Anul X ePaper Seria a III-a 28 de pagini Nr. 4 (548) Apare s`pt`m#nal joi 3 noiembrie Se distribuie 2016 gratuit

DIRECTOR: AUGUSTIN BUZURA www.revistacultura.ro HORIA PĂTRAȘCU Puterea iubirii Dosarele CULTURA De curând, a apărut la Paris volumul de Augustin Buzura – scri­sori de dragoste ale lui François Romanul integral Mitterrand. / paginile 3-4 și definitiv Un dosar coordonat Teodor Brateş de Cosmin Borza Praf şi pulbere Semnează: În mentalul postdecembrist, străvechea for- Angela Martin mulă „praf şi pulbere” s-a vrut şi se vrea, mai ales, a reprezenta o imagine sintetică a ceea ce / paginile 9-13 a mai rămas din industria existentă înainte de 1990. / pagina 6

Ioan-Aurel Pop Principatul autonom al Transilvaniei (1541-1688) Mari intelectuali, mai ales greco‐catolici, după studii strălucite la Viena sau Roma, au revenit în ţară şi au elaborat cărţi funda- mentale de istorie, filologie, drept, ştiinţă, teologie, în vederea ridicării culturale a românilor şi a argumentării drep­turilor­ politice ale naţiunii române în patria sa. / pagina 8 Virgil Ştefan NIŢULESCU Colecțiile personale ale viitorului Desigur, oamenii sunt cei care fac obiecte- le, nu invers, dar ele sunt cele care ne dau o anume identitate dincolo de atitudine, de convingeri, de idei, de realizări personale. Ne definim prin ceea ce cumpărăm, dar și prin ceea ce păstrăm. / pagina 25 Roxana Pavnotescu Pe Broadway, la telefon: Petru Popescu Montarea e în fapt un teatru radiofonic la scenă deschisă. McBurney uzează de tehnica binaurală, de înregistrare și redare într-un spațiu auditiv în trei dimensiuni cu ajutorul căștilor. Un microfon totemic ocupă centrul scenei. / pagina 25  sumar CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016

COPERTA ŞI Ilustrația de număr

HIERONIMUS BOSCH / / GRĂ­ DINA FERICIRILOR PĂMÂN­ TEŞTI / ÎMPĂRĂŢIA MILENA­ RĂ / 1490-1510 / Lucrarea, aflată în prezent la Muzeul Prado din Madrid, este un triptic religios, pictat pe lemn www.revistacultura.ro de stejar, cu dimensiunile 220 cm × 389 cm (deschis). Lucrarea are un pa- Publicaţie editată de nou central şi două panouri laterale Fundaţia Culturală Română care pot fi pliate (închise) atunci când Președinte: nu se desfăşoară un ceremonial. Date AUGUSTIN BUZURA fiind imaginile luxuriante, cu un ero- tism intrinsec, istoricii de artă consi- Redacția cultura LITERARĂ deră că tabloul nu a fost realizat pen- tru a fi depus într-o biserică, ci pentru Redactor-şef: ION BRAD o capelă privată. Picura lui Bosch este ANGELA MARTIN Oameni şi cărţi // una dintre capodoperile Renaşterii şi Un mare poet la ale artei flamande. Foto jos: tripticul Secretar general de redacție: bicentenar / 14-15 cu lateralele închise. CARMEN CORBU

Echipa redacțională: Editorial Ștefan Baghiu cultura ȘTEFAN BAGHIU HORIA PĂTRAȘCU Poezia maghiară tânără ANTROPOLOGICĂ COSMIN BORZA din România / 17 NICU ILIE Puterea iubirii / 3-4 Virgil Ştefan Adrian Dinu Rachieru cultura POLITICĂ NIŢULESCU Redactori asociați: Ilie Constantin, în Colecțiile personale ale Alex Goldiș „Viitorul orizontului” / George Apostoiu viitorului / 24 HoRIA PĂTRAȘCU Cronica diplomatică // 18-19 VALENTIN PROTOPOPESCU Capcanele păcii / 5 ION SIMUȚ Robert Cincu cultura Rosa Alchemica: Yeats / cultura EconomicĂ Spectacolului Assistant Manager: 20 VALERIA PAVEL Teodor Brateș Praf şi pulbere / 6 cultura PSI Layout & Digital Publishing: Valentin SC VIZUAL GRAFICANTE cultură și societate Protopopescu PUNCT RO Monica Săvulescu Prin oglindă // Voudouri Antipsihiatria, un curent Adresa: Romania din diaspora cultural complicat / 21 Calea 13 Septembrie nr. 13, // Copiii mei, copiii tăi, SECTOR 5, BUCUREȘTI copiii lor / 7 cultura SUNETELOR E-mail: cultura ISTORIEI [email protected] Roxana Pavnotescu Ioan-Aurel Pop ISSN 2285 – 5629 Transilvania, starea Pe Broadway, la telefon: ISSN-L 1584 – 2894 noastră de veghe // Petru Popescu / 25 Principatul autonom al Transilvaniei (1541-1688) cultura CINEMA Revista CULTURA / 8 Laurenţiu promoveazã diversitatea de opinii, iar responsabilitatea afirmațiilor cultura LiterarĂ Malomfălean DOSAR // Augustin Bacalaureatul, parastasul fãcute în cuprinsul ei aparține autorilor articolelor. Buzura – Romanul şi câinii / 26-27 integral și definitiv (II) COSTIN POPA Reverberații // Pe scena PARTENERI Coordonator: Operei bucureștene Cosmin Borza / 22 CULTURA VIZUALĂ Participă: Angela cultura Sportului CARMEN CORBU Martin / 9-13 Dificilul drum de la Şcoala Mădălina Firănescu Marian Victor Buciu In corpore sano // Pilda Ardeleană la Şcoala de Livius Ciocârlie: samariteanului milostiv la Cluj. Ghenie, un dublu autoportret interior / 16 / 23 exotic / 28 editorial  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016

HORIA PĂTRAȘCU Puterea iubirii De curând, a apărut la Paris volumul de scrisori de dragos- ncă de la apariția lui Donald Trump și prietenele, pe un Romeo, plecat la rân- te ale lui François Mitterrand, drept candidat la președinția Sta- dul lui cu și ca băieții, la o bere, la mici telor Unite ale Americii mulți au sau la meci. Nu mă pot opri să mi-l ima- președintele Franței între anii avut impresia că televiziunea a mai ginez pe Othello închizând ochii nu doar făcut un pas înainte în cucerirea la batista unei Desdemone recente, dar 1981-1995. E vorba despre mai analizatorilorÎ senzoriali: olfactivul! Ima- chiar și la probele irefutabile ale infideli- mult de o mie de scrisori către ginea lui Trump produce instantaneu, tății ei – căci azi nu mai e deloc „cool” să ca într-un efect de sinestezie, un miros pari și să fii gelos. Mi-o pot imagina pe femeia iubită – Anne Pingeot, cu greu, de mosc, de urs în perioada de rut, Sonicika – acum vreo două secole blân- de elefant gata să-și înfigă fildeșii în ori- dă, salvatoare, bună, dispusă să meargă care François Mitterrand a avut care rival. „Dezvăluirile” acelor doamne până în fundul ocnei alături de iubitul ei și un copil. Trebuie să recunosc ce s-au intersectat la un moment dat al – strigându-i unui Raskolnikov de astăzi: vieții lor cu libidoul dezlănțuit al dom- „Criminalule, îți meriți soarta!” Mi-l pot că am o slăbiciune aparte pen- nului Trump, dezvăluiri ce curg acum în imagina pe Stendhal scriind o teorie a tru acest președinte francez cu valuri – pentru a-l compromite pe candi- amorului folosindu-se de metafora cris- datul republican – sunt superflue pentru talizării apei pe parbrizul înghețat al pasiune pentru literatura filo- toți cei ale căror nări au fost inundate de 8 Epoca unui Mercedes. Mi-l pot imagina pe Wer- efluviile lubrice emanate de imaginea ther „sublimându-și” conflictul intrapsi- sofică, în special pentru Cioran, domnului Trump. Cât o privește pe cea- „marilor hic în preferința pentru threesome… Mi-i pe care l-a și invitat la un di- laltă candidată, Hillary Clinton, soția pot imagina pe Ghilgameș și Enkidu, pe mai sus pomenitului fost președinte Bill iubiri” este, Ahile și Patrocle, pe Socrate și Alcibiade neu la Palatul Élysée. Nu pot să Clinton, aș paria că, în cazul ei, nu se cel mai participând la parade gay, despuiați sau poate vorbi de „anschauung über liebe” îmbrăcați în rochii multicolore. nu-mi arunc, cu acest prilej, și de factură romantică. probabil, „Epistema” marii iubiri (ilustrată, o privire dincolo de Atlantic… Un „arheolog al cunoașterii” din vii- printre altele, de o îndelungată tradiție tor ar putea proclama cazul lui François încheiată franceză, încheiată, iată, cu François Deși nu mi-e greu să-mi imagi- Mitterrand drept ultimul exemplu de Mitterrand) a lăsat locul epistemei „sexu- „iubire-pasiune” cunoscut în istoria Oc- pentru alului” (exemplificată, cum ziceam, la ni- nez multe lucruri desfășurân- cidentului. Mitterrand ține de o cu totul vel de vârf, de președinții sau candidații totdeauna, du-se în spațiul Biroului Oval, altă „epistemă” decât aceea care – de la președinție americani). În primul caz câteva decenii bune – răspândită cu vi- iar scrisorile pasiunea iubirii – oricât de îmbătătoare totuși mi-e aproape imposibil teza gândului de peste Ocean ne-a co- – avea o sobrietate, o etică și, nu în ulti- să-mi închipui un președinte tropit mințile și sufletele. Într-o carte lui Mitterrand mul rând, o etichetă. „Sexualul” este pe celebră, „Iubirea și Occidentul”, Denis cât de epurat de pasionalitate, pe atât de american scriindu-i iubitei lui, de Rougemont încerca să ne convingă că reprezintă frivol, scandalos, zgomotos și turbulent. iubirea-pasiune s-a născut la un moment Și pe cât posibil experiențial și multiplu. melancolic și livresc, pasional dat, destul de recent (iubirea curteneas- ultima Marea iubire – unică, devotată pentru o și reflexiv, presărându-și efu- că). Teză seducătoare, dar foarte discu- întreagă viață unei singure persoane – a tabilă, criticată până la desființare. Mult mărturie lăsat locul „experienței” și „relațiilor”. ziunile cu sentințe filosofice. mai mari șanse de probitate științifică va serioasă a Individul de azi nu mai iubește, nu mai avea cercetătorul nostru din viitor. Căci, este îndrăgostit. El „are” sau „este” într-o Dincolo de Ocean, amorul pare într-adevăr, iubirea-pasiune, justificată prezenței unui „relație”. Sau, preferabil, în mai multe. inconturnabil legat de sexuali- doar prin ea însăși, dezinteresată de ori- Regula de aur din afacerile bănești au ce altceva decât de propria ei împlinire, asemenea tip preluat-o și afacerile amoroase: pentru a tatea primară și… scandaloasă. iubirea ca scop în sine și deci ca definiție evita falimentul e bine să faci mai multe a fericirii – este aproape incompatibilă cu de afectivitate. plasamente. Ne aducem aminte cu toții de schemele cognitiv-afective ale omului de Că „sexualul” este noua paradigmă Bill Clinton și de acel „Sexgate” azi. Epoca „marilor iubiri” este, cel mai a timpurilor noastre o arată și faptul că probabil, încheiată pentru totdeauna, iar acesta a devenit noul criteriu de clasifi- în care a fost implicat… finalizat scrisorile lui Mitterrand reprezintă ulti- care a oamenilor. Dacă înainte oamenii ma mărturie serioasă a prezenței unui se împărțeau în „buni” și „răi”, „drepți” cu un interogatoriu televizat asemenea tip de afectivitate. și „nedrepți”, „aleși” și „de rând”, „creș- desfășurat, în contrast cu frus- Nu am de gând să fac o istorie a mari- tini” și „păgâni”, „civilizați” și „primitivi”, lor figuri literare ale amorului – nu ăsta „inteligenți” și „proști” – cu toate trepte- tețea subiectului, în cadrul unor este rostul textului de față. Dar nu mă le intermediare –, astăzi oamenii se îm- finețuri advocățești și al unor pot opri să mă întreb după cât timp de part după criteriul „sexualului” în două așteptare o Penelopă modernă ar „băga” categorii: hetero- și homo- sexuali. Nici distincții pyrrhoniene între divorț de Ulise și ar cere instanței atri- din această dihotomie – ca de altfel din buirea întregii averi? Nu mă pot opri nicio dihotomie – nu lipsește un spectru tipuri de conjuncție corporală și să-mi imaginez o Julietă a secolului XXI întreg de nuanțe intermediare: bisexu- definiții ale secvențelor ei. bârfindu-l ore în șir la telefon, cu părinții ali, transsexuali, pansexuali, intersexuali  editorial CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016

sau chiar asexuali. Omul s-a redefinit ca definitivă – a unui gest emblematic pen- animal sexual – o arată acest sufix om- tru generații întregi de îndrăgostiți: ți- niprezent, marcă a fundamentului clasifi- nerea de mână. Astăzi cei aflați „într-o cării. Extrem de interesant este faptul că, relație” sau care „sunt cu cineva” merg în noua paradigmă a sexualului, individul separat unul de celălalt. Este mult mai plătește un tribut greu „generalului”, pe probabil să-i vedem stând pe o bancă sau de o parte, și „fatalității”, pe de altă parte. 8 Când pe iarbă, îmbrățișându-se lasciv sau să- Dacă nu o avem din naștere, atunci încă rutându-se cu foc la granița împreunării din primii ani ai vieții ni se formează, independența fizice în spațiul public. Dar odată depășit conform „epistemei” sexualului – o anu- momentul erotizării publice, după ce se mită „orientare” sau identitate, în confor- este valoarea ridică – vor merge separat unul de celă- mitate cu care tindem să ne comportăm în supremă a lalt. Acest fapt îmi pare înalt semnifica- viitor, încercând să umplem – cu diferite tiv: oamenii „stau” cu cineva (în scopuri obiecte „materiale” ale atracției –, struc- lumii noastre – sexuale, familiale, reproductive etc.), dar turi libidinale a priori. Persoanele întâl- „merg” separat, fiecare pe calea sa. Plim- nite sunt simple obiecte asupra cărora ne cum barea mână-în-mână era plăcută îndră- exercităm generalul înclinațiilor noastre ne-am mai gostiților din alte vremuri tocmai pentru – general aflat deja în noi. Acest „deja” că însemna ceva, pentru că era întrupa- este și un „pentru totdeauna”: orientarea, putea plimba rea unei idei: aceea că cei doi hotărâseră identitatea, înclinațiile noastre sexuale – și voiau să arate lumii întregi hotărâ- sunt un destin și nici o persoană nu-l poa- ținându-ne de rea lor – să parcurgă drumul vieții numai te schimba, toate întâlnirile „erotice” nu împreună, ca o singură entitate. O altă fac decât să-l confirme. Ele sunt acciden- mână? Nu ne semnificație a ținerii mâinilor este ace- tale și trecătoare în vreme ce „orientarea” mai dăruim ea că, prin iubire, fiecare devine simul- este necesară și permanentă. Este întru tan părinte și copil al celuilalt, fiecare va totul grăitor că mitul lui Oedip s-a asociat celuilalt purta grija celuilalt așa cum un părinte atât de strâns noii episteme a sexualită- se îngrijește de copilul lui. Dar când inde- ții. Diferența specifică a „destinului sexu- preluându-l, pendența este valoarea supremă a lumii al” față de „destinul tragic” este aceea că la rându-ne, noastre – cum ne-am mai putea plimba individul nu încearcă să i se sustragă, ci, ținându-ne de mână? Nu ne mai dăruim dimpotrivă, să-l confirme, îl resimte nu ca în proiectul celuilalt preluându-l, la rându-ne, în pro- pe o povară, ci ca pe o validare a sa, se ra- iectul vieții noastre. Suntem cel mult par- portează la el nu nefericindu-se, ci plin de vieții noastre. teneri de viață, termenii – oricând sepa- voie bună (gay). Departe de a simți vreo rabili – ai unei relații. Gestul emblematic constrângere, omul se simte liber sub des- Suntem cel al iubirii – ținerea de mână este probabil tinul său sexual. mult parteneri pentru totdeauna ieșit din uz. Doar dacă Sunt departe și uitate acele vremuri nu cumva vreun hipster al viitorului nu-l în care întâlnirea – complet neașteptată de viață, va repune brusc în circulație – adăugând – cu o persoană (de un sex sau altul, de bărbilor și mustăților acest element atât un fel sau altul, de o condiție sau alta, termenii de trendy pentru că este atât de vintage. de o vârstă sau alta) mă putea „da peste Mă uit din nou peste Ocean la disputa cap”, îmi putea „suci mințile” și schim- – oricând electorală din aceste zile, înecată în izuri ba cu totul linia vieții. Epistema iubirii separabili lubrice. Îmi îndrept privirea la noi în cuprindea credința în valoarea imprevi- țară unde cea mai mare problemă pare zibilului, a evenimentului ne-prevăzut, a – ai unei să fie acceptarea căsătoriilor homosexu- clipei reconfiguratoare. În mod curios, în ale. De o parte apărătorii familiei „tradi- cadrul acestei episteme, femeia „fatală” relații. Gestul ționale”, de cealaltă apărătorii dreptului sau bărbatul „fatal” reușeau – dincolo de emblematic la familie a homosexualilor. Am urmărit orice previzibil și chiar în ciuda tuturor discursul ambelor părți și le-am găsit o datelor existenței persoanei înamorate al iubirii – trăsătură comună, e drept negativă: nici de ei – să le rescrie „codul genetic”, să unii nici ceilalți nu mai amintesc măcar le modifice ADN-ul vieții lor. Unul din- ținerea de cuvântul „iubire” sau cuvântul „dragos- tre paradoxurile des subliniate ale iubi- te”. Dreptul la familie, dreptul de a înfia, rii este puterea ei de a nu ține cont, ba mână este dreptul de a procrea, dreptul copiilor la chiar de a acționa în contradicție cu „ge- probabil părinți „normali”, dreptul la manifes- nul” unei persoane, cu „preferințele”, cu tarea deplină a sexualității (cu singura „orientarea” sau „identitatea” ei. În epis- pentru restricție a consimțământului celuilalt), tema iubirii individului i se întâmpla să dreptul la moștenire și tot așa mai depar- se îndrăgostească – dincolo de el însuși, totdeauna ieșit te… Pentru ambele părți ale sexualității mai presus de orice rațiune, răpit de far- din uz. – atât pentru cea hetero-, cât și pentru mecul indescriptibil al „nu știu ce”-ului. cea homo-, iubirea pare să nu mai aibă Se pot găsi multe dovezi ale disoluției nici măcar o valoare retorică. În acest epocii iubirii-pasiune. Între acestea una cadru, din Paris, scrisorile de dragoste mi se pare egală în relevanță cu dispari- ale lui Mitterrand vin să ne aducă aerul, ția corespondenței erotice / a scrisorilor atât de proaspăt, al unei lumi definitiv de dragoste. Anume pierderea – probabil trecute. n cultura politică  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 CRONICA DIPLOMATICĂ

de persoane. Drama refugiaţilor irakieni a început. Într-un raport din 18 octombrie, Capcanele păcii deci a doua zi după asalt, Amnesty Inter- national denunţa deja relele tratamente aplicate de miliţiile şiite şi de armata ira- George Apostoiu kiană populaţiei care încerca să părăseze zonele controlate de ,,statul islamic”. Strategii paralele Când, cu 10 ani în urmă, lumea era anunţată că războiul din Irak Infructuoase în conflictul din Siria, în- a luat sfârşit, puţini erau cei care tâlnirile directe ale ministrului rus de ex- terne Lavrov cu secretarul de stat ameri- anticipau ce le va oferi viitorul. În can Kerry au fost dublate de reuniuni ale timpul spectacolului medieval al şefilor diplomaţiilor statelor din Orientul spânzurării lui Saddam, irakienilor Apropiat. Nici în această formulă nu au li se promitea pacea şi binefacerile apărut rezultate. Nici nu se putea. Aşa în- libertăţii şi drepturilor omului. Din cât va trebui să aşteptăm finalul alegerilor din Statele Unite şi instalarea noii Admi- păcate, lichidarea dictatorului a nistraţii la Casa Albă pentru a fi reluat condus la instabilitate, haos şi con- dialogul dintre Washington şi Moscova şi flicte. Adepţii djihadului islamic au Criza IRakiană. Afiș UK Aid: Ajutorul acordat irakienilor refu- risipite multe din incertitudinile de azi. În profitat de situaţie şi au proclamat giați din calea ISIL: 8 milioane de persoane au nevoie de asis- afara unor înţelegeri ruso-americane sunt fantoşa numită ,,statul islamic”, tență umanitară; 3,2 milioane de persoane sunt refugiate din puţine şanse pentru soluţii în Orientul calea unor conflicte în desfășurare Apropiat. Deocamdată, fiecare speculează căruia i-au fixat capitala în oraşul Imagine distribuită prin flikr.com sub licență GPL. în legea lui confuzia şi haosul din regiune. irakian Mosul. De aici, prin merce- Rusia îşi ia o parte majoră de responsabili- nari ai crimei, aceştia continuă să general adjunct al ONU, Stephen O’Brien, tate în Siria, iar Statele Unite în Irak. Cu semene teroarea în Europa. preciza: ,,Sunt extrem de îngrijorat pentru 8 Nu numai ce preţ, vom afla, dacă vom afla, după ce securitatea celor 1,5 milioane de persoane vom desluşi sensul înţelegerilor care nu O nouă criză umanitară care trăiesc la Mosul şi care ar putea deve- războiul, ci şi vor întârzia să se producă după alegeri- Noua armată a noului regim de la Bag- ni victime ale operaţiunilor militare”. În- le din Statele Unite. Până atunci, să no- dad a declanşat, la 17 octombrie, o puter- altul Comisariat al Naţiunilor Unite pen- tăm un paradox: în timp ce forţa militară nică ofensivă pentru recuperarea oraşului tru Refugiaţi a dispus deja construirea de pacea îşi are a Rusiei se manifestă cu ambiţii sporite, Mosul şi a teritoriilor ocupate de djiha- campusuri pentru 120.000 de refugiaţi, iar influenţa Moscovei pe plan internaţional dişti. Armata irakiană este sprijinită de autorităţile irakiene pentru alte 150.000 capcanele ei. slăbeşte. Nu numai războiul, ci şi pacea îşi Statele Unite şi de forţele coaliţiei inter- are capcanele ei. naţionale cărora li se alătură miliţiile şiite Revine în actualitate obsesia Marelui şi forţele de elită ale kurzilor din nordul Orient Apropiat? Aproape sigur că da. Dar Irakului cunoscute cu numele de ,,pesh- cine îl va domina? Arabii? Puţin probabil, merga”. Din motive diferite, Turcia şi Ira- aceştia nu au fost capabili de unitate nici- nul s-au implicat în război, Ankara pen- când în istoria lor. În privinţa occidentali- tru a ţine sub control comunitatea kurdă, lor, nu există nici un dubiu că şi l-ar dori Teheranul pentru a arăta că Iranul, după cât mai fidel şi cât mai profitabil. În dece- încheierea acordului cu puterile din clubul niul cinci al secolului trecut, fostul preşe- nuclear, a redevenit puternicul stat de al- dinte american Eisenhower considera Ma- tădată. Dar, implicarea mai multor state rele Orient Apropiat ,,cea mai importantă în război poate compromite, în final, pacea zonă strategică a lumii”. De atunci, poli- în Irak, dacă ea va fi câştigată vreodată. tica americană nu a contravenit niciodată Nimeni nu a reuşit până acum să conducă acestui raţionament. La rândul ei, Rusia sau să coordoneze o angajare de forţe mili- a revenit în forţă în regiune şi antrenează tare atât de diverse, provenite din state cu rivalităţi ne-bănuite, ceea ce demonstrea- interese diferite, chiar divergente. Să sa- ză că nu este dispusă să părăsească Ori- lutăm, însă, indiferent cum va fi obţinut, entul. Nici pe cel Apropiat, nici pe cel Mij- orice succes împotriva ,,statului islamic”. lociu, nici pe cel Îndepărtat. Iar China, ei Asaltul asupra oraşului Mosul nu este bine, atât cât ne este îngăduit să desluşim lipsit de riscuri. O primă consecinţă a din politica lungului drum spre eternita- acestuia a fost dislocarea populaţiei din te, Beijing ţine la ideea că este mult mai teatrele de operaţiuni. ONU estimează că preocupat de Asia şi Africa. Conflictele din luptele vor provoca exodul unui milion de lumea arabă le lasă în grija Moscovei, în refugiaţi. În acest caz, vom asista la una care nu mai vede duşmanul de altădată. A dintre cele mai grave crize umanitare. Ea demonstrat-o la ultima reuniune a Consi- va spori bulversările din Orientul Apropi- liului de Securitate când nu a aprobat pro- at şi va complica şi mai mult soluţionarea iectul rezoluţiei prin care Franţa intenţio- fenomenului imigraţionist căruia Europa na să pună Rusia la zid. îi face faţă tot mai greu. Încă din prima Lumea puterii unipolare o impune, nu-i n zi a deschiderii ostilităţilor, secretarul Foto: Ggia (CC Wikimedia) aşa?  cultura economică CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016

