Liceul Teoretic „Ion Mihalache” Topoloveni
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
ARTAARTA DEDE AA FIFI ELEV, ARTA DE A FI ELEV, ARTA DE A FI PROFESORPROFESOR Eficientizarea comunicării și stimularea creativității – modele de bune practici STUDII ȘTIINȚIFICE Anul I/ Nr. 1/ 2016 ISSN 2501-7772 ISSN-L 2501-7772 ARTA DE FI ELEV, ARTA DE A FI PROFESOR Profesor coordonator: Anca VLAICU, Liceul Teoretic „Ion Mihalache” Topoloveni Colectivul de redacţie: Prof. Cristina CERGAN, Şcoala Gimnazială „Ion Minulescu” Piteşti Prof. Laura FLOREA, Liceul Teoretic „Ion Mihalache” Topoloveni Prof. Corina MARINESCU, Liceul Teoretic „Ion Mihalache” Topoloveni Prof. Corina OPRESCU, Colegiul Naţional „Zinca Golescu” Piteşti Prof. Florica DUMITRU, Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu” Piteşti Prof. Luminiţa BUCŞAN, Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” Piteşti Prof. Ileana Ruxandra POPESCU, Colegiul Național ”Vlaicu Vodă” Curtea de Argeș Prof. Andreia DEMETER, Colegiul Tehnic ”Armand Călinescu” Pitești Prof. Janina STANCU,Școala Gimnazială ”Nicolae Iorga” Pitești Pr. Prof. dr. Sabin Gheorghe STANCU, Seminarul Teologic Liceal Ortodox ”Neagoe Vodă Basarab” Curtea de Argeș 2 ARTA DE FI ELEV, ARTA DE A FI PROFESOR STIMULAREA CREATIVITĂŢII - APLICAŢIE ÎN OPERA DRAMATICĂ A LUI MARIN SORESCU Prof. Cristina CERGAN Școala Gimnazială ”Ion Minulescu”, Pitești Prof. Iris TĂNĂSESCU Colegiul Tehnic ”Dimitrie Dima”, Pitești Literatura, una dintre ramurile importante ale artei, este o modalitate de comunicare, un fel de reflectare a realităţii în conştiinţa umană, o formă specifică de cunoaştere a lumii care se adresează sensibilităţii umane, declanşând efecte emoţionale, estetice. Funcţia estetică este, de altfel, şi cea mai importantă funcţie a unei opere literare. Însă opera literară nu îţi dezvăluie semnificaţiile artistice decât în procesul receptării, în relaţie cu sensibilitatea, imaginaţia şi cultura estetică a receptorului, elevul în cazul nostru. Referindu-se, aşadar, la elevi ca principali receptori ai operei literare, Constantin Parfene este de părere că trebuie să avem în vedere un principiu metodologic important: „procesul receptării literaturii în şcoală se identifică cu procesul de formare şi dezvoltare la elevi ale interesului artistic, cu cele trei trepte ale sale: curiozitate, plăcere, nevoie spirituală.”1 Prin natura sa artistică, literatura se deosebeşte de celelalte discipline şcolare şi ocupă un loc însemnat în planul de învăţământ al şcolii de cultură generală, iar scopul principal al receptării literaturii în şcoală este formarea gustului estetic, adică formarea unor cititori avizaţi de literatură, cu deprinderea de a citi permanent şi capabili să adopte o poziţie personală faţă de lecturile lor. Însă, în obiectivul acesta general, se includ şi alte obiective, precum: cultivarea gândirii, a imaginaţiei (îndeosebi a celei creatoare), a spiritului de observaţie, a exprimării. Problema aceasta a cunoaşterii şi a dezvoltării aptitudinilor creative ale elevilor nu este nouă, dar ea se pune astăzi mai pregnant şi din cauza societăţii contemporane care solicită mai mult ca oricând creativitatea umană. 1Constantin Parfene, Literatura în şcoală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p. 22 3 ARTA DE FI ELEV, ARTA DE A FI PROFESOR În continuare ne propunem să analizăm miloace de stimulare a creativității elevilor și de eficientizare a comunicării didactice în cadrul orelor de literatură la care se studiază genul dramatic, evoluția speciilor literare dramatice. Având drept scop reprezentarea pe scenă a acţiunilor şi condiţiilor umane, opera dramatică face să vorbească personajul în acţiune sau, în teatrul modern precum al lui Marin Sorescu, opera dramatică implică dezvăluirea personajului mai puțin prin acţiune, accentul mutându-se de pe faptele personajelor, pe conflictele interioare, pe dialog sau monolog ca mijloc de exprimare a problematicii existenţiale. Am identificat tehnici de lucru și procedee care eficientizează procesul didactic de predare a genului dramatic, stimulând, de asemenea, creativitatea elevilor. Înscenarea unui tablou al operei dramatice: tehnică interactivă şi foarte atractivă de valorificare a textului literar dramatic, punerea în scenă a unui tablou dintr-o dramă contribuie în egală măsură la realizarea mai multor obiective: relevarea şi analiza elementelor acţiunii (în cazul dramei Iona, de Marin Sorescu, relevarea situaţiei limită a personajului care atinge astfel limita tragică e cunoaşterii), caracterizarea personajelor, analiza intervenţiei autorului în text, stimularea interesului pentru lecturarea textului, aprofundarea cunoştinţelor despre specificul pieselor de teatru, despre arta actoriei, formarea deprinderilor regizorale, de joc scenic, dezvoltarea imaginaţiei creatoare. Totodată, elevii, jucând un rol sau