NICOLAI COSTENCO

ELEGII P{G~NE Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev Tabel cronologic de Vasile Malane\chi Fotografii din arhivele editurii, autorului =i a lui Nicolae R[ileanu Ilustra\ii de Alex Ussow

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: Nicolae Bile\chi, Sergiu Matei Nica, NICOLAI COSTENCO Vasile Coroban, Mihai Cimpoi, Liviu Damian, Ion Ciocanu, Gheorghe Vod[ ELEGII P{GÂNE

4 NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

5 Editura „Litera Interna\ional“ O. P. 61; C.P. 21, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax (021) 3303502; e-mail: [email protected] str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax (37322) 292 932, 294 110; e-mail: [email protected]

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2004 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“. NICOLAI COSTENCO Toate drepturile rezervate.

Editori: Vidra=cu =i fiii Redactor: Andrei Grumeza Tehnoredactare: Viorica Tofan ELEGII P{GÂNE Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u. 6 Comanda nr. 41256 CZU 821.135.1(478)-1 C 76

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Costenco, Nicolai Elelgii p[g`ne / Nicolai Costenco; (Bibl. =colarului; serie nou[/ col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i cop./ Vladimir Zmeev; nr. 476) – B., Ch.: Litera Int., 2004 (Comb. Poligr.). – 408 £p.¤ ISBN 973-675-140-6 – ISBN 9975-74-772-8 821.135.1(478)-1

ISBN 973-675-140-6 © LITERA INTERNA|IONAL, BUCURE+TI, 2004 ISBN 9975-74-772-8 © LITERA INTERNA|IONAL, CHI+IN{U, 2004 Nicolai Costenco 1913 21 decembrie pentru prima dat[ regiunea codrilor, Se na=te, la Chi=in[u, pe baz[ de documente anume +ihor[ni, din Nicolai Costenco, din =i de alte m[rturii preajma Orheiului“ – c[s[toria lui Fiodor edificatoare – Nicolai Costenco face Costenco-Radzeiovski ob`r=iile poetului. (]n ultimul alineat al (care, potrivit afirma\iei }ntr-un manuscris textului care, viitorului scriitor, inedit din mai 1957, ]n totalitate, ]nsumeaz[ era nobil – „graf“ intitulat „P[rin\ii“, 8 pagini) =i o foarte cu r[d[cini polono-ruso- dup[ ce relateaz[ ni=te sumar[ evocare a moldovene), func\ionar ]nt`mpl[ri din copil[rie, originilor sale pe linie la cancelaria gubernial[ toate cu referin\[ la patern[. Reconstituit a Basarabiei, cu Maria familia bunicului dup[ la 1957 – din ceea ce lui Gheorghe Leahu – mam[ – „familie de scriitorul revenit de o r[z[=c[ din jude\ul \[rani r[ze=i dintr-un cur`nd din periplul siberian re\inuse Orhei. S[ urm[rim – sat basarabean din de mic din relat[rile mamei =i ale altor rude apropiate – portretul tat[lui p[streaz[ ceva din insolitul impresiilor acumulate de poet ]n fraged[ copil[rie: „...b[iat frumos, cu must[\i arcuite =i ochi ]n care s[lta numai michidu\[, f[r[ s[ =tie o boab[ ]n rom`ne=te, silit ]ns[ de bunelul s-o ]nve\e, c[ de nu – fata i-o d[, da zestre – mai pune-\i apetitul ]n chiroane. Acesta a fost tata, pe care nu-l =tiu dec`t din povestirile mamei. At`t c[ Pãrinþii ºi buneii MIC{ ENCICLOPEDIE ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR Nicolai Costenco 8 DIN REPUBLICA MOLDOVA

Casa buneilor tare ]i mai pl[cea s[ nu =tia mai mult dec`t act: „La 8 februarie citeasc[ =i s[ se fac[ ce auzise ]n copil[rie. anul 1886, ]n familia cu pr[jina la nas – de, Mult mai t`rziu, nobilului Silvestru era graf, cum spunea scriitorul avea s[ al lui Alexandr el, pe jum[tate rus, pe primeasc[ de la Bucure=ti, Costenco-Radzeiovski jum[tate – moldovean, de la mama, de la tat[l =i a so\iei sale legitime =i mai avea o jum[tate vitreg, avocatul Teodor Domnica a lui Eftodie, de polonez. M[ miram P[duraru, =i de la fratele ambii de confesiune pe atunci – cum dracul, Anatol P[duraru, o parte ortodox[, afla\i la prima ]nseamn[ c[ era un din arhiva familiei, c[s[torie, s-a n[scut om =i jum[tate?...“ cu documente =i fiul Fiodor, pe care la Costache Costenco, manuscrise de p`n[ 16 februarie acela=i fiul scriitorului, cel la 1940, ]ntre care =i o an l-a botezat preotul care ne-a pus la serie de acte originale Fiodor Onufreivici =i dispozi\ie textul acestor cu privire la via\a =i c`nt[re\ul diacon fr`nturi de amintiri, activitatea p[rintelui Simion Crocos; na= ne-a comunicat c[, s[u natural. Astfel, a fost preotul Ioan potrivit tradi\iei conform adeverin\ei al lui +tefan Pl[cint[ de familie, bunicul eliberate la 16 septembrie din satul Clocu=na, s[u a trecut Nistrul =i a 1894 de Consistoriul \inutul Hotin“. Pe plecat ]n Rusia, f[r[ ca, Bisericesc din Chi=in[u, verso-ul acestei ulterior, despre el s[ ]n cartea cu actele de adeverin\e, eliberate se mai afle ceva. stare civil[ a Bisericii la 16 septembrie 1894, La 1957, c`nd a Adormirii din localitatea se afl[ ]nscris urm[torul a=ternut pe h`rtie Secureni, \inutul Hotin, act de stare civil[: textul despre p[rin\i, pe anul 1886, la nr. 11, „La 10 februarie 1913, nici Nicolai Costenco a fost ]nscris urm[torul sus-numitul Fiodor MIC{ ENCICLOPEDIE 9 Nicolai Costenco ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Casa pãrinteascã. Liceanul Costenco împreunã cu mama, fratele ºi unchiul al lui Silvestru Costenco-Radzeiovski s-a cununat, la Biserica „Sf`ntul Ilie“ din Chi=in[u, cu domni=oara Maria a lui Gheorghe Leahu, de 20 de ani, de confesiune ortodox[“. Documentul e semnat de parohul Bisericii „Sf`ntul Ilie“, preotul Ioan Guja, =i de c`nt[re\ul Vladimir Cu fratele Anatol Berezovschi =i are „M.Kog[lniceanu“) 1913 =i a fost botezat aplicat[ =tampila copilul a fost botezat la 25 ianuarie 1914. numitei parohii. de clericii de la Biserica Na=i la botez au fost: Din aceast[ c[s[torie „Sf`ntul Haralambie“ secretarul gubernial se va na=te poetul din Chi=in[u, care Teodor al lui Gheorghe Nicolai Costenco. au =i eliberat actul de Leahu, unchiul dup[ }n conformitate cu na=tere-botez. Pruncul mam[ al viitorului „extrasul din registrul Nicolai, numit astfel scriitor – =i Iustina metrical“ (originalul ]n cinstea sf`ntului a lui Nichita, so\ia rusesc cu textul tradus ]n Nicolai, care se lui Vladimir Ardalion rom`ne=te se p[streaz[ s[rb[tore=te la Vasiliev-Volghin, ]n arhiva Muzeului 6 decembrie, s-a secretar ]n administra\ia Literaturii Rom`ne n[scut la 21 decembrie gubernial[ din Basarabia, MIC{ ENCICLOPEDIE ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR Nicolai Costenco 10 DIN REPUBLICA MOLDOVA

Carnetul elevului Costenco precum =i Vasilie de secretar al =efului Costenco-Radzeiovski al lui Ioan Soldatov, poli\iei circumscrip\iei e numit =ef al agricultor din satul nr. 2 din Chi=in[u. De secretariatului Canadei, \inutul la 20 februarie 1910 sec\iei Consf[tuirii S]zrani, gubernia =i-a continuat cariera Expeditive Speciale Simbirsk. Taina pe post de ajutor de a Direc\iei de Interne sf`ntului botez a secretar al C`rmuirii a Basarabiei reunite, fost oficiat[ de preotul Guberniale a Basarabiei, ]ntre timp, cu Regatul Teodor Bivol =i c`nt[re\ul revolu\ia rus[ din Rom`niei. Disponibilizat Dimitrie Moleavin. februarie 1917, ca urmare a schimb[rii Din formularul de ce se extindea structurilor puterii servici al lui Fiodor vertiginos spre diriguitoare ale Costenco-Radzeiovski, periferiile imperiului Basarabiei sau, poate, ]ntocmit ]n 1916 =i g[sindu-l ]n plin centrul r[mas f[r[ servici din completat cu date noi evenimentelor. La 20 cauza faptului c[ la 1 iunie 1918, afl[m octombrie 1917, Fiodor nu va fi dorit s[ c[ acesta s-a n[scut Costenco-Radzeiovski presteze jur[m`ntul ]ntr-o familie de este numit ]n postul de credin\[ fa\[ de nobili de vi\[ =i, dup[ de „ajutor al =efului noile autorit[\i de o educa\ie =i studii, cancelariei comisarului stat ale |[rii ]ntregite, ob\inute, probabil, gubernial“, acesta prin 1920, Fiodor acas[, cu profesori fiind subordonat Costenco-Radzeiovski particulari, la Guvernului Provizoriu ]=i abandoneaz[ familia 12 octombrie 1904 de la Petrograd. La =i, p[r[sind locurile a fost angajat ]n calitate 14 iunie 1918, Fiodor natale, trece Nistrul, MIC{ ENCICLOPEDIE 11 Nicolai Costenco ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Adunarea Generalã a Societãþii Scriitorilor ºi Publiciºtilor din Basarabia din 24 martie 1940. Pan Halippa, G. Meniuc, V. Luþcan, N. Costenco stabilindu-se pe P[duraru, n[scut teritoriul controlat ]n comuna |iple=ti de bol=evici. De acum din jude\ul B[l\i, nepot ]ncolo i se pierde urma. al frunta=ului unionist R[mas, practic, f[r[ de la 1918 Pantelimon sprijin patern, Nicolai Halippa. }nceputul Costenco ]=i va tr[i =colarit[\ii lui Nicolai copil[ria, mai ales ]n Costenco: primele trei perioada vacan\elor de clase le face la +coala var[, ]n satul bunicilor Primar[ Ortodox[ din dup[ mam[ – Gheorghe Chi=in[u, fiind ]nscris =i Olimpiada Leahu, ini\ial (de c[tre una n[scut[ Hodorogea, – dintre m[tu=i) cu r[ze=i din Cehorenii numele Leahu, ]n 1922 Orheiului. al doilea an (de c[tre tat[l vitreg) – cu 14 august 1921 numele P[duraru, =i, Se na=te, la Chi=in[u, Odat[ destr[mat[ ]n fine, revenindu-se Anatol P[duraru, familia =i so\ul adev[ratele lui ob`r=ii frate uterin al dat disp[rut, Maria paterne – cu numele scriitorului, viitor Costenco-Radzeiovski, Costenco-Radzeiovski. medic veterinar. pentru a-=i asigura }n clasa a patra copilul 1928-1932 viitorul – sie=i =i este ]nscris la +coala copilului r[mas f[r[ de Aplica\ie a +colii Nicolai Costenco tat[ – se rec[s[tore=te Normale de }nv[\[tori urmeaz[ clasele cu avocatul Teodor din Chi=in[u. cursului superior MIC{ ENCICLOPEDIE ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR Nicolai Costenco 12 DIN REPUBLICA MOLDOVA 12 septembrie 1938, poezii, poeme, articole, ca unul ce nu s-a eseuri, recenzii la prezentat la celelalte c[r\ile colegilor, examene. Paralel cu fragmente de proz[ studiile la drept, artistic[, traduceri. poetul se va ]nscrie =i 1937 la Facultatea de Litere. „Universitatea la noi, Apare, imprimat[ la scria poetul ]ntr-o tipografia „Tiparul epistol[ adresat[ moldovenesc“, placheta unchiului Xenofont Poezii – oper[ editat[ de Gruparea Revistei În GULAG Leahu la 17 decembrie la Liceul „Bogdan 1936, e o fabric[ nu de „Via\a Basarabiei“. Petriceicu-Hasdeu“ min\i luminate – pe ele Coperta e ilustrat[ din Chi=in[u. numai natura le face –, de pictorul Anatolie ci de lefegii, bugetivori Cudinoff. La ]nceputul 1932 f[r[ con=tiin\[ =i f[r[ anului, se pare c[ 10 septembrie demnitate“. prim-redactorul Ca urmare a sus\inerii a avut un conflict – cu succes, ]n cadrul 1932 pe marginea ideii, sesiunii de var[ 1932, „Cuv`ntul liber“ de interpretate ]n mod a examenului la Bucure=ti insereaz[ diferit, de regionalism de bacalaureat, c`teva poezii de Nicolai cultural – cu o parte elevului-absolvent Costenco, ]nso\ite de o dintre colaboratori al Liceului „Bogdan prezentare semnat[ de (Vladimir Neaga, Petriceicu-Hasdeu“ poetul =i publicistul Nicolae Sp[taru, Petre din Chi=in[u Nicolai Demostene Botez. +tef[nuc[, Nicolae Moro=anu, Emil Gane), Costenco i se d[ 1934 Diploma de bacalaureat, ace=tia retr[g`ndu-se ob\inut[ cu media }n nr. 1 al revistei de la revist[. Redac\ia „satisf[c[tor“. „Via\a Basarabiei“ =i administra\ia public[ un grupaj de se vor afla ]n 1932-1936 versuri. Asum`ndu-=i, continuare la locuin\a Nicolai Costenco din acest an, func\ia prim-redactorului =i a urmeaz[ cursurile de redactor-prim al directorului – avocatul Facult[\ii de Drept publica\iei, ajutat de Teodor P[duraru, tat[l a Universit[\ii prietenul s[u, poetul vitreg al lui Nicolai „Al. I. Cuza“ din Ia=i. =i publicistul Vasile Costenco =i unul dintre }nscris la facultate cu Lu\can, Nicolai principalii sprijinitori seria 1932/33, el va Costenco ]=i va financiari ai publica\iei. trece examenele identifica, p`n[ ]n pentru anii I =i, 1940, destinul propriu 1939 par\ial, II de studii, cu cel al revistei. Aici va Se tip[resc, ]n volume fiind exmatriculat la publica ]n permanen\[ aparte, Cleopatra MIC{ ENCICLOPEDIE 13 Nicolai Costenco ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA (A treia Elegie pãgânã) Molotov-Ribbentrop, =i Ore – poeme din are loc raptul Basarabiei perioada 1934-1939. =i incorporarea ei ]n Sunt anun\ate, colosul ro=u, ]l g[se=te ca fiind ]n preg[tire, pe Nicolai Costenco c[r\ile: Elegii pãgâne – la Chi=in[u. Poetul poeme, Hâncu – poem respinge propunerea pe istoric, Viaþã fãrã istorie – care i-o face Pantelimon roman, Unirea – roman. Halippa (ceilal\i membri ai familiei – mama =i 1940 fratele Anatol se aflau La Chi=in[u, se la odihn[ ]n |ar[) de a 1957 constituie legal-oficial se refugia. Ispitit s[ se Ia atitudine, Societatea Scriitorilor apropie „de felul nou de pronun\`ndu-se =i Publici=tilor din via\[, preconizat de ferm ]mpotriva Basarabia. Pre=edinte e =tiin\a lui Lenin“, abera\iilor „=antiste“, ales Pantelimon Halippa, Nicolai Costenco inclusiv la ]nt`lnirea lui Nicolai Costenco a r[mas la Chi=in[u. cu intelectualitatea revenindu-i func\ia de crea\ie din t`n[ra de secretar general. 1941 republic[ sovietic[, Societatea, recunoscut[ martie ]nt`lnire organizat[ persoan[ juridic[ de De r`nd cu al\i confra\i la sediul comitetului Tribunalul jude\ului de condei b[=tina=i, central al partidului L[pu=na, avea =i al doilea dup[ Emilian comunist, de Nikita o editur[ proprie. Bucov, Nicolai Costenco Hru=ciov, care i-a Aici urma s[ apar[ este primit ]n Uniunea sprijinit demersul. volumul Elegii pãgâne, Scriitorilor Sovietici din aprilie con\in`nd, de r`nd Moldova. }n acela=i an e Nicolai Costenco cu ciclurile de crea\ii angajat ]n calitate de se c[s[tore=te cu Lili originale, =i o serie de =ef al sec\iei literare Cleiderman, fiica unui traduceri din Pu=kin, la Teatrul Moldovenesc medic din Chi=in[u. Lermontov, Blok, de Stat, transferat la 23 iunie Esenin =.a. Dar, a=a Chi=in[u de la Tiraspol. Aparatul represiv al cum m[rturise=te poetul Foarte cur`nd, ]ns[, regimului de ocupa\ie ]ntr-o scrisoare, de=i poetul =i-a dat seama ia decizia de a-l aresta, imprimat, volumul „nu de lipsa de perspectiv[ pornindu-se, indubitabil, a ie=it de la tipografie, a experimentelor de la circumstan\a c[ deoarece au venit lingvistice =i Nicolai Costenco a fost eliberatorii no=tri“. socio-culturale colaborator apropiat Ziua fatal[ de 28 iunie, promovate insistent al lui Pantelimon ]n care, conform =i cu arogan\[ de Halippa pe t[r`m prevederilor fixate ]n „frunta=ii“ vie\ii social-cultural-literar. protocolul adi\ional literar-artistice veni\i Printr-un denun\ anonim, secret la pactul din Transnistria. care a servit drept MIC{ ENCICLOPEDIE ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR Nicolai Costenco 14 DIN REPUBLICA MOLDOVA pretext formal, era evacuat ]n grab[ de copil[rie s[ priveasc[ ]n autorit[\ile erau autorit[\ile regimului drum peisagiile“, el se informate cum c[ de ocupa\ie, f[r[ arat[ curios s[ vad[ poetul ar fi avut leg[turi a fi fost judecat „locurile noi ale cu Garda de Fier =i c[, =i condamnat, Rusiei“. „Periplul“ ]n calitatea lui de fost N. Costenco este siberian a continuat redactor al revistei scos din ]nchisoare, prin localit[\ile „Via\a Basarabiei“, urcat, ]mpreun[ cu Kuib`=ev, Buguruslan, a publicat articole cu al\i de\inu\i, ]n tren Ufa, Omsk, Voro=ilovsk caracter antisovietic =i trimis spre r[s[rit. (pe Obi), Kramatorsk =i antirevolu\ionar; începutul lui iulie (pe Enisei), Irkutsk scriitorului i s-au }mpreun[ cu al\i (pe Angara) – „inima incriminat, totodat[, =i aresta\i, ]ntre care Siberiei, dricul Asiei de ac\iuni destabilizatoare, =i prozatorul Mihail Nord“. De aici, pe un cu caracter de agita\ie Curicheru, ]nv[\[tor =lep, convoiul a ]naintat antisovietic[. la Str[=eni, Nicolai pe Angara, ]n cursul 25 iunie Costenco e dus cu apei spre Nord, Doi in=i, unul militar ma=ina p`n[ la gar[, p`n[ ]n localitatea =i unul civil, sosesc urcat ]ntr-un tren cu Aleksandrovsk – „un sat la locuin\a poetului de vagoane de pu=c[ria=i =i de case simple de \[rani pe strada Haralambie, expediat spre r[s[rit. s[raci“. Mai departe nr.142 pentru a-l Prima escal[: la de\inu\ii au mers pe aresta. I se face penitenciarul din jos vreo 12 km p`n[ la perchezi\ie, fiindu-i „Tiri=polea – capitala pu=c[ria Aleksandrovskii confiscate trei monede republicii autonome |entral“, „zidit[ pe de aur (r[mase ]n cas[ moldovene=ti vremea Ecaterinei de la p[rin\ii care se transnistrene – o celei mari pentru refugiaser[ ]n |ar[), forma\ie administrativ[ de\inu\ii politici“, actele de identitate butaforic[ lipit[ ca un la 70 km de Irkutsk. (]n total =ase), dou[ petic zdren\uit ...de }ntregul itinerar, de albume, opt c[r\i, dou[ cursul ]ntortocheat al la Chi=in[u p`n[ la caiete, =apte fotografii. b[tr`nului Nistru“. punctul final, a \inut Martori oculari la Dup[ =apte zile de „patruzeci de zile de perchezi\ie =i arest =edere la Tiraspol, regim uscat, adev[rat au fost vecinii: c`te 40 de indivizi post mare...“ N. I. Socolov =i ]n vagoane de marf[, august-decembrie I. S. Bodarev (scriitorul de\inu\ii sunt du=i la }ncarcerat ]n Bogdan Istru. Acesta, Odesa. De aici trenul penitenciarul ]mpreun[ cu so\ia, o ia spre Nikolaev. „Aleksandrovskii locuia ]n cas[ la Oarecum resemnat, |entral“, ]mpreun[ cu N. Costenco). poetul constat[ c[ al\i basarabeni, poetul Deoarece linia pentru el „situa\ia =i-a dus existen\a ]ntr-o frontului se apropia era o distrac\ie. camer[ „f[r[ atingeri de Chi=in[u =i ora=ul Obi=nuit din din exterior“, cum MIC{ ENCICLOPEDIE 15 Nicolai Costenco ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Familia Costenco dupã întoarcerea la Chiºinãu, cu poetul Em.Bucov (1956) va men\iona el, ]n denun\ul ]n baza at`t originea c`t =i Povestea vulturului. c[ruia fusese arestat caracterul latin al „Pu=i la opreal[, cu =i fragmente – 10 pagini limbii. Supus lumea exterioar[ b[tute la ma=in[ – ale interogatoriilor care n-aveam nici un stenogramei adun[rii se desf[=urau, de obicei, contact. Dac[ ne-ar scriitorilor ce a avut noaptea, poetul respinge fi pus ]ntr-un clopot de loc ]n prim[vara acuza\ia de a fi fost sticl[ =i ne-ar fi cobor`t anului 1941 la membru al vreunui la fundul m[rii, n-am Chi=in[u =i ]n cadrul partid, ]n schimb fi fost mai izola\i dec`t c[reia N. Costenco se recunoa=te c[, ]n eram acum“. }n camera pronun\ase categoric calitate de redactor 50 a pu=c[riei se ]mpotriva tendin\elor al revistei „Via\a ]nfirip[ un cenaclu – de ]nlocuire a limbii Basarabiei“, ]n „grupa literelor moldave rom`ne literare cu articolele publicate a favori\ilor mizeriei“, graiul moldovenesc nu a sprijinit mi=carea cum i-a zis, cu transnistrean revolu\ionar[, afirm`nd am[r[ciune, poetul. influen\at masiv, c[ numai or`nduirea 12 decembrie la toate nivelurile, de burghez[ poate s[ Lui Nicolai Costenco limba rus[. }n cadrul scoat[ Basarabia din i se aduc la cuno=tin\[ disputelor, omul de starea deplorabil[ ]n capetele de acuzare. cultur[ N. Costenco care se afla. „Fiind Acestea rezultau din a ap[rat cu d`rzenie na\ionalist burghez, MIC{ ENCICLOPEDIE ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR Nicolai Costenco 16 DIN REPUBLICA MOLDOVA a m[rturisit el, prevederile art. 58-10, condamnarea conside-ram c[ limba partea I a Codului Penal lui N. Costenco. }n basarabean[ burghez[ al Federa\iei Ruse, rechizitoriu, ]ntre altele, se afl[ la un nivel pentru urm[toarele se afirm[: „Lu`nd ]n superior ]n raport cu „crime“: „Fiind scriitor considerare faptul noua limb[ sovietic[ =i redactor la revista c[ N. F. Costenco moldoveneasc[“ =i c[, rom`n[ burghez[ a fost demascat ]n prezen\a lui Hru=ciov, „Via\a Basarabiei“, prin activitatea sa apoi, cu alt[ ocazie, ]n N. F. Costenco a scris antisovietic[ =i c[ el cadrul unei ]ntruniri cu articole cu caracter este periculos pentru articiparea profesorului antisovietic. Chiar =i ]n stat, propun s[ i se Serghievski de la 1940, ]n timpul puterii aplice o pedeaps[ de Moscova, i-a luat ]n sovietice, f[cea agita\ie deten\iune ]ntr-un lag[r der`dere pe scriitorii antisovietic[, afirm`nd de corec\ie prin munc[ sovietici, afirm`nd c[, c[ limba burghez[ pe un termen de 7 ani „odat[ cu instaurarea basarabean[ este cu o interdic\ie a puterii sovietice, superioar[ limbii drepturilor politice limba moldoveneasc[ sovietice moldovene=ti pe 3 ani“. a fost deformat[ =i am =i c[ operele literare 15 aprilie demonstrat acest lucru sovietice nu rezist[ Consf[tuirea special[ critic`nd lucr[rile ca form[. Totodat[, la de pe l`ng[ Comisariatul scriitorilor sovietici consf[tuirea scriitorilor Norodnic al Afacerilor moldovenii, iar atunci sovietici din Chi=in[u, Interne al U.R.S.S. c`nd a fost primit ]n N. Costenco, ]n luarea (cunoscutul N. K. V. D.), Uniunea Scriitorilor, a sa de cuv`nt, a afirmat precum =i era de a=teptat, elogiat „presa burghez[, c[ puterea sovietic[ ar a l[sat ]n vigoare reduc`nd demnitatea fi schimonosit limba sentin\a pronun\at[ celei sovietice“, moldoveneasc[“. }n ]n cazul lui Nicolai spun`nd c[ „scriitorii aceea=i zi, noaptea, Costenco. sovietici moldoveni sunt decizia organelor de analfabe\i, ]n timp ce anchet[ este adus[ la 1942-1948 scriitorii burghezi, cuno=tin\a de\inutului. Condamnatul Costenco prinlimbajul operei }ntrebat dac[ este de =i-a isp[=it pedeapsa lor, seafl[ la un nivel acord cu acuza\iile ]ntr-un lag[r de corec\ie mult mai ]nalt“. ce i s-au adus, poetul prin munc[ din 14 decembrie r[spunde afirmativ. localitatea Dudinka, Organele de anchet[ \inutul Krasnoiarsk. din Irkutsk, ]n baza 1942 stenogramei =i a 8 februarie 1948 proceselor-verbale ale Procurorul ]ns[rcinat 25 iunie interogatoriilor la care a cu supravegherea cazului Expir`nd termenul fost supus, iau decizia de a sus\inut ]ntru totul de 7 ani la care fusese a-l trage la r[spundere capetele de acuzare condamnat, poetul este ]n conformitate cu =i a pledat pentru angajat, prin contract MIC{ ENCICLOPEDIE 17 Nicolai Costenco ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Cu V.Leviþchi, V.Ioviþã, V.Coroban, A.Codru, ºi A.Strâmbeanu de munc[ ]ncheiat maritim Dudinka pe un pe o perioad[ termen de ]nc[ doi ani. de trei ani, la Portul Scriitorul va exercita, maritim Dudinka. pe r`nd, urm[toarele 1950 func\ii: dispecer superior (p`n[ la „Vila“ era amplasat[ pe 25 iunie 1952), =ef malul r`ului Enisei. de schimb (p`n[ la 19 decembrie 25 august 1952), Se c[s[tore=te cu Maria conduc[tor al grupului Haralambie Ursachi de recep\ionare (p`n[ la (Frunz[), originar[ din 2 martie 1953), maistru satul Mereni, raionul pentru lucr[rile de Anenii-Noi. C[s[toria ]nc[rcare (p`n[ la este consemnat[ ]n 18 iunie 1953). registrul actelor de 1963 stare civil[ din 1953 1954 localitatea Dudinka, 25 iunie vara \inutul Krasnoiarsk, Prelunge=te contractul Folosindu-se de dreptul districtul Taim`r. de angajare pe o legal la concediu =i de 1951 perioad[ de ]nc[ 3 ani. dreptul de deplasare Poetul va munci ca =ef liber[ pe teritoriul 15 decembrie de depozit (p`n[ la 23 U.R.S.S., Nicolai Prelunge=te contractul decembrie 1953) =i, Costenco face o vizit[ de munc[ la Portul iar[=i, dispecer. „de recunoa=tere“ MIC{ ENCICLOPEDIE ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR Nicolai Costenco 18 DIN REPUBLICA MOLDOVA la Chi=in[u. Afl[ U.R.S.S. cu privire la gemenii Costache c[ p[rin\ii =i fratele condamnarea lui Nicolai =i Tatiana (a.n. 1954), sunt ]n via\[ =i locuiesc Costenco a fost anulat[ Fiodor (a.n. 1956); la Bucure=ti. Le scrie cu ]ncetarea procedurii mezina Ileana se =i, astfel, reia leg[tura pe dosar, din lipsa ]n na=te, ]n 1958, cu familia, care, la ac\iunile inculpatului deja la Chi=in[u, r`ndu-i, afl[ despre a componen\ei de iar un alt fiu, cu el c[ e viu. infrac\iune =i eliberarea numele Constantin, 1955 imediat[ din deten\ie. se va stinge din via\[ Poetul, care la acest la 13 iunie 1953, la vara moment, precum numai 8 luni, =i va fi }ntreprinde, ]n m[rturisea el ]nsu=i, ]nmorm`ntat ]n solul cadrul concediului, la modul ironic, ]ntr-o ]nghe\at al Siberiei –, o nou[ c[l[torie la noti\[ biobibliografic[ revine la Chi=in[u. Chi=in[u. }ncepe s[-=i de mai t`rziu, locuia, 1957 scrie memoriile din ]mpreun[ cu familia, perioada de deten\ie „]ntr-o vil[ proprie, 18 iunie ]n GULAG-ul sovietic, ridicat[ pe malul Este angajat ]n ]mpletite, retrospectiv, fluviului Enisei, ]n calitate de consultant cu amintirile din portul Dudinka, se la sec\ia de poezie a copil[rie. ]ntoarce la uneltele Uniunii Scriitorilor din 1956 sale de scriitor“. Moldova. Spre sf`r=itul 20 septembrie anului, iese de sub 25 iunie }n vederea apropiatei tipar, la Editura de Prelunge=te contractul reveniri la ba=tin[, Stat a Moldovei, de angajare la Nicolai Costenco ]ntr-un tiraj de 3000 de Combinatul Metalurgic adreseaz[ lui Gherasim exemplare (dat la cules din Norilsk pe al\i Rudy, pre=edinte al 22 iulie 1957, bun de trei ani – p`n[ la Consiliului de Mini=tri tipar 16 noiembrie 25 iunie 1959. al R.S.S.M., o cerere 1957), culegerea de 1956 prin care, inform`nd c[ versuri Poezii alese – a fost reabilitat, solicit[ prima carte ap[rut[ 9 august s[-i fie restituit[ casa ]n perioada postbelic[, Prin hot[r`rea de pe strada +tefan dup[ reabilitare, =i Colegiului judiciar cel Mare (fosta care s-a vrut una de pentru dosare penale Haralambie), nr. 142, totalizare. Volumul al Judec[toriei Supreme care i-a fost luat[ ilegal. se constituie din a Republicii Sovietice sfârºitul anului urm[toarele Socialiste Moldovene=ti, Reabilitat, Nicolai compartimente: decizia din 15 aprilie Costenco, ]mpreun[ cu Începuturi (1932-1937), 1942 a Consf[tuirii ]ntregul s[u „familion“ – Orizonturi natale speciale de pe l`ng[ so\ia Maria, copiii (1938-1939), Rãsãritul Comisariatul Norodnic Nicolai (a.n. 1949), (1940-1941), Severograd al Afacerilor Interne al Maria (a.n. 1951), (1941-1956), Rondeluri MIC{ ENCICLOPEDIE 19 Nicolai Costenco ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

La redacþia revistei „Nistru“ cu B.Burlac-Vâlcanov, Gh.Bogaci ºi D.Martinovici =i Întoarcere 22 iunie la Editura Cartea (1956-1957) – Printr-un decret al moldoveneasc[, apare corespunz[toare, Prezidiului Sovietului volumul Pagini alese cronologic-tematic, Suprem al U.R.S.S. de Aleksei Tolstoi. unor perioade distincte este decorat cu medalia 1962 din via\a =i activitatea „Pentru vitejie ]n autorului. munc[“. Nicolai Costenco traduce =i editeaz[ 1958 1961 (Editura Cartea }n traducerea La Editura Cartea moldoveneasc[) lui Nicolai Costenco, moldoveneasc[, apare Povestiri de Iuri la Editura +coala volumul Poezii (tiraj – Naghibin. 4000 de exemplare). sovietic[, apare cartea lui 1963 V. Nestaiko ªura ºi ªuric. Edi\ia con\ine =i traducerea Conceput ca o culegere 1959 poemului Demonul de totalizare a unei Editura Cartea de Lermontov – „pios experien\e poetice de moldoveneasc[ omagiu la cei 120 de ani aproximativ 30 de ani public[, ]n limba rus[, de la moartea genialului =i ap[rut ]ntr-un tiraj volumele de versuri poet rus“. Editura de 2500 de exemplare Postoianstvo =i Stihi. Sovetski pisateli din la Editura Cartea Moscova public[, ]n moldoveneasc[, volumul 1960 traducerea lui Viktor Versur i (peste 360 de La Editura Cartea Kocetkov, volumul de pagini) s-a circumscris, moldoveneasc[ apare, versuri Moldavskie totodat[, momentului ]ntr-un tiraj de 2000 napevî. aniversar: cicncizeci de exemplare, volumul }n traducerea de ani de la na=terea Poezii noi. lui Nicolai Costenco, poetului. Apare, MIC{ ENCICLOPEDIE ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR Nicolai Costenco 20 DIN REPUBLICA MOLDOVA

Împreunã cu soþia Maria ºi fiul Nicolai (1966) la Editura Cartea 1967 1967 =i 1968 (ciclurile moldoveneasc[, Apare, ]n limba rus[, Culori ºi umbre =i romanul Severograd. ]ntr-un tiraj de 100 000 Primãveri la Yalta), La aceea=i editur[ se de exemplare, volumul precum =i versuri din tip[re=te placheta de Severograd, care con\ine perioada interbelic[ versuri pentru copii romanul cu acela=i titlu (ciclul Preocupãri lirice Luci, soare, luci! =i =apte nuvele. }n cu relu[ri din plachetele Poezii, Ore ºi Elegii 1964 revista „Nistru“, nr. 6, se public[ drama ]n trei pãgâne – poemele 6 octombrie acte Serghei Lazo. Cleopatra =i Lebãda Demisioneaz[ din Apare, la Editura Neagrã). Se da, astfel, postul de consultant Cartea moldoveneasc[, curs – cum se specific[ al sec\iei poezie a culegerea de poezii =i ]n adnotare – „cererii Uniunii Scriitorilor poeme Mugur, mugurel multor cititori de a face din Moldova. (tiraj 7000 de exemplare). cuno=tin\[ cu poeziile 1966 Ie=it de sub tipar ]n scrise de poet ]n condi\ii poligrafice tinere\e“. Tiraj 7000 }n colec\ia „Aurora“ deosebite volumul de exemplare. La Editura apare volumul selectiv va fi ]naintat, ]n 1968, Lumina apare culegerea de versuri Prometeu. la Premiul de Stat. de poezii =i poeme Se tip[re=te culegerea Neamul. de nuvele Norocul 1969 omului. La Editura Editura Cartea 1970 Lumina, ]n colec\ia moldoveneasc[ public[ La Editura Cartea „Biblioteca =colarului“, volumul Poezii ºi poeme. moldoveneasc[ apare iese de sub tipar Culegerea cuprinde o nou[ edi\ie a omanului placheta Versuri. versuri scrise ]n anii Severograd. MIC{ ENCICLOPEDIE 21 Nicolai Costenco ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Cu P.Cãrare ºi V.Belistov 1971 peste Drina de Ivo Ies de sub tipar, Andrici traduse la Editura Cartea din limba rus[. moldoveneasc[, ]n 1973 traducerea lui Nicolai Editura Lumina Costenco, romanul scoate o nou[ edi\ie a Crimã ºi pedeapsã c[r\ii de poezii =i poeme de Fiodor Dostoievski Neamul, iar Cartea =i Vâna de aur (poezii moldoveneasc㠖 =i poeme) de Vasili volumul Poeme, ]n Fiodorov =i, transpus tiraje de 4 =i, respectiv, din italian[, romanul 5 mii de exemplare. autobiografic al lui Tot la „Cartea Dante Alighieri Viaþa moldoveneasc[“ Contele nouã (]n colaborare vede lumina tiparului 1975 cu Nicanor Rusu). volumul de versuri ]n Apar, la Editura 1972 limba rus[ Dnevnik Cartea moldoveneasc[, serdþa. volumele Versur i de La Editura Cartea 1974 Evgheni Evtu=enko moldoveneasc[ =i Descrierea Moldovei apar volumul de La Editura de Dimitrie Cantemir, versuri Tãrie precum Sovetski pisateli transpunerile din =i romanele Destinele din Moscova apare, rus[ =i, respectiv, se nasc din clipe de ]n traducerea din latin[, fiind Constantin +i=can lui Vladimir Bjezovski, semnate de =i Podul de romanul Severograd. Nicolai Costenco. MIC{ ENCICLOPEDIE ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR Nicolai Costenco 22 DIN REPUBLICA MOLDOVA

O întâlnire cu cititorii Comitetului din lirica poetului de Conducere al ]n t[lm[cirea Uniunii Scriitorilor lui Viktor Kocetkov. din U.R.S.S. pentru La Editura Literatura romanul Severograd Artistic[ apare prezentat la concursul Iliada de Homer unional, anun\at pe ]n traducerea lui anii 1974-1976, Nicolai Costenco. pentru cea mai reu=it[ scriere 1979 de proz[ artistic[ La Editura pe tema clasei Literatura Artistic[ muncitoare. Editura apar, ]n dou[ volume, 18 decembrie Cartea moldoveneasc[ Scrieri de Nicolai Prezidiul Sovietului scoate de sub tipar Costenco, cu o Suprem al R.S.S. culegerea de povestiri prefa\[ de Vasile Moldovene=ti ]l Gheorghinî krasnîe Badiu =i Anatol decoreaz[ cu medalia i belîe. Gavrilov, iar la Editura „Veteran al muncii“. Sovetski pisateli din 1978 1976 Moscova – o nou[ Editura Sovetski edi\ie a romanului I se acord[ Premiul pisateli din Moscova Severograd. de ]ncurajare al scoate de sub tipar Consiliului Central placheta de versuri 1980 al Sindicatelor din Mujestvo. Volumul Editura Literatura U.R.S.S. =i al con\ine traduceri Artistic[ scoate MIC{ ENCICLOPEDIE 23 Nicolai Costenco ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Cu soþia Maria (1984) de sub tipar cartea 1984 de versuri Euritmii. Nicolai Costenco I se ]nm`neaz[ este ]naintat la Premiul ]nsigna de Laureat al de Stat pentru cartea Premiului Sindicatelor Poezii ºi poeme. din U.R.S.S. =i al Uniunii Scriitorilor 1985 din U.R.S.S., premiu }n colec\ia Poezie acordat anterior moldoveneascã pentru romanul contemporanã, Severograd. la Editura Literatura Artistic[, apare ]n 1982 În ultimii ani ai vieþii limba rus[ volumul de versuri Talâi sneg Apare o nou[ de versuri Stihi. cu un cuv`nt ]nainte edi\ie a Descrierii Traducerile sunt semnat de poetul =i Moldovei de realizate de Viktor publicistul Boris Dimitrie Cantemir, Kocetkov, David Dubrovin. Printre traducerea din latin[ Samoilov, Grigori traduc[torii textelor fiind semnat[ de Perov, Boris Dubrovin sunt: Grigori Perov, Nicolai Costenco. =i Piotr Parhomovski. Piotr Parhomovski, 1983 1986 Viktor Kocetkov =i Boris Dubrovin. La Editura La Editura Literatura Artistic[ Hudojestvennaia 1988 apare cartea Poezii literatura din Moscova 11 octombrie ºi poeme. apare volumul I se decerneaz[ MIC{ ENCICLOPEDIE ILUSTRAT{ A SCRIITORILOR Nicolai Costenco 24 DIN REPUBLICA MOLDOVA Premiul de Stat al editat ]n noua colec\ie ]l alege pe Nicolai R.S.S. Moldovene=ti de poezie contemporan[ Costenco Membru pentru cartea „Orfica“, iar ]n plan de Onoare. Poezii ºi poeme, mai larg – prima carte 1993 ap[rut[ ]n 1983. a poetului Nicolai Costenco ap[rut[ 20 iulie 1990 cu alfabet latin Nicolai Costenco 11 ianuarie ]n Chi=in[ul natal. ]nceteaz[ din via\[. Prin decretul }n culegere sunt La 22 iulie poetul Prezidiului Sovietului incluse unele din cele e ]nmorm`ntat Suprem al R.S.S. mai frumoase poezii ]n Cimitirul Central Moldovene=ti i se selectate din volumele Ortodox din Chi=in[u. confer[ titlul onorific ap[rute anterior. Ediþii Postume: „Scriitor al poporului 1998: Elegii pãgâne, din R.S.S.M“. 1992 Editura Litera Apare, la Editura 6 martie 1998: Povestea Hyperion, cartea de Adunarea general[ vulturului, Editura Arc versuri Euritmii. a Academiei de +tiin\e 2003: Libertãþi, Este primul volum a Republicii Moldova Editura Arc. NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

25

DIN VOLUMUL POEZII /1937/ PROLOG

Logodna vie\ii mele cu ursita S-a petrecut f[r[ s[ vreau, s[ =tiu. Privighetoarea-=i va c`nta dosita Triste\e, eu — fatalul meu sicriu.

