Sesiune națională cu participare internatională de comunicări științifice studențești, ediția XXV, USM

ACTIVITATEA ÎN SFATUL ȚĂRII A LUI PANTELIMON (PAN) HALIPPA

Inga COVALCIUC, masterandă, Facultatea Istorie și Filosofie CZU: 94-05(498.7)(092) [email protected]

La un secol de la Marea Unire din 1918, în opinia publică se vor- bește mult despre Actul Unirii ca atare, dar mai puțin despre cei ce au stat la temelia acestui eveniment istoric, cei care au muncit și s-au jertfit pentru graiul, cultura și neamul românesc. Unul dintre martirii Unirii, sau „Apostol al Basarabiei”, cum îl numesc istoricii Ion Constantin și Ion Negrei, într-o lucrare cu același nume, este Pantelimon (Pan) Halippa, sau P. Cubolteanul, cum obișnuia să-și semneze unele articole din activitatea sa timpurie. Pantelimon Halippa susținea: „Basarabia să nu mai fie măr de discordie între ruşi şi români..., căci a fost, este şi trebuie să rămâie pământ românesc” [1]. Promotorul acestei idei este prezent pe arena politică a Basarabiei la 30 martie 1917, când s-a constituit în Chișinău Partidul Național Moldovenesc. Comitetul de conducere era format din: Paul Gore (președinte), Vasile Stroescu (președinte de onoare), Vladimir Herța (vicepreședinte), Pantelimon Halippa (secretar general) [2]. Organul de presă a devenit ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director era Halippa. Ziarul a fost înființat în 1914 de către Halippa și Nicolae Alecsandri, cu sprijinul financiar al boierului Vasile Stroescu, devenind principala scenă de afirmare a spiritului românesc. Pe 21 noiembrie 1917, are loc prima şedinţă a Sfatului Ţării. Ion Inculeţ este ales preşedinte, Pan Halippa vicepreşedinte, iar Ion Buzdugan secretar. În urma şedinţei, un publicist al vremii consemna următoarele elemente semnificative de caracterizare cu privire la primul dintre vorbitori, Pantelimon Halippa, „cunoscut luptător naţional”, director al gazetei „Cuvânt moldovenesc” şi vicepreşedinte al Partidului Naţional Moldovenesc: „Are o înfăţişare impunătoare de luptător; de stat mijlociu, bine făcut, poartă barbă mare, care

42 ȘTIINȚE UMANISTICE Istorie și Filosofie

încadrează faţa brăzdată de trăsături energice; în negru şi cu ochelari, el iese din cadrul oamenilor de rând. E un vorbitor bun, vorbeşte limpede, energic, într-o limbă ireproşabilă; tonul din când în când e puţin prea ridicat. Arată că Partidul Moldovenesc a pus, mai întâi, chestiunea autonomiei şi a organizării separate şi, printr-o propagan- dă bine condusă, a ajutat la alcătuirea Sfatului Ţării, care este al tu - ror popoarelor dintre Prut şi Nistru. Moldovenii nu sunt şovinişti şi doresc să trăiască frăţeşte cu toţii” [3]. La 2 decembrie, Halippa re- dactează şi citeşte de la tribuna Sfatului Ţării proclamaţia prin care Basarabia devine Republică Moldovenească Autonomă. Anul 1918 l-a găsit pe Pantelimon Halippa în fruntea curentului unionist, având o contribuţie esenţială la acţiunile care pregăteau unirea Basarabiei cu România. La propunerea sa, pe 24 ianuarie 1918 (de ziua Unirii Principatelor Române), Republica Moldovenească Autonomă se proclamă independentă. La 27 martie (9 aprilie) 1918 îl găsim în prezidiul şedinţei în cursul căreia Republica Independentă Moldovenească, prin votul Sfatului Ţării, se uneşte cu patria-mamă România. A votat pentru unirea Basarabiei cu ţara. Activismul său politic este relevat de înseşi funcţiile şi posturile pe care le-a ocupat în Sfatul Ţării, organul legislativ al Basarabiei, care a votaе Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, cu 86 de voturi pentru, 3 contra, 13 absenţi şi 36 de abţineri. Astfel, în cadrul Sfatului Ţării, el a avut mandat validat de la 21 noiembrie 1917 până la 18 februarie 1919 şi a îndeplinit funcţiile de vicepreşedinte (21 noiembrie 1917- 25 noiembrie 1918), preşedinte (25 noiembrie 1918-18 februarie 1919), membru al Comisiei de Redactare, membru al Comisiei de Declaraţii şi Statute [4]. Aşa cum va arăta însuşi Pantelimon Halippa în însemnările sale cu caracter autobiografic, rolul său în Sfatul Ţării a fost acela de a „ţine grămăjoară pe deputaţii moldoveni, fie că erau din congresele noastre profesionale, fie că reprezentau judeţele basarabene. Treaba aceasta o făceam prin aşa-zisul Bloc Moldovenesc, care discuta toate problemele ce veneau la ordinea zilei în Sfatul Ţării” [5]. După ce Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Pan- telimon Halippa a făcut parte, împreună cu dr. Daniel Ciugureanu,

43 Sesiune națională cu participare internatională de comunicări științifice studențești, ediția XXV, USM

Ştefan Ciobanu şi Ion Pelivan, din delegaţia care a dus la Iaşi proclamaţia unirii Basarabiei cu România. Sub preşedinţia sa, Sfatul Ţării a votat, la 27 noiembrie 1918, renunţarea la aşa-zisele condiţii de unire a Basarabiei cu România. Această renunţare s-a făcut în legătură cu actele de Unire de la Cernăuţi (28 noiembrie 1918), pentru Bucovina şi de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), pentru Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, şi în urma decretării votului universal pentru parlament şi pentru consiliile judeţene, orăşeneşti şi săteşti din toată România. La adunările de la Cernăuţi şi Alba Iulia, Pantelimon Halippa a participat ca delegat al Basarabiei şi „asta a fost cea mai mare bucurie din viaţa mea, căci am văzut cu ochii mei împlinirea visului poporului român de a fi unit într-o Românie întregită, liberă şi independentă” [6]. Referințe: 1. ROȘCA, C. Pământul misiunii noastre. București, 2006, p. 7. 2. CONSTANTIN, I., NEGREI, I. Pantelimon Halipa – tribun al Basara- biei. București: Editura Biblioteca Bucureștilor, 2009, p. 107. 3. TOFAN, G. Sărbătoarea Basarabiei. Chișinău, 1917, p. 3. 4. COLESNIC, I. Sfatul Țării: Enciclopedie. Chișinău: Museum, 1998, pp. XIV-XV. 5. CONSTANTIN, I., NEGREI, I. Op. cit., p. 29. 6. Ibidem. Recomandat Ion XENOFONTOV, dr., conf. univ.

44