3 Munţii Bihor Şi Masivul Vlădeasa
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
3 MUNŢII BIHOR ŞI MASIVUL VLĂDEASA INTRODUCERE Obiectivul acestui capitol al lucrări în constituie Munţii Bihor ocupă o poziţie centrală în cadrul hidrogeologia depozitelor carbonatice dezvoltate Munţilor Apuseni şi se întind în sens longitudinal unitar în compartimentul central, Munţii Bihor, şi între Depresiunea Beiuşului la vest şi Munţii Gilău în jumătatea sudică a Masivului Vlădeasa, zone re- la est, iar transversal între valea Crişului Repede la unite în prezenta lucrare sub denumirea de Munţii nord şi valea Arieşului Mic la sud. În sens general Bihor Vlădeasa. Menţiunile făcute la Munţii Bihor ei sunt constituiţi din trei compartimente transver- se vor referii numai la compartimentul central. sale, bine individualizate morfologic şi geologic (V. IANOVICI et al, 1976). 3.1. OROHIDROGRAFIA MUNŢILOR Masivul Vlădeasa, este constituit în cea mai BIHOR VLĂDEASA mare parte din formaţiuni intrusive şi vulcani- Constituţia geologică complexă a Munţilor ce banatitice care imprimă reliefului masivitate. Bihor Vlădeasa, formată dintr-un mozaic de roci Jumătatea sudică a corpului intrusiv al masivului în care predomină calcarele şi dolomitele, urmate este înconjurată la exterior de formaţiuni sedimen- de gresii, conglomerate şi roci eruptive, se reflec- tare în cadrul cărora depozitele carbonatice ocupă tă într-o multitudine de tipuri de relief, dintre care o poziţie importantă: zona carstică Meziad-Ferice- se detaşează net relieful carstic, relief care prin în- Valea Rea la vest şi sud-vest, grabenul Someşului tinderea, varietatea şi amploarea formelor carstice Cald la sud-est şi est şi zona pârâului Stanciului la situează această zonă pe primul loc în ierarhia regi- est. unilor carstice din România. Compartimentul central, pentru care autorii Prezenţa a numeroase culmi muntoase şi masive menţionaţi păstrează denumirea de Munţii Bihor izolate, complectată cu lipsa unor linii directoare de datorită reliefului carstic care îi caracterizează, este relief pentru marile platforme carstice, face dificilă delimitat de Masivul Vlădeasa de cursurile râurilor o prezentare sistematică a orohidrografiei acestei Someşu Cald şi Crişu Pietros. La sud, râurile Arieşu zone pe subunităţi muntoase, motiv pentru care Mare şi Crişu Băiţa despart acest compartiment de în continuare vom recurge la prezentarea acesteia Masivul Biharia, constituit din şisturi cristaline. pe bazine hidrografice. Alegerea este motivată şi Foto 3.1. Şesul Padişului. 63 de prezenţa în Munţii Bihor a celui mai important ua spre Stâna de Vale, de vârful solitar al Măgurii nod hidrografic al Munţilor Apuseni, aici avându-şi Ferice (1106,1 m), precum şi de văile înguste şi obârşiile bazinele hidrografice ale râurilor Crişu abrupte ale pârâurilor Zăpodie, Cohuri, Aleu şi Negru, Someşu Cald şi Arieşu Mare (fig. 3.1). Sebişel, cu izvoare ce urcă până la altitudinea de În zona montană bazinele hidrografice ale ce- 1600 metri. Endocarstul din această zonă este re- lor trei râuri sunt separate de două creste muntoa- prezentat printr-o serie se peşteri, dintre care se se, una orientată nord-sud, jalonată de vârfurile detaşează peşterile de la Cresuia şi Ferice. Băiţa (1352,0 m), Custurilor (1386,4 m), Poienii Valea Bulzului, zona de obîrşie a Crişului (1626,8 m), Bohodei (1653,8 m), Fântâna Rece Pietros, îşi adună apele de sub creasta principală (1652,4 m), Măgura Vânătă (1641,2 m), Biserica a Bihorului, dintre vf. Cârligatele (1891,7 m) şi vf. Moţului (1466,4 m), Glăvoiu (1425,7 m), Vârtop Bălileasa (1267,0 m), printr-o serie de afluenţi cu (1294,8 m), Piatră Grăitoare (1658,0 m), creastă energie mare de relief, unii cu numeroase rupturi care delimitează la vest bazinul hidrografic al râu- de pantă care adesea formează cascade inaccesi- lui Crişu Negru, şi o a doua creastă, orientată vest- bile (Boga, Oşelu, Bulbuci), iar alţii cu un un curs est, perpendiculară pe prima, desprinsă din aceasta mai putin accidentat (Valea Rea şi Valea Plaiului). în vârful Biserica Moţului şi continuată spre vest Relieful văii Bulzului este dominat de marele abrupt de aliniamentul vf. Bătrâna (1579,3 m)-vf. Clujului ale Bogăi, cu pereţi verticali la partea superioară, (1399,3 m)-Şaua Ursoaia. Această din urmă creastă înalţi de peste 300 m, ce urcă până sub vârful Piatra desparte bazinele hidrografice ale râurilor Someşu Boghii. Peisajul este complectat de numeroase iz- Cald, situat la nord, de cel al Arieşului, situat la sud. bucuri cu debite ridicate (Boga, Oşelu, Bulbuci), La intersecţia bazinelor hidrografice ale râurilor de piscuri şi abrupturi, care conferă acestei regiuni Crişu Negru, Someşu Cald şi Arieşu Mare este si- atributul de cea mai salbatică zonă a Bihorului. tuat bazinul închis Padiş-Cetăţile Ponorului, bazin Sectorul median al bazinului hidrografic al străjuit de jur împrejur de un brâu de creste ca- Crişului Negru din Munţii Bihor, dezvoltat între re-l privează de apartenenţa hidrografică epigee la Crişu Pietros la nord şi creasta vf. Vârtop - vf. unul dintre cele trei bazine amintite. Hidrologic el Ţapu (1475,5 m) - vf. Prislop, la sud, este divizat aparţine de bazinul râului Crişu Negru, toate apele de culmile intermediare vf. Ţapu - vf. Tătăroaia infiltrate pe suprafaţa lui ajungînd în final în acesta. (1291,2 m) şi vf. Ţapu - vf. Dosurile (780,1 m), Din vârful Cîrligatele, spre est se desprinde în trei bazine hidrografice, ale Galbenei, Crăiesei creasta principală a Masivului Vlădeasa, care pe şi Sighiştelului. Prima dintre aceste două culmi se segmentul Cornul-vârful Briţei (1758,6 m)-Miclău individualizează prin versanţii abrupţi din zona ei (1639,9 m)-Muncelu Mare (1541,8 m), delimitea- mediană şi prin micul platou carstic Vârcioroagele ză spre nord bazinul hidrografic al râului Crişu din perimetrul vârfului Tătăroaia, platou presărat Repede de cel al râului Someşu Cald, situat la sud. cu doline şi având un aven în imediata apropiere a vârfului. 3.1.1. Bazinul hidrografic al râului Valea Galbena îşi are izvoarele între vârfuri- Crişu Negru le Borţigu (1342,1 m) şi Glăvoiu, pe terenurile Între valea Meziadului la nord şi Crişu Băiţa la acoperite de gresiile şi conglomeratele Pânzei de sud, râul Crişu Negru primeşte din Munţii Bihor Arieşeni. La intrarea pe calcare, la nord de vârful Vlădeasa o serie de afluenţi importanţi: Beiuşele, Vârtop, valea denumită de aici în aval Luncşoara, Valea Mare, Ferice, Crişu Pietros, Crăiasa şi formează un canion cu pereţi abrupţi în care, la cca Sighiştel. Aceste ape, împreună cu afluenţii princi- 2 km aval de confluenţa cu Valea Crişanului apa pali ai Crişului Pietros (Aleu, Bulz şi Galbena), se- dispare total în cea mai mare parte a anului prin pară o serie de culmi cu orientare generală est-vest fisurile talvegului. ce se desprind din creasta principală a Bihorului, La