Be River, Czech Labe, One of the Major Waterways of Central Europe

Home , North German Plain, Thuringian forest, White Elster

be River, Czech Labe, one of the major waterways of central Europe. It runs from the Czech Republicthrough Germany to the North Sea, flowing generally to the northwest. The river rises on the southern side of the Krkonoše (Giant) Mountains near the border of the Czech Republic and Poland. It then makes a wide arc across Bohemia (northwestern Czech Republic) and enters eastern Germany about 25 miles (40 kilometres) southeast of Dresden. For the remainder of its course it flows through Germany. Above Hamburg the Elbe splits into two branches; these rejoin farther downstream, and the river then broadens into its estuary, the mouth of which is at Cuxhaven, where it flows into the North Sea.

Elbe River, cehă Labe, unul dintre cele mai importante căile navigabile din Europa Centrală. Se ruleaza din Republica Cehă prin Germania la Marea Nordului, care curge în general, la nord-vest. Râul se ridică de pe latura de sud a Krkonoše (gigant) Munț ii in apropiere de frontiera Republica Cehă ș i Polonia. Apoi face un arc larg peste Bohemia (nord-vestul Republica Cehă) ș i intră în Germania de Est la aproximativ 25 mile (40 km) sud-est de Dresda. Pentru restul cursului său curge prin Germania. Deasupra Hamburg Elba se imparte in doua ramuri; acestea reuni mai departe în aval, iar râul apoi extinde în estuar, gura, care este la Cuxhaven, în cazul în care se varsă în Marea Nordului.

 IMAGES

 QUIZZES

 LISTS



The total length of the Elbe is 724 miles (1,165 kilometres), of which roughly one-third flows through the Czech Republic and two-thirds through Germany. Its total drainage area is 55,620 square miles (144,060 square kilometres). Major tributaries are the Vltava (Moldau), Ohře (Eger), Mulde, and Saale rivers, all of which join it from the left, and the Iser, Schwarze (“Black”) Elster, Havel, and Alster rivers from the right.

Lungimea totală a Elba este 724 mile (1165 km), din care aproximativ o treime curge prin Republica Cehă ș i două treimi prin Germania. Suprafaț a sa totală este de drenaj 55,620 mile pătrate (144,060 km patrati). Afluenț i majore sunt Vltava (Moldau), Ohře (Eger), Mulde, iar râurile Saale, toate din care aceasta adera pe partea stângă, ș i Iser, Schwarze ("Black") Elster, Havel, iar Alster râuri din dreap