curs pe aceste teme. Fapt este că surse- le tradiţionale de avantaje comparative Praf şi pulbere („munţii noştri aur poartă…”) s-au îm- puţinat nu numai la noi, ci pretutindeni în lume, iar soluţia pentru o dezvoltare sănătoasă constă în mutarea accentului pe avantajele competitive. Între altele, Teodor Brateş exemplul cu „pulberile” este cât se poate de concludent în privinţa posibilităţilor de fructificare a avantajelor competitive. În mentalul postdecembrist, stră- Cu investiţii mai mici, cu tehnologii ne- vechea formulă „praf şi pulbere” poluante, cu un număr relativ redus de salariaţi, dar cu o calificare înaltă (ceea s-a vrut şi se vrea, mai ales, a re- ce contrazice, în bună măsură, teoriile prezenta o imagine sintetică a ceea referitoare la avantajele investiţiona- ce a mai rămas din industria exis- le legate de forţa de muncă ieftină), cu tentă înainte de 1990. Pe atunci, activitatea proprie de cercetare aplica- funcţionau doar 169 de întreprin- tivă, se pot obţine performanţe la nivel deri industriale cu mai puţin de internaţional. Cu toată modestia de care sunt în sta- 200 de salariaţi şi peste 1.115 cu re, amintesc că, împreună cu academici- peste 1.000 de salariaţi. Cei mai anul Victor Axinciuc, sunt angajat într-o mulţi giganţi industriali (unii le cercetare amplă privind modul în care spuneau „mamuţi”, pentru a in- evaluăm avuţia naţională, considerată, troduce nelipsita notă de peiorativ pe bună dreptate, drept o expresie a po- faţă de tot ceea ce venea din tre- tenţialului de creştere economică şi, prin consecinţe, de prosperitate. cutul totalitar) au dispărut, vanda- În formula clasică, avuţia naţională lizaţi prin căpuşare sau furt, alţii se măsoară prin luarea în considerare a sunt pur şi simplu în ruină, dar, două componente: resursele naturale şi pentru o nuanţare strict necesară, acumulările materiale. În condiţiile ce- legile pieţei libere şi-au spus – la Copșa Mică. Rămășițele Carbosin. Foto: Julian Nitzsche (CC Wikimedia) lei de-a patra revoluţii industriale, Ban- ca Mondială a propus să se includă în rândul lor – cuvântul privind drep- vedere, ca un umil IMM, dar valoarea ecuaţie şi resursele spirituale, respectiv tul la existenţă a sute de entităţi 8 Percepţia adăugată obţinută acum aici este de stocul de cunoştinţe dobândit în spaţiul energofage, necompetitive. Când peste 100 de ori mai mare decât a gi- naţional în special prin învăţământ, in- sintagma cu pricina – „praf şi pul- publică despre gantului care domina în urmă cu peste clusiv prin învăţarea continuă, capacita- bere” – s-a sedimentat cu sensurile ceea ce era şi un sfert de secol şoseaua care lega Urzi- tea de cercetare ştiinţifică, acumulările amintite, cum să reacţionezi când cenii de Buzău. cultural-artistice etc. este, dar mai Percepţia publică despre ceea ce era Avem, deci, de-a face cu o schimbare ţi se oferă o altă perspectivă? şi este, dar mai cu seamă ce va fi indus- esenţială de optică. Tema nu este nouă. cu seamă ce Adevărul „integral” tria românească reţine, cu îndreptăţire, Pentru contribuţiile esenţiale la aborda- va fi industria cu durere, cu mânie chiar, că s-au comis rea incipientă în spirit cu adevărat şti- Am asistat la ceremonia de acordare acte de neiertat, ireparabile de jefuire a inţific a raportului dintre noile realităţi a unor titluri de membri în Academia românească unei părţi însemnate a avuţiei naţiona- şi comportamentul economic, economis- de Ştiinţe Tehnice din România (ASTR) le. Totodată, însă, această percepţie se tul american Gary S. Becker a primit, şi am tresărit când s-a anunţat nume- reţine, cu adaptează treptat, nu fără accente dra- în 1992, Premiul Nobel. El a explicat, le lui Dan Jilavu pentru „contribuţia sa îndreptăţire, matice, la dinamica vieţii contempora- argumentat, că economia nu este – aşa remarcabilă la progresul metalurgiei ne. Pulberea – care simboliza, alături de cum mulţi cred şi astăzi – doar ştiinţa pulberilor pe plan naţional şi interna- cu durere, praf (apropo, de Copşa Mică, de fabricile alocării resurselor limitate pentru sati- ţional”. Metalurgia pulberilor? Ce fel de de ciment ne mai reamintim oare?), acte sfacerea unor cereri concurente (este aici metaforă o mai fi şi asta? Sunt între- cu mânie net distructive – iată, se transformă, cu prezentă ideea de competitivitate), ci un bări fireşti în cazul unor nespecialişti. chiar, că s-au ajutorul celor mai avansate tehnologii, ansamblu de factori în care elementele Ei bine, metalurgia pulberilor este una într-un incontestabil factor de progres raţionale se combină cu cele iraţionale, dintre cele mai avansate ramuri ştiin- comis acte nu numai ştiinţifico-tehnic, ci şi econo- astfel încât intervin aici, uneori esenţial, ţifico-industriale, iar întreprinderea de de neiertat, mico-social, fie şi numai prin asigurarea rolul stimulativ al solidarităţii, al senti- profil din Buzău a devenit o parte com- unor locuri de muncă foarte bine plătite. mentului de identitate, de la cea profesi- ponentă de prim rang a unei companii ireparabile onală la cea naţională şi internaţională multinaţionale cu afaceri de zeci de mi- Comparativ şi competitiv pentru cauze drepte, dar şi egoismul, lă- liarde de euro anual. Noul membru al de jefuire a Reţinem demersurile îndreptate spre comia, invidia, chiar şi ura. Sunt convins ASTR, compatriotul nostru, are calita- unei părţi definitivarea proiectului intitulat „Ro- că merită să medităm asupra tuturor tea de vicepreşedinte operaţional pen- mânia Competitivă”. Percepţiile la care acestor zbateri – să le zicem, deocamda- tru Europa şi Asia al respectivei com- însemnate m-am referit plătesc în continuare tribut tă, doar în sfera conceptuală – fie şi nu- panii. Întreprinderea din Buzău unde atât ideii de avantaje comparative, cât mai pentru a contribui la succesul unor a funcţionat un colos industrial ante- a avuţiei şi vechiului concept de avuţie naţiona- asemenea iniţiative precum cea denumi- decembrist ne apare acum, la prima naţionale. lă. Bineînţeles, nu intenţionez să ţin un tă „România Competitivă”. n cultură şi societate  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 ROMÂNIA DIN DIASPORA

copilul în brațe ca pe un pachețel și-l trimite în lume, știind că nu mai are Copiii mei, copiii tăi, în comun cu el altceva decât cerul dea- supra capului. Și nu vreau să mă gân- desc nici la disperarea acelui copil. Mă gândesc numai că n-am auzit pe nimeni să protesteze împotriva tuturor organi- copiii lor zațiilor de apărare a copilului, împotri- va tuturor forțelor de ordine din cam- MONICA altă familie. La nevoie, chiar adoptat. pusurile de refugiați, împotriva tuturor SĂVULESCU VOUDOURI Am întrebat atunci cum de acceptă o patrulelor de poliție cărora… 10.000 de familie atât de ușor să primească un co- copii le-au scăpat printre degete. Cum? pil care are părinții în viață. Mi s-a spus Și unde sunt ei acum? Sau, poate… mai Cei care mai vehiculează conceptul că întrebarea mea e naivă, că Occidentul 8 Copiii sunt? Și dacă mai sunt… de ce rang so- de cetățean de rangul doi sunt de- este de mult obișnuit cu perechile sterile cial sunt ei considerați? Într-o societate care străbat zeci de mii de kilometri, se în care s-a instalat democrația și care, pășiți de evenimente. Nu astfel se persoanelor duc în Africa sau în Manila să-și aducă prin toate instituțiile ei, luptă să dove- împarte astăzi societatea europe- de acolo copii. Cum, adică, n-ar accepta de rangul doi dească că nu mai acceptă ca un anumit ană. Rangul doi ţinea de vremurile ei copilul unui emigrant dintr-un cartier număr de cetățeni să fie considerați de ei bune. În momentul de față so- de la periferie, la care strigă părintele sunt de preț. „rangul doi”. cietatea cunoaște mult mai multe și-l tratează de derbedeu, fiindcă în orele Ei oferă, În timpul războiului din Iugoslavia stratificări. Și instituțiile sociale în care el se duce la serviciu, loaza do- s-au făcut reportaje despre prizonierii arme, sau bate străzile, sau atârnă prin cu bani mai internați în clinicile pentru comerțul de sunt incapabile să le gestioneze. cafenele, sau…şi mai rău. organe. Documentarele au ieșit la iveală Copiii persoanelor de rangul doi sunt, puțini și cu mult mai târziu. Unitățile spitalicești rganismul social de protecţie deci, de preț. Ei oferă, cu bani mai puțini construite ad-hoc, aproape de graniță, a copilului a fost o fericită in- și cu osteneală mai mică, un fond serios osteneală funcționau perfect: piste de aterizare, venție. Lipsit de puterea de a de adoptabili, fără să mai iei pamântul camere frigorifice, personal ultarcalifi- decide, lipsit de independența la picior și să te mai și aștepti la cine știe mai mică, un cat, management rapid, exploatare cu economică, dar dependent ce mutații genetice. Minorii oferiți de fond serios de maximum de eficiență. Oafectiv de părinți, copilul este un element departamentele de protecție a copilului Nu pot să mă gândesc la cei 10.000 al societăţii total vulnerabil. Societatea s-a sunt marfă verificată. adoptabili. de copii dispăruți, fără să fac efortul de emancipat însă şi mai toate țările au un Nu cu mult timp în urmă, lumea s-a a-mi alunga din minte imagini din acel organism care lucrează în apărarea lui. Se mobilizat în apărarea unei familii de documentar. consideră că există deci un părinte exem- români, din Norvegia pare-mi-se, căreia Şi fără să constat că omul este singu- plu și, în conformitate cu calitățile lui, se departamentul pentru ocrotirea familiei ra specie de pe fața pământului care a stabilește ce este bine pentru copiii noştri. i-a luat sub control comportamentul și a ajuns să-și vândă învinșii pe bucățele, cu Numai că… acest părinte model nu există. hotărât despărțirea copiilor de părinți. maximum de profit. n Fiecare societate, fiecare cultură, fiecare Românii nu erau așadar la nivelul com- familie are părintele lui. Ceea ce este bine portamental al celor din țara gazdă, pentru un copil, s-ar părea că nu e bine românii se dovedeau cetățeni de rangul pentru un altul, ceea ce crede un părinte doi, incapabili să le dea copiilor creșterea că e bine, se dovedeşte adesea că nu e bine cuvenită. Ne-am făcut foc și pară, s-au deloc. Rețetele parentale ucid spontaneit- declarant zile de protest național, s-au atea şi diversitatea. Despre personalitatea făcut marșuri în capitală și prin mai omului de mâine crescut pe baza rețetelor multe orașe. Cum adică, copiii noștri parentale considerate ca având valabili- sunt mai prejos decât copiii voştri? – tate universală, ce să mai vorbim? strigau voci de peste tot. Și… oricum, e Societățile civilizate au norme stricte, bine că strigau, fiindcă se pare că acest garantate de stat, pentru a-şi apăra caz s-a rezolvat în favoarea părinților şi copiii. Acolo funcționează instituții cu a familiei în final unificate. sute de salariați; ai intrat în colimatorul O statistică oficială spune că în ulti- lor, ai program de dimineaţa până seara: mii ani, de când cu masivul exod al em- audiențe, grupe de lucru, vizite la domi- igranţilor pe Mediterana spre Europa, ciliu, întâlniri cu avocați, ca să nu mai au „dispărut” (!!!) peste 10.000 de copii. vorbim de psihoterapeuți, psihanaliști, În cea mai mare majoritate, copiii neîn- psihologi, psihiatri şi tot așa. Cineva soțiți de părinți. mi-a explicat odată că munca lor are un E destul să vezi o dată în viață o scop precis. Copilul care este agresat asemenea ambarcațiune, din care co- de părinții lui trebuie plasat într-o altă boară pe picioarele lor tremurânde, sau familie. Agresiunea este de multe felu- luați în brațe de câte cineva, copiii pe ri, dar asupra acestor aspecte se insistă care părinții, pe celalalt mal, i-au urcat mai puțin. Copilul nu trebuie certat de în barcă, cu gândul că în Europa ei vor părinți, el nu trebuie să le știe de frică. avea o viaţă mai bună. Nu vreau să-mi Dacă un asemenea accident survine, el închipui ce e în sufletul unui părinte trebuie scos din mediul lui și plasat într-o într-un asemenea moment, când își ia Foto: Ggia (CC Wikimedia)  cultura istoriei CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 TRANSILVANIA, STAREA NOASTRĂ DE VEGHE

politic (mişcarea petiţionară a episcopu- lui unit Inocenţiu (Inochentie) Micu-Klein la 1732 şi continuată prin marea petiţie Principatul autonom din 1791), social (Răscoala lui Horea din 1784), cultural (mişcarea iluministă a Şco- lii Ardelene), confesional etc. Conducăto- rii românilor (Petru Maior, Samuil Micu, al Transilvaniei (1541-1688) Gheorghe Şincai, Ignatie Darabant, Ioan Piuariu Molnar şi alţii) au militat pentru recunoaşterea oficială a naţiunii române, pentru egalitatea în drepturi a membrilor Ioan-Aurel Pop Noul regim habsburgic şi lupta naţiunii române – preoţi, nobili, ţărani, de emancipare naţională în secolul orăşeni – cu grupurile similare din rândul al XVIII-lea celorlalte naţiuni, pentru reprezentarea După 1541, Transilvania, desprinsă 8 Mari românilor în Dietă, administraţie şi alte din defunctul Regat al Ungariei, Paradoxal, noul asalt al turcilor spre instituţii, în proporţie cu numărul lor (de îşi dublează teritoriul şi devine intelectuali, centrul Europei – ne referim la asediul circa 2/3 din toată populaţia ţării), pentru Vienei din 1683 – conduce la emanciparea folosirea limbii române etc. Mari intelec- un principat aproape indepen- mai ales Transilvaniei de sub suzeranitatea impe- tuali, mai ales greco-catolici, după studii dent, plătitor de tribut turcilor. greco-catolici, riului sultanilor. Armatele austriece, aju- strălucite la Viena sau Roma, au revenit Este perioada în care grupurile tate iniţial de trupele regelui polon Jan în ţară şi au elaborat cărţi fundamentale conducătoare ale ţării – maghia- după studii Sobieski, încep urmărirea asediatorilor de istorie, filologie, drept, ştiinţă, teologie, rii, saşii şi secuii – se transformă şi-i alungă pe turci dintr-o serie de terito- în vederea ridicării culturale a românilor strălucite rii creştine, între care Ungaria şi Transil- şi a argumentării drepturilor politice ale aproape în întregime din catolice vania. La 1688, Transilvania intra practic naţiunii române în patria sa. în protestante, ajungând să fie unii la Viena sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, Veacul naţionalităţilor – al XIX-lea – a luterani, alţii calvini, iar alţii uni- sau Roma, iar la 1699, prin pacea de la Karlowitz, găsit majoritatea popoarelor şi grupuri- tarieni. Românii – marea masă a această situaţie era consfinţită pe plan lor etnice din centrul şi sud-estul Europei locuitorilor ţării – rămân ortodocşi au revenit internaţional. fără state naţionale sau fără state naţio- şi marginali, nerecunoscuţi drept În secolul al XVIII-lea, autorităţile im- nale unitare. Din secolul al XVI-lea, im- în ţară şi periale au introdus şi rânduieli noi, mo- periile otoman şi habsburgic, cărora li s-a cetăţeni de drept. derne în Transilvania, după tipicul despo- adăugat ulterior şi Rusia, şi-au împărţit au elaborat tismului luminat, sub împăraţii Maria între ele această parte a Europei, rămasă tica protestantă aduce în ţară cărţi Terezia (1740-1780) şi Iosif al II-lea (1780- la periferia dezvoltării şi a civilizaţiei de un anumit spirit al competiţiei 1790). De la 1700 încoace, tabloul confesi- model occidental. De pe la 1500-1600, po- şi al concurenţei, lărgind orizon- fundamentale onal al Transilvaniei se modifică din nou, poarele sau naţiunile medievale din zonă turile economice, schimburile prin trecerea unei mari părţi a românilor au evoluat spre solidarităţile moderne, în de valori, contactele cu Europa. de istorie, la unirea cu biserica Romei. Se formează care unitatea de limbă, origine, credinţă, ETransilvania intră în circuitul european astfel biserica greco-catolică, bizantină mentalitatea comună etc. serveau dobân- filologie, drept, de valori, odată cu redimensionarea con- prin rit, sărbători, tradiţii sau calendar, dirii drepturilor politice naţionale şi făuri- tinentului. În această epocă, ţara dispune ştiinţă, dar apropiată de catolicism prin recunoaş- rii cadrului firesc de dezvoltare a naţiunii. de monetarii proprii şi de instituţii care terea autorităţii papei. Era timpul afirmă- Momentul decisiv a venit după 1800, prin prefigurează băncile moderne. Dinamica teologie, rii naţiunilor moderne în zona central şi pătrunderea ideilor democratice ale Revo- cea mai evidentă în acest sens se vede în sud-est europeană. Românii, ca şi maghia- luţiei Franceze şi a spiritului naţional ger- mediile săseşti, aflate în legătură cu spa- în vederea rii, germanii, secuii sau sârbii, îşi preci- man, teoretizat de Herder. ţiul occidental, mai ales cu băncile germa- ridicării zează ideologia naţională şi programele de Astfel, libertatea a devenit aici prioritar ne, active încă din secolul al XVI-lea. Toate urmat, îşi constituie instituţii adecvate şi nu individuală, ci naţională, iar naţiunile grupurile etnice ale ţării – inclusiv româ- culturale trec la acţiuni concrete în vederea eman- s-au afirmat nu după graniţele politice în nii – trec rapid, sub stimulentul Reformei, cipării naţiunii, a unităţii sale politice, a care erau cuprinse artificial, ci după com- la utilizarea şi în scris a limbilor naţiona- a românilor şi formării statelor naţionale independente. ponentele etnico-lingvistice şi confesiona- le, limbi în care încep să se elaboreze şi să Maghiarii urmăresc eliberarea de sub do- le pe care le dobândiseră organic, printr-o se tipărească creaţii de mare importanţă. a argumentării minaţia austriacă şi refacerea „Ungariei evoluţie de secole. Un moment special a fost domnia lui drepturilor Mari” sau „istorice”, aşa cum fusese ea Astfel, în Austria trăiau naţiuni ca aus- Mihai Viteazul, principele care, pentru o înainte de 1541. Saşii, situaţi departe de triecii, cehii, ungurii, slovacii, românii, clipă (1599-1601), a reuşit să aducă sub politice ale masa poporului lor, din care se desprinse- croaţii, ucrainenii, saşii, secuii etc. Unele sceptrul său, în numele împăratului habs- seră cu sute de ani în urmă, nu vizau decât erau doar mărunte grupuri etnice, decla- burg, Ţara Românească, Transilvania şi naţiunii păstrarea identităţii lor, a organizării tra- rate naţiuni politice în Evul Mediu, dar se Moldova, devenind ceea ce unii au numit române diţionale, a autonomiilor lor şi chiar a ve- pretindeau naţiuni moderne în rând cu ce- în epocă „restitutor Daciae” (cel care a re- chilor privilegii. Secuii devin tot mai apro- lelalte. Naţiunea unică a Imperiului Aus- făcut Dacia) şi fiind apoi transformat în în patria sa. piaţi de masa naţiunii moderne maghiare, triac nu exista decât în scriptele vieneze. n erou naţional, prevestitor al României mo- în care se contopesc în mare măsură, da- derne. După 1601, Transilvania a revenit torită identităţii de limbă şi altor elemen- la statutul său de principat autonom sub te comune. Românii, încurajaţi de noua Din volumul Transilvania, starea suzeranitate otomană, fiind condusă timp politică imperială şi dezamăgiţi în acelaşi noastră de veghe, Editura Școala de aproape un secol de principi maghiari timp de rezultatele ei, de opoziţia nobili- Ardeleană, 2016 calvini. mii, trec la organizarea luptei lor în plan cultura literară  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 DOSARELE REVISTEI CULTURA Augustin Buzura Romanul integral și definitiv (II) Dosar coordonat de Cosmin Borza între oameni, un pact între învinşi” (s.n.). Buzura vrea normalitatea – măcar norma- Revista „Cultura” litatea –, într-un climat etic. Sábato vrea absolutul şi numai absolutul. „În etic, nu găzduiește, în numărul doar presupun această absoluitate valorică, o pretind”1. curent, a doua parte Interesant este că, în capitolul 1, în „Ab- senții”, doctorul Mihai Bogdan este îngro- a dosarului dedicat zit – și vom vedea că nu va fi singurul – de însăși luciditatea cu care, în timpul unei romanelor lui Augustin crize nervoase, își înțelege condiția. Înțele- ge și cauzele care îl condamnă la respecti- va condiție. Înțelege, la fel de bine, şi că nu Buzura, cuprinzând mai are scăpare: urmează confruntarea cu infernul interior – supliciu dostoievskian. continuarea studiului Preludiul este însă absurdul, comporta- mentul deviant, limbajul deviant probând comparativ prin care destructurarea gândirii: „Azi ca mâine, tu ca mine, chiar eu, orb (s.n.) tu tralala etce- Angela Martin dezvoltă tera. Trebuie să dormi, strângi pleoapele şi nu mai exişti, cazi, te prăbuşeşti... Pe tine inedita omologie te cheamă Mihai Bogdan sau Ics Ygrecescu sau numărul 897 din matricola Arini, sau artistică și existențială buletinul 294087 seria I sau ăla nu celălalt, care-i Nicolae, de fapt o sărmană furnică şi dintre scriitorul român ai putea să ajungi ceva, trala-la şi trala-la, dacă nu te-ar exploata şi ai avea ce mânca, și Ernesto Sábato. dacă te-ai prostitua, hop ş-aşa... Curăţel ca lacrima şi cretin cât încape, ai cinste, dar n-ai curaj, ai curaj de unu’ singur, doi, trei, patru, vindeci pe alţii însă nu te-ai putut vindeca pe tine însuţi de frică, ştii asta şi fugi, frig, fragi, frasini... Acum nu eşti ni- Opera – „un univers total” (II) mic, n-ai decât obligaţia – cumplită, recu- nosc – să te adormi şi să te distrezi de ce Angela Martin „nepricepuţi” la iubit – cum i-ar descalifica ţi-ar putea trece prin minte, dacă ai minte și Pessoa – timizi, contemplativi, sterili, cu şi dacă ţi-ar putea... Dar la urma-urmei ce 8 Cum se Revolta împotriva „vidului încrederea în sine precară sau blocați de să-ţi povestesc? La ce să mă gândesc? Ce existențial” frică. Sunt, în general, oameni neterminaţi. aştepţi de la mine, idiotule?”2. comportă, Rataţi. Puţini sunt luptători – asemenea Este, fireşte, modul său – şi singurul, din Cum se comportă, însă, în viziunea lui în viziunea lui doctorului Cristian din „Orgolii” sau bătrâ- păcate, de care este capabil – de a se revol- Ernesto Sábato și Augustin Buzura, in- nului Măgureanu din „Feţele tăcerii” –, şi ta împotriva „vidului existențial”. Dar, dacă divizii şi societatea în fața terorii, care se Ernesto Sábato nu toţi, din păcate, în slujba binelui. Cei mai tânărul psihiatru, de mult împrietenit, s-ar abate asupra lor dinspre „partea văzută” a mulţi sunt – atât la Buzura, cât şi la Sábato părea, cu propriul inconştient, îşi face cu vieţii? Indivizii nu numai că nu se dovedesc și Augustin – căutători de adevăr păguboşi. După supli- atâta exactitate autoanaliza, diagnosticul, a fi, cum ar spune Jung, niște „artişti ai ciul căutării, îi paşte spectrul ratării. La cel în schimb, ne invită să i-l punem noi: psiho- vieţii”, dar sunt mereu şi fără niciun spor, Buzura, dintâi, vor sfârşi nici învinşi, nici învingă- ză maniaco-depresivă? Isterie? în căutare de sine – Martín del Castillo y tori: „O singură consolare, totuşi, am: până Sábato, la rândul său, are curiozitatea Lavalle în „Despre eroi şi morminte”, Iustin indivizii şi acum, niciun învingător, niciun învins”, își de a se verifica în privinţa veridicităţii Olaru în „Refugii”, părintele Sever Moraru face bilanţul, la sfârşitul „Orgoliilor”, profe- personajelor sale, raportându-le manifes- din „Raport asupra singurătăţii”. Sunt, pe societatea în sorul Cristian. La cel de-al doilea, învinşi. tările la un diagnostic. Iar asta, în ciuda deasupra, oameni condamnați, incapabili Până şi în ultimul său volum de memorii, mărturisirii pe care o face: „Nu prea cred să se adapteze mediului social sau să-l to- fața terorii? „Înainte de tăcere” (1998), Sábato speră – în unele extreme ale psihanalizei”3 – cu o lereze. Singuri. Inconsistenţi, infantili, dar ce slabă speranţă! – „într-o comuniune precizare, totuși, importantă: „sigur este  cultura literară CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 DOSARELE REVISTEI CULTURA Augustin Buzura – Romanul integral și definitiv