NICOLAI COSTENCO La ce-mi sur`de vestea de oracol, C[ voi urzi al lumii rost ]n c`nt? Tot sensul c`ntecului e spectacol +i nu trezirea celor din morm`nt.

De voi ]ntinde sim\urilor cupa — ELEGII P{GÂNE Otrava cucutei tot va tr[i. La ochi de-a= duce cu pornire lupa, 26 Nu voi afla nimic ]n clara zi.

Cine a=teapt[ versurile simple Mai mult dec`t al prim[verii timp? +i cine-=i sparge propriile t`mple S[ afle-n creieri mult visat Olimp?

Socot c[ m-am uitat ]ntr-o gre=eal[: NICOLAI COSTENCO }n propria-mi g[oace m[ ]nec. Mai mult nici visul nu m[ mai ]n=eal[ +i, ]mp[cat, m[ simt gr[bit s[ trec.

Retras ]n pace, cu un singur deget, ELEGII

Un astru mai ferice-o s[-mi g[sesc. P{GÂNE De voi gre=i =i-acolo — n-am s[ preget De dragul de-a mai fi iar s[ gre=esc. 27 • TRANSPLANTARE

Mi-e inima dospit[ cu otrav[ }n mijlocul durerii omene=ti. |i-a= da-o, floare-amar[ =i suav[, Tu mam[ ca s[-i fii, tu s[ o cre=ti. NICOLAI COSTENCO S-o por\i ]n leag[n tupilat prin raze, }n veacul lumilor cu ochi senini. S-o plimbi pe umeri repezi de delfini }n lini=tea cere=tilor extaze. ELEGII P{GÂNE Ea nu cunoa=te pace: \[ri toride, Cu sf`=ieri de cer pe ro=ii flori, 28 O cheam[, s[-nfloreasc[-ntre surori; }n mine s`ngereaz[ =i se-nchide. • CÂNTEC

}mbr[ca\i ]n catifele moi =i zale, }n poieni de zare fluturi galbeni cad. Coama p[rului cu salcia din vale O amestec =i ne oglindim ]n vad. NICOLAI COSTENCO Ape trec sub punte, iar pe punte — oameni. Chipul li-e acela=i de vorbesc ori tac. Te ]mbe\i de z`mbet, c`nd cu ei te-asameni, +i de bucurie, c`nd v`sle=ti pe lac. ELEGII Dar, cu ofilirea, sim\i vecina moarte P{GÂNE Cum z`mbe=te-n glum[, cu o floare-n din\i. Nu m[ tem: de mine e a=a departe 29 Bl`nda sc`nteiere-a ultimei dorin\i. • SANCTUAR

}n sicria=ul inimii, t[cut, S-a ofilit buchet de l[crimioare. Nu face\i zgomot! — trupul lor durut NICOLAI COSTENCO S-ar risipi ca praful pe c[rare. Veni\i ]ncet, privi\i potirul alb... Dar nu-l atinge\i, nu, c[ s-ar putea S[ piar[ — huluba=ul meu cel alb...... +i asta-i tot ce-a fost iubirea mea... ELEGII P{GÂNE • 30 POEM SENTIMENTAL

Mi-s ochii grei +i-a=a s[tui De-acela=i monoton peisaj: Obraji p[ta\i incandescent +i ochii du=i afund, ]n cap; +i bra\e at`rnate, lungi, Ca ni=te aripi fr`nte; +i ghebul dintre umeri;

+i coastele, pe care sim\i NICOLAI COSTENCO C[ po\i s[ le numeri; Scr`=net de din\i; +i-aceste fe\e ]mpietrite +i vinete, ca de statui,

Ce-=i macin[ mizeria banal[ ELEGII P{GÂNE }ntre via\[ =i-ntre boal[, Nu pot s[ le mai v[d! 31 +i inima mi-o simt C[ nu mai bate-n mine, Ci undeva, al[turi: Pe strad[, ]n gr[din[. +i luna asta-a=a enorm[, De pare c-o privesc prin lup[, Pare o inim[.

M-am s[turat s[ tot ascult Acela=i basm cu moarte, Moarte =i iar moarte (Suferin\[ =i durere). M-am s[turat de-at`tea vorbe tari,

NICOLAI COSTENCO De-at`ta josnicie, De t`lhari.

Mi-e inima fl[m`nd[ De ging[=ie, de iubire,

ELEGII De romantism, de pace; P{GÂNE Mi-e inima fl[m`nd[ De o roman\[ 32 Sentimental[, De o petal[ Presat[ ]ntre foi, De-o stan\[. +i sufletul mi-e trist, B[tr`n =i obosit, De-at`ta jale, c`t a str`ns De pe maidane, De pe la col\uri, De prin bordeie +i temni\i umede.

Mi-e sufletul prea greu: NICOLAI COSTENCO Acest burete Ce suge-ntr-]nsul pic[turi amare Din toate z[rile, De pe toate c[r[rile. ELEGII M[ simt strivit de greutatea P{GÂNE Acestor zile funerare, Acestor zile sem[nate 33 Cu mor\i, cu cruci =i sput[. Mi-e sc`rb[ de acela=i c`ntec Viermos, murdar, de slug[; De c`ntecul ]n care cerul E bolta neagr[ de cavou +i-acest p[m`nt Morm`nt. Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! S[ mai aud acest tam-tam De-ngenuncheri =i pl`ngeri! M-am s[turat s[ fericesc

NICOLAI COSTENCO Pe cei ce mor =i tac, =i dorm, Iar eu m[ zbat =i pl`ng, Fiindc[-s viu, Fiindc[-s rob +i pentru c[... tr[iesc. ELEGII P{GÂNE Aceasta-i via\a? Aceasta e menirea noastr[? 34 S[ ne bocim +i s[ ne t[v[lim ]n glod?

De azi la toate pun sf`r=it! * * * Era o sear[, C`nd bureza parfum... +i-o ploaie umed[, lunar[. Mergeam pe drum. Salc`mi, ar\ari =i plopi — Ca ni=te fete — =u=oteau. To\i c`\i treceau pe drum p[reau Miopi.

+i a trecut o fat[. NICOLAI COSTENCO Dar, nu =tiu, Ori era ]n mine O clip[ de extaz Cum n-a fost niciodat[; Ori s-a deschis un ochi str[in, ELEGII Bizar, ce a v[zut P{GÂNE Realitatea altfel. Deodat[, parc[ a crescut 35 }n suflet, sub un cer prea pur, Un chip sublim: Un chip de heruvim Ori demon. O clip[ ce m-a nemurit: Sim\eam c[ sunt ]ndr[gostit +i totul, parc[, NICOLAI COSTENCO Era altmintrelea; +i luna ]mi p[rea o barc[ Pe-un lac albastru, }nc[rcat cu stele; +i frunze tremurate de jugastru ELEGII

P{GÂNE P[reau o zea imens[, din inele De-argint; 36 +i auzeam =i clinchetul Metalului sunat. Eram ]n vis ori eram beat? +i nori, =i pete Luau conturul unei fete. Chiar toate fe\ele, pe strad[, P[reau c[ seam[n[ cu-aceea Ce ochii mi-a deschis s[ vad[

Femeia. NICOLAI COSTENCO Sim\eam ]n mine clipa m`ntuirii. Aveam un rost, aveam un scop: F[clia cristalin[ a iubirii.

+i c`te planuri n-am f[cut ELEGII Copil[re=ti, P{GÂNE Frumoase =i naive! Dar le voi izb`ndi? 37 Nu m-oi codi }n fa\a ei? Am s-o s[rut? Dar poate e bogat[ +i st[ prea sus pe scara social[? Voi ]ndr[zni s[-i spun M[car o vorb[? Dar de-o z`mbi, distant, Spun`nd c[ sunt nebun?

NICOLAI COSTENCO O, nu! Sunt ]ndr[zne\! N-am obiceiul s[ m[ cru\ +i nu m[ tem s[ risc. Altfel, a= face ca un stru\: Cu capul ]n nisip s[ cri=c. ELEGII P{GÂNE De-acum via\a e a mea! Feti\[ sub\iric[ =i ]nalt[, 38 Nu crezi c[, pentru tine, toate Eu le las balt[? La co= cu filosofii, Cu poe\ii, Cu to\i de=tep\ii!

Noi singuri, M`n[-n m`n[ prin scaie\i, Vom alerga dup[ sticle\i; Vom discuta probleme importante:

Cum s[ te str`mbi, NICOLAI COSTENCO Cum s[ alergi, C`nd s[ te plimbi +i c`nd s-o =tergi Pe c[ile-ncurcate cu azur, +i celelalte, =i celelalte... ELEGII P{GÂNE

Nu-i drept c[ e frumos? 39 Cu pantalonii sufleca\i +i-n g[uri, ca un ciur, O s[ m[ cred cel mai ferice trubadur. Tu, cu o bluz[ rupt[ peste s`ni +i-o fust[ zdren\uit[, Ai s[ te crezi cea mai frumoas[ +i fericit[ femeie de pe glob. Natura ne va fi h`rzob,

NICOLAI COSTENCO Noi... doi copii ]ndr[gosti\i. }mi vine — nu =tiu cum — s[ r`d, C`nd m[ g`ndesc: ]n vremea noastr[ S[-nfirip[m o astfel de idil[. }n lumea asta, putred[ de sil[ +i murd[rie, o s[ fim ELEGII P{GÂNE Nep[s[tori, ca =i doi prunci. +i to\i, din mun\i p`n[ ]n lunci, 40 Vor =ti, vor spune — ce s[ mai vorbim — Noi ne iubim! • PLOAIE

Ve=tede fo=niri de frunze pl`ng Amintirea veselului cr`ng. Plou[...

Lacrimi vane, picur`nd prin glastre, Ard mu=catele iubirii noastre.

Plou[... NICOLAI COSTENCO

}n noroiul toamnelor aceste M[ despart tot mai u=or de creste. Plou[... ELEGII Crac[ z[mislit[-n vis cu luna P{GÂNE M[ voi risipi... ca-ntotdeauna... Plou[... 41 • SCRISOARE

Azi am primit un plic: scrisoarea ta. Un plic obi=nuit, ca alte plicuri, Cu multe vorbe calde =i nimicuri, +i-un chip ce vrei =i nu-l mai po\i uita.

NICOLAI COSTENCO E lini=te... e sear[... ]n odaie — At`t pustiu, at`tea dulci triste\i. +i — nu =tiu cum — ]\i place s[ regre\i C`nd tot trecutul, ve=ted, se desfoaie.

Cuprins deodat[ de un dor nebun, ELEGII P{GÂNE S[rut scrisoarea... pl`ng parc[ ]n rochii... +i m`na ta-mi apas[ ginga= ochii. 42 Am vrut s[-\i spun ceva... Ce oare-am vrut s[-\i spun? • MIEZ DE NOAPTE

Singur sunt ]n cas[, V`ntul e afar[. Parc[ ]n unghere Mi=c[ cineva. Bate ploaia-n geamuri — Inimii — totuna-i... }n od[i vecine NICOLAI COSTENCO Umbl[ cineva.

Singur sunt =i ceasul }nd`rjit tot umbl[. ELEGII

}n t[cerea vast[ P{GÂNE +oapte parc-aud. Oh, =i noaptea asta 43 F[r[ de sf`r=ire!... Cine m[ cuprinde +i r[sufl[ ud? Cea\[. Bezn[-bezn[! Nu vreau! Vreau lumin[! Al cui chip se-apleac[ Peste ochii mei? Nu-mi strivi g`tlejul, Duh de Miaz[noapte. Ia!... Auzi coco=ii, — }n z[voare chei?

NICOLAI COSTENCO Repede, lumin[! Cine-n m[dulare Plumb =i frig ]mi toarn[? Nu vreau ca s[ mor! +i se joac[ umbre ELEGII

P{GÂNE Mari, tremur[toare, Umbre de strigoaice, 44 +i se zbat, ]n cor.

Lini=te! Sunt singur. Ploaia-a stat afar[. Numai v`ntul jilav A trecut pe-aici. Sun[ ora clar[, Ora salvatoare. S-a aprins ]n bezn[ Roi de licurici.

Hei! opri\i la poart[: NICOLAI COSTENCO Nu-i acas[ nimeni... Eu?... sunt o p[rere, Sunt un pumn de scrum... Da!... Odaia-i goal[...

Nu, nu-i de v`nzare! ELEGII Hei! s[ nu m[ m[turi P{GÂNE Cu gunoiu-n drum! 45 • DIN ADÂNC

Sus, la poarta raiului, Omul izgonit veni. Pl`nse-o vreme =i urni Fluierele naiului.

}ncepu o pl`ngere, Grea povar[ pentru somn, NICOLAI COSTENCO C[ ]n ]ngeri =i ]n Domn R[ni prindeau s[ s`ngere.

+i pornir[ naltele Lacrimi pe poteci de-amurg.

ELEGII +i — o ap[ — una curg P{GÂNE Altele, tot altele. 46 }=i pl`ngea p[catele, Ce gre=ite-au fost, de lut. Ce p[cate am f[cut Oare, neiertatele? • EPILOG

Pornit de nu =tiu unde, nu =tiu c`nd, F[r[ vreo \int[, poate f[r[ rost, — M[ port ]n lume ne=tiut, torc`nd Din vis z[d[rniciei ad[post.

}ncheg un c`ntec — iar mi s-a ur`t;

Dezleg o tain[, ]ns[ ce folos? NICOLAI COSTENCO Mi=eii iau virtu\ile ]n r`t +i sufer[ poporul cel de jos.

O tr`mbi\[! +i, parc[, v[d: Iisus Suind Golgota ]mpietritei vie\i. ELEGII Dar cu at`t cu c`t te-nal\i mai sus P{GÂNE De zbuciumul l[untric te dezve\i. 47 Lumina stelei n-o mai ]nt`lnim, Punctat[-n infinit — cap de \[ru=. +i nici al lunii palid heruvim }n pacea neagr[ nu mai st[ c[u=. O clip[ de-om sim\i odgonul, vag, Ce-a priponit p[m`ntul doar pe-un crug —

NICOLAI COSTENCO +i cum tresalt[ frunzele de fag, Vom tremura sim\ind urma de jug.

+i-odat[, furi=a\i peste hotar, }n cea\a nefiin\ei, =i nici legi... Dar ce-\i vorbesc, o, frate-om, barbar! ELEGII P{GÂNE De ce-\i vorbesc, c`nd nu m[ ]n\elegi... • 48 NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

49

DIN VOLUMUL ORE /1939/ PROLOG

Ce sunt eu oare? C[ci m[ simt Cu cerul meu, cu \ara mea, cu raiul meu. }n mine e natura cu laboratoare

NICOLAI COSTENCO Din care ies plane\i, p[m`nt =i soare. }n s`nge simt plutind smaralde Ori stele =i climate reci =i calde. Sub pleoape am o lume, Dar curioas[ =i f[r[ de nume, }n care locul nu e loc, =i v`sla ELEGII P{GÂNE De cump[n[ a vremii corom`sla +i-o-nclin[, c`nd prea mult, c`nd prea pu\in 50 +i nu m[ =tiu ce sunt =i ce con\in. O fi el vis ori fantezie, ori delir? De toate, f[r[ vrere, eu m[ mir. Nu le-am cerut, nu le-am chemat, nu le-am =tiut, De unde-au t[b[r`t ]n mine, au c[zut. Le nasc, le scot cu sau f[r[ m[sur[, NICOLAI COSTENCO Cu rost ori f[r[, pe aceea=i gur[ A ne-n\elesului. M[-ntreb =i eu Nu fac copil[rii ca ...... * F[r[ vreo \int[, f[r[ voie ori solie ELEGII

Cuprins de-o creatoare sf`nt[ nebunie?! P{GÂNE • 51

* Lacun[ ]n text. Prometeu? Dumnezeu? (Nota redac\iei). PREISTORIE

Stau printre c[r\i — un intelectual. Dar cre=te-n mine-o umed[ verdea\[ +i setea de-a fugi prin iarba aspr[ +i rece cu picioarele descul\e. NICOLAI COSTENCO

Ciulite se trezesc ]n mine sim\uri +i gata sunt de-atac, cum fu, prea poate, Str[mo=ul meu p[ros, cu ghioaga-n labe, Cuprins de pofta s`ngelui vr[jma=. ELEGII P{GÂNE M[ uit la m`na care poart[ tocul 52 Ce-mpr[=tie imagini =i idei }n curcubeie. +i deodat[-o v[d }n blana moale cum se-nve=m`nteaz[. }mi vine-n bezna nop\ii, cu vecia C[scat[-n jur, =i n[v[lesc din vreme. Pe-nt`ia nimf[ r[s[rit[-n cale, P`ndind, s-o prind a=a, trandafirie, NICOLAI COSTENCO

+i mirosind u=or a n[du=eal[ +i-n tufele de brustur s-o fr[m`nt. Apoi, la r`sul stelelor, povar[ Supus[, ]n coliba mea lacustr[ ELEGII P{GÂNE S[ o conduc. +i-al[turi de femeie, De pe podeaua neagr[-n luciul lunii 53 S[ zv`rl cu ramuri, cuget`nd, ]n glum[, La ve=nicia omului de m`ine. • SANINISM

Un t`n[r ]mplete=te o p[l[rie de paie, Din paie de orz, ]n =apte sau opt. Miroase a ceva pr[jit ]n tigaie, A lapte fiert =i a porumb copt.

Vara =i-a stins cuptoarele =i e gata: Plecarea cu regretul pl`ng pe un ogor. Ca un suflet care n-a adus la v[mi plata, Cu greu a s`ngerat datina un cocor.

NICOLAI COSTENCO F`lf`itor plute=te sorbit de dep[rtare — }n glasul lui e bocet =i-un strig[t ascu\it. Pe \[rmuri, acolo, ]n hohot de mare Furtuna i-a trecut so\ii prin v`rf de cu\it.

ELEGII Cine =tie toate lacrimile, durerile toate. P{GÂNE Fiecare e o durere, o flac[r[-n v`nt. +i cine-i nebunul s[ comp[timeasc[, 54 chiar dac[ poate, Toate cele de comp[timit pe p[m`nt.

+i sim\urile mele de aceea-s nep[s[toare, +i locul mi-l cunosc; al laptelui scopt }l p`ndesc cu l[comie vrednic[ de soare; Mi-e poft[ de lapte fiert =i de porumb copt. • POTCOVARUL

Bate, potcovarule, bate-n fier! Bate fierul topit, ca inima mea Scoas[ vie afar[. De ce s[ nu ba\i =i-n mijlocul ei o caia?

Am venit, prietene, la tine, Pentru c[ e=ti mut =i nu e=ti curios. Curiozitatea mea ar fi s[ aflu Cum e c`nd mori. Trebuie s[ fie frumos?!

Prietene, acum nu-mi place s[ fii mut. NICOLAI COSTENCO Ce frumos sun[ ciocanul pe il[u! +i miroase a zgur[ verde ca sticla. Cum ]\i ver=i tu necazul b[t`nd ]n il[u...

Ascult[, frate, nu po\i s[ faci ELEGII Din bucata inimii o potcoav[? P{GÂNE Hai, spune, spune... de ce taci? 55 Am s[-\i pl[tesc o carboav[.

Vreau s[ potcovesc iapa dragostei, Care se opre=te-n fiecare sear[ La porti\a altei fete primitoare. Haide, me=tere, ]ncearc[, a=a,-ntr-o doar[! • MUGURI NEGRI

}n bezna nop\ii singur r[t[ceam. +i glasul omului ruga: — Iertare! La toate casele st[tea la geam, Privind, t[cerea. Risipind amare NICOLAI COSTENCO

Parfumuri — flori ca stropi de var }mpr[=tiate-n aer. Pl`ns eteric. De duhuri. R[sunau bizar Copacii ]nc[rca\i de ]ntuneric. ELEGII P{GÂNE +i m-am oprit. Urechea ascu\it 56 Tot cerceta. +i glasul, deodat[, Str[punse nervii goi cu lame de cu\it. Mi-era uscat g`tlejul =i fruntea asudat[. Am ]nceput pe strad[ s-alerg ca un nebun +i pa=ii r[sunau str[in =i gol ]n noapte. }n pumni cercam de=ertul din mine s[-l supun +i suferin\a crunt[ vroiam s-o smulg din fapte. NICOLAI COSTENCO Acolo, unde strada ]n c`mp ie=ea pustiu, }n colb m-am pr[bu=it =i lacrimi arz[toare. +i parc[ dedesubt se zbuciuma-n sicriu Acela=i glas cer=ind ]n hohote: — Iertare! ELEGII

+i noaptea-ncet, ]ncet ]n zare se r[rea. P{GÂNE Nep[s[toare, ziua roia biruitoare. N[=teau, iubeau, mureau... 57 +i-aceast[ rea c[\ea, Via\a, ]ncol\ea pe cei f[r[ iertare. * * * Sunt mistuit de nostalgii t[cute. Aud chemarea unor alte lumi. Prin aurirea toamnelor z[cute Spre ce t[r`m din nou o s[ m[-ndrumi? NICOLAI COSTENCO Vor fi =i-acolo — ca =i-aici — acelea=i T[cute, ru=inoase suferin\i. Natalele coline revede-le-a=! +i ochii ei alba=tri =i cumin\i. ELEGII P{GÂNE E visul vagabond. Acolo, poate, La ce va fi nici s[ visez nu pot. 58 +i simt c[ m[ voi desp[r\i de toate Ce am ur`t =i mi-au fost dragi, de tot. • POEM ÎNTR-UN VERS NICOLAI COSTENCO

Sunt o oaz[ de mister ]ntr-un spa\iu de lumin[. • ELEGII P{GÂNE

59 CATRENE

}n a=teptarea nop\ii, c`nd florile sclipesc }n vetrele bogate cu albul lor feeric, Copacii fr[m`nta\i se-ncarc[ de-ntuneric, +i mutele nelini=ti bat golul sufletesc.

* * * Cuprins de-ndoliata priveli=te, ad`ncul Se-nchide ca un melc ]n coaja-ndurer[rii.

NICOLAI COSTENCO +i numa-n ochi, ca-n maluri, izbindu-=i lin obl`ncul De valuri, se mai simte nem[rginirea m[rii.

* * * Natura, spa\iul, vremea ]n mine se ]ngroap[ Ca-ntr-un morm`nt; =i, totu=i, acelea-s mai departe. ELEGII P{GÂNE Se-apleac[ ve=nicia p[injinit[-n ap[, Pe-o u=[ intru-n via\[, pe alta calc ]n moarte. 60 * * * Cum seva pomului se-nmorm`nteaz[-n foi +i-n flori, sicrie verzi =i albe-n cimitir de-azur, Trecutul osemintele =i le trimite-n noi, Cei de nem[rginire m[rgini\i ]n jur. • IMPRESII DINTR-O C{L{TORIE

Ghemuite stau l`ng[ colin[ Casele albastrului c[tun. Parc-a=teapt[ de sub deal s[ vin[ Zborul fr`nt al primului l[stun.

* * * Gardurile de nuiele Dorm ascunse ]n urzici...

+i te m`n[-un dor de stele NICOLAI COSTENCO +i be\ia c-o s[ pici.

* * * Ca o hieroglif[, cuneiform S-a schi\at f`nt`na pe om[t. ELEGII Lini=tea cu mersu-i uniform P{GÂNE Vreme deap[n[, cu fa\a ]nd[r[t. 61 * * * H[t departe, unde c`mpu-i un de=ert, P`lc de arbori, parc[-s palmieri. Ne-ndulcise rostul unei p[reri, Dorul altei lumi cu sens incert. • AL DOILEA ITINERAR

Colo-n mun\ii norilor E poiana cerului.

Trapez, dreptunghi de oale ori =indil[, Iar jos albastru-nchis; sunt mu=uroaie }n care visul fermenteaz[-n mil[

NICOLAI COSTENCO +i veselia-n prunci, c[ sunt o droaie.

Fii ]n\elept, o, dorule, cum boii Ce trag ]n plug, ]n g`nd cu-o jungl[ verde. +i vremii las[-te, ca frunza ploii: De n-ai ce c`=tiga, s[ n-ai ce pierde. ELEGII P{GÂNE * * * 62 }n urma noastr[ trist r[m`n M[runte g[ri, triste\i m[runte +i inimi fluturate-n s`n, +i griji cutate-n frunte. Un stol de frunze-n pomii goi: Prigori ursuze au r[mas. Uscate visuri dorm ]n noi, Cum p[s[rile f[r[ glas. NICOLAI COSTENCO * * * C`nd stolurile g`ndurilor mele }n aripi suf[r neputin\a roab[, Atunci dau drumul visului =i-n grab[ Trec dincolo de lun[ =i de stele. ELEGII P{GÂNE

Prins ]n mreaja norilor, 63 St[ canarul soarelui. • * * * Adio! Timpul vostru a trecut! +i noaptea soarelui privirii obosite E scump[. Trec[torul nostru lut E-nduio=at de clipele tr[ite. NICOLAI COSTENCO S[ pl`ngem to\i copiii nim[nui? La ce? Azi toate florile din urm[, }n sufletele noastre de statui, Cu buze de mireasm[, pl`nse, scurm[. ELEGII P{GÂNE P[catul, biruind ]n zgura noastr[, Sur`de ]ngerilor blonzi, uci=i. 64 Zadarnic pl`nge bolta cea albastr[ Pe con=tiin\ele cu ochi ]nchi=i... • Î+I PLÂNGE INFINITUL...

}=i pl`nge infinitul sirenele de ghea\[. }n pasul t[u gazela a pus un fin acord. }n marmor[ feeric a poposit via\[ +i-n ochii t[i nostalgici l[stunii du=i spre Nord.

Nu te mira c[-n urm[, sub fiecare pas, NICOLAI COSTENCO Regretul, ca un schilav, se roag[ =i te cheam[, C`nd sufletul suspin[ trudit, f[r[ pripas, Lovit de-a ta cruzime, ucis de-a nop\ii team[.

De-acum peste lumina ce-\i flutur[ pe cre=tet ELEGII P{GÂNE Triste\ea liliacul de=ertului aga\[. +i-n inim[, [st num[r cu trup b[tr`n =i ve=ted, 65 }=i pl`nge infinitul sirenele de ghea\[. • ELEGIE

Vom pleca cur`nd! Se-ng[lbene=te zarea. V`ntul ca un schivnic printre pomi tu=e=te. Crengile ]n geamuri bat, timide de=te. Frate, hai s[ ascult[m cum sun[ dep[rtarea...

Pace inimilor ce-amu\esc ]n piept! V`ntul ca o umbr[ printre pomi tu=e=te. NICOLAI COSTENCO Cu aripi de s`nge toamna-n codri cre=te, Prim[vara nu =tiu de-am s-o mai a=tept.

Crengile ]n geamuri bat, timide de=te. Bat prieteni buni la u=a nim[nui. ELEGII

P{GÂNE Nici o vorb[ bun[ n-ai cui s[ mai spui. Luna, ca un bolnav, rar pe drum p[=e=te. 66 Cad uscate frunze s[rut`nd c[rarea, Amintirea noastr[ e un truc pervers. Moartea, ori o fiar[... s-a oprit din mers? Inim[, nu bate! Nu-i sim\i r[suflarea? • FINAL

C`teodat[ m[ cuprinde un ad`nc =i tainic dor: La limanul unei ape, plin de lini=te, s[ mor.

De pe-ntinsul cre\ de valuri, lin adie o chemare

+i de dincolo de vreme, =i de dincolo de mare. NICOLAI COSTENCO

Fete goale de lumin[ parc[ joac[ ]n nisip; Trupul se destram[-n aer =i r[m`n f[r[ de chip.

Umbre dinspre ceruri, umbre ]mi acop[r taina mor\ii. ELEGII Ridicat f[r[ de aripi trag inelul greu al por\ii. P{GÂNE 67 +i pornim — convoaie limpezi, pline de c`nt[ri =i slav[... +i ]n urma fiec[rui cade-o stea de foc, bolnav[. • CHARMION

Sunt ochi f[r[ de lacrimi =i lacrimi f[r[ ochi: Misterul ni se d[ cu stropul =i precaut. Din pene lungi de stru\ =i fo=nitoare rochi S[ facem cadru scump: e sentiment =i flaut. NICOLAI COSTENCO

Pe-un cer boltit, de foc se-a\`\[ un narcis, Mai juc[u= pe v`sle. Din lini=ti visul gust[. Limbajul serii noastre e dulce =i concis, Amurgul moaie-n s`nge o arip[ ]ngust[. ELEGII P{GÂNE }n ochii mei profilul e calm =i e corect. 68 Doar pieptul tulburat se zbucium[ s[lbatic. Un murmur p[s[resc =i-un g`ng[vit insect Oficiaz[-n codrul de aur =i j[ratic. • POVESTE

+tiu via\a ta: flori ro=ii, frunze verzi, Icoane, candele =i draperii. +tiu c[-\i pl[cea pe g`nduri s[ te pierzi Furat[ de amurguri viorii.

+tiu pasiunea ta: pe clape reci Hulubii m`inilor du=i de delir. +i fruntea g`nditoare cum \i-o pleci O v[d, pe al\i boboci de trandafir. NICOLAI COSTENCO Dar dezmierdarea m`inii tale mici, Acelei m`ini nervoase, de om[t, E ca un vis demult trecut pe-aici }n amintirea-ntoars[ ]nd[r[t. ELEGII

Din flori n[scut[, risipit parfum, P{GÂNE Plecat[ unde vis, nici doruri nu-s, — Din bezna dep[rt[rilor de scrum 69 Prive=ti uimit[ stea de la apus.

Aici sunt st`nci, iar dedesubt — abis +i iat[ fruntea ostenit[-n g`nduri. Iar peste ochii ce nu s-au ]nchis Trec corbii ceasurilor r`nduri, r`nduri. • AMURG

C`nd voi ]nchide ochii, iubito, mai domol Dec`t aripile cocorul obosit, S[ =tii atunci c[ ora fatal[ a sosit S[ las de-acuma trupul de vis =i c`ntec gol.

NICOLAI COSTENCO +tii versurile-acelea ]n care leg[nam Lumina frun\ii tale =i p[rul — reci c[rbuni!... Petalele de c`ntec de-acum n-ai s[ le suni, Precum atunci, prin holde pe c`nd cutreieram.

}ntins pe un r[zor de flori liliachii, ELEGII P{GÂNE Sub codrul plin de steaguri, cernit =i bocitor, Fiindc[ mi-a fost glasul de chin alin[tor, 70 }ngenunchea-vor fiare, s[ mi se-nchine-nt`i.

+i ]ngerii din ceruri vor cobor] apoi; Vor fumega c[delni\i cu clinchet de metal }n m`na lor. Luceferi din albul lor caval Bemolii de lumin[-=i vor pl`nge pe z[voi.

Tu, ]mpletind plevai\e, vei str`nge fruntea-n veci NICOLAI COSTENCO De g`nduri pustiit[ =i plin[ de t[ceri; }nconjurat de-un abur trandafiriu ca-n meri Prim[v[ratici floarea prin crengi de aur, reci.

Te vei pleca t[cut[, cu gesturi largi, spre mine, ELEGII Pe buze ]mi vei pune s[rutul cel fr[\esc. P{GÂNE +i eu-\i voi da t[rie — ca semn c[ te iubesc — S[ ve=nice=ti iubirea =i facerea de bine. 71 • DRUM DE TOAMN{

Am trecut prin vechiul parc: Teii tri=ti, usca\i castanii... Mi-ai ie=it deodat[-n cale... Cum trec anii, cum trec anii!... NICOLAI COSTENCO Pa=ii no=tri, dezolant, R[scoleau ]n frunze moarte. Ne-am privit mira\i =i, parc[, De departe, de departe... ELEGII P{GÂNE Am trecut prin vechiul parc: Teii tri=ti, usca\i castanii... 72 Am trecut sau doar ]mi pare... Cum trec anii, cum trec anii!... • Z{PEZI TOPITE

E o mireasm[ de z[pezi topite. Noaptea — albastr[. Reci palori lunare. Curg stre=inile. Suferin\a-i grea, Precum =i dragostea mea e prea mare. NICOLAI COSTENCO Iubita, undeva, ]ntr-o stradel[, }=i pl`nge a=teptarea. Cu inelul I-a= bate-n geam, c`nd luna, printre nori Alunec`nd, ]=i sun[ clopo\elul. ELEGII Sunt plin de o triste\e, de-un sf`r=it. P{GÂNE }n zvon de zurg[l[i =i de copite, Pe str[zi m[ pierd. +i-n suflet se a=tern 73 Miresmele z[pezilor topite. • P{MÂNT NATAL

P[m`nt natal — odihn[ =i alean, Sub cerul t[u de plumb Hristos plute=te +i la r[scruci de drum basarabean Mul\imea-ndurerat blagoslove=te. NICOLAI COSTENCO

}n chinul t[u de veacuri adunat, P[m`ntul meu m[nos, cresc albi luceferi. Se-nal\[ turle zvelte peste sat +i-n sufletele oamenilor teferi. ELEGII P{GÂNE P[m`nt natal — pe dealuri zburd[ c[i 74 U=oare ca lumina de p`raie; De-a pururi d`rz a stat ]n ochii t[i R[bdarea, care judec[ =i taie. Sunt pl[m[dit din carnea ta =i duh Ce ]n str[mo=i s-a zv`rcolit ostatic.

Vreau codrii t[i =i b[l\ile cu stuh, NICOLAI COSTENCO Vreau stepa ta — s[ r[t[cesc, s[lbatic.

La harpa razelor, pe strune de argint, Cu m`na sufletului de cristal, Urechea inimii ]n tain[ s-o alint ELEGII De ce \i-e ve=nic dor — p[m`nt natal!... P{GÂNE • 75 LA R{Z{+IE

Albind printre copaci e o c[su\[ mic[ }n care au tr[it, ]n =ir, to\i mo=ii mei; N-au cunoscut robie =i n-au =tiut ce-i fric[ — Priviri aveau de vulturi — r[ze=ii de Orhei. NICOLAI COSTENCO

Sub stre=ini, azi, sunt cuiburi de p[m`nt, Ferestrele-s r[cli\e cu mu=cat[... +i plopul, de povara vremii fr`nt, Vremelnicia cu n[dejdi ]mbat[. ELEGII P{GÂNE Din vechi s-a dus pomina de codreni, 76 Cu spuma laptelui sub cu=me moi, Cu r[zvr[tirea spus[ la poieni +i pumnii str`n=i pe topora=e noi. Azi, codrul vechi e-un basm de mult trecut... Pe coaste plugul r`m[ — ran[ vie.

E-at`t de-amar pe fe\ele de lut NICOLAI COSTENCO +i-n suflete — amar de poezie.

Lor nu le vine-a crede c[, de-acum, Un vis de ]nviere s[ ]ngroape, Ci v[d cum cre=te flac[ra din scrum, ELEGII De-a dreptu-n ve=nicie, ape-ape... P{GÂNE • 77 ÎN SAT LA NOI

}n sat la noi, la Cegoreni, Printre priporuri =i ponoar[, +erpuie drumuri lungi de car[. Iar cerul — clopot de azur — E-ncins de vii jur-]mprejur.

La noi nu este ca aiurea: S-auzi ]n fream[te p[durea; NICOLAI COSTENCO S[ vezi la =ipot de ci=mea Ghilind neveste p`nza nou[, Pe nalba jilav[ de rou[ Cum o ]ntind — c[r[ri de nea; S[ vezi =i fete la uluc,

ELEGII Sub plasa umbrelor de nuc, P{GÂNE Cum r`d, se zghihuie =i \ip[, 78 O tinere\e de risip[...

Din c`nd ]n c`nd, pe l`ng[ hat, Cu mers de ra\[, leg[nat, Trec fetele de m[ritat De c`ntec =i mireasm[ pline; Cu gene lungi pe ochi plecate, La trec[tori c`nd vor s[ cate. Ro=ea\a fe\ei, de ru=ine, Le st[ at`t, at`t de bine. +i r`de apa-nceti=or, C`nd se revars[ pe picior Din cofele prea pline. }n sat la noi tr[iesc buneii. Sunt fruntea satului: r[ze=i. Au cas[ mare, cu =indil[, NICOLAI COSTENCO +i-n fa\a casei — doi cire=i. Dar casa lor nu este vil[, Ci, doar, o cuhnie de chirpici, Cu grinzi de nuc =i mint[ crea\[,

Uscat[ an de an sub lea\[; ELEGII P{GÂNE Cu ea g[tesc rachiu buneii. +i e pl[cut la ei c`nd, seara, 79 Un pui de zeam[ fierbe-n oal[. +i-a=a miroase-a muruial[, A grajd, a mint[ =i a cear[. • MITOLOGIE BASARABEAN{

}n c`mpul verde dorm g`ng[nii reci... — Tu pe acolo c`nd va fi s[ treci, Pe sub c[pi\e, vezi, de Dragobete Nu se ascunde; ori, de pe sub cr[ngi, Codrean, cel ce-a pus g`nd viclean pe fete, S[ nu te-n=face; unde-auzi t[l[ngi S[ te fere=ti, c[ poate e Delean Ce st[ cu m`na-n cre=tet de mioare NICOLAI COSTENCO +i zice din caval p`n[ te doare De dorul lui al inimii m[rgean.