Physical features Physiography The Elbe is formed by the confluence of numerous headwater streams in the KrkonošeMountains a few miles from the Polish-Czech frontier. It flows south and west, forming a wide arc for about 225 miles in the Czech Republic to its confluence with the Vltava at Mělník and is joined 18 miles downstream by the Ohře. Elba este format din confluenț a a numeroase fluxuri afluent din KrkonošeMountains câ ț iva kilometri de frontiera polono-ceh. Curge spre sud ș i vest, formând un arc larg de aproximativ 225 mile în Republica Cehă la confluenț a acestuia cu Vltava la Mělník ș i este îmbinată 18 mile în aval de Ohře. It then cuts to the northwest through the picturesque Elbe Sandstone Mountains, and, in a gorge four miles long, it enters Germany. Between Dresden and Magdeburg the Elbe receives many long tributaries, of which all except the Schwarze Elster are left-bank streams. These are the Mulde and the Saale and its tributaries—including the Weisse (“White”) Elster, the Unstrut, and the Ilm. These left-bank tributaries rise in the Ore Mountains or the Thuringian Forest and form the drainage basin of the middle Elbe, with its geographic foci in Halle and Leipzig. Apoi taie la nord-vest, prin munț ii pitore ș ti Gresie Elbe, ș i, într-un defileu patru mile lungime, acesta intră Germania. Între Dresda si Magdeburg Elba primeș te multe afluen ț i lungi, din care toate, cu excepț ia Schwarze ELSTER sunt fluxuri stânga-bancare. Acestea sunt Mulde ș i Saale ș i afluen ț ii săi, inclusiv-Weisse ("alb") Elster, Unstrut, ș i ILM. Aceste afluen ț i de stânga-bancare creș te în Mun ț ii Metaliferi Pădurea Turingiei sau ș i formează bazinul hidrografic al Elbei mijloc, cu focare geografică în Halle ș i Leipzig. Halle is on the Saale, just below the confluence of the Weisse Elster; Leipzig lies at the confluence of the Pleisse and the Weisse Elster. Below Magdeburg the Elbe receives most of its water from its right bank. Most of these tributaries rise in the uplands of Mecklenburg. The river enters the North German Plain at Riesa, 25 miles below Dresden; below Riesa it meanders in a wide floodplain and has some abandoned loops. Dikes begin there and continue as far as the confluence of the Mulde. Halle este pe Saale, chiar sub confluenț a Weiße Elster; Leipzig se află la confluen ț a a Pleiße ș i Weisse Elster. Sub Magdeburg Elba primeste cea mai mare parte a apei de la banca dreapta. Cele mai multe dintre aceste afluenț i cre ș te în zonele înalte de Mecklenburg. Râul intră în nord Câmpia german la Riesa, 25 mile de mai jos Dresda; de mai jos Riesa se meandre într-o zonă inundabilă larg ș i are unele bucle abandonate. Diguri începe acolo ș i continuă până la confluenț a Mulde. Between Wittenberg and Dessau the east–west valley floor narrows to five miles in width, and hilly land rises to the north (the Fläming Heath) and south. From Dessau to Magdeburg the floodplain widens, and dikes have been constructed continuously down to the sea. In its course below Magdeburg the floodplain is two miles wide down to the confluence with the Havel. The river keeps to the left of its floodplain and sometimes cuts into the low hills on its banks. Între Wittenberg ș i Dessau vale podeaua est-vest se îngustează la cinci mile în lă ț ime, ș i terenuri deluroase se ridica la nord (The Flaming Heath) ș i sud. De la Dessau a Magdeburg luncii lărgeș te, iar digurile au fost construite în mod continuu până la mare. În cursul sub Magdeburg luncii este de două km lăț ime până la confluen ț a cu Havel. Râul păstrează la stânga de lunca sale ș i, uneori, taie în dealurile joase de pe malurile sale. Below the confluence with the Havel the river flows southeast–northwest; the floodplain widens and has distributaries and backwaters often flanked by low sandy hills (geest). Reclaimed salt marshes begin at Lauenburg. Above Hamburg—which the Elbe transverses in two arms, the Norder Elbe and the Süder Elbe—the floodplain is eight miles wide but narrows to four miles between the sandy geest of Schleswig-Holstein and the Lüneburg Heath.

The estuary proper of the Elbe (Unterelbe) extends from Hamburg to Cuxhaven, a distance of about 55 miles. It varies in width from one to two miles, but much of it is occupied by mud flats and sandbanks. The main channel is buoyed and dredged. At high tide the channel has a depth of some 53 feet (16 metres). The south or left bank is low and marshy and the river has sandbanks; the right bank is steep below Hamburg, but farther downstream there are marshes, diked and drained, that are intensively cultivated. The great port city of Hamburg grew up on the Alster River on low sandy hills above the marshes. The modern port facilities have spread to the low-lying south bank of the Elbe.

Hydrology The flow of water in the Elbe varies considerably with the amount of precipitation and thawing in its drainage basin. At Dresden the discharge rate averaged 11,200 cubic feet (317 cubic metres) per second in the period 1931–75, but the rate varied from a minimum of 800 cubic feet to a maximum of 118,700. At Neu-Darchau, about 140 miles above the mouth, the discharge rate was 24,700 cubic feet per second in the period 1926–65, with extremes of 5,100 and 127,700. These great variations sometimes hinder navigation. Although there are dams on the upper Elbe in the Czech Republic and at Geesthacht, Ger., and large dams have been built on the Vltava and on the Saale in the Thuringian Forest, these are not sufficient to control the water level of the Elbe. Debitul de apă în Elba variază considerabil cu cantitatea de precipitaț ii ș i topirea în bazinul hidrografic al acesteia. La Dresda rata de descărcare de gestiune medie 11200 de metri cubi (317 metri cubi pe secundă) în perioada 1931-1975, dar rata a variat de la un minim de 800 de metri cubi la un maxim de 118700. La Neu-Darchau, aproximativ 140 mile deasupra gurii, rata de descărcare de gestiune a fost 24700 de metri cubi pe secundă, în perioada 1926-1965, cu extreme de 5100 ș i 127700. Aceste varia ț ii mari împiedică uneori de navigare. De ș i există baraje pe cursul superior al Elba în Republica Cehă ș i în Geesthacht, Ger., Ș i baraje mari au fost construite pe Vltava ș i pe Saale în Pădurea Turingiei, acestea nu sunt suficiente pentru a controla nivelul de apă din Elba.