însă că inconștientul este factorul cel mai Şi parcă însăşi delimitarea dintre bine şi ce în ce mai vâscos tindea să-l imobilizeze. puternic nu numai în vise, ci și în crearea rău, la Buzura, nu numai că nu se şterge Formațiunile creșteau, îi încurcau drumul, ficțiunilor”4. Astfel, povesteşte undeva că, complet precum, adesea, la Sábato, dar nu e culorile atât de vehemente îl descumpăneau, „răsfoind un dicționar de specialitate” a nici, întotdeauna, atât de străvezie. numai Codreanu, liniștit, degajat, le împin- găsit o caracterizare completă a tipului pa- În schimb, dispar, în somnul lucid al gea în stânga și-n dreapta. «Trebuie să existe ranoic, care l-a asigurat că „personajul său personajelor, graniţele dintre real şi ireal, o ieșire, îi spuse. Am certitudinea că nu sunt din «Tunelul», Juan Pablo Castel, prezintă dintre diurn şi nocturn, dintre exterior şi pe un teren străin.» Paradoxal, Codreanu își toate simptomele – de la supraestimarea de interior, dintre timpul universal, obiectiv dezbrăcă haina și se așeză în mocirla aceea sine până la inadaptabilitatea la mediu”. şi timpul subiectiv, dintre cenzură şi au- populată cu formațiuni atât de bizare. Râ- Iată, așadar, două personaje-cheie: Mihai tocenzură, dintre cruzimea visului şi rea- dea, nu părea intrigat. Atunci profesorul Bogdan și Juan Pablo Castel – fiecare, ne- litatea de coşmar, dintre căutarea iluzorie Cristian îl părăsi, înaintă până când dădu bun în felul său, unul în pragul sinuciderii, şi atrocitatea deziluziei, dintre normalitate de un perete solid prin care lichidul trecu ia- celălalt, fără dubiu, paranoic şi criminal –, şi anomalie. De parcă ambii autori ar vrea răși cu ușurință. «Poate că înapoi», își spuse pe care autorii nu-i lasă, totuși, să decadă să ne sugereze că, adunate şi exacerbate, și, iarăși, după un drum disperat, absurd, i brusc în suferința lor jalnică şi anonimă. acestea toate compun, în mediul sumbru şi se opusese alt perete asemănător. «Poate că Conferindu-le caracter de excepționalitate opresiv în care este condamnat să trăiască înainte...» se gândi și-i strigă: «Dumnezeule, – unul ilustrează condiția omului de știin- individul, un infern continuu, şi că singura dar tu nu înțelegi că aceasta este o structură ță, celălalt, condiția artistului – și păstrân- libertate posibilă este de a trece prin el, or- neoplazică?» Codreanu se mulțumi să râdă du-le, altminteri intacte, unele sensibilităţi 8 În viziunea bește – înainte şi înapoi –, din bolgie în bol- indiferent și să-i arate cu degetul pereții ce- umane, ei le conced totodată un rest de dem- gie. Somnul, însuşi, râvnit, jinduit, este, la lulei. «Dar nu înțelegi? Eu sunt specialist, te nitate. În schimb, în „Despre eroi și mor- sa, răul poate rândul său, odios de iluzoriu, punitiv: con- asigur. Aici este interiorul unei celule can- minte”, Sábato îl aruncă pe Fernando Vidal fi criminal, ştientul şi inconştientul nu dorm niciodată. ceroase. Cunosc bine culoarea, structura: Olmos, ca pe o supremă întruchipare a rău- Fapt este însă că metamorfozele şi coș- uite nucleul, doar sunt specialist.» «Nicioda- lui, într-o cursă infernală: îl dezumanizează însă misterios marurile, de natură kafkiană, sunt mai te- tă, nici vorbă, spuse Codreanu, din moment cu totul pe traseul căutărilor sale nebunești rifiante la Sábato: Fernando Vidal Olmos în ce sunt și eu aici, nu se poate, este exclus.» în regatul secret al orbilor, îl demonizează. la modul „Despre eroi...” se metamorfozează în peşte, Disperat, încercă să forțeze peretele, să stri- Ceea ce Buzura nu face niciodată cu perso- autorul însuşi, personaj în „Abaddón...”, ge «Tu nu înțelegi unde ne aflăm?» Lichidul najele sale, găsindu-le în vreun fel, și pe cât terifiant transcende regnul uman, devenind liliac. colorat închis urca încet, ferm, până la glez- posibil, omeneşte şi creştineşte, o soluţie de În romanele lui Buzura, coşmarurile se ne, apoi până la bazin, mai târziu îl simți la salvare. Până la urmă, nu le lasă fără Dum- este doar în dezamorsează, parcă, fără însă a-şi reduce, brâu, treptat îl imobiliza, iar formațiunile nezeu. În viziunea sa, răul poate fi criminal, prin aceasta, frecvenţa. În „Absenții” un acelea bizare, pestrițe, proliferau, zvâcneau însă misterios la modul terifiant este doar în coșmaruri sau vis „dirijat” al tânărului psihiatru Mihai în afară, împingeau peretele. «Poate că ele coșmaruri sau în ritualurile magice, altmin- Bogdan este brusc tulburat de un astfel de mă vor elibera», se încuraja el, dar, amintin- teri, vine dinspre putere şi dinspre politică, în ritualurile coşmar cu efect de durată: „până când, pes- du-și unde se află, înțelese că va ajunge în- adică tot dinspre oameni, aşa cum, bunăoa- te luxuriantele peisaje, în disputele calme, tr-o altă celulă și apoi într-o alta, la nesfârșit. ră, susţine Violetta, filosofând despre lume, magice, euforizante, peste desfăşurarea senină de «Medicamentul, ar fi momentul să-l încerc», în „Vocile nopţii”, cu Andrei Coman. El în- lumi interioare, începuse să se suprapună se gândi și în clipa aceea deschise ochii”7. suși, un „investigator al răului”, care, pe par- altminteri, un picior grosolan, o labă de monstru trans- Somnul este, însă, pentru ambii scriitori, cursul investigaţiilor sale insuflă anumitor vine dinspre formase totul în coşmar, încât ajunsesem să terenul cel mai prielnic – mănos şi nelimitat –, episoade o atmosferă de roman poliţist, dar, o simt chiar şi ziua, reflectată în domestica al delirurilor noastre de transformare şi al spre deosebire de Fernando Vidal, care se putere şi lucire a ustensilelor de laborator”6. autoscopiilor. „Toţi suntem nebuni”, spu- confruntă cu lumea misterioasă a orbilor, Şi până şi atunci când personajele sale su- ne Sábato, „în timpul somnului. Dacă am Coman se luptă cu obscure forţe politice: dinspre portă, în coşmaruri, cu aceeaşi înfricoşătoa- face ziua ceea ce facem noaptea, dacă am „«Nu cumva politica ne ajută să nu vedem ce re energie travaliul halucinaţiilor auditive, avea viziunile şi delirurile din somn, am fi suntem? N-ar trebui să-i fim recunoscători?» politică, adică vizuale etc. –, la Buzura, viziunile sunt, to- paranoici şi schizofrenici. Întotdeauna am Am întrebat-o deodată cu ușoară ironie, in- tuşi, mai puțin scabroase, lugubre, macabre. avut impresia că nebunii suferă când sunt trigat de graba cu care se avântaseră asupra tot dinspre Par, dacă putem spune astfel, mai rezonabi- treji ceea ce noi suferim în timpul coşmaru- alcoolului. «Dacă, prin absurd, lumea n-ar fi le, mai normale, sunt oarecum explicabile. rilor. Dacă ce am spus adineauri (coşmaru- așa cum este, ci exact cum ne-o dorim, n-am oameni. Le putem atribui o cauză obiectivă, putem rile cele mai sinistre sunt viziuni ale infer- simți, oare, cu și mai mare acuitate, singu- desluşi în abominabil o oarecare raţiune, bă- nului viitor, n.n.) este o ipoteză acceptabilă rătatea noastră cosmică? Nu l-ar durea pe nuim când anume şi de ce se înlănțuiesc, în – logic este, cu toate că empiric este dificil, om și mai mult conștiința limitelor sale bi- ele şi între ele, erorile de logică umane. Cri- dacă nu imposibil de dovedit –, nebunii sunt ologice și individuale? [...] Oare nu tocmai zele anxioase ale Violettei din „Vocile nopții” deja în infern; nebunia ar fi cumva acea do- paliativele acestea, printre care și politica, au o cauză precisă: şocul pe care i l-a produs vadă a posteriori a acelui loc, din punct de ne ajută să trăim, ne ajută să nu simțim moartea violentă a soţului în accidentul de vedere teologic cumplit. Ţipetele lor, vocife- presiunea acelei singurătăți? A singurătății maşină, pe câtă vreme coşmarul „profesi- rările, gesturile, spaimele, sunt convorbiri cosmice a individului?» «Politica paliativ? onal” al profesorului Cristian din „Orgolii” cu interlocutori, pentru noi, invizibili, ar fi Paliativ care costă atâtea vieți, sânge, su- este în mod evident produs de frica de eşec nici mai mult, nici mai puţin decât experi- ferințe? Când unii îți dictează până și gân- combinată cu amintirea traumatică a celulei enţa directă şi actuală a infernului”8. durile? Ar fi bine», zise ea, privindu-mă cu din timpul detenţiei. Cristian visează că se multă curiozitate”5. afla împreună cu Codreanu „într-o structură Obsesii şi premoniţii neoplazică”, într-o „celulă fără ieşire”: „Mer- Dar la Sábato, cele mai cumplite orori Răul monstruos geau printr-un lichid gălbui, cleios, ocolind ţin de premoniţie. Să ne amintim, de exem- Prin urmare, oricât de monstruos, răul nu niște formațiuni stranii ce-și schimbau cu- plu, episodul din clădirea orbilor, petrecut depășește anumite limite – omeneşte, posibi- loarea. Erau roșii, apoi maronii, ca să devină în apartamentul din Belgrano, întâlnirea le, cu toate că, inacceptabile, condamnabile. treptat negre. Aluneca, gâfâia, lichidul din lui Fernando Vidal Olmos cu oarba, apoi cultura literară  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 DOSARELE REVISTEI CULTURA Augustin Buzura – Romanul integral și definitiv

