CUPRINS Universitatea de Stat din Moldova Mic dicţionar de termeni informatici...... 10 CAPITOLUL I. SISTEMUL DE OPERARE MS DOS...... 13 Facultatea Matematică şi Informatică Laboratorul I.1. Comenzile de manipulare a unui disc şi a Catedra Tehnologii de Programare directoarelor ...... 13 I.1.1. Schimbarea unităţii curente în cea specificată...... 13 I.1.2. Crearea unui director nou ...... 14 I.1.3. Copierea directoarelor...... 15 I.1.4. Schimbarea numelui unui director...... 15 I.1.5. Ştergerea unui director cu conţinutul vid...... 16 BOIAN Elena CĂPĂŢÂNĂ Gheorghe I.1.6. Ştergerea unui director şi a subdirectoarelor sale ...... 16 PREPELIŢĂ Aurelia SEISIUC Eleonora I.1.7. Afişarea fişierelor unui director...... 17 I.1.8. Schimbarea directorului curent...... 18 I.1.9. Conţinutul lucrării...... 18 I.1.10. Model de realizare a lucrării ...... 18 Laboratorul I.2. Comenzile privitoare la fişiere...... 20 SISTEME DE OPERARE: I.2.1. Crearea unui fişier textual...... 20 MS/DOS, WINDOWS, UNIX I.2.2. Afişarea conţinutului unui fişier textual ...... 21 I.2.3. Editarea conţinutului unui fişier textual...... 21 Îndrumar pentru lucrări de laborator I.2.4. Comanda COPY ...... 21 I.2.5. Fuziunea fişierelor ...... 22 I.2.6. Deplasarea fişierelor specificate într-un nou loc ...... 22 I.2.7. Ştergerea fişierelor specificate de pe suport ...... 23 I.2.8. Conţinutul lucrării...... 23 I.2.9. Model de realizare a lucrării ...... 24 Laboratorul I.3. Specificarea căilor de căutare a fişierelor executabile ...... 25 I.3.1. Comanda PATH ...... 26 Chişinău - 2005 I.3.2. Conţinutul lucrării...... 26 I.3.3. Model de realizare a lucrării ...... 27 Laboratorul I.4. Redirectarea datelor de intrare/ieşire, organizarea conveierelor de comenzi şi filtrarea datelor...... 29 I.4.1. Redirectarea datelor de intrare/ieşire ...... 29 I.4.2. Filtrul ...... 30 I.4.3. Comanda FIND...... 30 1 2 I.4.4. Comanda MORE ...... 31 III.1.7. Programul VALIDATE ...... 59 I.4.5. Comanda SORT...... 32 III.1.8. Programul VSHIELD...... 59 I.4.6. Conţinutul lucrării...... 32 III.1.9. Întrebări pentru recapitulare...... 59 I.4.7. Model de realizare a lucrării ...... 32 III.1.10. Teme pentru acasă...... 59 Laboratorul I.5. Fişiere de comenzi ...... 34 CAPITOLUL IV. PROGRAMELE DE ARHIVARE ...... 59 I.5.1. Definiţie ...... 34 IV.1. Fişierele arhivă...... 60 I.5.2. Execuţia pe paşi a unui fişier de comenzi...... 35 IV.2. Transferul fişierelor în arhivă ...... 62 I.5.3. Comanda CALL...... 35 IV.3. Extragerea fişierelor din arhivă...... 63 I.5.4. Comanda SHIFT ...... 36 IV.4. Întrebări pentru recapitulare...... 64 I.5.5. Comanda REM...... 36 IV.5. Teme pentru lucrări de laborator ...... 64 I.5.6. Comanda ECHO ...... 36 I.5.7. Comanda FOR ...... 37 CAPITOLUL V. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS...... 66 I.5.8. Efectuarea salturilor în fişierele de comenzi...... 38 V.1. Facilităţile sistemului de operare Windows ...... 66 I.5.9. Comanda PAUSE...... 38 Laboratorul V.1. Suprafaţa de lucru şi utilizarea şoricelului ...... 70 I.5.10. Comanda IF ...... 39 V.1.1. Lansarea sistemului de operare Windows. Suprafaţa de I.5.11. Comanda CHOICE ...... 40 lucru...... 70 I.5.12. Conţinutul lucrării...... 41 V.1.2. Manevrarea ferestrelor ...... 79 I.5.13. Model de realizare a lucrării ...... 42 V.1.3. Folosirea meniurilor ...... 87 V.1.4. Casetele de dialog...... 88 CAPITOLUL II. SISTEMUL NORTON COMANDER...... 42 V.1.5. Memoria Clipboard...... 95 Laboratorul II.1. Sistemul Norton Commander (NC)...... 42 V.1.6. Tastele operative ...... 97 II.1.1. Produsul program Norton Commander ...... 42 V.1.7. Comenzile rapide pe suprafaţa de lucru ...... 99 II.1.2. Bar-meniul inferior...... 45 V.1.8. Meniul de bază Start...... 100 II.1.3. Bar-meniul superior...... 46 V.1.9. Finalizarea lucrului cu Windows. Reîncărcarea II.1.4. Elaborarea unui meniu al utilizatorului final...... 47 calculatorului...... 102 II.1.5. Exemplu...... 49 V.1.10. Întrebări pentru recapitulare...... 104 II.1.6. Întrebări pentru recapitulare ...... 50 V.1.11. Executarea lucrării...... 105 II.1.7.Temă pentru acasă ...... 50 Laboratorul V.2. Aplicaţia Windows Explorer ...... 106 CAPITOLUL III. SISTEMELE ANTIVIRUS...... 50 V.2.1. Aplicaţia Windows Explorer...... 106 Laboratorul III.1. Sistemele antivirus ...... 50 V.2.2. Deschiderea dosarelor şi lansarea programelor...... 109 III.1.1. Virusul informatic ...... 50 V.2.3. Crearea dosarelor şi fişierelor ...... 109 III.1.2. Moduri de răspândire a viruşilor...... 52 V.2.4. Sortarea fişierelor ...... 110 III.1.3. Mecanismul de contaminare ...... 53 V.2.5. Selectarea dosarelor şi fişierelor ...... 111 III.1.4. Detecţia viruşilor...... 56 V.2.6. Copierea dosarelor şi fişierelor ...... 111 III.1.5. Sumele de control...... 56 V.2.7. Deplasarea dosarelor şi fişierelor ...... 112 III.1.6. Devirusarea ...... 57 V.2.8. Redenumirea dosarelor şi fişierelor...... 114 3 4 V.2.9. Ştergerea dosarelor şi fişierelor...... 114 V.5.7. Aplicaţia MS-DOS Prompt...... 154 V.2.10. Restabilirea obiectelor şterse...... 115 V.5.8. Lansarea programelor cu ajutorul comenzii Run ...... 155 V.2.11. Înrebări pentru recapitulare ...... 117 V.5.9. Crearea/excluderea unui dosar în meniul Programs...... 156 V.2.12. Executarea lucrării...... 117 V.5.10. Găsirea fişierelor şi a dosarelor...... 160 Laboratorul V.3. Utilizarea aplicaţiei My Computer ...... 118 V.5.11. Întrebări pentru recapitulare...... 162 V.3.1. Utilizarea aplicaţiei My Compute...... 118 V.5.12. Executarea lucrării...... 163 V.3.2. Selectarea obiectelor Windows...... 119 Laborator V.6. Lucrul în reţeaua locală...... 164 V.3.3. Copierea şi deplasarea obiectelor...... 120 V.6.1. Conectarea/deconectarea calculatorului (de) la reţea...... 164 V.3.4. Redenumirea obiectelor...... 120 V.6.2. Identificarea calculatorului în reţea...... 166 V.3.5. Ştergerea obiectelor...... 121 V.6.3. Accesul la resursele altor calculatoare ...... 168 V.3.6. Gestionarea dosarelor şi fişierelor prin meniuri rapide....121 V.6.4. Accesul şi conectarea la o imprimantă de reţea ...... 170 V.3.7. Folosirea barei cu instrumente de lucru ...... 122 V.6.5. Întrebări pentru recapitulare...... 171 V.3.8. Sortarea obiectelor...... 122 V.6.6. Executarea lucrării...... 171 V.3.9. Tipărire rapidă...... 123 V.3.10. Două modalităţi de afişare a conţinutului unui dosar.....123 Laborator V.7. Menţinerea SO Windows ...... 172 V.3.11. Întrebări pentru recapitulare ...... 124 V.7.1. Întreţinerea discurilor ...... 172 V.3.12. Executarea lucrării...... 125 V.7.2. Afişarea proprietăţilor discului...... 172 Laboratorul V.4. Panoul de Control...... 125 V.7.3. Formatarea unui disc ...... 174 V.4.1. Lansarea aplicaţiei Panoul de Control ...... 125 V.7.4. Analiza (scanarea) discului ...... 175 V.4.2. Modificarea datei şi timpului ...... 127 V.7.5. Amânarea fragmentării discului...... 175 V.4.3. Ecranul ...... 128 V.7.6. Crearea unei copii de siguranţă ...... 176 V.4.4. Sunetele ...... 132 V.7.7. Recuperarea copiei de siguranţă...... 178 V.4.5. Imprimante ...... 133 V.7.8. Întrebări pentru recapitulare...... 179 V.4.6. Instalarea, adăugarea şi excluderea fonturilor...... 135 V.7.9. Executarea lucrării...... 179 V.4.7. Aplicaţia Regional Settings ...... 136 CAPITOLUL VI. SISTEMUL DE OPERARE UNIX...... 180 V.4.8. Adaptarea şoricelului...... 138 Laboratorul VI.1. Sistemul de fişiere UNIX ...... 180 V.4.9. Înterbări pentru recapitulare ...... 139 VI.1.1. Fişierele UNIX...... 180 V.4.10. Executarea lucrării...... 139 VI.1.2. Numele complet al fişierului...... 182 Laboratorul V.5. Programe auxiliare WINDOWS...... 140 VI.1.3. Tipurile fişierelor utilizate în SO UNIX...... 184 V.5.1. Grupul de programe Accessories...... 141 VI.1.4. Fişierele obişnuite ...... Error! Bookmark not defined. V.5.2. Aplicaţia Paint...... 141 VI.1.5. Fişierele directoare...... 186 V.5.3. Aplicaţia Calculator...... 143 VI.1.6. Fişierele speciale...... 188 V.5.4. Bara de operaţii ...... 145 VI.1.7. Fişierele pipe...... 189 V.5.5. Găsirea fişierelor şi a dosarelor...... 150 VI.1.8. Codul de protecţie al fişierelor...... 189 V.5.6. Programul de asistentă şi ajutor Help and Support Center VI.1.9. Regimurile de acces la fişiere ...... 190 ...... 152 VI.1.10. Întrebări pentru recapitulare...... 191 5 6 VI.1.11. Temă pentru acasă...... 191 VI.3.12. Comanda de afişare a ultimelor elemente ale fişierului 211 Laboratorul VI.2. Utilitele UNIX de uz general...... 192 VI.3.13. Întrebări pentru recapitulare...... 212 VI.2.1. Comanda de deschidere şi închidere a sesiunii de lucru.192 VI.3.14. Tema pentru lucrare de laborator...... 212 VI.2.2. Comanda de modificare a parolei ...... 193 Laboratorul VI.4. Comenzile de dirijare a fişierelor în SO UNIX VI.2.3. Comanda de terminare a unei sesiuni de lucru ...... 194 ...... 213 VI.2.4. Manualele UNIX ...... 194 VI.4.1. Comanda de creare a fişierelor textuale...... 213 VI.2.5. Comanda man ...... 194 VI.4.2. Comanda de lichidare a fişierelor textuale...... 213 VI.2.6. Comanda de consultare a sistemului de comenzi ...... 195 VI.4.3. Comanda de mutare şi copiere a fişierelor...... 214 VI.2.7. Comanda more ...... 195 VI.4.4. Comanda de copiere a fişierelor ...... 215 VI.2.8. Comenzile informaţionale...... 196 VI.4.5. Comanda de legare a fişierelor şi de ştergere a unei legături VI.2.9. Comenzi destinate lucrului cu procesele...... 197 ...... 216 VI.2.10. Comanda de vizualizare a informaţii despre procesele VI.4.6. Comanda de ştergere a unei legături...... 216 active ...... 197 VI.4.7. Comenzile de operare cu directorul curent ...... 217 VI.2.11. Comanda de emitere a semnalului ...... 198 VI.4.8. Comenzile de trecere la directorul definit...... 217 VI.2.12. Comanda de determinare a timpului de execuţie a VI.4.9. Comanda de vizualizare a conţinutului unui director .....217 procesului ...... 200 VI.4.10. Comanda de determinare a tipurilor de fişi...... 219 VI.2.13. Comanda de lansare a unui fişier executabil sau a unui VI.4.11. Comanda de căutare a fişierului...... 220 fişier de comenzi la un moment de timp planificat ...... 200 VI.4.12. Comanda de modificare a codului de protecţie a fişierelor VI.2.14. Comanda de lansare a compilatorului limbajului C/C++ ...... 221 ...... 201 VI.4.13. Comenzile de creare şi lichidare a directoarelor...... 222 VI.2.15. Comanda de afişare a mesajului la ecran...... 202 VI.4.14. Întrebări pentru recapitulare...... 223 VI.2.16. Întrebări pentru recapitulare...... 202 VI.4.15. Temă pentru acasă...... 224 VI.2.17. Tema pentru lucrare de laborator...... 203 VI.4.16. Teme pentru lucrări de laborator...... 224 Laboratorul VI.3. Manipularea cu fişierele textuale UNIX ...... 204 Laboratorul VI.5. Interpretorul de comenzi Shell al SO UNIX....227 VI.3.1. Utilite de modificare a textelor ...... 204 VI.5.1. Interpretorul de comenzi Shell...... 227 VI.3.2. Comanda de reuniune a fişierelor ...... 204 VI.5.2. Comenzi Shell interne şi externe...... 228 VI.3.3. Comanda tr...... 205 VI.5.3. Execuţia fişierului de comenzi...... 228 VI.3.4. Comanda de calculare a numărului de linii, de cuvinte şi de VI.5.4. Input şi output standard...... 232 simboluri ...... 206 VI.5.5. Redirectarea fişierelor standard ...... 232 VI.3.5. Comenzile de comparare a fişierelor ...... 206 VI.5.6. Variabilele Shell...... 233 VI.3.6. Comanda diff...... 206 VI.5.7. Variabile predefinite şi speciale...... 236 VI.3.7. Comanda cmp...... 207 VI.5.8. Comenzile uzuale ale interpretorului shell ...... 237 VI.3.8. Comanda comm ...... 207 VI.5.9. Comanda de atribuire...... 237 VI.3.9. Utilitarul de sortare a fişierelor ...... 208 VI.5.10. Comanda expr ...... 237 VI.3.10. Utilitarul căutare după şablon ...... 210 VI.5.11. Comanda echo...... 238 VI.3.11. Utilitarul uniq...... 210 VI.5.12. Comanda exit ...... 239 7 8 VI.5.13. Comanda export ...... 239 VI.5.14. Comanda getopts...... 240 Mic dicţionar de termeni informatici VI.5.15. Comanda test...... 241
VI.5.16. Comanda hash...... 242 Sistemul de operare este numit ansamblul programelor de bază VI.5.17. Comanda let ...... 242 ale unui calculator care permit utilizarea sa eficientă. Sistemul de VI.5.18. Comanda read...... 242 operare asigură interfaţa cu echipamentele hardware şi le gestionează. VI.5.19. Comanda readonly...... 244 Sistemele moderne sunt concepute ca o stivă de straturi ce oferă funcţii VI.5.20. Comanda declare ...... 244 din ce în ce mai elaborate. VI.5.21. Comanda set...... 245 MS-DOS (MicroSoft Disc Operating System) este numit sistemul VI.5.22. Comanda unset...... 246 de operare standard pentru calculatoarele compatibile IBM. VI.5.23. Comanda eval...... 246 Principalele funcţii indeplinite de MS-DOS: VI.5.24. Comanda exec ...... 247 - interpretarea şi execuţia comenzilor; VI.5.25. Comanda command...... 248 - încărcarea, lansarea şi controlul execuţiei programelor; VI.5.26. Comanda shift ...... 249 - comanda şi controlul dispozitivelor periferice; VI.5.27. Comanda sleep ...... 249 - gestiunea fişierelor pe disc; VI.5.28. Comanda times...... 249 - semnalizarea, diagnosticarea şi tratarea erorilor; VI.5.29. Comanda type...... 250 - funcţii apelabile la diverse nivele, oferind diverse facitilităţi VI.5.30. Comanda wait ...... 250 utilizatorului. VI.5.31. Structurile de control...... 251 În SO MS-DOS spaţiul de memorie al unui disc este impărţit în VI.5.32. Instrucţiunea if ...... 251 4 zone distincte: primele 3 zone – zone sistem, sunt rezervate şi VI.5.33. Instrucţiunea case...... 252 iniţializate la formatarea discului. Prima zonă este destinată VI.5.34. Instrucţiunea for...... 254 programului de încărcare a sistemului. A doua zonă se numeşte FAT VI.5.35. Instrucţiunea while...... 255 (File Allocation Table) şi conţine date referitoare la alocarea spaţiului VI.5.36. Instrucţiunea until ...... 256 pe disc. A treia zonă conţine directorul rădăcină şi informaţii despre VI.5.37. Comanda file ...... 257 fişiere care-i aparţin. A patra zonă (cea mai mare) conţine fişiere VI.5.38. Comanda break ...... 258 grupate în directoare. VI.5.39. Comanda continue ...... 258 Calculatorul electronic foloseşte două tipuri de discuri: discuri VI.5.40. Comanda return ...... 259 magnetice şi discuri optice. VI.5.41. Întrebări pentru recapitulare...... 259 Discul magnetic este numit suportul de informaţie folosit ca VI.5.42. Teme pentru acasă...... 260 memorie secundară pentru stocarea permanentă a fişierelor şi VI.5.43. Teme pentru lucrări de laborator...... 266 programelor. Bibliografie ...... 270 Disc optic (engl. numerical optical disk) este numit suportul de informaţie de mare capacitate format dintr-un disk de sticlă acoperit pe cele două feţe de un strat de aliaj de telur dispus într-o pistă de formă elicoidală.
9 10 Discul flexibil (engl. floppy disk) este numit suportul de începe din directorul de lucru (curent) sau din directorul rădăcină. În informaţie flexibil sau rigid, de format 3,5 sau 5,25 inci, folosit la sistemul de operare MS-DOS, în caz general, numele căii unui oarecare păstrarea şi transportul datelor neutilizate în mod uşual.Prima unitate fişier incepe cu numele unităţii de disc, urmat de numele directorului de disc flexibil a calculatorului electronic este numită A:, a doua, dacă rădăcină, apoi de consecutivitatea ordonată de nume a subdirectorilor există, se numeşte B:. care conţin acest fişier. Un disc magnetic poate consta din unul sau mai multe discuri Director se numeşte un tip special de fişier folosit pentru logice. Discurilor logice şi celui optic li se atribuie nume C:, D:, E:, ş.a. organizarea celorlalte fişiere într-o structură ierarhică. Directorul Una din funcţiile importante ale SO este aceea care asigură reprezintă o listă de fişiere aflate într-o bibliotecă. Fişierele şi gestionarea datelor pe suporţi de memorie externă – fişiere. Pe suporţi directoarele de la orice nivel sunt conţinute în directorul de deasupra de memorie externă are loc gruparea fizică a fişierelor. Gruparea logică lui. Orice director (cu excepţia rădăcinii) are un director superior „tată” a fişierelor este gruparea arborescentă pe directoare şi subdirectoare. şi zero sau mai multe subdirectoere inferioare „fii”. Fişier este numit un ansamblu structurat de informaţii păstrat Director rădăcină este numit directorul cel mai sus în orice pe un disc, care are nume. În sistemul MS-DOS numele fişierului poate sistem de fişiere. Subdirector se numeşte un director care se află sub alt fi urmat de o consecutivitate, formată de unul, doi sau trei simboluri director. Directorul aflat deasupra unui subdirector se numeşte precedate de un punct. Această consecutivitate se numeşte extensia director părinte. Directorul în care se lucrează curent, se numeşte numelui fişierului. De regulă, extensiile sunt folosite pentru a diferenţia director curent sau activ. diferite tipuri de fişiere. Specificarea unui fişier se realizează prin Calculatorul electronic foloseşte două tipuri de discuri: discuri precizarea elementelor: magnetice şi discuri optice. Unitate, cale, nume, tip după următorul format: Discul magnetic este numit suportul de informaţie folosit ca [unitate] [cale] nume [.tip]. unitate reprezintă numele dat de litera memorie secundară pentru stocarea permanentă a fişierelor şi corespunzătoare unităţii de disc. programelor. Numele fişierului este format din max 8 caractere (A, B, C, ... Z, Disc optic (engl. numerical optical disk) este numit suportul de a, b, c, ..., z, 0, 1, ..., 9, !, ~, ‘, ^, {, }, #, %, &, (, ), -, _). În specificarea informaţie de mare capacitate format dintr-un disk de sticlă acoperit pe numelui unui fişier nu se face deosebire între majuscule şi minuscule. cele două feţe de un strat de aliaj de telur dispus într-o pistă de formă Sunt rezervate următoarele nume: AUX – echivalentul cu COM1; elicoidală. COMn (n=1, 2, 3, 4) – pentru c[ile de comunicare seriale; CON- pentru Discul flexibil (engl. floppy disk) este numit suportul de consolă (tastatură şi monitor); LPTn (n=1, 2, 3) pentru imprimantele informaţie flexibil sau rigid, de format 3,5 sau 5,25 inci, folosit la paralele; NUL – pentru perifericul nul (nul device). păstrarea şi transportul datelor neutilizate în mod uşual. Sistemul de operare MS-DOS permite utilizarea în comenzi şi a Unitate de disk (engl. disk drive ) este numit dispozitivul care numelor generice de fişiere utilizate pentru desemnarea unei familii de roteşte discul. fişiere. În acest scop în numele fişierului pot fi folosite două simboluri Unităţilor le sunt atribuite litere urmate de semnul ”:”. Prima speciale: asteriscul (*) şi semnul întrebării (?). Asteriscul suplineşte unitate de disc flexibil a calculatorului electronic este numită A:, a mai multe caractere consecutive dintr-un nume de fişier. Semnul doua, dacă există, se numeşte B:. întrebării suplineşte un singur caracter dintr-un nume de fişier. Un disc magnetic poate consta din unul sau mai multe discuri Nume de cale (engl. pathname) al unui fişier este numită o logice. secvenţă de simboluri şi nume care identifică acest fişier. Numele căii Discurilor logice şi celui optic li se atribuie nume C:, D:, E:, ş.a. 11 12 MS-DOS (MicroSoft Disc Operating System) este numit sistemul conţinutului directorului, schimbarea numelui unui director, ştergerea de operare standard pentru calculatoarele compatibile IBM. directorului specificat. Windows este numit sistemul de interfaţă dezvoltată de către Aceste operaţii, ca şi operaţiile asupra fişierelor, pot fi efectuate firma Microsoft peste sistemul de operare MS-DOS. cu ajutorul mijloacelor oferite de diferite interfeţe dar, uneori, apare Windows/NT – sistemul de operare Windows destinat pentru necesitatea de gestionare a informaţiei pe calculator direct din linia de administrarea unui mediu multitasking în reţea. Au fost elaborate două comenzi. Pentru efectuarea operaţiilor menţionate, sunt accesibile versiuni: post de lucru şi client-server. următoarele comenzi: Unix – sistem de operare destinat exploatării calculatorului Schimbarea unităţii curente în cea specificată se efectuează cu electronic în regim multitasking şi multiutilizator, elaborat de către comanda firma American Telephone and Telegraph. Sistemul este scris în limbajul C*, facilitând portabilitatea sa pe orice hardware. d: X-Windows este numit sistemul multiferestre în cadrul unui mediu de operare Unix, pentru a permite accesul la diferite aplicaţii unde d este numele unităţii specificate. După executarea comenzii care se execută pe diferite calculatoare ale unei reţele, plecând de la o unitatea d: devine curentă. interfaţă utilizator unică. Exemple : A: - discul flexibil A: devine unitate curentă; CAPITOLUL I. SISTEMUL DE OPERARE MS DOS C: - discul C: devine unitate curentă; E: - discul E: devine unitate curentă. Laboratorul I.1. Comenzile de manipulare a unui disc şi a directoarelor I.1.2. Crearea unui director nou Scopul lucrării: Studierea comenzilor de creare şi manipulare a directoarelor în mediul de operare MS DOS. Crearea unui director se efectuează cu comanda MD (engl. MD – Make Directory). Directorul se creează numai dacă directorul Conţinutul lucrării: Crearea unui arbore de directoare, executarea specificat nu există. comenzilor de redenumire a directoarelor, de copiere, ştergere, de navigare prin arborele directoarelor, de afişare periodică a stării Formatul: arborelui directoarelor utilizând diferite opţiuni. La finele lucrării directoarele create vor fi şterse. MD [ disc: ] cale MKDIR [ disc: ] cale I.1.1. Schimbarea unităţii curente în cea specificată Exemple: Asupra directoarelor pot fi aplicate următoarele operaţii: crearea directorului cu numele specificat, deschiderea directorului specificat MD AAA - crearea în directorul curent a subdirectorului AAA; pentru operaţii asupra conţinutului lui, ieşirea din directorul curent, MD D:\CCC\DDD - crearea pe discul D: în directorul CCC a ieşirea din toate directoarele în directorul-rădăcină, afişarea subdirectorului DDD. 13 14 MOVE A:\AAA D:\ - comanda deplasează directorul AAA de pe I.1.3. Copierea directoarelor discul A: pe discul D:. După executarea comenzii pe discul A: directorul AAA va fi Copierea conţinutului unui director poate fi efectuată cu ajutorul şters; comenzii COPY. Comanda COPY poate oferi copiei un nume diferit de MOVE C:\AAA\BBB\CCC E:\DDD\FFF – comanda deplasează cel al originalului, dacă în comandă se specifică aceasta. directorul CCC de pe calea C:\AAA\BBB pe calea E:\DDD. După executarea comenzii: Formatul: COPY [ disc-1: ] [cale-1] nume-director-1 [ disc-2: ] pe discul E: directorul va avea numele FFF. [cale-2] nume-director-2 Directorul CCC pe discul C: va fi sters.
Exemplu: COPY A:\GURU_A C:\SE\GURU I.1.5. Ştergerea unui director cu conţinutul vid
Ştergerea unui director cu conţinut vid se efectuează cu I.1.4. Schimbarea numelui unui director comanda RD (engl. Remove Directory). Comanda poate fi executată numai asupra unui director vid. Directorul specificat ştergerii nu trebuie Comanda MOVE schimbă numele directorului specificat de să conţină nici un fişier sau subdirector. primul parametru al comenzii în numele specificat de al doilea parametru al comenzii. Comanda poate fi folosită şi pentru deplasarea Formatul: RD [disc:] cale directorului. RMDIR [disc:] cale
Formatul: Exemple: RD AAA1 RMDIR D:\PASCAL\TEXTE MOVE nume-director-1 nume-director-2 Comanda din primul exemplu şterge subdirectorul AAA1 din directorul curent AAA. În cazul al doilea se şterge subdirectorul unde: nume-director-1 reprezintă structura: [ disc-1: ] cale-1, TEXTE din directorul PASCAL de pe discul D:. iar
nume-director-2 reprezintă structura: [ disc-1 : ] cale-1.
I.1.6. Ştergerea unui director şi a subdirectoarelor sale Exemple: Ştergerea unui director şi a subdirectoarelor sale se efectuează MOVE AAA BBB - se schimbă numele directorului AAA în BBB; cu comanda RD (RMDIR). MOVE D:\AAA D:\BBB - numele directorului AAA pe discul D: se schimbă în BBB; Formatul: RD [disc:] [cale] nume director [/S] 15 16 I.1.8. Schimbarea directorului curent La executarea acestei comenzi, folosind parametrul /S, utilizatorului i se cere acceptarea sau neacceptarea ştergerii directorului Schimbarea directorului curent în cel specificat se efectuează cu specficat şi a subdirectoarelor şi fişierelor ce le conţine. Folosirea ajutorul comenzii CD (CHDIR). parametrului /Q permite ştergerea acestora, utilizându-se cheia /S, fără confirmarea utilizatorului. Formatul: CD [ disc:] cale CHDIR [ disc:] cale RD /S /Q D:\PROLOG\ILM21 Exemple: CD CGG Comanda din exemplu de mai sus şterge arborele de directoare CD \ D:\PROLOG\ILM21 fără a cere confirmarea ştergerii în prealabil. CD ...
Comanda CD din primul exemplu efectuează deschiderea I.1.7. Afişarea fişierelor unui director directorului CGG. Comanda din exemplul al doilea închide directorului curent. Comanda din exemplul al treilea efectuează trecerea în Afişarea fişierelor unui director se efectuează cu comanda DIR. directorul-rădăcină de pe unitatea de disc curentă.
Formatul: DIR [disc:] [cale] [nume fişier] [/P] [/W] [/S] [/O] [/B] [/L] I.1.9. Conţinutul lucrării
Comutatorii au următoarea semnificaţie: • de creat pe discul de lucru un director AAA1 (AAA sunt /P - afişează fişierele ecran cu ecran; iniţialele numelui studentului); /W - afişează fişierele pe rânduri în 5 coloane; • în directorul creat de creat altele cel puţin de trei /S - afişează fişierele şi în subdirectoare; subdirectoare; /O - afişează mai întâi subdirectoarele, apoi fişierele, • de copiat directorul AAA1 în alte cel puţin două directoare; ordonate după numele de fişier; • de navigat prin structura de directoare create; /B - afişează fişierele fără detalii; • de executat şi celelalte comenzi expuse în lucrare; /L - afişează fişierele cu litere mici. • după fiecare comandă de verificat executarea acesteia cu ajutorul comenzii DIR. Exemple: DIR B: /P DIR D:\MYDOC\DOSAR1\ANEXE\*.* I.1.10. Model de realizare a lucrării
Comanda DIR din primul exemplu afişează ecran cu ecran lista C: fişierelor de pe discul B. Comanda a doua afişează conţinutul DIR D: /* Afişarea fişierelor de pe discul D: */ subdirectorului ANEXE situat pe calea D:\MYDOC\DOSAR1. MD D:\AAA1 /* Crearea directorului AAA1 pe discul D: */ DIR /* Verificarea creării directorului AAA1 pe discul D: */ CD D:\AAA1 /* Deschiderea directorului creat */ 17 18 DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ RD D:\AAA2 /* Ştergerea directorului AAA2 şi a MD BBB1 /* Crearea subdirectorului BBB1 în directorul D:\AAA1 */ conţinutului acestuia */ DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ DIR D: /* Verificarea executării comenzii precedente */ MD BBB2 /* Crearea subdirectorului BBB2 în directorul D:\AAA1 */ RD D:\AAA3 /* Ştergerea directorului AAA3 şi a DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ conţinutului acestuia */ MD BBB3 /* Crearea subdirectorului BBB3 în directorul D:\AAA1 */ DIR D: /* Verificarea executării comenzii precedente */ DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ RD D:\AAA4 /* Ştergerea directorului AAA4 şi a CD \ /* Închiderea directorului D:\AAA. Directorul rădăcină de conţinutului acestuia */ pe discul D: devine director curent.*/ DIR D: /* Verificarea executării comenzii precedente */ COPY AAA1 AAA2 /* Copierea directorului D:\AAA1 în directorul D:\AAA2. */ DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ COPY AAA1 AAA3 /* Copierea directorului D:\AAA1 în directorul Laboratorul I.2. Comenzile privitoare la fişiere D:\AAA2. */ DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ CD AAA2 /* Deschiderea directorului D:\AAA2. */ I.2.1. Crearea unui fişier textual DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */
CD \ /* Închiderea directorului D:\AAA2. Directorul rădăcină de pe discul D: devine director curent.*/ Crearea unui fişier textual se efectuează cu comanda COPY CON. CD AAA3 /* Deschiderea directorului D:\AAA2. */ DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ Formatul: COPY CON nume-fişier CD ... /* Trecerea în directorul-rădăcină de pe unitatea de disc curentă */ Executarea acestei comenzi face ca sistemul de operare să treacă DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ în regimul de introducere a unui mesaj în memoria operativă a MOVE AAA3 AAA4 /* Schimbarea numelui directorului AAA3 în AAA4*/ calculatorului. Finalizarea comenzii se face apăsând tastele F6+Enter. DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ La finele introducerii mesajului acesta este memorizat pe discul RD AAA1 /* încercare de a lichida un director care nu este vid */ magnetic sub nume-fişier. Executarea repetată a acestei comenzi asupra DIR /* Verificarea executării comenzii precedente */ acestui nume-fişier duce la pierderea informaţiei vechi din acest fişier C: şi la memorizarea mesajului nou. RD D:\AAA1\BBB1 /* Ştergerea subdirectorului BBB1 */ DIR D:\AAA1 /* Verificarea executării comenzii precedente */ Exemplu: COPY CON AAA.TXT RD D:\AAA1\BBB2 /* Ştergerea subdirectorului BBB2 */ DIR D:\AAA1 /* Verificarea executării comenzii precedente */ Executarea repetată a comenzii COPY CON AAA.TXT face ca RD D:\AAA1 /* Ştergerea directorului AAA1 şi a mesajul nou să se memorizeze în locul celui vechi. În MS-DOS asupra conţinutului acestuia */ fişierelor pot fi aplicate următoarele operaţii: crearea, vizualizarea, DIR D: /* Verificarea executării comenzii precedente */ modificarea, căutarea, copierea, schimbarea denumirii, deplasarea, 19 20 ştergerea. Efectuarea acestor operaţii are loc prin intermediul discul şi directorul curent. La operaţia de copiere nu se schimbă următoarelor comenzi lungimea fişierului , data şi ora creării.
I.2.2. Afişarea conţinutului unui fişier textual Formatul: COPY nume-fişier 1 [nume-fişier 2 ]
Afişarea conţinutului unui fişier textual se efectuează cu Exemplu: COPY AAA.TXT BBB.TXT ajutorul comenzii TYPE. Se efectuează copia fişierului AAA.TXT în discul şi directorul curent. Formatul: TYPE nume-fişier Numele fişierului-copie va fi – BBB.TXT.
Exemplu: TYPE D:\AAA\AAA1\P1.BAT I.2.5. Fuziunea fişierelor
Comanda afişează conţinutul fişierului textual P1.BAT amplasat Fuziunea a două sau a mai multor fişiere se poate efectua cu pe calea D:\AAA\AAA1. comanda COPY. Rezultatul fuziunii se înscrie sub numele nume_fişier_3. Dacă nume_fişier_3 lipseşte atunci rezultatul se înscrie I.2.3. Editarea conţinutului unui fişier textual în nume_fişier_1.
Editarea conţinutului unui fişier textual poate fi efectuată cu Formatul: comanda EDIT. Editarea se efectuează în memoria calculatorului. Comanda permite atât editarea cât şi crearea fişierelor textuale. Pentru COPY nume_fişier_1 [+nume_fişier_2][+...][nume_fişier_3] a finaliza normal comanda este nevoie:
de salvat conţinutul fişierul pe discul magnetic; • Exemplu: COPY T1.TXT+T2.TXT+T3.TXT REZULTAT.TXT • de închis fişierul; • de finalizat comanda. Comanda efectuează fuziunea fişierelor T1.TXT, T2.TXT, T3.TXT. Fişierul textual cu rezultatul fuziunii va avea numele Formatul: EDIT nume-fişier REZULTAT.TXT şi va fi amplasat în directorul şi discul curent.
Exemplu: EDIT AAA.TXT I.2.6. Deplasarea fişierelor specificate într-un nou loc Se editează fişierul textual AAA.TXT. Dacă acesta nu este creat, preventiv se creează. Deplasarea fişierelor specificate într-un nou loc de destinaţie se I.2.4. Comanda COPY efectuează cu comanda REPLACE.
Comanda COPY copiază unul sau mai multe fişiere pe calea Formatul: specificată. Comanda COPY dă copiei un nume diferit de cel al originalului, dacă în comandă se specifică aceasta. Copierea are loc în REPLACE [d:][cale_1] original_nume.ext [d:][cale_2] 21 22 în acest directorul de creat alte cel puţin trei subdirectoare; Exemplu:REPLACE A:\TEXTE\T1.TXT С:\PASCAL\T2.TXT /A în directorul AAA1 de elaborat 3 fişiere textuale; de efectuat fuziunea acestor fişiere; Are loc deplasarea fişierului T1.TXT amplasat pe discul A: în de copiat fişierele din directorul AAA1 în celelalte directoare; directorul TEXTE, într-un nou loc de destinaţie - discul C:, directorul de executat şi celelalte comenzi expuse în lucrare; PASCAL. Fişierul deplasat este redenumit în T2.TXT. Se utilizerază de executat operaţiunile de ştergere a fişierelor şi directoarelor parametrul /A.. create; după fiecare comandă de verificat executarea acesteia I.2.7. Ştergerea fişierelor specificate de pe suport (comenzile DIR şi TYPE).
Ştergerea fişierelor specificate de pe suport se efectuează cu I.2.9. Model de realizare a lucrării comanda DEL (DELETE). Cu comanda DEL se poate de lichidat unul sau mai multe fişiere. În caz dacă unitatea de disc nu este specificată – D:>\MD AAA /* Crearea directorului cu denumirea AAA */ discul este curent; directorul nu este specificat – directorul este curent. CD AAA /* Deschiderea directorului AAA */ Ştergerea poate fi efectuată pentru o clasă de fişiere, în acest caz în MD AAA1 /* Crearea directorului AAA1 */ comanda sunt utilizate numele generice de fişiere. În caz dacă am MD AAA2 /* Crearea directorului AAA2 */ efectuat o ştergere nedorită, în sistemul de operare există programe MD AAA3 /* Crearea directorului AAA3 */ speciale, care pe proaspăt pot restabili ştergerea. DIR /* Afişarea fişierelor directorului AAA – verificarea
executării corecte a comenzilor precedente */ Formatul: DEL [d:][cale_1] nume_fisier.ext PAUSE /* Pauză */
CD AAA1 /* Deschiderea directorului AAA1 */ Exemple: DEL T1.TXT COPY CON T1 DEL C:\DOCUM\A1.DOC COPY CON T2 /* Crearea fişierelor textuale T1,T2,T3 în direc-*/ DEL A:\*.* COPY CON T3 /* torul AAA1. Conţinutul este arbitrar. */ COPY T1+T2+T3 T4 /* Fuziunea fişierelor T1,T2,T3. Rezultatul Comanda din primul exemplu şterge fişierul T1.TXT din fuziunii – fişierul T4 */ directorul curent, unitatea de disc curentă. Comanda din exemplul doi DIR /* Afişarea fişierelor directorului AAA1 – verificarea şterge fişierul A1.DOC din directorul DOCUM, unitatea de disc – C:. executării corecte a comenzilor precedente */ Comanda din exemplul al treilea şterge toate fişierele de pe unitatea de PAUSE /* Pauză */ disc A:. TYPE T4 /* Afişarea conţinutului fişierului T4 */ PAUSE /* Pauză */ I.2.8. Conţinutul lucrării COPY *.* D:\AAA\AAA2\*.* /*Copierea fişierelor din directorul AAA1 în directorul AAA2 */ de creat pe discul de lucru un director AAA (AAA sunt iniţialele DIR D:\AAA\AAA2\*.* /* Afişarea fişierelor directorului AAA2 – numelui studentului); verificarea executării corecte a comenzii de copiere */
23 24 PAUSE I.3.1. Comanda PATH CD.. /* Închiderea directorului AAA1 */ CD AAA2 /* Deschiderea directorului AAA2 */ Fişierele executabile în mediul MS-DOS au extensia (tipul) .EXE, COPY *.* D:\AAA\AAA3\*.* /* Copierea fişierelor din directorul .COM şi .BAT (exemple: COMMAND.COM, NC.EXE, AAA2 în directorul AAA3 */ AUTOEXEC.BAT.). Dacă în comanda MS-DOS nu este indicată CD.. /* Închiderea directorului AAA2 */ extensia fişierului executabil, atunci MS-DOS încearcă să găsească CD AAA3 /* Deschiderea directorului AAA3 */ pentru execuţie fişierul corespunzător cu extensia .COM, dacă nu-l DIR *.* /* Afişarea fişierelor directorului AAA3 – verificarea găseşte, cu extensia .EXE, şi apoi cu extensia .BAT. executării corecte a comenzilor de copiere */ Procesul de căutare a fişierelor executabile se efectuează luând în DEL D:\AAA\AAA1\*.* /* Ştergerea fişierelor din directorul AAA1*/ considerare următoarele: DIR D:\AAA\AAA1\*.* /* Verificarea executării corecte a comenzii • dacă calea de căutare a fişierelor executabile nu este precedente */ specificată, fişierele executabile sunt căutate în directorul PAUSE curent; DEL D:\AAA\AAA2\*.* /* Ştergerea fişierelor din directorul AAA2*/ • dacă calea de căutare a fişierelor executabile este specificată DIR D:\AAA\AAA2\*.* atunci acestea se caută nu numai în directorul curent dar şi pe PAUSE căile specificate. DEL D:\AAA\AAA3\*.* /* Ştergerea fişierelor din directorul AAA */ DIR D:\AAA\AAA3\*.* Specificarea căilor de căutare a fişierelor executabile se PAUSE efectuează cu următoarele comenzi: RD AAA1 /* Ştergerea directorului vid AAA1 */ DIR • PATH cale1 [; cale2] [; cale3] - specificarea căilor de căutare PAUSE a fişierelor executabile; RD AAA2 /* Ştergerea directorului vid AAA2 */ • PATH; - comanda specifică că, calea de căutare a fişierelor DIR executabile este numai directorul curent; PAUSE • PATH (fără parametri) - afişează căile specificate de căutare RD AAA3 /* Ştergerea directorului vid AAA3 */ a fişierelor executabile. DIR PAUSE Comanda PATH este utilizată pentru stabilirea cailor de căutare a CD.. /* Închiderea directorului AAA */ programelor şi fişierelor de comenzi frecvent folosite. RD AAA /* Ştergerea directorului vid AAA */ DIR I.3.2. Conţinutul lucrării
Laboratorul I.3. Specificarea căilor de căutare a fişierelor • de creat pe discul de lucru un director AAA (AAA sunt iniţialele executabile numelui studentului);
• în directorul creat de creat altele cel puţin trei subdirectoare;
25 26 • în fiecare subdirector de elaborat câte un fişier de comenzi PATH D:\AAA /* Specificarea căii de căutare a fişierelor executabile: (executabil); Directorul curent şi directorul D:\AAA */ • de specificat diferite căi de căutare a fişierelor executabile; PATH /*Verificare: afişarea căii de căutare a fişierelor executabile*/ • după fiecare specificare de afişat (de verificat) calea de căutare P /* Utilizatorul solicită sistemului de operare MS-DOS a fişierelor executabile specificate; executarea programului P.BAT. Programul este găsit şi executat, deoarece fişierul care conţine acest • după fiecare specificare de încercat executarea tuturor program se află pe calea specificată. Pe ecran apare fişierelor de comenzi elaborate; mesajul de confirmare din comanda TYPE din • de analizat rezultatele executării comenzilor. programul P */ P1 /* Programul P1.BAT nu este găsit */ P2 /* Programul P2.BAT nu este găsit */ P3 /* Programul P3.BAT nu este găsit */ I.3.3. Model de realizare a lucrării PATH D:\AAA\AAA1 /* Indicăm calea de căutare a fişierelor executabile: D:\AAA\AAA1*/ /* Partea pregătitoare a lucrării */ PATH /*Verificare: afişarea căii de căutare a fişierelor executabile*/ P /* Programul P1.BAT nu este găsit */ MD D:\AAA /* Crearea directorului AAA */ P1 /* Se execută programul P1.BAT */ CD AAA /* Deschiderea directorului AAA */ P2 /* Programul P2.BAT nu este găsit */ COPY CON P.BAT /* Crearea fişierului P.BAT şi introducerea în el a P3 /* Programul P3.BAT nu este găsit */ comenzii: TYPE "Se execută programul D:\AAA\P.BAT" */ PATH D:\AAA\AAA2 /* Indicăm calea D:\AAA\AAA2 */ MD D:\AAA\AAA1 PATH /*Verificare: afişarea căii de căutare a fişierelor executabile*/ MD D:\AAA\AAA2 /* Crearea directoarelor AAA1,AAA2,AAA3 */ P /* Programul P.BAT nu este găsit */ MD D:\AAA\AAA3 P1 /* Programul P1.BAT nu este găsit */ DIR /* Verificarea creării a directoarelor */ P2 /* Se execută programul P2.BAT */ CD AAA1 /* Deschiderea directorului AAA1 */ P3 /* Programul P3.BAT nu este găsit */ COPY CON P1.BAT /* Crearea fişierului P1.BAT şi includerea în acesta a comenzii: TYPE " Se execută programul D:\AAA\P1.BAT" */ CD.. /* Închiderea directorului AAA1 */ PATH D:\AAA\AAA3 /* Specificăm calea D:\AAA\AAA3 */ CD AAA2 /* Deschiderea directorului AAA2 */ PATH /*Verificare: afişarea căii de căutare a fişierelor executabile*/ COPY CON P2.BAT /* Crearea fişierului P2.BAT şi includerea în acesta P /* Programul P.BAT nu este găsit */ a comenzii: TYPE " Se execută programul D:\AAA\P2.BAT" */ P1 /* Programul P1.BAT nu este găsit */ CD AAA3 /* Deschiderea directorului AAA3 */ P2 /* Programul P2.BAT nu este găsit */ COPY CON P3.BAT /* Crearea fişierului P3.BAT şi includerea în acesta P3 /* Se execută programul P3.BAT */ a comenzii: TYPE " Se execută programul D:\AAA\P3.BAT" */ PATH D:\AAA;D:\AAA\AAA1;D:\AAA\AAA2;D:\AAA\AAA3; /* Verificarea căilor de căutare a fişierelor executabile */ /* Specificarea căilor de căutare a fişierelor executabile */ P /* Se execută programul P.BAT */ P1 /* Lucrează programul P1.BAT */ 27 28 P2 /* Lucrează programul P2.BAT */ momentul execuţiei redirectării, există, conţinutul acestuia este P3 /* Lucrează programul P3.BAT */ completat cu mesajul generat de comandă.
Redirectarea datelor de intrare permite introducerea datelor de la Laboratorul I.4. Redirectarea datelor de intrare/ieşire, organizarea altă unitate periferică decât tastatura ( de exemplu, dintr-un fişier) şi se conveierelor de comenzi şi filtrarea datelor efectuează cu ajutorul simbolului “<”, executând comanda în modul următor: Scopul lucrării: Studierea comenzilor de creare şi manipulare a COMANDA < nume-fişier directoarelor în mediul de operare MS DOS. Conveierele de comenzi pot fi utilizate când se respectă Conţinutul lucrării: Crearea unui arbore de directoare, executarea următoarele condiţii: comenzilor de redenumire a directoarelor, de copiere, ştergere, de • două sau mai multe programe (sau comenzi MS-DOS) Pi realizează navigare prin arborele directoarelor, de afişare periodică a stării în comun un proces de prelucrarea informaţiei; arborelui directoarelor utilizând diferite opţiuni. La finele lucrării • în scopul realizării acestei prelucrări, fiecare program Pi introduce directoarele create vor fi şterse. datele de la tastatură , iar rezultatele le afişează la ecran; • redirectarea datelor de intrare/ieşire; • ieşirea la ecran a datelor programului P1 trebuie să fie intrarea de • organizarea conveierelor de comenzi; la tastatură a programului P2 , ieşirea programului P2 să fie • filtrarea datelor (comenzile FIND, MORE, SORT). intrarea lui P3, ş.a.m.d.