The lower course of the Elbe is tidal as far as the dam at Geesthacht, above Hamburg, where the river flow periodically reverses its direction. The average tide at Hamburg is about eight feet. However, during storms the water may rise much higher, occasionally even flooding parts of the city. Cursul inferior al Elba este mareelor în ceea ce barajul de la Geesthacht, peste Hamburg, în cazul în care debitul râului inversează periodic direcț ia sa. Valul medie la Hamburg este de aproximativ opt metri. Cu toate acestea, în timpul furtunilor apa poate creș te mult mai mare, uneori chiar inundaț ii păr ț i ale ora ș ului. The economy By means of the Elbe and its connecting waterways, vessels from Hamburg can navigate to Berlin, the central and southern sections of eastern Germany, and the Czech Republic. The Mittelland Canal, a short distance below Magdeburg, runs westward about 200 miles to the Dortmund–Ems Canal, carrying barges of up to 1,000 tons to the German industrial cities of Osnabrück, Hannover, Salzgitter, Hildesheim, Peine, and Wolfsburg and connecting with the Weser and Rhine rivers. The Elbe–Havel Canal carries traffic from Magdeburg eastward to the network of waterways around Berlin and farther on to Poland.

Prin intermediul Elba ș i căile navigabile sale de legătură, navele din Hamburg poate naviga la Berlin, secț iunile centrale ș i de sud ale estul Germaniei, ș i Republica Cehă.Mittelland Canalul, o distanț ă scurtă de mai jos Magdeburg, ruleaza spre vest aproximativ 200 de mile la Canalul Dortmund-Ems, care transportă ș lepuri de până la 1.000 de tone la ora ș ele industriale germane de Osnabrück, Hannover, Salzgitter, Hildesheim, Peine, iar Wolfsburg ș i conectarea cu Weser ș i Rin râurile.Elbe-Havel Canal transportă trafic de la Magdeburg spre est la re ț eaua de căi navigabile în jurul Berlin ș i mai departe pe Polonia.

The Kiel Canal runs from the mouth of the Elbe to the Baltic Sea, and the Elbe–Lübeck Canal, starting at Lauenburg, also runs to the Baltic, following an older (14th-century) canal. Another canal connects the lower Elbe with Bremerhaven on the Weser River. The Elbe itself is navigable for 1,000-ton barges as far as Prague through the Vltava. In eastern Germany it serves the river ports of Magdeburg, Schönebeck, Aken, Dessau, Torgau, Riesa, and Dresden, carrying bituminous coal, lignite, coke, metal, potash, grain, and piece goods. Although Hamburg lies far upstream from the mouth of the Elbe, it is one of the largest seaports in Europe; a six-line railway tunnel and a multilane road tunnel under the Elbe there are important links in trans-European traffic flows.

Kiel Canal curge de la gura de Elba până la Marea Baltică, precum ș i Canalul Elbe-Lübeck, începând de la Lauenburg, de asemenea, ruleaza la Marea Baltică, în urma unei mai vechi (din secolul 14) canal. Un alt canal conectează Elba inferior cu Bremerhaven pe râul Weser.Elba sine este navigabil pentru barje de 1.000 de tone, în măsura ar fi Praga prin Vltava. În Germania de Est se serveș te porturile fluviale de Magdeburg, Schönebeck, Aken, Dessau, Torgau, Riesa, ș i Dresden, care transportă mărfuri bituminoase de cărbune, lignit, cocs, metalice, potasiu, cereale, ș i piese. De ș i Hamburg se află departe în amonte de gura de Elba, este una dintre cele mai mari porturi maritime din Europa; un tunel de cale ferată de ș ase-line ș i un tunel ș osea cu mai multe sub Elba există legături importante în fluxurile trans- europene de trafic. istoria Bazinul de Elba a fost stabilit inca din vremuri preistorice. Până la Evul Mediu râul era limita vestică a zonei locuite de slavi nord. În secolul al 12-lea, germanii au început să colonizeze terenurilor la est de Elba ș i de-a lungul Mării Baltice. În al doilea război mondial un punct de pe Elba în apropierea Torgau a fost locul de întâlnire al SUA ș i armatelor sovietice. De la sfâr ș itul războiului până în 1990, râul a făcut parte din delimitarea între Est ș i Germania de Vest.