Pe zare r[s[ritul vars[ jar... — +i vezi, copil[, scap[ de amar! ELEGII

P{GÂNE Pe puntea ceea nalt[, spre ci=mele, Te uit[ bine: dac[ sim\i din plop 80 Arz`ndu-te priviri cu g`nduri rele, Chiric[-i, tu s[ =tii, cel slut =i =chiop. }n fa\a lui hlizit[, de n[t`ng, Nu te ]ncrede, — bag[-\i fa\a-n poal[, C[-n turta inimii ]l roade-o boal[, +i cei ce-l v[d picioru-=i fr`ng. Se-aprinde valea, iaz de untdelemn... — S[ nu te duc[ benga la ]ndemn Ca, unde se str[pung poteci ori drumuri, Tu foc s-aprinzi — cartofi ori p[pu=oi Cu miezul miresmat, s[ coci —, c[ fumul Se schimb[-ndat[-n umbr[ de strigoi +i, hohotind, d[ buzna prin frunzi=, S[ pl`ng[, cu blestem, la sf`ntul Foca. +-atunci nici cear[, nici oloi cu oca NICOLAI COSTENCO Nu te mai scap[ de-al s[u v[z ponci=...... Dar fata, de, ca fata, soi z[lud! Cu Dragobetele-n f`na\ul ud ELEGII

S-a t[v[lit; =i Codrena= la \`\[ P{GÂNE I-a pus c[u=ul m`inii, iar Delean }n co= un dor i-a pus, pe c`nd, ]n g`\[, 81 Tot Dragobete i-a pus m[ghiran; Chiric[ i-a rupt glezna, iar n[frama Pe p`r`ia= s-a dus, un nenufar; +i-a ars-o Foca-n inim[ amar. ... +i fata-acum se j[luie la mama. • RAPSODIE BASARABEAN{

Dragoste, r[spunde-mi, n-ai vrea undeva s[ fim, la \ar[, Cam pe-atunci c`nd pitpalacul scoate puii ]n secar[; C`nd ]n nop\ile profunde, luna ca o al[m`ie, Somnoroas[, l`nceze=te peste adormite gr`ie. Codrul poleit, sub poale, cu privirea lui ad`nc[ De mister, va da urechii doar murmurul de sub st`nc[ Al izvorului. P`r`ul, printre foi de brustur, late, G`ng[vind, tot ochiuri-ochiuri, luciul stelelor va zbate. Nu te teme! Nu-i nimica. Hai, descul\[, pe poteci — NICOLAI COSTENCO +tii, potecile de codru umede mereu =i reci. |ine-m[ de bra\ ori vino, l`ng[ piept de te lipe=te: Nu e nimeni, din h[\i=uri numai frica ta prive=te. E-ntr-un loc poiana unor de demult uita\i haiduci Care-au putrezit prin temni\i, ]n c[tu=e =i butuci. ELEGII

P{GÂNE Amintirea le-o p[streaz[ c`ntecele din popor... Nu te-nfiora: =opte=te codrul rug[ciunea lor. 82 * * * Dragoste, eu am la \ar[ o c[su\[ de v[zduh, Are prisp[ muruit[ =i o strea=in[ de stuh. }n ferestre, dup[ gratii, ard mu=cate ]n vazoane +i-n ungher un mac c-un lic[r de lumin[ la icoane. Ai s[ intri, dar ia seama, nu sta m`ndr[, ci s[-\i pleci Tufa asta de t[ciune, pragul c`nd va fi s[ treci. Nu c[-i joas[ u=a, ]ns[, se cunoa=te din vechime: F[r[-nchin[ciune-n casa omului nu intr[ nime. Ai s[ vezi o lai\[ larg[, peste ea un \ol v[rgat +i un p[retar, pe-o spat[ de bunica mea lucrat. La un cap[t, c[p[t`ie p`n[-n bagdadii cl[dite, +i pe grind[ o Psaltire... =i-alte lucruri ]nvechite. Am s[ scot dintr-o firid[ o garaf[ de rachiu Cu pojarni\[. Pe-o tav[ r[z[=easc[ am s[-\i viu C-un colac ]n =apte vi\e =i un fagure de miere: Cu acestea mai prinzi suflet =i oleac[ de putere.

* * *

Cred c[ =tii ce-i r`nduiala =i ce nu — am s[ te-nv[\, NICOLAI COSTENCO C`nd cu-o vorbuli\[ bun[, c`nd c-un dr[gulean de b[\... +i-ai s[ fii, copila badei, un motan de gospodin[ Harnic[ =i cert[rea\[: vr[biu\[ =i albin[. Cu fl[c[ii de la coas[, cu vizdogi la cozoroc +i cu coasele pe umeri, rumeni\i de-al zilei foc, ELEGII C`nd, ivi\i ]n deal, la cruce, dup[ chiot ai s[ =tii P{GÂNE Ce vor, fiara lor de tineri! de necheaz[ sus, la vii. Pe m[su\a scund[, -n zolnic, aburind dintr-un ceaun, 83 Repede r[storni un soare de m[lig[; ce s[ spun, C`nd mai dai mujdeiul, br`nza =i ]n str[chinèle noi Bor=ul ardeiat ca focul, — r`de inima ]n noi! }nspre masa-n trei picioare t[b[r`nd ca o l[cust[, Ne mir[m ce-i larg[ pofta, g`ti\a ce-i de ]ngust[. Din cotloane, plopi de fumuri ]n t[cere se-nverig[... Satul tot adie-a lapte, leu=tean =i m[m[lig[. * * * Eh, iubire, pune dreapta ici, la piept, f[ jur[m`nt, De g[se=ti ceva mai stra=nic pe f[\area de p[m`nt! S[ te scoli ]n zori, pe rou[, c`nd vecinul Dumnezeu }n de ziu[ trandafirii =i-i plive=te de chir[u. Tu, ]n doni\a g[lbuie, str`ns[-n cercuri, ]ncrestat[ Cu fier ro=u, pe Joiana mergi s-o mulgi dup[ corlat[; S[ trimi\i, apoi, vi\eii la ciread[, c`nd v[carul Pentru vite ori vreo m`ndr[ ]=i revars[-a=a pojarul Dintr-un fluier. +i d`nd hran[ la cob[i, la c`ini =i porci

NICOLAI COSTENCO C-un obraz de lapte proasp[t la iubit s[ te ]ntorci. M`ng`ierea mea! Lumin[! Trup suleget, g`t minune! De-a= putea, tot ce-i pe suflet pe de rostulea \i-a= spune: C`t de alb[-\i este pielea, ca o lamur[ de gr`u M[cinat[-n moara nou[-a Neam\ului, cea de pe r`u;

ELEGII C`t de fraged \i-este s`nul =i c`t de sub\ire glezna; P{GÂNE C`t de g`nditori \i-s ochii, c`t de-ad`nc[ le e bezna; C`t de me=ter \i-este bra\ul, unduios ]n m`ng`ieri 84 +i s[lbatic \i-e s[rutul r[scolind str[vechi pl[ceri; C`t e lini=tea de-nalt[ =i aducerea-aminte: Parc[ arde-n tine-un munte de iubite oseminte, C`nd, al[turi st`nd, ]n miros de l[icere, ]n c[mar[, Bem a dragostei licoare, dulce-a=a =i-a=a amar[! • NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

85

ELEGII P{G~NE /1936-1940/ I-A ELEGIE P{GÂN{

Motto: Ales Vergängliche Ist nur ein Gleichnis; Das Unzulängliche, Hier wird’s Ereignis; Das Unbeschreibliche,

NICOLAI COSTENCO Hier ist’s getan; Das Ewig-Weibliche Ziet uns hinan. Goethe Ce frumoas[ e=ti, iubito! C`ntarea c`nt[rilor ELEGII P{GÂNE Frumoas[ e=ti, iubito, cu chipul t[u curat. 86 |i-a= soarbe-a gurii dulce =i s`nger`nd[ floare! }n p[rul t[u ca noaptea, de v`nturi r[sfirat,

Via\a mea-=i ]ngroap[ trecutul =i-ntristarea. D[-mi s[rutarea gurii, cum o d[ florilor Fierbintea-nvolburare a zorilor. Chemarea Mea cre=te-n v[lm[=agul cel p`rjolit de dor Al clipelor, opre=te ]n calea sa destinul; La glasul meu to\i crinii pl`ng, zgribuli\i, =i mor.

Eu sunt iubitul celei ce-mi d[ruie=te vinul Mai tare ca al mor\ii ai s`nilor ei mici, Ca dou[ porumbi\e cu ciocul roz. }nchinu-l NICOLAI COSTENCO Acest pahar al clipei p[g`ne-n cer =i-aici. Frumoas[ e=ti, iubito, cum alta-n lume nu e! Tu m-ai mu=cat de suflet cu al iubirii bici

+i inima-ai legat-o de flac[ra ce suie ELEGII P{GÂNE Din beznele ad`nci ale vie\ii p[rinte=ti Pe s`ngeroasa mor\ii =i sor\ii c[r[ruie, — 87

Spre ]nflorirea pur[ a z[rilor cere=ti. Acolo cine este =i m[ a=teapt[ cine? Sc[ldat[-n vijelii de visuri — tu, doar tu e=ti! * * * M-am desp[r\it de-a clipei statornic[ micime, M-am desf[cut din c`l\ii unui banal trecut, +i str[lucesc s[lbatic, zv`rlind peste mul\ime

Sfidarea tun[toare: — am dragostea ta scut. O, te iubesc, fecioar[! tu-mi e=ti ]mp[rt[=irea Vie\ii noi ]n care sunt ]nger ren[scut. NICOLAI COSTENCO

}mpr[=tie-\i din ochii ]ntuneca\i uimirea! }n templul f[r[ zei al lumii am surprins Misterul zeit[\ii ce ne-a supus — Iubirea. ELEGII

P{GÂNE Coboar[-\i fuga roz[ a vrerii, ]nadins, Pe sidefata scar[ ce sufletu-mi lunatic, 88 Pe frun\i de flori =i s`nge, spre tine a ]ntins.

Nu te feri de-al gurii ]mp[timit j[ratic; }mbr[\i=[rii — =arpe — nu te ]mpotrivi! Iube=te-n mine duhul ce l-am \inut ostatic Din veacuri, ale c[ror dureri te-ar otr[vi De le-ai cunoa=te. Scumpo, frumos e al t[u nume; +i buzele — =optire — cu gura le-a= strivi, —

Aceste vi=ini coapte pentru strivit anume. Iube=te-m[, =i-n clipa oprit[, poate-n veci, S[ nu ne pese nici de-or`nd[, nici de lume. NICOLAI COSTENCO Cuprinde-m[ cu zorii acestor bra\e reci, }n[bu=[ la s`nu-\i acest cap beat de g`nduri Acum, c`nd crap[-a nop\ii nenum[rate teci

+i boabele de stele pe cer sar r`nduri, r`nduri. ELEGII P{GÂNE M-apropie de tine, ]n sufletul t[u nud S-aud cum carii rod ale veciei sc`nduri; 89 S-alung =i presim\irea acestui blestem crud, C[ tu =i eu, odat[, vom repeta-mpreun[ Sf`r=itu-ngrozitor al mor\ii. O aud, Psalmodierea stearp[ a unui glas; r[sun[ Citania de veghe l`ng[ un lung sicriu, — Pe l`ng[ geamuri, v`n[t, un miorl[it de lun[, —

+i ]n sicriu — eu singur, rob trist, nici mort, nici viu. Cuprinde-m[, mi-e team[ de-a mea singur[tate; S[rut[-mi gura ars[ at`t c`t nu-i t`rziu NICOLAI COSTENCO

+i iart[-m[, c[ n[rui a clipei maiestate Cu-acest delir de g`nduri! Sunt, poate, un nebun, }nnebunit de-a lumii etern[ nedreptate; ELEGII

P{GÂNE Sunt, poate, un titan, nu pot s[ m[ supun Acestei legi ce \ine pe omenire jugul 90 Misterului: vreau lutul de cazna-i s[-l r[zbun,

Din pomul ve=niciei s[-i d[ruiesc bel=ugul. * * * Printre at`tea stele cu creste-nfl[c[rate, Pe care nici tipare, nici suflete n-au loc; Printre at`tea astre cu turnuri crenelate

De safirii penumbre, ori ro=ii umbre-n joc, — O inim[ spuzit[ agonic nu mai bate, P[m`ntul: astrul nostru f[r’ pomp[ nici noroc NICOLAI COSTENCO

}=i poart[ cu r[bdare prin vreme s[r[cia, Cu p[duchimea lumii ce mi=un[, calic. De nu p[m`ntul — omul viseaz[ Ve=nicia, ELEGII

Aceast[ pl[smuire de patimi =i nimic, — P{GÂNE D`nd un decor de basme b[tr`nului p[m`nt, Acestui glob funebru, acestui splendid dric! 91

Orgolios ]ncearc[, s[rmanul, ]n cuv`nt S[ afle perspectiv[ eternit[\ii sale; +i-a sa de=ert[ciune-i pe temelii de v`nt. Cu biblicele r`nduri vrea mintea s[-=i ]n=ale Cu vorbe pr[fuite, cu oameni ca =i el, +i-nfrico=at ]nal\[ t[cerii osanale.

O minte de o =chioap[, un cap flocos sau chel, O inim[ de =oarec =i-un vis de nemurire!... De-ar =ti c`t e de comic, =i c`t e de mi=el... NICOLAI COSTENCO Iubita mea, ca vinul m[-mbat[ fericirea C[ searb[da ta via\[ cu-a mea ai ]mpletit! Din tot ce credem, ast[zi ne-a mai r[mas iubirea.

Chiar de-mplinim ]n gluma Celui Ascuns un rit ELEGII

P{GÂNE Hilar p`n[ la tragic, ]n biata comedie A dragostei noi rolul ni l-am ]ndeplinit 92 Destoinic, iar r[splata ]n fa=[ ]nt`rzie... Tr[iesc doar prin iubire =i, poate, c[ tr[iesc Iluzia mai tare dec`t o ve=nicie,

A c[rei nep[sare-o desfid =i o ur[sc! * * * M[-ntrebi de ce m[ zbucium; de ce nu-mi aflu pace La s`nii t[i, ca mieii b[l[i; de ce nu-s bl`nd?... Cum oare pot, c`nd v[d cum bordeiele s[race

Bogatului f[\arnic, obraznic =i fl[m`nd, Sunt treapt[ spre o via\[ la care n-are dreptul, Cum pot privi la \easta ce nu cunoa=te g`nd NICOLAI COSTENCO

}nalt, nici ideal =i care-=i umfl[ pieptul, Cu vorbe mincinoase ]nzorzon`nd ades Sordida sa f[ptur[. Pot eu s[ fiu adeptul ELEGII Tihni\ilor, licheaua din propriu interes, P{GÂNE +i s[ pretind mul\imii c-acesta este farul? Pot eu pe putregaiul mizeriei s[ \es 93

Un v[l de vise roze? Ar fi prea greu calvarul. Mai bine pe trudita mea cruce s[ m[ bat, Din inim[ ciocan improviz`nd amarul, Dec`t de fericire, s[ picur, ]mbuibat!... Cum vrei s[ aflu pace, iubit[ rea =i dulce, C`nd fete ca =i tine-=i scot trupul la mezat

+i pierd pe totdeauna speran\a s[-=i mai culce Cu dragoste candid[ c[p=orul pe-un piept drag; Ademenite c`nd de izul unei bulce, NICOLAI COSTENCO Fl[m`nde, castitatea =i-o dau unui pribeag Zg`rcit la bani, dar larg ]n vi\ii =i ]n pofte; Cum pot fi mul\umit, c`nd pentru un posmag

ELEGII Se vinde-o copili\[; de dorul unei cofte P{GÂNE O fat[-n r`nd cu lumea c`nd nu mai poate fi; Ori o m`r=av[, a vreunui bleg Irofte, 94 Zv`rlind ]n fa\a lumii un vag drept de-a iubi, }n balele minciunii c`nd murd[re=te-o mam[, Cum pot tr[i al[turi de tine, colibri? C`nd un copil din leag[n un s`n v`ndut recheam[, Eu s[ fiu fericit? R[spunde-mi, nu-i nedemn Ca pentru omenirea ce rabd[ peste seam[

S[ nu te lup\i? S[ nu smulgi al suferin\ei semn De pe coroana [stui ridicol rege-al firii, Zis om? S[ st[rui ve=nic, cu inima de lemn NICOLAI COSTENCO +i un sur`s placid, la jertfa omenirii, Cu mul\umirea crud[ c[ nu e=ti tu atins? Ce plin[ e=ti de sine, mireasm[ a iubirii!

S[ treci pe l`ng[ pilda Eternului }nvins, ELEGII P{GÂNE S[ te cumineci jertfei, s[ rumegi aspre azimi Cu mul\umirea unui vi\el de vac[ lins! 95 Icoan[-a frumuse\ii de e=ti, ]n fa\[ cazi-mi, S[ v[d scheletul vrerii de sine, vreau s[ v[d, Tu, vis de fericire, pe ce temei te razimi. Voi, ochi, frumo=i ca noaptea, obraji, voi, de om[t... Ori ]nd[r[tul vostru, ca un torent ]n albii De crini =i de sidef, nu curge un pr[p[d

De g`nduri m[run\ele? Sub z[ng[nitul salbei Nu m[sur[ clepsidra al vremii picur lin? +i-n dosul astei forme =i sub dantela albei NICOLAI COSTENCO Priveli=ti nu se ascunde un m[rginit destin? O, nu vorbi, iubito! Olimp e al t[u nume, }n care zeii mor\i dorm somnul lor virgin!

Tu te-ai n[scut a=ijderi lui Venus, turn de spume; ELEGII P{GÂNE }ntre p[m`nt =i cer — un magic leg[m`nt, +i leag[nul t[u este de-azur; =i de parfum e. 96 Sunt st[p`nit de tine ca de un demon sf`nt, +i te iubesc cu c`t tu cu vorbele m[ chinui. Tu-mi pari a fi imboldul ce m-a f[cut p[m`nt. Cu pura r[t[cire prin spa\ii tu pricinui Pornirea ca din patru pr[p[stii s[ m-adun — +i trei sunt numai bezn[, a patra doar lumin[-i

+i harfa sideral[ =i-al nemuririi bun Cu sila s[ ]nghesui ]n str`mtele tipare, +i muritoarei soarte fatal s[ m[ supun! NICOLAI COSTENCO O, b[nuiam prin secoli a ta ]nfiripare +i frem[tam la visul c[ e=ti sortita mea Iubit[. M[ durea c-am s[ tr[iesc sub soare —

A suferin\ei oarbe =i-a vanit[\ii stea, — ELEGII C[ voi tr[i-ntre oameni, cu ei o s[ m[-ncaier, P{GÂNE C[ci viitoarea har\[ ]n mine, surd, mustea. 97 De m`inile uit[rii, tors din al lumii caier, Din pofta-ndeplinit[ =i lacrimi m-am n[scut; +i primul spasm de groaz[ fu primul g`t de aer. }n dezolanta noapte a vie\ii am crescut Ca un r[boj pe care un trist oier ]nseamn[ Dureri f[r[ de num[r spre-un \el necunoscut.

Iubito, l`ng[ tine, un g`nd ascuns m[-ndeamn[ S[ cred c[ o gre=eal[ fu faptul s[ m[ nasc.

NICOLAI COSTENCO Ce-ar ]nsemna o frunz[ ]n minus pentru Toamn[?

+i-mi pare, c`teodat[, spre-un fantezist Damasc C[ plec, negu\[tor de aur =i gogoa=e; +i, plictisit de via\[, ades m[ prind cum casc. ELEGII P{GÂNE C`nd suf[r pentru al\ii, o for\[ p[tima=[ De m[ ]mpinge legea, s[ o dau peste cap, 98 Tu-mi stai ca o dojan[ amar de dr[g[la=[.

De gloria din vise adesea m[ adap +i suf[r martirajul, lupt`nd ca Don Quijote. }mi pare c[ la baza nefericirii sap. +i m[ surprind adesea c[-ng`n acelea=i note C`ntate, r[sc`ntate, istorii de c`nd sunt +i v[d av`ntul meu ce van =i idiot e!

}ncerc =i eu, ca al\ii, prejudec[\i s[-nfrunt, S[ sfar[m pe Moloh cu soclul lui de veacuri, — Dar ]n oglinda vie\ii sunt doar un clown crunt! NICOLAI COSTENCO

* * * Iubita mea, de ce s[ ne m`nc[m cu fleacuri Norocul! Singur nu =tiu de ce-s a=a nebun! S[ hoin[rim mai bine prin cr`nguri! Ori pe lacuri, ELEGII P{GÂNE

Sub s[lcii ]nvechite, pudrate, c`nd apun }n umbr[ griji, p[cate, alaiul de mizerii — 99 S[ lunec[m ]n barc[ ]mbr[\i=a\i; s[-\i spun,

Pl`ng`nd pe jum[tate, ]n vastul hram al serii, C`t a=teptam clipita ca s[ te ]nt`lnesc, Cu-un dor nel[murit, ]n timp ce luna merii }i poleia. Tot chinul meu supraomenesc, De nop\i f[r[ de cap[t, de-a mea singur[tate S[-\i povestesc. +i-odat[ s[-\i susur: te iubesc!

Mi=cat[ de-amintiri, =i-acum inima-mi bate. Cuprinde-m[, iubito, cu-alint[torul bra\; NICOLAI COSTENCO S[rut[ cu-ale gurii petale miresmate.

Mereu de-a= fi cu tine =i tot n-a= avea sa\. Sunt vie\ii tale umbr[, sunt visul umbrei tale. S[lbatica mea inim[ — =oim ro= — o \ii ]n la\. ELEGII P{GÂNE * * *

100 — Prietene, iubitul mi-e un copil ce-mi cere O via\[ ridicat[ pe sc[ri de vis, de cer, Iar s[rutarea lui e fagure de miere!

Lungi pletele ca =erpii de valuri; un mister Via\a sa e; ochii, de-o tainic[ durere Umplu\i, privesc la mine-n t[ria lor de fier Cu-o dragoste ce-mi rupe tot sufletul; m[ doare Privirea lui ]n care n[dejde parc[ nu-i +i-o cere de la mine. S[-i dau minciuna oare?

S[-i d[ruiesc perdeaua iluziei? Eu, lui, Iubitului, s[-i fur m[rirea-ngrozitoare? NICOLAI COSTENCO Se zbucium[ ]n g`nduri iubitul meu, precum, De chinuri tulburat[, se pr[bu=e=te marea Pe \[rmuri, s[ le sfarme, s[ nu-i mai stea ]n drum,

Dar, tainic[, se-aude, poruncitor, chemarea, ELEGII +i bra\ele de ap[ neputincioase, cum P{GÂNE Sunt bra\ele de prunc, recad cer=ind iertarea. 101 De st`ncile s[lbaticului, m`ndrului destin, }=i sfarm[ neputin\a iubitul meu. +i pl`nsul De=ert[ciunii sale ]mi picur[ pe s`n,

+i s[rutarea gurii i-o dau, c[-mi este d`nsul Al vie\ii =i al mor\ii predestinat st[p`n. O, fetelor, ce c`ntec e dragostea! }ntr-]nsul Se-aud, nel[murite, suspinele de dor Ale vie\ii prinse-n v`rtejuri diafane — C`nd sufletele, pline de-un b[nuit fior,

Cer=esc tipar n[scut, bocind pe oceane; }n el e-nt`iul =opot al mugurului crud De frunz[ =i de floare, ie=it dintre obloane

De scoar\[ p[m`ntie, cu fo=net stins =i ud; NICOLAI COSTENCO E sc`ncetul jivinii speriate de lumin[, Chincit[ la gurguiul ocrotitor =i nud

Al s`nului matern; e muzica divin[ A c`ntului de leag[n neistovit pe guri

ELEGII De pas[re, femeie; e g`ng[vit noptatic P{GÂNE

102 De boabe germinate pe-ai \[rii umeri suri; Sentimentalul viers al bietului buratic; E dr[g[stoasa =oapt[ a vastelor p[duri

Ocrotitor pe spaima unui popor s[lbatic. * * * }n c`ntecul de dragoste e D`nsul, numai D`nsul, Prin care toate trec =i ve=nic toate curg. Iubitul meu! Nu l-a\i v[zut, prietene? Printr-]nsul

Eu doar tr[iesc; la D`nsul mereu g`ndesc, a=tept — +i-n a=teptare, iat[, m[ cople=e=te pl`nsul. C`nd o s[ vin[, m`ndru, s[-mi cad[, bl`nd, la piept? NICOLAI COSTENCO

Ca m[gura ]i este a frun\ii ]n[l\ime, Ca sabia de foc ]i este g`ndul, drept, +i p[rul i-e ca holda pe-a z[rii sub\irime ELEGII

Undind neostoita furtun[-a min\ii reci. P{GÂNE Cum este dragul meu, pe lume nu e nime! Cu ochi ca dou[ fl[c[ri r[sfr`nte-n negre teci, 103

R[scolitoare fl[c[ri ce-n inim[ se-mpl`nt[; +i inima aprins[ n-am s-o mai sting ]n veci! E-ad`nc[-nfiorarea, iubitul c`nd cuv`nt[, Tot sufletul de gura-i se anin[, ca un strop De ploaie pe o frunz[ ce-n soare, beat[, c`nt[. Tremur[tor mi-e trupul — asemeni unui plop.

+i fiecare =oapt[ ]n mine-i un r[sunet }n care via\a-mi toat[ ca pe-o comoar[-ngrop. C`nd ]mi vorbe=te, parc[, ]n fiecare sunet NICOLAI COSTENCO Se p`rguie=te-un vis — e =opot de izvor, E r`u ce cre=te-n vuiet, e vijelie, tunet! Vr[jit[, uit de vreme, ]mi pare c-am s[ mor,

C`nd bra\ele-i, st[p`ne-mi ]ncol[cesc mijlocul. ELEGII P{GÂNE Sunt trist[ =i sub\ire, m[ mistui de-al s[u dor... Ah, c`t de bun ]mi este =i dureros norocul!... 104 Prietenelor, oare nu vine scumpul meu? Ah, ce s[ fac! nu-mi aflu ast`mp[r =i nici locul; El vine! El e. Haide pleca\i!... — Iubitul meu! * * * — Frumoas[ e=ti, iubito, asem[nare n-ai! Ce dulce-i s[rutarea buzelor tale ro=ii! |i-ar pizmui mijlocul =i gr`ul cel b[lai.

Iar umerii, rotunzii, cum m[ privesc, frumo=ii, Cu sclipitoare albea\[, ca-n nop\ile de Mai NICOLAI COSTENCO Z[pezile lunare. Prin mine to\i str[mo=ii

Te binecuv`nteaz[! — M[nunchi de cimbri=or Mirositor iubitul mi-e, dragul fr[\ior! ELEGII P{GÂNE — Frumoas[ e=ti, iubito! Dorito, m`ndr[ e=ti! Mai m`ndr[ dec`t z`na str[vechilor pove=ti! 105

— Ca strugurii cei cop\i e vorba gurii tale! Mai proasp[t[ suflarea — ca mierea str`ns[-n faguri! E=ti tot numai mirosuri, numai vr[jite zale, E=ti m`ndru ca o oaste cu fluturate steaguri! E=ti bun, iubitul meu, cu albele =iraguri De din\i, biruitori prin s`ngeroasa vale A buzelor! |i-e r`sul — alb leg[nat de straturi, Izvor ]\i e s[rutul, de care nu te saturi. Umbros culcu= \i-e pieptul!

— A c`mpului suflare. Iubita mea! Cu nimeni nu are asem[nare: Ca printre boji un crin e, printre fete, ea!

NICOLAI COSTENCO — Mesteac[n luminos cu crengi tremur[toare Iubitul meu e, zvelt =i nalt ca o nuia! La umbra lui t`njesc ca o mirat[ floare

Sfiit =i bucurat ca-n zori de zi o stea. ELEGII P{GÂNE * * *

106 Aduce\i, pomi, voi, poame; aduce\i, z[ri, azur; Voi, fluturi, da\i-mi haina; voi, florilor, beteala; Cl[di\i-m[, voi, me=teri, cu ziduri ]mprejur:

R[nit[ de iubire sunt. — Nu v-am spus odat[, Copilelor? Din somn iubita nu-mi trezi\i!... — Ca buciumul e glasul iubitului; ca ceata Haiducilor i-e mersul u=ure! Voi nu-l =ti\i?

El peste v[i =i dealuri p[=e=te vesel, iat[, +i repede ca cerbul. Ce m`ndru e, privi\i!

Aduce\i miruri vechi, ad`nc mirositoare, +i m[-nt[ri\i cu vinuri — m[ mistui, m[ ]nec, Sl[bit[ de-a=tept[ri. Prin vi\a suitoare,

Spre zarea viorie privind, pe prag m[ plec. NICOLAI COSTENCO +i parc[-l simt la spate =i stau ca ]nlemnit[, La g`ndul c[ e d`nsul. Iar \`r`itul sec

Al greierilor toarce o noapte nesf`r=it[.

+i parc[-i simt la ceaf[, puternic, bra\ul st`ng, ELEGII Iar dreptul m`ng`indu-mi iubirea ostenit[... P{GÂNE 107 ...+i de z[d[rnicia dorin\ei gem =i pl`ng...

* * * S-au aplecat grumajii t[cerii peste fire. Iubitul, sub perete-n fereastr[, s-a oprit; Prin mrejele perdelei se uit[. Cu iubire Se uit[ =i chemarea-i tot trupul mi-a strivit. — Iubito, porumbi\o, apropie-te, scoal[! Z[pezile uit[rii pe dealuri s-au topit.

Tumultul prim[verii cu-a sa sporov[ial[ Pe paturi ]nflorite, cu miresmate ce=te, S-a r[scolit. P[m`ntul, sc[ldat ]n jil[veal[,

NICOLAI COSTENCO Sub umbrele plecate de sear[ se treze=te.

E-un zumzet nou pe c`mpuri =i dulcile miroase Din vii =i lunci cu mierea amurgului se-mbin[. Doar =esurile, pline de ierburi somnoroase, ELEGII P{GÂNE Nu se trezesc. E vesel zorit de clopo\ei 108 }n fuga r[=chirat[ a turmelor de miei.

Hai, scoal[, draga mea, =i-n lunca serii vin[, Cu crinii minuna\i ai umerilor t[i Pe care pun ghirlande zidarii de lumin[. Vin, hulubi\a mea, las’ acoper[m`ntul De piatr[: l`ng[ zidul din fa\[ te adast, S[ m[ ]mbete ochii, s[-\i mai aud cuv`ntul Mai dulce ca un leag[n, mai, ca odihna, vast.

Vin’ s[ gonim =ireata, vulpeasca stric[ciune, Ce vrea pe via-n paza ta azi s[ se r[zbune. Vin’ tu cu trup, ]n miros de prih[nire, cast. NICOLAI COSTENCO * * * Cu seara care-=i fr`nge mijlocul s`ngeros Pe dealul din potriv[, eu ]\i a=tept ivirea, }n zbor de bidiviu — pe-al ce\ii =es sc[mos; ELEGII P{GÂNE Te-a=tept cu dem`ncarea, cu dorul =i iubirea. Porumba aurie a dragostei, din piept, 109 |i-o voi trimite-n cale, s[-\i fie f`lf`irea

Ei alb[ c[l[uz[ spre mine. Te a=tept, Iubitul meu, cu carnea, cu sufletul supus. O ve=nicie-mi pare de-asear[, c`nd te-ai dus! De noapte ]mp`nzit[, de-al umbrelor lungi cor, De haine-mpov[rat[, de=i sub\iri =i fine, Cu =oapte ]n ureche de p[tima= amor, —

}n a=ternut te caut, iubitul meu, pe tine. Te chem, =i la chemare, iubite, nu r[spunzi. +i m`inile str`ng p`nza, nu te g[sesc. Senine NICOLAI COSTENCO

R`d stelele-n oglind[, c[z`nd ca ni=te grunzi De diamant pe fire. Mi-s ochii grei =i umezi! Iubitul meu, ]n care-ascunzi=uri te ascunzi? ELEGII

P{GÂNE La s`nii mei ca roua de reci, nu te ]ncume\i S[ vii, st[p`nul meu? Prin ce livezi te por\i, 110 +i tulburarea vie\ii din mine tu cum nu vezi?

Mi-a= arunca via\a ca s[ o joc la sor\i +i s[ m[ nasc toiagul ce ve=nic \i-e tovar[=. La glasul t[u, iubite, a= ]nvia din mor\i! Privirea ta de =oim asupra mea coboar[-=i Mistuitoarea bezn[; =i ostenitul zbor Al sufletului str`nge-l, s[ fim prieteni iar[=i!

Sim\i inima aprins[, ca, la apus, un nor, De soarele iubirii, — supus[-n urm[-\i merge. Revino-ntr-al iubirii nalt arcuit pridvor! NICOLAI COSTENCO

Dar nu-mi vine iubitul. Cu pa=i u=ori, de helge, Din cas[ ies =i noaptea m[-nv[luie-n fiori De spaim[ =i r[coare; voi c[uta pe cel ce ELEGII

Iube=te al meu suflet, prin luncile cu flori, P{GÂNE Pe uli\ele pline de praf, tot numai urme; S[-ntreb, poate afla-l voi de negrii p[zitori... 111

Ascund lumina lunii a norilor albi turme. L-am c[utat pe prispe, la geamuri l-am strigat; Iubitul meu nu vine pojarul s[ mi-l curme. Acas[, nici pe uli\i pe el nu l-am aflat. Nici str[jile-nt`lnite de d`nsul nu au =tire. Nu-l v[d, =i pentru d`nsul at`tea inimi bat...

* * * Iubitul ]mi z`mbe=te, =i m`na lui sub\ire }mi m`ng`ie al fe\ei ]nl[crimat oval.

NICOLAI COSTENCO Cu dragoste m[ soarbe. Robit[ de-o privire,

}mi lunec[ pe umeri al nop\ii rece =al. De team[ =i cu dor m[ str`ng la pieptu-i tare Ca un z[gaz de-aram[, b[tut de-al vie\ii val. ELEGII P{GÂNE Nu-l voi l[sa s[ plece; cu buzele amare De buzele lui dulci m-apropii =i m[ sting 112 La =oapta-i ca un lic[r t`rziu de lum`nare.

E grea iubirea! Plasa-i de nes[tul paing Se-ntinde tot mai deas[, tot mai f[r[-ndurare. M[-n[bu= ]n str`nsoare =i, ca un vrej, m[ fr`ng. * * * — Frumoas[ e=ti, iubito, mai minunat[ e=ti, Cu ochii t[i cei umezi =i gale=i, dec`t toate Copilele din lume! C`nd mergi =i c`nd z`mbe=ti,

Cum mi=ti cu ai t[i umeri rotunzi =i dai din coate, Comori nepre\uite tu parc[-mi d[ruie=ti! NICOLAI COSTENCO +i ochii t[i — dar ochii — luceferi parc[ sunt Sc[lda\i ]n bezna moale ce-ad`nc ]i ]nconjoar[, +i-n propriile fl[c[ri ard viscolind m[runt.

Grumajii t[i mai plini-s =i gura mai fierbinte, ELEGII P{GÂNE Z`mbirea mai =trengar[ =i gestul mai cochet... L`ng[ at`tea gra\ii m[ ploconesc. Cuvinte 113 Nu are s[ te c`nte nici cel mai div poet! T[cerea ta e fagur =i vorba ta e miere Ce picur[, suav[, ca luna pe br[det. M[re\i ]\i sunt grumajii, ca albele palate De marmor[-n dantela unei albastre m[ri; Ca-n fund de ocean puternic[ se zbate

}n tine inima: neobosit[-n sc[ri, Ca m`ndrul c[l[re\ din c[r\ile de basme; +i larg[ \i-e iubirea c`t nu ]ncape-n z[ri! NICOLAI COSTENCO +i s`nii t[i cumin\i-s, ca bunele fantasme Agreste; doi pui gemeni prin lanuri colilii. Tu-nchipuirea c[rei nemai=tiute plasme

ELEGII Te-ai z[mislit, gre=it, =-aicea ]nt`rzii? P{GÂNE }mbobociri de aripi pe umerii t[i v[du-i +i a lor f`lf`ire de umbre str[vezii. 114 Ai fost vreunui astru pricin[ la pr[p[du-i, Iubita mea? C[ prea e=ti plin[ de magii simbol, S[ apar\ii vie\ii m[runte? Cum ]ng[dui, Nepedepsind, — orbire d`nd ochilor ce-n gol Sub pleoape z[mislire doresc a-\i da a doua; +i gura n-o usuci — al goalei dragoste sol?

Frumoas[ e=ti, iubito! Mai limpede ca roua Obrazul t[u e; gura — ca rodia ]n p`rg, Mustind pe albii s`mburi ai din\ilor; cu noua NICOLAI COSTENCO Ta hain[ pari g[tit[ ca fetele, de t`rg. M[rea\[-i frumuse\ea iubitei mele, cum ]i Credin\a celui care se roag[-n mun\i, cu s`rg,

}n hang de lan\uri grele d`nd m`ntuire lumii. ELEGII

Comoar[ e=ti, iubito, =i nu =tiu ce s[ cred: P{GÂNE N[scut[ e=ti din mam[ sau din fo=nirea spumii!... 115 * * * — Iubit[, sor[, prinsu-mi-ai inima, un ied S[lbatic, cu un ochi, l-ai ]mbl`nzit cu altul, +i-l \ii legat cu salba, =i-l por\i precum pe-un biet C[\el de joc =i-i d[rui un dulci c`nd face saltul! Ah, inima aceasta, ridicol[, ce grea O simt b[t`nd ]n mine, ea, ce visase-naltul!

Ce bun[ e=ti, iubito, — incon=tient de rea! Ce m`ng`ieri mireasma s[-\i unduiasc[-n plete — Posomor`t al[turi de tine-s: cucuvea. NICOLAI COSTENCO

Iubita mea-i izvor potolitor de sete, Pecetluit izvor. Gr[din[ toat[-n flori, Ne]nflorite flori. B[te\i, ca s[ ]mbete

ELEGII V[zduhul tot, gr[dina, voi, v`nturi, c[l[tori P{GÂNE F[r[ de \int[. Rupe\i pece\iile, me=teri: 116 Iubita mea-i curat[ ca cerul f[r[ nori;

Izvor neprih[nit, curg`nd sperios, ]n pe=teri. Iubita mea-i ascuns[ ca-n brazd[ bobul — rod, S[m`n\[ =i fo=nire, =i ]mpietriri =i cre=teri. Sub ochii ei prind aripi, cresc teaf[r din schilod, +i inima ca jarul =i-ntinde p`nza vie, Trec dincolo de stele ]ntr-un stelar exod...

