"Samuraiul De Pe Jii"

Ilie Dobre PAVEL BADEA „Samuraiul“ de pe Jii Editor: Călin Vlasie Tehnoredactare: Răzvan Stoica Design copertă: Viorel Mihart

 Copyright Editura Paralela 45, 2002

ISBN 973-593-751-4 Ilie Dobre

PAVEL BADEA „Samuraiul“ de pe Jii

Pavel Badea – „copilul de alint“ al „echipei unei mari iubiri“, Universitatea Craiova

...În vremurile sale de „explozie“, prin anii 1985-1990, înnoda, pur şi simplu, picioarele adversarilor. Prin driblingul său derutant. Sau înnebunitor. Sau năucitor. Totuna. Precum odi- nioară Ilie Balaci. Perla nepereche de pe malul Jiului. Sau – de ce nu? – Niky Dumitriu. Perla de la cotul Podului Grant. Sau, în timpuri mai demult apuse, Giussy Baratky. Legenda Giuleş- tiului... Privit de la distanţă, părea o gazelă. Suplu în talie. Fin şi cuceritor. Cu inimile împătimiţilor suporteri din Cetatea Banilor. Sau a prazului. Suporteri obişnuiţi cu succesele de mare calibru ale Ştiinţei alb-albastre. Cea care escaladase cu succes porţile somptuoase, socotite inatacabile, ale Europei de salon ... În faţa porţilor adverse, Pavel Badea îşi crease faima de „spadasin“ neiertător. Şuteur de spiţă. Plesnind, întruna, ca din senin, „buclucaşa cu picăţele“ de-i mergeau fulgii... De la prima atingere. Cu artă. Uneori, din poziţii socotite inabordabile. Sau inaccesibile. Când, în secundele următoare, îi tuna în urechi vacarmul tribunelor, ştia că din şutul său a rezultat un gol de kinogramă. Şi sufletul i se întrepătrundea de-o bucurie făr’ de limite... Fiindcă el, Pavel Badea, pentru asta a fost croit. Pentru spectacol cu mingea. Pentru gol. Pentru a inunda cu bucurie inimi şi suflete. Menire sacră...... Parcă zbura pe cai înaripaţi, undeva, prin rotocoalele văzduhului. Prin seraiuri magice. Şi totuşi, obstacole nevăzute i se puneau de-a curmezişul... Ştiinţa alb-albastră nu mai era,

5 parcă, acea Ştiinţă inexpugnabilă. Care să „secere“ totul, c-un sec 3-0, pe „Centralul“ plin-ochi, meci de meci... Ştiinţa din Bănie schimba generaţiile... Or, o generaţie ca aceea a anilor 1980-1984, cu strălucitorii Balaci, Cămătaru, Cârţu, Beldeanu, Ţicleanu, Irimescu, Zoly Crişan, Costică Ştefănescu, Nae Ungureanu, Silvică Lung şi Nicu Negrilă, exact generaţia de dinaintea sa, foarte-foarte dificil, dacă nu imposibil, de a se mai închega peste noapte... Interveniseră, în acelaşi timp, „firele uzurii“. De ce nu, invizibilele „urzeli“. Sau „fitile“. Din interior şi din exterior. Succesele de pe înălţimi ameţitoare provoacă, uneori, „schisme“ nebănuite. „Nimeni nu poate fi genial – remarcă marele scriitor Radu Cosaşu (Belphegor) – de capul şi pasa lui“! Încet-încet, marile „stele-giuvaier“ ale Universităţii craiovene începuseră a-şi lua zborul spre alte ţări. Balaci spre F.C. Olt şi, după o scurtă „haltă“, la Dinamo. Cămătaru, tot la Dinamo. Ţicleanu, în Regie. Nae Ungureanu şi Silviu Lung, în Ghencea, la Steaua. Aurică Beldeanu sau Nicolae Negrilă, ori Donose, fie la echipe cu pretenţii mai modeste, fie la „vatră“. Lăsaţi sau împinşi voalat. Într-o atare situaţie, steaua oricărui talent, fie el presărat cu sclipiri de geniu, nu poate cuprinde, cu razele sale, întreaga galaxie a gloriei săgetânde. Ar mai fi sclipit, oare, cum a sclipit, sublim adică, inegalabilul Pelé, dacă n-ar fi avut împrejurul său, pe gazon, pe Garrincha, pe Vava, pe Dos Santos, pe Rivellinho, pe Tostao, pe Gerson sau pe Jairzinho ori pe Edu? Sau Ilie Balaci, fără Donose, Crişan, Cârţu, Costică Ştefănescu sau Cămătaru? Sau „Mopsul“ Dumitrache, fără Lucescu, Dinu ori Radu Nunweiller? Niki Dumitriu, fără Puiu Ionescu sau Bebe Năsturescu? Gicu Dobrin? Dobrin a însemnat cu totul altceva. „Gâscanul“ s-a născut, pesemne, c-un har divin.

6 Chiar şi aşa, şi „Gâscanul“ a strălucit, la „naţională“, adesea, tot când au strălucit Dumitrache, Cornel Dinu, Mircea Lucescu sau Emmerich Dembrovski... Cu toate că, de cele mai multe ori, datorită strălucirii sale au strălucit toţi ceilalţi... Iată de ce „explozia“ pe firmamentul strălucitor al gloriei a avut, în cazul mijlocaşului Pavel Badea, un efect oarecum întârziat. Prin 1991, când, sub bagheta ilustrului Sorin Cârţu, „Bădiţa“ s-a aureolat cu titlul naţional, cu trofeul CUPA ROMÂNIEI, impunându-se şi sub fald... tricolor! Şi tocmai când se „copsese“, a intervenit... zborul sub pulpana de „stranier“ în ţara helvetă... Cine să mai aibă ochi pentru campionatul din „ţara cantoanelor“, când „bătaia peşte- lui“ se purta între „casele senioriale“ gen campionatul italian sau spaniol sau englez, olandez ori german?... „Zborul“ spre Sud-Coreea sau, mai ales, „Ţara Soarelui- Răsare“ (Japonia) i-a adus, fireşte, „Bădiţei“ mult râvnitul „sceptru“ de samurai, dar l-a condamnat, totodată, deşi pe nedrept, în... perdeaua uitării!... „Gura de oxigen“ din Bănie, din 1995-1996, nu putea „oxigena“, nitam-nisam, peste noapte, vidul de priviri măsurabile în ani de zile...

...Un fapt rămâne cert. La cei 35 de ani ai săi, „samuraiul“ Pavel „Bădiţa“ s-a reîntors acasă, pe malul Jiului. Nu, însă, la Universitatea, acolo unde cunoscuse consacrarea şi de unde „decolase“ spre... Pantheonul fotbalului, o echipă din care au rămas, azi, din păcate, doar numele, doar amintirile gloriei. O echipă măcinată de conflicte intestine, de tot felul de certuri, de

7 acuze. Lovită, pe deasupra, de tragedia pierderii vieţii „îngerului“ Cristi Neamţu, într-un stupid accident de antrenament, undeva, prin Insula Afroditei... Ci la ... divizionara B, Extensiv. Acolo unde „păstoreşte“, pe banca tehnică, fără a socoti o clipă că-i ... pică rangul, excelentul Sorin Cârţu, mag şi vrăjitor al Craiovei Maxima... Aici, fără a simţi câtuşi de puţin, ca şi maestrul său, că i s-ar şifona rangul, „Bădiţa-samuraiul“ s-a înhămat, cu de la sine voinţă, să readucă Extensivul pe întâia scenă fotbalistică a ţării. Să-şi asigure o „ieşire din scenă“ tot astfel cum a pătruns. ÎN TRIUMF...

...Şi totuşi, Universitatea Craiova, „echipa unei mari iubiri“, măcinată de nenumărate conflicte intestine care, ca un făcut, au atins apogeul în timpul patronatului „Comandantului“ (Gigi Neţoiu), îi aruncă, din nou, mănuşa. Emil Săndoi, fostul său coleg pe gazon, atunci pe banca tehnică, îl invită să se-nhame, chiar şi la cei 35 de ani ai săi, la salvarea de la naufragiu a „corabiei universitare“. Fala de acum două decenii a Europei fotbalistice se zbate, azi, într-o criză de formă, de palmares şi de imagine fără precedent. Suflet nobil, „samuraiul“ de pe Jii, Pavel Badea, semnează, în torida vară a anului 2002, un ultim „legământ“, probabil, cu fosta Craiova Maxima, ascuţindu-şi „săbiile“ pentru „taifunurile“ ce se anunţă devastatoare pe „câmpurile de luptă“ din fosta „Cetate a Banilor şi a prazului“...

8 „Samuraiul“ Pavel Badea, în profil sufletesc

În genere, o fire molcomă. În vădit contrast cu sângele oltenesc. Sânge năvalnic, năvalnic, precum apa Jiului pe timp de furtună... Asta, în afara gazonului. Pe teren, fiară. Nu acceptă să piardă vreo minge. Sau vreun duel. Când pierde, îşi iese din pepeni. Mai ales dacă îl frustrează arbitrul. În acele clipe, pare de nestăvilit. Precum iureşul apelor repezi de munte, încorsetate în strâmtoarea stâncilor reci şi insensibile... Acele clipe de furtună nu înseamnă, însă, decât o simplă refulare în faţa nedreptăţii. Argumentele puse pe tapet de „samuraiul“ Bădiţă nu pot fi nicicum contracarate. Cei din jur ştiu asta. Şi mai ştiu, totodată, că, din punctul lor de vedere, nu prea există cale de întors. Şi o lasă... cum a căzut! Argumentul stenic şi decisiv? Sufletul „Bădiţei“. Un suflet deschis, sincer, cald şi generos. Un argument forte. Un argument suficient. Hărăzit de Cel de Sus cu dribling scurt şi derutant, Pavel Badea îşi înşurubează, adesea, adversarii, în careurile adverse. Ridiculizându-i. Reversul medaliei? Tirul neîntrerupt al faul- turilor asupra sa... Să replice tot astfel? Exclus. O ia, imediat, de la capăt. Totdeauna de la capăt. Cu tărie. Cu ambiţie. O ambiţie draconică. O ambiţie de oţel. Când se ambiţionează la culme şi se simte în vână maximă, ţâşneşte precum racheta de croazieră spre poarta adversă. Îndeosebi de pe aripa sa predilectă, aripa dreaptă. Cum sesiza Jean Simard, „precum păsările sălbatice, care, o dată scăpate, nu le mai poate nimeni prinde“... Pavel Badea e dotat, din plin, cu inteligenţă, cu curaj, cu ştiinţa jocului. Pe lângă calităţile fizice şi tehnice de excepţie.

9 Personalitate puternică. Poate chiar prea puternică. O calitate remarcabilă. Nu renunţă niciodată la „eul“ său. Nu concepe. În accepţia sa, actul de dreptate e unul singur. Sau ar trebui să fie unul singur. Indiferent de circumstanţe. Nu acceptă axioma poetului Jean de La Fontaine, potrivit căreia „când ştii multe, poţi să vorbeşti, dar e mai bine să taci“. N-o poate agrea. E convins că adevărul trebie să triumfe. Chiar dacă, după cum releva acelaşi La Fontaine, „părerea celor puternici e socotită, totdeauna, cea mai bună“. Şi? Nu preciza, oare, Tom Sengai că „nici măcar luna nu e rotundă decât o singură noapte“?... „Samuraiul“ Pavel Badea s-a lipsit, în blânda iarnă a anului 2002, de zornăitul unor „verzişori“ mai mulţi, din ograda Stelei sau a Universităţii craiovene, pentru a contribui la reînnodarea performanţelor Extensivului, aflat în divizia secundă. Gest salutat cum se cuvine de microbistul adevărat din Cetatea Banilor. Lecţie de morală. Fireşte că-n calea revenirii Extensi- vului printre cei granzi (poate uita cineva, vreodată, că urmaşa lui Electro a avut un start fulminant în divizia de elită?) s-au interpus „ţepi“ nedoriţi sau nedigeraţi de nimeni, că drumul spre marea performanţă nu e unul bătătorit cu şiraguri de mărgele poleite cu diamant. „Samuraiul“ de pe Jii a intuit din timp toate aceste impedimente şi, totuşi, a ţinut ca, în ce-l priveşte, să se-nhame deliberat, cu cele „şapte săbii“ ale sale, la revenirea formaţiei lui Sorin Cârţu în divizia de elită a fotbalului românesc. Apusul unei cariere prodigioase poate însemna, pentru orice senior al fotbalului care se respectă, un nou răsărit... Care răsărit s-a şi ivit în vara anului 2002, când s-a reîntors la... „iubirea alb-albastră“, Universitatea Craiova...

10 Pavel Badea, între treptele biografice i cele de palmares

...Păr negru. Ochi căprui. Expresivi. Pătrunzători. Ţinută zveltă. Distinsă. 1,72 metri – înălţime. 71 de kilograme – greutate. Dimensiuni tipice practicării fotbalului de performanţă...

Pavel Badea s-a născut la 10 iunie 1967, în comuna Popânzăreşti, judeţul Dolj. La 20 de kilometri est de Craiova, spre Balş. La cinci kilometri de Pieleşti, satul în care a văzut lumina zilei o altă vedetă a Universităţii craiovene, Gheorghiţă Geolgău. Tatăl – Ilie Badea. Născut la 22 februarie 1939. Şaten. Oltean get-beget. Deschis la suflet. Mama – Alexandra. Tot şatenă. Născută în anul 1942 la Drăgoteşti, judeţul Dolj. Un sat situat cam la 3 kilometri de Pieleşti. Pavel Badea mai are o soră. Cu doi ani mai mică. Mimi Petrişor. Soţul – fiul fostului jucător craiovean Ion Petrişor, actualmente antrenor la Şcoala de fotbal Gică Popescu din Craiova. Mimi Petrişor s-a născut la 2 august 1969. Soţia – Mihaela Eugenia Badea. Fostă Cernăianu Stoianovici. Data naşterii – 13 octombrie 1973, în oraşul Strehaia, din judeţul Mehedinţi. Şatenă. Ochi căprui. 11 Inteligentă, cultă, drăguţă, fină. Absolventă a Facultăţii de Drept, din cadrul Universităţii din Craiova. Lumina soţilor Mihaela Eugenia şi Pavel Badea este... fiul Iulian Alexandru. Născut la 6 octombrie 1994, în... „ţara celor şapte cantoane“, Elveţia. La Lausanne. Frumos – foc. Păpuşă. Ochi negri spre căprui. Ager din cale-afa- ră. Nu-i scapă nici un detaliu. Inteligent – foc. Replici „pe fază“. Totdeauna. La toate. A absolvit – cu brio – clasa întâi, în oraşul japonez Fukuoka. În limba... engleză! Tatăl Mihaelei – Ionel Constantin Cernăianu Stoianovici. Născut la Strehaia, la 3 ianuarie 1943. Mama Mihaelei – Elena Cernăianu Stoianovici. Născută la 21 august 1949. Ambii, sportivi de performanţă. Componenţi ai echipei de volei Universitatea Craiova. În prima divizie (Divizia A).

Pavel Badea a absolvit cursurile Şcolii generale numărul 15 din municipiul Craiova. Liceul industrial numărul doi, tot în Craiova. Doar clasele a IX-a şi a X-a. Primul trimestru din treapta a doua – Liceul de chimie din „Cetatea Băniei“. Următoarele două ale clasei a XI-a, la Liceul „Electroaparataj“ din Bucureşti. Clasa a XII-a şi examenul de bacalaureat, tot aici. Revine la Craiova. Ca student. La Facultatea de Ştiinţe Economice, secţia „finanţe-contabilitate“, din cadrul Academiei

12 de Studii Economice Craiova (A.S.E). A fost învoit din Elveţia (de echipa Lausanne Sports), în 1992, pentru a-şi susţine examenul de licenţă. Examen pe care l-a absolvit cu brio. În anul 1999, s-a înscris la Doctorat. Tot în Elveţia, a absolvit primul an al Şcolii de antrenori (a început la Lausanne; a susţinut examenul final la Ticino). Acest prim an (categoria C) acordă absolventului dreptul de a antrena în Divizia A. Cu obligativitatea ca în următorul an de antrenorat să se înscrie la categoria B.

Pavel Badea – foarte puţini ştiu o asemenea performanţă – este... autorul unor cărţi de specialitate (tematică, evident, economică)! Autorul cărţii Sectorul economic privat – fundament al dezvoltării relaţiilor economice externe ale României. În colaborare cu profesorul universitar doctor Alexandru Tobă (fostul... prefect de Dolj) şi cu doctorandul (ca şi el) Antonie Solomon (viceprimar al Craiovei) – cărţile Politici comerciale externe contemporane şi Politica vamală a României. Pavel Badea a colaborat, cu diverse capitole, la numeroase alte cărţi cu profil economic.

Primul său mentor pe tărâmul fotbalului de performanţă, fotbal care i-a adus celebritatea, a fost Gili Iordănescu. Un

13 antrenor profesionist de la Centrul de copii şi juniori al Universităţii Craiova. Apoi, Anghel (Gigi) Mităchescu. Pavel Badea a câştigat cu Universitatea Craiova – echipa de tineret – două titluri naţionale. În 1981 şi 1982. A fost, desemnat, într-un turneu organizat la Florenţa (Firenze), în Italia, „cel mai tehnic jucător (junior)“. A debutat, în Divizia A, în echipa de seniori a Universităţii Craiova, la 5 mai 1984, în meciul de acasă, de pe malul Jiului, cu C.S. Târgovişte. Oltenii s-au impus cu 4-0. A urmat... Luceafărul Bucureşti (doi ani). A revenit la Universitatea Craiova. Cu care a atins pragul unei semifinale a CUPEI ROMÂNIEI, în 1988, şi a câştigat „eventul“ (campionatul şi CUPA ROMÂNIEI) în 1991, când la timona „echipei campioane a unei mari iubiri“ se afla naşul său de cununie, Sorin Cârţu. Între 1992 şi 1995, Pavel Badea a evoluat la Lausanne Sports, în Elveţia, în prima divizie. În acest timp, a fost desemnat între primii 11 jucători ai Elveţiei (Best Eleven). S-a întors, în turul ediţiei 1995-1996, la echipa sa de suflet, Universitatea Craiova. A luat, apoi, calea... Extremului Orient! Trei ani, între 1996- 1999, la Smsung Blue Wings, din Suwon, în Coreea de Sud. Un an, la Bellmare Hiratsuka, în „Ţara Soarelui-Răsare“, Japonia. Un altul, la Kashiva Reisol. Apoi, la Avispa Fukuoka. Succese de prestigiu în „Ţara dimineţilor liniştite“ (Coreea de Sud) sau a „Soarelui Răsare“. Campion al Coreei de Sud, cu Samsung Blue Wings. Finalist, cu aceeaşi echipă, al CUPEI ASIEI. Câştigător al CUPEI JAPONIEI, cu Kashiva Reisol.

14 Medaliat cu bronz, tot cu „teamul“ din Reisol, în campionatul Japoniei. A fost desemnat între cei mai buni 11 jucători din campionatul Japoniei. În decembrie 2001, s-a reîntors acasă. La Craiova. În returul 2002, a jucat la F.C. Extensiv Craiova, în seria a doua a Diviziei B. La... 35 de ani! Din iulie 2002, la Universitatea Craiova, în Divizia A...

Pavel Badea a trecut pe la toate loturile naţionale de fotbal ale României. 40 de prezenţe în echipa reprezentativă de juniori. 36, la tineret. Sau în reprezentativa olimpică. Pavel Badea a debutat în prima reprezentativă de fotbal a României la 29 august 1990, la Moscova. Ex-URSS a capotat în faţa României cu 1-2! Sub tricolor, Pavel Badea n-a evoluat decât nouă partide, înscriind două goluri. Motivul? Cine să-şi aducă aminte de el, dacă el se afla undeva, la capătul lumii? Chiar dacă acolo, la capătul lumii, el strălucea... ca un „luceafăr al samurailor“!...

...În Divizia A, cu Universitatea Craiova (până în toamna anului 1992) – 222 de meciuri; 47 de goluri. În prima divizie a campionatului helvet – 100 de jocuri – 13 goluri. În Coreea – 86 de jocuri şi 14 goluri. În Japonia – 76 de partide şi 12 goluri.

15 În „cupele europene“ (cu Universitatea Craiova, în intervalul de timp 1986-1992, 14 prezenţe. O carieră-super. Un palmares aşijderea...

16 În copilrie, „Samuraiul“ de pe Jii, Pavel Badea, s-a ars cu ... acid sulfuric!

Prin 1968, când „Bădiţa“ abia prididise pe-al doilea anişor, părinţii săi, Ilie şi Alexandra Badea, au şi luat... calea Craiovei! S-au decis rapid. „În doi timpi şi trei mişcări“. Motivul unei asemenea fulgerătoare „transhumanţe“? Cât erau ei, Popânză- reştii, de Popânzăreşti, „legarea de glie“ întru veşnicie aici însemna pentru „mlădiţa“ dumnealor o ... sinucidere curată! Ce viitor să aibă aici, la Popânzăreşti, un sat uitat, parcă, de Cel de Sus, o „mlădiţă“ scumpă-foc, cuminte şi sfioasă precum Sfânta Fecioară? Cu ochi scânteietori, ca de văpaie, pe care era suficient doar să-i atingi cu privirile pentru a te simţi, pur şi simplu, „electrocutat“ de gingăşie pănă-n străfundurile inimii!... Or, părinţii „Bădiţei“, oameni dintr-o bucată, ageri, inteligenţi, harnici şi întreprinzători, au ştiut tot timpul ce vor de la viaţă. Au înfruntat cu cerbicie toate vitregiile destinului. Le-au înfruntat pieptiş. N-au cedat până n-au învins... Abia descinzând undeva, în buza estică a Craiovei, pe Calea Bucureştilor, la numărul 275, ca olteni care se respectă, Ilie şi Alexandra Badea au pus temelie de casă. Craiova – oraş faimos. „Metropola“ Olteniei. A Olteniei şi a oltenilor. Cei cu bani mulţi sau fără nici o leţcaie. Cu praz din belşug. Asta, să nu se spună că nu se dă satisfacţie legendei. În fapt, Craiova acelor ani însemna Uzina de locomotive „Electroputere“. Sau Combinatul chimic. Sau Fabrica de avioane. Craiova – oraş universitar. Oraş luminat... Şi tocmai când să zică hop c-a sărit pârleazul Craiovei, pe Ilie şi Alexandra Badea a căzut... năpasta destinului! Nici nu

17 împlinise bine odorul cel scump cei doi anişori, când, tupilat pe lângă gardul vecinilor, numai ce-l ispiteşte... o sticlă rătăcită din întâmplare pe jos, prin iarbă! Harşti, cu mâna printre uluci! Înşfacă sticla şi dă s-o desfacă, să-şi astâmpere setea. De unde să ştie bietul copilaş că-năuntrul sticlei cu pricina „sălăşluia“ acidul sulfuric, aducător de... moarte?!? Noroc, însă, că sticla, foarte grea pentru mânuţe atât de gingaşe şi de plăpânde, n-a putut fi destupată! Ambiţios precum „argintul viu“, „Bădiţa“ cea fragedă nu se lasă nicicum. Se luptă ca la Rovine. Sticla se sparge. Îi curge acidul sulfuric tocmai pe piept şi pe piciorul stâng. Deşi sesizează când îl văd pătat, părinţii săi, oameni simpli, nu realizează gravitatea întâmplării... La o săptămână, apar... stările febrile. Care se acutizează pe timp ce trece. Copilul este dus imediat la spital. Medicii intră în panică. Verdictul este crud. Crud şi neiertător. Şansele de supravieţuire – decretează ei, la unison – sunt... minime!!! Părinţii se dezmeticesc. Instant. Intră în alertă maximă. Când îşi pierduseră ultima speranţă, apare... Zeiţa Fortuna! Îşi amintesc, subit, de... unchiul Vâlceanu. General de Poliţie. Un singur zbârnâit de telefon şi întreg spitalul craiovean devine... „cameră de gardă“! Se intervine – la copilaşul „Bădiţa“ – în... regim de urgenţă. I se efectuează un transplant de piele şi de ţesut. Aripa cea neagră aducătoare de moarte este, astfel, răpusă. La numai doi ani, „Bădiţa“ câştigă bătălia cu destinul. Cu vitregia destinului. Sau meciul cu momentul de maximă cumpănă. Cumpăna vieţii...

18 ...Încă de mic, de la 5-6 anişori, pe copilaşul cel sfios şi gingaş, cu ochi foarte iscoditori, l-a iscodit... buclucaşa de minge. A avut şi noroc. Chiar la câteva „suliţe“ de casă se afla un teren bituminizat. Terenul unei fabrici de metal şi lemn din Craiova. Pavel Badea, cu fraţii gemeni Ionel şi Sandu Dinu, cu Andy sau cu Gabi şi cu mulţi alţii şi-au găsit tocmai aici... câmpul de afirmare. Fără limite de timp. Fără restricţii. „Bădiţei“ îi plăcea să fie totdeauna în faţa porţii adverse. Să-şi înnoade adversarii. O abilitate în dribling – înnăscută, parcă. Recunoscută la unison. Fotbalul îl captează cu totul. Îi absoarbe tot timpul. O compensaţie, poate, a destinului. Fiindcă împreju- rările îi erau ostile prin definiţie. Cartierul din marginea estică a Băniei, cartierul copilăriei sale, se nimerise a fi unul... foarte rău famat! Bătăi la tot pasul. Bătăi la sânge. ...A sunat ceasul şcolii. Liderul cetei copiilor de pe terenul bituminizat al Fabricii de metal-lemn din Craiova, Pavel Badea, a devenit, dintru început, şi un... lider al slovelor. „Bădiţa“ – totdeauna printre primii din clasă. Ăst fapt îi merge drept la inimă doamnei învăţătoare Diaconescu... „Bădiţa“ devine... „mica vedetă“ a elevilor din „Cetatea prazului“! Printr-o... altă întâmplare. Fericită, de astă dată. În drum de la şcoală spre casă, găseşte... o mare sumă de bani! Peste care trecuseră, făr’ de milă, roţile unui autobuz. Un alt coleg, mai încolo, tot astfel. A ridicat, de jos, de pe stradă, tot o sumă imensă. Cei doi au decis să ducă banii la... Poliţie. Copii cu suflet curat. Cu frică de Dumnezeu. Primului sectorist ivit în cale i-au înmânat sumele de bani...

19 Gestul micuţilor elevi a făcut, rapid, înconjurul Craiovei. Au apărut la ziar. Articolul, cu litere de-o şchioapă, se intitula măreţ: „De-ar fi un premiu al omeniei...“ Gest de nota 10...

Calităţile de super-fotbalist ale „Bădiţei“ sar repede în ochi. Profesorul de sport al Şcolii numărul 15 e primul care observă. Chiar foarte mic, „Bădiţa“ e pus să joace fotbal cu cei mari. Să aibă concurenţă. O concurenţă reală. Intervine, tot acum, Zeiţa Fortuna! „Iscoada“ Gili Iordănescu, o autoritate recunoscută în materie de copii şi juniori, în peregrinările sale prin cotloanele Craiovei după talente fotbalistice autentice, dă cu ochii de „Bădiţa“. Îl studiază cu luare-aminte. Constată, însă, că-i prea crud. Opt ani şi jumătate. Piersică necoaptă. Nu contează. Îl duce la selecţie. La selecţie, „Bădiţa“ îi lasă pe toţi... tablou! Tehnică super. Şut. Plasament. Minte limpede. Talent cu carul. E oprit pe loc. Peste şase-şapte luni, grupa „Bădiţei“ e preluată de Gigi Mităchescu...

...Ascensiunea juniorului Pavel Badea nu mai poate fi barată. Cartea – carte. În permanenţă, printre primii cinci. Fotbalul – fotbal. Creşte de la zi la zi. Într-o lună-două, cât alţii în şapte ani. Talent înnăscut. I se duce vestea că-i o mare speranţă. O speranţă-briliant. Pe la 13 ani şi jumătate, fără să joace nici un meci la copiii

20 republicani (o treaptă obligatorie în accesul spre... performanţă), profesorul Nicolae Zamfir îl promovează pe Pavel Badea la tineretul divizionarei A Universitatea Craiova. În anul 1981. Cu toate că „Bădiţa“ nu însemna, în acel timp, decât... o aşchiuţă! 40 de kg greutate. Cu „ambalaj“cu tot!...

...Cu Pavel „Bădiţa“ pe post de „minte limpede“, asemenea „Îngerului Blond“ (Ilie Balaci) în echipa mare, „team“-ul de tineret al Universităţii oltene domină „da capo al fine“ campionatul intern. Două titluri consecutive. În 1981 şi 1982. Peste numai doi ani, în 1984, Pavel Badea debutează pe scena primei divizii!.. Lauri de glorie îl aşteaptă la orizont...... Prier, 1984. Firenze. Oraşul de vis din „inima“ Italiei. Acolo unde tronează întru veşnicie spiritul şi opera lui Michelangelo. Ale lui Michelangelo şi ale altor titani ai Renaşterii. Oraşul familiei Medici. O familie celebră. Tot întru veşnicie. Fascinaţia Florenţei atinge punctul maxim poate la apusul soarelui. Un spectacol de gală... Pentru „Bădiţa“, Florenţa lui Michelangelo a însemnat... RĂSĂRITUL. „Răsăritul“ performanţei... „Bădiţa“ a fascinat aici, în turneul de juniori, care s-a bucurat de prezenţa unor nume sonore ale fotbalului juvenil european. I-a cucerit pe toţi. Tehnică diaman- tină. Clarviziune pe teren. Şut. Goluri de mare spectacol. A fost desemnat – la unison – cel mai bun fotbalist al turneului. A devenit, dintr-o dată, o vedetă... florentină! La reîntoarcerea în „Florenţa Olteniei“, Craiova, Cornel Stroe, cunoscut profesor universitar şi om de fotbal, care pusese

21 serios umărul la clădirea... Craiovei Maxima, a pus piciorul în prag. A povestit celor de la club isprăvile „speranţei florentine“, Pavel Badea. I-a sugerat profesorului-antrenor Mircea Rădu- lescu că n-ar fi rău dac-ar arunca în „focul“ de pe „Centralul“ craiovean, în următorul meci al Craiovei Maxima, pe... viitoarea „stea“ ale cărei raze tocmai străluciseră atât de frumos în turneul juvenil florentin... La discuţiile de salon s-a nimerit şi „Îngerul blond“, Ilie Balaci. Legenda eternă a Universităţii Maxima. Simbolul ei. „Regele încoronat“. Viitorul „Prinţ al Deşertului“. Ilie Balaci a „atacat“ frontal. A spus că Pavel Badea trebuie introdus imediat în marea echipă a Universităţii. C-a sosit ceasul să fie aruncat în vâltoarea primei divizii... „Asaltat“ din două direcţii „de foc“, profesorul Mircea Rădulescu se decide: îi va da, imediat, „botezul“... Argumentele lui Ilie Balaci? Îl ştia pe Badea de când era copil. Balaci era nelipsit de la meciurile echipelor de copii şi de juniori ale Universităţii Craiova. Echipa-etalon (echipa antrenorului de la Centrul de copii şi juniori al Universităţii) se „duela“, după antrenament, c-o echipă alcătuită, ad-hoc, de maestrul Ilie Balaci. Încă jucător. Cel mai bun jucător era premiat c-un tricou. Un frumos tricou care revenea, tot timpul, „speranţei“ Pavel Badea. Care devenise... abonat la tricoul oferit de „Prinţul din Bănie“, Ilie Balaci. „Bădiţa“ devenise, fără să ştie, febleţea marelui Balaci...... În trecere pe lângă cantină, antrenorul Mircea Rădulescu îl opreşte pe Pavel Badea: – „Bădiţă“, te prezinţi imediat la hotelul „Parc“. Vei debuta, în Divizia A, în echipa mare a Universităţii, în meciul cu C.S. Târgovişte! Succes!

22 Aflat, când aude o asemenea veste, în al nouălea cer, „Bădiţa“ abia apucă să-i mulţumească... A întins-o glonţ la hotelul cu pricina. Inima îi bătea mai-mai să-i sară din piept...

23 Debutul pe întâia scen fotbalistic a rii. Un debut... cât o licrire de fulger

...Florar cinci, 1984. 17000 de înfocaţi suporteri în tribunele „Centralului“ craiovean. Universitatea – C.S. Târgovişte. Craiova Maxima atacă furibund. Încă din start. Chiar şi fără „perla“ Ilie Balaci (accidentat), jocul Universităţii încântă. În minutul 17, „tancul“ Cămătaru pătrunde impetuos şi-l „bombar- dează“ pe nefericitul portar târgoviştean, Mia, c-o „torpilă“ pe care acesta nici măcar n-o vede! 1-0 pentru Universitatea. Aflat pe banca de rezerve, „Bădiţa“ sare, la gol, de doi metri! Bucurie de copil. Bucurie necenzurată. În acest meci, peste câteva minute, va fi şi el acolo, pe gazon. Va fi lângă marele Cami. Lângă Costică Ştefănescu. Lângă Ţicleanu. Lângă Silvică Lung. Lângă Emil Săndoi. Lângă Irimescu. Ce păcat că nu şi lângă Sorin Cârţu, accidentat şi el, sau lângă „Prinţul“ Balaci!... În minutul 38, Universitatea ridică scorul la 2-0. Gol, Adrian Popescu. Meciul decurge într-un singur sens. Înspre poarta târgoviş- teană. Mecanismul oltean merge ceas. În minutul 56, „buldozerul“ Rodion Cămătaru înscrie golul de 3-0. Zarurile par aruncate... La un asemenea scor, antrenorul Riciu Rădulescu nu-şi mai face nici un fel de probleme. „Bădiţa“ poate fi aruncat în arenă... În minutul 70, vârful Marian Bâcu este chemat la marginea terenului şi înlocuit cu PAVEL BADEA...

24 „Bădiţa“ intră fără complexe. Deposedează, aleargă peste tot, pasează, centrează. Îşi permite şi unele numere de virtuozitate. Cu atât mai mult cu cât, în minutul 78, Cami ridică scorul la 4-0, pecetluindu-l. Printr-o lovitură de la 11 metri, transformată precis. Debut cu dreptul... 5 mai 1984, ziua „botezului“ tinerei „speranţe“ Pavel Badea în prima divizie fotbalistică a ţării! Un debut precum o licărire de fulger, fiindcă imediat, pentru circa un an şi jumătate, „Bădiţa“ va deveni... un „luceafăr“ printre „luceferii“ LUCEA- FĂRULUI bucureştean...

UNIVERSITATEA CRAIOVA

Lung Bica – Tilihoi – Costic tefnescu – Irimescu (m. 54: Sorohan) icleanu – Sndoi – Donose – Bâcu (m. 70: PAVEL BADEA) Rodion Cmtaru – Adrian Popescu

C.S. TÂRGOVITE

Mia Niculescu – Dumitrescu – Ene – Turcu (m. 86: Ostafi) Agiu – Burleanu – Constantin Dumanu – Ghioac – Octavian Popescu (m. 40: Niculcioiu)

25 ...Pavel Badea s-a numărat, timp de un an şi jumătate, cum am relevat, printre „luceferii“ LUCEAFĂRULUI bucureştean. Alături de alte nume sonore juvenile, precum Ilie Dumitrescu, Gică Hagi, Dorin Mateuţ, Ţârlea, Mircea Rednic, Gabi Balint, Zoltan Iaşko şi mulţi, mulţi alţii... LUCEAFĂRUL – un nucleu de tinere talente. Un centru juvenil foarte bine pus la punct. În pofida unor dificultăţi de ordin financiar. Fotbaliştii juniori mergeau în paralel cu şcoala, ei fiind înscrişi la cursurile Liceului „Electroaparataj“. Locuiau la cămin şi luau masa la cantină. LUCEAFĂRUL a însemnat, în acele timpuri (anii 1980), rampa de lansare spre elita performanţei... O rampă autentică. Antrenori foarte bine pregătiţi. Buni pedagogi. Copii din toată ţara. Cei mai talentaţi. Şi-n cazul unora (cazul antrenorilor) şi-n cel al altora (cazul copiilor), a primat, totdeauna, plăcerea de a juca fotbal. Sau bucuria jocului. Pretextându-se absenţa banilor, LUCEAFĂRUL a fost desfiinţat. O EROARE inadmisibilă. Nereparată nici măcar în ziua de azi....

26 Cu Universitatea Craiova, pe treptele performanei. Pas cu pas...

În vara anului 1985, Pavel Badea revine în Cetatea Băniei. La clubul său de inimă. Universitatea. O mare iubire alb-albastră. Craiova Maxima se afla, totuşi, în faza primenirilor. A primenirilor din mers. Din „vechea gardă“ îşi luaseră zborul înspre alte zări Ilie Balaci, Aurică Beldeanu, Zoly Crişan, Donose... Piese grele... Profesorul-antrenor Mircea Rădulescu are o misiune ingrată. Aceea de a asigura infuzia de tinereţe, dar de a menţine, totodată, ştacheta performanţelor la înălţime. Cum să găseşti, totuşi, peste noapte, un Ilie Balaci? Tribuna olteană, înfocată, nu ştia de asta. Tribuna cerea performanţă. Totdeauna. Nimeni, în „târgul prazului“, nu accepta că performanţa se clădeşte în timp. Că o echipă de talie trebuie, obligatoriu, reînnoită. Fiindcă vârsta nu iartă pe nimeni. Or, unui nou mecanism fotbalistic, până a se roda, îi trebuie timp. „Noua gardă“ a Universităţii oltene îi includea pe Adrian Popescu, Cioroianu, Emil Săndoi, Marian Bâcu, Octavian Popescu, Geolgău, Gică Popescu, Pavel Badea, Căţoi, Bâcu şi, ceva mai târziu, portarul Crişan. ...4 august 1985. Meciul de debut – ca titular – al „Bădiţei“ în „unsprezecele“ Universităţii craiovene. Cu Victoria. La Bucu- reşti. Victoria – satelitul echipei Dinamo. Ca şi Flacăra Moreni. „Misiunea“ principală a acestor două team-uri, cocoţate în prima divizie prin „dispoziţii de sus“, ca şi „echipa spicelor“, F.C. Olt Scorniceşti („unde-i ordin, cu plăcere, să trăiţi!...), era aceea de a

27 se pleca în faţa „câinilor roşii“ şi de a învinge pe... eterna lor rivală, Steaua! Or, pentru a ceda puncte „la ordin“, se impunea ca aceste două formaţii-satelit să se menţină undeva, în ierarhia superioară a clasamentului. Nu conta cum. „Fiecare cu dreptatea lui“ – cum releva Jean Renoir. Ce conta că faptul în sine era unul teribil? Şi? Mai era ceva. „Grangurii“ din acea vreme de la Miliţie („grangurii“ mai mici) îşi doreau, cu ardoare, şi „excursii“ prin „cupele europene“... Cu „Armeanul“ la timonă, Victoria a închis... gura tuturor clevetitorilor, calificându-se în... „primă- vara Cupei UEFA“! Flacăra Morenilor s-a „stins“ la primul „licăr“...... 4 august 1985. Prima etapă a campionatului 1985-1986. Sezonul de triumf al Stelei... Victoria Bucureşti – Universitatea Craiova. Oltenii, fără patru titulari. Unul şi unul. Sorin Cârţu. Aurică Ţicleanu. Mircea Irimescu. Nicolae Tilihoi. În locul lor – adolescenţi însetaţi de afirmare. Precum Pavel Badea, Emil Săndoi, Marian Bâcu, Mănăilă... Tânăra echipă a Universităţii joacă fără complexe. Trece cu brio peste... ostilitatea arbitrajului. În atac, „buldozerul“ Rodion Cămătaru manifestă o deosebită poftă de joc. Trece precum tancul prin apărarea victoriană. „Culcă“ tot... Nu poate fi oprit decât prin fault. Aflat la primul său meci – ca titular – la Universitatea Craiova, pe prima scenă a fotbalului românesc, Pavel Badea se dovedeşte, cum sesizează cronicarul „Sportului“, Eftimie Ionescu (trecut, prematur, în lumea umbrelor), „un spiriduş care stăpâneşte balonul cu uşurinţa unui vechi maestru“! În minutul 61, bară – Mănăilă! „Focul“ de avertisment al golului craiovean, care se va înscrie peste nouă minute... Şut de la 25 de metri, 28 Adrian Popescu. Şut prin surprindere. Lob perfect. Portarul bucureştean Eftimescu, fără replică! Victoria 0 – Universitatea 1. În minutul 74, „vătaful“ Ion Moldovan, intrat pe teren de numai două minute, îl surprinde, la rându-i, pe Silvică Lung printr-un şut plasat. 1-1. Rezultat final...... Meci aspru. Controlat, în genere, de... Universitatea Craio- va. Raportul şuturilor la poartă – unul edificator. 14-11 pentru Universitatea. Pe spaţiul porţii, 8-3!

VICTORIA BUCURETI

Eftimescu Manu – Brumaru – Mirea – Vlad L. Sndoi – Ursea – Custov (m. 72: Ion Moldovan) P. Iordache – V. Radu – Glon (m. 69: Aelenei) Glon n-a nimerit... nici un „glon“ pe „eava“ porii craiovene!

