Coordonatori:

 prof. ANGELICA COCEA  prof. IRINA MARIA BRÎNZEI, Directorul adjunct al școlii Colaboratori:

 prof. Irina Cain, Directorul școlii  prof. Alina Florentina David  Alexandra Mihailciuc, coordonator Asociaţia “Maria”  prof. Elena Vecliuc  prof. Diana Neagu

Coperta: ASOFIEI ALBERTO GABRIEL

Colectivul redacţional:

 ASOFIEI ALBERTO GABRIEL, clasa a XII-a A  COTAN PAULA, clasa a X-a A  NASTASE ADELINA CRISTIANA, clasa a VIII-a A  SIMION ADINA PAULA, clasa a VIII-a A  UNGUREANU LAVINIA, clasa a VIII-a A  SUMANDRU HORIA EMANUEL, clasa a VIII-a A  BRÎNZEI THEODORA, clasa a V-a A  RÂNDAȘU COSMINA IONELA, clasa a VI-a A

Tehnoredactare şi corectare: prof. ANGELICA COCEA

Ilustraţii:

 prof. IRINA MARIA BRÎNZEI  prof. ANGELICA COCEA

Adresa:

LICEUL TEHNOLOGIC ”PETRE P. CARP”, LOC. ȚIBĂNEȘTI, STR. ȘCOLII, NR. 3, JUD. IAȘI e-mail: [email protected]

ISSN 2501- 7225

2

Din sumar:

Cuvânt lămuritor ...... p.5

Imn școlii mele...... p.6

Legământul generațiilor...... p.7

Personalități istorice plurivalente -Petre P. Carp - 180 de ani de la naștere...... p.8

Tăios ca un cuţit şi rece ca o zi de iarnă...... p.8

P.P. CARP-Marele politician al vorbelor cu tâlc...... p.10

Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa...... p.14

Modelatorii de suflete ...... p.15

Prima zi de școală…………………………………………………………………………………………………...p.16

FOSTII ELEVI SE CONFESEAZĂ……………………………………………………………………………… .p.17

Nicolaie Balcan…………………………………………………………………………………………………… .p.17

Artemiza Palaghiu…………………………………………………………………………………………………...p.18

Gabriel Jugaru……………………………………………………………………………………………………… p.20

Mariana Pantilimon………………………………………………………………………………………………… p.21

Raluca Laffaille…………………………………………………………………………………………………….. p.21

Alexandra Dragoș………………………………………………………………………………………………….. p.24

MihaelaVoicu ……………………………………………………………………………………………………….p.24

Alina Apostol………………………………………………………………………………………………………..p.25

Elena-Gabriela Cain…………………………………………………………………………………………………p.27

Aura Ciobanu………………………………………………………………………………………………………..p.28

Mălina Carina Spulber………………………………………………………………………………………………p.28

Andreea Roxana Papuc……………………………………………………………………………………………...p.29

DianaLauraStoica...... p.29

Eliza Maria Racu…………………………………………………………………………………………………….p.30

Vîntu Irina…………………………………………………………………………………………………………...p.31

Ungureanu Adelina………………………………………………………………………………………………….p.31

Cecilia Radu…………………………………………………………………………………………………………p.32

ȘI PROFII, TRECATORI PRIN TIBANESTI, SE CONFESEAZA………………………………………………..p.33

3

Cristina Violeta Marin………………………………………………………………………………………………p.33

Mihai Spiridon………………………………………………………………………………………………………p.33

DIN PROIECTELE NOASTRE……………………………………………………………………………………p.34

Batem fierul la conac!...... p.34

Patrula de reciclare...... p.37

Clubul Impact: Zâmbește frumos, Țibănești!...... p.38

Festivalul de tradiţii, datini şi obiceiuri ”Din vatra satului"…………………………………………………………..p.39

“Misterele” comunismului…………………………………………………………………………………………..p.40

Mic istoric al scoalei JIGORENI……………………………………………………………………………………p.41

Când vii bade - n șezătoare?...... p.43

Festivalul de teatru școlar „Hai la teatru!”…………………………………………………………………………..p.45

Să râdem puțin!...... p.47

Condeie, condeie pe meridianele sufletului…………………………………………………………………………p.48

Micii-mari inventatori……………………………………………………………………………………………….p.54

Columbofilia - Pasiunea pentru porumbeii voiajori……………………………………………………………… p.55

Vocea Scolii Iesene………………………………………………………………………………………………….p.56

Festivalul județean instrumental ”Armonii prin talent și emoție”…………………………………………………..p.58

Toleranța - cheia coabitării în societatea contemporană…………………………………………………………….p.58

Toleranţa - o virtute(piesă într-un act)………………………………………………………………………………p.60

Educație prin sport…………………………………………………………………………………………………..p.61

Mărul - regele fructelor …………………………………………………………………………………………….p.62

Concursul Național ”Tradiții și Creativitate”……………………………………………………………………….p.63

Icoana – Fereastra spre Cer………………………………………………………………………………………….p.64

Tehnica icoanei pe sticla……………………………………………………………………………………………p.65

Sărbătorile Pascale – lumină, suflet și culoare……………………………………………………………………..p.66

Puțină…Geoeconomie…………………………………………………………………………………...... p.68

4

Cuvânt lămuritor

Bun găsit, dragă cititorule! Iată-ne ajunsi a însuma în calendarul realizărilor din școala noastră si numărul 10 al revistei anuale ”Mugurași”! Din 2005, revista Mugurași a devenit o punte de comunicare a vârstelor, o agora în care îşi dau mâna purtătorii valorilor autentice, promovate în spaţiul educaţional.

Mirajul cuvintelor, al poeziilor, periplul generaţiilor mereu noi şi totuşi aceleaşi, care vin şi pleacă, se oglindesc în munca unei echipe imbatabile: elevi şi profesori în acest număr, al zecelea.

Le propunem cititorilor noştri redescoperirea adevăratelor comori printr-un exerciţiu de speranţă. Menit să influenţeze prezentul, cu siguranţă va schimba viitorul. Să privim dincolo de cuvinte, să citim dincolo de imagini și să ne descoperim ramurile din care înmugurim aducând speranță, să ne descoperim pe noi, muguri proaspeți, ce purtăm viață, viață din belșug, plini de seva unei nașteri din nou.

Asemenea naturii care ne oferă gratuit în fiecare zi o nouă pildă, suntem datori și noi a dărui acestei lumi Ceva. Acel Ceva ce presupune a te risipi cu dăruire pentru alții, a încerca să te definești în fața veșniciei.

Asemenea florilor care-și oferă parfumul și prospețimea, chiar dacă frigul primăverii le vlăguiește, asemenea norilor călători, care se frământă pe cerul de miozotis, până-și risipesc broboanele peste pământul dezgolit și asemenea mugurilor de primăvară, care ne oferă gratuit lecția biruinței și a creșterii și noi suntem datori acestei lumi cu CEVA. Acel CEVA de care mereu se face vorbire prin simplul gest al plantării unui pom, al scrierii despre sine sau despre ceilalți, te îndeamnă și pe tine a lăsa CEVA în urma ta, a te risipi cu dăruire pentru alții, a încerca să te definești în fața veșniciei.

Ca urmași ai lui P. P. Carp, un caracter în cel mai desăvârşit înţeles al cuvântului, adept al reuşitelor ”excelsior“ (excelente), cum îi plăcea să spună, suntem datori a împodobi și a înrâuri epoca în care trăim, suntem datori să căutăm atenți, ca și el, conciziunea și claritatea, ca ”nici o frază obscenă, nici o vorbă să nu fie de prisos” și având ”dispreț față de vulg și de turmă”.

Din prea plăcuta trudă pe tărâmul cuvintelor și fanteziei, atât a copilului, cât și a dascălului, s- a născut această revistă pentru azi și pentru mâine. Aşadar, să ne bucurăm de explozia de culoare, creaţie şi pasiune, pe care au dat-o tiparului colectivul de redacţie.

Cu prețuire, Cocea Angelica

5

IMN ȘCOLII MELE

Pe treptele unui vis am urcat

Ascunse în inima ta, școală...

Aripi înțelepte în viață tu mi-ai dat.

Mi-ai scris în suflet cu blândețe, întâia oară.

Un lanț de generații în sânu-ți a-nflorit,

Căci spiritul tău vesel pe toți i-a copleșit.

Și mic și mare, astăzi de tine sunt legați

În vatra ta se-adună asemeni unor frați.

Noi suntem urmașii bătrânului Carp

Suntem demni și neclintiți în credință.

Noi învățăm la școala cu cel mai frumos parc

Și-n inimi-avem zidită-o singură dorință.

Aș vrea să cresc și-n lume să-mi iau zborul

Să port în mine veșnic comoara ta și dorul,

Să-mi înflorească raze în zâmbet totdeauna,

Să fiu EXCELSIOR, aceasta mi-e cununa!

(Autor anonim)

6

Legământul generațiilor

Suntem siguri când pășim

În această fortăreață

Hotărâți să depășim

Multe greutăți din viață!

Și vom face-un legământ

Pentru Carp, cu prețul minții:

Cât vom fi pe-acest pământ

Să clădim cetăți științei!

Vom veni mereu aici,

După ce vor trece anii;

Chiar și când vom fi bunici

Și vor înflori castanii.

Vom păși smeriți prin timp

Când vom contempla pereții...

Iar ei, ne vor da în schimb,

Amintirea tinereții!...

Autor: Prof. maistru, Constantin Radu

7

Personalități istorice plurivalente

Petre P. Carp - 180 de ani de la naștere

În cadrul unei sesiuni de referate și comunicări prilejuite de comemorarea a 180 de ani de la nașterea marelui Petre P.Carp, au fost prezentate materiale interesante și publicăm în paginile revistei noastre două dintre acestea, având conținuturi ce converg spre recunoașterea amprentei acestui om politic asupra conștiinței noastre istorice.

„Tăios ca un cuţit şi rece ca o zi de iarnă“

Psiholog Carp Ionela-Adriana

Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări Iași

Motto: “Primul semn al unei stări înapoiate din punctul de vedere al culturii este netoleranţa”. (Petre P. Carp)

S-a născut la 29 iunie 1837, la Iaşi, într-o veche familie boierească, ai cărei strămoşi sunt menţionaţi şi de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei. Originea neamului Cărpeștilor este foarte veche. În "Descrierea Moldovei" a lui Dimitrie Cantemir, familia Carp este trecută printre vechile neamuri ale țării. Octav-George Lecca precizează în lucrarea sa, "Familiile boierești române", că "această familie s-a stabilit în Moldova venind din provinciile baltice în secolul al XVI-lea". În documentele anului 1727 este pomenit Dumitru Carp, Spătar al Moldovei care vinde Medelnicerului Mihail Kescoo o moșie (Docum. Acad. Rom.). Dumitrache Carp este de asemenea dovedit printr-un document de moșie din anul 1758 (id. Acad). Toader Carp este un boier iscălit între multi alții, în actul de dezrobire a vecinilor din anul 1749. Probabil că este același Toader Carp care apare, la 30 ianuarie 1750, în "Documente relative la moșiile Țibănești și Gănești ale lui P.P. Carp", lucrare întocmită de istoricul Nicolae Iorga. În iulie 1771, "Necolai Gherghel Medelnicer", cu fiii, da "nepotului mieu Gheorghi Carpu, Logofat de Visterie", "sat întreg Țibănești de la Ținutul Vasluiului, pe Sacovăt, și cu parte din Olasei și cu un loc de prisacă ce se chiama Brașovenița, cu pomăt, cu locul iai în hotarul Găurenilor", pentru 1.000 de "Lei noi". Când examinăm figura lui Petre P. Carp, ne aflăm în faţa unui om politic ferm ataşat principiilor sale, cum România nu a avut decât câţiva în cei peste 150 de ani de viaţă parlamentară şi niciunul în toată perioada de după al Doilea Război Mondial. ”Trebuie să ne dăm

8 seama care este idealul nostru. Să ne dăm seama fiecare cu puterea lui, ce trebuie să facem pentru a organiza această țară. Să ne dorim ca și noi ajunși la adânci bătrâneți, să vedem visurile tinereții noastre realizate. Avem datoria imperioasă să găsim idei practice și raționale pentru organizarea acestui stat. Dacă nu vom face aceasta, ne vor acuza generațiunile viitoare.” Discurs Petre P. Carp(ședința Camerei Deputaților 4 decembrie 1884) Petre P. Carp era un orator de mare talent şi expresivitate şi elocinţa lui se asocia cu idei preţioase, îndrăzneţe care constituiau un program coerent, un mod de abordare alternativă faţă de cea liberală a problemelor societăţii româneşti. Elaborarea doctrinei conservatoare este unul dintre marile lui merite, întrucât modernizarea României s-a făcut, până la urmă, prin preluarea a ceea ce era viabil şi util în ambele platforme ideologice. Deşi milita, ca om politic cu educaţie elitistă, ca doar acei cu stare materială bună să facă politică, ca să nu fie coruptibili (socotind că un politician trebuie să deţină măcar un venit anual de vreo 40.000 de lei), Carp împărtăşea idei progresiste cu profund caracter patriotic. A pledat astfel pentru instruirea tineretului, spunând că „statul e dator să dea tinerilor învăţământul gratuit“. De aceea, glasul său intransigent propunea mereu, în Cameră, şcoli de tot felul: teoretice, agricole, silvicole şi de meserii. Totodată, cerea sprijinirea ţăranilor, socotind că „bogăţia unei ţări atârnă de câtimea averilor celor mici“, sărăcirea, incultura şi proletarizarea „fiind un pericol pentru stat“, căci „aşteptarea celor mici şi slabi, în al căror nume s-a făcut revoluţia creştină, nu va fi eternă“. Ridicându-se împotriva dictonului „laiser faire, laiser passer“, socotea că „datoria societăţii este de a asigura bunul trai al celor mici şi slabi şi de a-i apăra pe cei slabi contra celor tari“. Cu aceeaşi tărie a susţinut egalitatea în faţa legilor a tuturor locuitorilor ţării, pledând pentru eliminarea discriminărilor faţă de locuitorii necreştini. Considera că şi străinii au contribuit la dezvoltarea culturii tehnice, economice, artistice şi trebuie să li se asigure drepturi egale cu ale localnicilor. Discursurile sale în Parlament, clare şi concise, pline de cugetări înalte şi de avertismente pentru viitor, erau urmărite cu interes şi citite pe nerăsuflate din gazete. ÎI concura la elocinţă doar Titu Maiorescu, care se exprima în fraze elegante, dar mai diluate. Atunci când era la Iaşi, în casa lui „cuconu Petrachi din Copou“ se întâlneau prietenii junimişti, purtându-se discuţii vii pe temele zilei, pledând pentru intrarea în rândul ţărilor europene cu o bogată zestre economică şi culturală. Fiind un politician versat, cunoscător al moravurilor curţilor europene, dar şi intransigent, în martie 1872 a fost trimis la Berlin să discute cu Bismark problema drumului de fier Roman- Galaţi-Bucureşti, neterminat, dar pentru care societatea prusacă condusă de Strussberg încasase alocaţiile şi cerea statului român încă o plată, prin răscumpărare. Era vorba de vestita afacere Strussberg, ce a tulburat viaţa politică românească, firele ducând şi spre familia principelui Carol I. Pe măsură ce treceau anii, devenea „tăios ca un cuţit şi rece ca o zi de iarnă“ (C. Gane). Era considerat „cosmopolit incoruptibil“, căci dorea cu ardoare intrarea României în marea familie central-europeană. Lupta singur pentru cinste şi dreptate, cu partizani puţini, de unde şi numele „tribunul singuratec“ sau „cavalerul dreptăţii mâncate de lupi“, cum ziceau târgoveţii atunci când treceau pe lângă casa lui. “Lumea s-a întrebat mereu cum a fost cu putinţă ca un om cu însuşiri superioare să fi lăsat în urma lui o operă atât de sterilă? Cu cât mă gândesc mai mult la această existenţă, cu atât îmi apare mai clară o singură explicaţie: într-o lume care mergea tot mai mult spre democratizare, Carp şi-a făcut iluzia că se poate organiza şi dezvolta România Mică pe o bază reacţionară. […]

9

Din această antinomie derivă toată nepotrivirea între concepţiile lui Carp şi instinctul permanent al ţării, ea explică totodată de ce, trăind în vremuri în care s-a făcut independenţa, regalitatea, organizarea internă a vechiului regat, întregirea neamului şi marile reforme democratice, Carp nu a ştiut să lege numele lui de nici una din aceste glorioase, epocale înfăptuiri. Mai mult, dacă le punem pe toate într-un taler al balanţei şi vedem ce poate pune Carp pe celălalt taler ca operă pozitivă, contrastul ne apare şi mai izbitor şi mai jalnic, căci nu găsim alături de teorii paradoxale, de prorociri neîmplinite, de discursuri lapidare şi de tăioase cuvinte de spirit, decât legea pădurilor, regimul pescăriilor, legea ţuicii şi alte creaţiuni secundare şi efemere de aceeaşi natură. Aşa încât eşti ispitit să-ţi pui chiar întrebarea dacă poate fi calificată drept inteligenţă, inteligenţă politică, spiritul care a dat dovadă de atâta neînţelegere a epocii, de atâta orbire faţă de problemele fundamentale care o frământau? A nega inteligenţa unui om ca P.P.Carp ar fi cel puţin o exagerare, dar a-i tăgădui simţul politic, intuiţia şi viziunea politică, mi se pare o realitate pe care la lumina faptelor şi în perspectiva vremurilor nimeni nu o mai poate contesta. Un asemenea om nu putea fi un mare bărbat de stat, iar dacă totuşi a jucat un rol covârşitor în viaţa noastră publică, este fiindcă alături de acele defecte care îi răpeau putinţa de a imprima cu folos pecetea personalităţii sale epocii, avea fără îndoială, şi în cel mai înalt grad, trei însuşiri pe cât de strălucite, pe atât de rare: talent, spirit, probitate materială şi morală.

