Cea de-a 14-a edi ţie a Expozi ţiei Interna ţionale de Arhitectur ă – la Biennale di Venezia
FUNDAMENTALS
TEXTE ASUPRA TEMEI
Comitetul Ştiintific constituit pentru alc ătuirea temei
CUPRINS
AUTOR Titlu Pagina BELEA, Romeo Ultima sut de ani de arhitectur în România 3 C LIN, Marius Cling / Swing: Rue Smith or Counter-memory 4 as Romanian Architecture DOBRESCU, Gheorghe O sintez aproximativ f cut de un inginer 20 constructor, referitoare la ultima sut ă de ani de arhitectur ă în România. GHEORGHE, Dorin Strategii gre ite în modernizarea României, 22 1913 – 2013. GRIGORE, Nicola Discu ii cu Nicola. Arhitectura în general i 100 23 de ani de arhitectur .
IOAN, Augustin Absorbing Modernity 24 LASCU, Nicolae Opinii pentru expozi ia din pavilionul Româniai 26 la Bienala de la Vene ia, 2014 MACHEDON, Lumini a Absorbing Modernism 28 MITRACHE, Georgic Repere istorice 31 PAMFIL, Françoise Fundamente 34 TEFAN, Dorin My Modernism 36 TEODORESCU, Un birou modern de arhitectur la începutul 38 Sidonia secolului XX TOFAN, Bogdan Gânduri despre ultima 100 de ani de arhitectur 47 în general i de arhitectur româneasc în special. Note orientative pentru arhitec ii contemporani ZAHARIADE, Ana- Between: Architecture, "regimes of historicity" 50 Maria and mental geography
2
ULTIMA SUT Ă DE ANI DE ARHITECTUR Ă ÎN ROMÂNIA
Prof. dr. arh. Romeo Belea Membru corespondent al Academiei Române
Cariera mea a început cu vreo 55 ani în urm , colit, educat, marcat, direct sau indirect, de o pleiad de personalit i ale arhitecturii noastre. De multe ori, de foarte multe ori, m întreb de unde atâta ans pentru mine i colegii mei de an, de coal , de carier , s cre tem avându-i în fa a mea în plin activitate pe Duiliu Marcu, Ricci, Piki P tra cu, Tiberiu Niga, Nicolae Nedelescu, Jean Monda, Simotta, Trifu, Ascanio Damian, Grigore Ionescu, Maicu, Marcel Locar, tern, Doicescu, Creang , Bubi Georgescu, Puk Popescu, Dudescu, V. Ni ulescu, Delavrancea. i a a far s îmi dau seama de ce i cât îmi i ne transmiteau cei ce deja creaser i mai creau opere de 40-50 ani adev rate opere de arhitectur . Într-o astfel de atmosfer , de aer, de existen profesional a fost extraordinar s fiu i s cresc al turi de Gabi Cristea, Dinu Gheorghiu, Puiu S vescu, Toma Olteanu, Takacs, Radu T n soiu, Sandu Alexandru, Frumuzache, Șerban Manolescu, Petre Ciut , Tibi Boitan, Tuti Rulea, Ric Toedorescu, Niki Vl descu, Ene știi, Valentin Donose, Tucu Hanganu, Gabi Viesel, Muntenii, Borgovan, X. Ghica, Pastia, Perianu, Adrian St nescu, Mac Popescu, Simira , Mitric , Andreescu, Sturdza, Gaivoronschi, Mitu Sever, Voia, Petre Derer, Dobre, Ivane i vine de o bucat de vreme o serie nou , colit nu stiu cum i când, o serie extraordinar , cultivat , dezinvolt , pregatit pentru ace ti ani: Costi Ciurea, Adi Spirescu, Radu Teac , Dorin tefan, Sorin Gabrea, Tofan, Costic Enache, Machedon, Dan erban, Dan Marin, Zeno Bogd escu, Chira, Gheorghe Ro u. De ar avea ansa celor ce ne-au fost nou precursori, ansa posibilit ii s se exprime. Nu le trebuie decât atât. i atunci cineva, cândva, la al i 100 de ani de arhitectur , va vorbi, va scrie despre un grup compact, dens, solid, dotat, care a l sat în urm lucruri extraordinare, aici la noi i în alt parte.
3 Arh. Marius C ălin
A – (essay working) Title:
CLING / SWING: RUE SMITH OR BEACHHEAD AS ROMANIAN ARCHITECTURE
And place is always and only place And what is actual is actual only for one time And only for one place T.S.Eliot
My soul is a bricklayer returning from work. Sufletul meu e un zidar care se intoarce de la lucru.
Tristan Tzara “Vacanta in provincie”
Passage 01: Sighted
But if the reader is not entirely devoid of memories, and of memories transmitted by other memories. Pierre Klossowski
Innumerable confusions and a feeling of profound despair invariably emerge in periods of great technological and cultural transition.
Marshall McLuhan
Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient ou tout est pris à légère…
Raymond Poincare
The paradoxical condition – élan vital of architecture is counter-memory. My approach is a post facto commentary on how to situate early Romanian spatial production from 1914 to 2014 cycle – both in visual and written forms of expression, as a developing desire to discover against the psycho-cultural, later ideological conformity.
Buildings and projects are always liminal – as in-between, transitional, in search of our experience of the as yet un-seen. To approach a hundred years in architecture may belong to the seemingly comprehensive while elusive laboratories of drawn and built
4 archives, or simply conceived: the establishment of contemporary society through information. The as yet to be evoked histories of Romanian conditions include professional lives in the country and their influences – both deterministic as well as
“schools” that followed, then exiles, socio-political mutations and their witnesses – the uneasiness of socialist realism and its impact on the territory, culture and future of collective unconsciousness when Modernism was the first used then dissolute, and most important the flow of architectural ideas in motivating or preparing to become a new Romanian.
Emerging in between opposites during this period the unpredictability of architecture shifted course in search of its present – to be like, to show what can be achieved, to clean and all other skills for the production of space. Over half of this century was spent in economical and social opposition to what the rest of the world was doing. Each time frame inside these one hundred years foregrounded architecture as need, assertion, mystery, redemption, displacement, irrepetible, and iconic subversive to conventions.
Beyond its transitory representation the act of architecture should expand the meaning of a historical “what has been” towards discovery in the immediate present.
First I am tempted to sample from a short essay entitled “On Décor” by Louis Aragon first published in September 1918. In overdrive “to bring some purity to the art of movement and light” – of the cinema, he announced:
For a long time we have followed our elder brothers on the corpses of other civilizations. Here is the time of life to come. No more do we go to Bayreuth or Ravenna with Barres to be moved. The names of Toronto and Minneapolis seem more beautiful to us… We need a new, audacious aesthetic, a sense of modern beauty.
Briefly listed to be unequivocally dismissed these cultural locations – like Wagner’s
Bayreuth, are superseded by choice naming some of the newly attractive North
American cities. Aragon’s cinematic stimulus of “a sense of modern beauty” disrupts symbols to denominate spatial manifestations of an emergent society using qualifiers
(the corpse) as applied to the past by the other Avant-garde artists. 5
Then as nowadays the civilized morphing of complacent rituals was enthusiastically re- placed by unseen possibilities. Like refractive correction, his choice of metaphor - started with the title of his cinematic examination, exposes de-composition followed by disappearance. With Modern architecture the memories of servicing historicized spatial production – from sighting to buildings to urban spaces, radically obliterated its de- composition.
Un-masking or furling history as matter of fact across territorial attitudes became early
Modernism’s ever expanding playing field which the practice of architecture joined in a fast-forward, reverberating way. A “way” because – in spite of the passing and allergic late-twentieth architectural Post-modernism with all its Modern indictments while rewinding the gentrified shadows of pastiche, it proved the most enduring force in the architectural production everywhere. But architecture and feeling through it cannot be so far reaching. Romanian architects were moved, motivated and became proof.
Exemplary or random Aragon’s “names” also stimulated, opened the eyes, provoked and directed in a multiplying “sense of modern beauty” the creative impetus of many generations of architects that followed in belief. Dividing or drifting away from conventional languages and previous forms of social organization, from Mies, Le
Corbusier, Wright to Aalto the masters of Modern Movement questioned, transformed and influenced life in aspirations and its publicity apparatus for the first part of the century. It’s at the very least challenging to understand the circulation of ideas, new forms and functions and technologies during that period of time more so in relation to the shift of Romanian psycho-cultural space at “the gates of the Orient”: from narcissistically zealous Neo-Romanian to critical otherness. Uneasily awakening from its internal social distance as unified country since the same year as Aragon’s essay, post First World War Romania and local architecture set forth from tributary self of
“saved in the name of tradition by fictitious values” as quipped by architect Octav 6 Doicesu (1902 - 1981) into “the creative power of reality” as beautifully summoned in
1919 by even the Neo-Romanian Spiridon Ceganeanu (1880 – 1973).
Romanian architecture of the recent / the past one hundred years unfolds as an archipelago from the collective cultural memory of a society on the move - and still shrouded by an ongoing “secret by transparency” (as we can be snappy reminded by
Deleuze and Guattari).
How to think and look differently at Romanian architectural manifestations and the city of the past one hundred years? Has Romania been a supplicant island with an ongoing re-vitalizing message – technological and social indexes considered?
Depending on viewpoint, distance, and times, the visual and cultural senses of its making remain still open. Meditating on the development of Romanian architecture from
1881 on, Duiliu Marcu (1885-1955) diplomatically concluded in 1930:
Our emerging new architecture must be viewed as a healthy artistic manifestation to further open its path into the future, especially when better adapted to our climate and materials. (my emphasis)
In the Romanian original “ our ” (as I translated) was devised as “here” – pointing to a sense of place much stronger by location than the manifest seduction, application or solidarity as we may choose to approach the distribution and transfer of Modernist architectural protocol in Romania. “Here” Marcu reveals the artistic condition of architecture as initiating and not persistent or just continuing reluctant traditions. For the
Romanian space engaged by architecture, the sense as well definition of tradition has proved disruptively problematic since: as either the “play” on found religious and domestic limitations and in parallel the sense of new types of construction through the education of the architect.
And Marcu added: “We cannot foresee what the distant future will bring to our architecture”.
7 Caution or wisdom, Marcu’s words marked several generations who believed in social transformations through the art of building – or where architecture can participate. We owe them a good part of our surroundings in spite of subsequent lethargy, oppression and the ensuing “junk space”.
These architects voiced their beliefs and produced buildings. Theoretically unpretentious or “just the facts”-type, Romanian Modernists believed in and enacted spatial and social transformations. The imperative of Marcel Janco the architect (1895-
1984) was:
Now we understand that architecture cannot be the art of drawing facades or nudes, but its condition as an art resides in spatial correspondences, a balanced relation of volumes, proportions and rhythms built according to the organic laws of sensibility and geometry….Factories. Garden cities. Social housing. Skyscrapers all demand a true conception. To configure them by dead styles proves to be a monstrosity and proof of impotence. (1925)
A certain poetics of making infuses his brevity of description – some of Janco’s words can be traced to citations, as provoked by the leading “other” and to the new pathways dividing thoughtless histori-city. But isn’t any open experience a source of ideas encouraging us to think at least differently vs. re-tracing – in the beginning, and then – hopefully, to be able to see as ourselves? Models and possibilities converge in the expansion of early twentieth century consciousness.
Like Janco, the words of the time were harsh albeit pure. No more exhausted conventions and tributes and against repetitions or melancholia through the arts. We feel so close to their beliefs after so much time while surrounded by the same cyclical abandon of the very same ideas. When everything needed to change around them, architects like Janco unhesitantly exposed themselves and happily practiced the emergent re-thinking of architecture. Or maybe only we see their happiness from the
“new white” / etaient blanches of Le Corbusier or Malevich, for example. About these possibilities inferred George Matei Cantacuzino (1899-1960) by stating in 1937 that:”
The society and not the architect proposes a theme”. Active participant in societal
8 evolution the architect overcomes the narrative, story-teller role to build with and for defining “spatial correspondences”. For Cantacuzino, the “utopian polemist” Le
Corbusier was a kind of Jean-Jacques Rousseau architect whose theories weren’t morally justifiable.
On the Romanian specificity, he cautioned:
A lot has been said on the Romanian specificity. But these attributes must be cautiously applied. It’s more relevant to know what we want (my emphasis) then to remain enchanted by illusory particularities.
A mix of vestiges flooded Romanian architectural production – then and now.
Reticence for the inhabitable “unseen” has been rooted in the dissipated comfort of out of reach times in a flea market of emerging consumption. By rejecting the assumptions of construed traditions Cantacuzino doesn’t insist on devaluating them. For every national identity there has been a tension between documented and dramatized proof.
He decides on the awareness of belief through knowledge which, while including historical research, cannot be conventionally packaged as a contemporary way of living.
To want is to interpret, to search for the condition of the time against typified, poster-like specificity.
The Village Museum opened to the public in on May 17, 1936 in Bucharest - and under royal auspices a week earlier.
Situated on almost 10 ha on the lake in Herastrau Park (1930-1935, by an Austrian landscaper and alleys designed by a Romanian architect) “the sad sound of Romania’s history bells” as its founder the sociologist Dimitrie Gusti refers to it contains a meticulous re-sitting of rural living across the country. Through extensive research, domestic inventories and sense of place define an unique repository attentive to any details. The location of this extraordinary museum in the park (which was initially named to honor King Carol the Second who ruled Romania at that time) represents the
Concordia of otherness – the king followed in an imposed rule of diverse European 9 royalty ascent, to the pastoral phenomenon of Romania between the wars. Heightening the symbolic meaning of the village as an open air, inner city museum in the park appears similar to “machine in the garden” attributes of early twentieth century metropolis. Is the village as artifact everything Romanian or it became the beginning of its deconstruction?