leșinul și, în timpul acestuia, coșmarul: „Cu- Augustin Buzura,Opere complete fundat în noroi, cu inima zbătându-mi-se agitată în mijlocul smârcului grețos ce mă înconjura, privind înainte și în sus, am vă- O lucrare editorială – la bun sfârşit zut păsările uriașe plutind încet deasupra capului meu. Am văzut una dintre ele cobo- rând luând-o, gigantică și aproape de mine, „Raport asupra singurătății” încheie integrala romanelor lui Augustin Buzura, publicată acum, spre apus, apoi întorcându-se și lăsându-se pentru prima oară, sub sigla editurii Rao, în ediţii definitive. Alcătuite şi îngrijite de Angela Martin cu un plescăit sec, pe noroi în fața capului meu. Avea ciocul ascuțit ca un pumnal, ex- sub îndrumarea autorului, ele sunt însoţite în deschidere de lectura şi de consideraţiile înnoi- presia abstractă pe care o au orbii, pentru toare ale criticilor literari: Ion Simuţ, Sorina Sorescu, Mircea Iorgulescu, Mircea Martin, Bianca că nu avea ochi: îi puteam vedea orbitele Burţa-Cernat, Paul Cernat, Alex Goldiş, Valentin Protopopescu. goale. Părea o divinitate antică în clipa de dinaintea sacrificiului. Am simțit cum cio- Volumele au apărut în serie între 2013-2016, sub coordonarea Angelei Martin şi în ordinea pre- cul ei îmi intra și, pentru o clipă, rezistența ferată şi stabilită de Augustin Buzura, după cum urmează: elastică a pupilei, apoi ciocul pătrunzând dur și dureros, pe când lichidul începea să mi se scurgă pe obraz. În virtutea unui me- 2013 canism pe care nu reușesc încă să-l înțeleg, fiindcă nu are nicio logică, îmi țineam capul Recviem pentru nebuni și bestii – în aceeași poziție, ca și cum aș fi vrut să-i Prefață de Ion Simuț, „Roma- ușurez sarcina aceea perversă, așa cum, deși ne doare, stăm mai departe cu gura nul ieșirii din totalitarism” căscată în fața dentistului...”9. Și operația Absenții – Prefață de Sorina So- continuă, coșmarul se reia în alt moment, în spirală. rescu, „Recitind Absenții” Premoniţie să fie, însă, sau curată obse- 2014 sie, această constantă invocare şi atracţie „sinistră” a lui Sábato pentru orbi? (soțul Refugii – Prefață de Mircea Iorgu- Mariei Iribarne din „Tunelul” este, tot un 10 lescu, „Romanul ca un mani- orb; în „Mes fantômes” , autorul comen- tează premoniția lui Victor Brauner, care, fest incendiar” în 1931, își pictează portretul – cu ochiul drept străpuns de o săgeată –, pentru ca în Drumul cenușii – Prefață de Mir- 1938 să-și piardă același ochi în urma ac- cea Martin, „Augustin Buzura cidentului provocat, într-o dispută, de Do- minguez). Buzura își manifestă și el, la fel și forța romanului nonfictiv” de puternic, această obsesie/atracție. Doc- 2015 torul Robert din „Raport...” se simte „ră- tăcit printre cuvinte ca un orb în deșertul Fețele tăcerii – Prefață de Bianca întrebărilor”11 (Maria Spiridon, bunăoară, Burța-Cernat, „Romanul con- Mara, apariție fulgurantă în „Vocile nop- ții”, „locuiește împreună cu mama ei, bă- științei revoltate” trână și oarbă”, Toma Gheorghe, meteo- Vocile nopții – Prefață de Paul Cer- rologul, tot în „Raport...”, moare orb). Alte personaje trăiesc în ignoranţă, bâjbâind nat, „Romanul existențialist al în întuneric. Sunt oarbe de-a binelea, de vreme ce refuză cu obstinaţie să ajungă la proletariatului” adevăr. Semiobscuritatea, obscuritatea, 2016 opacitatea, întunecimea, tenebrele, negu- ra, noaptea, bezna impregnează, dar par- Orgolii – Prefață de Alex Goldiș, că şi muşcă adesea din fundalul romane- „«Obsedantul deceniu» la pu- lor, tulbură şi pervertesc starea de spirit a personajelor, lipsindu-le de voinţă şi de terea simbolicului” credinţa în puterea de a-şi alege singure Raport asupra singurătății - Prefa- calea. Căci nu sunt orbi şi nu sunt vinovaţi cei ce se lasă călăuziţi de un alt orb, la fel ță de Valentin Protopopescu, de ignorant ca ei, pe drumul pierzaniei? Cu siguranţă, aşa gândea şi autorul, de vreme „O carte despre autenticitate ce îşi ilustrase coperta „Refugiilor” (1984) și adevăr”. Postfață de Angela cu „Parabola orbilor” a lui Bruegel şi gă- sise potrivit să o afişeze, în cabinetul per- Martin, „Opera – «un univers sonajului său, psihiatrul Vlad Cosma, în total»” chip de avertisment. Dar ce avertisment! Cât despre Sábato şi despre Buzura, în re- A.M. alitate, n-au orbit, şi ei, ca pentru a proba,  cultura literară CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 DOSARELE REVISTEI CULTURA Augustin Buzura – Romanul integral și definitiv parcă, şi suporta, finalmente, intensitatea violată, profanată, învinsă, un simplu obiect „Drumul cenușii”. Tot în „Drumul cenușii” propriilor ficţiuni? Este şi aceasta o coin- în puterea bărbatului, iar consecințele – Socoleanu i-l pomenește lui Coman pe Red- cidenţă? Altă coincidenţă, în ceea ce-i pri- multiplele conflicte cu sine și cu lumea, care man, binecunoscutul personaj din „Orgolii”, veşte pe cei doi clarvăzători anxioşi, con- răbufnesc în conștiința ei – sunt grave și ire- iar Sabin își face un proces de conștiință, vinși, precum Martín din „Despre eroi...”, versibile. Buzura aduce, prin aceasta, în lite- vorbește despre dragostea eșuată cu Ioana că „Toţi suntem orbi într-un anume fel”? ratura noastră, cu certitudine, o schimbare Olaru din „Refugii”, considerându-se ra- majoră de optică asupra condiţiei femeii – în tat. Ștefan Pintea din „Vocile nopții” este, Iubiri de refugiu cuplu şi în plan social. ca din întâmplare, de felul său, din Arini. Tot oarbă s-ar zice că vine şi pleacă din Este și linia pe care se înscrie tragedia Iacob Filipaș își amintește că îl cunoscu- viaţa multora dintre personajele lor şi dra- 8 Întâlnirile Ioanei Olaru, eroina neavând nicio şansă în se pe bunicul lui, sfântul Găvrilă, pe care gostea. Ea nu-şi găseşte locul decât în amin- cuplu(ri). Ea ajunge într-un spital de psihi- îl evocă în timpul colectivizării (momentul tire, bărbatul şi femeia sunt două singu- se dovedesc atrie – tot un fel de refugiu, cât să găseas- istoric al „Fețelor tăcerii”). O mulțime de rătăţi – un cuplu de suflete nepereche. Se a nu fi fost că răgaz să dea filmul propriei vieţi înapoi. situații, fapte, sentimente revin – firește, întâlnesc căutând un refugiu care nu devine Dar este spitalul un refugiu veritabil, pro- nu din indolenţă – în diferite cărți și con- niciodată casă, nici cămin. Întâlnirile se do- cu adevărat tector, sau se află sub anchetă, într-un loc texte: Andrei, în „Orgolii”, îi reproșează ta- vedesc a nu fi fost cu adevărat întâlniri, ci de detenţie şi reeducare? Medicul – confe- tălui său că a fost crescut „cu ochii închiși” numai intersectări prevestitoare de rupturi, întâlniri, sor?, anchetator? – urmăreşte povestirea fe- și cu obsesia lui „taci să nu te audă!” – re- destrămări, despărţiri. Iubirile de refugiu meii cu disimulată detaşare. Ea îi debitează ferire directă la titlul povestirii cu același sunt rătăciri ale percepţiei şi pervertiri ale ci numai un discurs despre neîncredere, despre lipsa nume din volumul „De ce zboară vulturul?” afectivităţii, sunt aspiraţii deturnate şi eşu- intersectări stimei de sine și decădere? Dă o declaraţie (1967). Ea revine și în „Raport...” în amin- ate în întrebări sau disimulări. Rămân în mincinoasă? Prezintă un studiu de caz psi- tirile doctorului Cassian Robert. O altă urmă, asemenea căutărilor dinainte aban- prevestitoare hologic şi social? În oricare dintre cele trei obsesie tematică: evadarea. Mai multe per- donate de propriile ţinte. „Vidul existenţial” variante, problema este, da, pacienta, cu sonaje: Estera, Matei Popa, Visarion, din se îmbogăţeşte, încă o dată, din plin, prin de rupturi, labilitatea ei psihică, dar și iubirea, fireşte. „Recviem...”, Neamțu, din „Vocile nopții”, ratarea iubirii. După sinuciderea Alejandrei destrămări, Care, teoretic, ar putea oricând să transfor- în disperare de cauză, plănuiesc să evadeze Vidal Olmos, Martín trăieşte obsesiv amin- me această femeie într-o fiinţă puternică din țară – primii încearcă să treacă Dună- tirea acesteia – în „Despre eroi...” –, tot aşa despărţiri. şi demnă sau, dimpotrivă, într-una și mai rea în Iugoslavia, iar unii dintre ei reușesc, cum, în „Refugii”, Iustin rămâne pe viaţă vulnerabilă, târâtă dintr-un provizorat în asemenea Esterei, asemenea lui Visarion prizonierul Ioanei Olaru. Viaţa se deapănă Iubirile de altul, umilită. Dar să fie iubirea singura sau asemenea doctorului Andrei Oniga din firesc, iubirea însă rămâne în urmă – o fla- cauză a presupusei sale nebunii? Să-i fie „Raport...”, pe câtă vreme doctorul Cassian cără rece – nici nu se consumă, nici nu se refugiu sunt bolnavă voința? Care sunt şansele Ioanei, Robert din „Raport...” fuge de acasă. Dar ce stinge, în ciuda cuplurilor care se fac şi se rătăciri ale de eliberare interioară şi de supravieţuire nesăbuință! Ce iluzie! Din infernul interior desfac: doar amintirea ei persistă, răvăşitoa- în lumea aberantă de dincolo de zidurile și din cel exterior nu se poate dezerta, cum re, inepuizabilă – o adevărată obsesie. Ale- percepţiei şi misteriosului stabiliment? Sunt doar câte- dezertează Darius de pe (un) front. Și nu se jandra şi Ioana sunt structuri psihice com- va întrebări de natură să sporească prin- poate în niciun fel evada, cum nu se poate plicate – trăiesc din voluptatea înfrângerii pervertiri ale tr-o multitudine de răspunsuri posibile sau evada, în coșmar, dintr-o celulă neoplazică. pe care o caută neîncetat depresivii. Sunt imposibile „semnele și indiciile”, care, după Nu se poate nici măcar pentru o noapte, așa echivoce, dedublate, instabile, în consecință afectivităţii, părerea lui Mircea Iorgulescu, „fac din pa- cum tot în „Raport...” voiau să treacă gra- imprevizibile, neajutorate şi, totodată, pu- sunt aspiraţii tologia ambiguității și a ambivalenței au- nița, din Ardealul cedat în țara lor, Darius ternice, seducătoare şi seduse, victime, dar tentica temă” a acestui roman12. Dar încă și Ella. Alte obsesii, de ordin tematic: cri- dominatoare, în prezenţă, ca şi în absenţă. deturnate un roman ar mai putea, cu siguranță, să za morală, moartea psihică, singurătatea, Tragediene fără sfârşit. Care joacă, împotri- urzească, de aici începând, în mintea sa, salvarea prin iubire, ordinea, libertatea, va voinţei lor, deși nu fără o oarecare com- şi eşuate în cititorul. Buzura îl lasă neclarificat în final adevărul și minciuna, problemele de conști- plicitate, în mai multe spectacole, deodată: întrebări sau pe al său, anume, poate, pentru a ilustra ință ale creatorului și ale gazetarului, ale nu ştiu nici ele unde sfârşeşte tragedia şi prin aceasta deschiderea specifică „noului intelectualului și ale muncitorului, auto- unde începe actoria. Sunt motorul conflictu- disimulări. roman”. Noi ne oprim, în orice caz, la Ioana justificarea, rezistența morală la anchetă, lui dramatic și țin în mână toată distribuția. Olaru din „Refugii”, nu vom vorbi și despre anduranța etc., unele dintre ele biografice: Simplificând, însă, lucrurile, în viziunea lui Rămân Ioana Olaru alias Ana Maria Şerban din imaginea mamei – atât de vie şi în romane- Sábato iubirea este o pasiune morbidă, de „Drumul cenuşii”, căreia, sub această re- le lui Sábato –, casa părintească, nebunii și care sufletul trebuie purificat (obsesia crimi- în urmă, centă identitate, autorul îi rezervă o nouă nebunia; apoi, obsesii de ordin tehnic: digre- nală a lui Juan Pablo Castel pentru María asemenea iubire: adică alt destin. siunile în toiul povestirii, limbajul deviant Iribarne, legătura incestuoasă dintre Fer- al unor personaje, inserția pasajelor eseis- nando şi Alejandra, uciderea tatălui şi sinu- căutărilor Obsesia construcţiei – construcţii tice, ca și ale celor epistolare care compun, ciderea Alejandrei). În viziunea lui Buzura, obsesive de pildă, în „Orgolii”, un soi de roman în ea rămâne o aspiraţie controlată de raţiune dinainte Şi totuși, Ioana Olaru nu este singurul roman cu un singur personaj – turnătorul; şi deturnată pe terenul arid al eticii: iubirea abandonate de personaj care migrează dintr-un roman în repetarea anumitor scheme de dialog/mo- nu se poate împlini altfel decât printr-un altul. La o simplă trecere în revistă îl vom nolog – Dan Toma/Carol Măgureanu, Dan acord de reabilitare morală a bărbatului şi propriile ţinte. descoperi de pildă pe Bădilă, evocat în „Fe- Toma/Gheorghe Radu, în intimitate și sub a femeii. De aceea, femeia, dacă nu este, tin- țele tăcerii” ca partizan de-al lui Sterian, anchetă (în „Fețele tăcerii”), iar, în „Orgo- de, cel puțin, să fie, în mai toate romanele pentru ca, ulterior, să devină, în „Orgolii”, lii”, Cristian/Redman și nu numai; obsesivă sale, „parteneră” la proiectul unei autocon- generatorul conflictelor din care se va naș- este și preocuparea de a consolida sugestia strucţii comune (Victoria Oprea în „Refugii” te povestea vieții doctorului Cristian. Profe- în scopul fixării unui adevăr (anchetatorul şi în „Drumul cenuşii”, Ana Maria Şerban sorul Onaca și Varlaam, apar în „Absenții”, Varlaam era de meserie măcelar-sacrifica- în „Drumul cenușii”, Mara în „Raport asu- și abia apoi vor căpăta pregnanță în „Or- tor și boxer, autorul sugerând prin aceasta pra singurătăţii” etc.). Altminteri, decade golii”. Helgomar este personaj, în prezență cruzimea oamenilor legii în regimul comu- în trivialitate, riscă un statut umil de ființă și în absență, în „Refugii”, și, respectiv, în nist), dezamorsarea controlată a mesajului cultura literară  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 DOSARELE REVISTEI CULTURA Augustin Buzura – Romanul integral și definitiv politic grav, pe care Buzura ține să-l treacă, și ieșiri; un univers menit a fi insondabil, nefiind decât semne constitutive – infiltra- împotriva cenzurii, fie şi pieziş, prin ironie, dar, în acelaşi timp, accesibil, singura gri- ţii şi amestecuri, noduri şi nervuri – care detensionarea stărilor sufletești în contact jă a scriitorilor fiind parcă aceea de a-i ține se strevăd în aripile acoperitoare ale fic- cu natura; reprezentările cinetice (partida deschise ecluzele, pentru ca torenții imagi- ţiunii. A-l reduce pe Buzura la politic, în de box din „Fețele tăcerii”, extraordinar de narului, primenindu-i energiile, să reverse speţă la comunism, ignorând, cu bună şti- amuzantele scene de dans din „Vocile nop- neîncetat în el frânturi şi scânteieri – cu- inţă, dimensiunea mai amplă, umanistă și ții”), scenarizarea. Toate sunt efecte ale vinte, vise, personaje, situaţii, poveşti – din antitotalitară a operei sale – aşa cum au unei sensibilități pronunțate, dar și vari- romanele trecute şi viitoare. Cât anume din făcut unii critici după Revoluţie, cu inten- ante ale unei gândiri fondatoare de tipolo- prețioasa încărcătură de real, de fantastic, ţia răuvoitoare de „a-l data”, a-l discredi- gii, pe care Buzura le exersează nu doar în de absurd, de oniric vor căra acestea de la ta și elimina din cursa valorilor literare și romane, ci și în articolele sale de presă, de un roman la altul și ce combinaţii și dozaje civice – înseamnă să cultivi opacitatea, să parcă ar vrea să le propage în toate genuri- născute din ele sunt deja amănunte ce țin consolidezi o prejudecată și să-i conduci le și stilurile posibile. O strategie, am spu- oarecum de hazard. Atenția lui Sábato par- pe cititori, ca în „Parabola orbilor”, pe un ne, în cadrul uneia şi aceleiaşi pedagogii. că scapă mereu în altă direcție, torturată de drum greșit. Sigur că „o carte bună este și Dar astfel de elemente repetitive vom o singură şi mare obsesie: Argentina, țara un act politic”, așa cum autorul însuși cre- distinge frecvent și la Sábato. În „Dare de sa „frământată”, înfruntând istoria. Dar de și declară16. Dar, a pune politicul înain- seamă despre orbi” se comentează ucide- scriitorul asta și trebuie, de fapt, să facă – tea ficţiunii înseamnă să confunzi amorsa rea Mariei Iribarne, petrecută în „Tunelul”. „să exprime o singură obsesie”: „eu simt că cu explozia. Or, nu numai că ştim cu toţii, După părerea autorului, „Crima lui Castel vorbesc mereu despre același lucru” – va dar şi vedem prea bine, neavând nici cea era rezultatul inexorabil al unei răzbunări mărturisi, într-o convorbire cu reputatul 8 Noi mai mică putere sau şansă de împotrivire, a sectei”13. La fel, cele trei romane (în ver- critic uruguayan Emir Rodrigo Monegal14 că explozia ne ia ochii. Pentru că, ea, explo- siuni definitive) ale lui Sábato – ne atrage –, deși fresca sa istorică și socială, desfășu- nu am făcut zia, este spectacolul. n atenția unul dintre exegeții scriitorului – în- rată în timp, are o cuprindere uriașă. Bu- cep fiecare cu o întâlnire: în „Tunelul”, Juan zura este, la rându-i, recunoscut zugrav de aici decât Text apărut ca potfață la „Raport asupra Pablo Castel se întâlnește cu María Iribar- frescă, obsedat să aducă, în romanele sale, singurătății”, care încheie seria de autor ne, viitoarea sa victimă; în „Despre eroi...”, nu mai puțin „frământata” lume româneas- să le Augustin Buzura, „Opere complete”. Martín del Castilllo se întâlnește în Parcul că, începând cu jumătatea secolului al XX- Lezama cu seducătoarea Alejandra Vidal, lea până în prezent. Şi nu oricum, ci la cea propunem Note iar în „Abaddón”, Bruno Bassan, cu Ernesto mai adevărată și mai înaltă expresie artis- cititorilor săi 1 Ernesto Sábato, „Entre la letra y la sangre. Sábato (personaj). Coincidența face ca Buzu- tică. „Pentru că, la urma urmei, nu facem Conversaciones con Carlos Catania” („Între ra să încheie „Fețele tăcerii”, nu cu o triplă decât să rescriem aceeaşi carte, să dăm noi o cheie scris și sânge. Conversații cu Carlos Catania”), întâlnire, așa cum s-ar părea la prima vede- dimensiuni şi noi faţete unei lumi pe care Seix Barral, Barcelona, 1988, p. 81. 2 re, ci, am spune, cu trei întâlniri – Carol Mă- încercăm să o creăm cât mai complicată, cât de lectură, Augustin Buzura, „Absenţii”, ediția definitivă, gureanu/bătrânul activist Gheorghe Radu, mai vie şi cât mai de neuitat”15. seria „Opere complete”, Editura Rao, București, 2013, p. 25. ziaristul Dan Toma/Gheorghe Radu și Dan Iată doi scriitori, două conştiinţe ale tim- pe lângă 3 Ernesto Sábato, „Între scris și sânge”, ed. cit., Toma/Carol Măgureanu, în cursa care îi pului lor, cărora o reflecţie a lui Kafka, în toate celelalte, p. 15. duce pe aceștia la oraș. Coincidență semnifi- fond o profesiune de credinţă, aşternută pe 4 Ibidem. cativă, subliniind încă o dată – atât la Sába- o pagină a caietelor sale şi reprodusă de multe 5 Augustin Buzura, „Vocile nopții”, ediția defi­ to, cât și la Buzura –, dezacordul total între Sábato din memorie, li se potriveşte întoc- nitivă, seria „Opere complete”, Editura Rao, cuplurile de protagoniști și marcând, în plan mai: „Nu există altă modalitate de a atinge şi comple­ București, 2015, p. 89. moral, despărțirea lor definitivă. O altă co- eternitatea decât afundarea în clipă [...], 6 Idem, „Absenții”, ed. cit., p. 44. incidenţă, nu mai puţin evidentă şi profund nici altă formă de a ajunge la universalita- mentare, 7 Idem, „Orgolii”, ediția definitivă, seria „Opere semnificativă: triunghiul amoros pe care se te decât prin propria circumstanță, azi și complete”, Editura Rao, București, 2016, pp. construiesc dramele. Și sunt, pe bună drep- aici. Datoria scriitorului este să întrevadă ale criticilor 260-261. 8 Ernesto Sábato, „Între scris şi sânge”, ed. cit., tate, „referențiale” „astfel de detalii”, pe care, valorile eterne, implicate în drama socială care l-au p. 69. în ce-l privește pe Sábato, le remarcă mai și politică a timpului și a locului său”. 9 Idem, „Despre eroi și morminte” (III. „Dare întâi Tzvetan Todorov, pentru că ele furni- * investigat. de seamă despre orbi”), în românește de Aurel zează „informații care sugerează totalitatea Textul de faţă încheie seria de „Opere Covaci, versiune revăzută și augmentată de universului” creat de scriitor. Remarca este complete” dedicată romanelor lui Augustin Angela Martin, prefață de Paul Alexandru la fel de valabilă în cazul lui Buzura. Buzura, fără a epuiza, fireşte, nici pe de Georgescu, Editura Univers, București, 1997, Impresionantă cu adevărat este – și chiar parte, niciuna dintre posibilităţile de cer- pp. 305-306. mai mult, poate, decât toate celelalte –, în cetare şi interpretare oferite de însăşi mul- 10 Idem, „Mes fantômes. Entretiens avec Carlos opera celor doi autori, însăşi obsesia con- tiplicitatea sensurilor pe care scriitorul își Catania”, Édition Pierre Belfond, Paris, 1988, p. 74 11 strucției: Ernesto Sábato a dat trei roma- întemeiază universul ficţional. Noi nu am Augustin Buzura, „Raport asupra singurătății, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 399 ne (în ediție definitivă), Augustin Buzura, făcut aici decât să le propunem cititorilor 12 Mircea Iorgulescu, „Romanul ca un manifest până acum, opt. Și unul, și celălalt și-au săi o cheie de lectură, pe lângă toate cele- incendiar”, prefață la „Refugii”, ediția definitivă, făurit din toate un singur univers ficțional: lalte, multe şi complementare, ale criticilor seria „Opere complete”, Editura Rao, București, Sábato mizând pe concentrație, Buzura care l-au investigat. 2014. pe amplitudine, calități care pot fascina în Am evitat, pe cât posibil, să urmăm ca- 13 Ernesto Sábato, „Despre eroi și morminte”, egală măsură, după cum pot aduce neîn- lea, bătătorită de-acum, care conduce spre ed. cit., p. 315. doielnic, avantaje și dezavantaje în sensul conturarea îngroşată a profilului politic al 14 Convorbire citată de Carlos Ospina în unor variații de intensitate. Un univers autorului şi al operei. Fiindcă, în litera- „Sabato și ambiguitatea conștiinței”, în revista însă solid şi continuu în sinuoasa lui circu- tură, istoria, socialul, psihologicul, eticul, „Consenso”, Northeastern Illinois University. 15 laritate, pe care ni-l imaginăm cu înălțări și politicul, autobiograficul etc. trebuie consi- Augustin Buzura, „Tentaţia risipirii”, Editura Fundației Culturale Române, București, 2003, scufundări, cu niveluri suspendate, ciurui- derate împreună, așa cum, de altminteri, p. 147. te de subterane, labirinturi, galerii, intrări se și lasă citite în mod natural, ele, toate, 16 Ibidem, p. 185.  cultura literară  OAMENI ȘI CĂRȚI Un mare poet la bicentenar

ION BRAD unui, «semnelor vremii», „profet”. El are «un dor»: nu să doarmă pe un țărm «la marginea mării», sub luceferi, ci să Colegul și prietenul meu, învie, după un număr de ani, și atunci să vadă ce fac frații lui români, ce soar- încă de la începuturile noas- tă au. Să spunem că îl citesc. E drept, tre clujene, Aurel Rău, poe- nu în «ciriliane». Și îl cântă la ocazii tul, eseistul, tălmăcitorul și mari. Cum i-a învățat el la biserica din Aurel Rău Șchei. Îi cântă versurile și «cădințele». editorul, care a condus revis- Și visul de libertate, deprins de la pă- ta „Steaua” timp de patru- Andrei Mureșanu sări și din străbuni”. zeci de ani (mai mult decât în răsăririle magicului Urmărind atent aceste explicații Iosif Vulcan „Familia” sau formulate într-un zig-zag original, am admirat, rând pe rând, substanța și Garabet Ibrăileanu „Viaţa stilul celor opt capitole ale volumului: Românească”), a fost din nou Charmides, „Începuturile”, „Drumul spre culmi”, inspirat pregătind și publi- Bistriţa, „În scripturile române”, „Lumini și um- 2016 bre”, „În «Arte și măiestrii»”, „Însem- când o ediţie revizuită a volu- nări din mers”, „Antologie Andrei Mu- mului său de acum douăzeci reșanu”, „Document”. În fiecare dintre de ani „Andrei Mureșanu în aceste capitole, Aurel Rău aduce obser- vații și idei noi, care profilează astfel răsăririle magicului”. omul și opera lui Andrei Mureșanu. doua generații de Școala Ardeleană; că- Din primul capitol, reținem aceste est întru totul binevenit, pe lătorit puțin «peste munți» până în Plo- admirabile însemnări: care autorul ni-l explică în- iești, refugiat, unde rămâne o jumătate „Poeții chemați vin pe lume fără tr-o „Notă” la noua ediție: de an; participant – într-un prim focar, aprobare prealabilă, ei răsar dintr-o „La împlinirea a două sute de sau climat, de viață literară, care e ora- dată, ard și rămân, dincolo de graba ani de la nașterea unui mare  Urmărind șul Brașov, cu o revistă «Foaie pentru de a li se deschide sau închide porțile, Gpoet, mi-a venit în gând să tipăresc o a minte, inimă și literatură», alături de din partea unor legiuitori dependenți doua ediție a cărții mele «Andrei Mure- atent aceste un Gheorghe Bariț, când e și dascăl al sau ostili. Este cazul și al singuraticu- șanu în răsăririle magicului», apărută unui «liceul din cetate» – la un act de lui Andrei Mureșanu, un glas distinct în 1996 la editura «Dacia». Să-l sărbă- explicații conștiință în național prin anul de re- inclusiv prin lupta cu o limbă literară toresc, respectiv, pe primul poet român nașteri și prăpăd 1848; și ales de destin încă neașezată, despre care inspirații- modern din Ardeal, printr-o re-lectu- formulate să scrie, pentru un întreg popor, Imnul, le-i de tinerețe fac mărturie, după cum rare, și a poeziei lui și a textului meu, «Un Răsunet», ca să fie auzit în patru se angajează în aceeași lucrare, din vi- scris dintr-un impuls, la un mod înflo- într-un zări. Dacă n-ar fi să mai adaugi și că itor. În el poezia cultă din Ardeal, pe rit și justițiar, pentru a-i face, unui cân- trăiește, fără a-și fi «părăsit lira», 11 filiera ei lirică, întâmplarea face, dacă tăreț al timpului și unui luptător fru- zig-zag ani la Sibiu, oraș al unui unic volum de necesitatea e întâmplare, să-și aibă pri- mos pentru dreptate, și eu, dreptate, versuri tipărit, unde este traducător, mul glas românesc binecuvântat, după luptând cu timpul. Pentru o lămurire original, și unde primește un prim premiu acor- surpriza epică Ioan Budai Deleanu, și a sintagmei «poet român modern» invit dat unui poet, dintr-o literatură. Și, tot latină, Nicolaus Olahus – două singu- cititorul posibil la o parcurgere a între- am admirat, acum, în ordine imediată, de osteneli în larități și cărturării nu mai puțin de gului, de aici, demers critic împătimit; rând pe rând, fața calculatorului, se fac câteva schim- excepție”. ea mi s-a părut, acum când scriu aceas- bări: de puneri în pagină; de ilustrare, Și tot aici, prima fotografie cu Casa tă «Notă», o descoperire, pentru mine, substanța prin mai multe imagini, a textului; de Andrei Mureșanu din Bistrița. Din ca- nu mai mică decât cea a titlului cărții, împărțire a unui capitol în două, sau pitolul „Drumul spre culmi”, desprin- din vara anului 1994, pe care l-am și stilul înmulțire a numărului capitolelor, pe dem încă o mostră a inteligenței cri- formulat într-o bucurie. Iar pentru eu- ansamblu; asociindu-li-se și o rubrică ticului și istoricului literar, îndelung femismul «revăzută», pus pe pagina de celor opt «Document», pentru găzduirea unui cu- exersat, Aurel Rău: gardă a cărții din acest an, în urma cu- vânt al autorului, ca un drept al său de „Dacă prin tatonările, atât de promi- vântului «ediție», invoc blestemul tutu- capitole ale a vorbi despre o primă ediție, într-un țătoare spre toate glasurile unei lirici ror martiriilor scrisului; perfecționezi, amestec de veacuri și voci. O sărbăto- diverse, de care dau seamă poeziile de confruntându-l pe omul tău de ieri cu volumului... rire din viitor, a unui poet adevărat, a tinerețe ale lui Andrei Mureșanu, ne omul tău de azi, într-un conflict cu tine unui publicist militând pentru valorile aflăm în ceea ce încercarea de sinteză însuți de când te știi – când nu strici. culturii îndeobște și ale culturii popu- critică datorată lui Aron Densusianu, Dar, poetul e îndelung sărbătorit după lare mai ales, a unui teoretician lite- stabilea drept o primă perioadă din două veacuri: născut în orașul Bistrița; rar în germen, cu un viu simț al limbii trei, simplificator considerată a unui studiind la Blaj într-un ceas al unei a vorbite și al celei deschise spre idee. A eros fără vocație (1839-1840), încă de cultura literară  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 OAMENI ŞI CĂRŢI

