Universitatea VINERI, 6 NOIEMBRIE 2020, ORA 21:30 , ETAPA X STADIONUL „ION OBLEMENCO”, CRAIOVA Chindia Târgoviște

VREM A NOUA BUCURIE! După un prim pas greșit în campionat cu Clinceni, Universitatea a fost condusă în luptă de căpitanul ei, împotriva Sibiului, și a obţinut al optulea succes din nouă etape disputate. Deși cu câteva probleme de lot, Știinţa va căuta a noua victorie în această seară, cu Chindia. ALEXANDRU TUDORIE:

„Am un vis: să înscriu la debutul ca titular pentru Universitatea“

ALEX TUDORIE nu confirmă deloc prejudecăţile existente despre fotbalişti: este un tip echilibrat şi calm, vorbeşte cu atenţie şi dicţie bună şi, mai mult decât atât, am descoperit în el un bun povestitor. Numai bun pentru o după‑amiază de vineri în care aşteptaţi cu înfrigurare meciul Universităţii, aşa că daţi o raită prin viaţa şi opiniile noului atacant al Ştiinţei, mai jos.

Salut, Alex. În primul rând am vrea să ne spui povestea venirii tale la Craiova. Cine te‑a vrut aici, cum s‑a întâmplat mişcarea şi de ce ai luat tu decizia să vii? Cred că toată lumea m‑a dorit, de la conducerea clubului la cea teh‑ nică. Pentru mine vă daţi seama că a contat mult faptul că mai lucrasem cu Mister şi ştiam ce poate, ce tactică preferă şi ce antrenamente face. Am mai avut oferte în această vară, chiar şi de la echipe din România, dar au existat două motive principale pentru care am ales Universitatea: fap‑ tul că e domnul Bergodi aici, cum spuneam, dar şi suporterii, care sunt senzaţionali. Îmi amintesc că am avut un meci la Craiova chiar cu Mister pe bancă, când jucam la Voluntari, şi am condus cu 1‑0. Şi mi s‑a părut incredibil că, deşi erau conduşi acasă de Voluntari cu 1‑0, suporterii au continuat să încurajeze echipa şi i‑au împins de la spate extraordinar pe jucătorii Craiovei. Îmi amintesc că ei alergau de ziceai că‑i primul minut, iar noi din contră, abia ne mai mişcam. Am luat bătaie cu 2‑1 atunci, dar am rămas cu această amintire frumoasă, a unui public extraordinar, chiar dacă pe vremea aceea potrivnic. Cum te‑ai apucat de fotbal, cine te‑a sprijinit şi, mai ales, cum a fost să fii un „copil minune“ al acestui fenomen, cum pare că a fost cazul la tine? Eram atât de mic că sincer nu‑mi mai amintesc exact cum am început, dar am sigur nişte amintiri în care jucam fotbal cu colegii de grădiniţă. Apoi, eram în clasa întâi şi a venit la şcoală cu nişte pliante domnul Zol‑ tan David, Dumnezeu să‑l ierte (nota noastră – Zoltan David s‑a născut în 1932 la Bacău şi a decedat în 2010, la Galaţi. De atunci, baza sportivă pen‑ tru copii şi juniori din Galaţi îi poartă numele), a fost un mare antrenor şi un om deosebit. Făcea o selecţie pentru echipa de fotbal. Acasă m‑am tot uitat pe pliante şi mă atrăgea foarte tare ideea, dar nu le‑am spus nimic părinţilor, îmi era teamă că nu‑mi dau voie. Aşa că l‑am luat pe frate‑miu, care era cu trei ani mai mare ca mine, şi am plecat amândoi la stadion fără să spunem nimic. Îmi amintesc că se numea „Cupa de ciocolată“, era un fel de turneu pentru copiii din Galaţi, pe care nea Zoli îl organiza în fiecare weekend. Cum am ajuns, i‑am dat drumul la treabă şi i‑am plăcut din prima, aşa că m‑a selecţionat. Eu m‑am bucurat foarte mult, pentru că îmi plăcuse atmosfera, dar când am ajuns acasă taică‑miu mă dăduse dispărut. I‑am explicat