In spite of his conclusion foregrounding the spirit of rural architecture, Cantacuzino was aware that:” An easy going picturesque and the superficial mimetic of forms” wasn’t the solution. For Romanian architecture between the wars the celebration and pursuit of
Modernism became a counter-memory in action while morphing the traditional elements
– rather a query extended in the “obscure” sense of Maurice Blanchot from “Writing and the Disaster”:
There is a question and yet no doubt; there is a question, but no desire for an answer, there is a question, and nothing that can be said, but just this nothing, to say. This is a query, a probe that surpasses the very possibility of questions.
Accumulated and impaired data from archives, images to buildings – in themselves archival assemblages in the very sense of artistic production, then experiences and people: architects and paper architecture, scholars, amalgamated guidelines, inter- disciplinarity and schools attract us while revolving into a still unclear history.
We learn that architectural aspirations always transfer quickly from “origination” in built, written or project forms within and across identifiable borders and ages to transform the surroundings.
Was Modernity self-assertive open house syndrome dismantling, erasing or instead proactively supporting, illustrating and opening up across territorial lines and consolidated urbanization? By rebounding national architectural and social pursuits in the arts of building - of invented elements to expanding or new cities it cyclically engaged the lateral European voyeurism of Romanian space from its pedant overlay of ethno-archaic. Un-unified, across Romania the seemingly place-less Modernity
10 superseded or rather educated the temptation of associative cultural representations by architectures.
And wasn’t cosmopolitan the pulse, confluence and flavor of identity inherent in the settings of last one hundred years?
Several times uneasy the spatial production as approached by planning and architecture of last century introduced thinking through architecture explicitly outside its accumulated narrative stance of practical instructions, trade manuals, or assertive motifs. Even though image-making architecture shall continue persistently – same for its seemingly ready-made globalism, the transfiguration of architecture from Modernism onwards became a signifying process vs. nationally operatic pastime. Responding to a magazine’s inquiry on the state of Romanian arts in 1935, Horia Creanga (1892-1942) conceived the “the evolutionary sense of architecture” as ascendant only from a
“scientific perspective” and focused of comfort:
Bur esthetically, this evolution – if it exists – is cyclically manifested: always already returning to that simplicity from where we drifted….allowing the gaze to effortlessly slide along calm lines, the kind we only encounter in the marine vista.
Passage 02: “Why Can’t I Be You?” (The Cure)
There is no logically necessary connection between events at different times; therefore nothing that is happening now or will happen in the future can disprove the hypothesis that the world began five minutes ago. Bertrand Russell
Fluctuations of Romanian architectural experiences may be a resonant case study between sense and their references. Here as elsewhere architectural Modernism was a transient and indefinite passage of the knowledge attained through the production of space and the world as represented. Recent scholarship elaborated on the mediatized distribution of architectural events at the time. How the published event was received to the extent that it was partially indicative of or just (reluctantly) sampling the object of its representation – a building or project, now famous in retrospect? What did the
Romanian architects actually know about such transformations? Given the terminal
11 stand of a building the working methods evolving it play a fundamental role towards our understanding of architecture: from the operative configuration of practice and planning attributes, relations within building industry - none the less commissioning it.
As the story began, the copy / original rhetoric entered the Modernist stage everywhere against architectural atrophy. Or we can examine it as such retroactively, as the architectural “ l’enfants terribles ” we all wanted to be(come) since discovering it.
To escape holding to history’s enflamed long dress was the first for architecture across
Europe: “Urbanism not Romanticism ” as the exploratory “Oriental” Marcel Janco (Hugo
Ball’s reminiscence), entitled an article in 1934 while deploring his contemporaries’
“useless and tired spectatorship” of old monuments. Almost a decade earlier, the vocal
Janco – one of co-generators of Dadaism together with Tristan Tzara and Ball,
Huelsenbeck and others, declared against the “scam” of the architectural practice of the time for “the happiness of the constructible”:
Today a new art arises, still un-named, about to be born, and starting from the “interiors” it doesn’t consider the house as a decorative problem, but rather as expressing life, according to our needs for standards and utility…. Burn the drafting board and make models , is the motto of tomorrow’s architecture. (Italics in the original)
According to Wikipedia: “Marcel Janco was a Romanian and Israeli visual artist, architect and art theorist. He was the co-inventor of Dadaism and a leading exponent of
Constructivism in Eastern Europe”. In retrospect his characterization sounds so simple, clear and convincing indeed. My generation knew very little of his work and artistic passions – I just had the luck to live for a year in Bucharest on a street where two of his private residences are located. In a Goya-like twist of history, sharpshooters were hidden in one of them during December ’89 events. As seen on TV from New York it induced another sense of buildings in my architectural journey.
Between nonobjective to feelings I believe that Janco’s “house” – as Romanian casual architectural language calls any buildings casa / house and not only the residential, denotes both his call to and the awakening of a new, uninhibited approach to thinking
12 on buildings and the social implications by standards and other actions of regulating contemporary living. Painting ideas has been recurrent in professional pursuit over time to unleash the unpredictable of architectural thought to render it manifest. Seemingly devoid of subject matter, the use of abstract painting towards architectural projects is most challenging to analyze, including Janco’s skills. His call to modelmaking can be visually read as influenced by actions of Russian Constructivists like Tatlin, Pevsner,
Rodchenko’s photographs or by another Dadaist – Kurt Schwitters, who moved from amazing collages to a spatial MERZ Building assembled in his Hanover apartment from
1920 – 1936. The voyeurism of the artist as onlooker is most disturbing to him.
Empirically, Janco prompts the choices of material to work with in the model, their methods of assemblage versus the unmoved drafting board frontality and the simultaneity of architect’s perception as the model evolves (“multiple viewpoints” or
“mobile perspectives” as applied by Cubists). For Janco and his generation being already content to expect romanticized, common understanding or conventional results is against the pulse of life. In the process of making artistic and social attitudes are transformed.
And to bring Janco for an encore, this time from 1930:
Never did the song of geometry dominate more intense and magnificent the human feelings. Never the wonder of pure materials was applied with more sensibility.
His reference to the seduction and learning of believable Euclidean geometrical elements merges all perception: as traced or audible, and one’s vision through measurements. Classical rhythms of architectural space and painting embedded geometry – with Cubism (term coined by poet Guillaume Apollinaire in 1911) and the practice of collage, unadorned geometrical expressions constituted the research and means of artistic production and its reception: “human feelings” and “sensibility” as emphasized by Janco. As architects now we talk about social energy, attractions and invention, technologies and post-industrial, providing content and freakonomics, mutations and the need to discover new collective realms vs. redundant boundaries. To 13 move the public / our awareness away from predictably adaptable, homogeneous and overused anticipation that proves constantly unfulfilling. In spite of its public presentness and unprecedented opportunities twentieth century architecture – as education, building / material transformations, thinking still remains in public soliloquy.
Being culturally is to think anew from the historicized social index – the avant-gardes included, and to discover lively where we are now while alert to questions / impulses of the future transformations notwithstanding.
So much has been (ex)changed across a period of time like a century in architecture of which just a bit we can call direct experience. Everywhere we approached, learned and practice architecture from and between generations perceiving that emerging ideas should always disrupt traditions and their applications.
In spite of the often celebrated attribution of memory the conjecture of the arts of building and archiving architecture is probably the most open, unexpected and forgetful messenger of time in our society. Accordingly, last century architectural genealogy in thinking and tangible forms starting with European and American then Japanese trends continue to shape every transition.
The culturally territorialized use-group condition of spatial production as architecture acts out beyond the transitory motivation to build: what function was intended, what was replaced / missing / wanted, why these materials. The bewilderment of its significance constitutes in fact / actively architecture’s creative persistence and cultural renewal.
We hardly or rather questionably inherit architecture.
Taking influences and cross-fertilization into account, the twentieth century architectural developments from self-contained, generative sources: works by masters and their writings, and local reception as in Romania, expose the action of images – as novelty, technology, use / function, materiality and life forms in our perception of the world. 14 The aim of twentieth century architecture proved counter to its mnemotechnical reconciliation of passed or lost time – best applied to Romanian condition.
The precision of architectural production has always been based on the cognitive and technical means of a given time while expanding them. “ Poietics ” the Greek word for
“making” reveals that each project becomes unfinished as the advancing mood for architecture enhances it, makes it restless. Absorbing architecture cannot be narcissistic - just disputed, it cannot wave the initial élan, expectations and then the applied significance over time.
In the past hundred years architectural experiences got closer to us (to loosely quote
Paul Klee’s self-assertion of painting to the “heart of matter”) because of radical displacements in its making and thinking together with new, previously unscripted modes of production and social organization.
Was the twentieth century the first iconoclastic time for architecture from its beginning?
The fittest as envisioned?
What spurred its spatial content and drift of authorial pursuit – culture and nature included?
Did it become global beyond economic verifications of status? Can the practice of architecture “seduce and abandon” anyway?
Passage 03: Counter-memories
This society which eliminates geographical distance reproduces distance internally as spectacular separation. Guy Debord
If asked to define architecture today, we would have to begin by saying what it does not do. Jean Nouvel
A quarter of a century separates Debord and the evening when Nouvel delivered his lecture at Beaubourg. The period seems a rather “obscure” part of last century in
15 architecture when compared to the intensity of Modernism but one which re-directed – again and again, the architectural thinking away from the syllogism of representation.
Eager to undertake transforming the entire world radically, the Modernists stimulated and distributed a certain effacing or neutrality manifested in all social and climatic settings. Their direct “simplicity” became increasingly complex and difficult to participate with – either because of imposed divides or special, compartmentalized fields of research and production. To inquire and willingness to physically engage constitutes the lesson of Modern Movement to our identity.
Between 1914 and 2014 almost equalized timetables of disjunction characterizes the evolution of Romanian architecture: we find unpredictable circuits of about thirty years each packaging the use of urban versus rural as articulated by Modernism then featureless ideology against creativity and evolution into the self doubting desire for
“unified space, breaking down the boundaries between one society and the next”
(Debord). Markedly from mid-20s to shortly after Second World War an architecture of dissemination and flight subversively insisted on its separation from perpetuum rural or religious or to mirror addicting ephemera of social conventions. Different in scope forms of erasures dominated each cultural and economic period albeit the intent proved brief in retrospect.
In earnest, the act of learning architecture appears similar to the assimilation of any foreign language.
With its systematic analogies and rhymes informed by European architectural
Modernism, the appropriation by our Romanian precursors radically changed the emergent urban environments, skyline and life styles and aspirations. This was a period of sustained belief rather than hope that changes are effectively possible beyond the
“frozen music” (Goethe) of the otherness of buildings into the collective unconscious. Of an architecture that can illuminate spaces, territories and the mind. Of a spatial 16 production that can name itself without the transitory theatrics of perpetual fear. Maybe an architecture of reason – it was declared, but of unparallel poetics.
Of movement thus cinematic and rising away from predicaments and mental effects from the turn of twentieth century.
Arguably, the “tacky” attribute of Petit Paris to Bucharest – the capital of an embattled territory to become a country in 1918 rather focuses its meaning on the societal transformation as enacted by Haussmann rather than on its outcome. Romanian architectural Modernism expresses the will to space even though predominantly
“grafted” by private commissioning with tangential relevance to city public realm.
Given architectural system of notations at large – buildings, theories, images and their mediatic distribution, software and sensations, the resulting artifacts may retain mutated traces of each conductive process. Looking at architecture while making it, they are inter-changed by our recognition, experiences and other differentiated events.
Over the past century architecture manifested a solvent appetite for duration, limelight and replication. Diligently obsessed to overcome placeless then at times to be post- production haunted early-twentieth century architecture renounced its syndicated historicism for the Modernist trail floated within the expansion of industrialized societies.
Least afflicted by historical Avant-Gardes and finding itself at the recurring intersections of and ambiguously detached from periodical political pragmatism the emancipation of
Romanian architecture(s) persists between convertible valuations of the built environment and fast paced intervals of grace.
In January 1920, Andre Breton welcomed Tristan Tzara – the founder of Dadaism, arriving by train in Paris. I refer to their first direct encounter strictly as a metaphor of communication divided from any other biographical aspects – a parable of how radical modern ideas circulated to and were received locally to initiate the search for identity through the arts, including architecture. 17 Past the brevity of duration of Tzara’s reception event / welcoming ceremony the awakening of one’s identity – hereby Breton’s always brings a mix of dedication and emergent refusal. Cling / swing as I can be (come) myself by distancing from my initial startling attraction and shared recognition.
Conductive of specific knowledge, the pursuit of architecture in the twentieth century accelerated with the mediatization of European society. The “announcing figure” – personified here by Tzara as the desired outsider, was attended by a native Breton as wishful revelation and cultural support. Like in their meeting brief duration and ultimately no further development except as resulting from separation characterize the advent of know-how transfer of Modern architecture, with notable exceptions – Bauhaus relocations, Mies in Chicago, the time travel of Constructivism, to name the frequent ones.