pe acum se pun în evidență germenii brașoveni, prelungită până în zilele o incursiune surprinzătoare în lumea unei singure altfel de iubiri, unei sin- noastre, este o confirmare cum nu se poeziei româneşti de altădată, dezvă- gure opțiuni, care, pentru un triumf poate mai plină a reacțiilor împotriva luind zone de lirism autentic în teri- numai al lor, va închide deschiderea, Răzvrătirii, chiar dacă ale unor stări torii care păreau abandonate pentru și-l va răpi pe până ieri îndrăgostitul de lucruri de mult îngropate prin în- totdeauna. Că Alecsandri, Cârlova, Bo- de orice «cântare», orice «râu murmu- săși «culpa» irepetabilă și inegalabi- lintineanu şi mai ales Grigore Alexan- itor», orice «fluier», în sintagma fru- lă. «Eu, care mă țim, vezi doamne! de drescu sunt capabili, în clipe de graţie, moasă eminesciană «Preot deșteptării clasa progresiștilor» și «tulburările de să scrie pagini de mare poezie nu poate noastre, semnelor vremii profet». Ci- tristă aducere aminte ale nefericiților fi obiect de îndoială. Cu toate acestea, tind ca și mai-nainte nu în litere, ci în ani 1848-1849», ce de nuanțe și spu- nimeni nu-i mai citeşte azi cum trebu- simbolistica practicată, vom vedea les- neri cu tâlc! El se exprimă împăcat, nu ia să-i fi citit publicul secolului trecut, ne că noul glas «începe a cânta soar- diplomatic, în conformitate strictă cu căruia ei i se adresau direct, căci poste­ ta națiunii asuprite» anterior anului poeziile analizate mai sus, exact unde ritatea era, cum este şi acum şi cum 1843, când este publicat «Glasul unui nu-i crezut: «și petrecui acolo unspre- va rămâne în definitiv mereu, o necu- român», cel mai devreme în 1841, deci zece ani în pace și liniște, fără să-mi noscută imposibil de aproximat. Ideea și în «Așa mi-a fost ursita». Dintr-odată fi părăsit lira sau să mă fi depărtat de lui Lovinescu se confirmă prin urmare tinerețea e maturitate, cum maturita- Parnas»; e drept: «cum o ziseră unii și de câte ori constatăm schimbarea de tea e tinerețe. Totul e serios și pornit alții până și în jurnalele publice». Dar mentalitate şi de sensibilitate este- din viață, deci și gustul «meditației» de respectivele «diatribe» trebuiesc pe- tică. Pentru noi, multe din podoabele acum”. depsite în continuare, cu ignorarea «le de altădată s-au scuturat irevocabil, Aceeași minuțioasă atenție și rafina- trec aici cu vederea», ce-a fost înfăptuit adeseori ne fac să râdem sau cel puţin ment analitic „În scripturile române” îndreptăţeşte («pe cât se poate», crede ne lasă reci. Şi totuşi stângăciile, na- care debutează astfel: autorul; mult, opinăm noi) «o faţă ve- ivitatea, retorica orgolioasă a discur- „Și fiindcă în peisaj montan, dacă e selă, senină». Volumul unic, antum, ni sului poetic ne produc uneori aceeaşi acceptabilă reducția evoluțiilor mure- se precizează, e întocmit la îndemnul 8 Cartea lui încântare şi emoţie pe care o resimţim șaniene la diagrama codificând urcarea mai multor «amici şi bărbaţi de litere când ne întoarcem la propriile noastre și coborârea unui munte, de bună sea- ai naţiunei noastre române», un noroc Aurel Rău se amintiri din copilărie. Dar dacă toţi mă culmea, piscul, proiecția pe cer și-o dintr-un sejur estival în 1861 în compa- poeţii veacului trecut, care l-au prece- revendică poeziile concomitente cu apo- nia câtorva vechi «prieteni, scriitori din constituie dat pe Eminescu, sunt atinşi mai mult geul luptelor pentru libertate din plan Ţara Românească»”. sau mai puţin de dintele neiertător al politic, și social. La această evidență După care urmează fotografia co- într-un timpului, unii s-au văzut, mai curând conduce atât abordarea comparată, pertei unicului volum antum al lui decât alţii, contestaţi, căzând victime prin neabdicare de la convingerea că ai Andrei Mureșanu „Poesiele”. Nu mă unei posterităţi nu numai exigente, mereu în față, în substanța tropilor, un mai opresc, din lipsă de spațiu, la alte veritabil dar şi adeseori partizane. Concludent minuțios jurnal, fidel, reflectant, cât și capitole și ilustrații, dar aș recoman- este în acest sens cazul cântăreţu- urmărirea, doar a conexiunilor interne da din capitolul „Antologie”, în care eveniment lui-tribun al Ardealului, Andrei Mu- dintr-un proces condus de legi proprii, sunt reproduse douăzeci de texte, nu reşanu, iar contestatorul lui nu e altul decis încă din clipa ivirii sub alegoric, „Un Răsunet”, prezent în toate cărțile editorial. decât patronul criticii noastre estetice, semnalată, al opțiunii «eu sânt voi». În școlare, ci poezia „Omul frumos”.Se Titu Maiorescu, în polemică deschisă secunda aceasta de lumină, în veșnicie, observă în el unele note și formulări Felicitări și şi intransigentă cu Aron Densusianu. îl răpesc pe autorul cu o vocație de po- prozodice reluate mai târziu de Mihai Poetului transilvan marele critic nu-i eta vates, nu unul ci trei titluri pe care Eminescu și, în mod vădit, de George mulțumiri! recunoaşte decât o singură poezie, ce- apartenența lor la istorie le face indis- Coșbuc, care a și scris, încă pe bănci- lebră, «Deşteaptă-te, române» (cu titlul pensabile deopotrivă istoriei literaturii. le liceului, o lucrare analitică despre original «Un răsunet»), găsindu-i chiar «Un răsunet» și – încadrându-l – «15 Andrei Mureșanu. Tot inspirat a fost şi acesteia anume insuficienţe. E drept mai 1848» și «Omul frumos». Sume cre- Aurel Rău când a reprodus în finalul că din malaxorul critic maiorescian dinței înaintașilor și martore în memo- cărții sale un articol, publicat în 1996 n-a scăpat, dintre poeţii anteriori lui ria urmașilor, fără nici un «sau» față de Florin Mihăilescu, cu aprecieri per- Eminescu, decât «veselul Alecsandri», cu cele două condiții care vor fi gândi- tinente, după ce se întreabă „Ce rămâ- personalitate fără îndoială de mare an- te de el ca necesare poeziei pentru a fi ne viu în poezie?”: vergură, dar care se întâmplă (conve- «productivă», «trebuie sau să se simtă „Câtă dreptate, chiar dacă nu abso- nabil!) să fie şi un fel de mecena literar încântată de un trecut glorios, care să lut, avea Lovinescu când formula teo- al Junimii, căreia – junime fiind – îi înfrumusețeze prezentul, sau să poarte ria sa despre mutaţia valorilor estetice oferea oportun întreaga lui autoritate în inimă o credință vie pentru un viitor se vede foarte bine. Printre altele, dacă de bard naţional. Când tinerii aveau să eclatant», ele alcătuiesc un triptic de ne întoarcem la poeţii noştri pre-emi- zdruncine regalitatea lui Alecsandri, nedezlegat, în primul rând prin modul nescieni din secolul trecut. Contem- dorind să o înlocuiască prin aceea a lui cum ilustrează anticipativ o conștiință poranii lor şi însuşi autorul «Epigoni- Eminescu, criticul va rămâne consec- de sine și impun realului preeminența lor» i-au preţuit mult. Cu timpul însă, vent pe poziţia preţuirii poetului de la liniei subțiri a visului împlinit”. evoluţia liricii moderne i-a împins în Mirceşti, apărându-l în numele «totali- În „Lumini și umbre” monograful penumbră sau le-a limitat circulaţia tăţii acţiunii lui literare». Această şan- Aurel Rău extrage câteva mărturisiri la perimetrul necesar al manualelor, să Maiorescu nu i-a mai acordat-o însă importante pentru perioada biografică ori la cel, mai curând convenţional, nimănui, nici lui Heliade de exemplu de la Sibiu și apariția primului volum: al serbărilor şcolare. Moda retro s-a şi nici mai ales lui Andrei Mureşanu”. „Legenda eronată despre un Andrei manifestat însă, la un moment dat, şi Cartea lui Aurel Rău se constituie în- Mureșanu ocolit de muze, în perioa- în critică, încât în 1980, Eugen Simi- tr-un veritabil eveniment editorial. Feli- da sibiană și în ultimii-i ani de viață, on a oferit prin «Dimineaţa Poeţilor» citări și mulțumiri! n 6 cultura literară CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 206

Livius Ciocârlie: autoportret interior

MARIAN VICTOR BUCIU un om inerţial, căruia i s-a „stricat bu- tonul de oprire”. Iar momentul urmării, bântuit de sfârşit, îi reaminteşte că, Prin „Urmare și sfârșit”, mai presus de orice, este un „vulnera- bil” înnăscut. Cu atât mai expus senec- Livius Ciocârlie se expune tuţii. La Spitalul Fundeni, îşi tratează deopotrivă analizei psihologi- inima, detensionată până la pulsul scă- ce, fără a o elimina pe aceea Livius Ciocârlie zut la 9 cu 5. Nu îşi opreşte fumatul, dar nu al său, cât al soţiei, îl îngrijorează psihanalitică, pornind de la mai mult. Oasele dor, trupul (bine-şti- exhibarea unui supraeu dur. Urmare și sfârșit utor…) i se vlăguieşte, auzul scade. La Autoreflexivitatea parcurge și iarnă grea, cum este aici una, cuplul această direcţie. Din experi- vârstnic cunoaşte izolarea-n casă. Repe- Tracus Arte tă că s-a născut bătrân, ori că: „am fost enţă, desigur, constată că un București dintotdeauna pe cât de imatur, pe atât sentiment deloc străin, tris- 2016 de deja bătrân”. Se descrie şi în cuvinte teţea, este rău cu motiv, dar dezagreabile, altora, la limita depresiei. Are-n memorie bătrânii cu masca surâ- bună fără el. Cea din urmă se sului şi scuza că trăiesc. Cum i-a ajuns învaţă, se practică, se aplică. din urmă, aflat într-un grup încă tânăr, verbios, care amuţeşte când îi ia vorba, se simte ca „îmbălsămat”. Se urmăreş- ar tristeţea este o bagatelă nepregătite. E drept că devine cel mai te: „alunec fără luptă şi fără disperare pe lângă neliniştea care i-a 8 Caracter, nemulţumit de propria carieră profesi- din bucuria de a fi încă viu în triste- însoţit autorului de însem- onală, didactică, universitară. Visează ţea, frecvent posomorâtă, a vieţii de om nări viaţa. I-a dat, însă, orientare şi fără somn (dar nu pentru a scrie, ca bătrân”. Extrage din situaţie chiar un o greutate filosofică, una literară, oniricii estetici şi structurali): „în pri- anumit folos. Afirmă libertatea pensio- Dchiar precisă şi precizată. El are, cum mul vis încă nu puteam să dorm”. narului, ori, în răspăr, „norocul de a fi scrie, anxietatea neantului, ca Heide- devirilizare: Nu recunoaşte românescul, barocul, bătrân”, „beneficiile împrejurării de a fi gger, nu a spiritului, ca Kierkegaard. râsu’-plânsu’. Le desparte alegând: „Ac- bătrân, surd, uscat şi fără dinţi”. Extin- Cea empirică nu este eradicată. Iat-o iată-i, cept cu dragă inimă să mă fac de râs – de idealitatea. pusă tocmai în context literar de nu şi de plâns”. Două alegeri pierzătoa- Legăturile biologice, parentale, îi grup: mărturiseşte acum că a rămas urmaşului, re, dar, fapt curios, aproape opuse. Pe apar decisive. Iată un pasaj de netre- cu „groaza” să intre „într-o redacţie”. de o parte, te poţi întreba cum e posibil cut cu ochii închişi. „Tata a fost un om Dublă individualitate: „Am o natură alcătuirea de să-ţi pese de semeni dacă refuzi plân- fundamental. Prin el am aflat ce în- fericită pe care n-o întunecă decât ne- sul, caritatea. Sigur, este de-nţeles di- seamnă moralitatea ireproşabilă şi, pe liniştea”. Iată o explicaţie a longevi- bază. Vine apoi ficultatea recunoscută de a fi creştin. de altă parte, marea literatură. (…) Iar tăţii care învinge fragilitatea, vulne- contextul, şi Dar a te face de râs nu stârneşte tot faptul fundamental, bun şi rău, al vieţii rabilitatea genetică. Apăsat greu de compasiunea? mele a fost, cred, unul intrauterin, şi grijile familiei, declară într-un fel de el marcant: Aprobă: „se ştie, nu sunt în stare să anume faptul dorinţei mamei mele ca bilanţ: „Două lucruri mi-a umplut şe- refuz”, în condiţii apăsătoare: referate eu să fiu fată”. Va să zică, un om fun- derea pe pământ: tihna şi neliniştea „Adevărul e promoţionale, prezentări de cărţi. Deza- damental pentru formarea caracterului de a trăi”. Temător de imprevizibil, probă: „Nu sunt narcisic, vă rog frumos. şi a gustului artistic, literar: tatăl. Şi calm, nu ia foc, pentru că, adaugă el, că sunt un om Egocentric, asta da!” Aş adăuga, ego- un fapt fundamental, contradictoriu, „nu sunt inflamabil”. S-ar vrea mai centric autoironic. indus prin voinţa mamei. O mamă vo- obsedat de ce-a fost detestabil în via- normal dintr-o Pasiv („de când m-am născut”), el se luntară, chiar dacă mai cu seamă prin ţa sa. altă epocă”. crede un om rece, adaptat de frică la vorbă. Celor doi fii, mama le repeta po- Gândeşte negativ, la modul orga- cald. Undeva se identifică cu pământul. sesiv şi stereotip: „Eu v-am făcut, eu vă nic: nimic, nicăieri, nimeni, niciun- Dar la o vârstă Rămâne, poate, pe aproape: „Sunt făcut omor!”. Într-un fel, tot vorbele ei i s-ar de. E „un ins complicat. Gândesc şi din nisip”. Diferenţa este, ca atare, de fi potrivit, pentru că şi ea o ţinea, cum invers decât gândesc”. „Bipolaritate” înaintată, consistenţă structurală, de la densitate îi plăcea să observe, „ca neamţu’ cu tă- gânditoare… Handicapuri dezvăluite: la fărâmiţare. tăraiu (fanfara)”. Om al faptei se vrea „îndemânare tehnică, ţinere de min- privită cu Caracter, orientare literară, deviri- a fi, este. De principiul să faci ce poţi te, învăţat limbi, ştiinţele exacte, filo- lizare: iată-i, urmaşului, alcătuirea de mai bine. Voinţa ajunge preţuită. „Mă zofia analitică, orice fel de idee de la interes, pe cât bază. Vine apoi contextul, şi el marcant: tulbură cine renunţă.” Cu (ne)voinţa se un nivel în sus…”. Din trăirea oniri- îi e posibil, „Adevărul e că sunt un om normal din- mai şi joacă, fără a le nesocoti: „voinţa că notează aproape, dacă nu chiar tr-o altă epocă”. Dar la o vârstă înainta- şi suprimarea voinţei să-şi tragă pum- numai, eşecuri lamentabile. Cum ar detaşat. tă, privită cu interes, pe cât îi e posibil, ni”… Energie şi noroc de prieteni, iată fi acela recurent de a preda cursuri detaşat. Aşa se face că-şi spune că este ce consideră a fi reuşita. n cultura literară  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 206

ȘTEFAN BAGHIU Poezia maghiară tânără vem atenţia slăbită în ceea ce priveşte traducerea literaturi- lor vecine. Dacă nu neapărat în cazul romanului (unde oricare din România cititor de literatură „la curent” cuA ceea ce se publică astăzi poate numi doi-trei prozatori din Ungaria ca László aspecte majore (le numeşte şi traducătorul Krasznahorkai, Atilla Bartis sau Drago- în nota din debutul volumului): „E intere- mán György), mai ales în cazul poeziei. sant cum unii dintre cei care scriu poezie *** la ora actuală în Transilvania mizează pe adaptarea unei oralităţi şi directeţi speci- Literatura minorităților liniște, pace, perversiuni, fice poeziei slam, pe când alţii mizează pe Din moment ce trend-urile de aiurea în heppiend – tineri formele elevate, sapă zidul care desparte cercetarea literară astăzi vizează exact de- poeți maghiari epoca vitezei şi a versului alb de cea a po- păşirea sistemelor care au generat această din Transilvania, eziei clasice”. criză a receptării culturilor mici învecina- trad. Andrei Dosa, În primul rând, faptul că poezia lor te, literatura română are motive pentru ed. Ştefan Baghiu testează (şi a testat mereu) formele fixe, a îmbunătăţi gestionarea propriului ma- spre care poeţii tineri din România se în- terial intercultural. Şi, pe lângă faptul că dreaptă acum cu destul entuziasm: în an- nu sunt încă suficient de vizibile şi bine Casa de Editură tologia „linişte, pace, perversiuni, heppi- asimilate literaturile minorităţilor, cu- Max Blecher end”, Botond Fischer sau Benji Horváth noaştem foarte puţin din ceea ce înseam- 2016 apar cu astfel de poeme tributare noului nă literatura contemporană în Bulgaria, formalism pe care mizează atât de mult Serbia, Ungaria, Ucraina etc. În sensul în cu ultimele volume Alex Văsieş sau Radu care există deja o tradiţie alimentată au- Niţescu, transformându-l într-o ustensilă tocolonial (după modelul teoretizat de Ale- prin care teme acut-contemporane pot res- xander Kiossev) de a gândi şi de a opera pira în aerul modernismelor înalte. istoria literară naţională, care pare mereu Apoi, în al doilea rând, pentru că acea pregătită să compare oricare mişcare lite- în plus pentru critica literară de a se în- 8 Tinerii poeţi oralitate şi acea directeţe (descrise de An- rară/autor român cu experimentele cen- toarce la formule revizioniste. Dacă nu de drei Dosa) vin în contrapunct, marcând trelor de influenţă culturală ale Europei şi ierarhie, măcar de evaluare a intenţiilor maghiari din importanţa spoken word-ului pentru tine- nu cu morfologia literară a spaţiilor veci- poeziei actuale. Volumul conţine poemele rii poeţi maghiari. Evenimentele organi- ne. Dar un istoric al poeziei expresionis- a nouă tineri poeţi maghiari din România antologie: zate de maghiarii din România i-ar putea te în spaţiul românesc, spre exemplu, nu în traducerea lui Andrei Dosa (unul din- lăsa mască şi pe occidentali, în sensul în poate ignora, dacă e să luăm în calcul stu- tre cei mai promiţători debutanţi de după Ferenc André, care la serile de slam poetry publicul poate diul lui Ovid S. Crohmălniceanu, „Litera- 2010 din literatura română): Ferenc An- atinge şi câteva sute de ascultători, majo- tura română şi expresionismul”, statutul dré, Botond Fischer, Mária Magdolna Gon- Botond ritatea iniţiaţi în sistemul de ierarhizare revistelor germane din Transilvania care dos, Gothár Tamás, Benji Horváth, Ágnes prin aplauze. Rolul major pe care îl joacă publicau, în interbelic, majoritatea artico- Kali, Árpád Kulcsár, Zalán Serestély, Fischer, Mária slam poetry în interiorul literaturii tinere lelor relevante pe acest subiect. Faptul că László Edgár Varga. Luminiţa Corneanu, maghiare rezultă, cred, într-o mai uşoară mediul criticii literare a interpretat greşit într-un text din „Dilemateca” despre an- Magdolna desprindere de postúri literarizate fără a sau parţial structurile curentului în anii tologia „Milionarii timpului”, propunea pierde contactul cu literaritatea în sine. ’20, ‘30 (de la textele lui Lovinescu despre o teză destul de improbabilă: „Mă întreb Gondos, Adică, pe scurt, dacă poeţii tineri români Blaga, la cele ale lui Călinescu despre H. cum ar suna în urechile publicului român fac paradă de oralitatea textului sau de tot Bonciu, spre exemplu) produce în anii ’60 afirmaţia că unii dintre cei mai buni poeţi Gothár Tamás, felul de registre ale livrescului alternativ, o întreagă mişcare de revizitare a acestuia din România sunt unguri. Sau secui”. poeţii de limbă maghiară din România le prin intermediul traducerilor (deşi textele Benji Horváth, consideră la fel de naturale ca prezenţa erau cunoscute deja în varianta originală). excesivă a lui Dumnezeu în poezie (aproa- Apoi, câte discuţii despre un optzecism Regimul dublu Ágnes Kali, pe niciunul dintre poeţi nu ratează acest alternativ nu a pornit antologia „Vânt po- Nu ştiu dacă aş merge atât de departe motiv, ocultat – de altfel – în poezia româ- trivit până la tare” („zece poeţi tineri ger- cu noii poeţi maghiari din România, dar Árpád nească tânără): mutând accentul de pe pa- mani din România”, 1982)? Aşadar, pentru aş putea reformula întrebarea în ceea ce rada mijloacelor pe ontologie, ei întorc poe- porţiuni largi, revistele şi mişcările mino- priveşte poezia recentă, la nivelul formule- Kulcsár, Zalán zia românească în locul unde a fost spartă rităţilor sunt decisive în preluarea unor lor: în sensul în care, după ce despărţirea (în sensul autenticismului) în optzecism. anume argumente de ordin literar şi re- de „douămiism” s-a făcut în poezie pe căi Serestély, Fiecare poet reprezintă – în antologie – o distribuirea lor în organigrama literaturii subordonate acestei paradigme, formulele individualitate poetică supusă acestor re- recente. alien ale maghiarilor pot întoarce partida László Edgár gistre şi obsesii comune. Şi fiecare grupaj Astfel, apariţia la Casa de Editură „Max către o poezie mai gravă, mai vetustă la de poeme – poate – ar merita câte o cronică Blecher” a volumului „linişte, pace, perver- nivel stilistic. În toată diversitatea poeziei Varga de analiză. Cu toate scăderile (majoritatea siuni, heppiend – tineri poeţi maghiari din tinere din România, poeţii tineri maghiari nu au debutat în volum), poeţii maghiari Transilvania” nu poate fi decât un motiv atrag în acest volum atenţia asupra două tineri merită o discuţie aplicată.n  cultura literară CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 206