Iubirea mea-i r[sad s[dit spre ve=nicie!

* * * NICOLAI COSTENCO O, te iubesc ca robul care-=i iube=te hramul: Jertfind, din s[r[cie, =i cel din urm[ ban, Crez`nd c[ ]=i cinste=te via\a sa =i neamul!

}n aur =i argint icoanele-au sclipit, ELEGII }n viul lic[rit de mii lum`n[rele P{GÂNE +i-n mijloc st[ norodul sfios =i obidit. 117 Se suie rug[ciunea cu inima la stele, +i-n frumuse\ea care ]i st[ruie ]n jur }=i pleac[, fericit, n[dejdea spre podele. +i eu, tr[ind aceea=i minciun[ de azur, Te-mpodobesc cu aur — iubirea mea =i via\a — Pe trupul meu, ruini, fii templu zvelt =i pur.

Asupr[-mi, somnoros =i-nrourat, prin cea\a Ce-mi st[ruie l[untric te-nal\ sc[ldat[-n sori; Sub semnul t[u sunt lumea buimac[ diminea\a.

NICOLAI COSTENCO Tu fii pe cerul meu, ca a=trii sun[tori, Cu umblet v[tuit, c[delni\[ri de smirn[, Prezen\[ ireal[ la crepuscul, ]n zori:

De tine via\a mea =i soarta mea at`rn[! ELEGII P{GÂNE * * * V-am spus doar, fetelor, s[ nu-mi trezi\i iubita! 118 }n somnul ei sc[ldat[, l[sa\i-o, ca-n om[t. Numai privind la d`nsa mi-a ]nflorit ispita.

Chinuitor e g`ndul c[ nu am s-o mai v[d. Dar cine este asta ce suie ]n de=ertul Din suflet, ca un bucium ce cheam[ ]nd[r[t? +i cine ]mp`nze=te cu v`rfuri albe sfertul De lun[, t[m`iat plop c[l[tor pe =es? Blestemu-l, de-i duh r[u! De-i duh =[galnic, iertu-l.

Dar nori, c`mpii =i ape — ce vor, c-at`t de des }mi oglindesc doar chipul iubitei. Ori=iunde M[-ndrept, sur`s viclean =i plin de ]n\eles NICOLAI COSTENCO

}mi urm[re=te g`ndul =i-n suflet ]mi r[spunde Cu o durere c[rei nu-i aflu loc, nici leac. Unde s[ pot eu capul de dragoste ascunde? ELEGII

Cu cine s[ m[ sf[tui =i oare ce s[ fac? P{GÂNE Sunt ab[tut... Tu, luno, tu numai r`zi, perfido! Cu buzele uscate mu=c coaja de copac 119

+i trunchiuri str`ng ]n bra\e. Ah, inima, ucid-o Triste\ea! O blestem c[ s-a aprins at`t! Iubito, unde e=ti? Tu, crud =i ginga= idol! Ce-nseamn[ f[r[ tine via\a? Mi-e ur`t... Nici r[coroas[ lunc[, nici feeria lunii... }ntreaga frumuse\e m[ chinuie, ]nc`t

}mi vine s[ m[ g`tui; s[ sar cum sar nebunii Din turn... Singur[tatea m[ plictise=te... C`nd S[ te rev[d, s[ co=i pe p`nzele minciunii

De=arta frumuse\e ce mi-a fugit din g`nd: S[ m[ ]mb[t de fleacuri =i s[ citesc ]n stele,

NICOLAI COSTENCO +i sufletul s[ treac[ prin vreme lunec`nd,

Duios =i muzical, ca pe o lir[. Vele Sub\iri, ca ni=te aripi, s[-nfirip[m din vis +i, c[l[tori prin lumi f[r[ de grani\i, cele ELEGII P{GÂNE Ce doar le-am b[nuit =i-n inimi le-am ]nchis, S[ revedem. R[spunde-mi, iubito, c`nd =i unde 120 Ne vom topi ca dou[ reci raze ]n abis?

De noi, de golul care ne poart[, ca pe unde De mare, fa\a, luna, aiurea s[ fugim! Minciuna — fiica vremii, s[ nu poat[ p[trunde Cu r`sul ei banal — precum ]n \intirim O cruce veche — acolo unde vom fi doar singuri... Noi singuri ]n splendoare, prin faptul c[ iubim.

Te chem cu glasul ro=u al inimii prin cr`nguri, Cu glasul alb al vie\ii =i-al mor\ii negru glas! B[rbia ta rotund[, ca dosul unei linguri

De chiparos, pe um[r o simt, iar noi, la pas, Prin frunza sun[toare =i iarba ca m[tasa,

Ne spunem din privire ce pre\ are un ceas, NICOLAI COSTENCO

C`nd suntem ]mpreun[. }\i voi ajunge casa +i cu ghirlande, noaptea, o voi ]mpodobi — E cuib de vis culcu=ul ]n care-mi st[ mireasa! ELEGII Iar ochii t[i cumin\i, c`nd zorii vor roi P{GÂNE Cu trandafirii lor, vor fi ca o podoab[ }n u=[. Cu petale pe prag s-or risipi 121

A r`sului t[u vesel =iraguri! Ca o roab[ B[tr`n[, inima st[ ploconit[-n praf +i-\i m`ng`ie papucii cu m`na ei cea slab[. O, tu, al fericirii =i-al dragostei zaraf! Vei pre\ui tu, oare, ofranda ce \i-o d[rui? Pe bulg[rii de soare ce se adun[, vraf,

Iubita-nduio=at[ ]=i desplete=te p[ru-i. Din tufe o privesc de roze =i pelin +i ca un stol de vr[bii la glasul ei m[ n[rui:

NICOLAI COSTENCO — Iubitul meu, cu roua pe haine, vino, vin, Cu albele picioare, cu noaptea-n ochi pitit[: Eu te a=tept cu p`ine, cu miere =i cu vin!

}n diminea\a blond[, prin cas[ risipit[, }mbr[\i=[rii lungi =i s[rut[rilor ELEGII P{GÂNE S[ ne l[s[m robi\i. Iedera r[sucit[

122 Pe st`lpi — va fi prieten umbros, ocrotitor.

... Vorbe=te... taci... vorbe=te... iubita mea... iubit[! |i-e r[coroas[ vorba ca apa de izvor. * * * Vreau sufletul s[-mi moi, ca pe-o uscat[ floare, }ntr-un parfum pierdut, ca-ntr-un subtil regret Dup[ o amintire din noi, nemuritoare,

Ce st[ ]nfipt[-n inimi — un nestemat stilet. De ve=nicul parfum, bogat, precum o cup[ De crin, s[ trec ]ntr-un crepuscul violet, NICOLAI COSTENCO Subtil ]n lumea vremii st[p`ne, ve=nic dup[ Meleagurile-n care sunt singurul trudit Ce-nt`rzie mereu de via\[ s[ se rup[,

T`r`nd ]n urm[ trena trecutului tihnit ELEGII Cu coiful ve=niciei pe prea seme\u-i cre=tet, P{GÂNE Prezen\a risipindu-=i, sorbit de infinit. 123 ... Sunt codrul f[r[ vreme =i devastat =i ve=ted... • A II-A ELEGIE P{GÂN{

}n gr[dina amintirii st[ruie mireasm[ veche... Fulguie tulei la g`ndul r[sufl[rii ]n ureche. Parc[-n florile presate doarme-un cunoscut parfum. Doar o raz[ — bob de rou[, =i, — din fo=nitoare foi — Tu te-ai n[luci ]n cale-mi. La un gest, nici nu =tiu cum, Mintea mi se-nv[lm[=e=te: ai venit parc[-napoi.

A\a zilelor de aur jaspul nop\ii ]n=ir`ndu-l, NICOLAI COSTENCO Peste clipele acelea prinde s[-mi alunge g`ndul. Molcome fo=niri de cetini t[m`iaz[-n aer brad... De departe, chi=[toare se aud prin st`nci cum cad... Prin r[coarea nop\ii negre cade roua dimine\ii... Vii p[reri de r[u m[ cearc[ dup[ fumul tinere\ii. ELEGII P{GÂNE A=tept`nd triste\ea orei r`sul ei s-o ]nt[r`te, 124 Iar m[ v[d sub plopii tulburi; din perdele crohmolite S[-mi z`mbeasc[-n aiurare ne-nv[\at =i plin de dor, — Clipe scumpe sufletelor ce t`njesc ]n chin =i mor! Unde-s ceasurile-acelea, c`nd =edeam ]n cas[ singuri +i, familiar, de-al[turi se sf[deau la mas[ linguri! Unde este nep[sarea pentru lumea dimprejur, C`nd uitam c[ trece noaptea numai sub un abajur! Plini de vis, t`mpl[ la t`mpl[, raiuri largi sculptam sub pleoape... Ne p[rea c-am fi u=oare valuri r[t[cind pe ape. Fruntea, grea de-un foc l[untric, odihnea pe caldul s`n. Numai noi eram, noi singuri =i cu noi un duh hain. |i-aminte=ti de ziua primei revederi, o zi albastr[. Faur, soarele unise taina z[rii cu a noastr[. +i ]n v[zul str[zii, plin[ de mirare =i b`rfeal[, Str`ns, la bra\ mergeam; salc`mii burezau, complici,

beteal[. NICOLAI COSTENCO Ochi ]n ochi, gur[ la gur[, ne vorbeam f[r’un cuv`nt, Ferici\i ]n r[t[cirea de-a fi singuri pe p[m`nt.

Genele cu ochii negri, voala\i ]n dulci triste\i, — Umeda lor ad`ncime ne rupea de lume, be\i. ELEGII Cuibul nostru-n iarb[ verde, pe sub lozii de r[chit[!... P{GÂNE G`dila\i de-un v`rf de soare, m[-ngrozeam c[-mi e=ti iubit[. 125 Mi-era team[ de venirea sorocitei desp[r\iri: Funiile-mbr[\i=[rii ]mi p[reau c[-s prea sub\iri. Te-necam cu-nfl[c[rarea sufletului meu p[g`n. Pentru-o clip[ via\a-a= da-o, l`ng[ tine s[ r[m`n. Alteori, munci\i de-o grij[, r[t[ceam prin vechi biserici, }n amurgul lor ca ceara se topea ]n glas de clerici. Eu ]n orice chip de sf`nt[ te vedeam numai pe tine. Bra\e de lumn[ri ]n jertf[ aduceam, roi de lumine. Pacea bol\ilor, solemn[, cu vechi miros de t[m`ie, Te ]nv[luia ]n cea\[ de la umeri la c[lc`ie. }mi p[reai un soare palid, prin p[ienjeni= de nori +i-am vrut poala hainei tale s-o s[rut! De c`te ori, Ro=i de pl`ngere-n visare, ne zoream ca s[ ie=im — NICOLAI COSTENCO +i ca dou[ stranii umbre r[t[ceam prin \intirim. A=eza\i pe-o piatr[ veche, ]mi \ineai cu m`na ochii... La o flac[r[ de soare s`ngera m[tasea rochii. Inima, de-o prevestire, ritmul =i-l strivi de-o floare; Din senin, m-ai str`ns ]n bra\e, speriat[. +i, ]mi pare,

ELEGII Aplecat pe gura mic[, ]\i =opteam c[ te iubesc. P{GÂNE Z`mbetul t[u vag =i jalnic n-avea farmec p[m`ntesc. — O, mai spune-mi-o o dat[! Glasul t[u a=a-i de dulce! 126 }n ascunsa lui m`hnire via\a-mi toat[ s[ se culce! Ochii t[i a= vrea ]n mine pe vecie s[ se-ngroape +i c`nd tu vei fi departe, s[ m[-n=el c[ e=ti aproape. De fiin\a ta-s legat[ =i de g`nduri m[ cutremur: Parc[ v[d ]n luciul vremii — fum te risipe=ti ]n tremur. Parc[ simt: aceste clipe prea-mi fac traiul fericit, Ca de-a lungul vie\ii mele tu mereu s[-mi fii iubit... — Te iubesc! O, vorbe, vorbe! C`t[ prorocie-n ele!... P`n’=i ve=nicele stele, m`ine, dac[ nu sunt stele... Ce sfruntat[-n=el[ciune fericirea bietor oameni! Ce pedeaps[ pentru tine, Zeilor de vrei s[ sameni! Numai ei sunt ferici\i, ei, cei f[r[ de p[cat! Blestemat fii, ce din ceruri fericirea ai furat! NICOLAI COSTENCO Ne-am n[scut ]n suferin\[, via\a lutului e roab[. }n zadar se crede omul a p[m`ntului podoab[. +i din caierul de vreme, dac[ l[mure=ti un chip, Ai ajuns s[-nal\i ]n slav[ o cetate de nisip.

Via\a mea, de-o floare-uscat[ de-i legat[, nu te mire! ELEGII P{GÂNE R`zi =i scuip[-n fa\a celui ce-\i va spune de iubire...... 127 Pe rupturile din suflet, pune lunga alinare. Tu, st[p`n[ pe t[r`muri, dincolo de vis =i soare. Ml[dioasa ta f[ptur[ vie! Vin, Ursita mea! Taie firul =i la cap[t pune o umil[ stea!... C`nd te blestemi c[ pe lume ai dorit s[ fii n[scut, +tiu c[-n \ara ta nu-i masca drag[ ieftinului lut. Nu-s nici flori ce-n a lor vreme ard suavul lor parfum; Nu-i nici viers de copili\e, fug[rindu-se ]n drum;

NICOLAI COSTENCO Nu-i nici chiot de la hor[; nu-i nici =uierat de coase; Nu-i ]ndestulare =i nici foamea ]n cojoace joase; Nu-s nici veacuri de orgie, baluri; nici b[t[i de flori; Nici senina ]mp[care, l`ng[ mun\ii sicomori. Nu-i nici luxul care \ip[, peste-o lume de robie, C`nd de-ntreaga omenire \i-e ru=ine =i m`nie. ELEGII P{GÂNE +tiu c[-n \ara ta de umbre tu e=ti singura cr[ias[, Peste vremuri nimeni alta nu-i ca tine de frumoas[. 128 Tu-n\elegi via\a-amar[ a oamenilor pe p[m`nt, Tu ]i m`ntui cu un z`mbet =i \i-i legi cu crez[m`nt. • CLEOPATRA. A III-A ELEGIE P{GÂN{

Dormea Egiptul. Numai Nilul Din unde clipocind pe mal Juca pe fiecare val Tremur[toare stele. Gra\ii De nemi=cate constela\ii Filau prin aerul torid. P[reau fantome palmierii NICOLAI COSTENCO Schi\a\i pe-un palid orizont. Pe undeva cor[bierii Psalmodiau un viers candid Compus de-un bard ]n Helespont. }n m`lul moale crocodilii ELEGII

Z[ceau vis`nd dogoarea zilei, P{GÂNE +i piramidelor din zare Pe v`rfuri ro=u p`lp`iau 129 Reflexele tremur[toare +i moarte ale lunii. Beau Cu guri de s`nge, carnivore, Imense flori acele ore, S[ le prefac[, ]n savante Metamorfoze, ]n parfum. Se ab[teau vioi din drum +erpi mici =i venino=i, spre plante.

De marmor[ =i art[ — scara Din ape poart[-n toat[ seara Suita ei. Pe targa larg[ }n stofe moi ea-=i odihne=te Imensa patim[, s[ sparg[ Ce-i gata orice omene=te

NICOLAI COSTENCO I-ar sta potriv[: legi, credin\[, Dreptate, jur[m`nt, c[ire, — C[ci pentru ea n-are fiin\[ Dec`t s[lbatica iubire. Buza\ii negri sunt ca smoala Sub focul faclelor de-argint. ELEGII P{GÂNE Cu evantaie de Corint Fecioare-i zv`nt[ toropeala. 130 +i vracii ce \in lumea-n num[r, Cu preo\ii, um[r la um[r, Smeri\i =i gravi p[=esc pe piatra Ce o scruteaz[ Cleopatra. }n cot, st[ cufundat[-n g`nduri... Aman\ii trec prin minte-i r`nduri: B[tr`ni, b[rba\i voinici =i tineri. Nesuferitele-i re\ineri De-o zi coboar[ foc ]n carne. Fecioare vin ]n p[r s[-i toarne Esen\e tari =i excitante Extrase din anume plante. Maseaz[ pieli\a sub\ire +i cald[-o m`n[ priceput[;

Dar tem[toare, ca o ciut[, NICOLAI COSTENCO Se bate inima-n ne=tire, To\i nervii ]ncorda\i se zbat. +i cum se zv`rcole=te-n pat Ea pare-un ghem de =erpi alba=tri Ce se fr[m`nt[ f[r[ preget. ELEGII Pe luciul pielii scap[r a=tri. P{GÂNE E-un lotus fiecare deget. 131 }n p[ru-i lung =i greu, =i rece Se-nv[luie ca-ntr-o manta, Iar fruntea-ngust[ =i-o petrece }ntr-o tiar[. Cine-ar sta }n fa\a capului regesc Cu capul sus? Se r[stignesc To\i sclavii la p[m`nt cu fa\a, +i preo\ii ]=i ploconesc Ple=uva-n\elepciune. Cea\a Din mari c[delni\i, parfumat[, }=i suie =erpuinda pat[. Din targ[ micul ei picior Coboar[ lene= pe covor. Cum st[ cu capul r[sturnat Pe spate, calzi zefiri ]i bat NICOLAI COSTENCO +i-i g`dil[, =[galnici, s`nii.

De vraja trupului regesc Se ]nfioar[ =i-nfloresc Pe balustrade crinii.

ELEGII Un sclav o-ncal\[ cu sandale; P{GÂNE O favorit[-n straie scumpe 132 O-mbrac[ =i de pietre scumpe Sc`nteie p[rul; iar pe dale, Cuminte, =arpele domestic I se t`r[=te la picioare. Un semn =i se retrag pe br`nci, Cu spatele-nd[r[t, to\i robii, Un vraci ]ncearc[-n m`n[ bobii +i-a sor\ii proorociri ad`nci. * * * Se fream[t[ ]n muzici sala De fluiere, de tobe, strune... Dar nici un c`ntec nu ]i spune Ce-ar vrea ea. To\i ]i c`nt[ fala +i to\i, cu inimi de mi=ei, }n voie vor s[ intre ei. Ba unii r[scolesc, nebunii Trecutul tot cu to\i str[bunii. De pretutindenea r[sun[ Slug[rnicia ]n minciun[. Pe to\i, z`mbind, ea ]i prive=te, NICOLAI COSTENCO Dar z`mbetul ei e dispre\. Deodat[ v[zul i se-opre=te Pe-un oaspe nou. Cu p[rul cre\, Cu fa\a sprijinit[-n palme,

Avea priviri ad`nci =i calme, ELEGII P{GÂNE +i l`ng[ el st[tea, v[dan[, O lir[ veche, egiptean[. 133 Ea din spr`ncean[ doar mi=c[: Ca-n farmec totul ]ncet[. +i-acel artist necunoscut, C-un gest m[re\ =i f[r[ team[, Cu lira-n m`ini ce sta s[ geam[ — |in`nd-o cum ai \ine-un scut, Se-apropie de Cleopatra. C`ntecul bardului

O, inim[, de-ai fi ca piatra! O, suflete, de-ai fi ocean! Zadarnice a\i fi c`nd d`nsa Nu v[ cunoa=te.

Privirea ei treze=te-n mine Pustiul r[scolit de v`nt. +i-ar fi de-ajuns un semn s[ fac[ S[ mor de doru-i. NICOLAI COSTENCO

La glasul ei cad ca vulturul Din cer cu pieptul s[getat. +i mersul ei omoar[-n mine Orice n[dejde. ELEGII P{GÂNE +i de n-o simt o clip[-aproape 134 E-n doliu-ntregul univers. Ca mort sunt c[ ea n-o s[-mi afle }n veci iubirea.

O, inim[, zadarnic fream[\i! O, suflete,-n zadar te zba\i! Voi nici ca marea, nici ca piatra N-a\i fost vreodat[. +i iat[ cum de azi nainte Orice n[dejde am pierdut. M[ port pe lume ca un flutur M`nat de v`nturi.

Azi, rece, ochiul meu prive=te +i numa-n visul meu ]nal\ Iubirii mele-n veci pierdute Statui eterne.

Iar lumii glasul meu cel jalnic — NICOLAI COSTENCO C`nd lumea-mi cere, asta-i spun: Durerea mea f[r[ de margini, Mereu nestins[.

* * * ELEGII }n ochii plini de ]ntuneric, P{GÂNE Puncta\i de dou[ mici f[clii, Amantul ei cre=tea himeric, 135 Pierz`ndu-=i umbra-n ve=nicii.

— Durerea ta, poete t`n[r, De crezi s-o po\i ]nmorm`nta, Eu ]\i ofer regescul suflet Drept cript[. Vrei? Voi fi a ta. Dar ca iubirea ta ]ntreag[, M[ jur pe Zeii din infern! De vrei s[ \i-o p[strez, vreau m`ine S[ mori. Vei fi iubit etern! Prime=ti? R[spunde-mi. — Da, Regin[! V[d, glasul meu n-a fost ]n v`nt. Sl[vi\i fi\i, Zeilor din ceruri, Sl[vi\i c[ m-a\i dat pe p[m`nt! Sl[vit[ fii tu, Bucurie, C[ mi-a fost dat s[ te tr[iesc

NICOLAI COSTENCO +i s[ te-nal\ ca pe-o f[clie, Tu, pieritor lut omenesc! Regin[, ]mi ajunge-o noapte. Ce spun o noapte — doar un ceas, Ca s[-mpletesc cu-a tale =oapte De-amor al vie\ii bun r[mas. ELEGII P{GÂNE Nu vreau s[ spurc cu glodul vie\ii Fiorul sufletului meu: 136 C[-nal\i podoaba tinere\ii, P[m`ntul te-o sl[vi mereu. Nu grija zilelor de m`ine, Nu chinul nop\ilor pe urm[, Nu spinul crud al geloziei, Nu, astea sufletul nu-mi scurm[! — O noapte-mi dai... O, e=ti prea darnic, St[p`n al inimii =i-al sor\ii! }\i jur c[ m`ine cu-a mea voie Voi trece pragul str`mt al mor\ii.

* * * Pe cer fantoma vagabond[ A nop\ilor, pe flori de iris Storcea cosi\a ei cea blond[ Pe-ntinsa \ar[-a lui Osiris. }n p`nzele v[rgate v`ntul Pe Nil u=or-u=or b[tea.

Silabe de argint cuv`ntul NICOLAI COSTENCO Eternit[\ilor de stea Dunga prin lini=tea str[veche. Doar Sfinxul marea sa ureche La =oapta stins[-a ve=niciei O ]ncorda. +i-n piramide, ELEGII Cu umbra tot mai scurt[, luna P{GÂNE Paloarea =i-o dansa. — }nchide, 137 Iubito, ochii mari =i vine\i: Ei-s adev[rul =i minciuna. Ah, zbuciumul din piept re\ine-\i! Deschide buzele cum crap[ Bobocii-n zarz[ri prim[vara +i cu s[rutul cald adap[ Tu gura-mi: cu parfume — nara. Cu degetele lungi m`ng`ie Tu p[rul meu =i stai a=a, S[ pot din p[r p`n’ la c[lc`ie Cu de-am[nuntul s[ruta. Desf[-\i =i bra\ele fierbin\i, }n puful fin al subsuorii S[ m[-ngrop; ]n suferin\i S[ ard popasul scurt al orei. +i s`nii gemeni s[ \i-i rup, Iubit[, sora mea =i mam[! Nu m[ opri, ]n zori ]mi cheam[ NICOLAI COSTENCO T[cerea, patima din trup. D[-mi s[rutarea gurii — sor[, D[-mi voluptate — curtezan[, Prin mine fii a tuturora, Amant[ f[r[ de prihan[! ELEGII

P{GÂNE D[-mi s`ngele =i ia-mi puterea; D[-mi ve=nicia, ia-mi via\a... 138 Nimic mai dulce ca durerea Nu-i, c`nd nu-\i r`de diminea\a.

— Iubitul meu! Consum[-\i tot Delirul unei vie\i ]ntregi. Secretul mor\ii vreau s[ pot S[ fac s[-l ]n\elegi. D[-mi s[rut[ri f[r[ sf`r=it, — Nici una nu-i ca alta! }n s[rut[ri am istovit Menirea vie\ii, nalta. }mbr[\i=[ri f[ ca s[ cad[ Asupra mea, logodnic sf`nt, Cum cade-a Nilului cascad[ S[ fecundeze-acest p[m`nt. D[-mi pielea ta de firav prunc S-o mu=c =i str`nge-m[, b[rbate! C[ci m`ine restul o s-arunc La leii din cetate. NICOLAI COSTENCO Nu r`de c`nd te g`dil; nu — R`s tineresc =i acru. Ne s[v`r=im, iubite,-acu }n spasmul vechi =i sacru. — Iubita mea, iubita mea... ELEGII P{GÂNE * * * Luceaf[rul de nea 139 Al dimine\ii r[m`nea S[ ard[ singur. Cor[bierii Cu navele tr[geau la chei, Plin de hamali =i porumbei. Se leg[nau, lungi, palmierii. P[zeau lei aripa\i la por\i. Heliotropi cu ochii mor\i Priveau ]n zare, enigmatici. Flamingi trandafirii, flegmatici, }ntr-un bazin, cu capu-n pene Sub arip[ — tot mai visau. Departe glasuri indigene +i \ipete se auzeau. R[geau c[mile, =i m[garii Icneau sl[vind pe zeul Ra.

NICOLAI COSTENCO Havuzuri reumpleau acvarii +i Nilul rumen tremura. Osta=ii tr`mbi\au; coco=ii Le r[spundeau =i ochii ro=ii Aurora-n rou[ =i-i sp[la. Din nou suna robia-muncii ELEGII P{GÂNE +i lan\urile monocord Trezeau ecourile luncii. 140 Doi vulturi sfin\i roteau spre Nord.

* * * Strivi\i de voluptatea roz[, Aman\ii trist se s[rutau. Ca doi hulubi se ciuguleau }n searb[da metempsihoz[. La sunetul de gong o sclav[ Aduse cupa cu otrav[.

Cu ochii plini de chipul ei, Cu gura grea de s[rut[ri, Cu nervii de iubire grei, — Pe corp cu ro= reflex, de z[ri, NICOLAI COSTENCO De buza aurit[-a cupei El buza =i-a atins. O raz[ Juca pe chipul lui. +i groaz[ Ea resim\ea, =i voluptate. ELEGII

Solemn[, moartea-n ora ceea P{GÂNE Trecuse-nfior`nd gr[dina... +i, biruind atunci femeia, 141 Se ]n[l\a, m[re\, regina. • LEB{DA NEAGR{ ELEGIE

I E o poveste de mul\i neimaginat[: A Lebedei Negre. E o poveste ne]nt`mplat[, Ca orice poveste, de azi, de ieri, de totdeauna. Adev[rul adesea concureaz[ minciuna.

Povestea e una dintr-o mie, Ce s-a n[z[rit, s-a-nt`mplat mie. NICOLAI COSTENCO Eram ]n bibliotec[, cimitirul nemuritor, +ti\i, cu sicriile =i moa=tele zbuciumului tuturor.

}n bibliotec[ — sunt descriptiv? — o lumin[ sumar[ ELEGII

P{GÂNE De dup[-amiaz[ de var[. }n ora= c[ldura indispunea mai ales cuconetul. 142 +i c[\elul meu suferea, bietul!

Ca de obicei, dormitam (cea mai subtil[ ocupa\ie). }n minte — cunoscuta opera\ie Cu numere infinite, cu rezolv[ri gratuite. Din vaz[ m[ priveau c`teva flori uimite. Poate era reverie, poate vis, ori poate realitate. E o deosebire f[r[ importan\[. Toate Cele ce erau ]n afar[ se scufundar[ ]n cea\[, Prindeam s[-nmuguresc ]n ireal, s[ cap[t alt[ fa\[.

Aici ]ncepe povestea Lebedei Negre. Povestea mea. Spa\iul ]n cercuri, geometral, sub pleoape-mi rotea. NICOLAI COSTENCO O muzic[ transparent[, ]n nervi o furnicare. Eram ca o ap[ cu pete solare.

Un miros de antichitate ]n n[ri m[ r[zbi. ELEGII

M[-ntrebam: ce poate fi? P{GÂNE Povestea Lebedei Negre ]ncepu ]n acest decor. Aveam iluzia cert[ c[ plutesc ca un nor. 143

Din alt[ oglind[ m[ privea odaia; mai ales Florile de pe masa mea, — cine le-o fi cules? Ochi ]n toate erau. Curio=i ochi ce-ncercau, cu r`ndul, S[-mi fure sufletul, s[-mi p[trund[ g`ndul. Povestea Lebedei Negre aici era, de aici ]ncepea, Din g`ndul meu, ca un ou alb cr[p[t abia. Era ]n mine, o dat[ cu mine n[scut — S`mbure fantastic de nimeni =tiut.

Sub fruntea boltit[ ca o t[cere de cear[, Povestea Lebedei Negre se desf[=oar[. C`ndva, c`ndva, ]n bezna de dincolo de noi,

NICOLAI COSTENCO Va pleca f`=`itul aripilor ei moi.

II Un singur flaut, melancolic, c`nta. Flautul orei plesnit[-n cunoa=tere.

ELEGII }ncepea via\a: a mea, a ta. P{GÂNE Se-nt`lneau suferin\a =i moartea — prin na=tere. 144 Era simpla b[nuial[ a unui destin. Fruntea se boltea peste g`nduri — secere. Imaginea lumii ]mb[ta ca un vin; Chema soarele la petrecere. Ce tulbur[ri c[utau limpezi=? Ce hohote de s`nge leg[nau tulipele? Palidele roze ale m`inilor, furi=, Tremurau, ca ]ngerii ce-=i presimt aripile.

Oglindite dou[ uimiri: ]n ochi, ]n cer; Uimirea uman[, uimirea ]n[l\imilor.

Ce cald[ una; ce nep[sare de fier NICOLAI COSTENCO }n masca arcadei piezi=[ mul\imilor.

De undeva, din verzuia ap[ a primei seri, Vibra gongul ro=u al lunii. S[ caute Au ]ncercat corolele de cear[, sperioase-n t[ceri: ELEGII De unde vine visul acestor cere=ti flaute? P{GÂNE

Misterul se d[dea clar inimii doar. 145 Tija trupului tremura ca un turn plin de lac[te. Ce chinuit dor c[tre basmul de var! Z`na bun[, copile, plac[-te! III Cine s[ c`nte uimirile mele toate! C`te lacrimi am v[rsat, triluri de m[rgean... Visurile mele nici cerul s[ le-ncap[ nu poate, Lacrimile mele ar fi umplut un ocean.

Un singur t[r`m, cel[lalt, cel din oglind[, Unde fiecare gest ]=i are perechea, ecou.

NICOLAI COSTENCO De-acolo chipul meu va s[ se desprind[ — Pentru a fi tot eu ]nsumi, dar ceva nou.

Cu pelerina nop\ii pe umerii atletici, C[l[tor fantast pe c[i f[r[ c[i,

ELEGII Cu bastonul, curios, r[scolind prin petici, P{GÂNE Ah, clipele vie\ii, afi=e prost tip[rite, cl[i. 146 Fiecare moment e rob unei imagini. Ce ma=in[ gr[bit[ e via\a. Fleac! Iat[-m[ proprietatea unei singure pagini, Timp ]ncremenit cu imaginea-n veac. Cine s[ c`nte uimirile mele toate, C`te lacrimi am v[rsat! Ce lux, ce bal! C[l[torul absent se distreaz[, poate, De-al vie\ii c`nt triumfal.

IV Dincolo de albul p`r`u, de lapte, Care curge prin paji=tea legendar[ a marei pove=ti,

Se ]nal\[ turnul castelului unde fapte NICOLAI COSTENCO Sunt visurile; Domni\[, unde tu e=ti.

Ce z`mbete pentru distinsa lume, a noastr[, Pentru zbuciumul f[r[ rost, ]n griji, suferin\i.

Turnul e alb =i-n jur p[durea albastr[, ELEGII Cele domestice vorbesc, jivinile sunt cumin\i. P{GÂNE 147 Nu-i oare basmul, amintirea pierdutului rai? Zmeul lumii aceste ne \ine-n butuci. Trist l[stun al inimii mele, tu erai Cel din cu=c[, r[nit, ce voiai s[ te duci? Uite-o, lumina rar[, ca mierea strecurat[, Uite zumzetul =i fo=netul de mult neauzit! Nu te mai zbate, inim[ c`nt[rea\[, iat[, Prim[vara se simte. Timpul ne-a-nz[pezit.

Fiece =opot e o s[rutare natal[, Fiecare fluturare e un chiot sonor. Nu lumin[ revars[ soarele — beteal[...

NICOLAI COSTENCO M[ ]ntorc ]n basm, prieteni, nu mor!

V Florile, florile... cine spunea C[ sunt ochii celor adormi\i demult!

ELEGII M[ uimesc de c`te ascult! P{GÂNE Flori albastre, de s`nge, de nea. 148 Ce pove=ti dorm ]n voi, de iubire! Spasm erotic sunte\i, vegetal. Cu vestm`nt str[lucit, triumfal Te ]mbe\i, amintire. Flori — simbol al eternului amor; Pasager servitor al dragostei repezi. Via\a mea, cu ce grab[ te lepezi De aceast[ tov[r[=ie a lor.

Pentru nunta cu Doamna Mister — Sunt doar flori de h`rtie, metal. Eh, dar florile — basm banal!

M[ scuza\i! Le refuz. Nu le cer. NICOLAI COSTENCO

VI E un singur drum ]n afar[ de noi. Singuratic. F[r[ prieteni. Nici un geam luminos, c`nd te bat ploi, ELEGII Pentru soare nici o umbr[ de cetini. P{GÂNE

}n pelerina unei ascunse bucurii 149 Ghemuit, str[juindu-te-n jur t[cerea. Nu te-ntreab[ un glas: un-te duci, de-unde vii? Misterul ]=i strecoar[ prin tine mierea. Ai p`sl[ la t[lpi, ]n urechi — vat[. Unde calci nu se vede; ce cuge\i — secret. E o cale ]n afar[ de noi, fermecat[. Vi le spun toate astea ]n =oapt[, ]ncet.

VII Vor spune c[ m[ tem de via\[? Nu, nu m[ tem.

NICOLAI COSTENCO Pot lua atitudine de borfa= sau de domn. Pot vorbi politicos, tragic, ironic, injurios, s[ blestem. De ce de via\[ s[ m[ tem: vis r[zbit dintr-al ve=niciei somn. ELEGII P{GÂNE S-o tr[iesc ca \[ranii. La coarnele plugului; analfabet, murdar. 150 S[ s[rut m`na popii, s[ m[ fr`ng din =ale ]n fa\a D-lui primar. S[ plodesc cu nevasta zece-cincisprezece cl[f[no=i B[l[i, cu pantalonii cr[pa\i, dar v`rto=i!... S-o tr[iesc ca un mahalagiu... De ce nu? Se poate! Lucr[tor undeva cu ziua, preot de c`rcium[ seara. S[-mi snopesc ]n b[t[i jum[tatea, =i pe bun[ dreptate: A=a-i moda aici. }n acest fel ]=i consum[ via\a ceara. S-o tr[iesc ca domnii. }n frac, ]n joben. Garderob[ aleas[. — S[rut m`na, duduie! — Vai, cheri, suf[r de spleen.

Baluri, =ampanie, fo=nete moi de m[tas[. NICOLAI COSTENCO O cup[ de floare pe zveltul picior, ce exal[ venin.

Cum vre\i pot tr[i via\a: haiduce=te ori ca un schivnic. Omor`nd ori plin de mil[ =i cucernicie; S[ ur[sc cu m`ndrie pot pe semenul protivnic, ELEGII S[ iubesc tandru, totul ca-ntr-o nou[ copil[rie. P{GÂNE 151 Dar ce pu\ine satisfac\ii aflu iubindu-te, via\[. Om la= — ce merit vei g[si ]n mine de-a-\i fi frate. Ah, c`nd te voi reg[si, sublima ve=niciei diminea\[, S[ las p[durile ]nflorite — p[duri de foc, p[duri uscate! Glas ipocrit! Ce varietate, ce minciun[... Burete-mbibat c`nd ]n parfum, c`nd ]n otrav[, Om mocirlos. C`nd va s[ apun[ Soarele negru al speciei tale ]n moartea suav[?

Numai atunci — din r[u =i bine, mortale g[oace, Sc[pa\i, — principii elementare ]n mediu pur, Obiecte f[r[ pasiuni, f[r[ glasuri — vom zace

NICOLAI COSTENCO Piscuri ]nz[pezite de lun[-n polarul azur.

VIII Eu m[-ndoiesc de ]ns[=i existen\a mea. A c[rui Dumnezeu s-o =tiu mai cert?

ELEGII P`lp`irea ]nghe\at[-n orbita nop\ii de stea P{GÂNE Tremur[ peste sufletescu-mi de=ert. 152 Ce busol[ s[-mi ]ndrepte pa=ii. Undeva. C[tre bezne, c[tre ceruri — peisajul e-acela=i. Pe misteriosul Eu unde-l voi afla? M[car pe Cel Mare vede-l-a=! Ce bezn[. Ce frig. Ce soart[. Orfan. Parcurg distan\a: na=tere — moarte. O astfel de via\[ nu face un ban! Aproape m[ simt uneori; alt[dat[ — departe.

Ce chin s-a-n=urubat ]n mine? Ce crin }=i unduie-n golul din mine feminina-i evaporare? Sunt sortit s[ extrag din priveli=tea lumii venin, Sunt cutia Pandorei, femeia cu buze amare? NICOLAI COSTENCO

Ce-ar fi s[-mi smulg rana ro=ie-a inimii! S[ rup Blestemata r[d[cin[ a vie\ii! S-o strivesc ]n c[lc`ie. S[-mi ]mpr[=tii cenu=a ]n v`nt, acest trup Care arde-n c[delni\a vie\ii ca un bob de t[m`ie! ELEGII IX P{GÂNE O, albastr[ cutremurare a serii, 153 R[cnetul fulgerului sf`=iat ]n nori! Ce decor pentru masca durerii, Priveli=te a marilor trec[tori. Era vremea, dac[ vremea poate fi o realitate, C`nd s`ngera-nvine\it pe cruce tristul apus. Era undeva, ]ntr-o legendar[ cetate, }n care tr[ie=te umbra luminoas[ a lui Iisus.

Cine s-a-nvrednicit s[-i aud[ vorbele grave, Evanghelia buzelor Lui cine a citit?

NICOLAI COSTENCO Oare au amor\it urechile, =i inimile bolnave De iubire demult au murit?

Voi n-a\i ]n\eles iluzia amar[: Iisus este visul vostru, dorul... Suferin\a noastr[ va fi iar[ =i iar[, ELEGII P{GÂNE Nu Iisus a fost M`ntuitorul...