The passage of Romanian architecture over the recent one hundred years resembles the converging expectations of both avant-garde literary figures at this anticipated and pre-established encounter: but in reverse. Later each of them went their separate ways as attraction released inspiration while reinforcing individualized agendas. And now to re-enter architectural real, the Modernist drive conquered Romanian space while its discourse remained melancholically set.
When articulating the mythical architecture of early Modernism as the invited agent of change (Tzara) with the eager reception (Breton) as applied to centennial Romanian architectural production, its human and exploratory conditions simultaneously expose absorption, interpretation and longing to summon our research. “His master’s voice” works from the unmoved, tributary to stimulated approaches, techniques and legacies in any architectural settings – the already mythological example Scarpa away from Wright
18 and Kahn, Kahn from Beaux Arts, maybe Koolhaas from Ungers, Eisenman from
Terragni.
Tempting to be assimilated by historical proximity, the passion for architecture between the World Wars infused and transformed the Romanian cityscape, especially in
Bucharest. As in Tel Aviv, Bucharest of the time became a large open air, often neglected and divergently known cultural circuit as mnemonic Modernist site of infinite initiations.
Or perceived as such – from the birth of national school to institutionalize emergent architectural recognition, Modern urban interludes and the will to transform a reluctant national identity often camped in designated areas of solipsism. In less than fifty years
Romania as an Eastern European country experienced several caesuras applied to architectural knowledge – of wars and reconstruction, regional political assimilation, controlled re-making leading to autocracy and then post-1989 pursuit of “lost time”.
19 O SINTEZ Ă APROXIMATIVĂ F ĂCUT Ă DE UN INGINER CONSTRUCTOR, REFERITOARE LA ULTIMA SUT Ă DE ANI DE ARHITECTUR Ă ÎN ROMÂNIA
Ing. Dobrescu Gheorghe Expert M.L.P.A.T. şi M.C.
Unirea Principatelor Române, a atras dup sine, dorin a de emancipare a românilor, manifestat în primul rând prin înfiin area institu iilor statului, pus în practic atât de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cât i de regele Carol I, mai ales dup câ tigarea Independen ei, la 1877, i declararea regatului României, la 1881. Cum aceste institu ii, nou înfiin ate, func ionau în diverse cl diri improprii, s-a impus construirea unor edificii cât mai reprezentative, posibil, pentru tân ra Românie. Astfel, în Bucure ti, au ap rut cl diri proiectate atât de arhitec i români, cu studii in str in tate, cât i de arhitec i str ini, fiecare cu stilul propriu de arhitectur , precum: Ateneul Român (arh. Galleron, 1888), Hôtel du Boulevard (arh. Or scu 1868), Cl direa CEC (arh. Gottereau, 1897), Cl direa Po tei, azi Muzeul de Istorie (arh. Al. S vulescu, 1900), Cercul Militar Na ional (arhitec ii Maimarolu, tef nescu, Doneaud, 1912), coala Superioar de Arhitectur (arh. Grigore Cerchez 1912-17), Palatul de Justi ie (arh. Ballu, arh. Ion Mincu, 1890-95), Prim ria Capitalei (arh. Petre Antonescu, 1910), ca s enum r numai câteva mai importante, fiecare în stilul s u eclectic, sau neoromânesc. Aceast arhitectur , de avangard pentru ora ul Bucure ti, pân atunci un ora tipic oriental, a impus stilul pe mai departe; i pân în 1914, când a început Primul R zboi Mondial, dar i dup acesta, transformându-l, în perioada dintre cele dou R zboaie Mondiale, în "Micul Paris", a a cum i s-a zis, poate pe bun dreptate, de c tre occidentalii veni i la Bucure ti, fie ca turi ti, fie cu diverse treburi. Între cele dou r zboaie mondiale, Bucure tiul s-a dezvoltat rapid, nu numai cu cl diri reprezentative, gen Palatul Telefoanelor proiectat de americani (arhitec ii Louis Wecks, Algz van Saanen i Walther Froy - proiect structur metalic , de c tre o firm din SUA, dat în folosin în 1934), în stilul avangardist Art-Deco, cerut de func iunea sa, ci i cu toate blocurile ap rute pe marile sale bulevarde. Dintre marii arhitec i ai acestei perioade, îi putem aminti pe arh. Horia Creang , nepotul marelui scriitor Ion Creang (Blocul Aro, cu cinema Patria, Halele Obor, Stadionul A.N.E.F., Uzinele Malaxa, Fabrica de Confec ii Apaca), arh. Duiliu Marcu, academician, (Facultatea de Drept, Academia Militar , Palatul C.F.R., Cl direa fostului C.S.P., Cl direa Guvernului din Pia a Victoriei, toate în stilul clasicist al arhitecturii moderne pe care o practic ), arh. Petre Antonescu, academician, care, în afara multiplelor cl diri, a proiectat Arcul de Triumf (1934-36), arh. Octav Doicescu, academician (Fântâna Miori a, Opera Român , Uzinele Groz ve ti, Institutul Politehnic Bucure ti, iar, ca teoretician, împreuna cu Marcel Iancu i Horia Creanga, tip re te bro ura "C tre o arhitectur a Bucure tiului"). Ace ti mari arhitec i, împreuna cu cei pe care nu i-am putut enumera, au impus arhitectura modern a "Micului Paris" de alt dat , estompat în mare m sur de arhitectura func ional ce a urmat, impus de necesit ile epocii comuniste, în opozi ie cu dorin a arhitec ilor care au încercat, cât de cât, s îmbine stilurile. A rezultat o arhitectur care se încearc i acum, s fie modelat pe cât posibil. Astfel, arhitectura stalinist a unor cartiere este îmbinat , pe cât posibil, cu arhitectura modern a zilelor noastre. Arhitectura Teatrului Na ional se readuce la forma ini ial .
20 Marea problem este a cartierelor noi, care, de i unele mai reu ite, precum Drumul Taberei sau Balta Alb , în deceniile de dinaintea revolu iei, au fost împ nate cu blocuri de confort II, III,IV, iar, în prezent, se "completeaz " cu cl diri noi, a c ror arhitectur e mai mult un Kitsch, din cauza avizelor care se dau f r nicio noim . Problema marii industrializ ri din comunism, a transferat o foarte mare for de munc , de la ar la ora , care, acum, de i industria a sc zut vertiginos, nu se mai întoarce la ar . Blocurile cartierelor au, în majoritatea lor, o structur de rezisten de tip "celular", sau "fagure", care nu permite realizarea unor spa ii conform noilor cerin e, modific rile fiind permise numai pentru pere ii desp r itori, nestructurali. Este foarte greu s define ti un stil de arhitectur al "epocii comuniste", pentru c acesta începe - în Bucure ti - cu "Casa Scânteii" i se termin cu "Casa Poporului", i cu noul "Bulevard al Unirii", ce vrea s fie "Champs Elysées-ul" nostru, dar care, cum am mai spus, a rezultat foarte eterogen. i acest rezultat poate fi aplicat la toate ora ele din ara noastr . Poate c despre Timi oara am putea s spunem, c ora ul vechi a fost salvat într-un fel, construindu-se, mai mult, la periferie. Despre arhitectura satelor nu se poate spune decât c cea veche a cam disp rut; iar cea nou e facut de me teri care nu cunosc acest termen, rezultând Kitsch-uri.
21 STRATEGII GRE ŞITE ÎN MODERNIZAREA ROMÂNIEI, 1913 - 2013
Arhitect Dorin Gheorghe
S convenim asupra trei perioade de timp: 1. Interbelic 2. Comunist 3. Post-Comunist
• La începutul secolului XX România era o ar preponderent agrar , în care 80% din popula ie tr ia la ar . • Poten ialul agricol mare datorit suprafe elor întinse de teren de calitate. • În procesul de modernizare, firesc în tendin a general de progres, mediul rural a fost neglijat, diminuându-se în felul acesta posibilitatea de prosperitate economic , care era necesar în activitatea de modernizare. • În perioada interbelic ora ele se dezvolt prin imitarea celor din occident, în diferite stiluri de arhitectur : tradi ional, neoclasic, modern. Se respect anumite reguli urbanistice i se remarc existen a unor buni meseria i, str ini sau localnici, care executau lucr ri de calitate. • În perioada comunist are loc industrializarea cu orice pre , în care începe migrarea popula iei rurale spre ora e. Ca o o consecin , se construie te enorm, proiectan ii i constructorii f când cu greu fa solicit rilor, la început adoptându- se stilul sovietic de arhitectur , mai apoi stilul modern. • Se realizeaz ora e aglomerate, cu construc ii de proast calitate, din motive de economie. • Se respect anumite reguli urbanistice cu unele derog ri. • Se neglijeaz în continuare mediul rural. • Perioada post-comunist se remarc prin libertate total i prost în eleas : dispare controlul, apare corup ia, se instaleaz haosul.
Consecin ţe dup ă un secol analizat • ara sarac , poluat , cu popula ie care tr ie te în majoritate sub nivelul european: condi ii de locuit, circula ie, dot ri hidrotehnice, asisten sanitar , educa ie. • A men ine o zon rural autentic tradi ional , pentru satifac ia turi tilor str ini în schimbul unui profit minimal, înseamn , de fapt, sacrificarea popula iei locale.
Concluzii: În fa a viitorului, adoptarea unei pozi ii totu i optimiste, dar modeste, f r preten ia de a ajunge prea repede la nivelul rilor avansate, cu preocuparea realist de a face pa i mici în rezolvarea problemelor punctuale i prioritare.
22
DISCU ŢII CU NICOLA. ARHITECTURA ÎN GENERAL ŞI 100 DE ANI DE ARHITECTUR Ă.
Profesorul Nicola Grigore Psiholog de valoare internationala -Directorul Institutului de Psihologie al Academiei Romane
Perspectiva (psihologic ) asupra ARHITECTURII a fost perpetuu implicit . La stadiul actual de maturizare a tiin ei sufletului (are 56 de domenii), Arhitectura este conceptualizat ca Metafor ă iconic ă (vizual ) a patosului (tendin ei) uman pentru Starea de bine , originalitate, autodep ire, frumos i fericire.
Este un Univers replic la cel natural, cu acelea i atribute de: certitudine, u or de în eles de c tre toat lumea contemporan i viitoare, cu fiabilitate (rezisten în timp) Este singura art ce se expune public ca drept al tuturor, pattern omniprezent al identit ii nonbeligerante.
Secolul al XX-lea a fost proba de foc a m re iei artei arhitecturale: n-a p lit, nu s-a plafonat prin tipizare, i nu i-a diminuat atractivitatea (competitivitatea) în alternan a cu marile provoc ri ale civiliza iei ultimului secol: dou r zboaie mondiale, st pânirea energiei atomice, genetica, colarizarea de mas , deplasarea supersonic , internetul i globalizarea, etc. Arhitectura a întins pun i între genera ii, continente i culturi (în planul antropologic, geografic i natural).