Ilie Constantin, în „Viitorul orizontului”

fiind vorba, retrospectiv, de o poezie „bine aşezată în sine” (cf. I. Negoiţescu). Sau, ADRIAN DINU RACHIERU Ilie Constantin cum spunea mai târziu N. Balotă, citind „Fiara” (o antologie de autor), poetul se dovedea „un ales al cumpenei”, în pofida flând în Liana Cozea o răbdă- Alergând în repetatelor descumpăniri, a vocaţiei ar- toare „conducătoare de măr- sânul mirajului – tizanale (reluând exigent şi rescriind cu turisiri”, grijuliu cu pre-poste- convorbire-eseu „încântare rece”, notase N. Manolescu), ritatea (cum însuşi se amuza), cu Ileana Cozea a unui intelectualism aseptic, plutind în Ilie Constantin ne propunea, atemporalitate, confiscat de rigoarea for- recent,A un nou titlu. E vorba de o convor- mală. După ce, la începuturi, obedienţa Limes bire-eseu („Alergând în sânul mirajului”), ideologică îşi ceruse tributul, abia „Clep- Cluj-Napoca recapitulând întâmplările prin care a tre- sidra” (1966) dovedea o anevoioasă „des- 2016 cut „un exilat atipic” (cf. Al. Călinescu), prindere” de melopeea realist-socialistă. fără stofă de combatant, reîntors în ţară Or, comentariul lui Ilie Constantin (pe după o lungă înstrăinare, la trei ani de propria-i „răspundere şi iluzie”), necru- la „tumultul revoluţionar” decembrist; ţător, vădind chiar, pe alocuri, voluptatea şi care, trecut pe lista „fugiţilor”, „dispă- autoflagelării (cf. Maria Postu). ruse” din literatura română! E de înţe- Bineînţeles, şi triada şaizecistă, de suc- les această febră recuperatoare. Poetul, coadă de peşte”. Încât, gospodărindu-şi ces fulgerător (Nichita Stănescu, Cezar cândva „un mascul încrezut” (în ochii lui opera cu frenezie editorială, Ilie Con- Baltag şi Ilie Constantin) acceptase co- Victor Felea), trecut prin munca de jos în stantin, după deceniile de absenţă, vrea manda socială; de unde şi nedreptul tra- anii parizieni, ca „scrib subteran”, gustă să pună ordine (antumă), neîncrezător în tament egalizator aplicat, urmând reţeta acum pacea căminului, într-o „solidari- „posteritatea felonă”. Părăsind demulti- consensului poetic, când, de fapt, fiecare tate crepusculară”, alături de Doamna 8 Beneficiind, şor etapa când scria „cu voioşie şi voinţă”, îşi urmase calea proprie. Cu deosebire, Mihaela şi vrea să revină în forţă, ivind Ilie Constantin, „dispărut” la câţiva ani în două împins de un trai strâmtorat, poetul, un volume în avalanşă. Ca dovadă, o solidă „efemer înaripat”, visând la „limba Im- după „bulucirea de tip maoist” (din 1971). antologie poetică apărută în 2014 („Nava rânduri, periului”, înţelege acum că însăşi viaţa e Beneficiind, în două rânduri, de o bursă ancorată pe colină / Le navire amarré sur „o fereastră / zăbrelită des cu limite”. Aş- la Perugia, mijlocită de profesorul Bruno la colline”, prefaţată de Al. Călinescu şi de o bursă teaptă, aşadar, „dicteul din înalt”, rarele Arcurio, italienistul Ilie Constantin vrea postfaţată de Eugen Negrici) şi masivul să cunoască, din interior, lumea liberă. la Perugia, iluminări când poezia pogoară asupră-i, volum „Profunzimea suprafeţelor” (Edi- rămânând, însă, un poet reflexiv, trecut Îşi va oferi, la sfârşitul anului 1973, un tura Muzeul Literaturii Române, 2014), o mijlocită de prin corvoada traducerilor şi, negreşit, ocol parisian, va cere azil politic şi, fără a antologie severă a comentariilor critice ri- un comentator avizat şi generos. miza pe cartea disidenţei, funcţionând o sipite de fostul nume-vedetă al anilor ’60. profesorul Să ne amintim că Ilie Constantin a vreme ca paznic (réceptionnaire) într-un Mărturisind că îmbătrâneşte „cu tris- avut „neşansa” unei rapide afirmări, cum parking subteran (faimosul garage), îşi tă râvnă”, Ilie Constantin, intrat într-o Bruno Arcurio, s-a tot spus. A apărut ca un poet aproape va „secţiona” destinul. Primit cu pruden- „a treia viaţă” (odată cu reîntoarcerea ţă glacială sau indiferenţă de vechiul exil italienistul format, cucerind o timpurie notorietate, definitivă în ţară), încredinţa tot editurii vădind „pricepere tehnică” şi iscusinţă (învolburat, se ştie, de ţeluri politice), îşi Limes, sub titlul „Viitorul orizontului” (în Ilie Constantin versificatorie, scria o voce grea în acei suspendă cariera în „anii subterani”; îşi colecţia „Eseuri”, îngrijită de Ştefan Bor- ani (Paul Georgescu, în „Gazeta literară”, pierde statutul social de scriitor („soclul” bely), şi o serie de necruţătoare relecturi vrea să 1960). Dar dibuirile sale lirice fuseseră bucureştean, clădit pe merite literare), autocritice, urmând pilda lui Umberto dar va citi cu înverşunare, îşi va perfec- cunoască, semnalate de capriciosul Miron Radu Saba, cu al său „respectabil studiu”, „Sto- Paraschivescu (la „Poşta redacţiei”, în ţiona limba, supravegheat de Sponsa, ria e cronistoria del Canzoniere”. Fireşte, din interior, „România liberă”, 1957), când junele con- soţia franceză. Încât, „exilul din exil” i-a auto-lectura bătrâneții, făcută cu „o pru- deier, sub vremelnicul pseudonim Gino priit; vor trece, însă, ani până când se va dentă automicşorare” (recunoştea într-un lumea liberă. Stella, stârnise aprecierile entuziaste ale angaja, ca responsabil stilistic, la revista interviu), e însoţită de o colecţie de texte maestrului, admirând o „imaginaţie liri- „L’Armement” (a Ministerului Apărării), / studii critice care, în timp, au urmărit că de bună calitate”. Şi Al. A. Philippide, tipărind cu hărnicie şi fiind premiat pen- evoluţia poetului, traducătorului, proza- semnând „Prefaţa” volumului său de de- tru romanul-basm „La chute vers le zé- torului sau criticului literar, un „literat but („Vântul cutreieră apele”, 1960) indi- nith” („Gallimard”, 1989), în care Lucian barbar” deloc doritor a-şi încheia truda „în ca „un simţ al echilibrului şi al măsurii”, Raicu văzuse „un roman despre exil”. cultura literară  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016

de un regim detestat „în tăcere” (v. Cum Liana Cozea nu ezită a pune în- Făcând cândva, din „exersarea voin- „Atunci fugi în alt popor”, 2014), Ilie trebări incomode, Ilie Constantin răspun- ţei”, suportul afirmării, poetul purcede şi Constantin încheia exilul după aproape de cu spirit camaraderesc, cu eleganţă şi la „lecturi autocritice” (v. „Ego scriptor”, trei decenii. Iată că, reîntors definitiv sinceritate, încercând a lămuri chestiuni 2010), considerându-se „egalul celor mai în România, poetul, un nume „uitat”, controversate. Era, în anii tineri, „un buni”. Şi citindu-se „cu delicii sălbatice”, „trădătorul” fiind prompt radiat, îşi în- cepe „a treia viaţă”, ca „secvenţa crono- electron liber” şi o călătorie în Deltă, ca cum va mărturisi ironic, lepădând masca 8 Ilie logică din urmă” (v. „Pe-aici e neted tim- reporter (autopropus) al „Scânteii tine- ipocriziei, împăcând vitalitatea şi gran- pul”). Reapariţia sa, în vizitele anilor retului”, îi dezvăluie „obsesia fertilă a dilocvenţa cu estetismul, căzut într-o Constantin, ’90, n-a iscat, însă, vâlvă. În România ţărmului”. „Împachetat”, în toamna lui încântată autocontemplare. Categoric, postdecembristă, se ştie, doar scandalu- 1960, în acel faimos trio poetic, alături de cu o candoare de artifex, poetul „suferă după ce s-a rile mediatice contează şi interesează. Cezar Baltag şi Nichita Stănescu, invo- de ideea de insuficienţă a formei”, nota Încât, nimerind într-o „atmosferă toxi- că o admiraţie respectuoasă, cei trei ac- Gheorghe Grigurcu; ea, tiranică, devine despărţit de că” (cf. Eugen Negrici), Ilie Constantin, după ce s-a despărţit de „angoasanta” ceptându-se fără trufie; dar şi mâniosul şi obstacol, „zăbrelind” jinduitul zbor si- plachetă a debutului, încearcă febril o articol (ca epistolă publică) al mentoru- deral în decor apocaliptic. „Dispărând” „angoasanta” recuperare; doreşte „a se ţine în viaţă” lui Miron Radu Paraschivescu, blamând din peisajul autohton odată cu „desţă- prin „re-prezentare”. Scrie puţin, invo- „înhăitarea”. Laudă „complotul de bună- rarea”, omis din listele curente, poetul plachetă a că, redundant, doar creaţiile „dăruite” voinţe” al acelor ani şi deplânge „com- are parte de o recuperare greoaie, amin- debutului, şi un viitor (l’avenir de l’horizon) pe plicitatea fertilă” pierdută, acea alianţă tit mai degrabă protocolar-superficial. care, totuşi, poate conta. Chiar dacă dintre scriitori şi cititori pe suportul unui Sau chiar, regretabil, ignorat, „evacuat” pare a fi spus un calm şi dureros „adio” încearcă creaţiei, admirând „perfecţiunea aripii „mic limbaj codat”. Şi observă că Nichita, (precum în impozantele Istorii ale lui N. zdrobite” (v. „Fereastra”), contemplând de pildă, „incapabil de a se servi de rea- Manolescu şi Alex Ştefănescu). Cu atât febril o „o nemărginire de pulbere”. E drept, al- litate”, propune nu o poezie onirică, ci o mai de neînţeles, cu cât Ilie Constantin, tădată denunţa (voalat) „zvârcolirile de aventură lucidă. Se apropie de creaţiile dincolo de argumentul valoric al propriei recuperare; laşitate” şi destinul-arest, precum în so- celorlalţi cu o bucurie „ţinută în frâu”, creaţii, s-a aplecat stăruitor şi cumpătat netul „Soare-Apune”, livrat, iniţial, sub căutând, îndeobşte, afinii. Trasează in- asupra cărţilor confraţilor. Are opţiuni, doreşte „a se alt titlu. Acum trecutul „vomită un va- carm de cenuşă”. teresante paralele livreşti, de la urgisitul o solidă cultură poetică, lecturi întinse ţine în viaţă” Poetul, cu jenă retrospectivă, blamează Macedonski la uitata Florenţa Albu şi e şi, categoric, „organ”; îşi citeşte atent nesuferitul retorism lozincard şi e gata convins că poezia „scapă (…) anchetei şti- contemporanii şi, generos-politicos, fără prin „re- să-şi „sfâşie” nereuşitele. Se poate căina inţifice”. Scrisul rămâne, însă, un vector a cădea în hagiografie, îi şi comentea- (şi o face!) că a dispărut publicul. Dar sub existenţial, o justificare în faţa „tribuna- ză, vădind o remarcabilă „capacitate de prezentare”. o sintagmă „ermetică” (cum recunoaşte), lului” posterităţii. Iar poezia, purtând la- obiectivare” (pe care o admira la Pompi- deopotrivă neliniştitoare şi optimistă, pri- mentaţiile Fiinţei, „i se dăruie sau nu”. liu Constantinescu). veşte încrezător în „viitorul orizontului” şi ne îmbie să parcurgem un florilegiu de Dar interesul pentru „poezia celuilalt”, Naturantă acomodantă (zice), de- texte critice şi autocritice, obligându-ne ne lămureşte Ilie Constantin, priveşte nu primat, totuşi, când cobora în Gare de la o igienică revizitare; descoperindu-l, doar pe alţii, ci şi Dublul poetului; fiindcă Lyon (31 decembrie 1973), condamnat astfel, ca un nume greu, după o lungă „e Cineva-Ceva în spatele tău”... la „sinucidere literară”, despărţindu-se carantină.n 0 cultura literară CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 06

dintre texte dau, totuşi, impresia unor vechi legende irlandeze. Despre acest Rosa Alchemica: Yeats ciclu de povestiri autorul însuşi face câteva observaţii lămuritoare în de­ dicaţia care deschide grupajul: „deşi am scris povestirile acestea în vremuri diferite şi în maniere diferite, şi fără robert cincu W. B. Yeats vreun plan anume, toate au un singur subiect, lupta spiritualului cu ordinea Rosa Alchemica și alte scrieri naturală”. William Butler Yeats este, fără traducere de După acest segment intitulat „Roza tainică”, volumul continuă cu trei tex­ îndoială, unul dintre numele mircea ivănescu prefață de te independente (catalogate ca texte centrale ale literaturii europe- mihaela anghelescu irimia oculte în „Nota editorului”). În acest ne de secol XX. Plasat în vârful caz, preocupările lui Yeats pentru ezo­ terism şi ştiinţele oculte devin extrem canonului poeziei irlandeze, de vizibile, iar textul cel mai intere­ distins cu premiul Nobel pen- humanitas sant din acest punct de vedere este tru literatură în 1923, autorul bucurești cel care dă şi titlul întregului volum, 2016 este cunoscut publicului larg, „Rosa Alchemica”. Avem de­a face aici, pe scurt, cu povestea unei iniţieri în primul rând, pentru opera sa în tainele avansate ale alchimiei, iar poetică. Interesele sale au depă- personajul central este purtat cu lux şit, însă, sfera strică a poeziei, de amănunte prin întregul ritual de aderare la Ordinul „Rosa Alchemica”. foarte celebre fiind, în acest Atât în acest text, cât şi în următoare­ sens, preocupările sale pentru le două abundă o serie de referinţe la folclor, ezoterism, teatru şi, nu diferenţe de stil ale traducătorilor, ne­ cărţi, autori sau practici specifice şti­ fiind, în mod cert, sesizabile. inţelor oculte. în ultimul rând, politică (spi- Primul grupaj de povestiri din volum Amatorii de texte literare cu iz mis­ ritul naţionalist irlandez fiind e concentrat în jurul enigmaticului tic vor descoperi citind volumul de faţă, extrem de vizibil în multe din- 8Preocupările personaj Hanrahan cel Roşu. Textele, în mod sigur, mari similitudini cu alţi vizibil contaminate de imaginarul fol­ autori, inclusiv din cultura română. tre operele sale). lui Yeats cloric irlandez, (re)scriu legenda unui Practic, aveam de­a face cu texte care poet damnat ale cărui versuri şi cân­ pot fi asociate fără mari dificultăţi cu pentru tece fermecau întreaga Irlandă prin proza scurtă a lui George Bacovia, mai Problema traducerii forţa lor extraordinară. Sub semnul multe texte semnate de Mihail Sa­ ezoterism și acestei damnări a poeziei, e foarte in­ doveanu, Eusebiu Camilar (volumul În 2016 editura Humanitas publică, teresant de urmărit evoluţia lui Han­ „Avizuha” mai ales) sau Mateiu Ca­ în traducere românească, un foarte in­ științele oculte rahan de la un text la altul: fiind iniţi­ ragiale (cu nuvela „Remember”). De­ teresant grupaj de proză­scurtă sem­ al un profesor respectabil dintr­un sat sigur, această dimensiune mistică din nată W. B. Yeats. Dacă poezia autoru­ devin extrem irlandez, trecând printr­o succesiune textele lui Yeats nu este, nici pe depar­ lui irlandez este, în general, cunoscută de evenimente magice şi străbătând te, singura relevantă aici, însă avem publicului larg, în mod cert aceste tex­ de vizibile, iar spaţii reale sau imaginare dintre cele de­a face, totuşi, cu o favorizare foarte te, care tratează subiecte precum al­ mai diversificate, acesta va ajunge (în clară a acestei viziuni care determină chimia, ezoterismul sau folclorul irlan­ textul cel mai povestirile care încheie ciclul) un fel punctele de greutate ale textului. dez, pot deveni o alternativă de lectură pelerin etern cu puteri vrăjitoreşti, vi­ Putem admite faptul că, indiferent extrem de ofertantă. interesant din zionar, deopotrivă înspăimântător şi de specificul textelor din acest volum, Volumul, intitulat „Rosa Alchemica fermecător pentru cei din jurul său. misterul, în sens general, pare a fi şi alte scrieri”, debutează cu o prefa­ acest punct de Elementele folclorice, după cum am procedeul cel mai exploatat de către ţă foarte consistentă privind viaţa şi spus, sunt foarte clare în acest ciclu şi, Yeats. Scriitorul irlandez construieşte opera lui Yeats, prefaţă semnată de vedere este cel dincolo de specificul irlandez, o serie un întreg univers imaginar care pre­ Mihaela Anghelescu Irimia, şi con­ de corespondenţe pot fi descoperite în­ feră magia în locul logicii, intuiţia în tinuă cu o „Notă asupra ediţiei” care care dă și titlul tre aceste istorii ale lui Hanrahan şi locul raţiunii. Personajele sunt limi­ lămureşte situaţia mai puţin obişnu­ basmele populare din alte culturi. tate, mai degrabă, de criterii ca des­ ită a traducerii cărţii: „dactilograma întregului tinul sau ordinea spirituală a lumii, traducerii de faţă ne­a parvenit după decât de elemente comune ca spaţiul moartea poetului şi traducătorului volum, „Rosa Rosa Alchemica sau timpul. În fine, eroii lui Yeats, în Mircea Ivănescu. Din aceasta lipseau frunte cu Hanrahan cel Roşu, deşi par mai multe file. Ca atare, i­am solicitat Alchemica”. Următorul ciclu de povestiri poartă construiţi din piese specifice imagina­ poetului şi traducătorului Radu Vancu numele „Roza tainică”. Observăm aici rului folcloric irlandez, sunt conduşi să completeze fragmentele lipsă”. Tre­ că scriitura lui Yeats se îndepărtează de către autor spre o formă de univer­ buie menţionat aici faptul că traduce­ vizibil de registrul folcloric sau de cel salitate recognoscibilă în toate marile rea este una foarte coerentă, eventuale specific basmelor, deşi tematic multe culturi ale lumii.n cultura psi  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 PRIN OGLINDĂ

sănătăţii mentale. Încălcările drepturilor omului şi ale bolnavului, abuzurile abor­ dării medicale (practicarea lobotomiei, a şocurilor electrice, a medicamentaţiei psi­ Antipsihiatria, un curent hotrope în exces), utilizarea psihiatriei în scopul reducerii la tăcere a adversarilor politici au fost denunţate fără milă. Un roman precum „Zbor deasupra unui cuib cultural complicat de cuci” (1962) al lui Ken Kesey (excelent ecranizat de Milos Forman) a dinamitat Valentin Protopopescu şi al contestării vechiului sistem (capitalist atitudinea societăţii civile faţă de stările de şi burghez) al părinţilor, onorabili membri lucruri nefaste din sistemul american de ai conservatoarei „middle class”. 8 sănătate publică, basculând într-o adevă­ Antipsihiatria se înscrie într-un Sensibilitatea tinerilor s-a dovedit foarte rată isterie antipsihiatrică. Recuperându-l ansamblu de curente inspirate deschisă la ideea de revoluţie socială şi po­ Antipsihiatrii pe dizidentul psihanalist austriac Wilhelm de stânga intelectuală şi demo- litică, de pacifism internaţional şi de egali­ Reich, teoreticienii antipsihiatriei şi artiştii tate a şanselor în societate. Tinerii au pro­ nu au fost inspiraţi de acest curent au pus accentul pe crată apuseană, precum „Flower movat cu entuziasm proiectul de realizare a libertatea şi demnitatea inalienabile indi­ Power” şi orientările pacifiste în unui sistem social care să lucreze în direc­ primii care au vidului uman. Romanul „De veghe în lanul Statele Unite, revoltele studenţeşti ţia micşorării diferenţelor de stare econo­ de secară” (1951) al lui J. D. Salinger în­ de la Paris şi Berlin din 1968 etc. mică şi a ajutorării celor defavorizaţi social. gândit astfel. tărea şi el această viziune despre libertate Gândirea marxizantă a lui Theodor Natural că tuturor acestor mişcări intelec­ ca stare fundamentală a omului şi despre tuale şi ideologice nu le lipsea o autentică Înaintea tinereţe ca vârstă privilegiată a libertăţii. W. Adorno şi Max Horkheimer, generozitate civică, precum şi o solidă com­ Iar libertatea consona în viziunea acestor promotori în perioada interbe- ponentă utopică, fapt care şi explică eşecul lor, Arthur artişti, psihiatri şi ideologi cu o atitudine lică ai „teoriei critice” în cadrul lor politic datorat lipsei unui pragmatism de o sistematică toleranţă faţă de alterita­ Institutului de Cercetări Sociale elementar. Totuşi, consecinţele luptei pen­ Rimbaud te. Evident, afecţiunea psihică şi „nebunia” de la Frankfurt, a stat la baza ide- tru modificarea aspectelor autoritariste ale imaginase constituiau forme reprezentative ale alte­ ologiei adoptate de tinerii insur- societăţii vestice nu au fost deloc minore. rităţii radicale. Potrivit acestui nou uma­ Schimbările s-au înregistrat nu numai în nism fără frontiere, a-l integra pe bolnavul genţi şi reformatori, iar urmaşii plan politic sau instituţional, ci şi artistic. transcenderea mental în societate după măsuri care să i se părinţilor-fondatori, Erich Fromm În Marea Britanie, autori ca John Wain, potrivească devenise un deziderat esenţial. şi Herbert Marcuse, au devenit în Allan Silitoe, John Osborne, Harold Pinter, raţiunii, iar Viziunea antipsihiatrică asupra bolii psi­ epoca postbelică liderii informali şi Kingsley Amis, Arnold Wesker, John Brai­ suprarealiştii hice echivala cu tentativa de a transforma noii profeţi ai unei revoluţii soci- ne, aparţinînd curentului „Angry Young orizontul nebuniei într-o viziune despre Men”, şi cineaşti ca Tony Richardson, Ka­ ridicaseră lume, într-o manieră de a fi, într-un mod de al-politice ce s-ar fi vrut mondială. rel Reisz, Lindsay Anderson, componenţi ai trai, poate mai autentice existenţial tocmai mişcării „Free Cinema”, iar în Statele Uni­ la rang de datorită extremei libertăţi de care tulbura­ odificările situaţiei interna­ te, scriitori ca Norman Mailer, Truman Ca­ rea sufletească părea să se bucure. ţionale­ de la jumătatea anilor pote, Ken Kesey, Harper Lee, J. D. Salinger postulat Antipsihiatrii nu au fost primii care au ’50, respectiv intrarea războ­ ori creatori de cinema ca Mike Nichols, Mi­ gândit astfel. Înaintea lor, Arthur Rimbaud iului rece într-o fază mai blân­ los Forman, John Schlesinger şi Hal Ashby evadarea în imaginase transcenderea raţiunii, iar su­ dă, stabilizarea celor două au contestat în operele lor alienarea şi ca­ prarealiştii ridicaseră la rang de postulat Mmari blocuri politice, relativul „boom” eco­ racterul inuman caracteristice unui sistem evadarea în delir şi haos mental. Totul era delir şi haos nomic mondial şi avântul mişcărilor de eli­ politic în care tinerii nu se mai regăseau. gândit din perspectiva sfidării aduse raţiu­ berare din ţările Lumii a Treia s-au reflec­ O componentă deloc neglijabilă a acestui mental. nii burgheze şi raţionalităţii sistemelor oc­ tat într-o transformare a conştiinţei civice a sistem era reprezentată, în viziunea juni­ cidentale de valori, considerate alienante şi tineretului occidental în sensul marxizării lor frondeuri, de domeniul instituţional al înrobitoare. Teroarea normei (din care de­ rivă punitiv „normalitatea” socială) trebuia abolită cu orice preţ. În acest front contra tabu-urilor şi tradiţiei dezumanizante, an­ tipsihiatria a jucat un rol de prim plan. Un filon antpsihiatric poate fi detectat şi în sociologia contemporană, opera lui Erving Goffman fiind exemplară în acest sens. În lucrarea „Aziluri. Eseuri despre situaţia socială a pacienţilor psihiatrici şi a altor categorii de persoane instituţi­ onalizate” (1961), Goffman construieşte o adevărată pledoarie pentru un Celălalt (a-normalul, marginalul etc.), izolat într-o „instituţie totală” (spitalul de psihiatrie, cazarma militară, închisoare, mânăstire, lagărul de concentrare, internatul, orfeli­ natul ş.a.m.d.), care-i distruge identitatea individuală.n  cultura sunetelor CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 REVERBERAŢII Perspective pozitive, direcționate către normalitate