I.4.1. Redirectarea datelor de intrare/ieşire Operaţia conveier se notează cu simbolul “|” şi poate fi prezentată în felul următor: Redirectarea datelor de ieşire permite expedierea acestora la o altă unitate periferică decât monitorul (de exemplu, într-un fisier). D : \ > P1 | P2 | P3 | . . . Redirectarea datelor de ieşire se efectuează executând comenzile în modul următor: COMANDA > nume-fişier I.4.2. Filtrul
În acest caz mesajele generate de comanda COMANDA vor fi În mediul de operare MS-DOS există trei comenzi care poartă redirectate de la monitor în fişierul specificat în comandă. Dacă denumirea de filtru: nume-fişier specificat la acest moment există, conţinutul acestuia este FIND – căutarea datelor de intrare; înlocuit cu mesajul generat de comanda; MORE – afişarea pe pagini a datelor de ieşire; SORT – sortarea datelor. COMANDA >> nume-fişier I.4.3. Comanda FIND În acest caz mesajele generate de comandă vor fi redirectate de la monitor în fişierul specificat în comandă. Dacă fişierul specificat, la Formatul: 29 30 Conveierul de comenzi afişează la ecran pe pagini lista fişierelor FIND [ / N ] [ / C ] [ / V ] “şir-de-simboluri” [cale] nume-fişier şi directoarelor de pe discul C:.
Comanda FIND – caută şi afişează rândurile din nume-fişier de DIR C: > T1.TXT pe calea [cale], care conţin şirul “şir-de-simboluri”. MORE < T1.TXT Parametrii comenzii au următoarea utilizare: Acţiunea din primul exemplu este realizată în doi paşi. /N – rândurile care conţin şirul şir-de-simboluri vor fi afişate cu numărul lor de ordine din nume-fişier; I.4.5. Comanda SORT /C – conţinutul rândurilor găsite nu se afişează - se afişează doar numărul lor; Comanda SORT fără argumente introduce datele de la tastatură, /V – sunt afişate toate rândurile din nume-fişier care nu conţin le aranjează în ordine crescătoare şi le afişează la ecran. şirul şir-de-simboluri (căutare exclusivă). Formatul: SORT [ /R ] [ / + n] Exemple: Dacă se foloseşte varianta SORT /R , atunci ordinea de sortare FIND /N “USM” D: \ >AAA\AAA1\T1.TXT va fi descendentă. Varianta SORT /+n se utilizează petru efectuarea aranjărilor începând cu poziţia +n şi nu cu prima poziţie - implicit. Comanda caută şi afişează rândurile din fişierul T1.TXT, pe calea D: \ >AAA\AAA1\, care conţin şirul de majuscule “USM”. I.4.6. Conţinutul lucrării
D:\ > FIND /N “USM” T1.TXT De experimentat diferite variante ale comenzilor de filtrare conducându-vă de modelul care urmează. Comanda caută şi afişează toate rândurile cu numărul lor de rând din fişierul T1.TXT care conţin şirul de majuscule “USM”. I.4.7. Model de realizare a lucrării
DIR C:> T0.TXT /* Lista fişierelor directorului C: este redirectată I.4.4. Comanda MORE în fişierul T0.TXT din directorul curent */ TYPE T0.TXT /* Afişarea conţinutului fişierului T0.TXT */ Comanda MORE este utilizată pentru a afişa pe pagini a intrării DIR D:> T0.TXT /* Lista fişierelor directorului D: este redirectată acestei comenzi. De regulă, comanda primeşte informaţia de intrare de în fişierul T0.TXT din directorul curent */ la tastatură, şi îl afişează pe ecran pe pagini. TYPE T0.TXT /* Verificare: conţinutul vechi al fişierul T0.TXT s-a pierdut */ Exemple: DIR C:>> T0.TXT /* Lista fişierelor directorului C: este redirectată la finele fişierului T0.TXT păstrând conţinutul vechi al acestuia */ DIR C: | MORE TYPE T0.TXT /* Verificarea executării redirectării */
31 32 COPY CON T1.TXT /* Crearea unui fişier textual: introduce în fişier o dată - de exemplu: 01.10.02 */ TYPE T1.TXT | MORE /* Afişarea pe pagini listei fişierelor discului C: */ DATE > T2.TXT < T1.TXT /* După executarea comenzii data veche din sistemul de operare va fi memorizată în fişierul T2.TXT SORT < CON /* Se introduc în ordine nealfabetică 5 nume. iar data curentă va fi cea din fişierul T1.TXT */ Afişarea la ecran va fi în ordine alfabetică */ TYPE T2.TXT /* Verificarea executării redirectărilor */ SORT < CON > T2.TXT /* De la tastatura se introduc 5 nume; DATE /* Restabilim data curenta */ în fişierul T2 numele vor fi în ordine alfabetică */ TYPE T2.TXT /* Verificarea executării comenzii precedente */ COPY CON T1.TXT /* introducem în fisier o oră - de ex.: 09:11:05 şi repetăm acţiunile efectuate pentru exemplul precedent */ TIME > T2.TXT < T1.TXT Laboratorul I.5. Fişiere de comenzi TYPE T2.TXT TIME /* restabilim ora curenta */ Scopul lucrării: Studierea fişierelor de comenzilor şi elaborarea acestora. DIR | FIND "05.10.01" /* Se afişează fişierele create la data 05.10.01*/ Conţinutul lucrării: Studierea comenzilor MS DOS pentru crearea DIR | FIND "05.10.01" /N /* Se afişează şi numărul de ordine al fişierelor de comenzi şi elaborarea unui fişier de comenzi pentru acestor rânduri */ oferirea unor servicii informatice în regim de dialog DIR | FIND "05.10.O1" /C /* Se afişează numai numărul • Execuţia pe paşi a unui fişier de comenzi de ordine al acestor rânduri */ • Comanda SHIFT DIR | FIND "05.10.01" /V /* Se afişează fişierele toate celelalte fişiere • Comanda REM afară de cele elaborate la data de 05.10.01 */ • Comanda ECHO DIR | FIND "05.10.01" > T2.TXT /* Fişierele elaborate la data de 05.10.01 sunt redirectate (păstrate) în fişierul T2.TXT */ • Comanda FOR TYPE T2.TXT /* Verificarea executării redirectării */ • Efectuarea salturilor în fişierele de comenzi DIR C: | FIND ".EXE" | SORT /* aranjare în ordine ascendentă după • Comanda PAUSE conţinutul rândurilor; numele fişierelor se află în primele poziţii */ • Comanda IF DIR C: | FIND ".EXE" | SORT /R /* aranjare după nume */ • Comanda CHOISE DIR C: | FIND ".EXE" | SORT /+1 /* aranjare după nume */ DIR C: | FIND ".EXE" | SORT /+24 /* aranjare după lungimea I.5.1. Definiţie fişierului */ DIR C: | FIND ".EXE" | SORT /+29 /* aranjare după data creării */ Un fişier de comenzi (lot de lucrări, batch) reprezintă un fişier textual DIR C: | FIND ".EXE" | SORT /+39 /* aranjare după ora creării */ cu extensia .BAT care conţine una sau mai multe linii de comenzi MS-DOS.
DIR C: | MORE /* Afişarea pe pagini listei fişierelor discului C: */ Fişierele de comenzi sunt utilizate în cazul consecutivităţilor de comenzi periodic executabile. Prin tastarea numelui fişierului de comenzi în linia de DIR C: > T1.TXT comenzi vor fi executate pe rând comenzile conţinute în fişier. Un fişier de MORE < T1.TXT /* Afişarea pe pagini listei fişierelor discului C: */ 33 34 comenzi poate fi lansat în execuţie şi cu parametri. Pot fi specificaţi până la 10 parametri formali. Ei pot fi accesaţi în interiorul fişierului de comenzi prin I.5.4. Comanda SHIFT
%0, %1, %2, %3, %4, %5, %6, %7, %8, %9. Parametrii actuali din linia Dacă în comanda CALL sunt mai mulţi parametri decât 9, restului de comandă vor substitui în ordine parametrii formali din fişierul de comenzi. parametrilor pot fi prelucraţi utilizând comanda SHIFT. Această Parametrul formal %0, într-un fişier de comenzi,va fi înlocuit întotdeuna cu comandă atribuie: - în calitate de valoare nouă a parametrului %1 valoarea veche unitatea, calea şi numele fişierului de comenzi respectiv. a parametrului %2; - în calitate de valoare nouă a parametrului %2 valoarea veche a parametrului %3, şi aşa mai departe; I.5.2. Execuţia pe paşi a unui fişier de comenzi - în calitate de valoare nouă a parametrului %8 valoarea veche a parametrului %9; La etapa elaborării şi depănării unui fişier de comenzi poate fi - în calitate de valoare nouă a parametrului %9 valoarea folosit regimul de execuţie pe paşi a acestuia, care poate fi asigurat cu următorului parametru din comanda CALL. ajutorul comenzii COMMAND. Conţinutul fiecărei comenzi înainte de execuţie va fi afişat pe ecran. I.5.5. Comanda REM Formatul: COMMAND /Y /C numele-fişierului-de-comenzi parametrii-fişierului-de-comenzi] Comanda REM este destinată pentru introducerea comentariilor în fişierele de comenzi. I.5.3. Comanda CALL Formatul: REM consecutivitate-de-caractere Dintr-un fişier de comenzi se poate comanda execuţia altui fişier de comenzi. În acest caz se utilizează comanda CALL, care are Consecutivitatea de caractere din comanda REM nu trebuie să următorul format: conţină caracterele ”<”, ”>”, ”|” din motiv că au o destinaţie specială în MS DOS. CALL numele-fişierului-de-comenzi [ parametri ]
Parametrii indicaţi în comanda CALL sunt transmişi fişierului de comenzi specificat în această comandă prin intermediul parametrilor I.5.6. Comanda ECHO formali: %1, %2, %3, %4, %5, %6, %7, %8, %9. Parametrul %0 memorizează numele fişierului de comenzi solicitat în comanda CALL. Comanda ECHO permite afişarea mesajelor pe ecran. După terminarea execuţiei fişierului de comenzi apelat, se execută următoarea după CALL comandă. În fişierul apelat nu se admite Formatul: ECHO mesaj utilizarea redirectărilor I/O şi a conveierelor de comenzi (simbolurile ”>”, ”<”, ”|”). Mesajul nu trebuie să conţină caracterele ”<”, ”>”, ”|”.
35 36 Implicit comenzile fişierelor de comenzi înainte de execuţie sunt • x – poate fi orice simbol în afară de 0 – 9, pentru a nu-i afişate pe ecran. Comanda ECHO OFF blochează procesul de afişare. confunda cu parametrii fişierelor de comenzi %1 - %9; După comanda ECHO OFF este recomandabil de utilizat comanda • lista-numelor-de-fişiere - reprezintă o consecutivitate din CLS – ştergerea ecranului. Regimul de afişare a comenzilor poate fi unul sau mai multe nume de fişiere, separate prin interval. În restabilit cu comanda ECHO ON. listă pot fi utilizate nume generice de fişiere; Comanda ECHO fără parametru afişează starea OFF sau ON . • comandă – nume de fişier executabil sau o comandă MS- Blocarea afişării unei singure comenzi poate fi efectuată şi cu DOS cu excepţia comenzii FOR. prefixul de comandă – simbolul ”@”. Exerciţii: Exemple:
1. Comparaţi executarea comenzilor: FOR %B IN (A1.PAS A2.PRO A3.BAT ) DO TYPE %B a) ECHO şi FOR %B IN (A*.* ) DO TYPE %B @ECHO Dacă comanda FOR se utilează într-un fişier de comenzi, atunci b) ECHO pregătiţi imprimanta şi parametrul %x se înlocuieşte cu %%x. @ECHO pregătiţi imprimanta I.5.8. Efectuarea salturilor în fişierele de comenzi 2. Executaţi comenzile: ECHO Într-un fişier de comenzi pot fi utilizate mărcile şi comenzile de @ECHO OFF salt. Mărcile într-un fişier de comenzi reprezintă un şir de caractere care ECHO începe cu simbolul ”:”. CLS ECHO pregătiţi imprimanta Formatul: GOTO marcă @ECHO pregătiţi imprimanta ECHO Exemplu: ECHO ON GOTO A1 ECHO . . . :A1 I.5.7. Comanda FOR REM
Comanda FOR este destinată pentru executarea repetitivă a Următoarea după comanda GOTO A1 va fi executată comanda REM comenzii sau a unui fişier executabil, specificat în această comandă. I.5.9. Comanda PAUSE Formatul: FOR %x IN ( lista-numelor-de-fişiere ) DO comandă În timpul execuţiei fişierului de comenzi, pentru întreruperea Parametrii comenzii respectă următoarele condiţii: temporară a execuţiei acestuia. 37 38 EXIST nume-fişier - condiţia este adevărată dacă fişierul Formatul: PAUSE nume-fişier există; NOT condiţie - condiţia este adevărată când condiţie este După execuţia acestei comenzi executarea fişierului de comenzi falsă. se întrerupe, până utilizatorul nu va apăsa un simbol alfa-numeric, tasta ”Interval” sau ”Enter”. Dacă se apasă ”Ctrl” + ”C” sau ”Ctrl” + Exemplu: ”Break”, sistemul de operare va interpreta aceste combinări ca o dorinţă a utilizatorului calculatorului electronic de a întrerupe execuţia De creat un fişier de comenzi TYPE1.BAT, care ar afişa pe rând fişierului de comenzi. Este recomandabil de folosit comanda PAUSE conţinutul unei liste de fişiere, conform următorului format al comenzii. împreună cu comanda ECHO. TYPE1 nume-fişier-1, nume-fişier-2,..., nume-fişier-n Exemplu: ECHO Pregătiţi imprimanta! PAUSE Fişierul de comenzi TYPE1.BAT va conţine următoarele comenzi MS-DOS: I.5.10. Comanda IF ECHO OFF Comanda IF permite de a executa condiţionat o comandă a :URMATOR fişierului de comenzi. IF %1 == ”” GOTO IESIRE IF NOT EXIST %1 GOTO NU_EXISTA Formatul: IF condiţie comanda TYPE %1 SHIFT Parametrii au următoarea semnificaţie: GOTO URMATOR condiţie – o expresie logică care dacă este adevărată permite :NU_EXISTA executarea comenzii; ECHO Fişierul %1 nu există! comanda – o comandă MS-DOS, care poate avea una din SHIFT următoarele trei variante: PAUSE ERRORLEVEL număr – această expresie este adevărată, GOTO URMATOR când codul de terminare a programului :IESIRE precedent este mai mare sau egal cu număr, ECHO ON acest număr se stabileşte de către programul corespunzător la terminarea execuţiei, în caz contrar este egal cu zero; I.5.11. Comanda CHOICE şir1 == şir2 - condiţia este adevărată dacă şir1 şi şir2 coincid. Dacă în şir1 sau şir2 se conţin Comanda CHOICE serveşte pentru a programa oferirea în parametrii fişierului de comenzi %0 - %9, atunci regim de dialog a serviciilor informaţionale din cadrul unui fişier de aceşti parametri sunt substituiţi cu valorile lor; comenzi. 39 40 din trei fişiere de comenzi, care conţin realizările lucrărilor Formatul: CHOICE [/C:lista-de-simboluri] [/T: simbol, de laborator nr. 1, 2 şi 3. număr-de-secunde] [/S] mesaj
Semnificaţia parametrilor este următoarea: I.5.13. Model de realizare a lucrării
/C:lista-de-simboluri - în listă sunt incluse simbolurile, pe care De elaborat un fişier de comenzi, care ar executa una din trei utilizatorul are dreptul să le utilizeze în calitate de programe: AAA, BBB sau CCC. răspunsuri la mesajul din această comandă, dacă acest parametru nu este indicat, simbolurile permise sunt Y şi ECHO OFF N; ECHO Selectaţi programul: A – AAA; B – BBB sau C – CCC /T: simbol, număr-de-secunde - dacă acest parametru este CHOICE /C: ABC ”Introduceti A, B sau C : ” indicat, atunci în cazul, când utilizatorul într-un timp de IF ERRORLEVEL 3 GOTO P3 număr-de-secunde nu a răspuns, implicit se consideră IF ERRORLEVEL 2 GOTO P2 răspunsul simbol; AAA /S - parametrul se foloseşte dacă utilizatorul solicită deosebirea GOTO IESIRE dintre minuscule şi majuscule; :P2 mesaj – mesajul afişat pe ecran. BBB GOTO IESIRE Exemplu: CHOISE /C:YN ”De executat programul P1?” :P3 CCC Dacă se selectează ”N”, variabila ERRORLEVEL primeşte :IESIRE valoarea 2, iar dacă ”Y”–valoarea 1. ECHO ON
Remarcă: Verificările valorilor variabilei ERRORLEVEL trebuie plasate în program în ordine descendentă: dintâi cu cea mai mare valoare, terminând cu cea mai mică. CAPITOLUL II. SISTEMUL NORTON COMANDER
I.5.12. Conţinutul lucrării Laboratorul II.1. Sistemul Norton Commander (NC)
• de creat pe discul D: un director AAA (AAA sunt iniţialele Scopul lucrării: studierea mediului de programare NC şi aplicarea lui numelui studentului); în manipularea cu directoare şi fişiere. • de elaborat utilizând comanda CHOISE în directorul creat un fişier de comenzi, care în regim de dialog ar apela unul II.1.1. Produsul program Norton Commander
41 42 In ultimul timp s-au raspandit mediile de operare, care permit • memorarea unui istoric al comenzilor DOS, lansate în executarea celor mai frecvente operatii ale SO in regim de instruire pe intreg cadrul sesiunii de lucru curente. ecranul. În urma apelului sunt dispuse pe ecran două ferestre (panouri), în Mediul de operare reprezintă un program (un set de programe) care interiorul cărora se vizualizează structura directorului curent. Fiecare gestionează dialogul utilizator – sistem de operare, asigură controlul derulării din cele două panouri dispune de un antet, în care se specifică discul şi calea pe care se lucrează. programelor aplicative şi sistem, oferă facilităţi vizînd întreţinerea structurilor Principiul de arhitectură folosit în conceperea mediului NC a fost de fişiere. De obicei, mediul de operare utilizează majoritatea programelor cel bazat pe existenţa bar–meniurilor situate în partea de sus şi, respectiv, de jos a ecranului. sistem şi poate fi considerat ca un „inveliş” (shell) al sistemului de operare.
Pentru calculatoerele IBM PC şi compatibile au fost elaborate mai multe II.1.2. Forma generală a ecranului NC medii de operare. Cele mai răspândite sunt QDOS, NortonCommander, În mediul de operare NC toate operaţiile sunt executate în regim de instruire XTREE,WINDOWS, etc. Firma IBM completează versiunile MS DOS 4.0 şi pe întreg ecranul. Forma generală a ecranului NC este reprezentată în fig. 1. următoarele cu mediul standart de operare MS DOS SHELL. Mediul de operare NC întreţine următoarele tipuri de paneluri (engl. Panel - vitrină) (ferestre): Produsul program NORTON COMMANDER (NC) a fost conceput şi realizat în perioada 1986 – 1989 de un colectiv de Brief – în panel se afişează informaţia prescurtată despre fişiere şi cercetători în vederea gestionării dialogului utilizator – calculator într– subdirectoarele din directorul curent. Unitatea şi directorul curent sunt indicate un mod mai “prietenos”, mai comod şi mai eficient. Mediul NC este în antetul panelului. operaţional sub sistemul de operare MS DOS pe calculatoare Full – panelul conţine informaţie completă despre fişiere şi subdirectoarele din compatibile IBM PC. directorul curent. Unitatea şi directorul curent sunt indicate în antetul Principalele funcţii ale mediului NC sunt: panelului. Info – panelul conţine informaţie care se referă la memoria calculatorului şi la • afişarea structurii unui director, subdirector, fişier; spaţiul pe disc. În antetul panelului în studiu este afişat cuvântul „Info”. • afişarea arborelui directoarelor şi selectarea directorului Tree – panelul conţine imaginea arborelui directoarelor de pe discul curent; corespunzător panelului alăturat. În antetul panelului este afişat cuvântul • furnizarea de informaţii relative la memoria „Tree”. calculatorului şi la spaţiul pe disc; Quick View – în cadrul panelului se poate vizualiza conţinutul unui fişier • operaţii de căutare a directoarelor şi fişierelor; numele căruia este indicat în panelul alăturat. Antetul panelul contine „View”. • “filtrarea” informaţiei afişate după anumite criterii; Link – panelul conţine informaţie care se referă la discurile şi memoria altui calculator. • operaţii de salvare/restaurare fişiere; • crearea meniurilor-utilizator şi a fişierelor de extensii; În mod implicit, după lansarea NC, pe ecran sunt afişate paneluri de tip Brief • stabilirea unor opţiuni de lucru; sau Full. • crearea directoarelor; Panelurile de tipul Brief sau Full permit executarea următoarelor operaţii: • redenumirea directoarelor şi fişierelor; 1) locarea rapidă a unui fişier sau a unui director; 43 44 2) schimbarea directorului curent; • încheierea sesiunii de lucru cu NC – Quit (F10); 3) formarea unui grup de fişiere; • selectarea discului curent pentru panoul stîng – ALT+F1; 4) lansarea în execuţie a unui program; • selectarea discului curent pentru panoul drept – Panelul stâng sau drept cu care se operează la momentul dat, se numeste panel activ. Orice comandă lansată de utilizator va acţiona asupra panelului ALT+F2; activ. Activarea panelurilor, respectiv mutarea dintr+o fereastră în alta a • comprimarea fişierelor selectate în scopul depozitării cursorului se face prin intermediul tastei Tab. De obicei, antetul panelului acestora în arhivă – ALT+F5; activ se afişează pe un fundal nai luminos decât restul ecranului. • decomprimarea fişierelor arhivă – ALT +F6; Interfaţa utilizator – calculator, realizată în mediul de operare NC, este • afişarea istoricului comenzilor în sesiunea curentă – bazată pe aplicarea bar-meniurilor. ALT+F8; Bar-meniul reprezintă o dungă luminoasă pe ecran care include o listă • trecerea de la regimul 25 de rînduri pe ecran la 43 şi de opţiuni, numite elemente de mediu. Fiecare element de mediu reprezintă o invers; comandă sau un submeniu. Ecranul NC dispune de două tipuri de bar-meniuri – meniul superior • afişarea structurii arborescente a sistemului de fişiere în şi meniul inferior. scopul selectării operative a unui director. Deschiderea acestui director î-l transformă pe acesta în director curent – ALT+F10. II.1.3. Bar-meniul inferior
Dedesubtul panourilor sale, NC afişează un bar–meniu, care II.1.4. Bar-meniul superior constă din mai multe perechi de tipul număr-text, unde numărul afişat desemnează tasta-funcţie corespunzătoare opţiunii sau comenzii la care Activarea bar-meniului superior se face prin intermediul tastei se referă textul din dreapta. Prin acţionarea tastei respective este
• activarea bar-meniului superior – PullDn (F9); 45 46 II.1.5. Elaborarea unui meniu al utilizatorului final prima comandă Orice comandă MS DOS, întrodusă în interiorul Acţionarea tastei F2 activează un meniu al utilizatorului dacă unui rând nou acesta există pe disc. Meniul–utilizator este afişat în cadrul ferestrei User Menu. comanda... Orice comenzi adiţionale Ecranul de editare se Meniurile–utilizator conţin o listă de comenzi–utilizator care pot fi prezintă, în interior, după cum urmează: selectate fie prin poziţionarea pe comanda dorită cu ajutorul tastelor cursor şi acţionarea lui
Crearea meniurilor-utilizator constituie o modalitate de a atribui Prima coloană a editorului funcţii speciale anumitor taste(la care ne vom referi în continuare ca la taste-funcţii). Tastele-funcţii reprezintă codurile comenzilor. Structura meniului-utilizator este specificată de unităţile de meniu constând din o tastă-funcţie (opţional) şi un titlu de meniu sau comandă-utilizator, care se va afişa în cadrul meniului în momentul activării (
m: Titlu de meniu Apare în lista de titluri a meniului- utilizator în momentul activării acestuia (
User Menu F1 Format 1.2 M Laboratorul III.1. Sistemele antivirus F2 Format 800 K F3 Format 720 K Scopul lucrării: să familiarizeze studenţii cu depistarea la timp a F4 Format 360 K viruşilor informatici şi lichidarea lor. E Edit file
III.1.1. Virusul informatic Efect: Activarea uneia dintre unităţile de meniu prin selectarea titlului de meniu sau acţionarea tastei funcţii corespunzătoare are ca rezultat Virusul informatic este un program care posedă proprietatea de a formatarea unităţii de disc floppy 1.2M (
BRAIN – un “nevinovat” virus de boot lansat în 1986 Detecţia reprezintă procesul de găsire a viruşilor cercetând F4A113042D0700A31304B106D3E08EC0BE007C fiecare fişier în parte. Se mai foloseşte si termenul de scanare.
JERUSALEM – primul virus de fişiere lansat în 1986 Există două metode de detecţie: clasică şi euristică. FC062E8C0631002E8C0639002E8C063D002E8C0641008CC0 1. Metoda clasică de detecţie DARC AVENGER – marchează apariţia celei de-a doua generaţii de Firma producătoare de programe antivirus posedă o listă cu viruşi-polimorfi, lansat în 1989 semnături, corespunzând viruşilor descoperiţi (cunoscuţi). Pentru a fi 49CD21BBFFFFB448CD2181EBE700727B8CC1F913CB “la zi” această listă trebuie actualizată permanent. Scanarea clasică înseamnă căutarea în fiecare fişier cercetat a tuturor semnăturilor APRIL 1-ST (pentru fişiere .EXE) viruşilor cunoscuţi. 2EA31700BB17000E1FB4DECD21 2. Metoda euristică de detecţie APRIL 1-ST (pentru fişiere .COM) Analiza euristică este un sistem expert care foloseşte un set de 89263401B419CD2104412EA265 reguli ce descriu viruşii şi pe care le aplică programelor pe care le analizează. Practic este cercetat fiecare fişier pentru a căuta secvenţe de DECEMBRIE, 24 cod care ar putea fi instrucţiuni specifice viruşilor (cererea de a rămâne 6803A32400A16A03051000A31C0090 rezident în memorie, căutarea de fişiere, deturnarea întreruperilor de sistem, etc.). Există însă o probabilitate mare de producere a unor PING PONG alarme false (anumite programe chiar trebuie să execute acele operaţii - 7D807426BEBE81B90400807C0401740C807C04047406 nu înseamnă că sunt virusate).
SUNDAY C80510008ED0BC5D0650B8C40050CBFC062E8C063100 III.1.5. Sumele de control
YANKEE DOODLE Pentru ca un program să fie virus, trebuie în primul rând să se 9F83C4049E7303E9F002B8004233C933 reproducă. Aceasta înseamnă să modifice fişiere. Pornind de la această observaţie, a fost inventată o metodă de detectare a viruşilor necunoscuţi numită metoda sumelor de control. 55 56 Cele mai multe programe antivirus creează la instalare anumite • ftp://ftp.icm.edu.pl/pub/simtelnet/msdos/virus fişiere în fiecare director şi pe fiecare disc logic al hard discului. Aceste • ftp://ftp.sunet.se/pub/simtelnet/msdos/virus fişiere conţin informaţii numite sume de control despre fiecare fişier executabil din directorul respectiv. Pachetul VirusScan for DOS se găseşte sub formă de arhivă Suma de control a unui fişier conţine anumite informaţii ca: .ZIP cu denumirea SCNInnnE.ZIP, unde nnn este numărul de mărimea fişierului, atributele, data şi ora ultimei modificări. La fiecare versiune, E semnifică faptul că este vorba de o versiune de evaluare, iar scanare, cele mai multe programe antivirus recalculează sumele de I înseamnă că în arhivă există program de instalare a pachetului. De control ale fişierelor şi le compară cu cele existente (create de ele la exemplu, versiunea 3.1.7 a pachetului VirusScan for DOS se găseşte instalare). Dacă suma de control a unui fişier nu mai corespunde, este arhivată în fişierul SCNI317E.ZIP. După “descărcarea” fişierului probabil ca fişierul să fie infectat cu un virus necunoscut. arhivă, acesta trebuie dezarhivat cu un program specializat (de exemplu PKUNZIP), într-un director temporar creat în prealabil. Programele din anumite pachete antivirus au ataşate Pachetul VirusScan conţine programul SCAN. Este un program sumele lor de control. La fiecare lansare a respectivului program, pentru verificarea împotriva viruşilor şi devirusarea fişierelor infectate. acesta îşi va calcula suma de control şi o va compara cu cea ataşată. Poate detecta viruşi cunoscuţi prin metoda clasică de scanare, viruşi În cazul când sumele de control nu sunt identice înseamnă că necunoscuţi folosind scanarea euristică şi viruşi macro. Lansarea în programul a fost virusat şi acesta refuză să se lanseze. execuţie se face cu comanda:
SCAN disc [parametru] [parametru] . . . III.1.6. Devirusarea unde disc reprezintă discul sau discurile care vor fi scanate, iar Devirusarea reprezintă procesul de eliminare a viruşilor din parametru poate fi unul din următorii: fişierele infectate, restaurându-le la starea de dinainte de virusare. /ALL - verifică împotriva viruşilor toate fişierele; /AV nume_fişier - adaugă sume de control fişierelor şi le scrie în Există o mare varietate de programe antivirus. Primul pachet fişierul text nume_fişier; antivirus a fost McAfee Virus Scan, fiind produs iniţial de firma /BOOT - scanează numai tabela de partiţii şi sectorul de BOOT; McAfee. Prin fuzionarea acesteia cu firma Network General în anul /CLEAN - devirusează fişierele şi sectoarele de BOOT infectate; 1997, a rezultat Network Associates Inc.(NAI), producătoarea actuală a /PAUSE - face pauză după umplerea unui ecran cu informaţii; pachetului VirusScan. Firma NAI este cea mai mare companie /SUB - scanează şi subdirectoarele unui director; independentă din lume specializată în managementul şi securitatea /NOMEM - nu scanează memoria. reţelelor de calculatoare. În continuare se prezintă adresele INTERNET, de unde se pot Exemple: “descărca” versiuni a pachetului VirusScan (for DOS): • SCAN C: /SUB - scanează fişiere din toate • http://ftp.nai.com/pub/antivirus/dos/vscan directoarele discului C:; • ftp://[email protected]/pub/msdos/virus • SCAN F: G: H: /ALL /CLEAN /SUB - scanează • ftp://ftp.nai.com/pub/antivirus/dos/vscan toate fişierele de pe discurile F, G şi H şi la detectarea • ftp://ftp.nuri.net/pub/simtelnet/msdos/virus unui fişier infectat încearcă devirusarea lui; 57 58 • SCAN C: D: E: /AV sume.txt /NOMEM /SUB - Scopul lucrării: să fie familiarizaţi studenţii cu necesitatea şi metodele scanează discurile C, D şi E şi scrie sumele de control de păstrare a informaţiei de pe discuri în arhivă. ale fişierelor scanate în fişierul sume.txt, nu scanează memoria. IV.1. Fişierele arhivă
III.1.7. Programul VALIDATE În decursul exploatării calculatorului este posibilă pierderea informaţiei din diferite motive: defectarea fizică a discului, modificării Este un program, care generează sume de control pentru fişierele incorecte sau ştergerii fişierului din greşeală, distrugerii informaţiei în din pachetul VirusScan. urma infectării calculatorului cu virus etc. Pentru a reduce la minimum pierderile de informaţie e necesară păstrarea ei în arhivă, care trebuie III.1.8. Programul VSHIELD reânnoită sistematic. Pentru copierea fişierelor se folosesc comenzile COPY sau Este un program, care verifică de virus programele înainte de XCOPY, la fel BACKUP şi RESTORE. lansarea lor în execuţie, folosind semnăturile viruşilor cunoscuţi de Dar în acest caz copiile de arhivă ar ocupa acelaşi spaţiu cât SCAN. Dacă un program este infectat, VSHIELD nu îi permite să se ocupă fişierele iniţiale. De exemplu, pentru a copia fişierele de pe un excute. hard disc cu volumul de 1 Gb ar fi necesare 700 dischete. Acest lucru este ireal. De aceea la crearea arhivelor se folosesc programe speciale, care aplicând metode de comprimare a informaţiei, creează copii ale III.1.9. Întrebări pentru recapitulare fişierelor cu dimensiuni mult mai mici şi plasează copii a mai multor fişiere intr-un fişier arhivă. Există mai multe programe de arhivare. 1. Ce este un virus informatic şi care sunt tipurile lor? Fiecare din ele permit înscrierea fişierelor comprimate in fişierul 2. Care este mecanizmul de contaminare cu viruşi informatici? arhivă, extragerea fişierelor din arhivă, vizualizarea conţinutului 3. Ce reprezintă detecţia viruşilor şi ce metode de detecţie arhivei şi altele. Cele mai răspândite programe de arhivare au cunoaşteţi? aproximativ aceleaşi posibilităţi şi nici una nu depăşeşte altele la toţi parametrii: unele programe lucrează mai rapid, altele asigură un grad mai înalt de comprimare. Printre cele mai utilizate programe de arhivare sunt ARJ, PKZIP, LHA, PKPAK, PAK, RAR. Ne vom referi la III.1.10. Teme pentru acasă programul ARJ. Fişierele de arhivă create cu ARJ au extensia .ARJ. Să se efectuieze verificarea tuturor fişierelor de pe discurile A, Programul dat are mai multe funcţii, care se indică din linia de comandă C, D fără scanarea memoriei şi la depistarea unui fişier infectat să se la lansarea sa. deviruseze. Formatul:
CAPITOLUL IV. PROGRAMELE DE ARHIVARE ARJ comanda regim nume_arhivă [director\][nume_fişiere]
unde: 59 60 comanda – este o literă care indică tipul activităţii programului ARJ (de ARJ a myarh *.doc a:\*.doc - se adaugă în fişierul de arhivă exemplu, a se utilizează pentru adăugarea fişierelor în arhivă, m pentru myarh toate fişierele cu extensia .doc din directorul curent şi expedierea fişierelor în arhivă, etc); din directorul rădăcină a discului a:\; regim – concretizează acţiunile programului şi este precedat de simbolul “ / ” sau “ - “; ARJ f a:\myarh c:\*.* - în fişierul de arhivă a:\myarh se nume_arhivă – indică numele fişierului de arhivă. Dacă acesta nu reânnoiesc versiunile fişierelor din directorul rădăcină a există, el este creat automat. discului c:\; [director\][nume_fişiere] - indică locaţia fişierelor ce urmează a fi arhivate. La indicarea numelor de fişiere sunt admise simbolurile * şi ARJ u a:\myarh - în fişierul de arhivă se adaugă fişierele din ?. Dacă nu sunt indicate numele fişierelor, se subânţeleg toate fişierele directorul curent care lipsesc în acesta sau acele care au o dată din directorul curent. de modificare mai mare.
Programul ARJ are trei regimuri de plasare a fişierelor în arhivă: IV.2. Transferul fişierelor în arhivă Add - se adaugă în arhivă toate fişierele; Update - se adaugă doar fişiere noi; Transferul fişierelor în arhivă înseamnă plasarea lor în arhivă cu Freshen - se adaugă versiuni noi ale fişierelor ştergerea concomitentă a fişierelor sursă. Pentru a indica această acţiune existente în arhivă. programa ARJ se aplică cu regimul –D sau comanda M. Comanda M Aceste regimuri se indică prin: este echivalentă cu comanda A şi regimul –D. Add comanda a; Update comanda u; Observaţii: Freshen comanda f. 1. Dacă apare o eroare în procesul arhivării, fişierele iniţiale nu se şterg. Aceste regimuri au următoarea semnificaţie: 2. Programa ARJ se poate aplica cu regimul /jtl, care verifică Add - se adaugă toate fişierele indicate; după arhivare fişierul iniţial cu copia sa din arhivă. Update - se adaugă sau fişierele care lipsesc în arhivă, sau care au o dată mai mică de modificare; Exemple: Freshen - în regimul de reânnoire se adaugă versiunile reânnoite ale fişierelor deja existente în arhivă. ARJ a –d myarh – are loc mutarea tuturor fişierelor din directorul curent în fişierul de arhivă myarh.arj; Exemple: ARJ m –jtl myarh – are loc mutarea cu verificare a tuturor ARJ a personal – se adaugă în fişierul de arhivă personal.arj fişierelor din directorul curent în fişierul de arhivă myarh.arj; toate fişierele din directorul curent; ARJ f –d docarhv *.doc – are loc mutarea în fişierul de arhivă docarhv.arj doar a versiunilor noi ale fişierelor cu extensia .doc din directorul curent. 61 62 Exemple: IV.3. Extragerea fişierelor din arhivă ARJ e a:\myarh /jyo d:\ – are loc extragerea tuturor fişierelor
din fişierul de arhivă a:\myarh în directorul rădăcină a discului Extragerea fişierelor din arhivă se efectuează cu acelaşi d:\. Fişierele din directorul rădăcină cu acelaşi nume cu cele din program ARJ. arhivă sunt şterse fără preântâmpinare.
Sintaxa lansării operaţiei de extragere este următoarea: ARJ e /u a:\archive c: - se extrag fişiere din arhiva a:\archive în
directorul curent al discului c:. Fişierele de pe disc cu aceeaşi ARJ comanda regim nume_arhivă [director\] [nume_fişiere] dată de modificare sau mai mare nu se copie (extragerea lor nu
se efectuează), dar pentru fişiere cu data modificării mai mică unde comanda – este o literă care indică tipul activităţii programului decât respectivele din arhivă este afişat mesajul de confirmare a ARJ. De exemplu, E – extragerea fişierelor din arhivă, X – extragerea ştergerii lor. fişierelor din arhivă în directoarele corespunzătoare, etc; ARJ e /n a:\archive c: - se extrag din arhiva a:\arhive doar
fişierele care lipsesc în directorul curent al discului c:. regim – concretizează acţiunile programului; este precedat de simbolul
“ / ” sau “ – “; IV.4. Întrebări pentru recapitulare
nume_arhivă – indică numele fişierului de arhivă. Dacă nu este 1. De ce este necesară păstrarea informaţiei de pe discuri în indicată extensia lui, se subânţelege ARJ; arhivă?
2. Ce programe de arhivare cunoaşteţi? [director\] – indică numele directorului unde se vor înscrie fişierele 3. Cum veţi copia în arhivă un director, apoi extrage informaţia exstrase; comprimată? [nume_fişiere] – numele fişierelor ce urmează a fi extrase din arhivă. IV.5. Teme pentru lucrări de laborator La indicarea numelor de fişiere sunt admise simbolurile * şi ?.
Dacă nu sunt indicate numele fişierelor, se subânţeleg toate fişierele 1. Să se creeze un director propriu, în care să se copie 10 fişiere din arhivă. consecutive de pe unitatea de disc C.
2. Să se formateze unitatea de disc A şi să se copie aici directorul Programa ARJ poate fi aplicată cu următoarele regimuri: C:\BP. • /U – indică extragerea fişierelor noi şi versiunilor noi; 3. Să se creeze un director propriu, în care să se copie 10 fişiere • /F – indică extragerea versiunilor noi de fişiere; consecutive de pe unitatea de disc A, apoi să se lichideze • /N – indică extragerea fişierelor noi. ultimele 5 fişiere. 4. Să se determine dacă pe unitatea de disc A mai este spaţiu Observaţie: Programul ARJ se poate aplica cu regimul /jyo, care liber, dacă da să se creeze aici un director propriu, în care să interzice afişarea mesajului de confirmare a numelui nou de fişier în caz se copie 5 fişiere consecutive de pe unitatea de disc C. dacă acesta deja există în directorul curent.
63 64 5. Să se efectuieze verificarea de viruşi a tuturor fişierelor de pe CAPITOLUL V. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS discurile C, D şi la depistarea unui fişier infectat să se deviruseze. V.1. Facilităţile sistemului de operare Windows 6. Să se efectuieze verificarea de viruşi a tuturor fişierelor de pe discurile A, C, D fără scanarea memoriei şi la depistarea unui Proiectanţii interfeţei exterioare în mediul sistemului de operare fişier infectat să se deviruseze. (SO) Windows au lansat conceptul de GUI (Graphic User Interface), 7. Să se adauge în fişierul de arhivă D:\myarh.arj toate fişierele care oferă un mediu prietenos de operare bazat pe ferestre. În prezent din directorul curent. sunt câteva zeci de sisteme operaţionale. Cele mai răspândite dintre ele 8. În fişierul de arhivă A:\myarh.arj se adaugă fişierele din sunt MS DOS, OS/2, Unix şi Windows. directorul curent care lipsesc în acesta sau acele care au o dată Windows este un excelent mediu cu interaţă grafică pentru toate de modificare mai mare. categoriile de utilizatori. Prima versiune Windows 1.0 a fost lansata în 9. Să se efectuieze mutarea în fişierul de arhivă docarhv.arj doar 1985 ca fiind ceva mai mult decât un mediu de comutare între task-uri. a versiunilor noi ale fişierelor cu extensia .cpp din directorul Windows 2.0 apare în 1987. Această versiune Windows oferea o listă curent. de aplicaţii sub formă de text şi atât (nu utiliza încă pictograme). Aceste 10. Să se efectuieze extragerea tuturor fişierelor din fişierul de dezavantaje se datorau restricţiilor de memorie şi lipsei de putere a arhivă a:\myarh în directorul rădăcină a discului D:\. microprocesorului 8086. Totuşi acest mediu nou ajuta la folosirea mai 11. Să se extragă din arhiva a:\arhive doar fişierele care lipsesc în uşoară a SO DOS şi la lansarea mai multor operaţii concomitent. directorul curent al discului D:\. Windows 2.0 a constituit un pas mic, dar important de îndepărtare al DOS. Dar nici această versiune nu s-a bucurat de succes. Versiunea 3.0 lansată de Microsoft pe 22.05. 1990 a fost prima versiune Windows care a utilizat pictograme pe scară largă. Dar cea mai importantă facilitate oferită de Windows 3.0 a fost posibilitatea de a rula mai multe programe simultan (multitasking). Windows 3.0 a fost ultima versiune care putea rula pe un procesor 8088. Dar chiar dacă piaţa a acceptat versiunea Windows 3.0, utilizatorii au descoperit curând unele probleme. Majoritatea elementelor negative existente la Windows 3.0 se datorau concesiilor făcute de compania Microsoft pentru a asigura compatibilitatea cu calculatoarele mai vechi. Cel mai mare neajuns de care se plângeau utilizatorii era instabilitatea sistemului Windows 3.0. O altă problemă o reprezenta UAE (Unrecoverable Application Error– eroare nedepanabilă de aplicaţie). O aplicaţie putea să aplice o rutină de tratare de fişiere unui fişier inexistent (sau unei alte resurse de sistem), provocând astfel căderea sstemului. Odată cu introducerea W. 3.1 erorile de tip UAE au dispărut. Deoarece când o aplicaţie solicita accesul la un fişier de pe disc sau îndeplinea altă operaţiune, Windows se asigura că ea poate fi îndeplinită, înainte de a da confirmarea de 65 66 acţiune pentru aplicaţie. Deasemenea versiunea 3.1 a oferit un mediu 4Mb RAM, dar mai bine 8 Mb şi >=500m HDD, aplicaţie de 32 biţi, îmbunătăţit de memorie. Utilizatorul nu mai trebuia să acorde atenţie dar şi cele de 16 biţi pot rula destul de bine. volumului de memorie disponibil pentru rularea aplicaţiilor. Windows Windows NT lucrează pe maşini cel puţin Pentium cu minimum 3.1 poate utiliza memoria virtuală care constă din utilizarea unei părţi 150 Mb 32-64 M RAM şi 70-80 pe HDD. din unitatea de hard-disc pentru a simula o memorie de tip RAM. Astfel Windows 98 solicită resurse mai serioase: procesor – Celeron, Windows 3.1 a devenit mai stabil ca predecesorii săi căci lucra în mod Pentium sau Pentium II, memorie operativă nu mai mică de 16 Mb, dar protejat dar încă mai are nevoie să apeleze la SO DOS pentru execuţia mai bine lucreză cu 24 Mb. Cele mai bune rezultate Windows 98 le unor sarcini. arată la 32 Mb HDD – Windows 98 necesită 400Mb, 50 Mb sunt Sistemul de operare Windows 3.1 este o extensie efectivă a SO MS necesari pentru setup, pentru fişiere temporare, plus 30 Mb pentru DOS. În susţinerea acestui fapt trebuie arătat că Windows oferă un şir fişiere virtuale. Cu cât mai mult spaţiu va fi pe disc cu atât mai rapid va de facilităţi care direct în MS DOS se pot realiza numai cu un mare efort rula SO. din partea utilizatorului. Windows ME (Millenium Edition) – următorul pas al SO din clasa Este vorba de: Windows, orientat pentru utilizatori casnici în special. Permite crearea – executarea (aproximativ) „simultană” a mai multor programe; unui acces comod. Ca server Internet, lucrează efectiv cu multimedia. – transmiterea unor date între aplicaţii (sub controlul Cerinţele la resurse sunt şi mai serioase: procesor – Pentium 150 MH şi utilizatorului); mai sus, memoria operativă – 32 Mb şi mai sus HDD – doar SO cere realizarea unui mecanism standard de interfaţă grafică GUI, la toate 636 Mb plus 150 Mb. nivelele de aplicare. Windows 2000 este orientată pentru calculatoare client, adică Un neajuns al mediului Windows a fost lipsa unui suport organizaţii. Este cel mai rapid SO din toate versiunile Windows, care a corespunzător de reţea. Problemele de siguranţă fac acest sistem moştenit de la Windows NT productivitate înaltă, stabilitate şi protecţie inaplicabil pentru rolul de server de baze de date. Rezultatele ar fi a informaţiei. Există mai multe versii Windows 2000 – Windows 2000 dezastruoase dacă serverul ar cădea în mijlocul unei tranzacţii. Această Professional, Server, Advanced Server, Datacenter Server. Procesor – problema a fost rezolvată de Windows NT (New Technology) – un nu mai jos de Pentium 133. Poate susţine lucrul a două procesoare la un sistem de operare pe 32 biţi cu multitasking preemtiv şi protecţia calculator, memoria operativă >= 32 Mb. Dacă lipseşte acest minimum memoriei cu suport pentru lucrul în reţea. Este opţional pe procesoare programul de instalare a SO va preintâmpina despre acesta şi se va atât Intel (80386->) dar acceptă şi procesoare Alpha al familiei Hewlett bloca. Volumul recomandat de memorie – 64 Mb HDD mai sus de 2Gb. Packard. Prima versiune Windows NT 3.1 a fost livrată la sfârşitul SO DOS rulează în mod real, pe când sistemul Windows necesită anului 1993, urmată rapid de un upgrade Windows NT 3.5, apoi trecerea procesorului din regim real în regim protejat. Windows NT 3.51 în 1995. În 1999 apare versiunea Windows NT 5.0. În prezent sunt câteva zeci de sisteme operaţionale. Cele mai Din păcate această versiune nouă de Windows avea dezavantajul unui răspândite dintre ele sunt MS DOS, OS/2, Unix şi Windows. Windows preţ mare. este un excelent mediu cu interaţă grafică pentru toate categoriile de În 1995 Microsoft lansează celebrul Windows 95. Acesta a făcut utilizatori. Programul Windows 98 reprezintă o continuare şi o carieră mai ales pe calculatoare de performanţe medii. Caracteristica lui modernizare a sistemului Windows 95. Windows ME (Millenium esenţială din punct de vedere a arhitecturii este că realizează Edition) este un sistem operaţional optimal prevăzut pentru unilizatorii multitasking preemtiv (decizia de trecere de la o aplicaţie la alta o ia de la domiciliu, din oficii nu prea mari, cu două – trei calculatoare, unde SO). In 1998 apare Windows 98, dar cere resurse serioase: minimum de nu este necesară protecţia suplimentară a datelor şi delimitarea 67 68 accesului la ele ori acolo unde se soluţionează probleme simple, spre “Passport”. Firma Microsoft crede despre propriul produs ca este exemplu, procesarea elementară a documentelor. Programul Windows "versiunea de Windows cea mai importanta de la Windows 95". SO 98 reprezintă o continuare şi o modernizare a sistemului Windows 95. Windows XP este mai stabil, mai colorat, mai interactiv. Alegerea unui Sistemele operaţionale Windows 98 şi ME sunt mai performante, ori altui sistem din familia Windows este determină de cercul de beneficiază de noi caracteristici, de o stabilitate sporită comparativ cu probleme ce trebuie soluţionate. Windows 95 şi asigură un mediu ideal pentru jocuri pe calculator şi diferite programe distractive. Windows ME identifică în mod autonom Laboratorul V.1. Suprafaţa de lucru şi utilizarea şoricelului un număr mare de echipamente de la diferiţi producători, conectarea la calculator a diverselor dispozitive fiind simplificată considerabil. Scopul lucrării: Iniţierea studenţilor în lucrul cu sistemul de operare Sistemul de operare Windows NT, Workstation 4.0, spre deosebire de Windows Windows 95/98/ME, se caracterizează printr-o fiabilitate, securitate şi productivitate sporită şi este destinat oamenilor de afaceri. V.1.1. Lansarea sistemului de operare Windows. Suprafaţa de Alegerea unui ori altui sistem din familia Windows este lucru determină de cercul de probleme ce trebuie soluţionate. Pentru a lansa sistemul de operare (SO) Windows este suficient să Windows ME (Millenium Edition) este un sistem operaţional pornim calculatorul şi sistemul se lanşează automat, dacă desigur în optimal prevăzut pentru unilizatorii de la domiciliu, din oficii nu prea prealabil SO Windows a fost instalat. Multe calculatoare sunt livrate cu mari, cu două – trei calculatoare, unde nu este necesară protecţia SO Windows gata instalat (informaţie utilă pentru a reinstala SO Windows suplimentară a datelor şi delimitarea accesului la ele ori acolo unde se poate fi găsită pe adresa www.microsoft.com/windows ). Procesul de lansare soluţionează probleme simple, spre exemplu, procesarea elementară a a SO durează de obicei 1-2 minute. La început pe ecran se afişează documentelor. Sistemele operaţionale Windows 98 şi ME sunt mai ecranul cu logotipul Windows, care peste un scurt timp dispare şi după o performante, beneficiază de noi caracteristici, de o stabilitate sporită pauză scurtă pe ecran poate fi afişată caseta de dialog Welcome to comparativ cu Windows 95 şi asigură un mediu ideal pentru jocuri pe Windows. La lansarea Windows NT/2000 această casetă apare totdeuna, calculator şi diferite programe distractive. Windows ME identifică în dar la lansarea SO Windows 95/98/ME caseta de dialog va apărea doar în mod autonom un număr mare de echipamente de la diferiţi producători, cazul dacă de calculator se folosesc mai multe persoane sau dacă conectarea la calculator a diverselor dispozitive fiind simplificată calculatorul este conectat la o reţea locală. În caseta de dialog Welcome to considerabil. Sistemul de operare Windows NT, Workstation 4.0, spre Windows se cere indicarea numelui utilizatorului (User name) şi a parolei deosebire de Windows 95/98/ME, se caracterizează printr-o fiabilitate, (Password) pentru accesul la resursele celorlalte calculatoare din reţea (vezi securitate şi productivitate sporită şi este destinat oamenilor de afaceri. Laboratorul V.6). După ce au fost indicate numele utilizatorului (User name) şi Următoarea versiune, Windows 2000, duce mai departe utilitatea parola (Password) se apasă tasta OK sau Enter şi caseta de dialog se va închide. şi accesibilitatea mediului Windows 98 şi Windows NT. Intefaţa Dacă nu cunoaşteţi numele utilizatorului şi parola, atunci tastaţi Esc pentru a Windows 2000 este foarte asemănătoare cu interfeţele Windows închide caseta de dialog. 95/98/ME/NT. SO Wiondows XP are o bara de “Start” mai atragatoare si mai functionala, fisierele sunt organizate pe aplicatii, iar pictogramele În cazul SO Windows 98 pe ecranul calculatorului poate fi afişată caseta de sunt afisate in milioane de culori. Windows XP incorporeaza programe dialog Welcome to Windows 98, care vă oferă posibilitatea de a face de navigare pe Web, mesagerie electronica, playere audio şi video. cunoştinţă cu noile facilităţi ale SO. Această casetă de dialog poate fi Toate datele despre utilizator sunt stocate intr-un spatiu denumit închisă cu ajutorul combinaţiei de taste Alt+F4. 69 70 organizată astfel ca majoritatea comenzilor frecvent utilizate sa fie accesibile în procesul de lucru. Suprafaţa de lucru conţine pictograme (Icons) ce reprezintă simbolizări grafice ale diferitor obiecte Windows, având în partea de jos un text explicativ, numit etichetă. Conţinutul etichetelor pentru majoritatea pictogramelor poate fi modificat. Pot fi adăugate pictograme noi, poate fi schimbată amplasarea lor pe suprafaţa de lucru, pot fi căutate anumite dosare, poate fi lansată o aplicaţie sau alta etc.