23
ABSORBING MODERNITY Arh. Augustin Ioan
Tema Bienalei de Arhitecturã de la Vene ia din 2014, bienalã curatoriatã de Rem Koolhaas, ne propune o temã, cea din titlu; câteva observa ții preliminare se impun: a) ambiguitatea titlului (absorbind modernitatea, dar și modernitatea absorbantã; apoi, este vorba despre semnifica țiile multiple ale absorbiriii – nu mai insist și pe cele ale modernitã ții, care au tot fost puse în luminã de ceva decenii, începând, poate, cu Modern Movements in Architecture, doctoratul lui Charles Jencks; b) insisten ța pe caracterul de proces al absorbirii prin gerunziul absorbirii; sensul de proces, de devenire, al concept(itl)ului expozi ției, pe care cred cã trebuie pus un accent deosebit, iar nu pe un obiect sau o colec ție de obiecte. c) caracterul hibrid al conceptului: în oricare dintre în țelesuri, este vorba despre modernitate plus altceva, strãin de ea, cu care se aliazã - simbiotic sau conjunctural. Sã le iau pe rând: a) cele douã sensuri ale termenului invitã la abordãri curatoriale diverse. La noi, în primul caz, accentul pare sã cadã nu pe modernitate, ci pe cele ce o absorb, care pot fi schi țate în diversitatea lor: neoromânescul de genera ție a doua, cel de dupã marea unire din 1918; arhitectura târgurilor în vremea lui Ferdinand; mauro-florentinul, arhitectura lui Kos Karoly la Sf. Gheorghe; arhitectura postbelicã, dar dinainte de stalinism; arhitectura paralelã (Radu Drãgan) celei comuniste (de felul celei propuse, par țial și practicate, de echipele din jurul lui Mac Popescu), cu care a coexistat, fie doar și sub formã de proiecte; arhitectura trimisã de România în diferite alte state, fie ca ambasade (Var șovia) , fie ca edificii de putere (parlamentul din Khartoum, universitatea din Constantine), fie ca locuin țe sociale (Libia, Algeria, Tunisia, Maroc); în fine, ie șirea din comunism, ezitantã. Al doilea sens al termenilor conjuga ți prive ște modernitatea ca atractor straniu, în jurul cãruia graviteazã, pe orbite mai apropiate sau mai îndepãrtate, diferite perspective asupra arhitecturii. Aici, accentul ar trebui sã cadã, poate, pe modernitate și pe feluritele ei versiuni hibride, dintre care și România a avut destule: arhitectura Carol II, arhitectura ie șirii din stalinism, de manierã henselmannianã, arhitectura zisã cu specific na țional, a lui Gipsy Porumbescu, C-tin Joja și a emulilor acestora (centrele civice, în principal), sau nostalgica, imposibila revenire la modernitã țile neconsumate de început de secol XX, de dupã 1989 (vezi premiile Bienalelor). b) Caracterul procesual: mi se pare cã se insistã pe acumulãri, deveniri, mecanisme, mai degrabã decât pe fotografii de obiecte individuale, oricât de interesante. În maniera cercetãrilor lui Koolhas, vãd mai degrabã prezentate arhive, decât obiecte; genealogii: poate analogii (de felul norilor lui Jencks însu și, începu ți în cartea mai sus invocatã și, apoi, omniprezen ți în istoriile lui ulterioare). Sunt de invocat contemporaneitã ți și coprezen țe, dar și retardãri (nu toate sunt complet sterile), care invocã și instituie diferen țe specifice. c) Cred cã accentul se pune pe experimentul – când reu șit, fie și par țial, când ratat, când refuzat de-a dreptul - cu modernitatea, mai degrabã decât pe modernitatea purã și durã care, adeseori, nu este neapãrat o poveste de succes, ci mai degrabã de ignorare sau ghettoizare. Prin urmare, vor avea cãutare hibrizii, nu...arienii. Eu a ș vedea 24 o expozi ție ID/ALTERUS, în care tema hibridizãrii sã fie acest efort obsesiv al construc ției identitare: na ționale, regionale, locale; colectiv/etnice, dar și individuale (ca idiom arhitectural recognoscibil) în dialogul, nu rareori contondent, cu atractorul straniu al modernitã ții. Astfel, întrebarea subsidiarã Cine suntem noi? ar primi felurime de rãspunsuri: unele zise române ști (identitatea colatã/federatã a vechiului regat; identitatea originarã latinã+bizantinã a anilor treizeci și patruzeci, revizitatã și dupã aceea; identitatea de clasã socialã progresistã, adicã țãrãneascã, deci vernacularã, rebotezatã popularã; iarã și romanã, daco-romanã sau daco-burebistanã în anii optzeci șamd) și altele, nenumãrate, din partea grupurilor conlocuitoare (evreii progresi ști cu Marcel Janco sau nostalgici, cu arhitectura mauro-florentinã; ungurii cu Kos Karoly, italienii care au lucrat și proiectat în țara noastrã, germanii) și ar apela la idicatorii cei mai eviden ți ai acestei arhitecturi – de la arhitectura institu țiilor de stat la cea religioasã. O altã expozi ție interesantã centratã pe fenomenul hibridizãrii ar fi cea dedicatã perioadelor de ebuli ție de dinaintea perioadelor clare: înainte și dupã primul și al doilea rãzboi mondial, apoi înainte și dupã stalinism, precum și dupã 1989.
25
OPINII PENTRU EXPOZI ŢIA DIN PAVILIONUL ROMÂNIAI LA BIENALA DE LA VENE ŢIA, 2014
Arh. Nicolae Lascu
Invita ia lui Rem Koolhas de a medita asupra arhitecturii ultimei sute de ani din România, ridic , f r îndoial , numeroase probleme legate de modul de abordare, de perspectiva critic coerent , absolut necesar , asupra arhitecturii din România, pentru a fi prezentat la Bienal dar, în termeni mai generali, poate avea un rol benefic pentru clarificarea unor procese, a unor sfere de influen sau a unor evolu ii ale propriei noastre arhitecturi. Dic ionarele ne semnaleaz varietatea suficient de mare a semnifica iei cuvântului englez „absorbing”: absorbind, asimilând, impregnându-se, contopind, devorând, acaparând, preluând etc. Exist , prin urmare, o posibil interpretare (în elegere, deschidere) larg a temei generale, care s poat fi pus în acord corect cu istoria arhitecturii noastre, cu etapele ei de evolu ie, cu viteza de reac ie la acest „stimul”. Totodat , termenul folosit presupune un dinamism, un proces, al „absorb iei” care nu este str in, f r îndoial , de procesul însu i al moderniz rii – în sensul restrâns, al arhitecturii, dar i în sensul larg, al societ ii, cu tot ce cuprinde ea, de la structuri economice, politice i sociale, pân la cele care in de civiliza ie, urbanitate etc. Cei doi termeni ai discu iei sunt, pe de o parte, modernitatea arhitecturii secolului al XX-lea, a a cum a fost ea prezent în epoci succesive pe plan european (interna ional) i, pe de alta, climatul cultural i profesional intern al acelora i perioade, exprimat prin produc ia local /na ional de arhitectur .
În cazul precis al Bienalei de la Vene ia termenul fundamental de referin nu poate fi altul decât arhitectura modern (folosind aici un termen generic) care, prin mijloace i c i dintre cele mai diverse, a fost asimilat i a produs expresia particular a acesteia în România, dup cum a avut o influen considerabil asupra celorlalte arhitecturi existente: curentele specifice secolului al XIX-lea european, arhitecturile locale, regionale etc. A fost i este, de fapt, procesul normal, existent pretudindeni, prin care principii sau forme novatoare, concretizate prin cl diri exemplare, i-au g sit, prin preluare (absorb ie), expresiile specifice în fiecare ar sau regiune. Pot fi precizate, f r nici un fel de dificultate, în cazul României, trei perioade, în care arhitectura modern (a fiec rei perioade) a fost „motorul” arhitecturii noastre: perioada interbelic (mai precis între 1925-1944), perioada cuprins între a doua jum tate a deceniului 6 pân la mijlocul anilor 1970 i dup 1990; fiecare dintre acestea s-a diluat în timp, f r s dispar complet. A adar, la intervale relativ egale de timp (cca. 15 ani), arhitectura noastr a fost confruntat cu prezen a „în for ” unor idei, modele, tipologii i c ut ri formale pe care le-a „absorbit”, cu viteze diferite (putând utiliza, succesiv termenii a devorat, a asimilat, a contopit, a preluat), filtrate sau nu prin reflexia critic intern , în expresii, maniere i ponderi diferite, le-a adaptat unor condi ii particulare, le-a c utat valabilitatea în raport cu arhitectura na ional , pe care a înnoit-o, de fiecare dat . Fiecare din aceste trei perioade are propriile caracteristici, raportate ( i dependente) evident la modernitatea epocii respective, la propria vitez de asimilare, la mijloacele tehnice diverse de materializare etc. Complexitatea procesului este îns , în mare parte, similar . Ea poate fi pus în eviden prin fragmente care pot ilustra aspecte par iale care, recompuse, pot sugera o imagine mai general : modalit i de p trundere i asimilare, receptarea critic a principiilor moderne (G. M. Cantacuzino), localit i cu prezen important a arhitecturii de factur modern , experimente (litoralul, înainte i dup r zboi), centre ale modernit ii (Bucure ti, Bra ov, poate Constan a, Timi oara), personalit i cu propria viziune a modernit ii (M. Iancu. H. Creang , M. 26 Alifanti), arhitectura „identitar ” i arhitec ii s i (de la H. Delavrancea la N. Porumbescu), tipologii specifice perioadei (locuin e diverse, echipamente urbane), epigonii, efectele etc. Cele de mai sus sunt considerente referitoare la obiectul de arhitectur . În m sura în care se consider necesar extinderea la problema urban , se impune o revizuire (o l rgire, o deplasare) spre acest domeniu.
Litoralul M rii Negre este, f r îndoial , un spa iu dintre cele mai relevante al EXPERIMENTELOR MODERNITATII ROMÂNE TI. Pe un teritoriu relativ restrans pot si regasite exemple dintre cele mai interesante ale arhitecturilor din anii '20-30, '50-80 si dupa 1990, in toate variantele stilistice ale epocileor respective; poate fi comentat urbanizarea rational /nemasurat a teritoriului de-a lungul Marii Negre; raporturile dintre orase (Constan a, Mangalia) i sta iuni (de la N vodari la 2 Mai) etc., interferen ele de o mare bog ie a asimil rii modernit ilor succesive cu c u rile de afirmare a indentit ii locale.
27
ABSORBING MODERNISM România
Arh. Lumini ţa MACHEDON
• Conceptul de modernism este extrem de des utilizat, dar definirea lui necesit o abordare complex ; • În anii ’20 Henry-Russel Hitchcock folosea termenul de modernism numai între ghilimele ca sinonim cu „modernity” 1; • Modernismul , mi care de avangard , generat în urm cu 100 de ani de arti ti i arhitec i, i-a propus i a determinat o disolu ie a existentului i remodelarea valorilor în raport cu via a cotidian .
De atunci exist ă un proces continuu, mai lent sau mai alert de răspândire, reinterpretare, reformulare şi evolu ţie a conceptelor primare, care au generat transformarea radical ă (ruptura cu trecutul) a arhitecturii în acest ultim secol .
• Transferul lui s-a f cut aproape continuu, ca un proces de osmoz ă2 („migrare/transfer”) care preia energia mi c rilor de avangard , disipând-o; fenomenul/ mi şcarea modern ă au reconfigurat în spa iu i timp principiile de baz într-o multitudine/diversitate de moduri. Analiza „permeabilit ii” acestei „membrane”, ca răspândire geografic ă sau temporal ă în decursul istoriei , cum a fost influen at opacitatea/impermeabilitatea ei în raport cu mediul istoric, politic i social pentru diverse zone geografice sau de-a lungul istoriei acestui secol de existen , cu privire direct asupra României, ar fi întreb ri care s î i g seasc r spuns.
• Ca principiu pot fi luate în considerare 2 direc ţii majore de „transfer ”: una teritorial ă, ca repozi ionare i r spândire geografic a modernismului i una în plan temporal , istoric ă, cu referire la continuitatea fenomenului într-o permanent reinterpretare a unor principii fundamentale:
- geografic vorbind, Modernismul nu a fost doar interna ional în expresie i practic , el a fost a a cum l-a caracterizat George Steiner 3, ca „extra- teritorial” tocmai datorit mi c rii frecvente a arhitec ilor i arti tilor moderni ti (vezi în interbelic migrarea din Europa spre SUA determinat de contextul politic, iar dup cel de al doilea r zboi mondial continuat înspre Japonia, Orientul Mijlociu, etc., pân la o actual „globalizare”). Cu toate acestea, din punct de vedere na ional, Modernismul care a influen at i a dominat crea ia de arhitectur de-a lungul acestui secol, s-a manifestat caracteristic i diferit de la ar la ar ;
- o alt direc ie de transfer ar fi cea în timp , ce const în preluarea i continuitatea în decursul istoriei a ideilor fundamentale a modernismului în
1 HITCHCOCK, Henry-Russel, Modern Architecture, Romanticism and Regeneration , Harcourt, Brace, New York, 1929 2 def. DEX, osmoza = fenomen fizic - tendin ţa de egalizare a 2 solu ţii separate de o membrana semipermeabila ; 3 STEINER, George, Extraterritorial, Papers On Literature And The Language Revolution , Macmillan Company, London, 1971 28 aceea i teritoriu geografic, (România) redescoperirea i reinterpretarea pân la re-inventare, dar i „permanen a” lor în lungul drum al secolului printre determin rile conjuncturale ale istoriei.
Cele dou mi c ri de transfer s-au interferat în timp i i-au redirec ionat sensul de influen , generând i participând direct sau indirect la fenomenul de globalizare. Principiile fundamentale s-au conservat sau au fost „rescrise”, au generat noi curente sau sub-curente, s-au transformat şi s-au adaptat contextelor na ţionale şi nu în ultimul rând au re-configurat mediul urban al secolului XX ;
• Sunt rii care, au generat mi şcarea i ri care au receptat sau preluat- o/adoptat-o în anumite forme, dezvoltând-o dup propria paradigm a mediului social i cultural. Binomul format din zona care transmite şi cea care prime şte s-a manifestat divers de la ţar ă la ţar ă: rile “importatoare” (ca SUA), au devenit în timp, “exportatoare” de modernism dezvoltând un flux de influen major.
• România f ăcea parte ini ţial din cea de a doua categorie , cu men iunea c transferul nu s-a f cut prin lucr rile unor arhitec i str ini, ci prin tinerii care au studiat în rile “de origine” ale modernismului (vezi Fran a: Horia Creang , etc.) sau au ini iat acolo al turi de al i arti ti curente de avangard (vezi Elve ia, Marcel Iancu [ DADA ]). La întoarcerea în ar , proiectele lor dezvoltau deja noile principii ale Mi c rii Moderne, ce prindea teren la nivel mondial. În anii ’30-’40 arhitec i ca Rudolf Fraenkel (venit din Germania în România din motive politice) pleac în USA; Marcel Iancu emigreaz în Israel, continuând s creeze în alt tipologie de context social i politic.
