Restituiri Bănățene Iv
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Societatea de Științe Istorice din România Filiala Lugoj RESTITUIRI BĂNĂȚENE IV Timișoara - 2016 1 Coordonatori volum: Prof. dr. Dumitru Tomoni Prof. Horațiu Suciu Colegiul de redacție: Dumitru Tomoni - președinte Răzvan Pinca - vicepreședinte Horațiu Suciu - secretar Mihăiță Voichescu - membru Medina Săvulescu - membru Marian Uță - membru Coperta: Silviu Nopcea Statuia eroului necunoscut - Lugoj ISSN 2344-4355 Editura Eurostampa Timişoara, Bd. Revoluţiei din 1989 nr. 26 Tel./fax: 0256-204816 [email protected] www.eurostampa.ro Tipărit la Eurostampa 2 Volum publicat cu sprijinul domnului primar al Lugojului – profesor inginer Francisc Boldea și al Consiliului Municipal Lugoj Volum cofinanțat de Consiliul Județean Timiș 3 4 Cuvânt înainte Fără a deveni un subiect de masă, locul și rolul istoriei în societate și în programa școlară tinde să suscite interesul unui segment deloc neglijabil de populație. Asta și pentru că procesul de globalizare a stimulat renașterea spiritului național, dorința comunităților de a-și promova propriile valori, a revitaliza forțele aparent adormite ale identității. Globalizarea și identitatea națională sunt realități ale lumii contemporane, pentru că globalizarea nu înseamnă uniformizare, renunțare la spiritul identitar, la valorile perene, ci dimpotrivă stimularea acestora. În acest context identitatea locală capătă noi valențe. Cu cât o comunitate își valorizează mai mult istoria, tradiția și obiceiurile, cu atât se realizează relații mai puternice între membrii comunității, dar și cu factorii externi care pot influența comunitatea. Din această perspectivă considerăm ca apariția numărului 4 al revistei „Restituiri bănățene”este mai mult decât benefică, venind în sprijinul iubitorilor de istorie din Banat și nu numai. Ne bucurăm că demersului nostru i-au răspuns, și de această dată, cunoscuți cercetători ai istoriei și culturii Banatului: pr. prof. dr. Vasile Muntean, conf.univ. dr. Sorin Bulboacă, dr. Răzvan Pinca, prof. Constantin Brătescu, prof. Ioan Cipu, prof. Horațiu Suciu, prof. dr. Șipoș Ibolya, prof. dr. Florin Zamfir, prof. dr. Ciuruşchin Miodrag, prof. dr. Gabriela Hajdu, dr. Maria Alexandra Pantea, dr. Oana-Roxana Ivan, drd. Gabriela Adina Marco, prof. drd. Paul Krizner, pr. Gheorghe Naghi, Dușan Baiski, Mureșan Silviu, prof. drd. Nicolae Dumbrăvescu, prof. Gheorghe Dumbrăvescu etc. 5 Volumul de față nu ar fi văzut lumina tiparului fără sprijinul Primăriei și Consiliului Municipal Lugoj, Consiliului Județean Timiș, Primăriei orașului Făget și Sindicatului „Spiru Haret” Timiş. De aceea aducem mulțumirile noastre domnilor primari prof. ing. Francisc Boldea și prof. Marcel Avram, consilierilor locali și județeni și domnului prof. Virgil Popescu, președintele Sindicatului „Spiru Haret” Timiş. Prof. dr. Dumitru Tomoni, Preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România - Filiala Lugoj 6 I. STUDII ȘI ARTICOLE 7 8 Un voievod bănățean, menționat la Praid Pr. prof. dr. Vasile Muntean* Înainte de a vorbi despre cârmuitorul Banatului de la răscrucea secolelor X-XI, pomenit în prezentarea diacronică de la micul muzeu praidean (jud. Harghita)1, se cuvine a arăta că în general istoricul aferent afişat în mai multe vitrine şi redactat în româneşte, maghiară, engleză şi germană satisface, fiind foarte util pentru cei care-l citesc. De dragul acribiei însă sunt nevoit a face unele remarci, şi aceasta în spirit de obiectivitate ştiinţifică. Întâi de toate este de subliniat faptul că versiunea românească trebuia să fie redată fidel în celelalte variante, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna. Pe urmă, în cazul românei ne întâmpină unele asperităţi de limbă, chiar dezacorduri gramaticale (pe ultimele le eludăm). Bunăoară, “Botezul a fost, poate, urmarea vizitei lui Joseph II…” E vorba aici de mina Joseph – din 1762 – care a fost “botezată” sau denumită după cunoscutul personaj imperial; în textul german găsim formularea adecvată: “Numele [minei]provine de la împăratul Iosif II”. În versiunea engleză exclusiv se spune că în 1864, lângă mina Joseph, s-a deschis mina Paralela, “una dintre cele mai mari cavităţi artificiale subterane”; lipseşte vocabula determinativă * Pr. prof. dr. Vasile Muntean este profesor la Facultatea de Teologie din Timişoara. 1 Privitor la întregul ţinut, o reuşită sinteză istorică (creştină şi socială), din vechime şi până azi, găsim în Episcopia Covasnei şi Harghitei, album tipărit cu binecuvântarea şi sub coordonarea IPS Ioan Selejan, Edit. Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2014, pp. 7-10. 