Figura V.1.1. Suprafaţa de lucru. La lansarea SO Windows XP poate fi afişat panoul care conţine pictogramele şi respectiv numele utilizatorilor (User name). Administratorul sistemului este considerată persoana ce are dreptul de a efectua lucrări de sistem (de exemplu, instalarea unor sisteme de Figura V.1.2. Meniul de bază Start. programare, verificarea parametrilor de lucru a calculatorului, lucrari de Aspectul suprafeţei de lucru depinde de modul în care a fost configurat arhivare, folosirea utilitelor speciale pentru lucrul cu sisteme de fişiere, sistemul Windows, de modificările efectuate de utilizator în procesul etc.). Pentru a începe o sesiune de lucru, SO în unele cazuri poate cere de personalizării SO (vezi Laboratorul V.4). Pe suprafaţa de lucru se pot la utilizator (user) indicarea parolei (Password). afla următoarele componente: Procesul de lansare a SO Windows se finalizează cu afişarea pe ecranul calculatorului a suprafaţ,ei de lucru (Desktop) – ecranul de editare – fundalul • Fereastra Calculatorul meu (My Computer) conţine pictograme ce reprezintă pe care apar ferestrele şi pictogramele (Fig. V.1.1). Suprafaţa de lucru este unităţile de disc ale sistemului, fişierele şi dosarele calculatorului, panoul de
71 72 comandă (Control Panel) şi dosarele imprimantelor. Fiecare disc se • Reţeaua Microsoft (The Microsoft Network) este un service soft online cu notează cu ajutorul unei litere mari a alfabetului latin, după care ajutorul căruia puteţi schimba mesaje cu alte calculatoare, vă puteţi urmează semnul “:”. Unităţile de discuri flexibile se notează cu A: conecta la Internet. şi B:, iar discurile fixe pot fi notate cu C:, D:, E: ş.a.m.d. Unităţilor de CD ROM li se atribuie litera care urmează după ultima literă ce • Coşul de hârtii (Recycle Bin) se utilizează pentru stocarea obiectelor şterse indică o unitate de disc fix. Pentru a afişa conţinutul unui disc este (excluse). În caz de necesitate, aceste obiecte pot fi restabilite (vezi p. suficient de executat dublu-clic pe pictograma acestuia. V.2.9).
• Bara de operaţii (Taskbar) este o bară situată, de regulă, în partea cea • Caseta Internă (Inbox) este o caracteristică ce poate fi instalată cu ajutorul mai de jos sau de sus a ecranului, afişează meniul Start şi butoanele programului Microsoft Exchange şi ne permite să trimitem şi să primim faxuri. aplicaţiilor şi documentelor lansate în execuţie (pictogramele respective). Butonul aplicaţiei, fereastra căreia este la moment activă, este pus în • Ferestre pe suprafaţa de lucru – zone dreptunghiulare de pe ecran ce conţin evidenţă. Bara de operaţii poate fi lăsată vizibilă sau să fie ascunsă, poate fi dosare, fişiere, documente, casete de dialog, mesaje etc. Pentru a organiza cât deplasată din locul ei iniţial. Bara de operaţii poate conţine şi alte mai bine lucrul, ferestrele pot fi deplasate, manevrate cu uşurinţă pe suprafaţa elemente, semnificaţia şi utilizarea cărora este examinată în p. V.4. În de lucru (vezi p.V.1.2). general, bara de operaţii se foloseşte pentru comutarea între programe ce Pentru a efectua în mod eficient operaţii cu obiecte Windows, se execută sau între diferite ferestre. Uneori "bara de operaţii” este trebuie folosit mouse-ul în calitate de dispozitiv de indicare. Mouse-ul numită "bară de sarcini". (şoricelul) este un dispozitiv mic, care se conectează la calculator, cu două sau mai multe butoane. Menţionăm că în SO Windows sunt • Butonul Start situat în colţul din stînga jos, pe bara de operaţii, vă folosite doar butonul stâng şi butonul drept al mouse-ului. Deşi oferă accesul rapid la aplicaţii (programe), documente, parametri majoritatea comenzilor pot fi executate şi prin apăsarea unor taste sau prestabiliţi, tematici Help şi multe altele. Butonul activează (deschide) combinaţii de taste, utilizarea mouse-ului face lucrul agreabil şi comod. Prin meniul de bază al sistemului Windows (Figura V.1.2). deplasarea mouse-ului şi apăsarea butoanelor lui pot fi manevrate diferite elemente ale programului Windows. În mod obişnuit indicatorul mouse-ului • Bara lansării rapide (Quick Launch) cu pictograme mici, destinate lansării are forma unei săgeţi albe oblice. În funcţie de locul plasării şi acţiunea ce se rapide a unor aplicaţii des utilizate, ce află în partea stângă pe bara de execută indicatorul mouse-ului îsi modifică forma. operaţii, lângă butonul Start. SO Windows este un excelent mediu pentru programe cu interfaţă grafică. Mai jos sunt enumerate formele indicatorului mouse-ului şi situaţiile • În partea dreaptă pe bara de operaţii este afişată diversă informaţie de în care ele apar [1]: sistem: ceasul, indicatorul tastaturii (En – engleza, Ro - romăna), reglorul nivelului sunetului etc. • forma obişnuită; • selectarea unui obiect pentru obţinerea informaţiei Help; • Vecinătăţile în reţea (Network Neighborhood) este o fereastră ce afişează calculatoarele din reţea, permite utilizarea în comun (partajarea) a calculatoarelor, a imprimantelor şi a altor dispozitive cu utilizatorii reţelei locale la care sunteţi conectaţi. 73 74
• comanda este în proces de execuţie, există posibilitatea lansării comenzi;
• comanda este în proces de executare, nu există posibilitatea lansării altei comenzi;
• decuparea unui obiect grafic; • cursor (indicator) de text; • operaţie interzisă; • redimensionare pe verticală; • redimensionare pe orizontală; • redimensionare pe verticală; • redimensionare pe orizontală; • deplasarea obiectului.
Toate informaţiile sunt prezentate prin imagini şi pictograme de Figura V.1.3. Casetă de proprietăţi Properties din meniul contextual al unei câteva tipuri, ce corespund diferitor tipuri de obiecte Windows, şi sunt afişate pictograme. în ferestre. Pictogramele reprezintă simboluri grafice ale diferitor obiecte Ultimul tip de pictograme se deosebesc de alte pictograme prin prezenţa Windows. Sunt pictograme pentru reprezentarea dosarelor (dosar închis, în partea de stânga-jos a unui pătrat cu o săgeată în interior. Comenzile de dosar deschis, dosar public); fişierelor (document Word, imagine Paint, tabel acces rapid pot fi insoţite de un text explicativ asociat, conţinutul căruia Excel, baza de date Access, secvenţă sonoră etc.); dispozitivelor (unităţi de poate fi modificat. Utilizatorul poate de asemenea schimba şi aspectul grafic disc, imprimante); comenzi şi opţiuni din barele cu instrumente; pictograme al unor pictograme. de aplicaţii (Word, Paint, Excel, Access etc.), pictograme de grup Comenzile de acces rapid mai sunt numite “comenzi rapide” şi (pictograme care conţin alte obiecte Windows), comenzi de acces rapid “scurtături” (Shortcut) (vezi p.V.1.7). Activarea unei “scurtături” are ca (pictograme care conţin referinţe la alte obiecte Windows (programe, dosare efect activarea obiectului asociat. Ştergerea comenzii de acces rapid nu şi documente). afectează obiectul asociat.
75 76 Activarea (dezactivarea) unei pictograme se face prin executarea unui clic (uneori dublu-clic) pe suprafaţa ei ori pe textul asociat. Informaţii detaliate despre obiectul reprezentat pe pictogramă pot fi obţinute executând un clic-dreapta pe suprafaţa ei şi alegând opţiunea Properties din meniul contextual al unei pictograme. Ca rezultat, se obţine o casetă de proprietăţi asemănătoare cu cea din figura V.1.3. Utilizatorul poate schimba unele proprietăţi ale obiectelor, selectând şi modificând opţiunile respective. In momentul executării unui clic sau a unui dublu-clic mouse-ul trebuie să rămână nemişcat, iar la tragere butonul mouse-ului se eliberează numai după poziţionarea finală. Utilizarea butonului stâng se face mult mai frecvent decât a celui drept, deaceea specificarea butonului stâng poate fi omisă. Executarea unui clic (dublu-clic) pe suprafaţa pictogramei poate avea diferite efecte, în funcţie de tipul pictogramei. Astfel, pentru pictogramele care reprezintă programe (aplicaţii, comenzi), acţiunea nominalizată are ca efect lansarea (executarea) acestor programe (comenzi). Pentru pictogramele ce reprezintă documente, executarea unui dublu- clic are ca efect lansarea programului în care a fost creat documentul şi deschiderea documentului respectiv în cadrul aplicaţiei. La deschiderea unei pictograme de grup sau a unui dosar obţinem conţinutul acestora. Acum vom examina executarea unui clic-dreapta pe suprafaţa unei pictograme. De exemplu, poziţionăm indicatorul mouse-ului pe pictograma dosarului My Figura V.1.4. Meniul contextual al dosarului My Documents Documents (Documentele mele). Executăm clic-dreapta, pictograma va fi evidenţiată cu o nuanţă mai pronunţată şi alături va apărea meniul contextual – un dreptunghi unde sunt enumerate comenzile destinate obiectului respectiv (Fig. V.1.4). Meniurile ce sunt afişate la executarea unui clic-dreapta se numesc contextuale deoarece comenzile ce le conţin depind de context, adică de obiectul selectat. Pentru a închide un meniu contextual, executaţi clics-stânga în afara meniului. Dacă executaţi clic-dreapta pe suprafaţa de lucru, va apărea meniul contextual al suprafeţei de lucrul (Fig. V.1.5), care evident diferă de cel prezentat în figura precedentă. Figura V.1.5. Meniul contextual al suprafeţei de lucru.
77 78 V.1.2. Manevrarea ferestrelor
Elementul esenţial de afişare în SO Windows este fereastra. La un moment dat, pe ecran pot fi afişate mai multe ferestre, eventual suprapuse total sau parţial. Fiecare fereastră aparţine unei aplicaţii. Fereastra care este deasupra, în care apare cursorul şi s-a dat în prealabil clic, este cea activă (are focusul). Aplicaţia respectivă este şi ea activă. Activarea/dezactivarea unei ferestre se face printr-o simplă executare a unui clic cu mouse-ul. Cu ajutorul mouse-ului fereastra activă poate fi deplasată sau redimensionată. Pentru aceasta se plasează indicatorul mouse-ul la una dintre margini, se lasă până când cursorul îşi schimbă forma, după care, cu butonul mouse-ului apăsat, se dimensionează fereastra după dorinţă. Suspendarea se realizează fie suprapunînd peste ea o altă fereastră a unei alte aplicaţii, fie minimizând fereastra respectivă. Există două tipuri de ferestre: de aplicaţie (de program) şi de document. Ferestrele de aplicaţie apar de fiecare dată când lansăm în execuţie o aplicaţie (un program). Ferestrele de document pot apărea doar în cadrul ferestrelor de aplicaţie. Unele ferestre de aplicaţie pot conţine mai multe Figura V.1.6. Părţile componente ale unei ferestre. ferestre de document, altele – doar una singură. În ultimul caz fereastra de document coincide cu fereastra de aplicaţie. În sfârşit, există o a treia 1. Butonul meniului Sistem (caseta meniului de Control), ce se categorie de ferestre de aplicaţie care nu conţin nici o fereastră de document. activează la executarea unui clic pe pictograma plasată în colţul din stânga sus al ferestrei (de aplicaţie ori de document);
2. Bara de titlu ce conţine titlul ferestrei, butonul meniului de Sisstem şi cele trei butoane de minimizare, maximizare şi închidere a ferestrei;
3. Bara de meniuri. Majoritatea ferestrelor conţin bare de meniuri pe lungimea părţii superioare a ferestrei care afişează meniurile disponibile. Fiecare meniu conţine comenzi asociate între ele;
4. Buton de minimizare (Minimize (_ ));
5. Buton de maximizare (Maximize (1) )şi de restabilire (Restore (2));
79 80 6. Buton de închidere (Close (r)); comenzile utilizatorului, de exemplu, introducerea datelor de la tastatură. De aceea, în fiecare moment doar una dintre ferestre poate fi 7. Bara de instrumente; activă, iar toate celelalte – inactive. Toate comenzile utilizatorului se referă numai la fereastra activă, 8. Butoane de defilare (scroll-bar) pe orizontală/verticală bara de titlu a acesteia este evidenţiată printr-o culoare închisă; pe când (3,4,5,6); bara de titlu a ferestrei inactive este adesea de culoare deschisă (pală). Fereastra activă se află întotdeauna în prim plan, deasupra celorlalte 9. Bară de defilare pe orizontală/verticală; ferestre. Cu alte cuvinte, suprafaţa de lucru (Desktop) este tridimensională şi ferestrele sunt aranjate asemeni unui teanc de 10. Bara de stare; documente pe un birou. În orice moment fiecare fereastră poate fi scoasă la suprafaţă, fiind activată executând clic pe suprafaţa ei, ori 11. conţinutul propriu-zis al ferestrei. executând clic pe butonul aplicaţiei respective din bara de operaţii.
Mai jos vom analiza în ce mod poate fi efectuat controlul ferestrelor.
Maximizarea ferestrei. Pentru a mări dimensiunile unei ferestre până la mărimea maximă posibilă, acţionăm butonul de maximizare – butonul cu dreptunghi (1) – din colţul dreapta-sus al ferestrei. Maximizarea poate fi făcută şi prin executarea comenzii Maximize din meniul System al ferestrei (ce se derulează la executarea unui clic pe pictograma ferestrei din colţul stânga-sus al ferestrei). Maximizarea unei ferestre, plecând de la un buton situat în bara de operaţii, înseamnă „trezirea” aplicaţiei respective, fereastra respectivă devenind activă. Pentru o fereastră deja activă, maximizarea înseamnă dimensionarea ei astfel încît să ocupe întreg ecranul.
Figura V.1.7. Meniul de sistem al ferestrei aplicaţiei WordPad. Notă: Nu toate ferestrele pot fi maximizate pe tot ecranul, ci doar acele ferestre care au fost astfel proiectate. De exemplu, fereastra aplicaţiei În stânga titlului fiecărei ferestre, pe bara de titlu, se află pictograma Calculator nu poate fi maximizată – butonul 1 este de culoare pală, meniului de sistem, care reprezintă o copie micşorată a pictogramei este inactiv. aplicaţiei. Meniul de sistem conţine comenzile de dirijare a ferestrei: Restore (Restabilire), Move (Deplasare), Size (Dimensiune), Minimize Minimizarea ferestrei. În cazul când dorim să minimizăm fereastra (Minimizare), Maximize (Maximizare), Close (Închidere). acţionăm butonul Minimize – butonul cu o linie de subliniere ( _ ) din colţul Este cunoscut faptul că Windows este un mediu multitascking – dreapta-sus. Minimizarea poate fi făcută şi prin executarea comenzii (aproape) simultan se execută mai multe programe. Fiecare aplicaţie are Minimize din meniul System. În cazul minimizării, fereastra se reduce la un fereastra ei. SO trebuie să “ştie” la care aplicaţie se referă acţiunile, buton dreptunghiular, situat pe bara de operaţii, aplicaţia asociată 81 82 rămânând încărcată în memoria operativă. De asemenea, vom evita lansarea Notă: Trebuie de ţinut minte că nu pot fi redimensionate toate ferestrele, repetată a unei aplicaţii, dacă aceasta se execută deja (este activă). ci doar acelea care au marginile groase. De exemplu, fereastra programului Calculator, ferestrele casetelor de dialog nu pot fi Notă: Toate programele Windows (aplicaţiile) lansate, butoanele cărora redimensionate. Dacă poziţionăm indicatorul mouse-ului pe marginea sunt reprezentate în bara de operaţii sunt active, indiferent dacă ori la colţul unor astfel de ferestre, forma indicatorului nu se schimbă. ferestrrele lor sunt afişate pe suprafaţa de lucru sau sunt minimizate. În acest caz, mărimea ferestrei nu poate fi modificată. Butonul ferestrei active din bara de operaţii este evidenţiat. Deplasarea ferestrei. Pentru a deplasa orice fereastră pe ecran (fără a o Restabilirea dimensiunilor anterioare. Pentru a reveni la dimensiunile pe redimensiona), plasăm indicatorul mouse-ului pe bara de titlu şi, executând care le-a avut fereastra până la maximizare, acţionăm butonul Restore (2). clic, o deplasăm în poziţia dorită. O fereastră maximizată nu poate fi Pentru a restabili dimensiunile ferestrei pe care le-a avut până la deplasată. minimizare executăm un clic pe pictograma respectivă din bara de operaţii. Lucrul cu mai multe aplicaţii şi/sau ferestre. În mediul Windows pot fi lansate în lucru mai multe aplicaţii. O aplicaţie lansată poate fi Notă: Executând dublu-clic pe bara de titlu a unei ferestre putem maximiza sau suspendată temporar. După suspendare poate fi lansată o altă sau poate restabili dimensiunile anterioare ale unei ferestre. Deasemenea, pe bara fi relansată una dintre cele suspendate. Decizia de suspendare/relansare lansării rapide (Quick Launch ) (SO Windows ME), ce se află în partea stângă este luată în primul rînd de către utilizator, care focalizează, după caz, o pe bara de operaţii, destinat pentru maximizarea sau minimizarea tuturor fereastră sau alta. ferestrelor simultan. Afişarea simultană pe ecran a mai multor ferestre ce se vor suprapune face dificilă căutarea informaţiei necesare. Windows oferă Redimensionarea ferestrei. Pentru a modifica dimensiunile ferestrei, posibilitatea de a aranja ferestrele pe suprafaţa de lucru în câteva moduri plasăm indicatorului mouse-ului pe oricare din laturile ei, în momentul în diferite. Cea mai simplă metodă este executarea unui clic pe bara de titlu care indicatorul se transformă într-o săgeată dublă, apăsam, fără a-1 elibera, sau suprafaţa ferestrei care dorim să o activăm. Ca urmare, culoarea barei butonul stâng al mouse-ului. Deplasarea mouse-ului la stânga-dreapta are ca de titlu devine mai intensă (bara de titlu a ferestrelor neactive are culoare efect schimbarea dimensiunii ferestrei. Când obţinem dimensiunea dorită, pală). Totodată, fereastra astfel activizată reapare în prim plan, chiar dacă eliberăm butonul mouse-ului. Pentru a schimba simultan şi lăţimea, şi alte ferestre o acopereau parţial. De asemenea, putem trece în cadrul unei înălţimea ferestrei, plasăm indicatorul mouse-ului în unul din colţurile aplicaţii de la o fereastră-document la alta, activând meniul Window, din care ferestrei, indicatorul transformându-se într-o săgeată dublă oblică. După alegem titlul ferestrei dorite. Trecerea de la o aplicaţie la alta poate fi aceasta deplasăm mouse-ul în orice direcţie pentru a obţine dimensiunile realizată şi prin apăsarea combinaţiei de taste Alt+Tab. dorite. O fereastră maximizată nu poate fi redimensionată. Dacă fereastra este prea mică pentru a putea prezenta întregul ei conţinut, Aranjarea ferestrelor pe suprafaţa de lucru. În timpul lucrului pot vor apărea bare de derulare orizontală şi/sau verticală. Executaţi clic pe fi deschise mai multe ferestre pe suprafaţa de lucru. Ferestrele pot fi aranjate săgeata de la fiecare capăt al barei de derulare, pentru a parcurge conţinutul pe suprafaţa de lucru pentru a avea acces la informaţie. Acest lucru poate fi ascuns al ferestrei. În plus, puteţi executa clic cu mouse-ul oriunde pe bara de efectuat în câteva moduri diferite. Indicaţi spre o regiune din bara de operaţii derulare. care nu conţine nici un buton sau afişajul timpului şi apoi apăsaţi butonul drept al mouse-ului. 83 84 File) sau acţionăm butonul (r). Ca rezultat, fereastra de document se închide. Dacă au fost efectuate modificări în conţinutul ferestrei şi dorim ca aceste modificări să fie consolidate, vom salva fişierul adiacent, executând comanda Save sau Save As din meniul File. Fereastra de document a unei aplicaţii care admite o singură fereastră de document nu poate fi închisă; ea se închide automat o dată cu închiderea aplicaţiei date sau la deschiderea altei ferestre ale aceleiaşi aplicaţii. Pentru a închide o fereastră de aplicaţie, deci şi fereastra de document pe care o conţine, executăm comanda Close din meniul System sau acţionăm butonul (r), localizat în colţul de dreapta-sus al barei de titlu. Înainte de închiderea unei ferestre salvăm, dacă e cazul, conţinutul ei pe discul magnetic. Închiderea ferestrei de aplicaţie active poate fi făcută şi prin apăsarea combinaţiei de taste Alt+F4, iar a ferestrei de document - prin apăsarea
combinaţiei de taste Ctrl+F4. Figura V.1.8. Aranjarea ferestrelor într-o manieră ordonată tip Cascadă. Minimizarea şi închiderea unei ferestre de aplicaţie reprezintă două acţiuni diferite. O fereastră poate fi închisă executând dublu-clic pe caseta meniului System din colţul din stânga al barei de titlu ori, de Din meniul rapid alegeţi Cascade (Cascadă) pentru a afişa ferestre asemenea, deschizând meniul File (Fişier) şi apoi alegând comanda într-o manieră ordonată. Windows poate aranja ferestrele astfel încât ele să Close (Închidere). În cazul închiderii, fereastra dispare de pe ecran, iar se suprapună şi le poate redimensiona astfel încât ele să aibă aceeaşi mărime. aplicaţia asociată este exclusă din memoria calculatorului. Aşa cum s-a Pentru a lucra în orice fereastră, executaţi clic cu mouse-ul în acea fereastră menţionat mai sus, indiferent de modul de reprezentare a ferestrei pentru a o activa. aplicaţiei active – afişarea pe întreg ecranul, afişarea normală ori O fereastră activă se afişează în faţa tuturor celorlalte, iar bara sa fereastră minimizată – aplicaţia continuă să lucreze, deci, ocupă de titlu are o culoare diferită. Pentru a aranja ferestrele pe direcţie memorie operativă, încetinind lucrul altor programe. De aceea, pentru a orizontală ori verticală executaţi clic cu butonul drept al mouse-ului pe nu supraîncărca memoria operativă a calculatorului vom închide de bara de operaţii şi alegeţi respectiv Tile Horizontally sau Tile Vertically. fiecare dată aplicaţiile cu care nu intenţionăm să mai lucrăm pentru a Pentru a găsi spaţiu liber în bara de operaţii, puteţi mări bara, la elibera memoria operativă pentru alte programe, care vor rula mai fel cum măriţi o fereastră. Pentru aceasta plasaţi indicatorul mouse-ului rapid. Ca rezultat de pe ecran va dispare fereastra aplicaţiei ce a fost pe ecranul barei pănă va apărea o săgeată cu două capete. Apoi închisă şi va dispare butonul respectiv din bara de operaţii. deplasaţi chenarul în sensul măririi barei ţinând butonul mouse-ului apăsat. Notă: O greşeală des întâlnită la începători este lansarea repetată a aplicaţiilor lansate anterior. Copiile programelor ce nu sunt folosite Închiderea ferestrei. O fereastră poate fi închisă, caz în care ocupă memorie operativă şi încetinesc derularea altor programe. Înainte executarea aplicaţiei proprietar de asemenea se închide. Pentru a de a lansa o aplicaţie este necesară verificarea absenţei butonului închide oricare din ferestrele de document din cadrul unei ferestre de aplicaţiei respective în bara de operaţii. aplicaţii, executăm comanda Close din meniul System (uneori şi din 85 86 4. Dacă două sau mai multe opţiuni consecutive ale meniului se exclud V.1.3. Folosirea meniurilor reciproc (adică numai una din ele poate fi activă), ele au în faţă câte un cerc alb. Prezenţa unui punct negru în interiorul unuia dintre cercuri O componentă importantă a sistemului de operare Windows sunt semnalizează regimul activ al opţiunii respective. La alegerea altei opţiuni meniurile. De regulă meniurile se asociază cu ferestrele de aplicaţie. Bara de din setul respectiv, punctul negru se plasează în interiorul cercului din faţa meniuri, situată imediat sub bara de titlu, poate cuprinde meniuri diferite ei, dispărând din cel precedent. atât după numărul lor, cât şi după conţinut. Meniurile ne oferă 5. Prezenţa semnului 8 după denumirea opţiunii semnifică o dezvoltare posibilitatea de a comunica cu sistemul. în adâncime a opţiunii respective; la selectarea ei se derulează o listă de subopţiuni, plasată într-un dreptunghi alăturat (Fig. V.1.9). Modul de utilizare a subopţiunilor derulate este analogic celui descris în acest paragraf. 6. Prezenţa punctelor de suspensie (...) după denumirea opţiunii semnifică deschiderea, în urma selecţiei ei, a unei casete de dialog, în care specificăm diferiţi parametri de lucru (Fig. V.1.9). 7. Prezenţa în marginea din dreapta a listei cu opţiuni a denumirilor unoi taste sau combinaţii de taste atestă posibilitatea lansării în execuţie a comenzilor cu ajutorul tastelor indicate, fără activizarea meniului respectiv. 8. Selectarea unei opţiuni din meniu poate fi făcută şi prin apăsarea de la Figura V.1.9. Listă de subopţiuni a comenzii Arrange Icons din meniul tastatură a literei subliniate din denumirea opţiunii (de exemplu, t pentru a contextual al suprafeţei de lucru selecta opţiunea Tool Box) 9. Prezenţa liniilor orizontale, ce separă anumite comenzi, atestă Un meniu devine activ la executarea unui clic pe numele meniului. apartenenţa acestor comenzi la grupuri cu funcţii similare. În acest moment apare o nouă fereastră cu o listă de opţiuni, specifică 10. Pentru închiderea unui meniu (renunţarea la orice acţiune), executăm un dialogului, care permite utilizatorului să selecteze o acţiune din mai clic în afara listei sau apăsam tasta Esc. multe posibile.Pentru diferite aplicaţii, meniurile cu aceeaşi denumire pot avea liste de opţiuni diferite. Comenzile asociate între ele sunt organizate în De asemenea, la executarea unui clic-dreapta pe pictograma unui meniuri pentru a facilita găsirea lor. Vom analiza unele trăsături comune ale obiect se afişează pe ecran un meniu contextual (acest tip de meniuri pot listelor de opţiuni: fi numite: meniuri contextuale, dinamice, operative, ascunse etc.). Meniurile 1. Opţiunea selectată din listele de opţiuni se evidenţiază printr-o contextuale au liste de opţiuni diferite în funcţie de obiectul asupra căruia bară orizontală de culoare pronunţată. indică indicatorul mouse-ului (Fig. V.1.4 şi Fig. V.1.5). 2. Comenzile meniului, care au culoare pală, nu pot fi executate la moment şi executarea unui clic pe ele nu are nici un efect. V.1.4. Casetele de dialog 3. Prezenţa unei bife (a) în stânga opţiunii semnifică regimul activ al opţiunii (Fig. V.1.9.). La selecţia repetată a unei asemenea opţiuni semnul Pentru a afişa pe ecran diferite comunicări, diferiţi parametri de a dispare/apare, iar regimul ei devine inactiv/activ. control, toate aplicaţiile Windows afişează pe ecran ferestre speciale, 87 88 numite casete de dialog. Dialogurile apar atunci când este necesară intervenţia utilizatorului în lucrul SO ori a unui program cu scopul selectării sau schimbării unor parametri, a regimului de lucru a unui program etc. Deseori, în casetele de dialog este afişată informaţia în baza căreia utilizatorul trebuie să ia o decizie cu privire la continuarea lucrului unui program, acţiunile ce vor urma. Pentru a facilita interacţiunea utilizatorului cu programele, casetele de dialog conţin diferite elemente speciale de dirijare şi control: submeniuri suprapuse, butoane pentru opţiuni, casete cu liste, casete de validare, casete de text, butoane de comandă. Spre deosebire de ferestrele aplicaţiilor, casetele de dialog au o dimensiune fixată, nu pot fi minimizate sau maximizate (butoanele respective lipsesc). Lucrul acesta este făcut pentru ca toate elementele de control să fie afişate pe ecran. Casetele de dialog conţin opţiuni cu ajutorul cărora puteţi comunica cu sistemul Windows, puteţi manipula cu caracteristicile ferestrelor, aplicaţiilor ş.a. Casetele de dialog sunt foarte răspândite în Windows, ele pot apărea pe ecran în cele mai diverse situaţii: la alegerea dintr-un meniu a unei opţiuni care conţine puncte de suspensie (de exemplu, în fereastra My Computer, selectaţi meniul Tools, alegeţi Folder Options (Opţiunile dosarului). Această comandă urmată de puncte de suspensie conduce la o Figura V.1.10. Caseta de dialog Folder Options. casetă de dialog (Fig. V.1.10).
Funcţiile pe care le îndeplinesc şi aspectul casetelor de dialog sunt foarte diverse, dar au elemente comune şi toate sunt tratate în mod asemănător. În orice casetă de dialog, pe lângă alte elemente de dirijare, este tasta OK cu ajutorul căreia poate fi închisă caseta de dialog. Atâta timp cât o casetă de dialog este deschisă, nu puteţi desfăţura nici o acţiune, decât dacă acceptaţi modificările, alegând OK, sau anulaţi caseta de dialog acţionând tasta Esc. O comandă de acces rapid pentru acceptarea modificărilor în caseta de dialog este apăsarea tastei Enter. Pentru anularea casetei de dialog se apasă tasta Esc. Vom prezenta în continuare principalele tipuri de casete de dialog şi modul lor de utilizare. Casete de avertizare şi confirmare. Aceste casete apar, de regulă, în urma unor acţiuni greşite ale utilizatorului sau ale unor acţiuni care pot duce la pierderea informaţiei (de exemplu, caseta de dialog care apare în cazul închiderii unui document Word fără salvarea prealabilă a informaţiei). 89 90 Casete cu liste de selecţie. În aceste casete se afişează o listă de opţiuni din care utilizatorul poate alege una sau mai multe opţiuni (sau nici una). Selectaţi o opţiune executând clic pe ea, va apărea un semn de validare (a) ce atestă starea activă a opţiunii respective. Puteţi activa una sau mai multe opţiuni în cadrul unui grup. Cu ajutorul tastelor↑,↓, Page Up, Page Down puteţi să vă deplasaţi în sus ori în jos în lista de opţiuni. După selecţia opţiunilor se acţionează OK pentru confirmare sau Cancel pentru renunţare. Confirmarea Figura V.1.11. Casetă de confirmare. opţiunilor poate fi făcută şi prin apăsarea tastei Enter, iar renunţarea – prin În conformitate cu scopul urmărit utilizatorul va acţiona butonul Yes, apăsarea tastei Esc. pentru a accepta modificările propuse de caseta de dialog, No – în caz contrar sau Cancel - pentru a inchide caseta de dialog.
Figura V.1.12. Casetă cu liste de selecţie.
Acţiunile descrise mai sus pot fi executate şi prin apăsarea tastei y pentru Figura V.1.13. Casetă cu opţiuni eliminatorii opţiunea Yes, n - pentru No, şi Esc - pentru Cancel. De asemenea, acţionarea butonului conturat ( de exemplu Yes) poate fi făcută şi prin Casete cu opţiuni eliminatorii. Aceste casete conţin liste cu denumirile apăsarea tastei Enter. diferitor regimuri în partea dreaptă a cărora se află butoane rotunde albe ce 91 92 pot conţine un punct negru atunci când sunt selectate. Aceste casete se deosebesc de casetele descrise mai sus prin faptul că opţiunile pe care le conţin se exclud reciproc. Puteţi alege doar o singură opţiune dint-un grup de opţiuni. Executând clic pe cercul din faţa unei opţiuni, punctul negru se deplasează în acest cerc, dispărând din cel precedent, deselctând opţiunea precedentă. Casete cu text de inserţie. Aceste casete necesită introducerea de câtre utilizator a unui text (nume de fişier, secvenţă de text care urmează a fi căutată în cadrul unui document etc.). Textul necesar se introduce în câmpul de inserţie în locul pulsării cursorului de text. După introducerea textului se apasă tasta Enter sau se acţionează butonul de confirmare al casetei de dialog (de regulă, OK, dar pot fi şi altele: Yes, Start, Next, Apply, Save, Open etc.).
Figura V.1.15. Casetă cu butoane de derulare
Dacă în dreapta unui câmp al casetei de dialog este prezent un buton cu două triunghiuri (v), atunci putem modifica valorile (numerice) ale câmpului prin acţionarea săgeţilor respective (de regulă, în sus - pentru creştere, în jos - pentru descreştere). Casetele stratificate sunt alcătuite din două sau mai multe file suprapuse. Figura V.1.14. Casetă cu text de inserţie. În partea superioară a unor astfel de casete de dialog sunt câteva etichete ce corespund filelor care întrunesc elementele de control, ce Casete cu butoane de derulare. În aceste casete alegerea opţiunilor se face asigură o anumită funcţie. Pentru a trece în revistă conţinutul unei file 5 6 prin intermediul unor butoane în formă de săgeată sau triunghi ( , ). De (submeniu) a casetei de dialog, executaţi clic pe aceasta. Prin acţionarea asemenea, puteţi introduce unele valori măsurabile, cum ar fi mărimea butoanelor, situate în partea de sus a casetei de dialog poate fi efectuată punctelor pentru corpurile de literă etc. La acţionarea butoanelor 5,6 trecerea de la o filă la alta. Prin apăsarea consecutivă a tastei Tab puteţi în lista alăturată se derulează valorile posibile ale opţiunilor din care o trece la diferite câmpuri ale ferestrei de dialog, iar prin apăsarea tastelor alegem pe cea dorită, confirmând acest lucru prin acţionarea butonului cu săgeţi, puteţi trece de la o filă la alta. Apăsând tasta Alt în combinaţie cu OK. litera subliniată din textul asociat câmpului respectiv, puteţi trece direct la oricare din câmpurile ferestrei.
93 94 În multe casete de dialog în dreapta-sus, lângă butonul de 1. Utilizând meniul Edit; închidere r se află butonul s, cu ajutorul căruia puteţi primi informaţii 2. Folosind meniurile contextuale (la executarea unui clic-dreapta a suplimentare referitoare la utilizarea elementelor de control ale cas mouse-ului, vezi p. V.1.3, Fig. V.1.4 şi Fig. V.1.5); s etei de dialog. De exemplu, executaţi clic pe butonul şi indicatorul 3. Cu ajutorul butoanelor corespunzătoare (Copy, Cut ori Paste) din mouse-ului va obţine forma . Executaţi clic pentru afişarea bara de instrumente; informaţiei explicative. Pe ecran va fi afişată informaţia ajutătoare corespunyătoare. Executaţi clic în orice loc a casetei de dialog şi 4. Apăsând combinaţia de taste operative (Ctrl+c, Ctrl+x sau Ctrl+v). informaţia ajutătoare va dispărea. Comanda Print Screen se execută prin apăsarea tastei cu acelaşi nume şi operează cu conţinutul întregului ecran. V.1.5. Memoria Clipboard Executarea comenzii Paste în aplicaţia-destinaţie are ca rezultat inserarea conţinutului memoriei Clipboard în poziţia indicată. De remarcat, că după Prin intermediul memoriei temporare Clipboard pot fi transferate executarea comenzii Paste conţinutul memoriei Clipboard nu se şterge, astfel texte, desene, sunete, etichete, dosare, fişiere etc. Această metodă de încât el poate fi "lipit" de mai multe ori în alte poziţii ale aceluiaşi document transfer funcţionează practic fără restricţii pentru majoritatea sau în documente ce aparţin altor aplicaţii. Conţinutul memoriei Clipboard se programelor Windows. modifică doar după ce în ea se transferă altă informaţie (ca rezultat al Utilizatorul poate realiza schimbul de date între programe prin executării uneia din comenzile Copy, Cut sau Print Screen). După aplicaţia ClipBoard. Pot fi copiate şi deplasate fragmente de deconectarea/reîncărcarea calculatorului sau după restartarea sistemului, documente atât în cadrul aceluiaşi document cât şi între diferite conţiutul memoriei Clipboard se şterge. programe. Prin intermediul acestei aplicaţii utilizatorul poate depozita Puteţi copia (sau muta) date dintr-un document al unui program temporar, din orice aplicaţie, informaţii în zona rezervată Clipboard. şi le puteţi lipi într-un alt document din alt program, pentru a economisi Informaţia poate fi de tip text sau grafică. Tot prin Clipboard timpul pe care vi-l ia scrisul. În plus faţă de texte, puteţi copia tabele de utilizatorul poate edita conţinutul informaţiei depozitate. În sfîrşit, din date, cifre, diagrame, clip art (biblioteci de ilustraţii) ş.a.m.d. Deschideţi orice aplicaţie pot fi scoase informaţii depozitate în zona Clipboard. În oricare două programe Windows şi introduceţi date - numere, text, sunet acest mod se pot transmite informaţii de la o aplicaţie la alta. sau grafice – în unul din programe. Selectaţi datele. Le copiaţi cu Există şi alte mecanisme de schimb, echivalente. De exemplu, ajutorul comenzii Copy (ori tăiaţi - Cut) plasându-le în Memoria pentru copieri se marchează o zonă cu mouse-ul urmată de Ctrl+C, sau Temporară (Clipboard). Executaţi clic pe butonul din bara de operaţii Alt+PintScreen pentru o fereastră ori PrintScreen pentru întreg ecranul. care reprezintă programul pe care vreţi să-l comutaţi. Windows afişează Apoi, după deschiderea receptorului se tastează Ctrl+V şi se obţine programul. Poziţionaţi punctul de inserţie în document şi deschideţi copia marcată anterior. meniul Edit; alegeţi comanda Paste. Ca o alternativă, apăsaţi tastele Transferul informaţiei în Clipboard este, de cele mai multe ori, Ctrl+v. Datele sunt lipite în document. rezultatul executării comenzilor Copy, Cut sau Print Screen asupra unor Vom mai menţiona, că la copiere (Copy) obiectul marcat nu se şterge din texte, imagini, tabele, ecrane sau părţi ale acestora. Comenzile Copy, Cut şi documentul sursă, în timp ce la decupare (Cut) obiectul marcat dispare din Paste operează doar cu obiectele selectate şi pot fi executate prin 4 modalităţi documentul sursă. De altfel, el poate fi restabilit în locul vechi, utilizând comanda diferite: Paste, deoarece după decupare obiectul nimereşte în memoria Clipboard.