• Modernismul românesc pân ă la cel de al II-lea R ăzboi Mondial se caracterizeaz prin câteva tr ăsături definitorii : - De i mai pu in cunoscut la nivel interna ional, arhitectura modern interbelic româneasc este prezent totu i în peisajul urban al capitalei, definind adesea prin prezen a ei caracterul principalelor zone centrale sau reziden iale ale ora ului. - Originalitatea demersului creativ al arhitec ilor români s-a manifestat i la nivelul unor formul ri teoretice proprii. Astfel teza potrivit c reia principiile estetice moderne se reg sesc în linia arhitecturii populare române ti reprezenta o noutate…
(În Romanian Modernism, The Architecture of Bucharest, 1929-1940 4 exist ă o sintez a acestor caracteristici (…) dintre care unele au r mas valabile i dup ce de al Doilea R zboi… de ex. „ Arhitec ţii români nu s-au reunit în grup ări ca Bauhaus, De Stijl sau alte asemenea " şcoli" care au generat curente de avangard ă diferite. Conturându-şi independent preferin ţele estetice ei au exprimat îns ă concertat, prin prisma sensibilit ăţ ii şi afinit ăţ ii artistice proprii, op ţiunea lor legat ă de direc ţiile formale şi func ţionale ale noii arhitecturi. Din aceast ă activitate a unor personalit ăţ i bine individualizate, vor ap ărea lucr ări nu lipsite de tendin ţe majore comune, care îns ă avertizeaz ă pe de o
4 MACHEDON, Lumini a, SCOFFHAM, Ernie, Romanian Modernism: The Architecture of Bucharest, 1920-1940 , Cambridge MA, The MIT Press, 1999 29 parte asupra independen ţei fiec ărui arhitect, iar pe de alt ă parte, asupra modului relativ unitar în care ace ştia au prelucrat într-o dinamica continu ă ceea ce transmitea mi şcarea modern ă interna ţional ă………..”)
• Perioada comunist ă cu toat presiunea politic reia în anii ’60-’70, firul întrerupt al „stilului interna ional”… Receptarea curentului interna ţional se face ca o „ rezisten ţă prin cultur ă/arhitectur ă” exprimat ă de arhitec ţi, pân ă la începerea radicaliz ării politice din anii ’80 . Anii ’70, marcheaz i (e)migrarea spre Europa de vest, SUA, Canada a unor arhitec i „consacra i” în România… Pe de alt parte, „oficial” se „exportau” proiecte spre rile Arabe i Africane (Sudan, Algeria), etc. …
• Dup ă anul 1989 se d startul pentru o nou re-bran şare la curentele interna ionale. Dezinhibarea crea iei reface leg turi cu arhitectura interna ional contemporan i ofer un câmp de experimentare a unor variet ăţ i de abord ări : Birouri de arhitectur i arhitec i str ini înso esc investitorii cu proiecte concepute în Europa de Vest, SUA, Canada, Israel, etc., pentru a fi construite în România; arhitec ii români din diaspora revin în România cu proiecte ale clien ilor lor. Pe de alt parte, arhitec ii români sunt invita i s elaboreze proiecte al turi de arhitec i str ini sau pentru investitorii str ini în România sau în str in tate; Alt fenomen, ce nu poate fi neglijat este i num rul mare de studen i arhitec i, care î i urmeaz în totalitate sau par ial studiile în universit ile Europei de Vest formându-se în preajma unor arhitec i sau birouri de arhitectur de notorietate; aceia dintre ei care se întorc în România, poart i „transfer ” inevitabil amprenta rilor în care s-au format…
În contextul temei lansate ”ABSORBING MODERNITY” pentru România se pot urm ri pe rând în timp i spa iu fenomene ca: • absorb ie • receptare • incorporare / fascina ie • interpretare • transformare • adaptare/adoptare • reconfigurare • permanen …
30
REPERE ISTORICE
Arh. Georgic ă Mitrache
Revizia la care arhitectura modern este supus dup câteva decenii ne-a ar tat existen a mai multor modernit i, ne-a relevat c arhitectura modern este o constela ie i probabil recunoa terea multiplicit ii pe care o are la baz , constituie unul dintre elementele caracteristice contemporane. Pare c ast zi este permis orice: se poate face totul i contrariul totului, de i exist multe probleme pe care cultura arhitectural contemporan le ignor sistematic sau refuz s le ia în seam . În acest sens este de plâns sfâr itul epocii eroice a arhitecturii moderne, când dincolo de limbajul i de op iunile stilistice, arhitec ii se angajau într-o viziune, uneori utopic , unde arhitectura nu era decât un mijloc de a atinge obiective mai generoase i de a concretiza o nou organizare social .
Preocuparea conform c reia arhitectura n-ar trebui sa fie supus exclusiv legilor func ionale pare legitim . Dar arhitectura include considera ii geografice i istorice. La fel de firesc, arhitecturile contemporane ar trebui s includ dialogul între istorie i modernitate. Procesul crea iei arhitectului opereaz plecând de la o structur preexistent de care trebuie s in cont deoarece con tiin a de a fi situat în timp i spa iu este prealabilul în toate construc iile identitare. Iat doar câteva crâmpeie de gând ce ar putea însufle i un posibil r spuns rezonator al “diapazonului” lansat de “patriarhul” Bienalei de Arhitectur de la Vene ia în 2014 – Rem Koolhaas.
Pentru România, ca de altfel pentru toate rile est-europene, reconstruc ia postbelic înf ptuit cu enorme sacrificii a produs realiz ri anacronice, pe baza unor experimente fundamental antimoderne. Cele dou decenii de ocupa ie sovietic au dus la apari ia unei arhitecturi de import, realist-socialist , reflectare fidel a noii societ i. La începutul anilor 60, relativa de-stalinizare i distan are de Moscova au permis abandonarea formelor arhitectonice ale realismului socialist, încercându-se o nou sincronizare cu modernismul. Fenomenul s-a produs treptat, cu mijloace materiale din ce în ce mai modeste, ale unei ri ce se transforma dintr-o societate bogat i civilizat într-o ar în curs de "subdezvoltare", gra ie unui proces socio-politic care, prin îndoctrinare, distrugea, material i moral, totul. Acelui deceniu, de îndep rtare par ial fa a de influen ele sovietice, sub diversele sale forme de manifestare, îi va urma, din motive socio-politice bine determinate, un fenomen straniu, retrograd, reac ionar, de restaurare cu intransigen dogmatic a ideii unei arhitecturi ca "art de stat" care trebuie s r spund înaltelor comandamente" de factur propagandistic i politic ale "epocii de aur", prin folosirea unor forme stilistice al c ror limbaj s apar in stilului "interna ionalo- academiconeoclasic"
Rezultatele acestei ac iuni specifice întregii lumi totalitare au dus – nu la înscrierea în conteporaneitate prin folosirea citatului istoric (ca în postmodern) - ci la realizarea, la o scar gigantic , a unui simplu decalaj de forme neoclasice, reac ionare prin anacronismul i redundan a lor. Parcurgem ast zi o perioad de ambiguit i post- totalitare, dup o lung perioad vegetativ - dintr-un complex de imposibilit i materiale i spirituale. Mituri vechi fataliste i nostalgii folclorice pentru o ordine mai bun în lumea noastr au r mas brusc în urm dar, în acela i timp, suntem în c utarea unor
31 puncte de compara ie i rapel pentru noi în ine, pentru noul nostru echilibru necesar într-o evolu ie rapid ( i care nu ne las timp pentru toate condens rile necesare).
Am mo tenit o art popular de o rar frumuse e i varietate, format din cele peste dou mii de ani de existen pe aceste locuri, care împreun cu poezia popular , cu limba, cântecul i cu arta cult de mai târziu a bisericilor i locuin elor domne ti, se constituie în patrimoniul cel mai de pre al trecutului nostru.
În epoca modern influen ele str ine i dorin a de civilizare rapid , ne-au rupt de la bunele i fire tile noastre tradi ii, în mai toate manifest rile de ordin intelectual care au urmat. Trebuie s fim convin i c nu putem exista decât prin aportul de munc i originalitate adus la noua ordine a lumii i dac azi însemn m ceva prin ce am fost ieri, m ine nu vom putea justifica existen a noastr mai departe, decât prin ceea ce vom crea. Contribu ia arhitectului, ca o no iune de poten intrinsec , în acest proces de c utare a echilibrului, ar trebui privit în contextul larg al deschiderii spre valorile reale contemporane i al încerc rilor de definire a modului de exprimare a propriei identit i . Dup revolu ie, avalan a de informa ii n-a putut fi sintetizat i asimilat în sensul ei originar. Au ap rut pasti iz ri fie ale curentelor arhitecturii contemporane universale, fie ale exprim rilor legate mai degrab de "edili ie" decât de arhitectur . Astfel, exist riscul barbariz rii formelor arhitecturale i a r spândirii unor manifest ri impersonale i mediocre. La alt nivel, de asemeni exist riscul pierderii sensului arhitecturii i c derii într-un haos, ca urmare a neaccept rii produc iei de arhitectur la condi iile locale. Apelul la m sur , în concep iile i realiz rile de arhitectur , raportul just între om, societate i mijloacele lui materiale, este cu atât mai necesar cu cât m sura este îns i esen a care na te calitatea uman i reprezentativ a arhitecturii.
Desigur, omul - creator este unul din promotorii importan i în realizarea unei arhitecturi de calitate, dar trebuie lua i în considerare to i factorii care contribuie la rezultatul comun, f r a uita c arhitectul singur nu poate face aproape nimic. S nu uit m c în arta nu a existat genera iune spontanee: între Partenon i templele care îl preced nu sunt decât nuan e; din vid nu se pot face salturi în sus, tradi ia fiind suportul, acel patrimoniu i acel bine f r de care nu poate exista mai binele i deci nici progresul. Arhitectura este compus din idei exteriorizate prin acele mijloace de exprimare care constituie rezultatul studiilor i al talentului fiec ruia.
Încerc rile de definire a specificului i personalit ii noastre în contemporaneitate, a pozi iei arhitecturii române ti ca arhitectur na ional , nu pot s defineasc o "re et de manual de specialitate". Nu ar fi posibil a a ceva în evolu ia actual a cunoa terilor noastre obiective, în schimbarea felului nostru de via . Dar se poate atrage aten ia asupra unor posibile modalit i de personalizare a spa iului arhitectural. Excep ionala mobilitate a omului zilelor noastre i mijloacele cotemporane conduc la concluzia conform c reia tehnologia nu este apanajul strict al celor care o produc. Dezvoltarea economic face posibil accesul la tehnologiile cele mai avansate în materie de construc ii. Modalit ile de interpretare a interdependen ei tehnologie -arhitectur a nuan at curentele în arhitectura ultimelor decenii. Epoca post - industrial a formulat cu claritate statutul de mijlocitor al tehnologiei - în raport cu necesit ile func ionale i prelucrarea spa iului. Pentru fiecare dintre aceste curente, una dintre probleme a fost finalitatea utiliz rii posibilit ilor tehnologice puse la dispozi ia arhitec ilor i constructorilor. Altfel spus, tehnologiile sunt determinante pentru arhitectur în sensul limitativ al performan elor lor. În concluzie, personalizarea i individualizarea obiectelor de arhitectur au alte premise decât capacit ile intrinseci ale materialelor. O evolu ie 32 pozitiv a mijloacelor de exprimare a arhitecturii în civiliza ia contemporan , în care multe tehnologii î i disput întâietatea, ar însemna utilizarea acestora în a a fel încât ele s nu devin exclusiviste i mai ales sensul i m sura lor de utilizare s r mân , totu i, omul - beneficiar aprioric.
Tehnologia i curentele de idei contemporane, condi iile sociale i nevoia de schimbare a acestora , privite ca factori stimulatori, pot fi completate cu poten ialul i valorile spa iului cultural în care se manifest . Esen ial este cunoa terea modalit ii de raportare la valorile regionale sau locale care pot da sens preocup rilor arhitecturale contemporane.
“Arhitectura modern , apar inând oric rei ri, e nevoita s se dezvolte, în str ns leg tur cu natura solului, a climei i a tradi iilor rii, adic a necesit ilor unui anumit popor. Ea nu poate fi deci decât na ional , a a cum sunt toate artele i literaturile lumii. Iar dac în vremea noastr un principiu ce pare a fi nou, - fiind de fapt o realitate modern a celor mai pure principii de art care au stat la baza clasicismului greco- roman, - a p truns in majoritatea culturilor, anume acela al sincerit ii construc iei aparente, al nudismului, acest fericit principiu poate fi aplicat oric rei arhitecturi indiferent de ar .
33
FUNDAMENTE
Conf. Dr. arh. Françoise Pamfil
Pre ședintele Bienalei de la Vene ția, Paolo Baratta , înso țit de curatorul celei de-a 14-a edi ții a Expozi ției Interna ționale de Arhitectur , Rem Koolhaas , s-au înt lnit astazi la Ca’ Giustinian cu reprezentan ți din 40 de T ări participante la a 14-a Expozi ție, care va avea loc din 7 Iunie pân ă în 23 Noiembrie 2014 în Giardini și la Arsenale și în alte echipamente publice din Vene ția ( Avanpremier ă în datele de 5 și 6 Iunie ).
Titlul ales de Rem Koolhaas pentru a 14-a edi ție a Expozi ției Interna ționale de Arhitectur este: Fundamente
Rem Koolhaas a afirmat:
“Fundamente va fi o Bienal despre architectur , nu despre arcitec ți. Dup multe Bienale dedicate celebr rii contemporaneit ții Fundamente va privi c tre istorii – la elementele oric rei arhitecturi folosite de orice arhitect, în orice loc, în orice moment (u șa, pardoseala, plafonul etc.) și la evolu ția arhitecturilor na ționale în ultimii 100 de ani. Desf șurându-se în –Pavilionul Central, Arsenalul și Pavilioanele Na ționale ca trei manifest ri complementare aceast retrospectiv va genera o perspeciv nou a bog ției repertoriului fundamentelor de arhitectur aparent atât de epuizat ast zi.