UNIVERSITATEA CRAIOVA

Lung Negril – Emil Sndoi – Costic tefnescu – Ungureanu M n il – Adrian Popescu – PAVEL BADEA – Cioroianu R. Cmtaru – Marian Bâcu (m. 64: Octavian Popescu, înlocuit, la rândul su, în minutul 84, cu Stnescu)

Reputatul condeier Eftimie Ionescu a reflectat exact noua fizionomie a Universităţii alb-albastre în acest meci inaugural al stagiunii fotbalistice care va atinge punctul culminant prin triumful Stelei la Sevilla, în acea zi de florar 7 a anului 1986, 29 prin câştigarea trofeului numărul unu de pe „bătrânul continent“ (C.C.E): „S-a remarcat, în primul rând, corpul de tineri din Bănie. În primul rând, debutantul Pavel Badea, aplaudat la scenă deschisă (pentru numerele sale de virtuozitate tehnică). Apoi, Emil Săndoi, Cioroianu, Stănescu...“ „Bădiţa“ – un start cu dreptul... În a doua etapă (11 august 1985), pe „Centralul“ craiovean, plin-ochi, Universitatea primeşte replica echipei A.S.A. Târgu Mureş. Primul meci în care Pavel Badea evoluează din minutul 1 până în minutul 90, acasă, în faţa propriilor suporteri. Ambiţii maxime. Cu atât mai mult cu cât, în primul meci, fusese sclipitor. Deşi „tunarul“ Cămătaru nu s-a simţit în apele sale, s-a jucat într-un singur sens. La o singură poartă. La poarta târg- mureşeană. Apărată, bine totuşi, de Varo. Poartă ferecată timp de 57 de minute... În minutul 55, lovitură liberă. Execută Pavel Badea. Execuţie superbă. Şut puternic, peste zid. Varo nu poate reţine. Respinge, de aceea, în faţă. Exact... pe bombeul ghetei lui Cami. Şut de la 4 metri. Peste... transversală!!! N-a vrut să intre „peticita“ în plasa mureşeană! Nu se vor scurge decât două minute. Marian Bâcu nu „iartă“. 1-0 pentru Universitatea! Peste alte opt minute, acelaşi Bâcu... recidivează. Univer- sitatea – A.S.A. Târgu Mureş 2-0. În ziarul „Sportul“ din 14 august 1985, trimisul Gică Nertea, un nume de rezonanţă în presa sportivă, fost fotbalist de performanţă, inserează la rubrica „Între vestiar şi gazon“: „O

30 frumoasă impresie în meciul Universităţii craiovene cu A.S.A. Târgu Mureş au lăsat tinerii jucători Bâcu şi Badea. Badea, c-o foarte bună tehnică...“

...Lume – furnicar în tribunele stadionului „Central“, în următoarea etapă (14 august 1985). 50000 de spectatori!!! Cu vreo 15-20000 peste capacitatea arenei! Motivul? Prezenţa lui Gică Hagi. Pe atunci, în echipa Sportului studenţesc... Gică Hagi ar fi trebuit să fie student şi fotbalist la Universitatea Craiova, dar, peste noapte (cine poate, oase roade...), Mac Popescu şi Nicu Ceauşescu au decis că foarte talentatul jucător dobrogean, lansat în marea arenă de Mircea Lucescu, poate studia şi juca şi în Bucureşti! Şi astfel, Craiova universitară s-a trezit fără Hagi, care nici n-a apucat să pună piciorul pe minge în tricou alb- albastru! Potrivit lui Robert Frost, „crapul din oală e mai bun decât şalăul din lac“, astfel că antrenorul Mircea Rădulescu, într-o atare situaţie, l-a rechemat pe „Bădiţa“ de la „Luceafărul“... O ambianţă sufocantă. Şi la propriu, şi la figurat. Circa 40° Celsius! Imaginea tribunei – ceva de vis. Mii şi mii de fulare, de eşarfe şi de steguleţe alb-albastre. Zeci de mii de confeti. Goarne, tobe, fluiere, artificii, petarde... Un spectacol sublim. Atmosferă de mare derby. În tribune, clocot. Vulcan. Universitatea începe asaltul... La fiece atingere de balon, tribuna irupe! Sportul se apără tare pe redute. Paul Cazan şi Gino Iorgulescu par „călăi“. Intră tare „la oase“. Gică Hagi, la mijloc, declan-

31 şează „regalul“. Nu poate fi ţinut. Pare de neoprit. În atac, Marcel Coraş şi Mircea Sandu („Naşul“) pleacă, din bloc- starturi, ca nişte săgeţi... otrăvite! Meci epuizant... În minutul 18, Coraş... „răceşte“ tribuna! Şut sănătos. Lung nu poate reţine. Cât e el de... lung! Universitatea – Sportul studenţesc 0-1!!! Bucuria celor din Regie nu rezistă decât... cinci minute. Atât. În minutul 23, Cămătaru e faultat, în afara careului, de Terheş. „Centralul“ Mircea Neşu acordă, firesc, lovitură liberă pentru caioveni. Iese la rampă Pavel Badea. Execută perfect. Scurt spre Ungureanu. Nae Ungureanu şutează, de la 20 de metri, în stânga portarului Andrei Speriatu! 1-1! Tribuna olteană se dezlănţuie... Spectacolul oferit devine uluitor. Craiova universitară prinde aripi. Badea, Irimescu, Marian Bâcu, Negrilă sau Cămătaru supun poarta celor din Regie unui tir încrucişat. Şuturi din toate poziţiile. Nimic... Tribuna se agită. Parcă tună... Tribuna doreşte golul victoriei. Neapărat... Pavel Badea zburdă. Gică Hagi e eclipsat. În minutul 51, cuplul Badea – Bâcu face şah-mat apărarea studenţilor bucureşteni! „Bădiţa“ îşi înşiră adversarii ca pe mărgele. Dislocă, astfel, apărarea adversă, şi-i pasează ca la carte lui Marian Bâcu, aflat într-o poziţie excelentă. O simplă formalitate. Şut şi... GOOOOOOOOL! Universitatea – Sportul studenţesc 2-1!!!

32 Primii pasi ai ”piersicii nepârguite“ Pavel Badea (al treilea din dreapta, pe rândul de jos), în ”ceata“ de ”voinici“ a maestrului Gili Iordãnescu.

Pavel Badea, al nouãlea din stânga, un LUCEAFÃR al Luceafãrului Bucuresti (primul din dreapta - antrenorul Belizna; al doilea, Pologea; al treilea, Helesteanu; primul din stânga, Gicã Popescu; al doilea, Pistol; al treilea, Nicolae Zamfir; al saselea, Ioan Ovidiu Sabãu; al optulea, Mateut) Luceafãrul - viitoarea echipã reprezentativã de fotbal a României. 33 Craiova Maxima, în 1985 La ”extreme“, antrenorii Mircea Rãdulescu (stânga) si Silviu Stãnescu. ”Bãdita“, al treilea din dreapta, pe rândul de jos. Pe rândul de sus, de la stânga, Mircea Irimescu (al doilea), Emil Sãndoi, Rodion Cãmãtaru, Silviu Lung, Gicã Popescu, Nicolae Tilihoi, Nicolae Negrilã, Nicolae Ungureanu, Gheorghitã Geolgãu, Sorin Cârtu. Toatã... ”artileria grea“.

Doi buni amici, douã piese de marcã în angrenajul Universitãtii craiovene: Pavel Badea (dreapta) si Gicã Popescu.

34 Pavel Badea, în anul ”majoratului“ (al 18-lea), cu mama, Alexandra, cu sora (Mimi) si cu tata (Ilie), în casa pãrinteascã.

”Inima“ Universitãtii oltene, Pavel Badea (în tricou în dungi), de neoprit...

35 Universitatea Craiova sau o (mare) ”iubire alb-albastrã“, în 1990 (Pavel Badea, primul din dreapta, pe rândul de jos)

Victorie! Triumf total! Dupã câstigarea campionatului, bucuria adjudecãrii CUPEI ROMÂNIEI... Altfel spus, MARELEL EVENT din 1991... (Pavel Badea, al saselea din dreapta, pe rândul de sus)

36 În tribune, minute în şir, tunete de OLÉ! Spectacolul devine senzaţional... Unic... Celelalte 39 de minute nu vor mai însemna decât o luptă ca de „corrida“. Fără să mai aibă nimeni vreun câştig de cauză... Universitatea, c-un Pavel Badea de neoprit, a învins...

UNIVERSITATEA CRAIOVA

Silviu Lung Negrila – Catoi – Costica Stefanescu – Ungureanu Adrian Popescu – Manaila – PAVEL BADEA – Irimescu (m. 76: Cioroianu) Marian Bâcu – Rodion Camataru (m. 71: Sorin Cârtu)

SPORTUL STUDENTESC

Andrei Speriatu Pologea – Pavel Cazan – Mircea Popa – Gino Iorgulescu (m. 46: Burchel) Terhe – Pan – Bozean – Gic Hagi (m. 71: A. Munteanu) Marcel Cora – Mircea Sandu

Remarcatul trimisului „Sportului“, excelentul scriitor şi ziarist sportiv Gheorghe Nicolaescu, Pavel Badea, fireşte: „Pavel Badea a impresionat prin dezinvoltura dublată de execu- ţiile sale tehnice originale. O dezinvoltură etalată într-un meci disputat la o înaltă tensiune“...

37 Universitatea Craiova încheie „en fanfare“ colocviul studen- ţesc de pe malul Begăi. Politehnica Timişoara înclină steagul. În propriul „amfiteatru“. „Poli“ – Universitatea Craiova 1-2. Au înscris Bâcu şi Mănăilă, respectiv Vlătănescu. Pavel Badea – o „rotiţă“ utilă într-un mecanism bine articulat.

În etapa a cincea, din nou pe malul Jiului. Universitatea – S.C. Bacău. Zi ruginie de septembrie (1 septembrie 1985). Zi fastă pentru „Bădiţa“... Badea se „înşurubează“, în minutul 15, în careul băcăuan. Centrare perfectă de pe aripa stângă. „Pantera“ Cami sare la cap şi 1-0! În minutul 30, un nou „număr“ semnat Pavel Badea! „Dri- bling viclean“ (scrie trimisul „Sportului“, Modesto Ferrarini), prin care întoarce apărarea moldavă. Centrare spre Marian Bâcu şi... 2-0 pentru Universitatea! În minutul 60, antrenorul Mircea Rădulescu îl înlocuieşte pe Pavel Badea cu... Sorin Cârţu. Sorin, fotbalist-briliant. Adulat de public. Şi totuşi, publicul îşi manifestă deziluzia la înlocuirea „Bădiţei“! Nu el trebuia înlocuit... „Ştiinţa“ s-a impus finalmente cu 3-1. A mai punctat Rodion Cămătaru. A marcat şi băcăuanul Tismănaru. În minutul 73, din penalty. Tismănaru, pe care nonagenarul Constantin Anghelache, fost antrenor „de meserie“ al Bacăului, îl socoteşte, azi, unul dintre cele mai mari talente ale plaiurilor bacoviene...

38 Modesto Ferrarini, un împătimit cronicar al curselor auto, dar „atins“ bine de patima fotbalului, revine c-o notiţă de efect în ziarul „Sportul“ (miercuri, 4 septembrie 1985): „Foarte bună prestaţia tânărului Badea (18 ani). Coautor inteligent la două goluri. Activ. Şuteur puternic. Publicul craiovean a început să-l preţuiască. Dovadă că, în minutul 60, când a fost înlocuit, tribunele şi-au manifestat regretul...“

* Un nou „colocviu studenţesc“, la Craiova. În etapa a şasea. Universitatea – „U“ Cluj 1-0. „Şepcile roşii“ s-au bătut straşnic. Universitatea olteană s-a impus „in extremis“. Gol, Rodion Cămătaru...

* ...A sunat goarna „cupelor europene “... Universitatea Craio- va, în CUPA CUPELOR. În primul tur (18 septembrie 1985), meci la Monte Carlo. Capitala Princi- patului Monaco. Oraş super. Cazinouri de cinci stele, munte, mare. Paradis. Debutul „Bădiţei“ în „cupele europene“. Într-o echipă (Universitatea Craiova) care, cu numai doi ani în urmă, uluise şi cucerise Europa... A.S. Monaco – un adversar extrem de redutabil. O forţă de prim ordin în Europa. Aici a consiliat, ca director tehnic, şi celebrul Pişti Kovacs... Universitatea a ţinut piept „tăvălugului“ monegasc doar 21 de minute. Bellone a executat o lovitură liberă, expediind balonul direct în plasa porţii oltene! Lung n-a putut schiţa nici un gest! 39 „Cocoşul“ din Monte Carlo a prins aripi. Şi s-a „înfoiat“ a doua oară, în minutul 73, când, la un corner, Genghini s-a înălţat dintr-un buchet de jucători şi l-a învins, cu capul, pentru a doua oară, pe Silviu Lung... De s-ar fi înscris la bara lui Căţoi, din minutul 43... Cu „penele“ zburlite pe sus, cocoşii monegasci s-au şi văzut în turul secund! Socoteala de acasă, de la Monte Carlo...

A.S. MONACO

Ettori Liegeon – Stojkovic – Simon – Amoros Bravo – Genghini – Puel Tibeuf – Fofana – Bellone (m. 67: Dib) (m. 60: Anziani)

Claude Puel – actualul antrenor al echipei Olympique Lille. Fair-play de nota zece. A recunoscut imediat, după meciul-tur, de la Bistriţa, din Cupa UEFA – INTERTOTO (20 iulie 2002), că Gloriei i s-a refuzat, la scorul de 0-1, o lovitură de la 11 metri! Merçi, monsieur Puel!...

UNIVERSITATEA CRAIOVA

Lung Adrian Popescu – Tilihoi – C. tefnescu – Ungureanu Gic Popescu – Mnil – Coi – P. BADEA (m. 46: S. Câru) C m taru – Marian Bâcu (m. 71: Geolgu)

40 Craiovenii resimt eşecul de la Monte Carlo. În etapa a şaptea, cedează la limită în Crângul Buzăului... Gloria – Universitatea Craiova 1-0! Un joc aspru, tolerat (s-a scris) de arbitrul Şerban Necşu- lescu... În Crâng, în acea vreme, piese de calibru: Dudu Georgescu, Marcu, Florin Marin, Tulpan, Ghizdeanu, Profir etc. ...Eşec şi la Piteşti, „pe Argeş în jos, pe un mal frumos“... F.C. Argeş – Universitatea Craiova 2-1! Cum un necaz nu vine niciodată singur, colac peste pupăză, s-a mai accidentat şi Cămătaru!! Fractură de peroneu. Adio, gazon, timp de trei luni!!! N-a fost nimic intenţionat, dar se ştie că întotdeauna rivalitatea dintre F.C. Argeş şi Universitatea Craiova se lasă cu scântei!...

...2 octombrie 1985. Returul cu A.S. Monaco. Turul prim al CUPEI CUPELOR. „Centralul“ craiovean – plin ciorchine. În tribunele înţesate nu mai era loc nici măcar pentru un ac! Ambianţă tipic sud-americană. Ca pe vremuri... În minutul 11, primul şut spre poarta monegască. Ettori reţine cu dificultate. Tribuna tresaltă. Speranţele renasc... Geolgău îşi reglează şutul. În minutul 19, după o combinaţie extrem de rapidă cu Bâcu, şutează fără speranţe pentru Ettori! Universitatea – A.S. Monaco 1-0!

41 Tribuna „Centralului“ explodează! „Şti-in-ţa“! „Şti-in-ţa“! „Ştiinţa“ prinde aripi. Domină autoritar. „Bădiţa“ devine... precum sfârleaza. E peste tot. Jocul îi merge. Fără fisuri. Şut, în minutul 31, al lui Nae Ungureanu, pe lângă poartă. La un pas de 2-0... Ratare, Adrian Popescu, în minutul 48. În minutul 62, o nouă fază care taie respiraţia tribunelor. Centrare de pe stânga, Pavel Badea. Şut-bombă, Adrian Popescu. Ettori respinge cu dificultate. Tribuna devine... vacarm! Cât pe ce ca, pe-un fulgerător contraatac, în minutul 75, Bravo să-l surprindă pe Silviu Lung, care a blocat în ultima clipă! Bravo, Lung! În minutul 77, Pavel Badea se decide să ia taurul de coarne. Pătrunde decis, pe dreapta. A intrat în careul francez. Cu mingea la picior. Parcă-i un bolid! Un monoplas de „formula unu“! A ajuns singur în faţa porţii. Nici o scăpare pentru „cocoşi“. În disperare de cauză, Amoros îl „coseşte“. 11 metri! „Vulcanul“ din tribune fierbe... Execută Marian Bâcu. Impecabil. 2-0 pentru Universitatea! Parcă s-au spart zăgazurile cerului! Torentele de aplauze, „acompaniate“ de sunetul la maximum al surlelor şi al trompe- telor, creează o senzaţie de tunet!... Imaginea creată e una feeri- că. Ploaia de confeti acoperă totul. În alb-albastru... Explodează şi câteva petarde. Asurzitor! Cine mai poate să cenzureze o bucurie... maximă?... În minutul 80, Geolgău scapă singur în careul „cocoşilor“. Ratează incredibil. Publicului i se taie răsuflarea...

42 Peste două minute, Adrian Popescu centrează de pe dreapta. Geolgău „se răzbună“, şutând imparabil în colţul lung! Ettori rămâne... şah-mat! Universitatea Craiova – A.S. Monaco 3-0!!! De la 0-2 (în prima manşă)!... Întreaga tribună a „Centralului“ se transformă într-un autentic taifun!... O victorie ISTORICĂ! O calificare istorică!

Autorii superbei izbânzi

Silviu Lung Negril – Tilihoi – Costic tefnescu – Ungureanu Adrian Popescu – Coi – Mnil (m. 46: Cioroianu) Geolgu – M. Bâcu – PAVEL BADEA Antrenor: Mircea Rdulescu

Universitatea, fără Cămătaru şi fără Sorin Cârţu. Ambii, accidentaţi. Geolgău poate a izbândit, în apriga confruntare din Bănie cu „cocoşii“ monegasci, meciul vieţii sale...

43 A.S. MONACO

Ettori Liegeon – Stojkovic – Simon – Amoros (m. 84: Anziani) Bijotat – Bravo – Puel – Genghini Fofana – Bellone

Constantin Alexe, trimisul „Sportului“, un condeier de top, a titrat, în ziarul de a doua zi, numai la superlativ. Firesc. Titlul cronicii: „Bravo, Universitatea! O excelentă partidă!“. În context: „...Universitatea Craiova a oferit cea mai frumoasă partidă în CUPA CUPELOR. O partidă remarcabilă. O excepţională dăruire. O excepţională dorinţă de victorie şi de calificare. Care i-a purtat pe craioveni spre acest frumos succes. Succes care se adaugă la un palmares care face cinste fotbalului craiovean, fotbalului din ţara noastră... Au luptat exemplar Tilihoi, Negrilă, tânărul Pavel Badea, Mănăilă... Badea – prezent mereu în fazele ofensive... Universitatea Craiova şi-a demonstrat adevăratele ei posibilităţi într-o zi în care s-a autodepăşit. Bravo, ei!“...

Izbânda eliminării celebrei formaţii franceze din Monte Carlo, elogiată de marile agenţii internaţionale de presă, a dat aripi noii echipe a Universităţii craiovene... În etapa a noua (6 octombrie 1985), puştii Universităţii au zburdat în faţa braşovenilor, administrându-le un sec 3-0. Hat- trick, Marian Bâcu. „Bădiţa“ a ratat o ocazie cât roata carului, în minutul 8, mingea venindu-i... pe piciorul stâng! În urma acestui 44 nou succes în campionat, Universitatea a urcat pe locul al doilea, cu 13 puncte. La numai două puncte de Steaua, lider autoritar.

...În al doilea tur al CUPEI CUPELOR... Dinamo Kiev. Un adversar... de fier! Cu „stele“ de mare calibru: Blohin, Zavarov, Iaremciuk, Evtuşenko, Baltacha, Kuzneţov, Mihailov... „Namile“ de neclintit! Prima manşă, la Craiova. 23 octombrie 1985. Tribunele – full. Tânăra echipă a Universităţii începe... tare! În minutul 11, un schimb de pase între Nicolae Ungureanu şi Marian Bâcu se încheie c-un şut prin surprindere al ultimului şi... portarul Mihailov se vede învins! 1-0 pentru Universitatea... Acelaşi Bâcu va şuta foarte puternic, patru minute mai târziu. Mihailov boxează... în ultima clipă! „Ursul“ din Kiev se trezeşte din şoc. Nu trece decât un minut de la ratarea lui Bâcu. Incursiune pe stânga, Blohin, centrare cu mare precizie în careul craiovean. Iaremciuk îl „execută“ pe Silviu Lung şi... 1-1! Nu trecuseră decât cincisprezece minute de joc... Jocul devine crâncen. Ambele formaţii – cu garda jos. Fantezia şi dezinvoltura craiovenilor nu pot, însă, face ravagii printre masivii jucători ai „tancului“ kievean. Care, în minutul 24, răstoarnă scorul! Şut foarte puternic, Evtuşenko. Silviu Lung nu poate reţine. Respinge în faţă. Cum e mai rău. Iaremciuk reia, fulgerător, în plasă!

45 La 1-2, Universitatea se „taie“. În pofida eforturilor „Bădiţei“ sau ale lui Gheorghiţă Geolgău. Gică Popescu, intrat pe teren de numai şase minute, e faultat, în minutul 82, în careu. 40000 de spectatori se ridică în picioare. Marian Bâcu nu greşeşte ţinta. 2-2! Mai mult nu s-a putut...

UNIVERSITATEA

Silviu Lung Negril – Tilihoi – C. tefnescu – Ungureanu A. Popescu – I. Coi – Mnil – P. BADEA (m. 76: Gic Popescu) Marian Bâcu – Gheorghi Geolgu

DINAMO KIEV

Mihailov Besonov – Baltacha – Kuzneov – Demianenko Ra – Iakovenko – Iaremciuk – Zavarov (m. 12: Bal) Evtuenko – Blohin (m. 68: Belanov)

Pavel Badea s-a aflat la originea singurului gol prin care Universitatea Craiova a reuşit, foarte dificil, să îngenuncheze pe „lămpaşii“ Petrolului ploieştean, din minutul 54. “Bădiţa“ a executat cu măiestrie o lovitură liberă, Gică Popescu a prelungit spre Marian Bâcu. Şut şi gol! „Duş rece“ pentru Universitatea, etapa viitoare (a 12-a), lângă Castelul Huniazilor. Corvinul s-a impus cu 3-0. „Triplă“,

46 Petcu. Hunedorenii îi aveau, în acel timp, pe rutinaţii Mişa Klein, Dorin Mateuţ, Romulus Gabor, Văetuş, portarul Ioniţă...

În returul de la Kiev (6 noiembrie 1985), Dinamo şi-a tras... partea leului! Un 3-0 scurt. În minutul 11, ucrainenii conduceau deja cu 2-0. Gol, Raţ, în minutul 5. Gol, Belanov, în minutul 11 (centrare Iaremciuk). Peste alte două minute, Demianenko încheie conturile! Dinamo Kiev – Universitatea Craiova 3-0. Şi totuşi, în minutul 58, Adrian Popescu iroseşte, senin, o mare ocazie... Adrian părăseşte terenul de joc în minutul 82, fiind înlocuit cu... Pavel Badea! „Bădiţa“ – „un element de dinamizare a jocului“, după cum a sesizat regretatul ziarist Eftimie Ionescu. Prea târziu... Universitatea cade, însă, de pe... „un cal frumos“. Dinamo Kiev va spulbera, în ediţia din acel sezon (1985-1986) a CUPEI CUPELOR, orice adversar întâlnit în cale şi va cuceri marele trofeu!...

...În derby-ul etapei a 13-a (17 noiembrie 1985), de la Craiova, cu Dinamo, 18000 de spectatori au înfruntat, câineşte, frigul bicisnic şi... fulgii de nea. Pavel Badea a excelat. Cârţu şi Cămătaru, în atac, au accelerat întruna, dar scorul a rămas... alb. 0-0.

47 „Câinii“, c-o echipă de şoc: Moraru, Varga, Andone, Augustin, Dragnea, Costel Orac etc. Universitatea Craiova, fără Pavel Badea, accidentat, capotează – surprinzător – pe Valea Oltului. Chimia Râmnicu Vâlcea – Universitatea 2-0! Tot fără „Bădiţa“, remizează la Slatina, în meciul-restant cu F.C. Olt. 1-1. La F.C. Olt – două foste „glorii“ ale Craiovei Maxima: Ilie Balaci şi Zoly Crişan. Revine în echipă Pavel Badea, în etapa a 16-a, şi Universitatea se impune la limită, cu 1-0, în faţa F.C. Bihorului. La Craiova. Tot fără Pavel Badea, reaccidentat, Universitatea Craiova cedează net, cu 0-2, la Bucureşti, în faţa Stelei. În ultima etapă a turului (6 decembrie 1985). Universitatea, pe locul al patrulea, la finele turului... 1. Steaua 31 p 2. Sportul studenţesc 24 p 3. Dinamo 22p 4. Universitatea Craiova 21 p 5. Corvinul Hunedoara 18 p Steaua – lider de toamnă. Cu şapte puncte avans. Steaua îşi crease o mare echipă. Cu care va triumfa, în primăvara anului 1986, în prima competiţie europeană intercluburi: CUPA CAMPIONILOR EUROPENI (Liga Campionilor, de azi)! Ce vremuri!...

48 Anul 1986 îl prinde pe Pavel Badea ca într-un cleşte. Doi „inamici“. Primul – armata. Este încorporat în Craiova, la U.M. 01047. Pe strada Caracalului. Al doilea, s-a accidentat. Ruptură fibrilară. O ruptură care i-a dat foarte multe bătăi de cap. La fotbal n-a renunţat nici o clipă. Nici n-avea cum... Aproape întreaga stagiune fotbalistică de primăvară (1986) a trebuit să accepte postura de... „rezervă de lux“! Îl înlocuieşte, în minutul 61, al partidei Universitatea Craiova – Victoria (scor: 2-1), din prima etapă a returului (9 martie 1986), pe Adrian Popescu. În următoarea etapă, la Târgu Mureş, acolo unde Universitatea s-a impus cu 1-0, pe Marian Bâcu, în minutul 60. Joacă doar în ultimele trei minute, în Regie, în locul lui Cămătaru. Sportul studenţesc – Universitatea Craiova, „cu adevărat un derby“ (Eftimie Ionescu), 1-1. Deşi o „rezervă de lux“ (îl înlocuieşte, în minutul 33, pe Ion „Gheorghiţă“ Geolgău), evoluează excelent în partida Univer- sitatea – Politehnica Timişoara, fapt care-l determină pe cronicarul Laurenţiu Dumitrescu, un al titan al presei scrise, să remarce „inspirata intrare în joc a lui Badea“! Festival de goluri, în acest meci. Universitatea – Politehnica Timişoara 5-0! Trei – Marian Bâcu, două – Sorin Cârţu. Două partide, „pe bară“. Ruptura îl reţine. Reintră pe gazon, în meciul de la Craiova, cu Gloria Buzău, din etapa a 24-a. Gloria – fără glorie – pierde... la un scor astronomic: 0-7!!! „Bădiţa“, în locul lui Geolgău, în minutul 65. Tot în Bănie, Pavel îl înlocuieşte pe Sorin Cârţu, în minutul 70 al jocului cu F.C. Argeş. 3-1 pentru „prăzari“. Următoarele patru întâlniri – pauză!

49 Din nou, pe gazon, în meciul de la Bucureşti, cu Dinamo. Joc foarte slab al craiovenilor, care au făcut figuraţie. „Câinii“ i-au snopit cu 4-0! În etapa a 31-a (1 iunie 1986), Pavel Badea apare, în fine, titular. Ceasul rău pentru el şi pentru Universitatea! 11000 de spectatori privesc, uluiţi, cum „echipa spicelor“ a venit în Bănie s-o umilească pe Universitatea! Pe care a condus-o cu 2-0. Incredibil! Noroc, totuşi, cu golul de onoare izbândit de Sorin Cârţu, în minutul 60, care a mai dres cât de cât busuiocul! Universitatea Craiova – F.C. Olt 1-2!?! „O surpriză de mari proporţii!“, consemnează, în „Sportul“ de-a doua zi, Adrian Vasilescu... Universitatea, cu „Bădiţa“ titular, se răzbună, în etapa a 32-a, sub Tâmpa Braşovului, învingând cu 2-0. Pentru a oferi un adevărat regal fotbalistic, în ultima etapă (8 iunie 1986), cu campionissima Europei, Steaua, la Craiova!... 35000 de spectatori au creat, din nou, o ambianţă de zumzet. Un meci cu... nouă goluri! Un meci de infarct. ...Minutul 16. Şut în bară al lui Mircea Irimescu. Mingea ricoşează la Marian Bâcu. Şut şi gol! 1-0 pentru Universitatea. ...Minutul 20. Şut plasat al lui Victor Piţurcă şi... 1-1! ...Minutul 23. Centrare Marian Bâcu, gol – Sorin Cârţu. 2-1 pentru Universitatea. În minutul 28, Octavian Popescu ridică scorul la 3-1 pentru Universitatea. În minutul 41, Radu II este faultat în careul Universităţii. Execută precis tot Victor Piţurcă şi reduce din scor. 3-2 pentru Universitatea. O delectare pentru zecile de mii de spectatori. Pavel Badea a jucat... ca o stea!

50 Asalturile craiovenilor se înteţesc după pauză. În minutul 58, Marian Bâcu transformă o nouă lovitură de la 11 metri. Universitatea – Steaua 4-2. În minutul 66, Pavel Badea îşi încununează superba evoluţie... printr-un gol apoteotic! Universitatea – Steaua 5-2. Steaua nu renunţă nicicum la luptă. Piţurcă, în minutul 79, din penalty, şi Radu II, în minutul 90, reduc din diferenţă. Universitatea Craiova – Steaua, rezultat final: 5-4! Un meci de senzaţie, cu nouă goluri şi cu alte trei şuturi în bară! Irimescu, în minutele 16 şi 85; Majearu, în minutul 19...

UNIVERSITATEA CRAIOVA

Lung Adrian Popescu – Sndoi – Cioroianu – M. Stnescu Gic Popescu – P. BADEA – Irimescu – Bâcu (m. 67: Anton) O. Popescu – Sorin Câru (m. 37: Mnil)

Universitatea – o formaţie completamente întinerită!

STEAUA

D. Stângaciu Dan Petrescu – Petcu – Stanciu – Weissenbacher B lan – Ceauil – Majearu – Brbulescu (m. 74: M. Alexandru) Piurc – Radu II

Steaua – mai mult cu „bateria de rezervă“! Steaua – campioană naţională. Campioană, totodată, a campioanelor Europei! Universitatea Craiova – pe locul al treilea. 51 1. Steaua 57 p 2. Sportul studenţesc 48 p 3. Universitatea Craiova 46 p (+29) 4. Dinamo 46 p (+22) Sezon excelent pentru Pavel Badea...

...Start într-un nou campionat. 1986-1987. Foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, pentru vreo echipă din provincie să mai emită pretenţii la titlu. S-a instaurat... hegemonia Stelei. Cine să reziste laureatei Cupei Campionilor Europeni? Doar Dinamo, cu Mircea Lucescu pe banca tehnică, luptă din răsputeri s-o detroneze. Fără sorţi de izbândă. Se interpune în disputa pentru... prezenţa în „cupele europene“ un adversar insolit: Victoria Bucureşti! Clipe foarte dificile pentru „echipa unei mari iubiri“, Univer- sitatea Craiova!... Ale cărei nume sonore au dispărut... precum păsările călătoare. E drept, anii apasă. Intervine şi uzura. Astfel că dificultatea răspunderii a căzut tot pe umerii antrenorului şi, îndeosebi, ai tinerei generaţii, în frunte cu Pavel Badea...

„Bădiţa“ a reintrat în unsprezecele craiovean în etapa a patra (14 septembrie 1986). În meciul de acasă, cu Corvinul. L-a înlocuit pe Biţă, în minutul 57. Schimbare inspirată, fiindcă el, Pavel Badea, l-a blocat, în postura de ultim apărător, în minutul 83, pe Michael Klein,

52 salvând, „in extremis“ corabia universitară craioveană de la un eşec dezonorant!... A fost şi bara lui Nae Ungureanu, din minutul 49, dar, oricum, evoluţia studenţilor de pe malul Jiului a fost una anostă! Un meci în genere anost, un scor tot astfel: 0-0. Pavel Badea a privit din tribună evoluţia colegilor săi din prima manşă a turului I al Cupei UEFA (17 septembrie 1986). Universitatea Craiova – Galatasaray Istanbul 2-0. Tot astfel, pe malul Bosforului, în returul de peste două săptămâni, când Galata s-a impus cu 2-1. În a şasea etapă, fără Pavel Badea, nerefăcut, şi cu Sorin Cârţu rezervă (!), Universitatea s-a chinuit realmente, pe teren propriu, cu Oţelul Galaţi. Scor: 1-1! Mai mult. Pierde şi la Bacău, cu 0-1, şi ajunge pe... penultimul loc al clasamentului! În etapa a opta, o „gură de oxigen“: victorie cu scor de forfait, acasă, la Craiova, cu Flacăra Moreni. Câştigă şi sub Feleacul Clujului, în etapa următoare, şi-şi mai spală din păcate. Pe moment, doar... Când să zică hop, c-a sărit gardul, vine... eşecul categoric din prima manşă a turului al doilea al Cupei UEFA, de la Dundee (Scoţia)! Dundee United – Universitatea Craiova 3-0!! Leeds-ul apus-a de mult... Universitatea, tot fără „Bădiţa“... Ca şi-n meciul-retur, adjudecat de olteni cu doar 1-0...

53 A 13-a etapă, una cu ghinion pentru „prăzarii“ Băniei: 0-1 în Capitală, în faţa Victoriei. În ultimele şase minute, şi-a făcut reapariţia pe gazon şi Pavel Badea. Care l-a înlocuit pe Marian Bâcu... Universitatea o ţine tot aşa. Una caldă, alta rece. Ce câştigă pe mere (un punct sau două, în deplasare), oferă pe pere (1-1 şi 0-0 acasă, în disputele cu Sportul studenţesc şi Petrolul).... Reculul continuă... În şaisprezecimile CUPEI ROMÂNIEI, abia se impune la Petroşani, în faţa unei divizionare C, cu 6-5, după loviturile de la 11 metri, pentru departajare! Pentru liniştea Băniei, „Bădiţa“ a transformat, cu sânge rece, ultimul penalty...

În fine, în returul 1987, Pavel Badea sparge lanţul ghinioa- nelor! Reintră ca titular în „unsprezecele“ Universităţii, în meciul de la Piteşti, din etapa a 19-a (15 martie 1987). O evoluţie absolut sublimă, din minutul 1 până la ultimul fluier al arbitrului, din minutul 90... F.C. Argeş – Universitatea Craiova 0-0. În atacul Argeşului – Radu II. Revenit la „prima dragoste“. Tot în rândurile piteştenilor – Eduard, Stancu, Jurcă, portarul Andrei Speriatu şi Dorel Zamfir.

UNIVERSITATEA CRAIOVA

Lung Negril – Sndoi – Gic Popescu – Ungureanu M n il – Rada – PAVEL BADEA Geolgu – Bica – Doru Nicolae (m. 88: Irimescu) (m. 84: A. Popescu) 54 Cronicarul „Sportului“, Mircea Tudoran, în ziarul din 17 martie 1987, a argumentat „explicaţia acelui 0-0 de la Piteşti“ prin următoarele: „A contat, în primul rând, modul judicios în care au fost distribuite rolurile, cu Pavel Badea (ca şi Mănăilă) pe post de piston. Pavel Badea – mai clar în intenţii şi în realizări“. Pavel Badea – cel mai bun de pe teren în meciul-cap de afiş al rundei a 20-a, Universitatea Craiova – Dinamo (1-1). În tabăra „câinilor“ – foştii craioveni Ilie Balaci şi Rodion Cămătaru. Nefluieraţi, totuşi, de entuziasta galerie alb-albastră. Cu toate că motive ar fi existat berechet, „Prinţul“ şi Cami aflându-se, acum, pe baricada... „inamică“! „Bădiţa“ – un veritabil „argint-viu“, vervă deosebită. Precizie în pase. Poftă de şut. În minutul 32, la o centrare a lui Doru Nicolae, se „înşurubează“ în careul dinamovist şi şutează cu sete, fulgerător. Direct spre „păianjen“. Reflex, însă, de zile mari al lui Ţeţe Moraru! Universitatea Craiova alternează victoriile cu eşecurile sau cu semieşecurile. 1-2 la Hunedoara, în etapa a 21-a (29 martie 1987). Pavel Badea a reuşit o spectaculoasă centrare în diago- nală la golul de 1-1 reuşit de Marian Rada, în minutul 32. În fine, primul succes din retur! 2-0, în etapa a 22-a (5 aprilie 1987), pe teren propriu, cu F.C. Olt! Goluri – Rada (acelaşi Rada), în minutul 44, şi Mircea Irimescu, în... ultimul minut de joc. Pavel Badea – un dispecer de nota zece. O nouă victorie, acasă, cu 3-0. În faţa Oţelului. „Bădiţa“ – şut în bară, în minutul 70. Balonul a ricoşat la Irimescu. Şut şi gol! Golul de 3-0.

55 „Prăzarii“ încheiaseră, de altfel, foarte rapid conturile. Prin cele două goluri înscrise de Marian Rada (o „serie“ bună a fostului rapidist) şi Emil Săndoi, în numai patru minute (16 şi 20)... La Moreni, Flacăra profită de absenţa „Bădiţei“. Şi administrează Universităţii oltene un neverosimil 4-1! Care Universitate se trezeşte imediat din şoc. Notă de trecere în „colocviul studenţesc“ de pe malul Jiului. Universitatea Craiova - „U“ Cluj 1-0. Badea – omniprezent pe teren. Gheorghe Nicolaescu, trimisul „Sportului“: „Tinerii şi talen- taţii Pavel Badea şi Ştefan Stoica au făcut tot jocul echipei Universitatea Craiova, creând faze pe ambele flancuri...“ Un singur gol în contul craiovenilor (Emil Săndoi, în minutul 36). Plus alte două şuturi în bară!...

* ...Mare meci mare în Regie, în etapa a 27-a! Sportul studenţesc – Universitatea Craiova 2-3! Show, Pavel Badea! Sublim! Cuplul din atacul Universităţii, Pavel Badea – Ştefan Stoica, un cuplu fermecător... Pasă, Ştefan Stoica, în minutul 34; şut, Pavel Badea, de la 20 de metri, direct la vinclu, în colţul lung! „Un gol de zile mari“ (Constantin Alexe, trimisul „Sportului“)! Atacuri „în haită“, ale Sportului studenţesc. Atacuri disperate. Atacuri... retezate de o nouă incursiune ultrarapidă olteană, în minutul 69. Gol, Cioroianu. Terheş insistă. Insistă şi înscrie. În minutul 77! 1-2. Furioşii „tauri“ din Bănie ripostează neiertător. 3-1 în minutul 87. Prin Mănăilă. Şi totuşi, Marcel Coraş este cel care „încheie conturile“, prin golul său din minutul 90... Sportul – Universitatea Craiova 2-3!

56 Universitatea – performera rundei. Singura victorie „semnată“ în deplasare! Constantin Alexe, în ziarul „Sportul“: „Doi tineri, Pavel Badea şi Ştefan Stoica, au făcut cam ce au vrut cu fundaşii Sportului, Ion Munteanu şi Mircea Popa... O întâlnire de o foarte bună factură...“ Universitatea îşi revine la forma maximă. În etapa a 28-a, surclasează, în Bănie, pe Chimia Râmnicu Vâlcea, cu 5-0! O dominare categorică. 25-4 (pe spaţiul porţii: 10-1), raportul şuturilor. 11-0, la cel al cornerelor! Pavel Badea – joc SUPER. Autor a două goluri. Două goluri de senzaţie. În minutul 23, Mircea Irimescu, aflat pe post de vârf, întoarcere pentru „Bădiţa“. „Cap“ în plin volé. Portarul vâlcean Preda – „şah-mat“! Gol „semnat“ tot de Pavel Badea, în minutul 82. Tot el s-a aflat la originea golului marcat de Ştefan Stoica, din minutul 44. Dribling pe stânga. Pasă în diagonală, pe dreapta. „Cap“, Ştefan Stoica şi gol!