că m‑am dus să dau nişte probe pentru fotbal şi că mi‑a zis domnul antrenor să vin cu două poze şi certificatul de naş‑ tere (râde). Şi tata ce să mai zică atunci, a doua oară m‑a dus la stadion direct el şi acolo a început aventura mea în fotbal, la 7 ani. Cine a fost idolul când ai fost copil şi din ce motive? Preferatul meu când eram copil era Fernando Torres. Încercam mult să îl limit, îmi amintesc că stăteam ore în şir să mă uit la filmuleţe cu el, aşa că pot spune că m‑a ajutat cumva să cresc eu însumi, ca fotbalist şi ca om. Apoi, când m‑am făcut mare, ca să zic aşa, am devenit fan Zlatan Ibrahimovic. Are cam tot ce‑i trebuie ca să fie un atacant de careu, îmi place mult. În 2015 ai plecat de la Galaţi la FCSB, unde nu ai reuşit să te impui. Consideri că ai luat decizia bună la acea vreme? Nu, cred că m‑am grăbit puţin atunci. Aveam doar 19 ani, iar tentaţia a fost mare, dar acum, când mă uit în urmă şi analizez la rece, cred că n‑am luat chiar cea mai bună decizie. Pe de altă parte, era o perioadă dificilă şi pentru mine şi pentru club. Oţelul tocmai retrogradase şi avea nevoie să mă vândă, iar eu voiam să joc în continuare în prima ligă, aşa că nu prea am avut de ales. Poate dacă eram puţin mai matur la acea vreme, aş fi făcut totuşi altă mişcare. Dar nu regret nimic, şi acea decizie a făcut parte din trecutul meu şi cred că chiar şi experienţa mai puţin plăcută de la FCSB m‑a făcut mai puternic. Te întrebăm asta şi în contextul în care ai deja 28 de prezenţe la Naţi‑ onalele mici ale României, practic ai jucat pentru toate grupele de vârstă. În aceste condiţii, de ce crezi că a întârziat convocarea la Naţi‑ onala mare şi în ce măsură speri că aceasta se va întâmpla, până la urmă? Aşa este, îmi lipseşte doar o prezenţă la Naţionala mare a României. Dar sunt încă tânăr şi am speranţe mari, sper ca prin evoluţiile mele la Universitatea să reuşesc să îmi câştig şi această convocare. O să muncesc cât pot de mult pentru asta, pentru că orice fotbalist cred că visează să‑şi poată reprezenta Naţionala. O altă aventură a ta pare să fi fost experienţa din Rusia, la Tula. Acolo ai stat doar o jumătate de sezon. Am vrea să ne povesteşti cum a fost această perioadă şi acomodarea la o ţară atât de diferită. Păi, îmi amintesc că meciul de debut a fost împotriva lui Dinamo Mos‑ cova. Aveau ei 1‑0 şi m‑a băgat în minutul 75, iar eu zic că am făcut‑o bine, pentru că am egalat, iar eu am participat la faza golului. Apoi a venit un meci la Samara, unde am fost titular şi am marcat golul 3, la o victorie cu 3‑2. Doar că, la scurt timp după gol, am primit un cot foarte puternic în pomete şi, pe lângă contuzie, nu mai vedeam deloc cu ochiul respec‑ tiv, aşa că a trebuit să ies. Am stat cam două săptămâni pe margine, după care am făcut o pubalgie care m‑a mai ţinut şi aceea încă două luni de zile departe de teren. La revenire am fost din nou titularizat, dar vă daţi seama, îmi era foarte greu, după o absenţă aşa lungă. Cu toate astea am avut câteva ocazii, îmi amintesc una mare la 0‑0 pe care din păcate am ratat‑o. Apoi au început să mă bage tot mai puţin, până când nu am mai intrat deloc în planurile antrenorului, aşa că i‑am rugat să mă lase să plec împrumut, pentru că voiam să joc, şi m‑am întors la Voluntari. Ai venit la Craiova conştient că te vei bate