In anul 1914, un discurs depre architectura “chinez ”, ”elve țian ” sau “indonezian ” avea sens. O sut de ani mai târziu - sub influen ța r zboaielor, a diverselor regimuri politice, cu diferite niveluri de dezvoltare, mi șc ri arhitecturale na ționale și interna ționale, având talente individuale, prietenii, traiectorii personale întâmpl toare și dezvolt ri tehnologice - architecturi care au fost odat specifice și locale au devenit inter șanjabile și globale. Identitatea na țional pare s fi fost a fost sacrificat modernit ții.
Având avantajul decisiv al începerii lucrului cu un an mai devreme decât programul tipic al Bienalei sper m s folosim acest timp suplimentar pentru a introduce un grad de coordonare și coheren ț printre Pavilioanele Na ționale. Ideal, am dori ca ț rile participante s abordeze o singur tem –Absorbind Modernitatea: 1914-2014 – și s expun , fiecare în felul s u, procesul de ștergere a caracteristicilor na ținale în favoarea unei adop ții aproape universale a unui singur limbaj modern, într-un singur repertoriu de tipologii.
Primul Razboi Mondial –începutul globaliz rii moderne – serve ște un punct de plecare pentru o varia ție de nara țiuni. Tranzi ția c tre ceea ce pare un limbaj arhitectural universal este un un proces mult mai complex decât ceea ce recunoa ștem tipic, implicând intâlniri semnificative între culturi, inven ții tehnice și feluri imperceptibile de a
34 r mâne na țional. Într-un timp al ubicuit ții cercet rii google și a aplatiz rii memoriei culturale, este crucial pentru viitorul arhitecturii s resuscitezi și s expui aceste nara țiuni. Povestind cumulativ o istorie a ultimilor 100 de ani, expozi țiile din Pavilioanele Na ționale, vor genera o privire global a evolu ției architecturii într-o singur estetic modern . În acela ș timp ele descoper prin globalizare supravie uirea unor elemente na ionale unice i a unor mentalit i care continu s existe ba chiar s înfloreasc ca asocieri interna ionale i schimburi intesificante... ”
Pre edintele Paolo Baratta a explicat evolu ia Bienalei de Arhitectur Biennale și alegerea lui Rem Koolhaas:
“Suntem recunoscu i universal ca cel mai important eveniniment din lume pentru Arhitectur ; suntem locul unde Arhitectura vorbe te despre sine i se întâlne şte cu via ţa şi societatea la o scar ă mare. Din acest motiv în ultimii ani alegerea curatorilor i a temelor s-a bazat pe con tientizarea hiatus-ului dintre “spectacularizarea” arhitecturii pe de o parte şi pe de alt ă parte de capacitatea lipsit ă de vitalitate a societ ăţii de a î şi exprima cereile şi nevoile. Arhitec ii sunt chema i predominat s creeze cl diri extraordinare care s inspire iar “obi nuitul” deraiaz i este l sat deoparte, merg nd c tre banalitate sau chiar desuet: iat o modernitate tr it gre it.
La culmea acestui proces l-a rugat pe Rem Koolhaas s se angajeze într-un proiect de cercetare original. Expozi ţia evolueaz ă în modul în care este organizat ă. N scut ca o “imita ie” a Expoz iei de Art i dezvoltat s “invite” arhitec i s î i aduc instala iile, asemeni Bienalei de Art , ea evolueaz acum c tre un proiect de Expozi ţie – cercetare major dirijat direct de c ătre curator (care este defapt numit ca director al sec iunii Arhitectur al Bienalei). rilor participante le este oferit posibilitatea integr rii mai bune în acest proiect. Expozi ia va fi amplificat de un num r sporit de activit i pe toat durata sa, cu ateliere şi seminarii care o vor îmboga i transformâd-o într-o Expozi ţie- activ ă. Din acest motiv am decis s devans m data de deschidere pentru 7 Iunie i s facem Expozi ia s dureze la fel de mult ca Expozi ia de Art (aproximativ 6 luni). ”
A 14-a Expozitie Interna ţional ă de Arhitectur ă a Bienalei de la Vene ia va prezenta deasemenea, deja în mod tradi ional, Particip rile Na ionale cu propriile lor expozi ii din Pavilioane în Giardini si Arsenale dar i în centrul istoric al Vene iei.
Aceast edi ie va include o selec ie de Evenimente Colaterale, prezentate de organisme i institu ii care î i vor etala expozi iile i prezenta ini iativele în Vene ia concuren ial cu a 14-a Expozi ie.
35
MY MODERNISM
Arh. Dorin Ştefan
Rem Koolhaas, directorul general al Bienalei de arhitectura de la Venetia 2014, î i propune s investigheze prin aceast Bienal , 100 de ani de modernism arhitectural i îndeamn fiecare ar participant s fac în acest sens un "raport de ar ". În acest context ne gândeam s c ut m un "fir ro u" , de fapt un nur de m r i or, alb cu ro u, cultura modernului occidental împletit cu arhitectura gestului sincron românesc în cei 100 de ani.
în 1914, Brâncu i deja "scosese" Domni oara Pogany; Tristan Tzara i Marcel Iancu "erau în drum" spre Cabaretul Voltaire; în 1914 România producea 1.783.957 tone de petrol (în 1856 prima rafin rie de petrol din lume a fost construit în România; Bucure ti, 1857, primul ora din lume ale c rui str zi au fost iluminate cu petrol); înca din 1884 la Timi oara se d dea în func iune primul iluminat electric stradal din Europa (cu 731 de l mpi); în 1934 se finalizau lucr rile la Palatul Telefoanelor (înalt de 52,5m, " simbol al modernismului şi al everfescen ţei economice din perioada interbelic ă a reprezentat un punct de cotitur ă al arhitecturii bucure ştene, fiind o prezen ţă constant ă în imaginile de epoc ă surprinse pe Calea Victoriei”, apari ia sa în peisajul arhitectural bucure tean stârnind proteste în epoc , dar care au disp rut mult mai repede decât în cazul altor cl diri similare. Spre exemplu, în privin a blocului Patria de pe bulevardul Magheru, crea ie a lui Horia Creang , inaugurat cu un an înainte, atitudinea a fost una mult mai dur : unii bucure teni preferau s traverseze strada decât s treac pe lâng acea cl dire" - Lucian Vasile, "De stiut despre..."); ...si multe altele despre mentalitati, atitudini, traditie si inovatie, cultura si tehnic ;
În acest sens, v invit m, sub patronajul Uniunii Arhitec ilor din România, s facem o serie de dezbateri pe tema 100 de ani de modernitate ce r ăzbat în arhitectura din România.
Raport personal: modernismul în arhitectur ă (my modernism)
Arhitectura a intrat în con tiinta mea în toamna 1968, eram în ultima clas de liceu. În liceu (1964-1969), de i eram un spirit tehnic, aveam preocup ri sportive, artistice i în special literare, scriam regulat la revista liceului i nu tiam nimic despre arhitectur ca profesie; aveam, în schimb, un cunoscut de familie: Iancu R d cin , "descoperit" de mine ca arhitect în 1968. Pentru început (1968), Iancu R d cin , ca s m edific, mi-a dat câteva reviste l'Architecture d'Aujourd'hui (AA), astfel am intrat în lumea arhitecturii direct în modernism i elitism (de unde nu am ie it nici pân ast zi - in minte o mare diferen între ceea ce vedeam c se construia în sta iunile de schi franceze în acea perioad i hotelurile-caban din Poiana Bra ov).
Din 1970 i pân în 1975, la Institutul de Arhitectur "Ion Mincu", vedeam (la bibliotec i la cursuri) Mies van der Rohe, Corbusier, Gropius, Richard Neutra, Aalto, brutali tii
36 (profesorii din facultate ie i i i ei din închiderea ideologic sovietic recuperau cu sârg modernismul).
Conferin a de la Bucure ti din 1971 a lui Yona Friedman i urbanismul mobil au lucrat subcon tient pân când s-a împlinit în proiectul lui Piano i Rogers pentru Centrul Pompidou din Paris.
Revistele AA, care în anii 1970-1975 se g seau cu greu la chio curile de ziare, ne ineau la curent cu arhitectura occidental la zi i-mi alimentau dependen a (Vittorio Gregotti, Piano+Rogers, Foster) + arhitectura de interior nordic prin revistele Mobilia care se g seau la bibliotec .
1981-1984 - proiectarea i realizarea Casei de cultur pentru tineret Slatina, concursuri interna ionale Tête Défense, Opera din Tokyo, (influen : "albii americani": Richard Meier, Eisenman; OMA i metaboli ti japonezi - Kurokawa); 1980-1989 - în paralel influen a în balans neo-ra ionalism (Terrani) - postmodernism (Stirling) - confusie (Consultation internationale sur la quartier des Halles, Paris 1980, Casa de cultur pentru tineret Giurgiu, Casa studen ilor, Bra ov); 1990-1996 - recuperarea acoperi urilor curbe din tabl , influen a austriac (Heinz Tesar, Coop Himmelblau): Hotel Str ule ti, Studiouri TV Tei-Toboc, BTT Ghencea; 1988-2008 - întâlnirea cu arhitectura corporatist european (Opera House, Banca Transilvania, EuroTower); 2008-2014 - criza economic i influen a arhitecturii digitale (Taiwan Tower).
37
UN BIROU MODERN DE ARHITECTUR Ă LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
Arh. Sidonia Teodorescu
Fiu al arhitectului Dumitru Berindey (1831-1884), Ion D. Berindey (1871-1928) a studiat arhitectura la coala de Arte Frumoase din Paris pe care a absolvit-o în anul 1897. Reîntors în România, Ion D. Berindey î i deschide propriul birou de arhitectur într-o epoc de pionierat pentru arhitectura româneasc . Biroul creat de acesta este unul dintre primele birouri de arhitectur bine organizate i moderne din România. Num rul impresionant de lucr ri ale arhitectului, documentele p strate în Fondul Saint-Georges al Bibliotecii Na ionale, în arhivele Prim riei i în Arhivele Na ionale ale României i cele peste 700 de desene din arhiva Ion D. Berindey a Muzeului Na ional de Art al României demonstreaz acest lucru.
Carte de vizit ă a arhitectului. Sursa: Biblioteca Na ţional ă, Fondul Saint-Georges, p. CCLXXI, d. 7, f. 126
Nicio etap din desf urarea clasic a unui proiect de arhitectur nu este l sat la întâmplare, iar conven iile, temele-program, memoriile, schi ele, contractele, devizele, anteproiectele, proiectele propriu-zise i desenele de detaliu o demonstreaz cu prisosin . Ion D. Berindey a acordat o aten ie egal i constant tuturor proiectelor, de la cl diri publice complexe, locuin e, lucr ri de urbanism, pân la simple garaje sau detalii ornamentale.
Etapele unui proiect tipic realizat în biroul de arhitectur Ion D. Berindey, a a cum rezult din documentele cercetate în arhive erau:
- Conven ii, acorduri, contracte dintre beneficiar i arhitect
- Teme-program
- Anteproiectul
- Memorii de arhitectur
- Caiete de sarcini i devize estimative; antem sur tori
38 - Contracte cu antreprenorii - Proiectul i autoriza ia de construire
- Recep ia lucr rilor
- Supravegherea antierului i detaliile de execu ie
Conven ţii, acorduri, contracte între beneficiar şi arhitect
Înainte de începerea unei lucr ri, se semna o Conven ţiune între beneficiar i arhitect, prin care beneficiarul îl îns rcina pe arhitect „a întocmi ski ele ante-proiect, devisul administrativ, planurile, planurile de execu ie, detaliile i caietul de sarcini”.
Conven ţie între Toma Stelian, Ministrul Justi ţiei şi Ion D. Berindey, pentru o anex ă a Palatului de Justi ţie din Bucure şti. Sursa: Biblioteca Na ţional ă din România, fondul Saint-Georges, pachetul CLXXX, dosarul 6, fila 145
Teme-program
Fiecare lucrare trebuia s fie ilustrat de o tem -program, cuprinzând func iunile, suprafe ele, constrângerile legate de amplasament, descrierea instala iilor, pre urile etc.
39
Schi ţa de program pentru construirea Asilului de Infirmi „Elisabeta” este minu ţios elaborat ă pe 13 pagini scrise de mân ă şi p ăstrate în Fondul Saint-Georges al Bibliotecii Na ţionale, pachetul CCLXXXIII, dosarul 7, filele 49-61.
Anteproiectul Faza de început (anteproiectul) putea fi ilustrat de o singur plan care s cuprind planuri, sec iuni i fa ade prezentate la scara 1:200, a a cum este un prim desen pe carton, din iunie 1910, al casei Emil Costinescu din strada Polon nr. 4, aflat în arhivele Muzeului Na ional de Art al României. Observ m c arhitectul a schi at toate planurile casei, cele patru fa ade i o sec iune, iar maniera de reprezentare este, în cazul anteproiectelor, mai artistic , arhitectul folosind adesea tehnica laviului, în combina ie cu tu de diferite culori i creion. Anturajul este foarte important în aceast faz , deseori desenele fiind agrementate de oameni, copaci, vegeta ie, ma ini i tr suri, uneori c l re i i cai sau chiar câini.