Bibliografie: 1. I.G. Duca, Amintiri politice, vol.III, Jon Dumitru, Munchen, 1981, pag. 166-169 2. istoriiregasite.wordpress.com 3. http://www.historia.ro 4. http://ziarullumina.ro 5. http://jurnalul.ro

P. P. CARP. MARELE POLITICIAN AL VORBELOR CU TÂLC

Prof. Simtion Cosmin, Prof. Simtion Claudia

Şcoala Gimnazială Slimnic, Jud. Sibiu

Școala Gimnazială Șura Mică, Jud. Sibiu

Așa cum este menționat și în titlu, lucrarea de față își propune o scurtă analiză asupra personalității marelui politician conservator care, prin prisma afirmațiilor și acțiunilor sale sale, multe preluate și folosite ca maxime și cugetări, este considerat un model în privința discursului și al luptei pentru un crez politic. Războiul franco- Caricatura, N. Petrescu Găină prusac din 1870, îi oferă tânărului politician Petre. P. Carp, proaspăt titular al portofoliului Ministerului de Externe, să se facă remarcat în discursul politic de la cel mai înalt nivel când, la 5 iulie 1870, în Adunarea Deputaților, citându-l pe Ion C. Brătianu ,, acolo unde este ortodoxie, acolo este România”, adăuga ,, acolo unde sunt gințile latine, acolo va fi și inima României”.

10

Problematica statutului evreilor din România l-a evidențiat pe Petre P. Carp în mai multe rânduri. La acuzațiile grave ale cancelarului german Otto von Bismarck, ,, Sunteți niște sălbatici. Mi s-a spus că aruncați cu pietre în evrei și le spargeți capetele", îi răspunde acestuia într-o notă ironic: ,,Excelența Sa nu trebuie să uite că Românul a ieșit de abia de curând din Epoca de Piatră."

Cu alt prilej, le-a răspuns celor care îl acuzau că îi sprijină pe evrei ,,Într-o seară am discutat chestiunea Evreilor până la 3 ore din noapte. Unii erau contra, alţii pentru, fără ca să ne putem convinge unii pe alţii. Ieşind de acolo ca să mergem pe acasă, zărim tocmai la uşa casei din care ieşeam, un biet Evreu, care lucra la ceasul trei după miezul nopţii, la meseria sa: un adevărat tablou al ui Rembrandt. Dintr-o cârciumă de alături ieşiau trei lucrători români, cântând cântece şi plini de vin. Am arătat atunci contrazicătorilor mei acest contrast şi le-am zis: Iată toată chestiunea evreilor! Voiţi să concuraţi în mod biruitor cu ei, fiţi muncitori, fiţi sobri, fiţi economi ca dânşii şi nu veţi mai avea de ce vă teme. Ceiace am zis atunci, o repet şi azi: în concurenţa muncii stă dezlegarea chestiunei evreeşti!”.

În aceeași notă, afirma ,,Munciţi şi civilizaţi-vă, aceasta am spus-o în toate parlamentele, de câte ori s-a tratat chestiunea evreilor. De la 1866, în luptă continuă cu fracţiunea, am zis că singura cale ce poate să ne scape este munca pe calea economică; căci în concurenţa evreilor, eu nu văd decât un stimulent de a dezvolta pe câmpul economic o muncă mai intensivă decât cea de astăzi. Convingerea mea este că, dacă am da toţi evreii afară, noi în loc de a propăşi economiceşte, ne-am întoarce la lenea noastră tradiţională şi am reveni la starea de acum 50 de ani”.

Celor care susțineau necondiționat și imediat acordarea de drepturi masive evreilor, le spunea ,,Iată, domnilor, cum, după mine, trebuie să privim chestiunea evreiască. Recunosc însă că nu poate trece o naţiune de la o situaţiune la alta, decât printr-o tranzacţiune, şi aceasta este singurul argument ce se poate aduce în favoarea acelora care cer să dea drepturi în bloc; trebuie o epocă de tranziţiune, însă trebuie fixată prin legi ordinare, iar nu prin constituţie, cum reclamă minoritatea dvs. Şi când, după 10-15 ani, vom avea convicţiuni formate prin experienţă, şi dacă ne vom pune pe muncă, atunci încet-încet vom putea lărgi cercul, şi astfel peste 30 de ani sau 40 de ani, vom ajunge a împlini, în toată întinderea ei, dorinţa Europei”.

Față de viața politică românească, a avut în cea mai mare parte a timpului o atitudine critică, înfierând diletantismul, arivismul, corupția ,,Când am venit noi, şi am luat organizarea întreagă a popoarelor celor culte, fără să avem noi elementele necesare, ar fi trebuit să ne gândim că punem bazele unei clădiri pe nisip, care va trebui să se prăbuşească la cea dintâi furtună. Rezultatul a fost că noi, popor tânăr, ne-am aruncat exclusiv pe tărâmul politic. Fiecare din noi a vrut să se bucure de aceeaşi egalitate, a vrut să fie şi ministru, şi deputat şi prefect, subprefect şi primar, părăsind celelalte activităţi sociale. Şi nu numai atât, dar ne-am dat o organizare politică, cu un personal mult mai mare decât în străinătate, pe când în realitate elementele de care dispunem sunt mai restrânse. În proporţie cu Franţa, noi n-ar trebui să avem decât 10 prefecturi în ţară, pe când avem 30. Şi n-am stat aici: fiindcă toată lumea s-a aruncat pe tărâmul politic, pentru fiecare post avem un titular şi 7-8 candidaţi! Ei bine, unde ne mai rămâne atunci puterea pentru activitatea economică? Nicăieri. Şi aşa s-a întâmplat că locul gol a fost ocupat de evrei fără nici o luptă. Şi dovadă despre aceasta este că, cu cât se lărgeşte cercul libertăţilor noastre, cu atât creşte numărul evreilor. Puţini la număr pe timpul Regulamentului au crescut pe timpul Convenţiunei, iar în timpul Constituţiei numărul lor a devenit îngrijitor. Vina nu e a lor, vina e a noastră. Este timp să ne deşteptăm”.

11

Din nefericire, constatările lui Petre P. Carp despre clasa politică românească sunt la fel de actuale, ca și acum mai bine de un secol, ,, Domnilor, ce ne trebuie cultură? Caractere, cinste?,Hoțul hoților, escrocul escrocilor, coruptul corupților poate intra oricând în Guvern, dacă un cutărică zice că-i cinstit”, sau ,, Eu cred că nu există o ţară în Europa în care numărul acelor ce-şi trag mijloacele de existenţă din buget să fie aşa de mare ca la noi. La noi, partidele sunt bugetare, avem bugetele care nu sunt pentru ţară, ci pentru partide. Un buget al ţării trebuie să aibă în vedere nevoile reale ale ţării, în prima faţă fiind dezvoltarea forţelor de producţie a ţării, şi în a doua apărarea lor.“ Demascarea și condamnarea corupției îl determină să lanseze semnale de alarmă la adresa oponenților politici ,,(...) vedem că se lățește corupțiunea. Știu că D. Brătianu nu voiește de dânsa dar corupțiunea voiește de D-sa. și, cu brațe nevăzute, dar numeroase, ca brațele unui imens polip îl strânge și- l va strânge până-l va năbuși."

Adept al rotativei guvernamentale credea că ,,(...) partidele care se numesc dreapta sau stânga (...) sunt stâlpii pe care se reazimă întreg edificiu constituțional (...) de altfel este bine că un partid să nu se susție în mod prea absolut la putere și eu cred că din contra, că din timp în timp, e bine ca un partid să facă loc celuilalt." Deși afirma că ,,în România nu trebuie să facă politică decât oamenii care au un venit de la 40.000 lei în sus”, a sprijinit educarea maselor, încurajarea economiei și modernizarea instituțiilor statului: ,,datoria societăţii este de a asigura bunul trai al celor mici şi slabi şi de a-i apăra pe cei slabi contra celor tari“, „bogăţia unei ţări atârnă de câtimea averilor celor mici“, „statul e dator să dea tinerilor învăţământul gratuit“. Considera că problemele majore ale satului românesc sunt administrația neadecvată și intrucția precară a tăranului. ,,Se crede, pe nedrept după mine, că singura cauză a mizeriei țăranului este lipsa de pământ... Domnii mei, legea rurală a lui Cuza din 1864 a dat pământ... legea însurățeilor a lui Brătianu a acordat pământ, legea noastră de la 1888 a împroprietărit 80.000 de familii țărănesti. S-a îmbunătățit starea țăranului? Nu. Cauzele sunt deci aiurea. Cauzele sunt: starea culturală în care se află țăranul și rezultatul lipsei de administrație pe care o avem în țară la noi." Necesitatea intrării în țară a capitalului privat străin este apărată printr-un exercițiu metaforic ,,Se zice: capitalurile străine intră în ţară şi apoi ies din ţară şi se duc la străini înapoi, cu un mare câştig. Aşa este. Dar ploaia care a căzut pe pământ se întoarce iarăşi la cer; căzând însă pe pământ, îl îmbogăţeste, îl alimentează şi-l face mai producător. Aşa şi cu capitalurile străine. Ele vin la noi şi apoi iarăşi se duc; însă în trecerea lor pe la noi va ieşi o întărire atât de mare a muncii naţionale, încât vom fi recunoscători şi acelora care le-au adus şi acelora care le-au întrebuinţat.” Marele politician conservator a fost martor și actor la constituirea și dezvoltarea României din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima parte a secolului al XX-lea. Se opune semnării convenției româno-ruse din aprilie 1877 argumentând că, ,, Votul dvs. nu poate fi liber atunci când 300.000 de baionete se află pe teritoriul nostru". P.P. Carp urmărea îngrijorat și creșterea în zonă a influenței Rusiei, observând și vulnerabilitatea plasării teritoriale a țării noastre, ,, Prin poziția ei geografică România este dricul unui mare principiu istoric al acțiunii Orientului contra Occidentului și a reacțiunii Occidentului contra Orientului." Crezul său politic îl va conduce la o decizie care a stârnit numeroase controverse, aceea de a vota intrarea României în război, alături de Puterile Centrale, atât în 1914 cât și în 1916. Poziționarea sa îl face să intre în conflict cu regele Ferdinand, rezultând un schimb de replici devenit memorabil, ,, Mă voi ruga de Dumnezeu ca armata română să fie bătută, Regele a tresărit, roș la față, dar foarte stăpân pe el, și a zis: Domnule Carp, respect toate părerile, dar nu pot lăsa să treacă ultimele dvs. cuvinte. Ele nu pot fi expresia

12 adevăratelor dv. sentimente. Îmi închipui că au izvorât în focul discuțiunii dintr-un moment de necugetată mânie. “Ba nu, deloc!” spuse Carp, consecvent în atitudinea sa potrivnică participării României la război alături de Antanta, Petre P. Carp a continuat cu o declarație extrem de șocantă: " Voi trimite în război pe cei trei fii ai mei daca veți hotărî războiul, se înțelege, în armata inamică României.” ( în realitate unul dintre fii a căzut în luptă, luptând pentru Armata Română ) În viața politică a demonstrat de nenumărate ori că are onoare, moralitate și intransigență. Stau chezășie spusele acestuia ,,De 30 de ani fac politică și n-am înșelat pe nimeni, am spus totdeauna ce gîndesc. Mă mir că mai sunt oameni care să nu știe aceasta. Este un principiu de înaltă moralitate ca un partid să nu stea la cârma țării pînă-și sleiește toate puterile și pînă ce aduce la disperare pe adversari. Această datorie morală puțini o pricep. Am văzut semne de descompunere în partidul nostru și aceasta ne- a dat indicii că a venit momentul să ne îndeplinim datoria noastră depunând puterea. Aceasta este toată explicarea retragerii noastre.”, sau ,, Sunt un jucător de onoare, am pierdut partida, mă retrag la țară, renunț la politică". Numeroase din zicerile sale au rămas extrem de actuale pentru vremurile noastre, și cu siguranță și pentru cele viitoare:  România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.  În politică, greşelile nu se răzbună, ci se repară.  Românul se naşte bursier, trăieşte slujbaş şi moare pensioner.  Primul semn al unei stări înapoiate din punct de vedere al culturii este netoleranţa.  Rusia e inamicul cel mai de temut acum și pe viitor, cel mai mare pericol ce paște România.  Când cineva crede ca numai el are dreptate, când cineva crede că în afară de concepția creierilor săi nu mai este nimic altceva în viața socială, acela este un om incult, care n-a avut încă putință de a-și da seama cât de variate cât de multiple sunt manifestările gândirii omenești.  Idealul, deși nu-l putem atinge niciodată, totdeauna trebuie să -l urmărim, căci dacă am ajunge măcar la jumătate de cale, am adus și noi o picătură cât de mică la prosperarea și mărirea neamului omenesc.  Ideile mari pornesc totdeauna din suflete mari.  Autoritatea morală a unui om politic nu se câştigă decât printr-un singur mijloc. În viaţa ta privată să fii totdeauna corect, în viaţa ta publică să fii totdeauna dezinteresat.

BIBLIOGRAFIE: 1. Constantin Gane, P. P. Carp şi rolul său în istoria politică a ţării, volumul I, Ediţia a II- a, Bucureşti, Editura ziarului „Universul”, 1937 2. Ion Bulei, Arcul aşteptării. 1914 - 1915 - 1916, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981 3. Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007 4. Nicolae C. Nicolescu, Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003 5. Vlad Laurențiu, Conservatorismul românesc.Concepte, idei, programe, Editura Nemira, București, 2006

13

Motto: „Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa.”

(Regele Ferdinand I)

Prof. Irina Cain, Directorul școlii

Se știe că în scurta sa călătorie pe pământ, un om este dator să lase ceva în urma lui: un om, un pom, o amintire… Primii ani ai copilăriei i-am petrecut la bunici, la Tungujei, unde sub îndrumarea doamnei educatoare Aprofirei Olga și a bunicii mele, am reușit să-mi însușesc educația celor șapte ani de-acasă. Școala primară și gimnazială am urmat-o la Țibănești, sub îndrumarea d-lui învățător Gheorghiu Alexandru și a d-nelor diriginte Chelaru Elena, Cogean Dumitra și Agape Silvia. Am urmat liceul la Negrești, apoi cursurile Facultății de Istorie - Geografie și Facultatea de Litere Iași. Visul meu era să devin inginer agronom, dar datorită schimbărilor din 1989, părinții m-au îndrumat să-mi caut altă menire. După terminarea facultății m-am întors acasă la Țibănești, unde am funcționat ca profesor de istorie-geografie până astăzi, încercând să stabilesc cu elevii mei o puternică legătură bazată pe respect și corectitudine. Printr-o dorință permanentă de autoperfecționare, am obținut în anul 2016 gradul I. Destinul mi-a fost scris să locuiesc la Țibănești pe pământul marelui om politic Petre P.Carp și astăzi sunt directorul liceului, cea mai mare provocare pe plan profesional de până acum. Vorbind de timp, e primăvară, totul e verde. Verdele e culoarea anului 2017; verdele crud al vegetației în toate nuanțele lui: sunt nuanțele firescului, ale libertății, ale îndrăznelii de a fi tu însuți. Aduc o notă de prospețime timpului. Să purtăm, zic, verde! „Se zice că timpul trece…Timpul nu trece niciodată…Noi trecem prin timp…”(Garabet Ibrăileanu)

14

MODELATORII DE SUFLETE

Autor: învățător pensionar, Valeria Florea

Ireversibil, timpul a trecut...

Câți dintre noi nu avem de povestit izbânzile, amintirile, necazurile satisfacțiile accumulate de-a lungul anilor?

Românul are bunul obicei de a se opri, din când în când, în urcușul spre înălțimi, de a pune mâna streașină la ochi și a privi panorama ce i se așterne în față, cât și perspectiva profilată spre piscurile pe care vrea să ajungă. Sunt momente firești, de odihnă, de regenerare a elanurilor, dar și de rememorare și de retrospectivă.

Privind mult în urmă( mai bine de jumătate de secol), mă văd eleva școlii Țibănești, școală care funcționa pe atunci în Conacul Petre P. Carp. Eram niște țânci dornici și primitori de ”lumina cărții”, ce veneam la școală curioși și plecam veseli. Îmi era tare dragă școala!

Iar acolo, în acel Olimp, legea o făceau Zeii, adică Dascălii noștri, al căror drum nu era întotdeauna presărat numai cu flori, așa cum credeam atunci, ci au fost destui spini, așa cum am înțeles mai târziu.

Dascălii mei?! Adevărați luminători de minți și suflete: oameni de bine, onești, cu dragoste de neam și țară, cu entuziasm și dăruire de sine, cu pricepere, cu migală, semănând în sufletele noastre semințele care aveau să rodească peste ani.

Ca modelatori de suflete, au împrăștiat lumina cu credința ca de se vor stinge ei, are cine lumina mai departe.

Doresc ca aceste rânduri să fie un moment de cinstire, de reculegere spirituală în fața înaintașilor școlii țibăneștene nu pentru a le slăvi faptele în sine sau pentru a exprima o admirație epigonică, ci pentru a descifra în ele permanențele spiritualității românești.

Din pleiada înaintașilor școlii țibăneștene amintesc: Vornicu Gheorghe, Gheorghiu Constantin, Timofte Ioan, Busuioc Arvinte, Agrigoroaiei Ioan, Popa Maria, Varzaru Ion, Lupașcu Gheorghe, Vargan Constantin, Târnoveanu Georgeta, Agrigoroaiei Aurora, Durnac Lucia, Palaghiu Neculai, Palaghiu Eugenia, Jugaru Georgeta, Vargan Elena, Luca Neculai, Luca Mina, Florea Alexandru, Cristian Dorel...

15

Aceleași minunate calități se întâlnesc, într-o fericită sinteză și la slujitorii de azi ai școlii, din comuna mea natală. Timpurile actuale, cu explozia tehnologică(ce intră, parcă, într-o competiție cu învățătura și nu într-o simbioză) și sarcinile complexe solicită la maximum calitățile invocate mai înainte, iar exemplele oferite de înaintași pun presiune mai mare pe umerii noilor generații de slujitori ai școlii, stimulându-i la o activitate temeinică și de perspectivă.