UNIVERSITATEA CRAIOVA

Lung Negril – Emil Sndoi – Gic Popescu – Ungureanu Cioroianu – t. Stoica – Irimescu Geolgu – Marian Bâcu – PAVEL BADEA (m. 71: Tilihoi) (m. 60: Prun)

Tot una „rece“! La Petroşani. Sub crestele Parângului, Jiul – Universitatea Craiova 3-0!!! Singura bucurie de suflet a minerilor – fotbalul. Sau echipa lor de inimă, Jiul Petroşani. Aici, sub crestele Parângului, Jiul 57 însemna un veritabil simbol al întregii minerimi din Vale. Mana cerească întru alimentarea cu raze de bucurie şi de speranţă a tuturor sufletelor din abatajele înnegrite în fum şi-n praf. Minerii Văii Jiului, c-o viaţă aspră în subteran, aşteptau, cu sticla cu bere sau cu niscaiva tărie, duminica, în tribunele stadionului, de la echipa lor de suflet, „tipsii“ cu satisfacţii pentru sufletele lor totdeauna încercate de pericole... În echipa minerilor strălucea, în acel timp, Gigi Mulţescu. Alte „stele“ ale „cărbunarilor“ – Vancea, Lasconi, Menzel, Daniel Timofte...

* „Bădiţa“ înscrie al treilea gol al Universităţii în meciul câştigat acasă, la limită, cu Victoria (3 iunie 1987). Printr-o acţiune individuală, finalizată apoteotic... Universitatea – Victoria Bucureşti 3-2. În ultima etapă, la Craiova, Universitatea – Steaua 1-1. Universitatea Craiova, o echipă în plină reconstrucţie, încheie pe locul... cinci ediţia 1986-1987 a campionatului primei divizii fotbalistice a ţării. Cu 35 de puncte. 1. Steaua 59 p 2. Dinamo 44 p 3. Victoria 38 p 4. Sportul studenţesc 35 p (+9) 5. Universitatea Craiova 35 p (+6) Universitatea – o nouă prezenţă în Cupa UEFA. Revine pe banca tehnică faimosul ei antrenor, Constantin Oţet. Renasc, totodată, speranţele în Cetatea Băniei...

58 Primele doua „sesiuni“ la Universitatea Craiova – primele amintiri...

...Fine de cuptor 2002. Complexul „Cotroceni“. Amurg. Motivul „escaladării“ Cotrocenilor de „prăzarii“ Universităţii oltene? Meciul amical de fotbal cu F.C. Naţional. Fiindcă noua stagiune bate la uşă... O stagiune care se anunţă... plină de furtună pentru o „corabie“ căreia i s-a luat tot. Până şi „pânzele“!... „Comandantul“ a aplicat principiul „După mine, potopul!“ Cei cu inimă şi cu suflet oltenesc sută la sută au „sunat“ adunarea. „Păsările călătoare“ s-au reîntors la matcă. Marius Sava. Ionel Luţu. Emil Săndoi. Pavel Badea... Pavel, la... 35 de ani! Ieri, o speranţă. Azi, un senator de drept. Călit în ţinuturile helvete, sud-coreene şi nipone... S-a încheiat epuizantul antrenament de sub bagheta fostului său coechipier Emil Săndoi. Start prin „tunelul amintirilor“...

...Nu-i simplu nicicum, îşi aminteşte, azi, „Bădiţa“, „samuraiul“ de pe Jii, să prinzi – copil fiind – un loc de titular într-o echipă cu nume cum e Universitatea Craiova... – Şi totuşi, tu l-ai prins uşor... – L-am prins, fiindcă am avut noroc cu carul... – Chiar aşa? – Chiar. L-am prins ca antrenor, la Universitatea, echipa mea de suflet, pe profesorul Mircea Rădulescu. Într-un meci amical, la Sibiu, domnul Mircea m-a „avertizat“. Cu trei ceasuri înainte

59 de primul fluier: „Pregăteşte-te, „Bădiţă“, că voi începe cu tine!“... „Bădiţa“ a intrat şi a convins... „Scenariul“ s-a repetat. Înainte de primul meci al stagiunii 1985-1986. Cu Victoria. La Bucureşti. Cu exact trei ceasuri înainte de start, Mircea Rădu- lescu îl invită pe „Bădiţa“ la el în cameră şi-i face... pregătirea psihică. Îi zice ce trebuie să facă în acel meci: – Tu, „Bădiţă“, ai să faci asta şi asta!... „Interpretând“ ad litteram „aria“ indicată, startul a fost unul cum nu se putea mai bun. Punct ochit – punct lovit...

...„Bădiţa“ îi poartă şi azi un respect sacerdotal profesorului- antrenor Mircea Rădulescu. Îi va purta totdeauna. Îl va venera totdeauna. Mircea Rădulescu este cel care l-a lansat pe... „marea orbită“... Tot astfel, Sorin Cârţu. Antrenorul cu care a izbutit, sub stindardul Universităţii, EVENTUL (campionatul şi Cupa României). Marele EVENT. În 1991. Sub „sceptrul“ profesorului Mircea Rădulescu, Pavel Badea se transformase, peste noapte, din junior în... senior. O „maturizare“ forţată, dar bene- fică. Sub cel al antrenorului Sorin Cârţu a atins, cu Universitatea Craiova, piscurile de glorie...

...Pavel Badea a cutreierat lumea timp de nouă ani. A fost în paradisul Elveţiei. Sau în cel din „Ţara dimineţilor liniştite“ (Coreea de Sud). Ori în cel din „Ţara Soarelui-Răsare“

60 (Japonia). Nimic nu l-a impresionat mai tare decât... Principatul Monaco. Aici unde luxul e la el acasă... «Pentru un puşti de 18 ani – zice, azi, „Bădiţa“ – a trece pragul unui hotel de superlux cum e hotelul de cinci stele RIVIERA, din Monte Carlo, înseamnă... a trece poarta Raiu- lui!...» Cele trei zile petrecute, cu Universitatea Craiova la Monte Carlo rămân ca o efigie unică în sufletul său... În Monaco – totul e la superlativ...

...Monte Carlo ca Monte Carlo, dar ce a fost la Craiova, în noaptea de 2 spre 3 octombrie 1985!... Universitatea evoluase ca-n vremurile sale bune. „Zdrobise“ cocoşul monegasc, în returul din Bănie, cu 3-0! Eşecul de la Monte Carlo (0-2) fusese uitat... Miile de suporteri ai Universităţii au mărşăluit toată noaptea pe străzile Craiovei... Au cântat şi au scandat pe sub ferestrele idolilor. În acel timp, „Bădiţa“ locuia în apartamentul părinţilor săi. La blocul M9, etajul al treilea, apartamentul 15, din cartierul Sărari. Foarte aproape de Silvică Lung. S-a trezit, pe la ceasurile două-trei, în noapte, cu mulţimea scandând sub ferestre: „Ba-dea“! „Ba-dea“!! „Ba-dea“!!! A ieşit de vreo cinci- şase ori să le răspundă... Cu sufletul inundat de bucurie. Cu lacrimi în ochi... Ovaţii peste ovaţii... Ovaţii care nu mai conteneau... Când ajungeau la... ultimul fotbalist, mulţimile de suporteri făceau cale-ntoarsă. O luau de la capăt. Un nou tur. Şi tot aşa... Ceva unic. Ceva magic. Irepetabil.

61 – Ce ai simţit, „Bădiţă“, în acele clipe de vrajă de la miezul nopţii? – Am simţit c-am devenit, într-adevăr, unul dintre idolii Craiovei. Am simţit iubirea şi respectul tuturor celor care iubesc fotbalul. De aceea, din dragoste de suflet şi de inimă faţă de aceşti suporteri, m-am întors la Craiova, acum, la zenitul carierei. Datorită iubirii alb-albastre m-am întors, de la Extensiv, la Universitatea, în divizia A... O asemenea echipă merită cu priso- sinţă să revină în elită... Sper din tot sufletul ca tot ceea ce i s-a întâmplat în ultimul timp să nu se mai repete. Să rămână ca o filă de istorie în colbul uitării... – Nu te temi? Ai trecut de bariera celor 35 de ani... – Nu. Dacă m-aş fi temut, nu mă înhămam la o muncă de Sisif, fiindcă asta presupune redresarea „corabiei“ de pe Jii. A fost, să nu uităm, prima echipă românească aflată la porţile cele mari ale Europei fotbalistice... Universitatea Craiova trebuie să revină acolo unde-i e locul. În elită... „Bădiţa“ îşi priveşte ceasul. Amintirile îl răscolesc. Puternic. Se apropie ora stingerii. Nu mai văd nimic. Şi totuşi confesiunile „Bădiţei“ continuă. Încă... Pe „razele cu amintiri“... Dinamo Kiev. „Tancul“ ucrainean. – Cum ţi s-a părut, „Bădiţă“, „tancul“ kievean? – O echipă senzaţională. În acea vreme, opinez eu, nu-i rezista nimeni... A câştigat, de altfel, în acea stagiune fotbalis- tică, trofeul CUPEI CUPELOR. Ghinionul nostru că Zeiţa Fortuna ni l-a scos prea devreme în cale!... – În turul al doilea. După eliminarea celebrei echipe fanceze A.S. Monaco...

62 – Aşa a fost să fie. Cu sorţii nu te joci. Ai şansă sau nu ai. Asta-i viaţa. – Într-adevăr. Dar, în turul de la Craiova, n-ai jucat. De ce? – Din pricina... fizicului! Ce să fi făcut eu, cu cele 55 de kilograme ale mele, în faţa unor namile venite, parcă, din stepa siberiană? Hrănite, parcă, numai cu carne de mistreţ şi „adăpate“ cu votkă în loc de apă? N-aş fi avut nici o şansă... – Ai intrat, în schimb, pe teren, în returul de la Kiev... – La 3-0 pentru ei! Am avut, îmi amintesc, un şut fantastic, de la 30 de metri... – De ce ai primit cartonaşul galben? – Pentru că l-am faultat pe Blohin. Eu, de 18 ani; el, de 36. L-am faultat tare! – N-ai jucat nici la Dundee, în Scoţia... – Nu m-a introdus antrenorul de atunci al Universităţii, Titi Teaşcă, în echipă.... – Nu te avea la suflet? – Nu m-a avut niciodată. N-am fost unul dintre favoriţii lui... – De ce? – N-am înţeles niciodată de ce. N-a avut nici o afinitate pentru mine. Mă gratula totdeauna cu expresia „Păsărică scuipă vânt“... – Cum ţi s-a părut, totuşi, ca profesionist, antrenorul Titi Teaşcă? – Eu l-am prins, aici, la Universitatea (Dumnezeu să-l ierte!), doar la apusul carierei sale de antrenor. De aceea nu mă pot pronunţa asupra calităţilor sale de antrenor sau de mare antrenor. Am auzit şi eu c-ar fi fost un antrenor de calibru. Ceea ce am observat e că atmosfera (la echipă) creată de el era o atmosferă

63 în genere tensionată. Nu admitea niciodată să fie contrazis. Era un tip foarte orgolios. A intrat, îmi amintesc, o dată, într-un conflict foarte puternic cu Adrian Popescu. Adrian a „îndrăznit“ să-l contrazică. „Piticul“ a sărit ca ars. N-a suportat un asemenea „afront“.«Băi, vopsea! – a urlat spre Ady Popescu. Tu să nu comentezi! Tu vorbeşti cu Academia de fotbal „Titi Teaşcă“, auzi? Tu să-ţi scrii numele cu vopsea, să ştiu şi eu cine eşti!» Auzindu-l, fotbaliştii Universităţii au izbucnit toţi în râs. Atmosfera s-a destins preţ de câteva minute...

...Cât timp „Onorabilul Pitic“ (Titi Teaşcă), altminteri, un profesionist al fotbalului, un excelent teoretician, s-a aflat la timona Universităţii, Pavel Badea s-a zbătut... precum peştele pe uscat. A fost, indiscutabil, cea mai neagră perioadă din cariera sa de fotbalist. Cât pe ce să fie cedat la.... F.C. Olt! Student fiind – la zi – la Academia de Studii Economice din Craiova, „Bădiţa“ a refuzat. Cu toate că acolo, la F.C. Olt, condiţiile materiale erau cu mult mai... ispititoare! El, Pavel Badea, era – şi aşa trebuia să rămână - „copilul Craiovei“...

...Joi, 11 decembrie 1986. O zi neagră pentru... „Academia de fotbal TITI TEAŞCĂ“! În şaisprezecimile de finală ale CUPEI ROMÂNIEI, la Paroşeni, în faţa unei formaţii de divizia C, Minerul, Universitatea Craiova, cu Teaşcă pe banca tehnică, s-a aflat la un pas de a fi eliminată!!! Dacă n-ar fi existat inspiraţia

64 „Bădiţei“, care a transformat penalty-ul decisiv, „buturuga mică“ (Minerul Paroşeni) ar fi răsturnat, în mod cert, „carul mare“ (Universitatea Craiova)! – Cum a fost, „Bădiţă“, în acel meci de pomină de la Paroşeni? – A fost ceva... de infern! Universitatea ajunsese într-o situaţie disperată!!! Cei din Paroşeni ne-au opus, pe parcursul întregii partide, o rezistenţă de fier... Divizionara C trebuia să rateze ultimele două lovituri de la 11 metri, pentru departajare, iar Universitatea Craiova să le transforme, pentru a nu fi eliminată!!! A fost, în acel final de partidă, o tensiune de infarct! – Îmi închipui cum se perpelea „Piticul“ Teaşcă pe marginea terenului! Cred că era... jăratic! – Păi, nu el ne dusese în acea situaţie de disperare? Când vorbea Teaşcă nu trebuia să mai zică nimeni nici „pss“. Nu se putea în tensiune la infinit... – Şi totuşi, aţi depăşit, în acele clipe, de tensiune sufocantă, „complexul Teaşcă“ şi aţi calificat „in extremis“ pe Universi- tatea Craiova... – Ce vină avea echipa Universităţii că antrenorul Teaşcă se „zburlea“ din orice? Că i se punea pata din orice? Că ţipa din te miri ce? Că „tuna şi fulgera“ întruna la stele? Blazonul Univer- sităţii trebuia musai apărat. Chiar dacă pe banca tehnică se afla cine se afla. „Piticul“ Teaşcă sau zece „Pitici“ Teaşcă la un loc! – Just! Şi chiar aşa s-a şi întâmplat? Minerul Paroşeni a ratat ultimele două lovituri de la 11 metri, iar Universitatea le-a transformat? – Chiar aşa! Silviu Lung s-a repezit ca un uliu disperat şi le-a apărat! Istoria acelui meci de pomină s-a scris, iată, în ultimele

65 secunde... Totul depindea de mine. Eu am fost desemnat să execut... ultimul penalty... Eram, la rându-mi, disperat... Eram, însă, sigur că n-am cum să ratez. Dac-aş fi ratat, toate oalele sparte ar fi fost în mod sigur aruncate în capul meu... – S-ar fi scris, poate chiar pe prima pagină a ziarelor, cu litere de-o şchioapă, că „Badea a ratat calificarea Universităţii“! Sau: „Universitatea Craiova, eliminată de-o divizionară C!!! Cel care ar fi putut, totuşi, s-o salveze, Pavel Badea, şi-a dat... cu stângu-n dreptul! Penibil!“... – Mie-mi spuneţi? – Oricum, ai înscris şi l-ai salvat pe „Pitic“! – Asta a fost, că de înscris am înscris, dar pe „Pitic“ tot nu l-am salvat! – Cum aşa? – Conducătorii clubului craiovean, trecuţi prin „furcile caudine“ ale senzaţiilor tari, în meciul de la Paroşeni, la un pas de... infarct, cum au ajuns acasă, în Bănie, l-au şi „măturat“ pe Teaşcă! Fără discuţii, fără certuri, fără remuşcări... – Doar un sezon a rezistat, aşadar, „Academia de fotbal TITI TEAŞCĂ“ în Craiova universitară.... – Un sezon, atât. Ca şi „surghiunul“ meu la Universitatea. Când am aflat c-a plecat nea Titi, mi-am făcut, discret, semnul crucii. „A răsărit, din nou, soarele, Bădiţă, pe uliţa ta! Pace ţie!“. Scăpat de „urgisirea“ PITICULUI (caracter extrem de dificil, deşi profesionist, tobă de fotbal), Pavel Badea va cunoaşte, cu Universitatea Craiova, alte succese de marcă şi alte împliniri în templul Regelui Fotbal. Va păşi pe urmele marelui Ilie Balaci...

66 Pe urmele lui Ilie Balaci...

...23 august 1987. Start într-o nouă ediţie a campionatului Diviziei A. La Craiova, Universitatea – Sportul studenţesc. În tribunele stadionului „Central“, lume câtă frunză şi iarbă... Mai ceva ca la demonstraţia „oamenilor muncii“! 30000 de suflete... Oltenii bătură cu 3-1. Start cu dreptul... Nerefăcut complet dintr-o mai veche accidentare, „Bădiţa“ n-a evoluat decât în ultimele şase minute, înlocuindu-l pe Ciurea. Va fi titular abia în etapa a 4-a, în meciul cu Victoria de la Bucureşti (9 septembrie 1987). Un meci unic, pesemne, în istoria fotbalului! Arbitru – un nume de... roată, din „târgul Ieşilor“. Primul „mitan“ a fost cum a fost, dar spre finalul său, „fluieraşul“ s-a dat „în stambe“ rău! Un meci – comedie, pe care, dacă l-ar fi putut urmări nenea Iancu, ar fi rezultat, probabil, cea mai spumoasă piesă de teatru din lume! În vervă deosebită, „Bădiţa“ ratează două mari ocazii. În minutele 16 şi 28. În minutul 43, Claudiu Vaişcovici cade „secerat“ în careul craiovean. Din contactul, umăr la umăr, cu Gică Popescu. Crrr! 11 metri. C-o fi fost, că n-o fi fost, faptul în speţă n-a pus nicicum paie pe foc! A executat acelaşi Vaişcovici şi tânărul portar craiovean Crişan, debutant pe scena primei divizii, a parat mingea, spre

67 consternarea „Armeanului“ (Florin Halagian, antrenorul Victoriei), a celor opt-nouă mii de soldaţi aduşi „la ordin“, dar mai ales a mai-marilor „granguri“ ai Miliţiei din acea vreme! În minutul 51, Ştefan Stoica pune... frişca pe tort! Excelent angajat de Emil Săndoi, îl depăşeşte în viteză pe Topolinschi, pe care, pur şi simplu, îl pierde... pe drum, şi-l „execută“ pe portarul Niţu printr-un şut sec! Victoria – Universitatea Craiova 0-1! Un asemenea „afront“ (o asemenea „lovitură de berbec“) nu se putea, însă, digera! Motiv pentru care „fluieraşul“ s-a pus pe faţă de-a curmezişul jocului!!! Cum punea vreun fotbalist craiovean piciorul pe minge, cum fluiera fault! Crrr! Crrr! Crrr! Şi tot aşa... Cei de la Victoria aveau numai... „verde“! Indiferent cum. Prin fault, prin coate, prin „directe“ la „femurele“ picioarelor adverse! Universitatea a devenit... taur furios. Leu rănit. S-a apărat ca la Plevna. A iniţiat atac după atac. S-a bătut precum „şoimul maltez“. Circul a devenit total... „Arbitrul“ jocului (în viaţa de toate zilele, un caracter admirabil, de pus la rană) a devenit, în acelaşi timp, „fiară cu fluier“! Craiova s-a ambiţionat. Cu toate că la fiece atingere de balon era... fluierată! Crrr-crrr! La tot pasul! „Plutonul“ masiv din tribune... s-a înfuriat. A trecut, „cu arme şi cu bagaje“, cu întreaga „muniţie de război“ de partea... oaspeţilor! A început să „tune“ şi să „fulgere“ împotriva arbitrului. A propriei echipe! „Huo!“. „Huuuooooo!“. „Huuuuoooo!“, din mii de piepturi! „Liniorii“ Doru Buciuman şi Mircea Axente se aflau între... ciocan şi nicovală. Nu înţelegeau nimic şi nu ştiau ce să facă. Să mai ridice sau nu fanionul? Principala lor preocupare devenise... ferirea de contactul cu sticlele din plastic

68 Pavel Badea, în ”Tara Cantoanelor“ (Elvetia). ”Bãdita“ (în medalionul afisat pe toate autobuzele din Lausanne), ”vedetã“ autenticã pe malul Lemanului.

Pavel Badea (al treilea din stânga, pe rândul de jos), ”rotita“ numãrul unu din ”mecanismul“ fotbalistic numit Lausanne-Sports, din sezonul 1992-1993.

69 Pavel Badea si gingasul sãu ”trofeu“, sotia Mihaela, admirând paradisul helvet...

Pavel Badea, în tricou... tricolor (primul din dreapta, pe rândul de jos), înaintea confruntãrii cu ”vikingii“ Norvegiei.

70 Cei cinci tricolori de mare valoare (Pavel Badea, primul din stânga, Timofte, Tene, Ursea si Mateut), fãurind, în tainã, planul de ”rãpunere“ a adversarului helvet...

Juniorul ”Bãdita“ (primul din stânga, pe rândul de jos), înainte de cucerirea ”redutelor cu semilunã“...

71 Tot cu naþionala juvenilã de fotbal a României (Pavel Badea, al doilea din stânga, pe rândul de jos), pe piscurile... Acropolei Atenei!...

O vedetã a gazonului (Pavel Badea, al doilea din dreapta), înconjuratã de... tot felul de (alte) vedete (Cãtãlin Crisan, primul din stânga; Mirabela Dauer, a treia din stânga; Ciri Maier; Adrian Popescu; Antonie Solomon (primul din dreapta), viceprimarul de azi al Craiovei.

72 şi cu brichetele aruncate din tribună de soldaţii enervaţi, cu faţă de... tăciune! „Huo“!, „Huideo!“, şi tot aşa... În fine, s-a auzit şi ultimul fluier izbăvitor! Jalnicul arbitraj n-a putut modifica nimic! Victoria – Universitatea Craiova 0-1. Rezultat final... Efectul unui asemenea arbitraj a fost unul de... bumerang!!! Până şi „Armeanul“ s-a revoltat la culme! „Ăsta (arbitrul) ne face de râsul curcilor, nea Marine!“, s-a plâns, justificat, „Armeanul“ şefului de atunci al Miliţiei Capitalei, Marin Bărbulescu. „Să nu-l mai puneţi, mă, pe ăsta la meciurile noastre, mai ţineţi-l şi pe tuşă!“, ar fi „decretat“ până şi ministrul Postelnicu... Pavel Badea, ca, de altfel, întreaga echipă a Universităţii craiovene, a jucat magnific, îndeosebi în repriza secundă! C-o dăruire până la ultima picătură de energie. C-o ambiţie ieşită din comun. Iritat la culme de-un asemenea scandalos arbitraj, a oferit, pe gazon, întregul său potenţial. Universitatea a învins în pofida tuturor barierelor!...

VICTORIA BUCURETI

Niu Comnescu – Solomon – Mirea – Topolinschi Cojocaru – Stere – S. Balaur (m. 67: Dican) Cl. Vaicovici – Augustin – Henzel (m. 54: Ni)

73 UNIVERSITATEA CRAIOVA

Crian Negril – N. Zamfir – Gic Popescu – Weissenbacher (m. 77: Adrian Popescu) Gh. Ciurea – E. Sndoi – Mnil t. Stoica – PAVEL BADEA – Ghi (m. 77: Vancea)

În „Sportul“ de-a doua zi, cronicarul Adrian Vasilescu titra: „Tinerii craioveni, la înălţime“. Referitor la arbitraj: „... Arbitrul ieşean a condus bine în prima repriză, cu erori după pauză, dezavantajând ambele echipe“!?! Ce putea să scrie, în acel timp, cronicarul „Sportului“? În nici un caz, arbitrul n-a dezavantajat ambele echipe! Pe simplul motiv că n-ar fi avut cum. O singură formaţie a fost clar dezavantajată. Şi aceea a fost Universitatea Craiova. Din fericire – fără urmări pe tabela de marcaj...

Pavel Badea nu poate uita nici în somn acel meci din septembrie 1987... A scăpat de patru ori singur cu portarul bucureştean Niţu. A fost stopat de „central“. Nejustificat... – Ce crezi, „Bădiţă“, despre acel meci? – A fost un meci senzaţional. Enervată la culme de-un arbitraj atât de ostil, echipa mea, Universitatea, s-a bătut pe teren c-o ambiţie de care, sincer să fiu, n-am crezut-o niciodată capabilă. Pur şi simplu, s-a autodepăşit. Nici într-o finală de „cupă europeană“ nu cred să se fi bătut cu atâta înverşunare! A fost ceva magnific... 74 – De ce crezi că s-a fluierat cum s-a fluierat? – Eu cred că arbitrul acela n-a ştiut ce fluieră! Altfel nu-mi explic. Oricât m-aş strădui. Cât pe ce să sară suporterii pe gardurile terenului, să-l sfâşie! Am umblat şi eu, timp de nouă ani, pe toate continentele lumii, dar un aşa hal de arbitraj nu mi-a fost dat să văd. A fluierat... chiar şi peste tuşieri! Comedia come- diilor!...... Din expresa dorinţă de a face pe placul celor care influenţaseră, la nivel înalt, fie delegarea lor la anumite meciuri, fie, pur şi simplu, menţinerea în elita „cavalerilor fluierului“, arbitrii cu pricina nu numai că şi-au pierdut gratuit şi absolut penibil credibilitatea, dar nici n-au izbutit să stabilească astfel echipa câştigătoare, fapt care i-a determinat pe cei de sus să le întoarcă... spatele şi să-i abandoneze în bătaia vântului. Excesul de zel costă. Aşa a fost totdeauna. Aşa rămâne... Fără a lua apărarea arbitrului ieşean, care în multe alte partide pe care le-a condus a fluierat chiar impecabil, motiv pentru care l-am apreciat cum se cuvenea în transmisiunile directe radio- fonice, înclin să cred, totuşi, că şi asupra sa s-au făcut unele presiuni. În acel timp, presiunile de sus, se ştie, penetraseră toate sferele vieţii sociale. Un excelent profesor era catalogat nu după merite, ci... după cum trecea clasa pe elevii care nu ştiau, chiar şi în clasa a douăsprezecea de liceu, că numele proprii se scriu cu literă mare la început!!! „N-a avut metodă, tovarăşe!“ – sosea explicaţia „politrucilor“ de sus! Numai că, aici este aici, dac-a observat că în acel meci Victoria n-avea cum câştiga chiar de juca şi două săptămâni, că Universitatea Craiova nu putea fi învinsă sub nici o formă, chiar şi cu zece arbitraje ostile, trebuia s-o „dreagă“ într-un fel, să evite penibilul situaţiei! Spre lauda ei, echipa craioveană, ambiţionată, logic, din cale afară, a înfruntat toate vitregiile destinului din acea zi de

75 septembrie 1987 şi a învins pe merit! Împotriva tuturor calcu- lelor. Împotriva tutror „indicaţiilor“ din spatele unor uşi foarte capitonate. Bravo ei!... Apus-au acele vremuri tulburi, dar, din păcate, multe alte tare ale arbitrajului românesc au rămas... nealterate!...

În turul I al Cupei UEFA, Universitatea a nimerit încă un adversar focos. DESPORTIVO Chaves, din Portugalia. Nume ilustre. Cel mai strălucitor – Diamantino. 40000 de suporteri au luat cu asalt, în după-amiaza zilei de 16 septembrie 1987, tribunele „Centralului“ craiovean. O ambianţă senzaţională. Unică. Oltenii nu se dezmint. Totdeauna ei „ard“, realmente, după favoriţii lor. Indiferent de numele de pe gazon. Tot felul de surle, de trâmbiţe, de tobe sau de tălăngi, de steaguri, de confeti sau de eşarfe alb-albastre au creat o atmosferă tipic oltenească. O atmosferă cu nimic mai prejos decât cea sud-americană... Pavel Badea simte că va reuşi, iarăşi, un meci mare. Altfel nu se poate. Îşi intră repede „în vână“. I se iveşte o foarte bună ocazie în minutul 14. O ... ratează. Ghinion! În minutul 30, mijlocaşul stânga portughez Sauro, repliat în apărare, salvează... de pe linia porţii! Fantastic!... Asta, la 1-0 pentru Desportivo. 1-0, pentru că, în minutul 19, portughezul Gilberto înscrisese din ofsaid!!! „Liniorul“ turc de pe acea parte, Yuksel Erdogrul, a uitat să ridice.... fanionul! Oare? N-a fost să fie, în minutul 30, 1-1, a fost, în minutul 52, 2-0 pentru cei din Chaves! Gilberto a executat precis o lovitură

76 liberă. Zdravkov a plasat un... „cap“ zdravăn în „transversală“. Vermelinho a reluat în plasa porţii craiovene, reducând la tăcere „vulcanul“ din tribune!... Nu se scurg decât unsprezece minute... Universitarii craioveni se trezesc parcă din pumni. Îşi reiau atacurile spre poarta lusitană. Atacuri în forţă. Sufocante. Publicul simte. „Viesparul“ din tribune se trezeşte la viaţă... În minutul 63, Ghiţă e... „secerat“ în careul portughez. 11 metri! Gheorghe Ciurea transformă cu sânge rece. S-a spart, în fine, gheaţa... Universitatea – Desportivo 1-2. Peste două minute, şut – Vancea. „Şut din tun“! Jorginho deviază... în propria poartă! 2-2! „Uraganul“ din tribune se dezlănţuie furtunos.... Cu cinci minute înainte de finiş, acelaşi Ghiţă şutează imparabil, prin surprindere, şi înscrie golul victoriei! 3-2 pentru Universitatea Craiova!... Tribuna, în delir, redevine... vulcan! O senzaţională răsturnare de scor!... O victorie de mare prestigiu. O nouă victorie de mare prestigiu. Cu Tică Oţet la timonă...

77 UNIVERSITATEA CRAIOVA

Crian Negril – Gic Popescu – E. Sndoi – Weissenbacher Ciurea – Mnil – Irimescu (m. 40: Ghi) t. Stoica – Vancea – PAVEL BADEA (m. 63: Geolgu)

DESPORTIVO CHAVES

Padrao Cerqueria - Garrido – Jorginho – Rogerio (m. 70: Vincente) Gilberto – Zdravkov – Saura (m. 46: Serra) Diamantino – Slavkov – Vermelinho

Oltenii Universităţii – pe val... În etapa a cincea, la Craiova, Badea et compania au făcut din A.S.A Târgu Mureş o... redută de paie! Universitatea – A.S.A. 5-1! A.S.A. Târgu Mureş, cu Fanici, Ciorceri, Craiu, Fodor... Ciurea - „în şut“! Trei goluri! „Bădiţa“ – golul ultim, din minutul 89. Ţâşnire, Gică Popescu, pasă spre Pavel Badea, şut din prima atingere. Tot Badea s-a aflat la originea primului gol marcat de Ciurea, din penalty, în minutul 10, când portarul târgmureşean, Varo, nu l-a putut stopa decât... prin fault! Acelaşi Varo, în disperare de cauză, l-a blocat pe „Bădiţa“, dezlănţuit, în minutul 82...

78 *

...Lusitanii de la Chaves s-au revanşat, din păcate, în meciul retur (30 septembrie 1987). Soarta partidei a depins de... gheata lui Gheorghiţă Geolgău, din minutul 35. Scăpat completamente singur, „bombardierul din Pieleşti“ a şutat în portarul Padrao! La 2-0 pentru Desportivo, „Bădiţa“ a executat, în minutul 83, un corner care s-a concretizat cu golul lui Ghiţă! Un gol picat prea târziu, totuşi... Graţie unui gol mai mult marcat în deplasare, la scorul egal din dubla confruntare, 4-4, portughezii s-au calificat mai departe...

...Chiar dacă antrenorii se vor perinda (a plecat Mircea Rădulescu – a venit sau a revenit Tică Oţet (Dumnezeu să-l ierte!). A plecat Oţet – a sosit profesorul Gheorghe Constantin. Va pleca „Profesorul“, va sosi, în toamna anului 1988, Sorin Cârţu...), ideea esenţială persistă în cadrul clubului universitar craiovean: infuzia de tinereţe... Fapt care presupune o recon- strucţie din mers. Şi, fireşte, timp. Răbdare. Universitatea va spune, pentru o vreme, adio „cupelor europene“...

Toate eforturile vor fi concentrate pe reclădirea noii Craiova Maxima. Alţi doi-trei „mohicani“ părăsesc „echipa unei mari iubiri“: Costică Ştefănescu, Ungureanu, Sorin Cârţu...

79 Pavel Badea devine... „jolly-jockerul“ noii echipe a Craiovei Maxima. Noul... Ilie Balaci. „Creierul“. Dispecerul. „Mintea limpede“...

...Gol de kinogramă, marca Pavel Badea, în derby-ul de pe Şoseaua „Ştefan cel Mare“ a Bucureştilor, Dinamo – Univer- sitatea Craiova. Golul de 1-1, din minutul 35. Lovitură liberă de la 20 de metri de poarta apărată de Bogdan Stelea. Şut pe lângă zid. Stelea – spectator. „Câinii roşii“, c-o trupă întărită, avându-l „în sulky“ pe strategul Mircea Lucescu, s-au impus, până la urmă, cu 3-1 (18 octombrie 1987).

DINAMO

Stelea Mircea Rednic – Alex. Nicolae – Andone – Varga (m. 76: Dumitracu) Lupu – Mateu – I. Lupescu M. Stoica – Rodion Cmtaru – Iulian Mihescu (m. 46: Orac)

80 UNIVERSITATEA CRAIOVA

Silviu Lung Negril – E. Sndoi – Cioroianu – Mnil (m. 80: Irimescu) Gic Popescu – Ciurea – Bica – N. Zamfir PAVEL BADEA - Ghi (m. 67: Neagoe)

Cu „Bădiţa“ cel mai bun de pe teren, Universitatea Craiova obţine o remiză de salon, 1-1, în „viesparul Giuleştinei“. Badea – imposibil de ţinut. „Universitatea – mai sigură şi mai dezinvoltă“, notează, în cotidianul „Sportul“, reputatul comentator Ovidiu Ioaniţoaia... O fază cu cântec, în minutul 57. La un fault în careul craiovean asupra lui Ţâră, arbitrul Mircea Axente a fluierat... 11 metri. Imediat a dat-o la... întors! S-a consultat cu „tuşierul“ Costică Gheorghe şi a dictat... lovitură liberă pentru olteni, socotind că Fane Ţâră... jucase balonul cu mâna!!! Foarte bună prestaţia „tuşierului“ Mircea Ştefănoiu, din Târgu Jiu...

Marţea sunt... cele trei ceasuri rele. Într-o asemenea zi (24 noiembrie 1987), 45000 de spectatori au asistat, pe „Centralul“ craiovean, la o duzină de goluri! Dar şi la un eşec fără replică al Universităţii în faţa Stelei... Universitatea – Steaua 4-6 (2-4)! Steaua, cu întreaga „artilerie grea“: Gică Hagi, Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă, Fane Iovan, Adrian Bumbescu etc.

81 Nerevenindu-şi din şoc, „Bădiţa“ şi colegii săi au capotat şi lângă zidurile înnegrite ale castelului Huniazilor, cu 0-4, în etapa următoare. Şi totuşi, s-au remontat în celelalte două etape ale turului. Victoria, la limită, acasă, cu Oţelul Galaţi. Victorie şi în deplasare, cu F.C. Olt. De la 0-2, 3-2 pentru Universitatea. Final de stagiune tot... negru! 0-4 la Braşov! Cu numai 17 puncte, locul şase. După Steaua, Dinamo, Victoria, Oţelul şi Flacăra Moreni.

În returul 1988, Pavel Badea s-a abonat... la goluri! A devenit „goleador“. „Tunar“. Simţea o deosebită plăcere să scuture plasele porţilor adverse... Înscrie golul de 1-1, în prima etapă a returului. 6 martie 1988. În Regie. În minutul 65. Lovitură liberă pentru Universitatea Craiova. Din afara careului de 16 metri. Şut puternic. Din zid, balonul ricoşează... direct în plasă! ...Lovitură liberă, în minutul 62 al partidei de la Craiova, dintre Universitatea şi Flacăra Moreni, la scorul de 1-0 pentru olteni. De la 18 metri. „Bădiţa“ şutează direct la vinclu. Şut imparabil. Impresia cronicarului „Sportului“: „ Universitatea Craiova – o echipă mult schimbată în bine. Joacă în viteză. Varietatea acţiunilor sale fiind foarte gustată de publicul spectator“. În etapa a 20-a, la Piteşti, Pavel Badea a câştigat net duelul cu tizul său, Stelică Badea. F.C. Argeş – Universitatea Craiova 0-1!

82 Încă o... nefăcută! În etapa a 21-a, Universitatea – Victoria Bucureşti 1-3!!! „Atacuri craiovene fără lumină“, consemnează Ovidiu Ioaniţoaia. Când nu înscrie, „Bădiţa“ îşi serveşte coechipierii cu pase de gol. În minutul 32 al jocului de la Târgu Mureş, a pus mingea, din corner, exact pe piciorul lui Marian Bâcu, şutul acestuia fiind unul precis (A.S.A. – Universitatea Craiova 2-1). În minutul 35, în disputa Universitatea Craiova – S.C. Bacău (scor: 2-0), o pasă... la întâlnire l-a pus pe Biţă într-o excelentă poziţie de finalizare. Universitatea câştigă la Suceava, dar pierde, apoi, marele derby de acasă, cu Dinamo. 1-3! „Curcanii“ s-au înfoiat... fără drept de apel! În fine, vine meciul din etapa a 30-a (25 mai 1988), cu Corvinul, de la Craiova, când Universitatea răzbună toate nereuşitele, realizând, în urma unui meci realmente extraordinar, scorul etapei: 6-0! „Bădiţa“ se înfurie şi „trăsneşte“... un gol de generic în al 38-lea minut de joc! Recital craiovean. Aplaudat la scenă deschisă de inimosul public din tribune. Au mai punctat Mircea Irimescu, Ştefan Stoica, Marian Bâcu, Gheorghe Ciurea şi Biţă. Universitatea, ca-n vremurile de glorie... „Bădiţa“ – ferme- cător... Încă un scor astronomic, în etapa a 32-a. Universitatea Craiova – F.C. Olt 6-0! Atacuri înveterate craiovene, care au supus poarta lui Ghera- sim unui tir necruţător.

83 Pavel Badea – sublim. Irezistibil. Neiertător. Autorul unei spectaculoase „triple“. La primul gol, din minutul 34, şut fulgerător cu stângul, de la 14 metri. Celelalte două, în minutele 77 şi 88. Au mai înscris Marian Bâcu, în minutele 7 şi 18, şi Gheorghe Ciurea, în minutul 11.

UNIVERSITATEA CRAIOVA

Silviu Lung Negril – Emil Sndoi – Irimescu – Adrian Popescu (m. 63: Bica) Ciurea – t. Stoica – Geolgu – PAVEL BADEA (m. 63: N. Zamfir) Marian Bâcu – Bi

Din „vechea gardă“, doar patru „mohicani“: Silviu Lung, Mircea Irimescu, Nicolae Negrilă şi Ion Geolgău.

F.C. OLT

Daniel Gherasim Moraru – A. Popescu – Minea – Ilie Dumitrescu (m. 46: Bogdaniuc) Ene – Lea – Eftimie – Marian Popescu (m. 56: Pistol) Pena – V. Turcu

Gheorghe Nicolaescu, cronicarul „Sportului“, a rămas foarte plăcut impresionat de „frumosul desen“ pe care Pavel Badea, Ciurea, Ştefan Stoica şi colegii lor l-au aşternut pe covorul de

84 iarbă al „Centralului“ craiovean. „Desen“ care se explică şi prin bucuria de a juca a acestor reale talente... În ultima etapă, Universitatea s-a revanşat, la Craiova, pentru eşecul din tur, impunându-se în faţa braşovenilor cu 4-1! Universitatea, doar pe locul cinci, cu 36 p. Steaua, la al 13-lea titlu. 1. Steaua 64 p 2. Dinamo 63 p 3. Victoria 40 p 4. Oţelul Galaţi 39 p 5. Universitatea Craiova 36 p. Oţelul Galaţi – revelaţia campionatului...