95 96 V.1.6. Tastele operative F1 Apelarea programului de asistenţă şi ajutor F2 Redenumirea obiectului selectat Lansarea multor comenzi poate fi făcută şi prin apăsarea unor combinaţii de taste, fără a deschide meniurile din care aceste comenzi fac F3, Ctrl+F Se activează programul Find (Găsirea fişierelor şi parte. De exemplu, pentru a executa comanda Copy din meniul Edit este dosarelor) pentru dosarul curent suficient să apăsam combinţia de taste Ctrl+c (în cazul combinaţiilor de F4 Se deschide lista “Trecerea la alt dosar” dacă este instalată taste se ţine apăsată prima din tastele specificate, iar apoi se apasă scurt tasta bara de instrumente. La apăsarea repetată lista se închide a doua). Combinaţiile de taste mai sunt numite taste operative sau taste F5 Se reactualizează conţinutul ferestrei; se anulează regimul "fierbinţi" (Hot Keys). În general, combinaţiile de taste operative sunt de selecţie disponibile în mai multe aplicaţii ale sistemului de operare Windows, având F6 Se selectează lista “Trecerea la alt dosar” dacă este acelaşi efect. instalată bara de instrumente. La apăsarea repetată lista se F10, Ctrl+F10 Se selectează prima comandă din bara de meniuri (colţul de În tabelul care urmează sunt prezentate cele mai utilizate combinaţii de stânga) taste operative. Alt+Enter Afişarea proprietăţilor obiectului selectat. Trecerea aplicaţiilor DOS din regim de fereastră în regim de afişare pe întreg ecranul şi invers Combinaţia de Acţiunea Alt+dublu-clic Afişarea proprietăţilor obiectului selectat taste Ctrl+c (Ctrl+ Ins) Copierea în Clipboard a obiectului selectat Alt+F4 a) închiderea aplicaţiei active ; b) afişarea casetei de dialog Shut Down Windows Ctrl+x (Ctrl+ Del) Decuparea şi copierea în Clipboard a obiectului selectat (finalizarea lucrului cu din sistemul Windows) Ctrl+v (Shift+Ins) Lipirea conţinutului memoriei Clipboard în locul indicat Alt+Tab Comutarea între aplicaţiile active Ctrl+s Salvarea documentului activ Alt+Esc Trecerea la butonul următoarei aplicaţii active, dacă ea n-a Ctrl+a Selectarea întregului conţinut al documentului; fost minimizată Selectarea tuturor obiectelor Alt+spaţiu Activarea casetei meniului de control Ctrl+o Deschiderea unui document existent în aplicaţia activă Ctrl+n Deschiderea unui document nou în aplicaţia activă Alt+minus Activarea casetei meniului de control a aplicaţiei active Ctrl+z Anularea comenzii precedente Alt Alegerea primului punct al meniului (Alt+Backspace) Alt+literă subliniată Activarea unei comenzi corespunzătoare din meniu. De Ctrl+săgeţi, Home, Trecerea la pictogramele obiectelor unui dosar fără ca exemplu, consecutivitatea Alt+f+s (meniul File, submeniul End obiectul să fie selectat Save) activează comanda Save a meniului File Ctrl+spaţiu Anularea selecţiei Shift+F10 Afişarea meniului contextual Ctrl+Alt+Del Apelarea casetei de dialog Close Program Shift+Alt+Tab Trecerea la precedenta aplicaţie activă Ctrl+Esc Deschiderea meniului de bază Start Shift+Del Ştergerea obiectului selectat fără plasarea lui în coşul de hârtii (ştergere definitivă) 97 98 Tab Trecerea la următorul parametru, grup de parametri ori Pentru a crea şi amplasa o "scurtătură" pe suprafaţa de lucru, următorul câmp al ferestrei de dialog executăm următoarele acţiuni: Shift+Tab Trecerea la precedentul parametru, grup de parametri ori 1. Selectăm obiectul pentru care urmează a fi creată comanda rapidă, precedentul buton utilizând aplicaţia My Computer sau Windows Explorer. Esc Anularea tuturor parametrilor selectaţi 2. Tragem obiectul selectat pe suprafaţa de lucru, ţinând apăsat butonul drept al mouse-lui. Această acţiune poate fi executată şi cu Spaţiu Alegerea unui element din listă de opţiuni ajutorul butonului stâng, dar în acest caz se ţin apăsate tastele Ctrl şi Shift+săgeţi, Home, Selectarea obiectelor Shift. Desigur, vom avea grijă ca suprafaţa de lucru să fie End vizibilă, redimensionând şi reamplasând în acest scop ferestrele de pe Del Ştergerea obiectului selectat cu plasarea lui în coşul de ecran. Din meniul contextual care apare selectăm comanda Create Backspase Trecerea în ierarhia arborescentă la un nivel mai superior Shortcut(s) Here. Literă Pe suprafaţa de lucru: trecerea la următoarea pictogramă 3. Modificăm, dacă e cazul, numele pictogramei comenzii rapide. Pentru denumirea căreia incepe cu litera dată aceasta executăm un clic-dreapta pe pictogramă şi selectăm comanda Rename din meniul contextual. Apoi introducem numele nou. 4. Modificăm, dacă e cazul, aspectul pictogramei. Pentru aceasta V.1.7. Comenzile rapide pe suprafaţa de lucru executăm un clic-dreapta pe pictogramă şi alegem opţiunea Properties din meniul contextual. După aceea în caseta care apare selectăm Comenzile rapide ("scurtăturile") reprezintă pictograme care fac opţiunea Program, apoi acţionăm butonul Change Icon. Selectăm referinţă la alte obiecte Windows (pictograme, dosare, unităţi periferice desenul dorit pentru pictogramă. etc.). Comenzile rapide sunt amplasate de obicei pe suprafaţa de lucru, 5. Reamplasăm, dacă e cazul, pictograma pe suprafaţa de lucru. Desigur, deşi ele pot fi create şi în cadrul unui dosar. Pentru a simplifica accesul obiectul asociat continuă să rămână în locul iniţial, pe suprafaţa de la unele obiecte Windows ce se află în interiorul sistemului arborescent lucru aflându-se doar "scurtătura" care conţine referinţa la acel obiect. de fişiere, pot fi create scurtăturile ce conţin referinţe la aceste obiecte. Pentru a deschide un fişier este suficient de a executa dublu-clic pe În cazul când nu mai avem nevoie de o comandă rapidă, aceasta scurtătura acestuia. De obicei scurtăturile au aceiaşi denumire ca şi poate fi ştearsă de pe suprafaţa de lucru. În acest scop selectăm pictograma obiectele la care se referă. Ele pot fi amplasate oriunde, de obicei în respectivă şi apăsam tasta Delete pentru a o transfera în coşul de hârtii sau locuri uşor accesibile, spre exemplu, pe suprafaţa de lucru ori în dosare combinaţia de taste Shift+Delete pentru a o şterge definitiv. Desigur, des utilizate. Astfel puteţi repede să lansaţi o aplicaţie sau să deschideţi ştergerea comenzii de acces rapid nu şterge obiectul pe care îl reprezintă, un fişier fără a apela la meniul de bază Start ori fără a deschide o acesta continuând să rămână în locul iniţial. Prezenţa comenzii rapide în mulţime de dosare, spre exemplu. acest caz fiind inutilă. După cum va fi arătat mai jos, crearea scurtăturilor nu prezintă o mare dificultate, iar folosirea lor uşurează considerabil lucrul la V.1.8. Meniul de bază Start calculator. Puteţi crea şi utiliza orice număr de scurtături, dar trebuie luat în considerare faptul că un număr prea mare ar putea împle Bara de operaţii conţine butonul meniului de bază Start. suprafaţa de lucru. Deci, ele ar trebui create doar pentru programele Butonul Start permite lansarea aplicaţiilor (programelor), deschiderea frecvent utilizate. 99 100 documentelor modificate sau create recent, adaptarea parametrilor V.1.9. Finalizarea lucrului cu Windows. Reîncărcarea calculatorului Windows, lansarea programului de asistenţă şi ajutor etc. Butonul Start este folosit pentru efectuarea majorităţii operaţiilor Windows. Executând În timpul lucrului cu Windows sistemul duce evidenţa tuturor dosarelor, clic pe butonul Start, deschidem meniului de bază Start. fişierelor, aplicaţiilor deschise. O simplă deconectare de la sursa de alimentare Lista programelor din meniul de bază Start poate include mai multe poate duce la pierderi de informaţii sau la dereglarea sistemului. De aceea este dosare. Aspectul meniului de bază Start depinde de modul în care a fost necesar de a finaliza corect lucrul. instalat şi personalizat SO Windows. Triunghiurile de culoare închisă ce Este important de a cunoaşte modul corect de finalizare a sesiunii de se află în dreptul comenzilor Programs ş.a. indică existenţa lucru. Windows pune la dispoziţie o caracteristică sigură, Oprirea submeniurilor (listelor de opţiuni, meniu secundar). Comenzile urmate de calculatorului (Shut Down), care verifică existenţa programelor şi fişierelor trei puncte (…) afişează caseta de dialog asociată. deschise şi pregăteşte calculatorul pentru operaţia de oprire. Deconectarea Activarea meniului de bază Start se efectuează cu ajutorul obişnuită a calculatorului de la sursa de alimentare poate duce la pierderi combinaţiei de taste Ctrl+Esc, ori prin apăsarea tastei ce se găseşte de informaţii sau chiar la dereglarea sistemului Windows. Pentru a evita la unele tastaturi în partea dreaptă şi stângă. Cu ajutorul tastelor↑şi↓ aceste situaţii, de exemplu, în cazul SO Windows XP se va proceda astfel: puteţi parcurge lista de opţiuni ale meniului. Selectaţi comanda deschideţi meniul Start şi activaţi comanda Turn off of computer (Fig. necesară, dacă după denumirea acesteia se află semnul ►, apăsaţi tasta V.I.2). Va apărea caseta de dialog Turn off of computer (Fig. V.I.16). La apăsarea tastei Cancel SO Windows îşi reia activitatea sa. În afară de Enter (sau ) pentru a deschide o listă de subopţiuni. În acest caz pe → acesta sunt trei modalităţi de oprire a sesiunii de lucru. ecran se va afişa submeniul comenzii respective cu prima opţiune de • La apăsarea butonului Stand by SO memorează starea tuturor sus evidenţiată. Cu ajutorul tastelor↑şi↓ puteţi parcurge lista de proceselor ce derulează la momentul închiderii sesiunii de subopţiuni în sus ori în jos. Selectaţi opţiunea dorită. Dacă după lucru. Ulterior, la deschiderea sesiunii de lucru toate procesele denumirea ei nu se află semnul ►, apăsaţi tasta Enter pentru a lansa îşi reiau activitatea. programul respectiv. Meniul se va închide, iar aplicaţia respectivă va fi • La apăsarea butonului Turn Off SO îşi finisează normal lansată şi pe ecran va fi afişată fereastra ei de lucru, iar în bara de activitatea (toată informaţia ce ţine de SO se depozitează în operaţii – butonul ei apăsat. Prezenţa semnului ► după denumirea tabelele informaţionale de sistem respective). unelor subopţiuni din listă semnifică o dezvoltare în adâncime a opţiunii • La apăsarea butonului Restart SO „se închide” şi apoi se respective. Dacă apăsaţi tasta Enter (sau →), se va afişa pe ecran restartează. submeniul comenzii respective. Pentru a închide o listă de subopţiuni Pentru finalizarea sesiunii de lucru cu SO Windows NT/2000 şi apăsaţi tasta Esc (sau ←). Pentru a închide meniul de bază Start, 95/98/ME se activează butonul de bază Start, se selectează comanda Shut apăsăm tasta Esc. Down. Pentru a efectua comanda, apăsăm butonul Yes (Da ) din caseta de dialog Shut Down Windows. Notă: Toate programele (aplicaţiile) Windows lansate, butoanele cărora sunt reprezentate în bara de operaţii, sunt active, indiferent dacă ferestrrele lor sunt afişate pe suprafaţa de lucru sau sunt minimizate.
101 102 În cazul SO Windows 98, mai întâi închidem toate aplicaţiile active, salvând, dacă e cazul, documentele respective. Apoi executăm comanda Shut Down din meniul de bază Start. Ca rezultat pe ecran apare o casetă de dialog din care alegem una din cele 4 (uneori 3) opţiuni, semnificaţiile cărora sunt următoarele: • Shut down the computer - se utilizează când am terminat complet lucrul şi dorim să deconectăm calculatorul de la sursa de curent; • Restart the computer - se utilizează, de regulă, în cazul instalării unor aplicaţii legate nemijlocit de sistemul de operare; • Restart the computer in MS-DOS mode - abandonarea sistemului
Windows şi trecerea la sistemul MS-DOS. Revenirea la sistemul Figura V.1.16. Caseta de dialog Turn off of computer. Windows se face prin introducerea comenzii exit în linia de comenzi a
sistemului MS DOS şi apăsarea tastei Enter. Ca rezultat, se iniţiază Windows afişează un ecran final care indică momentul în care procedura de lansare a sistemului Windows. calculatorul poate fi oprit fără nici un risc. • Close all programs and log on as a different user - restartarea calculatorului pentru un alt utilizator Finalizarea lucrului poate fi făcută şi prin apăsarea combinaţiei de taste Alt+F4. De asemenea, apăsând combinaţia de taste Ctrl+Alt+Del, obţinem caseta de dialog Close Program, din care putem alege opţiunea Shut Down. Ultima procedură este utilă mai ales în cazurile când executarea uneia dintre aplicaţiile active se suspendă din motive necunoscute, eveniment care implică blocarea întregului sistem. În aceste situaţii este necesar să excludem aplicaţia respectivă acţionând butonul End Task din caseta de dialog menţionată mai sus.
Dacă sistemul se blochează (ori în bara de titlu a aplicaţiei active apare specificaţia Not Responding), în cazul SO Windows XP, cu ajutorul combinaţiilor de taste Ctrl+Alt+Del se apelează caseta de dialog Task Manager. Se analizează lista proceselor active, se selectează procesul suspect pentru blocarea activităţii SO şi se apasă tasta End Task.
V.1.10. Întrebări pentru recapitulare
1. În ce caz în procesul lansării sistemului Windows se va cere indicarea Figura V.1.17. Caseta de dialog Task Manager. numelui utilizatorului (User name) şi a parolei (Password) ? 103 104 2. Care sunt părţile componente ale suprafeţei de lucru a sistemului 2. Efectuaţi diferite comenzi de manevrare a ferestelor, folosind Windows ? facilităţile lucrului cu mouse-ul, meniurile şi combinaţii de taste operative. 3. Enumeraţi tipurile de pictograme. 3. Afişaţi proprietăţile unor obiecte Windows (utilizând mouse-ul şi tastele operative). 4. În ce mod poate fi derulat un meniu contextual ? 4. Efectuaţi afişarea rapidă a conţinutului unui document Windows (utilizând mouse-ul şi tastele operative). 5. Câte tipuri de ferestre cunoaşteţi? Care sunt părţile componente ale ferestrelor 5. Lansaţi în execuţie aplicaţii (utilizând mouse-ul şi tastele operative). ? 6. Aranjaţi feresterele pe suprafaţa de lucru în trei moduri diferite. 6. Analizaţi elementele comune ale listelor de meniuri. 7. Efectuaţi transferul de date între diferite aplicaţii (în 3 moduri diferite), utilizând memoria Clipboard. 7. Analizaţi forma indicatorului mouse-ului şi situaţiile în care ele apar. Ce efecte 8. Creaţi (ştergeţi) scurtături ale unui dosar, ale unui fişier sau ale pot rezulta la executarea unui clic-stânga, clic-dreapta, dublu-clic pe unei aplicaţii pe suprafaţa de lucru. pictograme de diferite tipuri ? 9. Reîncărcaţi calculatorului. Finalizaţi lucrul cu Windows.
8. Enumeraţi principalele tipuri de casete de dialog şi modul lor de utilizare. Laboratorul V.2. Aplicaţia Windows Explorer
9. Enumeraţi elementele de bază ale ferestrelor de aplicaţie (de program) şi de Scopul lucrării: studierea facilităţilor oferite de aplicaţia Windows document. Explorer la gestionarea fişierelor şi dosarelor. 10. Numiţi unele trăsături comune ale listelor de opţiuni. V.2.1. Aplicaţia Windows Explorer 11. Enumeraţi principalele tipuri de casete de dialog şi modul lor de utilizare. Windows Explorer este un program special ce oferă posibilităţi suplimentare pentru lucrul cu sistemul de fişiere. Acest program 12. Enumeraţi cele 4 modalităţi diferite de execuţie a comenzilor Copy, Cut şi permite crearea, copierea, deplasarea, ştergerea şi redenumirea Paste. fişierelor, dosarelor. De asemenea, permite afişarea conţinutului unui dosar din panoul din stânga sau din panoul din dreapta prin executarrea 13. Analizaţi semnificaţiile pictogramelor meniului de bază Start. unui clic sau dublu-clic, respectiv, pe pictograma acestuia. Permite, de asemenea, navigarea prin strustura arborescentă de fişiere. Acest 14. Analizaţi semnificaţiile celor 4 (uneori 3) opţiuni din caseta de dialog program poate fi utilizat şi pentru a lansa programe sau a deschide Shut Down Windows. documente. Pentru aceasta este suficient să executaţi dublu-clic pe numele fişierului corespunzător din panoul din dreapta. Dacă fişierul V.1.11. Executarea lucrării ales este un document, atunci va fi lansată aplicaţia ce l-a creat şi apoi în fereastra ei se va deschide documentul respectiv. 1. Lansaţi SO WINDOWS. O parte importantă a lucrului cu Windows îl reprezintă învăţarea modului de gestionare a dosarelor şi fişierelor. Pictograma dosarului unui fişier 105 106 reprezintă un director sau un subdirector. Un dosar poate conţine mai multe Pentru a deschide Windows Explorer, deschideţi meniul Start şi dosare, precum şi mai multe fişiere. Reamintim, că noţiunea dosar alegeţi din el comanda Programs. Din meniul Programs alegeţi Windows corespunde noţiunii de director care se utilizează în sistemul MS-DOS. Există Explorer. O altă posiblitate este: executati clic-dreapta pe butonul Start, apoi mai multe tipuri de pictograme ce reprezintă dosare şi fişiere: coperte de dosar selectaţi Windows Explorer. ce reprezintă grupuri de fişiere şi dosare, pictograme pagină reprezentând Suprafaţa de lucru (Desktop) reprezintă nivelul cel mai înalt în fişiere individuale, pictograme carnete de notiţe cu cotor cu spire ce reprezintă ierarhia sistemului de fişiere. Urmează My computer, unităţile de disc, fişiere WordPad (Caietul cu notiţe) ş. a. (vezi tipurile de pictograme, apoi dosarele discului activ. Activizarea unei unităţi de disc se face prin Laboratorul V.I.1). executarea unui clic pe pictograma respectivă; în mod analog pot fi deschise Pentru gestionarea fişierelor şi dosarelor în SO Windows există două dosarele. aplicaţii My computer (Calculatorul meu) şi Windows Explorer (Exploratorul Windows). Pictograma aplicaţiei My computer se află pe suprafaţa de lucru, iar Windows Explorer în meniul Programs al meniului de bază Start. Deşi Tabelul V.2.1. Combinaţiile de taste pentru aplicaţia Windows îndeplinesc, în fond, aceleaşi acţiuni cu conţinutul discurilor, aceste Explorer. aplicaţii afişează informaţia în mod diferit. Windows Explorer în versiunea Windows 95 este foarte asemănător Combinaţia Acţiunea Gestionarului de fişiere (File Manager) din versiunile anterioare de de taste Windows. La lansarea acestei aplicaţii obţinem o fereastră asemănătoare cu Ctrl+A Selectarea tuturor obiectelor cea din Figura V.2.1. Fereastra aplicaţiei Windows Explorer constă din Backspase Trecerea la nivelul superior două panouri: cel din stânga, în care se afişează structura arborescentă a F4 Trecerea la un alt dosar obiectelor, sunt enumerate toate unităţile de disc şi dosarele de pe disc. Partea F3, Ctrl+F Lansarea aplicaţiei Find (Găsire) pentru dosarul dreaptă a ferestrei divizate Explorer afişează conţinutul dosarului curent. Ca curent alternativă, s-ar putea să preferaţi aspectul aplicaţiei Explorer celui al ferestrei F5 Reactualizarea conţinutului ferestrei My Computer. F6 (sau Tab) Comutarea între diferite domenii ale ferestrei → (Săgeată Deschiderea unui dosar selectat (dacă este închis) spre dreapta) sau deschiderea primului subdosar ← (Săgeată Închiderea unui dosar selectat (dacă este deschis) spre stânga) sau trecerea la dosarul părinte ↑ şi ↓ Navigarea prin structura arborescentă de fişiere în (Săgeată în direcţia sus sau jos, respectiv sus/jos)
Se poate de ascuns bara cu instrumente de lucru (Toolbar) şi bara de stare ale ferestrei Explorer. În plus, puteţi alege meniul Edit şi puteţi decupa, copia Figura V.2.1. Fereastra aplicaţiei Windows Explorer şi insera orice dosar sau fişier, exact aşa cum se face în fereastra My Computer. În cazul în care are loc schimbarea unităţii de disc flexibil, 107 108 conţinutul ferestrei trebuie reactualizat pentru a vedea conţinutul nou. a) Crearea dosarelor şi fişierelor utilizând meniul contextual. După Pentru aceasta apăsam tasta F5. specificarea locului, executăm un clic-dreapta pe suprafaţa liberă a Poate fi căutat un fişier sau un dosar tastând Tools, Find apoi Files or panoului din dreapta a ferestrei Windows Explorer, apoi din meniul Folders (sau F3). Apare caseta de dialog Find. Lucrul cu programul Find va fi contextual selectăm New/Folder. În continuare indicăm numele dosarului descris mai jos (p. V.5.5). şi apăsam tasta Enter. Dosarele pot fi create şi pe suprafaţa de lucru, în acest caz apăsarea butonului drept se face pe această suprafaţă. Fişierele V.2.2. Deschiderea dosarelor şi lansarea programelor oi se creează, de regulă, în aplicaţiile respective (Excel, Word, Paint etc.), deşi putem crea fişiere noi prin analogie cu crearea dosarelor. În Dosarele pot conţine alte dosare, fişiere, programe sau alte acest scop stabilim locul creării fişierului (dosarului rădăcină, un dosar caracteristici ce pot fi folosite pentru a lucra în Winows. Când deschis sau suprafaţa de lucru), apoi executăm un clic-dreapta şi din meniul deschideţi un dosar reprezentat în panoul din stânga, conţinutul lui se contextual selectăm New. În continuare indicăm tipul fişierului afişează în panoul din dreapta. Dacă un dosar conţine alte dosare, (documentului) şi numele lui, după care apăsam tasta Enter. Desigur, pictograma lui este precedată de semnul . Pentru a desfăşura fişierele astfel create sunt goale, informaţia urmând a fi introdusă ulterior conţinutul dosarului, este suficient să executăm un clic pe acest semn şi b) în aplicaţiile respective. în partea dreaptă a ferestrei Explorer va apărea conţinutul dosarului. c) Crearea dosarelor şi fişierelor utilizând meniul File. Deschideţi Executaţi dublu-clic pe dosar şi fiecare dosar pe care acesta îl conţine va fereastra pentru dosarul sau discul unde doriţi să creaţi un nou dosar. De apărea de asemenea, sub el, în partea stângă a ferestrei. Dosarele exemplu, deschideţi fereastra unităţii dvs de disc. Apoi deschideţi meniul desfăşurate sunt precedate de semnul , iar dosarul curent deschis File şi alegeţi comanda New. Va apărea un meniu secundar. Din meniul este reprezentat prin pictograma . Dacă pictograma unui dosar nu este secundar alegeţi comanda Folder (dosar). Noul dosar va apărea în panoul precedată de nici un semn, înseamnă că dosarul conţine doar obiecte din dreapta a ferestrei Windows Explorer. Executaţi clic cu mouse-ul pe elementare (fişiere, documente, etc.) sau nu сonţine nimic. Bara verticală numele dosarului, New Folder (Dosar nou). Indicatorul mouse-ului se care separă panoul stâng de cel drept poate fi deplasată, permiţând modifică în litera I şi numele dosarului este pus în evidenţă. Introduceţi un modificarea suprafeţelor celor două panouri. nume nou pentru dosar; când îl scrieţi, numele vechi dispare. Apăsaţi Enter Pentru a afişa conţinutul unui dosar din partea dreaptă a ferestrei Explorer când terminaţi de scris, pentru ca noul nume să fie confirmat. executaţi dublu clic pe el. Pentru a deschide un fişier/aplicaţie (cum ar fi un fişier document sau un fişier program) trebuie de executat dublu clic pe acest V.2.4. Sortarea fişierelor fişier. Când afişaţi conţinutul unui dosar în partea dreaptă a ferestrei Explorer,
în mod prestabilit vor fi incluse şi detaliile fişierelor. Pentru a sorta fişierele după tip, dată, mărime sau nume alegeţi
comanda View din bara de meniuri apoi Arrange Icons. Începând cu V.2.3. Crearea dosarelor şi fişierelor versiunea Windows 95 numele fişierelor şi dosarelor pot conţine de la 1
până la 255 de сaractere. Numele şi extensia unui obiect pot conţine litere Pentru a crea un dosar nou, indicăm, în primul rând, locaţia ( l o c u l mari şi mici ale alfabetului latin (sau rus) inclusiv cifre, spaţii şi simbolurile: amplasării) noului dosar. Un dosar poate fi creat în cadrul oricărui alt dosar al ~ ! @ # $ % & ( ) - _ = + { } [ ] ; , ‘ . aricărei unităţi de disc. Vom descrie două metode de creare a fişierelor şi dosarelor:
109 110 Extensia numelui incepe cu un punct, conţine de obicei nu mai mult • Se execută comanda Paste din meniul Edit sau se apasă combinaţia de taste de trei caractere şi nu este obligatorie. Extensia fişierului corespunde Ctrl+v. conţinutului, după extensie poate fi determinată aplicaţia care a creat fişierul. Copierea prin metoda Drag and Drop Notă: Fiecare dosar are un nume care poate fi alcătuit conform regulelor de • Se selectează obiectul (obiectele) care urmează a fi copiat(e); alcătuire a numelui unui fişier. Dosarele de obicei nu au extensie. • Se poziţionează indicatorul mouse-ului în zona obiectelor selectate; Aplicaţia Exlorer permite afişarea conţinutului unui dosar în mai multe • Se apasă butonul stâng al mouse-ului şi, ţinând apăsată tasta Ctrl, tragem moduri: Large Icons (Pictograme de dimensiuni mărite); Small Icons obiectele selectate peste dosarul în care dorim să le copiem (poziţionăm, de (Pictograme de dimensiuni mici); List (Lista obiectelor fără detalii); Details fapt, vârful săgeţii mouse-ului pe dosarul respectiv); (Lista obiectelor cu specificarea detaliilor - data creării, mărimea, etc.). • Eliberăm butonul mouse-ului.
V.2.5. Selectarea dosarelor şi fişierelor V.2.7. Deplasarea dosarelor şi fişierelor
Deplasarea are ca rezultat copierea obiectelor în locul de Selecarea unui fişier, dosar sau scurtătură se face prin executarea destinaţie şi ştergerea lor din locul sursă. Şi în acest caz există unui clic pe pictograma respectivă. Pentru a selecta un grup consecutiv de obiecte, selectaţi primul obiect, apoi, ţinând apăsată tasta Shift, executaţi un posibilitatea de a deplasa mai multe dosare în acelasi timp. Pentru clic pe ultimul dintre ele. Acelaşi efect poate fi obţinut prin descrierea cu început selectaţi obiectele ce vor fi deplasate. Vom descrie două metode ajutorul mouse-ului a unui dreptunghi care cuprinde obiectele necesare. de deplasare a dosarelor şi fişierelor: Pentru a selecta mai multe obiecte răzleţe, executăm câte un clic pe fiecare, ţinând apăsată tasta Ctrl. În toate cazurile obiectele selectate îşi 1. Deplasarea prin intermediul memoriei Clipboard modifică culoarea. • Se selectează obiectul (obiectele) care urmează a fi deplasat(e); • Se execută comanda Cut din meniul Edit sau se apasă combinaţia de V.2.6. Copierea dosarelor şi fişierelor taste Ctrl+x; • Se indică locul (discul, dosarul) unde urmează a fi deplasate fişierele; Copierea reprezintă cea mai utilizată procedură de manipulare • Se execută comanda Paste din meniul Edit sau se apasă combinaţia de taste cu obiectele. Pentru a copia mai multe obiecte în acelaşi timp, menţineţi Ctrl+v. apăsată tasta Ctrl şi apoi executaţi clic pe fiecare dosar pe care doriţi să-l copiaţi. Eliberaţi tasta Ctrl înainte de a alege comanda Copy. Există mai 2. Deplasarea prin metoda Drag and Drop multe metode de copiere a obiectelor, dar vom descrie doar două din ele: • Se deschide fereastra ce conţine dosarul (sursa); Copierea prin intermediul memoriei Clipboard • Se deschide fereastra în care mutaţi dosarul (destinaţia); • Se selectează obiectul (obiectele) care urmează a fi copiate, utilizând una din • Apăsaţi şi menţineţi apăsată tasta Shift; metodele descrise mai sus; • Trageţi (deplasaţi) dosarul din fereastra sursă în fereastra • Se execută comanda Copy (utilizând una din cele 4 modalităţi, vezi p.V.2.6); destinaţie.
• Se indică locul (discul, dosarul) unde urmează a fi copiate obiectele;
111 112 Această metodă este asemănătoare cu cea descrisă mai sus pentru V.2.8. Redenumirea dosarelor şi fişierelor operaţia copierii, cu deosebirea că în timpul tragerii mouse-ului, nu se apasă Când numiţi sau redenumiţi dosarele sau fişierele, puteţi alege nici o tastă. un nume conţinând până la 225 caractere, inclusiv spaţii. Puteţi numi de Există şi alte modalităţi de copiere sau deplasare a obiectelor. De asemenea un dosar sau fişier cu litere, numere şi alte simboluri de pe exemplu, comenzile Copy, Cut şi Paste pot fi executate şi prin acţionarea tastatură, cu excepţia următoarelor: \ ? : * “ < > /. In cazul în care dorim butoanelor respective din bara cu instrumente. De asemenea, aceste comenzi să redenumim un dosar sau un fişier, executăm un clic dreapta pe el şi pot fi selectate din meniul contextual care apare ca rezultat al apăsării butonului din meniul contextual selectăm opţiunea Rename. Executăm clic pe drept al mouse-ului (indicatorul mouse-ului trebuie să fie poziţionat pe numele obiectului pentru a afişa indicatorul mouse-ului sub forma oricare din obiectele selectate). În sfârşit, comenzile nominalizate pot literei I şi pentru a selecta numele dosarului. După ce ati indicat numele fi executate şi prin apăsarea combinaţiilor de taste respective, descrise nou, apăsaţi tasta Enter (sau executăm un clic în afara obiectului) pentru în p.V.1.6. a-l confirma.
Notă: În procesul copierii sau deplasării in obiect Windows poate fi V.2.9. Ştergerea dosarelor şi fişierelor tras nu numai în fereastra deschisă a dosarului sursă, dar şi pe pictograma acestuia. Pentru a selecta mai multe obiecte, ţineţi apăsată tasta Ctrl şi executaţi clic pe fiecare dosar pe care doriţi să-l selectaţi. Pentru a deselecta unul dintre Vom analiza încă o modalitate de copiere şi deplasre a aceste obiecte, ţineţi apăsaţă tasta Ctrl în timp ce executaţi clic pe obiectul pe obiectelor cu ajutorul butonului drept al mouse-ului: care vreţi să-l deselectaţi. Pentru a deselecta toate dosarele, executaţi clic - poziţionaţi indicatorul mouse-ului pe obiectul ce doriţi sa-l copiaţi oriunde în fereastră. Vom examina două modalităţi de ştergere a dosarelor şi sau deplasaţi; fişierelor: - ţinând apăsat butonul drep al mouse-ului, trageţi imaginea pală a
pictogramei obiectului selectat; - eliberaţi butonul drep al mouse-ului. Pe ecran va apărea un meniu 1. Ştergere cu deplasarea obiectelor în coşul de hârtii (Recycle Bin) cu din care puteţi alege comanda dorită (Fig. V.2.2); posibilitatea de a fi restabilite ulterior. În acest scop obiectele care urmează a fi excluse se selectează, apoi se apasă tasta Delete. Obţinem casetă de avertizare (Fig. V.2.3).
Figura V.2.2. Meniul contextual.
După cum am arătat mai sus, Windows ne oferă diferite metode simple şi eficiente pentru a copia sau a deplasa obiecte. Figura V.2.3. Ştergerea a 5 fişiere cu deplasarea lor în Recycle Bin.
113 114 2. Ştergere definitivă (fără posibilitatea de a fi restabilite ulterior) Delete. Dacă nu se efectuează această procedură, sistemul va arunca singur obiectele stocate anterior, pentru a face loc celor de dată mai recentă. Această metodă se utilizează în cazul când suntem siguri în intenţia de a şterge obiecte, fără necesitatea de a le recupera. Ca şi în cazul precedent selectăm obiectele care urmează a fi lichidate, apoi apăsam combinaţia de taste Shift+Delete.
Figura V.2.4. Ştergerea defenitivă a 5 fişiere. Figura V.2.5. Fereastra Recycle Bin. V.2.10. Restabilirea obiectelor şterse Notă: Dacă din greşeală aţi şters fişiere sau dosare de pe o dischetă, Dacă dorim să restabilim unul sau mai multe obiecte din coşul de atunci cu mijloace Windows informaţia nu poate fi restabilită. hârtii, executăm un dublu-clic pe pictograma Recycle Bin şi selectăm obiectele pe care dorim să le recuperăm. Apoi în meniul File selectăm opţiunea Ca şi în orice alt dosar informaţia ce se conţine în coşul de hârtii Restore (Restabileşte). Ca rezultat obiectele vor fi restabilite în locul de poate fi afişată în diferite moduri: pictograme mari sau mici, listă ori unde au fost şterse. Trebuie să menţionăm că în urma ştergerii obiectelor, cu tabel. Pentru a prezenta informaţia în formă de tabel, selectăm comanda deplasarea lor în coşul de hârtii, spaţiul de pe disc ocupat de ele nu se Details din meniul View. Pentru a sorta informaţia ce este afişată într-un eliberează. câmp în ordine crescătoare executaţi clic pe titlul câmpului respectiv. În Pictograma coşului de hârtii poate avea unul din următoarele două aspecte: urma executării repetate a unui clic pe titlul câmpului, informaţia va fi ordonată în ordine descrescătoare. Pentru a optimiza mărimea unui câmp al tabelului, astfel ca informaţia ce se conţine să fie afişată integral, poziţionaţi indicatorul mouse-ului pe marginea din dreapta a coşul conţine obiecte coşul nu conţine obiecte. câmpului respectiv şi atunci când cursorul va obţine forma , executaţi dublu-clic. Dacă a fost şters dosarul în care se afla fişierul şters, atunci când va Capacitatea coşului de hârtii nu este nelimitată, astfel încât în fi restabilit fişierul şters va fi restabilit în mod automat şi dosarul lui. urma operaţiilor de ştergere a obiectelor, coşul se umple treptat. Utilizatorul Pentru păstrarea fişierelor şterse Windows alocă 10% din memoria poate interveni eliminând definitiv acele obiecte de care cu siguranţă nu mai discurilor fixe. Dacă nu aveţi suficient spaţiu liber pe disc, atunci puteţi are nevoie. Pentru aceasta se selectează obiectele respective şi se apasă tasta
115 116 schimba volumul coşului de hârtii sau puteţi sa vă deziceţi de folosirea 8. De executat operaţiunile de selectare, ştergere (2 metode), lui. restabilire a fişierelor şi dosarelor create.
V.2.11. Înrebări pentru recapitulare Laboratorul V.3. Utilizarea aplicaţiei My Computer 1. Ce tipuri de pictograme există în SO Windows pentru a reprezenta dosare şi fişiere? Scopul lucrării: Familiarizarea studenţilor cu modalităţile de 2. Ce aplicaţii există în SO Windows pentru gestionarea fişierelor şi manevrare şi gestionare a fişierelor şi a dosarelor utilizând aplicaţia dosarelor ? My Computer. 3. Ce reprezintă nivelul cel mai înalt în ierarhia sistemului de fişiere ? Care sunt următoarele ? V.3.1. Utilizarea aplicaţiei My Computer 4. Care sunt cele două posibilităţi pentru a deschide aplicaţia Windows Pentru a trece în revistă conţinutul calculatorului, putem utiliza atât Explorer ? aplicaţia Windows Explorer, examinată mai sus, cât şi aplicaţia My 5. Descrieţi cele două metode de creare a fişierelor şi dosarelor ? Computer (Calculatorul meu). Pictograma acestei aplicaţii se află pe 6. Câte metode de copiere şi deplasare a obiectelor Windows cunoaşteţi ? suprafaţa de lucru; pentru a o deschide, executăm un dublu-clic pe ea. 7. Ce şi câte caractere (inclusiv spaţii) poate conţine numele unui Pictogramele din fereastra My Computer reprezintă obiectele de bază ale dosar sau fişier? Cu excepţia căror simboluri ? calculatorului (unităţi de disc, dosare, unităţi periferice etc.). Utilizarea 8. Care sunt cele două modalităţi de ştergere a dosarelor şi fişierelor ? acestei aplicaţii este asemănătoare cu cea a aplicaţiei Windows Explorer, deşi există diferenţe de afişare a informaţiilor (vezi Figura V.3.1).
V.2.12. Executarea lucrării
1. De creat pe discul de lucru un dosar AAA1 (AAA – iniţialele numelui studentului) ; 2. În dosarul AAA1 de creat alte trei dosare (utilizând două metode diferite, p. V.2.3); 3. De copiat dosarul AAA1 în alte două dosare (2 metode, p. V.2.6); 4. De navigat prin structura de dosare cu ajutorul mouse-ului şi cu ajutorul combinaţiilor de taste; 5. În fiecare dosar de creat 3 fişiere prin intermediul memoriei Clipboard (utilizând 4 modalităţi de selectare a comenzilor Copy, Cut sau Paste, vezi p. V.1.5); 6. De efectuat fuziunea acestor fişiere create; 7. De copiat, de deplasat şi de redenumit fişierele create folosind Figura V.3.1. Fereastra aplicaţiei My Computer metoda Drag and Drop, prin intermediul memoriei Clipboard şi a meniului contextual. 117 118 Tabelul 3.1. Combinaţia de taste operative destinate pentru obiectele V.3.3. Copierea şi deplasarea obiectelor selectate de pe Suprafaţa de lucru, aplicaţiile My Computer şi Windows Pentru a copia sau deplasa mai multe obiecte (dosare şi fişiere) în primul Explorer. rând este necesară selectarea lor (utilizând una din metodele menţionate mai sus). Pentru a deplasa obiectul, executaţi comanda Cut (Decupare). În Combinaţia de taste Acţiunea fereastră mai rămâne numai “umbra” obiectului decupat. Acesta este mutat F2 Redenumirea obiectului în memoria temporară Clipboard până când va fi inserat. Pentru a fi inserat F3 Găsirea dosarului sau fişierului (lipit) dosarul: Shift+Del Ştergerea definitivă a obiectului selectat Alt+Enter Afişarea proprietăţilor obiectului selectat • se execută dublu clic pe pictograma ce indică locul – destinaţie, Alt+dublu clic • deschideţi meniul Edit, Ctrl+A Selectarea tuturor obiectelor • alegeţi Paste (lipire). Backspase Trecerea cu la nivel superior
Shift concomitent cu Închiderea dosarului selectat şi tuturor acţionarea butonului dosarelor părinte Pentru a copia un obiect, executaţi comanda Copy (Copiere), după ce de închidere a aţi selectat obiectul respectiv. Apoi executaţi Paste (Inserare) în locul ferestrei destinaţie. Pentru a deplasa sau copia fişiere ori dosare prin metoda “ Drag and Ctrl+Shift Crearea unei “scurtături” Drop ” (Trage şi Plasează) deschideţi două ferestre, atât cea care conţine F5 Reactualizarea imaginii ferestrei fişierul ori dosarul (sursa) cât şi cea în care doriţi să copiaţi sau să deplasaţi Ctrl la deplasare Copierea fişierului fişierul ori dosarul (destinaţia). Pentru a deplasa obiectul (sau grupul de obiecte), ţineţi tasta Shift apăsată în timp ce trageţi obiectul (sau grupul de V.3.2. Selectarea obiectelor Windows obiecte) din fereastra sursă spre noua destinaţie. Pentru a copia un fişier (dosar) menţineţi apăsată tasta Ctrl în timp ce trageţi fişierul (dosarul) spre noua sa destinaţie. Selecarea unui fişier, dosar sau scurtătură se face prin executarea Notă: Utilizând metoda “ Drag and Drop ” ţinând apăsat butonul unui clic pe pictograma obiectului respevtiv. Pentru a selecta mai multe drept al mouse-ului sau executând Ctrl+Shift, de asemenea, puteţi copia, obiecte menţineţi apăsată tasta Ctrl şi apoi executaţi clic pe fiecare obiect. deplasa sau crea o scurtătură, selectând comanda respectivă din meniul ce va Pentru a selecta un grup consecutiv de obiecte, selectaţi primul obiect, apoi, fi afişat. ţinând apăsată tasta Shift, executaţi un clic pe ultimul dintre ele. Acelaşi efect poate fi obţinut prin descrierea cu ajutorul mouse-ului a unui V.3.4. Redenumirea obiectelor dreptunghi care cuprinde obiectele necesare. În toate cazurile obiectele selectate îşi modifică culoarea. Pe măsură ce adăugaţi din ce în ce mai multe dosare şi fişiere în calculator poate fi necesară rearanjarea şi reorganizarea fişierelor şi dosarelor. Windows vă permite să redenumiţi cu uşurinţă obiectele (dosarele, fişierele) pentru a vă organiza mai bine munca pe calculator. Executaţi clic pe obiect pentru a-l selecta. Dosarul îşi va schimba 119 120 culoarea. Executaţi clic pe numele obiectului pentru a afişa indicatorul secundar. Puteţi opta pentru trimiterea unei copii a dosarului pe dischetă mouse-ului sub forma literei I şi pentru a selecta numele obiectului. şi sistemul Windows va copia obiectul respectiv. Scrieţi noul nume al obiectului şi apăsaţi Enter pentru a-l confirma. Puteţi alege Cut (Decupare) sau Copy (Copiere) un obiect prin meniul rapid. Deschideţi alt fişier (sau dosar) sau altă unitate de disc de V.3.5. Ştergerea obiectelor pe calculator şi apoi executaţi comanda Paste (Lipiţi) din meniul rapid în locul destinaţiei. Ştergeţi dosare şi fişiere când nu mai aveţi nevoie de ele sau Executaţi clic cu butonul drept al mouse-ului pe obiect pentru a când le-aţi copiat în alt loc şi nu aveţi nevoie de două copii. Când afişa meniul rapid şi apoi alegeţi comanda Rename (Redenumire), ştergeţi un dosar, ţineţi minte că ştergeţi şi conţinutul lui. Windows Windows selectează numele obiectului pentru a fi modificat. trimite dosarele anulate spre Recycle Bin (Coşul de hârtii). Dacă vă Alegeţi Delete pentru a anula fişierul şi conţinutul lui. Folosiţi răzgândiţi în legătură cu ştergerea obiectelor, puteţi să le restauraţi Create Shortcut din meniul rapid pentru a crea pictograma comenzii de luându-le din Recycle Bin. Pentru aceasta executaţi clic cu butonul drept acces rapid pe care o puteţi deplasa pe suprafaţa de lucru pentru al mouse-ului pe Recycle Bin, şi alegeţi Open din meniul rapid. Apare o activarea rapidă şi uşoară a obiectului. listă a obiectelor care se găsesc în Recycle Bin. Selectaţi articolul pe care doriţi să-l păstraţi şi alegeţi File, apoi Restore. Fişierul va reapărea V.3.7. Folosirea barei cu instrumente de lucru în locaţia lui iniţială. Pentru a selecta mai multe dosare ţineţi apăsată tasta Ctrl şi Fiecare fereastră, fie că este a unui fişier sau a unui dosar, executaţi clic pe fiecare dosar pe care vreţi sa-l salectaţi. Pentru a include o bară cu instrumente de lucru pe care o folosiţi pentru a deselecta unul dintre aceste dosare, ţineţi apăsată tasta Ctrl în timp ce modifica aspectul conţinutului ferestrei. De notat că Windows Explorer executaţi clic pe dosarul pe care vreţi sa-l deselectaţi. Pentru a deselecta afişează bara de instrumente de lucru în mod prestabilit. Pentru a afişa toate dosarele executaţi clic oriunde în fereastră. Dacă vă răzgândiţi în bara de instrumente de lucru a ferestrei My Computer este necesar de a legătură cu ştergerea unui dosar alegeţi butonul No (Nu) din caseta cu alege comanda View (Trecere în revistă) din bara de comenzi, apoi mesaj Confirm Folder Delete (Confirmaţi ştergerea dosarului). Caseta View Toolbar (Afişarea barei instrumentelor de lucru). se închide şi vă întoarceţi la dosarul intact.
V.3.6. Gestionarea dosarelor şi fişierelor prin meniuri rapide V.3.8. Sortarea obiectelor
Folosiţi meniul rapid pentru a decupa, a copia sau a lipi un dosar Windows oferă posibilitatea de sortare a obiectelor, conţinutului sau fişier în alt loc, pentru a redenumi sau a şterge un dosar (sau fişier) unui dosar. Executând clic pe comanda, numită Arrange Icons (Aranjaţi sau pentru a crea o comandă de acces rapid. Gestionarea dosarelor Pictogramele), din meniul View, puteţi aranja obiectele după nume (în (fişierelor) folosind meniul rapid vă uşurează munca şi vă economiseşte ordine alfabetică), tipul obiectului, dată (de la cel mai vechi la cel mai timpul. recent obiect), şi după mărime. Pentru a afişa meniul rapid al unui obiect, indicaţi cu mouse- Pentru a prezenta informaţia în formă de tabel, selectăm ului un obiect şi executaţi clic pe butonul drept al mouse-ului. Apare comanda Details din meniul View. Pentru a sorta informaţia, ce este meniul rapid. Dacă alegeţi Send To (Trimiteţi la) va apărea un meniu afişată într-un câmp al tabelului în ordine crescătoare, executaţi clic pe titlul câmpului respectiv. În urma executării repetate a unui clic pe titlul 121 122 câmpului, informaţia va fi ordonată în ordine descrescătoare. Pentru a Proprietăţile dosarului sau apăsaţi butonul Apply pentru a confirma optimiza mărimea unui câmp al tabelului, astfel ca informaţia ce se modificările efectuate. conţine să fie prezentată integral, poziţionaţi indicatorul mouse-ului pe SO Windows XP este dotat cu noi posibilităţi de afişare a informaţiei marginea din dreapta a câmpului respectiv şi atunci când cursorul va prezentate în lista de opţiuni a casetei de dialog Proprietăţile dosarului obţine forma , executaţi dublu-clic. (Folder options, Fig. V.1.10). În primul caz cand veţi selecta regimul Open each folder in the same window (Browse folders) informaţia va V.3.9. Tipărire rapidă fi afişată în aceeaşi fereastră unde a fost afişată informaţia precedenta. La selectarea celui de al doilea regim (Open each folder in its own Puteţi crea o comandă rapidă pentru tipărire prin deschiderea window) fiecare dosar deschis va fi afişat într-o fereastră nouă. Pe de dosarului Printers (Imprimante) din dosarul My Computer. Executaţi altă parte, programele se vor lansa la executie prin dublu-clic dacă aţi clic cu butonul drept al mouse-ului pe pictograma imprimantei şi va selectat regimul Double-click to open an item (single-click to select) din apărea un meniu. Executaţi clic pe Shortcut. Trageţi pictograma oricărui Click items as follows şi printr-un singur clic dacă va fi selectată document spre pictograma imprimantei pentru tipărire rapidă. cealaltă opţiune (Single-click to open an item (point to select)). Apăsaţi butonul OK pentru a închide caseta de dialog Proprietăţile dosarului V.3.10. Două modalităţi de afişare a conţinutului unui dosar sau apăsaţi butonul Apply pentru a confirma modificările efectuate.