În ciuda scurgerii timpului, adevăratul DASCĂL și-a închinat munca unui singur țel: să modeleze caractere pentru azi și viitor.

Să-l respectăm, să-l prețuim azi, să-i oferim gratitudine și admirație, căci va face parte, în curând, dintr-un ”a fost odată”...!

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT ȘCOALA DIN ȚIBĂNEȘTI!( în limba latină: Trăiască, crească și înflorească!)

Prima zi de școală…

Autor: Theodora Brînzei, clasa a V-a A Pe la începutul unei toamne, ce încă purta căldura verii, iar soarele dogoritor încă încălzea crestele văilor, era prima mea zi de școală, pe care o așteptasem cu multă nerăbdare. Eram în curtea școlii, reîntâlnindu-mi vechii colegi din grădiniță. Toți eram emoționați, așteptând să ne cunoaștem învățătorul. Când l-am văzut pentru prima oară avea zâmbetul pe buze. Era scund, îmbrăcat cu un sacou gri-roșcat cu dungi, avea ochii luminoși, acoperiți de ochelarii de pe nas, părul îi era scurt, cărunt și creț. Fiind clasa întâi, am făcut turul de onoare al școlii și, plini de emoție, am fost întâmpinați prima dată de nea Vasile, omul de serviciu. Un tip tare de treabă… Intrarăm în clasa noastră. Băncile erau așezate două câte două, fiind dispuse pe trei rânduri. Catedra se afla în colțul de lângă geam, iar pe pereți multe desene făcute de elevii din anii trecuți. După ce ne-am ales locurile ,învățătorul s-a așezat lângă noi, spunând: - Bună ziua, copii! După cum vedeți, acesta este prima zi când ne întâlnim. Pe unii dintre voi vă cunosc datorită faptului că părinții voștri au fost, la rândul lor, elevii mei. Vreau ca toți să fim o familie… După aceste cuvinte s-a lăsat o liniște deplină timp de câteva minute. Emoțiile au dispărut…Culmea e că nu am avut nicio îndoială. Știam că domnul din fața mea se va ține de cuvânt.

În toți anii care au urmat chiar ne-am atașat de dumnealui. A fost un învățător mărinimos. Și, într-adevăr, am devenit o familie…

16

FOSTII ELEVI SE CONFESEAZĂ…

Nicolaie Balcan, 54 ani, medic veterinar, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentară, Iași

”Școala unde am absolvit clasele I-VIII se afla pe domeniul boieresc al familiei Petre Carp, în fostul conac construit în 1820 și confiscat de stat în 1949. Amplasat într-o superbă grădină cu arbori seculari, brazi falnici, cu flori, tufișuri și câini vagabonzi, școala era spațioasă, în stil burghez, cu o curte și un teren mare de fotbal, gropi cu nisip în care săream unii peste alții în pauze, spre disperarea mamei. De cate ori trec pe langa vechea mea școală, descopăr o curiozitate și o nostalgie pe care nu le aveam, apărute acum, după a cincea decadă de viată. Revin în memorie momente trăite în școală, petrecute cu colegii. Prima zi de școală pentru mine a fost un adevărat chin; în uniformă nouă, incomodă, cu un ghiozdan pătrățos cumpărat de tata, rigid, lat cat spatele, ce mă obliga să pășesc țanțoș, de parcă mă înrolam în armată. Nu mă simțeam în largul meu, dar apoi, încet-încet, totul s-a schimbat, și școala a devenit mai suportabilă cand am cunoscut dulcele gust al recreațiilor, al orelor lejere de sambătă și al chiulului. Chicotelile, urletele, râsetele, ușile trântite, certurile și împăcările, excursiile, serbările, poeziile învățate pe de rost, amenințătoarele ședințe cu părinții etc. revin cu o claritate decristal purtând cu ele mireasma fină a primilor ani de învățătură. În perioada celor mai frumoși ani ai copilăriei, cand gandurile erau în toate părțile și mai puțin la carte, învățători și profesori deschiși și răbdători, oameni foarte bine pregătiți, cu har pedagogic și mult bun simț m-au învățat să scriu, să citesc și să socotesc, am descoperit cu ei tainele naturii, mi-am cunoscut strămoșii și luptele lor, mi-au descoperit o lume nouă, fascinantă, spre care, la un moment dat, a trebuit să pornim. Nu am fost șeful clasei, nu mă dădeam în vânt după olimpiade sau după coronița de sfârșit de an, la acest capitol fetele erau cele mai sârguincioase, și în special Anișoara, fata care-mi plăcea mie mai mult, și căreia îi acordam o atenție sporită, în speranța că mă va lăsa să copiez uneori, temele, pe care… eu cam uitam să le fac. Un adevărat infern a fost pentru mine matematica, mi se părea o materie extrem de greu de descifrat si mereu am fost terorizat de acest obiect, domnul profesor Cristian, din păcate, nu a reușit niciodată să înțeleagă cat de complicat e pentru mine să mă mențin pe linia de plutire, dar și aici fetele au fost de mare ajutor. Îmi aud și acum numele rostit de vocea aspră a profesorului, de cele mai multe ori mai repede decât mă așteptam...,, Balcan, la tablă!” Toate privirile se întorceau spre mine!! Anxios, timid, încercând să par sigur pe mine, mă îndreptam spre tabla plină de calcule crora nu reușeam să le ghicesc începutul și sfârșitul. Îmi simțeam palmele ude, strângând aproape să se rupă bucățica de cretă și începeam încrezător. Nu sunt genul care de-abia așteaptă să ajungă la școală sau care adoră să fie scos la tablă, dar întotdeuna am dorit să nu o dezamăgesc pe mama. Toate bune pană la ora de matematică; era de ajuns să văd cum privirea d-lui Cristian mă țintuiește rece, sever și toată speranța mea de mai bine se prăbușea. 17

Eram un copil-adult, în centrul atenției, când era vorba de obrăznicii. M-au marcat carisma, personalitatea, profunzimea, inteligența, talentul, sinceritatea, simplitatea, modul de abordare profesionist și totodată didactic al doamnei profesoare de biologie, doamna Cogean, pe care o ascultam cu multă plăcere și care a devenit un mentor al carierei mele de medic veterinar. Amintirile dau năvală pe măsură ce scriu. Sunt multe de spus, sufletul este plin de imagini și parfumuri ale acelor vremuri... Stimați învățători și profesori, mă înclin cu recunoștință în fața dumneavostră, cu respect și mii de mulțumiri pentru dăruirea și răbdarea cu care ne-ați format ca oameni și ne-ați îndreptat pașii în lume! Adânc omagiu dascălilor care ne-au părăsit! Nu-i voi uita niciodată!

Artemiza Palaghiu, 55 ani, inspector superior de concurență la Consiliul Concurenței, absolventă Finanțe - Contabilitate, la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi

,, Ce a reprezentat școala făcută în Țibănești pentru mine? O întrebare cu o multitudine de răspunsuri! A fost copilăria, începând de la șase ani pe care am petrecut-o în locuri frumoase cu oameni frumoși și buni. A însemnat parcul unde ne jucam în fiecare zi – până la asfințitul soarelui – atât aveam voie – dar uitam adesea, cu superbii copaci, cărora le știam toate rădăcinile de la sol, că ne jucam făcând căsuțe printre rădăcini… …Au însemnat cornii înfloriți în fiecare primăvară, tufele de liliac, florile mov-albastre de Sascut, care se așterneau ca un covor și cărora, noi copiii le spuneam ,,rochița rândunicii” … …movila, duzii, merii, stejarii, castani… viermii de mătase (de care îmi era puțin frică), pe care îi creșteam la școală cu crenguțe de dud din cimitirul evreiesc;

… superbele sobele din conac, pe care le iubeam (marmura de Carrara!) …masa tăcerii unde ne jucam…bazinul cel mare și cel mic…înseamnă amintiri…, pe care nu le pot uita. Puține sate am văzut apoi, așa de frumoase. Am crescut într-un mediu frumos, care mi-a hrănit sensibilitatea artistică. Am crescut între oameni frumoși și buni. Pentru mine școala mai înseamnă mama…, tata.., comandanta de pioneri…, profesorii dragi…, orele de istorie antică cu d-ra profesoară Timofte: am fost fascinată de istoria antică și de renașterea italiană! Nu prea mi-au plăcut franceza și Evul mediu francez! Nu știu de ce, cu toate că aveam aceeași profesoară. … Orele de biologie și chimie cu profesorii Cogean, cercul de împăieri! Am avut o oră deschisă unde, noi copiii, am împăiat un porumbel, cu toate că îmi era foarte milă de el. …Orele de limba română cu dl. Agrigoroaie care a reușit să-mi dezvolte dragostea de poezie. … Activități culturale și artistice cu draga mea comandantă de pionieri… Foarte important: aproape toate fetele eram tunse tip ,, castron” de către ”stilistul” nostrum, Oprea - frizerul. Am fost odată

18 la Iași, la un concurs cu pionerii și când a intrat ”Comuna Țibănești” s-a cunoscut: toate eram tunse la fel, în stilul Mireille Mathieu. Sic!! Aveam stilul nostru încă de pe atunci! Aveam stilistul nostru! … Excursiile, taberele – țin minte și acum poeziile pe care le-am spus la serbări: ”Trei Doamne și toți trei”, ”Dușmancele”, de George Coșbuc; …că am cântat șlagărul ,,Vorbește lumea că-s ștrengar”… cântecele de la cor…orele de gimnastică cu dl. Florea, datorită cărora am crescut sănătoși. Mai tineți minte ,,piramidele” pe care le făceam la gimnastică? Am sute de fotografii în album, făcute de dl. Movilă, la care privesc cu drag! Poate că noi, fiind copiii, nu ne amintim prea bine cum arătau părinții și oamenii din sat, când erau mai tineri, dar ne ajută fotografiile. …Orele de desen cu dl. Vargan – care mi-a spus că am talent. Îmi aduc aminte, când am venit în sat, că în centrul satului, era o groapă mare acoperită cu stuf, căreia i se spunea ,,La ghețărie”, cu bucăți mari de gheață, pe care le scoteau oamenii de acolo cu diverse ocazii; La vechea lăptărie se făcea înghețată cu gheața aceasta. De asemenea, îmi amintesc că era un regiment cu soldați venit în Țibănești, pe care noi copiii îi pândeam, să vedem ce fac: mâncau fasole la ceaun și mai dădeau și copiilor. Vechea cooperativă (magazin), de unde luam biscuiți/bomboane la schimb, pe ouă de găină, pe care trebuia să le verifice gestionarul așa fel încât, să nu trecă printr-un inel. Școala înseamnă toți colegii și pietenii mei, pe care îi regăsesc acum pe Facebook, prin toate colțurile lumii…Iulia Vornicu, prietena mea de la cinci ani, cu care m-am împrietenit de când ne-am văzut prima dată. …Mai înseamnă castelele pe care le desenam pentru orele de desen și zânele/prințesele cu care ne identificam. …Înseamnă matineul de duminică la Caminul cultural, cu filme indiene: ”Vagabondul”, ”O floare și doi grădinari”, ”Prietenii mei, elefanții” sau ”Pe aripile vântului” la care veneau copiii de la școala noastră și de prin celelalte sate din Țibănești. Școala înseamnă și uimirea din ochiii mari de copil, care dorea să vadă totul;….lumea magica a satului… înseamnă rădăcinile… înseamnă caracterul pe care îl avem… seva care încă ne hrănește. Școala din Țibănești a fost, este și va fi o școală foarte bună!Aici, ne-am format ca oameni și mai ales ne-am format caracterele, adică să fim modești, buni, respectuoși, politicoși, să muncim pentru a reuși. Gabriel Jugaru, 49 ani, inginer constructor, profil construcții civile industriale și agricole, absolvent al Facultății de Construcții și Arhitectură Gheorghe Asachi din Iași

19

Numele meu este Gabriel Jugaru, fiul Georgetei Jugaru, draga mea învățătoare, căreia îi datorez primii pași în viață și primele învățăminte, și al lui Adolf Jugaru, inginer agronom în satul Țibănești, unde am locuit, am copilărit și am învățat cel mai important lucru: să nu uit niciodată de unde am plecat!

Nu pot uita! Mi-au rămas, ca un film, în memorie, locurile copilăriei, parcul cu răcoarea lui, terenurile de sport și tenis, unde am bătut mingea cu prietenii, ”mormanul” unde mă dădeam pe derdeluș, bazinul din fața conacului, pe care mi-aș dori să îl văd restaurat și funcționând ca odinioară, conacul și școala nouă, unde am învățat, biserica din Țibănești și Jigoreni unde mergeam la ”Înviere” de Paște, cu prietenii mei cei mai buni, biblioteca, iazurile unde mergeam la scăldat și pescuit, ”Pădurea Mare” și ”Pădurea Nuțicii”, unde mergeam în expediție cu clasa, dar și cu prietenii. Adevăratele prietenii se formează în copilărie, sunt cele mai sincere și mai dezinteresate.

Timpul trece, viața te obligă să îți urmezi destinul, așă că după terminarea școlii, am urmat liceul la Iași și am absolvit Facultatea de Construcții și Arhitectură Gheorghe Asachi din Iași, un grup experimental la ora aceea, cursurile fiind în limba engleză.

Am absolvit în anul 1996, am executat câteva lucrări interesante în Iași, după care m- am aventurat în Spania, o aventură deloc ușoară. Experiența a continuat în Franța și în Arabia Saudită.

Pe unde am trecut, tot ceea ce am văzut și descoperit, experiențele dobândite, mă aduc de fiecare dată cu gândul acasă la Țibănești, unde o să revin la pensie, cu siguranță. Am învățat franceza, engleza și spaniola, motiv pentru care am aproape oricând posibilitatea să călătoresc în toată lumea.

Toate aceste nu ar fi fost posibile dacă nu aș fi primit educația coresunzătoare pe care, cu mândrie pot sune, că am primit-o la școala din Țibănești și am desăvârșit-o la școlile superioare.

Rămân recunoscător dascalilor mei, datorie pe care nu o voi putea achita niciodată. Suntem cu toții o familie, a Țibăneștenilor, plecați în toate colțurile lumii, cu speranța că într-o zi, ne vom întâlni. Felicit din tot sufletul colectivul cadrelor didactice din Țibănești, cu ocazia aniversării Zilelor școlii, urându-vă tuturor mult succes în activitatea școlară, multă seriozitate în ceea ce faceți!

20

Să fiți optimiști, sârguincioși și încrezători, pentru că puteți, cu siguranță, să dobândiți și să ajungeți acolo unde vă doriți, doar învățând!

Mariana Pantilimon, 38 ani, Directorul Școlii Gimnaziale Glodenii Gândului, com. Țibănești

Au zburat zilele, au zburat anii și iată că am devenit la rândul meu călăuzitor de drumuri așa cum odinioară a fost draga mea învățătoare, Durnac Lucia. A depus atât de mult efort și atât de multă muncă, încât nu putem noi, foștii elevi, să îi mulțumim îndeajuns. Dar faptul că i-am ascultat și urmat sfaturile, consider că a fost pentru dumneaei cea mai mare mulțumire. Privesc adesea cu nostalgie școala în care am pășit pe drumul cunoașterii și, întorcându-mă în timp, nu îmi vin în minte decât amintiri frumoase cu dragii mei colegi și distinșii domni profesori.

Raluca Laffaille (Pepene), 37 ani, absolventă a Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor, secția Relații Internaționale, Universitea Alexandru Ioan Cuza, Membru fondator Asociatia Generation Țibănești / Promovează Țibănești "Am să îți povestesc cum am ajuns om. Cum am ajuns să port în mine câte puțin din ce mi-au dăruit oamenii întâlniți în viața mea, mai ales cei care au contribuit la educația mea. Părinții m-au învățat ce e bine, ce e rău și că viața e prețioasă. ”Citește mult!” spunea mama, ”Învață limbi străine, ca să înțelegi lumea!” spunea tata. ”Eu știu că tu o să repari lumea„ spunea bunica Elena.

În grupa mică am întâlnit primul dascăl, Doamna Cici. Iubea copiii și avea multă răbdare cu noi. Atunci grădinița era amplasată la Conac. Sălile de clasă aveau ceva mistic iar parchetul mirosea a motorină. Și astăzi, când simt acest miros îmi aduc aminte de sala de clasă și de dulapul din perete unde fusese închis motanul Tano, pentru lecția de la comisia metodică. Într-o zi a venit în clasa noastră un domn cu mustață și Doamana Cici ne-a anunțat că la anul mergem în clasa întâi și că invitatul era Domnul Gigi viitorul nostru învățător. ”Haideți copii, să îi arătăm cum desenăm noi frumos!”. ”Uf!”, mi-am spus în gând, ”treaba pare serioasă și mă iau la școală la anul”. Îmi venea să mă fac mică să nu mă vadă. Așa că am pictat ceva hidos, o casă plasată într-un colț al paginii, cu pereții de un albastru umbros și acoperiș negru. Devenise un fel de pată casa mea, dar pe horn ieșea semeț, fumul.

21

În ciuda desenului, mai degrabă ratat, am mers la școală. Emoții mari, uniformă nouă cu guleraș și manșete din dantelă, apretate, ghiozdan bleu și două codițe simetrice... În clasa cu ferestre imense și ghivece cu mușcate, am regăsit pe Domnul Gigi, iar clasa impesta de același miros, familiar de motorină. Mă simțeam în siguranță. Domnul Gigi m-a învățat să scriu și să citesc și mi-a transmis gustul pentru manifestările culturale. Organiza serbări frumoase și educative. Am avut rolul babei în ”Punguța cu doi bani”. ”De ce eu să fiu Baba?” am întrebat eu. ”Pentru că joci bine rolul și e un rol greu de jucat”, mi-a răspuns el.