154 X Va sosi ]n cur`nd ora c`nd omul va spune: Menirea mea pe p[m`nt s-a sf`r=it. At`ta zbucium, at`ta suferin\[ apune Ca podoaba codrului toamna, obosit. Alt glas nu va mai prosl[vi lumina, Al\i ochi nu se vor uimi. Facla misterului =i-a consumat r[=ina, De acum voi muri.

O, splendoare a ne=tiin\ei — pruncie! Ultima oar[ te-a repetat omul. De-acum NICOLAI COSTENCO Devastat de p[r[sire, netrebnic, fie S[ piei, p[m`ntule, din drum.

Nu se va repeta niciodat[ Chinuitul lumii calvar. ELEGII

Forma pur[ o are-ntrupat[ P{GÂNE Sf[r`matul tipar. 155 Sunt ultimul om. M`ntuitorul. Floarea unicei peregrin[ri. Leb[da Neagr[ s[-=i ia zborul, Sorbit[ de dep[rt[ri. XI Cine va gusta din trandafirul s`ngelui meu? }n spinii suferin\ei mele cine se va ]n\epa? Bate inima ]n mine ca un clopot, greu, Sunetul ei ]n ]nger sau porumb se va-ntrupa.

NICOLAI COSTENCO Plecarea din mine, din culori, din sim\iri, C[tre-ntrez[ritele miraje de dincolo de toate! Va r[m`ne ceva ]n urm[, umbra unei amintiri Sau un tipar sf[r`mat =i f[r[ noim[, poate. Ce-nseamn[ palatul locuit de fantoma de vis?

ELEGII Imaginea fugar[ pe ape ]n van se perind[. P{GÂNE Voi pleca-n necunoscut, ]n stelarul abis, +i ca un foc nestins, ]n noapte, incendiat[ tind[. 156 Toate intr[rile vor r[m`ne ]n v`nt. Pustiu de mine, gol de lume, plin de spaim[. Ce ridicol pasagiu: trec[tor pe p[m`nt. A, b, c, buze de copil ]ngaim[. He-hei, ce ironie, soarta mea cu g`t rotund! Ce viscoliri ]n noapte, ce dulce peregrinare, Ce b[t[lii neauzite acolo ]n fund, Unde viermuiesc str[mo=ii ]n z[c[minte primare! NICOLAI COSTENCO Nimeni nu va str[punge \elul. Cu m`ini de lut nu se pip[ie cele nev[zute. Ochiul ]=i ascute-n van o\elul. Por\ile misterului sunt nalte, sunt mute. ELEGII

Putrezeasc[-n mine c`nt[rile cu armonia suav[! P{GÂNE Plesneasc[ vinele ca bobocii garoafelor s`ngerii! M-am s[turat de via\[, banal[ otrav[. 157 Nu mai vreau s[ fiu vesel, aici s[-nt`rzii.

}n=uruba\i-v[, priviri, ]n ultimul amurg. Aceasta-i hrana voastr[, hran[ mizer[. Ce sunet de lan\uri, ce triumfuri se scurg Prin timp, cu p[m`ntul — neobosit[ galer[...

Voi p[r[si toate, s[ m[ sp[l ]nt-o nou[ uitare,

NICOLAI COSTENCO Pentru abecedarul altei minuni. +i nu vor mai susura apele s`ngelui, amare, +i tu, s[lbatic cioclu, inim[, n-ai s[ suni.

Unde nimic din ce-i p[m`ntesc nu p[trunde, Nici penumbra m[car a unei g`ndiri — ELEGII P{GÂNE }nso\i-voi cutreierul, prin infinitul de unde, Lacrima rece a fecundei Iubiri. 158 • NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

159

DIN VOLUMUL POEZII ALESE /1957/ SONET

Sub\ire, ]mbr[cat[ ]n chimonouri scumpe, Cu gesturi studiate, o port ]n amintire, }n ceara fe\ei: negri, doi ochi ca dou[ fire De tu=, cirea=a gurii un sunet vag irumpe.

Din g`t la t[lpi sc`nteie brodate flori, precum pe NICOLAI COSTENCO Un cer de var[ luna prin crengi ]n ]nflorire. Tot sufletu-i amestec de c`ntec =i iubire +i m`inile ei fine sunt dou[ pietre scumpe.

Se-ndoaie ca un =arpe ]n dansu-i voluptos. ELEGII

P{GÂNE St[ str`ns piept[n[tura cu me=te=ug =i lac, Privindu-te, sur`de =i-=i las[ ochii-n jos. 160 Strivit de frumuse\e, be\iei dulci te le=i +i-n timp ce to\i mesenii, r[pi\i de farmec, tac, Visezi c[-\i ning pe pleoape flori albe de cire=i. • ÎNDREPTAR

De e=ti b[rbat, se cheam[, Por\i b[rb[\ie-n piept. De greu s[ nu ai team[ +i nu da ]nd[r[pt! NICOLAI COSTENCO Te zv`rl[ valul vie\ii, Nicic`nd s[ nu te pl`ngi! Cu jugul greut[\ii Te lupt[, ca s[-nvingi. ELEGII P[=e=te d`rz la lupt[, P{GÂNE C[ nu ai dou[ vie\i. Norocul ]i ajut[ 161 Pe cei ce-s ]ndr[zne\i! • DEPARTE DE MOLDOVA

Malurile-abrupte Dorm ]n zori ca moarte. Eniseiul iute

NICOLAI COSTENCO Pare c[-i de lapte.

Orizonturi tulburi Nu-=i r[pesc albu=ul. Nu-i p[cat s[ spulberi Somnul cu arcu=ul? ELEGII P{GÂNE Am venit devreme 162 Azi ]n port la lucru, Ca de zori, pe semne, Singur s[ m[ bucur. Soarele de aur Strunele de raze Le-a-ncordat pe maluri Ce, z`mbind, viseaz[.

+i via\a, iat[, NICOLAI COSTENCO Degetele-=i poart[, Dibuind pe coard[ Opera de art[.

Zarea vi=inie ELEGII P{GÂNE Crengile ]n spum[ Scutur[, zglobie, 163 Parc[-ar face-o glum[. • A+TEPT

Tulbureala-n care m-afundasem Ast[zi ca un vin s-a limpezit, Str[b[tut de dorul meu de cas[ Ca de-o stea ce-n bezne-a r[s[rit.

De s[lb[t[cia unor patimi, Ca pe drojdii, bietu-mi aluat Ce-l umflau, azi coardele sc[pate Ale pieptului nu toate au cr[pat. NICOLAI COSTENCO C`teva pe-a inimii ciudate Al[ut[ ]nc[ au r[mas, }n r[cita mea singur[tate Ca s[ dea la bucurie glas. ELEGII P{GÂNE Plin de fulguirea asta nou[, Sub un cer cu stele, f[r[ nori, 164 Stau pierdut ]n codrii t[i, Moldovo, Ca o doin[ de privighetori.

+i a=tept ca lum`narea-albastr[ }nc[ neaprins[, tot a=tept, S[ ia foc ]n ve=nicia noastr[ La sc`nteia dragostei din piept. * * * „Huligan“ azi m-a f[cut bunica, C[ de pu=c[rie n-am s[ scap. Tinere\ea parc[ m[ urzic[ +i m[ pune ca s[-mi fac de cap. NICOLAI COSTENCO +esul rozov s-a umplut de rou[, Eu alerg =i urma-n iarb[ las. Dughenarului un s`n de ou[ Duc, s[-mi dea „cofeturi“, nuci =i cvas. ELEGII

Peste gard, gonind din tufe vr[bii, P{GÂNE La vecini pr[sazii dijmuiesc. Printre garduri, de hat`rul trebii, 165 C`inii satului ]ntreg st`rnesc. „Huligan“ ]mi zice =i bunelul +i-mi d[ vin ]n beci s[ beau. Secret!

NICOLAI COSTENCO Cu =oltic[ria, tulburelul Am crescut =i-am devenit poet.

Pe p[m`nt, cu cre=tetul ]n stele, Calc pe fr[m`ntatul vie\ii lut. Ce s[-i faci! A=a-i povestea. Cele ELEGII P{GÂNE Mai frumoase clipe-s ]n trecut.

166 • ARHIV{

Aici nu numai inima, o floare R[nit[ ]n zadar, pl`nge =i doare. }n mica mea arhiv[ orice frunz[, Nescris[ chiar, e-o ran[-abia ascuns[. NICOLAI COSTENCO Nespuse, ale mele sim\[minte Sunt martori drep\i ce nu pot vinde, Pentru c[-n zbuciumata-mi via\[ Am fost v`ndut de schimb[tori la fa\[. ELEGII Nu te gr[bi, cite=te printre r`nduri P{GÂNE M`nia furtunaticelor g`nduri! C[ci, de mi-au str`ns cu talpa arma gurii, 167 I-a s[getat din ochi fulgerul urii. }ncet s[ r[sfoi\i aceste pagini, Printre g`ndiri r[sfr`nte ]n imagini,

NICOLAI COSTENCO C[ci duhul zborul de nu-=i ]nceteaz[, O ran[ ]n arip[ s`ngereaz[.

+i ]nv[\a\i, citind prin p`nza ce\ii, S[ pre\ui\i altarul frumuse\ii — Sloboda omului! Ca fapta voastr[ pat[ ELEGII

P{GÂNE }n via\[ s[ nu fie niciodat[. • 168 POEZIA MOLDOVEI

Ca o arm[ trebuie s[ fie A Moldovei noastre poezie!

Ascu\i=ul t`lcului ]n teac[ }nfrumuse\at[ ]l ]mbrac[ NICOLAI COSTENCO Cu-ale vorbelor izvod ]n floare +-ale chipurilor pietre rare.

Sclipitor t[iu=, c`nd ]l vei scoate,

C[l[uz[, stea spre libertate! ELEGII P{GÂNE

Ca o\elul ]n statornicie, 169 Pav[z[ frumosului s[ fie!

Ca o a=chie din soare rupt[, Cu-ntunericul mereu ]n lupt[! • MAREA CHIHLIMBARELOR

Mare Baltic[! O, mare! Ce te joci ]n chihlimbare?

|i-ai ucis, gelos, iubitul Ce flirta cu infinitul. NICOLAI COSTENCO

Iat[-i aripa de straj[ }n gunoi acum pe plaj[,

Nesupus[ niciodat[ —

ELEGII Moart[, rupt[ =i muiat[. P{GÂNE

170 Nu \i-i jale? Nu \i-i jale: Alt[ crim[ pui la cale.

Ce te guduri la picioare }n cutremur[ri u=oare? Ce fo=ne=ti, c[\ea, din rochii +i-\i zg`ie=ti la mine ochii?

Ai ochi vine\i, =i-\i la=i s`nii NICOLAI COSTENCO Dezveli\i, ca miezul p`inii.

Galbenele-\i chihlimbare Nu m[-mbie, crud[ mare. ELEGII Dragi mi-s albele m[rgele P{GÂNE Pe grumajii m`ndrei mele! • 171 MUGUR, MUGUREL

Cine =tie cum ]i el, Mugur, mugurel, Dorul sufletului meu, Mugur, mugurel, Am s[-ajung s[ te v[d floare, Mugur , mugurel, S[ te pun la cheutoare, Mugur, mug urel, S[ plec[m la m`ndra-n vale, Mugur, mug urel, NICOLAI COSTENCO S[ st[m seara la taclale, Mugur, mug urel, S[ te las m`ndrei r[splat[, Mugur, mug urel, Pentru dragostea-i curat[, ELEGII

P{GÂNE Mugur, mug urel, O aducere-aminte, 172 Mugur , mugurel, Pentru dragostea-i fierbinte, Mugur, mugurel, Dar cine =tie cum ]i el, Mugur, mugurel, Dorul sufletului meu, Mugur, mugurel?! • AICI EU AM S{-MI SCUTUR SPICUL

De alt[ lume nu mi-i dor, Nu v`ntur f[r[ rost nimicul. Fiind crescut pe-acest ogor,

Aici eu am s[-mi scutur spicul. NICOLAI COSTENCO

Aicea, unde codrii verzi }=i clatin[ m[rea\a ap[, Din care norii cu z[pezi, Ca ni=te boi pl[vani, s-adap[; ELEGII P{GÂNE

Aicea oasele de var Prin v[i unde-=i ]ntinde satul 173 Sub soarele — un zeu barbar — Domesticit cu desc`ntatul; Aici, de veacuri neschimbat }n vechi temeiuri, eu =i c`ntul,

NICOLAI COSTENCO C[l[torind netulburat, Am ]ndr[git pe veci p[m`ntul.

De alt[ lume nu mi-i dor, Nu v`ntur f[r[ rost nimicul. Fiind crescut pe-acest ogor, ELEGII P{GÂNE Aici eu am s[-mi scutur spicul. • 174 NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

175

DIN VOLUMUL POEZII NOI /1960/ POE|ILOR TINERI

Ru=ino=i, cu rouã de sudoare Pe la t`mple, vin, ca din pove=ti, Tinerii poe\i bronza\i la soare De prin satele moldovene=ti.

Pe la c`te u=i de mari redac\ii Cu st`ngaciul stih a\i poposit, Du=i de dorul micii satisfac\ii S[ v[ fie versul tip[rit? NICOLAI COSTENCO Sub c`\i ochi, ner[bd[tori, st[tur[\i De-un cuv`nt ori un ]ndemn fl[m`nzi? Sufletul de zgur[ s[ \i-l cure\i Nu-i u=or — pe-un altul ca s-aprinzi! ELEGII P{GÂNE Vorbele, acele vorbe simple De la prispe, matc[ ori ogor, 176 Fagurii poetici vin s[ umple Cu dulcea\a prospe\imii lor.

Graiul cel mai dulce, cel mai aspru L-a\i dori pe ve=nicii l[sat, P`lp`ind cu-al ]nser[rii astru Undeva, peste al vostru sat. Hai, veni\i! Las’s[ vorbeasc[ brazda! Hai, c`nta\i! Cum c`nt[ codrii-n v`nt. N[zui\i la ideal — de asta Omul doar se na=te pe p[m`nt!

+chiop[ta\i? Gre=i\i? Greu e-nceputul. NICOLAI COSTENCO Biruin\[ — pururi ]nt`rzii. Greu te va mai c[p[ta recrutul }n o=tirea marii poezii! ELEGII

V[ a=tept. Nelini=tit, fire=te! P{GÂNE Dar oric[rui vers mai reu=it M[ ]nchin, ca unui pom ce cre=te, 177 Din ad`ncuri la lumini ie=it. • MOARTEA ALBINEI

Alb =i roz ]nmiresmat. C`nt[ zarea, apa, v`ntul. Parc[-n toate =i-a iscat Bucuria sa p[m`ntul.

O albin[ lucr[toare NICOLAI COSTENCO A murit. De ce? Nu =tiu. Chiar la munc[, ]ntr-o floare, Ca-ntr-un parfumat sicriu.

La chemarea ta supus[

ELEGII Un-\i-a fost moartea s[ mori? P{GÂNE }ntr-un rai de vis =i spuz[ 178 A caisului cu flori. }n ]ng`ndurare-ad`nc[ Pentru moartea dumitale, Pe p[m`ntul negru ]nc[, L[crim`nd, cad mici petale. • SCRISOAREA MAMEI

Cu m`n[ tremurat[ mi-ai scris c`teva r`nduri. E galben[ h`rtia, iar plicu-ntors pe dos. +i mi-ai trimis o frunz[, ca s[ m[ pui pe g`nduri, s[ nu uit de Moldova, de chipul ei frumos. NICOLAI COSTENCO A=a ]\i =tii feciorii: ]mpr[=tia\i prin lume, la munc[, ]n armat[. Avem ]n via\[-un rost!

+i unde-a fost icoana, — ELEGII P{GÂNE acuma, ]nr[mate, portretele sub sticl[ 179 ne stau la ad[post.

R[zboiul e de vin[ c[ ai r[mas v[dan[. ]n v[d[nie anii i-ai v`nturat pustii, =i inima ca p`inea, ]n veci f[r[ prihan[, ai dat-o milostiv[ la dragii t[i copii.

Ce s[ mai zg`nd[r rana =i lacrima zg`rcit[!

NICOLAI COSTENCO Ne-ai ]nv[\at durerea ]n noi s-o-n[bu=im. }n cr`ncen[ r[bdare, gonind orice ispit[, ne-ai d[sc[lit din leag[n

ELEGII pe lume s[ tr[im. P{GÂNE

Noi \i-am trimis, s[-\i cumperi 180 flanel[, ni=te p`sle... Dar am uitat h`rtie =i plicuri. Ia uituci! +i dorul t[u cu timbre, ca luna f[r[ v`sle, ne caut[, ne cheam[ prin zarea cu n[luci.

A=tep\i s[ ne ]ntoarcem, =i ne auzi chiar pasul

prin vremea ce se scurge NICOLAI COSTENCO ca apa la hamz[u? Eu ]\i citesc scrisoarea =i parc[-\i aud glasul, ca un ecou de doin[ ori susur de p`r[u. ELEGII P{GÂNE C`t po\i cu G[inu=a din zori s[ stai la snoave? 181 De-\i c`nt[-n prag coco=ul, te la=i pe gard, ]n cot, a=tep\i s[-\i pice oaspe\i. Dar ei vin... cu z[bav[. |i-ar fi mai scurt[ ziua c-un guraliv nepot?

M[ uit la frunza asta... NICOLAI COSTENCO Doar frunza nu-i un codru! Dar s-a st`rnit ]n suflet un fo=net nesf`r=it! Eu uit c[ sunt ]n tundr[, m[ v[d ]n satul nostru, ELEGII

P{GÂNE pe prisp[ st[m al[turi la sfat f[r[ sf`r=it. 182 • TER|INE

S[-\i str`ng triste\ile ]n m`ini a= vrea Ca un buchet suav de l[crimioare, — Sorbindu-le, s[ m[ ]mb[t, iubita mea!

Sub vraja ochilor t[i dulci, chemare, }n noaptea lor punctat[ cu un strop NICOLAI COSTENCO De mul\umire recunosc[toare,

S[ prind cu borangic pe un prosop A chipului t[u ginga=[ icoan[ —

+i-ntr-]nsul, pl`ns[, fa\a s[-mi ]ngrop. ELEGII P{GÂNE

Cum vom opri a vremii crud[ goan[? 183 Nu e=ti oric`nd de cincisprezece ani +i proasp[t[ =i f[r[ de prihan[? +i dac[ multe po\i s[ ai pe bani, Cu ce pre\ ]\i vei cump[ra iubirea, Tu — g`rbov[ de visuri =i de ani?

Desfid vremelnicul, p[r[ginirea! NICOLAI COSTENCO }n vers vreau, ca-ntr-o piatr[ de coral, S[ ve=nicesc, de st`nc[, am[girea

+i vreau cu-al rimelor sonor cristal S[ cizelez prelungul roz de unghii, ELEGII

P{GÂNE +i ritm s[ fie-al fe\ei fin oval.

184 }n leg[natul strofelor, sc[zut, Pe-a gleznelor lumin[ s[ m[-ncaier Protivnic cu materialul brut... Pun`nd la art[-al sufletului vaier, Porumbii t[lpii, cum voi reu=i

S[ dau av`nt de piatr[ =i de aer? NICOLAI COSTENCO

Sculpt`nd-o, cizel`nd-o-n stihuri =i Dorind-o-n mersul veacurilor toate, Iubirea poate-mi voi ]n[bu=i... ELEGII Ori... suferi-voi ve=nic dup[ tine... poate! P{GÂNE • 185 LIMBA MOLDOVENEASC{*

Limba \[rii mele, limba mea de-acas[, r[s[dit[-n suflet de al mamei c`nt, NICOLAI COSTENCO ai crescut pe brazd[, grea ]n spic, miezoas[, ]ntre fra\i, prin veacuri trainic leg[m`nt.

ELEGII Limb[ str[mo=easc[, P{GÂNE glas de voinicie, 186

* Nu este cazul s[ ne incomodeze, azi, utilizarea, aici, ]n titlul =i ]n textul poeziei, a sintagmelor Limba moldoveneasc[ sau limba moldovan[ pentru denumirea corect[ — rom`n[ — a limbii vorbite de popula\ia autohton[ a Basarabiei. Cine ca cine, dar Nicolai Costenco, scriitorul care a f[cut ani grei de pu=c[rie =i de exil pentru faptul c[ a militat deschis, ]n anii 1940-1941, pentru puritatea limbii rom`ne =i p[strarea denumirii ei corecte ]n spa\iul dintre Prut =i Nistru, ocupat de sovietici la 28 iunie 1940, a cunoscut =i ]mp[rt[=it adev[rul. Folosirea de c[tre poetul-martir a glotonimului limba moldoveneasc[ ca substitut provizoriu =i, ]n acela=i timp, ca sinonim absolut al termenului limba rom`n[, unic[ =i de o fiin\[ deopotriv[ pe ambele maluri ale Prutului =i Nistrului, trebuie considerat[, a=adar, drept un tribut pl[tit con=tient — =i, deci, responsabil — momentului politic-ideologic ostil ]n totalitate libert[\ii de expresie. de pe-ng[lbenite foi cronic[re=ti, din cenu=a vremii

faci s[ re]nvie NICOLAI COSTENCO gloria str[bun[, vechile pove=ti.

Limb[ m`ng`ioas[, fiic[-a vie\ii aspre, ELEGII P{GÂNE

187 Profund ]ngrijorat, dup[ revenirea din exilul siberian, de starea grav[ a spirituali- t[\ii rom`ne=ti din Basarabia natal[, de ceea ce urma s[ se ]nt`mple, poetul =i-a asumat sarcina cu riscurile inerente pe care aceasta le comporta. Nicolai Costenco a ales ]ntre a-=i c`nta limba str[mo=easc[, accept`ndu-i numele impropriu, regional, impus de autorit[\i, =i ridic`nd ]n ansamblu prestigiul fiin\ei neamului, =i a o las[ s[ zac[ ]n „colbul, mucegaiul“ neglijen\ei cultivate de regim cu bun[ =tiin\[, metodic =i programat ]n scopul dezna\ionaliz[rii popula\iei b[=tina=e. Prosl[vind ]n versuri ]naripate virtu\ile limbii materne a c[rei func\ionare — ]n anii regimului comunist totalitar — fusese cu totul limitat[, poetul a contribuit ]n cel mai ]nalt grad la trezirea con=tiin\ei na\ionale a rom`nilor basarabeni, a m`ndriei de neam =i a demnit[\ii lor umane, Nicolai Costenco inaugur`nd, de fapt, ]n lirica basarabean[ din perioada postbelic[, preocuparea pentru cultivarea respectului fa\[ de factorul de c[petenie al identit[\ii unei na\iuni — valoarea ei suprem[: limba. (Nota red.). ne doine=ti =i-acuma ca la ]nceput. Mul\i au fost s-o smulg[ fiin\[rii noastre, dar nici s-o clinteasc[

NICOLAI COSTENCO nimeni n-a putut.

C`nt[re\ii me=teri te-au purtat departe. Cu cet[\i de piatr[ +tefan te-a p[zit. ELEGII P{GÂNE A baladei noastre vorb[ f[r[ moarte, 188 dragostea ob=teasc[ \i-a fost cuib =i zid. Limba mea sf[toas[, Creang[ ce-a iubit-o =i-a ]naripat-o-n vers Alecsandri, — Eminescu forma \i-a des[v`r=it-o

]n cultura lumii NICOLAI COSTENCO spre a ne m`ndri.

Limb[ moldovan[, — z`n[ ]ntre z`ne, — stai la masa mare ELEGII ]ntre mari surori. P{GÂNE Sufletelor simple le e=ti cald[ p`ine, 189 inimilor d`rze — flamur[ cu flori. Muzica latin[, demnitatea slav[

NICOLAI COSTENCO se-nt`lnesc ]n tine =i se ]nfr[\esc. Tu — m`ndria noastr[! Tu — a noastr[ slav[! Ve=nicia noastr[! Grai moldovenesc! ELEGII P{GÂNE • 190 NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

191

DIN VOLUMUL POEZII /1961/ CETATEA SOROCII

M[rea\[, ca un grav mausoleu, Cu Nistrul, care-i curge la picioare, O bate luna din ]naltul s[u Cu ploaie de m[rg[ritare. NICOLAI COSTENCO

Stau uluit sub zidul nalt. Cetate, Ce me=teri ori ce robi te-au fost durat? Aceste pietre grele =i truncheate Cu ce puteri pe schele le-au urcat? ELEGII P{GÂNE Pari un colos superb; sub talp[ 192 |ii taina-at`tor secole =i vie\i! Te poleie=te numai luna dalb[ Cu-n=el[toarele ei frumuse\i. Pe creneluri surpate, beciuri goale,

F`nt`ni dosite — st[ pustiul mut. NICOLAI COSTENCO Ai fost z[gaz at`tor iu\i n[vale, O insul[ ]n omenesc tumult...

}n elegan\a ta cea bizantin[, }n alte vremuri ai adus folos, ELEGII Azi, c`nd de tehnic[ via\a-i plin[, P{GÂNE Pari o n[zdr[v[nie de prisos. 193 O =tim din c[r\i — nu domnii, negustorii, Ci talpa \arinii moldovene=ti, M`nat[ de v[tafi, de cum dau zorii, NICOLAI COSTENCO Te-a ridicat aici s[ te f[le=ti.

Acelor m`ini cu b[t[turi, spin[rii St`lcite, lor — ce-au f[urit ]n chin Un monument pe geana dep[rt[rii, ELEGII

P{GÂNE Piosul g`nd cu dragoste-l ]nchin! • 194 * * * Luna st[ la geam =i-ascult[. Crengile de floare mult[ G`t de leb[d[-arcuiesc. Prim[var[! Te iubesc.

Luna-ng`ndurat[ tace. NICOLAI COSTENCO Floarea alb[ se desface, C[ p[m`ntul pare nins. Prim[var[! Oare-am pl`ns?

Ca un s`n de fat[ mare ELEGII P{GÂNE Luna ]n oftat tresare. Creanga s-a-ndreptat, t[cut. 195 Prim[var[, ai trecut? • LIRIC{

Tu oare te-ai pierdut, ori numai Te-ai r[t[cit ]n r[t[cire? Te-ai pref[cut, poate, ]n umbr[ — Fulg juc[u= de str[lucire?

Te-am cunoscut, ori poate numai Un vis a fost iubirea ceea? NICOLAI COSTENCO Te-am adorat? Ori poate numai }nchipuire-a fost femeia?

Prea poate un delir al min\ii Ce sufletul a-nfrigurat ELEGII

P{GÂNE A fost genunchiul suferin\ei, Via\a ce mi-a despicat. 196 Stea lumin`nd deasupra crestei De piatr[, pus[ c[p[t`i, C`t te-am iubit! +i-aceasta-mi este Minunea vie\ii, cea dint`i! • NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

197

DIN VOLUMUL VERSURI /1963/ OD{ VINULUI

O, beciuri tainice, l[sate de str[mo=i! Be\iv[nii temeinice sub ochi frumo=i. Clondire goale, butii mari b[ute — Tot ]n c`nt[ri =i hang de al[ute, Cu ]nv`rtite mari c`t roata carului, Spre ]n[l\area omului =i cobor`rea harului!

NICOLAI COSTENCO S[ fie-al naibii cel care nu bea! M[rite soare, blegii nu-i cru\a! Puterea ta-i statornic[ ]n vin, T[riei c[ruia eu m[ ]nchin!

ELEGII Voi, poloboace pline, de stejar, P{GÂNE }n chihni\i r[coroase ]n zadar V[ tot boci\i ]n sclifoseal[ beat[: 198 Mort beat tot n-o s[ m[ vede\i vreodat[!

Dragi podgoreni din sate moldovene, Muncind fierbinte =i sug`nd alene, V-a dat ]n minte, c`nd v-a fost mai bine, }n poezie s[ ciocni\i cu mine? Umple\i ulcica =i purta\i-o roat[ Pentru p[m`nt =i via\a minunat[! Acestea spuse sunt ]ntr-o privin\[ C[ noi =i vinul suntem de-o fiin\[.

E=ti rotofei =i jilav, poloboace, NICOLAI COSTENCO Cu vrana-n sus =i cepul dat ]ncoace! D[-mi mustul t[u dulciu =i p[dure\,

Tr[im o via\[ doar, nu dou[ vie\i! Zic vai! de cel n[scut =i nen[scut ELEGII Din vlaga \arinii ce n-a b[ut! P{GÂNE

F`rtate vinule, pe unde nu mi-ai fost, 199 +i-n temni\i de beton la ad[post, +i-n cazemate de stejar, m[i fine, +i pretutindeni n-ai sc[pat de mine! Ce stai pitit ]n hrube-ntunecoase? Se d[ r[zboiul ]ntre dou[ clase: O clas[ pune vi\a la harag, Iar alta — care bea f[r[ de leac!

NICOLAI COSTENCO Au fost =i mul\i c[po=i, mai mult mi=ei, Ce te-ar fi vrut ]n beci doar pentru ei! Dar tu, ca democrat, democra\ia |i-ai exprimat-o-n veci prin veselie!

Nu pune pre\ norodul pe belea: ELEGII P{GÂNE „Pe-ascuns“ el =tie mai v`rtos s[ bea! Frumoase nun\i, petreceri, ]nt`lniri, 200 Oaze-n pustiul truditoarei firi, F[r[ de vin =i hazul moldovean, Via\a ]ns[=i n-ar mai face-un ban! • ORFAN DE TAT{

Era o toamn[ trist[. }=i scuturase via Podoaba ruginit[. Eu m[ uitam la mama Cum coase =i ofteaz[. — S-a dus tata-n Rusia! Trei pic[turi de s`nge ivite pe n[fram[ Eu am v[zut ]n somn. Cum zice ]n poveste. +i am r[mas orfan de tat[. Dar de fel Fiind vioi, zburdam, ca =i un clopo\el. NICOLAI COSTENCO

Nop\i lungi de iarn[. Acul ma=incii \[c[nea, Cosind la p`nza vremii — pe-a mamei =i pe-a mea. Ferit[ de-o gazet[ lumina-i. Lampa gazul

}l arde ne-ndurat[. Eu, ]nfundat cu nasul, ELEGII P{GÂNE De frig, ]ntr-o =alinc[, pe lai\[ ghemuit, O urm[ream cum coase =i c`nt[. Au murit 201 +i au r[mas ]n mine, ]n r[bufniri de v`nt, +i truda v[d[niei, =i dulcele-i cuv`nt. Din ac — =i c[m[=uica mi-a fost, =i pantalonii. Ca scaiul prins de via\[ — f[ceam la bazaconii! Fii binecuv`ntat[ pentru acea iubire Ce mi-ai purtat-o, scumpo, ne=tears[-n amintire! C`t m-ai p[zit de boli=ti, de foame, ca de-nec... Nu-n\elegeam pe-atuncea, acuma ]n\eleg. Tr[iam modest. +i dac[ s[rac ne era pr`nzul — Nu-naintam preten\ii; m[ zghihuiam ca m`nzul! Goneam pe strada noastr[ o minge de futbol,

NICOLAI COSTENCO B[t`nd ]n vreo fereastr[ ]n loc de poart[: — Goool! |i se pl`ngeau vecinii st`rni\i de r[ul meu. Mie — habar de grij[! iar \ie — tare greu. Eu niciodat[-n via\[ — c[ci omul dou[ n-are! — N-avui de mai n[dejde, fierbinte ap[rare. O palm[ aplicat[ la fund — poveste veche! — ELEGII P{GÂNE Primit[ de la mama — e floare la ureche! Iar de chiteam cu piatra ]n vreun ciocoi bogat 202 Ivit pe strada noastr[, ziceai c[... nu-i p[cat! +i iat[-m[ la =coal[ — =i rus =i moldovean, Sl[vit nu de cuminte, mai mult de huligan. Luam ]n furc[ via\a, =tiin\a s[-mi apropii, +i peste cap dam anii, cum dau \[ranii snopii. Un car de ani din urm[ t`r[sc de c`nd \in minte, Un car de griji =i visuri, =i nu un car de minte! Dar n-are importan\[: nu despera! mi-am spus. C`t de r`ioas[ capra — tot \ine coada sus. Depinde ce-n\elegem cei mul\i prin s[r[cie: NICOLAI COSTENCO N-ai haine =i n-ai ghete? }n schimb ai poezie. Natura nu oricui a dat a=a noroc, S[ aib[-n atelierul crea\iei un loc! Acesta-i, frate drag[, mi-am zis de mic, secretul: ELEGII

}n orice f[c[tur[ gr[be=te-te cu-ncetul. P{GÂNE Nu prin averi, copile, s[-\i mearg[-n lume buhul: S[rac de bani mai bine-i dec`t s[rac cu duhul! 203 • ORA+UL DOARME

Ora=ul doarme =i copacii dorm... Copaci, ori ni=te umbre ]ngro=ate? T[cerea se ]ntinde uniform Peste cl[dirile ]ncolonate. NICOLAI COSTENCO

Ora=ul doarme =i copacii dorm... Un ceas ]n turn ]ncetinit ]=i bate Al vremii puls. Al nop\ii bloc, enorm, }=i las[-aripile peste cetate. ELEGII

P{GÂNE Ora=ul doarme =i copacii dorm...

204 Pe-asfaltul str[zii trec ]ngem[nate Lungi umbre. Trec[torul e inform Ca =i g`ndirea ]n singur[tate, Ca =i t[cerile de ziduri rezemate. ... Ora=ul doarme =i copacii dorm. • NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

205

DIN VOLUMUL MUGUR, MUGUREL /1967/ CET{|EAN AL |{RII POEZIEI

Sunt cet[\ean al \[rii poeziei, +i \ara asta are drepte legi: S[ nu ro=easc[ fa\a alb[ a h`rtiei, Cu pana pe obrazul ei c`nd treci! NICOLAI COSTENCO }n slova ta minciuna p`ntecoas[, Cu =erpuitu-i mers, s[ n-aib[ loc. }n piscul Adev[rului f[-\i cas[ +i ap[r-o cu palo=ul de foc!

ELEGII • P{GÂNE

206 BUCIUMELE VORBEI

}n la\ul vorbei mele Se zbat c[pri\i de munte, Cerbi =i mistre\i, =i lupii Hr[ni\i, dar ve=nic r[i.

}n salba vorbei mele Se-mbrac[ fete, multe, +i glume spun fl[c[ii, +i r`d str[bunii mei. NICOLAI COSTENCO

}n ritmul vorbei mele Bat inimile grele Ale ma=in[riei, ELEGII

Pornit[-n |ara mea. P{GÂNE

}n spa\iul vorbei mele 207 Zbor navele spre stele, Iar Fe\i-Frumo=ii no=tri, Ai no=tri-s chiar pe Stea!

}n bezna vorbei mele E firmamentul vesel, Ce ]n „Povestea Vorbei“ Opre=te la popas. Cu oamenii de seam[ Cinstesc la m`ndre mese, +i inimile noastre M[r=[luiesc ]n pas.

}n harul vorbei noastre Moldova se av`nt[, Iar +tefan — ca-n poveste! NICOLAI COSTENCO Sur`de. Mul\umit. Latinitatea noastr[ +i slavonia — c`nt[: S-avem o |ar[ m`ndr[, At`\ia au trudit! ELEGII P{GÂNE Ne-mb[tr`nit[, vorba 208 St[ ]ntr-un cot la mas[. Privind, ]mi vorove=te: — Ce mam[ te-a f[cut? — Patrie, scump[ Mam[, De-a pururea mireas[, Cu buciumele vorbei Te c`nt =i te salut! • M-A+ CUFUNDA

M-a= cufunda ]n |ara mea, Ca-n ceru-albastru-o r`ndunea. NICOLAI COSTENCO M-a= afunda-n p[m`ntul meu, Ca fierul plugului cel greu.

+i bob a= ]ncol\i-n Moldova, Purt`nd m[rg[ritar de rou[. ELEGII P{GÂNE +i bobul „mic“ ar fi cum s`nt — }ntregul Univers r[sfr`nt. 209 • MOLDOVENCELE MELE

Moldovencele mele, moldovencele mele! Privighetorile mele, co\ofenele mele!

Voi — fericitelor, nenorocitelor, Neprecupe\ite precupe\e —, iubitelor!

NICOLAI COSTENCO Voi, ne-n\elese prin\ese, fudule; Voi, =i argate, muncind nes[tule...

Voi, aprige-n trud[, ]n dragoste aprige, Voi, iu\i ca pr`snelul, cu du=manii stra=nice. ELEGII P{GÂNE Gonite din case de spaima r[zboiului, Venite la case, la vraful gunoiului. 210 Voi, neobositelor, Voi, g`rbovitelor, G`lcevitoarelor, Afurisitelor! Nemanichiurate, ner[sf[\atelor, Nec[utate de „mode“, curatelor.

V[ v[d fa\a aspr[ =i ochiul senin. Str[daniei voastre, ca fiu, m[ ]nchin.

V[d m`inile voastre, mai dulci ca o p`ine, NICOLAI COSTENCO Pe-a inimii mas[-mbr[cat[-n rubine.

V[d m`inile voastre trudite, ca p[s[rile Ce-n zori ]=i iau zborul, s[lt`nde =i vesele. ELEGII P{GÂNE V[d m`inile voastre ca holda — ogoarele. Din m`inile voastre r[sare doar soarele! 211

Iubirea, speran\a, d`rzenia — armele Statorniciei de veci ne-au dat palmele. Palmele — marea minune, ]ntreag[-n Miresmele p`inilor, ]n puhavul leag[n.

Steagul, ]n front, |i-l ]nal\ acum \ie, NICOLAI COSTENCO

Moldov[ncu\o, Pentru-a ta b[rb[\ie!

S[tencele mele, or[=encele mele, ELEGII

P{GÂNE Iubitele noastre, moldovencele mele! • 212 NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

213

DIN VOLUMUL POEZII +I POEME /1969/ A FI CONTEMPORAN

A fi contemporan cu vremea, care Vertiginos =i implacabil curge! Cu sim\ul t[u, cu via\a tuturora, Cu aerul ce-l sorbi ca b[utura, Cu soarele-aburind ca p`inea cald[,

NICOLAI COSTENCO Cu pietrele stratificate, cu T[cerea =i vacarmul urbei, cu Politica =i orizontul proasp[t, Cu ieri, cu azi, cu m`ine — tu, Om simplu, scriitor... Contemporan S[ fii!... S[ faci nemuritoare clipa, ELEGII P{GÂNE S[-i dai un con\inut =i form[, Din haosul toren\ial s-o smulgi, 214 Cum sculptorul din col\uroasa stan[ Aerianul trup al Afroditei. At`ta, =i ceva mai mult: S[ fii tu ]nsu\i, =i s[ fii ]n to\i. • MAMA

De-ar fi dorul c[l[tor, M-a= preface numai dor, S[ m[ duc ]n prag la mama S[-i zic dulce cum o cheam[.

+i la g`tu-i s[ m-arunc,

Cum f[ceam c`nd eram prunc, NICOLAI COSTENCO S[ m-anin ]n adev[r Ca de creanga sa un m[r.