pentru un post de titular cu Elvir Koljic… Aşa este, ştiam ce mă aşteaptă când am venit la Craiova. Elvir este un atacant excelent, cu meciuri în Naţionala Bosniei, ceea ce mi se pare foarte tare. Eu am venit bucuros să mă lupt cu el pentru titularizare, dar din păcate n‑a fost să fie pentru prea multă vreme. Avusese un debut foarte bun, dar a venit acea accidentare groaznică, îmi pare foarte rău pentru el, mai ales că parcă a avut un moment asemănător şi în sezonul trecut. Sper să îşi revină cât mai repede, pentru că avem nevoie de el. Care este fundaşul Universităţii care îţi pare cel mai greu de trecut, la antrenamente? Toţi fundaşii noştri sunt foarte buni, cu experienţă, au atâtea meciuri şi‑n Liga I, chiar şi‑n străinătate. Nu pot să aleg unul dintre ei, pentru că vă spun sincer că uneori e foarte greu să‑i depăşesc sau să câştig dueluri cu fiecare din ei, la antrenamente. Dar până la urmă tot mă strecor eu şi le fac faţă, că avem şi atacanţi buni, nu doar fundaşi! (râde) Ivan Mamut pare că încă are mici probleme de acomodare la Liga I. Crezi că este şansa ta să‑i iei faţa, ne putem aştepta să fii titular cu Chindia? Eu zic în primul rând că toată lumea ar trebui să fie mai răbdătoare cu el. Am fost şi eu în Rusia şi vă pot spune că e foarte greu să te adaptezi în altă ţară, în alt campionat, alt colectiv şi tot aşa. Cât despre compara‑ ţia dintre noi, nu prea aş vrea să‑mi dau eu cu părerea. Rămâne decizia lui Mister, eu pot doar să spun că îmi voi aştepta rândul şi, când mi se va da ocazia să joc, cred că nu voi dezamăgi. Am, aşa, un vis, să înscriu la debutul ca titular la Universitatea. Căpitanul Nicuşor Bancu era destul de nemulţumit că nu câştigăm mai lejer anumite meciuri, la finalul partidei cu Sibiu. Crezi că putem remedia asta cu Chindia? Da, e normal ca Nicu să fie nemulţumit şi nu este singurul. La ultimele două meciuri, în special la cel cu Clinceni, ne‑am creat foarte multe oca‑ zii pe care nu le‑am fructificat şi vă daţi seama că a fost foarte frustrant pentru toţi să pierdem acel meci. După care a venit cel de la Sibiu şi iarăşi am fost puţin iritaţi că am marcat o singură dată, iar ei au avut câteva ocazii pe final. Dar am încredere că vom depăşi această perioadă nein‑ spirată în ofensivă, chiar am lucrat în această foarte mult faza de finali‑ zare cu Mister şi eu zic că asta se va vedea pe teren chiar din meciul de astă‑seară. Un mesaj pentru suporterii Ştiinţei care citesc acest interviu. Îi rog să aibă răbdare şi să nu‑şi piardă încrederea în noi. Campionatul este lung şi vom avea şi momente mai dificile de‑a lungul lui, dar dacă îi simţim aproape pe fani, mai ales la greu, eu zic că la final o să sărbăto‑ rim împreună titlul cu numărul 5.

PARTENERI UNIVERSITATEA CRAIOVA Momentele grele din acest sezon şi eroii lor Se spune că un campionat se câştigă „cu echipele mici“. Pe de altă parte, orice filosof sau psiholog ne‑ar putea învăţa că Binele nu poate exista decât dacă suntem dispuşi să ne fie greu, înainte de a ne fi bine. Aşadar, noi am spune, mai degrabă, că un campionat se câştigă gestio‑ nând inspirat momentele grele, aşa cum echipe experimentate precum CFR‑ul au tot făcut‑o, de‑a lungul acestor ani. Vă reamintim, aşadar, câteva momente dificile pe care băieţii le‑au interpretat ireproşabil, din acest campionat.