În clasa a III-a am devenit pioneri și în clasa a IV-a am devenit liberi. 1989 a fost un an istoric pentru România întreagă. Adulții vorbeau de democrație, libertatea de expresie și de occident. Oare cine o fi Occidentul ăsta? Am aflat asta în clasa a V-a când am cunoscut un alt dascăl formidabil, Domnișoara Lia Timofte, profesoara de franceză. Ea mi-a vorbit despre ce se întâmplă în lume și de steluțele galbene de pe steagul albastru al unui grup de țări numit Uniunea Europeană. Îmi împrumuta reviste în franceză și îmi vorbea de diferențele din lume. Îi datorez astăzi pasiunea pentru limbile străine și faptul că am devenit cosmopolită.

Prima oră de bilogie. Atunci am observat celula pe o foaie de ceapă și m-a impresionat profund. Nu am urmat studii superioare în bilogie, dar am apreciat mult orele Doamnei Dumitra Cogean , lecții care erau prezentate în clasă printr-o schemă clară și sintetică. Din lecțiile ei am învățat să fac sinteze din texte complicate. Am învățat să merg direct la obiectiv fără să mă pierd în detalii și artificii. Mă folosesc de această competență în fiecare zi, la locul meu de muncă actual.Gramatica și limba română mi-au fost dăruite de profesorul Agrigoroaie.

Cu toate aceste daruri am plecat la Iași la Liceul Economic nr.1 și după un Bacalaureat reușit am fost admisă la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor secția Relații Internaționale.

Am avut dintotdeauna un accent profund moldovenesc, de care am fost mândră. La Iași eram ”fata de la țară”. La Berlin, colegii îmi spuneau”Franțuzoica”. La Paris sunt”Românca”. La Monpellier, mi se detectează un accent de pariziancă. Am devenit un fel de cetățean al lumii, dar eu știu bine de unde vin și le spun adesea că am un accent de Țibănești, o comună cu mult șarm și oameni frumoși din România.

Acum, la 37 de ani, am decis că viața mea nu este completă, dacă nu mă implic în viața comunității în care am rădăcini profunde: Țibănești. Așa că împreună cu alți 4 empatici am creat Asociația Generation Țibănești și împreună cu complicii mei, sper ca la rândul meu, să pot "repara lumea asta", așa cum mi-a prezis bunica, acum 30 de ani.

Să nu uitați de unde veniți și unde aveți rădăcinile, indiferent de locul unde viața vă va purta! Nu uitați să lăsați o urmă din VOI comunei care v-a dăruit știința!

22

Iată câteva dintre proiectele pentru promovarea localității Țibănești, susținute de Raluca Laffaille:

 Caravana medicilor Starea de sănătate şi creşterea nivelului de trai al țibăneştenilor este o prioritate pentru Asociația Generation Ţibăneşti. Astfel, a organizat Caravana medicilor;

 Asociația Generation Țibănești: ”Vine o vreme când ți-ai atins obiectivele, dar intri în conflict cu tine pentru că știi că trebuie să faci ceva mai mult”, spune Raluca Laffaille, care, deși a continuat să trăiască la Paris, s-a decis să se implice în ridicarea comunității în care s-a născut. La început a făcut-o pe cont propriu, în vacanțele petrecute în România, și fără prea mari rezultate. Pentru a reuși să aibă însă impact a fondat, în 2015, împreună cu patru profesori din localitate, Asociația Generation Țibănești, care își propune să îmbunătățească viața oamenilor din comună.

 Spălătoria comunitară: „Sunt multe familii care nu au electricitate, au copii mici și au dificultăți. Sunt bătrâni singuri care spală la lighean. Atunci mi-a venit ideea spălătoriei comunitare. Cu sprijinul Fundației Vodafone România, am demarat proiectul, care a presupus renovarea unei săli în incinta Clădirii Gangului și cumpărarea a 5 mașini de spălat și a 2 uscătoare semi-profesionale”.

23

Alexandra Dragoș, 34 ani, jurisconsult, absolventă a Facultății de Drept, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi

Va mulțumesc că mi-ați dat ocazia să adresez câteva cuvinte, privind peste umăr, la drumul parcurs în școala ”P. P. Carp”. Am să punctez că anii de gimnaziu au fost o adevărată rampă de lansare. Au fost anii primelor întrebări, certitudini și emoții. Dascălii pe care i-am cunoscut au lucrat cu o dăruire nemărginită și un atașament față de copii greu de exprimat în cuvinte. Datorită d-nei învățătoare și domnilor profesori am ajuns să am o personalitate bine modelată! Acum, la ceas aniversar, mulțumesc tuturor dascălilor ce i-am avut, pentru drumul pe care mi l-au creionat. Ei știau deja, ceea ce eu aveam să devin! Mulțumesc! Cu respect, Dragos Alexandra

Mihaela Voicu, 33 ani, Project manager, World Vision România – Iași&Vaslui Office, absolventă a Facultății de Stiinte Sociale, Universitatea Alexandru Ioan Cuza Amintirile cele mai frumoase pe care le am din perioada școlii primare sunt cele legate de doamna învățătoare. Poate ca este normal să fie așa - doar este mama mea. Cred că am fost o norocoasă să o pot avea pe mama alături, în dublu rol: la școală (doamna învățătoare) și acasă - părintele meu drag. Provocator (ar spune acum mintea mea de adult și de mamă a doi băieți năstrușnici) să fii dascăl pentru propriul tău copil: dubla responsabilizare, pe care nu oricine poate să o ducă la bun sfârșit. Dar buna mea învățătoare a reușit. Cu brio chiar. Întregile ei generații sunt mărturia vie. Cu drag îmi aduc aminte de serbările școlare, când puneam în scenă "Soacra cu trei nurori" sau cântam muzică populară, frumos îmbrăcați în straie populare . Ulterior, la gimnaziu fiind, mergeam cu drag la cercurile de muzică și de dans de la Casa Pionierului (acum Palatul Copiilor) sau la atelierele de traforaj și aerodinamică (ce se desfășurau doar în Țibănești, la centru de comună). În perioada gimnaziului, dintre profesorii care și-au pus amprenta asupra mea, a fost domnul profesor Luca Neculai, profesor de limba română, Director al Școlii Gimnaziale Tungujei și vecinul meu ( de fiecare dată când mă vedea jucându-mă în fața casei, mă asculta a doua zi, la limba română - sau cel puțin aceasta era percepția mea din perioada respectivă ). Doamna Ioniță Jenița, profesor de matematică în clasele a VII-a și a VIII-a (primul semestru), a pus bazele dragostei pentru acest obiect - ulterior, am urmat liceul cu profil de matematică-informatică (o buna alegere pe care nu o voi regreta niciodată).

24

Cred despre mine că am fost o elevă cuminte, silitoare și perseverentă, dacă este să mă raportez acum la generația actuală, care dintr-un singur search obține un referat / sau o informatie( prea mult ajutați de tehnologia actuală). Eu mergeam, pe jos, 5 km, pentru a împrumuta cărți de la Biblioteca Comunală Țibănești... Și tare mult îmi mai plăcea să citesc! Dintotdeauna mi-a placut de doamna bibliotecară Spulber Luminița - care parcă te (re)chema de fiecare dată la lectură.

Mulțumesc și le sunt recunoscătoare tuturor dascălilor pe care i-am avut: doamna Viorica Pepene (educatoare- grădiniță), doamna Elena Cazacu (învățătoare-primar), doamna Lenuța Brașoveanu (dirigintă - gimnaziu), dar si celorlalte cadre, care, împreună, au contribuit la formarea mea de adult de astăzi.

Cu stimă și respect, Mihaela Ionela Voicu (fostă Cazacu), elevă a Școlii Gimnaziale Tungujei, comuna Țibănești, generația 1999.

Alina Apostol, 31 ani, primar al Comunei Ciortești Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi

Când am primit ”rugămintea” pentru a scrie câteva rânduri despre ce a însemnat pentru mine Școala ”Petre P. Carp” am răspuns fără ezitare. Pașii în viață au început frumos datorită părinților și școlilor prin care am trecut, și le enumăr, pentru ca mai apoi să povestim despre Școala de la Țibănești. Am urmat cursurile Liceului de Informatică ”Grigore Moisil” Iași, apoi Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, economist licențiat, specialitatea Management din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza Iasi, Facultatea Ștefan Lupașcu, specialitatea Administratie publică și Master în dreptul administratiei publice la Universitatea Mihail Kogălniceanu Iași.

Am 31 de ani, un superb băiețel Sebastian-Alexandru, care are 5 ani, și este cel care eclipsează totul în jurul lui. Soțul meu, Părintele Ioan Apostol, m-a cucerit din prima secundă și din 2005 suntem doi oameni care fac pași în viață în aceeași direcție, iar venirea noastră la Ciortești a fost odată cu examenul dat și hirotonia Părintelui pe seama Parohiei Șerbești. Din 2007 am intrat în administrație, funcționar public cu atribuții de impozite și taxe și ofițer de stare civilă în cadrul Primăriei Ciortești.

25

În anul 2014 am considerat că pot mai mult, și am participat la concursul pentru funcția de Secretar al Comunei Codăești, județul Vaslui, comună cu care Ciortești se învecinează, până în anul 2016, când printr-un concurs de împrejurări și oameni, am acceptat provocarea de a fi candidat la funcția de primar pentru comunitatea în care noi suntem ”acasă” și pentru care am vrut să pot valorifica experiența profesională și anii de studiu, pentru că ”sistemul” are nevoie de oameni noi, iar administrația trebuie să aibă profesioniști în pozițiile de conducere fie ele locale, județene sau centrale. Nu e suficient să blamezi un sistem, nu ajută pe nimeni, să participi la îmbuntățirea lui e adevărata provocare!

Acum să vă povestesc câte ceva din primii ani de școală, pentru că da, ”baza” mea este ȘCOALA ”Petre P. Carp”.

Fost preșcolar, în Conacul lui Petre P.Carp, țin minte serbările și sala mare de la etaj și balustrada superbă din Conac, cu superba doamna Cici Gruia educatoarea mea, pe care o iubeam și abia așteptam să o revăd, activitățile de la Clubul Copiilor și faptul că am învățat și altceva, în plus și constructiv, atelier de ”lucru manual” și pirogravură, dar și pași de dans; am încercat și o vioară, însă, a fost un eșec personal, fără echivoc.

Ca să mă încadrez și temporal, am urmat cursurile generale în perioada 1992-2000, am fost eleva doamnei învățătoare Jugaru, care avea o abordare ce impunea respect.Țin minte că eram tot timpul antrenați în activități. Am avut colegi foarte buni, am concurat și am ”tras” să fiu printre primii. Domnul diriginte Gruia, profesor de română, a fost cel care timp de patru ani a încercat să facă din noi oameni, să ne țină sub control. Trebuie să spun că nu am resimțit în liceu diferența de cunoștințe între mine și colegii mei, ”orășenii”, care aveau în spate școli generale de elită din Iași.

Îmi amintesc de cele două cupluri de cadre didactice: soții Agapi, domnul profesor de Istorie, care m-a terorizat psihic, prin prezența dumnealui, tot ce învățam se ”anula”. Recunosc, am dezvoltat pentru materia Istorie o repulsie chiar și în liceu, iar doamna, profesor de Geografie, era la celălalt pol, de la care am reușit să învăț Geografie ca la carte, am susținut și examenul de capacitate și de bacalaureat la Geografie, cu care am fost compatibilă și care a compensat Istoria din viața mea.

Al doilea cuplu, soții Cogean, Chimie și Biologie, la fel de profesioniști și la fel de chinuitori, în sensul bun, le sunt recunoscătoare, și sunt convinsă că fiecare profesor ”de pe vremea mea” a contat în parcursul meu de până acum.

Am învățat pentru că a trebuit, pentru că învățarea este parte din noi, ea ne dă etalonul cu privire la calitatea unei persoane în timp, însă am învățat pentru că am avut de la cine, și ce învăța. Sper ca mediul rural să aibă parte de cadre didactice la fel de dedicate și profesioniste peste tot în România, așa cum am avut eu șansa să le am la Țibănești.

26

Elena-Gabriela Cain 32 ani, Agent poliție, absolventă Facultatea de Educație Fizică și Sport, Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași

Motto:„Pe fereastra copilăriei intră lumina basmului, pe fereastra școlii - basmul luminii”

M-am născut în Țibănești, într-o zi de toamnă târzie, a anului 1985. Am absolvit grădinița, ciclul primar și gimnazial la Țibănești. Am urmat cursurile Liceului Teoretic „Dimitrie Cantemir” din Iași, profilul științe sociale. Fiind, încă din copilărie, o persoană activă, energică am ales și absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport, Specializarea Kinetoterapie (2004-2008) și Educație Fizică și Sport (2009-2012).

Îmi amintesc că, în fiecare dimineață, mama mea mă conducea în jurul orei 07:00, la grădiniță. Eram ”necazul”domnului de serviciu, nenea Aurel, care mereu se certa cu părintele meu, din cauză că mă aducea prea devreme și era nevoit să aibă grijă de mine până soseau ceilalți copii. Am avut-o educatoare pe doamna Cici Gruia, o persoană calmă, sensibilă. Adoram momentele când ne scotea în fața conacului să efectuăm activități ludice. O amintire de neuitat este prima zi de școală, în clasa I. Gătită cu uniformă, cu ghiozdanul maro cu toartă, de care eram tare mândră și… săltând într-un picior pe lângă mama, ne-am deplasat la școală. Acolo: surpriză! Doamna învățătoare Georgeta Jugaru, nu m-a primit pe motiv că sunt prea mică, nu împlinisem vârsta de 7 ani. M-am întors acasă, tare dezamăgită, plângând. Cred că la insistențele părinților mei, abia a patra zi de la debutul anului școlar, am pășit în clasa I. În clasele V-VIII, l-am avut ca părinte-diriginte pe domnul Gruia Ion, un profesor deosebit, cu tact pedagogic, care din păcate nu mai este printre noi. A fost un dascăl excepțional. Abia așteptam orele de diriginție când ne povestea despre peripețiile lui la râul Olt.

În clasa a VIII-a, vinerea, prima oră, aveam biologia, apoi latina cu dumnealui. Așa cum bine știm, era zi ”de târg” în satul Țibănești, iar noi „chiuleam” de la biologie câte unul - doi, dar la latină, ne învoiam doi-trei și plecam câte zece! Dumnealui nu se supăra prea tare pe noi… Ne certa cu blândețe.

Îmi este dor de anii petrecuți alături de colegii mei, de dascălii mei, de clipele minunate din pauze, de clasa de pe colț, de la etajul al II-lea, de mustul d-nului diriginte, pe care ni-l aducea după ce culegea strugurii, de orele de matematică, cu domnul director, Cristian Dorel, de care noi ne speriam atât de tare, încât nici nu mai știam cât fac 5x1, iar atunci când venea binedispus și nu ne mai scotea în ordine alfabetică la tablă, eram și noi veseli.

Sunt mândră că mi-am clădit temelia vieții urmând cursurile acestei instituții. Paul Louis Lampert spunea că „școala are rostul să te ridice undeva de unde să-ți fie rușine să te cobori”.

27

Aura Ciobanu, 31 ani, designer –Interioare, absolventă a Universității de Arte "G. Enescu" Iasi

Ciudat e faptul că nu am stat niciodată să reflectez asupra perioadei din școala generală. La solicitarea de a expune câteva gânduri din acea perioadă, au... explodat amintirile și emoțiile. Primul gând pe care l-am avut a fost cel legat de prima zi de școală. O zi care avea să-mi dezvăluie tot ceea ce însemna îndrumare spre viitor. Am beneficiat de atenția, calmul și umorul unor profesori extraordinari, cu o vastă experiență și mă gândesc că am avut noroc din acest punct de vedere. Pe de altă parte, descoperirea lucrurilor noi m-au fascinat și m-au provocat să învăț necondiționat și, între noi fie vorba, un pic de concurență m-a impulsionat și mai mult. Minunate erau și tovărășiile cu unii dintre colegii de clasă și chiar de școală, mai mici sau mai mari, cu care puneam la punct toate detaliile nenumăratelor pozne. Locația școlii în sine este în continuare plină de farmec și istorie, ca o oază ferită de tot ceea ce ar putea afecta protecția învățăceilor și implicit a viitorului comunității. Mă întorc de fiecare dată cu drag, atunci când pot, în aceste locuri dragi, și efectiv mă înarcă cu energie parcul și școala, cu tot ceea ce le înconjoară. E ca o gură de oxigen, în momente de supraîncărcare. Cu siguranță linia de start a educației, în cazul meu, a fost una pe care nu o regret și nici nu aș schimba-o vreodată cu o locație urbană monotonă sau plină cu o groză de tentații negative. Totul a fost așa cum a trebuit să fie: cu emoție, cu bucurie, cu stresul tezelor și al extemporalelor, cu chicoteala din timpul orelor, cu seriozitatea examenelor, cu întrebări despre viitor, cărora acum le știu răspunsul și tind să fiu mândră de prezent. Nu aș schimba nimic din trecut. Le sunt recunoscătoare celor care au contribuit la dezvoltarea mea personală și profesională și sper că schimbările care au avut loc de-a lungul timpului, atât în locație cât și în instituție, să fi fost de bun augur.

Mălina Carina Spulber, 30 ani, avocat, Baroul Iași absolventă a Facultății de Drept, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi;

Cu gândul la copilărie și la cei opt ani petrecuți pe băncile dragii școli "Petre P. Carp" din Țibănești, sunt recunoscătoare pentru pasiunea, dedicarea și răbdarea cu care dascălii ei mi-au îndrumat pașii spre o educație de calitate.

Va mulțumesc, dragi dascăli!