40
Anteproiectul casei Emil Costinescu, desen pe carton, aflat în arhiva Ion D. Berindey a Muzeului Na ţional de Art ă al României, inv. 776/ 112.768
Memorii de arhitectur ă Un proiect nu putea începe f r precizarea clar a func iunilor necesare i a costurilor implicate de ridicarea construc iei, iar memoriile p strate în arhive sunt cât se poate de clare în acest sens, dovedind un spirit pragmatic, atent la detalii. Pentru proprietatea doamnei Margot Or scu, n scut Darvari, Berindey calculeaz rentabilitatea imobilului propus spre a fi construit, imobil ce urma s ad posteasc 4 magazine mari la parter i un magazin mai mic, un birou la mezanin ( entre sol ), o sal de cinematograf, ber rie în subsol, 3 apartamente mari la etajul I, 7 apartamente mai mici la etajul al II-lea, 7 apartamente mici la mansard .
Caiete de sarcini şi devize estimative; antem ăsur ători În Fondul Saint-Georges al Bibliotecii Na ionale s-au p strat diverse caiete de sarcini, devize estimative, antem sur tori întocmite cu mare aten ie în biroul arhitectului Ion D. Berindey. În articolul Omagiu şi recuno ştin ţă arhitectului Ioan D. Berindey , din Revista Poporului , anul al XIII-lea, 1904, se men ioneaz cât au costat câteva dintre cl dirile proiectate de acesta: casa lui Alexandru Florescu – 230.000 lei (445 m.p.), locuin a generalului Arion – 391.948 lei (448 m.p.), locuin a particular a colonelului Andreescu – 26.000 lei.
41 Contracte cu antreprenorii Contracte se semnau i între beneficiar i antreprenor. - Contractul 5 între domnul general i doamna Arion i Thoma Grant, antreprenorul Hotelului din bulevardul Col ei (ast zi bd. Lasc r Catargiu, 15). - Pentru casa din os. Kiseleff, nr. 10, lucr rile de tencuieli i ornamenta ii interioare ale casei s-au executat de c tre sculptorul Wilhelm Dietz, lucru consemnat i de Contractul de întreprindere 6 încheiat între acesta i Toma Stelian, la data de 24 martie 1914. Afl m de aici c : „Toate lucr rile vor fi executate conform planurilor, detaliilor i instruc iunilor date de d-l Architect Berindey, îns rcinat i cu direc ia i supravegherea lucr rilor” . Antreprenorul era obligat de asemenea a avea în permanen , un diriginte de antier „cu cuno tin ele tehnice necesare ”.7 - Contractul dintre Toma Stelian i antrepriza Tomat & Co, pentru lucr rile par iale la mausoleul proiectat la Cimitirul Bellu. - Contractul dintre arhitectul I. D. Berindey i dl. Torjescu pentru lucr rile Pavilionului de dezinfec ie prev zut a se ridica la Azilul Regina Elisabeta. Arhitectul era i diriginte de antier al lucr rilor proiectate de el, urm rirea construc iei f cându-se prin implicarea lui nemijlocit .
Proiectul şi autoriza ţia de construcţie De-a lungul timpului, desenele p strate dovedesc c planurile, fa adele i detaliile cl dirilor proiectate de Berindey sufereau numeroase modific ri. Astfel, anteproiectul Sindicatului Ziari tilor este minunat ilustrat printr-o perspectiv realizat în 1912. O prim variant de fa ad a acestuia este realizat la 25 ianuarie 1913, o alta cu cupola ce marcheaz col ul în l at este datat ianuarie 1914 . Autoriza ia de construc ie este ob inut la 31 octombrie 1915. Construc ia Palatului Sindicatului Ziari tilor a fost întrerupt în 1916, în timpul Primului R zboi Mondial, reluat în 1919 i terminat în 1921/1922. Proiectele care erau autorizate de prim rie cuprindeau piesele necesare construirii cl dirilor proiectate: planul de situa ie, planurile nivelurilor, fa adele i sec iunile de arhitectur , înso ite de o descriere sumar a edificiului în cererea pe care beneficiarul sau so ia acestuia o scrie în cererea adresat prim riei, cu men ionarea numelui arhitectului.
5 Biblioteca Na ţional ă, Fondul Sait-Georges, pachetul CLXXX, dosarul 6, filele 211-212. 6 Biblioteca Na ţional ă, Fondul Sait-Georges, pachetul CLXXX, dosarul 6, filele 48-49. 7 Ibid. 42
Perspectiva Sindicatului Presei Române, desen pe foi ţă , aflat în arhiva Ion D. Berindey a Muzeului Na ţional de Art ă al României, inventar 707/112.699
Fa ţada principal ă a Palatului Cantacuzino. Sursa: Direc ţia Municipiului Bucure şti a Arhivelor Na ţionale, fond Prim ăria Municipiului Bucure şti, Serviciul Tehnic, dosarul 258/1902
Recep ţia lucr ărilor Procesele verbale de recep ie provizorie sau definitiv p strate în Biblioteca Na ional , Fondul Saint-Georges clarific anumite etape prin care unele proiecte au trecut, demonstrând c uneori un proiect se întindea pe mai mul i ani. S-au p strat:
43 - Procese verbale de recep ie provizorie (Palatul Cantacuzino 8 - 1902, casa colonelului Zamfirescu-1922, cavoul Toma Stelian).
- Procese verbale de recep ie definitiv (Palatul Cantacuzino - 12 octombrie 1906).
- Procese verbale de recep ie (Azilul Regina Elisabeta - 1915).
Din documentele p strate, am constatat c arhitectul se implica pe tot parcursul lucr rilor în activitatea de urm rire a antierului, corelând detaliile desenate în biroul s u cu execu ia acestora. Un fragment din articolul dedicat lui Berindey în revista Ilustra ţia (anul XIV, nr. 115-118, sept. – dec. 1925), cu prilejul încheierii lucr rilor la Palatul Administrativ din Ia i este relevant: „L-am v zut pe antierul s u, activ i cu pasul u or ca în primii s i ani. Ve nic gata a vorbi fiec rui, a da explica ii, a da aten ia celui din urm lucr tor – soldat fidel al regimentului s u de meseria i, ferici i de a fi la ordinele maestrului lor iubit.” 9
Scrisori adresate lui Ion D. Berindey
Coresponden a ce se p streaz în Biblioteca Na ional (FSG) i la Arhivele Na ionale arat rela ia strâns pe care arhitectul o avea cu clien ii s i i implicarea total a lui Berindey în toate etapele unui proiect, impresionând în special rolul s u avut în supravegherea lucr rilor pe antier. Beneficiarii lucr rilor sale (Alexandru Em. Lahovary, Toma Stelian, Marioara Voiculescu) sau colaboratorii s i (pictorul Nicolae Vermont referitor la Muzeul Kalinderu, sculptorul Raffaello Romanelli despre Mausoleul Toma Stelian) îi scriu pentru a clarifica unele aspecte legate de construc ie, de antier sau pentru contractarea unor lucr ri. Într-o scrisoare pe care Toma Stelian i-o adreseaz lui Ion D. Berindey, la 23 iulie 1912, din Marienbad, ministrul îl roag pe arhitect: „te rog cu tot dinadinsul s nu încetezi cu supravegherea” 10 construc iei din oseaua Kiseleff. Proiectarea casei i numeroasele desene de detaliu s-au întins pe o perioad de 7 ani (1908-1914).
8 Procesul verbal pentru recep ţia provizorie a Palatului Excelen ţei sale d-l Gr. Cantacuzino , Biblioteca Na ţional ă, Fondul Saint-Georges, pachetul CCLXXIV, dosarul 7, filele 62-64. 9 Opera profesorului Berindey relativ la înfrumuse ţarea Capitalei în Ilustra ţia , anul XIV, nr. 115-118, sept. – dec. 1925, p. 196. 10 Biblioteca Na ţional ă, Fondul Saint-Georges, pachetul CXCII, dosarul 2, filele 7-8. 44
Scrisoare adresat ă arhitectului Ion D. Berindey de c ătre Toma Stelian, beneficiarul casei din Şos. Kiseleff, 10. Fondul Saint-Georges, pachetul CXCII, dosarul 2, fila 8
Desen de detaliu al vitraliului casei Assan. Iulie, 1905. Sursa: Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române
Ion D. Berindey a r mas în con tiin a posterit ii drept un arhitect prolific, având numeroase lucr ri, de la re edin e particulare faimoase, precum Palatul Cantacuzino din Calea Victoriei, casa Assan, casa Toma Stelian, pân la al s u Palat Administrativ, devenit emblem a ora ului Ia i. Înzestrat cu un talent artistic nativ, având o putere de munc deosebit i un spirit organizatoric cert, Ion D. Berindey urm rea perfec iunea în toate lucr rile sale, secretul lucrului bine f cut fiind nu numai talentul i studiile 45 universitare f cute la coala de Beaux-Arts din Paris între 1889-1897, ci i meticulozitatea cu care fiecare proiect era întocmit. Din documentele p strate în arhive, cunoa tem câteva nume de arhitec i care au lucrat în biroul acestuia; dintre acestea mai des este întâlnit numele lui Paul I. Cristinel. În 1908, Berindey a fost ajutat de acesta i de Alexandru Baucher (Bocher), iar în 1912, „ajutorii” pentru supravegherea lucr ărilor de construc ţiune a Palatului de Justi ţie 11 din Ia i sunt Paul I. Cristinel i Nicolae (Filip) B nescu. Al i arhitec i care au lucrat în biroul acestuia apar într-o fotografie din revista Ilustra ţia , anul XIV (sept. - dec. 1925), nr. 115-118: fiul s u, Ion I. Berindey – de asemenea absolvent al colii Beaux-Arts din Paris (1924), Niculae onea, Niculae Covaci, Adrian Petrescu. Arhiva de proiecte a arhitectului Ion D. Berindey i a biroului acestuia a fost p strat aproape integral i se afl ast zi în Cabinetul de Desene şi Gravuri al Muzeului Na ional de Art al României, ast zi ea având valoare de patrimoniu.
Dup ă aproape un secol în care proiectele lui Berindey au stat uitate în depozitele muzeelor, acestea pot prinde via ţă şi pot vorbi genera ţiilor actuale şi viitoare de arhitec ţi, trezindu-le admira ţia şi con ştiin ţa valorii de breasl ă.
Profesor-Arhitect I. D. Berindey, cu fiul s ău şi cu Niculae Tzonea, Niculae Covaci, Adrian Petrescu. Sursa: Ilustra ţia , anul XIV (sept. - dec. 1925), nr. 115-118, p. 185.
11 Biblioteca Na ţional ă, Fondul Saint-Georges, pachetul CLXXX, dosarul 6, fila 20. 46
GÂNDURI DESPRE ULTIMA SUT Ă DE ANI DE ARHITECTURĂ ÎN GENERAL ŞI DE ARHITECTUR Ă ROMÂNEASCA ÎN SPECIAL. NOTE ORIENTATIVE PENTRU ARHITEC ŢII CONTEMPORANI
Conf. Dr. Arhitect Bogdan Tofan
Bienala de arhitectur de la Vene ia 2014 va fi o aducere aminte despre ce este arhitectura. Vor fi amenajate pavilioanele na ionale, Pavilionul Central i Hala mare din "Arsenale di Venezia". Avem o tem interesant , cum o abord m. Noi Românii vom avea de "vorbit" despre ultima sut de ani de arhitectur produs în România i peste hotare de arhitec i români. Ca arhitec i noi desen m. Ne a ternem pe hârtie ceea ce gândim i sim im despre spa iu. Hârtia este locul unde gândurile prind via asemenea cuvintelor într-o carte. Apoi de pe hârtie constructorii preiau ideile noastre i le transpun în realitate construind, prin al turarea de c r mizi, cl direa pe care noi am imaginat-o. Nu e greu. E simplu dac în elegi cum bate lumina, cum se reflect soarele i cum poti tr i în interiorul i în exteriorul spa iului nou n scut.
Produc ia actual de arhitectur a ajuns într-o faz tehnologic avansat care ne r pe te uneori memoria. Tehnologia redact rii proiectului de arhitectur este azi foarte sofisticat i colorat . Aceasta a ajuns s influen eze modul în care gândim arhitectura. tiin a conducerii unui proiect este din ce în ce mai complex . Cl direa trebuie s se ridice din p mânt într-un anumit timp. Ce rezult are o semnifica ie pentru cei din jur. Azi nu trebuie s uit m cum se construia ieri. Mereu ne vom aminti de trecut i vom construi pentru viitor. Putem s ne amintim mai mult sau mai pu in dar nu e bine s uit m fundamentele. Aceast manifestare din prezent este menit s ne amintim ce poate am uitat, fura i fiind de tehnologie.
Cum po i vorbi frumos despre o na iune care se exprim prin arhitectur când aceasta reflect toate evenimentele pe care le memoreaz ? Arhitectura îmi pare foarte similar apei, aproape de natura stuctural a acesteia, care inregistreaz automat evenimentele din jurul ei.