Ca o mlad[ s[ m[-ndoi Pe m`nu\ele ei moi, ELEGII Ce m-au ]ngrijit de mic, P{GÂNE S[ cresc frunte =i voinic. 215 Lacrimile s[ le str`ng Pe obrazul drept =i st`ng, Sub t`mpla cu ghiocei S[ m-anin ca doi cercei. Ghiocei de griji, vezi bine, C[ s-a prea g`ndit la mine, +i a= sta la vorb[ mult, NICOLAI COSTENCO Ca mai mult s[ n-o mai uit.

Iar[ mama, de, ca mama, +terge-=i ochii cu n[frama, M[ prive=te =i-i tot pare ELEGII

P{GÂNE C[ =i-acu-s departe tare... • 216 ÎN P{H{RELUL INIMII S{-L POR|I

P[rin\ii din p[rin\i, =i mo=i din mo=i, B[tu\i, dispre\ui\i, moroc[no=i, Au tors fuioru-ncr`ncen[rii dulci, — Pe moale, capul, fiule, s[-\i culci!

A muncii ne]nduplecat[ frunte NICOLAI COSTENCO +i-a visului — cu pletele c[runte, B[tr`na \east[, a vrerii de mai bine — Speran\a, fiule, au pus-o-n tine.

+i brazda lor a=a va fi =i m`ine: ELEGII Sub alte pluguri neagr[ va r[m`ne; P{GÂNE Sub alte t[lpi de schij[ =i de fier, Se va-nfrunta cu infinitul cer. 217

Copiilor diat[ n-au l[sat S[ st[p`neasc[ nici un col\ de sat, — Poate... o vie pe haragi legat[ +i-o cornu\ic[ slab[ ]n poiat[...

De ce? +i cum? F[r[ s[-=i deie seama, Desi=uri r[zb[t`nd f[r[ de team[, NICOLAI COSTENCO }n\incu=a\i, zdreli\i prin m[r[cini, Purtau des[v`r=irea alb[-n m`ini —

Un trandafir pl[p`nd, r`z`nd la soare, N[dejdea lor ]n vremuri viitoare,

ELEGII S[-l por\i ]n inim[, ca-n p[h[rel, P{GÂNE Cu grij[ — al tatei mugur, mugurel! 218 • PIELEA MEA

Pielea mea! Vezi bine: te cur[\, te sp[l. Vreau, pe dinafar[, s[ te =tiu frumoas[. De sunt catafalcul, tu — suavul v[l; Condamnat de sunt, tu s[-mi fii mireas[.

Pielea mea! M[ scuz[, dac[-n pu=c[rii Te-au m`ncat viermina, plo=ni\ele, r`ia... NICOLAI COSTENCO Chiar =i amintirea acelei porc[rii Mi=c[ p[ru-n cap, cose=te p[l[ria!...

Pentru-acele zile ce nu se mai spun,

F[r[ praf de din\i, s[pun ori alifie, ELEGII P{GÂNE Te sp[lam, iubito, cu zeam[ de slodun, Ca, spart[, tinichiaua-n rugin[ s[ nu fie. 219

Pielea mea! Trecut-am =i handicapul greu. Vremea-i vinovat[, de-i por\i tatuajul. Biata mea colib[ f[r[ de antreu, Geamantan uzat ]n care port bagajul: O inim[ nebun[, un h[cuit pl[m`n, Un creier enigmatic... poftim, tot ce-i ]n torb[. Scheletul reumatic viseaz[-un bra\ de f`n, NICOLAI COSTENCO Iar craniul — c[p[t`iul, precum stomacul — ciorba.

Pielea mea! Iertare, c[ nu te-am ]ngrijit +i ca pe-un \ol pr[fos te-am tot b[tut cu b[\ul. ELEGII

P{GÂNE La ce te-au dat podoab[ unui nec[jit, Deasupra c[rui ve=nic se leg[na juv[\ul?! 220 • SONET

Buc[\i de cer. Buc[\i de mun\i. Buc[\i de timp. O fragmentare-n toate. +i-n sim\iri. Nori albi. Mun\i albi. Pomi albi. Albastru nimb +i-un idol — cu m`ini albe =i sub\iri.

Un plutitor decor. Mirific schimb Satanicelor griji. Stai =i te miri:

Senin[tatea asta de Olimp NICOLAI COSTENCO Peste-ale m[rii tainice fo=niri!...

Fragment de vis. Fragment de dor. Cr`mpei de chin. Impenetrabil g`nd str[puns de risc, ELEGII Drapat ]n praf sintetic: manechin. P{GÂNE 221 Granit la temelia unui pisc — Pari Tot, dar e=ti doar un fragment hoinar }n ve=nicia Clipei f[r[ de hotar. • T{CEREA REZERVAT{ MIE

T[cerea rezervat[ mie ]n nemoarte E-aproape o realitate. Goal[, Lumina r[t[cind[ m[ desparte De lutul gras, nears ]nc[ ]n oal[.

Confuz amestec de luceferi negri, Apu=i ]n bezna de lumin[ oarb[, +i negri-n adev[r, mai ca=ti, integri, Luceferi albi de sideral[ iarb[... NICOLAI COSTENCO E calm =i nep[truns la suprafa\[ Edenul subteran ce ne respinge. Monstruosul pr`nz al fiarei ne r[sfa\[, De-aici, cu carne crud[ =i cu s`nge! ELEGII

P{GÂNE Adulmec[m ca un parfum de floare crima; Asasinatul zilnic ne seduce. 222 Ce bine-\i seam[n[ pierdut[-aici f[r`ma, Superbe Prin\, ce cochetezi sub cruce!

Sub masca Ta am vrut s[ m[ descop[r, S[ aflu ce sunt — fiul t[u bastard?... +i de ru=inea Ta, cu poala m[ acop[r +i-n labirint terestru m[ ]ngrop — s[ ard. * * * Am plecat ]n lumea larg[ Dintr-un sat moldovenesc. Nu-mi c`nta acuma, drag[! C`ntecele m-otr[vesc.

}mi v[d casa, =i ]n pragul Cel tocit — m[icu\a mea.

Nu-mi suci, m`ndro, =iragul NICOLAI COSTENCO Zilelor, c[-i moartea mea!

}mi pun fruntea pe fereastr[, Fulger negru m-a tr[snit. Ce blestem — din valea noastr[ ELEGII C[ pribeag m-am pomenit? P{GÂNE

A= fi stat acum pe prisp[, 223 Maica-mi c[uta ]n cap +i-mi c`nta o doin[ trist[... Eu de doru-i nu mai scap. M-ar fi cic[lit so\ia, Pruncii ]nv[leam ]n somn. Nu-mi c`nta, tu, s[r[cie!

NICOLAI COSTENCO Taci! C[ fac moarte de om!

Ori nu! C`nt[, c`nt[-mi, drag[, C`ntecele le iubesc — Cum plecai ]n lumea larg[ Dintr-un sat moldovenesc... ELEGII P{GÂNE • 224 * * * }n p[m`ntul tundrei ]nghe\ate Poate-o amintire am l[sat? O f[r`m[ de eternitate — Traiu-mi trudnic, poate, am l[sat?

De speran\e nerealizate, Munte cu \ugui poate-am l[sat? C`ntece-ncepute =i uitate, NICOLAI COSTENCO +i nescrise, poate, am l[sat?

Sufletu-mi fl[m`nd de libertate +i de |ar[, poate, l-am l[sat? ELEGII

Ca pe-un c`ine, inima, prea poate-n P{GÂNE Pragul fericirii am l[sat? 225 Urmele-mi ]n tin[ ]n=irate, R[t[cinde, poate, am l[sat? Lacrimile, poate, ]nghe\ate, Ne=tiute lacrimi — am l[sat? P[s[rile-n c`rduri, neplecate, P[s[ri c[l[toare am l[sat? Poate, trec[toarele-mi p[cate — P[c[tos doar omu-i — am l[sat?

Mi-am tr[dat tovar[=ii, prea poate, NICOLAI COSTENCO F[r[ sfat =i sprijin i-am l[sat?

Poate! Dar e sigur, pentru toate Mai sus zise =i necuv`ntate, Printre retr[iri u=or purtate, ELEGII

P{GÂNE Ori insuportabil suportate, Un copil, iubitul, neuitatul, 226 }n ]nghe\ul tundrei ]ngropatul, S`ngele-mi =i g`ndul am l[sat! • FRÂNTURI

Prin rana deschis[ a soarelui S`ngele z[rii se scurge... NICOLAI COSTENCO Drumurilor iar[=i li-i dor S[ aud[ muzica pa=ilor mei. O ureche pare fiecare picior! Grumazul dep[rt[rii poart[ salbe. Inima poart[ cercei. ELEGII P{GÂNE Izvorul ]=i ]n=ir[ m[rg[ritele. Iubita ]mi privegheaz[ r[s[ritul. 227 • ÎMI PORT

}mi port =i eu trandafirul Visului nerealizat, Cum ]=i poart[ cimitirul Fiecare, fiecare sat... NICOLAI COSTENCO Sunt ame\it omene=te C[-mi =uier[ la urechi v`ntul: Se-nv`rte=te cu noi, se-nv`rte=te, Ame\itor, p[m`ntul! ELEGII P{GÂNE O mic[ aterizare 228 De-o secund[-dou[ Pe luceaf[rul din zare Cu dragostea mea, Moldova! • DRUMURI NEB{TUTE

Drumul nec[l[torit de nimeni... Parc[ este =i-un asemeni drum? Este, dac[ vine s[ anime Pl[smuirea basmului de fum.

Anonimi atomi am fi prin er[ Pe orbite ]ntr-un cerc ]nchis,

Dar ]ndr[gosti\i de-acea Vener[, NICOLAI COSTENCO Zis[ Art[, u=i ce ne-a deschis...

Drum p`ndit de stelele c[\ele, Drum l[trat de-abisuri =i t[ceri —

Zbori — s[ te ]ntorci din nou la ele, ELEGII P{GÂNE Jos, la pragurile vechii |[ri. 229 C[l[tor pribeag purt`nd zv`cnirea Drume\iei cu ecou-n piept, Du-te! C[ci a=teapt[ Omenirea Tot ce-i poate da... doar un poet! • FLOARE DE MIGDAL

Mi-am d[ltuit poemele }n marmor[ multicolor[. Sufletul =i-a ales temele Din oceanul cuprins ]n Or[. NICOLAI COSTENCO Am spart coaja p[m`ntului P`n[ la fluidul sub\ire, Muind r[d[cina cuv`ntului }n clocotitoarea sim\ire. ELEGII P{GÂNE N-am fost supus legilor Ce-nc[tu=eaz[ mul\imile. 230 Din ad`ncimile vecilor }nc[lecai ]n[l\imile. • PASTEL

O c[su\[ ag[\at[ Ca bijuteria-n p[r Pe o pant[ — luminat[ }n f[clii de flori de m[r. NICOLAI COSTENCO +erpuind[ c[r[ru=[, Cotigind[, sub\irea, P`n[ la ]nchisa u=[ Unde-mi este dragostea. ELEGII P[r[sesc vacarmul urbei, P{GÂNE Grijuliul ei tumult, Iar colegii mei s[ turbe, 231 Pizmuind! Nimic mai mult... • ÎMI STAI ÎN GÂND

}mi stai ]n g`nd Ca o petal[ Ce-i scuturat[ de cur`nd: Un c[r[bu= pe pat de boal[ — }mi stai ]n g`nd.

}mi stai ]n g`nd

NICOLAI COSTENCO Ca o sandal[ De copila= Pierdut[-n cr`ng; Ca primul vers Pornit pe-o coal[ }n pustiirea ei banal[ — ELEGII P{GÂNE }mi stai ]n g`nd.

232 }mi stai ]n g`nd Medieval[, Ca o prin\es[ dormit`nd, Pe cavaleru-i a=tept`nd, Ce a plecat p`n’la r[scoal[, +i nu =tii ce-o mai fi f[c`nd; Ca primul fir de ]ndoial[ Sfinxul n[dejdii ocolind — }mi stai ]n g`nd.

}mi stai ]n g`nd NICOLAI COSTENCO }n sens invers, Enorm[ ca un univers, Ce-i prins ]ntr-un cercel de-argint. Ah, f[r[ tine nici un vers }naripat, nici un cuv`nt ELEGII Din pergamentul vie\ii =ters P{GÂNE Ori de pe piatra de morm`nt Furat — cu inima din mers 233 Nu-l pot cuprinde-n ]n\eles, F[r[ de tine st`nd. }mi stai ]n g`nd Ca o petal[. Din sfera mea Septentrional[, NICOLAI COSTENCO Eu m[ surprind S[pat de boal[ }n bezna cald[ =i domoal[, Din care nimeni nu se scoal[; }n bezna molcom[ =i dulce —

ELEGII Pr[pastie cu ochi ce suge, P{GÂNE M[ duc ]n somn, halucin`nd... 234 Cu tine-n g`nd. • CANTILEN{

Ploaia curge lin[, lin[, Ca parfumul ]n gr[din[...

Curge-ncet, ]ncet, ]ncet, Ca lumina din br[det.

Stau ]n fa\a ploii, drep\i, Chiparo=ii ]n\elep\i. NICOLAI COSTENCO Doar oleandrii se apleac[ — Dumneaei c`nd va s[ treac[.

Ploaia picur[ =i curge —

Parc[ e t`rziu =i-amurge: ELEGII P{GÂNE

Viers de sturzi =i viers de mierle — 235 Dragoste ]n rochie verde!

C`nt de mierle, viers de graur — Dragoste cu p[r de aur! • }N IANUARIE, LA YALTA

}n ianuarie, la Yalta, ]nfloresc, Ca miresele f[r[ de miri, migdalii. Ramurile z[rii-nmuguresc Cu tumult de p[s[ri c[l[toare.

Totul pare-at`t de nefiresc Pentru cel deprins cu alte ritmuri. Dar... migdalii iarna ]nfloresc

NICOLAI COSTENCO Cu petale roze de-amurgituri.

}ndr[zneal[ =i nesocotin\[? Vai, Cum s[ ap[r florile de frig, ]nghe\uri, Ce se face badea Neculai, Dac[ pier aceste frumuse\uri? ELEGII P{GÂNE

+i sur`d migdalii: „Ce copil 236 E poetul! Bade, nu te teme! C[ =i tu, ca merii ]n april, Arzi ]n plin[ iarn[, de poeme!

Pentru unii neobi=nuit pretext, Noi, migdalii, exprim[m prin floare Al obscurei r[d[cini protest Din ne-ndrept[\ita ]nchisoare.

Pentru al\ii neobi=nui\i, Noi, migdalii, ]n ve=m`ntul spumii }nflorim etern, nebirui\i Nici de-nghe\ =i nici de... gura lumii! NICOLAI COSTENCO Pentru noi g[sim cr`mpei de soare }n cotlonul ghemuit sub mun\i!“

Bun sosit!! Iubite c[l[toare! Asta-i via\a! Greul s[-l ]nfrun\i! ELEGII P{GÂNE }n ianuarie, la Yalta, ]nfloresc, Ca miresele f[r[ de miri, migdalii: 237 Versurile mele, ]nc-un vers, }ntr-un =ir de versuri c[l[toare! • OMAR CHAIAM

C`nd se ap[r[, femeia, Ea, adeseori, atac[. NICOLAI COSTENCO Muzicant, pricepe cheia: Rostul ei e ca s[ plac[!

Calm! De vezi ve=minte rupte. Pl`nge? Fie-\i mintea treaz[! ELEGII

P{GÂNE Nedeprins[ ca s[ lupte, F[r[ vreun motiv... cedeaz[! 238 • REPRO+

Nu-mi mai spune: drag[! E un lucru cert — Am trecut ]n =ag[ NICOLAI COSTENCO Nu ca s[ te iert!

Zicerea b[tr`n[ Are un temei:

Nu scuipa-n f`nt`na ELEGII P{GÂNE De-unde ai s[ bei! • 239 +ERPOAICA

Avea privirea iute, ad`ncit[ Sub stre=iniri pietroase. Unduia Un trup incandescent, numai ispit[, Cu lic[riri de zale =i tremur de nuia. NICOLAI COSTENCO P[m`nt b[tut, s[pat de pa=i mul\ime, Vegheat la ceas de noapte de luceferi reci. C[lcam spre jinduita ]n[l\ime — S[la= de bufni\e =i lilieci. ELEGII P{GÂNE M[ a=tepta ]n prag =i m[ ducea-n c[mar[, }ncol[cindu-m[ cu dor de-a se-ncorda, 240 +i ochii ]i sclipeau ca stele-n c[limar[, +i limba, despicat[... s[ i-o s[rut mi-o da. • NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

241

DIN VOLUMUL T{RIE /1972/ SIMBOLUL

Simbolul e mereu f[r[ contur, Plutind ]ntr-o ce\oas[ ambian\[, Realizat elementar =i pur }n umbr[, ad`ncime =i distan\[.

NICOLAI COSTENCO E trec[tor ]n grava lui prestan\[. Nu-i astru, ci un nesf`r=it azur, Ce pare gol =i f[r[ importan\[, }n fond fiind un echilibru dur.

C`nd omul, p[r[sind infama-i form[, ELEGII P{GÂNE C[ci e cu neputin\[ de-a fi =ters Ca un nimic, cu for\a sa enorm[, 242 Cuv`nt sau raz[, — c[l[tor prin neguri, Dispre\uind =i parte, =i ]ntreguri, Se vars[-n con\inut, ]n Univers. • ORGOLIU B{RB{TESC

Vei crede, poate, sincer c[ m-a lovit durerea? C[ p[r[sit de tine voi suferi nespus? Prea poate nu te-n=eli... Dar am de spus C[ nu m[ bat cu pumnii ]n cap, nu-mi crap[ fierea!

M[ plimb prin parcul Pu=kin ]n fiece apus, NICOLAI COSTENCO Scriu versuri adecvate =i savurez pl[cerea Activit[\ii simple ]n pacea =i t[cerea De care m[ lipsisei c`nd ]\i eram supus.

Cu fiecare or[, de ce-a fost m[ descaier, ELEGII De amintiri m[ scutur ca ramul, f[r[ vaier. P{GÂNE E bine c[ trezia de-acum ]mi \ine parte. 243 Nu-n viziuni gona=e pe-al visului tumult +i amoros incendiu... Am devenit adult: Prefer prezen\ei tale... distan\a ce desparte. • DANTE

Prezent e=ti, Dante, printre noi. Eternul T[u geniu ne ]mbog[\e=te visul. Realitate a r[mas Infernul +i-l contrabalanseaz[ Paradisul.

Cu elegan\[ ]nfrunt[m paternul NICOLAI COSTENCO St[p`n, par`nd cu spada tot dichisul Pe tav[ oferit cu compromisul, — S[ nu ne murd[rim cumva internul

Complex! Divine, tu ai cutezat ELEGII

P{GÂNE S[ smulgi cu ]ndr[zneal[-acel sigiliu, Ce birocrata moarte-a aplicat 244 Pe tot ce e mister. Un nou Vergiliu De am g[si, cu barca, ]n tangaj Prin infinit, am descifra un nou miraj! • PETRONIUS – ARBITRUL ELEGAN|EI

Petronius, arbitrul elegan\ei, Al Romei vechi patriciu favorit, Domnea ca un simbol, ]mpodobit }n nimbu-i legendar, de la distan\[.

Plebeii Romei, trai duc`nd sordid, Cercau s[-=i dea un pic de importan\[: NICOLAI COSTENCO Petronius p[rea s[ fie ghid Mul\imilor cu nobila-i prestan\[.

Milenii au trecut. +i din legend[ ELEGII

R[sare umbra omului — pe roze P{GÂNE De s`nge, vinele f[r[ de poz[ 245 Ce =i-a t[iat, spre a pl[ti acea amend[ Tiranilor ce dau via\a prin filtru... Nu-n elegan\[, doar, Petronius fu arbitru! • SONET URBAN

Sunt or[=ean: mi-i drag s-aud din robinet Curg`nd cu zgomot apa. C`nd vreau — o pot opri! Pictat de un maestru chinez, un colibri }n cabinet pe-o p`nz[ vreau s[-l privesc discret.

NICOLAI COSTENCO Privighetorii, mierlei — ascunse ]n boschet, Ori tufe — eu prefer s-audiez concret Pick-up-ul, simfonii de Bartok spre-a sorbi, Ori scripca lui Lunchevici cu rare potpuri.

Stihia dirijat[ de omul la buton, ELEGII P{GÂNE Volan ori automate, ]n br`uri de beton Supus[, iat[ vrerea geniului uman, 246 Iar nu, pornind z[natic, haotic, dezm[\at[! Romanticei acestea str[in i-s deocamdat[. S[ nu v[ mire faptul: n[scut sunt or[=ean! • MEDITA|IE LA MORMÂNTUL LUI JANIS RAINIS

Eu voi veni la voi ]nm[rmurit =i tragic, }nf[=urat ]n mantia cernit[-a somnului, De dincolo, din lumea simbolurilor, magic[, Cu ritmul poeziei nesupus nici domnului!

Rup`nd pecetea mor\ii, ca t`n[rul ce-nvie

Pe cripta funerar[-a lui Rainis, letonul, NICOLAI COSTENCO La vatra ori la prispa, ori nalta str[=nicie Urban[ — voi veni, ca s[ v[ tulbur somnul.

De ve\i fi tri=ti, ]n doi vom retr[i triste\ea; Vom l[crima, de ne va-mpov[ra durerea ELEGII Ori... vom t[cea! Au cine veni-va s[ v[-nve\e P{GÂNE Puterea f[r[ margini ce-o poart[-n ea t[cerea! 247 P[m`ntul ne astup[ privirile =i gura. Str[jer ne-nduplecat la c[p[t`i st[ EA +i-i scap[ numai una — viclean[ e Natura! — T[ria gr[itoare ]n for\a de-a t[cea! • ÎNGENUNCHEZ ÎN MIRESME

Mireasm[ tare de molid, Dup[ un veac de ]nchisoare, M[ face-ntreg s[ m[ deschid Ca floarea-soarelui — la soare.

S[ m[ destram, s[ m[ adun, Smuls din al negurilor v[l, Un pumn de perle s[-mpreun }n podul palmei, s[ m[ sp[l. NICOLAI COSTENCO Cu sufletul — a\os m[nunchi De vergi uscate-n netr[iri, }n tari miresme ]n genunchi, Ca-n preajma unei n[luciri. ELEGII

P{GÂNE Nervi despleti\i, lungi r[d[cini }mpl`nt[-n miros de p[duri, 248 Ca magul — ve=tedele m`ini Ale bicisnicei f[pturi.

Aspir =i parc[ m[ dizolv }n aerul ]nmiresmat, Pu\in, cam c`t un fir de colb De suflet trist =i-nstr[inat. • DIN DESAGA AMINTIRII

}mi ghilea c[m[=ile soarele +i p`r`ul ]mi lingea picioarele.

Bunica — scund[ ca o surcea, Cu urzic[ m[ m`ng`ia: NICOLAI COSTENCO „Talciocar“ ca mine, satul, Cic[, nu mai v[zuse altul!

Iar bunelul? De, ca bunelul, ELEGII

}mi d[dea maera*, c`nd jupea mielul, P{GÂNE +i, din fiecare poloboc ce sugea, }mi d[dea =i mie — ca de-o lulea! 249

Zicea s[ nu m[ deprind cu b[utul... Putea s[ i-o spun[ lui mutu!

* Aici: ficatul (nota red.). Beam, m`ncam; ]n sf`r=it, tr[iam Cu s[r[cia =i moartea la geam. NICOLAI COSTENCO S[r[cia n-a mai intrat, c[ =i-a=a era prezent[. Baba-H`rca cu ]mplinitul, ca perceptorul, +tia s-a=tepte. Dar neprimind rent[, P`n[ la urm[, le-a dat bunicilor cu piciorul. ELEGII P{GÂNE De-atunci o scot din desag[ +i vorbesc cu-amintirea, cum a= vorbi cu fata drag[. 250 • SUB CLAR DE LUN{

Curioas[ ca o nerp[, Cu ochi holb[\ei, de broasc[, Dulcineea mea-i superb[, Tuns[ scurt sub mica-i basc[.

Eu o \in, galant, de m`n[, O a=ez ]n capul mesei:

Prepun`ndu-o de st[p`n[, NICOLAI COSTENCO }i dau „florile miresei“.

Magul cherchelit — de =tire Cople=it ca de-o arom[,

Ne vorbe=te de-a iubirii ELEGII P{GÂNE Improbabil[ fantom[... 251 Torn ]n can[ =i-o port roat[. Bem „solid“, moldovene=te! Luna plin[ intr[-n poart[, Pe fereastr[ n[boie=te. }n livad[, unde-i nucul, Sus, pe creanga cea uscat[, Mierla ghem st[ l`ng[ cucu-i, Cu broboada lunecat[.

E t`rziu de-acum, m[tu=[! Am golit noi, harnici, vasul. Magul picur[ la u=[,

NICOLAI COSTENCO Num[r`nd arar cu nasul.

Luna-i doar dezam[git[. Galben[ — s[-i zici gutuie! Ca o m`\[ potcovit[, F[r[ scar[-n slav[ suie. ELEGII P{GÂNE Nepoftit[-n casa noastr[, 252 Ca un cort pierdut prin nalb[, St[ pe g`nduri — o sihastr[, }mpletind cosi\[ alb[... • LA O CAFEA

}n cea=ca de cafea, aprins, alcoolul Transfigurat ]n p`nze alb[strii Cu nebulozit[\i tive=te golul Iubirii, ce-ai respins-o, tu, ]nt`i.

Re]nt`lnire... Riduri pe obrazul NICOLAI COSTENCO Mai neted ca o marmor[ ce-a fost. Stimat[ doamn[, cred c[ n-ar fi cazul S[ ne min\im. Acum e f[r’de rost! ELEGII

Pe-atunci, c`nd clocoteam de energie, P{GÂNE C`nd ai fi devenit un mototol, Iubindu-ne... Nu z[d[r] stafia 253 Acestor p`nze reci de alcool. • LA ORA DESP{R|IRII

Tr[im nu de o zi, de dou[. Cu de-am[nuntul doar ne =tim. C`nd plec, ]\i ninge =i ]\i plou[, De parc[-s dus la \intirim!

Au nu-n\elegi c[ tu m[ chinui Cu fa\a palid[ cumplit, NICOLAI COSTENCO Cu z`mbetul str[in =i ochiul Pustiu de sens =i r[t[cit?

Eu te cuprind — tu cuno=tin\a O pierzi... Eu gura \i-o s[rut,

ELEGII O gur[ ca de moart[, rece, P{GÂNE Cu miros de pelin =i lut... 254 Revin[-\i! Ne prive=te lumea! — „O, nu pleca!“ Vorbe de=arte. E vremea s[ mai =tii de glum[: }n orice clip[ este-o moarte! • NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

255

DIN VOLUMUL EURITMII /1980/ MERII Î|I NING PODOABA

Merii ]=i ning podoaba }ntr-o suav[ arom[. Totul e-n om repetabil,

NICOLAI COSTENCO Nerepetabil doar omu-i.

Soare. }n floare-i prunul. V`ntul adie ]ncet. To\i vom pleca, c`te unul, F[r[ suspin, ori regret. ELEGII P{GÂNE Farmecul de totdeauna 256 }n dezlegarea cuv`ntului: N-ai s-o mai faci pe nebuna, Tu... Cumin\enia P[m`ntului! • VIN RÂNDUNELELE LA CUIB

Vin r`ndunelele la cuib }n zori de zi, ]n zori de zi. NICOLAI COSTENCO Le-aud duiosul ciripit. Dar cuibul nu-i, dar cuibul nu-i.

Vin amintirile la cuib, La cuibul unde ne-am iubit; ELEGII

Le-aud =tiutul ciripit. P{GÂNE Dar cuibul nu-i, dar cuibul nu-i... • 257 C{R|ILE

Prietenii mei, c[r\ile, M[ privesc cu ochi mari Din toate p[r\ile, Ca ni=te canari. NICOLAI COSTENCO Mul\i prieteni, paginile R[sfoite povestesc, Dep[n`nd imaginile Unui zbucium sufletesc. ELEGII P{GÂNE Stau pe mas[ vrai=te; Clituri — pe podele, 258 Parc[ ar fi paji=tea Visurilor mele. • D{ ÎNDESTULARE SUFLETULUI

Desfiin\eaz[-mi lutul, Pref[-m[ ]n spice, Ca bobul, mutul, S[-ndestulez calicii... NICOLAI COSTENCO Desfiin\eaz[-mi inima +i pref[-o ]n pai S[ fiu viermelui fluier, G`zuliei — nai. ELEGII P{GÂNE Desfiin\eaz[-mi umbletul Pe rotogolul p[m`ntului, 259 D[ ]ndestulare sufletului Din substan\a cuv`ntului. • LA SAUCA

Lui P. Zadnipru S-a dus mama de acas[ +i-a l[sat tot ce se las[. S-a dus mama ]n morm`nt

NICOLAI COSTENCO +i-a l[sat toate cum s`nt.

Iarba cre=te, c`nt[ vi\a, Apa-i dulce ca halvi\a, Dar s-a h`rbuit ulciorul, N-o s[ bea mai mult... feciorul. ELEGII P{GÂNE Frunza c`nd fu ca arama, 260 S-a dus fiul dup[ mama... +i m[ chinuie=te g`ndul: De ce-i mai p u s t i u p[m`ntul? • AMFIBOLIE

Z[rile cu purpur[ se ]mp`nzesc. Ne deta=[m de noi c`te un pic, mereu. La rugurile toamnei ]mi ]nc[lzesc Transfigurarea sufletului meu. NICOLAI COSTENCO De marmor[ trandafirie mun\ii Par, cu Luceaf[rul pe-a m[rii =esuri, Cu stele p`lp`ind ]n jurul frun\ii, Cu ochi misterio=i, plini de eresuri. ELEGII +i iar[=i a surprinde ]ndr[znesc P{GÂNE Ecoul fericirii ]n zboru-i greu. La rugurile toamnei ]mi ]nc[lzesc 261 Amfibolia sufletului meu. • LA MOARTEA POETULUI LEONARD TUCHILATU

Iat[, nu mai este-n „azi“, E precis c-a fost ]n „ieri“. Prea devreme-a fost s[ cazi. Tu, odrasl[ de oieri. NICOLAI COSTENCO

Dup[ ce te-ai dat ]n v`nt? Dup[ z`na cea de foc? Dup[ marele cuv`nt Ce lipse=te de noroc? ELEGII P{GÂNE }ncordarea \i-o citesc 262 +i-n final, =i-n ]nceput, Suflete duhovnicesc, R[stignit ]n bietul trup. }n trecut ]mi arunc A\intitele vederi, V[d lumina ca un prunc, Dibuind f[r[ sc[deri.

Ce balene ai visat, NICOLAI COSTENCO Codrii goi ]n ele, larg V`ntul care =i-a l[sat F`lf`irea pe catarg?

Ca lumina, tu, „b[tr`ne“, ELEGII Ai purces pe drumuri reci P{GÂNE }n definitivul m`ine Devenit granitic veci. 263 • CHIRIECII, BE|I DE VLAGA...

Chiriecii, be\i de vlaga Nop\ii, unde-i Yalta floare, Risipesc m[rg[ritare Cu arom[ de Malaga.

Ginga=[ =i poftitoare,

NICOLAI COSTENCO O intern[-n rochii suple, Printre chiparo=i, dogoare Vine ]n obraz s[-mi sufle.

Ori e numai a=teptare? Ori, ce vine, ca s[-mi umple ELEGII P{GÂNE Clipele cu doze duble De t[rii costisitoare? 264 Cerul vasta sa clepsidr[ O de=art[ — colb de stele, C`nd de g`t m[ str`nge hidra Solitudinilor mele. M[ prefac ]n corn de lun[, Fir dintr-un regesc tezaur, De urechea ve=niciei

M[ anin, — cercel de aur. NICOLAI COSTENCO

Fiecare stea ]=i are Chiriacul ce o c`nt[. Yalta. Marea fo=nitoare

+i un dor cu iz de mint[. ELEGII P{GÂNE • 265 OTRAV{

... Veninul str`ns l-am preschimbat ]n miere, L[s`nd ]ntreag[ dulcea lui putere. T. Arghezi, Testament

NICOLAI COSTENCO +i trebuie a fi!? S[ ai din\i cu otrav[ +i s[ nu mori de auto]nveninare, viper[, Zei\[ a obscurelor desi=uri, suav[, Datorit[ veninului, independent[ =i liber[!

ELEGII Vas[zic[ „otrava“ nu e caz de alarm[? P{GÂNE Ce col\i delica\i, ce fine pumnale! 266 Zei\[ fantastic[, ]n ]ntregime arm[, +i nu ]n atac, ]n defensive banale.

Ba da, =i-n atac! }\i cunosc spaimele, Serpentin[ teluric[, ]ncol[cit ghioc. Vino, otrava mea, s[ te \in ]n palmele C[u=ite de rug[ciune, ca un mag te invoc. NICOLAI COSTENCO Cast[ =i atotputernic[ otrav[, Tu, cea de o fiin\[ cu izvorul vie\ii, Tu, din ulcica p[m`ntului ridicat[ ]n slav[, Sonoritate uciga=[ din cuv`ntul ce glorific[ poe\ii. ELEGII • P{GÂNE 267 NU-|I CÂNT DRUMUL

Nu-\i c`nt drumul Pe p[m`nt. Cel din cer Nu-l =tiu, nu-l c`nt. NICOLAI COSTENCO

C`ntu-\i numai Ce-ar urma De-ar da-n spum[ Inima; ELEGII P{GÂNE Inima 268 Cu faptele, Ca la mama... Laptele. • NICOLETTA

Vine-un susur cristalin De verdea\[ =i r[coare De la clopo\eii din Codrul dus ]n dep[rtare.

Nepo\ica mea o \in NICOLAI COSTENCO C`t un strugure de zare, Sur`z`nd la un \echin Ce ]n soare se n[zare...

Faguri de minun[\ii, ELEGII Lume mare ]n to\i vecii! P{GÂNE Minte, cum s[ nu re\ii, 269 Dup[-at`tea barbarii, Doi obraji trandafirii +i-ochi=orii negri-ai P[cii?! • CINE-A ZIS?

Cine-a zis, cine-a zis, cine-a zis C[ nu e=ti floricea de Iris, NICOLAI COSTENCO Sofca-n care bunica a-nchis Zestrea ei de arome =i vis?

C[ n-ai fi c`nt[torul abis, Nimbul lacrimii cel nedescris,

ELEGII Puritate, ingenuu Iris... P{GÂNE Cine-a zis, cine-a zis, cine-a zis? 270 • VIOAR{

Cum ]mi suge lini=tea vioara! Voi sorbi\i ]n baruri din pocal. Rou[ voi s[ sorb din subsuoara Frunzei p[pu=oiului natal.

Multe nu pofti\i ca s[ re\ine\i,

Fan\i civiliza\i p`n’la refuz. NICOLAI COSTENCO Mi-a= sp[la-n agheasm[ ochii vine\i, S[ruta\i de stelele de sus.

|[r[nia oare nu-mi st[ bine? Deghizat ]n strai de or[=ean, ELEGII Sunt copil din flori, de sub sulfine, P{GÂNE Ori, poate, =i de sub buruian... 271 Vreau descul\ prin pulberea c[ldu\[ Lip[ind iar s[ m[ v[d pe =es, S[ m-a=tepte-n vale o c[su\[ Cu privirea plin[ de-interes. A= intra ]n vreo b[tr`n[ prisac[ Reumatismele s[-mi vr[ciuesc. Ei, dar inima? Pocal plesnit oleac[? Chiuind de glie-am s-o tr`ntesc!

NICOLAI COSTENCO |[nd[ri s[ se fac[, blestemata, Sub c[lc`i cu totul s-o f[r`m, Ca s[ vad[-ngrijorat[ fata Ce-i beleaua celor ce iubim!

ELEGII L[utare, g`tuie-\i vioara! P{GÂNE Voi sorbi\i la baruri din pocal. Eu m[ r[coresc din subsuoara 272 Frunzei p[pu=oiului natal! • DUP{-O |ÂR{ DE C{LDUR{

|ip[ lemnu-n b[t[tur[ Dup[-o \`r[ de c[ldur[.

R`d la geamuri chip[ru=ii +i M[=u\a-n pragul u=ii. NICOLAI COSTENCO Badea Nicolai, sireacul, Degerat-a? Nici pe dracul!

Tundra-i ]n ninsoare nou[

Cum ]n floare-i azi Moldova. ELEGII P{GÂNE

Groz[via iernii minim[-i, 273 Patria de-i parte-a inimii.

Oh, dar \ip[ lemnu-n b[t[tur[ Dup[-o \`r[ de c[ldur[... • LUME, DRAG{ LUME

Ce folos c[ sunt bogat, Lume, drag[ lume, C[ am cas[, mas[, pat,

NICOLAI COSTENCO Lume, drag[ lume, Casa nu o iau cu mine, Lume, drag[ lume, Zac ]n pat =i moartea vine, Lume, drag[ lume, +i pe masa mea de scris, ELEGII P{GÂNE Lume, drag[ lume, Arde ultimul meu vis, 274 Lume, drag[ lume. • STAFIILE VERSULUI

M[-ngenunche moartea; Ridicat, sat`rul Va izbi, ]n fine. Va lua sf`r=it O fermec[toare via\[. Achit birul +i mu=c din \[r`na fr[m`ntat[-at`t.

Soarele =i luna, pas[rea cu gure=

Clon\, pe piatra aspr[ ]n cioplitul str`mb NICOLAI COSTENCO Vor fi m[rturia marelui meu iure= Cu rulonul plin de versuri la car`mb.

„Zace-aici, va zice careva, rapsodul

}n\eles de javre, fete =i calici. ELEGII Nici o stea din ceruri nu-i marc[ exodul; P{GÂNE E ingrat[ soarta birnicilor mici!“ 275 Ard p[duri cu trosnet. Dezolant e arsul. Ard ]n suflet codri dureros de vii. }n p[m`nt, ]n groap[, ultim va fi masul. Versurile mele, cui v[ las, stafii?! • ALBA MIXTUR{ A SUFERIN|EI

S[ stai ]n chilia r[sufletului Ca ]n str[fulgerul unei flori Cu singur[tatea sufletului, NICOLAI COSTENCO Poate, gata s[ mori.

S[ stai, s[ te mistui ]n lini=te, Cu privighetoarea ]n g`nd, S[ fii o cereasc[ lini=te

ELEGII Peste-un str[bun p[m`nt. P{GÂNE

276 S[ fii ]ntr-o umbr[ cu umbrele Cear=afurilor albe =i tandre, S[ fii cu visele, sumbrele, Sub flori de mustoase oleandre. S[ fii... =i al[turi extatic[ O fiin\[ aproape, aproape, Ca stepa ]ntins[, s[lbatic[,

Cu multe z[bave de ape. NICOLAI COSTENCO

S[ fii nep[truns =i-n destindere De mari suferin\i =i re\ineri Pe-a fe\ei terestre ]ntindere

Cu anii maturi =i-a=a tineri. ELEGII P{GÂNE

S[ fii. 277 • EURITMII

Ziua se scurteaz[, noaptea se lunge=te... Frunze galbene pe furi= apar. Sufletul de dor op[rit t`nje=te. Funia se str`nge tot mai mult de par. NICOLAI COSTENCO

Tace chiriacul. L-a-nghi\it vreo cioar[? D[ n[val[-n arbori un potop de ciori. C`t ai s[ mai por\i a dorului povar[, Inim[? N-ai aripi, deci, nu po\i s[ zbori. ELEGII P{GÂNE Tace chiriacul. O pl[cere minim[! 278 E=ti lipsit =i de-asta. Om nefericit. Tace chiriacul. Dar nu tace inima Omului neliber de-a fi-ndr[gostit. • FLOAREA DE VIS

Prive=te-i obrazul — ca piersica! G`tul — de alabastru! }n rest pare divers[ ca Obi=nuitul cer albastru.