28

Andreea Roxana Papuc, 30 ani, medic stomatolog, absolventă a Universității de Medicină și Farmacie "Gr. T. Popa" Iași Nostalgia anilor de școală trăiți la Țibănești mă emoționează până la lacrimi, deoarece aici mi-am petrecut clipele inocente ale copilăriei și mi-am pregătit startul spre maturitate. Mă gândesc cu drag și admirație la doamna educatoare Natalia Vicol, domnul învățător Dumitru Spulber, domnul diriginte Ștefan Delcea, profesorii Marinela Racu, Dumitru Racu, Dorina Râuleț, Silvia Agapi, Ioan Agapi, Dumitra Cogean, Eugen Cogean și nu în ultimul rând la regretatul profesor Ion Gruia. C Cu drag și voioșie îmi trec prin fața ochilor imagini cu foștii mei u colegi de grădiniță și școală. Am avut o copilărie frumoasă, plină de m provocări și de jocurile copilăriei (în parc, pe strada mea, la săniuș la „Femeloaia” sau la pescuitâ pe Șacovăț). n Ca mai toți colegii mei de generație am învățat, am învățat mult și cu plăcere. d Sentimentul de mândrie mă încearcă, gândindu-mă că am fost una dintre promoțiile de elită, pe r atunci a Școlii generale “Petre P. Carp“. i e Acum, la vârsta maturității, sunt medic stomatolog și îmi iubesc cu pasiune profesia, pentru, care am investit timp și foarte multă muncă; sunt mamă și încerc să-mi cresc copilul păstrânds aceleași valori morale și civice care îmi călăuzesc viața. Este foarte important să știi, încăp din primii ani de școală, care este drumul pe care vrei să mergi prin viață, deoarece numai așau poți să eviți rătăcirile. n t Cu mândrie, spun tuturor că sunt țibăneșteancă și sper că și generațiile de copii care învațău acum la Liceul Tehnologic “Petre P. Carp“ să păstreze renumele acestei pepiniere de ”mugurași”t privind rezultatele școlare. u Mulțumesc colectivului redacțional și în special doamnei învățător, Angelica Cocea, pentrur privilegiul de a vă împărtăși câteva gânduri legate de perioada mirifică a copilăriei mele. o r Dianac Laura Stoica,25 ani, studentă, Anul VI, Medicină ă Generală,s Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”u Iași n t Acum, când tocmai depun jurământul de viitor medic, prin fața ochilor mi ți se perindă amintirile tuturor pașilor care m-au adus aici. Doamna învățătoare,b Cocea Angelica, ce ne-a îndrumat, cu multă pasiune, în ale picturii, teatruluiă și șahului, profesorii de matematică și română, geografie și istorie ne privescn cu ochii lor blânzi, părintești, de după perdeaua subțire, de borangic ,a e ș 29 t e a n copilăriei. Au uitat stângăciile noastre de elevi, iar noi am uitat dojana lor justificată, păstrând lecțiile de viață oferite cu atâta dragoste. Acolo, undeva, se zăresc și lecțiile de biologie, concursul ”Sanitarii pricepuți”,care au însemnat actul de naștere al viitorului medic Diana Laura Stoica. Tot ceea ce dragii noștri profesori au sădit în inimile și mințile noastre, rodește acum, construind caractere de oameni puternici și adevărați.

Visurile părinților noștri au fost prelucrate cu măiestrie și iubire de dascăli cu experiență. Le suntem recunoscători și cu profundă admirație le mulțumim pentru contribuția importantă la ceea ce am devenit acum.

Eliza Maria Racu, 24 ani, absolventă a Facultății de Hidrotehnică, Geodezie si Ingineria Mediului, Iasi, Started School at KEA - Københavns Erhvervsakademi, Danemarca

Motto:“Principala menire a educaţiei este aceea de a transforma oglinzile în ferestre”. Sydney J. Harris

Când am început să mă gândesc la ce înseamnă pentru mine timpul petrecut la școala din Țibănești, primele lucruri pe care mi le-am amintit au fost repetițiile pentru ”D-l Goe” și emoțiile reprezentației, după-amiezile de instruire pentru “Sanitarii pricepuți”, țesutul pe gherghef la “Clubul Copiilor” și Clubul de lectură și film din clasa a VI-a.

Mi-am dat seama că niciuna din aceste activități nu au fost în programa școlară. Deși dacă s-ar fi găsit acolo, cu siguranță s-ar fi numărat printre materiile mele preferate alături de educație civică, matematică, educație tehnologică și limba franceză, dar foarte departe de… chimie și sport.

De asemenea, o parte însemnată pentru mine sunt dascălii care m-au îndrumat și pregătit și relațiile unice pe care le-am avut cu dânșii chiar și după ce clopoțelul a sunat.

Îi creditez pe dumnealor pentru că mi-au încurajat atât creativitatea cât și gândirea rațională și mi-au schițat atâtea posibile rute în viață.

Nu am nici o rezervă când spun că educația primită la școala din Țibănești și experiențele trăite aici sunt o parte esențială din mine, iar cei care mi-au fost mentori au mers de fiecare dată mai departe de manual.

De aceea, astăzi am curaj și nu mă limitez când mă definesc: sunt și inginer, și actor, și designer, pentru că am învățat devreme să “transform oglinzile în ferestre”.

30

Vîntu Irina, 21 ani, studenta, Anul III, Medicină generală, Universitatea de Medicină și Farmacie”Gr. T. Popa”, Iași,

Au trecut nu mai mult de 7 ani, de când am început studiile în altă parte decât acasă. Acasă pentru mine înseamnă și Liceul Tehnologic “Petre P. Carp” Țibănești, loc în care m-am format, m-am descoperit, am învățat.

Și când spun am învățat, nu mă refer doar la faptul că am acumulat noțiuni din diverse materii, ci la faptul că am învățat ce înseamnă respectul, comuniunea, frumosul, arta, natura, creația.

Persoanele care m-au îndrumat în începutul călătoriei mele au avut grijă să îmi construiască un echipament solid pentru a mă putea descurca în orice situație. Este un lucru minunat ca, în școală, să faci activități care să îți dezvolte creativitatea, prin care să îți descoperi diverse aptitudini, pe care încă nu știai, că le deții. Eu am beneficiat din plin de toate acestea, atât în școala primară cât și în cea gimnazială.Îmi amitesc de nenumăratele concursuri la care participam și pentru care eram foarte dedicată.Dansam, cântam, jucam în piese de teatru, jucam șah, handbal, desenam… pot să mărturisesc, că mă cosideram un mic artist.

Chiar dacă nu am continuat studiile în această sferă, dragostea pentru artă și dorința de a lua mereu contact cu frumosul nu s-au stins.De aceea țin să le mulțumesc cadrelor didactice care mi-au cultivat valori cu adevărat esențiale pentru a mă defini ca persoană…ca om!

Ungureanu Adelina, 21 ani, studentă, Anul II, Stomatologie, Universitatea De Medicină Și Farmacie”Gr. T. Popa”, Iași

Am început etapa de liceu puțin mai speriată… de nou cred, de… atmosfera și colegii noi, dar entuziasmată în același timp și dornică să- mi impresionez noii profesori. Eram în primul an de liceu, la Țibănești. Poate puțin speriată, pentru că am văzut, chiar din primele zile, că aveam lipsă unele cunoștințe, față de colegii de clasă, pe care ei le aveau bine puse la punct din gimnaziu. La început parcă și profesorii m-au luat tare. Mi-am dat seama că e alt ”regim”. La ora de limba română, diriginta mea, a făcut o afirmație care îmi vine în minte și acum, cu aceeași emoție: "Tatăl tău a spus că ești o fată silitoare și cuminte. Sper să nu îl dezamăgești". Și m-am ținut de cuvânt!

31

La ora de matematică îmi amintesc când am luat primul 3, al unui profesor mai dur, dar căruia îi mulțumesc pentru că ”m-a motivat” să-i demonstrez că mie îmi plăcea materia lui și că aveam nevoie de a lua la Bac nota maximă, deși, de altfel, mă simțeam slabă… la matematică.Și alți profesori, prin atitudinea impunătoare, prin prestația serioasă de la ore, poate prea serioasă pentru mine, cea atunci, mi-au dat motivația să învăț. M-au îndrumat să urmez un traseu ce îmi place.

Sunt vii în mintea și inima mea, activitățile extrașcolare, pe care le făceam împreună, pregătirile pentru Bac, cu profesorii,gratis, fără să primească ceva în schimb, lecțiile de dirigenție, pe care le aveam cu doamna dirigintă, atât de pline de sens….

Și temerile, și bucuriile, și chiar notele mici, m-au format, m-au pregătit pentru viitor, pentru ce urma… Sper să pot întoarce și eu, societății ceva din învățătura acumulată!

Mulțumesc, dragi profesori pentru dăruirea voastră!

Cecilia Radu, 19 ani, studentă, Anul I, Kingston upon Hull, Regatul Unit

Mă numesc Cecilia și sunt studentă în anul I la o facultate din Anglia. În timpul gimnaziului, nu mi-aș fi închipuit niciodată că voi aunge aici, atât de departe de familie, de prieteni și de țara natală.

Odată cu trecerea timpului am ajuns să fiu conștientă de ceea ce îmi doresc și anume, o carieră în Criminologie. Impactul pe care l-a avut școala gimnazială a fost neașteptat de puter nic! Atunci am realizat ce liceu trebuie să urmez, pe ce materii ar trebui să mă concentrez, ce cărți trebuie să citesc, căror oameni trebuie să le acord mai multă atenție.

Cadrele didactice de pe vremea aceea mi-au insuflat valori morale neprețuite. Aceștia ne- au împărtășit nouă, unor elevi simpli din mediul rural, cunoștințele lor vaste, bucurându-se la rândul lor de fiecare clipă petrecută alături de noi.

Cred cu tărie că visele devin realitate și sunt ferm convinsă că în timpul gimnaziului veți reuși să conștientizați care sunt aspirațiile voastre, așa cum am reușit eu.

Multă baftă în drumul vostru spre succes!

32

SI PROFII , TRECATORI PRIN TIBANESTI, SE CONFESEAZA…

Prof. limba și literatura română, Cristina Violeta Marin, Şcoala Gimnazială „Ion Simionescu”, Iaşi

Mulți cred că a fi profesor înseamnă doar a prezenta, informații în fața elevilor, a evalua nivelul lor, însă această meserie este mult mai profundă. Consider că a fi profesor înseamnă să te dedici celor, pe care îi educi, să le oferi dragostea și respectul tău, să ai sentimente pozitive față de ei. Și mi-am îndeplinit misiunea în cei patru ani cât am zăbovit pe meleagurile Jigoreniului și ale Țibăneștiului. Cel mai plăcut sentiment este acela de a-mi vedea foștii elevi, deveniți între timp liceeni, să-i aud mărturisindu-mi că ceea ce au învățat de la mine le-a fost util și, mai ales, să îmi spună că își aduc aminte cu drag de anii petrecuți împreună. Mulțumirea mea sufletească este că am dat Țibăneștiului oameni fericiți, capabili, disciplinați, corecți, demni și plini de putere de muncă. Timpul petrecut la Jigoreni alături de ei a fost o aventură zi de zi. M-au răsfățat, m-au adus la disperare, m-au făcut să râd, m-au făcut să plâng, m-au obligat să trăiesc la capacitate maximă!

Sculptor, profesor de arte plastice, Mihai Spiridon

Mulțumesc din adâncul inimii mele pentru considerațiile voastre! Trecerea mea prin catedra de la Țibănești are întoarcere. Nu am terminat decât un început la tot ce am de pus în temelia iluziei pe care voi, cei dintotdeauna trudiți fără trudă, doar cu multă dăruire. Am încercat să dau înălțime muncii voastre, nimic mai mult. Voi reveni să sprijin truda voastră cea de toate zilele!

Sculptor, Mihai Spiridon 33

DIN PROIECTELE NOASTRE…2016-2017 „Batem fierul la conac!” Text şi fotografii: Alexandra Mihailciuc /Asociaţia “Maria”

„Batem fierul la conac!” aduce de 10 ani un spaţiu de dialog între meşteşug, ruralitate şi urbanitate. Toate activităţile grupate în jurul conacului Petre P. Carp constituie o şcoală de meşteşuguri, destinată în primul rând sătenilor din zona Ţibăneştiului, dar şi tuturor celor care conştientizează valoarea patrimoniului cultural şi nevoia de a-l transmite urmaşilor. Ajunse la ediţia a XI-a, workshopurile au coagulat ateliere ca: fierărie, metaloplastie, frescă, sculptură în lemn, restaurare, termoizolaţie cu baloţi de paie, tencuieli tradiţionale cu lut şi balegă, tencuieli experimentale, dulgherie, nuielărit, sobărit, olărit sau hârtie manuală. Adresat studenţilor de la facultăţile de arhitectură, restaurare, artă, construcţii, arheologie, fotografie, localnicilor, specialişilor, precum şi celor interesaţi de subiect, “Batem fierul la conac!” este o alternativă la oferta standard de învăţare. Programul cultural „Batem fierul la conac!”, o suită de workshopuri de meşteşuguri tradiţionale şi tehnici experimentale, este coordonat de Asociaţia “Maria”(Şerban Sturdza, Alexandra Mihailciuc, Sebastien Palomas & colaboratori) si este organizat pe baza unui parteneriat între Reţeaua Asociaţiilor în Serviciul Patrimoniului – Rempart – Franţa, Reţeaua “National Trust”- Anglia, Liceul Tehnologic "Petre P. Carp", Ţibăneşti, Primăria comunei Ţibăneşti şi au loc cu sprijinul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Iaşi, Laboratorului de arhitectură “Prodid”, Şcolii de Fotopoetică şi al Fundaţiei Pro Patrimonio.

Iată decupajele poveştii noastre din vara lui 2016:

 În ceea ce priveşte feroneria am realizat obiecte funcţionale- toaca atelierului de fierărie, elemente de susţinere ale unei bănci metalice, vitrina atelierului, cu tâmplărie metalică.

34

 Laboratorul de frescă şi-a propus să determine modul corect de dozare şi aplicare a unei tencuieli de frescă, să cerceteze lucrul cu pigmenţii şi modul lor de aplicare.

 Atelierul de sobărit a refăcut două sobe istorice ale conacului Carp din ceramică de Meissen.

 Am generat crearea unui muzeu, într-un spaţiu al conacului, creat de comunitatea locală, născându-se astfel un spaţiu viu, de întalnire.

35

 În casa olarului Ifrim din Schitu Stavnic am ridicat vase, am învăţat să formăm pereţi, să centrăm pe roată şi să ne bucurăm de ceea ce poate ieşi dintr-un boţ de lut. Am aşezat vasele în cuptor şi am fost părtaşii arderii şi răcirii lor.

 În curtea conacului Carp, s-au întâlnit lucrul cu ceara de albine, proiecţiile realizate direct pe pereţii clădirii, urmărite împreună cu oamenii din sat, atelierele de autor, recitalul de toacă şi analiza de fotografie, atelierul de art-terapie adresat copiilor din sat.

 Din scenografia acestei curţi făceau parte şirurile de baloţi de paie şi materialele pentru tencuielile tradiţionale, mereu în mişcare.

36

Am intersectat tipuri de muzică şi idei, dospind încet-încet teritoriul de intervenţie pentru anul acesta. ”Batem fierul la conac ! ” vă invită, între 23 iulie şi 6 august, la ateliere de meşteşuguri, expoziţii şi proiecţii, la ateliere pentru copii şi adolescenţi, la discuţii despre agricultură-permacultură, peisaj rural, arhitectură, fotografie şi meserii. Vă poftim de asemenea și la un magiun de Țibănești!

PATRULA DE RECICLARE

 Suntem o echipă națională de profesori, copii și tineri voluntari. Promovăm colectarea selectivă a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) ca gest responsabil față de mediul înconjurător și față de comunitate.

 Vrem să informăm cât mai mulți oameni că deșeurile electrice – adică aparatele electrice vechi sau stricate, bateriile consumate și becurile arse au un potențial de poluare foarte mare. Ele nu trebuie nici păstrate în preajma noastră, nici aruncate la gunoi sau în natură.

 SINGURUL LOC UNDE TREBUIE SĂ AJUNGĂ DEȘEURILE ELECTRICE ESTE LA RECICLARE!

 Noi învățăm despre potențialul de poluare al DEEE, am înțeles că reducerea acestui risc depinde de fiecare dintre noi și suntem ambasadorii acestui mesaj ecologic în comunitățile noastre.

 În școlile, satele, comunele și orașele noastre, organizăm activități creative și de informare prin care mobilizăm oamenii să colecteze responsabil deșeurile de echipamente electrice și electronice pentru a reduce poluarea și pentru a respecta obiectivele cantitative de colectare impuse de normele europene. Suntem mândri că, în cei 6 ani de la lansarea programului, am informat peste 4.000.000 de

37

români și am contribuit la colectarea responsabilă a 2.500.000 kg DEEE.

 Vrem să trăim într-o țară curată, cu o natură frumoasă, într-o societate care respectă legea, mediul și oamenii.

 Oricine se poate alătura misiunii noastre! A relatat: MURGOCI BIANCA MARIA, clasa a III-a A- T AAE MISIUNOASTRE

CLUBUL IMPACT: ZÂMBEȘTE FRUMOS, ȚIBĂNEȘTI!

Un proiect îndrăzneț și primit cu brațele deschise de membrii comunității noastre localea fost „ZÂMBEȘTE,ȚIBĂNEȘTI!”. Inițiatorul a fost Asociatia Generation Țibănești, al cărui președinte este d-na Raluca Laffaille, o tânără țibăneșteancă stabilită în Franța și care, din dragoste față de vlăstarii comunei noastre, dorește o implicare activă în viitorul educației. În parteneriat cu liceul nostru și cu Asociația Maria, precum și cu Clubul IMPACT, în decembrie 2016, la Căminul Cultural Țibănești a fost organizată o activitate educativă adresată atât elevilor din ciclul primar și gimnazial, cât și părinților. Subiectul abordat a fost igiena buco-dentară, iar spre încântarea celor mici, această acțiune s-a finalizat cu „rabla periuțelor de dinți”(fiecare copil a adus, la schimb, o periuta veche),atingându-se astfel obiectivele propuse .

Reporter: Ungureanu Lavinia, Clasa a VIII-a A

38

Festivalul de tradiţii, datini şi obiceiuri ”Din vatra satului"

Motto:"Tradiţia adevărată e singura merinde sufletească." (Liviu Rebreanu) Sâmbătă, 17 decembrie2016, la Ţibăneşti, a avut loc a III-a ediţie a Festivalului "Din Vatra Satului" festival de tradiţii, datini şi obiceiuri. Coordonatorul evenimentului a fost profesoara de muzică Maria Ludmila Răchieru, Liceul Tehnologic ”Petre P. Carp” .