Arhitectura, i nu arhitectul, e tema noastr . Asta e arhitectura - o band de magnetofon care nu poate fi tears decât de catastrofe. Este cartea în care scrie orice na iune cu m re ie sau arhaism, dar mereu sincer fa de momentul construirii. Natura "caselor" cu care se scrie, adic natura literelor dintr-un cuvânt depinde, bineîn eles, de cel care scrie. Scriitorul, caligrafia literei, educa ia scriitorului, aprecierea celor care citesc conteaz în descifrarea naturii na iunii care se exprim prin arhitectur , care scrie astfel într-o carte a timpului. Se imprim ceva care ine de spiritul locului i a locuitorilor. Arhitec ii japonezi au reusit s transpun în limbaj modern tr s turi str veci ale arhitecturii na ionale. Ca exemplu ar trebui privit opera arhitec ilor Kenzo Tange, Tadao Ando, Shin Takamatsu, Tyo Ito i a a mai departe. În ceea ce ne prive te, pentru a distila în limbaj modern tr s turile arhitecturii române ti exist o documenta ie bogat care se refer la imaginile i motivele tradi ionale str vechi. Astfel mi se par relevante, pe lâng c r ile scrise de colaboratorii mei din comitetul tiin ific român pentru concursul Bienalei 2014 urm toarele scrieri: • "Identit i Europene Inedite" - arh. Silvia P un - Editura Tehnica Bucure ti 1996 ISBN: 973-31-0902-9, • " ara Oa ului"- Studiu Etnografic Cultura Material Vol II - Gheorghe Foc a - Întreprinderea Poligrafic "Arta Grafic " 1974, 47 • "Arhitect Gheorghe Simotta" - de Irina Patrulius, Marius Marcu L p dat, Octavian Carabela - editura SIMETRIA 2003, ISBN 973-85821-1-3, • "Arhitectura locuin ei contemporane" de arh. Gabriel Cristea - Editura Meridiane 1973, • "Cuvinte i case" de arh. Aurelian Triscu - Editura Universitar "Ion Mincu" 2007 ISBN: 978-973-7999-84-9, • "Haralab H. Georgescu: Un arhitect Român în Statele Unite" de arh. Corneliu Ghenciulescu- Universitatea de Arhitectur i Urbanism "Ion Mincu" - Editura Universitar "Ion Mincu" 2007 ISBN: 978-973-1884-12-7, • "Muzeul Satului - STUDII I CERCET RI" - Gheorghe Foc a - Întreprinderea Poligrafic "Arta Grafic " 1971, • "VEDUTE EUROPENE 12 - Cabinetul de Stampe" - Victor H. Adrian Editura Meridiane 1982, • "MOTIVE DECORATIVE CELEBRE" - Paul Petrescu - Editura Meridiane 1971, • "Sceno-grafia Româneasc "- Paul Bortnovschi, Liviu Ciulei, Jules Perahim, Eugen Schileru, Ion Oroveanu - Întreprinderea Poligrafic "Arta Grafic " 1965, • "Bucure tii anilor '30" - Editura Noi, Bucure ti 1995, ISBN: 973-97022-0-1 • "EUGENIA GRECEANU - OPERA OMNIA" - arh. Viorel Hurduc, ISBN: 973-0- 04430-9, ISBN: 978-973-0-04430-0 • "Interbelium România interbelic " - Matei Cazacu - Noi Media print, 2006 ISBN: 973-85881-7-0 • "Mucha - Master of Art Nouveau" - editura Taschen 2000, ISBN: 3-8228-8574-6 • BRASILIA - Oscar Niemayer, Lucio Costa, Marianne Peretti, Alfredo Ceschiatti, Roberto Burle Marx, Atos Bulcao, Bruno Georgi - Livroarte Editora Limitada 1986 • "Josep Maria Jujol" - Jose Llinas, Jordi Sarra -Editura Taschen, ISBN: 3-8228- 9760-4 • "M 10 : 1" The Magazine with an focus - Steelcase 2009 - Amuller Druck GmbH & Co. KG, Regensburg 2009 • "STADSVORM TILBURG, STADSONTWERP EN BEELDKWALITEIT" Kees Douvendans, Jan Luitten, Reinder Rutgers, Dirrix Van Wylick Architecten, 1996, Techniche Universiteit Eindhoven, Faculteit Bouwkunde, ISBN: 90-6814-067-1
Arhitectura este o oglind a poporului care se aranjeaz în ea, care se arat ei i altora cum este într-un anumit moment al istoriei. Poate s î i plac sau nu ceea ce vezi. Po i s fi de acord sau nu cu ceea ce sim i când o atingi sau când o respiri în lumin , dar întotdeauna r mâne o urm a momentului de inspira ie sau a perioadei de construire în care s-a n scut. Avem sarcina de a ne uita în aceast carte i s reflect m, la rândul nostru, ce s-a petrecut în arhitectura Româneasc între 1914 i 2014. Tema de anul acesta ne cere s facem o cercetare a spiritului românesc cristalizat de-a lungul timpului, asemeni fulgilor de z pad forma i în sunetul baladei lui Ciprian Porumbescu sau Rapsodiei române compuse de George Enescu .
Daca pute i accesa tehnologia de care v scriam mai devreme, v invit s asculta i spiritul nostru împregnat în muzic i s v gândi i la ultima sut de ani de arhitectur româneasc . E vorba de Rapsodia nr 1 compus de George Enescu, interpretat de Orchestra Radiodifuziunii Române sub bagheta magic a maestrului Sergiu Celibidache i a doua pies : Balada lui Ciprian Porumbescu în dou interpret ri diferite: http://www.youtube.com/watch?v=bZ1X8ieSjOM http://www.youtube.com/watch?v=fQyWdiKzgmQ http://www.youtube.com/watch?v=WCnDQkfi5oA
Am a ternut mai jos câteva gânduri dupa întâlnirea pentru BAV 2014 de la UAR (Louis Calderon 48), 27 martie 2013. Am organizat aceste întâlniri pentru stabilirea unei teme 48 pentru concursul de arhitectur în care s se stabileasc echipa de arhitec i care vor amenaja Pavilionul României din Vene ia, Giardini si Noua Galerie din Casa Iorga:
Eu am acum o istorie personal ă de 50 de ani şi ni se propune s ă facem un studiu asupra arhitecturii ultimilor 100 de ani. Sunt vr ăjit de "pove ştile" spuse de casele ce m ă înconjoar ă, ca de un basm frumos, ca o m ărturie a caracterului oral al culturii noastre, ca o dovad ă a "arhaismului" nostru pu ţin sensibil la modern, curat şi ancestral. Constat o mirare continu ă a celor tineri despre ce s-a petrecut înaintea lor, cu str ăbunii lor, ca o parcurgere a unui roman de aventuri. Îmi aduc aminte de discu ţiile din copil ărie pe care le-am avut cu bunicul meu n ăscut în secolul trecut (1897) şi care îmi povestea întâmpl ări prin care trecuse direct şi personal din primul r ăzboi mondial "Il grande Guerra" şi din al doilea când era gata s ă moar ă de tifos, dar s-a salvat ascuns într-un beci p ărăsit, mâncând varz ă murat ă. Ultima sut ă de ani este într-adev ăr istoria noastr ă recent ă, slava, str ăbătut ă de latinitate. Îmi r ăsun ă şi acum în minte cântecele pionere şti pe care le cântam la şcoală, când eram în clasa a doua. Ce poate fi important în leg ătur ă cu acest aspect? Este poate un sim ţă mânt mai mult decât un fapt statistic de luat în considerare. Am senza ţia c ă istoria e ca un fluviu care curge implacabil şi care ia culoarea pietrelor sau albiilor peste care trece. Câteodata, când amintirile copil ăriei îmi revin în minte, m ă surprind parc ă trannsformat ca într-o cutie de rezonan ţă a imaginilor pe care mi le trezea stema de pe tricolorul na ţional, a cântecului podului luat de ape pe care promiteam s ă îl refacem mai la vale, mai trainic şi mai frumos. Era acela şi pod al arhitectului Apolodor din Damasc, angajat de Împ ăratul Roman s ă-l construiasc ă peste Dun ăre în a şa fel încât s ă poat ă extrage aurul din mun ţii no ştrii ai Sarmisegetuzei. Cistesc diverse articole de demult şi privesc cu ochii min ţii, cu mândrie la vremea negustorilor Cap şa şi Otetele şanu ca şi când m-aş vedea ca personaj prin pozele de pe Calea Victoriei din Bucure şti al ături de mama mea tânără şi frumoas ă. Gândind la perioada ultimilor 100 de ani în România, cred c ă am tr ăit per ansamblu ca juma - juma: adic ă jumatate de timp în capitalism, când Leul românesc era mai tare decât Dolarul american, şi jum ătate de secol în Comunism, când, întorcându-mă acas ă de la servici, de la Giurgiu, m ă a şezam la coad ă s ă cump ăr oase de vac ă pentru ca buna mea so ţie Daniela s ă aibe din ce s ă ne fac ă o ciorb ă. E o istorie destul de trist ă, de r ăzboi şi pace, de tinere ţe şi b ătrâne ţe, de capitalism urmat de comunism şi apoi din nou de semi-capitalism sau un fel hibrid de societate ca o stru ţo-cămil ă. Cum po ţi surprinde ultima sut ă de ani în arhitectur ă într-o singur ă expozi ţie? sau într-o carte? Ce ne define şte este ceea ce r ămâne ca amintire, şi dintre amintiri prefer întotdeauna pe cele frumoase.
Cuvinte dintr-un cântec de scoala : " Ţara mea are câmpii m ănoase.... şi câmpuri cu flori...". M ă întreb ce înva ţă oare copii no ştri ast ăzi s ă cânte la şcoal ă? Pentru informarea arhitec ţilor n ăscu ţi dup ă 1989, care nu ştiu despre ce vorbesc, dar şi pentru cei care ştiu, ata şez cateva legaturi pe calculator la sunetul acelor vremi printre care un link cu imnul de la deschiderea emisiunii de doar patru ore de la ora 18.00 la 22.00 la televizorul de demult ... ne înscriam într-o curgere a timpului cu un anumit caracter aparte de litoral însorit... ne consideram şi atunci moderni. http://www.youtube.com/watch?v=OHSGvS2GmfQ http://www.youtube.com/watch?v=efNJwfDUm_I http://www.youtube.com/watch?v=8UHAQPSeCgI&NR=1&feature=endscreen http://www.youtube.com/watch?v=OGidTkhEqRw
49
BETWEEN: ARCHITECTURE, "REGIMES OF HISTORICITY" AND MENTAL GEOGRAPHY
Arh. Ana-Maria Zahariade
O încercare de interpretare a modernit ii arhitecturii române ti prin valoarea social afectat timpurilor istorice, prin articula ia trecut-prezent-viitor ca experien a timpului care, la rândul ei, ne modeleaz felurile de a formula, tr i i scrie timpul i deschide noi spa ii de gândire i crea ie... Noile articula ii temporale contureaz i o geografie mental semnificativ pentru arhitec i, în care se poate pune fa în fa discursul profesional, istoriografic i practica propriu-zis .
Din punctul nostru de vedere, tema between/între , poate explica multe tr s turi ale parcursului nostru arhitectural: situarea între trecut, prezent i viitor, între idealuri, aspira ii, modele i forme, cu geografii originare diverse, adesea contradictorii... Ipoteza noastr este c dinamica unui permanent între a modelat parcursul arhitecturii prin variate expresii. Ini ial versus , dar cuvântul are o conota ie prea conflictual . Între e mai aproape de felul cum vedem lucrurile: nu presupune automat conflict i inevitabil alegere a unei direc ii sau respingere a alteia, e o pendulare între moduri de articulare a viitorului, prezentului i trecutului ("regimuri de istoricitate", în care raportarea la "câmpul de experien " al trecutului e condus de "orizonturi de a teptare" situate fie în viitor, fie în prezent) i între spa ii culturale. Între e mai pu in intransigent (selectiv); poate fi dihotomic (incluzându-l i pe versus ), dar poate promite acceptare, tranzi ie gradat , poate chiar posibile sinteze/reuniri. De aici, poate rezulta o arie de interpretare a ultimului secol de construc ie arhitectural modern , construc ie care î i define te mai devreme dimensiunile specifice i oscilante între .
La prima vedere, o periodizare ar putea fi: Anterior lui 1914 : ÎNTRE, SPRE I PENTRU: articularea timpurilor în construc ia bipolar a modernit ii între na iune i “tenta ia european ”; în arhitectur , starea de modernitate i jocul de semnifica ii al stilurilor. 1914-1945 : ÎNTRE CAUTATOR, PRINTRE: orientarea estetic a jocului discursiv i architectural pe fondul contradic iei de fond continuitate-noutate (tradus în formule diverse: tradi ţionalism-modernism, românesc-str ăin... ); pe de o parte, un între dihotomic (alegere între "românesc"/stilul na ional i “str in”/modernismul, dar ambele "moderne"); pe de alt parte, între ele (inconsecven ele/"dualit ile" individuale i c ut rile sau aspira iile c tre sinteze); alte scopuri ale etosului modern scap printre ; între genera iile de moderni ti români. 1945-1958 : ÎNTRE RADICAL: un între radicalizat, (cea a MM i schimbarea politic ; între speran a modernist i "con inutul socialist în forme na ionale". 1958-1989 : ÎNTRE AMAGITOR: Între trecutul actualizat al "tenta iei europene" i prezentul comunismului na ional impunând un trecut convenabil politic. Dup 1989: ÎNTRE, ÎN : între local, Europa si peste...; în interiorul unui permanent prezent, o acultura ie celebrat ? Sau în permanen o "frontier între"?
Limitele temporale propuse caut coinciden a de sens între spa iul arhitectural i cel politic. Dar niciunul dintre aceste momente nu e delimitat drastic i nici închis; în m suri diferite, ele se strecoar unele într-altele; toate coexist înc . Este ceea ce va c uta s probeze articolul.
50