Costin Popa existență a producției, atitudinea generală a rămas destul de... contemplativă, ca să upă cele două gale inaugurale nu spun statică și amorfă, necesitând o re- de mare succes – operă și balet, vitalizare serioasă. vestitoare ale unei stagiuni de În rolul titular, Ramona Zaharia și-a de- calitate, pe prima scenă lirică monstrat clasa, atât prin expunerea unei națională programele încep să voci cu timbralitate bogată, în care rezo- Dse structureze, cu semne că vor converge nanțele sombrate sunt înveșmântate în către mult dorita formulă „de repertoriu”. prețioase luciri metalice, cât și printr-un Un sistem obișnuit de aproape un secol în cânt senzual, precum atrăgătoarea ei pre- Capitală și mult-așteptat de publicul avid zență scenică. Acute glorioase au încoronat de a avea săptămâni pline cu spectacole „Cântecul gitan” din actul al doilea și repli- zilnice diverse, de marți până duminică, cile dramatice din duetul final cu Don José. conforme cu vechea tradiție bucureșteană. Celălalt oaspete care activează în Ger- Demersul este încă la început și afișul – așa mania, Bogdan Baciu, a abordat rolul Es- ramona zaharia şi BOGDAN baciu cum este perceput pe website-ul oficial al camillo cu glas rotund și catifelat, cu care a teatrului - se îmbogățește zi de zi. Există pare, așa încât noul coordonator muzical cântat elegant aria „Votre toast”, cu maxi- titluri de operă și balet, dar și spectacole Marcello Mottadelli, dirijor, va avea de unde mă fluiditate și sunete înalte somptuoase, „crossover”. Restul stagiunii, ni se promite, alege spre a acoperi golurile pentru rolurile totul venit dintr-o bună înțelegere stilisti- va urma. Sper, cât mai curând, ca un prim din repertoriul existent sau de perspectivă. că. Întâmpinarea Carmencitei din ultimul pas pentru anunțarea integrală, anticipa- Un demers absolut necesar, împlinit. act, „Si tu m’aime, Carmen” a fost rostită tivă, cum se obișnuiește peste tot în lume. În aceeași direcție, ținând cont că artiștii cu infinită căldură și expresivitate. În privința repertoriului, Opera Națion- români care activează în afara României Pentru rolul Don José, tenorul Marius ală București deține un portofoliu semni- sunt cunoscuți și apreciați, prezența lor la Vlad Budoiu a rezervat o lectură extrem ficativ de lucrări lirice, dintre care unele București este ceea ce ar da aură europeană nuanțată, pornind de la moliciunile ariei – „Rigoletto”, „Traviata”, „Così fan tutte”, 8Ținând cont distribuțiilor. Nu notez numai nume ca An- „La fleur que tu m’avais jetée” până la pa- „Fidelio”, „Falstaff”, „Lohengrin”, „Oedipe” gela Gheorghiu, Elena Moșuc, Anita Har- sajele dramatice din ultimele acte. – sunt producții noi, ca parte a „indispens- că artiștii tig sau George Petean, Ștefan Pop, Adrian Micaëla a fost interpretată, cu sensi- abilelor” oricărui teatru cu vocație europe- Sâmpetrean, Bogdan Mihai etc. etc., lista bilitate, de soprana Simona Neagu. În ană. Alături de ele, există titluri mai vechi, români care este lungă, imposibil de transcris aici, ci alte roluri au cântat basul Horia Sandu pentru unele urmând refrișări, cum va fi și pe tinerii clujeni, bucureșteni, timișore- (Zuniga), soprana Andreea Novac (debut apropiata nouă producție „Bărbierul din activează în ni, brașoveni care se afirmă pe scenele in- în Frasquita), mezzosoprana Sorana Ne- Sevilla”. Pentru alte „șlagăre” – fie-mi ier- ternaționale. Numai la Deutsche Oper am grea (Mercédès), tenorii Liviu Indricău tat barbarismul nepotrivit într-o atmosferă afara României Rhein din Düsseldorf am văzut în acest și Valentin Racoveanu (Le Dancaïre și Le elitistă de teatru de operă – așteptându-se an spectacole de excepție datorate unui Remendado), baritonul Daniel Filipescu viziuni corective pentru montări anterioare sunt cunoscuți număr de opt tineri artiști români de mare (Moralès). care au nemulțumit publicul și critica. Mă valoare, printre care mezzosoprana Ramo- Dirijorul Vlad Conta a condus cu bună gândesc la populara și dorita „Tosca”. și apreciați, na Zaharia și baritonul Bogdan Baciu, re- integrare stilistică și mână sigură, dove- O preocupare prioritară trebuie să fie cent invitați de managerul – director gen- dind că succesul de la Opera de Stat din reprezentarea lucrărilor lirice originale prezența lor eral interimar Beatrice Rancea pentru un Hamburg unde a dirijat „Carmen” în tre- românești. Primul pas s-a făcut prin relu- spectacol cu „Carmen”. Un drum pe care, cuta stagiune nu a fost deloc întâmplător. area operei „O scrisoare pierdută” de Dan la București iată, s-a pornit. Corul mare și Corul de copii au fost ca de Dediu. Alte noi producții este necesar a fi obicei în bună formă. Orchestra a cântat avute în vizor, precum „Hamlet” de Pascal este ceea ce Opera lui Bizet… omogen și sunt convins că l-ar fi mulțumit Bentoiu, „O noapte furtunoasă” de Paul ar da aură … se reprezintă într-o producție mai pe de-a-ntregul pe șeful ei, dacă nu ar fi Constantinescu sau „Revuluția” de Adrian veche, semnată de Marina Emandi Tiron fost câteva accidente la corn în timpul ari- Iorgulescu, ce ar desăvârși tripticul cara- europeană (regia), arh. Cătălin I. Arbore (scenografia), ei Micaëlei sau pe finalul actului al III-lea. gialian. În contextul diversificării reperto- Alexa Mezincescu (coregrafia). O montare După cum, s-au adăugat câteva replici ne- riale – vor urma premiere cu „Lucia di Lam- distribuțiilor. cu virtuți provenite din decorurile stilizate, sigure ale contrabandiștilor către sfârșitul mermoor”, „Bal mascat”, „Indiile galante”, din lemn natur sau din atractivele costume celui de-al doilea act. „Cavalleria rusticana”, „Paiațe” - important multicolore, dar și cu stângăcii, între care Succesul a fost maxim. La final, artiș- este că actualul management internațion- prezența „ursitoarelor” are de multe ori tii au fost întâmpinați cu ovații din partea al al Operei a organizat audiții informative prea puțină logică, scena eliberării lui Don unui public care a umplut sala până la re- de voci, trei la număr, în scopul depistării José chiar în hanul lui Lillas Pastia a părut fuz. Beatrice Rancea le-a oferit tuturor per- soliștilor valoroși din țară și străinătate, inutilă, iar dansul de salon (!?!) pe prelu- formerilor buchete de flori pe scenă. O at- demni de a intra în distribuții, alături de diul actului al III-lea, în munți, nu-și avea mosferă realmente sărbătorească, de bun rezidenți. Răsunetul a fost extraordinar, se rostul. În plus, după cei aproape 19 ani de augur pentru viitor. n cultura sportului  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 IN CORPORE SANO Pilda samariteanului milostiv

Mădălina Firănescu

Pe Meursault, „Străinul” lui Camus, alteritatea l-a costat viaţa. Transferat – printr-un exerciţiu imaginar – în spaţiul românesc, unde, când vine vorba de elementul alogen, se oscilează între admi- raţia totală şi contestarea cruntă, probabil că ar fi scăpat cu viaţă, dar condamnat. Căci rar vezi la noi o abordare de mijloc, care să dea noului-venit şansa să se prezinte şi să arate ce poate, înainte de a fi etichetat!

lobalizarea a revărsat asupra sportului autohton valuri de ve­ netici, de la sportivi la tehnici­ depistat potenţialul nu la firul ierbii, ci la 8 Câştigul parte din românce, sportivele de la CSM eni mai mult sau mai puţin for­ cel al microfonului. Asta pentru că neamţul Bucureşti, au dat piept cu selecţionerul în maţi. Pentru început, fotbalul lăsase de ceva vreme treningul, în favoarea adus de postura de adversar în Liga Campionilor, Gromânesc a fost invadat de feluriţi ragazzi costumului de comentator. Înscăunarea lui la meciul contra unguroaicelor de la Gyor. pensionaţi din Serie A şi decişi să-şi facă ca selecţioner al României a provocat entu­ importul de Tot un iberic a preluat şi frâiele naţionalei încălzirea ca antrenori în fosta Ligă a lui ziasm şi contestări deopotrivă, iar meciurile masculine a României: Xavier Pascual Fu­ Mitică. Echipe mari, cu Stea(ua) în frunte, de până acum, din preliminariile CM 2018, mentalitate ertes, care pregăteşte şi echipa FC Barce­ dar şi modeste cluburi provinciale, pe buza n-au izbutit să ne lămurească dacă alege­ lona, sperând să dea strălucire „galactică” retrogradării, şi-au populat banca tehnică rea lui Daum reprezintă vreun Geschäft occidentală, jucătorilor săi, chiar în primele jocuri din cu nume din Peninsulă, căci, până la urmă, solid sau vreun „gheşeft” de talcioc. Ceea grupa de calificare la Campionatul Euro­ toţi de la Râm ne tragem. Walter Zenga, ce a adus bun deocamdată noul selecţioner, îmbinând pean 2018: cu Belarus (2 noiembrie, Minsk) Cristiano Bergodi, Dario Bonetti, Andrea dincolo de promovarea unor tineri precum şi Polonia (6 noiembrie, Cluj). Mandorlini, Massimo Pedrazini, Maurizio Răzvan Marin, Dorin Rotariu sau Romario gândirea Suflul nou adus de antrenorii străini se Trombetta, Nicolo Napoli, Roberto Landi şi Benzar, este mentalitatea tip Bundesliga, face simţit timid şi la reprezentativele de Giuseppe Giannini s-au perindat prin cam­ rezumată la Şcoala de antrenori a FRF. pozitivă cu rugby (cu un galez şi un scoţian la cârmă), pionatul intern, reuşind apariţii memorabi­ Disciplină, precizie, reguli clare, atenţie volei (italianul Davide Delmati preluând le sau doar meteorice. „Tehnicienii italieni la detalii, calitate şi perfecţionare, acestea ceea ce un naţionala feminină), polo (cu sârbul Dejan au Şcoala de fotbal de la Coverciano şi mai ar fi ingredientele succesului, reuşit totuşi Stanojevic selecţioner), dar mai ales la bas­ multă experienţă decât foştii noştri jucători, doar în partida cu Armenia, contra unei personaj chet (unde sârbul Miroslav Popov dirijează însă nu cred că sunt mai valoroşi. Ei au un echipe rămase în inferioritate numerică. lotul feminin, în vreme ce în Liga Naţiona­ avantaj: nu prea înţeleg ce tot spun patronii Dar poate la meciul următor, contra puter­ tolstoian lă, aproape jumătate din tehnicienii princi­ şi impun respect!”, explica fostul selecţioner nicei Polonii, pe 11 noiembrie, vom încheia numea pali sunt de import!). Sigur, asta nu bucură Emeric Ienei importul masiv din Serie A. şi noi fredonând „Tag für Sieger”, cânte­ pe toată lumea, autohtoniştii insistând să Acelaşi atu al opacităţii de sorginte lingvis­ cul învingătorului din filmul despre fotbal Arbeitskur li se dea întâietate alor noştri, care cunosc tică la indicaţiile finanţatorilor l-au avut, pe „Teufelskicker”. mai bine realităţile din teren. Doar că, apli­ termen scurt, şi alţi antrenori aduşi de pes­ Câştigul adus de importul de mentalitate (cura de când acelaşi principiu, cei 24 de români te graniţă, precum Dušan Uhrin Jr., Oleg occidentală, îmbinând gândirea pozitivă cu chemaţi la echipe naţionale de fotbal, de la Protasov, António da Conceição, Zoran Fili­ ceea ce un personaj tolstoian numea Arbe­ muncă, de Ştefan Kovacs (Franţa) la Cosmin Olăroiu pović, Mark Wotte, Blaž Slišković, Vladimir itskur (cura de muncă, de efort), s-a văzut (Arabia Saudită), n-ar fi avut nicio şansă. Petrović, Juan Ramón López Caro etc. Când însă mult mai bine în handbalul feminin. efort), s-a Doar erau străini, nu? Şi aşa ajungem la presiunile şi vehemenţa patronilor au depă­ Cu suedezul Tomas Ryde pe banca tehni­ „Pilda samariteanului milostiv”, rostită cu şit barierele de limbă, blocând şi comuni­ că, naţionala nostră a obţinut şi bronzul văzut însă tâlc de Patriarhul Daniel într-o duminică carea... pecuniară, majoritatea stranierilor mondial, s-a calificat şi la JO de la Rio. E electorală:”De multe ori ne vine în ajutor şi-au făcut bagajele. drept că în Brazilia, partitura scandinavă mult mai bine un străin pe care nu l-am văzut vreodată Niciunul dintre aceşti oaspeţi cu contract n-a mai funcţionat, iar tricolorele au termi­ sau de la care niciodată nu am aşteptat un n-a stârnit totuşi atâtea pasiuni precum nat pe locul 9, trezindu-se prompt cu un alt în handbalul ajutor. Prin aceasta, Evanghelia ne arată, Christoph Daum, aterizat la cârma echipei antrenor de import: Ambrosio José Martín aşadar, că fiecare om din lumea aceasta, in­ naţionale de fotbal după un schimb de pase Cedres, adus să le pregătească pentru CE feminin. diferent de etnie, stare socială sau vârstă, verbale cu şeful FRF, Burleanu, care i-a din Suedia, din decembrie. Până atunci, o are o valoare eternă şi unică”. Amin! n  cultura antropologică CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016 ARHIPELAGUL MUZEELOR Colecțiile personale ale viitorului

Virgil Ştefan NIŢULESCU

n celebra și nu doar amuzanta sa operă „Dicționarul Diavolului”, Ambrose Bierce dădea această mi- nunată definiție pentru Australia: o țară așezată în Marea Sudului, aÎ cărei dezvoltare industrială și comerci- ală a fost întârziată de o manieră inima- ginabilă, din cauza unei nefericite dispute între geografi, cu privire la faptul că este un continent sau o insulă (traducerea îmi aparține, așadar, s-ar putea să nu fie cea mai fericită variantă)… Mi-au venit în minte cuvintele sale, tocmai pentru para- doxul lor implicit. În 1911, când a apărut cartea lui Bierce, diferența între gradele de dezvoltare ale SUA și ale Australiei nu era cu mult mai mare decât astăzi. Scrii- torul american glumea, de fapt, mai mult pe seama prejudecăților conaționalilor săi, decât pe cea a australienilor. Bierce nu s-a Fără îndoială, acum un secol, lucrurile „teatre” în care sunt puse în scenă momen- gândit să ne ofere și o definiție a muzeului. erau mult mai ușor de explicat. În fieca- te istorice sau fragmente ale mediului na- Dar posteritatea l-a răzbunat. re gospodărie se puteau găsi, cu ușurință, tural (trecut sau prezent). Este un curent Definiția dată acum muzeului, ca tip de obiecte moștenite de la două, trei sau chiar care tinde să se perfecționeze, de la un an instituție de cultură (mă refer la acea de- patru generații în urmă. Revoluția indus- la altul. Deja, Muzeul Bucovinei a făcut, finiție pe care au acceptat-o, prin consens, trială și trecerea la producția de masă au în recent redeschisa expoziție permanentă muzeologii lumii întregi, și care este sa- schimbat această realitate. Vă invit să fa- de istorie din Suceava, primul pas pe calea crosanctă pentru Consiliul Internațional ceți un inventar al bunurilor pe care le expozițiilor olfactive. Intrarea în mai multe al Muzeelor – ICOM – și, în consecință, și aveți în casă și veți constata că multe din- săli este însoțită de perceperea unui anu- pentru UNESCO) este atât de complicată, tre obiectele care v-au înconjurat în copilă- mit miros, pe care autorii expoziției l-au încât, dacă nu ești profesionist sau dacă nu rie au dispărut. Duse sunt nu doar hainele considerat drept definitoriu pentru perioa- ești obligat să o ții minte, pentru un examen 8 Pentru uzate sau demodate, ci și telefoanele, ma- da istorică „descrisă” de obiectele expuse. la facultate, sunt puține șanse de a o repro- șinile de spălat și televizoarele cumpărate Hologramele sunt, de asemenea, utilizate duce exact. Teatrul, de exemplu, ca institu- obiectele care acum 10 ani, ori automobilele valorificate, în mai multe muzee, pionier fiind Comple- ție, este definit drept așezământul care se între timp, prin programele de înnoire a xul Național Muzeal „Moldova” cu expoziția ocupă de punerea în scenă a spectacolelor ne însoțesc parcului auto sau, doar, prin vânzare la fier permanentă de la Ruginoasa. Probabil că, teatrale. Simplu! Ei bine, la muzee e mult vechi. Amintirea lor poate să mai dăinuie o mai devreme sau mai târziu, aceste tehno- mai complicat. Nu am să reamintesc, acum, viața, există vreme, dar va dispărea și ea. Totuși, pen- logii muzeale se vor putea transfera în via- definiția întreagă; o las pentru săptămâna tru obiectele care ne însoțesc viața, există o ța personală a fiecăruia dintre noi. Va fi un viitoare, când vom avea ocazia unei discuții o speranță de speranță de supraviețuire: dorința de a nu fel de revenire dematerializată la „cabinete- mai aprofundate despre muzee. Deocamda- ne pierde identitatea. le de curiozități” care au premers muzeele tă, trebuie să spun că muzeele nu mai sunt, supraviețuire: Desigur, oamenii sunt cei care fac obiec- moderne, în epoca Renașterii. de câteva decenii, doar niște instituții care tele, nu invers, dar ele sunt cele care ne dau Viața contemporană a ajuns, pentru mul- colecționează obiecte. Dacă ar fi așa, proba- dorința de a o anume identitate dincolo de atitudine, de ți dintre noi, un coșmar, din cauza datelor bil că fiecare dintre noi s-ar putea considera convingeri, de idei, de realizări personale. pe care trebuie să le memorăm despre noi muzeograf. Este ciudat, dar se pare că pa- nu ne pierde Ne definim prin ceea ce cumpărăm, dar și înșine: codul numeric personal, serii și nu- siunea pentru colecționarea obiectelor este prin ceea ce păstrăm. Și, cum orice am face, mere de la diverse acte, numere pin pentru una dintre trăsăturile fundamentale ale fi- identitatea. putem păstra din ce în ce mai puține obiec- tot felul de carduri, parole de acces și cuvin- inței umane. te, raportat la numărul celor pe care le fo- te-cheie. Toate acestea au ajuns să facă par- De ce colecționăm? În primul rând, pen- losim, tendința de a transfera totul către o te din identitatea fiecăruia dintre noi. La fel tru că avem nevoie de anumite obiecte. În memorie virtuală devine din ce în ce mai se va întâmpla și cu obiectele virtualizate pe al doilea rând, pentru că altele ne plac, pur acută. Deocamdată, folosim doar memoria care nu le vom mai putea păstra în locuințe- și simplu, fie că ne sunt ori nu folositoare. imaginilor unidimensionale din ordinatoa- le noastre, dar pe care le vom stoca, uni, bi În al treilea rând, pentru că au o semnifi- rele personale. Dar va veni, sunt convins, sau tridimensional, pentru a spune, mai de- cație anume, care le face să devină impor- vremea în care iluzia spațialității unor bu- parte, ceva despre propria persoană. Se va tante pentru fiecare dintre noi, ca indivizi. nuri de care ne-am dispensat ne va putea mai închide un cerc al evoluției (?) noastre, În fine, pentru că alți oameni le consideră marca existența. De ce nu s-ar transfera prin această întoarcere la colecțiile persona- suficient de valoroase încât să ne dorim să această iluzie și în spațiul muzeal? Deja, le, prin nevoia irepresibilă de a spune altora le tezaurizăm. muzeele tind să devină, în anumite cazuri, ceva despre noi. n cultura spectacolului  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016