Partenerii festivalului au fost: Asociaţia SUPER TINERI (ASIRYS), Primăria Ţibăneşti şi Liceul Tehnologic ”Petre P. Carp”. Partener media este Radio Iaşi.

Artiştii invitați au fost: Ion şi Veaceslav Bînzari, George Forcos Palade, Florentina Albu Neculai, Ana-Maria Ignat, Profu' de Râs (Daniel Budeanu), Corul "Sfântul Nicolae" Ipatele, Orchestra Ţibăneşti.

Festivalul a avut ca obiectiv susţinerea manifestărilor folclorice de iarnă în regiunea Moldovei şi s-au adresat: cadrelor didactice, elevilor, ONG-urilor şi grupurilor folclorice de amatori din regiunea nord-est a Moldovei. Au fost realizate gratuit sesiuni fotografice cu grupurile şi un film documentar al evenimentului.

Secţiuni:

1. Cântece populare de iarnă

2. Dansuri populare

3. Datini, obiceiuri şi tradiţii de iarnă

A consemnat: Simion Adina Paula, clasa a VIII-a A

39

“Misterele” comunismului

Autor: Sumandru Vlad, clasa a VIII-a A Liceul Tehnologic “Petre P. Carp”, Ţibăneşti Îndrumător: prof. istorie Comandaru Lenuţa Alina

Înca de la inceputul comunismului şi pana la sfarsitul lui oamenii erau împărţiţi în două tabere: cei care apreciau comunismul şi cei care urau comunismul cu tot sufletul lor.

Am mers să îi fac o vizită bunicii mele pentru a desluşi “misterele” comunismului, îngropate în trecut. Din spusele bunicii perioada comunistă, pe care a trăit-o, i-a displacut. Mi-a spus că toţi copii de 14-15 ani erau luaţi să lucreze la Cooperativa Agricolă de Producţie, adică C.A.P. Trebuia să ai un număr de aproximativ 250 de zile lucrate pentru a îndeplini condiţiile de alocaţie. Adulţii munceau pȃnă la epuizare pentru o fărȃmă de pamant pentru a-şi cultiva cȃte ceva. Pentru toata munca depusă la C.A.P. primeai foarte puţini bani.

Pentru a afla alte informaţii am mers şi la bunicul meu. El mi-a spus cu durere în suflet că pe atunci taranii nu deţineau pămȃnt. Toate pămȃnturile erau detinute de C.A.P. Pămȃntul se lucra cel mai mult manual deoarece erau foarte puţine utilaje agricole; existau doar trei utilaje pentru fiecare comună. El mi-a mai povestit că la casatorie primeai obligatoriu un loc de muncă şi un teren unde să îţi construieşti o casă; daca nu era teren îţi dădeau o casa. Legile erau foarte aspre. Daca nu îţi plăteai taxele veneau şi îţi luau animale din curte; sau daca nu aveai animale îţi luau lada de zestre, adică luau şi hainele de pe tine. Televizoarele erau foarte scumpe şi prindea doar 3 posturi: TVR1, TVR 2 şi TV Chişinău. Programele aveau un program strict. La ora zece toate televizoarele se stingeau. Armata era obligatorie. După ce împlineai 18 ani erai înrolat forţat. Armata de obicei dura un an In anii 80 s-a introdus raţionalizarea alimentelor prin introducerea cartelelor pe baza cărora oamenii puteau lua puţine alimente.

În opinia mea comunismul nu a fost un regim politic bun. Au fost îngradite drepturile oamenilor iar puterea nu a aparţinut poporului ci unui grup restrȃns de oameni. Mie comunismul mi-a lasat un gust amar. Dar mă macina o intrebare: ,,Oare nu suntem înca sub o altă formă de comunism?”. Salariile mici, locurile de muncă puţine, adică lipsa de respect şi responsabilitate a clasei politice faţă de popor, spitalele neglijate, şcoli care se desfiinţează, se dărȃmă şi în care se investeşte foarte puţin şi poziţia financiară a Romȃniei m-au făcut să îmi pun intrebarea: “Traim

40

în democraţie?” Mai cred că şi noi suntem vinovaţi pentru lipsa de implicare în rezolvarea problemelor societaţii, alături de oamenii politici.

După mulți ani... sau ”MIC ISTORIC AL ȘCOALEI JIGORENI”

Prof. Elena Vecliuc /Prof. Adina – Ionela Mardare

Ei bine, da...ce se poate descoperi după mulți ani care au trecut atât de repede precum vântul rece de iarnă...Înainte să vă spun exact despre ce este vorba vă dau niște simple indicii: copii, învățământ, școală.

Cel din urmă cuvânt scoate în evidență o școală mică, situată în satul Jigoreni comuna Țibănești, județul Iași. Școala este denumită ”Dr. Petre Brânzei”, în memoria unui fost doctor psihiatru născut la 28 noiembrie 1916 in comuna Țibănești, care a activat în cadrul spitalului Socola, fiind unul dintre reprezentanții cei mai importanți ai școlii de psihiatrie Socola dar și o figură de seamă pentru medicina românească.

Și acum, revenind la acea descoperire despre care vă spuneam la începutul articolului nostru vă pot spune că ea se referă la o arhivă a școlii gimnaziale ”Dr. Petru Brânzei”, care a fost găsită și analizată cu minuțiozitate și care revelă informații și date importante cu privire la evoluția dar și la organizarea acestei minunate școli. În această arhivă au fost găsite documente importante care atestă vechimea acesteia, dar și faptul că, de-a lungul timpului a dat societății oameni valoroși precum doctorul Brânzei.

Printre aceste documente a fost găsită o cerere a elevului Petre Brânzei, care voind să se înscrie la o școlă secundară cere domnului director de la acea vreme, C. Taban un certificat de bună purtare.

Tot în arhivă fost găsit și un scurt istoric al instituției din care reiese faptul că ea a fost înființată la 1 noiembrie 1910 în satul Găureni, jud. Vaslui funcționând inițial numai cu 58 de elevi ca după un an, în 1911, ea să fie mutată în satul Jigoreni, unde se află și în ziua de astăzi. Tot în acest mic istoric prof. C. Taban a prezentat parcursul școlii chiar din momentul înființării până în anul 1921. Totodată au fost găsite și condici de la 1910 și 1911 în care se pot

41 observa materiile care se studiau la acea vreme dar și modul în care profesorii își organizau orele de curs.

“

42

"CÂND VII BADE - N ȘEZĂTOARE?"

În luna februarie2017, s-a desfășurat la Căminul cultural din Țibănești o activitate cu un impact absolut asupra a trei generații. O invităm pe d-na profesoară Ludmila Rachieru să împărtășescă revistei noastre câteva gânduri despre eveniment.

Rachieru Ludmila: Într-adevăr am reușit să realizăm un evenimentul cultural-tradițional de excepție, sub genericul ”Când vii bade-n șezătoare?"

Reporter: Cine au fost organizatorii, gazdele acestui eveniment?

Rachieru Ludmila: Ca organizatori ne-am propus și am reușit să facem o întoarcere în timp, organizând o ȘEZĂTOARE AUTENTICĂ, un obicei vechi, de sute de ani, chiar de pe timpul dacilor. Gazdele au fost: Directorul Căminului Cultural Lucian Vornicu, prof. Ludmila Rachieru, și Preot Vasile Brînzei. Evenimentul a fost susținut foarte mult de autoritatea locală, reprezentată de d- na Primar ing. ec. Aurica Cobuz, care i-a primit cu căldură și ospitalitate pe invitați: meșteri populari din satele comunei, elevi și tineri ai satelor, iubitori de tradiții și obiceiuri, dornici să afle cât mai multe din secretele confecționării unor astfel de lucrări.

Reporter: Ce au adus cu ei meșterii populari?

Rachieru Ludmila: În primul rând războiul de țesut, apoi o varietate de exponate lucrate la războiul de țesut: covoare din lână, păritare, cuverturi, peticare, costume populare și ștergare. Tinerii au putut vedea ”pe viu” cum se lucrează la războiul de țesut, la torsul și scărmănatul lânei, arta împletiturii, a cusăturii cu acul în cruciulițe, arta mânuitului igliței sau arta croșetatului, confecționatul mărțișoarelor.

Reporter: Cum ați reușit să animați atmosfera?

Rachieru Ludmila: La șezătoare s-au cântat melodii populare vechi, culese de bătrânii satului, iar atmosfera a fost înveselită de rapsodul popular Rodica Grosu Ioniță (fiică a comunei

43

Țibănești). Nu au lipsit doinele (eleva Theodora Brînzei), dar nici melodiile mai vesele acompaniate de acordeon, tobă, vioară, fluier și trompetă!

Un alt moment a fost prezentat de solista Visan Oana– Geanina. În timpul în care lucrau, sătenii au rostit ghicitori, proverbe, strigături, iar flăcăii și fetele au încins horile. Pauzele au fost prilej pentru gustarea diferitelor preparate culinare gătite de gazdă,

Reporter: Care a fost obiectivul acestei întâlniri? Ce ați urmărit? Ați vrut doar să aduceți împreună pe tineri și vârstnici?

Rachieru Ludmila: Scopul nostru a fost să aducem și să redeșteptăm în sufletele sătenilor dragostea de frumos, să scoatem din lada de zestre a gospodarilor acele lucruri făcute cu atâta măiestrie și migală, lucruri de o frumusețe autentică, românească, specifice portului din această zonă. Cred că readucerea lor în actualitate a stârnit un fel de mândrie locală, națională chiar. Aș putea spune că am făcut să strălucească niște comori prăfuite de trecerea anilor. O strălucire aparte am văzut și în ochii celor prezenți, fie tineri sau bătrâni. Apoi, tinerii au putut afla cum se distrau bunicii în vremea tinereții lor, cum îmbinau lucrul de mână cu poveștile, cu glumele, cu cântecele în serile lungi de iarnă. Era perioada în care oamenii se întâlneau pentru a coase, a țese... a depăna amintiri, începând de la înrolarea în armată, rânduielile nunții, portul tradițional până la hore de jucat! Toată activitatea artistică s-a desfășurat într-un ambient plăcut, un adevărat spirit românesc datorat curățeniei sufletești a locuitorilor.

Reporter: O astfel de activitate a solicitat foarte multe persoane. Ați avut nevoie de foarte multe mâini harnice care să organizeze exponatele. Apoi… pentru repertoriul bogat de cântece…Cine

v-a ajutat?

Rachieru Ludmila: Țin să mulțumesc membrilor ansamblurilor de cântece și dansuri: Ansamblul ”Crai Nou” al Liceului Tehnologic ”P.P. Carp”, Ansamblul de la Școala Gimnazială Glodenii Gândului, orchestra Căminului Cultural, soliștilor vocali: Rodica Grosu Ioniță, Theodora Brînzei, Vișan Oana. De asemenea țin să mulțumesc celor două doamne director, inimoasele prof. Irina Cain și prof. Irina Brînzei, cât și doamnelor: prof . Maria Mihăilescu, prof. Mihaela Irinel Papuc, prof. Mimi Lefter, înv. Elena Cazacu, înv. Florea Valeria și înv.Cristian Doinița. Mulțumim tuturor gospodinelor pentru implicarea la meșteșugărit, pentru obiceiul păstrat din străbuni !

44

Reporter: Vi se citește pe chip mulțumirea, bucuria unei reușite…

Rachieru Ludmila: Da. Nu ascund că sunt fericită de ce am reușit să realizăm prin șezătoare. Am reușit să punem lumea împreună, să socializăm, să înnodăm legătura ruptă dintre generații și să ne-aducem aminte de claca tinereții, așa i se mai zicea șezătorii, iar tinerii au înțeles că trebuie să păstreze și să ducă mai departe obiceiul din străbuni. Și nu le-a displăcut…. Este timpul doamnelor si domnilor să pregătiți acele, andrelele, lâna, firele, pânză și modele, dar mai ales POVEȘTILE.

Reporter: “O șezătoare fără povești e ca războiul de țesut fără ațe”…Am citit asta undeva…Si așa este!

Interviu realizat de: Cotan Paula, clasa a X-a A

Festivalul de teatru școlar „Hai la teatru!”

Devenit o tradiție, Festivalul de teatru școlar „Hai la teatru!”- aflat la a XI-a lui ediție – a mobilizat elevi artiști și coordonatori din toate colțurile județului Iasi. Pe 20 și 21 martie, în Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret, respectiv în Ziua Mondială a Marionetei, peste 700 de elevi artiști de toate vârstele au evoluat pe scenele Teatrului Luceafărul, într-un maraton teatral de peste 2200 de minute de teatru. Doamna Oltița Cîntec, directorul instituției afirma că: “Cele 55 de trupe selectate provin din mediul urban (Iași, Pașcani, Tg Frumos, atât din colegii naționale, cât și din licee cu profil tehnic sau sportiv) și din mediul rural (Deleni, Românești, Hodora, Rediu-Ruginoasa, Țibănești,

45

Prisăcani, Cucuteni, Poiana Șcheii). 76 de coordonatori au lucrat cu acești copii luni de zile, pentru a-i apropia de personajele cărora le vor da viață scenica”. Liceul nostru și-a trimis ambasadorii: trupele, deja consacrate: “Zumzi”, ”Itzy Bitzy”, din învățământul primar, coordonate de înv. Cocea Angelica și ‚‚Junii Țibăneștilor" coordonată de profesor Irina Brinzei.

Am cules cateva impresii pe care vi le împărtășesc:

‚‚A fost o experiență plăcută, în care m-am simțit ca o pasăre care zboară. Mă simțeam liber, scena era a mea…Am jucat și am intrat în pielea personajului. Mulțumesc publicului și juriului pentru premiul special pe care mi l-a acordat. "(Ciobănița Narcis, cl.a V-a)

„Am fost emoționată…Totuși mi-am luat inima în dinți și am urcat pe scenă. Reflectoarele mă făceau să mă simt încrezătoare…Alături de colegii mei mi-am înfrânt teama. A fost momentul meu magic și l-am trăit cu demnitate." (Brînzei Theodora, cl.a V-a)

‚‚Pentru mine acest festival a însemnat foarte mult. Mi-a plăcut mult pe scenă și am simțit prima dată cum e să fii actor și să ai multe emoții…Este o amintire frumoasă…"(Taban Adina, cl.a V-a)

‚‚ Aș repeta oricând această experiență extraordinară. Cine știe ce-mi rezervă viitorul?!…Recomand și altora să trăiască așa ceva și să nu piardă o astfel de ocazie! " (Iacob Denisa, cl.a V-a)

46

Roadele muncii, pasiunii și „jocului serios” nu au întârziat să apară. Artiștii noștri s-au întors cu rezultate speciale: pentru interpretare( Cocea Rareș - rolul Dl Goe; Cotan Alexandru- rolul Nică; Ciobănița Narcis- rolul Mircea cel Bătrân), pentru cea mai omogenă trupă( Zumzi) și pentru promovarea istoriei și culturii într-un spațiu scenic- Juniorii Țibăneștilor)

Reporter: Brînzei Theodora, cl.a V-a A

Să râdem puțin!

În timpul slujbei, preotul rostește solemn: - Mamă, azi am rezolvat două probleme și am luat zece, se bucură - Se cunună robul Lui Dumnezeu cu fetița. roaba… Frățiorul este foarte nedumerit. Mirele se apropie de slujitor și-i șoptește: - Nu înțeleg. Eu am făcut mai multe - Părinte, nu se poate un stivuitor probleme, dar profesorul mi-a scăzut ?Roaba nu mai dă randament. nota la purtare.

***

47

CONDEIE, CONDEIE PE MERIDIANELE SUFLETULUI

Elefantul și șoricelul Pescărușul curios

Trandafirul înfocat Stă de vorbă cu zambila Despre MAREA lor, vecină, Care este supărată Că a secat dintr-o dată.

În vorbirea lor se bagă Să afle ce-i mai frumos Pescărușul curios. Într-o zi de dimineață Despre mama sa iubită Care era pregătită Prin savana cu verdeață, Ca să piară fericită.

Elefantul s-a întâlnit -Frații mei, eu vă întreb Ce-i cu-atâta supărare Cu un șoricel pitic. Pentru MAREA noastră mare? Și deodat-o ia la goană, Eu zic să lăsăm tristețea. -Taci măi, pescăruș plouat Uriașul amețit. Că nu știi ce s-a-ntâmplat! Și mai spui că suntem frați? Speriat de șoricelul Haide pleacă tu de-aici Că nu vreau să te implici. Ce în față-i s-a ivit. MORARA:Curiozitatea te bagă câteodată, - Stai prietene grăbit! În probleme cât o roată. Ce ți-e frică așa, de mine?! Dacă nu știi acea vorbă Nu-ți băga nasul în ciorbă. -Frică? Nici nu te-am zărit! Autori: Vornicu Narcis/ Gușă Elena- Sunt la alergare-nscris Doinița/Guzgă Claudiu-Nicușor/Rîndașu Cosmina-Ionela, CL. A VI-a A) Și mă antrenam mai bine. Această întâmplare are

O morală încântătoare: Fulgul

Și cei mari pot s-o pățească, Un fulgușor, cel mai ușor Chiar de n-or să recunoască. Stă pitit pe-un norișor. Se gândește și se-ntreabă, Autor: Butnărașu Marian, cl. a VI-a A Cum să fie el de treabă Când îi e lumea mai dragă?! Chiar atunci când ațipise.

48

Mama iarnă îl trezise. Cum? Se poate? Să mai doarmă? Câinele și pisica Poruncindu-i să coboare, Peste-ntreaga lume-n zare. Într-o zi pe sub un geam Cartea Stă un câine dolofan. Si-apare de după ușă Cartea este o O pisică jucăușă. speranță, Te îndrumă, te învață, Pe când câinele vedea Și cand vrei să spui ceva, Pisica după perdea, Eaîțti spune uite-așa: Sare după gâtul mâții Și-o alearga-n jurul curții. Mai copile, spune așa, Dar să bagi la cap ceva, Pisica arici se făcea Eu îți spun cam câte știu, Cuțu, hop-țop, după ea. Fiindcă imi ești ca un fiu. Deodat câinele începe Autor: Elena Gușă, cl. a VI-a A Să-mi smiorcăie la ureche.