Cum o re\inem? Idee concret[:

Inocen\[ naiv[, surprins[, goal[ NICOLAI COSTENCO }nt`rzie ]n fa\a oglinzii, cu s`ni de cret[, Privirilor ]n abandonare total[.

A=a e dragostea — impudic[, D[ruitoare =i d[ruit[ unuia. ELEGII Dep[rtarea de d`nsa include c[ P{GÂNE E=ti deposedat =i chinul te zguduie. 279 Tremur nervos. Nu, nu-i frig, ci lips[. Lac de bezn[ pe luciu cu nuf[r ]nchis. Nenorocirea mea! Oare nu-i nici un chip s[ }nflore=ti f[r[ dragoste? O, floare de vis? • PRIN NOURI LUNA

Prin nouri luna b`jb`ie ca un be\iv Ce nu g[se=te u=a de intrare. La geamul t[u, tandru =i usc[\iv, Luceaf[rul \i-ofer[ pietre rare. NICOLAI COSTENCO Eu nu-s gelos. M[car c[ nu mi-i bine: La ce la geamul t[u s[ stea luceferi? +i tu s[ le z`mbe=ti, f[r[ ru=ine, Precum le-ai mai z`mbit =i altor belferi? ELEGII P{GÂNE Da, dragoste! Eu nu \i-oi arg[\i, De=i, se zice, dragostea e lucru mare... 280 Prin nouri luna b`jb`ie ca un be\iv Ce nu g[se=te u=a de intrare. • NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

281

DIN VOLUMUL POEZII +I POEME /1983/ POETUL

A fi poet ]nseamn[ pana S[-\i fie gata ori=ic`nd Prin vorbe s[ redea icoana Sim\irii pl[smuit[-n g`nd.

A fi poet ]nseamn[ slova Sincerit[\ii s[ ghice=ti, NICOLAI COSTENCO }mprosp[tare d`nd ca roua Aprinsei inimi omene=ti.

A fi poet ]nseamn[ glasul Trompet[ s[ r[sune-n zori

ELEGII Ca lumea s[-=i ]ndrepte pasul P{GÂNE Spre luminosul viitor. 282 A fi poet ]nseamn[-n frunte }n munca nobil[ s[ fii, Du=man pornirilor m[runte, P[rta= al faptei mari =i vii. • ELEVA|IE

Pricepe graiul florii =i-al lucrurilor mute, Poete, rupe-\i talpa de la p[m`nt =i du-te Acolo unde-i ve=nic murmur[tor izvor Al sufletelor noastre ce-s abur doar =i zbor, NICOLAI COSTENCO Mai sus de soare, care-i vechi paznic de hotare, Spre slava unde ochiul pizma= cat[-n zadar, De jugul ]ntrist[rii, povara amintirii Te leap[d[, doar tu =tii c[rarea-ascuns[-a firii, ELEGII

Mai sus de nave cosmice, de a=trii ]n volute P{GÂNE S[ sorbi nectarul harului nespus ]n vorbe — du-te! • 283 ARTA

}nspre v`rf de munte, }n spiral[, Calea noastr[ urc[ sus, Domoal[.

Cale nu prea neted[ +i lung[... C`\i din noi La v`rf

NICOLAI COSTENCO Au s[ ajung[?

Mergi v[rs`nd sudori. R[bd`nd — aduni, Tot orbec[ind Dup[ minuni. ELEGII P{GÂNE Te dezbini, 284 Te legi =i te dezlegi P`n’la chin, Ca s[ te ]n\elegi,

Mergi =i arzi. Pe praguri tari de lespezi Anii Ca funinginea ]i lepezi. Mers f[r[ popasuri, }n nesomn, Mers Ce nu e dat oric[rui om.

De ajungi la culme — NICOLAI COSTENCO Stea devii, Lumin`nd Milenii Peste-mp[r[\ii. ELEGII P{GÂNE Biruin\a-i cea Ce ]ntart[. 285 Calea asta-i Lupta pentru art[! • CINE MAMA SA +I-O UIT{...

Cine mama sa =i-o uit[, Moartea-n ochii s[i se uit[. NICOLAI COSTENCO Cine Patria =i-o uit[, Nu mai beie ap[ mult[.

Cel ]nstr[inat de |ar[, Ca o g`rg`ri\[ piar[! ELEGII P{GÂNE Cel care s-a rupt de grai, 286 Moar[ f[r[ spic, un pai! • VEGHEAZ{

Vegheaz[. Ori tresare prin somn? E-acela=i glasul: — Ascult[, p[c[tosule! Nu tr`nd[vi. At`t C`t \i-a r[mas — tic-tac! — avar m[soar[ ceasul +i h`rca gheara rece \i-o va-ncle=ta ]n g`t.

Torentul argintiu al vie\ii tale, iat[-l Cu flori de miozotic s-a pr[v[lit ]n h[u.

Nu mai visa. Zadarnic. Tot mai ]ndep[rtatul NICOLAI COSTENCO Miraj al tinere\ii nu e de nasul t[u!

Zici: — Inima? Ah, inima! Nu ai uitat-o, tat[? Batjocura clipitei. Nimic nu te-a costat; De clipe s[ nu-\i pese. A=a-i? Via\a toat[. ELEGII Scurta via\[ toat[ pierdut[-i! Ce p[cat! P{GÂNE

Vegheaz[, nu dospi! Mereu revine glasul, 287 Ori cioc[nitu-n geam. +i ochiul sperios }ncearc[-a deslu=i ce tic[ie=te ceasul, Ori inima bolnav[... Veghezi? Dar ce folos?! • MEDITA|II LA CAP{TUL NOP|II

Inutile zbateri, momente de fericire, clipe De feerii pieritoare. Planeaz[ pas[rea }nv[luitoarei lumini. Coviltirul uria=ei aripe Ce acoper[ r[gazul unei destr[m[ri =i falnica pace.

Drama noastr[ spiritual[ este =i drama vie\ii. Calea singur[t[\ii integral surprins[ ]n vecin[tatea

NICOLAI COSTENCO Marii taine. C`t de copil[ro=i sunt uneori poe\ii! Inima ve=nic[ a fiin\ei ]n inimile noastre muritoare bate.

Frumuse\ea r[m`ne, linia ondulat[ ]n p[m`ntescul

ELEGII Vitraliu al amintirii cineva ce-o r`vne=te. P{GÂNE E destul s[ fream[\i la fr[m`ntul zbuciumatului Eminescu 288 Ca s[ pricepi drama Luceaf[rului, simplu, p[m`nte=te.

Po\i s[ te ]nchipui Prometeu, dar voracele vulture E n[scut din tine, din nerostita ta ]ncr`ncenare C`nd te iei de piept cu Dumnezeu, cu fiorosul fluture Al mor\ii, nevr`nd s[ cedezi agitata, p[m`nteasca-\i suflare. Maniera artistic[ a geniului se impune de la sine, Poezia se na=te l`ng[ femeia iubit[, melancolia — la morm`ntul ei. Cine s[ ]n\eleag[ ad`ncimea tragismului omenesc, cine, C`nd ne afl[m ]n roi=tea halucinant[ de vanito=i =i derbedei?

Transfigurare nou[, =i alt aspect, un sunet nou NICOLAI COSTENCO +i cuv`ntul devine ren[scut ca raza r[sfr`nt[ Pe luciul unei mocirle incandescente, f[r[ priz[ la ecou +i palavra uzat[ se umple de neb[nuite sensuri, vibreaz[, pe nou c`nt[. ELEGII P{GÂNE }n inelul lor piatra pre\ioas[ a cuvintelor comune Razific`nd sonore din voce omeneasc[, des[v`r=ite 289 Devin din potriviri — o minune, A=a-zisele nestematele poetice — simplele cuvinte potrivite. Transmite peisajului toate st[rile tale suflete=ti, irepetabile }n t[cerea vie =i ]ntunecimile nop\ii al[turi de mun\ii ]nal\i, Contura\i departe l`ng[ spatele nedevenite arabile,

NICOLAI COSTENCO }n melodiile integral exprimate — coturnii artei s[-ncal\i.

Aspira\iile toate, incanta\iile la fel toate, toate Eforturile unei ra\iuni euforice ]n dialectica firii S[ te t`r`i ca r`ma, ca r[nitul de moarte ELEGII P{GÂNE s[ te t`r`i ]n coate Spre des[v`r=ire, suprem[ realizare, 290 iar Finalul — mediocritate, nedes[v`r=ire. }nalta fantezie creatoare poate recrea via\a Ca =i natura, =i-o poate re]nnoi etern, pe list[... Nu de bucate, ci atunci c`nd e ]n agita\ie glumea\a

+i fantastica fantezie creatoare, atunci c`nd exist[. NICOLAI COSTENCO Ultima invidie! Invidiez piatra funerar[ Sub care zace obiectul iubirii mele, trupu-i divin +i deviatu-i de pe orbita credin\ei \el, c`t a fost ]n stare, S[ p[c[tuiasc[ cu al\ii. Pentru ne=tiutoarea-i

Necredin\[ depun cu pio=enie floarea alb[ de crin. ELEGII P{GÂNE • 291 OMUL E FLUVIU

M-am pomenit Gol Pe un \[rm ]n pragul ]nghe\ului, Pe \[rmul piepti= Al fluviului Aruncat, ca o molusc[, NICOLAI COSTENCO De furtunoasa stihie. Inactivitate ]nseamn[ moarte. Fluviul e nemilos. E nebun. Ridic[-te, nenicule! Lupt[! ELEGII

P{GÂNE A lupta cu un vr[jma= puternic E o pl[cere! 292 Pune la b[taie inteligen\a, Lupta e crea\ie. Trece prin minte, ca o revela\ie, Necesitatea luptei. Fluviul. Examenul ne]ncovoierii mele E ca o amintire a izgonirii din paradis. Se ]ngaim[ ]n mine Puteri uria=e, primordiale.

Am fost o molusc[ NICOLAI COSTENCO Tremur[toare, ]nghe\at[, +i am devenit Fluviu. Ca s[ vezi, de ce scamatorii e ]n stare Via\a, destinul, sl[biciunea omului! ELEGII Omul P{GÂNE Devenit Fluviu! 293 Totdeauna fluviul e ]n noi. Numai c[ nu ne d[m seama de asta, P`n[ nu ne pomenim des\oli\i, }n pragul ]nghe\ului,

NICOLAI COSTENCO Undeva pe un \[rm de fluviu uria=.

Am devenit O ra\[ polar[. Rezist la un ger De minus o sut[ zece grade. ELEGII P{GÂNE A=a c[ nici o mizerie Nu m[ mai ]nghea\[! 294 • FRUNZA ÎN CHIP DE INIM{

Toamn[. Fiecare copac E o m[n[stire cu frunzele Pictate cu art[ Bizantin[, ori moldav[. Pitoreasc[ m[n[stire! Stimat[ doamn[ Toamn[, }mi oferi\i m`na transparent[ Cu inelele scumpe

Spre s[rutare? NICOLAI COSTENCO Mul\am, pentru bun[voin\[, }mi permite\i s[ p[strez Frunza asta aurie, ca o inim[, Din plopul ]mbr[\i=at de v`nt? Frunza asta e iubita mea. ELEGII V[ mir[? Privi\i cu aten\ie. P{GÂNE Iubita a fost zugr[vit[ ]n inima mea. 295 +i iat[ aceast[ enigm[ credincioas[ O reg[sesc ]n plopul acesta elegant Ca tinere\ea mea. Nu e a=a c[ frunza de aur Poart[ chipul iubitei mele? Al fostei mele iubite... • AU PICAT FRUNZELE

Au picat frunzele =i-au r[mas cuiburile Goale — p[r[sitele. Au picat frunzele =i crengile, r[stignitele, Ca m`inile bunicilor, b[tr`ne leag[n[ cuiburile. B[tr`nele noastre, adormitele, Leag[n[ cuiburile p[r[site, NICOLAI COSTENCO leag[n[ cuiburile. Aud fo=netul frunzelor =i ciripitul? Au picat frunzele. Un porumbel s[lbatic ciugule=te ]ntr-un cuib de cioar[ ELEGII

P{GÂNE Ni=te coji de ou[. Culme a micimii! Au picat frunzele. 296 Iat[ dintr-un cuib r[sare soarele +i toate cuiburile par frunze de foc. Iluzie de scurt[ durat[. Au picat frunzele. Iubita nu mai vine. Cuibul nostru este gol, P[r[sit. Nici un soare nu-l mai aprinde. • INSUPORTABIL{ GRELIME

Frunzele sunt umbra stelelor. NICOLAI COSTENCO Umbra frunzelor sunt stelele. Sufletul n-are umbr[. Dragostea n-are umbr[. De-ar mai avea =i umbr[, Omul nu le-ar mai suporta ELEGII De grele... P{GÂNE • 297 P{R DE ARAM{, AUR DE-ARAM{

P[r de aram[, aur de-aram[, Ochii alba=tri, fic=i, ne recheam[, Ochi de iubit[, ochi ve=tezi de mam[, — NICOLAI COSTENCO P[r de aram[, aur de-aram[...

Soart[ de ani v[muit[. Cazarm[. Drum pe-un p[trat de trei metri. O arm[. +i s-ar fi pus cap[t vie\ii. N[fram[

ELEGII Neagr[ a mor\ii, p[r aspru de-aram[. P{GÂNE C`ntec. Ori =oapt[. Chiriac de sub ram[, 298 Rece septembrie, funigel dintr-o scam[ Dinamitat[ de-un vis. Panoram[. P[r de aram[, aur de-aram[. • FINALUL LUI DON QUIJOTE

}n jil\ Cavalerul Tristei figuri, B[tr`n De-i ies c`l\ii Prin cr[p[turi, Cu ochi r[t[ci\i, Rostogoli\i NICOLAI COSTENCO }n p[r\i, Iar stafiile din c[r\i Se ca\[r[ pe pere\i. ELEGII

}n grajd P{GÂNE Rosinanta }i c`nt[ roman\a 299 +i r`d de se pr[p[desc M[garul +i sluga, Sanchio Panza. • APEL LA OMENIE

L[sa\i-m[ ]n singur[tatea mea de g[l[gii t[cute. Pe st`nca fulgerat[ m[ l[sa\i. Cufundat ]n mine. N-o s[ descifra\i privind ale obrazului cute, L[sate de saramura tr[irilor, Nici de mi-e r[u, nici de mi-e bine. NICOLAI COSTENCO Mi-a\i face un bine, pref[c`ndu-v[ a m[ uita. Duc`ndu-mi corom`sla cu panerele ]nc[rcate, Din ad`ncurile indescifrabile Ale destinului ]ncerc a da C`teva mere coapte, c`teva stafide uscate. ELEGII P{GÂNE Optimismul vostru-i viguros, desigur. 300 A=a cum sunt, ]n aura triste\ii =i durerii, Tr[ind printre voi, Pot s[ v[ stric dispozi\ia. Singur nu sunt bucuros. Ca om, m[-nsp[im`nt[ mu\enia t[cerii. +i nu m[ mai ]ntinde\i ca pe-o ruf[ la uscat! Lacrimile le-am zv`ntat sub ochelari negri, ]n umbr[,

O, pomul meu doldora de rod, la r[scruci a=ezat — NICOLAI COSTENCO Frumoase roade, dar pe crengi omizile cum mai umbl[!... R[gaz nu prea mare. La omenia voastr[ fac apel.

Condolean\e de circumstan\[ la ce bun? ELEGII E absurd =i zadarnic. P{GÂNE Ipocrizia nu v[ st[ bine... 301 • P{S{RI C{L{TOARE

Tur-tur! Tur-tur! Tur-tur! E plin[ diminea\a De destr[m[ri de soare. }=i spal[ ziua fa\a.

Pe-un tom dostoevskian un greiera= ]mi \`r`ie. Nori ]nc[rca\i cu vat[, ca tra=i de boi, se t`r`ie.

Stau dezgropat din noapte, ca un cartof cu coaj[ B[l\at[ — l`ng[-o sap[ de dor, ce st[ de straj[.

NICOLAI COSTENCO Pe p`nzele privirii, ca de sub ac, sub\ire Brodeaz[ fantezia dantel[ de iubire.

Sunt istovit de lipsa acestei mari iubiri, C[l[torit[-n suflet pe m[ri de trandafiri. ELEGII P{GÂNE M-a= vrea un fir de praf, acum c`nd m[ apuc De toarta cerului — sub micul ei papuc. 302 }n vaga tr`nd[vie a reveriei, mut[, Vedenia zadarnic la mine se str[mut[.

Nu-i de prisos efortul ce-aminte s[-i aduc[: Noi, p[s[ri c[l[toare, t`njim de-un dor de duc[... • R{ZBAT LA LUMIN{

Distrug[, distrug[, distrug[-m[ to\i —

Sunt viu ]ntre vii, voi fi mort ]ntre mor\i. NICOLAI COSTENCO Distrug[-m[ dragostea, o viorea. Sunt viu, c[ nemoarte e dragostea mea.

Vr[jma=i de aproape, nu ]ndep[rta\i, De r[d[cini=ti ]mbr[\i=a\i. ELEGII R[m`ne\i, vr[jma=i ai iubirii, -n \[r`n[, P{GÂNE Sunt raz[ de soare, r[zbesc la lumin[. 303 • M-A+ REÎNTOARCE

M-a= re]ntoarce-n casa iubirii de-nceput Cu ne]ncrederea ]n suflet cuib[rit[, C[ vin la casa ceea ca un necunoscut, Ca un \[ran la vatra zadarnic p[r[sit[.

M[ mai a=teapt[ oare pere\ii v[rui\i, Ferestrele holbate cu ro=iile mu=cate? Ori voi vedea-ntre st`lpii de piatr[, n[rui\i, To\i anii cu molozul =tiutelor p[cate? NICOLAI COSTENCO +i calea =lefuit[ de pa=i e-n buruiene; Ba nici nu este cale, ceva ]ns[ilat Ce duce =erpuit =i oarecum alene, Ca raza ]ntr-o mla=tin[ cu stuhul cl[tinat. ELEGII P{GÂNE }n loc de cas[ — o verde-otr[vit[ de nenuf[r Rotund[ foaie lat[, cu-o broasc[ de smarald 304 Ce r`de bucuroas[ de ]nt`lnire. Suf[r, Ori inima-n b[taie str[dalnic[ o scald?

Au tu e=ti, b[tr`nico, cu gu=a ce se zbate, Acea ce-n visare o am p[strat ne=ters, Iubita ce-ntrupat-a a n[d[jduirii roade +i m-a ]ntors de-a roata din vechiul univers? Adesea ne-am ]ntoarce, am reveni adesea Cu riscul =i cu teama de-a nu mai reg[si Nici masa cu bucate, nici casa cu ferestre, Nici sufletul din suflet orbe=te p[r[sit.

O, reveniri absurde, c`nd nu e revenire, Ce v`nt pribeag ne m`n[ la vetrele de ieri,

Unde-am l[sat r[sadul cel verde din iubire, NICOLAI COSTENCO S[-l revedem uscat ]n de=ertul de dureri?

M[ va-nt`lni iubirea cu ochi de miozotis, Cu buze-ntredeschise ca rodia de foc, Lili, Maitrei, Soso, Adama=ir ori Lotis ELEGII Cu pieptul plin de patimi =i salbele ]n joc? P{GÂNE

Ori, doar o umbr[ vag[ ie=it[ din oglind[, 305 Ca dintr-un cuf[r gol, din ora de-alt[dat[, Sinistr[, pl`ng[rea\[, senil[, suferind[ De boala ce nu iart[, subtil dinamitat[? • RONDELURI

RONDELUL DIMINE|II

Dimine\ile cu rou[ — Haine cu m[rg[ritar, Trupul t[u curat, Moldov[, }l ]mbrac[ nu-n zadar. NICOLAI COSTENCO

Nu-n zadar verdea\a nou[ Codrul a-mbr[cat doinar. Dimine\ile cu rou[ Straie-s cu m[rg[ritar. ELEGII P{GÂNE Inima mi-a= rupe-n dou[, 306 Alb[, s[ \i-o dau ]n dar, Rod din trupul t[u amar, Scumpa, draga mea Moldov[, Dimine\ilor cu rou[ Ca-n strai de m[rg[ritar. • RONDELUL BRAZDEI

Blagoslovit s[ fie plugul +i brazda care d[ bel=ug! Gr[untele ce suge sucul +i colte d[ cu me=te=ug. NICOLAI COSTENCO Azi am p[truns priete=ugul Dintre \[ran, p[m`nt =i jug. Blagoslovit s[ fie plugul +i brazda care d[ bel=ug! ELEGII +i eu de coarne s[ m-apuc P{GÂNE A= vrea, sf`r=ind cu vicle=ugul C[rtur[resc. Porni-voi plugul 307 }n brazda care d[ bel=ug! • RONDELUL A+TEPT{RII

Te-am a=teptat =i n-ai venit; Pedeapsa-i prea nemeritat[. De-ai =ti ce mult am suferit! +i mintea toat[-am v`nturat-o.

NICOLAI COSTENCO Poate c-o vorb[ \i-am gre=it, C-un gest te-am sup[rat vreodat[? Te-am a=teptat =i n-ai venit, Pedeapsa-i prea nemeritat[.

Iar eu, un dar \i-am preg[tit: ELEGII P{GÂNE Garoafa noastr[-ns`ngerat[. Tu inima-ai f[cut s[-mi bat[ 308 De ]ndoieli, ca sub cu\it. S[ nu mai faci asta vreodat[! Eu c`nd \i-am spus =i n-am venit? • RONDELUL IUBITEI

E=ti singura-mi ]n via\[, una, Eu nu te uit p`n’la morm`nt, Cum una este alb[ luna, Nedesp[r\it[ de p[m`nt. +i altele prea poate s`nt, NICOLAI COSTENCO Dar nu v-al[tur ]mpreun[, N-am s[ te uit p`n’la morm`nt, E=ti singura-mi ]n via\[, una.

Eu c`teodat[ m[ surprind, ELEGII P{GÂNE }ntrez[rind, poate, minciuna, Dar fug de ea ca-ntotdeauna. 309 E=ti singura-mi ]n via\[, una, +i nu te uit p`n’la morm`nt. • RONDELUL LUPULUI

H[ituit, el a sc[pat cu fuga +i-n b`rlog, ]n r`p[, st[ ascuns. Ulmii ce fo=nesc ]i par n[luca Matahalei ce nu l-a ajuns.

NICOLAI COSTENCO De nelini=ti creierul str[puns, Ochii ]i sunt treji, gata-i de duc[. H[ituit, el a sc[pat cu fuga +i-n b`rlog, ]n r`p[, st[ ascuns.

ELEGII Prin zb`rlitu-i p[r de lup, cu glug[, P{GÂNE Frigul p`n’ la oase i-a p[truns 310 +i ascuns ]i pare nu de-ajuns: Din\ii cl[n\[nesc, limba-i ca nuca... H[ituit, el a sc[pat cu fuga +i-n b`rlog se simte r[u ascuns. • RONDELUL OBIDEI

M[i str[ine, m[r[cine, Tu de noi nu-\i bate joc. |i-om veni de hac, m[i c`ine, |i-om g[si =i \ie loc. NICOLAI COSTENCO Nu \i-i locu-n \intirim, Te vom v`ntura cu foc, M[i str[ine, om hain, P`n[ c`nd \i-i bate joc!? ELEGII Nu e cel dint`i, str[inul, P{GÂNE +i nici ultimul, m[ rog. C[ci avem a=a noroc! 311 +i noroc, c[ nu te \ine Nici ogorul, m[r[cine. • RONDELUL ROBULUI

Eu nu sunt st[p`n, ci rob, Dar rob ce-i slobod ca v`ntul. Al meu e ]ntreg p[m`ntul Pietros, ca o st`nc[ ori drob.

NICOLAI COSTENCO St[p`nul nu are un ciob De lini=te! Iat[ cuv`ntul Ce fuge s[-i tulbure g`ndul: El nu e st[p`n, ci rob. ELEGII

P{GÂNE El tremur[ ca =i un plop, P`n’]l ]nghite morm`ntul, 312 De grij[, de agonisitul Cu el ce n-o s[ ia un strop. Am voia, am codrul, am c`ntul, — Eu nu sunt st[p`n, nici rob. • RONDELUL R{SCULA|ILOR

}n casa galben[ cu gratii Zac oamenii ]n lan\ de fier, De coaste, ca de gratii, bate Inima dornic[ de cer.

Ei au un dor de libertate; NICOLAI COSTENCO Cu ea pe buze-n chinuri pier, }n casa galben[ cu gratii Zac oamenii ]n lan\ de fier.

Pentru un vierme de boier ELEGII Ori vreun nenorocit de frate; P{GÂNE Pentru obide r[zbunate Ori r[zbun[ri care se cer, — 313 Zac oamenii ]n lan\ de fier }n casa galben[ cu gratii. • RONDELUL MISTUITOAREI IUBIRI

Citesc ]n ochii t[i iubirea +i m[ topesc de focul lor, Sunt to\i ]n contra mea, dar firea Cu noi e contra tuturor.

NICOLAI COSTENCO Amar de dulce-i p[timirea S[rutului, ca un fior. Citesc ]n ochii t[i iubirea +i m[ topesc de focul lor.

Mi s-a ]ntunecat g`ndirea ELEGII P{GÂNE De patim[, ca de un nor. Te ]nt`lnesc tremur[tor, 314 +optindu-\i numele-n ne=tire, }n ochii t[i citesc iubirea +i, totu=i, m[ usuc de dor. • RONDEL DE MAI

}n luna asta — numai flori, Tu e=ti cea mai frumoas[ floare, Deasupra, nouri c[l[tori Se pierd sorbi\i de dep[rtare. NICOLAI COSTENCO }n ochii t[i ]nc`nt[tori Sunt dou[ f[rmituri de soare. }n luna asta — numai flori, Tu e=ti cea mai frumoas[ floare. ELEGII De m`n[, noi umbl[m u=ori, P{GÂNE Plini de-un parfum ]n tremurare. Un cuc ori o privighetoare 315 Te-nt`mpin[, c[ci printre flori Tu e=ti cea mai frumoas[ floare. • RONDELUL GRÃDINII

Eu nu iubesc gr[dina c[-i ]n flori, Ci c[-i ]n zumzet de albin[, C[ schimb[ tot potopul de lumin[ }n miere arborii cei roditori. NICOLAI COSTENCO Eu o privesc cu ochii g`nditori — S[ m[ strecor ]n taina ei virgin[. Eu nu iubesc gr[dina c[-i ]n flori, Ci c[ aici iubita o s[ vin[. ELEGII P{GÂNE De farmec =i mirozn[ d[t[tori, Copaci cu b[t[turi pe trunchi ori m`n[, 316 Pricinuite de o munc[ fin[ De giuvaier, — de toate vi-s dator. Mint, v[ iubesc, gr[dini de mai ]n flori. • RONDELUL FIERARILOR

Ca ]n granit sculpta\i, ace=ti voinici fierari, Ciocanele le c`nt[ sun`nd pe nicoval[ +i fierul ce nu intr[ cu nime la-nvoial[, Ei ]l sucesc cum vor, fiindc[-s ei cei tari. NICOLAI COSTENCO Ro=indu-l pe c[rbuni, cu foiul c[rturar F[c`ndu-l alb ca steaua, din ce a fost ca smoala, Fierul potcoav[-l fac ace=ti fierari, S[lt`nd ca-n joc ciocane, zvonind pe nicoval[. ELEGII Cal de haiduc ori repezi telegari, P{GÂNE S[ n-aib[-ai lor st[p`ni ori singuri vreo sminteal[; De pietre sc[p[r`nd, adeverind iu\eal[, 317 Alearg[ voinicind, ca voinicia tari, — St`nd chez[=ie arta voinicilor fierari. • RONDEL DE IARNÃ

Natura =i-a schimbat decorul, Noi ne iubim ca la-nceput. }n p`sle ]\i strecori piciorul Trandafiriu, micu\ =i crud. NICOLAI COSTENCO R`zi vesel, \i-i a=a pl[cut Om[tul alb, pufos ca norul!... Natura =i-a schimbat decorul, Noi ne iubim ca la-nceput. ELEGII P{GÂNE }n noi, ca-n luna mai, fiorul E proasp[t =i ne]ncetat, 318 Ca-n ceasul c`nd ne-am cunoscut. +i tot mai str`ns ne leag[ dorul, Chiar firea de-a schimbat decorul. • RONDEL DESPRE DRAGOSTE

C`nd trandafirii ]nfloresc, Femeile ]n p[r i-aga\[, — }mperecheri de frumusa\[ Pentru aceea ce iubesc.

Prin inunda\ii de verdea\[ NICOLAI COSTENCO Spre tine, m`ndra mea, plutesc: Ia-mi inima =i-n p[r o-aga\[, Ca trandafirii ce-nfloresc. ELEGII

De ce a=a cumplit iubesc? P{GÂNE De parc[ pe sf`r=ite-i via\a? De parc[ de frumoasa fa\[ 319 M[ leag[ dorul str[mo=esc, C`nd trandafirii ]nfloresc... • RONDELUL DOINEI

Doina numai omu-=i are, Dus de dorul c[l[tor? Ori =i c`rdul de cocoare Aninat de-un fald de nor?

Flutur`nd petala-n zbor Pe-arcuitu-i g`t cicoarea? Doina numai omu-=i are, Dus de dorul c[l[tor?

Cu-nceputul =i urmarea Spus[-n vers tremur[tor, +i-un sf`r=it biruitor, Luminos zbor c[tre soare — Omul numai doina-=i are! • POSTUME * * * Nu cu-ale glasului sunete – Tunete! Ca s[ atrag[ luarea-aminte NICOLAI COSTENCO A celor din urm[ =i dinainte – Buciumul P[trunde v[zduhul =i zbucium[ Mun\ii, codrii, v[ile, stuhul,

ELEGII Iar omul, smuls din în\epeneala P{GÂNE Trecutului 322 Greoi, boloh[nos se scoal[ Pe culmile Nistrului =i ale Prutului! • * * * De ce =i eu nu pot s[ fiu ca floarea mic[, S[ nu-l pricep pe ieri, s[ nu-l pricep pe mâine, S[ nu m[-ntreb ce lumea o s[ zic[ NICOLAI COSTENCO De n-o s[ lucru pentru pâine? Ci s[ tr[iesc în visuri, transparent Ca o petal[ +i când m[ voi culca la moarte-n poal[ ELEGII

S[ mor pe-a-ntregul în prezent? P{GÂNE 1934 • 323 IARN{

Ritm obscur, caden\e moarte Gâdil lini=tirea noastr[ Înflorindu-ne-n fereastr[ Flori cu lujerele sparte. NICOLAI COSTENCO Ciuruind vremelnicia Alb[strimii incolore, Ploaia mut[ bate glia Modelând-o-n madrepore. ELEGII P{GÂNE Apa mor\ilor apare Tremurând[ =i confuz[, 324 Oglindind ferigi de spuz[ =i convoiuri mortuare.

Colb de nea =i iar[=i colb, Suspendat de frig în aer. Totu-i alb de=i m[ holb, Ochiu-n verde s[-l încaier.

Incrustate flori de urme

Strig[ surul multor lupi. NICOLAI COSTENCO Ursi de ghea\[ vin s[ scurme Urdini= absent de stupi.

Vântul sparge mun\i de ace, Aruncându-mi-i în fa\[, ELEGII Limbi de =arpe, limbi de ghea\[ P{GÂNE Intr[-n trupul meu ce zace. 325 1934 • CÂNTEC DE LEAG{N

Vin’, bunele, unde e=ti, La feti\a ta cea mic[, S[-i aduci în pumn pove=ti +i în bra\e-o p[pu=ic[!

Unde-i naca s[ te vad[,

NICOLAI COSTENCO Copili\a mea cea dulce, S[-\i m[reasc[ zestrea-n lad[ +i în poale s[ te culce?

Unde-i luna s[-\i atârne Argintii rochi\i de zân[ ELEGII P{GÂNE În c[mar[ sus pe bârne +i s[-i ploaie fruntea lin[ 326 Cu argin\i ca o tichie De domni\[? Unde-i ziua De mânu\e str[vezie S[ te plimbe =i târziua Înserare s[-\i aduc[ Cocoloa=e dulci de stele, Zah[r ars cu miez de nuc[ +i a umbrelor cordele?

Nu e nimeni? Nimeni nu e

Lâng[ leag[nul feti\ei! NICOLAI COSTENCO Nici m[mica nu-i s[-i spuie Rug[ciunea porumbi\ei!

Nu e nimeni! Numai tata

La p[tucul ei mai plânge. ELEGII P{GÂNE +i mai plânge Preacurata, Din icoan[, flori de sânge. 327 1934 • SILVICA

Iubirea noastr[, vino, s-o plângem împreun[ Sub frunzele de toamn[, sub razele de lun[. Iube=te moartea care cu seara ne-mpresoar[: În întuneric numai nimic n-o s[ ne doar[.

Sub razele de lun[, sub ploile de toamn[ Nu bâzâie gâng[nii, cioc[nitori nu-nseamn[

NICOLAI COSTENCO Melodioasa toac[. Mor nasturii de stele +i plâng cu glas de ploaie în cântecele mele.

În cîntecele mele cad frunze, ploi de aur. Amar îmi este râsul. Demult, când boi de laur Am târâit, în glum[, copil[ria-ntreag[ ELEGII P{GÂNE Nici grai nu fu s[ spun[, nici gând s[ în\eleag[.

328 +i întristarea noastr[, sub ploile cu lun[... Hai, vino-n seara asta, s-o plângem împreun[, Molatec s[-\i las tâmpla pe inima mea =uie; Nici toamna n-o s[ =tie, nici ploaia n-o s[ spuie. 1935 • PRIM{VARA

Venit-a prim[vara iar la noi, Cu f[lb[r[li de nouri pe la fust[, Cu bra\ele de iarb[ verzi =i moi, Ca o anten[ de l[cust[.

De bucurie =i-a întins p[mântul NICOLAI COSTENCO Spre dânsa buze puhave de muguri. Ea le-a atins =i, ca prin farmec, cântul S-a rev[rsat prin ciritei =i ruguri. ELEGII

Un graur, coco\at pe-un crac de os, P{GÂNE D[ din aripi =i fluier[, în =ag[, Cu ciripit tremur[tor de voluptos – 329 Iubirea nou[ =i roman\a drag[. 1935 • NOCTURN{

Nu v[ zbate\i, gânduri f[r[ nume. În gr[din[ cresc parfumuri ml[dioase, Parc[ ni=te zâne albe, de m[tase, Din balconul lunii se coboar[-n lume. NICOLAI COSTENCO Palma am întins spre un t[cut senin: Sprijinii un rotocol de fantezie. Stelele din z[ri porneau, sfios, s[ vie... Bucurii de =oapte presim\eam c[ vin. ELEGII

P{GÂNE Sufletul deschide\i: o ureche rece. Dar închide ochii; pentru ei nimic – 330 S[ auzi cum roua na=te pic cu pic =i, ca o V[dan[, Noaptea noastr[ trece. 1935 • CATRENE (Lui T. Nencev) NICOLAI COSTENCO Un jilav zid, cu mucegai, O piele-ntins[ pe schelet. Nici nu-\i da-n cap, oricât priveai, C-aici e-un suflet de poet. ELEGII

1939 P{GÂNE • 331 OCHII

Vezi ochii – \[rmuri to\i îs, nem[rginirea m[rii NICOLAI COSTENCO De suflet unde valul =i-l zvârle =i-l retrage, De-aceea-n ei se pierde adâncul dep[rt[rii +i când prive=ti într-în=ii o groaz[ \i se face. 1939

ELEGII • P{GÂNE

332 PRIN MINE

Prin mine vremea trece, ori eu plutesc într-însa? NICOLAI COSTENCO +i cine e artistul ce mi-a lucrat tiparul? Când totul va fi gata =i se va trage pânza – Via\a se va scurge =i-a azvârli paharul. 1939

• ELEGII P{GÂNE

333 NELINI+TE

Nu negrele nelini=ti bat golul sufletesc NICOLAI COSTENCO Ca ni=te corbi sub bol\i surpate de cet[\i. M[ tem, în noaptea mea, venind, s[ nu te-ar[\i, +i s[-n\eleg =i-acum, =i-aici, c[ te iubesc. 1946 • ELEGII P{GÂNE

334 BALADA PU+C{RIEI ALEKSANDROVSKII |ENTRAL

I. Ca omul s[ tac[ e de ajuns O palm[ pe gur[: t[cere! Iar ei pu=c[rie de piatr[ mi-au pus Pe gur[, =i toat[ Siberia!

Sub zidul de-un metru =i mai gros S[ nu-l ia nici bomba atomic[, Z[ceam mor\ii vii, pe nare1, pe jos – În camera anatomic[. NICOLAI COSTENCO

Venea cu bisturiul chirurgul-agent Secret, cu limba ca meli\a, Iar noi în ochi îl priveam atent, ELEGII

Pe =arpele cu c[delni\a. P{GÂNE

Un jude-instructor, profesor-dentist, 335 Cu revolver de curelele Scâr\âitoare, ca un artist Dezbate pl[mânii, m[selele.

Impus ca s[ taci, încearc[ din nou Ca limba s[ prind[ mormintele.

1 Pat lat de scânduri (n. red.). Ca de pe alt[ lume ecou R[sun[-n auz cuvintele:

„Ce? E=ti surdo-mut? Pe prostul s[-l faci Cu mine degeaba-i: înscrie-n memorie!” Te scoal[ noaptea, te pune s-te-mbraci Cules din parterul ce sfor[ie.

Deprins ca s[ tac, în ochi îl privesc |int[: ce fiar[ s[lbatic[! Ochi de \igan, reci, lic[resc Cu toat[ cruzimea-asiatic[. NICOLAI COSTENCO „Ce vrei e-n zadar! S[ tac? Apoi tac. Nici «nu» =i nici «da», istericule! Prin gura, prin fapta, purtarea ta V[d gangsterul din America. ELEGII P{GÂNE Puterea sovietic[ pe-alunecu= 336 S-o pui vrei în con=tiin\a-mi? +i dac[ m[ \ii dup[ o mie de u=i De tine de-acum am =tiin\[”.

T[cere =i ochi, fi\i \evi de pistol! Lucrezi pe-ntuneric, Beria? Dar fiara de ast[zi, mâine de gol Va da-o exact, Siberia!... II În valea joas[ Pe care-o apas[ Cu talpa de piatr[ Pu=c[ria „Aleksandrovskii \entral” – Eu, Poet basarabean, Fac popas Prin c[l[toria vie\ii. La voi

E r[zboi, NICOLAI COSTENCO La noi – Pace.