...Start în campionatul 1988-1989. Un start... cu stângul pentru „campioana unei mari iubiri“! Din nefericire... Craiovenii au capotat, în prima etapă (21 august 1988), pe malul Crişului. F.C. Bihor a câştigat scurt, cu 2-0. Doar „Bădiţa“ a primit „notă de trecere“: 7. În a doua etapă (28 august 1988), doliu în Cetatea Băniei! Universitatea – F.C. Inter Sibiu 1-2!!! Interul, cu Majearu, Caşuba, Laurenţiu, Dobrotă, Radu II, Jurcă şi Cezar Zamfir. În etapa a treia – urgie! Dezastru total! Potop! Argeşul, „inamicul numărul unu al Craiovei“, şi-a ieşit din matcă, administrând Universităţii un scor... de maidan: 5-0!!! La Piteşti. Dominare piteşteană netă. 18-6 (pe spaţiul porţii: 11-5), raportul şuturilor. 6-0 la cornere. 85 16000 de spectatori au asistat, entuziaşti, la... „mazilirea“ Craiovei universitare! Jean Vlădoiu, regretatul Bogdan Bănuţă şi Eduard, fost la Steaua, pur şi simplu, s-au distrat c-o apărare de paie a... umbrei Craiovei Maxima!!!... Conducerea clubului craiovean trage imediat alarma. Îl cheamă „sub arme“ pe Sorin Cârţu. Ca antrenor principal. Fostul fotbalist-briliant din Bănie, aflat pe banca tehnică a divizionarei B Electroputere, acceptă provocarea. Deşi Universitatea se afla într-o situaţie catastro- fală! Merge direct la uşa primului-secretar al judeţului, Ion Traian Ştefănescu, şi-i pune o singură condiţie. El, un simplu antrenor, să pună condiţii unui prim-secretar în faţa căruia nu îndrăznea nimeni din întregul judeţ să „sufle în front“?!? Ei bine, da! „Cât timp voi fi eu antrenor la Universitatea – a relevat, imperativ, Sorin Cârţu – echipa-etalon a Băniei nu va cunoaşte nici un prieten!“. Atât. Nu tu casă, nu maşină, nu cerere pentru aprobarea vreunui automobil! Nimic.. Băiat foarte deştept, „primul“ a înţeles. Sorin n-acceptă să se ploconească sau să încline steagul în faţa celor patru „mari“: Steaua, Dinamo, Victoria şi F.C. Olt (sau Flacăra Moreni, după caz). Steaua şi Dinamo aveau argumente să bată oricând la Craiova, fiindcă loturile lor adunaseră toată „crema“ fotbalului românesc. Dar asta nu însemna că nu puteau, bine-merçi, să nu fie şi învinse, dacă se juca în mod cinstit. Celelalte, Victoria sau F.C. Olt (ori Flacăra, după caz) nu intrau în discuţie. Cu toate că la timona lor se aflase sau se afla – încă - „Armeanul“ cel celebru... Altfel spus, Sorin Cârţu prefera să se lupte cu toţi şi cu toate, cu orice risc, dar să n-audă de... „jocurile strategice“! S-a bătut palma...

86 * În primul meci cu Sorin Cârţu la timonă, fotbaliştii Universităţii s-au răzbunat pe... „gărarii“ Rapidului! 5-1!!! S-au reaprins făcliile speranţei în întreaga Oltenie... Înainte de a descinde la Universitatea, ca antrenor, Sorin Cârţu avertizase: „Primul jucător pe care îl voi schimba va fi... Pavel Badea! Că prea are gura mare...“. Cârţu se referea la faptul că „Bădiţa“, „senator de drept“ în echipa Universităţii, trebuia să aibă, totdeauna, primul şi ultimul cuvânt, vociferând la tot ce nu-i convenea. Avertizat, „Bădiţa“ a vrut să-i dovedească maestrului, feble- ţea sa ca jucător în echipa Craiovei Maxima, că nu are dreptate. Şi cum să-i argumenteze, stenic, dacă nu prin joc? În meciul cu Rapidul, Pavel Badea s-a dovedit „locomotiva numărul unu“ de pe teren. A driblat impecabil. A pasat ca la carte. A fost „motorul“ declanşării majorităţii acţiunilor ofensive craiovene înspre poarta rapidistă. A centrat precis. A înscris, în minutul 46, un gol antologic, ridicând realmente tribuna în picioare! Dribling scurt, şut pe jos, la colţ. Portarul giuleştean Toader, „şah-mat“! A zburdat pe tot terenul, din prima până în ultima secundă de joc! A fost, de departe, „number one“... În etapa următoare, Universitatea câştigă în Regie. Cu 3-2, în faţa Sportului. Pavel Badea, jucătorul întâlnirii. În minutul 48, şut-bombă, de la 40 de metri! Balonul a „muşcat“ transversala... Tot „Bădiţa“ a fost „cheia“ victoriei echipei sale în disputa din Bănie cu „şepcile roşii“ clujene. Coautor, în plus, la primul gol înscris de Ghiţă, în primul minut de joc...

87 Fără Badea, accidentat, Universitatea o dă „olteneşte“ cu „stângu-n dreptul“, în meciul-derby de la Craiova cu liderul Dinamo! 6-3 pentru „câinii“ lui Lucescu, fosta „gheată de aur“ a Europei, Dorin Mateuţ, înscriind nu mai puţin decât trei goluri! Sorin Cârţu a constatat, însă, nu fără uimire, că... nu toţi jucătorii săi au pus osul la bătaie!!! A tăiat, de aceea, în carne vie! L-a învestit căpitan de echipă pe Gică Popescu, pe atunci un adolescent de numai 19 ani! Celor din „vechea gardă“, foarte puţini, ce-i drept, dar cu experienţă, nu le-a picat bine, socotindu-se... marginalizaţi. Atmosfera din sânul lotului craiovean s-a... retensionat! Antre- norul Cârţu n-a cedat. A menţinut şaua pe „bidiviii“ recal- citranţi. Steaua a profitat. A venit la Craiova, a văzut care-i baiul şi i-a tras Universităţii o bătaie „soră cu moartea“! Cu 5-1! Piţurcă, Gică Hagi, Fane Iovan sau Lăcătuş au defilat... Peste alte două etape (în etapa a 15-a; 4 decembrie 1988), apărarea craioveană s-a dovedit a fi una... de praz! Universitatea – Oţelul Galaţi 2-3! „Bădiţa“ nu disperă. Nici antenorul său. În duelul din ultima etapă a turului, cu Victoria (scor: 2-2), marchează, în minutul 47, golul de 1-1, printr-o „rachetă de croazieră“ care, pur şi simplu, a făcut să „explodeze“ din nou tribunele „Centralului“ craiovean! Universitatea – în zona „nisipurilor mişcătoare“. Pe locul... al 12-lea!!! Cârţu demarează, în iarna anului 1989, pregătirile „la sânge“. Pune accentul pe „garda tânără“. Olaru, Calafeteanu, Eugen Neagoe se alătură lotului universitar. Pune, altfel spus, bazele

88 noului unsprezece cu care să atace... Everestul fotbalului românesc! Gândul său, unul „nebun, nebun, nebun de legat“ este... revenirea Universităţii în elită! Tot astfel gândea şi Pavel Badea. Devenit piesa principală în angrenajul ambiţiosului său antrenor. Fost jucător-briliant în echipa Craiovei Maxima. În returul 1989, a început urcuşul... Victorie, dificilă totuşi, cu Farul. Eşec, la limită, în Ghencea. Victorie la scor în faţa braşovenilor. „Bădiţa“, coautor la golul al treilea. Centrare de pe dreapta, în diagonală, pe stânga, direct în gheata lui Adrian Popescu! 35000 de spectatori au savurat victoria asupra Corvinului (cu 3-1), din etapa a 25-a (3 mai 1989)! „Metronomul“ Universităţii craiovene, Pavel Badea, punctea- ză încă o dată la impresia artistică, printr-un gol de kinogramă din meciul cu F.C. Olt (3-1 pentru Universitatea)! Era minutul 57, când, în urma unui „un-doi“ de mare efect cu Mănăilă, a şutat din plonjon direct la vinclu! Un gol de toată frumuseţea... Tot el înscrie golul victoriei, în minutul 87, sub Dealul Feleacului! „U“ Cluj – Universitatea Craiova 0-1. 3-0 apoi, acasă, cu Sportul studenţesc. Pentru a da, în etapa imediat următoare (a 31-a), „lovitura de graţie“ Rapidului chiar în Giuleşti, învingându-l în... ultimele secunde de joc, prin golul lui Eugen Neagoe, pe contraatac, şi retrogradându-l direct pe „şinele“ diviziei B!!!... Pavel Badea a salvat de pe linia porţii balonul şutat – cu sete – de rapidistul Lucian Ilie, în minutul 29!...... Sub bagheta, parcă fermecată, a lui Sorin Cârţu, Universi- tatea Craiova a redevenit, rapid, Universitatea Craiova. Au fost

89 reinstalate forţa şi încrederea. Fapt esenţial. „Când steagul alb se ridică – reliefa Nicolae Petrescu-Redi – norii negri coboară“. Într-adevăr, în Bănie a reapărut... luminiţa de la capătul tunelului. Dintr-o situaţie catastrofală, de retrogradare, Universitatea a ajuns, peste noapte, să bată, din nou, la porţile „cupelor europene“! Un campionat c-un debut de disperare, de infarct şi încheiat apoteotic, „en fanfare“, pe locul cinci!...

...Universitatea a demarat în trombă noua ediţie a campionatului primei divizii. Ediţia 1989-1990. Draw la Petroşani. Sub Parâng. Victorie, în etapa a treia (10 septembrie 1989) asupra... Victoriei, la Bucureşti! Cu 1-0. Gol, Ştefan Stoica. Tot cu 1-0, fără a mai fi fluierată de cel cu numele de roată! Care o „rotise“, în meciul din septembrie 1987 (tot într-o zi de septembrie!), numai în favoarea „grangurilor“ timpului! Victorie, totodată, acasă, cu F.C.M. Braşov. La scor. Cu 4-0! Succese pe linie... În meciul cu Farul Constanţa (2-0 pentru Universitatea), „Bădiţa“ a înscris primul gol, în minutul 46, printr-o „ghiulea“ care l-a lăsat pe portarul de pe litoral... stană de piatră! Universitatea va câştiga duelul de acasă, cu Dinamo. Cu 1-0. Gol marcat de Ciurea, în minutul 34. Pavel Badea a fost „vioara numărul unu“. În ultima etapă a turului (10 decembrie 1989), a surclasat, tot acasă, pe Corvinul. 4-0! „Bădiţa“ – autorul golului al treilea, din minutul 61, c-un şut-trasor din afara careului hunedorean! Portarul Ioniţă a rămas... interzis!

90 UNIVERSITATEA CRAIOVA

Crian M n il – Emil Sndoi – Gic Popescu – Adrian Popescu Ciurea – Bâcu – Ceauil – PAVEL BADEA (m. 70: Irimescu) t. Stoica – Adrian Pigulea

Cu excepţia lui Mircea Irimescu, nici un exponent al fostei Craiova Maxima! C-o atare tânără „garnitură“, Sorin Cârţu va escalada Everestul fotbalului. Şi va izbândi...

În decembrie 1989, flacăra Revoluţiei a „stins“ multe „metehne“ ale fotbalului autohton!... Victoria şi F.C. Olt au fost, imediat, „evaporate“... „Procurorul“ (Cornel Dinu), de la timona „echipei spicelor“, F.C. Olt, a ajuns... „pe cai mari“ (secretar de stat; şef al Departa- mentului Sportului)! S-a cerut, insistent, desfiinţarea cluburilor Dinamo şi Steaua. Fără a se reuşi. S-au deschis porţile Occiden- tului pentru fotbaliştii noştri. Care, după COPPA DEL MONDO, vor „migra“ în masă... Flacăra Moreni şi F.C. Inter Sibiu au fost lăsate... în bătaia vântului! Să fiarbă în suc propriu. Au fiert ce-au fiert şi au alunecat, cu viteza luminii, de pe tobogan... Înfundându-se undeva, prin diviziile inferioare... Cluburile de fotbal s-au trezit... fără nici un sprijin. Apus-au vremurile când primii-secretari de judeţe apăsau doar pe butonul telefonului scurt pentru ca directorul întreprinderii X să şi depună mari sume de bani în contul cluburilor divizionare A!

91 Peste tot, uşile pentru banii necesari echipelor de fotbal erau zăvorâte... Noile Prefecturi nici nu îndrăzneau s-audă... Vremuri tulburi prin curţile Regelui Fotbal... Universitatea Craiova n-a făcut excepţie. Antrenorul Sorin Cârţu s-a văzut obligat, pentru a face faţă situaţiei, să aducă... şi bani de acasă! Cine poate... oase roade! Cine nu... salutare, muică (vorba lui Tudor Gheorghe, rapsod neîntrecut) şi noroc! Spre cinstea sa, Sorin Cârţu a scos-o la capăt... În sferturile de finală ale CUPEI ROMÂNIEI (11 martie 1990), în Valea Roşie a Craiovei, fosta echipă a lui Sorin Cârţu (Electroputere) – faţă în faţă cu noua echipă a lui Sorin (Universitatea). În minutul 35, Pavel Badea expediază un şut necruţător de la distanţă. Portarul Preduţ salvează de la rădăcina barei. În minutul 65, acelaşi Pavel Badea execută cu măiestrie o lovitură liberă. Acelaşi reflex de zile mari al „goal-keeper-ului“ Preduţ! Universitatea s-a impus foarte dificil, dar pe deplin meritat, cu 1-0. La „Electro“ – Fane Nanu, Gheorghe Barbu, Biţă, Ghiţă (fost la Universitatea), Sorohan... Start lansat şi în returul campionatului... În etapa a 13-a (17 aprilie 1990), Universitatea câştigă net un nou duel cu Sportul studenţesc. În minutul 8, şut – Gică Popescu. Fundaşul bucureştean Mircea Popa deviază în propria poartă. 1-0. ...Minutul 62. Lansat în adâncime de Adrian Popescu, Pavel Badea trage un „proiectil“ pe care, pur şi simplu, portarul Manu nici nu l-a văzut! 2-0. Eugen Neagoe va închide, în minutul 72, tabela de scor la 3-0 pentru Universitatea...

92 *

Vine, vine, vine... marele meci cu Steaua. Din etapa a 31-a. Meci al marilor ambiţii. Meci al marilor orgolii. Tribuna, ca de obicei, arhiplină. Numai clocot. Înainte de meciul cu Steaua, mare zaiafet! Scandal cu suporterii!!! Martor ocular (implicat, fără vină), fotbalistul Pavel Badea: – Cum a fost, „Bădiţă“, înainte de meciul cu Steaua? – Prăpăd mare! De câte ori îmi amintesc, mă ia... cu fiori! – Cum de-au pătruns pe teren suporterii? Cine le-a permis? – Era imediat după Revoluţie. Fiecare făcea exact ce-l tăia capul... – Ce pricină v-au găsit? – Nici o pricină. Să batem, neapărat, pe Steaua. Aşa cum bătuserăm şi pe Dinamo, şi pe Victoria, şi pe F.C. Olt, şi pe Flacăra Moreni... – Au trecut la ameninţări făţişe, am aflat... – Ar fi fost bine să fi fost numai atât! – Că n-or fi venit cu cuţitele! Asta ar fi fost culmea! – Nu cu cuţitele, ci cu.... săbiile! – Cu săbiile? Dar ce, eram în Evul Mediu? – Mai rău! – ... – Au năvălit ţiganii peste noi, cu săbii „Ninja“! A fost teroare! Au „tunat şi-au fulgerat“! Să jucăm cinstit cu Steaua. S-o batem. „Şi dacă n-o să putem?“ – a zis Nicu Negrilă... Atât i-a trebuit! S-a trezit „ars“ c-o palmă!!! – Incredibil!

93 – Uite c-a fost! Am „îngheţat“ cu toţii. N-a mai îndrăznit nimeni să zică nici „pss“. Am rămas... interzişi! „Atacatorii“ n-au plecat de la antrenamentul craiovenilor înainte de a flutura pe sus, ca ultim avertisment extrem de periculos, săbiile „Ninja“. „Dacă n-o să bateţi pe Steaua – au zis ei – cu astea ( cu săbiile „Ninja“) o să vă retezăm capetele! La toţi!“...

Craiovenii au luat cu asalt „meterezele“ Stelei. Încă din start. Raiduri necruţătoare. Pe stânga. Pe dreapta. Pe centru. Atacuri concentrice de peste tot. Steaua s-a închis în propria treime. Atmosfera din tribune – furibundă. Universitatea a prins aripi. Pavel Badea a jucat... imperial. Parcă i se lipise balonul de ghete... A fost de neoprit. A câştigat – se poate zice – meciul de unul singur. Nu l-a putut stăvili, în iureşul său spre poarta stelistă, nici fostul său coechipier Nae Ungureanu. Aflat, acum, în tabăra roş-albastră a Stelei. Nu l-a putut stopa nimeni... În minutul 6, „Bădiţa“ irupe... Şarjă spre careul stelist. Şut în stilu-i caracteristic. Gooooooooool! Gol superb. 1-0! Tribuna îi scandează numele... Meciul se încinge. Tensiunea creşte. Se luptă, parcă, pe viaţă şi pe moarte. Ritm ameţitor. În minutul 38, un nou şut în stil Pavel Badea, un nou gol magnific! 2-0 pentru Universitatea Craiova! Tribuna, în delir...

94 Universitatea domină copios. „Bădiţa“ zburdă. Steaua - „în corzi“. În minutul 42, Gică Hagi este eliminat de pe teren. Pe drept. Nu se mai pune problema învingătorului. Săbiile „Ninja“ pot fi închise definitiv în teacă. Dac-aşa ceva poate fi posibil într-un stat de drept!

UNIVERSITATEA CRAIOVA

Boldici Adrian Popescu – N. Zamfir – Gic Popescu – Ceauil Ciurea – Pigulea – Cojocaru – Bica (m. 73: Irimescu) Neagoe – PAVEL BADEA (m. 77: Dudan)

STEAUA

Niu Dan Petrescu – Cirea – Artimon – Ungureanu (m. 11: Ciocan) Minea – Muzsnay – Ilie Dumitrescu – Gic Hagi (m. 61: I. Stan) L c tu – Gabi Balint

Sub titlul „Victorie meritată a Craiovei în derbyul cu Steaua“, trimisul „Gazetei sporturilor“ (noua, de fapt, vechea denumire a „Sportului“), Constantin Firănescu, ziarist versat, profesionist al comentariilor fotbalistice, inserează: „Spre lauda ei, Universi- tatea Craiova şi-a apărat până acum corect şansele în campionat, reuşind o performanţă unică în ultimii ani. Aceea de a câştiga ambele partide cu Steaua (pe cea din toamnă, chiar în fief-ul

95 campioanei), fără a „ierta“ nici pe Dinamo, în partida din tur. Echipa craioveană, cu Cârţu la timonă, confirmă din plin, convingător, c-a devenit deosebit de redutabilă. Noul ei succes nu mai surprinde pe nimeni“... *

Sub Tâmpa Braşovului, în etapa a 24-a (22 aprilie 1990), Universitatea încheie nedecis. 2-2. „Bădiţa“ înscrie, în minutul 61, golul de 2-1. Un alt gol parcă dintr-o altă „galaxie“! Uluitor! Şut din unghi, de la 20 de metri, direct la încheietura barelor! La „păianjen“! Badea – cel mai bun de pe teren... Trimisul „Gazetei sporturilor“, „pana măiastră“ Ion Cupen, descrie aparte faza din minutul 61. Într-un stil inconfundabil: „Minutul 61. Lovitură liberă pentru craioveni. Execută Ciurea. Din zid, mingea ricoşează la Badea. Şut cu stângul, cu ristul interior. Mingea zboară planat şi se izbeşte de stâlpul din dreapta, la vinclu. De acolo, tot în bară în colţul opus şi, apoi, în plasă... Un gol care scoate în prim-plan un jucător excelent şi-n meciul cu Steaua: Pavel Badea“... Mai mult. Observatorul partidei de la Braşov, fostul reputat rapidist Ion Motroc, îşi exprimă nedumerirea „cum un asemenea jucător n-a fost convocat încă în lotul naţional“! Va sosi, în scurt timp, şi clipa aceea... Pavel Badea se va afla la originea victoriei echipei sale în meciul de la Moreni (cu 1-0), „stingând“ definitiv pe Flacăra care pătrunsese în elita fotbalului românesc „la comandă, de sus“! Semnându-i, astfel, sentinţa...

96 Un nou gol în meciul cu „U“ Cluj (2-1 pentru Universitatea Craiova). În minutul 71. O lovitură liberă. Balon catapultat de „Bădiţa“ la vinclu. „Stilul casei“! Gol şi la Ploieşti... În penultima etapă (3 iunie 1990), „scurtcircuit“ chiar în Bănie! Universitatea - „Poli“ Timişoara 0-1!!! Gafă a portarului Crişan. Ieşit inoportun din poartă în minutul 44. Gafă şi a lui Mogoşanu, care, în dorinţa de a respinge, a marcat un autogol... de toată frumuseţea! Universitatea a dominat copios. Cu fundaşii la linia de centru. Dar n-a reuşit să marcheze. Cât pe ce ca, în minutul 86, timişorenii să ridice scorul la 2-0! S-a opus bara... Universitatea Craiova – medalie de bronz. O nouă prezenţă în „cupele europene“... 1. Steaua 56 p 2. Dinamo 55 p 3. Universitatea Craiova 44 p Laurenţiu Dumitrescu, în „Gazeta sporturilor“: „Univer- sitatea a aplicat şi aplică atacul continuu. Se forţează golul cu „cavaleria uşoară“. Prin acţiuni iuţi purtate de Badea, Ştefan Stoica, Mănăilă, Ceauşilă... Se vede, limpede, profesionalismul celui mai tânăr antrenor, Sorin Cârţu“.

Procesul de omogenizare a tinerei echipe a Universităţii craiovene se încheie. Sorin Cârţu, antrenor ambiţios, declan-

97 şează asediul. Pe ambele fronturi: campionat – CUPĂ. Ţinteşte asediul „eventului“. Pavel Badea va îmbrăca, tot în acest timp, tricoul tricolor. „Bădiţa“ se află, fără să ştie, la porţile cele falnice ale perfor- manţelor sale de vârf. La creasta piscurilor de glorie maximă...

98 Pe „cai mari“...

– Cucerind, cu Universitatea Craiova, EVENTUL (campionatul i „Cupa României“), Pavel Badea a atins... piscurile gloriei –

Universitatea Craiova se aliniază cu mari ambiţii la startul ediţiei 1990-1991 a campionatului Diviziei A. Sorin Cârţu îşi fixează ca obiectiv, în gând, fireşte, să dea „marea lovitură“. Trebuia, obligatoriu, să confirme şi ca antrenor. Aşa cum a confirmat ca jucător. Or, un mare antrenor nu poate fi nimeni care nu izbândeşte, în carieră, un titlu naţional sau o Cupă a României. Indiferent de valoarea lotului avut la dispoziţie. Contează, în ultima instanţă, tot valoarea antrenorului. Câte cluburi din lume n-au dispus de superechipe fără a reuşi să câştige titlul naţional? Cazul Interului milanez ar fi, poate, cel mai sugestiv exemplu... Numai că startul din toamna anului 1990 n-a fost unul prea fericit... Un start ezitant. 1-1, acasă, în prima etapă (12 august 1990), cu Steaua. Pe stadionul... din Slatina. În tribunele căruia au luat loc peste 20000 de spectatori. Tribune arhipline. În a doua etapă, eşec la Ploieşti. Numărul 13 – un număr... fără ghinion pentru petrolistul Octavian Grigore. Autorul unicului gol al întâlnirii. După o piruetă de efect... Plus bara lui Catinca, din minutul 31! „Dac-aş fi fost în locul lui Constantin (antrenorul echipei naţionale de fotbal a României, prezent la partida în speţă), relevă cronicarul Ion Cupen, aş fi notat un singur nume: Badea“...

99 Cine să fi bănuit, oare, că, după un atare start (ca şi ratat), „echipa unei mari iubiri“ va „mătura“ totul în cale şi va triumfa fără drept de apel, la finele campionatului, aureolându-se şi cu titlul naţional, dar şi cu trofeul CUPEI ROMÂNIEI? Primul reviriment, succesul de la Brăila. Din etapa a treia. 22 august 1990. Cu 1-0 (gol, Ciurea, din penalty, în minutul 16). 22000 de spectatori au asistat la un joc extrem de spectaculos, în care, totuşi, „Bădiţa“ a fost „vioara întâi“!... Un meci care l-a impresionat foarte plăcut pe antrenorul federal Mircea Rădulescu, aflat pe malul Dunării în calitate de observator: „În sfârşit, o atmosferă de meci mare. Tribune pline, gazon impecabil, steaguri fluturând. De mult n-am mai văzut aşa ceva...“ O opinie consemnată de maestrul Ioan Chirilă. În etapa a patra (1 septembrie 1990), Universitatea şi-a intrat în rol: 4-0, cu F.C. Bihor! Două goluri, Ciurea. Două, Adrian Pigulea. „Bădiţa“, coautor la două. La cel din minutul 19, când a obţinut penaltyul pentru c-a fost faultat în careu de Borza. Şi la cel din minutul 50, înscris de Pigulea, în urma executării – impecabil – a unei... lovituri libere! A urmat remiza (1-1) de la Braşov. Comentatorul Gheorghe Nicolaescu: «Pavel Badea – „argint- viu“, în treimea de construcţie, ca şi dincolo de ea». Pavel s-a aflat la originea golului craiovean, din minutul 29. Tot el! Şut puternic, portarul Polgar a respins în faţă, iar Emil Săndoi, pe fază, a îndeplinit o simplă formalitate...

În primul tur al Cupei UEFA, un adversar... albanez: Partizani Tirana. 100 Prima manşă, în capitala Albaniei. Meci crâncen... Adjudecat de Universitatea, cu 1-0, printr-un gol al lui Gigi Ciurea, al cărui şut a scuturat plasa. Cât pe ce ca „Bădiţa“ să-l surprindă, în minutul 24, pe portarul albanez Nalbani, printr-o... lovitură liberă! Universitatea Craiova continuă marşul triumfal. Din nou, victorie la Cluj. Victorie şi-n returul cu Partizani Tirana. Tot cu 1-0 (3 octombrie 1990). Gol picat târziu, totuşi, în plasa albaneză. În minutul 76, când Nicolae Zamfir n-a mai greşit ţinta... Punct preţios, pierdut pe teren propriu. Universitatea – Farul 2-2. O partidă disputată la numai două zile după returul cu albanezii. Fapt care a contat. Pavel Badea a înscris primul gol după 70 de secunde! Un gol certamente superb. Care l-a lăsat „şah-mat“ pe trimisul „Gazetei sporturilor“, Gheorghe Lazăr: «O parabolă s-a înfipt în poarta constănţeanului Marcel Vasile, „desenatorul“ fiind Pavel Badea». Revenit, după un an de surghiun în eşalonul secund, unde, vorba Ricanului, „se dă, tăticu’, tare la oase“, pe prima scenă, Rapidul n-a uitat că tocmai Universitatea Craiova îi aruncase pisica pe şine, când i-a fost ziua mai dragă! Motiv pentru care a demarat... accelerat în meciul, de lângă Podul Grantului, cu oltenii din Bănie! Numai că socoteala din Giuleşti, aceea de a se răzbuna crunt, nu s-a potrivit cu cea din „târgul prazului“. Coordonaţi de „Bădiţa“, oltenii îi făcură pilaf! Îi umiliră cu 4-1!!! Universitatea se impune şi în faţa „câinilor roşii“ de la Dinamo, cu 1-0, dominându-i net la raportul şuturilor: 13-1!

101 *

În turul al doilea al Cupei UEFA – Borussia Dortmund. Un „inamic“ de oţel. 3-0 pentru Borussia, la Craiova, în meciul-tur! Zork şi Mill (două goluri în numai două minute; 68 şi 70) au... amuţit tribuna! Prea tari Rummenige, Povlsen, Helmar şi coechipierii lor pentru o „piersică în pârg“ cum se prezenta, în acea vreme, Universitatea Craiova! A fost, de altfel, o „miercure neagră“ a fotbalului românesc în „cupele europene“! În C.C.E., Dinamo – F.C. Porto 0-0. În CUPA CUPELOR, Montpellier – Steaua 5-0!!! În celălalt meci din Cupa UEFA, Sporting Lisabona – Politehnica Timişoara 7-0!!!

În campionat, Universitatea Craiova continuă „seria“. Învinge net pe Politehnica Timişoara, cu 3-0. „Bădiţa“ – pe lista marcatorilor. Înscrie, în minutul 60, al treilea gol al formaţiei sale: dribling, şut, respinge portarul Almăşan şi tot el, pe fază, reia fulgerător în plasă. Şi tot „Bădiţa“ se aflase la originea primului gol, din minutul 8. Corner executat impecabil. Şut imparabil, Emil Săndoi...

În returul de la Dortmund, doar 1-0 pentru Borussia. Calificarea se „scrisese“, însă, în meciul-tur din Bănie...

102 O nouă „miercure neagră“ a fotbalului românesc! F.C. Porto – Dinamo 4-0 şi Steaua – Montpellier 0-3!?! Învingând, în etapa a 13-a, pe Jiul, la Petroşani, cu 1-0, Universitatea a „escaladat“ prima treaptă a clasamentului! 1. Universitatea Craiova 19 p 2. Steaua 18 p 3. Dinamo 18 p (golaveraj inferior) Peste trei etape, „potop“ în Bănie! Universitatea – Corvinul Hunedoara 8-1!!! Adrian Pigulea – patru „bobiţe“! Pavel Badea – centrare perfectă la golul din minutul 49 (de... 5-0!). ...Universitatea – „start din puşcă“ şi în noua ediţie a CUPEI ROMÂNIEI! 1-0, la Galaţi, cu Oţelul. Pavel Badea, autorul golului cu numărul 100 din cariera de jucător! Lovitură liberă de la 17 metri. Nicolae Zamfir execută scurt. „Bădiţa“ plesneşte cu putere şi „pune“ balonul jos, spre colţ!

În retur, Universitatea „spulberă“ adversar după adversar. Tribunele „Centralului“ craiovean – pline-ochi. Meci de meci. În etapa a 24-a (21 aprilie 1991), 4-0 cu „U“ Cluj! „Bădiţa“ – încă două goluri. Superbe. Primul, în minutul 14. Din penalty. Tot el fusese „cosit“ în careul clujean. Al doilea, în minutul 62. Din lovitură liberă. O „rachetă“ expediată de pe la vreo 22 de metri! Succes pe malul mării, la Constanţa. Cu 2-1. Succes acasă, cu Rapid. Cu 3-1. Draw la Bucureşti, cu Dinamo. Eternul „inamic“.

103 1-1. Pavel Badea - „vârf de lance“. Cel mai bun de pe teren. Pe malul Begăi, la Timişoara, „Poli“ – Universitatea Craiova 0-2! Marş triumfal...

În semifinalele CUPEI ROMÂNIEI, de la extaz la agonie! În prima manşă, la Craiova (8 mai 1991), 4-0 cu divizionara B Unirea Alba Iulia. Badea – autorul golului al treilea, din minutul 46. Din lovitură de la 11 metri. În returul din „Oraşul Unirii“, Alba Iulia, (29 mai 1991), accidentat, „Bădiţa“ a privit din tribună „furtuna“ declanşată de „Ţânţar“ (Cornel Ţălnar) asupra echipei sale! 3-0 pentru Unirea, stadionul devenind, realmente, un „butoi de pulbere“!!! La înverşunatele atacuri ale Unirii, Universitatea s-a apărat... cu întreaga echipă! Scăpând, cu chiu-cu vai, de... infern!!! În etapa a 32-a (12 iunie 1991), Universitatea umileşte, pur şi simplu, pe Interul sibian. Îi administrează un scor... de maidan: 5-1! „Bădiţa“ – gol de generic TV. În minutul 54. Şut violent, care catapultează balonul direct la vinclu! De la 20 de metri... În ultima etapă (23 iunie 1991), joc acasă. Cu titlul... pe masă! Universitatea – Sportul studenţesc 3-1.

104 Cei mai frumosi miri (Pavel si Mihaela Badea) si cea mai frumoasã nuntã care a existat vreodatã pe plaiurile oltenesti (în 1993)...

Douã super-vedete ale fotbalului (primul din stânga, Sorin Cârtu - nun mare si faimos; mirele Pavel Badea, un mire super-fericit, fiindcã are si de ce), o mireasã frumoasã ca zânele din povesti (Mihaela Badea) si o nunã (Silvia Cârþu) nu mai putin celebrã.

105 Cea mai minunatã pereche a Craiovei... (Pavel si Mihaela Badea)

O familie super-fericitã... (de la stânga la dreapta: socrul mare, Ilie Badea; soacra micã, Elena Cernãianu; mireasa, Mihaela Badea; mirele, Pavel Badea; soacra mare, Alexandra Badea; socrul mic, Ionel Cernãianu. Socru mic, totusi, desi la fizic pare... cel mai mare!)

106 ”Pupila“ familiei Mihaela si Pavel Badea, Iulian-Alexandru (în mijloc), viitorul ”samurai“.

Pavel Badea, M.V.P.-ul echipei SAMSUNG Suwon

107 MIhaela si Pavel Badea, scrutând viitorul...

”Cuceritorul“... (Cât s-a aflat în Japonia, viitorul ”samurai“, Iulian-Alexandru Badea, s-a bucurat de o mare trecere la... micutele japoneze.)

108 20000 de spectatori şi-au ovaţionat favoriţii timp de nouăzeci de minute! În minutul 21, Ciurea a fost cel care „a aprins scânteia“, datorită „cosirii“ sale în careul bucureştean. Pavel Badea a transformat, excelent, lovitura de la 11 metri, „aruncând tribuna în aer“!... Apoi, a întors pe „alb-negrii“ din Regie pe toate feţele. A fost, de departe, cel mai bun jucător de pe teren... După exact zece ani, titlul naţional poposeşte, din nou, la Craiova!... CAMPIONII

Prunea M n il – Emil Sndoi – Adrian Popescu – N.Zamfir (m. 37: Bica) Ciurea – Mogoanu – Olaru – PAVEL BADEA (m. 68: Craioveanu) Adrian Pigulea – Agalliu

Universitatea Craiova – în triumf... PAVEL BADEA – la apogeu...

...August 2002. La... unsprezece ani de la marele triumf, din nou cu Pavel Badea prin... „tunelul amintirilor“... – Cum ai trăit, „Bădiţă“, acele clipe unice de fericire? – Nu pot uita, toată viaţa, ambianţa din tribune, din ultimul meci cu Sportul studenţesc!... O ambianţă teribilă... Zeci de mii de oameni scandând numele Universităţii, al fiecărui jucător în parte... Ceva de vis, care nu poate fi uitat... O mare de oameni în 109 culmea fericirii.... Tot astfel, la ieşirea noastră de pe stadion, în centrul oraşului. Până dincolo de miezul nopţii... O dragoste de fotbal contopită cu dragostea de Universitatea Craiova... – Numai că, la revenirea ta în Bănie, „Bădiţă“, „echipa unei mari iubiri“ a ajuns să fie hulită, fluierată... – A fost, din păcate, cât timp la Craiova s-au aflat „jupâni“ unii care n-au purtat în suflet „iubirea alb-albastră“! Acum, suporterii s-au reîntors, cu tot sufletul, la... echipa lor de suflet! Care a fost, este şi va fi una singură: Universitatea. Dacă s-au manifestat împotriva echipei lor de suflet, au făcut-o... împotriva sufletului lor! Ei, cei pentru care Universitatea înseamnă mai mult decât o pasiune făr’ de limite, înseamnă sensul existenţei lor, bucuria lor de suflet, cea mai mare dintre toate bucuriile lumii, au făcut-o nu împotriva echipei, ci a acelora care au confiscat... spiritul de echipă. De când se ştie Universitatea Craiova, această echipă n-a fost implicată în lupta de interese a altora, n-a acceptat să fie trambulina altora sau să se afle în faţa unora... Ştiaţi că marile personalităţi fotbalistice ale Universităţii au fost tratate, după ce şi-au agăţat ghetele în cui, ca... a cincea roată la căruţă? Că, mai mult, nici un fotbalist mare al Universităţii nu s-a bucurat de o retragere onorabilă, în triumf, aici, pe gazonul „Centralului“ craiovean, care, pe drept, poartă acum numele ilustrului „tunar“ Nelu Oblemenco? – Cine poartă, „Bădiţă“, vina unor asemenea aberaţii? – În nici un caz publicul! – De acord... – Sau cei care s-au aflat cu inima alături de Universitatea. Din păcate, clubul a fost „acaparat“ de cei pentru care banul a primat în „disputa“ cu sufletul, cu pasiunea „alb-albastră“!...

110 Pentru mine, Universitatea, ca şi pentru marii ei fotbalişti, începând cu Ion Oblemenco, Petre Deselnicu, Sfârlogea, Deliu, Ivan şi încheind cu „generaţia de vis“ (Ilie Balaci, Silviu Lung, Nicu Negrilă, Nicu Tilihoi, Costică Ştefănescu, Nae Ungureanu, Rodion Cămătaru, Sorin Cârţu, Mircea Irimescu, Aurică Bel- deanu, Zoly Crişan etc.), a însemnat şi va însemna, toată viaţa, efigia de suflet. De aceea am dorit în mod expres să-mi închei cariera de jucător aici, la echipa mea de suflet, Universitatea... Să fiu un caz de excepţie. Să fiu primul jucător căruia clubul „Universitatea Craiova“ îi organizează aici, pe arena „Ion Oblemenco“, o retragere oficială, în faţa propriilor spectatori!... Universitatea Craiova – şi cu asta trag încă un semnal de alarmă, n-a fost, nu este şi nu va fi niciodată „cobaiul“ nimănui. Universitatea Craiova este un simbol al fotbalului românesc. O echipă adeptă a jocului cinstit, pe teren. Un nume de referinţă...... Spusele „Bădiţei“ încep să prindă contur. Universitatea a redevenit... echipa Craiovei! Publicul spectator, care, cu inima şi cu sufletul i-a fost totdeauna alături, a... reprimit-o cu braţele deschise... *

...Într-o seară feerică de Cireşar 1991 (26), în prezenţa a peste 20000 de spectatori (cei mai mulţi sosiţi special, cu întregul arsenal din Bănie), Universitatea Craiova a dispus în finală cu 2-1 de F.C. Bacău, reuşind MARELE EVENT. Campionatul şi CUPA ROMÂNIEI! O finală arbitrată de reputatul Ion Crăciunescu.

111 O partidă extrem de... încinsă. Pe muchie de cuţit. C-un penalty ratat, la scorul de 2-1 pentru Universitatea, de... vedeta serii, Pavel Badea! Ceasul rău!... C-un jucător eliminat (băcăuanul Alexa). Pe drept. Univer- sitatea a deţinut, de fapt, superioritatea pe toate planurile, adjudecându-şi meritat preţiosul trofeu al CUPEI ROMÂNIEI. Edificator pare a fi raportul şuturilor: 16-2 (pe poartă: 6-2) în favoarea oltenilor...

Câtigtoarea ediiei 1991 a CUPEI ROMÂNIEI, UNIVERSITATEA CRAIOVA:

Prunea M n il – Emil Sndoi – A. Popescu – Mogoanu Ciurea – Nic. Zamfir – Olaru – PAVEL BADEA A. Pigulea – Roland Agalliu (m. 87: Craioveanu) (m. 46: Neagoe)

Prin obţinerea EVENTULUI, Universitatea a redevenit... Craiova Maxima! Sorin Cârţu şi-a probat, astfel, şi excelentele-i calităţi de antrenor, nu numai pe cele de fotbalist-briliant. Pavel Badea a intrat, astfel, în... Marea Galaxie a Regelui Fotbal. A intrat, în Fotbalul Mare, pe... cai mari!...

112 Ultimele „secvene“ ale primei „reprize“ de la Universitatea Craiova...

În Insula Afroditei, la meciul din C.C.E., oltenii Universitii fur trai pe sfoar de... propriii olteni!!! D’ale lui „Nea Mrin“...