Unele dintre elementele de control din casetele de dialog (vezi p. V.3.11. Întrebări pentru recapitulare 1.4) sunt butoanele rotunde pentru opţiuni (comutatoarele). Ele se folosesc în casetele de dialog pentru a oferi utilizatorului posibilitatea 1. Unde se află pictograma aplicaţiei My Computer? Cum se deschide alegerii unei opţiuni dintr-o listă de opţiuni ce se exclud reciproc. această aplicaţie? Ce reprezintă pictogramele din fereastra My Comutatorul reprezintă un set de inscripţii (opţiuni) marcate cu Computer? cerculeţe. Un cerculeţ cu un punct înăuntrul lui indică un regim activ la momentul dat, iar cerculeţele nemarcate – celelalte regimuri. Pentru a 2. Cum poate fi afişat meniul rapid al unui obiect? selecta un alt regim este suficient de a executa clic pe cerculeţul liber 3. Care sunt combinaţiile de taste operative destinate pentru plasat în stânga denumirii respective. Punctul va fi plasat în acest gestionarea obiectelor selectate de pe Suprafaţa de lucru, cerculeţ şi regimul ales va fi instalat. aplicaţiile My Computer şi Windows Explorer? Spre exemplu, în SO Windows 98 există două modalităţi (regimuri) alternative de afişare a informaţiei (conţinutului unui dosar): 4. În ce mod poate fi selectat un fişier, dosar sau scurtătură? Cum pot Classic Style (Stilul clasic) şi Web Style (Stilul Web). În cazul fi selectate mai multe obiecte răzleţe în acelaşi timp? Cum poate fi regimului Classic style (Stil clasic) informaţia este afişată în mod selectat un grup consecutiv de obiecte (cu ajutorul tastaturii şi cu tradiţional Windows, iar programele se lansează prin executarea unui ajutorul mouse-ului)? Cum poate fi amânată selectarea dosarele şi dublu-clic. Dacă instalaţi regimul Web Style (Stil Web), selectând fişierele? regimul respectiv din lista de opţiuni a casetei de dialog Proprietăţile dosarului ferestrele dosarelor vor fi afişate ca pagini Web. Iar lansarea 5. Cum poate fi afişată bara cu instrumente de lucru în ferestra My programelor se va efectua executând un simplu clic pe pictogramele Computer, în ce cazuri ea poate fi utilizată? acestora. Apăsaţi butonul OK pentru a închide caseta de dialog 123 124 6. Cum poate fi schimbat regimul de afişare a conţinutului unui dosar • executăm un dublu-clic pe pictograma respectivă din fereastra în SO Windows? Calculatorul Meu (My Computer); • parcurg\nd calea Start/ Settings/ Control Panel. 7. Cum poate fi sortată informaţia dosarului Calculatorul meu prezentată în formă de tabel? Panoul de Control (Control Panel) reuneşte un set de aplicaţii (programe) destinate pentru ajustarea şi gestionarea diferitor componente ale sistemului Windows, inclusiv afişajul, şoricelul, data şi timpul, tastatura etc. Fiecare V.3.12. Executarea lucrării parametru pe care îl puteţi adapta cerinţelor este reprezentat de o pictogramă în Control Panel care se deschide într-o casetă de dialog. Lansarea aplicaţiilor 1. De creat pe discul de lucru un dosar AAA1 (AAA sunt iniţialele se face prin executarea unui dublu-clic pe pictogramele respective. Pentru numelui studentului); început, vom descrie pe scurt menirea unor aplicaţii: 2. În dosarul AAA1 de creat alte trei dosare şi fişiere; Add New Software – permite instalarea/eliminarea diferitor programe 3. De copiat dosarul AAA1 în alte două dosare; Redenumiţi dosarele (aplicaţii). Pot fi adăugate de asemenea componentele Windows şi fişierele; care au fost omise în timpul instalării sistemului. Alte componente, 4. De navigat prin structura de dosare create; dimpotrivă, pot fi excluse. 5. În fiecare dosar de creat 3 fişiere; Add New Hardware – pentru instalarea utilajului nou sau excluderea 6. Selectaţi în trei moduri diferite dosare şi fişiere; Deselectaţi unele celui inutil. obiecte Windows; Keyboard – permite definirea parametrilor tastaturii (tipul, 7. De copiat, deplasat fişierele din dosarul AAA1 în celelalte dosare, alfabetele naţionale care se utilizează, viteza, frecvenţa licăririi utilizând diferite metode; cursorului etc.). 8. De sortat fişierele; Mouse – defineşte parametrii mouse-ului (tipul, destinaţia 9. Folosiţi meniul rapid pentru a gestiona obiecte Windous. butoanelor, viteza de reacţie la executarea clicurilor etc.). 10. De executat operaţiunile de ştergere a fişierelor şi dosarelor create System – se utilizează pentru obţinerea informaţiei generale (în două moduri diferite). Restabiliţi unele obiecte şterse; despre calculator şi modificarea unor parametri. Passwords – permite modificarea parolelor.
Laboratorul V.4. Panoul de Control
Scopul lucrării: Folosirea setului de programe al Panoului de Control pentru a adapta şi modifica unele caracteristici Windows.
V.4.1. Lansarea aplicaţiei Panoul de Control
Lansarea aplicaţiei Panoul de Control (Control Panel) se face utilizând Figura V.4.1. Fereastra aplicaţiei Panoul de Control reuneşte un set de una din următoarele două metode: programe reprezentate prin pictograme. 125 126 Pentru a schimba anul, acţionăm butoanele de creştere/descreştere alăturate V.4.2. Modificarea datei şi timpului din fila Date & Time. Pentru modificarea lunii, deschidem lista derulantă respectivă, din care selectăm luna curentă. Valoarea datei o alegem din Cu scopul de identificare ulterioară a fişierului salvat/lichidat sau a calendarul lunar, care se modifică în funcţie de lună şi an. Pentru a schimba ora, datei şi orei de primire/expediere a unui mesaj prin poşta electronică etc, minutele sau secundele selectăm cu ajutorul mouse-ului valoarea curentă, apoi calculatorul stabileşte data şi timpul fiecării modificări a fişierului etc. utilizăm butoanele de creştere/descreştere alăturate. Valorile respective pot fi Modificaţi data şi timpul în sistem atunci când în bara de operaţii sunt afişate introduse şi de la tastatură. greşit timpul sau data. Pentru indicarea ariei geografice în care este situată regiunea în care vă • Pentru a modifica data şi timpul sistemului Windows, executăm un dublu aflaţi selectaţi fila Date and Time Properties. clic pe pictograma Date/Time din Control Panel. Caseta de dialog Acţionăm butonul Apply după fiecare modificare efectuată pentru a Date/Time Properties care apare conţine filele Date & Time - data/timpul fixa modificările efectuate. Pentru finalizarea procedurei de modificare, şi Time Zone - fusul orar. acţionăm butonul OK. Pentru a renunţa la modificările efectuate (după ultima acţionare a butonului Apply) acţionăm butonul Cancel. • Puteţi de asemenea afişa caseta de dialog Date/Time Properties executând
dublu clic pe regiunea timpului din bara de operaţii.
Figura V.4.3. Fila Date and Time Properties de stabilire a ariei geogtafice în care ne situăm
V.4.3. Ecranul
Pentru modificarea suprafeţei de lucru executăm un dublu-clic pe pictograma Display din grupul de programe Control Panel. Ca rezultat, se Figura V.4.2. Caseta de dialog Date/Time Properties de modificare a datei, deschide o casetă de dialog. timpului şi a fusului orar indicate de sistemul Windows
127 128 multiplicată pe întreg ecranul, acoperind imaginea stabilită în Patern (dacă specificăm opţiunea Tile).
Figura V.4.4. Caseta Display Properties (Caracteristicile Afişajului) de modificare a parametrilor ecranului.
Fereastra Display Properties (Caracteristicile Afişajului) conţine 5 file: • Themes şi Desktop - pentru modificarea sau selectarea fundalului ecranului; Figura V.4.5. Selectarea unui program de protecţie a ecranului. • Screen Saver - pentru folosirea programului de protecţie a suprafeţei fotosensibile a monitorului; Tapetul şi modelele în general micşorează viteza calculatorului şi ocupă • Appearance - pentru modificarea modelelor de culori şi a seturilor de memorie. Dacă aplicaţiile par că sunt prea lente, după ce ati afişat tapetul şi caractere ale ferestrelor şi casetelor de dialog; modelele, mergeţi înapoi în caseta de dialog Display Properties şi alegeţi • Settings — pentru modificarea rezoluţiei ecranului (numărului de pixeli) opţiunea None din listele derulante Backgraund (Pattern şi Wallpaper). şi a paletei de culori. Când folosiţi Windows sau aplicaţii în Windows, concentraţia culorilor Pentru a modifica aspectul fundalului Windows ne oferă doua tipuri de deschise şi a albului de pe monitor, după un interval de timp produc “arderea” imagini: ecranului. Când opriţi calculatorul sau folosiţi programul DOS mai aveţi încă ” • Modele (Pattern) - reprezintă nişte figuri geometrice simple repetate ce fantoma ” afişajului Windows pe ecranul calculatorului. Un program de protecţie crează o anumită structură complexă care acoperă întreg ecranul; a ecranului sau un model mişcător de culori închise şi deschise poate ajuta la • Tapete (Wallpaper) - reprezintă o imagine grafică cum ar fi o fotografie încetinirea procesului de ardere a ecranului, afişând un model ori de câte ori sau un desen. Această imagine poate fi plasată pe fundalul stabilit în calculatorul nu este utilizat. Backgraund (dacă specificăm opţiunea Center din Position), sau poate fi
129 130 Programul Screen Saver are mai multe funcţii şi poate fi utilizat în restabili imaginea anterioară afişării casetei aplicaţiei Screen Saver. mai multe împrejurări. În primul rând, previne învechirea ecranului Dacă doriţi să vedeţi în întergime programul de protecţie a ecranului, alegeţi monitorului, cauzată de “arderea” acestuia. butonul Preview (Vizualizare) şi Windows îl afişează pe tot ecranul. Executaţi Pentru a selecta un program de protecţie a ecranului executăm un clic pe fila clic cu butonul mouse-ului sau apăsaţi Spacebar (Bara de Spaţiu) pentru a vă Screen Saver. Rezultatul acţiunii va fi derularea unei casete. Din lista întoarce în caseta de dialog. derulantă alegem denumirea programului de protecţie, efectul căruia este În caseta de text Wait (Aşteptare), intriduceţi cifra corespunzătoare prezentat pe modelul monitorului. Programul de protecţie a eranului se timpului, în minute, pe care vreţi să îl acorde Windows înainte de a porni lansează automat în cazul în care utilizatorul nu efectuează nici o acţiune pe programul de protecţie pentru ecran. Anularea programului se face prin parcursul unui interval dat de timp, specificat în câmpul Wait. De îndată ce selectarea opţiunii None din lista derulantă Screen Saver. se acţionează orice tastă sau se deplasează mouse-ul ecranul revine la starea obişnuită (în SO Windows XP ecranul revine la panoul care conţine V.4.4. Sunetele pictogramele şi respectiv numele utilizatorilor (User name). Pentru a începe o sesiune de lucru, şi în unele cazuri, SO poate cere de la utilizator Pentru a sonoriza un eveniment Windows (de exemplu, lansarea (user) indicarea parolei (Password)). Acest regim este destinat pentru SO Windows ori a unei aplicaţii, închiderea unei aplicaţii, ştergerea unui obiect protejarea ecranului monitorului şi pentru a instala regimul economic de etc.) parcurgem calea Start/Control Panel/Sounds and Audio Devices. Ca funcţionare a monitorului, care asigură micşorarea consumului de rezultat, se deschide caseta de dialog Sounds. energie de către monitor şi discuri în timpul întreruperii lucrului la calculator. Majoritatea componentelor electronice ale calculatorului sunt prevăzute pentru un lucru neîntrerupt, fără o deconectare eventuală a calculatorului pe o durată destul de mare de timp: zile, săptămâni, luni. Majoritatea calculatoarelor mai uşor suportă un timp îndelungat, neîntrerupt de lucru, decât momentele de conectare şi deconectare. În general, acest lucru nu se referă la monitor. Dar monitoarele moderne sunt înzestrate cu o schemă specială de protecţie, care împiedică “arderea” suprafeţei fotosensibile a ecranului monitorului. Pentru astfel de monitoare cauza principală de instalare a regimului Screen Saver este de a proteja informaţia atunci când utilizatorul s-a indepărtat de calculator. Selectaţi fila Screen Saver a casetei de dialog Display Properties (Proprietăţile Ecranului) a aplicaţiei Control Panel (Fig. V.4.5). În SO Windows 98, poate fi selectată opţiunea Parola (Password protected). Butonul Change se activează ca rezultat al instalării Figura V.4.6. Caseta de dialog Sounds and Audio Devices Properties. regimului Password protected. Utilizând acest buton poate fi indicată o parolă sau parola poate fi shimbată. Astfel se instalează regimul În câmpul Program events selectăm evenimentul pe care dorim să-l Password protected şi numai persoana ce cunoaşte parola va putea sonorizăm, iar în câmpul Sounds - fişierul care conţine înregistrarea audio 131 132 dorită. Pentru a anula sonorizarea unui eveniment selectăm Computer. Ca rezultat se obţine o fereastră care conţine aplicaţia Add evenimentul respectiv apoi în lista derulantă Sounds specificăm opţiunea Printer. Tot în această fereastră se afişează imprimantele instalate anterior. None. Pentru a adăuga o nouă imprimantă executăm un dublu-clic pe pictograma Add Printer. În caseta care apare acţionăm butonul Next pentru a continua, V.4.5. Imprimante sau Cancel pentru a renunţa.
Tipărirea documentelor poate fi efectuată din orice program Windows, cum ar fi Word, Excel, Illustrator şi altele, folosind configurarea imprimantei realizată de Windows. Pentru a tipări un document deschideţi meniul File şi alegeţi comanda Print. Aplicaţia poate dispune de asemenea de o comandă rapidă, cum ar fi combinaţia de taste Ctrl+p. În caseta de dialog Print pentru aplicaţie puteţi alege parametrii doriţi pentru tipărire: mărimea hârtiei, orientarea paginii, date specifice despre tipărirea graficelor ş.a.m.d. Alegeţi OK pentru a tipări documentul. Caseta de dialog se închide şi documentul este trimis la imprimantă. În pricipiu, casetele de dialog Print and Faxes ale diferitor aplicaţii lucrează la fel. Figura V.4.8. Fereastra aplicaţiei Add Printer Wizard
Modul de conectare a imprimantei (Local - în cazul când imprimanta este conectată la calculatorul personal, Networkprinter - în cazul unei imprimante de reţea) se specifică la pasul următor.
Figura V.4.7. Conţinutul dosarului Printers and Faxes.
În procesul de instalare a sistemului de operare Windows, se lansează automat programul Add Printer (adăugarea imprimantei). Pentru a adăuga o imprimantă nouă la configuraţia existentă în Windows, puteţi Figura V.4.9. Specificarea localizării imprimantei selecta opţiunea Settings din meniul de bază Start, apoi opţiunea Printers din submeniul alăturat. Dosarul Printers poate fi accesat şi din aplicaţia My
133 134 După aceasta se acţionează butonul Next (Următorul) pentru a continua, Back (Inapoi) pentru a reveni la pasul anterior sau Cancel pentru a Pentru a adăuga fonturi noi deschideţi fereastra dosarului Fonts din renunţa. Indicăm firma producătoare şi tipul imprimantei, apoi apăsam Control Panel, alegând Start/Control Panel/Fonts. Apoi executăm butonul Next (pentru a continua instalarea noii imprimante). Butonul Have comanda Install New Font din meniul File. În continuare indicăm sursa Disk (Există dischetă) se va selecta în cazul dacă folosiţi disketa care conţine fonturile noi (dischetă, disc fix, compact disc sau luate din producătorului la instalarea programelor. Sistemul de operare va cere Internet) din care selectăm fonturile necesare (sau toate) şi acţionăm încărcarea discului CD sau a disketei. După aceasta selectaţi Next, Add butonul OK. Pictogramele notate cu litera A semnifică fonturile obişnuite, Printer, pentru stabilirea portului pentru imprimantă, şi iarăşi selectaţi Next. iar cele notate cu TT- fonturile True Type. Ca rezultat fonturile selectate se Se introduce numele noii imprimante şi se indică faptul dacă doriţi ca copie pe discul de sistem în dosarul Windows\Fonts. După aceasta fonturile această imprimantă să devină implicită. Alegeţi Next. Inainte de a executa noi sunt accesibile în toate aplicaţiile Windows. Ştergerea fonturilor se clic pe butonul Finish, alegeţi tipărirea unei pagini de text. efectuează prin utilizarea comenzii Delete din meniul File, selectându-le în Procesul de instalare poate fi anulat la orice pas alegând butonul Cancel. prealabil. De asemenea, puteţi selecta butonul Back pentru a revedea sau modifica selectările anterioare.
V.4.6. Instalarea, adăugarea şi excluderea fonturilor Puteţi adăuga o mare varietate de fonturi în Windows, folosindu-le apoi în oricare din aplicaţiile Windows. Fonturile constituie modalităţi de reprezentare a literelor în diferite aspecte în scopul obţinerii unor efecte de perfectare a documentului. Pentru a adăuga fonturi noi sau pentru a exclude fonturile de care nu avem nevoie se utilizează aplicaţia Fonts.
Figura V.4.11. Stabilirea modului de reprezentare a datelor calendaristice
V.4.7. Aplicaţia Regional Settings Figura V.4.10. Fereastra aplicaţiei Fonts pentru instalarea şi excluderea Windows reprezintă un mediu de lucru eficient şi confortabil. fonturilor Microsoft l-a proiectat astfel încât să poată fi adaptat cerinţelor
135 136 utilizatorului. Dacă doriţi să modificaţi formatele de prezentare a datei, Rusă dd.M.yy 16.9.02 timpului, valutei şi numerelor pentru ţara dată, atunci lansaţi aplicaţia dd MMMM 28 иţля 2002 Regional Settings. yyyy Casetă de dialog a aplicaţiei Regional and Language Options MMM/d/yy Аâă/8/01 conţine 2 file. În fila Regional Options se indică ţara pentru care vor fi stabilite formatele amintite. O altă opţiune pe care puteţi s-o modificaţi este modul de reprezentare În SO Windows 98 sunt prevăzute câmpurile filei Date pentru a a diferit formate a numerelor valutei şi timpului. Toate formatele astfel putea fi stabilite formatele datei calendaristice în format scurt, lung definite acţionează în toate aplicaţiile sistemului Windows, modificând şi semnul de delimitare a datei, lunii şi anului (punct, virgulă, punct şi formatele definite anterior şi redefinirea lor este posibilă doar cu virgulă, spaţiu, două puncte, cratimă etc.). Pentru reprezentarea datei se ajutorul aplicaţiei Regional Settings. utilizează literele d sau dd, pentru reprezentarea lunii - literele M, MM, MMM sau MMMM, pentru reprezentarea anului - literele yy sau yyyy. Dacă pentru prezentarea lunii se utilizează literele M sau MM atunci luna va fi prezentată prin cifre (6 sau 06, de exemplu), iar dacă prin literele MMM sau MMMM - vor fi reprezentate primele 3 litere, respectiv, denumirea deplină a lunii în limba ţării date. În tabelul care urmează sunt arătate câteva formate de reprezentare a datelor calendaristice [1].
Limba Formatul Exemplu de reprezentare Română dd-M-yyyy 24-5-2001 d-M-yyyy 25-05-2001 D/MM/yy 20/06/03 dd.MM.yy 19.09.02 D MMMM 26 mai 2001 yyyy yyyy, 2002, MMMM septembrie MMM, yy Aug, 02 Figura V.4.12. Caseta de dialog Mouse Properties (Proprietăţile Mouse-ului). d MMMM 28 noiembrie Engleză dd-MMM-yy 27-Dec-02 V.4.8. Adaptarea şoricelului MMMM, d, Decemder, yyyy 31, 2002 Deschidezi fereastra Panoul de Control (Control Panel) şi executaţi clic pe pictograma Mouse. Apare caseta de dialog Mouse Properties (Proprietăţile 137 138 Mouse-ului). Alegeţi eticheta Buttons (Butoane). Dacă doriţi să obţineţi 2. Afişaţi în două moduri diferite caseta de dialog Date/Time din Control comutarea între cele două butoane, selectaţi butonul pentru opţiuni Left- Panel. Cu ajutorul casetei de dialog Date/Time din Control Panel handed (pentru stângaci) din zona de configurare a butoanelor. Pentru a modificaţi data şi timpul stabilite de calculator, aria geografică etc. modifica viteza de dublu clic, trageţi (deplasaţi) cursorul între Slow (încet) şi 3. Folosind caseta de dialog Display Properties din grupul Control Panel Fast (rapid). Testaţi viteza de dublu-clic în caseta de test. Când executaţi modificaţi fundalului ecranului. dublu-clic în mod corect, un hopa-mitică apare. Executaţi dublu-clic din nou şi 4. Lansaţi programul de protecţie a suprafeţei fotosensibile a monitorului hopa-mitică intră înapoi în cutieAlegeţi eticheta Motion (Mişcare) pentru a (folosind Screen Saver). modifica viteza sau pentru a lăsa o urmă a cursorului. De exemplu, s-ar putea 5. Modificaţi modele de culori şi a seturilor de caractere ale ferestrelor şi să doriţi micşorarea vitezei cursorului, sau să doriţi găsirea rapidă a cursorului casetelor de dialog, utilizând Appearance. pe ecran, atunci când îl deplasaţi. Adaptaţi cele două opţiuni deplasând 6. Modificaţi rezoluţiei ecranului (numărului de pixeli) şi a paletei de culori cursorul între Slow şi Fast pentru Pointer Speed (Viteza indicatorului) şi între folosind facilităţile programului Settings. Short respectiv Long după verificarea opţiunilor Show Pointer Trails. În 7. Modificaţi aspectul fundalului Windows cu ajutorul modelelor (Pattern) eticheta General, modificaţi mouse-ul executând clic pe butonul Change ori utilizând programul Tapete (Wallpaper) (sau o imagine grafică, o (Modificare). Modificaţi mouse-ul în această etichetă numai dacă vă fotografie sau un desen). cumpăraţi în mouse nou pentru calculator. După ce aţi ales Change urmăriţi 8. Sonorizaţi (anulaţi sonorizarea) unor evenimente Windows. instrucţiunile de pe ecran. În eticheta Pointers (Cursoare) puteţi modifica 9. Indicaţi cele două posibilităţi de lansare a casetei de dialog Print. aspectul cursorului. Selectaţi cursorul şi alegeţi Browse. În caseta de dialog Parcurgeţi pas cu pas procedura de instalare a unei imprimante. Browse alegeţi un nume de fişier diferit pentru a-l aplica indicatorului. În 10. Deschideţi fereastra dosarului Fonts din Control Panel. Arătaţi în ce Scheme (Scheme) alegeţi folosirea lui Animated Hourglasses (Clepsidra mod pot fi adăugate noi fonturi (sau şterse unele fonturi). animată) dacă doriţi să folosiţi un indicator clepsidră în timp ce afişează. Când 11. Demonstraţi diferite moduri de reprezentare a datei calendaristice, aţi terminat stabilirea parametrilor mouse-ului alegeţi OK pentru a valida valutei şi timpului (în format scurt, lung) utilizând semnele de modificările şi închideţi caswerta de dialog. Selectaţi Cancel dacă nu doriţi să delimitare (a datei, lunii şi anului): punct, virgulă, punct şi virgulă, salvaţi modificările. spaţiu, două puncte, cratimă etc., folosind fila Date a casetei de dialog Regional Settings. V.4.9. Înterbări pentru recapitulare 12. Efectuaţi comutarea între cele două butoane ale mouse-ului, modificaţi viteza de dublu clic, apoi testaţi viteza de dublu-clic în caseta de test. 1. Pentru ce este destinat setul de programe Control Panel ? Modificaţi viteză de deplasare a cursorului pe ecran. În eticheta Pointers 2. Cum poate fi lansată aplicaţia Control Panel ? (Cursoare) modificaţi aspectul cursorului. 3. În ce mod sunt reprezentaţi parametrii pe care îi puteţi adapta ? 4. Cum pot fi lansate aplicaţiile se fac parte din grupul de programe Control Panel ? Care este menirea lor ? Laboratorul V.5. Programe auxiliare WINDOWS Scopul lucrării: Familiarizarea studenţilor cu rularea programelor V.4.10. Executarea lucrării auxiliare în mediul Windows, studierea posibilităţii de accesare în comun la informaţii etc. 1. Lansaţi în două moduri diferite aplicaţia Control Panel.
139 140 V.5.1. Grupul de programe Accessories Pentru crearea imaginilor se utilizează butoanele din caseta cu În sistemul Windows sunt încorporate câteva aplicaţii utile pentru operaţii instrumente semnificaţia cărora este descrisă în continuare. Butoanele din specifice în mediul Windows, numite accesorii. Incluse în aceste programe coloniţa din stânga (Fig. V.5.1): auxiliare sunt: un procesor de texte, un calculator, un calendar, jocuri, un Free-FormSelect - decuparea unei părţi neregulate (arbitrare) program de pictură, un program de prelucrare de date, o aplicaţie pentru fax etc. din imagine; Pentru a lansa aceste aplicaţii selectăm opţiunea Accessories a grupului de Eraser/Color Eraser- radieră; programe Programs din meniul de bază Start. Unele accesorii pot fi grupate şi Pick Color - extragerea culorii; ele în subgrupuri după domeniul de utilizare (de exemplu, grupul Multimedia Pencil - creion; conţine accesorii ce permit gestionarea înregistrărilor audio şi video). Airbrushh - pulverizator (spray); Line - trasarea unei drepte; V.5.2. Aplicaţia Paint Rectangle - trasarea unui dreptunghi; Ellipse - trasarea unei elipse; Lansarea plicaţiei Paint se face parcurgând următoarea cale: Butoanele casetei cu instrumente din coloniţa din dreapta (Fig. V.5.1): Start/Programs/Accessories/Paint. Select - decuparea unei părţi dreptunghiulare din imagine; Fill With Color - umplerea unei porţiuni închise cu culoarea selectată; Magnifier - mărirea/micşorarea imaginii; Brush - pensulă; Text - inserarea unui text; Curve - trasarea unei linii curbe; Polygon - construirea unui poligon; Rounded Rectangle - trasarea unui dreptunghi rotungit.
Pentru a modifica dimensiunile colii pentru desen (suprafeţei de lucru) vom selecta opţiunea Attributes din meniul Image. În caseta de dialog care apare Figura V.5.1. Fereastra aplicaţiei Paint specificăm unitatea de măsură, dimensiunile desenului ş.a. Importarea unor imagini de dimensiuni ce depăşesc partea vizibilă a suprafeţei de lucru
poate fi făcută atât dintr-un fişier existent cât şi din Clipboard. Pentru a importa o Paint este o aplicaţie ce permite crearea şi modificarea imaginilor simple cu imagine dintr-un fişier existent alegem comanda Paste din meniul Edit. După ajutorul instrumentelor puse la dispoziţie (pensulă, creion, radieră ş.a.). executarea acestei comenzi sistemul afişează o casetă de dialog în care alegem Fereastra aplicaţiei Paint poate fi asemănată cu o pânză pentru a edita fişierul sursă şi acţionăm butonul Open. La fel este posibilă modificarea fişierelor grafică, picta diferite desene, puteţi adauga linii, forme şi culori, puteţi create anterior. În acest scop executăm comanda Open din meniul File, apoi modifica componentele iniţiale a unei imagini scanate. indicăm numele fişierului care conţine imaginea. Salvarea fişierului (imaginii 141 142 în întregime) pe suportul magnetic se face executând una din comenzile Save sau Calculatorul standart. Cu ajutorul calculatorului standart pot fi efectuate Save As din acelaşi meniu. Putem, de asemenea, salva o parte (decupată) a asupra numerelor următoarele operaţii simple: "+" (adunarea), "-" (scăderea), imaginii, utilizând comanda Copy to din meniul Edit. Fişierele salvate sunt de "*" (inmulţirea) sau "/" (impărţirea). tip bitmap (hartă de biţi) şi au extensia .bmp. In procesul lucrului cu imaginea poate apărea necesitatea de a modifica detalii foarte mici (de exemplu, câteva puncte). În modul normal de afişare a paginii acest lucru este greu de realizat, iar uneori chiar imposibil. Datorită faptului că a fost majorat coeficientul de mărire a imaginii prelucrarea paginilor poate fi făcută cu o precizie mai mare. Pentru a mări imaginea executăm următoarele operaţii: • din meniul View alegem opţiunea Zoom, apoi Custom • în caseta care apare selectăm coeficientul de mărire (până la 8 ori). De asemenea, putem mări dimensiunile imaginii selectând opţiunea Large Size din acelaşi meniu.
Deschideţi meniul View şi alegeţi Zoom (Mărire/Micşorare) pentru a mări dimensiunile unei imagini (în special, a unor detalii mici). Apăsaţi Figura V.5.2. Calculatorul standart tasta Delete pentru a şterge partea selectată a desenului. Dacă dorim să multiplicăm o porţiune a imaginii sau să o copiem în memoria Efectuarea calculelor simple: Clipboard (pentru a o folosi în alte aplicaţii) decupăm imaginea, trasând un 1. Introduceţi primul număr. dreptunghi, laturile căruia mărginesc zona decupării, sau trasând un contur închis arbitrar. In continuare executăm comanda Copy din meniul Edit, pentru a 2. Apăsaţi tasta "+" (adunarea), "-" (scăderea), "*" (inmulţirea) sau "/" copia porţiunea decupată în Clipboard. Imaginea din memoria tampon poate fi (impărţirea). lipită oriunde (într-un document Word, într-un tabel Excel etc.), executând 3. Introduceţi următorul număr. comanda Paste din meniul Edit. În continuare putem modifica, dacă e cazul, imaginea obţinută, schimbându-i poziţia, dimensiunile etc. Desigur, Paint este 4. Introduceţi alţi operatori (operaţii) şi numere. un redactor grafic cu posibilităţi relativ modeste. Pentru a crea desene 5. Apăsaţi tasta "=". complexe putem utiliza programe mai avansate, cum sunt Adobe Photoshop, Photostyler, Corel Draw ş.a. Pentru a avea posibilitatea de a introduce numerele şi operatorii direct de V.5.3. Aplicaţia Calculator pe tastatură, apăsaţi tasta NUM LOCK. Un alt accesoriu al sistemului Windows este Calculatorul. Lansarea aplicaţiei Pentru a obţine date suplimentare despre un buton ori alt element, indicaţi-l se face parcurgând calea: Start/ Programs/ Accessories/ Calculator. Ca cu indicatorul mouse-ului, executaţi clic-dreapta şi selectaţi comanda What is rezultat, apare imaginea unui calculator care poate avea două aspecte: standard this? sau ştiinţific. Pentru a trece de la un mod de afişare la altul, alegem opţiunile Calculatorul ştiinţific. Cu ajutorul lui putem efectua operaţii mai complicate, respective din meniul View al aplicaţiei. ca, de exemplu, calcularea valorilor funcţiilor trigonometrice, logaritmice etc. 143 144 Introducerea datelor şi efectuarea operaţiilor asupra lor se face cu mouse-ul sau fi deplasată spre diverse porţiuni ale ecranului, utilizând în acest scop apăsând tastele respective de pe tastieră: metoda Drag andDrop. Pentru a redimensiona bara de operaţii, plasaţi indicatorul mouse-ului pe 1. Alegeţi opţiunea Engineering din meniul View. una din laturile barei de operaţii, până va apărea o săgeată cu capăt dublu. 2. Introduceţi primul număr. Trageţi săgeata pentru a redimensiona bara de operaţii. Bara de operaţii conţine meniul Start, denumirile tuturor aplicaţiilor 3. Apăsaţi tasta "Sta", apoi "Dat". active. 4. După ce introduceţi celelalte numere, de fiecare dată apăsaţi tasta "Dat". 5. Apăsaţi tasta "Sta". 6. Alegeţi funcţia statistică necesară, executând clic pe butonul respectiv.
Figura V.5.3. Calculatorul ştiinţific. Observaţie: Cu ajutorul calculatorului ştiinţific numerele pot fi reprezentate în sistemul de numeraţie hexazecimal (Hex), decimal (Dec), octal (Oct) sau binar Figura V.5.4. Fila Language a casetei de dialog Regional and Language (Bin). Options.
V.5.4. Bara de operaţii În Windows 98 există Bara lansării rapide (Quick Launch) cu pictograme mici, destinate lansării rapide a unor aplicaţii des utilizate, ce află în partea În mod prestabilit bara de operaţii este afişată de SO Windows în stângă pe bara de operaţii, lângă butonul Start. În partea dreaptă pe bara de partea de jos a suprafeţei de lucru. Pe de altă parte, bara de operaţii poate operaţii este afişată diversă informaţie de sistem: ceasul, indicatorul tastaturii (En – engleza, Ro - romăna), reglorul nivelului sunetului etc.
145 146 SO Windows XP este dotat cu noi facilităţi de utilizare a indicatorilor tastaturii pentru alfabetele naţionale. Pentru a adăuga ori a exclude unii identificatori vom parcurge următoarea cale: Start/Control Panel/Regional and Language Options în care vom alege fila Language (Fig. 5.4). Apoi, acţionăm butonul Details , va fi afişată caseta de dialog Text Services and Input Languages (Fig. V.5.5). Pentru a exclude unul dintre indicatori deja instalaţi îl vom selecta şi apoi vom apăsa butonul Remove.
Figura V.5.5. Caseta de dialog Text Services and Input Languages. Figura V.5.6. Caseta de dialog Add Input Language Pentru a adăuga un indicator, vom selecta butonul Add (Fig. V.5.5). Ca urmare va fi afişată caseta de dialog Add Input Language (Fig. V.5.6). Puteţi şă mascaţi bara de operaţii pentru a avea mai mult spaţiu pentru afişarea ferestrelor pe suprafaţa de lucru, de asemenea, pentru a avea mai mult În SO Windows 98 pentru a adăuga indicatorii tastaturii pentru unul sau mai spaţiu pentru dosare, fişiere, pictograme. Pentru a modifica proprietăţile barei multe alfabete naţionale procedăm în felul următor: de operaţii (poziţie, dimensiuni, conţinut ş.a.) este necesar de a executa un – 1.Selectăm opţiunea Settings din meniul de bază Start; clic-dreapta pe ea, de a alege din meniul contextual care apare opţiunea – 2.Lansăm aplicaţia Control Panel; Properties. În continuare va apărea o casetă de dialog Taskbar Properties în – 3.Executăm un dublu-clic pe pictograma Keyboard, care se specifică parametrii doriţi. Bara de operaţii poate fi mascată alegând – 4.Punem în relief fila Language; opţiunea Auto-hide (Autoascundere) the taskbar din caseta de dialog Taskbar – 5.Acţionăm butonul Add, apoi din lista derulantă alegem limba and Start Menu Properties. dorită şi acţionăm butonul OK; Când mascaţi o bară de operaţii, ea va dispărea în timp ce lucraţi într-o – 6.Acţionăm din nou butonul OK pentru a finaliza procedura de ferestră şi va reapărea când veţi micşora sau veţi închide acea ferestră. instalare a alfabetului naţional. Executarea de clic pe caseta de marcare Auto-hide adaugă un semn de validare pentru a indica faptul că opţiunea este activă. Dacă executaţi clic din 147 148 nou pe casetă, semnul de marcare dispare şi opţiunea se dezactivează. Când îndepărtaţi mouse-ul de partea inferioră a ecranului, bara de operaţii Executaţi clic pe butonul OK pentru a accepta modificările pe care le-ati făcut. dispare din nou. Pentru a afişa permanent bara de operaţii îndepărtaţi semnul Fereastra se închide şi bara de operaţii dispare. Pentru a afişa bara de operaţii de validare, executând clic pe opţiunea Auto-hide the taskbar şi apoi OK. în timp ce lucraţi, deplasţi mouse-ul în partea inferioară a ecranului. Apare bara de operaţii.
Figura V.5.7. Fila Taskbar a casetei de dialog Taskbar and Start Menu Properties
Figura V.5.9. Caseta de dialog Search Results.
V.5.5. Găsirea fişierelor şi a dosarelor
În cazul SO Windows XP căutarea informaţiei se efectuează în modul următor. Deschideţi meniul Start şi alegeţi comanda Search (Găsire). Se va deschide fereastra de căutare a informaţiei Search Results (Fig. V.5.8). Pe panoul din dreapta, din meniul secundar, alegeţi: Pictures, music, or video
Figura V.5.8. Caseta de dialog Search Results. 149 150 (Fişiere grafice, muzică sau video ), All files and Folders (Fişiere sau dosare) sau Computers or people (Calculatoare sau persoane). Dacă, spre exemplu, veţi selecta All files and Folders (Fişiere sau dosare) va apărea caseta de dialog Search Results din Figura V.5.9.
Introduceţi în caseta de text All or part of the file name numele complet (sau parţial) al fişierului pe care doriţi să-l căutaţi. Pot fi folosite şi caracterele de înlocuire: * şi ?. De exemplu, pentru a găsi toate fişierele cu extensia RTF, puteţi scrie .RTF. Puteţi cere CAP??.* pentru a găsi toate fişierele al căror nume încep cu CAP, mai conţin două caractere şi au orice extensie
Fig. V.5.11. Rezultatul căutării informaţiei . Alegeţi tabelul More Advanced (Avansat), When was it modified ? sau What size is it? din caseta de dialog Search Results dacă nu ştiţi numele fişierului căutat, însă ştiţi ce conţine, tipul, lungimea fişierului, ori data ultimei modificări (exact sau aproximativ - Fig. V.5.9). Rezultatul căutării informaţiei solocitate va fi afişată într-o fereasstră aparte. (Fig. V.5.11).
V.5.6. Programul de asistentă şi ajutor Help and Support Center
Windows vă pune la dispoziţie diverse caracteristici Help and Support Center (Sistem de asistenţă şi ajutor) pentru a vă ajuta într-un mod operativ la soluţionarea problemelor apărute. Pentru aceasta utilizăm meniul Help, prezent în toate aplicaţiile. Dacă activaţi caracteristica Help and Support Center din meniul de bază Start, apare caseta de dialog Help and Support Center reprezentată în figura V.5.12. Figura V.5.10. Caseta de dialog Browse for Folder.
Pentru a selecta calea pe care se va efectua căutarea, executaţi clic pe săgeata orientată în jos de lângă mesajul Look in (Căutaţi în) din caseta listă, indicând locaţia dorită din lista derulantă. Puteţi alege Browse şi apoi puteţi executa dublu-clic pe un anumit dosar din caseta de dialog Browse for Folder (Fig. 5.10). Alegeţi butonul Search pentru a iniţia căutarea numelui fişierului. Windows parcurge în mod prestabilit unitatea de disc indicată de utilizator şi afişează în partea inferioară a casetei de dialog lista fişierelor găsite.
151 152
Figura V.5.12. Caseta de dialog Help and Support Center a sistemului de asistenţă şi ajutor. Există două metode de a accesa informaţia de care aveţi nevoie, acestea sunt: Index şi Search (Găsire). Metoda Index (Fig. V.5.13) listează toate tematicile Help and Support Center. Metoda Index listează toate tematicile Help. Caseta Index conţine o listă de cuvinte cheie din diverse domenii de lucru în Windows, în câmpul respectiv din stînga ferestrei e suficient să introducem primele litere din cuvântul cheie de care avem nevoie şi Windows găseşte acel cuvânt. Acţionând butonul Figura V.5.14. Rezultatele căutării informaţiei ce ţine de noţiunea Display sau apăsând tasta Enter, se afişează o casetă care conţine informaţia Password. căutată. In câmpul numerotat Search introducem cuvântul de care avem nevoie. Toate articolele ce ţin de informaţia căutată sunt afişate pe panoul din stânga al ferestrei (Fig.V.5.14). Selectând unul dintre articolele propuse şi executând un clic, se va afişa pe panoul din dreapta o casetă care conţine informaţia căutată. În multe din meniurile Help sunt incluse comenzi cu acces rapid, ce vă conduc direct la o casetă de dialog sau un program; de exemplu în fereastra Help vi se explică modul de utilizare a aplicaţiei Briefcase (Servietă), punându-se la dispoziţie comanda ca acces rapid “executaţi clic aici”, comanda ce vă ajută să creaţi o Servietă (Briefcase) pentru folosire imediată.
Figura V.5.13. Caseta de dialog Index a sistemului de asistenţă şi ajutor. V.5.7. Aplicaţia MS-DOS Prompt În cadrul metodei Search, introduceţi un cuvânt pe care doriţi să-l găsiţi şi va Deşi Windows este un sistem de operare cu toate atributele necesare, apărea o listă de subiecte aferente. realizatorii lui au avut grijă de utilizatorii sistemului MS-DOS. Necesitatea utilizării sistemului MS-DOS este condiţionată de câţiva factori, dintre care menţionăm: unele programe (de arhivare/dezarhivare, antivirus etc.) funcţionează doar în mediul MS-DOS;
153 154 utilizatorul care a lucrat timp îndelungat în mediul MS-DOS 2. Utilizând comanda Run din meniul de bază Start. Specificăm execută unele operaţii în acest mediu mai uşor decât în localizarea pe disc şi numele fişierului care lansează aplicaţia într-o Windows (copierea fişierelor, de exemplu). casetă de dialog asemănătoare cu cea din figura 5.16.
3.
Figura V.5. 16. Caseta de dialog Run.
Figura 5.15. Ferestra aplicaţiei MS-DOS Prompt. Putem specifica prin mai multe metode localizarea aplicaţiei ce dorim să o lansăm: Sistemul MS-DOS poate fi lansat ca orice altă aplicaţie din meniul Programs al 1. Introducem de la tastatură în câmpul Open datele necesare, în cazul meniului de bază Start. Din acest meniu alegem opţiunea MS-DOS Prompt. Ca când ştim exact localizarea aplicaţiei, şi acţionăm butonul OK; rezultat se afişează o fereastră. După cum se poate de observat, fereastra în care 2. Acţionăm butonul Browse, în cazul când nu ştim localizarea aplicaţiei. se execută MS-DOS are totţe caracteristicile unei ferestre Windows (bară de Se deschide o casetă de dialog în care căutăm numele fişierului ce titlu, bară cu instrumente, butoane de defilare etc.). Aflându-ne în mediul MS- lansează aplicaţia, îl selectăm şi acţionăm butonul Open; DOS, putem lansa orice aplicaţie care poate fi executată în acest sistem, 3. În cazul când aplicaţia a mai fost lansată, numele şi localizarea ei se inclusiv interfeţele Norton commander şi Dos Navigator. Ieşirea din MS- salvează într-o listă specială. Apăsând butonul 6, selectăm din lista DOS se face utilizând comanda Exit sau acţionând butonul Close din bara de derulantă linia de comandă ce urmează să fie executată, apoi acţionăm titlu. butonul OK.
V.5.8. Lansarea programelor cu ajutorul comenzii Run V.5.9. Crearea/excluderea unui dosar în meniul Programs Windows permite lansarea unei aplicaţii, care nu este nici pe suprafaţa de lucru, nici nu este inclusă în unul din submeniurile meniului Start, prin Meniul Programs este una din opţiunile meniului de bază Start şi conţine mai multe metode: cele mai frecvent utilizate programe şi/sau grupuri de programe. Grupurile 1. Utilizând aplicaţia Windows Explorer - în structura arborescentă a de programe se includ în dosare, care, la rândul lor, pot conţine alte dosare. discului găsim aplicaţia dorită şi executăm un dublu-clic pe ea; Putem adăuga programe noi în dosarele existente sau în dosarele noi, create in acest scop. Pentru a crea un dosar nou în meniul Programs, putem proceda în felul următor: 155 156 1. Executăm un clic-dreapta pe meniul Start; Notă: Este recomandabil ca adăugarea sau excluderea dosarelor şi 2. Din meniul contextual care apare selectăm comanda Open; aplicaţiilor de sistem sa fie efectuate doar de către administratorii de sistem. 3. În fereastra care apare, executăm dublu-clic pe pictograma Programs. Există mai multe modalităţi de ştergere a unui dosar din meniul Programs al meniului de bază Start. Cea mai simplă din ele este următoarea: 1. Executăm acţiunile 1-3 descrise mai sus; 2. Executăm un clic-dreapta pe pictograma dosarului; 3. Selectăm comanda Delete din meniul contextual pentru a deplasa dosarul în coşul de hârtii. Pentru a şterge definitiv dosarul la selectarea comenzii Delete menţinem apăsată tasta Shift;
4. Confirmăm prin Yes ştergerea dosarului (împreună cu conţinutul Figura V.5.17 Fereastra Start Menu. său). În mod analogic putem şterge fişiere din meniul Programs (sau dintr- un Obţinem o nouă fereastră cu pictogramele obiectelor existente (dosare, dosar al acestui meniu). fişiere). În continuare selectăm comanda New din meniul File, apoi optiunea Folder din submeniul alăturat. Ca rezultat, sistemul adaugă un dosar nou în meniul Programs. Rămâne doar să atribuim un nume noului dosar. Dacă dorim ca dosarul nou-creat să fie plasat în interiorul altui dosar, deschidem iniţial (prin dublu-clic) dosarul respectiv, apoi executăm procedurile descrise mai sus.
Figura V.5.19. Excluderea unei aplicaţii de sistem.
Figura V.5.18. Fereastra dosarului Programs. La instalarea unor programe noi sistemul adaugă automat în meniul Programs scurtături pentru fiecare din ele. Programele propriu-zise se includ în dosarul Program Files sau într-un dosar specificat de către În mod analogic putem adăuga sau exclude (acţionând comanda Delete din utilizator. comanda File) fişiere în meniul Programs (sau într-un dosar al acestui meniu). 157 158 Dosarul Programului). Dacă nu cunoaşteţi linia de comenzi, alegeţi butonul Browse şi selectaţi dosarul şi apoi numele programului din caseta de dialog Browse. Alegeţi dosarul în care doriţi să plasaţi programul. Alegeţi Next şi va apărea caseta Select a Title for the Program (Selectaţi un nume pentru program). Introduceţi un nume în caseta text sau acceptaţi-l pe cel afişat de Windows. Alegeţi butonul Finish. Deschideţi meniul Start şi alegeţi Programs. Programul nou adăugat apare în meniul Programs. Dacă vreţi să anulaţi un program din meniul Start, întoarceţi-vă în meniul Setting şi alegeţi
Taskbar. În submeniul Start Menu Programs alegeţi Remove şi selectaţi Figura V.5.20. caseta de dialog Add and Remove Programs. programul din listă. Alegeţi Remove apoi Close şi alegeţi OK pentru a închide caseta de dialog Taskbar Properties (Proprietăţile barei de operaţii). Pentru SO Windows XP pentru excluderea unei aplicaţii de sistem se vor face următoarele acţiuni: În SO Windows XP mai există o modalitate de a modifica meniul de bază 1. Se va accesa din bara de operaţii (Taskbar) butonul Start (Fig. Start. Din Control Panel selectăm programul Taskbar and Start Menu. În V.1.2). fila General putem selecta regimul de reprezentare a pictogramelor (Large 2. Se va alege punctul de meniu Control Panel. Icons, Small Icons), putem indica numărul programelor cel mai frecvent 3. Se va accesa dosarul Add and Remove Programs. utilizate scurtăturile cărora vor fi afişate în lista meniului de bază Start. De 4. Se va selecta aplicaţia pentru excludere şi se acţiona tasta Remove. asemenea apăsând butonul Clear List aveţi posibilitatea de a şterge unul sau (Fig. V.5.19). mai multe scurtături din listă, programele rămânând intacte.
