iale, se afl\ într-un proces asincron, retardar fa]\ de tendin]ele literaturii române, tot a[a cum literatura român\ s-a aflat timp îndelungat pe o treapt\ inferioar\ de evolu]ie în raport cu alte literaturi occidentale. POEZIA BASARABEAN| {I ANTINOMIILE EI 403

Tradi]ionalismul interbelic argumenteaz\ din diferite perspective câteva idei comune privind autenticitatea culturii, spiritul autohton, corela]ia dintre cultur\ [i civiliza]ie, vechimea poporului român, substratul ei latin sau trac. Tradi]ionalismul basarabean mai este conceput [i ca o prob\ de supravie]uire spiritual\ în avalan[a transform\rilor radicale, ce modific\ specificul na]ional în sensul artificializ\rii. În acela[i timp, încetarea influen]ei s\m\n\toriste a determinat pe unii publici[ti s\ considere c\ satul nu mai intereseaz\ din punct de vedere literar. Vechiul tradi]ionalism s\m\n\torist este completat cu tezele gândiriste privind credin]a ortodox\. Tradi]ionalismul ortodoxist respinge spiritul pa[optist, legenda latinist\ , pronun]ându-se în favoarea fondului tracic [i slav . Disputa dintre tradi]ionali[ti [i moderni[ti la nivel ideologic se d\ între s\m\n\tori[ti [i simboli[ti. Conectarea la marele flux al literaturii române se încearc\ prin sincroniz\rile simboliste. Împrumutul de forme, tipare, în care e turnat\ via]a basarabenilor, genereaz\ mai multe polemici, insistându-se asupra ideii c\ formele sunt f\r\ con]inut. Necesitatea dezvolt\rii organice în literatura basarabean\ pune în eviden]\ rela]iile antitetice dintre europenism [i autohtonism , dintre ra]ionalism [i ira]ionalism , accentuându-se aspectul etic sau estetic . Tradi]ionalismul basarabean din poezia anilor ’20-’30 e reprezentat de epigonii eminescieni care cultiv\ „ conven]ia clasicizant\ ”, de esen]\ s\m\n\torist\. Acest tradi]ionalism e remarcabil prin exaltarea trecutului istoric, a fondului originar, a spa]iului [i timpului dacic sau prin descoperirea folclorului neao[. Spiritualizarea existen]ei, transfigurarea particularit\]ilor sufletului [i etosului basarabean a mers pe linia credin]ei ortodoxe, a afirm\rii valorilor etice . Modernismul, ca form\ exacerbat\ de manifestare a modernit\]ii în poezia basarabean\ din anii ’20 -’30, însumeaz\ cele mai recente forme de expresie ale spiritului novator [i cumuleaz\ curentele postromantice de avangard\ literar\. În poezia lui G. Meniuc, Vl. Cavarnali, N. Costenco, Al. Robot, Em. Bucov, M. Isanos, B. Istru, A. Lupan, T. Nencev etc. simbolismul, futurismul, expresionismul, imagismul, dadaismul, suprarealismul se afl\ adeseori într-o osmoz\ particularizatoare. Statutul proteic al poetului este definit de o criz\ a eului poetic, manifestat\ prin dedublarea [i multiplicarea lui. 404 ALEXANDRU BURLACU

În condi]iile în care exist\ decalaje între literaturi, literatura basarabean\ adopt\ modele superioare, avansate, care stimuleaz\ crearea unui fond propriu, specific basarabean. Fenomenul formelor f\r\ fond confer\ literaturii basarabene noutate [i modernitate. Forma nou\ este umplut\ cu un con]inut autohton . Dintr-o perspectiv\ lovinescian\, sincronizarea literaturii basarabene cu spiritul veacului , cu ritmul de dezvoltare al propriei societ\]i, cu ideile, for]ele [i problemele ei a condi]ionat trecerea de la o literatur\ cu tematic\ preponderent rural\ la o literatur\ de inspira]ie urban\. Poezia basarabean\ din anii ’20 -’30, în tendin]a ei de sincronizare, a încercat s\ dep\[easc\ spiritul provincial, subliniind necesitatea de înnoire, de integrare cu literatura român\. Problema sincroniz\rii r\mâne [i ast\zi de o stringen]\ deosebit\, deoarece teroarea istoriei, atât de cumplit\ în Basarabia, a avut în plan artistic un impact decisiv [i a marcat profund profilul ontologic al scriitorului basarabean.