Ambiţios-foc, antrenorul Sorin Cârţu îşi propune să readucă în mare viteză pe Universitatea Craiova... pe „şinele“ de primăvară ale „cupelor europene“. Precum odinioară Craiova Maxima... Pavel Badea, „rotiţa-cheie“ din mecanismul Universităţii, tot astfel. Cu atât mai mult cu cât, deşi evoluţiile sale în echipa reprezentativă de seniori a României fuseseră tot timpul sclipi- toare, datorită unor... beţe în roate ba era convocat, ba nu era! Or tocmai aici, în meciurile foarte tari din Cupa Campionilor Europeni (Liga Campionilor de azi), ar fi putut dovedi tuturor de ce poate fi cu adevărat în stare un fotbalist dotat de la Cel de Sus cu talent din belşug şi însetat de afirmare... Asta, din punct de vedere teoretic. Din cel practic, să vezi, muică, „lucrătura dracului“, cum atât de plastic ar fi zis-o una dintre emblemele Universităţii, Petre Deselnicu!!! Universitatea a demarat bine în campionat, aureolându-se c-o victorie netă în confruntarea din prima manşă a turului întâi al Cupei Campionilor cu Apollon Limassol, din Insula Afroditei (Cipru). 2-0 pentru Universitatea, în faţa unor tribune-full. În minutul 22, o acţiune individuală de toată frumuseţea a lui Pavel Badea, plecat în dribling, ca un expres, din jumătatea

113 craioveană de teren, s-a soldat c-un... penalty pentru Univer- sitatea, fiindcă, exasperat şi scos din pepeni, portarul cipriot Christofi l-a faultat, pur şi simplu. Lovitura de la 11 metri a fost transformată precis de Adrian Popescu. Universitatea s-a jucat cu Apollon-ul precum şoarecele cu pisica, dar scorul n-a putut fi mărit decât în minutul 68, când Roland Agalliu, fotbalist albanez, a şutat fără speranţe pentru portarul din Limassol... Ar fi putut fi uşor 3-0 sau chiar 4-0, dacă Pigulea şi „Bădiţa“ nu s-ar fi jucat cu ocaziile... Oricum, o victorie clară, care, în mod logic, ar fi trebuit să nici nu pună în discuţie problema calificării în turul al doilea! Ar fi trebuit, la mintea cocoşului, dar... Dar să vezi comedie, unică! „Fitile“ olteneşti, ţesute, din umbră, fireşte, cu mare artă! Concret: unul dintre conducătorii clubului, numele nici măcar nu prezintă importanţă (nici nu merită amintit), îi pusese gând rău antrenorului Sorin Cârţu! Să-l înlocuiască de pe banca tehnică a Universităţii! De ce? Cum de ce? Fiindcă avea o... prea mare autoritate. Altfel spus, era extrem de incomod. Devenise un „ghimpe“ în calea înavuţirii unora. Pe spesele fotbaliştilor, desigur. În locul lui Cârţu, se preconizase să fie adus un prieten de-al lui Nelu Oblemenco... Nu conta că Universitatea era o echipă de vârf, că se afla „pe val“, iar meritul principal îi revenise tocmai antrenorului Cârţu! Şi? „Fitilele “ să fie aprinse, să trăiţi! „Uvertura“ la meciul de acasă, cu Dinamo, cu trei-patru zile înainte de plecarea în Cipru (19 septembrie 1991). Din etapa a şasea. Tribunele, ca de obicei, arhipline. Cum regretatul Saby Domozină (Dumnezeu să-l ierte!) se afla, pe undeva, pe la Paris,

114 am mers eu să comentez meciul la Radio, urmând să efectuez deplasarea, împreună cu doctorul Dan Ştefănescu, pe Insula Afroditei... Cum m-a anunţat crainicul stadionului, m-am trezit, fără vină, într-un... cor de fluierături! Am fost receptat ca fiind, pesemne, crainicul „câinilor roşii“, ori „uzurpatorul“ febleţii mele, Sebastian Domozină, cu care totdeauna, am fost în cele mai bune relaţii de prietenie! Mai mult: cum Scaraoţchi îşi vârâse coada, unii fotbalişti de la Universitatea au gafat precum în curtea şcolii, peste... ştiinţa antrenorului Sorin Cârţu! Şi a unor jucători olteni, printre care se afla şi Pavel Badea... S-a nimerit să prind toate „goool“-urile în direct, fluierat fiind şi eu ca la uşa cortului!!! Universitatea a pierdut cu 1-3, în pofida eforturilor până la epuizare ale „Bădiţei“ şi ale altor câţiva colegi, care nu pricepuseră, ca şi Cârţu, o iotă din ce se întâmplase pe gazon!... A fost, doar „preludiul“. Sau „încălzirea“. Marele circ se va produce... în returul de la Limassol!!!...... 2 octombrie 1991. O „miercure neagră“ pentru Univer- sitatea Craiova. Înnegrită de, culmea-culmilor, propriile „olte- nisme“ în cel mai „balcanic“ stil posibil! „Scenariu“ de doi bani!!! Comentez în direct meciul, în exclusivitate la Radio România Actualităţi, cu prietenul Dan Ştefănescu. Director al Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Teleorman. Sincer vorbind, în timpul transmisiunii, nu m-am „prins“ de... „lucrătura“ olte- nească! Am intuit doar că, pe gazon, se petrec lucruri ciudate. Nu ştiu dacă doctorul-comentator s-o fi „prins“ sau nu. Ceea ce ştiu e că, în clipa în care Ptak trebuia să execute lovitura de la 11 metri acordată în minutul 10 pentru ciprioţi, mi-a transferat mie

115 microfonul, deşi ştia că nu pot nicicum transmite entuziast un gol împotriva vreunei echipe româneşti! Oricum, în timpul jocului, nici antrenorul şi nici majoritatea jucătorilor craioveni, printre care şi Pavel Badea, nu s-au „prins“ de „complot“... Cineva, factor de decizie în staff-ul craiovean, jucase la... pariuri!!! Nu pentru Universitatea, ci împotriva ei!!! Că va pierde cu 0-3!!! Incredibil! Inacceptabil! Inadmisibil! Totul s-a aflat... după meci! Mult prea târziu... În minutul 10, pesemne, conform... înţelegerii tacite, arbitrul bulgar Momirov inventează un penalty echipei-gazdă!!! Execută Ptak şi... 1-0 pentru Apollon! Cineva, în tribuna „Tsirionului“, îşi freacă palmele. De bucurie! „Ţechinii“ verzişori îmbie mai dihai decât... orgoliul oltenesc!!! Orgoliu? Care orgoliu? Demni- tate? Nici atât... În minutul 17, Pavel Badea, care se bate ca un leu, este faultat clar în careul cipriot. Arbitrul de peste Dunăre se face că are... „orbul găinilor“! Nu acordă nimic!!! În minutele 19 şi 22, „Bădiţa“ pătrunde decis în careul advers. Este „luat în pene“, cu fulgi cu tot! Arbitrul „n-aude, nu vede“! Păi, de ce să vadă? În minutul 56, „stranierul“ iugoslav din echipa Limassolului, Pesirovic, şutează. Portarul Prunea... ezită! Mingea intră cuminte în plasă... 2-0 pentru Apollon! Încă un gol pentru „măslinii“, pentru ca... pariurile să fie câştigate! Acelaşi Pesirovic înscrie în minutul 79. După ce cu unsprezece minute înainte, Kenny ţintise transversala. „Alea jacta est“!... Trimisul „Gazetei sporturilor“, Stelian Trandafirescu, remar- case că „acţiunile lui Badea şi Neagoe n-au fost suficient

116 susţinute“! Corect. Păi dac-ar fi fost susţinute, s-ar mai fi dat lovitura de pariuri, a căror cotă a fost... 1 la 28?!?... La ce bun, oare, regia cu „animatoarele“? Care, pe timpul şederii craiovenilor la hotel, au fost trimise, forţat, în... „şomaj tehnic“!!! – „Bădiţă“, cum ai aflat de „lucrătura“ de pe coasta cipriotă? – Am aflat-o de la unii prieteni foarte apropiaţi ai echipei! După meciul de la Limassol! Asta mi-a creat o stare de repulsie şi de insatisfacţie, totodată. O stare de şoc, pe care am acuzat-o, ulterior... Din punctul meu de vedere, este de neconceput ca unii care se pretează la asemenea nimicnicii, din dorinţa de a se îmbogăţi fără muncă, fără s-o merite, să se afle în anturajul unei echipe de talia Universităţii Craiova! Cum pot ei, oare, să uite că erau legaţi de echipă, că s-au realizat de pe urma echipei? – Banul, ştii cum e, „Bădiţă“. E... ochiul dracului! – Cei ce se pretează la asemenea nimicnicii, repet, n-au nici o justificare! Cum e posibil să n-aibă nici pic de caracter? Când au sosit la Universitatea Craiova, aveau doar două-trei costume de haine. Când au plecat, au plecat cu... treizeci-patruzeci!!! Au comandat costumele, la APACA, pe banii clubului. Au plătit cu file de CEC pe adresa Universităţii!!! – Din fericire, s-au găsit, „Bădiţă“, şi oameni cinstiţi, cinstiţi şi curajoşi, din interiorul clubului craiovean, care au luat atitudine, care au avut curajul „să dea arama pe faţă“... – Unul dintre ei a fost regretatul medic al Universităţii, Vasile Frânculescu. Nea Sică, Dumnezeu să-l ierte!, a susţinut, în presa centrală, un serial în care a dezvăluit multe matrapazlâcuri din interiorul clubului, semnând cu pseudonimul „Victor Vântu“! Fireşte, nea Sică a avut perfectă dreptate, dar, pe de altă parte, trebuia, mai întâi, să ştim şi noi, jucătorii. Că

117 doar noi eram cei ce ne rupeam oasele pe teren! Primul care a aflat cine era „Victor Vântu“... am fost eu! I-am spus şi maestrului Fane Cioacă... „Secretul“ n-a putut fi „zăvorât“ prea mult timp... Tot s-a aflat mai sus şi nea Sică a fost... „măturat“ de la Universitatea. Echipa care a fost inima sa. Sufletul său. Viaţa sa. Înclin să cred că, dacă înainte de a face publice aceste „matrapazlâcuri“, nea Sică ni le-ar fi spus, mai întâi, nouă, jucătorilor, noi l-am fi putut apăra. Neştiind la timp, n-am mai avut cum... – Cum era, ca om, medicul Universităţii, Vasile Frânculescu? – Excelent. Competent. Profesionist. Sincer, cinstit, cultivat. Ataşat sută la sută Universităţii. Un om extraordinar. Dac-ar fi fost trezit din somn, se scula şi la ora 2 noaptea, şi ajuta pe oricine! Cu întreaga familie, dacă era cazul. O mare personalitate. Eu l-am respectat foarte mult. Totdeauna... Foarte mulţi dintre fotbaliştii Universităţii craiovene i-au rămas datori. A fost pe nedrept marginalizat. Nu ştiu de ce, dar parcă există o regulă ca oamenii mari ai Universităţii Craiova să fie margina- lizaţi, să fie îndepărtaţi, pur şi simplu. Sper din toată inima ca, începând de acum, asemenea practici să rămână... doar o amintire neplăcută. Să nu se mai repete...

...Antrenorul Sorin Cârţu reia „atacurile“. Pe plan intern. În etapa a noua (19 septembrie 1991), Universitatea se impune, iarăşi, în Regie. Cu 3-1. „Dublă“, Pavel Badea! În minutul 31, din penalty. În minutul 78, finalizând o cursă... de la centrul terenului! Pavel Badea, tot cel mai bun de pe teren... Peste o etapă, la Craiova, Pavel Badea – F.C. Inter Sibiu 2-0!

118 În minutul 19, mingea a circulat pe traseul „Agalliu – Olaru – Neagoe“. Ultimul, faultat în careu de Glăvan. „Bădiţa“ a transformat precis lovitura de la 11 metri, just acordată. Un traseu asemănător, în minutul 33: „Silvian Cristescu – Nicolae Zamfir – Pavel Badea“. Badea, „cosit“ în careu. Tot el a executat cu precizie penalty-ul acordat. Gol – de generic – şi în ultima etapă a turului (15 decembrie 1991)! Golul al treilea, din minutul 39. Acţiune individuală, şut pe neaşteptate... Universitatea – Rapid 3-1!

...Returul, 1992. Ultima „secvenţă“ din prima „repriză“ a lui Pavel Badea în tricoul Universităţii craiovene... Start... ratat! Universitatea – Dacia Unirea Brăila 0-2!!! Oltenii de pe malul Jiului – ar fi scris regele încoronat al metaforei, marele maestru al literelor, Fănuş Neagu – prinşi... în mâl, după trestie uscată, s-au văzut obligaţi să înghită... două „ştiuci“ amare!... Antrenorul Cârţu, meşter faur nu numai la tehnică sau la tactică, dar şi la fair-play, a recunoscut că „pescăruşii“ brăileni „s-au dăruit şi au luptat exemplar“. Bravo, maestre! „Bădiţa“ – „tigrul“ Craiovei universitare fotbalistice şi-n optimile CUPEI. 2-1 la Piteşti, cu F.C. Ploieşti. De la 0-1! În minutul 62, gol – Pavel Badea. Centrare în adâncime, Silvian Cristescu; şut-trasor, „Bădiţa“! În minutul 76, „Bădiţa“ recidivează: gol absolut magnific! «Aproape de pe tuşă, la colţul careului de 16 metri, de unde, odinioară, Dobrin înscria

119 Valenciei, Pavel Badea şi-a imitat maestrul – nota Pavel Peană, un ziarist-arbitru cu adevărat profesionist – şi a înscris un „trasor“ în lung de linie, lăsându-l pe portarul ploieştean Jipa fără replică!»... La Târgu Mureş (în etapa a 19-a; 15 martie 1992), „tehnicul Badea – releva George Rotaru – şi-a dirijat foarte bine echipa“, care a obţinut o remiză. „Recital Badea“ – reliefează Ion Cupen, un alt „penel“ de top – în Valea Roşie a Craiovei, la derby-ul local, din etapa a 21-a... Electroputere – Universitatea 1-1 (0-1) Electro – o fruntaşă, în acel timp, a primei divizii! Cu Biţă, cu Fane Nanu, cu Ionel Gane, cu Sorohan, cu Mitriţă, Albeanu, Calafeteanu... „Bădiţa“ a centrat pefect la golul, din minutul 18, al lui Ghiţă Ciurea. A centrat tot astfel în minutul 43, numai că Olaru a risipit o ocazie monumentală!... A zvâcnit precum acvila flămândă, în minutul 63, dar Ciurea a nimerit, din mingea servită... pe tavă, stâlpul porţii! Cum în fotbal, de regulă, ocaziile ratate se răzbună, în minutul 75, Mitriţă şutează, din alergare – precizează Ion Cupen – de la 17 metri şi-l învinge pe Gabriel Boldici! 1-1... „Pana“ lui Cupen dă frâu... imaginaţiei. Trădând, astfel, vocaţia foarte apreciatului scriitor: „Derby-ul craiovean a plăcut. Contrar unor previziuni după care meciul putea fi destinat unei remize de salon, el a fost, din contră, aspru, tensionat, disputat. Ambiţii, orgolii, amintiri ciocnindu-se în sânul aceleiaşi familii, rufele s-au spălat în flacără mare şi cu gesturi energice, dar... la lumina zilei. Mobilizate la maximum, cele două echipe s-au înfruntat cu toate armele pe masă... Universitatea a făcut,

120 categoric, cel mai bun meci al ei din retur. Mecanismul universitar a mers... ceas, pentru că toate „piesele grele“ (Badea, Săndoi, Adrian Popescu, Nicolae Zamfir) s-au pus în mişcare, angrenându-le şi pe cele secundare...“ Cupen l-a „decretat“ pe „Bădiţa“ jucătorul meciului. Argu- mentând: „Evoluţie de excepţie. A deposedat, a pasat, a driblat. Zvâcnirile sale au ţintuit pe loc apărarea adversă. O fază din minutul 4, în care a slalomat prin jumătate din tot Electro, e demnă de toate antologiile T.V.“. «Universitatea Craiova – a notat ziaristul local Mircea Canţăr – a avut în Pavel Badea un jucător de excepţie. Sclipitor la construcţie, inspirat, abil, foarte dificil de strunit în atac. Badea a fost... „cheia“ jocului...» Trimisul „Gazetei sporturilor“, Ion Cupen, revine c-un amplu comentariu despre cel mai bun jucător al Universităţii craiovene din acel timp: «După plecarea lui Gică Popescu şi a lui Silviu Lung, misiunea de vedetă a Universităţii Craiova a fost preluată de Badea. Aflat la jumătatea drumului între o mare promisiune şi o mare carieră, Pavel Badea şi-a jucat perfect acest ingrat rol, fiind unul dintre oamenii de bază care au determinat marele succes al Universităţii: EVENTUL (campionatul şi „Cupa României“). Iată că şi-n turul acestui campionat au reapărut unele „sincope“ ale Universităţii, fapt care a determinat ca traiectoria lui Badea în tricou naţional să-şi piardă din altitudine... A revenit în forţă... A izbândit două meciuri mari. În Cupă, la Piteşti, şi la Târgu Mureş. Plus pe terenul lui Electro. Împins în faţă, despovărat de canoanele tactice, „Bădiţa“ a zburdat pe tot terenul, înverşunându-se în curse încheiate cu centrări de mare precizie. Potenţialul său fizic şi tehnic l-a făcut… irezistibil!…». 121 ...Irezistibil, într-adevăr. În disputa de acasă, din etapa a 22-a (4 aprilie 1992), cu F.C. Bacău (4-1 pentru Universitatea), „Bădiţa“ a ieşit spectaculos la rampă încă din minutul 2. A executat o lovitură liberă de la 22 de metri. A expediat o „torpilă“… direct în vinclul porţii băcăuane! A executat, după şase minute, senzaţional un corner din care Emil Săndoi a ridicat scorul la 2-0! I-a pasat decisiv şi lui Ciurea, la golul din minutul 88. Care a pecetluit rezultatul final. 4-1 pentru „prăzari“… Ion Jianu titrează astfel cronica sa, în ziarul „Cuvântul libertăţii“: „Sub bagheta… lui Badea!“. Cronica trimisului „Gazetei sporturilor“, Gheorghe Nicolaescu, l-a avut, drept titlu, tot pe „Bădiţa“: „Badea – argint-viu şi factotum“. În context: „Pavel Badea a fost, din nou, vioara întâi a echipei sale. A căutat să-l convingă pe selecţioner de o convocare meritată la lotul reprezentativ… Badea – inspirat, în vervă de joc. Şi-a asumat rolul de lider, dispecerând şi finalizând, deopotrivă, travaliul său uriaş…“ Steaua „Bădiţei“ devine… „luceafăr“. Cuvintele frumoase la adresa sa nu mai contenesc… Lică Peană reaminteşte clasa sa demonstrată în meciul de Cupă, de la Piteşti. Spre… aducere aminte pentru selecţionerii lotului naţional: „Badea a încântat tribunele prin execuţiile sale de mare rafinament, una dintre ele concretizată în minutul 76, printr-o execuţie de mare maestru, într-un gol de antologie, casetă ce poate fi trimisă la toate televiziunile din Europa pentru o retrospectivă măcar anuală…“. Laurenţiu Dumitrescu, scriitor sportiv şi comentator de renume, îl defineşte pe „Bădiţa“ ca fiind „unul dintre cei mai dotaţi jucători din generaţia Craiovei anilor 1990“…

122 În etapa a 31-a (7 iunie 1992), Universitatea a câştigat, în Bănie, un nou duel cu Steaua. Pe care a îngenuncheat-o cu 5-4! „Bădiţa“ – pionul decisiv. A obţinut penalty-ul cu care Universitatea a egalat în minutul 22, de la 0-2! A înscris, în minutul 38, golul de 3-2. Printr-o splendidă acţiune individuală. A centrat decisiv la golul marcat de Ciurea, în minutul 41 (la golul de 4-2). A fost, pentru a câta oară?, jucătorul partidei. A 200-a pe prima scenă a fotbalului românesc. „Gazeta sporturilor“ l-a „fotografiat“ laudativ pe „performerul-artist“ din Bănie: «Jucă- tor de rafinament tehnic, Badea a devenit coordonatorul şi liderul de echipă al campioanei en-titre, Universitatea Craio- va… Strălucitor în multe partide, „Bădiţa“ i-a convins şi pe selecţionerii naţionalei mari să-l convoace la lot… Se spune – şi aşa şi e – că Badea e în stare să câştige singur un meci. Am dori să spunem, într-o zi, că Badea a câştigat şi pariul pus pe el însuşi cu fotbalul. Ar fi spre binele lui şi, nu mai puţin, al fotbalului…» Laur Dumitrescu întregeşte paleta aprecierilor admirative. Nu-l obligă nimeni. Îl „somează“, însă, realitatea. „Pavel Badea – scrie, cu patimă (o patimă faţă de adevăr), Laurenţiu Dumitrescu – a fost unul dintre cei mai buni jucători ai promo- ţiei de juniori UEFA’85, remarcându-se printr-un travaliu imens. Părea a fi, după zece ani, un alt Balaci al şcolii craiovene. Treptat, el a început să-şi pună în evidenţă alte două atuuri de care au început să se convingă tot mai mulţi adversari: driblingul derutant, efectuat în viteză, şi şutul puternic, cu piciorul stâng. Când absentează din echipă, Universitatea Craiova pare a fi o pasăre fără aripa ei stângă. Şi zboară greu, chinuindu-se, cu

123 opinteli. Pavel Badea pare încă un copil, uneori jucând ca un copil, nealterat de miza pentru care alţii se încrâncenează şi-şi pierd, uneori, minţile. El aduce pe gazon ceva din frumuseţea eternă a fotbalului, acel spectacol pe care ni-l dorim întotdeauna când luăm calea stadionului“… O altă mărturie – relevantă, sugestivă – despre…al doilea Ilie Balaci al Universităţii craiovene. O opinie în preambulul unui „compact disc“ dedicat în exclusivitate unui „fotbalist excepţio- nal şi oltean adevărat“ (Pavel Badea) şi editat de inginerul Bogdan Moldoveanu, din… Constanţa, în luna iunie 2002: «…În toamna anului 1985, am revenit la Craiova, la nişte rude. Cum eram un mic susţinător al „Ştiinţei“, am mers la un meci de campionat (Craiova contra Sportului lui Hagi şi Coraş). Pe parcursul meciului, am fost foarte plăcut impresionat de un jucător cam firav, dar c-un joc realmente încântător. De la acel meci am rămas un fidel susţinător al „Bădiţei“, trăind multe bucurii la triumfurile sale, dar şi amărăciunea pentru nedreptatea care i s-a făcut la echipa naţională doar pentru că era oltean şi era cu doi ani mai mic decât Hagi. Pentru toată cariera ta de până acum, te felicit, „Bădiţă“, şi-ţi doresc să mai câştigi un titlu de campion în tricoul alb-albastru al Universităţii Craiova! Doresc să-ţi mai spun că vor exista totdeauna oameni ca mine în România care te vor aprecia atât pentru talentul tău, pe care nu ţi-l poate lua nici un selecţioner, cât şi pentru caracterul tău, acolo unde Gică Hagi nici în vis nu te poate ajunge!…»

124 ...Cireşar 1992. „Fluier final“, pentru „Bădiţa“, al primei „reprize“ la Universitatea Craiova… Timp în care s-a impus. A devenit o vedetă. O glorie. A sunat, însă, goarna escaladării marilor piscuri… Piscuri care nu puteau fi atinse decât evoluând în campionatele Europei Vestice. „Bădiţa“ a preferat… „ţara cantoanelor“. Elveţia. Asta, pentru început. A poposit pe malul lacului Leman. Într-o regiune de vis… La Sports Lausanne… A trecut, ca fotbalist-performer, în „armura“ de „stranier“… Clipele de împlinire, din toate punctele de vedere (material, îndeosebi), se vor îngemăna, fericit, cu cele de glorie…

125 Pavel Badea, în tricou… cu tricolor

De mic, a visat la clipa asta… O clipă de supremă bucurie… A visat. A sperat… Acea clipă – clipa debutului în echipa naţională de fotbal la nivel de seniori – a sosit! După zeci de meciuri în reprezen- tativele de tineret sau de juniori… 29 august 1990. 35000 de spectatori în tribunele stadionului „Lujniki“ din Moscova. Care, însetaţi de revanşă (la COPPA DEL MONDO, România – U.R.S.S. 2-0!), au creat o ambianţă de infern… Inutil. Tot ai noştri tricolori i-au… „rupt în două“ pe masivii fotbalişti încă sovietici, conducându-i, la un moment dat, cu 2-0!! Mihailicenko a înscris, totuşi, un gol de onoare… U.R.S.S. – România 1-2. În minutul 85, antrenorul naţionalei României, profesorul Gheorghe Constantin, îl cheamă la margine pe stelistul Ilie Dumitrescu, o „stea“ în plină ascensiune în acel timp, şi-l aruncă în focul luptei pe Pavel Badea!… „Bădiţa“, în cele cinci-şase minute de joc, şi-a etalat, din plin, calităţile tehnico-tactice. Pase precise, tehnică individuală super, concretizată prin dri- blinguri fine şi derutante, măiestrie în executarea cornerelor sau a loviturilor libere. N-a avut timp doar să-şi exerseze şutul…

ROMÂNIA

Stelea Dan Petrescu – Emil Sndoi – Mircea Rednic – Klein I. Rotariu – I. Lupescu – Mateu – Ilie Dumitrescu (m. 85: PAVEL BADEA) L c tu – Rducioiu

U.R.S.S.

126 Eremin Kulkov – Kuzneov – Cernâov – Dolgov (m. 46: marov) Tatarciuk – Mihailicenko – Kancelskis – Broscin (m. 76: Tiscenko) (m. 59: Kolivanov) Dobrovolski – Protasov (m. 46: Shalimov)

A doua prezenţă în tricou… cu tricolor, în meciul de la Bucureşti, cu Polonia. Un meci amical, ca şi cel de la Moscova. „Bădiţa“ l-a înlocuit, în minutul 71, pe stelistul Ovidiu Lazăr, aflat la debut. La scorul de 1-0 pentru tricolorii noştri. Care, finalmente, s-au impus cu 2-1 (26 septembrie 1990). În octombrie 1990, urmaşii lui Asparuh au trecut Dunărea şi ne-au umilit aici, la Bucureşti, într-un meci oficial din preliminariile Campionatului European (1992), cu… 3-0!?! Trei „iata- gane“ imposibil de acceptat. Motiv pentru care „Profesorul“ (Gheorghe Constantin) a fost, imediat, „debarcat“ de la timona naţionalei române! A plecat Constantin, cel care, cunoscându-l bine pe „Bădiţa“, fiindcă îi fusese antrenor la Universitatea Craiova, l-a convocat… sub tricolor, a sosit… profesorul Mircea Rădulescu. Care, de asemenea, antrenase la Craiova şi-l debutase pe „Bădiţa“ pe prima „scenă“… Astfel că, în meciul oficial, de la Bucureşti, cu reprezentativa statului San Marino, din preliminariile Campionatului European (meci disputat pe actuala arenă „Lia Manoliu“), la 5 decembrie 1990, Riciu l-a „expediat“ pe „Bădiţa“ pe gazon chiar din primul minut al reprizei secunde! În locul lui Ilie Dumitrescu. „Bădiţa“ l-a răsplătit din belşug pe unul dintre mentorii săi, înscriind, în minutul 77, un gol de toată frumuseţea.

127 A patra prezenţă la „naţională“ s-a concretizat cu prilejul returului, de la Serravale, cu San Marino, de la 27 martie 1991. Pavel Badea l-a schimbat, în minutul 64, pe Dorin Mateuţ. A evoluat, timp de 34 de minute (ultimele), în partida de la Caseres, cu Spania. O partidă amicală, în care tricolorii noştri s-au acoperit de glorie, răpunând „taurul“ iberic. Zubizaretta, Butra- gueño, Luis Enrique şi toate celelalte celebrităţi spaniole au primit… o „lecţie de română“ (17 aprilie 1991)! Spania – România 0-2!!! Pentru prima şi ultima oară, cel puţin până acum, reprezentativa hispanică a fost îngenuncheată pe teren propriu, de tricolorii carpatini! Carpaţii – mai semeţi decât Pirineii…

...A răsărit, în fine, „soarele tricolor“ şi pe uliţa „Bădiţei“!… În amicalul de la Oslo, cu Norvegia (23 mai 1991), Pavel Badea a început ca titular. „Vikingii“ din „ţara fiordurilor“ au avut, însă, de partea lor pe… Zeiţa Fortuna! Au înscris un gol, în minutul 27, prin Fjörtot, după care s-au baricadat în apărare. Cu toate că, din punct de vedere tehnico-tactic, superioritatea a aparţinut net echipei României, tabela de marcaj a rămas… ferecată.

Pavel Badea a „arat“, ce-i drept, terenul în lung şi-n lat, a creat mai multe faze periculoase la poarta „vikingă“, a centrat ca la carte de pe stânga, dar fie că atacanţii noştri au ratat, fie că 128 masivii apărători norvegieni s-au opus. Foarte dificil de penetrat o apărare pe două linii...

NORVEGIA

Thorstvedt T. Pedersen – Bratzth – Ahlsen – Lydersen E. Pedersen – Loken – Bohinen – Leonhardsen (m. 64: Ingebrigtsen) (m. 84: Dahlum) Sörloth – Jakobsen (m. 25: Fjörtot)

ROMÂNIA

Prunea Dan Petrescu – E. Sndoi – M. Rednic – Dorinel Munteanu Vlaicu – N. Zamfir – I. Timofte – PAVEL BADEA (m. 53: S. Moga) O. Hanganu – Damaschin (m. 81: T. Cristea) (m. 61: Kadar)

Ca şi-n disputa cu San Marino, de la Bucureşti, „Bădiţa“ l-a înlocuit, în minutul 46, pe Ilie Dumitrescu în disputa amicală, de sub Tâmpa Braşovului, cu „yankeii“ Statelor Unite ale Americii (28 august 1991). Într-un mecanism care n-a mers nicicum, nici „Bădiţa“ n-a avut posibilitatea să-şi pună în valoare potenţialul său real. România – S.U.A 0-2!?! Revanşa, la WORLD-CUP 1994! *

129 Cum România n-a izbutit decât un draw la Sofia, în partida decisivă pentru calificarea la EURO 1992, din Suedia, zilele profesorului Mircea Rădulescu, la timonă, începuseră a fi... numărate! Fireşte, inevitabilul s-a produs. Într-o manieră... strict balcanică!! Atacat, prin „foc încrucişat“, din toate părţile, Riciu şi-a semnat demisia... în avion!!! Pe banca tehnică a „naţionalei“ române a sosit... „Procurorul“ (Cornel Dinu). Care l-a folosit pe „Bădiţa“ în primul meci de verificare. Cu Letonia. La Bucureşti (8 aprilie 1992). Pavel Badea a fost, indiscutabil, revelaţia meciului. Împreună cu „Baciul“ (Gică Popescu), „Bădiţa“ a făcut legea. Cei doi, la care s-a adăugat şi fundaşul Dan Petrescu, au întors apărarea letonă pe toate feţele. Badea a înscris, de altfel, primul gol al întâlnirii, în minutul 5, printr-un şut cu precizie, de la distanţă. România s-a impus cu 2-0, al doilea gol fiind opera lui Dan Petrescu, în minutul 52. Românii au dominat categoric. 16-2, raportul şuturilor la poartă (pe spaţiul porţii, 7-2). La cornere, 9-2.

ROMÂNIA

Stelea (m. 80: D. Stângaciu) Dan Petrescu – E. Sndoi – Belodedici – Dorinel Munteanu (m. 46: Mihaly) Vlaicu – Gic Popescu – PAVEL BADEA – Ilie Dumitrescu (m. 62: S. Moga) (m. 70: Panait) M. Lctu – Rducioiu (m. 46: G. Balint)

LETONIA

130 Laizans Troickis – Zemlinskis – Sprogis – Ivanovs (m. 46: Sidorovs) Jemilianovs – Aleksejenko – Popkovs – Stradins (m. 63: Ilmars) Teplovs – Drupass (m. 46: Linords) (m. 69: Bulders)

Ultimul meci al „Bădiţei“ în tricou tricolor, la 14 octombrie 1992. La Bruxelles, în preliminariile WORLD CUP 1994, cu Belgia. Care a câştigat cu 1-0 (golul fiind marcat de Smids, în minutul 25). Pavel Badea a intrat în minutul 80, în locul lui... Ilie Dumitrescu! Ultimele zece minute în tricou tricolor! Pe când se afla deja în „ţara cantoanelor“, la Sports Lausanne. De ce ultimul meci? Poate pentru c-a avut ghinionul să joace pe acelaşi post ca şi Gică Hagi? Poate pentru că şuta tot cu piciorul stâng? Poate pentru că Sports Lausanne nu era, totuşi, Barcelona? Sau Eindhoven? Sau Real Madrid? Sau Lever- kusen?... De ce, totuşi, ultimul meci în tricou tricolor?...... Lunca Jiului, 15 august 2002. Între două „reprize“ de antrenament (noul campionat bate la uşă...), una de... amintiri... – Judecând „la rece“„Bădiţă“, de ce crezi, din punctul tău de vedere, că „repriza“ de la naţionala de seniori a României a fost, pentru tine, doar ca o străfulgerare de fulger? – Există mai multe pricini... – Să le luăm pe rând, îţi propun...

131 – Am avut, zic eu, ghinionul să nimeresc pe-un post foarte bine apreciat la echipa naţională... – Gică Hagi... – Exact. Din acest punct de vedere, e limpede. Pot socoti o neşansă faptul că m-am născut cam în aceeaşi perioadă de timp cu... Gică Hagi! – Numai atât? – Am zis eu asta? – Nu, desigur... – A existat şi în timpul cât eu mă aflam în formă maximă, în plenitudinea vârstei (în floarea vârstei), a forţelor, există şi acum şi cred că va exista totdeauna o mai mare deschidere spre convocarea sub tricolor a jucătorilor bucureşteni... – Altfel spus, „Bădiţă“, în această problemă extrem de importantă pentru destinele fotbalului românesc la cel mai înalt nivel, nu se judecă, aşa cum ar fi firesc şi drept, cu aceeaşi măsură... – Se poate zice şi astfel. La valori aproximativ egale, comparativ cu jucătorii din provincie, sunt preferaţi cei din Bucureşti. Ar mai fi, totuşi, şi alte explicaţii... – Cum ar fi, bunăoară? – Ca unul dintre şefii generaţiilor de juniori, am primit foarte multe oferte. De la echipele bucureştene. Nu le-am acceptat. Şi nu fiindcă, în cazul meu, ofertele n-au lipsit niciodată. Ci fiindcă am fost atras, sufleteşte, foarte tare de Universitatea Craiova... – N-a existat nici un conflict între tine şi vreun coleg de la echipa naţională, coleg care juca... în Bucureşti? – S-a iscat unul, într-adevăr. Între mine şi Dan Petrescu. – Cine a sărit primul? Cine a purtat vina?

132 – Nimeni. L-am accidentat, involuntar, pe Dan Petrescu. Un accident nefericit. În timpul unui meci disputat la Craiova, între Universitatea şi Steaua (scor: 2-0 pentru noi, eu marcând ambele goluri), prin minutul 35 sau 40, nu mai reţin exact, ne-am lovit... genunchi în genunchi. Mingea – între noi. Dan aflându-se pe fondul unei mai vechi accidentări şi a unei suprasolicitări. A făcut ruptură de ligamente. Din acea clipă – repet, a fost un accident absolut involuntar, fiecare s-a bătut să câştige balonul –, Dan a rămas c-o ură împotriva mea!... C-o stare de conflict cu mine, tot timpul. Dan Petrescu n-a dorit să înţeleagă că eu, pe teren, n-am accidentat pe nimeni în mod vădit, intenţionat. Stilul meu de joc nu s-a axat niciodată pe... a lovi pe cineva! Dac-aş fi lovit, m-aş fi lovit pe mine. Îmi făceam mie rău... La orice convocare la echipa naţională, din acel moment, am avut, fără să vreau, conflicte cu Dan Petrescu. Generate... de el! Fiind şi eu o fire foarte impulsivă şi foarte colerică, n-am suportat să mă calce în picioare... – Rădăcini de oltean... – De oltean get-beget... – Şi totuşi, n-aţi reuşit nicicum să aplanaţi conflictul? – Am vrut totdeauna, dar n-am reuşit! Cum să reuşesc dacă el mă lovea? – Concret, când te-a lovit? – După meciul oficial cu San Marino, de la Serravale, din 1991. Am jucat, cu naţionala, un meci în Elveţia. La Neuchâtel. Trei-patru zile am stat acolo. El m-a lovit, eu am reacţionat. Nu eram nici eu fitecine. Eram, totuşi, „numărul unu“ la Universitatea Craiova...

133 – N-a sărit nimeni, nu s-a oferit nimeni, să vă despartă? Să-i explice lui Dan Petrescu faptul că, la mintea cocoşului, în acel accident de la Craiova, n-aţi purtat nici o vină, fiind, pur şi simplu, un duel pentru balon? – Ar fi putut, poate, Gică Popescu. Tot craiovean, ca şi mine. Care mi-era prieten foarte apropiat. Şi mie, dar şi lui Dan. Gică, însă, spre surprinderea mea, a fost părtinitor. Ceea ce, logic, n-ar fi trebuit!... M-am consolat, însă, foarte rapid, că, de-a lungul timpului, au fost fotbalişti şi mai valoroşi, şi mai mari decât mine care nici măcar n-au pus piciorul pe minge în echipa naţio- nală! Nelu Oblemenco, spre exemplu... – „Tunarul“ Băniei n-a fost, din păcate, convocat niciodată în lotul naţional!!! Fapt incredibil! Cu atât mai mult cu cât Oblemenco a fost de trei-patru ori golgeterul ţării, având un stâng necruţător!... – Când am plecat în Elveţia sau în Coreea, am realizat că, pentru mine, porţile naţionalei se îndepărtează şi mai mult... – De ce ai crezut aşa? – Cum să fi crezut altfel de vreme ce foarte mulţi oameni de fotbal de la noi din ţară considerau Elveţia sau Coreea ca făcând parte din lumea a patra a fotbalului? – Aşa să fi fost? Oare? – Cum să fie aşa? Exclus! La turneul final al Campionatului Mondial de fotbal din 1994, din Statele Unite ale Americii, acolo unde naţionala noastră de fotbal a obţinut cea mai mare performanţă din toate timpurile, Elveţia ne-a surclasat cu 4-1!!! În meciul de la Detroit, de pe stadionul „Silverdone Pontiac“. – În 1967, la Zürich, în preliminariile Campionatului Euro- pean 1968, a fost... catastrofal! Elveţia – România 7-1!!!

134 – Cu atât mai mult... Să ştiţi că eu, deşi n-am jucat, am fost prezent la Detroit, la acel meci cu România! – În ce postură? – Am comentat în direct pentru televiziunea elveţiană... În limba franceză. – „Procurorul“ Cornel Dinu te-a folosit, totuşi, în primul meci al lui pe banca tehnică a naţionalei române... – În meciul cu Belgia. De la Bruxelles. Dar cum ? C-o oră înainte de joc, eram titular. La şedinţa tehnică, Dinu a... „modifi- cat modificarea“! L-a anunţat pe Ilie Dumitrescu... titular! Eu n-am jucat decât ultimele zece minute! Primele şi ultimele mele minute în tricou tricolor!... – Nici Puiu Iordănescu n-a avut ochi pentru tine? – Impresia mea dintotdeauna a fost că Puiu Iordănescu nu m-a agreat nicicum... Nu ştiu care să fi fost motivele pentru care s-a luat o atare decizie: „aruncarea mea peste... bordul naţionalei“, deşi acolo unde jucam, în Elveţia sau în Coreea, ca să nu mai amintesc de Japonia, am primit numai onoruri... Ce să mai fi zis decât... „să trăiască interesele impresarilor români!“...... „Bădiţa“ se opreşte. Nu mai zice nimic. Îl privesc pe furiş. Simt o... negură în sufletul lui... Mă izbeşte, pe loc, o sintagmă a Ricanului Răducanu: „De-aş avea eu o forţă, tăticu’, ce i-aş mai pune pe unii numai la căratul pepenilor în Piaţa Giuleşti“! Îi răspund „Bădiţei“ la tăcere, prin tăcere... Parcă se-auzea de undeva, dinspre vale, şipotul Jiului... Cerul, oricum, devenise mai plumburiu...

135 A doua „sesiune“ cu amintiri... craiovene

...În ultima etapă a campionatului 1985-1986, Steaua a poposit în Bănie. Steaua, care tocmai se aureolase cu titlul continental! Era nimeni alta decât câştigătoarea „Cupei Campio- nilor Europeni“! În acel meci cu Barcelona, la Sevilla, meci care l-a „expediat“ pe portarul Duckadam direct în... CARTEA RECORDURILOR! Performanţă unică! A para patru lovituri consecutive într-o finală de competiţie a tuturor competiţiilor – iată, într-adevăr, o performanţă unică şi imposibil de repetat! 8 iunie 1986... Stadionul din Craiova – înţesat. Pavel Badea – liderul Universităţii. – Cum a fost, „Bădiţă“, în acel meci de pomină cu Steaua? – Cum să fie? De... neuitat! – Ştiu. Aţi câştigat cu 5-4! N-a fost etichetată victoria voastră ca un afront? Cum să umiliţi pe... campioana campioanelor Europei? – Să fiu sincer, eu ştiam că trebuia să... stau „la cutie“! Dar n-am putut! Când am văzut în tribune lume câtă frunză şi iarbă, n-am mai ştiut nici de mine! Am zburdat pe teren. Am condus, la un moment dat, pe Steaua, cu 4-2. Am înscris şi eu un gol şi s-a făcut... 5-2! Asta a pus capac la toate!... – A pus capac? De ce să se fi pus capac? – E o poveste mai lungă. Şi puţin întortocheată... – Nu-i bai!