Pentru a instala un program de sistem sau o aplicaţie se va acţiona butonul V.5.10. Găsirea fişierelor şi a dosarelor Add New Programs ce asigură posibilitatea de instalare a unui program de pe CD ori dischetă (Add a programm from CD-ROM or floppy disk) sau Windows oferă posibilitatea de a folosi datele în comun (în mai instalare ăprogramelor firmei Microsoft (Add programs from Microsoft). multe programe) şi să le comparaţi astfel încât să vă îndepliniţi munca mai rapid şi mai uşor. Trecerea de la un program la altul poate fi În SO Windows 98, de asemenea, puteţi adăuga programe meniului efectuată cu ajutorul barei de operaţii, executând clic pe butonul Start. De exemplu, s-ar putea să doriţi adăugarea în meniul Start a unor aplicaţiei respective din bara de operaţii. O altă posibilitate ar fi programe pe care le folosiţi des, pentru a le putea accesa mai rapid. Deschideţi aranjarea ferestrelor programelor active pe ecran. Pentru aceasta alegeţi meniul Start şi alegeţi comanda Settings. Alegeţi comanda Taskbar (Bara de comanda Tile Horizontally (Aşezare pe orizontală) sau Tile Vertically operaţii). Apare caseta de dialog Taskbar Properties. Alegeţi eticheta Start (Aşezare pe verticală) din meniul ce apare la execuţia unui clic-dreapta Menu Programs (Începeţi programele din meniu). Pentru a adăuga un pe bara de operaţii. Comutarea între aplicaţii vă oferă posibilitatea să vă program meniului Start, executaţi clic pe Add (Adăugaţi). Va apărea caseta de puteţi îndeplini munca eficient. dialog Create Shortcut (Creare comandă rapidă). Alegeţi Add. În caseta de Vom analiza încă o modalitate de comutare între programe. La dialog Create Shortcut introduceţi linia de comandă (Comand line) a apăsarea combinaţiei de taste Alt+Tab pe ecran va apărea fereastra în programului pe care doriţi să-l adăugaţi în caseta text. Alegeţi butonul Next care sunt reprezentate pictogramele aplicaţiilor lansate. Pictograma (Următorul) şi va apărea caseta de dialog Select Program Folder (Selectaţi aplicaţiei, fereastra căreia este activă este evidenţiată, iar mai jos se 159 160 indică titlul aplicaţiei. Ţinând apăsată tasta Alt şi apăsând de mai multe din caseta listă. Formatele disponibile depind de tipul de date pe care le ori Tab, selectăm programul dorit şi ferestra respectivă va fi activată. lipiţi. Alegeţi OK. Windows inserează datele stabilind o legătură cu Cu ajutorul combinaţiei de taste Alt+Esc putem trece de la un program fişierul destinaţie şi cel sursă. la altul (doar dacă ferestrele programelor respective nu sunt minimizate). Legarea datelor între programe permite reactualizarea lor în mod automat atunci când le modificaţi sau le adăugaţi în documentul sursă.
Figura V.5.22. Caseta de dialog Paste Special.
V.5.11. Întrebări pentru recapitulare
1. Ce programe auxiliare sunt încorporate în grupil de programe Accessories ? În ce mod pot fi lansate aceste aplicaţii ? 2. Cum poate fi lansată aplicaţia Paint ? Care este semnificaţia butoanelor Figura V.5.21. Selectarea comenzii Paste special din meniul Edit. din caseta cu instrumente a aplicaţiei Paint ? 3. Ce operaţii pot fi efectuate asupra numerelor utilizând aplicaţia Legarea datelor economiseşte timp deoarece nu trebuie să Calculatorul standart ? Cum se lansează această aplicaţie ? modificaţi informaţia decât o singură dată; caracteristica OLE a programului Windows, reactualizează pentru dvs. orice fişiere legate. 4. Ce operaţii pot fi efectuate asupra numerelor utilizând aplicaţia În documentul sursă, selectaţi datele pe care doriţi să le legaţi şi Calculatorul ştiinţific ? În ce mod se poate trece de la un mod de afişare a apoi deschideţi meniul Edit; alegeţi comanda Copy. Windows copiază aplicaţiei Calculator la altul ? datele selectate în Clipboard. Comutaţi la documentul destinaţiei; ca 5. Care sunt parametrii după care poate fi găsit un fişier cu ajutorul alternativă, puteţi deschide programul dacă nu este deschis deja. programului Find ? Ce metasimboluri pot fi folosite când se indică numele Poziţionaţi punctul de inserţie în care doriţi să fie plasate datele şi extensia unui fişier ? legate şi deschideţi meniul Edit. Alegeţi comanda Paste special (Fig. 6. Ce metode de accesare a informaţiei cunoaşteţi, utilizând aplicaţia Help? 5.21). Apare caseta de dialog Paste Special. Alegeţi butonul de opţiune Paste Link (Lipiţi Legarea) şi selectaţi formatul pe care vreţi să-l lipiţi 161 162 7. Specificaţi localizarea comenzii Run din meniul de bază Start. Care sunt cele ecranului, utilizând în acest scop metoda Drag andDrop. trei metode diferite de lansare a aplicaţiilor cu ajutorul comenzii Run ? Redimensionaţi bara de operaţii. 8. Lansaţi caseta de dialog Find (Găsire). Găsiţi un fişier indicând numele V.5.12. Executarea lucrării fişierului pe care doriţi să-l căutaţi. Folosiţi şi caracterele de înlocuire: * 1. Lansaţi aplicaţia Paint. Creaţi şi modificaţi imagini simple cu ajutorul şi ?. Găsiţi un fişier indicând tipul său ori (exact ori aproximativ) data instrumentelor puse la dispoziţie (pensulă, creion, radieră ş.a.), modificaţi creării ori data ultimei modificări, ori indicaţi ce conţine fişierul. componentele iniţiale a unei imagini scanate, modificaţi detalii foarte 9. Lansaţi caseta de dialog Help. Utilizaţi trei metode de a accesa informaţia mici (de exemplu, câteva puncte). de care aveţi nevoie: Contents (Cuprins), Index şi Find (Găsire). 2. Modificaţi dimensiunile colii pentru desen (suprafeţei de lucru), 10. Lansaţi sistemul MS-DOS Prompt. specificând unitatea de măsură, dimensiunile desenului ş.a. Importaţi imagini de diferite dimensiuni, modificaţi fişiere create anterior. Salvaţi 11. Lansaţi programe cu ajutorul comenzii Run din meniul de bază Start. fişierele (imaginii în întregime), de asemenea, salvaţi o parte (decupată) a Specificaţi localizarea aplicaţiei ce se lansează prin trei metode diferite. imaginii, utilizând comanda Copy to din meniul Edit a aplicaţiei Paint. 12. Creaţi şi excludeţi un dosar în meniul Programs. Ştergerea unui dosar din 3. Multiplicaţi o porţiune a imaginii sau copiaţi-o în memoria Clipboard meniul Programs al meniului de bază Start efectuaţi-o prin mai multe (pentru a o folosi în alte aplicaţii) şi înseraţi-o într-un document Word, modalităţi. într-un tabel Excel etc. 13. Adăugaţi un program meniului Start, apoi anulaţi-l. 4. Lansaţi aplicaţia Calculatorul. Cu ajutorul calculatorului standart 14. Lansaţi câteva programe, aranjaţi ferestrele programelor deschise efectuaţi asupra numerelor nişte operaţii simple. Introduceţi numerele şi pe suprafaţa de lucru Legaţi datele (numere, text, tabele etc.) între operatorii direct de pe tastatură şi cu ajutorul mouse-ului. Obţineţi date programe. suplimentare despre un buton ori alt element al ferestrei. 15. Treceţi de la un program la altul, utilizând combinaţii de taste 5. Cu ajutorul calculatorului ştiinţific efectuaţi operaţii mai complicate, ca, operative sau bara de operaţii. de exemplu, calcularea valorilor funcţiilor trigonometrice, logaritmice etc. De asemenea, utiliţănd calculatorului ştiinţific reprezentaţi numerele în sistemele de numeraţie hexazecimal (Hex), decimal (Dec), octal (Oct) sau binar (Bin). Laborator V.6. Lucrul în reţeaua locală
6. Afişaţi caseta de dialog Taskbar Properties. Adăugaţi indicatorii Scopul lucrării: Studierea unor comenzi de dirijare a datelor şi a tastaturii pentru unul sau mai multe alfabete naţionale, reglorul nivelului resurselor în reţea sunetului, ceasul etc.
7. Modificaţi proprietăţile barei de operaţii (poziţie, dimensiuni, conţinut V.6.1. Conectarea/deconectarea calculatorului (de) la reţea ş.a.), mascaţi (afişaţi) bara de operaţii alegând opţiunea Auto hide Reţelele de calculatoare conţin două ori mai multe calculatoare şi (Autoascundere). Deplasaţi bara de operaţii spre diverse porţiuni ale terminale care interacţionează prin intermediul unui sistem de transfer date. 163 164 În SO Windows 98, pentru a conecta sau a deconecta calculatorul (de) la Figura V.6.1. Caseta de dialog Network Connections. reţea efectuăm următoarele proceduri:
1. Descideţi meniul de bază Start şi executaţi clic pe comanda Shut V.6.2. Identificarea calculatorului în reţea Down. 2. Selectaţi opţiunea Close all programs and log on as a different Pe suprafaţa de lucru se află pictograma My Network Places user. (Vecinătăţile în reţea). Executând un dublu-clic pe pictogramă, apare o fereastră ce afişează calculatoarele din reţea, dacă calculatorul este conectat la 3. Executaţi clic pe butonul Yes. o reţea. Executaţi dublu-clic pe pictograma My Network Places pentru a 4. Când vă veţi conecta la reţea indicaţi numele utilizatorului (User obţine accesul la reţea. Pentru a accesa un calculator este suficient să name) şi parola (Password) de acces la reţea. executaţi un dublu-clic pe pictograma acestuia. Dacă calculatorul ce vă interesează nu este în listă “calculatoarele din vecinătatea apropiată”, atunci Pentru deconectare de la reţea, în locul indicării parolei de acces la accesaţi pictograma “resursele reţelei la care suntem conectaţi”. reţe se execută clic pe butonul Cancel. Ca drept rezultat, se va restarta După instalarea soft-ului de reţea este necesar de a stabili sistemul fără a avea acces la reţea. Pentru lansarea sistemului Windows caracteristicile necesare pentru ca calculatorul să poată fi identificat de către şi conectarea la reţea, parola de acces Windows şi parola de acces la alţi utilizatori pentru a putea interacţiona cu el. De exemplu, administratorul reţea trebuie să coincidă. reţelei poate include calculatorul în componenţa unui grup de lucru. De În SO Windows XP, conectarea la reţea se face prin intermediul obicei, în cadrul grupului de lucru pot fi găsite toate resursele necesare: casetei de dialog Network Connections reprezentată în figura V.6.1. documente, programe şi imprimante. Datele ce ţin de identificarea Calea de acces este următoarea: Start/Control Panel/ Network calculatorului în reţea pot fi găsite în sistemul de asistenţă şi ajutor Help Connections. folosind cuvândul cheie "identificarea calculatorului în reţea ".
Figura V.6.2. Fereastra aplicaţiei My Network Places.
165 166 Pentru a găsi un calculator în reţea, alegeţi din meniul de bază Start clic pe ea. În unele cazuri, pentru a accesa o anumită informaţie SO ar comanda Search, apoi Computer or people/A computer on the network. putea cere o parolă. După indicarea numelui calculatorului (Fig. V.6.3) Windows îl va găsi Dacă accesul este total interzis, la accesarea obiectului respectiv, va şi va afişa informaţia despre localizarea lui în reţea. apărea o casetă de avertizare.
Figura V.6.5. Casetă de avertizare
În cazul în care am obţinut accesul la dosarele şi fişierele unui calculator din reţea, acestea pot fi vizuaţizate, modificate, copiate etc., în funcţie de drepturile de acces acordate. Deseori se lucrează cu unul şi acelaşi dosar. În asemenea caz are sens ca acest dosar să fie asociat cu un disc logic, de exemplu D sau E. Pentru a accesa conţinutul dosarului este Figura V.6.3. Caseta Search Results – Computers suficient de executat un dublu-clic pe pictograma lui.
V.6.3. Accesul la resursele altor calculatoare Utilizatorul unui calculator personal ce face parte dintr-o reţea poate oferi dreptul de acces la informaţia proprie (documente, programe, imprimante ş.a.) altor utilizatori din reţeaua locală şi de asemenea poate avea acces la resursele altor calculatoare din reţea. Acest drept poate viza unul sau mai multe dosare sau chiar o unitate de disc logic. Accesul la dosar presupune accesul la toate obiectele ce se conţin în el, inclusiv la alte dosare. La fel, accesul la un disc logic face accesibile toate obiectele pe care le conţine. De regulă, în scopul punerii la dispoziţie a anumitor informaţii pentru Figura V.6.4. Caseta de conectare la alt calculator din reţea utilizarea în comun, pe suprafaţa de lucru se creează unul sau mai multe Pentru a obţine lista obiectelor accesibile, care se conţin în una din dosare, care se declară publice, apoi în ele se amplasează informaţiile de uz pictogramele ferestrei aplicaţiei Network Connections, executăm dublu- general. 167 168 În cazul SO Windows 98, pentru acordarea dreptului de acces la obiectele unui dosar: • selectaţi pictograma dosarului respectiv; • selectaţi opţiunea Sharing din meniul File; • în caseta de dialog Properties selectaţi opţiunea Shared As, apoi stabiliţi unul din cele trei moduri de acces: Read-Only (numai pentru citire), Full (deplin), Depends on Password (depinde de parolă); • în funcţie de modul ales se indică parola (parolele); • confirmaţi parola (parolele) introdusă (e).
În cazul SO Windows XP, se efectuaează acţiuni similare descrise Figura V.6.7. Caseta de dialog Properties. mai sus, adică efectuam clic-dreapta pe dosarul solicitat şi selectăm opţiunea Sharing and Security din meniul contextual (Fig. V.6.6). În fila Sharing a acestei casete se selectează opţiunea Network sharing and security. Ca drep rezultat pictograma dosarului se modifică, având forma . Pentru a anula accesul la dosarul public, în caseta respectivă din figura V.6. se anulează regimul instalat anterior.
V.6.4. Accesul şi conectarea la o imprimantă de reţea
În cazul dacă dorim ca imprimanta noastră să fie accesibilă şi altor utilizatori din reţea acţionăm la fel ca în cazul dosarelor. Pentru a fi utilizată, imprimanta trebuie inclusă şi declarată ca dispozitiv care funcţionează în reţea. După executarea acestor acţiuni pictograma Figura V.6.6. Meniul contextual imprimantei se modifica ca şi în cazul dosarelor. Pentru a anula accesul la imprimantă în caseta de dialog amintită se anulează opţiunea Sharing. Din acest moment nimeni nu mai poate avea acces la imprimantă. Apoi va fi afişată caseta de dialog (Fig. V.6.7). Pentru a utiliza o imprimantă de reţea pentru a tipări documentele (în cazul când în reţeaua locală sunt conectate una sau mai multe imprimante cu acces public), executăm următoarele acţiuni: 169 170 1. Alegem imprimanta necesară şi executăm un clic-dreapta pe Laborator V.7. Menţinerea SO Windows pictograma ei. 2. Selectăm opţiunea Install. În casetele de dialog care apar specificăm Scopul lucrării: Familiarizarea studenţilor cu câteva tehnici avansate parametrii ceruţi. După aceasta putem tipări documentele necesare. care dau posibilitatea de a întreţine discurile calculatorului şi de a Înainte de a accesa o imprimantă trebuie să avem certitudinea că ea organiza informaţia înscrisă pe discuri. este inclusă. V.7.1. Întreţinerea discurilor V.6.5. Întrebări pentru recapitulare Windows pune la dispoziţie câteva tehnici avansate care dau 1. Cu ce scop se crează dosare publice ? Ce acţiuni trebuie întreprinse posibilitatea de a întreţine discurile calculatorului şi de organiza pentru acordarea (sau anularea) dreptului de acces la obiectele informaţia înscrisă pe discuri. Pentru întreţinerea discurilor, sistemul unui dosar? pune la dispoziţie mai multe caracteristici avansate: Scan Disk (Scanarea discului) care vă ajută să verificaţi existenţa defectelor; Disk Defragmentator 2. Ce acţiuni trebuie întreprinse pentru a găsi un calculator în reţea? (Defragmentatorul) – o caracteristică utilă destinată mării vitezei de acces la 3. Ce comenzi trebuie executate pentru a vă conecta (deconecta de) la datele de pe calculator, consolidând şi stocându-le în unităţi continue; Format o imprimantă de reţea? (Formatarea discului) ş.a. O metodă specială de instalare a noilor dispozitive hard, cum ar fi modemul, mouse-ul, imprimanda, cartele de sunet ş.a. este programul de V.6.6. Executarea lucrării detecţie Plug-and-Play. Acest program instalează în mod automat noile dispozitive, atunci când porniţi calculatorul. 1. Acordaţi dreptului de acces la obiectele unui dosar, apoi stabiliţi Pentru a executa o copie de siguranţă de pe disc pe discetă, o unitate de unul din cele trei moduri de acces: Read-Only (numai pentru citire), bandă magnetică sau un alt calculator din reţea, folosiţi caracteristica Backup Full (deplin), Depends on Password (depinde de parolă); Anulaţi (Siguranţă). După ce aţi creat o copie de siguranţă, puteţi restoca fişierele, accesul la dosarul public. Accesaţi conţinutul unui dosar public. dacă originalele sunt pierdute sau distruse.
2. Lansaţi programul Network Neighborhood (Vecinătăţile în reţea). V.7.2. Afişarea proprietăţilor discului Verificaţi dacă calculatorul este conectat la o reţea, afişaţi informaţia despre calculatoarele din reţea. Găsiţi un calculator în reţea. Pentru a obţine informaţii despre o unitate de disc, executăm un clic-dreapta pe pictograma obiectului respectiv. Apoi selectăm din 3. Declaraţi imprimanta ca dispozitiv care funcţionează în reţea. Anulaţi meniul contextual opţiunea Properties. Obţinem o casetă de dialog, în care accesul la imprimantă. Conectaţi-vă la una dintre imprimantele cu sunt afişate caracteristicile generale ale discului logic (capacitatea acces public. discului în octeţi, spaţiul liber de pe disc, eticheta discului ş.a.). Dintre 4. Deconectaţi calculatorul de la reţea. toate caracteristicile prezentate, putem modifica doar eticheta discului. Pentru aceasta introducem în câmpul Label eticheta dorită şi apăsam butonul OK.
171 172 V.7.3. Formatarea unui disc
Pentru formatarea unui disc flexibil (de regulă, nou), vom proceda astfel: 1. Introducem discheta în unitatea de disc; 2. Lansăm una din aplicaţiile My Computer sau Windows Explorer; 3. Selectăm unitatea de disc (în cazul nostru - A), şi executăm un clic- dreapta pe pictograma lui; 4. Din meniul contextual selectăm comanda Format. Ca rezultat, apare o caseta de dialog; Indicăm capacitatea discului (de regulă, 1.44Mb), eticheta lui (opţional), apoi acţionăm butonul Start În câteva zeci de secunde Windows formatează discul, afişând la sfârşit informaţii referitoare la rezultatele formatării (capacitatea totala, sectoare defecte etc.). Reamintim formatarea unui disc (flexibil sau fix) implică ştergerea Figura V.7.1. Casetă de dialog Properties. irecuperabilă a informaţiei pe care o conţine. De aceea vom fi precauţi în intenţia de formatare, în special a discului fix.
.
Figura V.7.2. Caseta de dialog Format. Figura V.7.3. Programele de întreţinere a discurilor 173 174 V.7.4. Analiza (scanarea) discului mai mult timp până calculatorul gpseşte toate bucăţile. Defragmentorul ajută la grăbirea accesului la fişierele de pe calculator, consolidând şi stocându-le în Caracteristica Scan Disk (Scanarea discului) este destinată pentru unităţi continue. Pentru rearanjarea datelor şi lichidarea sectoarelor depistarea sectoarelor defecte, controlul structurii datelor şi a tabelelor de intermediare libere se utilizează aplicaţia Disk Defragmentator. Acestă amplasare a fişierelor (FAT) şi poate adesea regăsi datele de pe zonele aplicaţie se lansează acţionând butonul DefragmentNow. În funcţie de afectate ale discului. În plus faţă de scanarea discului şi raportarea defectului, volumul informaţiei şi gradul de dispersare, defragmentarea discului poate Scan Disk generează un jurnal de rezultate, astfel încât puteţi trece în revistă dura de la câteva secunde până la câteva minute. Butonul Backup se foloseşte detalii ale diferitor arii de scanare. În cazul când au fost depistate sectoare pentru crearea copiilor de siguranţa. defecte, sistemul le va marca şi nu le va mai folosi în continuare. Lansarea aplicaţiei se face utilizând una din următoarele metode: • prin alegerea şi punerea în relief a filei Tools din caseta Properties (Fig. V.7.3); • parcurgând calea Start/Programs/Accessories/System ToolsDupă acţionarea butonului Check Now, obţinem fereastra aplicaţiei Check Disk (Fig. V.7.4), apoi acţionăm butonul Start.
Figura V.7.5. Fereastra aplicaţiei Disk Defragmentator
Figura V.7.4. Fereastra aplicaţiei Check Disk V.7.6. Crearea unei copii de siguranţă
V.7.5. Amânarea fragmentării discului Programul Microsoft Backup este destinat pentru a copia fişiere Când salvaţi multe fişiere pe un disc sau o dischetă, calculatorul importante pe o unitate de disc sau pe o dischetă. Dacă fişierele originale sunt stochează fişierele pe bucăţi. Unele fişiere sunt stocate în bucăţi, pe zone distruse, puteţi restoca fişierele de siguranţă pe calculator. diferite pe disc (pe discul magnetic pot apărea sectoare intermediare libere). Aceste fişiere sunt fragmentate. Când accesaţi un fişier fragmentat, durează 175 176 conectat la o reţea. Dacă alegeţi să efectuaţi copia de siguranţă pe unitatea de disc, executaţi dublu-clic pe unitatea de disc, pentru a afişa lista dosarelor. Selectaţi dosarul în care vreţi să puneţi copia de siguranţă a fişierelor. Alegeţi Start Backup pentru a începe. Apare caseta de dialog Backup Set Label (Eticheta setului de siguranţă). În caseta text Backup Set, introduceţi un nume pentru setul de sigranţă sau fişierul ce conţime datele pe care le copiaţi pentru siguranţă. Puteţi alege Password Protect (Protejarea prin parolă) dacă doriţi să adăugaţi o parolă copiei de siguranţă, astfel încât numai cineva care deţine parola poate recupera setul. Alegeţi OK şi copierea de siguranţă începe. Când copierea de siguranţă s-a încheiat, se afişează o casetă cu mesaj, comunicându-vă că “Operaţia s-a încheiat” (Operations complete). Alegeţi OK şi apoi, în caseta de dialog Backup, alegeţi din nou OK pentru a vă întoarce la caseta de dialog Microsoft Backup. Puteţi închide caseta de dialog executând clic pe butonul Close din bara de titlu. Figura V.7.6. Caseta de dialog Welcame to Microsoft Backup
V.7.7. Recuperarea copiei de siguranţă Pentru a lansa programul Microsoft Backup, deschideţi meniul Start
şi selectaţi Programs. Apoi alegeţi Accessories şi System Tools. Selectaţi din meniul System Tools comanda Backup. Apare caseta de dialog Welcome Aplicaţia Microsoft Restore este destinată pentru a reconstitui copia (Bun venit), explicând cei trei paşi necesari în efectuarea copiei de siguranţă. de siguranţă. Pentru început lansaţi programul Microsoft Backup. Alegeţi După citirea informaţiei, puteţi alege să nu mai prezentaţi caseta de dialog din eticheta Restore. Alegeţi din listă discul sau dosarul pe care sunt stocate nou, executând clic pe această opţiune (Fig. V.7.6). Alegeţi OK pentru a fişierele de siguranţă. Executaţi dublu-clic pe unutatea de disc şi apoi continua efectuarea copiei de siguranţă. deschideţi dosarul pentru a afiţa setul de fişiere salvat. În partea dreaptă a ferestrei Restore, selectaţi setul de siguranţă salvat şi alegeţi butonul Next În eticheta Backup, alegeţi unitatea de disc pe care vreţi să faceţi Step. Apare fereastra Files to Restore (Fişiere de recuperat). copia de siguranţă în partea stângă a ferestrei. Puteţi selecta întregul disc, sau puteţi alege efectuarea unei copii de siguranţă a datelor pe o dischetă, unitate În partea stângă a ferestrei, alegeţi setul de siguranţă pe care vreţi să-l CD etc. Când selectaţi o unitate de disc, fişierele şi dosarele apar în partea stocaţi. În partea dreaptă a ferestrei, selectaţi fişierele pe care doriţi să le dreaptă a ferestrei. În partea dreaptă a ferestrei, selectaţi fişierele pentru care recuperaţi. Dacă executaţi clic pe un fişier deja selectat, deselectaţi acel fişier. doriţi să faceţi copie de siguranţă, executând clic în caseta de marcare din faţa Alegeţi butonul Start Restore (Începerea recuperării). Programul fişierului. Un semn de marcare apare în casetă pentru a vă indica selectarea Microsoft Backup începe recuperarea fişierelor. Apare o casetă de dialog fişierului. animată Restore, înfăţişând procesul de derulare. Când programul Restore se Executaţi clic pe butonul Next Step pentru a selecta locul unde vreţi încheie, afişează caseta de dialog completă. Alegeţi OK pentru a închide să trimiteţi copiile (fişierele) de siguranţă. Puteţi alege trimiterea lor pe o altă caseta de dialog şi a vă reîntoarce în caseta de dialog Microsoft Backup. dischetă, în CD sau o unitate de disc , sau spre un alt calculator, dacă sunteţi Executaţi clic pe butonul Close pentru a închide caseta. Dacă programul Restore detectează erori în timpul procesului, el afişează o casetă de dialog, comunicându-vă că au fost găsite erori. Puteţi trece în revistă erorile, 177 178 selectând Yes în caseta de dialog cu mesaj. S-ar putea să doriţi folosirea CAPITOLUL VI. SISTEMUL DE OPERARE UNIX programului ScanDisck pe unitatea de disc selectată, înainte de a încerca să recuperaţi, din nou, fişierele. Laboratorul VI.1. Sistemul de fişiere UNIX
Scopul lucrării: studierea structurii şi organizării sistemelor de fişiere
în sistemul de operare UNIX V.7.8. Întrebări pentru recapitulare
VI.1.1. Sistemul de fişiere pentru UNIX 1. Ce aplicaţii sunt destinate pentru întreţinerea discurilor calculatorului şi pentru organizarea informaţiei înscrise pe discuri. 2. Care este menirea programului de detecţie Plug-and-Play. Sistemul de fişiere oferă structura modului de organizare a 3. Cu ajutorul cărui program puteţi executa o copie de siguranţă de pe disc informaţiilor în sistem: structura arborescentă (ierarhică) de directoare pe o discetă sau pe un alt calculator din reţea. şi fişiere. De fapt, această concepţie a fost preluată de celelalte sisteme de operare(DOS, Windows, Netware). V.7.9. Executarea lucrării Ideea care stă la baza sistemului de fişiere este ierarhia. Se creează astfel imaginea unui sistem de fişiere ierarhizat sub formă de arbore, în vârful căruia se află directorul radacina (root), notat “/”, la 1. Afişaţi caseta de dialog Properties, pentru a obţine informaţii despre care se pot conecta un număr de directoare şi fişiere. Fiecare director o unitate de disc. Modificaţi eticheta discului. poate conţine alte directoare şi fişiere, directoare care la rândul lor pot 2. Lansaţi aplicaţia Scan Disk (Scanarea discului) prin două metode. conţine alte directoare şi fişiere, pe un număr nelimitat de nivele. 3. Lansaţi aplicaţia Disk Defragmentator. Această structură arborescentă este folosită de sistemul UNIX pentru 4. Lansaţi aplicaţia Format. gestionarea şi localizarea fişierelor proprii şi ale utilizatorilor. 5. Creaţi o copie de siguranţă de pe disc pe dischetă sau pe un alt calculator Sistemul de fişiere UNIX este un sistem ierarhic şi include în din reţea, folosind caracteristica Backup (Siguranţă). După ce aţi creat o sine mulţimea de fişiere de sistem şi cele ale utilizatorului, conţine copie de siguranţă, restocaţi fişierele. mijloace de monitorizare a tabelelor informaţionale, ce ţin de aceste fişiere, şi a operaţiilor asupra fişierelor. El se caracterizează prin trei aspecte: structura ierarhică, independenţa faţă de hardware şi un grad
înalt de flexibilitate. Subdirectoarele sunt noduri în arbore, iar fişierele sunt frunze. Flexibilitatea sistemului de fişiere este caracterizată de posibilitatea de a monta sau de a demonta subsisteme de fişiere la orice nivel în ierarhia de directoare şi fişiere. Structura arborescentă a sistemului de fişiere permite utilizatorilor să creeze şi să gestioneze un număr mare de fişiere. Eventualele restricţii sunt impuse de hardware. Particularităţile sistemului de fişiere sunt: • în diferite directoare pot exista fişiere cu acelaşi nume;
179 180 • un fişier frunză poate fi legat la mai multe directoare, chiar • lista blocurilor disponibile din sistemul de fişiere; dacă acesta nu se află la acelaşi nivel în arbore; • indicele următorului bloc liber din lista blocurilor libere; • fiecare director conţine cel puţin două intrări: ’.’ referă • dimensiunea listei de i-node-uri; directorul însuşi, iar ’..’ referă directorul superior (părinte); • alte informaţii. • orice director este legat la nivelul superior printr-o singură legătură (..). Superblocul este copiat în memoria internă. În funcţie de Fiecărui utilizator i se asociază un tabel de fişiere deschise în operaţiile efectuate asupra fişierelor rutinele nucleul SO UNIX baza căruia se actualizează tabelul fişierelor deschise al întregului (kernelul) actualizează periodic informaţia din superbloc. Distrugerea sistem. Acesta din urmă permite gestionarea unui tabel de i-node-uri superblocului cauzează imposibilitatea accesului la sistemul de fişiere. active cu ajutorul căruia se identifică fişierele de pe disc. Fiecare fişier Fiecare i-node are lungimea de 64 octeţi şi descrie un fişier. i- are un singur i-node care conţine: node-ul 2 este folosit de directorul rădăcină (primul i-node este rezervat • proprietarul fişierului indicându-se şi drepturile de acces ale pentru gestionarea blocurilor defecte). celorlalţi utilizatori. Superuser-ul ignoră drepturile indicate în Blocurile 2+isize până la fsize-1 sunt utilizate pentru fişiere şi acest câmp; directoare. Dacă un fişier sau un director constă din mai multe blocuri, • tipul fişierului (obişnuit, director, pipe sau special); acesta poate fi păstrat în formă lănţuită pe disc. • drepturile de acces la nivel de utilizator, grup şi alţii; Zona de swapping serveşte pentru salvarea temporară a unor • timpul ultimului acces şi ultimei modificări, data şi ora ultimei segmente de procese. modificări efectuate asupra i-node-ului; Pentru a deschide un fişier în directorul curent, sistemul citeşte • numărul de legături; fiecare intrare din director şi compară numele fişierului cu numele de • adresele disc ale sectoarelor ce conţin datele fişierului; fişier memorat în fiecare intrare până când fişierul căutat este găsit sau • lungimea fişierului în octeţi. se conchide că acesta nu există. Dacă fişierul este găsit, sistemul Orice disc ce conţine un sistem de fişiere UNIX are următoarea extrage numărul de i-node şi îl foloseşte ca indice în lista (tabelul) i- structură: node-urilor de pe disc pentru a localiza i-node-ul. i-node-ul este introdus în tabelul i-node-urilor din memorie. Acest tabel conţine toate Blocul de Superbloc Lista de i- Blocuri de Zona i-node-urile fişierelor deschise. Tabelul este gestionat de nucleul SO boot node-uri date – fişierele swapping UNIX.
VI.1.2. Numele complet al fişierului Sistemul de operare (SO) priveşte discul ca o succesiune de blocuri a câte 512 octeţi fiecare bloc, numerotate de la 0 până la o Accesul la un fişier se efectuează prin indicarea poziţiei lui în valoare maximă, introdusă la iniţializare. Blocul 0 este rezervat unui arbore. Pentru aceasta se indică modul de obţinere al fişierului coborând încărcător de modul iniţial al SO Unix. Blocul 1 conţine superblocul pe nivelurile arborelui fie de la directorul curent (cale relativă), fie de la care gestionează alocarea blocurilor. rădăcină (cale completă). Prin directorul curent de lucru se subînţelege Acesta conţine următoarele informaţii: directorul în care utilizatorul lucrează. Numele complet al fişierului cu • dimensiunea sistemului de fişiere; indicarea poziţiei sale în arbore poartă denumirea de cale. Calea • numărul blocurilor libere din sistemul de fişiere; fişierului poate fi de orice lungime, fiecare nume de director fiind 181 182 separat de vecinul sau prin caracterul '/'. Caracterul '/', pe lângă rolul de găsit, i-node-ul pentru directorul /usr/act se extrage şi se citeşte blocul separator de directoare şi fişiere, identifică şi directorul rădăcina. de pe disc determinat de el. În final, se căuta stringul fis printre intrările Poate fi specificată prin: sale şi se determină i-node-ul care ne conduce la blocul de date al • calea absolută pornind din directorul rădăcină, de exemplu: fişierului necesar. Utilizarea cailor relative este mult mai convenabilă /home/user/so/file0003.txt nu numai pentru utilizator, ci şi pentru sistem, care astfel reduce • calea relativă pornind din directorul curent de lucru, de numărul de operaţii de căutare a numelui fişierului în sistem. exemplu, presupunând ca directorul curent este /home/user: Pentru utilizatorii familiarizaţi cu sistemul de operare MS DOS so/file0003.txt sunt utile observaţiile: • calea relativă la un director /home al unui utilizator pornind din • caracterul '\' este înlocuit în Unix cu '/'; directorul /home al acelui user, de exemplu: so/file0003.txt • în SO Unix se face distincţie între litere mici şi litere mari; • numele unui fişier Unix poate fi oricât de lung în funcţie de O altă posibilitate de a indica specificatori de fişier ca implementare (minim 14 octeţi); argumente în linia de apel pentru orice comandă Unix, este de a • extensia nu este o caracteristică a sistemului Unix; specifica o lista de fişiere (un "şablon") prin folosirea caracterelor • un fişier Unix poate avea mai multe nume, fiecare fiind asociat speciale de mai jos. Şablonul este înlocuit cu numele tuturor fişierelor unei legături; ce se potrivesc acelei specificaţii şablon, aflate în directorul specificat: • un fişier Unix executabil este un fişier ce are setat dreptul de • caracterul '*' înlocuieşte orice şir de caractere, inclusiv şirul execuţie (indiferent de numele său); vid; de exemplu,: so/file*.txt; • în Unix se acceptă utilizarea caracterelor * şi ?, dar • caracterul '?' înlocuieşte orice caracter; de exemplu, semnificaţia lor diferă de cea din MS DOS; so/file000?.txt; • drepturile de acces la un fişier Unix sunt diferite. De exemplu, • specificatorul mulţime de caractere [...] înlocuieşte exact un un fişier Unix ascuns nu are dreptul de citire pentru directorul caracter, cu cele specificate între parantezele '[' şi ']', sub formă care conţine acest fişier. de enumerare, separate prin ',' şi/sau interval; de exemplu: so/file000[1,2,3].txt ; so/file000[123].txt ;so/file000[1-3].txt; so/file00[0-9][1-9].txt; so/file000[1-3,57-8].txt ; VI.1.3. Tipurile fişierelor utilizate în SO UNIX • caracterul '\' se foloseşte pentru a inhiba interpretarea operator a caracterelor speciale de mai sus, şi anume \c (unde c este unul Sistemul Unix utilizează patru tipuri de fişiere: ordinare, dintre caracterele '*', '?', '[', ']', '^', '\' va interpreta acel director, speciale, pipe. caracter c ca text şi nu ca operator. Fişierele ordinare (obişnuite) sunt create de un proces. El poate conţine o sursă-text sau un fişier binar cu informaţie sau executabil. Un Localizarea unui fişier indicat de o cale completă este un lucru fişier ordinar este utilizat pentru memorarea de informaţii pe un suport mai dificil. De exemplu, pentru calea /usr/act/fis sistemul localizează magnetic. Fişierelor li se asociază nişte numere (acestea formând nume iniţial directorul rădăcină (i-node-ul 2). După aceasta caută printre unicale pentru fişiere) şi ele sunt interpretate ca indice într-o listă de i- intrările sale intrarea usr şi găseşte i-node-ul asociat ei. După i-node-ul node-uri, păstrată la începutul fiecărui disc. obţinut se determină blocul de pe disc care conţine directorul /usr. Intrările acestui director sunt citite şi comparate cu stringul act. Odată 183 184 Identificatorul de fişier (numele fişierului) care se alocă în Aceste drepturi de acces la fişiere sunt definite separat pentru sistemul UNIX diferă de cel utilizat în sistemele DOS şi Windows. următoarele categorii de utilizatori: Acesta este o secvenţă de caractere ce poate fi de lungime mare (maxim 256 caractere) pentru versiunile actuale de UNIX (în versiunile vechi se • u - proprietar (owner); impuneau 14 caractere). Regulile ce trebuie să fie respectate sunt: • g - grup (group); • o - restul utilizatorilor (other). • se face distinctie între litere mari şi litere mici (spre deosebire de DOS); exemplu: filename.txt nu este VI.1.5. Fişierele directoare similar cu FILEname.txt; • caracterele / | \ ! @ # $ ^ & * ( ) nu pot fi incluse în Sistemul de directoare este întreţinut şi controlat de sistemul de numele fişierului; operare. Programele utilizatorului pot citi directoarele, dar sistemul are • este permis includerea spaţiilor în numele fişierului, dar grijă ca acestea să nu modifice directoarele, pentru a se garanta nu se recomandă; integritatea sistemului de directoare. Fiecare utilizator are un director • Caracterul “.” (punct) este utilizat ca pe un separator propriu în care sunt salvate toate fişierele sale. La un director se pot între cuvinte; sistemul UNIX nu se foloseşte de extensia ataşa fişiere ordinare sau alte directoare care grupează colecţii de numelui de fişiere în acelaşi mod în care o face sistemul fişiere. Se creează astfel un sistem de fişiere ierarhizat sub formă de DOS; exemplu: where.can.i.find.the.source.to.C.news. arbore având ca rădăcină directorul rădăcină, notat “/”. Principalele directoare folosite în implementările sistemului UNIX sunt în general Observaţie. Anumite programe cer ca fişierele pe care le cele care apar în structura arborescentă de mai jos. Un fişier director prelucrează să poarte sufixe: .sh pentru programe Shell, .c pentru poate fi citit ca orice fişier, dar nu se poate înscrie în mod direct, ci programe C, etc. Fişierele care conţin cod executabil nu au de obicei numai prin intermediul anumitelor programe. sufix. Fişierele directoare conţin numele fişierelor şi locul unde Există două tipuri de fişiere ordinare : acestea sunt memorate pe disc. El conţine o succesiune de intrări. Orice intrare în fişierul director este formată din numele fişierului şi un număr • text - conţin numai caractere ASCII (256 caractere); de identificare. Acesta din urmă indică un i-node sau nod de • binare - conţin toate cele 256 valori posibile pentru identificare, unde se păstrează informaţiile referitoare la fişierul în fiecare octet. cauză. Dacă i-node-ul este 0, intrarea respectivă este vidă, adică nu Din punct de vedere al sistemului de operare, un fişier este există fişiere în acel director. Conversia numelui de cale specificată în i- constituit dintr-un şir de octeţi de lungime nedefinită, terminat cu un node-ul fişierului este efectuată de kernel-ul sistemului UNIX. caracter special EOF (end of file). Din punct de vedere utilizator, fişierele text sunt constituite din linii terminate cu NL(new line). Conţinutul principalelor directoare Fişierele ordinare privite în structura arborescentă, sunt aflate pe ultimul nivel (noduri terminale). Drepturile de acces la acestea /bin - conţine comenzile de bază în format executabil (cd, ls, mkdir, sunt: R (read; pentru citire), W (write; pentru scriere), X (execuţie; rm, rmdir) pentru lansarea în execuţie). /dev - conţine fişierele speciale de comunicare cu dispozitivele HD, FD,Printer, terminale, terminal operator 185 186 /etc - conţine repertoarul unor utilitare speciale de întreţinere, folosite doar de administratorul de sistem ( fişierul de parole, fişierul VI.1.6. Fişierele speciale de grupuri) /home - pastrează toate directoarele de rezidenţă ale utilizatorilor În sistemul UNIX toate echipamentele periferice sunt tratate ca /lib - conţine bibliotecile pentru limbajele de programare (C, fişiere, fiind numite fişiere speciale (driverele bloc-orientate sau PASCAL,…) driverele caracter-orientate). În acest fel fiecare echipament periferic /sbin - conţine toate programele ce trebuie lansate în execuţie de fizic este identificat cu un fişier special. Din punctul de vedere al UNIX, precum şi unele comenzi folosite doar de administratorul de utilizatorului nu există nici o diferenţa între lucrul cu fişiere ordinare şi sistem lucrul cu fişiere speciale. Fişierele speciale fac legatura cu funcţiile /stand - conţine nucleul (Kernel) sistemului UNIX programului de comandă (driver) al echipamentelor cărora le-au fost /sys - conţine textul sursa pentru programele sistemului UNIX asociate. /tmp - conţine fişiere temporare În directorul /dev se găseşte toată informaţia privitor la /usr - conţine directoare şi fişiere pentru utilizatori (man-manuale, dispozitivele de intrare/ ieşire: discuri, terminale, imprimante, mouse doc, … ) etc. Ele se consideră fişiere speciale. De exemplu, pentru fiecare partiţie /var - conţine fişiere pentru tipărire şi poşta electronică (E-mail) a unui hard disc se găseşte câte un fişier special. Un fişier special deţine Sistemul de operare identifică (adresează) un fişier prin numele un i-node, care însa nu indică un bloc de date pe disc. Acest i-node lui şi calea de acces (path) ce reprezintă drumul de la radacina arborelui conţine un număr de dispozitiv, care este folosit ca indice într-un tabel la fişierul respectiv, aşa cum se realizează şi în sistemele DOS şi kernel de proceduri pentru dispozitivele periferice. Pentru identificarea Windows. Specificarea corectă a căilor de acces este un aspect esenţial unui dispozitiv se folosesc două numere: minor, ce identifică numărul în utilizarea sistemului de operare. Regulile pentru indicarea unei căi de dispozitivului de tipul dat, şi major, ce identifică tipul dispozitivului. acces pentru un fişier sunt: Fişierelor speciale se găsesc stocate în directorul /dev, de • cale (path) este o listă de nume, separate prin “/”, sau un singur exemplu : nume; numele iniţial din lista este un nume de director, iar /dev/lp - fişier special asociat imprimantei (printer); ultimul nume este numele fişierului desemnat; /dev/tty2 - fişier special asociat HD-ului. • când calea începe cu “/”, specificarea porneşte din directorul Tratarea perifericelor ca fişiere speciale are o serie de avantaje, rădăcina (root), iar celelalte căi pornesc din directorul curent; şi anume: • se poate utiliza o specificare absolută, când calea pleacă din • fişierele speciale sunt supuse mecanismului de protecţie root (/), indicându-se toate numele de directoare până la similar cu cel al celorlalte fişiere; fişierul respectiv, fie o specificare relativă, când calea pleacă • se pot utiliza aceleaşi comenzi (utilitare) în scopul schimbului din directorul curent. de date cu perifericele, ca şi în cazul fişierelor obişnuite, ceea ce conferă eleganţă şi simplitate în utilizare. Observaţie. Faţă de sistemul Unix, sistemul DOS utilizează Identificarea dispozitivelor într-o astfel de manieră permite o caracterul “\” (backslash), şi nu “/” (slash), pentru legatura în arbore. tratare unică a fişierelor speciale de rând cu celelalte tipuri de fişiere. Din punct de vedere al utilizatorului nu există nici o diferenţă între lucrul cu fişierele obişnuite şi cele speciale. 187 188 De exemplu: Aceste atribute indică procesului tipurile de operaţii (de citire, de înscriere, de execuţie) pe care acesta le poate efectua asupra unui fişier. cp prg.c /usr/acct/k/prg1.c # copiere simplă Pentru fişiere obişnuite semnificaţia drepturilor este evidentă. Pentru cp prg.c /dev/lp0 # listare la imprimantă directoare dreptul de citire înseamnă drept de consultare (de afişare) a directorului (este permisă execuţia comenzii ls). Dreptul de înscriere Fişierele speciale de tip bloc respectă cerinţa: pe de o parte indică că în acest director se vor putea crea noi fişiere, se vor putea dispozitivul conţine un şir de blocuri de dimensiune fixă (de regulă, de şterge fişiere, se va putea monta un sistem de fişiere, se va putea adăuga 512 octeţi fiecare), iar pe de altă parte zonele tampon ale kernel-ului sau şterge legături. Un director care are drept de execuţie poate fi vizitat sunt utilizate ca zone tampon cache pentru operaţiile de intrare/ieşire. în timpul căutării unui fişier. Pentru fişierele speciale şi pipe dreptul de Fişierele speciale de tip caracter nu respectă nici o cerinţă. În acest caz, citire/înscriere semnifică capacitatea de a executa apelurile sistem read operaţiile de intrare/ieşire se efectuează fie la nivel de octet, fie la nivel sau write. Dreptul de execuţie nu este important în acest caz. de piste. VI.1.9. Regimurile de acces la fişiere VI.1.7. Fişierele pipe (FIFO) Drepturile de acces ale unui fişier sunt păstrate într-un cuvânt. Fişierele FIFO sau pipe sunt fişiere tranzitorii, în care datele Pentru poziţionarea biţilor indicaţi în tabelul de mai jos se foloseşte sunt citite în ordinea scrictă a scrierii lor, respectându-se regula de comanda chmod. Proprietarul fişierului executabil şi superuserul pot sincronizare producator /consumator ( “ First Input First Output” - modifică aceşti biţi. primul intrat primul ieşit). Memorarea datelor în fişier se face ca la orice fişier ordinar, utilizând numai blocurile adresate direct. După ce Bit(i) Semnificaţie au fost citite din fişier, datele nu mai pot fi recitite. Fişierele pipe sunt 0-3 se indică tipul fişierului; fişiere speciale utilizate pentru realizarea comunicaţiei între procese 4 se setează ID-ul utilizator în timpul execuţiei (suid); prin mecanismul de conductă. 5 se setează ID-ul grupului în timpul execuţiei (sgid); 6 are loc setarea pentru swapping (stiky bit). Fişierele care VI.1.8. Codul de protecţie al fişierelor au acest bit poziţionat pe 1 rămân în zona swapping. Un astfel de fişier este citit ulterior în întregime printr-o Problema protecţiei accesului la fişiere într-un sistem cu mai singură operaţie (nu pe blocuri) în memorie; mulţi utilizatori este foarte importantă. Fiecare fişier Unix conţine în i- 7-9 se indică dreptul de citire, înscriere, execuţie pentru node-ul asociat un identificator utilizator (IDU) şi un identificator de proprietar; grup (GUID) al proprietarului informaţiei. Fiecare utilizator primeşte un 10-12 se indică dreptul de citire, înscriere, execuţie pentru grup; număr specific, numit număr de identificare (ID). Un fişier creat 13-15 se indică dreptul de citire, înscriere, execuţie pentru alţii. primeşte ca semn de recunoaştere ID-ul celui care l-a creat. Fiecare fişier conţine trei seturi de câte trei biţi în i-node-ul său. Seturile O alta caracteristică importantă a sistemului Unix este corespund proprietarului, grupului din care face parte proprietarul posibilitatea de a monta un întreg arbore de fişiere în ierarhia altui (grupul) şi celorlalţi utilizatori ai sistemului. Fiecare dintre aceştia au sistem de fişiere. Nucleul sistemului de operare Unix recunoaşte un dreptul de citire (Read), de înscriere (Write) şi de execuţie (eXecute). singur director rădăcină. Un alt sistem de fişiere poate fi introdus într- 189 190 un director al sistemului de fişiere recunoscut de nucleu. Aceasta Laboratorul VI.2. Utilitele UNIX de uz general operaţie se numeşte montare (mount) şi poate fi realizată de superuser. Punctul de montare poate fi orice director gol din sistem. Scopul lucrării: studierea unor utilite de uz general ale sistemului de După montare, calea la punctul de montare prefixează orice operare UNIX acces la un fişier sau director de pe sistemul de fişiere montat. De exemplu: pentru a accesa o dischetă comanda de montare este: VI.2.1. Sesiunea de lucru sub sistemul UNIX mount /mnt/floppy # se montează sistemul de fişiere de pe dischetă la directorul /mnt/floppy. La pornirea sistemului de calcul (calculatorului), primul program lansat în execuţie este un încărcător rapid (bootstrap loader) ce verifică starea componentelor hardware şi lansează un program ce iniţializează şi încarcă sistemul de operare. În Demontarea şi eliberarea punctului de montare se efectuează timpul unei sesiuni de lucru, utilizatorul are posibilitatea de reîncărcare (reboot) a prin comanda sistemului de operare prin combinaţia de taste . umount /mnt/flopp O sesiune de lucru sub sistemul de operare UNIX începe cu acţiunea de conectare (login) prin recunoaşterea de către sistem a numelui utilizatorului (nume de VI.1.10. Întrebări pentru recapitulare recunoaştere) şi recunoaşterea pentru utilizatorul respectiv a parolei (password) de acces la resursele sistemului. Se impune ca parola să fie o combinaţie de cel • Cum se prezintă sistemul ierarhic al fişierelor UNIX? puţin 6 (şase) litere sau cifre cu un aspect “cât mai puţin sistematic”. Ce • Cum se formează numele complet al fişierului? înseamnă aceasta, depinde de implementarea UNIX. În orice caz, o • Prin ce se deosebesc fişierele obişnuite de fişiere directoare? parolă de forma “abc123” sau “123456” nu va fi acceptată de nici o • Ce sunt fişiere speciale? implementare Unix recentă. Parola este cunoscută numai de către utilizator. De aceea, la deschiderea primei sesiuni de lucru după • Ce sunt fişiere pipe? comunicarea numelui, sistemul cere utilizatorului să-şi definească o • Care sunt tipurile de fişiere şi codul lor de protecţie? parolă. Aşa după cum este de aşteptat, indiferent de contextul în care • Indicaţi regimurile de acces la directoare. este tastată o parolă, caracterele ei nu apar în ecou pe ecran! Măsura este luată tocmai pentru a păstra caracterul secret al parolei. VI.1.11. Temă pentru acasă La înregistrarea numelui, superuserul poate fixa un termen limită după
scurgerea căruia parola trebuie schimbată. De asemenea, poate fixa un Să se parcurgă arborele sistemului de fişiere şi să se identifice număr maxim de zile de inactivitate. Dacă după scurgerea acestui directoarele, fişiere obişnuite, fişiere cu comenzi, fişierele speciale, număr de zile utilizatorul nu a avut nici o intrare în sistem, numele lui fişiere temporare, etc. este automat şters din tabelele informaţionale ale sistemului.