,,Ce-ai pățit măi, Azorel?” ,,Am în lăbuță un ciob mititel.”

,,Uite, vezi măi, Azorel!” Îl mângâi pe blana moale, „Dacă nu o lași în pace Pe pisica cea dibace, Dumnezeu te ajută Dumnezeu te-a pedepsit Pentru faptul cuvenit.” Nu mai spune că ești mică, Ci ești mare-n tot ce spui. Morala: Dacă faci cuiva un rău Nu mai spune niciodată, Suferi tu în locul său. Că tu ești a nimănui. Autori: Iacob Liliana/Savin Ana/Cârțan Dumnezeu. El te ajută. Bianca/Tănăselea Marinela/Iacob Costel Te veghează-n orice pas Si când spui o rugăciune, Coord. Prof. Limba română, Alina David Iți trimite-un îngeraș.

Inima nu e pustie, Ingerul este în ea Te veghează, te păzește Si-ți ajută casa ta.

Autor: Elena Gușă, cl. a VI-a A

49

Prof. Irina-Maria Brînzei vă propune

JOCUL CUVINTELOR OMONIME d)Se plimbă pe la gene Şi-n apă-i este lene. (Somn) IUBIȚI ȘI CÂINII !

Ham! Ham! Sunt fără ham şi fără adăpost. e)O trupă de peşti care-ţi provoacă râsul. Sunt un soldat (Banc) în ultimul război f) Duşman al dacilor, strămoş al nostru, soldat cu moarte pentru câini… De-l citeşti devii ilustru. (Roman)

Mă strecor în lume ca o suveică prin război… g)Conducător al tătarilor

Simt cum hingherul mă pândeşte… Ce poate fi foarte ospitalier.

Am trac la gândul de-a găsi (Han) h)Pisicii îi este frate O inimă de trac, un om-stăpân, Şi la toate o combate. Dornic să m-adopte şi să-mi ofere (Râsul) O nouă şansă de-a trăi! i)Deşi la apă nu merge de multe ori, Stă confortabil pe ochi. Vi-s eu prieten sau duşman? (Urcior) N-am dreptul şi eu la un vis?! j) Nu are coarne, Dar berea-i place tare.(Ţap)

GHICITORI NOSTIME a)Când o baţi, iti cântă bine Şi de foame poate ţine. (Toba) b) Mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă, Dar poate fi împărţită la doi. (Pară )

c)E confortabilă şi plină de bani. (Banca)

50

Poveste

Autor: David Victor Nicolae, clasa a III-a A

Auraș Poznaș și Rică Iepurică sunt doi iepurași veseli și ambițioși.

Intr-o dimineață de primăvară s-au gândit să ducă de Paște, copiilor daruri, dar fiecare are o idee diferită ....

Pe când stăteau ei la umbra unui copac înflorit Insula Paștelui, Auraș Poznaș spune:

-Ce zici dacă le ducem copiilor jucării. pentru că ei adoră să se joace. Când au de făcut teme se joacă, la scoală se joacă, mai tot timpul se joacă. Niște jucării ar fi minunate.

-Ei, ce idee ai și tu!Vrei să-i superi pe părinți!? Cine mai învață dacă tu le duci jucării? Eu propun să se joace dar și să pună mâna pe carte!

Pe când se certau ei așa, bunicul Iepurilă intervine și îi sfătui cum să îi surprindă plăcut și pe părinți, dar și pe copiii acestora. În mare taină stabilesc panul.

Cei doi iepurași s-au pus pe treabă. Auraș Păcuraș a confecționat jucării pe care le-a introdus apoi într-un ou mare de ciocolată. Rică Iepurică s-a pus cu burta pe carte și a compus o mulțime de poezii, câte una pentru fiecare ou de ciocolată.

Copii au fost foarte multumiți pentru că cei doi iepurași au îmbinat joaca cu poezia, după sfatul înțelept al bunicului Iepurilă care, la rândul său a fost și el pui de iepuraș. Unde ești copilărie?...

Autor: Mătasă Mihnea, clasa a V-a A Cu toții am fost copii și am petrecut momente de neuitat de care să ne aducem aminte cu drag.Toți am făcut năzdrăvănii,iar cu anii copilăriei nu ne mai întâlnim niciodată. Îmi amintesc cum am spart câte un geam cu mingea, cum ne-am udat cu apă în mijlocul verii, cum ascultam poveștile bunicilor. Îmi amintesc diminețile de vară înmiresmate de parfumul florilor, pe care le avea bunica în fața casei. Când ploua, mă urcam în podul casei, unde îmi instalam tabere de Copacelul, Balan Bianca, cl. a III-a A

51 război. Când mă simțeam plin de energie, alergam prin curte și fugăream găinile bunicii. Deseori, stăteam cocoțat într-un prun unde făceam capcane de prins păsările, iar când veneau prietenii mei, ne duceam pe șesul din fața casei bunicilor, unde curgea un râu. Îmi amintesc că odată am căzut în el din greșeală și mi-am pierdut papucii. Da…Îmi amintesc…Cu drag îmi amintesc!...

PROFESORUL PENSIONAR, FLOREA ALEXANDRU, NE-A INCREDINTAT O PARTICICA DIN SPIRITUL SAU PRIN VERSURI SI RIME

In grădini apare Primul ghiocel. Fetele-s voioase MARTISOR Asta mi-am dorit! Mărțișor de casă Neaua se topeste Fii binevenit! Curge-ncetișor Astăzi văd în față MATERNITATE Primul mărțișor. Glasul tău e potolit Albu-i puritatea, Când le faci strigarea Roșul-foc aprins, Si e tare răscolit Fire de mătase Rea-i Dor cu drag trimis. numărătoarea.

Sufletu-mi zâmbește Oare unde s-o fi Când primescîin dar, dus? Inima acceptă Puiul mamei, Chipul de coșar. pui? Caută în jos si-n sus Primăvara –ncepe, Capul meu tehui! Văd în târgușor Vine puiul în ascuns Când în piept anină Nimerind cărarea. Scumpul mărțișor. Oare ce-o avea de spus Soarele mai harnic Maica, Ouătoarea?

Ea il ceartă: Clonc! Clonc! Clonc! El: Piu! Piu! Piu!trecu la loc. Suie cu mult zel „Caută și fă tot bine!

52

Altfel, jale-i, rău de tine!” Zestrea ta e minunată, Scumpule meu sat Puișorul cel moțat Si iubirea-ți nentinată. E copilul răsfățat. Multe tu mi-ai dat.

INTOARCERE IN TIMP

Cine oare s-a gândit

Casă să clădească?

Dor cu dorul potivit

Satul să sporească?

Din ce parte ai venit

Călător prin lume?

Omule, tu fericit MUZA LUMINĂ M-ai adus pe mine!

Parfum de floare Satule, părinte drag, Culori de grădină, Casa părintească Ce ești tu, oare, Mamă, soră, mă atrag Dacă nu o lumină? Vatra strămoșească!

Bobițe de rouă Leagăn cald mi-ai dăruit Si soarele-aprins Si povețe-anume: Mereu haină nouă „Uită tot ce te-a mâhnit Ești focul nestins. Fă-i la sat renume!”

Intuneric străpuns Eu în lume-am hoinărit De raze de lună Să cunosc mai bine, La tine-am ajuns. Să uit traiul chinuit, Să stăm împreună, Să mă-ntorc la tine.

Cuvântul să curgă, Cine oare n-ar uita Să fii fericită! Să mă cheme-acasă? La mine s-ajungă Dorul meu și dragostea O vorb-aurită! Vinul de pe masă.

53

MICII-MARI INVENTATORI

AUTOR: SUMANDRU HORIA-EMANUEL, Clasa a VIII a-A

Bine v-am regăsit dragi prieteni! Astăzi o să vă prezint încă două așa zise ,,invenții'' confecționate de mine în ultimul timp. Bormașina fixa Pentru a confecționa această bormașină aveți nevoie de: *O bucată de placaj; *Un motoraș care are atașat la el un burghiu mic; *Trei sârme groase, două egale și una mai lungă decât celelalte două; *Holșuruburi (folosite la unirea placajului); *Două arcuri de la pixuri; Din placaj trebuie să tăiați patru bucăți, două de 15 cm L si 8 cm l, iar celelalte două trebuie să fie de 10cm L si 8 cm l. Mai întâi va trebui să unim perpendicular pe capete cele două bucăți mai mari de placaj cu holșuruburi. După aceea unim celelalte bucăți tot perpendicular la distanțe egale între ele. Luați sârmele și le prindeți de bucățile mici de placaj după aceea prindem de ele motorașul astfel încât să se poată da în sus și în jos, pe urmă punem și cele două arcuri ca să se ridice motorașul mai ușor. Acum mai avem de pus doar mânerul care ajută la gaurire. Trebuie prins astfel încât atunci când dăm de el în jos să se dea și motorașul și așa puteți face găuri. Mod de utilizare: Lipiți firele la bornele motorașului. Ele trebuie conectate la baterie pentru a putea funcționa. Sper că o să vă fie de folos!

Aparatul de tăiat polistiren

Pentru a confecționa acest aparat aveți nevoie de: *două creioane; *două fire; *o sârmuliță; *un suport(eu am folosit o priză veche); Mai întâi fixați creioanele in capetele suportului. După aceea legați sârmulița de creioane. Luați firele și le legați de capetele sârmuliței. Mod de funcționare: Pentru a funcționa trebuie să prindeți firele aparatului la o baterie de 9V. Aveți grijă să nu vă ardeți, este foarte fierbinte!

54

Columbofilia - Pasiunea pentru porumbeii voiajori

Va prezentam azi o pasiune despre care nu se mai vorbeste in randul adolescentilor sau despre care nu se stie aproape nimic. Prietenul meu, George Cotan, din clasa a VIII-a A, m-a surprins într-o zi când vorbea cu mult entuziasm despre pasiunea lui de columbofil. „Despre ce? Columbo...cum?” M-am dus mai întâi la dicționarul explicativ al limbii române ca să nu mă fac de râs, că n-aș știi, apoi l-am abordat. Am găsit următoarea explicație în dicționar: COLUMBOFÍL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care iubește porumbeii și se ocupă cu creșterea lor. /

Reporter: Ai proprii tăi porumbei? George: Acum am 35 porumbei voiajori, la care vreau să mai adaug încă 15, pentu a participa la concursuri naționale. Pentru a participa la concurs porumbelul trebuie să fie inelat, având și un cip la inel. Înregistrarea porumbelului se face cu o trapă bezing. Reporter: Dacă cineva ar vrea să-ți urmeze exemplul, ce ai putea să-l înveți? George: Mâncarea porumbeilor trebuie să fie variată formată din mai multe semințe porumb, grâu, floarea soarelui, mei, ovăz. Apa trebuie să fie curată și schimbată în fiecare zi. Porumbeii de casă sunt singurele păsări domestice zburătoare, care se întorc constant la adăpostul lor. Porumbeii voiajori scot câte patru serii de pui pe an. Nu sunt foarte pretenţioşi şi sunt foarte încrezători în omul care îi îngrijeşte. Reporter: Mult succes! Interviu realizat de: Horia Sumandru, cl. VIII-a

55

VOCEA SCOLII IESENE

Titlul "Vocea Scolii Ieșene", a fost disputat de către 20 de candidați, elevi cu vârsta cuprinsă între 10 și 18 ani de la unități școlare din județul Iași. În urma jurizării pieselor trimise de către cei 187 de candidați, comisia desemnată de către Inspectoratul Școlar Judeţean Iaşi a selectat 20 de concurenți pentru finala din 10 martie 2017.

Printre ei s-a aflat și colega și prietena mea Adelina Nastase, care, în final, a obținut Mențiune. Am ținut neapărat să fiu prima care să-i iau un interviu. Reporter: Cine ți-a descoperit talentul?? Când l-ai descoperit?

Adelina: Când am început ciclul primar, aveam ca învățător pe d-na Cocea Angelica, care mi-a descoperit talentul și care i-a îndrumat pe părinții mei să mă dea mai departe la o școală de muzică.

Reporter: Cine ți-a spus de concursul “Vocea Scolii Ieșene”, ediția I ? Ce te-a determinat să te înscrii la acesta ?

Adelina: A venit în școală un anunț referitor la concursul "Vocea Scolii Ieșene", ediția I. Doamna director adjunct, profesor Brînzei Irina ne-a prezentat tuturor condițiile de participare, iar cine a dorit să se înscrie, s-a înscris. Eu am zis să încerc, dacă o să fiu aleasă în finală bine, dacă nu, asta este, viața merge mai departe.

Am fost aleasă pentru finala din 178 de participanți, iar finala a fost foarte emoționantă pentru mine. Am luat Mențiune, iar pe mine m-a multumit, având în vedere că a fost primul concurs de o așa amploare.

56

Reporter: Ce faci în present? Cum te pregătești?

Adelina: În prezent urmez cursurile la Școala Populară de Arte "Titel Popovici" din Iași, unde fac canto-popular, sub îndrumarea profesorului Luchian Romeo. Vreau să parcurg cei patru ani la școala aceasta, după care voi primi o diplomă de calificare, cu ajutorul căreia voi putea fi profesor de muzică, dacă doresc.

Reporter: Ce planuri de viitor ai?

Adelina: Îmi propun să urmez Facultatea de Drept din Iași și să devin avocat, iar muzica aș vrea s-o păstrez ca pe un hobby foarte drag sufletului meu.

Reporter: Mult succes!

Interviu realizat de: Simion Adina Paula

Când e vorba de iubit, mereu îmi aduc

aminte că muzica mă iubește!

Ma numesc Vișan Oana - Geanina, am 14 ani și îmi place foarte mult să cânt muzică populară. Am început să cânt muzică populară de la vârsta de 10 ani.

Am început cu serbările școlare, cu d-na învățătoare Cocea Angelica, apoi am continuat cu doamna profesoară Mimi Lefter de la Palatul copiilor, Finala Țibănești, când pregătea programe pentru Ziua comunei Țibănești.

Cu timpul am mers la nenumărate concursuri județene: ”Ziua cântului coral”, 2014, Olimpiada Nationala Corala,2016. Cantecul popular a continuat prin comune, sate, orașe.

Munca mea a fost răsplătită printr-un premiu foarte mare, la care nu m-am așteptat, locul întâi la Olimpiada Nationala Corala ca solist vocal .

Aș vrea să îi mulțumesc și doamnei profesoare Rachieru Ludmila, profesoara de muzică de la școala

mea, care m-a sprijinit și m-a ajutat în pregătirea mea pentru scenă.

A consemnat: UNGUREANU LAVINIA

57

Festivalul județean instrumental ”Armonii prin talent și emoție”

Mă numesc Galbează Damaris Ionela, am 11 ani și am participat la Festivalul judetean instrumental, ”Armonii prin talent si emotie", Ediția I, organizat de Palatul copiilor, Iași în luna martie 2017. Eu mi- am ales acest instrument pentru că mi-a plăcut enorm de mult, ma simt foarte bine în acordurile dechitară și cred că că aceasta a devenit pasiunea mea. După nenumărate ore de pregătire la Clubul Copiilor, Filiala Iași, a venit și ziua în care să prezentăm publicului piesele pregătite. Eu am pregătit piesa "La Cucaracha”. Mă simțeam pregătită pentru acest concurs, iar emoțiile mă cuprindeau, dar am reușit să trec cu bine peste ele. Sunt mândră de rezultatul obținut: Premiul III. Îi mulțumesc Domnului învățător Gheorghe Carnariu și profesoriilor care m-au îndrumat și m-au susținut! Mulțumesc și colegilor care au fost alături de mine. Colegii care au participat la concurs și care m-au susținut sunt: Brânzei Theodora, Ciobănița Narcis, Cristian Andreea, Taban Adina, Terinte Pavel, Sumandru Marian, Timofte Andrei, Radu Gușă.Eu am obținut premiul trei, iar Măgdiliniș Andrei, premiul doi. De asemeni și trupa noastră de chitariste a obținut premiul doi. A consemnat: Rândașu Cosmina

Toleranța - cheia coabitării în societatea contemporană

Autor: Burduja Emanuela, Clasa a-XII-a A Îndrumător, prof. Alina David Toleranța, în viziunea mea, nu constă doar în acel cumul al răbdării, care te oprește să adresezi anumite vorbe sau să realizezi anumite fapte. Aceasta reprezintă punctul de plecare în multele situații, atunci când, epuizați și cu nervii strâns legați, am vrea să lăsăm totul și să ne preocupăm doar de ale noastre. La nivel extins, toleranța este factorul ce conduce spre înbinări, spre formarea de noi structuri; este elementul fără de care individul, găsindu-se în mijlocul unei societăți,

58 care nu face decât să îl critice și să îi aducă prejudicii existențiale, ar claca, înregistrând o stagnare sau un regres în al său proces de inițiere și realizare umană.

Societatea actuală se confruntă cu o groasă problemă ce ține de această tematică. Oamenii sunt unii împotriva altora, nu mai judecă elocvent și încearcă să se izoleze de restul, din cauza unor temeri nefondate.

Nu îl tolerăm pe cel mai bun decât noi, dar nici pe cel mai slab. Nu vrem ca altcineva să ne depășească și îi căutăm defecte ce țin de existența sa umană. Nu facem altceva, decât să ținem un mic război emoțional cu cei cu care ne intersectăm, dorind ca aceștia să eșueze, ca, în final, să realizăm că tot noi suntem cei care au de suferit și toate acestea din cauza lipsei unui spirit tolerant care ar vota pentru o dezvoltare individuală și fără a o ataca pe a altuia.

Toleranța înglobează misterul evoluției umane. Fără aceasta, am înregistra o degradare continuă, atât la nivelul social, cât și emoțional. Nenumăratele tragedii care au loc în aceasta perioadă, toate aceste acțiuni ce vătămeaza viața umană și care o seacă de puterea de a continua, se petrec din cauza absenței toleranței. Pe plan religios, toleranța este pionul principal al jocului: ea este factorul care decide dacă există sau nu armonia, de care ar beneficia existența umanã și care ar ajuta-o să prospere.