136 – Eu eram, în acel timp, militar de garnizoană. Soldat la U.M. 01047 din Craiova. Toţi sportivii, toţi fotbaliştii mai ales, ar fi trebuit să meargă... în Ghencea. Aşa erau timpurile... – Şi cum de n-ai „aterizat“ în Ghencea? – Am avut noroc... cu carul! Pentru mine a intervenit... Ştefan Andrei. Care, oltean fiind şi, în plus, iubind enorm pe Universitatea Craiova, şi-a impus punctul de vedere. M-a lăsat să fac armata în oraşul Craiova. Pe plan local. Comandantul unităţii, colonelul Gheorghe Marian, era un tip extrem de cumsecade şi de generos. Cum spuneam, am înscris golul numărul cinci pentru Universitatea! Am fost şi într-o formă de zile mari. Eram, de fapt, marea speranţă a Craiovei fotbalistice. Acest fapt n-a convenit acolo, sus... Cum adică, un... soldat al Armatei Române să învingă pe... Steaua? O echipă-etalon, o echipă-simbol a Armatei Române? Campioană a campioanelor Europei? – Fotbalul e fotbal. Fair-play-ul, fair-play... – Aşa ar fi... trebuit să fie! – Şi n-a fost nicicum... – Fiindcă, de drept şi de fapt, n-avea cum să fie. Steaua însemna mâna forte a fostului clan... Cine nu lua „poziţia de drepţi“ intra „la apă“! Aşa am păţit eu... – S-au declanşat „represaliili“!... – M-au luat... din somn! Pe la ceasurile şase, dimineaţa zilei următoare, când tocmai mă pregăteam să plec la mare cu Mănăilă, cu Nicu Zamfir şi cu Eugen Neagoe, m-am trezit, în uşă, cu... poliţia militară!!! – Cu poliţia militară? Păi ce, dăduseşi foc la tancurile unităţii?!? Ai jucat excelent, în ajun, ai înscris un gol foarte

137 frumos şi ai învins, cu Universitatea Craiova, pe Steaua. Cu atât mai prestigioasă a fost victoria Craiovei cu cât Steaua era recenta campioană a Europei!... Craiova trebuia să vă poarte pe toţi în triumf, în carnaval, iar ţie să-ţi cânte, ca după returul cu Monaco, sub ferestre! Şi, în loc de carnaval, să te ridice, din pat, în zori, precum huhurezii, cu... poliţia militară?!? – Îmi amintesc, şeful patrulei militare era căpitanul Mitrulescu. M-a „depus“ direct... la arest!!! Mi-au luat şireturile şi centura!!! „De ce?“, i-am întrebat. „Să nu te spânzuri!“, mi-au răspuns. Le-am zis: „Poate să mă spânzuraţi voi, că eu n-am de gând!“ – Cât timp ai fost... încarcerat? – Opt zile! Am dormit... direct pe „ţambal“! De mâncat, n-am mâncat decât... „Cireşica“! O prăjitură care se găsea la bufetul unităţii. – Ţi-o aducea cineva? – Nu, mergeam eu s-o cumpăr. – Cum, te lăsau singur prin curtea unităţii? Aşa, ca „individ periculos“? – Nici gând! Eram flancat, tot timpul, de două santinele. Care nu mă slăbeau din ochi. Cum eu dispuneam de ceva bani, soldaţii din gardă, cu gândul la... „Cireşica“ pe care, automat, o primeau la rândul lor, se băteau care să-mi devină... santinelă! A fost cea mai teribilă aventură din viaţa mea de... oştean!... O teribilă aventură, într-adevăr. Pentru vina că şi-a apărat corect şansele, ca fotbalist. În loc de carnaval, opt nopţi de somn pe... „ţambal“!!! Ce păcat că n-a mai trăit nenea Iancu!...

138 ...Un meci de CUPĂ, cu Rapidul. Stadionul craiovean, plin- ochi. Arhiplin. S-au rupt gardurile, de-atâta puhoi de lume, îşi aminteşte, azi, „Bădiţa“.... La scorul de 2-0, Universitatea şi-a permis o clipă de re- laxare. Rapidul a profitat. Şi, în numai câteva minute, a egalat! 2-2. În pauză, la vestiarul Universităţii, antrenorul Sorin Cârţu s-a făcut... tăciune! Foc şi pară. A căşunat pe... febleţea sa, Pavel Badea. L-a găsit... singurul „ţap ispăşitor“!!! C-ar fi dat tonul la neseriozitate, c-ar fi pasat, înfumurat, cu călcâiul, c-a fost laie şi bălaie etc. După care, tip foarte impulsiv şi foarte coleric, şi-a vărsat năduful pe fundaşul Mogoşanu! Cum, pe terenul cu pricina, nu exista un vestiar ca lumea şi totul se vedea, cu ochiul liber, de afară, „Bădiţa“ a cutezat să-l atenţioneze: – Nea Sorine, ne vede lumea!... Atât i-a trebuit. Antrenorul l-a înjurat şi a sărit să-l bată! S-a iscat un scandal monstru... – Cum ai reacţionat, „Bădiţă“, la „asaltul“ antrenorului asupra ta? – Am sărit eu, tot ca un cocoş, şi i-am „întors reacţia negativă“! Nu mă puteam lăsa mai prejos. Sângele apă nu se face... – Şi? – Pur şi simplu, antrenorul Sorin Cârţu, naşul meu de azi, s-a înnegrit de supărare şi-a refuzat să mai ia loc pe banca tehnică! A plecat direct în tribună!!! „Să vă conducă Badea, nu eu!“, a mai zis şi... dus a fost! Repriza a doua şi prelungirile le-am jucat... fără antrenor!!! Am învins, totuşi, Rapidul, prin golul lui Neagoe şi ne-am calificat... În prelungiri!

139 Sorin Cârţu, după meci: – Măi fraţilor, voi jucaţi foarte bine şi... fără mine! Nu pot să iau o măsură împotriva „Bădiţei“, fiindcă el e un jucător semnificativ al echipei, aşa că... mă dau de o parte! Plec, adică! Pavel Badea, după ce l-a auzit pe Cârţu: – Mai bine plec eu. O să plec imediat din Craiova. N-am pentru ce să mai joc aici... Ambii, firi tari. Orgolii încinse. Sânge oltenesc. Unul, Sorin Cârţu, fost fotbalist-briliant al Craiovei Maxima. Super-antrenor. Tobă de fotbal. Cultivat. Strateg. Celălalt, Pavel Badea, jucător complet. Talent cu carul. Tehnician-super al gazonului. Titrat. Şcolit. Sigur că Sorin era o legendă. „Bădiţa“ – liderul la zi al Universităţii... – Până la urmă, cum aţi... tras, „Bădiţă“, „batista pe ţambal“? – N-a fost simplu. Am avut cu antrenorul meu de atunci o discuţie între patru ochi. Ca două persoane inteligente, care au trecut prin multe. Am depăşit acel moment dificil. Ceea ce a contat cel mai mult a fost faptul că acel conflict a generat o foarte mare apropiere între noi, pe fond moral. A generat, mai mult, o foarte strânsă prietenie. La un an şi ceva de la plecarea mea de la Universitatea Craiova, Sorin Cârţu a devenit... naşul meu de cununie! ...Sorin Cârţu şi Pavel Badea – două embleme ale fotbalului craiovean. Două nume de referinţă. Două mari glorii. Azi, doi foarte buni prieteni. Uniţi prin talent, prin cultură, prin setea de performanţă, prin „dragostea de sânge“ pentru Universitatea Craiova... „De sânge“ şi de suflet...

140 ”Dac-o vei asculta totdeauna pe mãmica, vei ajunge si mai departe decât tatãl tãu!“, pare a-i spune Mihaela Badea scumpului sãu bãietel...

În triumf, la ER RYAD, cu SAMSUNG BLUE WINGS... (Pavel Badea, primul din dreapta, pe rândul de sus, în finala Cupei Asiei, în 1998)

141 “Eliberarea“... (Pavel Badea, într-o ipostazã caracteristicã, simbolizând rãutatea în joc, în tricoul echipei Samsung Suwon, din Coreea de Sud).

142 Strãlucind pe meleaguri nipone... (”Samuraiul“ Pavel Badea, al saptelea din stânga, pe rândul de sus, în tricoul echipei BELLMARE HIRATSUKA, în 1998)

Un ”samurai“ vestit (Pavel Badea), între... douã suportere (japoneze)

143 Izbânda supremã... (Pavel Badea - M.V.P.-ul meciului, în ”Þara Soarelui Rãsare“, Japonia. În 1998, la BELLMARE HIRATSUKA)

O ”stea“ europeanã (craioveanã) în team-ul echipei nipone BELLMARE HIRATSUKA (Pavel Badea, primul din stânga; septembrie 1998)

144 Superstar, în „ara celor apte cantoane“ Fost fotbalist al Sportului studenţesc, Octavian Ionescu se stabilise în ţara helvetă. „Ţara celor şapte cantoane“. Aici, nu numai că se făcuse remarcat, ca jucător, datorită în primul rând apetitului său pentru gol, dar îşi crease relaţii influente în lumea fotbalului. Octavian Ionescu îl ştia foarte bine pe Pavel Badea. Ştia ce poate pe gazon. Îl urmărise din umbră. Când a aflat că vrea să „decoleze“ din România, a trecut, imediat, la... acţiune. L-a recomandat antrenorului echipei Lausanne Sports, Umberto Barberis. Un nume de marcă al fotbalului elveţian. Peste 70 de prezenţe în naţionala helvetă. Umberto Barberis l-a invitat pe „Bădiţa“ în superbul oraş de pe malul lacului Leman. Să-l testeze „pe viu“. Noroc, totuşi, pe „Bădiţa“ că ştia limba italiană. Engleza nu prea se „lipise“ de el. Nu stăpânea, pe atunci, nici franceza. Cu toate c-o studiase în timpul liceului şi al şcolii generale. Cum l-a văzut, Barberis a şi „decretat“: – Ăsta e mijlocaşul pe care mi-l doresc în echipă! Şi s-a semnat contractul... Cum de şi-a părăsit, totuşi, „Bădiţa“ echipa sa de suflet, Universitatea Craiova? Un nou „un-doi“, în miez de august 2002, cantonamentul din Lunca Jiului... – Ai părăsit, „Bădiţă“, „corabia universitară“ din Bănie exact în clipa în care şi tu, dar şi Universitatea eraţi... „pe val“! Cine a pus paie pe foc? Cine şi, mai ales, de ce? – Am fost obligat să plec de la Craiova. Unu. M-au şocat cele întâmplate în returul meciului cu Apollon Limassol. N-am conceput nici o clipă că, într-un meci oficial, de calificare, în

145 competiţia fotbalistică numărul unu a Europei, se poate preta cineva la practici oculte, datorită tentaţiei... „verzişorilor“! În detrimentul... performanţei. Unde se aflau, în acel moment, orgoliul, demnitatea, dăruirea faţă de culorile clubului? – În... pod! Dac-ar fi ştiut Ricu Răducanu, i-ar fi pus, în mod sigur, la căratul pepenilor în Piaţa Giuleşti!.... – Doi. Spre finele campionatului 1991-1992, am avut trei meciuri cu Steaua. Unul în campionat; două în Cupa României. S-a pus problema să le cedăm meciurile din Cupă, pentru ca, la rându-le, roş-albaştrii de la Steaua să ne cedeze pe cel din campionat, pentru a prinde, în noul sezon, un loc de Cupa UEFA!!! Un asemenea târg, mai de comedie decât târgul de pepeni din piaţa Dăbulenilor, mi-a lăsat un gust amar... Imposibil de „digerat“... – N-ai putut lua atitudine? – Ce poate face unul singur, dacă se pune de-a curmezişul... vântului? Nu numai că se expune foarte periculos, dar nici nu rezolvă nimic... Trei. Episodul cu atacul ţiganilor. Cu cuţite şi cu săbii „Ninja“!!! Au pătruns în cantonamentul nostru, ca pe tarlaua lui Pasvante! Fără nici o barieră! Dac-avea vreunul dintre ei chef să ne-mpungă cu sabia, înfigea sabia şi pleca fără să-l prindă nimeni de guler! Ca-n ţara lui Papură-Vodă!... Cum tocmai absolvisem facultatea, am socotit că e mai bine să închei elegant conturile cu Universitatea Craiova. C-a sosit timpul să intru în contact şi să cunosc direct fotbalul cu adevărat profesionist... Astfel s-a scris istoria primului „zbor“ al „Bădiţei“ din Cetatea Băniei...

146 *

În primul an, „Bădiţa“ i-a avut colegi de echipă, la Sports Lausanne, pe celebrissimii Sforza, Sütter şi Thomas Bickel. Trei jucători emblematici. Care, peste numai doi-trei ani, se vor acoperi de glorie la echipe celebre din Bundesliga, precum Bayern München sau F.C. Kaiserslautern. Super-fotbalişti. Clubul din Lausanne a plătit Universităţii Craiova 1 milion de mărci. Pentru Pavel Badea. Primul contract s-a semnat doar pe durata unui singur an. Contract care, la încheierea stagiunii, s-a prelungit. Cu încă doi ani. Lausanne Sports – o echipă în reconstrucţie. „Abonată“, de aceea, în ochii tuturor, ca o... primă favorită la retrogradare! Din cele douăsprezece team-uri, patru (ultimele patru) retrogradau în divizia secundă... Sports-ului îi trebuia, neapărat, un libero. „Bădiţa“ l-a recomandat pe Ion Olaru. Fostul său coechipier de la Universitatea Craiova. Un jucător deosebit. Ca om, tot astfel. Un prieten pe care se putea conta. În orice clipă. Olaru a fost acceptat...

Cu „Bădiţa“ pe post de dispecer, Lausanne Sports a devenit... revelaţia campionatului din „Ţara celor şapte cantoane“! Nu numai că n-a retrogradat, dar s-a clasat în plutonul din faţă! Pe locul al patrulea! O surpriză pentru toţi!...

147 În cele 22 de meciuri, Pavel Badea a înscris patru goluri şi a dat şapte pase de gol! Presa l-a ridicat în slăvi... „La Suisse“: „O surpriză plăcută – Pavel Badea“. „Le Matin“: „Badea – un adevărat patron al contraatacului rapid“. Unul dintre posturile elveţiene de televiziune „răsuceşte cuţitul“ în rana sufletească a „Bădiţei“: „Cum este, oare, posibil ca unul dintre cei mai buni jucători din Elveţia să n-aibă loc în reprezentativa ţării sale?!?“ Poate tocmai de aceea, notează Gheorghe Lazăr, în FOTBAL- PLUS, „Bădiţa“ a ajuns „să-şi valorifice talentul în ... franci elveţieni, la Lausanne Sports, un club vechi, sobru şi puternic (din punct de vedere financiar), de pe malul lacului Leman“... «Cel care a debutat în formaţia Craiovei Maxima încă de pe vremea „toreadorilor“ – continuă Gigi Lazăr –, „toreadori“ care au supus un Leeds sau un Kaiserslautern, „copilul minune“ al unei generaţii crescute sub oblăduirea faimei oltene, cel care a dirijat pupitrul „alb-albaştrilor“ după plecarea lui Balaci sau Donose, a avut tăria să nu se piardă în anonimatul ce pândeşte vorace orice vedetă de 15 ani»...

La susţinerea testului COOPER, Pavel Badea i-a speriat pe cei din Lausanne. A alergat mai ceva decât un şoim din Alpi! La tehnică, i-a fentat pe ceilalţi colegi ai săi de le-au mers fulgii... Tot astfel, în meciurile oficiale... Motiv pentru care revista BLICK l-a plasat totdeauna în topul primilor cinci jucători din campionatul Elveţiei!... În meciul cu F.C. Basel, disputat acasă, pe stadionul din Lausanne, meci adjudecat de Sports cu 2-1, Pavel Badea a

148 impresionat, din nou, asistenţa. În minutul 11, „Bădiţa“ a reluat un „trasor“, din volé, portarul oaspeţilor, Huber, intervenind „in extremis“! Tot „Bădiţa“ a fost... coautor la golul victoriei... În partida cu F.C. Aarau (câştigată de colegii săi tot cu 2-1), Pavel Badea s-a numărat, iarăşi, printre cei mai buni de pe teren... Presa din „Ţara cantoanelor“ continuă cu elogiile... „La Suisse“: „Pavel Badea – un jucător în vână. Care iese pregnant în evidenţă. Meci de meci...“. Christian Maillard scrie în „Le Matin“: „În jocul echipei Lausanne Sports contează enorm Pavel Badea. Un român care transpiră, ca fotbalist, o mare clasă. Bickel şi Sforza nici nu înţeleg totdeauna intenţiile fostului jucător al Universităţii Craiova...“ Aprecieri după draw-ul echipei din Lausanne pe stadionul „lăcustelor“ (Grasshoppers) din Zürich.. În penultima etapă a campionatului helvet (1993), „Bădiţa“ a primit... nota maximă! În TOPUL CAMPIONILOR s-a situat pe locul al patrulea! O performanţă de vârf! Ca şi crestele Alpilor... Pavel Badea – înaintea lui Sütter!...

La finele primului an ca fotbalist în unsprezecele din Lausanne – un an excelent pentru Pavel Badea –, antrenorul Umberto Barberis, aflat la sfârşitul contractului, a părăsit malul lacului Leman. Lacul de-o frumuseţe angelică. Lacul care în

149 urmă cu vreo trei secole l-a fermecat pe filozoful Jean Jacques Rousseau... A plecat Barberis, a sosit... Duvillard. Noul antrenor nu l-a mai acceptat pe Olaru. „Bădiţa“ a rămas singur... Duvillard l-a adus, la Sports, pe... Calderon! Superstarul argentinian. Aflat, însă, la... 35 de ani!! Pe acelaşi post, ca şi „Bădiţa“. Cu aceleaşi caracteristici. Două săbii în aceeaşi teacă – de neconceput, totuşi. S-a creat... o nouă stare conflictuală! – Care s-a rezolvat în ce mod, „Bădiţă“? – A trebuit să mă sacrific eu... – Cum? – Am acceptat rocada. Din mijlocaş-coordonator, am trecut pe postul de mijlocaş-stânga... – La ce bun, totuşi, un asemenea sacrificiu, când, până atunci, la Sports Lausanne totul mergea ca pe roate? Sacrificiu de dragul sacrificiului? – Antrenorul nostru, stăpânul nostru! Duvillard l-a adus pe Calderon, Duvillard trebuia să satisfacă toate capriciile, nu? – Logic. Din punctul de vedere al antrenorului. Numai al antrenorului. Consecinţa? – Una catastrofală pentru echipă. Ne-am calificat, totuşi, în turneul play-off, dar de pe ultimul loc!!! De pe locul al optulea. Cu chiu-cu vai n-am retrogradat!... Calderon a avut tot timpul ifose de vedetă. Fapt care era să ne coste. A încercat totdeauna să arunce „pisica“ în ograda echipei! Echipa n-ar fi avut, chipurile, valoare! Păi, zic eu, dacă echipa noastră n-ar fi avut valoare, cum de-a reuşit, în anul precedent, să se claseze pe locul al patrulea? Fireşte, antrenorul i-a ţinut isonul... Datorită imixtiunilor argentinianului Calderon, cât pe ce să se aleagă

150 praful!!! S-a creat o ruptură în cadrul echipei. O ruptură psihologică... – De ce te-ai încăierat cu Gabriel Calderon? – El m-a lovit. În timpul unui antrenament. Eu doar am reacţionat. El, mai în vârstă (35 de ani, faţă de cei 27 ai mei), a sărit, ca un curcan înfoiat, la bătaie! Eu doar m-am apărat. A trebuit să mă apăr... El, cu zece centimetri mai înalt (1,82 m)... – Şi cum s-a încheiat „disputa“? – Nu m-am făcut, în nici un caz, de râs! I-am umflat ochiul drept... Act de... legitimă apărare! – Antrenorul Duvillard a privit doar „spectacolul“ de pe margine? Antrenorul n-a intervenit să vă despartă? – O fi crezut, pesemne, că preferatul său, un colos argentinian, celebru datorită performanţelor reprezentativei ţării sale, mă va face... grogy şi-mi va închide, astfel, gura. Să nu mă mai revolt faţă de abuzurile sale... Să tac chitic. A luat... plasă! Când a văzut c-o să ies biruitor din disputa... fizică (te poţi pune cu oltenii, sânge din sângele pandurilor lui Tudor?), a intervenit, în ceasul al doisprezecelea! A oprit „lupta“ şi m-a declarat pe mine vinovat!!! – Socoteala sa şi a lui Calderon nu s-a potrivit cu aceea a factorilor de decizie de pe malul Lemanului... – Nici n-ar fi avut cum. Adevărul a ieşit la suprafaţă. Ca untdelemnul... În echipa noastră jucau doi fraţi. Fraţii Comisseti. Copiii... directorului sportiv al clubului din Lausanne. Directorul sportiv – omul care decidea în club. Un fel de „fac-totum“. Fraţii Comisseti au explicat tatălui lor versiunea corectă a faptelor. Or, elveţienii sunt cunoscuţi prin corectitudinea, integritatea şi seriozitatea lor. Iar, cum dreptatea era de partea mea, directorul

151 sportiv al „Sports“-ului Lausanne a decis: i-a „raşchetat“ imediat pe cei doi: Duvillard şi Calderon. Eu am rămas...... A plecat Duvillard, a sosit... Johan Trümpler. Noul antrenor l-a luat de-o parte pe Pavel Badea şi i-a zis, exact c-o lună de zile înainte de startul în noua ediţie a campionatului helvet: – „Bădiţă“, eu pe tine mă bazez! Doresc să-ţi văd, pe teren, adevărata ta faţă!... „Bădiţa“ i-a „întors“ încrederea.... În cele 28 de meciuri, deşi mijlocaş coordonator („mintea limpede“), a înscris şase goluri şi a oferit coechipierilor săi opt pase de gol! A fost, în acel campionat, 1994-1995, cea mai bună perioadă a sa la Sports Lausanne! C-o echipă renovată (noii sosiţi: Pister, de la Standard Liège; Keslin, de la Lugano; portarul Brunner, de la Grasshoppers Zürich; Romano, de la F.C. Aarau; Di Jario, de la F.C. Zürich), cu Pavel Badea magnific, Sports Lausanne a defilat în campionatul Elveţiei, încheind... „en fanfare“! Pe „Bădiţa“, însă, a început să-l mistuie... dorul de casă... Trăia aici, într-un oraş de vis, ca-n basme. Foarte respectat, bine plătit, adulat pe stradă... I se născuse băieţelul... Un băieţel superb, frumos ca o păpuşă, cu ochi iscoditori, scânteietori... Şi totuşi, dorul de casă a triumfat... Cu atât mai mult cu cât, la timona Universităţii craiovene, revenise naşul său, Sorin Cârţu... Cei de la Sports Lausanne s-au opus. „Bădiţa“ le-a explicat. Cu toate că inima lor dicta... contrariul, au cedat... inimii „Bădiţei“. Au acceptat şi i-au dat cale liberă de întoarcere.... Au înţeles axioma poetului Heinrich Heine: „Parfumurile sunt sentimentele florilor“. În acele clipe, Lausanne-ul însemna

152 sentimentele „Bădiţei“. Parfumul rămânea, însă,... Universitatea Craiova...

153 Al doilea „desclecat“ al „Bdiei“ la Universitatea Craiova. Un „desclecat“ cât... o învolburare a apei Jiului!

L-a stins dorul de casă... S-a întors. Universitatea a plătit pe el peste un sfert de milion de dolari. Trei sute de mii. Cu Sorin Cârţu la timonă, oltenii întreprind un turneu în Olanda. Îi bat măr pe cei de la F.C. Koge. Cu 4-1! Apoi, trei remize. 0-0 cu Heerenveen, fosta echipă a lui Cami. 2-2 cu Aalborg. 1-1 cu F.C. Zwolle. Preşedintele clubului craiovean, Rodion Cămătaru, fost „tunar“ în Bănie (al doilea, după Oblemenco), este încântat de... Pavel Badea, „revenit la matcă“. Spunând: «Cel care m-a încântat, în turneul din „Ţara lalelelor“, a fost... Pavel Badea... Se simte imediat că are clasă. Le „ghidonează“ bine, opreşte jocul sau îl accelerează când trebuie... »

La reîntoarcerea acasă, apele Jiului n-au mai fost tot atât de limpezi, cum le lăsase „Bădiţa“ cu trei ani în urmă... – Cine le-a învolburat, „Bădiţă“? – Ştiu şi eu? Cert a fost că, la revenirea mea la Universitatea, în toamna anului 1995, erau tare învolburate... Când m-am întors, am găsit foarte mulţi „prieteni“! Au început cu... vociferările. Cum că s-ar fi dat... foarte mult pe mine! – De ce n-au „comentat în front“ în clipa în care, când ai plecat în Elveţia, clubul craiovean a câştigat dublu sau triplu?

154 – Aş! Nu ştiţi cum e cu unii popi? – Au mână numai de luat! – Am găsit, aici, la Craiova, o atmosferă tensionată. Or, eu, în asemenea condiţii, nu mă puteam „desfăşura“. În 21 de meciuri, am dat numai... patru goluri!! „Foarte puţin pentru Badea“, a „decretat“ şi antrenorul Sorin Cârţu, naşul meu... – Naş ca naş, dar brânza e pe bani... – Corect. Motiv pentru care, la finele turului, în decembrie 1995, deşi Universitatea se afla pe un loc de podium, pe locul al treilea, m-am decis, orgolios fiind, să pun piciorul în prag! „Plec!“, le-am spus, sec. „Unde?“, mi-au zis. „În ... Coreea“!

Prin 1994, Lausanne Sports a efectuat un turneu de pregătire în Portugalia. Susţinând meciuri cu redutabilele team-uri germane Borussia Mönchengladbach şi F.C. Köln. Un turneu la care au fost prezenţi şi unii manageri din Coreea de Sud. Care l-au luat imediat în vizor pe „creierul“ elveţienilor, românul Pavel Badea. L-au solicitat pe loc. „Bădiţa“ n-a acceptat. Devenise o „stea“ pe malul lacului Leman. Când „Bădiţa“ s-a reîntors, în toamna anului 1995, la Craiova, managerii sud-coreeni l-au „asaltat“ din nou. Cu acordul conducerii clubului „Universi- tatea“, „Bădiţa“ a acceptat să plece într-un nou turneu în Portu- galia, c-o echipă sud-coreeană. „Bădiţa“ a ajuns în Portugalia luni seară şi a doua zi a jucat o repriză! În al doilea meci, din primul până în ultimul minut de joc. În compania unei echipe din a doua ligă germană. F.S.V. Mainz. În primul sfert de oră, 3-0 pentru Mainz! La final, 3-3! „Bădiţa“ a evoluat absolut sublim.

155 A înscris două goluri superbe! Managerul Kim s-a crucit... Nu va ceda în nici un caz... Cum „Bădiţa“ s-a decis, la finele anului 1995, să ia din nou taurul de coarne, s-a şi bătut palma! Universitatea, echipa sa de suflet, a rămas pe... butoiul de pulbere, pe care singură şi l-a întreţinut, iar „Bădiţa“ a luat calea... „Ţării dimineţilor liniştite“ (Coreea de Sud)...

156 Pavel Badea – primul „stranier“ român în „ ara dimineilor linitite“

Învolburatu-s-au apele, în decembrie 1995, pe malul Jiului... Cu toate că Universitatea Craiova a încheiat în triumf (locul al treilea, la finele turului), „fitilili“ parc-au luat foc! Ba că suma de trei sute de mii de „parai“ ar fi fost prea mare pentru răscum- părarea „Bădiţei“, ba că „Bădiţa“ n-ar mai fi fost acelaşi strălu- citor „Bădiţa“, ba c-o fi fost albă, ba c-o fi fost neagră... Fire de oltean decis, care ştie ce vrea, Pavel Badea a pus, instant, piciorul în prag. Va pleca de la Universitatea! Mai ales că managerul sud-coreean Kim sosise după el, la Craiova... A acceptat, pe loc, transferul la SAMSUNG BLUE WINGS Suwon. Astfel că Universitatea nu numai că şi-a recuperat suma cheltuită pentru readucerea sa din Elveţia, dar a câştigat dublu sau triplu! Aşa s-a ales patronul de atunci al Universităţii oltene, Eugen Arnăutu, c-un sac de bani!... Managerul sud-coreean Kim, care locuieşte în Germania, a sosit în Bănie c-o geantă plină de bani cash!...

...Când „Bădiţa“ pusese piciorul pe pământul sud-coreean, tocmai se înfiinţase, în Suwon, concernul „Samsung“. Care asigura pâinea unei cincimi din populaţia metropolei (peste 1,2 milioane de locuitori). Adunatu-s-au, la Samsung Blue Wings, toţi jucătorii refuzaţi din celelalte echipe ale campionatului sud-coreean... Plus cinci

157 „stranieri“! Trei titulari (printre care şi Pavel Badea) şi două rezerve. O echipă pusă sub bagheta unui antrenor c-o mare experienţă: Kim Ho. Fost jucător al Samsungului. O mare personalitate în Coreea de Sud. O personalitate respectată...

...„Bădiţa“ a prins, la Samsung, o formă maximă. Tehnică de giuvaier. Pase adresate la fix. Programate, parcă. Şuturi puter- nice, din toate unghiurile. Posibile şi imposibile. Goluri apoteo- tice. A devenit, rapid, vedeta echipei. Publicul l-a adulat. Presa l-a idolatrizat. Samsungul a bătut măr. Adversar după adversar... În primul campionat, de la „descălecarea“ primului „stranier“ român pe pământ sud-coreean, Pavel Badea, Samsungul a triumfat. A câştigat campionatul... „Bădiţa“ a fost nominalizat între primii trei fotbalişti ai Coreei de Sud! În BEST-11! I s-a decernat, după numai o jumătate de an, trofeul FAIR-PLAY! A cărui valoare – simbo- lică – este cu atât mai mare, cu cât trofeul în speţă a fost acordat de Comitetul Olimpic din Coreea de Sud! Un trofeu care se acordă unui singur performer din toate ramurile sportive. O singură dată la... trei luni. Cu atât mai prestigios cu cât a fost acordat înainte de Jocurile Olimpice de la Atlanta...

...Pavel Badea ţine la acest trofeu ca la lumina ochilor. Pe el este inscripţionat numele său. Un trofeu de inimă...

158 *

...Viaţa în Coreea de Sud este una foarte dură. Acest trofeu, care consfinţeşte o recunoaştere oficială a meritelor incontes- tabile ale „Bădiţei“, ca lider al echipei de fotbal Samsung, într-o ţară de 45 de milioane de locuitori, l-a întărit, mai ales din punct de vedere moral, pe Pavel Badea. L-a făcut să reziste... Ca străin, e foarte dificil în Coreea. Sud-coreenii sunt foarte reci, foarte reticenţi şi foarte puţin primitori faţă de străini. Numai o certă valoare, un fotbalist foarte bun rezistă aici, în Coreea de Sud!

În primul an, Pavel Badea n-a primit, ca primă de joc, nici un sfanţ. Pentru el, dacă echipa câştiga sau nu, era totuna... Faptul, ca atare, n-a contat. „Bădiţa“ îşi dădea sufletul pe teren... A devenit „numărul unu“... La finele anului, i s-a oferit, pe neaşteptate, o primă de... 100000 de dolari! Nu i-a venit să creadă! Gestul sud-coreenilor l-a lăsat... interzis! Printr-un asemenea gest, sud-coreenii l-au atras de partea lor. Definitiv...

...Meci în CUPA ASIEI. Undeva, prin Indonezia. 15 ore de mers cu avionul!!! 12 ore până la Djakarta. Alte trei, până într-o insulă. Prin Pacific. Ujung-Pandang. Foarte aproape de coastele Australiei...

159 Samsungul din Suwon s-a trezit, la „aterizare“, luat în habet de... şase dube de poliţie. Poliţişti cu cagule. Pe stadion, 40 de mii de fani. O atmosferă incendiară. Jucătorii din Pandang i-au... rupt pe cei sud-coreeni. Care, în plus, au trebuit să suporte o temperatură de +40°C!!! Cuptor de ars! Suporterii – fanatici, dincolo de orice limită. Şi de orice închipuire! Au urinat în pungi de plastic şi le-au aruncat pe teren!!! În tot timpul meciului... Un infern... În asemenea bicisnice condiţii, „Bădiţa“ şi colegii săi sud- coreeni s-au impus cu 1-0! Arbitrul chinez, alb ca varul de frică, a tolerat jocul foarte dur al gazdelor. Aplicând principiul „scapă cine poate“. Dacă poate... – Cum ai trăit, „Bădiţă“, o atare experienţă? Nu ţi-a fost teamă? – A fost ceva... stupefiant! Ceva teribil! Am ajuns, cu chiu-cu vai, la hotel... Ambianţa, temperatura, urletele de fiară ale suporterilor isterizaţi, totul a fost un... infern! Când am scăpat de-acolo, teferi – slavă Celui de Sus! –, mi-am făcut semnul crucii!... Norocul nostru că nu ne-am lăsat călcaţi în picioare. Aveam o echipă extraordinară. .. Am făcut un joc extraordinar...... O primă victorie în manşa întâi a sferturilor de finală ale CUPEI ASIEI la fotbal.

În meciul-retur, disputat la Suwon, sud-coreenii s-au răzbunat cu vârf şi îndesat! Prin joc. Numai prin joc... Au învins cu... 12-0!!! 160 I-au... „topit“ pe indonezieni. Prin fotbal. Indonezienii s-au simţit... congelaţi!!! De la plus 40 de grade, la trei-patru e o diferenţă de nesuportat! ...Au venit cu crampoane de gumă! Au îngheţat bocnă! Nici nu s-au putut ţine pe picioare... Înainte de meci, preşedintele clubului, Yoon, şi-a avertizat jucătorii că nu trebuie să se ocupe decât de fotbal. Fără poliţe. Fără răzbunări. Coreea de Sud este, totuşi, o ţară civilizată. Le-a promis o primă... în funcţie de scor! La pauză, Samsungul conducea cu 7-0! Trei goluri – opera „Bădiţei“. Magician pe teren. În al doilea „mitan“, cei mai buni fotbalişti au fost lăsaţi la vestiare... Cei rămaşi, „împănaţi“ cu rezerve, au mai înscris cinci goluri. Numai cinci...

În semifinale, Samsungul a zdrobit, cu 5-0, o echipă din China...

...10 mai 1996. Finala CUPEI ASIEI. La Er Ryad. Capitala Arabiei Saudite. Faţă în faţă, Samsung Blue Wings Suwon şi Al Nasser. Care dispusese, în cealaltă semifinală, cu 2-1, de-o echipă din Tadjikistan. Stadionul... în alb complet! 70000 de spectatori.

161 În echipa Al Nasser – Hristo Stoicikov! Fosta vedetă a Barce- lonei... Pentru care şeicii arabi au plătit un sfert de milion de dolari... Samsungul, cu „Bădiţa“ în „sulky“, a dominat net. Trei şuturi în bară!!! Arabii n-au ajuns decât de... două ori la poartă. Înscriind o singură dată, dar decisiv, prin... „beduinul“ bulgar Stoicikov!?! Culmea ironiei... „Allah ne-a ajutat să câştigăm! Allah a fost al nostru“, au recunoscut, la unison, fotbaliştii arabi... Pentru golul marcat, Stoicikov s-a ales c-o limuzină de superlux: LEXUS! Unii cu spectacolul, dar şi cu... scaiul ghinionului. Alţii, cu ... roata norocului. Comedia fotbalului!...

...Samsungului îi trebuia, totuşi, un fundaş central de meserie. „Bădiţa“ a găsit, rapid, soluţia. Cosmin Olăroiu. Un foarte bun jucător. Un foarte bun profesionist, coleg şi prieten. Un băiat deosebit. Sud-coreenii, deşi l-au crezut pe „Bădiţa“ pe cuvânt, l-au supus, totuşi, pe Olăroiu unei probe de joc. În prima fază, antrenorul secund, Lee, s-a opus. Nu peste mult timp, s-a iscat un teribil conflict între cei doi antrenori. Antrenorul secund a pierdut. A pierdut şi a părăsit echipa. „Oly“ (Cosmin Olăroiu) a avut cale liberă. Insistenţele „Bădiţei“ au avut efectul scontat...

162 Tot „Bădiţa“ l-a transferat la Samsung Blue Wings Suwon pe Jean (Constantin) Barbu. „Cobra“ de pe malul Argeşului. Iniţial, îl dorise pe Augustin Călin. Pe „Cobra“ piteşteană, Samsungul a plătit „peşcheş“ tare. Peste 1 milion de „verzişori“. Bani-gheaţă! Cel mai mare tran- sfer din istoria clubului piteştean!! În primul meci sub culorile Samsungului, - îşi aminteşte „Bădiţa“ – Jean Barbu a şi marcat un gol. Prin minutul 60, un fotbalist advers l-a izbit violent cu cotul în gură!!! De atunci, „Cobra“ de pe Argeş n-a mai fost... „Cobră“! N-a mai fost... nimic! A dispărut, pur şi simplu, de pe teren. După patru luni, sud-coreenii au renunţat la el... Jean Barbu nu s-a putut integra nici în sistemul de joc sud- coreean, nici obişnui cu stilul de aici...

O altă întâmplare, în campionatul sud-coreean. O întâmplare care era cât pe ce să coste pe Samsung... cununa cu lauri a campionatului! Cu numai patru etape înainte de finişul campionatului 1995-1996, Samsungul, lidera clasamentului, cu trei puncte avans, a susţinut un meci pe terenul celei de-a doua clasate. Samsungul a condus cu 1-0. Scorul a devenit 1-1. În minutul 85, în echipa Samsung s-a operat o înlocuire. S-a introdus un... al patrulea „stranier“. Or, regulamentul campionatului sud-coreean stipula clar că orice echipă n-avea voie să folosească, într-un meci, decât maximum trei jucători „stranieri“. Toţi jucătorii echipei-gazdă au părăsit terenul de joc!!!

163 S-a declanşat un scandal fantastic! Cei 25000 de spectatori s-au revoltat la culme... S-au încins spiritele. Clubul-gazdă a solicitat sprijinul forului mondial, FIFA!!! Fireşte, Samsungul a pierdut meciul la „masa verde“, cu 0-3! Antrenorul Kim Ho s-a aflat la un pas de a-şi pierde postul!...

– Dacă neatenţia conducătorilor echipei tale, Samsung, ar fi putut conduce, „Bădiţă“, la pierderea titlului? – Nici azi nu-mi explic, în nici un fel, cum a fost posibil ca nici unul dintre cei 30 de oameni, din cadrul clubului nostru, care se ocupau de problemele cu jucătorii, să nu sesizeze acest fapt! Nimănui nu i-a „picat fisa“ că jucătorul introdus pe teren cu cinci minute înainte de fluierul final era... al patrulea „stranier“! Am avut, totuşi, noroc, fiindcă, în ultimele patru etape, noi am câştigat „pe linie“, în timp ce ocupanta locului al doilea, care ne egalase la puncte în urma pierderii întâlnirii directe la „masa verde“, deşi, pe teren, a fost 1-1, n-a câştigat decât două partide, pierzându-le pe celelalte două...

...Pavel Badea a fost, cum relevam, primul „stranier“ român în „Ţara dimineţilor liniştite“, Coreea de Sud. Portarul clujean Marcel Lăzăreanu (de la „U“ Cluj) revendică, la rându-i, un asemenea „titlu“, dar el n-a apărat în Liga profesionistă sud- coreeană. A apărat, ce-i drept, poarta echipei sud-coreene Chunan Ilhwa Chunma, însă, pe atunci nu exista un campionat

164 sud-coreean profesionist. Se jucau mai mult meciuri demon- strative... Pavel Badea a devenit un fel de... Marco Polo al fotbalului românesc. Cu cât „Bădiţa“ înainta în vârstă, cu atât mai mult câştiga la salariu! Cu atât mai mult jocul îi mergea tot mai sclipitor. Un paradox inexplicabil, poate. Un apanaj, totodată, al valorii autentice... În campionatul sud-coreean, timp de doi ani şi jumătate, Pavel Badea a evoluat excelent în... 78 de jocuri oficiale. Înscriind 13 goluri, deşi menirea sa era aceea de mijlocaş coordonator...

...Clubul „Al Nasser“ n-a „jucat“ cinstit pentru finala CUPEI ASIEI faţă de echipa Samsung, îşi aminteşte „Bădiţa“... A transferat special pe Hristo Stoicikov. Plus alţi doi „stranieri“ din zona Golfului. Gestul în speţă a sfidat cele mai elementare reguli ale fair- play-ului. Starul bulgar de fapt nici nu s-a transferat!!! A primit 200 de mii de dolari numai pentru un singur meci! Plus acea maşină superbă!... Cei din Suwon n-au acceptat. „Bădiţa“ tot astfel. Au cedat, totuşi. Datorită... presiunilor. De la... cel mai înalt nivel!!! Cu toate c-au pierdut finala, datorită... ghinionului care s-a ţinut scai de capul lor, fotbaliştii din Suwon au izbutit să... modifice regulamentul Confederaţiei Asiatice de Fotbal!

165 * ...În mai 1998, Pavel Badea s-a decis să părăsească „Ţara dimineţilor liniştite“... Seulul îi va fi, în amintire, ca o metropolă foarte aglomerată, imensă şi suprimată, parcă, de trafic... „Bădiţa“ va îmbrăca, foarte curând, „armura“ de „samurai“...