altul, pătrund mai uşor în psihologia personajelor, înţelegând complexitatea problematicii cu care acesta se confruntă. Antrenarea elevilor în a da expresie scenică unor personaje presupune trei etape de lucru: de pregătire, de reprezentaţie şi de dezbateri. Etapa de pregătire presupune: 1. lectura pe roluri a tabloului, necesitând aprofundarea de către elevi a intonaţiilor, a accentelor logice, a pauzelor de durată şi psihologice; 2. precizarea în procesul discuţiei colective, prin analiza unor fragmente semnificative din operă, a manierei individuale a personajului (felul acestuia de a vorbi, de a se comporta, de a gesticula, de a gândi, vestimentaţia, având în vedere tipul uman pe care-l reprezintă, caracterul, temperamentul). Această activitate se desfăşoară plecând de la întrebări precum: Cum trebuie să joc rolul lui Iona? De ce aleg să joc aşa? Ce vreau să transmit spectatorului prin jocul meu? 3. reţinerea pe fişe a replicilor memorabile rostite de personaj; cu această ocazie se pot iniţia alte discuţii despre starea sufletească a personajului când rosteşte această replică, cauzele care au dus la această replică şi întrebări de stimulare a creativităţii şi a judecăților de valoare precum: Vă place sau nu cum a fost rostită replica? Cum aţi rosti-o altfel? 4 ARTA DE FI ELEV, ARTA DE A FI PROFESOR 4. determinarea unor reacţii, gesturi, la replicile celui care joacă; 5. alegerea recuzitei analizându-se astfel indicaţiile din didascalii. Punerea în scenă a unui tablou din opera lui Marin Sorescu reprezintă o tehnică de receptare şi chiar de valorificare a operei literare dramatice, de aceea această activitate se subordonează obiectivelor operaţionale trasate pentru analiza textului literar. Reprezentarea scenică propriu-zisă poate fi valorificată în diverse intervale ale lecţiei: la sfârşitul unitaţii didactice, la începutul lecţiei următoare sau în orice moment oportun. Dacă pentru reprezentarea scenică a fost pregătit un monolog al unui personaj, acesta poate fi prezentat clasei în deschiderea lecţiei de caracterizare de personaj; în cazul dramei Iona recomandăm pentru reprezentare tabloul pregătit la finalul unităţii de învăţare, înaintea evaluării. Dezbaterile asupra jocului actorilor, asupra concepţiei regizorale, vor încheia procesul de punere în scenă a fragmentului selectat. Întrebările care vor anima discuţia pot fi următoarele: Cum v-a părut jocul actorilor?; Cum v-aţi simţit jucând rolul respectiv? Care replică, gest, ţi-a fost cel mai greu sau cel mai uşor de executat? Ce credeţi că v-a reuşit sau nu v-a reuşit în jocul vostru? De ce aţi ales tocmai acest tablou pentr a-l pune pe scenă? În concluzie, subliniem că la punerea în scenă a fragmentului din piesă elevii îşi vor asuma diverse roluri: de regizori, scenarişti, actori, recuzitori, spectatori, recenzori ai spectacolului etc. Dincolo de faptul că profesorului îi revine rolul de moderator, de consultant, elementul de improvizaţie va fi unul benefic şi salutabil, de aceea profesorul va încuraja orice manifestare creativă a elevilor. Brainstormingul cu mapa de imagini este o metodă de lucru ce valorifică asociaţia mentală a fiecărui elev, stimulează ideile, evită blocajele de orice natură (cognitiv, emoţional). Procedura de aplicare a metodei respective este exemplificată pornind de la parabola lui Marin Sorescu, Pluta Meduzei: După lecturarea de către elevi a textului literar şi rezumarea subiectului la clasă împreună cu profesorul, se citeşte problema în faţa clasei: Care credeţi că este semnificaţia titlului acestei piese de teatru? Se organizează un brainstorming oral cu elevii, aceştia propunând diverse variante de răspuns, manifestând o imaginaţie total liberă. Se prezintă în faţa clasei o imagine care redă tabloul Pluta Meduzei, de Gericault, inspirat de naufragiul fregatei Meduza, din 1816. Pictura îi prezintă doar pe cei abandonaţi, cu şanse minime de supravieţuire, care au încercat să se salveze construind o plută din 5 ARTA DE FI ELEV, ARTA DE A FI PROFESOR resturile fregatei, nu şi pe cei care au fost salvaţi cu ambarcaţiuni de salvare, Marin Sorescu plecând de la acest tablou în scrierea dramei. Urmează brainstormingul individual (în tăcere) inspirat de imagine. (Fiecare elev notează toate ideile ce-i apar în minte în urma receptării imaginii, având ca reper întrebările: Ce sugerează imaginea? Ce idei îţi apar privind-o? Se formulează concluzia pe marginea problemei enunţate, pornindu-se de la ideile expuse pe parcursul brainstormingului (ex: Marin Sorescu sugerează prin ideea de naufragiu şi situaţie limită, disperată, imaginea umanităţii secolului XX, supertehnologizată, care a pierdut legătura cu ceea ce este natural, toată această disperare fiind mascată sub omniscienţa sfârşitului de mileniu). Menţionăm că profesorul, optând pentru activitatea în grup ca formă de organizare a activităţii elevilor,