În schimb, tot ceea ce vedem astăzi este o dovadă a absenței totale a toleranței, fapt ce a condus spre dezbinări, vieți pierdute și multe alte destine sfâșiate de greutatea viețuirii în acest cadru distrus de către puterea malițioasă a suprimării. Toleranța ar trebui privită ca un nucleu al oricărei relații, atât pe plan individual, cât și la nivel înalt constituțional. Absența ei conduce spre răbufnirea răului, spre realizarea nefastului, fapte ce afectează evoluția firească a umanității.

Aruncând o scurtă privire asupra secolului XXI, asupra a tuturor celor care se săvârșesc, din dorința de a destrăma, de a nimici compatibilitatea umană, realizăm cu ușurință că factorul tolerant, că puterea acceptarii a celor ce ne sunt prezentate în forma lor pură, au fost date la o parte, pentru a îmbrățișa nefirescul, brutalitatea, dorința de sfârșit și de dezagregare a societății existente.

Oamenii au ajuns în stadiul în care să se catalogheze în moduri necorespunzătoare clasei de viețuitoare cărei îi aparțin; au ajuns în stadiul în care se resping, fără a se cunoaște, în care se acuză, fără a cerceta și în care se umilesc, fără a coenștientiza gravitatea existenței curente. Fără o îmbrățișare rapidă a toleranței și a puterii de reparare a acesteia, fără speranța că în viitorul apropiat lumea se va trezi din această epidemie de insensibilitate, ce pare că o caracterizează, omenirea va fi supusă unui regres necontenit și care va surpa atât de mult în scara evoluției existențiale, ducând spre un final lamentabil și de neschimbat.

59

TOLERANŢA - O VIRTUTE

(Piesă într-un act)

Personajele:

Alexandru, un băiat de 12 ani

Mama

Mătuşa Ioana

ACTUL I

SCENA I

Alexandru, mama

Mama: Să nu te mai prind că-ţi petreci timpul cu Omar, vecinul cel nou. V-am văzut astăzi împreună pe o bandă rulantă din mall. Alex(nedumerit): Păi, l-am însoţit să-şi ia adidaşi. De ce? Nu am voie? Mama: E mahomedan! Nu vreau să-ţi umple capul cu tot felul de idei ciudate. Alex: Cum ar fi… Mama: Dragul meu, nu avem aceeaşi religie. Mahomedanii sunt diferiţi de creştini. Tatăl său ar putea fi terorist. Poate face parte dintr-o bandă… Ştii cât sunt de periculoşi… Urmăreşti documentarele TV… Ş-apoi, am auzit că în august pleacă definitiv. Alex(supărat, ironic): Da, sigur… Eu sunt cineva… Poate vreun august al vremurilor noastre, un monarh, nimeni nu mai e ca mine…(rugător) Mamă, te înşeli… Omar e un copil normal ca şi mine şi ne împăcăm de minune. Chiar dacă apaţinem unor religii diferite, are un cod al onoarei, al bunului simţ… Jucăm tenis, mergem la campionatele de bob, are simţul umorului… Mama(hotărâtă) : Nu mai avem ce discuta! Stai departe de el! Acum hai la masă! Avem tartine cu pastă de cod şi salată de bob.

SCENA II Alex, mătuşa Ioana Alex : Sărut mâna! Mătuşa: Bună, pui! Cum te descurci la şcoală?

60

Alex: Destul de bine… Din circa douăzeci și cinci de elevi, eu am primit nota maximă…opt la mate…pentru că am rezolvat exerciţiile din manual şi, la o împărţire, eu am fost cel care a găsit un cât corect. Mătușa(cu mândrie): Bravo! Alex: După ore, am mers la o expoziţie de articole sportive lucrate manual. Mătuşa: Cât mai durează temele? Alex: Puţin. Voiam să merg la Omar să-mi explice operaţiile cu fracţii. Mătuşa: Cine-i Omar? Alex: E vecinul meu şi colegul din clasa a VIII-a. Mama mi-a interzis să îi mai vorbesc. (cu regret, ferind privirea). Nu mă mai duc la el… Mătuşa: A, îl cunosc… Dar de ce pui aşa problema? Alex(mâhnit, cu vocea tremurătoare): E mahomedan şi mama crede că-mi poate face rău. Totuşi mi-e greu să cred așa ceva….Facem parte din echipa de baschet a şcolii care, săptămâna trecută, se clasa pe locul patru în campionatul şcolar. Mătuşa(mângâindu-l pe creștet și aranjându-i șuvițele rebele): Ştii că mama ta e prea protectoare…dar îţi vrea binele. Omar e un băiat bun, zic eu. Şi tatăl său de asemenea... Zilele trecute îşi echipa service-ul cu aparatură nouă… Mi-a reparat și maşina. (bătând din palme)Gratis!... Iar maică-sa e asistentă, lucrează la circa din colţ şi în timpul liber predă cursuri de dans oriental. M-am înscris şi eu. (cu gravitate) Chiar dacă suntem diferiţi, trebuie să fim toleranţi unii cu alţii, să-i acorzi omului o şansă pentru a-l cunoaşte. Nu poţi arunca pietre în el pentru că e altfel… Fiecare trebuie să aibă grijă de prietenii săi. Uite…îți promit că voi vorbi cu mama … Alex(îmbrăţişând-o): Mulțumesc! Eşti o dulceaţă, mătuşă. Ai dreptate, toleranţa e o virtute! Autor : prof. Irina Maria Brînzei

Educație prin sport

În zilele de 8 - 9 aprilie 2017, Primăria Comunei Țibănești, prin Căminul Cultural și în colaborare cu Liceul Tehnologic ”Petre P.Carp” Țibănești și Clubul Cop iilor Țibănești, a organizat Cupa Țibănești la Tenis de Masă și Cupa Țibănești la Șah, secțiunile gimnaziu, liceu și profesională, respectiv seniori. Am participat și eu alături de alți colegi,

61 prieteni de liceu și mecanică, în fața cărora a trebuit să îmi testez abilitățile privind tenisul și șahul. A fost o nouă provocare pentru mine. Fiecare meci a avut o semnificație aparte. Fie că am pierdut, fie că am câștigat, am învățat ceva nou și am descoperit noi stiluri de joc. În urma campionatului de tenis de masă, am obținut Premiul I și cupa,urmat fiind de Paraschiv Cosmin din clasa a IX-a A, iar Premiul al III-lea i-a revenit elevului Stamatin Ionuț. În urma competiției de șah, Rusu Bogdan din clasa a XI-a D a obținut Premiul I, fiind onorat cu trofeul câștigător, urmat de Guță Neculai din clasa a IX-a A, cu premiul al II-lea și cel din urmă, eu, onorat cu premiul al III-lea. A fost o experiență plăcută, o provocare, un prilej de a-mi controla emoțiile. Prefer să particip la concursuri, descoperind noi experiențe, decât să-mi pierd timpul în fața telefonului sau a calculatorului. Niciodată nu e prea târziu să-ți vezi limitele!

Autor: Leonte Remus,clasa a IX-a A

Mărul - regele fructelor

În perioada 10-17 aprilie 2017 s-a desfășurat etapa pe școală a Concursului Județean Mărul - regele fructelor, organizator Inspectoratul Școlar Județean Iași în parteneriat cu CJ Iași, APIA și Palatul Copiilor Iași.

Scopul concursului este de a crea atitudini pozitive și deprinderi pentru un stil de viață sănătos în rândul elevilor prin consumul de mere autohtone. Acesta a cuprins trei secțiuni: desene, creații literare și creații muzicale.Au

62

participat atât elevii din învățământul primar cât și din învățământul gimnazial. Au fost evaluate 50 de lucrări și toți participanții au primit diplome și premii.Juriul a fost format din: prof. arte plastice, Neagu Diana, înv. Cocea Angelica și prof. educator Lupașcu Oana.

Câștigătoarea și participanta la etapa județeană a concursului, ce va avea loc pe 10 mai a.c. la Palatul Copiilor Iași, a fost desemnată eleva Murgoci Bianca Maria din clasa a III-a A, coordonată de d-na înv. Angelica Cocea. ” Eu acest desen mi l-am imaginat ca o poveste. Mărul nu este doar un fruct. În povestea mea, Măria-Sa Mărul este cel mai dolofan, cel mai plin de vitamine și mai puternic din Împărăția Fructelor.”

CONCURSUL NAȚIONAL ”TRADIȚII ȘI CREATIVITATE”

prof. ing. Amăriucăi Violeta

În data de 8 aprilie 2017, am avut deosebita plăcere să coordonez alături de d-na prof. Maria Mihăilescu, un lot de eleve din cadrul liceului nostru, nivel profesională, profilul textile, care au participat la Concursul Național " Tradiții și Creativitate" desfășurat la Colegiul Tehnic "Ion Holban" Iași, unde au obținut Premiul al II-lea și trei premii speciale.

Felicitări elevelor: Costaș Georgiana, Guzgă Mădălina din clasa a IX-a, care au confecționat Coșulețe pentru Paște, la proba practică și Potop Alexandra, Stamatin Cristina din clasa a XI-a, care au confecționat Buzunare la proba practică. A urmat apoi Proba scrisă.

63

Festivitatea de premiere a participanților a adus fetelor noastre gustul victoriei. Bravo, fetelor! Sunt mândră de voi!

ICOANA – FEREASTRA SPRE CER

COORDONATORI: prof. DIANA NEAGU/ prof. AXINTE NICOLAE

1. DOMENIUL SI TIPUL DE EDUCATIE IN CARE SE INCADREAZA PROIECTUL  Domeniul cultural – artistic  Educație religioasă 2. GRUP TINTA:  Elevi de gimnaziu 3. CONTEXTUL PROIECTULUI Proiectul își propune : a) Inițierea elevilor în tehnica de realizare a icoanei pe sticlă; b) familiarizarea cu materiale specifice realizării icoanei (culori acrilice,tempera);

64

c) valorizarea principiilor credinței ortodoxe și ale moralei pentru insuflarea valorilor estetice specifice. Puncte tari: - conștientizarea rolului pe care icoana îl are pentru cultul ortodox; - dezvoltarea simțului estetic și al creativitătii; Puncte slabe: - cadru restrâns de resurse financiare; 4. DESCRIEREA PROIECTULUI I. Antrenarea elevilor în activitatea de pictarea pe sticlă a icoanelor formându-și astfel, priceperi și deprinderi care să le dezvolte potențialul creative; II. SCOPUL – dezvoltarea comportamentului social al elevilor și cultivarea capacității și aptitudinilor de muncă; III. OBIECTIVE: - utilizarea petelelor de culoare folosind tehnici specifice; - folosirea a diferite materiale; - recunoașterea grupele de culori și realizarea amestecului lor; - realizarea de contraste de tipul cald/ rece și contraste complementare; - organizarea spațiul plastic; - dezvoltarea simțului estetic; - dezvoltarea interesului pentru actul creative; 5. PROGRAMUL ACTIVITATII Se vor desfășura activități de realizare a icoanelor pe sticlă după modele tradiționale de icoane pe sticlă. Aceste activități se vor finaliza cu expoziții ale lucrărilor astfel realizate. 6. EVALUARE - realizarea de expoziții cu lucrările copiilor; - întocmirea unui album fotografic cu lucrările finalizate ale elevilor; 7. IMPACTUL SCONTAT  Receptivitatea copiilor din școală față de activitățile desfășurate de colegii lor implicați în proiect;

TEHNICA ICOANEI PE STICLA

Icoana pe sticlă se lucrează în culori acrilice, tempera sau în culori de ulei. Noi am ales să lucrăm în culori acrilice. Etapele de lucru: Se degresează sticla cu spirt. Icoanele se realizează după un desen în creion făcut de iconar cu rol de model. Noi am ales să lucrăm după modele tradiționale realizate de meșterii populari. Urmează să se pună inversul desenului pe spatele sticlei.

65

Am ales să rotesc imaginile în oglinda cu ajutorul programului Adobe Photoshop. Modelele au fost așezate sub sticlă, iar elevii au realizat desenul după model cu ajutorul unui penson subțire înmuiat în culoare neagră, sau cu un marker negru permanent. După ce a fost realizat desenul invers pe spatele sticlei , acesta se fixează cu o soluție de șerlac (un lac transparent). Fixarea este importantă, deoarece protejează conturul negru care nu se mai poate șterge și suprafața netedă a sticlei nu permite pictarea pe ea astfel prin fixare devine o suprafață pe care se poate picta.Și astfel, nu mai există riscul de a se amesteca conturul cu celelate nuanțe de culori. De asemenea, la unele modele de icoane, unele detalii, se pot face cu contur alb, fixat cu nitrolac transparent. Următorul pas este pictarea care se face în culori acrilice de calitate bună. Tehnica este exact pe dos ca la icoana pe lemn. Pictarea se face cu culorii vii, dar se ține cont de pictura bizantină și tema tratată. Se pictează fețele, mâinile, hainele și alte elemente prezente în scena religioasă sau icoană. După finalizare, se atașează o coală pe verso cu rol de a proteja pictura și apoi se montează rama cea mai potrivită la culoare, pentru fiecare icoana în parte.

Sărbătorile Pascale – lumină, suflet și culoare

Un proiect frumos în preajma Sărbătorilor Pascale a fost realizat de elevii școlii noastre, sub coordonarea d-lor profesori Nicu-Sorin Axinte și Neagu Diana, în parteneriat cu Bisericile din Răsboieni și Țibănești. Proiectul a constat în susținerea unui recital de cântece religioase specifice Postului Mare, precum și în acțiuni de încondeiere ouă și realizare de icoane pe

sticlă.

Astfel că, în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, elevii Liceului Tehnologic "Petre P.Carp" Țibănești au sărbătorit acest mare praznic împărătesc

66 cu o mare bucurie. Aceasta a fost marcată de elevi prin realizarea unei expoziții de icoane pictate pe sticlă și de ouă pictate cu motive tradiționale de Paști, iar la sfârșitul Sfintei Liturghii elevii din corul școlii au prezentat într-un mic concert mai multe colinde tradiționale de Florii spre bucuria credincioșilor prezenti la Sf Liturghie.

A relatat: Theodora Brînzei, clasa a V-a A

Puțină…Geoeconomie BIROCRATIE cealaltă sa producă lapte Ai 2 vaci. pentru patru. Ti le ia statul pe amândouă, Esti surprins când vaca moare. SOCIALISM impuscă una, o mulge pe Compania de asigurări va Ai 2 vaci. cealaltă si aruncă laptele. Una i-o dai vecinului. trimite un detectiv să ancheteze cauzele morții

SUPRAREALISM vacii. COMUNISM Ai 2 girafe. Ai 2 vaci. Statul te obliga sa iei lecții de COMPANIE FRANCEZA Ti le ia statul pe amândouă și muzicuță. Ai 2 vaci. Faci greva, blochezi iti dă in loc 2 litri de lapte. drumurile si organizezi o CAPITALISM FASCISM rascoala, pentru ca vrei trei TRADITIONAL vaci. Ai 2 vaci. Ai 2 vaci. Ti le ia statul pe amândouă si Vinzi una si cumperi un taur. COMPANIE JAPONEZA te obligă să cumperi lunar 80 Cireada se inmulteste, iar Ai 2 vaci. litri de lapte. economia prospera. Le vinzi Le reproiectezi, astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat si iesi la pensie cu castigul. o vaca obisnuita si sa produca NAZISM Ai 2 vaci. de douazeci de ori mai mult lapte. Ti le ia statul pe amandoua si CORPORATIE Apoi creezi imagini animate te impusca. AMERICANA ale vacii, numite Cowkemon, Ai 2 vaci. si le promovezi la scara Vinzi una si o fortezi pe globala.

67

arestezi reporterul care a COMPANIE GERMANA publicat cifrele reale. COMPANIE GRECEASCA Ai 2 vaci. Ai 2 vaci. Le reproiectezi, astfel incat sa COMPANIE INDIANA Te imprumuti de la Germania traiasca 100 de ani, sa Ai 2 vaci. Te inchini la ele. punandu-le la bataie. manance o data pe luna si sa Tai vacile si faci souvlaki. se mulga singure. COMPANIE IRAKIANA Nu poti plati dobanda, asa ca Toata lumea crede ca ai o Germania iti imprumuta alti COMPANIE BRITANICA multime de vaci. bani. Ai 2 vaci. Amandoua sunt Le spui ca n-ai niciuna. Nu poti plati dobanda, asa ca nebune. Nimeni nu te crede, te Germania iti imprumuta alti bombardeaza si iti invadeaza bani. COMPANIE ITALIANA tara. Nu poti plati dobanda, asa ca Ai 2 vaci, dar nu stii unde Tot fara vaci ai ramas, dar Germania iti imprumuta alti sunt. acum ai democratie. bani. Pleci in pauza de pranz. Nu poti plati dobanda, asa ca COMPANIE Germania iti imprumuta alti COMPANIE ELVETIANA AUSTRALIANA bani. Ai 5000 de vaci, dintre care Ai 2 vaci. nici una nu-ti apartine. Afacerile par ca merg destul Facturezi celorlalti de bine. cheltuielile de depozitare. Termini ziua de lucru si mergi la o bere sa COMPANIE RUSEASCA sarbatoresti. Ai 2 vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. COMPANIE NEO- Le numeri din nou si afli ca ZEELANDEZA ai 42 de vaci. Ai 2 vaci. Le numeri din nou si afli ca Cea din stanga e foarte ai 12 vaci. atractiva. Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca. COMPANIE ROMANEASCA COMPANIE CHINEZA Ai 6 vaci, costuri cat de 10, Ai 2 vaci. mulgi doar 3, alergi bezmetic Ai 300 de oameni care le printre mulg. ele, mai aduci personal Declari somaj zero, pentru alte 5, falimentezi si productivitate bovina inalta si dai vina pe bou.

68

69

70