Etapa IX: Pigliacelli apără un penalty şi are încă două execuţii salvatoare, cu Sibiul În minutul 37 al meciului de la Sibiu, Universitatea a trecut prin mari emoţii: la 1‑0 pentru noi, adversarii au primit un penalty. Pigliacelli s‑a concentrat, a plecat în colţul potrivit, şi a apărat. În repriza secundă, ace‑ laşi Pigliacelli s‑a mai opus de două ori la şuturi periculoase ale adversa‑ rilor, confirmându‑şi forma foarte bună din acest sezon. Etapa VII: Bancu este omul potrivit la locul potrivit Victoria din derby‑ul cu Dinamo a avut mai mulţi eroi. Pigliacelli a fost din nou în zi de graţie, şi‑a arătat experienţa la faza faultului obţinut în careul advers, dar în general toată echipa a ară‑ tat foarte bine unsă şi articulată. Însă faza pe care am ales‑o noi este una aparent simplă, din minutul 83: Ricardo Grigore centrează bine de pe partea stângă, Bălaşa este depăşit la colţul scurt de minge, Nemec şi Pigli‑ acelli nu reuşesc nici ei să intervină, dar excelenta poziţionare defensivă a lui Acka şi mai ales a lui Bancu, care a coborât până la bara de la „lung“ ca să respingă în corner, au rezolvat o situaţie care se anunţase mult mai dificilă. Etapa VI: echipa trece peste şocul accidentării groaznice a lui Koljic şi câştigă cu Iaşi Nu credem că altcineva decât un fotbalist poate înţelege vreodată ce se întâmplă în sufletul unui sportiv care aude oasele unui coechipier rupându‑se şi, imediat după, urletele de durere atroce. Trosnetul pero‑ neului lui Koljic după intrarea lui Mihalache s‑a auzit până în înaltul tribunei şi cu greu se mai poate concentra cineva la fotbal, după un ase‑ menea moment. Cu toate astea, ai noştri au revenit de la vestiare hotă‑ râţi să treacă şi peste asta şi Bărbuţ a reuşit golul victoriei, la doar câteva minute de la revenirea echipei pe teren. Etapa V: Pigliacelli are o nouă intervenţie salutară, la Piteşti În acelaşi fatidic minut 83 (la fel ca în derby), Muşat de la FC Argeş scapă în banda dreaptă a apărării noastre şi dă o centrare înşelătoare, care se transformă într‑un şut foarte periculos, mai ales că Pigliacelli fusese prins uşor în faţă, unde se afla ca să blocheze eventuala pasă. Însă min‑ gea a căpătat un efect ciudat şi o boltă periculoasă, iar italianul a scos‑o de sub bară cu un ultim efort salvator. Gazdele aveau să marcheze la scurt timp după, doar că, în loc de golul egalării, avea să fie doar cel al consolării. Etapa IV: Cicâldău îl execută cu stil şi sânge rece pe Rîmniceanu Etapa a patra a pus Craiova faţă în faţă cu un adversar în mare formă la acea perioadă. După ce Koljic a deschis scorul în prima repriză, egalarea lui Costin din minutul 57 a venit ca o lovitură de ciocan. Când eram pe cale să intrăm în criză de timp şi de inspiraţie, însă, în minutul 71, Cicâl‑ dău devine una cu mingea la o lovitură liberă de la 18 metri şi o „aşază“ în vinclul colţului scurt al porţii de la peluza nord. Etapa I: Bergodi face schimbarea perfectă Poate cel mai dificil meci din acest campionat a fost chiar primul, cel de la Sfântu Gheor­ghe. A fost cel mai bun meci al lui Pigliacelli din acest sezon şi singurul în care adversarii au avut mai multe ocazii decât alb‑albaştrii. Dar momentul cel greu avea să vină înspre final, când, proas‑ păt reveniţi