Simon McBurney şi Petru Popescu, la telefon pe Broadway

Roxana Pavnotescu şi șantierul creației: interacțiunea scrii- tor-regizor. Narația debutează cu un pro- log: o invitație la meditație și dialog, dar şi imon McBurney, personalitate la participare, trăire, potențată prin acest consacrată în lumea teatrului şi mod de audiție etanșată ce te pune într-o a filmului, este prezent pe Broa- relație expresionistă cu realitatea ultimă, dway la Teatrul John Golden cu cea înfățișată de textul literar. „The Encounter”, piesă concepută, McBurney se transpune în jungla Ama- Sregizată, și interpretată de el și inspirată zonului în casa lui Lourival, șeful tribului de cartea „Amazon Beaming” („Sclipirile Mayoruna. Scena devine o cameră fără Amazonului”) a lui Petru Popescu. McBur- ecou, fără lumină, cu pereți etanș izolați ney este regizor, actor, scriitor, antropolog (un fagure de burete pe care sunt proiecta- și fondatorul și directorul artistic al com- te semnale luminoase). McBurney își aude paniei de teatru Complicite din Londra. propria respirație sunând dintr-odată ca „Amazon Beaming” este un jurnal mis- niște clopote. Mesajul “auzim doar ce vrem tic al cărui protagonist este McIntyre, fo- să auzim” este sugerat de metafora ușii de tograf la National Geographic. Ȋn căutarea la camera fără ecou, care dintr-odată se izvoarelor Amazonului, fascinat de ritua- deschide și zgomotele lumii ne invadează: lurile tribului Mayoruna, pierde legătura traficul străzii, voci, mașini. cu expediția urmărind tribul în demersul Mișcarea scenică servește în subsidiar lui de a-și schimba mereu așezarea, în că- auditivului: se agită sticle cu apă şi se vân- utarea începutului. Aici va experimenta o tură benzi magnetice pentru a sugera cur- nouă metafizică a timpului, a comunicării gerea apelor şi deplasarea prin hățișurile și a Marii Călătorii. Cu bătrânul șaman, junglei. Gestul ritual, mima, dansul adau- Barnacle, McIntyre dezvoltă un fel de „be- gă, abstract sau expresionist, culoare na- aming”, comunicare telepatică. Barnacle rativului. Pe măsura cufundării în mitic și și tribul său piere în timpul unei inundații descifrării sensului călătoriei, McIntyre se în urma căreia McIntyre este aruncat în apropie de condiția omului arhaic. McBur- afara spațiului mitic. Doi ani mai târziu, ney își scoate cămașa, postura nu mai e comunicarea telepatică continuă când aju- perfect verticală, se cambrează, mișcarea tat și inspirat, McIntyre descoperă în Anzi McBurney propune într-o formulă colec- se ritmează. izvoarele Amazonului. tivă o experiență individuală. Piesa aduce Se pune accent pe anumite aspecte ale Montarea e în fapt un teatru radiofo- un joc sofisticat, canonic al vocilor, pentru întâlnirii pentru a concretiza substanța ei nic la scenă deschisă. McBurney uzează că avem atâtea voci diferite în capul nos- mitică. Timpul e circular, arhetipal. Ȋnainte de tehnica binaurală, de înregistrare și tru. Polifonia unifică multiple niveluri de de-a porni la drum, vechea așezare a satu- redare într-un spațiu auditiv în trei di- conștiință. Dialogul cu şamanul în fața 8 Toate aceste lui trebuie distrusă din temelii: demolarea mensiuni cu ajutorul căștilor. Un microfon microfonului totemic e întrerupt de tele- prin foc sau potop. Toate aceste abordări eli- totemic ocupă centrul scenei. Capul-ma- fonul lui Petru Popescu. O voce cu accent abordări adești ale călătoriei, ale existenței arhaice, nechin, ce conține microfoanele binaurale, românesc dă consistență întâlnirii care se se intersectează cu mitul Marii Călătorii. seamănă cu un profil de băștinaș în dialog ramifică pe mai multe niveluri: întâlnirea eliadești ale Întoarcerea la izvoare înseamnă întoarce- direct cu regizorul. El întruchipează pe bă- dintre lumea arhetipală și cea modernă, rea din moarte. Populația Mayoruna tră- trânul șaman al tribului. McBurney aduce între autor/text și interpret, între ficțiune călătoriei, iește sub semnul magicului; orice act poate în scenă o operă literară cât mai aproape și realitate, între realitatea scenei și cea a fi făcut și desfăcut prin ritualizare și inver- de forma ei narativă, vocea fiind singurul artistului. Fetița lui McBurney se alinia- ale existenței sare. Când McIntyre (McBurney) aleargă artificiu care, prin puterea sa magică, po- ză întâlnirii; nu poate să adoarmă fără o în jurul satului (pe o frontieră desenată în tențează cuvântul dând curs imaginației. poveste. McBurney îi vorbește în șoaptă arhaice, se jurul scenei de o undă de lumină), Barnacle Amplificarea zgomotelor de circumstanță la telefon despre aventura lui McIntyre. (din nou McBurney) imită gestul alergând realizează o polifonie compusă din sunete- Toate aceste planuri nu se succed, ci inter- intersectează în sens invers pe acelaşi contur. le naturale ale junglei, respirația și miș- ferează, auditivul se dovedește superior vi- cu mitul Marii „Encounter” este un „one man show” cările actorului, forfota și tusea audienței, zualului care n-ar putea realiza simultan realizat cu inovație și subtilitate, ce tran- sau înregistrări cum ar fi zgomotul aerona- această consonanță de idei. Ce aduce în Călătorii. scende cu succes granițele genului. Pre- vei ce-l aduce pe McIntyre. Acest „Babel” plus vocea, prin variația ei, este nuanțarea zența auditivă a fetiței, telefonul autoru- auditiv este un experiment ce urmărește textului și organicitatea. lui, dialogul cu audiența aduc un gen de diverse planuri și perspective ale expu- Scena e un crochiu al unei realități teatru-verité, în care procesul artistic e nerii. Căștile îndeplinesc simbolic funcția multiple ce cuprinde experiența lui McIn- expus pe scenă într-un periplu continuu de de a izola și de a da curs imaginarului. tyre, actorul-regizor în procesul narației exegeză a textului literar. n  cultura cinema CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016

Bacalaureatul, parastasul şi câinii

Laurențiu Malomfălean

În acest an, se pare că filmul ro- mânesc a fost răsfăţat la Cannes. Pentru întâia dată, am avut în com- petiţia oficială două pelicule, cum nu se poate însă mai diferite. Plus o a treia, aparţinând unui debutant, în cadrul secţiunii paralele „Un Certain Regard”. Cel puţin două dintre ele au făcut furori la TIFF, mai ales în rândul celor ce scriu despre fenomenul cinematografic autohton, şi nu sunt puţini: cum să te cenzurezi, cum să aştepţi mo- mentul când producţiile vor putea fi văzute de cât mai multă lume, urmând să fie lansate în cinema- tografe abia în septembrie? Şi cu această ocazie, clujenii au fost no- 5 morale, în care nu e folosit deloc întâmplă- secţiunii „Un Certain Regard”, pentru rocoşi, însă nu era o dovadă de fair tor cuvântul „teză” ca referire nemijlocită­ „Bacalureat” „Moartea domnului Lăzărescu”, regizorul a play să scrii de atunci, să le strici la „examen”. Pentru că niciodată nu va fi (sursa foto: deschis competiţia la Cannes 2016. aşteptarea celor din restul ţării. suficientă – nu punerea, ci – scormonirea cinemagia.ro) „Sieranevada”. Un film în care, pe măsu- Acum, poţi vorbi. Despre pri­mul, cu degetul în fibra incredibilei naturaleţi a ră ce personajelor le creşte pofta de mân- mai întâi, nu ca şi cum ar fi cel mai depravării mioritice. Filmul va fi având el care (pierindu-le cheful de taclale), spec- bun, pentru că nici pe departe nu tezismele lui de neocolit, însă nu face decât 4 tatorului îi creşte pofta de râs. În primă să scoată în evidenţă (chiar dacă mai ales „Sieranevada” instanţă, celui clujean, căci producţia cu e. Ci tocmai pentru că filmul româ- unui public străin) o meteahnă limpede (sursa foto: titlu parcă tras la sorţi a avut premiera la nesc a fost răsfăţat la Cannes cu construită. Corupţia nu-i o pacoste picată cinemagia.ro) Cluj în cadrul­ TIFF – ce-i drept, într-o Casă cine nu trebuia. din cer, cum cred încă mulţi, corupţi sunt de Cultură a Studenţilor ce nu i-a făcut cin- oamenii. De la propriii noştri părinţi care ste. Aproape trei ore, camera de filmat se Pe de o parte, aşadar, Cristian Mungiu, nu concep să meargă la doctor cu mâna goa- „Câini” mişcă de la înălţimea unui stat de om, din port-drapelul extern al Noului Val, deja lă, trecând prin fiecare dintre noi – dinco- (sursa foto: perspectiva mortului care se plimbă pen- triplu premiat pe Croazetă, cu toate dis- lo de ipocrizii mărunte, la un moment sau cinemagia.ro) tru ultima dată printre cei vii, la parasta- tincţiile majore la care putea visa („Palme altul, am întreţinut cu toţii veritabilul dat 6 sul de patruzeci de zile. Când să plece din d’Or” pentru „4 luni, 3 săptămâni şi două naţional –, până la... absoluţi. Că e vorba de zile”, premiile pentru scenariu, respectiv poliţist, procuror sau profesor, avem tot atâ- interpretare feminină, acordate peliculei tea adjective pentru substantivul „corupt”. „După dealuri”, şi, iată, premiul pentru Iar după ce vezi fotografia de final, cu ele- cel mai bun regizor, al „Bacalaureatului”). vii de clasa a XII-a zâmbind spre cameră şi Ştim, cineastul nu cruţă niciun efort să vâ- viitor, îţi vine să spui atât: până la absol- neze tarele societăţii româneşti, aşa cum îi vire mai e mult. Viaţa bate oricum filmul. vine după lungi perioade în care pritoceşte Secvenţa iniţială – memorabilă, de altfel, cum ar fi mai vizibil acest rău afară – doar ca motor al poveştii – cu geamul spart nu noi vedem prea bine, cu sictir naţional-­ se ştie de cine, funcţiona deja ca o piatră existenţial, totul dinăuntru. La fel de bine picată din cer, la propriu şi la figurat. Rea- conştientizăm, însă, că intenţia sa auctori- litatea e mult mai insidios-absurdă de-atât. ală se obstinează în a realiza nişte filme cu Pe de cealaltă parte, mai controversabilă, tendinţa şi cusăturile la vedere, sărindu-ţi mai puţin cuminte, îl avem pe Cristi Puiu, în ochi la fiecare pas. „l’enfant terrible” al cinemaului românesc, „Bacalaureat”. Un film ca un pronume bărbatul nesfiit să facă declaraţiile exact demonstrativ (de apropiere, în cel mai rău aşa cum îi vin pe moment, cu riscul de-a caz), despre care s-a tot scris, pentru că pre- se vedea răstălmăcit una-două la el acasă, miera bucureşteană s-a bucurat de o Sală improvizatorul iluminat care se joacă teri­ Mare a Palatului în chiar ziua rulării la bil cu aşteptările publicului, făcându-le Cannes. O punere pe rol(ă) a unei cangrene harcea-parcea. Distins cândva cu premiul cultura cinema  CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016

de Claudiu Sfirschi-Lăudat OBSESII după texte de Margarita Karapanou Un prilej Cu: Cerasela Iosifescu de a ne pune Regia: Yannis Paraskevopoulos întrebări Decor & costume: Lia Dogaru a scrie un roman. Asistent regie: Merge deseori la Claudiu Sfirschi-Lăudat clinică. Și scrie. Scrie cu pasiune. Producător: Își pune între- ARCUB – Centrul de Cultural Ebări despre sensul vieții, al Municipiului București despre rostul sufe­rințelor îndurate, despre Dumne- zeu. Ea este Lora. Iar Lora este personajul principal al piesei Obsesii inspirate de scrierile Margaritei Karapanou, care s-a apartament, preotul (întâmpinat cu formu- „Câini”. Apariţie total extraterestră în luptat întreaga sa viață cu tulburarea maniaco-depresivă. la „habemus papam”) povesteşte din uşă un rândurile cinemaului nostru extrem con- Pornind de la fragmente răzlețe din romanele lui Karapanou, soi de pildă ad-hoc a mântuitorului sosit a temporan, o peliculă ce nu seamănă cu Claudiu Sfirschi-Lăudat a improvizat pe marginea lor, le-a doua oară şi nerecunoscut. Că, de, a treia absolut nimic autohton în materie de, un dat un suflu nou și a creat un scenariu teatral. Cerasela Io- oară, el nu mai vine. Fapt e că în tărăboiul thriller justiţiar cum nu vezi prea des nici sifescu, aflată la a patra colaborare cu regizorul grec Yannis familial îşi făcuse apariţia prietena unei ne- la case mai mari, în care doi actori, nu cel Paraskevopoulos, trece natural de la un registru la altul, con- poate a răposatului, care aduce în casă, ba o de pe afiş, au jocuri de excepţie. Gheorghe turând un personaj deopotrivă sensibil și puternic, copilăros şi pune să se aşeze pe nişte pantaloni proas- Visu face un rol de compoziţie neaşteptat, și înfricoșat, atrăgător și distant. păt călcaţi, o croată niţel drogată, aceasta pentru care, de altfel, a şi încasat premiul putând juca, în logica pe undeva uşor misti- de interpretare la Festivalul Internaţional că a filmului, te miri ce rol – unul încredin- de film de la Sarajevo (împreună cu men- ţat pe vremuri ba unui idi­ot, ba unei pros- ţiunea specială a juriului pentru film), iar tituate. Cu pantalonii cutare (de fapt un Vlad Ivanov, dimpotrivă, un rol executat costum negru complet), tărăşenia – şi râsul aşa cum doar de la el te puteai aştepta: – se îngroaşă la culme. Personaj tipicar în scena uciderii cu ciocanul a subalternului circumstanţe tipicare, soţia veşnic pomeni- prins cu mişmaşuri te loveşte cu o duritate tului originar din Oltenia musai să respecte rar întâlnită (fireşte, nu duritatea în sine un obicei al pământului, fără a părea că ştie o face remarcabilă, ci suspansul din care prea bine de ce anume o face, mai precis tra- se naşte, gradaţia, şocul); apoi, s-a mai diţia ca un membru al familiei să îmbrace spus, replicile personajelor negative marca hainele mortului: numai că, minune, măsu- Ivanov sunt cu atât mai înspăimântătoa- ra nepotului care urmează a le purta e cam re, cu cât sunt emise pe o voce mai curând pe jumătatea celui dus. Prilej în plus pentru subţire. Nu vezi în orice debut o mână Lari (interpretat la perfecţie, de parcă fil- de actori consacraţi, Bogdan Mirică dove­ mat pe ascuns, de Mimi Brănescu, probabil dindu-se adesea un maestru în a-i pune să în rolul vieţii) să râdă în sine ori pe faţă, de înşele expectanţe (de pildă, poliţistul apa- faţă cu sala în delir. „Sieranevada” fascinea- rent învins de situaţie nu se sinucide, ca în Spațiul nebuniei se traduce într-o limbă vie, în care ironia ză tocmai prin lipsa de încorsetare: absenţa atâtea cazuri, atunci când, mai mult, chiar mustește în porii fiecărei replici. [...] Cărnos, discursul dra- oricărei teze, nimic de arătat cu degetul sau se pregăteşte s-o facă). Avem un scenariu matic începe brusc, fără floricele pregătitoare. Cîinele Louka, demonstrabil, nici nu ştii că e un film, ai ilu- în care toţi figuranţii principali sunt, în- mama, iubiții fac ca universul dramatic să devină repede fa- zia inexistenţei montajului. Cu alte cuvinte, tr-un fel sau altul, câini – fie doar „pui de miliar, înlăturînd distanța dintre spectator și poveștile isto- o formă de libertate. Mai spun atât, Cristi câine”, precum personajul interpretat de risite. Din text, dar și din interpretarea Ceraselei Iosifescu, Puiu rămâne marele perdant de la Cannes Dragoş Bucur, venit să vândă un teren din reiese un personaj puternic, excelent conturat. Directețea scri- – prea bun pentru un juriu groaznic de „po- Dobrogea după moartea bunicului, fie ca iturii și umorul surprinzător, în ciuda detaliilor despre boa- litically correct” (aşa cum e şi la Oscar, şi la infractori şi criminali, fie poliţistul-compli- lă și tratamente, asigură un impact adînc, ca și numeroasele Nobel, şi la atâtea altele). ce – dând cu toţii târcoale căţelei cu nume fraze cu efect-surpriză, construite pe jocul contrastelor dintre Dacă Mungiu rămâne justiţiarul impla- de cod Poliţia (sursă de comic într-adevăr început și final.(Cristina Rusiecki) cabil, pentru Puiu mântuirea nu e posibi- fioros de ingenioasă). Singura hibă a fil- „Obsesii” sancţionează lipsa de dispoziţie, la nivel societal, lă decât printr-un hohot molipsitor de râs. mului ar putea fi neverosimilul situaţiei, pentru drama personală, individuală, minoră prin frecvenţa Adică reversul medaliei. Însă, pe de a treia salvat numai dacă te gândeşti că intriga ei redusă de exhibare. Cerasela Iosifescu, în rolul Lorei, este parte (întotdeauna apare şi ea, fiindcă, nu-i e desprinsă cu totul din ceva ce s-ar numi acolo pe scenă, asistăm timp de o oră la frământările şi tre- aşa, atunci când doi se bat, al treilea nu Estul vecin. murul ei şi nu-i putem spune: Lora, termină dragă, nu mai are cum să piardă ceva), vine puternic din Stăm bine, cu alte cuvinte. Să tot parti- dramatiza atât, hai că avem treabă! Pentru că patetismul Lo- urmă (adică din blocstart) Bogdan Mirică, cipi la Cannes, cu asemenea filme. Să le tot rei nu îşi are finalitatea nici în compătimire şi nici în repulsie. laureat la Cannes de către Federaţia Inter- vezi, cu sălile arhipline. Să vrei să le revezi Ci într-o – hai să-i spunem aşa, că tot ne aflăm în preajma naţională a Criticilor de Film, şi, la scurt tot cu altcineva. Să discuţi, ba chiar să şi unor trăiri psihice destructurante – bipolaritate de uz comun, timp, cu trofeul TIFF. scrii despre ele n cotidiană şi generală. (Carmen Corbu)  cultura vizuală CULTURA / seria a III-a / nr. 4 / 3 noiembrie 2016

să se rescrie doar pe ea însăşi. Un index al creatorilor autohtoni dintr-un domeniu va menţiona pe spaţii largi că toate numele Drumul de la Şcoala Ardeleană clasicizate – uneori doar prin expiere bi- ologică – aparţin unor oameni geniali, ale căror intreprinderi au fost admirabile şi a la Şcoala de la Cluj căror contribuţie a fost definitorie. Nimic rău aici, pentru că bazele solide sunt ne- Ghenie, un dublu exotic cesare. În continuare, discuţia s-ar pune şi în termeni de profesionalism, de deon- Carmen Corbu tologie, de adecvare şi de alte neologisme, normal, greu de asimilat. Consacraţilor li drian Ghenie expune în galerii se alătură adeseori câteva cumetrii spi- renumite din New-York, Lon- rituale sau doar festivaliere, din actuali- dra şi Paris. Pictează mult şi tate, ale realizatorilor indexului. Pentru vinde mult. Lucrările lui sunt creatorii contemporani rămân, astfel, prea un bun dorit de colecţionarii puţine pagini, iar contribuţiile lor – dacă, dinA Occident: 8 milioane de euro în oc- totuşi, sunt amintite – sunt expediate ra- tombrie, la Christie’s Londra, pentru o 4 pid. Această istorie a creaţiei în particular lucrare realizată în 2008. La Bucureşti, Adrian Ghenie, şi a culturii în general, devine la rândul ei săptămâna trecută, o lucrare de început The fake Rothko, – pe baza obişnuinței de a ne raporta doar a artistului a fost scoasă la vânzare cu un 1,77 mil. Euro, la ce am văzut scris într-un manual – noul preţ de pornire de 12.000 de euro. Un li- Sotheby’s Londra, punct de plecare în formarea de judecăţi, citator de pe internet l-a obţinut pentru 2014 în stabilirea de ierarhii valorice şi, pe cale 125.000 de euro. (sursa foto: de consecinţă, în rescrierea următoarelor Piaţa internaţională de artă are exal- artnet.com) istorii. Aşa se ajunge la ignorarea dezba- tările ei, iar acestea sunt greu analizabi- terii de idei pe care inovaţia culturală o le până la ultimul resort. Preferinţa occi- presupune şi la o neputinţă de a măsura dentalilor pentru opera lui Ghenie poate valoric tot ce ţine de contemporaneitate, fi susţinută de o reinterpretare a vechii pentru că singura scală, acreditată istoric, axe Est-Vest. Pe de o parte, este vorba nu poate funcţiona aici. Din 1, 2, şi 3 înde- despre valorile universaliste pe care Oc- plinite, ar fi decurs 4: Să nu necesite efor- cidentul le vehiculează şi, atunci, un pic- tul prizei directe. Ca formă de lene şi, cel tor venit din est este cu atât mai dezirabil puţin în aceeaşi măsură, de lipsă de curaj, pentru că Estul este noul copil adoptat. la noi se preferă raportarea obsesivă doar Pe de altă parte, este vorba despre exo- la ce e confirmat prin trecutş i referenţiat tismul pe care tema­tica lucrărilor unui în cărţile studiate la şcoală. Menţinerea artist care se revendică din lagărul comu- capacităţii de înţelegere doar în zona unor nist îl presupune şi despre reconfirmarea lucruri deja consumate şi deja consacrate stereotipurilor. Şi, în fine, tipul de artă e confortabilă. Prezentul e dificil de des- practicată de Ghenie este un răspuns la coperit şi de captat. E nevoie de efort pen- angoasele prezentului. Unele intrinsec tru a-l cunoaşte direct, fără monografie, umane, altele doar estetice: criza a pro- şi curaj pentru a face faţă negocierilor în dus nesiguranţă, iar postmodernismul curs pe care înţelegerea lui le presupune. derută. Atunci, o artă lucrată, elaborată Să abordezi prezentul, să dezvolţi judecăţi şi o expresie în apropierea apocalipticu- 5 şi să construieşti atitudini faţă de el, în- lui au cucerit. Iar tehnicile de marketing Adrian Ghenie, ţin încă departe de deschiderea culturală. seamnă înscrierea într-o competiţie care pertinente au funcţionat. Nickelodeon Teama de a nu importa cultură şi grija de nu a fost „aranjată”, din care nu se ştie Dacă Editura Phaidon, plasează oraşul 8 mil. Euro, a ne fi suficienţi nouă înşine desenează dacă ieşi câştigător sau perdant, în care Cluj-Napoca printre centrele care vor juca Christie’s Londra, un pătrăţel cu titlu exclusiv şi exhaustiv, opţiunile, interpretările şi semnificările un rol esențial în lumea artei în secolul 2016 ale cărui laturi vrem să rămână neatinse. se vor ciocni cu evoluţia în timp a lui, a XXI, în ţară se vorbeşte puţin şi despre (sursa foto: În teorie ne-am dori să exportăm cultură, prezentului. E un consum de energie care Şcoala de la Cluj şi despre Adrian Ghe- artnet.com) dar în practică e greu să vezi că pentru se evită uşor prin menţinerea în litera pa- nie, iar cosmopolitismul lor pare un păcat. asta e nevoie de o deschidere pe una dintre ragrafului din manualul studiat o dată şi Pentru ca un Ghenie să fi făcut obiectul laturile pătrăţelului. De aceea, existenţa bine în şcoală. De ce, pe scurt, ţi-ai bate unei dezbateri de idei în spaţiul românesc unui Ghenie, e percepută ca o vulnerabi- capul cu un Adrian Ghenie, un Victor Man ar fi trebuit îndeplinte cu necesitate ur- litate. 2: Să fi fost prieten cu cei care se sau cu un Mircea Suciu, când ştii deja tot mătoarele condiţii: 1: Să fi răspuns para- exprimă public în articole de presă sau în ce crezi că e nevoie să ştii despre Nicolae digmeii Şcolii Ardelene. Privirea noastră istorii culturale, să fi avut cu ei puterni- Grigorescu şi că mai mult nu îţi trebuie? critică asupra culturii iese greu de acolo. ce afinităţi spirituale sau, mai important, Aşa se face că despre Ghenie, de exem- Inerţia, blocarea într-un proiect care nu strânse cumetrii festivaliere. Din 1 şi 2 în- plu, aflăm predominant din „ştirile de la mai este de actualitate ne ţin captivi şi deplinite, ar fi decurs 3: Să fi avut girul ora cinci”, unde se vehiculează cifrele uri- consumă energiile culturale şi identitare. a ceea ce se numeşte „manual” ca sursă aşe cu care lucrările artistului se vând în Vechea agendă se actualizează încet şi di- acreditată de procurare a informaţiei. Tot casele de licitaţii de la Londra sau New- feritele expresii ale naţionalismului, aug- de la Şcoala Ardeleană încoace, istoria ori- York. O formă de onestitate culturală care mentate plenar în perioada comunistă, ne cărui domeniu cultural în România pare vine exact de unde te aştepţi mai puţin.n