cca 2 km aval de acest ponor, p. Luncşoara racordându-se lin la relieful de dealuri din estul ba- primeşte pe dreapta un afluent puternic ce îşi are zinului Beiuşului. obârşia în izbucul Galbenei, resurgenţa princi- La nord de Crişu Pietros relieful este dominat pală a bazinului închis Padiş-Cetăţile Ponorului. de masivitatea Dealului Mare (1210,4) modelat în De aici în aval, valea denumită de acum Galbena, banatite, masiv muntos în care este taiată şosea- are un caracter permanent, cu afluenţi numai pe 64 partea stângă (Valea Seacă, Păuleasa şi Budeasa). la formarea unui număr impresionant de peşteri Înainte de confluenţa cu valea Păuleasa, debitul (peste 70), dintre care se individualizează peşterile pârâului Galbena se dublează prin aportul izbucu- Măgura, Coliboaia, Pişolca şi avenul din Secătura. lui Păuleasa. Pe întregul ei parcurs, de sub vârful Bazinul hidrografic al p. Crişu Băiţa, dezvoltat Vârtop până la confluenţa cu p. Bulz, la locul de- la vest de vârful Piatră Grăitoare şi la sud de creas- numit Între Ape, valea Galbena are un traseu rec- ta vf. Ţapul - vf. Prislop, se caracterizează printr-o tiliniu, impus tectonic de marea falie a Galbenei. energie de relief deosebit de mare şi prin versanaţi Valea Seacă, cu obârşia în Groapa Ruginoasă, abrupti, în care pâraiele, în majoritate cu caracter reprezintă afluentul p. Galbena cu bazinul hidro- temporar (Hoanca Moţului, Fleşcuţa, Corlatu, grafic cel mai extins. Cu toate acestea, datorită Coşuri, Hoanca Codreanului) au săpat văi adân- numeroaselor fenomene de captare carstică din ci cu aspect de canion, presărate cu numeroase bazinul propriu şi din cel al afluentului principal, cascade care le fac deosebit de dificil de parcurs. valea Ţiganului, Valea Seacă este activă numai în Fenomenul carstic dominant din acest bazin este perioadele cu precipitaţii bogate, aportul ei direct reprezentat de peştera resurgentă Izvorul Crişului, la formarea debitului pârâului Galbena fiind redus. careia i se adaugă peştera temporar activă Poarta Groapa Ruginoasă reprezintă o imensă ravinare Bihorului, remarcată în special prin mărimea por- în plină dezvoltare, adâncă de cca 125 m, cu un talului de la intrare. diametru de aproape 700 m, deschisă spre Valea Regimul hidrologic al apelor superficiale şi sub- Seacă, săpată în gresiile, şisturile şi conglomeratele terane din zona carstică a bazinului superior al p. permiene ale petecului de acoperire al Pînzei de Crişu Băiţa este puternic afectat de lucrările minie- Arieşeni din vârful Ţapu. În perioadele ploioase re din perimetru. din Groapa Ruginoasă se scurge un şuvoi de noroi galben-roşcat, nisipul din el regăsindu-se în aval pe 3.1.2. Bazinul hidrografic al râului plajele Galbenei şi în continuare ale Crişului Pietros Someşu Cald până în aproierea confluenţei cu Crişu Negru. Zona de izvoare a râului Someşu Cald se indi- Dintre fenomenele carstice remarcabile din ba- vidualizează morfologic prin relieful carstic unic al zinul hidrografic al văii Galbena, amintim avenul Cetăţilor Rădesei şi prin canionul spectaculos ce-i din Hoanca Uruzicarului, cu o adîncime de 288 m, poartă numele. unul dintre cele mai adânci avene din ţară şi cheile La ieşirea din canion, râul primeşte pe stânga înguste ale Jgheabului, săpate de p. Galbena. patru afluenţi principali: Alunu Mare, Alunu Mic, Bazinul văii Crăiasa se dezvoltă la vest de ba- Ponorul şi Valea Firii, văi care străbat transversal zinul p.