Comanda login este comanda prin care fiecare utilizator îşi deschide sesiunea lui de lucru. În formatul ei cel mai simplu, această comandă este:
login
191 192 Automat, sistemul cere numele utilizatorului. Acest nume profil - fişier de comenzi de iniţializare) conţinute în fişiere de tip trebuie ca în prealabil să fi fost înregistrat în sistem. Operaţia de .profil sau login care pot lansa proceduri pentru regimul de lucru înregistrare a numelui este efectuată de către superuser prin intermediul (culori, stil de lucru, rezoluţie terminal, speed, etc.). unei comenzi privilegiate. A doua informaţie este parola de intrare în Versiunile actuale de UNIX oferă pentru utilizator atât interfţe sistem. de tip linie de comandă, desemnată prin Shell, cele mai utilizate fiind sh (Bourne Shell), ksh (Korn Shell), csh (C Shell), căt şi interfeţe grafice VI.2.2. Comanda de modificare a parolei moderne (GUI-Graphical User Interface).
Comanda permite utilizatorului să-şi modifice propria parolă. VI.2.3. Comanda de terminare a unei sesiuni de lucru
Formatul: passwd [ nume ] Pentru această acţiune, cel mai simplu se tastează la prompter
Old password: parola veche Pentru un utilizator, indiferent de nivelul lui de cunoaştere a SO New password: parola nouă UNIX este absolut necesar să i se pună la dispoziţie manuale UNIX care Retype new password: parola nouă conţin descrierea specificărilor şi particularităţile implementării versiunii SO UNIX cu care lucrează utilizatorul. Odată cu rutinele Dacă dialogul s-a desfăşurat corect, în urma lui va rămâne activă noua propriu-zise ale SO UNIX, pe suportul disc se includ toate manualele parolă. (Aveţi grijă ca nu cumva să uitaţi noua parolă!). sistemului UNIX şi textele sursă C ale rutinelor nucleului UNIX. După recunoaşterea parolei de acces, automat este lansat Revenind la manuale, pe suport există (în funcţie de implementarea interpretorul de comenzi (shell) ce invită utilizatorul să ceară servicii Unix) şi sunt disponibile următoarele manualele: sistemului de calcul, invitaţia fiind reprezentată printr-un prompter: • Unix User's Manual; $ - când shell-ul este sh ( Bourne Shell) ($ pentru utilizatori • Unix Programmer's Manual; neprivilegiati şi * pentru utilizatori privilegiaţi (superuser; • Unix Administrator's Manual. administrator)); % - când shell-ul este csh ( C Shell); În aceste manuale sunt descrise atât conceptele generale ale SO : - când shell-ul este ksh (Korn Shell). UNIX, cât şi toate particularităţile implementării curente a sistemului de Sfârşitul unei sesiuni de lucru se face prin comenzile exit , bye operare. sau
• D - proces evacuat (SWAP) temporar pe disc; VI.2.9. Comenzi destinate lucrului cu procesele • proces aflat efectiv în execuţie (în coada RUN); Vom examena câteva comenzi destinate lucrului cu procesele. -uid numărul proprietarului procesului (care poare fi VI.2.10. Comanda de vizualizare a informaţii despre procesele furnizat şi de comanda who am I); active. -pid numărul de identificare al procesului; -ppid numărul PID al procesului părinte; Comanda ps (de vizualizare a informaţii despre procesele active) -pri numărul de prioritate a procesului (număr mic afişează stările unor procese. înseamnă prioritate mare); -tty terminalul de unde a fost lansat procesul; Formatul: ps [-al] [-t terminale] -time timpul cât a fost servit de către CPU; -nice dacă prioritatea i-a fost modificată prin comanda nice; Opţiunile: -addr adresa din memorie la care se află procesul; -a Cere afişarea stărilor pentru toate procesele active din -sz lungimea procesului; sistem. În absenţă sunt afişate stările numai pentru -stime momentul de start al procesului; procesele lansate de utilizatorul care a lansat comanda ps -cmd forma (exterioară a) comenzii de lansare a procesului. -l indică formatul lung de listare şi oferă toate informaţiile posibile despre procese; VI.2.11. Comanda de emitere a semnalului -t Se cer stările proceselor lansate numai de la anumite terminale. Comanda emite un semnal de tip întrerupere către un proces. De cele mai multe ori acest semnal cere terminarea procesului.
197 198 Formatul: kill [-s sigspec | -sigspec] [pid | jobspec] ... sau asociate cu fiecare număr de semnal. Opţiunea -l determină shell-ul să kill -l [signum] afişeze o listă cu numele de semnale şi numerele care le corespund. Argumentul dezactivează verificarea opţiunilor pentru restul Această comandă trimite semnalul numit de sigspec către procesele argumentelor. Semnalele ignorate la intrarea în shell nu pot fi captate desemnate prin PID sau jobspec; sigspec este fie un nume de semnal, ca sau resetate. Starea returnată este false dacă numele sau numărul sigkill, fie un numar de semnal. Dacă nu este prezent sigspec, atunci se semnalului nu este valid; în caz contrar, comanda trap întoarce valoarea foloseşte implicit SIGTERM. Argumentul -l listează numele true. semnalelor. Comanda kill întoarce starea true dacă a fost trimis cu succes cel putin un semnal, sau false dacă survine o eroare. Prin PID s- Exemple: a notat numărul (identificatorul) procesului rulat în background către trap 'echo logged off at `date` >> HOME/logoffs' 0 care se doreşte trimiterea semnalului. În cazul în care PID=0, atunci trap semnalul este adresat tuturor proceselor active lansate de utilizatorul logout respectiv. Signum este un număr între 1 şi 31 prin care se codifică tipul semnalului de întrerupere. În cele ce urmează ne interesează doar VI.2.12. Comanda de determinare a timpului de execuţie a semnalele: procesului • 9 oprire necondiţionată; • 15 semnal software de oprire. Formatul: time [data] [fişier]
În absenţa specificării signum se consideră implicit semnalul 15. Comanda time permite determinarea timpul de viaţă a procesului. După ce un proces şi-a terminat lucrul său comanda time Exemplu: indică pe ecran trei parametri: timpul total utilizat (indicat în secunde), timpul de execuţie a procesului şi timpul de sistem utilizat (indicat în kill -9 pid # va stopa procesul pid. milisecunde). Exemplu: Comanda trap time who # indică caracteristicile temporale ale execuţiei comenzii Formatul: trap [-l] [arg] [sigspec] who. Argumentul arg al comenzii urmează să fie citit şi executat dacă shell-ul primeşte semnalul (sau semnalele) sigspec. Dacă arg este VI.2.13. Comanda de lansare a unui fişier executabil sau a unui prezent sau lipseşte, toate semnalele specificate sunt resetate la valorile fişier de comenzi la un moment de timp planificat lor originale, pe care le aveau la intrarea în shell. Dacă arg este un şir nul, semnalul este ignorat de shell şi de comenzile invocate de el. Formatul: at timp [data] [fişier] Semnalul sigspec poate fi un nume de semnal definit sau un numar de semnal. Dacă sigspec este EXIT (0) atunci arg este executat la ieşirea Comanda este disponibilă numai pentru superuser. Fişierul din shell. Fără argumente, comanda trap afişează lista comenzilor specificat, sau în absenţa lui, intrarea comandă din fişierul standard, se 199 200 copiază într-o zonă a sistemului. La momentul specificat acest fişier -o f se generează fişierul executabil f. Dacă această opţiune este lansat în execuţie. Timpul se specifică prin 2 sau 4 cifre. Indicându- lipseşte, programul executabil va purta numele a.out. se 2 cifre, acestea au semnificaţie de ore, iar în celălalt caz se specifică -f are loc compilarea fişierului sursă cu opţiunea de virgulă ora urmată de minute. Dacă lipseşte data, atunci se referă la ziua mobilă; curentă. Fişier indică numele fişierului de comenzi (dacă acesta -lm se va efectua legarea bibliotecii matematice. lipseşte comenzile vor fi preluate de la terminal) sau al fişierului executabil (dacă acesta lipseşte numele lui va fi tastat la terminal). Exemplu: gcc pr.cpp –o pr.out # se generează fişierul executabil pr.out. Exemplu: VI.2.15. Comanda de afişare a mesajului la ecran at 0815 am Jan 24 lucrări # fişierul de comenzi lucrări se va lansa în execuţie la 24 ian, ora 8:15. Comanda echo permite afişarea mesajelor la terminal şi are forma: VI.2.14. Comanda de lansare a compilatorului limbajului C/C++ Formatul: echo [opţiuni] [mesaj] Comanda gcc sau g++ lansează compilatorul programelor C/C++ (C/C++ Compiler). Opţiunile:
Formatul: -on indică afişarea mesajelor la terminal; -off nu permite afişarea mesajelor la terminal; gcc [opţiuni] fişier(e).[c|s|o] #pentru programe *.c sau *.cpp -n va fi suprimat codul din finalul şirului; g++ [optiuni] fişier(e), [s|s|o] #pentru programe *.cpp -e este activată interpretarea caracterelor din continuare care sunt marcate prin backslash (\); Ca intrare compilatorul limbajului C/C++ primeşte textul sursă -n cursorul rămâne pe aceeaşi linie (nu trece la un rand nou). în unul sau mai multe fişiere sursă C (cu sufixul .c) sau CPP (cu Exemple: sufixul .cpp), în asamblare (.s) sau obiect (.o). Compilatorul C/C++ are echo on # permisiunea de a afişa mesajele la ecran; două parcurgeri. La prima parcurgere a programului sursă se va produce echo tipar mesaj # la ecran va fi afişat „tipar mesaj”; un cod intermediar C-C++ (în baza textului sursă). La a doua echo off # nu se permite afişarea mesajelor. parcurgere codul intermediar este translat într-un limbaj de asamblare. Codul intermediar este independent de maşină, în timp ce limbajul de Comanda se utilizează în special în fişierele de comenzi pentru a afişa asamblare, asamblorul şi loaderul depind de arhitectura calculatorului. diferite mesaje.
Opţiunile: VI.2.16. Întrebări pentru recapitulare -c are loc compilare simplă (fără a genera cod executabil), produce fişierele obiect corespunzătoare fişierelor ce urmează 1. Pentru ce serveşte comanda passwd? opţiunii; 2. Daţi exemplu de utilizare a comenzii man. 201 202 3. Prin ce se deosebeşte comanda date de who? Laboratorul VI.3. Manipularea cu fişierele textuale UNIX 4. Pentru ce serveşte comanda ps? 5. Care este efectul execuţiei comenzii kill? Scopul lucrării: studierea celor mai simple modalităţi de modificarei 6. Ce indică comanda time? ale fişierelor textuale în sistemul de operare UNIX. 7. Ce efectuează comanda at? 8. Care sunt parametrii comenzii gcc sau g++ de lansare a compilatorului limbajului C/C++? VI.3.1. Utilitarele de modificare a textelor 9. Ce efectuează comanda echo? Fişierele textuale pot fi create şi modificate prin intermediul editoarelor de texte. Sistemul UNIX are posibilităţi de formatare a VI.2.17. Tema pentru lucrare de laborator textelor. Ele efectuează formatarea câmpurilor şi coloanelor în tabele, • Utilizaţi sistemul man, de informaţii pentru a determina detalii introducerea titlurilor şi comentarea, prelucrarea simbolurilor speciale despre comenzile descrise în acest compartiment. în formule matematice ş.a. SO UNIX conţine mijloace de efectuare a • Executaţi toate exemplele descrise în acest compartiment. diferitelor acţiuni asupra textelor din fişiere.
VI.3.2. Comanda de reuniune a fişierelor
Comanda cat concatenează şi afişează conţinutul fişierelor.
Formatul: cat [opţiuni] fişiere
Opţiunile sunt următoarele:
-s nu afişează mesaje din existentul fişier; -v tipăreşte caracterele de control (^caracter); -w operaţiile de ieşire se fac fără zona tampon.
În mod implicit, sunt afişate rând pe rând fişierele specificate. În absenţa specificării de fişier, se va afişa la ieşire fişierul de intrare standard.
Exemple: cat f1 f2 > f3 #concatenează fişierele f1,f2 în f3 şi afişează la terminal rezultatul; cat file # se afişează la ecran conţinutul fişierului file; cat > file # conţinutul tastat la ecran va deveni conţinutul fişierului file, şi anume:
203 204 fisierul file. # conţinutul tastat la ecran toate cuvintele din fis1 situate unul pe linie; tr -ds “@^~” “ “ B # se creează fişierul B format din Pentru a indica sfârşitul culegerii textului la ecran se apasă tastele fişierul A din care sunt eliminate spaţiile suplimentare şi CTRL+z. Dacă în linia de comandă se va lansa comanda: sunt eliminate caracterele @, ^ şi ~.
cat file # are loc afişarea la ecran a conţinutului fişierului file; VI.3.4. Comanda de calculare a numărului de linii, de cuvinte şi de fisierul file. simboluri
VI.3.3. Comanda tr Comanda efectuează contorizarea numărului de linii, cuvinte şi caractere dintr-un fişier. Comanda tr permite editarea unui fişier prin înlocuirea unui şir de caractere cu un altul, prin ştergerea anumitor caractere, sau prin Formatul: wc [opţiuni] [fişier] înlocuirea caracterelor repetitive prin caractere singulare. Opţiunile: Formatul: tr [opţiuni] [şir_1 [şir_2]] -l se afişează numărul liniilor din fişier; unde, şir_1 este şirul de caractere ce se înlocuieşte sau se şterge, iar -w se afişează numărul cuvintelor din fişier; şir_2 este şirul de caractere care se substituie. -c se afişează numărul caracterelor din fişier.
Opţiunile: Comanda wc afişează la ieşirea standard numărul liniilor -c se complementează setul din sir_1 în raport cu setul ASCII. (opţiunea -l), a cuvintelor (opţiunea -w) respectiv a caracterelor Opţiunea este utilă când este specificată şi opţiunea -d; caz în (opţiunea -c) din fişierele specificate. În absenţa specificării de fişier, se care toate caracterele, cu excepţia celor din sir_1, sunt şterse; va citi de la intrarea standard. -d se şterg caracterele ce corespund lui sir_1. Dacă opţiunea -s nu e precizată, sir_2 este redundant; Exemplu: wc –w studenţi # se afişează numărul de cuvinte din fişierul -s se suprimă caracterele repetate din sir_2 (dacă opţiunea -d este studenţi. prezentă) sau din sir_1 (dacă opţiunea -d lipseşte) la caracterele singulare. VI.3.5. Comenzile de comparare a fişierelor
Pentru a introduce domenii de caractere sau caractere repetate, se pot Comenzile de comparare a fişierelor sunt următoare: diff, cmp, utiliza prescurtările: comm, sort, grep, uniq, tail.
[a-z] caracter intre a şi z; VI.3.6. Comanda diff [a*n] n apariţii ale lui a; \nnn caracter cu codul ASCII nnn; Comanda compară numai fişiere textuale. Exemple: tr -cs "[A-Z][a-z]""[\012*]" < fis1 > fis2 # se selectează Formatul: diff fişier1 fişier2 205 206 diferite. Nici una dintre comenzi nu modifică fişierele pe care le Dacă fişierele fisier1 şi fisier2 coincid, la ecran apare mesajul despre compară. coincidenţa fişierelor, în caz contrar se indică liniile care nu coincid. Exemple: comm fisier1 fisier2 #va scoate liniile comune din Exemplu: fişierele fisier1 şi fisier2. diff notes.new notes.old # se compară fişierele textuale notes.txt şi notes.old VI.3.9. Utilitarul de sortare a fişierelor
VI.3.7. Comanda cmp Utilitarul sort este folosit pentru sortarea şi/sau interclasarea mai multor fişiere. În fişierul care se sortează pot fi delimitate câmpuri ce Comanda cmp compară şi tipăreşte octeţii diferiţi (opţiunea -l). conţin cheia de sortare. Sortează alfabetic liniile fişierului specificat şi pune fişierul rezultat la ieşirea standard. Formatul: cmp [-ls] fişier1 fişier2 Formatul: sort [opţiuni] [-o f_out] [+poz1 [-poz2]] [fişier(e)] Comanda cmp întoarce ca rezultat un cod de retur (opţiunea -s): unde prin +poz1 şi -poz2 se delimitează poziţia ocupată de cheia de 0 la fişiere identice; sortare în cadrul unei linii. Dacă -poz2 lipseşte, cheia de sortare este 1 la fişiere diferite; până la sfârşitul liniei. O poziţie se specifică utilizând formatul m.n, 2 la erori în citire. având semnificaţia "al (n+1)-lea caracter din câmpul (m+1)". Dacă lipsesc specificaţiile de fişier, atunci drept intrare este considerată Exemplu: cmp [-ls] fl1 fl2 # se compară fişierele fl1 fl2. intrarea standard. Opţiunile: VI.3.8. Comanda comm -c se verifică dacă fişierul de intrare este sortat deja; Comanda selectează sau elimină liniile comune presupunând că -m se face doar interclasare; cele două fişiere sunt ASCII şi sunt sortate. -o f trimite rezultatul sortării în fişierul f; -u se face sortare unică (pentru chei identice); elimină Formatul: comm [-123] fişier1 fişier2 liniile duble din ieşire; -t x câmpurile sunt separate de caracterul x; Comanda comm are ca rezultat trei coloane: +p1 şi delimitează câmpurile din cadrul liniilor care vor fi -p2 luate în considerare la sortare: din câmpul p1 până coloana 1 conţine numai liniile din fişier1; în câmpul p2. În absenţa lor se consideră pentru coloana 2 conţine numai liniile din fişier2; ordonare întreaga linie, începând cu coloana 1; coloana 3 conţine numai liniile comune din cele două fişiere. d (dicţionar) compară numai litere, cifre şi spaţiu; Opţiunile 1, 2 sau 3 suprimă scrierea coloanelor respective. Toate trei -f converteşte literele mici în mari; comenzi compară fişier1 cu fişier2 şi drept consecinţă produc rezultate -i ignoră caracterele netipăribile; 207 208 -m (month) compară numele de luni; delimitator nu face parte din câmp. Două caractere delimitator într-o de exemplu, “JAN” < “FEB”; linie definesc un câmp gol. -n compară liniile numeric, considerându-se că pe fiecare linie se află numai câte un număr întreg; VI.3.10. Utilitarul căutare după şablon -r (revers) ordinea de sortare este inversă. Căutarea unui şir, specificat printr-o expresie regulată, într-o Exemple: listă de fişiere se face cu utilitarul. grep (Global Regular Expression sort +1 -2 file #sortează fişierul file după câmpul 2; Print) permite. Rezultatul comenzii se poate afişa sau poate servi ca sort-r -o out +1.0 -1.2 fiş1 fiş2 #sortează în ordine inversă fişierele intrare pentru o altă comandă UNIX. fiş1 şi fiş2 cheia fiind primul caracter din câmpul 2. Ieşirea este fişierul out; Formatul: grep [opţiuni] şir [fişier(e)] sort -um +2 -3 fiş #afişează toate liniile fişierului fiş, deja sortat, şi elimină toate liniile în afara primei apariţii din grupul cu Opţiunile de căutare: acelaşi câmp 3. -w căutarea se face pe cuvânt; Cheia de căutare poate fi postfixată de fanioane care modifică -v se selectează liniile care nu conţin şirul; interpretarea implicită a cheii (ca şir de caractere ASCII). -i tratare echivalentă a literelor mari şi mici;
Opţiunile: Opţiunile de ieşire:
-b separatorii de început se neglijează; -c se indică doar numarul de linii găsite; -f literele mici sunt convertite la litere mari; -l se indică doar numele fişierelor ce conţin şirul -i se ignoră caracterele neafişabile; specificat; -n se face sortare numerică. -n pentru fiecare linie se indică numele fişierului şi Opţiunea -b este echivalentă cu cea postfixă având cheia b. numarul liniei; Pentru a defini locaţia unei chei într-o înregistrare, înregistrarea -s se suprimă afişarea mesajelor de eroare. este partiţionată în câmpuri marcate de delimitatori. Implicit delimitatorii sunt caracterele '\b' şi '\t', dar aparţin câmpului ce le Exemple:grep "3242" studenti > gr3242 urmează. ls –lFR | grep studenţi | more # se afişează, se paginează numele fişierelor din directorul curent şi din Exemplu: sistemul Unix subdirectoarele lui, care au ca proprietar studenţi. este partiţionat în două câmpuri sistemul şi Unix, al doilea câmp incepe VI.3.11. Utilitarul uniq cu două caractere \b. Delimitatorii impliciţi pot fi modificaţi la un singur delimitator folosind opţiunea -t. În acest caz caracterul Comanda uniq elimină sau determină liniile consecutive identice dintr-un fişier.
209 210 Formatul: uniq [opţiuni] [infile [outfile]] -l numărul n (sau 10) de mai sus se referă la linii Opţiunile: -c precizează că n (sau 10) înseamnă caractere -b precizează că n (sau 10) înseamnă blocuri de 512 octeţi. -d produce doar prima linie din fiecare linie care se repetă; -u produce doar liniile care nu se repetă; Exemple: -c prefixează fiecare linie cu numarul de apariţii ale liniei. Opţiunea implică opţiunile -d şi –u; : tail -20 A # se doreşte afişarea ultimelor 20 de linii din fişierul A +n la comparaţie se ignoră primele n câmpuri. În calitate de tail -100 -c B # se afişează ultimele 100 de caractere din fişierul B. separator se utilizează caracterul \b; -n se ignoră primele n caractere. Dacă sunt precizate ambele VI.3.13. Întrebări pentru recapitulare opţiuni, +n şi -n, se ignora iniţial câmpurile şi apoi caracterele. • Ce efectuează comanda cat? • Explicaţi cum se aplică comanda tr. Implicit infile şi outfile sunt fişierele standard de intrare şi • Daţi exemplu de utilizare a comenzii wc. ieşire. Dacă nici una din opţiunile -u, -c sau -d nu este specificată, • Care este deosebirea dintre comenzile cmp, diff şi comm de comanda uniq produce fiecare linie singulară şi prima linie dintr-o comparare a fişierelor? secvenţă de linii repetate. • Daţi exemplu de utilizare a comenzilor sort de sortare a fişierelor, grep de căutare după şablon şi uniq. Exemplu: uniq -d fiş1 fiş2 # produce doar prima linie din fiecare linie care se repetă în fişierul fiş1, resultatele se înscriu în fişierul VI.3.14. Tema pentru lucrare de laborator fiş2. • Utilizaţi sistemul man pentru determinarea detaliilor despre VI.3.12. Comanda de afişare a ultimelor elemente ale fişierului comenzile descrise în acest compartiment. • Executaţi toate exemplele descrise în acest compartiment. Afişarea ultimelor elemente ale fişierului este efectuată de comanda tail.
Formatul: tail [-n][+n] [-l][-c][-b] fişier
În mod implicit afişează ultimele 10 linii ale fişierului specificat. În absenţa specificării fişier, se vor afişa ultimele elemente din fişierul standard de intrare. Opţiunile:
+n se afişează începând cu linia n -n se afişează ultimele n linii în loc de ultimele 10 211 212 Laboratorul VI.4. Comenzile de dirijare a fişierelor în SO UNIX Opţiunile:
Scopul lucrării: studierea celor mai simple comenzi de manipulare a -i cere permisiunea înainte de a şterge fişierul fişierelor în sistemul de operare UNIX -f forţează ştergerea, neraportând eventualele erori -r şterge toate fişierele din director şi directorul VI.4.1. Comanda de creare a fişierelor textuale Exemple: Fişierele textuale pot fi create prin mai multe modalităţi: rm -r project # se şterg toate fişierele din directorul project şi • comanda cat; însăşi directorul project; • prin orice editor de texte. rm -i p r o j e c t # se şterg toate fişierele cu numele p, r, o, j, Comanda de concatenare a fişierelor cat este descrisă în e, c, t. Dar nu înainte de a cere şi a confirma Laboratorul V.3. De regulă, orice sistem UNIX este dotat cu sistemul de permisiunea de a le sterge; gestiune a fişierelor Midnight Commander (mc). Acest sistem conţine editorurul de texte mcedit. rm project # se şterg toate fişierele din directorul project şi însăşi directorul project. Formatul: mc fisier VI.4.3. Comanda de deplasare şi copiere a fişierelor Comanda va deschide o fereastră de lucru în care se va introduce conţinutul fişierului solicitat. După ultima linie introdusă în Comanda mv redenumeşte un fişier sau mută un fişier într-un fişier se va apăsa tasta ESC. Va apărea caseta de dialog care vă cere director. Comanda de mutare a unui fişier înseamnă scoaterea lui din confirmarea salvătii informaţiei introduce în fişier. Verificarea creării locul ocupat în structura de directoare şi mutarea lui în aceeaşi fişierului se efectuează cu comanda cat. structură, dar în alt loc. Practic, Unix şterge pointerul din director la fişierul în cauză şi pune un pointer la el în directorul destinaţie, fişierul Formatul: cat fişier rămânând, de fapt, pe loc.
La ecran va apărea conţinutul fişierului fişier. Re(de)numirea înseamnă efectiv schimbarea numelui fişierului. În prima formă se mută fişierul specificat prin sursă în fişierul specificat În SO UNIX pe lângă editoarele textuale încorporate ca ed, vi prin destinaţie. Forma a doua indică mutarea unui grup de fişiere etc. mai sunt şi altele mai recente (de exemplu editorul de texte pico). într-un alt director. Mutarea se face fişier cu fişier. Acest editor are o interfaţă similară editorului mc.
VI.4.2. Comanda de lichidare a fişierelor textuale Formatul: mv [-f] [-i] sursă destinaţie mv [-f] [-i] fişier ... director mv Formatul: rm [opţiuni] fişier(e) Opţiunile: 213 214 numele vechi de fişiere. Ca rezultat al copierii unui fişier, pe suport -f indică faptul că, indiferent dacă în destinaţie există deja un rămân două fişiere, cu nume diferite, dar cu acelaşi conţinut. fişier cu numele celui dorit pentru a muta sau redenumi, mutarea se face ştergându-se fişierul care exista anterior; VI.4.5. Comanda de legare a fişierelor şi de ştergere a unei legături -i se cere aprobare pentru ştergerea unui fişier existent deja. O caracteristică importantă a sistemului UNIX este noţiunea de Cele două opţiuni se exclud reciproc. legare (linking). În acest caz vom avea două nume de fişiere în două directoare diferite care referă acelaşi i-node. Legarea unui fişier la orice Exemplu: director care este unit deja de un director se utilizează comanda ln. mv f1 f2 # fişierul f1 este copiat în f2; mv f ./d1 # fişierul f este copiat în directorul d1. Formatul: ln nume_cale_veche nume_cale_nouă
VI.4.4. Comanda de copiere a fişierelor La formarea unei legături are loc incrementarea contorului de legătură.
Comanda de copiere a fişierelor copie un sau mai multe fişiere Exemplu: în unul sau mai multe fişiere într-un director. ln user/n1 user/ana/n2 # vom avea două nume de fişiere n1 şi n2 în două directoare diferite user şi user/ana care referă Formatul: cp [-ipr] sursă destinaţie acelaşi i-node. Legarea directoarelor poate fi efectuată cp [-ipr] fişier ... director numai de superuser.
Opţiunile: VI.4.6. Comanda de ştergere a unei legături
-i se cere confirmarea utilizatorului în cazul în care în Formatul: unlink fişier destinaţie există un fişier cu numele fişieului sursă -p se cere ca odată cu copierea să fie moştenite şi drepturile de La ştergerea unei legături dintr-un director i-node-ul şi blocul de acces ale fişierelor sursă date asociat nu este disponibilizat căci ar putea să mai existe un alt -r se indică copiere (aplicată recursiv) din toate fişier care să refere acelaşi i-node. Din acest motiv i-node-ul conţine în subdirectoarele directorului sursei structura sa un câmp contor de legături. Ştergerea unei legături implică decrementarea contorului de legături (). Când acesta ajunge la zero Dacă în comanda lansată la execuţie nu sunt indicate nici una kernel-ul eliberează i-node-ul şi blocul de date. din opţiunile indicate mai sus, fişierele noi vor primi nişte drepturi de acces implicite. Exemplu: În prima formă se copiază fişierul specificat prin sursă în unlink user/n1 # se va şterge o legătură ce referă fişierul fişierul specificat prin destinaţie. user/n1 Forma a doua indică copierea unui grup de fişiere într-un director. Copierea se face fişier cu fişier, păstrându-se în destinaţie 215 216 VI.4.7. Comenzile de operare cu directorul curent Informaţii despre un fişier (director sau fişier obişnuit) se pot afla folosind comanda UNIX de vizualizare, ce trebuie tastată în linia de Calea absolută către directorul de lucru curent poate fi afişată cu comandă oferită de interpretor: ajutorul comenzii pwd. $ls -l comandă ce are ca efect listarea pentru directorul curent a informaţiilor Formatul: pwd despre fiecare fişier ce este conţinut în acesta. Informaţiile sunt vizualizate pe o linie ţi printre altele reprezintă: Numele comenzii vine de la prescurtarea Path Write Directory. • secvenţă de 10 caractere, primul caracter fiind d sau ”-“, d Comanda afişează pe linia următoare a ecranului (ieşirii standard) calea pentru director, iar “-” pentru fişier obişnuit, caracter urmat de de la rădăcină şi până la directorul curent. Starea returnată este 0 în trei grupe de caractere ce pot fi r, w, x sau “-” pentru cele trei afară de cazul când survine o eroare în timpul citirii căii de acces către drepturi de acces, respectiv lipsa acestora; cele trei grupe de directorul curent. caractere corespund celor trei tipuri de utilizatori; • numele proprietarului, dimensiunea (size), data şi ora creării, Exemplu: numele fişierului. pwd # o astfel de linie poate arăta astfel: /home/user/student Formatul: ls [opţiuni] director VI.4.8. Comenzile de trecere la directorul definit Opţiunile: Comanda cd sau dir permite trecerea din directorul curent la unul definit. -d se afisează numai directoarele din directorul curent;
-l se afisează în format lung, indicând drepturile de acces, Formatul: cd specificare_director sau numarul de legături, dimensiunea fişierului, data ultimei dir specificare_director actualizări, numele fişierului;
-i se afişează şi numarul i-node-ului fiecărui fişier; În urma comenzii noul director va fi cel specificat. Pentru o mai -s se afişează numarul de blocuri pentru fiecare fişier; bună orientare în structura de directoare, este bine ca această comandă -t fişierele sunt sortate după data ultimei actualizări; să fie combinată cu pwd, astfel: -u la afişare se consideră data ultimului acces în loc de
data ultimei actualizări pentru opţiunile -t sau –l; Exemplu: -r se inversează ordinea de sortare; cd specificare_director; pwd # în SO Unix se pot lansa la -c se afişează mai multe nume de fişiere pe o linie a execuţie două comenzi testate pe aceeaşi linie, ecranului, aranjate şi ordonate pe coloane; separate prin “;”. Astfel rămâne pe ecran calea -f se indică într-o formă prescurtată tipul fişierelor. noului director curent.
Comanda produce afişarea numelor fişierelor aflate în directorul VI.4.9. Comanda de vizualizare a conţinutului unui director specificat, sau în succesiunea de directoare dacă se cere rezumat pentru
mai multe directoare. Dacă nu apare nici un nume, atunci se face 217 218 rezumatul directorului curent. În mod implicit sunt afişate în ordine Formatul: file fişier ... alfabetică numele fişierelor din director. Opţiunile permit precizarea informaţiilor care vor fi afişate pentru fiecare fişier, eventual ordinea de Din această analiză comanda comunică dacă este vorba de un afişare a numelor fişierelor. fişier executabil, textual (în codurile ASCII), sursă Pascal, sursă C/C++ După numele fiecărui subdirector se afişează / (o bară oblică etc. spre dreapta), după fiecare fişier executabil afişează * (o steluţă), iar, dacă este vorba de o legătură simbolică, după nume se afişează @. Exemplu: file * # determină tipul fişierelor după conţinutul lor Pentru a vedea care sunt informaţiile despre un fişier este pentru toate fişierele din directorul curent. suficient să enumerăm ce oferă ls cu opţiunea -l. Fiecare linie descrie un fişier. În cele 8 coloane care apar la afişare se dau, în ordine: VI.4.11. Comanda de căutare a fişierului • litera d, dacă este vorba de un subdirector sau spaţiu dacă este fişier obişnuit; Formatul: find lista_de_căi expresie • drepturile de acces; • un număr întreg reprezentând pentru un fişier obişnuit numărul În lista_de_căi se caută toate fişierele care verifică expresie. Acţiunea de legături (de părinţi) în structura de directoare sau numărul solicitată după găsirea fişierului trebuie indicată tot prin expresie. În de descendenţi, dacă este vorba de un subdirector; calitate de expresie poate fi: • numele proprietarului fişierului; • numele grupului de utilizatori; nume se precizează numele fişierului de căutat; • lungimea în octeţi a fişierului; specificare_fişier perm ooo ooo sunt trei cifre octale, se selectează un • data şi ora ultimei actualizări; fişier dacă are aceste drepturi de acces; • numele fişierului. size n[c] se selectează un fişier cu dimensiunea de cel
puţin n blocuri; dacă după numărul n Exemplu: ls -lsi user urmează litera c, atunci dimensiunea trebuie
să fie de cel puţin n caractere; se listează conţinutul directorului user cu opţiunile -l, -s, -i, adică Atime n se selectează fişierul dacă în ultimele n zile a afişează în format lung, indicându-se drepturile de acces, numarul de fost accesat; legături, dimensiunea fişierului, data ultimei actualizări, numele mtime n se selectează fişierul dacă în ultimele n zile a fişierului, numarul de blocuri pentru fiecare fişier, numarul i-node-ului fost modificat; fiecărui fişier. Ctime n se selectează fişierul dacă în VI.4.10. Comanda de determinare a tipurilor de fişiere ultimele n zile i-au fost schimbate drepturile de acces; Comanda determină tipul fişierului după conţinutul lui. Pentru link n se selectează fişierul dacă el are n legături; aceasta se examinează numai primul bloc al fişierului. Print tipăreşte numele fişierului selectat pe ieşirea standard; exec comanda are ca efect execuţia comenzii respective. 219 220 Dacă între argumentele comenzii apare { } (o -w Write, acoladă deschisă urmată de una închisă), -o restul utilizatorilor (Other), atunci la execuţie, în locul ei apare numele -x eXecute, fişierului curent selectat. Opţiunea exec -a - u+g+o t – setare bit swapping. trebuie să fie ultima în linie şi ea trebuie să se încheie cu \;. Ele se păstrează într-un cuvânt, plasat în i-node-ul fişierului.