166 Pavel Badea sau „fotbalistul – samurai“ din „ara Soarelui-Rsare“

...A prins, cum reliefam, la Suwon, în „Ţara dimineţilor liniştite“, o perioadă extraordinară. Şi totuşi, după doi ani şi jumătate, Pavel Badea a socotit că sosise clipa când trebuia să plece. Să plece cu capul sus, în plină glorie. Să fie regretat de toţi... Când sosise această clipă, două tentante oferte (concrete) se aflau deja depuse... la picioarele sale! Una, de la F.C. Sion, din Elveţia. Fost secund la Sports Lausanne, Johann Driss devenise antrenor principal în Sion. Cu toate că „Bădiţa“ împlinise 31 de ani, Driss îi oferea un contract pe încă trei! Driss a insistat teribil. Cât pe ce ca „Bădiţa“ să cedeze, dar n-a avut cum. De ce? A apărut o altă ofertă din „Ţara Soarelui-Răsare“ (Japonia), care, deşi se limita la numai un an, îi punea în palmă o sumă... dublă! Or, în asemenea situaţie, „Bădiţa“ n-a mai stat în cumpănă. A ales, logic, oferta... niponă! Intuiţia nu i-a jucat nici o festă, fiindcă, în campionatul japonez, în loc de un an, a jucat trei! Mai mult, la 34 de ani şi jumătate, şi-a pus semnătura pe cel mai bun contract din prodigioasa sa carieră de fotbalist- performer!!! N-a mai trebuit nici un impresar. Nici măcar Kim Jong-Ho, cel care-l adusese la Samsung (în vara anului 2002, acelaşi Kim i-a adus tot aici pe foştii „bancari“ Gabi Popescu şi Mitrovic)... Cele două cluburi – „Samsung Blue Wings“ şi „Bellmare“ Hiratsuka, din Japonia, au tratat... direct!

167 În campionatul nipon, într-un interval de alţi trei ani (1998- 2001), „Bădiţa“ va juca în 86 de partide şi va înscrie 14 goluri... Îl va înlocui, la „Kashima Reysol“, pe celebrul fotbalist bulgar Hristo Stoicikov, atât în echipă, pe teren, cât şi în... vilă. − Eşti mulţumit de casă?, a fost întrebat... „Bădiţa“ a răspuns fără ezitare: − Da! Fără nici un alt comentariu în plus. I-a preluat vedetei bulgare până şi numărul de pe tricou...

În Japonia, campionatul se joacă într-un an calendaristic. Primăvara – turul. Toamna – returul. În primul an, la „Hiratsuka“, „Bădiţa“ a etalat aceeaşi virtuozitate tehnică de excepţie. Aceeaşi inteligenţă în joc. Pase adresate cu precizie, excelent plasament, totdeauna primul la minge. Totdeauna, pericolul numărul unu pentru porţile... inamice. S-a înnobilat cu titlul de „samurai“ al fotbalului... Cu trei etape înainte de sfârşitul turului, datorită unei situaţii financiare de criză, clubul „Bellmare“ i-a propus încă un contract pe timp de trei luni. „Bădiţa“ n-a acceptat. A înţeles exact impasul financiar al celor din Hira- tsuka. Dar el era un fotbalist cu firmă. Foarte multe alte echipe din J- LEAGUE (Divizia A japoneză) l-au asaltat cu oferte care mai de care mai ispititoare. Cea mai insistentă – „Jeff United“. Îndeosebi preşedintele ei. „Jeff“ îi oferise un precontract. În scris. „Bădiţa“ nu l-a semnat. Dar l-a păstrat...

168 Până să ia o decizie, „Bădiţa“ s-a reîntors acasă. În vacanţă. Până să se reîntoarcă, în cele cinci-şase întâlniri cu “impresarii“ clubului „Jeff United“, aceştia l-au tot iscodit cu întrebări despre antrenorul... Nicolae Zamfir! Ce părere are „Bădiţa“ de el... Ca antrenor. Ca om. Etc. Fără să ştie nimic despre intenţiile japone- zilor de la „Jeff“, „Bădiţa“ l-a lăudat pe fostul său antrenor şi profesor numai cu expresii... la superlativ. A precizat că profesorul Nicolae Zamfir l-a format pe el, Pavel Badea, ca jucător-performer. Nicolae Zamfir – a susţinut „Bădiţa“, până în pânzele albe – este un antrenor de prima mână. Un antrenor titrat, c-o vastă experienţă...

La numai două zile de când s-a reîntors la Craiova, „Bădiţa“ se trezeşte c-un telefon de la... profesorul-antrenor Nicolae Zamfir! Care l-a informat că e... noul antrenor al echipei nipone Jeff United! O foarte plăcută surpriză pentru Pavel Badea!... Cu modestia-i caracteristică, profesorul Nicolae Zamfir i-a precizat „Bădiţei“ c-a acceptat postura de antrenor al acestei formaţii pe-o sumă... acceptabilă, deoarece înţelesese că posibilităţile materiale ale acesteia erau, totuşi, limitate... „Bădiţa“ a comis, totuşi, o... gafă nepermisă! Ştiindu-l pe fostul său antrenor, care i-a îndreptat paşii spre marea performanţă, drept un om de mare caracter, i-a prezentat... precontractul cu echipa Jeff. Una şi aceeaşi care-l curtase insistent... Rezultanta? Fără să-i spună, profesorul Zamfir a... telefonat la clubul cu pricina şi s-a exprimat de maniera cum că respectivul club ar fi oferit o sumă prea mare (!?!) pentru ... Pavel Badea (!!!), că ar fi trebuit să-i

169 ofere mai puţin, că de, cu diferenţa rezultată, el, antrenorul Nicolae Zamfir, ar mai fi adus, la Jeff United, un alt jucător român!?! „Isprava“ de tip... oltenesc, dar numai de oltenii de-o anumită factură, fiindcă în genere, asemenea practici deocheate nu constituie în nici un caz un apanaj al oltenilor de rând, oameni tot timpul cu inima deschisă, sinceră şi curată, indiferent de dificultăţile ivite, s-a întors, taman la ţanc, împotriva... iniţia- torului ei! Pavel Badea a aflat-o de la un prieten comun, Doru Isac, stabilit în Japonia. Un băiat senzaţional, cum foarte rar există. Care a ajutat enorm pe toţi românii, acolo, în „Ţara Soarelui-Răsare“. Totdeauna. Faţă de care a manifestat bună- voinţă, deschidere, încredere...... Suflet nobil, „Bădiţa“ şi-a iertat profesorul. Fireşte, un atare gest i-a lăsat un gust amar. S-a simţit trădat nu neapărat de fostul său profesor, cât de... propria încredere! Profesorul Zamfir îl crescuse. El, Pavel Badea, îl cunoştea, poate, mai bine decât toţi ceilalţi. Fără să ştie nimic în acel moment („Bădiţa“ a aflat de telefonul profesorului când se... afla deja la Kashiwa Reysol!), a circulat, în avionul de Tokyo, cu... însuşi profesorul Zamfir! Pe aeroportul „Narita“, i-a aşteptat, pe amândoi, preşedintele clubului „Jeff“...

* ...Şi totuşi, Cel de Sus face întotdeauna dreptate! „Bădiţa“ mai avea, cu cei din Hiratsuka, trei zile de contract. Numai trei zile... Norocul său! „La barza chioară – se ştie – îi face Dumnezeu cuib“! Destinul a făcut ca „Bădiţa“ să fie ferit de cele

170 rele. Fiindcă nu purta nici o vină... În incinta aerogării japoneze, pe „Bădiţa“ l-au luat „în primire“, imediat, trei reprezentanţi ai clubului cu care se afla la final de contract: „Bellmare“ Hiratsuka. I-au zis: − Domnule Badea, mai aveţi, vă reamintim, trei zile de contract cu noi. Vă rugăm să-l onoraţi! Mergeţi, vă rugăm, cu noi la hotelul „Hilton“. O să discutăm cu conducerea unei echipe cu care noi deja ne-am înţeles în privinţa transferului dumnea- voastră. Rămâne doar ca dumneavoastră să fiţi de acord şi să parafaţi o asemenea înţelegere. Vă anunţăm, totodată, că noi nu agreăm, nicicum, ideea transferului dumneavoastră la Jeff United... Pavel Badea s-a lăsat condus la hotelul „Hilton“ din Tokyo. Acolo s-a întâlnit cu preşedintele, cu vicepreşedintele şi cu managerul clubului „Kashiwa Reysol“. O echipă de top din campionatul primei divizii a Japoniei. Care, în acel moment, avea, ca „stranieri“, pe brazilianul Bentinho, pe căpitanul echipei naţionale a Coreei de Sud, Hong Miong Bo, socotit al treilea jucător la ediţia 2002 a Campionatului Mondial de fotbal (din Coreea de Sud şi Japonia), şi pe... Hristo Stoicikov! Antrenorul Kashiwei şi l-a dorit în mod expres pe Pavel Badea. „Samuraiul“ de pe Jii. A renunţat la Stoicikov. Căruia, de comun acord, i s-a... reziliat contractul! Kashiwa Reysol i-a propus „Bădiţei“ un contract ferm, pe durata unui an întreg. Pe o sumă... dublă faţă de oferta Jeff-ului! A acceptat... fără rezerve. Şi astfel a ieşit „Bădiţa“, „samuraiul“ de pe Jii, dintr-o situaţie pe atât de... penibilă, pe cât fusese de... ingrată!...

171 *

...Pavel Badea îl consideră, actualmente, pe profesorul- antrenor Nicolae Zamfir un om deosebit. Faţă de care se simte tot timpul îndatorat. Cele două titluri obţinute cu tineretul Universităţii Craiova, sub bagheta maestrului Nicolae Zamfir, nu pot fi, în nici un caz, uitate. Având în vedere vârsta şi maturitatea profesorului, „Bădiţa“ îi acordă, generos, circum- stanţe atenuante...

...În meciul direct dintre Kashiwa şi Jeff United, Kashiwa a învins cu 2-0. Cele două pase de gol – opera „Bădiţei“... Profesorul Nicolae Zamfir, în primul an de antrenorat la Jeff United, apelase la Vancea, fostul fotbalist al Universităţii Craiova. Vancea a fost... „vedeta“ care a contribuit direct la salvarea echipei nipone de la retrogradare! Drept consecinţă, în anul următor, Vancea a fost... sărit din schemă, în locul său fiind preferat Burcă, un jucător anodin, de la Şcoala de fotbal „Gică Popescu“. Burcă nu era, pe atunci, pregătit pentru rigorile campionatului japonez. După nici două jocuri, s-a trezit... în Divizia B (tot în Japonia)! Iar Jeff United, cu Nicolae Zamfir la timonă, tot astfel! „Cine nu ţine cont de lucrurile mici, prin ele va eşua sau va pieri“ – scria, cândva, Roy Emerson... *

...În finala CUPEI JAPONIEI („Nabisco-Cup“), Kashiwa Reysol – Antras.

172 Pavel Badea, singurul „mohican“ în unsprezecele Kashiwei. Singurul „stranier“. Brazilianul Bentinho intrase în dizgraţie. Hong Miong Bo – suspendat. Kashiwa se impune cu 5-4. După loviturile de la 11 metri, pentru departajare. „Furci caudine“ asaltate cu succes... CUPA JAPONIEI – primul trofeu din istoria clubului „Kashiwa Reysol“! O sărbătoare de inimă pe Stadionul Olimpic din Tokyo... „Cupa Japoniei“ şi medaliile de bronz în campionat... „Armuri“ de mare preţ pentru Kashiwa şi pentru „samuraiul“ Pavel Badea...

* Kashiwa Reysol, în dorinţa de a-l înregimenta pe Roberto Baggio, îi propune „Bădiţei“ o echipă care şi-l dorea în mod deosebit: AVISPA FUKUOKA. O echipă care îi oferea un contract... dublu! În loc de şase luni, un an! „Bădiţa“ a bătut palma pe loc. Fukuoka – un oraş de-o frumuseţe tulburătoare. „Avispa“ – un club c-o trupă managerială de excepţie. Trei antrenori... argentinieni (antrenorul principal; cel secund; preparatorul fizic). În echipă, alţi doi jucători argentinieni. Aici, la Fukuoka, Pavel Badea s-a simţit cel mai bine din întreaga sa perioadă ca jucător „stranier“! A fost plătit regeşte. Toţi s-au comportat într-un mod excepţional cu el... În primul an de contract, a semnat pe-o sumă record. În al doilea, de fapt la finele celui de-al doilea an de contract, a semnat încă un precontract în care se stipula prelungirea înţelegerii în cazul în care „Avispa“ rămânea în prima divizie... 173 Cu cinci etape înainte de ultimul fluier, Avispa acumulase şapte puncte avans faţă de ocupanta locului 15 (loc retrogra- dabil) şi se afla pe locul al optulea. Îi mai erau necesare numai trei puncte... Când e să se aleagă praful, se alege!... A apărut, ca din senin, precum musonul pe coastele nipone, o situaţie... extraordinară!!! Gustavo Lopez, vârful de atac al Avispăi, un brazilian naturalizat japonez (prezent la COUPE DU MONDE, în 1998), s-a accidentat tocmai acum (entorsă gravă)! Un alt coechipier, un băiat de 19 ani, o mare speranţă a echipei din Fukuoka şi a reprezentativei naţionale a Japoniei, s-a combinat c-o minoră de 15 ani (fiind şi el, la cei 19 ani, socotit tot minor, deoarece în „Ţara Soarelui-Răsare“, majoratul se acordă la 20 de ani) şi, întrucât tatăl fetiţei i-a făcut plângere penală, s-a trezit luat pe sus, cu arcanul, de patru soldaţi mascaţi şi dus... acolo unde nu l-a mai văzut nimeni! Pesemne la „răcoare“! În Japonia, legea e lege şi e sfântă. Cine „calcă pe bec“ se arde. Nu există faţă de el nici o clemenţă, cât de mică! S-a făcut mare „tapaj“ din acest caz. Cât pe ce ca Avispa să fie exclusă din campionat! Preşedintele clubului şi-a dat chiar demisia! În cele din urmă, Avispa s-a salvat de la excludere, dar situaţia de la finele campionatului a fost una extrem de tulbure... Colac peste pupăză, cireaşa pe tort a fost pusă de... fundaşul central al echipei, „stâlpul“ apărării, care s-a îmbolnăvit exact în acel timp la... glanda tiroidă şi s-a autoexclus tocmai când prezenţa sa se impunea cu acuitate în centrul defensivei!!! Plus neşansa teribilă din penultimul meci... Asta pentru ca tacâmul să fie complet... În penultimul meci, Avispa a jucat acasă. A condus, la un moment dat, cu 2-0. Ambele pase de gol – opera „Bădiţei“. Mai

174 mult. Din minutul 40, echipa adversă a rămas în numai zece jucători. Incredibilul s-a produs... În inferioritate numerică, for- maţia vizitatoare a marcat... trei goluri!!! Avispa – nici unul!?! Eşec neverosimil...... A mai rămas, totuşi, o speranţă... Ultima. La ultimul meci. Susţinut în deplasare. În minutul 30, echipa gazdă a rămas în... doar nouă jucători! Două cartonaşe roşii într-o singură fază! Avispa Fukuoka a condus cu 1-0 şi cu 2-1, ambele goluri pur- tând semnătura „Bădiţei“! În final, incredibil, Avispa a pierdut cu 2-3!!! A pierdut şi... a retrogradat. După cel mai bun sezon al „samuraiului“ de pe Jii, Pavel Badea, în Japonia!...

...Şocul a fost unul prea puternic. „Bădiţa“ n-a mai rezistat. Fiind într-o formă maximă, ar fi putut, fireşte, s-o ia de la capăt. Tot în „Ţara Soarelui-Răsare“. S-a decis, însă, că după nouă ani a sosit ceasul să se reîntoarcă definitiv acasă. În Cetatea Banilor. Cu gândul să-şi pună ghetele în cui. Să se retragă, la cei 34 de ani ai săi, totuşi, în plină glorie... A fost, timp de nouă ani, un veritabil MARCO POLO al fotbalului românesc...

175 Pavel Badea – „Samuraiul“ din parcul „Romanescu“

Frig şfichiuitor, în decembrie 2001, la reîntoarcerea acasă, pe malul Jiului. Universitatea Craiova, echipa sa de suflet, în care îşi dorise nespus să-şi încheie prodigioasa şi prestigioasa carieră de fotbalist-performer, părea în acel timp o „corabie“ acostată în plină furtună. Mai ceva ca musonii de pe coastele nipone... Fără doar şi poate, „Bădiţa“ nu s-a putut identifica, la vremea respectivă, cu situaţia Universităţii craiovene, echipa inimii sale dintotdeauna. N-a simţit-o (şi n-a fost singura „glorie“ a Universităţii care a gândit astfel) ca fiind... echipa Craiovei. Majoritatea celor ce o iubesc din tot sufletul a simţit tot astfel. Florin Marin, antrenorul de atunci al Universităţii, a... pus paie pe foc! A declarat, sus şi tare, că dispune de şapte mijlocaşi mult mai buni decât Pavel Badea!?! Spusele antrenorului Florin Marin au constituit... picătura care a umplut paharul... − Cum ai „digerat“, „Bădiţă“, o asemenea nemaiauzită declaraţie? − Într-un fel, trebuie să-i mulţumesc sincer antrenorului Florin Marin pentru o astfel de declaraţie! O asemenea decla- raţie m-a convins că e musai să-mi continui cariera de fotbalist! Mi-a impulsionat, volens-nolens, ambiţia şi tăria de a continua... Pentru a argumenta clar, prin fapte, celor care au crezut, poate, cele declarate de el că... „nu mor caii când vor câinii!“ Cred că mulţi dintre cei şapte mijlocaşi invocaţi de antrenorul Florin Marin ca fiind „mult mai buni“ decât mine s-au „metamorfozat“, în acea vreme, chiar în... „câini“!

176 Clipe de maximã (si necenzuratã) bucurie...... Finala CUPEI MABISCO. ”Bãdita“, lângã presedintele clubului Kashiwa Reysol, în 1999 (al nouãlea, din stânga)

”Cãpitanul-marinar“, Iulian-Alexandru Badea, dând ”onorul“, la... 5 ani!

177 ”Bãdita“ (primul din dreapta), în Japonia, în 2001, la AVISPA FUKUOKA, primul... pe gazon; primul... în pregãtiri!

Douã familii fericite, regãsindu-se în... Japonia! Pavel Badea si ”magistrul“ sãu, profesorul-antrenor Nicolae Zamfir.

178 Douã figuri celebre în fotbalul Japoniei anului 2001: un oltean (Pavel Badea, în stânga) si un brazilian (Wagner Lopez), naturalizat... japonez

Trei staruri de renume (Pavel Badea, primul din dreapta; Miojin, cãpitanul echipei Kashiva Reysol; Hong Miong Bo, cãpitanul nationalei de fotbal a Coreii de Sud, clasatã pe locul al patrulea la ”Mondialul“ asiatic de fotbal 2002)

179 ”Samuraiul“ de pe Jii, Pavel Badea, în plin fuleu, în ”Tara Soarelui Rãsare“

”Samuraiul“ Pavel Badea (al doilea din stânga), imposibil de stãvilit...

180 − În „câini roşii“? − Nu mai comentez...

...Cu sufletul răvăşit, „Bădiţa“ a luat-o... de la început. De jos. A trecut, pentru un sezon (sezonul din primăvara anului 2002), la F.C. Extensiv Craiova. În Divizia B. Se afla, deja, la... 35 de ani!...

A evoluat pe superba şi cocheta bază „Extensiv“, din parcul „Romanescu“, tot în forma sa de zile mari. Întregul sezon. 12 meciuri – 6 goluri. De trei ori, jucătorul meciului....

În prima etapă a returului, pe arena din parcul „Romanescu“, F.C. Extensiv Craiova, cu „Bădiţa“ titular, a „zdrobit“ pe „Poli“ Timişoara, cu 5-0! Jocul a decurs într-un singur sens: spre poarta timişoreană... Pavel Badea – cel mai bun de pe teren. Autorul ultimului gol, din minutul 50: şut de la 12 metri, direct la vinclu! Tăişul sabiei de „samurai“... În al doilea meci, de pe arena-cochetă din parcul „Roma- nescu“, vedeta partidei F.C. Extensiv – Olimpia Satu Mare (scor: 3-1) s-a numit tot... Pavel Badea. Coautor, în minutul 18, la primul gol. Şut – cu sete în bară. Ricoşeu. Cap, Muşat, şi 1-0 181 pentru Extensiv. Gol uluitor, în minutul 88. Şut-bombă din afara careului de 16 metri! 3-1 pentru Extensiv. „Alea jacta est!“... Pavel Badea – cel mai bun jucător al Extensivului, în meciul de la Piteşti, din sferturile de finală ale CUPEI ROMÂNIEI, cu Steaua. Lob, în minutul 19, de la... 45 de metri! Cât pe ce să fie gol... Şut ca din tun, în minutul 33. Balonul a trecut la câţiva centimetri de poarta stelistă... O nouă „bombă“, marca Badea, în minutul 66. Tot astfel, în prelungiri... În fine, la seria loviturilor de la 11 metri, pentru departajare, portarul Stelei, Martin Tudor, în zi de graţie, a respins... în bară şutul puternic şi plasat al aceluiaşi Pavel Badea! Steaua s-a calificat, fără glorie, la... „loteria penalty-urilor“ (3 aprilie 2002)!!!... În partida cu Gaz Metan Mediaş (6 aprilie 2002), „Bădiţa“ a jucat c-o temperatură de... 39°C. Îl ardea teribil pieptul, dar n-a ţinut cont! Extensivul s-a impus cu 1-0. Pavel Badea – iarăşi „numărul unu“, în meciul de la Cluj! „U“ Cluj – Extensiv 0-4. Gol, în minutul 54, printr-o „ghiulea“ de la 30 de metri! Şut foarte puternic, de la 20 de metri, în minutul 54, al meciului din Bănie cu ex-divizionara A din Târgu Mureş, gol de senzaţie. Extensiv – A.S.A. 2-0. În fine, în minutul 53, un nou şut de senzaţie, gen Pavel Badea, de la 18 metri, direct la vinclu! Gol insuficient în partida cu „rosso-nerii“ de pe Valea Domanului (în etapa a 29-a). Extensiv – C.S.M. Reşiţa 1-1.

182 Extensivul, rămas cam de la jumătatea sezonului fără antrenorul Sorin Cârţu, a ratat „la potou“ calificarea pentru barajul de promovare în Divizia A...

...Într-un meci în care „Bădiţa“ a oferit „pe tavă“ două pase de gol şi a marcat, totodată, un gol de kinogramă, s-a iscat, ca din senin, un nou conflict cu naşul Sorin Cârţu. Antrenorul său din acea vreme de la Extensiv. La scorul de 2-1 pentru Extensiv, antenorul Cârţu l-a desemnat pe un alt jucător să execute lovitura de la 11 metri, acordată echipei craiovene. Altfel decât se decisese, în vestiar, de comun acord. Acel jucător a ... ratat! Când a trecut, la marginea terenului, pe lângă antrenorul său, „Bădiţa“ i-a zis doar că nu trebuia să-şi schimbe decizia, că ăst fapt ar fi putut să coste! Atât i-a trebuit „naşului“. A sărit ca ars şi i-a tras „finului“... o înjurătură pe cinste! A izbucnit: − Mă înveţi tu, mă, pe mine? Îmi dictezi tu ce să fac? „Finul“ i-a răspuns... cu aceeaşi „monedă“. Relaţiile dintre cei doi s-au... „aprins“. „Finul“ Pavel Badea a simţit un „gust amar“. A doua zi, cei doi, „fin“ şi „naş“, şi-au dat mâna...

...Lunca Jiului, august 31. Anul 2002. O scurtă raită printre amintiri... − Extensivul craiovean n-a vrut sau n-a putut, „Bădiţă“, să forţeze revenirea în Divizia A?

183 − N-a putut. – Sincer? – Foarte sincer. – De ce? – Fiindcă n-a avut şansă. Dar nici valoare de prima divizie. Cele mai bune două echipe ale seriei a doua a Diviziei B au fost U.T.A. şi F.C. Baia Mare. U.T.A. a promovat direct. F.C. Baia Mare a mers la baraj... – În cazul băimărenilor, „urciorul n-a mai mers la apă“. Spre bucuria tuturor celor care au înfierat, pe bună dreptate, „târgul“ din anul anterior, când echipa de sub Dealul Florilor a câştigat barajul de promovare pe prima scenă fotbalistică a ţării, pentru ca, imediat, patronul ei s-o vândă, pe 700000 de dolari, tot în... divizia secundă!?! – Intuiesc unde bateţi. Doriţi, nu-i aşa?, să ştiţi părerea mea despre „târgurile“ din fotbalul nostru... − Exact... – Nu-s de acord cu „târgurile“ din fotbal. De nici un gen. Fotbalul înseamnă, în primul rând, competiţie. Competiţie, valoare, fair-play. Să promoveze numai cine merită. Cine probează că are valoare. Numai în disputa de pe gazon... – Frumos zis, „Bădiţă“. Subscriu întru totul...

...În iunie 2002, s-a încheiat epopeea „samuraiului“ Pavel Badea în parcul „Romanescu“. O mare iubire alb-albastră îi face semn, discret, dinspre nord-vest. Universitatea Craiova. Rede- venită, după „taifun“, Universitatea întregii Oltenii... 184 Al treilea – i, poate, ultimul – „desclecat“ la Universitatea Craiova. Sau ultimul zbor – în triumf – în galaxia marilor performane fotbalistice...

Au apus şi vremurile când Universitatea Craiova fusese menţinută în menghina nepăsării şi a intereselor de tot felul. Ca o „sclavă“ a unora. Sau o unealtă. O simplă unealtă. Totuna. Universitatea, simbolul fotbalului românesc în urmă cu două decenii, e... „decapitată“ în vara anului 2000!!! Oltenii – olteni, la minte şi la suflet, sunară adunarea. „Păsările călătoare“ se reîntorc la „cuib“. Pavel Badea. „samuraiul“ din parcul „Romanescu“. Marius Sava. Ionel Luţu. Cornel Papură. Ovidiu Stângă. Ionuţ Dragomir. Pe banca tehnică – Emil Săndoi. Şi Mitică Marcu. În meciurile amicale, nimic relevant. Destinul pare sângeros de crud. Nori negri şi plumburii se adună deasupra Craiovei...

* ...La primul meci, cu Astra Ploieşti, 25000 de spectatori în tribunele stadionului „Ion Oblemenco“. 17 august 2002. În minutul 6, ploieşteanul Cristi Crăciun plasează o superbă lovitură cu capul şi... 1-0 pentru ASTRA! Tribuna alb-albastră se... „înnegreşte“. Peste 12 minute, îl imită craioveanul Verdeş. 1-1. Tribuna „se schimbă la faţă“... În minutul 33, Ionel Luţu înscrie golul de 2-1 pentru Universitatea. Tribuna irupe... 185 În minutul 85, Ionuţ Rada pecetluieşte scorul final. 3-1 pentru Universitatea. Carnavalul poate demara pe străzile Craiovei... Trimisul „Pro-Sportului“, Costin Ştucan, consemnează: „ŞTIINŢA respiră din nou aer curat. Fără miros de parfumuri scumpe aplicate pe piei tăbăcite de bodyguarzi pătrăţoşi la trup şi obtuzi la minte, fără fum de trabuc din loja „Comandantului“, fără „buchet“ de Vincon şi fără senzaţia că Dinamo face şi desface totul la Craiova... Universitatea şi-a recăpătat identitatea şi pentru că-n această vară i s-au întors patru dintre fiii ei rătăcitori: Badea, Stângă, Papură şi Sava. Ar mai fi Luţu, însă acesta a fost doar adoptat de Craiova, după ce a crescut la F.C. Naţional... Când ai în faţă doi mijlocaşi centrali precum Badea şi Stângă, care se înţeleg şi se completează de minune, e foarte dificil să mai controlezi vreun meci. De asta şi de driblingurile năucitoare ale lui Luţu se vor convinge, probabil, viitorii adversari ai Ştiinţei cât de curând...“ Tot în „Pro-Sport“, maestrul Ion Cupen relevă: „Marele show s-a consumat în Bănie... Astra nu putea sfârşi decât măturată de suflul tribunei. Părea că tornada de la Făcăieni, îngrozită de nenorocirile pe care le-a adus, s-a spart în 25000 de bucăţi intrate în tot atâtea piepturi de olteni hămesiţi de victorie. Nici nu se mai ştie dacă Ştiinţa a jucat bine sau rău, dacă scânteierile lui Luţu, spuma fentelor lui Sava, cărăuşia elegantă a lui Stângă sau traseele încântătoare ale lui Badea se pot construi într-o chezăşie pentru viitor. Se ştie însă că un oraş umilit, în care galopau caii troieni potcoviţi cu crampoane, cu memoria insultată şi anesteziat cu injecţii de dispreţ, s-a trezit iarăşi la viaţă...“

186 *

În a doua etapă, Universitatea Craiova învinge la Bacău, cu 3-2. „Triplă“, Ionel Luţu. „Bădiţa“ – pasă de gol, în minutul 80. În urma meciului de la Bacău, Ovidiu Ioaniţoaia, o „pană“ autorizată în materie, notează, pe prima pagină a „Pro- Sportului“: „A trebuit să se schimbe destinul Universităţii craiovene, pentru ca noii conducători ai acesteia, obligaţi de împrejurări, să alcătuiască lotul numai din olteni, să-l redesco- pere pe Badea şi să-i ofere un loc de titular, dar şi banderola de căpitan. Craiova a tras un loz câştigător, deoarece veteranul Badea s-a dovedit, inclusiv la Bacău, unde a închis şi a deschis jocul impecabil, motorul echipei. Mintea ei limpede. Cine n-are bătrâni să-i cumpere, sună un proverb de care nu trebuie să uite nici fotbalul“... „La 35 de ani“, scrie „Gazeta Sporturilor“, „Pavel Badea trăieşte o a doua tinereţe la Universitatea Craiova, fiind, alături de Ionel Luţu, unul dintre cei mai buni jucători ai meciului de la Bacău“...

...1 septembrie 2002. Meciul-derby al etapei a treia a Diviziei A, în Bănie. Universitatea Craiova – Steaua. În tribunele stadionului „Ion Oblemenco“, fost „Central“, peste... 40000 de spectatori! Alte zece mii (mulţi cu bilete plătite) au rămas în afara arenei. Ciorchini, peste tot... O asemenea ambianţă n-a existat, poate, nici în urmă cu două decenii, când aici, în Bănie,

187 au poposit nume celebre! Fiorentina, Benfica Lisabona, F.C. Kaiserslautern, Bayern München etc. Pe o imensă pancartă, aflată deasupra peluzei întâi, scria: „Craiova – un strigăt, o lacrimă, un surâs de fericire“. Tulburător!... «Ce „nebunie“ frumoasă...», titra, a doua zi după meci, „Gazeta Sporturilor“... Care adăuga: „50000 de inimi bat în ritm de samba“... O ambianţă sud-americană de vis... În minutul 18, Pavel Badea îi pasează fulgerător lui Ionel Luţu. O altă pasă excelentă la Verdeş, şut fără speranţe pentru portarul stelist Martin Tudor şi… un imens vulcan alb-albastru dă în clocot!… …Comentez, alături de Gabi Bolica, în direct, la Radio România Actualităţi, a doua parte a meciului Universitatea – Steaua. Îl urmăresc, foarte atent, pe Pavel Badea. Omniprezent pe teren. La peste 35 de ani… Un autentic „samurai”. Imprimă tuturor colegilor un spirit de abnegaţie şi de dăruire ieşit din comun. La cei peste 35 de ani, tehnica i-a rămas aceeaşi. O tehnică de briliant… În minutul 69, Jean Vlădoiu, „aterizat” în Bănie, este „cosit” în careul Stelei şi Marius Sava execută impecabil penalty-ul acordat. 2-0 pentru Universitatea, iar tribuna devine… un vulcan în erupţie! Spectacol magic… …Final de infarct. Penalty pentru Steaua, în ultimul minut de joc. Transformă Claudiu Răducanu. 2-1 pentru Universitatea. Nu se scurg decât patruzeci de secunde, că, pe contraatac, Jean Vlădoiu îi pasează ca la carte aceluiaşi Verdeş, care nu „iartă”!

188 3-1 pentru Universitatea! În tribune, spectacolul atinge cote maxime… „Meciul cu Steaua a fost evenimentul-nepereche al Craiovei”, a notat, tot în paginile „Gazetei Sporturilor”, cronicarul Dan Filoti. Un alt trimis al cotidianului amintit, Dragoş Stoica, reliefa, a treia zi după meciul în speţă: «De fapt, isteria care a cuprins Bănia era previzibilă. Simţind c-au primit înapoi ceva ce le fusese înstrăinat cu brutalitate, oltenii de pretutindeni au readoptat pe Universitatea… Astfel, cu aproape 24 de ore înaintea meciului, centrul Băniei era plin de maşini cu numere de Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Olt şi chiar din Bucureşti, toate „decorate” în culorile Ştiinţei. Parada cu steaguri şi cu cântece „urlate” sâmbătă noaptea de pe capota maşinii de lângă sediile Prefecturii şi Primăriei n-au fost însă decât preambulul iureşului care s-a revărsat a doua zi pe stadion. Şi în inimile spectato- rilor…»

189 Cu Pavel Badea, dincolo de gazon…

– Cum ţi se părea, „Bădiţă“, fotbalul anilor 1980, comparativ cu fotbalul de azi? – Se ştie că, azi, fotbalul a crescut în viteză. Nu şi în spectacol, ca în trecut. Pe atunci, jucătorul dispunea de răgazul necesar creaţiei. Unde să adreseze pasa. Cui. Faza se şi pândeşte. Plus „artificiile”. Un jucător dotat neapărat trebuia să-şi pună în valoare calităţile în faţa publicului. Un dribling, o fentă, o pasă ca la carte, de la 40 de metri, un gol apoteotic printr-un şut de senzaţie, de la distanţă, din unghi însemnau artă. O artă care fascina publicul spectator, radioascultător sau telespectator. Azi, jocul de fotbal e cu mult mai dinamic, dar, opinez eu, fără sclipirile de altădată. Azi se joacă parcă într-o permanentă criză de spaţiu şi de timp… – Dar respectul faţă de marile valori ale gazonului? – Cu mult mai mic azi, decât ieri… – Chiar aşa? – Chiar. – Concret? – Când mă dezbrăcam, în vestiar, alături de Costică Ştefă- nescu, de Silviu Lung, Sorin Cârţu, Rodion Cămătaru, Nicolae Ungureanu, Aurică Beldeanu şi de toţi ceilalţi componenţi ai Craiova Maxima, aveam un deosebit sentiment de mândrie şi de satisfacţie. Ceea ce, din păcate, nu observ, azi, în vestiar, la generaţia tânără… – Universitatea Craiova de azi este o excepţie. O excepţie care, în mod paradoxal, nu confirmă regula. Tribunele arenelor

190 de fotbal, chiar ale celor care găzduiesc meciuri de primă divizie, sunt... pustiite! Suflă vântul prin ele... Să constituie, oare, numai „meciurile strategice“ principala cauză a depopulării tribunelor? De ce în vestul Europei nu este tot astfel? − „Meciurile strategice“, cele care au fost până acum, că, acum, îmi place să cred că nu mai există (cel puţin, aşa au atestat primele etape), constituie, într-adevăr, o cauză esenţială, dar nu singura. Exodul masiv al valorilor autentice a contribuit substanţial la scăderea nivelului calitativ al campionatului intern. Fapt care a atras, automat, scăderea numărului de spectatori. Tot felul de „reciprocităţi“, de aranjamente, de ploconiri ale unor echipe mai mici în faţa celor mai galonate au pus... sare pe rana, şi aşa sângerândă, a iubitorilor de fotbal. Plus preţul exagerat al biletelor de intrare. Plus celelalte tentaţii. Sau scăderea continuă a nivelului de trai, care a atins, în genere, pe cei cu venituri mici... − Sincer vorbind, „Bădiţă“, un fotbalist dotat poate câştiga bine în campionatul intern? Poate fi el plătit regeşte? − Nu. Categoric nu. Un fotbalist nu poate câştiga regeşte, fireşte, în funcţie de calităţi, de talent, decât... afară. Ca „stranier“... − Acum, când te afli la final de carieră, crezi în însănătoşirea fotbalului românesc? − În mod sigur, campionatul românesc îşi poate recâştiga credibilitatea. Altminteri nu se mai poate. Baza de selecţie a loturilor naţionale rămâne, orice s-ar spune, tot campionatul intern. Dacă acest campionat rămâne unul slab, nici fotbaliştii noştri nu mai pot pleca la cluburi mari din afară. Or, din menţinerea unui campionat intern la un nivel scăzut are de 191 pierdut toată lumea. Şi, zic eu, nu poate fi sacrificat la infinit interesul general în favoarea unuia sau altuia, care nu se mărginesc decât la interesele lor mărunte: să-şi menţină echipa în prima divizie, apelând la tot felul de „artificii“. Nu contează că echipa lor are sau nu valoare de prima devizie. − Dar ce, echipele mai galonate n-au recurs la aşa-zisele „meciuri strategice“? − Şi ce au reuşit în „cupele europene“? Aici este „cuiul“... − Exact. Se pare că s-au trezit, în fine, acum, în „ceasul al doisprezecelea“.. − E bine şi mai târziu decât niciodată. Să sperăm că nu se va întoarce nimeni la vechile năravuri... − Şi dacă, totuşi, „Bădiţă“, te vei trezi, într-o bună zi, că ţi se va cere să cedaţi, cu Universitatea Craiova, un punct unei echipe X? − În clipa aceea, îmi dau jos banderola de căpitan de echipă şi mă las de fotbal! − Chiar? − Nici un chiar. SIGUR! − Să sperăm că asta nu se va întâmpla niciodată... − Nu se va întâmpla sigur, vă spune „Bădiţa“... − Ce înseamnă, „Bădiţă“, fotbalul pentru tine? − O meserie foarte ingrată. − Ingrată?!? − Bineînţeles. − De ce ai ales-o? − Fiindcă fotbalul îl am „în sânge“. Fotbalul înseamnă cea mai mare bucurie din viaţa mea. De ce am ales o astfel de viaţă?

192 Fiindcă... asta este viaţa mea. Ştiam că mă expun unor foarte mari renunţări. Ştiam asta de la nouă ani. Ştiam că n-o să am parte de vacanţe. C-o să rabd, toată viaţa de fotbalist, rigorile timpului: frig, arşiţă, vânt, ploaie. Rigorile, odată luate în piept, m-au animat şi mai tare. − Ce altceva te-a mai animat atât de tare, ca fotbalist- performer? − Dorinţa de a fi, totdeauna, primul. Fără a fi acuzat de lipsă de modestie, ăsta a fost visul vieţii mele: de a fi, totdeauna, primul! În tot ce fac. Şi acum, la cei 35 de ani ai mei, dorinţa mea e să-i întrec, la alergare, pe puştii de 18-20... Când voi vedea, la antrenamente, că voi fi depăşit de doi-trei colegi, indiferent de vârstă, pentru mine asta va însemna c-a sosit timpul să mă retrag din arenă. Atunci când nu va fi prea târziu... − În finalul acestui dialog neconvenţional, ce crezi despre Universitatea craioveană de azi, comparativ cu aceea de ieri? − Ştiu unde bateţi. Cel ce-a venit aici, la Craiova, de la o echipă „hulită“, totuşi, în Oltenia, deşi o fi venit, poate, cu gânduri bune, n-avea cum să reziste. Mie nu-mi place să scuip pe unde-am pus piciorul, aşa că nu voi intra în detalii. Fiecare îşi aşterne şi doarme după cum îşi aşterne... Ceea ce ştiu sigur e că Universitatea Craiova a redevenit, azi, Universitatea Craiova. O echipă a Olteniei. A întregii Oltenii. O echipă alb-albastră iubită, respectată, adulată de toată lumea. Pe gazon, în încleş- tările de pe gazon, Craiova va fi, cu adevărat, una MAXIMA. Ca performanţe, sper din tot sufletul să redevină ceea ce a fost pe vremea vestitului „trio“ Crişan-Cămătaru-Cârţu...

193 Super-trofeele „Samuraiului“ Pavel Badea

...Pe „samuraiul“ Pavel Badea mingea cu buline l-a vrăjit. L-a înnebunit. Fotbalul a însemnat, înseamnă şi va însemna totdeauna viaţa sa... Un prim super-trofeu, dăruit, cu generozitate, de la CEL DE SUS. Poate pentru pasiunea arzătoare faţă de viaţa de pe gazon. Poate pentru sufletul generos şi afabil. Şi drept... Un trofeu, un super-trofeu care înseamnă aerul vieţii...... Pe „samuraiul“ Pavel Badea, soţia sa, Mihaela-Eugenia, îl încântă. L-a încântat de la prima vedere. Mihaela a însemnat, înseamnă şi va însemna super-trofeul de inimă... A cunoscut-o într-o zi de mărţişor a anului 1992. La ziua de naştere a colegului său de cameră, Adrian Pigulea. „Cum mama nu era acasă, tata, prieten de familie cu tatăl fotbalistului Adrian Pigulea, m-a luat pe mine...“, îşi aminteşte, azi, Mihaela... „Bădiţa“, coleg de cameră şi prieten la toartă cu Adrian Pigulea; părinţii Mihaelei, prieteni de familie cu părinţii lui Adrian Pigulea. Coincidenţa destinului. Coincidenţa fericirii... Aici, la ziua de naştere a prietenului şi colegului său, Adrian Pigulea, „Bădiţa“ n-a avut răgazul să schimbe prea multe cuvinte cu Mihaela. Mihaela, însă, i s-a înfipt... direct la inimă! Altfel spus, l-a “scurtcircuitat“. Altfel spus, l-a săgetat pentru totdeauna...... Clipa în care a cunoscut-o pe Mihaela, o fată certamente superbă, drăguţă-foc, inteligentă şi extrem de fină şi de delicată, a însemnat, pentru Pavel Badea, clipa de fericire supremă a destinului. „Fii fericit măcar o clipă! Această clipă e toată viaţa ta“ – releva, cândva, Omar Khayyâm...