9 “din România” (from sau in Romania). Apoi, conducătorii Ardealului din veacul al XVII-lea, de exemplu, e recomandabil a fi desemnaţi ca principi, nu ca “domnitori”. De adăugat că lucrarea citată în latineşte, din 1767, corect sună astfel: Mineralogia magni principatus Transilvaniae, şi nu “Mineralogia magnus Transilvaniae”. În această lucrare – cum se observă şi în reproducerea ataşată – sunt inserate date despre Parait (azi, în maghiară, Parajd). În legătură cu secuii, din păcate nu aflăm nicio referire la originea lor. După tratatul academic de Istoria Românilor, ei sunt – după toate probabilităţile – descendenţii triburilor cabare care vor deprinde maghiara2. Totuşi, sunt amintite răscoalele secuilor din anii 1514 şi 1562, îndreptate împotriva asupritorilor de aceeaşi limbă cu ei. Este de reţinut şi împrejurarea (consemnată în Scurtul istoric respectiv) că Mihai Viteazul - ca şi Matei Corvin, anterior - le-a acordat drepturi secuilor care au intrat în oastea sa; literal: “oamenii de rând s-au alăturat voievodului” român. Şi acum, precum am promis, un succinct comentariu despre Ahtum / Ohtum (ung. Ajtony). În exclusivitate, în versiunea engleză un pasaj insolit, chipurile, completează ceea ce în româneşte se zice despre Ştefan cel Sfânt al ungurilor că, în preajma anului 1.000, aducea sare din Ardeal cu “şlepurile” (!) sale: “These were many times rifted [sic] by the pegan [de facto, pagan] combatants of the leader Ajtony. So King István was forced to punish the rebels with the help of a smaller campaign”. În realitate, oamenii voievodului bănăţean Ohtum, potens valde (foarte puternic), nu a rupt adesea plutele regale cu sare, ci le-a vămuit, cum ne încredinţează sigure surse istorice, voievodatul în cauză întinzându-se între Crişul Alb, Tisa şi Dunăre3. Chiar dacă purta un nume de rezonanţă turanică, Ohtum devenise creştin, 2 Vol.III (coord. Şt.Pascu şi R. Theodorescu), Bucureşti,2001, p.414. Vezi şi A.Koestler, Al treisprezecelea trib: khazarii, trad. rom., Edit. Nagard, Roma, 1987, p.178 sq.(ştiri interesante despre cabaro-cazari). 3 I.D.Suciu, R.Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, I, Edit. Arhidiecezană, Timişoara, 1980, pp. 28,45 şi 60; Istoria Românilor (cit.), p.243. 10 având soldaţi creştini4 şi – prin faptele sale – se dovedise un bun român de vreme ce se identificase până la capăt cu interesele aborigenilor, adică românilor,numiţi în izvoarele latineşti blaci ce erau şi în oastea strămoşului său Glad, şi el creştin ortodox ca şi populaţia autohtonă. Ohtum, cum a demonstrat şi vestitul bizantinist maghiar Gyula Moravcsik 5, era vasal al împăratului constantinopolitan Vasile II Bulgaroctonul (“omorâtorul de bulgari”), ctitorind în oraşul de reşedinţă urbs Morisena (“Mureşeana”, astăzi Cenad, după numele trădătorului – fost adjunct militar al lui Ohtum) o mănăstire ortodoxă; nu era singura: mai fiinţa cel puţin una, numită “a lui Ahtum/Ohtum” nu departe de Pecica6. Unii cercetători au opinat că la Morisena a rezidat un ierarh ortodox7, supoziţie ce are nevoie de serioase confirmări. Cu toate acestea, cum indică un hrisov de la acelaşi bazileu bizantin Vasile II, din 1019/1020, la Tibiskos-Timişoara a existat un castru episcopal, contemporan cu “ducele” Ohtum8. Existenţa unei horepiscopii nu este de exclus. 4 P.P.Panaitescu, Einführung in die Geschichte der Rumänischen Kultur, Edit. Kriterion, Bucureşti, 1977, p. 199; I.D.Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Edit. Arhidiecezană, Timişoara, 1977, p.38. A se vedea şi Episcop Martin Roos, Die alte Diözese Csanád,I, Timişoara, 2009, p.40; E. Glück, Cu privire la istoricul părţilor arădene în epoca voievodatului lui Ahtum, în „Studii privind istoria Aradului”, Edit. Politică, Bucureşti, 1980, pp.101-150; V.Muntean, Contribuţii la istoria Banatului, Edit. Arhi- diecezană, Timişoara, 1990, pp. 72-73 şi 76, n. 69; Idem, Monografia Arhiepiscopiei Timişoarei, Edit. Învierea, Timişoara, 2012, p.37 şi urm. (cu detalii şi bibliografie). 5 Studiul său, intitulat Hungary and Magyars, a apărut în “The Cambridge Medieval History”, IV-1, Cambridge, 1966, p.574. 6 D.Ţeicu, Geografia eclesiastică a Banatului medieval, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 64; Suzana Móré Heitel, Începuturile arhitecturii medievale în bazinul inferior al Mureşului, Edit. Excelsior Art, Timişoara, 2010, p. 63 şi urm. 7 M.Barbu, E.Ivanof, Cercetări arheologice în zona Aradului privind perioada secolelor VII-XI, în “Studii privind istoria Aradului”, p.72. 8 V.Muntean, Byzantium and Romanians, Edit. Patriarhală, Bucureşti, 2009, p.57 şi urm. 11 Abia în preajma anului 1028 – numai prin trădare (altfel nu) – voievodul Banatului a putut fi biruit de Ştefan I. În acest sens, Legenda Sancti Gerardi ne oferă informaţia edificatoare: “ostaşii lui [Achtum] erau mai numeroşi decât ai craiului, pe care [voievodul] îl nesocotea”9. Alcătuitorul istoricului Salinei Praid (cu începuturi în epoca romană) şi al speleoterapiei, un specialist deosebit (Horváth István), pornind de la sugestiile şi precizările de faţă, ar putea să refacă ce se