Exemplul 1: Exemple: find / -name A\* -link 2 -print # se doreşte afişarea numelor chmod o-x f1 # şterge dreptul la execuţie pentru restul tuturor fişierelor din sistemul de fişiere al căror nume utilizatorilor faţă de fişierul f1. începe cu litera A şi au două legături; find -name A\* -link 2 -exec cat { } \; # se doreşte afişarea chmod 0774 f1 #f1 va avea permisiunile de acces rwxrwxr--. numelor aceloraşi fişiere, dar numai dacă sunt descendente ale directorului current. VI.4.13. Comenzile de creare şi lichidare a directoarelor
VI.4.12. Comanda de modificare a codului de protecţie a fişierelor Comanda mkdir creează un director. Intrările’.’ şi ’..’ sunt create automat. Drepturile de acces sunt cele implicite (0777). Comanda schimbă drepturile de acces la un fişier ordinar sau director. Formatul: mkdir [-m acces/000][-p] directoare
Formatul: chmod atr fişier(e) Opţiunile:
Opţiunea atr se exprimă ca un numar octal din patru cifre sau -m acc/000 specifică drepturile de acces pentru directorul creat; printr-o combinaţie de forma: [u | g | o] [+ | - | =] [r | w | x | s | t], -p creează toate directoarele neexistente din numele de cale specificat, dacă acestea nu există. unde + adaugă permisiune; - şterge permisiune; Se creează, dacă nu există deja, directoare specificaţi. Opţiunea -m = atribuie permisiune. indică prin cele trei cifre octale “ooo” care o urmează, drepturile de acces pe care le va avea directorul creat. Drepturile de acces ale unui fişier la nivel de utilizator, grup şi alţii sunt determinate de următoarele opţiuni: Exemple: mkdir-p usr/adi/prj # se creează subdirectoarele indicate -u proprietarul (User), -r Read , mkdir -p A/B/C/D # opţiunea -p creează atât subdirectorul C, -g Grupul, cât şi toate directoarele părinţi ale acestora, dacă anumiţi directoare intermediare nu există 221 222 1. Daţi un exemplu de utilizare a comenzii rm de lichidare a fişierelor mkdir grp1 grp2 grp3 # se creează 3 directoare noi şi rmdir de ştergere a subdirectoarelor, 2. Care este deosebirea dintre comenzile mv, cp şi ln – mutarea şi mkdir A/B/C/D # comanda creează un subdirector D al copierea şi link-iere a fişierelor? directorului C, în presupunerea că subdirectoarele 3. Prin ce se deosebeşte comanda pwd de cd? A, B şi C există! 4. Care sunt parametrii comenzii ls de vizualizare a conţinutului directorului? mkdir -p A/B/D A/B/E A/C # se creează direct o structură de 5. Ce efectuează comanda file? directoare A/B/D A/B/E A/C 6. Prin ce se deosebeşte comanda file de comanda find? 7. Pentru ce se utilizează comenzile chmod? Comenzile rm sau rmdir efectuează ştergeri de fişiere sau de 8. Utilizând sistemul de asistenţă man informaţi-vă de modul de directoare. utilizare a comenzilor chown şi chgrp. Daţi exemple de utilizare ale acestor comenzi. Formatul: rm [-ifr] fişier ... 9. Explicaţi deosebirile dintre comenzile mkdir şi rmdir? rmdir [-ifr] director ... VI.4.15. Temă pentru acasă Opţiunile: • De creat pe discul de lucru directoarele AAA1 ABC1 BBC -f cere ştergerea chiar dacă fişierul este protejat la scriere; CBA (/home/user/ fiind de intrare); -i cere confirmare pentru fiecare fişier care urmează a fi • După fiecare comandă de verificat execuţia acesteia cu ajutorul şters; comenzii ls; -r indică ştergere recursivă de fişiere, atât cele specificate în • De specificat diferite căi de căutare a fişierelor executabile; directorul curent, cât şi cele din subdirectoare. • După fiecare specificare de afişat (de verificat) calea de căutare În cazul fişierelor obişnuite (rm), dacă fişierul este subordonat la mai a fişierelor executabile specificate; mulţi părinţi, atunci se şterge numai legătura din directorul părinte • După fiecare specificare de încercat execuţia tuturor fişierelor specificat. Dacă numărul de legături devine zero, se eliberează spaţiul de comenzi studiate; disc ocupat de fişier. În cazul ştergerii de directoare (rmdir), este • De analizat rezultatele execuţiei comenzilor. necesar ca toţi aceştia să nu conţină fişiere sau directoare subordonate. VI.4.16. Teme pentru lucrări de laborator Exemplu: rmdir A/B/C/D # ştergerea subdirectorului D din directorul 1. Să se efectueze următoarele acţiuni, care transcrie fişierele din A/B/C. directorul curent în directorul nou format. Să se afişeze la ecran lista fişierelor directorului nou şi lista fişierelor directorului de unde s-a VI.4.14. Întrebări pentru recapitulare copiat. 2. Să se efectueze următoarele acţiuni, care compilează programe cu sufixul *.c sau *.cpp. Este necesar sa se verifice existenţa acestor 223 224 fişiere. Dacă astfel de fişiere nu sunt să se scoată la ecran mesajul de 13. Să se copie într-un director nou numai fişierele cu sufixele *.txt, eroare. După compilare fişierele executabile să se lanseze la execuţie. preliminar verificându-se existenţa acestor fişiere. 3. Să se efectueze următoarele acţiuni, care execută următoarele acţiuni: 14. Să se scoată la ecran lista fişierelor din directorul curent. Să se se scoate la ecran lista fişierelor din directorul curent, se lichidează elimine un fişier cu sufixul *.c, şi să se scoată conţinutul fişierului toate fişierele cu sufixele *.obj şi *.bak, se scoate la ecran conţinutul indicat la ecran. fişierelor cu sufixele *.c, *.pas şi *.cpp. 15. Să se creeze un director nou. Dacă directorul indicat nu există se dă 4. Să se efectueze următoarele acţiuni, care compară numele a două un mesaj despre inexistenţa acestui director, el se formează. Dacă fişiere. Dacă fişierele există să se compare numele lor, dacă numele directorul există, se afişează la ecran lista fişierelor cu extensiunile coincid să se dea mesaj: Numele fişierelor coincid, în caz contrar:– să *.txt şi *cpp din directorul indicat. se scoată mesajul: numele fişierelor nu coincid. 5. Să se efectueze următoarele acţiuni, care verifică existenţa fişierului asd.txt din directorul curent de lucru. Dacă fişierul există, să se scoată la ecran lista fişierelor din directorul curent, în caz contrar – să se dea mesaj la ecran că fişierul dat nu există. 6. Să se efectueze următoarele acţiuni, care schimbă numele tuturor fişierelor cu sufixele *.BAK şi*.TXT, în condiţia existenţei acestor fişiere. 7. Să se efectueze următoarele acţiuni, care schimbă numele directorului dat. Din directorul indicat să se elimine fişierele cu sufixele *.swp şi *.bak, dacă astfel de fişiere există. 8. Să se efectueze următoarele acţiuni, care verifică existenţa fişierelor A, B, ..., F şi dacă ele sunt directoare. A se construi în directorul curent următoarea consecutivitate de directoare: A/B/C/D/E; A/B/C/D/F, adăugând directoarele inexistente. 9. Să se efectueze următoarele acţiuni, care afişează la ecran lista fişierelor cu sufixele *.c, *.cpp, *.pas din directorul curent, dacă astfel de fişiere există. 10. Să se unească fişierele ad.c şi ysd.cpp în ttt.txt. De creat directoare (dacă ele nu există) numele cărora coincid cu numele extensiunilor fişierelor. De afişat la ecran lista fişierelor din directoarele create. 11. De creat 5 fişiere textuale şi de afişat la ecran conţinutul fişierelor formate. 12. Să se afişeze la ecran lista fişierelor directorului curent de lucru. Dacă în directorul curent există fişierul dfr.txt, conţinutul acestuia să se afişeze la ecran, în caz contrar se afişează mesajul despre inexistenţa acestuia. 225 226 Laboratorul VI.5. Interpretorul de comenzi Shell al SO UNIX În 1984 David Korn, de la Bell Labs AT&T, si-a propus să modernizeze shell-ul Bourne adăugându-i facilităţi interactive. Shell-ul Scopul lucrării: studierea celor mai simple modalităţi de creare a Korn ksh este compatibil cu shell-ul Bourne. fişierelor de comenzi si de programare în mediul Shel în SO UNIX. Din păcate ksh iniţial a fost un produs program comercial. Unul dintre primele proiecte ale fundaţiei Free Software Foundation a fost VI.5.1. Interpretorul de comenzi Shell să implementeze un nou shell, de data asta fără plată. Acest shell moşteneşte din ideile lui ksh, dar ia câteva lucruri bune de la csh. Noul Shell-ul este atât un limbaj de comandă al sistemului de operare shell a fost implementat original de Brian Fox, Numele shell-ului este UNIX, cât şi un limbaj de programare. Ca limbaj de comandă shell-ul Bourne Again Shell (din nou Bourne), sau bash utilizat ulterior ca reprezintă interfaţa dintre utilizator şi sistemul de operare. Cu ajutorul shell standard pe sistemele GNU/Linux. comenzilor elementare se definesc comenzi complexe, ceea ce permite extinderea mediului de operare existent. În acest caz shell-ul prezintă VI.5.2. Comenzi Shell interne şi externe utilizatorului un prompt, o invitaţie de a lansa o comandă. După ce utilizatorul tastează comanda, shell-ul o execută imediat, iar când Shell-ul conţine două categorii de comenzi: interne şi externe. comanda îşi termină execuţia, shell-ul oferă din nou un prompt. Acest Comenzile interne se găsesc în fişierul executabil al shell-ului mod de utilizare, în care fiecare comanda este citită de la utilizator şi respectiv de exemplu: cd, help s.a. executată se numeşte interactiv. Comenzile externe se găsesc separat, fiecare într-un fisier În limbajul de programare sunt introduse noţiunile de variabilă, executabil, având acelaşi nume cu comanda respectivă. parametru, funcţie şi structuri de control, specifice limbajelor Fişierele executabile, pot fi programe obţinute prin compilare algoritmice. Posibilitatea de construire a unor proceduri alcătuite din din programe sursă scrise într-un limbaj de programare (de exemplu: comenzile UNIX constituie una din principalele facilităţi ale passwd, bash, s.a.) sau fişiere cu comenzi, de exemplu (.profile, interpretorului shell. A doua utilizare a shell-ului este pentru execuţia .bashrc, s.a.). unor programe mai complicate, scrise dinainte şi depozitate în fişiere. Un fişier cu comenzi pentru shell se numeşte shell script, sau pe scurt VI.5.3. Execuţia fişierului de comenzi script. Execuţia unui script se mai numeşte batch processing, pentru că shell-ul nu se mai opreşte după fiecare comanda cu un prompt. Fişierul de comenzi se execută cu ajutorul comenzii command. Primul shell tradiţional pentru UNIX a fost scris in 1976 de Steve Bourne, care pe vremea aceea lucra la laboratoarele Bell ale Formatul: command [arguments] companiei AT&T. In onoarea creatorului sau, shell-ul acesta este numit Bourne shell. Interpretorul se numeşte sh, şi se află, de obicei, în unde command este numele programului care se execută şi arguments directorul /bin în SO UNIX. Shell-ul Bourne a fost proiectat pentru sunt argumentele sale. Argumentele pot lipsi în comandă. Opţiunile, de utilizare sub formă de interpretor, şi mai putin pentru cea interactivă. regulă, sunt precedate de caracterul '-'. Argumentele sunt, de regulă, La începutul anilor 1980 la universitatea Berkeley din nume de fişiere. În cazul unei comenzi externe, comanda poate fi California a fost dezvoltat un nou shell numit C Shell sau csh. Acest specificată şi prin calea ei (absolută sau relativă). shell introduce facilităţi foarte utile pentru execuţia interactivă, dar din păcate, nu este compatibil cu Bourne. 227 228 Separatorul între numele comenzii şi ceilalţi parametri ai Dacă secvenţa de comenzi este terminată cu ampersand (‘&’), acesteia, precum şi între fiecare dintre parametri este caracterul SPACE ele se execută asincron în background. Shell-ul afişează identificatorul (spaţiu) sau TAB (tabulare). procesului lansat. O comandă poate fi scrisă pe mai multe linii. În acest caz fiecare Continuarea unei comenzi pe linia următoare este posibilă dacă linie trebuie terminată cu caracterul '\' , cu excepţia ultimei linii. linia este terminată cu backslash (‘\’). Exceptând cazul unei comenzi interne, sau cazul când comanda Caracterele „&&” execută comanda de după ele, dacă este dată prin specificarea căii ei (absolută sau relativă), shell-ul va precedenta comanda a fost executată cu succes. În caz contrar se pot căuta fişierul executabil cu numele comandă în directoarele din folosi caracterele „||”. variabila de mediu PATH, în ordinea în care apar în ea, şi, în caz că-l găseşte, îl execută. Shell-ul caută fişierul executabil mai întâi în Exemplu: directorul curent şi apoi în directoarele din variabila PATH, dacă se adaugă directorul curent la variabila PATH, sau prin specificarea who | grep "adi" > /dev/null && echo "adi's logged on" relativă ./comanda pentru o comandă având fişierul asociat în directorul curent. Interpretorul permite execuţia unor fişiere de comenzi tratate ca O linie shell ce incepe cu simbolul „#” este considerată proceduri shell. Apelul unei proceduri este identic cu cel al unei comentariu. Comenzile incorporate în shell pot fi apelate direct în comenzi. programele shell. Execuţia unei comenzi returnează un cod de revenire, care poate fi testat de structurile de control condiţionale: întoarce un Formatul: procedura arg1 arg2 ... argn numar ce indică starea de ieşire din comandă: 0 pentru o comandă executată cu succes şi diferit de 0 – în caz de eşec. Primul cuvânt Procedura corespunde unui fişier de comenzi. Transmiterea specifică comanda ce se execută, iar următoarele cuvinte specifică parametrilor unei proceduri se face prin parametru valoare. Apelul unei argumentele comenzii. proceduri shell generează un proces shell fiu pentru citirea şi execuţia O listă de comenzi este o secvenţă de una sau mai multe lanţuri comenzilor. Execuţia unui fişier de comenzi se face prin lansarea unei de comenzi , separate prin caracterele ';', '&', '|' sau „&&” şi „||”. comenzi sh fis_com sau fis_com. Comenzile conectate prin ';' se execută consecutiv una după alta. Comenzile pot fi conectate prin pipe ( simbolul „|”) astfel încât Formatul: ieşirea unei comenzi constituie intrare pentru a doua. Fiecare comandă sh fis_com [ parametrii] sau este un proces separat, shell-ul aşteaptă execuţia ultimei comenzi din fis_com [ parametrii] lanţ. Starea unui lanţ este starea ultimei comenzi din lanţ. Forma a doua se utilizează, dacă fişierul desemnat, fis_com, are Exemplu: poziţionat bitul de execuţie în drepturile de acces cu comanda
ls -l | more # aplica filtrul more asupra rezultatul comenzii ls. chmod u+x fis_com
Parametrilor actuali, specificaţi în linia de apel, le corespund parametrii formali 1, 2, ..., 9 din interiorul procedurii. Numele fişierului de 229 230 comenzi este referit în interior acesteia prin 0. Procedurile shell pot fi . myfuncs apelate recursiv. pwd /root/adi În programele shell pot fi definite funcţii. Formatul general mycd /home/gabi pentru definirea unei funcţii este: pwd /home/gabi mycd - /root/adi func_name() { cmd1; ... cmd2; } Execuţia unei funcţii este mai rapidă decât a unui program shell unde func_name este numele funcţiei, parantezele marchează definirea echivalent, deoarece shell-ul nu necesită căutarea programului pe disc, funcţiei, iar între acolade este specificat corpul funcţiei. Se impune ca deschiderea fişierul şi încărcarea conţinutul sau în memorie. prima comandă să fie separată de acoladă cu un blanc, iar ultima Ştergerea unei definiţii de funcţii este similară cu ştergerea unei comandă să fie terminată cu caracterul ';', dacă acolada se află pe variabile. Pentru aceasta se foloseşte comanda unset func_name. aceeaşi linie cu comanda. De regulă, dacă un utilizator şi-a definit mai multe funcţii într-un fişier, myfuncs, el poate face cunoscut shell-ului VI.5.4. Input şi output standard curent aceste funcţii utilizând comanda: Procesul shell deschide trei fişiere standard (cu descriptori 0, 1, . myfuncs 2) pentru input, output şi ieşire de erori, ce sunt atribuite terminalului la care s-a deschis sesiunea respectivă. Aceste fişiere sunt asociate şi De exemplu, o funcţie utilă este cea de schimbare a directorului utilizate într-o manieră standard de fiecare program. La execuţia unei curent. Aceasta se bucură de proprietatea că ea se execută în mediul comenzi procesul asociat creat de shell moşteneşte fişierele deschise, curent. Definiţia ei, conţinută în fişierul myfuncs, este: inclusiv şi cele standard. Acest lucru asigură independenţa programelor faţă de dispozitivele fizice asociate de interpretor fişierelor standard. mycd() { crtdir=`pwd` VI.5.5. Redirectarea fişierelor standard if [ "1" = "" ] then Interpretorul permite redirectarea fişierelor standard de echo olddir input/output spre alte dispozitive periferice sau fişiere în felul următor: cd oldir else < fis fişierul fis este fişierul standard input cd "1" > fis fişierul fis este fişierul standard output fi >> fis fişierul fis este fişierul standard input în adăugare oldir=crtdir << fis fişierul standard input este intrarea shell (citeşte până } la linia identică cu fis, sau până la sfârşit de fişier) <& nr utilizează fişierul cu descriptorul nr ca input standard Pentru a ilustra folosirea acestei funcţii se poate folosi secvenţa >& nr similar dar pentru output standard de comenzi: <&- închide input standard >&- închide output standard 231 232 Exemple: num=3 • cat fis > /dev/lp # se listează fişierul la imprimantă k={num}tmp • cat f1 f2 > f3 # se concatenează fişierele f1 şi f2 în f3. Dacă echo k fişierul f3 există deja, prin redirectare cu > vechiul conţinut este 3tmp pierdut • cat f1 f2 >> f3 # dacă f3 există deja, la vechiul său conţinut se adaugă rezultatul concatenării fişierului f1 şi f2 Shell-ul oferă un mecanism de substituţie bazat pe următoarele • echo "Invalid" >& 2 # scrie mesajul la fişierul output standard caractere:
• wc-l << END # execută comanda wc până la întâlnirea liniei '...' nici un caracter delimitat între apostrof nu are cu cuvântul END semnificaţie specială; valorile variabilelor nu sunt >o linie substituite >încă una "..." nici un caracter delimitat de ghilimele nu are semnificaţie >END speciala cu excepţia: , ` şi \; valorile variabilelor sunt 2 substituite
\c nu interpretează caracterul c. Între ghilimele se indică VI.5.6. Variabilele Shell caracterul de evitare pentru: , `, " şi \. în alte cazuri este
ignorat, Variabilele Shell pot fi: variabile utilizator, parametri `cmd` execută comanda cmd. De exemplu: rep=`pwd` atribuie poziţionali şi variabile predefinite şi speciale. Valorile variabile variabilei rezultatul comenzii pwd. utilizator sunt definite în modul următor:
var1=val1 La intrarea în sistem fiecare utilizator are o copie a programului var2=val2 ... shell. Acest shell păstrează un mediu distinct pentru fiecare utilizator
din sistem. Conţinutul variabilei poate fi accesat prin prefixarea numelui variabilei cu caracterul $. Exemplu:
cat test Exemplu: loc=/home/user/acct/adi x=50 cd loc echo :$x:
x=100 Variabilele utilizator sunt evaluate la valoarea lor, în afara test cazului în care valoarea este delimitată de apostrof. Numele unei :50: variabile nu poate coincide cu numele unei funcţii. Dacă se doreşte echo $x definirea unei variabile. Este necesar ca prin concatenare a unui nume 100 de variabile cu un sir de caractere fix numele variabilei să fie delimitat Acest exemplu demonstrează că, mediul shell-ului iniţial conţine de caracterele { şi }. variabila x ce are valoarea 100 şi care nu este modificată prin 50 de Exemplu: 233 234 către programul shell test, deoarece shell-ul iniţial lansează un subshell VI.5.7. Variabile predefinite şi speciale pentru execuţia programului test, fiecare shell având propria sa variabila x. Variabile predefinite şi speciale sunt folosite de interpretor sau Orice consecutivitate de caractere cuprinsă între semnele de de programele de deschidere a sesiunii. Acestea sunt: accent grav (` `) este executată ca o comandă; rezultatul acelei comenzi devine un şir de caractere, care înlocuieşte comanda între accente grave. CDPATH desemnează căile suplimentare de căutare la execuţia De exemplu: comenzii cd cu argument incomplet specificat HOME desemnează directorul implicit pentru comanda cd Comanda Rezultatul îndeplinirii comenzii: PWD desemnează directorul curent wc -w src/hello.c 9 src/ hello.c PATH defineşte lista directoarelor parcurse de shell în a=`wc -w src/hello.c` 9 src/hello.c căutarea unui fişier executabil corespunzător comenzii echo $a introduse (directoarele sunt separate prin :) IFS - mulţimea caracterelor separatoare (blanc (040), \t Pentru a face cunoscută o variabilă unui subshell se foloseşte (011), \n (012)), folosite de shell la analiza liniei de comanda export. comandă PS1 defineşte prompterul shell, implicit Exemplu: y=10 PS2 defineşte prompterul liniilor de continuare, implicit > cat test1 SHELL indica numele shell-ului curent echo x =$ x echo y = $y Shell-ul atribuie valori implicite variabilelor: IFS, PATH, PS1, export y PS2 la intrarea în sesiune. Programul login iniţializează variabila test1 HOME cu valoare implicită. y = 10 Exemplu: În interpretorul shell variabila HOME conţine valoarea Orice variabila care nu este exportată este locală şi nu este implicită a noului director specificat. Variabila CDPATH defineşte cunoscută subshell-ului. calea de căutare a directorului care conţine directorul indicat. Numele Variabilele exportate şi valorile lor sunt copiate în mediul alternative de directoare sunt despartite prin ":". Un nume nul de subshell-ului, unde pot fi accesate şi modificate. Efectul modificării nu director în CDPATH este similar cu directorul curent, specificat prin este vizibil în shell-ul părinte. ".". Daca numele directorului specificat începe cu un slash (/), nu se Dacă un subshell exportă explicit o variabilă, a cărei valoare a foloseşte CDPATH. Un argument "-" este echivalent cu $OLDPWD. modificat-o, ea se transmite. Dacă subshell-ul nu exportă explicit o Valoarea returnată este true dacă directorul a fost schimbat cu succes, în variabilă. a cărei valoare a modificat-o, modificarea afectează doar caz contrar este false. variabila locală, indiferent dacă variabila a fost exportată de shell-ul Variabilele speciale sunt cu proprietatea read-only sunt: părinte. O variabilă poate fi exportată înainte sau după atribuirea unei valori. # - numărul argumentelor din linia de comandă (exclusiv 0). * - argumentele 1, 2,..., 9 concatenate 235 236 @ argumentele 1, 2,...9 separate Comanda expr permite shell-ului să opereze şi cu numere. ? - starea de ieşire a ultimei comenzi executate Singurul tip de date al shell-ului sunt numai şirurile de caractere. - Identificatorul de proces asociat shell-ului Comanda expr este urmată de o expresie aritmetică a cărei valoare o - flagurile actuale ale shell-ului poziţionate prin set. tipăreşte la ieşire. Este necesar de separat toate argumentele comenzii ! – Identificatorul ultimului proces lansat în background. expr cu spaţii.
Parametrii poziţionali ale shell–programului 1,..., 9 sunt argumentele Exemplu: Afişarea numerelor cuprinse în segmentul [0, 100] poate fi din linia de comandă, iar 0 este numele programului shell ce se execută. efectuată cu următoarele comenzi: Parametrii poziţionali pot fi actualizaţi prin comanda set. Deactualizarea parametrilor se efectuează prin comanda unset. contor=0 while [ $contor -le 100 ] do VI.5.8. Comenzile uzuale ale interpretorului shell echo $contor contor=`expr $contor + 1` done Comenzile uzuale ale shell-ului sunt cea de atribuire, expr, echo, exit, export, getopts, test, hash, let, read, readonly, declare, set, unset, eval, exec, command, shift, sleep, time, wait. VI.5.11. Comanda echo
Comanda echo este utilizată pentru afişarea argumenţilor VI.5.9. Comanda de atribuire fişierului input standard.
Formatul: variabila = valoare Formatul: echo [-n][arg]
Efectul acestei comenzi este de a atribui valoarea din dreapta Dacă opţiunea -n este specificata, caracterul '\n' nu este scris în variabilei din stânga. Nu se pune spaţii la stânga şi la dreapta de semnul fişierului input standard. egal. Exemplu: Exemplu: f1=”/home/user” aux=0 Comanda Rezultatul îndeplinirii comenzii dir1=$f1 DIR=src dir2=$dir1 echo DIR $DIR DIR src echo DIR DIR DIR DIR VI.5.10. Comanda expr echo "DIR DIR" DIR DIR echo "$DIR $DIR" src src echo '$DIR $DIR' $DIR $DIR 237 238 echo 'X\tY' X Y numite.
Dacă nu este precizat nici un argument se afişează o listă cu toate VI.5.12. Comanda exit numele exportate în acest shell. Numele de funcţii nu poate fi exportat. Comanda export returnează o stare de ieşire 0, în afară de cazul când Comanda exit cauzează terminarea shell-ului curent cu cod de este întâlnită o opţiune ilegală, când unul dintre nume nu este un nume ieşire egal cu n. legal de variabilă de shell, sau când se dă optiunea -f cu un nume care nu este de funcţie. Formatul: exit [(n)]
Dacă n este omis, codul de ieşire este cel al ultimei comenzi executate. VI.5.14. Comanda getopts
Exemplu: exit 0 înseamnă „succes”. Comanda getopts este folosită pentru prelucrarea opţiunilor din linia de comandă. Adesea această comandă se utilizează pentru a transmite informaţii despre eroarea produsă. Ea impune interpretorul shell să iasă Formatul: getopts optstring din execuţie cu starea de ieşire n. Daca n este omis, starea de ieşire este cea a ultimei comenzi executate. O captare a variabilei EXIT este Şirul optstring conţine literele opţiunilor care trebuie sa fie executată înainte de terminarea shell-ului. recunoscute. Dacă o literă este urmată de : este de aşteptat ca opţiunea să aibă un argument, care ar putea fi separat de aceasta prin spaţiu. La fiecare invocare, getopts plasează următoarea opţiune în variabila nume VI.5.13. Comanda export a shell-ului, iniţializând nume dacă nu există, iar indexul următorului argument de procesat îl plasează în variabila OPTIND. OPTIND este Comanda export marchează v ca nume de variabilă exportată iniţializat cu valoarea 1 de fiecare dată când este invocat un shell sau un pentru mediul comenzilor executate secvenţial ( pentru subshell). script de shell. Când o opţiune necesită un argument, getopts plasează acel argument în variabila OPTARG. Shell-ul nu resetează automat Formatul: export [-nf] [nume[=cuvint]] ... variabila OPTIND; ea trebuie resetată manual între apelurile multiple export -p ale comenzii getopts din cadrul aceleiaşi invocări a shell-ului, dacă Opţiunile: trebuie folosit un nou set de parametri.
nume marcate pentru a „exporta” automat către mediul Exemplu: pentru ca getopts să recunoască opţiunile -a şi -b pentru o comenzilor executate ulterior comanda oarecare, cmd, apelul este: -f nume se referă la funcţii -p se afişează lista tuturor nume-lor care sunt exportate in getopts ab var acest shell Pentru a indica comenzii getopts că urmează un argument după -n Face ca atributul de exportare sa fie şters din variabilele o opţiune, litera opţiunii trebuie să fie postfixată cu caracterul ':'. 239 240 Exemplu: dacă opţiunea b, din exemplul anterior, ar necesita un test s1!=s2 dacă s1 şi s2 nu sunt identice argument: test s1 dacă sirul s1 nu este şirul null. getopts ab: var test n1 -eq n2 dacă întregii n1 şi n1 sunt egali. Alte comparări: -nl, -gt, -gl, -lt, -le. Dacă comanda getopts nu găseşte după opţiunea b argumentul în test f1 -nt f2 fisierul f1 este mai nou decât f2 (newer than). variabila var se memorează un semn de întrebare şi se va afişa un mesaj de eroare la ieşirea standard. În caz ca argumentul există, el este memorat în variabila OPTARG. Variabila OPTIND se va folosi de VI.5.16. Comanda hash comandă pentru a preciza numărul de argumente prelucrate. Valoarea ei iniţială este 1. Comanda hash permite căutarea unor comenzi şi memorarea locului unde se găsesc acestea în structura arborescenta de fişiere.
VI.5.15. Comanda test Formatul: hash [-r][cmd]
Comanda test evaluează condiţia. Rezultatul evaluării este true Dacă argumentul lipseşte sunt afişate toate comenzile memorate. Dacă sau false. opţiunea -n este specificată, se şterg comenzile memorate.
Formatul: test condiţie VI.5.17. Comanda let Comanda este echivalenta cu [condiţie]. Shell-ul evaluează condiţia. Dacă rezultatul evaluării este TRUE, se returnează codul de Formatul: let arg [arg ...] ieşire 0. Condiţia poate fi formată din mai multe condiţii legate prin operatorii -a (and) şi -o (or). Condiţiile pot fi delimitate prin paranteze Fiecare arg este o expresie aritmetică, ce trebuie evaluată. Dacă dar gardate de \. ultimul arg este evaluat ca fiind 0, comanda let întoarce 1 la ieşire; altfel, întoarce 0. Exemplu:
test –r f dacă f există şi are permisiunea read. VI.5.18. Comanda read test -w f dacă f există şi are permisiunea write test –x f dacă f există şi are permisiunea execute Comanda read citeşte o linie din fişierul standard input şi test –d f dacă f există şi este director. cuvintele citite se atribuie variabilelor definite în comandă. test –f f dacă f există şi este fişier ordinar. test –s f dacă f există şi are dimensiunea > 0. Formatul: read [v...] test –z s1 dacă lungimea şirului s1 este 0. test –n 1 dacă lungimea şirului s1 nu este 0. Exemplu 1: se citeşte valorile din variabila x din fişierul standard (de test s1=s2 dacă s1 şi s2 sunt identice. exemplu, de la ecran) până când nu se introduce o valoare egală cu 0. 241 242 do read x; i=0 read b[$i] while test $x -eq 0 echo b[$i]= ${b[$i]} do let "sum=sum + ${b[i]}" echo $x let "i=i + 1" let "i=i + 1" done read x }< f.txt done echo Sum = $sum echo Am citit de la ecran $i numere Comanda read citeşte primul cuvânt din fişierul f.txt în variabila Prin intermediul operatorilor de indirectare se poate de organizat n. Următoarele valori ale fişierului f.txt sunt incluse în tabelul b. citirea datelor şi din fişier. Exemplul de mai jos calculează suma elementelor unui tabel unidimensional b. Numărul elementelor şi VI.5.19. Comanda readonly valorile tabelului b se conţin în fişierul f.txt. Posibilitatea de a citi datele din fişierul deja creat f.txt poate fi descris în modul următor: Comanda readonly [v...] este identică cu read, dar valoarea variabilei v nu poate fi schimbată prin atribuiri ulterioare. Dacă Exemplu 2: argumentul lipseşte se afişează variabilele read-only. read a b c # se citesc mai multe cuvinte in variabilele a, b, c #La ecran se va tasta fraza: se tasteaza multe cuvinte VI.5.20. Comanda declare echo ":$a:$b:$c:" # se va tipări la ecran conţinutul variabilelor a, b şi c separate prin „:” Comanda declare descrie variabilele si/sau le dă atribute. :se:tasteaza:multe cuvinte: Formatul: declare [-afrxi] [nume[=valoare]] Comanda read citeşte de la intrare o linie, fiecare cuvânt, separat prin spaţii, este atribuit unei variabile; ultima variabilă c Dacă nu se indică nume, se afişează valorile variabilelor. Opţiunile pot primeşte restul liniei până la sfârşit (multe cuvinte). fi folosite pentru restrângerea proprietăţilor variabilelor care au atributul specificat. Exemplul 3: declare -a b # se declară tabelul b prin opţiunea -a Opţiuni: { read n -f se foloseşte numai numele de funcţii. i=0 -r numele este readonly. Aceste nume nu vor mai putea primi sum=0 valori prin instructiuni de atribuire ulterioare let "n=n + 1" -x marchează numele pentru export către comenzile care vor while [ $i -lt $n ] urma, prin intermediul mediului de operare 243 244 -i variabila este tratată ca numar întreg; când variabilei i se -v afişează toate liniile programului shell atribuie o valoare, se face evaluarea aritmetica -x afişează toate comenzile şi argumentele lor pe măsură ce sunt -a Descrie un tabel unidimensional. executate (prefixate de +). Este folosita la depanarea programelor shell Exemplu: se sumează 10 valori ale tabelului x. Valorile tabelului se -e shell-ul se opreşte dacă vreo comandă returnează cod de citesc din fişierul standard, de exemplu, de la ecran. ieşire eronat -n permite testarea programelor shell, fără a le executa declare -a x i=0 Exemplu: read x[i] set unu doi trei set -vx while test $i -lt 10 echo 1:2:3 set +x do unu:doi:trei read x[i] echo # let"i=i + 1" 3 done echo * s=0; i=0 unu doi trei while test $i -lt 10 do let "s=s + ${x[i]}" VI.5.22. Comanda unset i=`expr $i + 1` done Comanda unset se utilizează pentru ştergerea definirii unei echo suma este de $s variabile din mediul curent.
VI.5.21. Comanda set Formatul: unset v
Comanda set permite activarea/inactivarea unor opţiuni sau Exemplu: x=100 pentru poziţionarea parametrilor poziţionali. echo $x 100 Formatul: set [--aefhkntuvx] [args] unset x echo x # variabila x a fost ştearsă Starea curentă se afla în -. Argumentele ramase sunt atribuite, rând pe rând, pentru 1, 2,.... dacă nu există argumente, valoarea fiecărei VI.5.23. Comanda eval variabile este afişată. Comanda eval evaluează o comandă şi o execută. Argumentele Opţiuni: sunt citite şi concatenate împreună într-o singură comandă. Această comandă este apoi citită şi executată de shell, starea ei de ieşire este 245 246 returnată ca valoare a comenzii eval. Dacă nu există argumente, sau Programul lansat în execuţie înlocueşte programul curent. Dacă există numai argumente nule, eval întoarce valoarea true. exec are ca argument redirectarea I/E shell-ul va avea I/E redirectate.
Formatul: eval cmd Exemplu: # se contorizează numarul de linii dintr-un fişier Exemplu: file=1 count=0 Comanda Rezultatul îndeplinirii comenzii exec < file x='ab cd' while read line y='x' do echo y x count=`expr count + 1` eval echo y ab cd done echo count Se observă că eval parcurge lista de argumente de două ori: la transmiterea argumentelor spre eval şi la execuţia comenzii. Lucrul acesta este ilustrat de exemplul:
Comanda Rezultatul îndeplinirii comenzii VI.5.25. Comanda command pipe="|" ls pipe wc -l # fără comanda | not found Comanda command este o altă variantă de lansare a comenzii la eval wc not found execuţie. -l not found eval ls pipe wc –l Rezultatul dorit : Formatul: command [-pVv] comanda [argument ...] #cu comanda eval 5 Execută comanda cu argumentele date, suprimând căutarea normală a funcţiilor de shell. Sunt executate numai comenzile interne şi Comanda eval este folosită în programe shell care construiesc cele găsite în calea data de PATH. linii de comandă din mai multe variabile. Comanda e utilă dacă Opţiunile: variabilele conţin caractere care trebuie să fie recunoscute de shell nu ca rezultat al unei substituţii. Astfel de caractere sunt: ; , | , & , < , > , ". -p căutarea comenzii se face folosind o valoare implicită pentru VI.5.24. Comanda exec PATH, care asigură găsirea utilitarelor standard -v este afişată o descriere a comenzii, produce un singur cuvânt Comanda exec prg execută programul, prg, specificat. care reprezintă comanda sau calea folosită pentru a apela afişarea comenzii Formatul: exec prg -V produce o descriere mai detaliată a comenzii
247 248 VI.5.26. Comanda shift 2m7s 3m7s Comanda shift efectuează deplasare spre dreapta a parametrilor.
Formatul: shift [n] VI.5.29. Comanda type
Parametrii poziţionali începând cu n+1 sunt redenumiţi ca $1, Comanda type furnizează informaţii despre comandă sau $2 etc. Parametrii reprezentaţi de numerele $# până la $#-n+1 sunt comenzile cmds desetaţi. Daca n este 0, nici un parametru nu se schimbă. Daca n nu este dat, se presupune ca n este 1. Trebuie ca n sa fie un numar ne-negativ, Formatul: type cmds mai mic sau egal cu $#. Daca n este mai mare decit $#, parametrii poziţionali nu sunt schimbaţi. Starea returnată este mai mare ca 0 dacă n Informaţia specifică dacă comanda este o funcţie, un program este mai mare decit $# sau daca n e mai mic decit 0; altfel, este 0. shell, o comandă Unix standard.
Exemplu: Exemple: type mycd mycd is a function shift 4# se va lucra cu parametrul 13 ca $4 (=13-9). # urmează definiţia ...
VI.5.27. Comanda sleep type pwd pwd is a shell builtin Comanda sleep suspendă execuţia procesului pentru n secunde. type troff Formatul: sleep n troff is /usr/bin/troff unde n sunt secunde. VI.5.30. Comanda wait
Exemplu: sleep 20 # comanda suspendă execuţia procesului Formatul: wait [pid] pentru 20 secunde Comanda wait aşteaptă execuţia procesului pid specificat şi VI.5.28. Comanda times întoarce starea lui de ieşire. Dacă pid este omis, shell-ul aşteaptă terminarea tuturor proceselor fiu, se aşteaptă încheierea tuturor Comanda times indică timpul (timp utilizator şi timp sistem) proceselor-fiu active in mod curent, şi starea returnată este zero. consumat de procesele executate de shell. Dacă se specifică un proces inexistent, starea returnata este 127. Formatul: times Starea returnată este starea de ieşire a ultimului proces a cărui încheiere Exemplu: a fost aşteptată. times Exemplu: 249 250 sort fisdate > fisdate_sort & este zero se execută lista_4 de după al doilea then. Dacă codul de retur 123 este nenul se execută lista_5. . . . wait 123 # prompterul apare la terminarea procesului 123 Exemplui 1: if test -f 1 then echo 1 este un fişier ordinar Pentru a aşteptă un anume proces se poate folosi variabila !. elif test -d 1 then echo 1 este un director Exemplu: else echo 1 este necunoscut prog1& fi pid1=! ... Exemplu2: Dintr-un director să se copie toate fişierele în altul; să se prog2& tipărească lista fişierelor copiate. sa se verifice dacă directorul există şi pid2=! are fişiere ... if [ $# -eq 2 ] wait pid1 # se aşteaptă terminarea procesului pid1 then ... dir1=$1 # sursa wait pid2 # se aşteaptă terminarea procesului pid2 dir2=$2 # destinaţia if [ -d $dir1 ] then VI.5.31. Structurile de control cp $dir1/* $dir2/ else Structurile de control sunt if, case şi for. echo "directorul sursă lipseşte" fi VI.5.32. Instrucţiunea if else echo "Eroare" Formatul: if lista_1 fi then lista_2 elif lista_3 [then lista_4] VI.5.33. Instrucţiunea case [else lista_5] fi Formatul: case cuvânt in şablon_1) lista;; Se execută lista_1. şablon_2) lista;; Dacă codul de retur este zero se execută lista_2 ce urmează ... primului then. În caz contrar, se execută lista_3 şi dacă codul de retur esac
251 252 Cuvânt se compară cu fiecare din şabloanele prezente şi se execută lista VI.5.34. Instrucţiunea for de comenzi unde se constată potrivirea. Formatul: for nume [in cuvânt ...] Exemplu 1: analiza unei opţiuni din linia de comandă se poate face do lista de comenzi astfel: done case 1 in -r) echo opţiunea r ;; Variabila de ciclu nume ia pe rând valorile din lista ce urmează -m) echo opţiunea m ;; lui in. Ciclul for se execută pentru fiecare valoare. Dacă in cuvânt este *) ;; omis, ciclul se execută pentru fiecare parametru poziţional actualizat. esac Condiţia poate fi şi in * , caz în care variabila nume ia pe rând ca valoare numele intrărilor din directorul curent. Exemplul 2: calculează numărul de vocale, consoane şi de cifre ce se conţin într-un sir de caractere. Exemplu:
declare -a sir Pentru a copia trei fişiere cu nume similare în directorul /TMP read sir se foloseşte secvenţa: sf=$sir[$#] i=0; c=0; n=0; v=0 Exemplul 1: while [ $i -lt $sf ] for i in 1 2 3 do do case $sir[$i] in cp fis{$i} /TMP [1-9]) let n++ ;; done 0) let n++ ;; e) let v++ ;; Exemplul 2: permite să executăm un ciclu într-o listă de cuvinte, astfel: y) let v++ ;; u) let v++ ;; for i in hello goodbye ok do i) let v++ ;; for j in .o .c~ do o) let v++ ;; if [ -f $i$j ] a) let v++ ;; then *) let c++ ;; echo "Se şterge fisierul $i$j" esac rm $i$j let i++ fi done done echo Numarul consoanelor este $c done echo Numarul vocalelor este $v echo Numarul cifrelor este $n 253 254 Acest program caută fişierele hello, goodbye sau ok urmate de sufixul .o echo $linie sau .c~ (fişier obiect sau a unui fişier în limbajul C) şi le şterge. fi done VI.5.35. Instrucţiunea while Exemplul 3. Instrucţiunea while este utilizată pentru calcularea sumei Formatul: while lista_1 numerelor citite din fişierul fişier1. do lista done i=0 declare -a vector Dacă starea de ieşire din ultima comandă din lista_1 este zero, { se executa lista. În caz contrar, ciclul se termină. while [ $n -lt $1 ] do Exemplul 1: Pentru a vedea dacă o persoana este în sesiunea de lucru se read n poate folosi secvenţa: vector [i]=$n let i++ while done do } > fisier1 if who | grep 1 /dev/null s=0 then echo 1 este prezent j=0 exit while [ $j -lt $i ] else do sleep 120 s= `expr ${vector[$i]} +$s` done let j++ done Argumentul ciclului while este comanda vidă, care returnează echo Suma este $s codul 0. Ciclul se va executa până utilizatorul, al cărui nume este dat de primul argument al procedurii, este în sesiune. VI.5.36. Instrucţiunea until Exemplul 2: În exemplul de mai jos while se execută atâta timp cât comanda read funcţionează cu succes; astfel citim fiecare linie din Formatul: until lista_1 fisierul text. Tipărim apoi numai liniile care au mai mult de 10 cuvinte. do lista done cat text | while read linie; do cuvinte=`echo $linie | wc -w` Ea este similară structurii while, dar se neagă condiţia de if [ $cuvinte -ge 10 ] terminare a testului. then 255 256 Exemplul 1: until who | grep 1 dev/null VI.5.38. Comanda break do sleep 120 done Comanda break părăseşte cel mai interior ciclu. echo 1 este prezent Formatul: break [n] Exemplul 2: instrucţiunea until poate fi utilizată pentru calcularea sumei elementelor unui tabel, valorile căruia sunt citite din fişierul Dacă n este specificat, întrerupe n niveluri ale buclei. n trebuie fisier1. sa fie cel putin 1. Daca n este mai mare decit numarul de bucle incluse, i=0 atunci se iese din toate buclele incluse. declare -a vector { Exemplu: while true until [ $n -ge $1 ] do do cmd=`getcmd` read n if [ "cmd" = quit ] vector [i]=$n then break let i++ else processcmd "cmd" done fi } > fisier1 done s=0 j=0 VI.5.39. Comanda continue until [ $j -ge $i ] do Comanda continue permite trecerea la o nouă iteraţie a ciclului. s= `expr ${vector[$i]} +$s` let j++ Formatul: continue [n] done echo Suma este $s Comanda se utilizează în cadrul ciclurilor for, while sau until.
VI.5.37. Comanda file Exemplu: for file do Comanda file este fără de efect. Se citesc şi se execută if [ ! -f "file" ] comenzile din fişierul file în mediul curent. Shell foloseşte variabila then PATH pentru căutarea fişierului file. Fişierul nu trebuie să fie echo "file not found" executabil. continue fi 257 258 # prelucrarea fişierului Cum se efectuează execuţia fişierului de comenzi? done Ce prezintă variabilele shell? Cum se utilizează variabile predefinite şi speciale în fişierul de comenzi? VI.5.40. Comanda return Explicaţi funcţiile comenzilor uzuale ale interpretorului echo, exit, export, getopts, cmd, hash, pwd, read, set, eval, Comanda permite revenirea dintr-o funcţie cu valoarea n. Dacă shift, sleep, test, times, type, unset, wait. n este omis, codul returnat este cel al ultimei comenzi executate. Daţi exemple de utilizare a instrucţiunilor de control: pentru instrucţiunea if, pentru instrucţiunea case, pentru Formatul: return [n] instrucţiunea for, pentru instrucţiunea while, pentru instrucţiunea until. Valoarea returnată poate fi accesată prin variabila ? şi poate fi Cum se utilizează alte comenzi ca comanda fără efect, testată în structurile de control if, while şi until. break, continue, return ?
Exemplu: testare() VI.5.42. Teme pentru acasă { echo "1" • Analizaţi fişierul de comenzi de mai jos ce creează un fişier de if [ "1" = "" ] articole, ce constituie nume de persoane: then return 0 echo Creare fişier: else return 1 echo Nume fişier[fnnn]: \\c" fi read fname } valid fname testare 1 if test -f invalid if [ "?" = 0 ] then echo Nume invalid then rm invalid echo "Argumentul e corect" exit else fi echo "Argumentul e incorect" echo > fname fi aux=0 echo Introduceţi articolele: while read string VI.5.41. Întrebări pentru recapitulare case string in [a-zA-Z]*);; Ce efectuează interpretorul de comenzi shell? *) aux=1;; Cum se efectuează redirectarea fişierelor standard? esac Explicaţi cum funcţionează regimul pipe? test aux -eq 0 259 260 do echo string >> fname • Analizaţi fişierul de comenzi de mai jos ce permite copierea done unui fişier în alt fişier sau mai multor fişiere într-un director. sort fname -o fname echo Fişierul creat: nrargs=# # preia argumentele echo filelist= cat fname copylist= Procedura valid: echo "cpy Fişiere de " case 1 in while [ "#" -gt 1 ] # salvează argumentele mai puţin ultimul f[3-5][1-6][1-6][1-6]) ;; în filelist *) echo > invalid;; do esac filelist="filelist 1" shift • Examinaţi următorul fişier de comenzi ce afişează toate fişierele done dintr-un subdirector, citit ca argument din linia de comandă. dest="1" Fişierul de comenzi se apelează astfel: if [ "nrargs"- lt 2 o "nrargs" -gt 2 -a ! -d "dest" ] # dacă sunt: a) mai puţin de două argumente, sh prtr work > /dev/lp0 # sau b) mai mult de două fără ca ultimul să fie director cat prtr then echo "cpy Fişiere de comenzi" echo "Usage: cpy file1 file2" echo echo " cpy file(s) dir" echo 1: exit 1; echo fi if test -d 1 for from in filelist # construieşte destinaţia then do ls -a 1/* if [ d "dest" ] for nume in 1/.[a-z,A-Z]* 1/* then do destfile="dest/`basename from`" if test -r nume else then destfile="dest" sh prtr nume fi fi if [- f "destfile" ] done # Pentru fiecare fişier din filelist se verifică dacă acesta else # există şi se afişează un mesaj de suprascriere. cat 1 then fi echo n "destfile already exists; Overwrite (yes/no)?:" read answer 261 262 #Dacă raspunsul e da sau dacă fişierul nu există acesta este #adaugat la copylist. g) line="Laborator SO: Unix" if [ "answer" = da ] # se lasa spatiu pentru operator! IFS=: then set line copylist="copylist from" echo # fi for câmp; do echo câmp; done else copylist="copylist from" h) file=1 fi count=0 done while read line if [ n "copylist" ] do then count=`expr count + 1` echo e "Copy \tFrom: copylist" done < file echo e "\tTo: dest" echo count cp copylist dest fi Notă: ciclul while este executat într-un subshell deoarece intrarea ciclului este redirectat din file. • Ce afişează secventele de comenzi? • Să se precizeze ce realizează comenzile: a) eval echo \# who | wc -l > fis b) x=100 ls *.c | wc -l >> fis px=x who | sort eval echo \px myexe 2>error & eval px=5 sort < fis | wc echo x • Fişierul de comenzi de mai jos decide dacă două directoare sunt c) trap 'echo logged off at `date` >> HOME/logoffs' 0 identitice din punct de vedere al conţinutului lor în fişiere sursă trap C. Programul are însă o eroare. Care este eroarea ? logout crtdir=`pwd` d) ls -l > fis 2>&1 if [ d 1 ] then e) exec 2>/tmp/err if [ d 2 ] then f) wc <&- cd 1 263 264 ls R > crtdir/f1 echo "sint $i elemente in fsck..." cd crtdir echo ${fsck[0]} cd 2 echo $uuu ls R > crtdir/f2 j=0 cd crtdir { # ramane numai ce e cu ".c" ordonat alfabetic while [ $j -lt $uuu ]; grep '.c' f1 > f11 do grep '.c' f2 > f22 fsck[$j]=x${fsck[$j]}x rm f1 f2 echo ${fsck[$j]} if cmp f11 f22 let j++ then done echo "Directoarele nu coincid" } >fisier2 else echo "Diferite directoare" • Să se scrie un fişier de comenzi, care verifică dacă două fi directoare sunt egale. Numele directoarelor se vor transmite ca rm f11 f22 argumente în linia de comandă. else • Notă: două directoare se consideră ca sunt egale dacă conţin echo "Al 2-lea fisier nu este director" aceleaşi număr de fişiere şi conţinutul lor coincid. Nu contează fi ordinea lor. else • Să se scrie un fişier de comenzi care permite căutarea unui echo "Primul fisier nu este director" fişier în întreaga structură dintr-un subdirector. Argumentele se fi precizează în linia de comandă. • Să se scrie un fişier de comenzi care şterge toate sursele C, • Să se verifice ce efectuează următorul fişier de comenzi C++ dintr-un director dacă ele se găsesc în structura altui director. Primul argument din linia de comandă este directorul #!/bin/bash în care se află sursele C, C++, iar al doilea este directorul de i=0 unde începe căutarea. declare -a fsck • Să se scrie un fişier de comenzi care copie o întreagă structură { de subdirectoare ca structură a unui alt subdirector. Cele două while read line subdirectoare se citesc ca argumente din linia de comandă. do fsck[$i]=$line VI.5.43. Teme pentru lucrări de laborator let i++ done 1. Să se scrie un program care citeşte de la tastatură un număr natural } 3. Pentru un vector de numere întregi dat să se determine: Exemplu: a) suma componentelor sale; 1 5 –4 7 2 b) suma pătratelor componentelor vectorului; 44 54 22 25 73 c) produsul componentelor sale. 8 10 12 -9 -7 Se va realiza un dialog prin care să se aleagă opţiunea de prelucrare. 102 55 18 15 34 20 23 15 -5 3 4. Se citeşte un şir de caractere de la tastatură. Să se afişeze un meniu care permite alegerea uneia din următoarele opţiuni: Punctul şa este elementul 22. – afişarea tuturor prefixelor care se pot forma din cuvântul respectiv; 10. Fie x un vector de numere întregi, nenule, a cărei dimensiune n se – afişarea tuturor sufixelor care se pot forma din cuvântul citeşte de la tastatură. Să se formeze un vector y de numere întregi în respectiv. care y[i] – să fie restul împărţirii lui x[i] la suma cifrelor lui x[i], 5. Să se scrie o funcţie care calculează transpusa unei matrici – să fie câtul împărţirii lui x[i] la suma cifrelor elementului pătratice. Se vor afişa matricea iniţială şi cea transpusă. maxim din vectorul x – să fie valoarea de adevăr a propoziţiei “x[i] este mai mic decât 6. Se citesc doi vectori x şi y de numere întregi din două fişiere. Fiecare m”, unde m este un număr întreg introdus de la tastatură. fişier conţine pe prima linie numărul de elemente al vectorului, iar pe Opţiunea de prelucrare se alege în urma unui dialog. 267 268 11. Se dau doi vectori a şi b, fiecare având n elemente numere întregi, Bibliografie pozitive, nenule (n ≤ 20). – să se calculeze suma lor – să se determine produsul lor. 1. Bolun, I. Covalenco. Bazele informaticii aplicative. Chişinău, ed. II. 2001. 12. Se dă un vector x de numere întregi a cărui dimensiune maximă este 2. L. Gremalschi, I. Spinei. SO al calculatorului personal. N = 10. Valorile elementelor vectorului se citesc dintr-un fişier. Să se Chişinău, 1995. modifice vectorul x astfel încât în final să avem următoarea ordine a 3. Gh. Barbu, I. Văduvă, M. Boloşteanu. Bazele Informaticii. elementelor sale (alegerea se va face de utilizator): Bucureşti, 1997. – primul element să devină ultimul; – ultimul element să devină primul 4. F. M. Boian. Sisteme de operare interactive, Cluj, 1994 elementele de rang impar să apară înaintea elementelor de rang par. 5. В. Фигурнов. IBM PC для пользователей. М. «Мир», 1990. 13. Se dă o matrice pătratică de ordin n. Să se afişeze matricea citită. 6. Д. Донован. Системное программирование. М. «Мир», 1976. Să se calculeze suma elementelor matricei. Să se calculeze produsul 7. F.V. Pilat, I. Ştefănescu, Deaconu S. UNIX. Bucureşti, Ed. elementelor matricei. Să se calculeze media aritmetică a elementelor Teora, 1994. matricei. Să se determine imaginea în oglindă a matricii iniţiale şi să se 8. В. Брябрин. Прогрраммное обеспечение персональных afişeze. Opţiunea de prelucrare se alege în urma unui dialog. ЭВМ - М. "Наука", 1990. 9. С. Баурн. Операционная система UNIX. - М. "Мир", 1986. 14. Se dă un vector x de numere întregi a cărui dimensiune maximă este 10. М Крестиан. Введение в операционную систему UNIX.– М. N = 100. Elementele vectorului se citesc de la tastatură. stabilindu-se "Финансы и статистика", 1985. astfel şi numărul de elemente n care se prelucrează din linia de 11. Дансмур М., Дейвис Г. Операционная система UNIX и comandă. Să se modifice vectorul x astfel încât în final să avem программирование на языке Си./ пер. с англ. -М.: Радио и următoarea ordine a elementelor sale (alegerea se va face de связь, 1989. - 192 с. utilizator): 12. P. Norton. Scretele PC. Bucureşti. Bucureşti,Teora, 1996. – primul element să devină ultimul; 13. B. Брябрин. Программное обеспечение персональных – ultimul element să devină primul ЭВМ - М. "Наука", 1990. – elementele de rang impar să apară înaintea elementelor de rang 14. Браун С. Операционная система UNIX. - М. "Мир", 1986. par. 15. С. Немнюгин, М. Чаунин, А. Комолкин. Эффективная работа UNIX. – Санкт-Петербург, Питер, 2001. 15. Să se calculeze cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c.) a două 16. Dicţinar de informatică. Bucureşti, Ed. Niculescu, 1999, 426 p. numere naturale n şi m citite de la tastatură folosind descompunerea în factori a fiecăruia dintre ele. 269 270