194 Ce a urmat a fost o cursă contracronometru a „Bădiţei“ pentru cucerirea Mihaelei... Telefoane peste telefoane. Întâlniri. Mihaela, o fată pe cât de frumoasă, pe atât de deşteaptă, a intrat cu brio la Facultatea de Matematică, din Craiova. S-o mai aştepte „Bădiţa“ patru ani? N-ar fi avut cum. La orizonturile sale de performer, de super-performer, se ivise... ţara paradisurilor, Elveţia... Cum să „aterizeze“ în ţara paradisurilor fără... „paradisul inimii“? A aplicat, de aceea, soluţia... transferului. Ca la fotbal. De la Matematică la... Drept. La Facultatea de Drept. De la cursurile de zi la cele de fără frecvenţă. Ştia el, „Bădiţa“, că aleasa inimii sale n-o să aibă nici o problemă cu facultatea. Şi exact aşa a fost. Mihaela a absolvit facultatea „cum magna laudae“... Pentru a o vedea cât mai des pe cuceritoarea inimii sale, „Bădiţa“ s-a angajat într-o... „cursă auto“. O „cursă oltenească“, de „Formula unu“! Câte patru drumuri, după fiecare meci, spre Strehaia (unde locuia Mihaela): 260 de kilometri. O dată cu scurgerea timpului, din ce în ce mai des... Până când... a zis STOP! A cerut-o în căsătorie. Astfel că la 27 iunie 1993 Mihaela şi Pavel Badea au făcut o nuntă ca-n poveşti! Nuni, Silvia şi Sorin Cârţu! De ce Sorin Cârţu, când, în 1993, Pavel Badea se afla, deja, în Elveţia? Fiindcă, pe timpul cât ambii se aflau la Universitatea Craiova – Sorin, antrenor, iar „Bădiţa“ jucător −, Sorin declarase că n-o să se pună naş de cununie la nici un fotbalist, cu excepţia lui... Pavel Badea! „Bădiţa“ a reţinut. ...O nuntă, spuneam, ca-n poveşti. În Sala Maură a hotelului MINERVA, din „inima“ Craiovei. De pe Calea Unirii. Cu for-

195 maţia CIRI MAIER. Printre invitaţi, nume ilustre. Dan Spătaru. Maria Dragomiroiu...... Mihaelei a început să-i placă fotbalul după ce l-a cunoscut pe „Bădiţa“. Când vine supărat de la meci, este prima care-l consolează... Se simte cel mai bine unde se simte „Bădiţa“... − Cum sunt, „Bădiţă“, relaţiile cu naşul Sorin Cârţu, azi, când nu vă mai intersectaţi pe terenul de fotbal? − Amicale... − Chiar şi după discuţiile mai aprinse din primăvara anului 2002, de la Extensiv? − E drept, după acele discuţii, s-au mai răcit... Din păcate...... Firi foarte tari, foarte ambiţioase şi, mai ales, foarte orgo- lioase, cei doi, naş şi fin, nume ilustre ale gazonului, se ţin... „cocoşi“. S-au mai ţinut şi altă dată şi au avut, până la urmă, tăria să se privească în ochi şi să-şi dea mâna. În mod sigur, tot aşa va fi şi acum. Cu atât mai mult cu cât, după „duelul“ de la Extensiv, cei doi s-au privit în ochi şi şi-au dat mâna, fără resentimente...... Ţara preferată a Mihaelei? Fără doar şi poate, Elveţia... Paradisul... Ţara preferată a „Bădiţei“? Indiscutabil, Japonia. Oamenii din Elveţia, zice Pavel, în genere se poartă rece. Cei din „Ţara Soarelui-Răsare“... la polul opus!

...Mihaela şi Pavel Badea. Seamănă ca două picături de apă. La fizic. În priviri. La suflet. La trăsături. La gesturi... „Comoara“ lor – Iulian Alexandru. Opt anişori. Ochi scânteietori. O păpuşă. Inteligent-foc. Elev în clasa întâi, la 196 Colegiul „Carol I“ din Craiova. Foarte încântat de şcoală... Ar dori să înveţe şi... sâmbăta! Îi place tare mult de învăţătoare (foarte drăguţă cu... cei mici) şi de colectivitate. Aici se simte în largul său. Aici, isteţimea sa, probată la maximum, cu rezultate de excepţie, în Japonia, la grădiniţă, când comunica în... limba engleză, se manifestă din plin, cucerindu-i pe toţi! Iulian – un alt super-trofeu al „Bădiţei“. Ambiţios-foc. Frumos-foc. Isteţ-foc. A moştenit ambiţia de la tatăl său, Pavel Badea. Dac-o va ţine astfel, în mod cert îl va depăşi în perfor- manţe... Aşchia nu poate sări departe de trunchi...

197 „Samuraiul“ Pavel Badea, în viaa de zi cu zi

Îl pasionează cărţile de aventuri. Ca autor, preferinţa numărul unu – Zven Hassel. Îi place foarte mult să privească la televizor. Să navigheze pe INTERNET. Ce filme îl fascinează? Cele de aventuri, fireşte, şi cele de „science-fiction“. Mâncărurile preferate? Cele pe care i le găteşte soţia. Tot ce face... Nu se topeşte cu băutura. Un whisky, cu plăcere. Nu e „topit“, totodată, după animale. Dintre păsări, adoră păunul. Floarea preferată, trandafirul. Printre copacii îndrăgiţi – brazii, teii, stejarii... Îl atrag enorm maşinile „Volkswagen“ (Golf) sau „Range Rover“. Artiştii foarte apreciaţi? Robert De Niro, în primul rând. Tom Cruise. Keanu Reaves. Preferă, în genere, culorile închise. Albastru, verde, maro, negru. E topit după parfumul „Christian Dior“. Actriţele preferate? Sharon Stone şi Julia Roberts. Idolul său de pe gazon, Ilie Balaci. I-au plăcut foarte mult Gică Hagi şi Diego Maradona. Pe Gicu Dobrin, Dumitrache, Pelè nu i-a văzut jucând decât din.. secvenţele televiziunii... Îi plac, azi, Zinedine Zidane şi Raul... Se delectează cu muzica „disco“. Îi plac „blues“-urile. Soliştii muzicii „regge“. Bon Marley şi Eddie Grand. Sau titanii

198 Luciano Pavarotti, tenorul numărul unu al lumii din toate timpurile, poate, şi Andrea Bocceli. Pavel Badea crede cu sfinţenie în CEL DE SUS. Figurează, la loc de cinste, printre ctitorii mănăstirii din satul Popânzăreşti (judeţul Dolj). Alături de fraţii George, Viorel şi Valentin Păunescu...

Preferinţele soţiei „samuraiului“ Pavel Badea, Mihaela: romanele de dragoste, limbile străine (vorbeşte, ca şi „Bădiţa“, fluent, mai multe limbi, precum portugheza, engleza, spaniola), filmele de acţiune, emisiunile de divertisment, revistele de modă. Îi plac mâncărurile italieneşti, vinul, parfumul „Channel“, muzica românească (formaţia HI-Q). Adoră lalelele. Îi place câinele. Îi plac, totodată, brazii. Culorile preferate – cele deschise: alb, albastru (bleu), roz. Actorii preferaţi: Pierce Brossnan; Keanu Reaves. Ca actriţă, Madelaine Stone. Soliştii preferaţi – Madonna şi Enrique Iglesias. Crede, de asemenea, în CEL DE SUS....

199 În „vitrina“ cu opinii...

„«Bădiţa» încântă prin controlul balonului... “

Fizic, poate neimpresionant. N-a fost un „spărgător de fronturi“, precum Rodion Cămătaru. Caracter, însă, tare. Tare şi puternic. Orgoliu şi mai puternic. Tipic oltenilor. „Bădiţa“ a încântat şi încântă prin controlul balonului. Ca performer, a depăşit cu mult previziunile. Talent nativ. Un fel de Gică Hagi în miniatură. Un foarte bun executant al cornerelor. Caracter exemplar. A pornit-o, în fotbalul mare, de jos. A ştiut să fure „secretele“ magiştrilor Ilie Balaci, Rodion Cămă- taru, Sorin Cârţu, Aurică Beldeanu, Costică Ştefănescu etc. A stat, mai întâi, în anticamera marilor performeri ai Craiovei Maxima. Nu s-a sfiit, la început, când el era doar un „buchisitor“ în A.B.C.-ul fotbalului, să înveţe. Să care, uneori, şi ghetele celor mari, dacă era cazul. S-a făcut simpatic. Şi a ajuns, pornind-o de jos, foarte-foarte departe... O viaţă sportivă exemplară... Profesor-antrenor MIRCEA RĂDULESCU fost antrenor a patru echipe naţionale (România, Egipt, Siria, Tunisia), directorul Şcolii Naţionale de Antrenori

200 „Pavel Badea? Un talent nativ...”

Pavel Badea? U talent nativ... Şi ce talent! Extraordinar! Ca şi Apostolul Pavel, apelând la o asemenea parabolă, era şi iubit, dar şi temut. Atât de colegi, cât şi de adversari. Când punea piciorul pe minge. „Bădiţa“ – un jucător constant. Un jucător de explozie, prin excelenţă... economist IULIUS CEZAR PETREDEANU, director al Direcţiei de produse şi servicii bancare a Băncii Comerciale Române

„Pavel Badea – cel mai talentat fotbalist al Universităţii de după Craiova Maxima“

Din punctul meu de vedere Pavel Badea este, fără doar şi poate, cel mai talentat fotbalist al Universităţii de după Craiova Maxima. Cel mai serios. O piesă de bază care a contribuit la câştigarea EVENTULUI (campionat – CUPĂ) în 1991. Un model de jucător, din toate punctele de vedere. Un jucător ca „Bădiţa“, mai rar în vremurile de azi... Ar fi bine ca, în „grădina“ Universităţii oltene, să mai „răsară“, măcar la zece ani, un jucător de talia sa!... Un lider incontestabil al generaţiei 1990... ADRIAN MITITELU, fost vicepreşedinte al clubului „Universitatea Craiova“, director al ziarului „Ediţie Specială“, Craiova

201 „Un profesionist deosebit“

Colegul meu de la Universitatea Craiova, Pavel Badea, întruneşte, certamante, toate calităţile care definesc un profesionist deosebit. Extrem de tehnic. Un exemplu în pregătiri, în tot ce face... CORNEL PAPURĂ, component al echipei de fotbal Universitatea Craiova

„Pavel Badea? Un talent înnăscut..“

Pavel Badea? Un talent înnăscut... Îl ştiu foarte bine, fiindcă i-am fost antrenor vreme de patru ani... Un tip extrem de dârz. Cel mai tare, poate, exemplu de dârzenie... Concret: în vara anului 1988, efectuam, cu el şi cu Cristian Vasc, alergări repetate pe distanţa de 800 de metri. Vasc a scos un timp de... atlet profesionist: 2 minute! Când a auzit asta, Pavel Badea a provocat, la întrecere, pe câţiva atleţi din lotul naţional, aflaţi în pregătire la Poiana Braşov. Era prezent şi Nicolae Mărăşescu, actualul secretar de stat în M.T.S. „Bădiţa“ i-a înnebunit pe toţi! I-a făcut... „arşice“! A izbândit un timp incredibil! 1 minut 57 de secunde!!! Un timp fenomenal... Şi-a dorit, în mod expres, să fie... primul! Dac-ar fi fost cu zece centimetri mai înalt în talie, ar fi fost, indiscutabil, numărul unu în fotbalul românesc ani în şir... A fost – şi a rămas - „motorul“, sufletul pregătirilor. A fost un copil adorabil. M-am implicat, de aceea, în... antrenul nunţii sale. Eu m-am ocupat de muzică. Şi asta... s-a 202 văzut. Maria Dragomiroiu, Dan Spătaru, Gabriel Dorobanţu, Ciri şi alte nume sonore au încântat asistenţa la nunta sa şi a Mihaelei... Dacă n-ar fi avut părinţi, aş fi fost tentat să-l înfiez... Profesor FANE CIOACĂ, antrenor

„Pavel Badea – un fotbalist dotat cu calităţi tehnice la superlativ“

Indiscutabil, după plecarea lui Gică Popescu, Pavel Badea, Emil Săndoi şi Adrian Popescu au devenit... liderii Universităţii craiovene. „Bădiţa“ – un fotbalist foarte bun. La calităţile pe care le posedă, a rămas şi azi, în pofida scurgerii anilor, liderul Universităţii... Calităţi tehnice la superlativ. O tehnică rafinată, cu piciorul stâng, o poţi întâlni numai la brazilianul Rivaldo. Dac-ar fi fost mai înalt cu zece centimetri, ar fi fost... concurentul numărul unu pentru Gică Hagi! „Bădiţa“ reprezintă, fără doar şi poate, un tip de jucător care iese din tiparele unei tehnici anume. Poate rupe oricând echilibrul unui joc, datorită imprevizibilităţii sale. Prin anii 1990-1991, Universitatea Craiova se afla în căutarea unui lider. Pavel Badea a ieşit imediat în... întâmpinare. A jucat un rol esenţial în cucerirea EVENTULUI (campionatul şi CUPA ROMÂNIEI) în 1991. Ca antrenor, l-am iubit foarte mult... „Bădiţa“ a probat totdeauna un caracter foarte puternic. Păcat că nu l-a convocat la

203 echipa naţională cu mult mai des, după cum ar fi meritat!... A contat poate şi faptul că s-a aflat... prea departe, în Extremul Orient! Acolo unde talentul său s-a impus... Îi sunt şi naş de cununie. Cum să nu accept pe loc o atare propunere, dacă, pe timpul cât am antrenat pe Universitatea Craiova, l-am luat şi în cameră, cu mine, în cantonamente? Am ţinut şi ţin foarte mult la el... SORIN CÂRŢU, fost component al echipei de fotbal Universitatea Craiova, al reprezentativei naţionale a României, antrenor al echipei Universitatea Craiova

„O ambiţie ieşită din comun“

Pavel Badea, pe lângă certele calităţi tehnice, are şi o ambiţie ieşită din comun. Un exemplu, tot timpul. Un profesionalism desăvârşit. Dac-ar avea foarte mulţi caracterul lui, am trăi cu toţii într-o lume mai bună... Îşi vede numai de ale lui... EMIL SĂNDOI, fost component al Universităţii Craiova şi al reprezentativei naţionale a României, fost director tehnic al clubului „Universitatea Craiova“, preşedintele clubului „Universitatea Craiova“

„Pavel Badea sau psihologia învingătorului“

Fotbalistul Pavel Badea reprezintă, din punctul meu de vedere, tipul jucătorului pe cât de tehnic, pe atât de serios, de

204 tenace. Un jucător la care precumpăneşte, totdeauna, psihologia învingătorului. Fapt esenţial. În rest, un familist convins. Un om pregătit pentru viaţă, el fiind, se ştie, autor de cărţi cu tematică economică, doctorand. Mă bucură sincer faptul că Universitatea Craiova are astfel de oameni... DINEL STAICU, om de afaceri, patronul clubului „Universitatea Craiova“

„Fotbalist excelent; caracter excelent. Un erou al oltenilor“

L-am cunoscut pe „Bădiţa“ prin 1987... M-am ataşat de el fiindcă am observat nu numai că-i un fotbalist excelent, ci şi un caracter tot astfel. Un foarte bun român, pe deasupra. Un exemplu? L-am vizitat în Elveţia, în oraşul de-un farmec aparte, Lausanne. Acolo, Pavel Badea devenise... un om împlinit. Bani, civilizaţie etc. Caracterul său, de bun român, nu s-a schimbat nicicum. Când colegii săi de acolo l-au întrebat de ce ţine el neapărat să se mai întoarcă în România, de vreme ce Elveţia este o ţară cu mult mai înstărită, mai civilizată, „Bădiţa“ a răspuns, scurt, că venise în Elveţia doar temporar, să-şi exercite „meseria“ de fotbalist profesionist, să câştige banii cuveniţi pentru a-i investi în România, ţara sa, că aici se simte cel mai bine... Într-adevăr, după nouă ani de „exil“ prin Elveţia, Coreea de Sud şi Japonia, „Bădiţa“ s-a reîntors la Craiova, unde a investit şi a devenit un prosper om de afaceri... Îmi amintesc şi de o... picanterie. Mă aflam în tribunele stadionului din Cotroceni, la un meci F.C. Naţional – 205 Universitatea Craiova. Tribunele – arhipline. 15-20 de mii de spectatori. Arbitrul o ţinea numai cu... bancarii! Mi-am ieşit din pepeni şi am strigat cât m-a ţinut gura că-i un „bandit“! A auzit, de pe teren, „Bădiţa“, care tocmai se afla în posesia balonului. M-am trezit cu el că vine spre marginea terenului şi-mi zice: „Moşule, vezi că mă face unul bandit!“. „Bandit“ îl făcusem eu pe acel arbitru...... Am o prietenie straşnică, de cincisprezece ani, cu „Bădiţa“. I-am „moşit“ şi băieţelul. Nu ne-am certat niciodată. Ne sunăm şi de trei ori pe zi. Sunt ferm convins că „Bădiţa“ va reuşi în viaţă şi după ce-şi va aşeza ghetele-n cui. În opinia mea, el a fost, este şi va fi, totdeauna, un erou al oltenilor... ANTONIE SOLOMON, viceprimarul municipiului Craiova

„Un performer, sută la sută; un exemplu pentru cei tineri“

Am jucat, cu „Bădiţa“, la două echipe: la Universitatea Craiova şi la Samsung, în Coreea de Sud. El m-a adus, de fapt, la Samsung. Îi sunt, de aceea, recunoscător. Suntem prieteni la cataramă. Nu ne-am certat niciodată. Familiile noastre, tot astfel. Sunt, totodată, foarte bun prieten cu băiatul lui, Iulian. Îl învăţ să facă... exact ceea ce tatăl lui îi interzice să facă! Eu şi Pavel Badea ne-am născut în aceeaşi zi şi în aceeaşi lună. Poate tocmai de aceea suntem amândoi foarte ambiţioşi şi foarte vulcanici!... La Suwon, în Coreea, în jocurile-şcoală, din această pricină ne repartizau în tabere opuse: prin ambiţiile noastre, foarte dificil de strunit, să-i ambiţionăm şi pe ceilalţi...

206 Pavel Badea a fost – şi a rămas – un performer, sută la sută. Un jucător c-o inteligenţă şi o abilitate foarte bună. C-o tehnică fantastică. Un jucător c-un foarte bun şut cu stângul. Un tip educat, titrat. Un fotbalist care a jucat şi joacă – încă – numai şi numai din plăcere. Un exemplu de urmat pentru cei tineri... COSMIN OLĂROIU, fost antrenor al echipei Steaua Bucureşti, manager general F.C. Naţional Bucureşti

„Un profesionist, din toate punctele de vedere“

Îl ştiu pe „Bădiţa“ de când număra doar şapte-opt anişori. De când a bătut la porţile performanţei fotbalistice. Am despre el numai cuvinte de laudă... Un tip energic. Ambiţios. Dotat. Un profesionist, din toate punctele de vedere... Caracter frumos. Foarte talentat şi foarte serios. Perseverent. Studios. Aspiră – cu succes – şi la un post universitar... Profesor universitar CORNEL STROE, preşedintele Consiliului de Administraţie al „C.S. Universitatea Craiova“

„O emblemă a echipei unei mari iubiri“

Cum l-a văzut într-unul dintre jocurile Universităţii craiovene, prietenul meu Ionel Cetăţeanu mi-a şi zis: „Badea ăsta va fi un jucător extrem de cuminte, de respectuos şi de

207 talentat. Va fi emblema echipei unei mari iubiri, Universitatea Craiova!“ Şi exact aşa a fost... Pavel Badea posedă, în plus, calităţi morale cu totul deosebite. De aceea s-a bucurat numai de aprecieri la superlativ, timp de circa un deceniu cât a evoluat ca „stranier“, atât în Elveţia, cât şi în ţările din Extremul Orient... Un fotbalist cu experienţă, care s-a dăruit total pe gazon... Un performer adevărat... Profesor universitar emerit ION RINDERIU, Universitatea din Craiova, antrenor emerit

„Un excelent mesager al fotbalului românesc“

Pavel Badea – un foarte bun jucător pe teren. Foarte bun şi foarte tehnic. Un excelent mesager al fotbalului românesc. Suflet nobil. Numai astfel se explică reîntoarcerea, spre finalul carierei, la echipa care l-a lansat în marea performanţă... DAN BORDEANU, expert ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL S.A. (R.A.I.), Bucureşti

„Un băiat extraordinar. Un analist. O inteligenţă ieşită din comun“

Îl socotesc pe Pavel Badea un băiat extraordinar. O inteligenţă nativă ieşită din comun. O condiţie umană tot astfel.

208 Un caracter profund. Rareori poate fi întâlnit un astfel de caracter!... Nutresc faţă de el cele mai alese aprecieri. Este unul dintre cei pe care i-am iubit cel mai mult, atât ca jucător – un jucător excelent −, cât şi ca om. Un profesionist impecabil. Un analist. O analiză care pleacă din interiorul său. Nu e un om de conjunctură, ci colectiv. De luptă. La el se potriveşte – opinez eu – perfect dictonul „unul pentru toţi“... Tot timpul iese la bătaie! Fapt care denotă profundul său caracter- super... NICU MIHĂILESCU, patronul S.C. EXTENSIV S.A. Craiova

„Inteligenţă, talent, seriozitate“

Superstarul de azi al Universităţii oltene, Pavel Badea, este o simbioză între inteligenţă, talent şi seriozitate. Performer extraordinar, suflet extraordinar. S-a reîntors la Universitatea Craiova într-un moment de cumpănă, când „corabia de pe Jii“ se afla la un pas de naufragiu. Personalitatea sa puternică şi-a pus din plin pecetea în redresarea unei situaţii parcă fără ieşire. A izbândit, fiindcă totdeauna i-a plăcut să fie un învingător. Un cuceritor de redute. Tehnică rafinată, caracter fin, şut puternic, îndeosebi cu stângul. Cred că va izbândi şi ca antrenor... ILIE ILAŞCU, senator (PRM) preşedintele Comisiei pentru sănătate, ecologie, tineret şi sport a Senatului României, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 209 „Un talent deosebit în fotbalul românesc“

Pavel Badea cred c-a fost un talent deosebit în fotbalul românesc. Foarte tehnic şi foarte inteligent. Un caracter deosebit. Cu totul deosebit. Un model... Jurist RADU EFREM, inspector ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL S.A. (RAI) Bucureşti

„O emblemă a Universităţii Craiova“

„Bădiţa“ – un nume de rezonanţă în fotbalul românesc. O emblemă a Universităţii Craiova. Un conducător de joc inteligent şi clarvăzător. Un caracter de excepţie. Socrul meu, reputatul critic Amza Săceanu, directorul Operetei Române din Bucureşti, este, pur şi simplu, „topit“ după el şi după Universitatea Craiova... Inginer DAN ENE, S.C. RĂDĂCINI S.A., şef „Service“ Calea Plevnei, Bucureşti

210 „Îl asemăn cu Ioan Ovidiu Sabău...“

Căpitanul Universităţii Craiova de astăzi, Pavel Badea, un model de jucător profesionist, care a avut totdeauna ceva de argumentat pe gazon – tehnică, tactică, seriozitate, dăruire, clarviziune, şut etc. – constituie, zic eu, un exemplu pentru generaţiile tinere... Din punctul meu de vedere, îl asemăn cu Ioan Ovidiu Sabău... Comisar CORNEL DUMITRAŞCU, Ministerul de Interne, D.G.E.I.P., sectorul PAŞAPOARTE

„Un simbol al Universităţii craiovene“

Pavel Badea rămâne un simbol al Universităţii craiovene. Un jucător bun, foarte tehnic, foarte ambiţios şi foarte serios. Un şut foarte bun. Un băiat de viaţă... PETRICĂ IORGU, şef „Service-auto“ Tunari, judeţul Ilfov

„Tot timpul, un specialist al fotbalului“

Pavel Badea s-a remarcat, în primul rând, prin seriozitate, prin dăruire, prin ataşament. Tot timpul, un specialist al fotbalului. Consideră fotbalul ca pe o artă.

211 Fotbalul i-a adus, de altfel, în permanenţă satisfacţii morale. Dar şi el s-a dăruit fotbalului, totalmente. Şi-a oferit valoarea spectacolului. Şi-a oferit excelentele-i calităţi individuale. Excelentele-i calităţi tehnice. S-a reîntors la echipa sa de suflet, la echipa care l-a consacrat (Universitatea Craiova) de plăcere. Din spirit de colegialitate. Din suflet. Din sentimentalismul specific oltenesc... Profesor universitar doctor GHEORGHE LĂCĂTUŞU, preşedintele Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă din România

„Pavel Badea – un reprezentant de vârf al penultimului val din marea şcoală de fotbal care a fost Universitatea Craiova“

Pavel Badea a fost, fără doar şi poate, un mare talent. Un caracter de bărbat. Un caracter deosebit. Un reprezentant de vârf al penultimului val din marea şcoală de fotbal care a fost Universitatea Craiova. Norocul (sau nenorocul) „Bădiţei“ a fost tocmai acela că s-a născut într-o aglomerare de talente. De aceea lumina lui n-a strălucit – cum se întâmplă în zonele întunecate ale geografiei – pe măsura intensităţii reale. Badea a fost egalul marilor fotbalişti ai Craiovei, fără a beneficia, însă, de privilegiile şi de elogiile în care s-au scăldat aceia. Dumnezeu i-a dat, totuşi, norocul şi inspiraţia de a se întoarce, la o vârstă la care alţii sunt, deja, antrenori, în calitate de jucător activ pe gazonul fostului stadion „Central“. Acolo, 212 Un Trio de legendã... Gabriel Dorobantu (stânga), Pavel Badea, Dem Rãdulescu (jos), un actor unic...

Universitatea Craiova de azi (din sezonul 2002-2003), pe urmele... Craiovei Maxima!... (Pavel Badea, al saptelea din dreapta, pe rândul de jos)

213 Pavel Badea - ”il campionissimo“ în ”Tara diminetilor linistite“... (”Bãdita“, în stânga; în mijloc, presedintele clubului sud-coreean, Lee Yoon; în dreapta, ”stranierul“ rus Yuri)

Pavel Badea (al doilea din dreapta), într-un moment de respiro, alãturi de Adrian Popescu (primul din dreapta) si Emil Sãndoi (primul din stânga)

214 noi, cu toţii, am trăit bucuriile ridicării din morţi a unei echipe „asasinate“ de derbedei şi de „câini neţoi“, iar Pavel Badea s-a bucurat de dobânzile unei iubiri pe care n-o avusese la cota meritată, dar pe care o avusese, în schimb, când era tânăr... Dacă m-ar întreba cineva care e liantul dintre Universitatea (Craiova) de azi şi Universitatea celor mai glorioase timpuri, inclusiv aceea din anul 1982, când am scris OLTENIA TERRA NOVA / HAI, UNIVERSITATEA! HAI, CRAIOVA! TU, CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI, aş răspunde, fără îndoială, BADEA!... ADRIAN PĂUNESCU, poet, senator (PSD), preşedintele Comisiei de cultură, artă şi mass-media a Senatului României

P.S. Poetul-liră, c-un har nepereche, Adrian Păunescu, personalitate de TOP a literaturii române din toate timpurile şi, totodată, a vieţii social-cultural-politice româneşti, s-a aflat, cu inima şi cu sufletul, într-o simbioză perpetuă cu „viesparul“ ca un vulcan în erupţie al tribunei „alb-albastre“ din Bănie. Acolo unde fotbalul de salon s-a îngemănat, se îngemănează şi se va îngemăna de-a pururi cu legenda...

„Scânteia Universităţii Craiova“

Pavel Badea constituie, azi, „scânteia“ Universităţii Craiova. Constituie, totodată, un summum al celorlalte mari vedete ale „campioanei unei mari iubiri“: Balaci, Crişan, Cârţu, Costică Ştefănescu etc. 215 „Bădiţa“ posedă, în acelaşi timp, calităţi morale de om deosebit. Spirit citit, cultivat, care ştie să se exprime. Foarte iute şi la fugă (pe teren), şi la minte... DAN DIACONESCU, director general al postului de televiziune OTV director general al cotidianului OGLINDA

P.S. Celebrul om de televiziune Dan Diaconescu, indiscutabil cel mai... de temut realizator „în direct“, are pasiunea sportului- rege, fotbalul, „în sânge“...

„Un fotbalist adevărat“

Pavel Badea a fost, certamente, un fotbalist bun. Un fotbalist adevărat. S-a remarcat prin jocuri foarte bune la Universitatea Craiova. Nu întâmplător a confirmat ca „stranier“prin Elveţia, Coreea de Sud şi Japonia. A rămas tot astfel şi azi, în preajma retragerii... Inginer EUGEN IVAN, directorul Complexului sportiv „Steaua Bucureşti“

P.S. Şeful Complexului „Steaua“, inginerul Eugen Ivan, este... tobă de fotbal! Caracter de pus la rană... Cu alură de muschetar, păr şi mustaţă, pana corbului; ochi iscoditori; alură pe măsură −, profesionistul de excepţie Eugen Ivan îşi confundă, cu bună ştiinţă destinul cu destinul clubului roş-albastru, zi de zi, de cu zori până spre miezul nopţii. Altfel spus, în loc de „turn de control“ în Ghencea poate fi socotit, fără teama de a greşi, o...

216 autentică şi veritabilă enciclopedie în materie de fotbal, de gazon şi de tot ce înseamnă, în genere, intendenţa... S-a născut la 21 iunie 1948, în Bucureşti. Liceul („Gheorghe Şincai“) şi facultatea (de Instalaţii) din cadrul Institutului de Construcţii, de asemenea, în Bucureşti....

„Eleganţă în exprimare, inteligenţă şi bun-simţ“

Pavel Badea - un om elegant în exprimare, venind dinspre Ion Ionescu, Vasile Anghel sau Mircea Lucescu. Olteanul Pavel Badea trădează inteligenţă şi bun-simţ, o atitudine superioară în faţa propriilor erori, precum şi capacitatea paradoxală de a-i găsi circumstanţe atenuante adversarului agresiv şi intolerant. Prietenul şi colegul meu Ilie Dobre, înfocatul cronicar şi admirator al marilor fotbalişti ai acestui neam, cuprinşi într-un număr de titluri demne de un membru al Academiei, îmi vorbeşte despre studiile serioase de economie ale lui Pavel Badea, preocupări care cu siguranţă nu l-au părăsit atunci când a jucat în Elveţia, în Coreea de Sud sau în Japonia, despre faptul că el este autorul unor cărţi de specialitate, ceea ce nu face decât să rotunjească şi mai armonios portretul unui fotbalist şi al unui om de excepţie. Scriu aceste rânduri de admiraţie pentru Pavel Badea, pentru Craiova vulcanică şi eternă, dar şi în amintirea unei nopţi de neuitat, petrecută acolo, în Bănie cu aproape un deceniu şi jumătate în urmă, în compania domnului Sorin Cârţu şi a bunului amfitrion şi mereu neliniştitului gazetar Mircea Canţăr... DUMITRU AVRAM, membru al Consiliului de Administraţie al Radiodifuziunii Române, publicist comentator al Revistei „Flacăra lui Adrian Păunescu“ 217 P.S. Publicistul Dumitru Avram, o îngemănare stenică între pasiune, probitate profesională, suflet şi caracter, cuceritor, totdeauna, în disputa cu obstacolele şi cu vitregiile destinului, comentator politic prin excelenţă, rămâne, totodată, subjugat - sută la sută - tumultului nevindecabil al arenelor fotbalistice...

„Expertul gazonului...“

Expertul gazonului, Pavel Badea, s-a dovedit, indiferent pe unde a jucat, că-i un fotbalist de mare clasă, un fotbalist dotat c-o ingeniozitate deosebită pe teren ori în anticiparea fazelor. O calitate dublată de o moralitate de excepţie... Profesor universitar doctor General ION ŢINTOIU, şeful Centrului de boli cardiovasculare al Armatei, Spitalul Militar Central, Bucureşti

„Un fotbalist foarte tehnic“

Pavel Badea este, nu-i nici un secret pentru nimeni, un fotbalist foarte tehnic. Foarte serios, totodată. Un model pentru cei tineri. Merită toate felicitările pentru că, spre retragerea din arenă, s-a întors acasă, la echipa care l-a lansat, Universitatea Craiova!... După cum îl ştim, se va retrage cu fruntea sus, în plină glorie. După cum a fost de serios, îi prevăd o carieră de vârf şi în antrenorat.... ALEXANDRU TRACIUC, comentator de fotbal al cotidianului „Gardianul“ 218 „Mare fotbalist...“

Prin ambiţie, prin talent, prin devoţiune deplină faţă de fotbal, faţă de echipele în care a jucat, Pavel Badea rămâne în memoria microbiştilor, a tuturor celor care iubesc sportul-rege, ca un mare fotbalist. Unul dintre cei mai buni fotbalişti ai Craiovei. Şi cei mai valoroşi. O incursiune frumoasă pe traseele Măriei Sale, Regele Fotbal... Prin meritele sale, a câştigat simpatia tuturor... Subcomisar NICOLAI MUNTEANU, comandantul Secţiei 20 de Poliţie, Bucureşti

P.S. Expertul în problemele de poliţie Nicolai Munteanu este nelipsit de pe stadioanele de fotbal, probând încă o dată, dacă mai era cazul, că sportul-rege face totdeauna casă bună cu toate sferele de activitate... Altfel spus, pasiunea pentru nobila profesiune nu se poate nicicum disocia de pasiunea pentru eroii gazonului...

„Nu în umbra lui Hagi, ci alături de el...“

Tocmai acum, când un soare de bronz „toarnă“ din nou un fel de „acid al zâzaniei“ peste tribunele arenei „Ion Oblemenco“, prietenul meu Ilie Dobre publică o carte al cărui erou este, de această dată, unul dintre simbolurile Băniei fotbalistice. Poate nu întâmplător, dar chiar când spiritele par să se încingă iarăşi la Craiova, după ce echipa defilase, pur şi simplu, în primele etape, 219 apare o carte care ar putea măcar simbolic să-i aducă iarăşi pe olteni unul lângă altul, undeva sub aura acestui imens fotbalist, cu valoare, care este Pavel Badea... Nu doresc, nicicum, în aceste clipe, să relev talentul lui „Bădiţa“, driblingul său ucigaş ori voinţa sa de fier. Nici faptul c-a luptat de atâtea ori cu Martele (Zeul războiului) său interior şi că de fiecare dată a învins. Nici despre faptul că de multe ori a fost nedreptăţit şi că echipa naţională i-a închis prea repede şi prea zgomotos porţile, după ce a avut nenorocul să joace pe acelaşi post cu Gică Hagi, care, la ora respectivă, era nu doar „Regele“, ci chiar simbolul unei dominaţii clare a Bucureştiului în fotbalul românesc, dominaţie care, de la ultimul titlu cucerit de Craiova - imediat după Revoluţia din decembrie 1989 −, continuă şi astăzi. Nu amintesc nici faptul că n-a ştiut nici măcar o dată să trădeze... Aş dori, totuşi, să subliniez ideea de idoli la români, exclusivismul unora. Peste tot în lume, iubitorii fotbalului venerează pleiade întregi de artişti ai gazonului. Francezii îi au pe Fontaine, Platini, Tresor, Cantona, Ginola, Zidane, Tigana... Ruşii pe Iaşin, Belanov, Dasaev, Zavarov, Titov... Brazilienii pe Garrincha, Pelè, Zico, Socrates, Falcao, Tostao, Jairzinho, Romario, Ronaldo, Rivaldo.... Olandezii pe Cruyff, Neeskeens, Van Basten, Haan, Kieft, Gullit, Kluyvert... Şi lista poate continua... La noi, Hagi şi Dobrin. Sau Dobrin şi Hagi. Cum preferaţi. Rar cineva îşi mai aduce aminte de Petchowski, Ozon, Baratki, Dumitrache, Voinescu, Cornel Dinu, Lucescu sau de recenţii Balaci, Klein, Cârţu, Gabor, Cămătaru şi, de ce nu?, Pavel Badea. Păcat... Într-o lume pe care am plasa-o chiar la

220 „amurgul idolilor“, uităm tot mai mult cine suntem. Şi mai ales cine am fost... Un fotbalist, un profesionist, un descoperitor de drumuri (dacă amintim experienţele sale asiatice), un campion desăvârşit, dar, mai presus de toate, un om, lui Pavel Badea îi trebuie nu doar admiraţia, ci şi iubirea contemporanilor săi. Fiindcă merită asta din plin. Poate că, alături de el, Universitatea Craiova va renaşte, aşa cum a mai făcut-o o dată. O asemenea renaştere i-o dorim „Bădiţei“ şi acestei echipe fantastice, acestei - forţând, întrucâtva, limitele – „Brazilii a fotbalului românesc“... Aşadar, nu în umbra lui Hagi, ci alături de el... Iar scriitorul Ilie Dobre, această „cascadă de bucurie şi de exuberanţă“, ne-a mai descreţit o dată frunţile. Şi ne-a făcut să visăm. La idolii noştri... ANDREI DICU, şeful Departamentului „Sport“ al cotidianului CURIERUL NAŢIONAL

„Pavel Badea - un superfotbalist“

Pavel Badea este, în opinia mea, superfotbalistul care a reprezentat un deschizător de drumuri pentru fotbalul românesc în Elveţia şi în Asia de sud-est. A revenit în Oltenia, pentru a pune umărul la redresarea Universităţii Craiova. Gest nobil. Gest tulburător... CRISTIAN COSTE, şeful Departamentului FOTBAL al cotidianului GAZETA SPORTURILOR

221 „Pavel Badea – un fel de Gică Hagi“

Începuse excelent urcuşul spre deplina consacrare ca performer... Dintr-o prea mare iubire pentru culorile alb-albastre ale Universităţii Craiova, nu şi-a luat zborul la timp spre marile echipe... Fapt care l-a costat, fiindcă, după părerea mea, Pavel Badea ar fi trebuit să fie... mai sus în topul performerilor... E drept, a avut şi ghinion, fiindcă s-a nimerit să joace pe acelaşi post cu Gică Hagi. Dac-ar fi fost doar cu zece centimetri mai înalt... Fin tehnician, şuteur redutabil, simţ al golului, foarte serios, profesionist sută la sută... Încă nu şi-a spus ultimul cuvânt pe gazon... GICĂ POPESCU, fost component al echipelor Universitatea Craiova, Steaua, Dinamo, P.S.V. Eindhoven, Tottenham, F.C. Barcelona, Galatasaray Istanbul, Lecce, fost component al echipei reprezentative a României, director general al şcolii de fotbal „Gică Popescu“ din Craiova

222 Cuprins

Pavel Badea - „copilul de alint“ al „echipei unei mari iubiri“, Universitatea Craiova...... 5 „Samuraiul“ Pavel Badea, în profil sufletesc...... 9 Pavel Badea, între treptele biografice i cele de palmares ...... 11 În copilrie, „Samuraiul“ de pe Jii, Pavel Badea, s-a ars cu ... acid sulfuric! ...... 17 Debutul pe întâia scen fotbalistic a rii. Un debut... cât o licrire de fulger...... 24 Cu Universitatea Craiova, pe treptele performanei. Pas cu pas...... 27 Primele dou „sesiuni“ la Universitatea Craiova – primele amintiri...... 59 Pe urmele lui Ilie Balaci...... 67 Pe „cai mari“...... 99 Ultimele „secvene“ ale primei „reprize“ de la Universitatea Craiova...... 113 Pavel Badea, în tricou… cu tricolor...... 126 A doua „sesiune“ cu amintiri... craiovene...... 136 Superstar, în „ara celor apte cantoane“...... 141 Al doilea „desclecat“ al „Bdiei“ la Universitatea Craiova. Un „desclecat“ cât... o învolburare a apei Jiului!...... 154 Pavel Badea – primul „stranier“ român în „ara dimineilor linitite“ ...... 157 Pavel Badea sau „fotbalistul – samurai“ din „ara Soarelui-Rsare“...... 167 Pavel Badea – „Samuraiul“ din parcul „Romanescu“...... 176 Al treilea – i, poate, ultimul – „desclecat“ la Universitatea Craiova. Sau ultimul zbor – în triumf – în galaxia marilor performane fotbalistice...... 185 Cu Pavel Badea, dincolo de gazon… ...... 190 Super-trofeele „Samuraiului“ Pavel Badea ...... 194 „Samuraiul“ Pavel Badea, în viaa de zi cu zi...... 198 În „vitrina“ cu opinii...... 200

223 224