dintr‑o vacanţă mai scurtă decât şi‑ar fi dorit oricine, jucă‑ torii noştri păreau să fi obosit. În minutul 86, însă, Cristiano Bergodi îl introduce pe Cristi Bărbuţ în locul lui Ivan. Avea să fie cheia partidei, pentru că, doar trei minute mai târziu, Bărbuţ profită de prospeţimea şi luciditatea superioare şi are o acţiune scurtă şi fulgerătoare pe partea dreaptă, încheiată cu şutul‑centrare împins în poartă din apropiere de Koljic. Mai ales pentru că am învăţat să ne fie greu şi să acceptăm asta, avem 9 victorii din 10 meciuri şi mergem mai departe. Universitatea – Chindia în cifre • Meciurile directe de după revenirea în fotbal a Ştiinţei arată un echi‑ libru surprinzător: 3 meciuri disputate, o victorie Craiova, una Târ‑ govişte şi un egal; • Unica victorie a târgoviştenilor a fost obţinută pe 10 septembrie 2013, când Chindia (pe atunci în liga a treia) elimina Universitatea la Craiova (liga secundă) cu scorul de 3‑1, după prelungiri, la Târgovişte. Doi jucători au fost eliminaţi de la Craiova atunci, Adi Ionescu şi Daniel Opriţa, şi aveau să rateze meciul cu FC U, disputat în aceeaşi săptămână; • Dragalina şi Mihai Roman sunt singurii jucători care au marcat contra Chindiei, în partidele directe; • Atacantul Daniel Florea este cel mai periculos om al oaspeţilor. Acesta a mar‑ cat de două ori în acest sezon, fiecare reuşită fiind de 3 puncte. Mai exact, Florea a fost decisiv în faţa lui Dinamo şi a Mediaşului, ambele meciuri câştigate cu 1‑0; • Universitatea întâlneşte una dintre cele mai agresive echipe din Liga I. În doar 9 etape, jucătorii Chindiei au primit deja 2 cartonaşe roşii şi 10 gal‑ bene. Vâlceanul Daniel Dumitraşcu va reveni de altfel în primul 11, cel mai probabil, după ce a fost suspendat pentru roşul direct primit în victoria de acasă cu Mediaş; • Universitatea s‑a descurcat mai bine pe terenuri străine, în acest sezon: Craiova are 5 victorii din 5 meciuri jucate în deplasare, sezonul acesta, şi doar 3 din cele 4 disputate acasă; • În 8 meciuri din 9 disputate în acest sezon, Universitatea a deschis scorul. Doar de două ori din cele opt situaţii a fost egalată, dar de fiecare dată a marcat iarăşi şi a câştigat; • Universitatea este o specialistă a primelor reprize: are 8 goluri marcate în primele reprize din campionat, până acum, şi doar unul primit. În schimb, în partea secundă a meciurilor situaţia a fost mai echilibrată: Craiova a marcat de 6 ori şi a primit 3 goluri. De partea cealaltă, statistica ne spune că Târgovişte se descurcă mai bine în partea a doua a meciurilor; • Se întâlnesc cea mai bună defensivă din campionat (Universitatea, 4 goluri primite în 9 etape) cu a patra cea mai bună apărare. Deşi formaţia lui se situează pe locul 9 în clasamentul general, echipa lui Emil Săndoi a primit doar 7 goluri în 9 partide; • Lucrurile stau diferit când vine vorba de ofensivele celor două competitoare: Universitatea nu a reuşit să înscrie într‑un singur meci din acest sezon, în timp ce Chindia nu a găsit drumul spre poartă în mai mult de jumătate de meciuri – 5; • Mirko Pigliacelli este una dintre revelaţiile Ştiinţei din acest sezon şi cel mai bun portar din campionat, conform statisticilor. Jucătorul nostru are o medie de doar 0,44 goluri primite pe meci.