Prin zeci de ferestre, Pe dealuri vecine, ELEGII Unde vara P{GÂNE În întunecime De brazi 337 A ie=it la lumin[, La soare, Ca de s[rb[toare, Mii de ochi Str[lucitori Prin cozoroace +i gratii. Zile =i nop\i, Nop\i =i zile, Privesc holba\i, Înseta\i De-a=a de aproape +-atât de departe, Ca via\a de moarte, De libertate!

Deschide-te, fereastr[,

NICOLAI COSTENCO Deschide-te, ochi, Zarea Albastr[, copil[-ntre plopi. Lumina tremur[; Lumina râde +i igrasia ELEGII P{GÂNE O prinde pe ziduri.

338 Deschide-te, ochi F[r[-n\elegere! Zilele vie\ii Sunt ca o culegere De neprev[zute-ntâmpl[ri. Ce-i azi, ce-i ieri? Urma mereului mâine Prin albia con=tiin\ei Apa vremii mân[ Spre nefiin\[.

Fra\i osteni\i, Fra\i chinui\i! De chipul vostru Am obosit, De foamea voastr[-s S[tul;

De jalea voastr[ NICOLAI COSTENCO Mi-i greu. Inima bate... De ce mai bate?

O \ine n[dejdea ELEGII De libertate. P{GÂNE Omule, omule, F[ptur[ sub\ire, 339 Ce pu\in î\i trebuie S[ sim\i fericirea!

În învechit[ suferin\[, De ori=ice-i nou +i nu se raport[ La tristu-\i prezent, Te bucuri, Te bucuri a=a, Ca =i cum te-ar desc[tu=a. Iat[ o musc[, Un greierel, În cr[p[tura zidului Un firicel De iarb[ verde, pl[pând... S[rmanul gând, Din orice f[ptur[ – NICOLAI COSTENCO Firicel de plant[, Îns[il[ o uvertur[ De crea\ie înalt[. Tovar[=e, Nu m[ tulbura! ELEGII

P{GÂNE Iar[=i }ncepi jelania ta!... 340 Cu ce s[ te-ajut, Chiar de-a= fi vrut?

Din patru sute De grame de pâine – Nimic nu r[mâne. Un litru de ap[ Pe zi, +-acela dat e În dou[ rate.

+tii, tovar[=e (Nu cet[\ene), C[ nici eu nu-s pe flori. S[ st[m la sfat? M-am s[turat De-aceea=i poveste Ce-o aud de-un veac NICOLAI COSTENCO (Voi spune\i an!), De când lâncezim Pe scândura goal[, Mânca\i de insecte,

De foame, de boal[, ELEGII P{GÂNE De feluri de mânc[ri, De praznice. 341 (Ce rar[ =tiin\[ culinar[ La biata adun[tur[: Vorbesc =i le curge saliva din gur[!) Zadarnice, O, zadarnice Vorbe de clac[. În=elându-v[, parc[ Vremea Mai u=or o s[ treac[. Vremea livid[ Se târâie ca o omid[!

O, c[ut[tur[ NICOLAI COSTENCO De om închis! În literatur[ Cine te-a descris?

Cine te-a descris ELEGII

P{GÂNE A=a cum e=ti, Când te-ai deschis 342 La ceea ce este Dup[ gratiile din ferestre? Ochi s[lbatici, Ochi adânci, Sub palida frunte, Încercui\i De cute m[runte, Pe-un fond de doliu; Ochi ce ard În întunericul Umed =i muced Al camerei reci: Candel[-n care-=i Mistuie Sufletul (Pe fe=tila vie\ii Untdelemnul); NICOLAI COSTENCO Ochi care au =tiut Bucuria Copil[riei, Parc[ o mân[ Hain[ ELEGII A smuls frumoasa P{GÂNE Moliciune de m[tase A dragostei duioase, 343 Ca pe o plant[ Din r[d[cin[; Si-n cuibul r[nii Z[d[rnicia Î=i casc[ Golul. Ochi, ap[-ntins[ Pe-o adâncime Neîn\eleas[ +i necuprins[, P[r[situ-te-a stolul În\elegerii luminoase. Când te-ntâlnesc, M[ trec fiorii pân[ la Oase. Oare =i ochiul meu Prive=te ascu\it, Ca =i ochiul vecinului?

NICOLAI COSTENCO Fiecare vrem s[ p[rem Altfel Decât ni-i aproapele. Dar acelea=i, Acelea=i-s valurile Ce cutreier[ apele. ELEGII P{GÂNE Gratie neagr[, 344 Ca o arsur[ Pe ochi te-ai înscris Peste ani =i ani. C-un ochi atent De m-ar cerceta, Vor vedea În pânza sur[ a privirii Urma ta! * * * Zvârli\i de vii În mormântul De gratii =i zid[rii, Noi nu =tim de cas[, Noi nu =tim de via\[, Nimic nu =tim! Scrisori nu primim, Gazete nu citim... Treji – dormim,

În somn – tr[im; NICOLAI COSTENCO Nimic nu-n\elegem... Vremea noastr[ N-o-nregistreaz[ ceasul.

Sub ferestre, pasul ELEGII Umbrei P{GÂNE Cu baionet[ la arm[. 345 Gratii, Curte p[trat[, Mucegai pe zidul de Piatr[... Gard de c[r[mid[, Gard de s`rm[ ghimpat[, Între care dul[ii latr[. În loc de cântec Frumos, Muzical, Url[ sinistru câinii: „Aleksandrovskii \entral”. Iarn[, ger. Împrejurul mesei Oameni descul\i. Asta-i la 70 kilometri NICOLAI COSTENCO De la Irkutsk. Ce greu cur[ +uvi\a vie\ii Prin a vremii cr[p[tur[. O zi,

ELEGII Dou[, P{GÂNE Trei, Zece, 346 Singur nu =tiu. Numai se pare, Ori vremea trece?

Eram fierbinte, Camera – rece. Acum ea-i rece =i eu sunt rece. Eram fierbinte De mândrie, de ur[!... În sfâr=it, se-ndur[, M[ poftesc la cercetare. B[t[i, odinocika1, Acum, probabil, tocika!2

*** NICOLAI COSTENCO Climp! Clamp! Cât poate s[ picure! +i ce poate s[ picure În cavoul acesta?

Plânge piatra ELEGII P{GÂNE De-nchisoare? Ori pe sfâr=ite-i 347 +i sfârâie A sufletelor luminare? Poate noaptea Pe fereastra z[brelit[ Î=i fo=ne=te mantia cernit[?

1 Regim celular (n. red. ). 2Aici, amin (n. red. ) Ori din nesf`r=ire, Întunecoas[, Îmi bate Moartea În cas[...

Climp! Clamp! Picur[ cristalin, Ca un cioc[nel }ntr-un clopot de NICOLAI COSTENCO Por\elan

Valuri, valuri, Cercuri, cercuri, Lumin[, raze,

ELEGII Muzic[-n surdin[, P{GÂNE Orchestr[, simfonie, Dep[rtare, câmpie... 348 Departe, departe, M[ afund în mine, Ori marele corp (M[ v[d ca printr-un Binoclu-ntors), Sâmbure de lumin[ Într-al nop\ii sorb; Un pic, înc[ un pic... Vai, am s[ dispar, Am s[ m[ sting... Nu pot s[ m[ mi=c, Nu pot s[ strig, Inima m[ doare, Plânge, Gâfâie înecat[ În propriu-i sânge. Ce-i asta? Ce-i asta, frate? NICOLAI COSTENCO Asta miroase a moarte! Clipe defuncte... Puncte... puncte... ELEGII P{GÂNE Când m-am trezit Eram înc[ pe mal: 349 În pu=c[rie, Pe pat de spital. Spital de-nchisoare. Dou[ camere: Într-una bolnavii F[r[ speran\[ de Salvare, Într-alta cei cu speran\a Lecuit[ de r[bdare. Camer[ alb[, p[trat[, În col\ – hârd[ul În loc de privat[.

Fereastra z[brelit[, Umbra – la fel. O singur[ ie=ire Prin gaura cheii În nemurire.

NICOLAI COSTENCO *** Doctoru-n alb, La =old – pistolet; Surorile-n alb Câ=tig[ discret, ELEGII

P{GÂNE Vorbesc încet. Tr[iesc încet. 350 Bolnavii în alb. Prin z[brele albe De-afar[ Ziua alb[ Se strecoar[. Ce =coal[ Umanitar[! Unul moare, Ceilal\i m[nânc[, +i dou[zeci de ochi Privesc cu jind, De câine fl[mând, La por\ia r[mas[ Lâng[ mort Pe mas[.

Unul linge blidele, Altul adun[ f[râm[turile. NICOLAI COSTENCO Unul mortului Por\ia o fur[.

Ziua se retrage Pe unde-a venit, ELEGII Ru=inat[. P{GÂNE Oare n-o s[ mai vie Niciodat[? 351

Pe mort îl dezbrac[, Pe targa îl port. Oare ce-o s[ fac[ Din bietul mort? • LA PERCHEZI|IE

Doi câte doi, T[cut convoi, Cu leg[tura pe um[r, Trecem prin poarta Nalt[: A câta la num[r? Unde mergem – nu =tim, Fiindc[ tr[im a=a Ca nimic s[ nu =tim. Convoi de umbre NICOLAI COSTENCO Într-un pustiu \intirim. De-ar fi a=a! Fericirea asta nu se Poate. Mult mai tragic[ ELEGII

P{GÂNE E a noastr[ realitate. Fra\i moldoveni, 352 P[mânteni, Basarabeni, Trecem prin strunga Mor\ii Ca o turm[. Iar spectrul sever al Mor\ii – Cu pu=ca din urm[. Ce =tiu ei, Ace=ti c[l[i, Despre noi?! Doi câte doi, Cifra trecut[-n rubric[ Cu mân[ analfabet[. O, Basarabie, Mâncat[ de-omid[, De foame,

De scabie! NICOLAI COSTENCO O, p[mânt Fr[mântat de str[mo=i! Unde \i-s copiii Cu ochi frumo=i? Unde-s gospodarii ELEGII Din satele verzi? P{GÂNE Unde-s fl[c[ii Din vii =i livezi? 353 Ei sunt, Ei sunt, Îngropa\i în str[in p[mânt, Nici bocet de mam[, Nici cruce, nici steaguri, Cu albe prosoape Legate, Nici slujb[ de preo\i, Nici pomul cu ramuri; Sicrie nu-s, nici Groap[, Poman[, nici mas[,

NICOLAI COSTENCO Nici lacrimi de neamuri.

C-o coaj[ de pâine, Str[in ca un câine, Mormântul t[u nime Nu-l =tie pe lume ELEGII P{GÂNE Afar[ de mine.

354 Fra\i f[r[-ntoarcere, F[r[ n[dejde, Cânt[ sufletul doina +i bat t[r[bana Incrâncenatele degete. Pe pânza privirii Treci, Basarabie, A=a frumoas[, A=a luminoas[ – Ca st[pâna casei Când e s[rb[toare, Toat[ în zâmbete, Toat[ în soare, De to\i iubitoare,

De fiecare iubit[ NICOLAI COSTENCO În dep[rtare, Îndr[git[ Pân’ la disperare. Oare tu, \ar[ cuminte, T[cut[, bogat[, ELEGII De noi, dep[rta\ii, P{GÂNE Î\i mai aduci aminte? 355 Doi câte doi, S[rman convoi! F[pturi scheletice Cu hainele-n bor\i =i petice, Roase de purtare, Arse în cuptoare De dezinfec\ie; Fe\e supte, Tunse cu ma=ina; Crengi rupte Din codrul vie\ii. De ce nu v[ bucur[ Lumina dimine\ii? Se aude cum latr[ NICOLAI COSTENCO Dul[ii Dup[ zidul de piatr[, În curtea p[trat[ De-acum ne a=teapt[: „Dezbr[ca\i-v[ ELEGII

P{GÂNE Pân[ la piele!” Ochii, prive=te-i: 356 Nu-\i cat[ în ochi. Îndur[, Basarabie, Îndur[ pentru copiii T[i. Via\a a luat o nou[ Întors[tur[, Dar c[l[ii au r[mas Tot c[l[i. Indignarea aceasta Trezit[-n fl[c[ri, Când î=i va ridica Pumnul, S[ izbeasc[ Mai tare ca bomba +i tunul! Fiecare, NICOLAI COSTENCO Cu hainele proprii, În picioare lâng[ zid, Gata ca de sc[ld[toare, A=teapt[, A=teapt[ când ELEGII

(Conform ustavului)* P{GÂNE F[r[ sens, pentru ce Îl va perchezi\iona 357 Reprezentantul ENKaVeDe. Hain[ dup[ hain[, Ruf[ dup[ ruf[, Fiecare cus[tur[

* Regulament (n.red.). O pip[ie cu degetele. +i a câta oar[?

Un bumb de fier, Un ac au g[sit. Perchezi\iunea, cic[, E-ndrept[\it[... În camera goal[, Cu dosul în sus, NICOLAI COSTENCO Hârd[ul, narele – Toate le-au pus. Scândurile op[rite, Muiate de tot; Plo=ni\ele nesinchisite ELEGII

P{GÂNE Se plimb[ pe pod. Trist[ tradi\ie 358 De pu=c[rie: Omul e pus s[ devie Obiect de perchezi\ie.

Continuu: „Mâinile sus!... Asaz[-te!... Casc[ gura!... Ridic[ limba!” Î\i dibuie cre=tetul +i =ezutul; Arat[ t[lpile, Palmele... Î\i linge pielea R[coarea. Deprins cu sudalmele NICOLAI COSTENCO +i bu=elile, Înghe\i =i înghe\i, Iar pe ei îi trec n[du=elile. Hainele, rufele le-au ELEGII

}ncurcat. P{GÂNE „Îmbr[ca\i-v[!” Râd. Infernul lui Dante 359 N-ar fi fost a=a hâd.

Doi câte doi, T[cut convoi, În bezna c[scat[ a Por\ii, Viii ori mor\ii Dispar. În coate, pe cas[, Ziua ofticoas[, Cu ochii de cum[tr[

NICOLAI COSTENCO Petrece suferin\a, Cu coada m[turii Scobindu-=i din\ii.

Dup[ u=i =i z[voare Dreptatea nu moare. ELEGII P{GÂNE Dup[ gratiile din Ferestre 360 Ura cre=te. 1954 • *** În urm[-s zidurile negre +i umbra gratiilor vechi, +i pasul caden\at de pietre Din condor ne st[-n urechi

În urm[-s narele cu plo=ni\i, Ciub[rul puturos din col\, R[ceala grea din fund de ocni\i, =i ferecate por\i sub bol\i.

Frânturi de ziduri mucezite NICOLAI COSTENCO De gratii smulse din fere=ti, Ruine cu pustii orbite În drumul vie\ii omene=ti. ELEGII

Salut al libert[\ii Soare! P{GÂNE Adio al robiei somn! V[d vremurile viitoare 361 +i simt mândria de-a fi om!

Cu groaz[ vor citi copiii De m[cinarea-atâtor vie\i, De-acel regim al pu=c[riei, De c[r\i nescrise de poe\i. Pe pânza pictorilor, tragic, Frânturi de ziduri vor vedea +i prin z[brele cum se trage Cu dezn[dejde mâna mea.

NICOLAI COSTENCO =i cum s[lbatic ochiul cat[ Spre soarele str[lucitor. De ce e=ti jertf[ vinovat[? De sl[biciunea crud[-a lor!

Acum cu bra\e desf[cute ELEGII P{GÂNE Privind la soare p[tima=, Din bezna temni\ei defuncte 362 P[=e=te Omul uria=! • *** De-ar fi o pâine neagr[ =i amar[ – Eu inima cu dragoste \i-a= da-o, Vecinule, ce-mi zici în toat[ seara C[ tare-\i place cornul cu cacao.

S[lb[ticit de foame =i de lips[, La minte de copil a coborât. În paika1 mea de pâine ochii-nfipse T[io=i, ca ni=te vârfuri de cu\it. NICOLAI COSTENCO

– Na, \ine! De soco\i c-o s[ te saturi, C-o zi de post nici eu nu mor. +i st[ în fa\a mea încarceratul ELEGII Ca fascinat, =i gâfâie sonor. P{GÂNE

Ie=it din min\i de pâinea asta aspr[ 363 Din rumegu=, f[in[, mucegai, Cu dânsa-n mâini rânje=te la fereastr[, Iluminat de-o raz[ de la rai. 18. VII. 1955 •

1 Ra\ie (n. red.). *** Ce-i via\a asta? Zarul sor\ii O poart[ cu câ=tig ori pierdere: Via\a-i o corabie bogat[ Pe marea tulburat[, f[r[ margini, +i dac[ e=ti bogat, într-o clipit[ Calic po\i s[ ajungi. A=a e via\a! Dar de-am intrat pe poarta asta larg[ La-ntrat, la ie=it a=a-i de strâmt[,

NICOLAI COSTENCO +i într-aceste ziduri pus[-i via\a, De=i ca floarea într-un beci va cre=te Aceast[ nou[ fa\[, g[lbejit[, O vom primi cu resemnarea celor Ce-au fost robi\i, =i traiul tic[los

ELEGII L-au dus gândind c-odat[ =i odat[ P{GÂNE +i-n casa lor va fi s[rb[toare Cu joc =i muzican\i. 364 N-aduce anul ce aduce ceasul...

S[rmane ultdelemn, =i prost =i ieftin, Tot mai hr[ne=ti opai\ul n[dejdii? Hai, las[-n amurgitul noului bordei Al vie\ii, unde vremea se perind[, S[-mi port mândria goal[-a tinere\ii La vatra stins[-a cuget[rii aspre, Zvârlindu-mi be\ele dezam[girii În focul tot mai slab ce-a fost trecutul. Voi, la c[ldura cea zgârcit[, poft[ NICOLAI COSTENCO De-ave\i s[ ad[sta\i, urma\i citirea...

Ori nu, de treburile voastre Mult mai urgente s[ v[ apuca\i. ELEGII P{GÂNE Iar eu încui... 3. XI. 55 365 • *** Anotimp al muzicilor, prim[var[, Te a=tept cu sufletesc fior, Proasp[t[ =i pururea fecioar[ – Râu, verdea\[, râs clocotitor

Te a=tept, ca la o întâlnire Pe aceea care o iubesc, Dragoste cu bra\ul alb, sub\ire, Dragoste cu mersul tineresc.

Poate, prim[vara mea e alta? NICOLAI COSTENCO Prim[var[ f[r[ de cocori? F[r[, îmbr[cat[-n verde balta, Alte cântece =i alte flori?

Libertate, floarea mea suav[, ELEGII

P{GÂNE Cât de singuri – numai eu =i ea. Poate mustul verde din dumbrav[ 366 Muguri noi s[ dea =i-n via\a mea?

Poate, numai Nistrul ne desparte? Prim[vara mea, doar e=ti pe drum. Cred c[ numai negura de fum, Nu =i nesfâr=irea, ne desparte. 1954 • *** „Elegii p[gâne”, elegii, Eternizate flori de l[mâi. Albe marmore, sculptate statui,

Soarb[-v[ ochii, în veci nes[tui. NICOLAI COSTENCO

Art[ fraged[, cald[ lumin[, Trupul gândului gol se anim[, Zâne de piatr[-n p[duri de l[mâi...

Elegiile mele, elegii! ELEGII P{GÂNE 11.07.1955 • 367 *** Vagoane trec, vagoane, vagoane, Cu oameni tun=i, cu oameni, oameni. La u=i z[brele, ferestre cu gratii, P[ze=te cu arma frate pe frate.

Închi=i ca =oarecii ori ca guzganii, Pu=i ca s[ numere zilele, anii. NICOLAI COSTENCO Lumea trece, prive=te lumea, Pe socoteala celor închi=i fac glume, Cu grijile ei, bucurii =i necazuri În libertate exist[ =i nazuri! ELEGII

P{GÂNE Iar cei de aici n-au pâine, nici ap[, P[duchii cu sângele propriu adap[, 368 +i trenul mân[ =i mân[ mizeria, Ca s-o r[s[deasc[ departe-n Siberia. 18.07.1955 • DORIN|{

De mi-a= putea preface bra\ul – L-a= face de granit cet[\i, În dosul lui s[ înfloreasc[ via\a, Ferit[ de loviri =i greut[\i. NICOLAI COSTENCO S[ înfloreasc[ s[r[cita, blânda Moldov[-n casa Marii Românii, S[-=i uite noaptea jalei în osânda Surghiunului din anii cenu=ii. ELEGII S[-i înfloreasc[ iar bujori în fa\[ – P{GÂNE Eu pân’la urm[ sângele mi-a= da S-o v[d cum demn[, slobod[-=i înal\[ 369 Fruntea plecat[, crâncen voi lupta! T[iat[-n inim[ de Prut, în dou[ – Cât poate soarta oamenilor fi! +i ce cruzime s[ desp[r\i Moldova De Mam[, cu orfanii ei copii!

NICOLAI COSTENCO Dar v[d c[ e prea crud[ nedreptatea S[ d[inuiasc[. V[d îmbr[\i=a\i +i-aud cum inima în inimi bate, Fra\i de la Nistru cu cei din Carpa\i.

Nu vrem hotar s[ ne despart[ casa, ELEGII P{GÂNE De-o limb[ =i de-un sânge-am fost =i-om fi. La Prut privesc cu ap[-ntunecoas[. 370 De a= putea, pe veci eu l-a= sorbi. 26.11.1956 • *** Vre\i în Bucure=tiul vostru din Dudinka s[ m[ duc +i s[ fiu în poezie concurent lui M. Beniuc? Mul\umindu-v[ de grij[ =i poftire, eu m[ tem c[ Alta urm[re=te-n via\[ =i în scris N. F. Costenco. V-ar interesa duelul, concuren\a, spectatori? Curiozit[\ii voastre nu ne prea sim\im datori!

Militând c-o soart[ crud[, în prigoan[ =i durere NICOLAI COSTENCO Nu de-atât la casc[-gur[ s[ dau clipa de pl[cere Forfotind în târgul mare, scurtând via\a ceas cu ceas, În fanfarele =tiute v-a\i ad[uga un glas.

=i apoi în cafenele, în latrine, dup[ mas[, ELEGII Criticând cu competen\[, m-a\i f[râmi\a în mas[. P{GÂNE În surghiunul meu polaric pomenit cum s[ sughi\, Periindu-m[, de slav[ proroci-mi-va un chibi\. 371 Eu de scriu fac analiza vie\ii mele încurcate, Plin[ de gre=eli, de visuri, de n[dejdi =i de p[cate, +i în versuri potrivite ori în proz[ de le las, Fac un lucru greu ce-i numai în puteri unui Atlas. Eu nu pot sl[vi în suflet când m-apas[ îndoiala, Alb nu pot numi ce-i negru, =i dispre\uiesc spoiala. Iar de-oi spune adev[rul – ce crede\i c-o s[ c`=tig Decât ur[, persecu\ii =i-o Siberie de frig. Experien\a am tr[it-o =i mi-am îndr[git exilul Ca o fat[ în=elat[ ce =i-ar îndr[gi copilul.

NICOLAI COSTENCO Pe tribun[ vorbe-umflate, ce-s departe de-adev[r, Asculta\i cântare fals[ =i pove=ti trase de p[r.

Eu aici cu Eniseiul uria= vecin m[ simt, Singuratic, îns[ liber, ca =i-acest pustiu p[mânt. Dup[ poft[ îmi scriu versul, stau la mas[ cu tovar[=i ELEGII P{GÂNE Ce m[ pre\uiesc la lucru, zi de zi, iar[ =i iar[=i. Vreme trece, casa-mi cre=te, la urma=i – un mo= b[trân 372 Le-oi l[sa canon de via\[ =i de-ntelepciune plin. 4.03.1956 • *** M[ uit în ochii t[i, Moldov[, Frumoasa mea cu ochii plân=i. Durerea noastr[-i pe din dou[ În[bu=it[-n pumnii strân=i.

+i fa\a noastr[ e br[zdat[ De-a vremurilor încerc[ri.

+i-a noastr[ inima-i sc[ldat[ NICOLAI COSTENCO De para stra=nicei dureri.

+i nu-i putere s[ aline T[i=ul aprigei sim\iri

Ce-i vie-n mine, ca =i-n tine, ELEGII P{GÂNE Amarul cruntei desp[r\iri. 373 M[ uit în ochii t[i, Moldov[, Prin golul moartei dep[rt[ri. Ce îndoielnic[ speran\[ – Speran\a noastrei revederi. 27. 04. 1952 • REVINO...

Apropie-te, crudo, ca o fiar[, Fl[mând[ nu de carne, ci de patimi, Mu=cându-mi pieptul, inima str[bate-mi Cu col\ii albi, sclipind ce m[-nfioar[.

NICOLAI COSTENCO Ai priceput c[ dragostea trecut[, În amintiri ce este îngropat[, În întregime reluat[, toat[, Nu va fi prad[, ca o biat[ ciut[?

Prin p[rul t[u, încol[cit ca =erpii, ELEGII P{GÂNE Cu degetele tremurânde-n fream[t. S[rutul ce s-a pref[cut în geam[t 374 E-amar la gust, ca mustul crud al ierbii.

Mândria, azi r[nit[, nu ne iart[. La sânii t[i uit soarele =i luna. Sunt biruit de-acum pe totdeauna De a minciunii tale necesar[ art[. N-a= vrea s[ cred în desp[r\ire totu=i. L[sat în prada îndoielii grele, Sunt singur, cel mai singur dintre stele, Sunt rece, cel mai rece dintre lotu=i.

În întuneric, la chemare, vin[. NICOLAI COSTENCO Te cheam[ inima =i tulburatul sânge, În ochii t[i de fum când se r[sfrânge Pieirea mea, în verdea lor lumin[.

Nu te blestem, de=i azi ne desparte ELEGII P{GÂNE Via\a cu-ale sale legi de-aram[. De-otrava ta cea dulce nu mi-i team[: 375 Murind prin tine, nu m[ tem de moarte! 19.02.1958 • *** În marea aventur[ a m[ririi Pe-un ceas de slav[ capul vi l-a\i pus. Domni ai Moldovei =i ai nemuririi – Uitarea sub genunchi ce v-a supus.

S[lb[ticia sufletului, gândul De-a st[pâni – =i iat[ ce apus! NICOLAI COSTENCO V-a\i ridicat =i a\i c[zut cu rândul – Uitarea sub genunchiu-i v-a r[pus.

Voi n-a\i fost simpli oameni! Din mul\ime V-a\i ridicat ca aurul din lut ELEGII

P{GÂNE +i din nes[buita în[l\ime În praf =i pulbere v-a\i pref[cut. 376 Citind letopise\e-ng[lbenite – Dulcea\a limbii noastre române=ti – Ne stoarce-a vie\ii de demult ispita +i-n\elepciunea vechilor pove=ti. 19.02.1959 • *** Basarabenii mei, basarabeni! Al vostru nume azi înstr[inat e De capetele estea, ridicate Ciuperci, ca dup[ ploaie, în poieni.

Cresc veneticii printre p[mânteni +i strig[ tot prin cap ce le abate, NICOLAI COSTENCO Iar ale noastre nume strâmtorate Le vor în[bu=ite-n buruieni.

De dorul lintei ce-o linchi\i din linguri, ELEGII

Ce pe la col\urile gurii cur[, P{GÂNE Pr[p[du-n voi, în propria-v[ ur[! 377 V[ ve=nici\i, v[ l[uda\i voi singuri. Nepricopsi\ilor, a voastr[ gur[ V[ laud[, c[ al\ii nu se-ndur[! 1959 • FUGARUL

Marie! De pe cruce am fugit =i m-am întors. Nu-mi cerceta în palme urmele de cuie! Sunt, f[r[ tine, de putere stors. Prime=te-m[, =i u=a-ncuie.

NICOLAI COSTENCO D[-mi mâna ta cea mic[ – de pe frunte Ru=inea ghimpilor ce m-au mu=cat s[-mi =tergi. Întinde-mi bra\ul, mult dorita punte. M[ doare trupul de b[t[i cu vergi.

Marie! Alinarea mea! Cuprins ELEGII P{GÂNE De temeri, dezn[dejdi, la ad[postul Blânde\ii tale vin strivit, învins. 378 M[ mai prime=ti acum, când nu-mi =tiu rostul?

Am vrut dreptate, pace, adev[r – +i du=m[nire mi-am g[sit, Marie! Resfir[-\i iar cascadele de p[r, R[ceala lor cea moale m[ mângâie. Vin tupilat, ghebos, murdar, fl[mând. Pe buzele-mi cr[pate simt o\etul. +i spaim[ mi-e c-o s[ m[ sting curând, Fiindu-mi suli\at la stânga pieptul. NICOLAI COSTENCO Tu n-ai crezut din nou c-o s[ revin? Te-ai resemnat? Devreme! Prea devreme! P[mântul s-a umflat precum un râu Sub ghea\a care pârâie =i geme. ELEGII P{GÂNE Atâtea-am vrut s[ spun, =i numai tac. D[-mi pacea ochilor t[i mari, duioaso! 379 Între tâlhari am stat eu, om s[rac, Ce n-am atins le\caie p[c[toas[... Ascunde-m[! C[ci iat[, iar[=i vin, Vin înr[i\i în gheare s[ m-apuce, S[ m[ sfâ=ie! Iat[-i, iat[ vin Fiindc[ ei m[ vor numai pe cruce!

NICOLAI COSTENCO S-a-ntunecat. Un fulger. M[ str[pung Cu \inte la picioare =i la palme. Marie! Iart[-i. Ei nu =tiu ce fac. Mi-ajung Batjocurile, ploaia de sudalme.

ELEGII Ori e-o p[rere doar? Nu m-au g[sit? P{GÂNE Tu mi-ai deschis? Privirile \i-s pline 380 De dragoste Marie! S-a sfâr=it. Ascunde-m[! Ascunde-m[... de mine. 1963 • DORMI, FERICIRE...

Dormi, fericire, poate gura ta De floare-n care flac[ra se zbate Cu-mp[timire o va s[ruta Imensa noastr[ sete de dreptate. NICOLAI COSTENCO

Deasupra mla=tinilor f[r[ fund Vreau frumuse\e, pentru care suf[r, S-o v[d reliefându-se rotund ELEGII

În sih[stria palidului nuf[r. P{GÂNE

În fr[mântare, ca-ntr-un ochi de ghiol 381 De mici vie\uitoare f[r[ nume, Statuia frumuse\ii vreau s-o scol – Menirea spre-a =i-o-nf[ptui pe lume. În ce imponderabile orbite Se-nscriu din graba noastr[ trandafirii, Flori ale vie\ii, poftitor sorbite De bezna nes[tul[-a nemuririi?

NICOLAI COSTENCO Tu, fericire, totu=i s[ nu dormi, Când omul va veni la tine-n clipa Suprem[ – ochii t[i enormi Deschide-i =i în sprijin d[-i aripa.

ELEGII D[-i spa\iul pur al culmilor de mun\i, P{GÂNE D[-i mi=c[toarea arie a m[rii, 382 D[ împ[care dominantei frun\i Sub fulgerul cel negru-al dep[rt[rii. 1963 • GÎND VEGHEAT

Un gând vegheat – =i gândul o ia razna! Asupra inimii e-un creier ordonat. Iar p[tima=a inim[, dac[-=i prime=te cazna, O merit[ – n[scut[ din p[cat!

E-o dedublare-n noi: imboldul =i cenzura. Cohabitarea lor e veche: nu-i de azi! NICOLAI COSTENCO De-ar fi numai imbolduri, doar p[rtinirea, ura... Cum oare-ar ar[ta la urm[ [st obraz?

Sub chip de sfânt[ – iadul. Sub ochi smeri\i – ELEGII

Gheena. P{GÂNE Tr[im cu dou[ fe\e! S-o recunoa=tem deci. Pândim – sco\ând ca melcii corni\ele – antena, 383 S[-i ponegrim pe al\ii, noi – preacura\i =i reci!

Câ\i diavoli zac în tine, blajinule sp[sit! Pe dos de te-ar întoarce ai speria o lume. Smerenia-\i perfid[ pe câ\i a otr[vit, Pe câ\i ai omorât, stricte\e f[r[ nume!... Un gând vegheat... Desigur, doar orice gând e-o ran[ Benign[ sau mortal[. Depinde cum dozezi. Un gând oricât de pur, un gând f[r[ prihan[, –

NICOLAI COSTENCO În Iad e-o crim[ neagr[, =i nu se cer dovezi!

Privesc la bietul Om pândit de reci Himere, – Golu\ =i ru=inos, în\[rcuit de lege, Ca mielul într-un lag[r de tigri =i pantere. Joc teatru, cititorule? Fii bun, de m[-n\elege! ELEGII P{GÂNE 1963 384 • IUDA

Da, am vândut! De-aceea ca s[ pricep tr[darea! O\etul ei ce roade i l-am sim\it de-a-ntreg. +i-acum, =tiind-o ce-i, rostesc la fiecare: Prin neagr[ suferin\[ eu via\a în\eleg!

Cum m[-nghi\ea la spuma-i, clocotitor, dispre\ul: P[ream o stânc[-n marea mul\imii h[r\uit. Scuipat, hulit, b[tut, gonit. Pl[tit cu pre\ul NICOLAI COSTENCO Mustr[rilor de-aceia ce drep\i s-au socotit.

Dar nu regret, nu blestem =i nu recuz nimic! Prea b[rb[teasc[-mi este ne-ncovoiata moa=te, Ca înapoi s[ dau. Sunt mândru =i le zic: ELEGII Eu m-am n[scut cu minte setoas[ de-a cunoa=te P{GÂNE

=i Binele =i R[ul. Deopotriv[ am 385 T[rie – p[rt[=ia s[ le-o împart, =i toat[. Ca om, într-al naturii contradictoriu hram, Pe Zei, ca =i pe Demoni, vreau s[-i servesc... deodat[. 1963 – 1964 • *** Ai fost a mea întreag[, pân’ la unghii, Pân[ la fiecare fir de p[r, Pentr-un cuvânt puteam s[ te înjunghii, Minciuna când p[rea un adev[r.

Te s[rutam, ca un arcu= vioara, C[tând cel mai frumos adulmecu=. Tu, strun[ tremurând[ de fecioar[, NICOLAI COSTENCO Mureai ca ciocârlia în urcu=.

St[teai, st[teai – o lacrim[ din pleoapa Nem[rginirii rezemat[-n plop. Ah, lacrim[! Da, lacrima nu-i ap[, ELEGII

P{GÂNE Ci-al suferin\ei omenirii strop.

386 Ai fost a mea cu totul. Pân’ la moarte N-o s[ te uit, iubirea mea dintâi. +i când voi fi departe, o, departe, Garoafa pune-mi-o la c[p[tâi. 21.11.1964 • MARIE, MARIE...

Te-ai dus! În urma ta =i vântul Î=i las[, moale, coada-n jos. Te-ai dus! +i-a s[r[cie vântul Îmi fluier[! Întors pe dos Mi-e sufletul precum un codru NICOLAI COSTENCO Umplut de-omid[, fioros. Sunt singur, cum ar fi un lotru Din ascunzi= de vame=i scos. Te-ai dus! +i iat[-m[ aproape ELEGII

De pisc ce n-are coborâ=. P{GÂNE De umblu ca Hristos în ape – La tine mâine vin, târâ=! 387 5.05.1965 • A+A E TOT F{CUTUL

Aici, unde pe zare se profilase vie Biserica str[veche a unui S`nt Ilie Cu turle verzi de tabl[ =i cu spoieli de var, Sfidând de=ert[ciunea-mbulzelii din bazar,

Azi golul st[ruieste, mai zis =i perspectiv[, Cu orizonturi clare, ca de cristal o stiv[, Ce împ[case baba =i minun[ copilul – NICOLAI COSTENCO Au nimicit cazmaua, buldozerul, trotilul...

A=a e tot f[cutul cu palma =i obolul: Mai trainic n-o s[ fie decât vecinu-i – golul, Atotputernic care, pândindu-ne, ne pa=te ELEGII

P{GÂNE S[ ne d[râme-n pulberi... s-avem de unde na=te?

388 Eu totu=i iau mistria, ciocanul =i toporul, S[ dibui mul\umirea ce-o dibuieste sporul: S[ las viitorimii credule =i absente O van[ z[mislire-n verbale monumente. 1967 • *** Moldova mea începe la Carpa\i. O limb[ =i un crez avem ca fra\i.

Sub ochiul vulturesc al lui =tefan cel Mare Ne-am fost statornicit din mun\i la mare.

Siretul, Nistrul, vârtejitul Prut NICOLAI COSTENCO Ne-au fost tovar[=i dintru început.

Ei, martori gloriei =i vitregiei, Neschimb[tori la straja datoriei. ELEGII =i dac[-n cânt mai este =i blestem, P{GÂNE E fiindc[ n-am uitat cine suntem. 389 E fiindc[-am vrut a fi întorloca\i! Molodva noastr[-ncepe la Carpa\i. Hotin, Soroca, Acherman, Chilia – Str[jeri ai \[rii înfruntând urgia!

Suceava, Baia, Putna, Ia=ii –

NICOLAI COSTENCO Cu vraja slavei înc[lzi\i urma=ii.

La Ceremu= am stat, am stat la mare, A=a ne-a poruncit +tefan cel Mare.

ELEGII La grai, la port, la obiceiuri – fra\i! P{GÂNE Moldova noastr[-ncepe la Carpa\i! 390 1967 • ***

Prutul – râu înstr[inat – NICOLAI COSTENCO Dintr-un mal în mal se zbate, F[r[ de-a fi vinovat, Pentru-o \âr[ de dreptate. 5.02.1967 ELEGII • P{GÂNE

391 *** Câte gemete în fundul m[rii, gemete!

NICOLAI COSTENCO Câte temeri în codrul negru, teme-te! Câte suferin\i ascunse în toate od[ile! Câte r[zbun[ri nedeschise în toate bordeiele! Câte, o, câte plec[ciuni, neplecatele... +i cine le e de vin[, cine? – P[catele!

ELEGII 4.12.1967 P{GÂNE • 392 CÎNTEC

Sus pe furca de fântân[ Cânt[-o pas[re str[in[.

P[s[rea cu pan[ sur[ Am s[-\i mu=c limba din gur[, S[ nu cân\i cu glas sub\ire Pentru-a noastr[ desp[r\ire; S[ nu zici cu glas de jale

C[ întorci Prutul din cale; NICOLAI COSTENCO S[ nu zici cu glas de-aram[ C[ ne desp[r\im de mam[ +i de fra\i =i de surori, +i de gr[dina cu flori; S[ st[m pironi\i la geamu’, ELEGII Cu puicu\a ce f[cea-mu, P{GÂNE S[ citim numai pe stele Ce ne mai scriu dragostele – 393 În vagoane du=i pe roate La neagr[ str[in[tate, Cu c[psoru’ pe podele, Cu privirea la z[brele... 19.01.1968 • FILON DE AUR NICOLAI COSTENCO Din cel mai pur filon de aur, Ce niciodat[ nu se schimb[, Purt[m în noi un mic tezaur Nepre\uit – materna limb[! 1976 ELEGII P{GÂNE • 394 DOU{ DISTIHURI R{ZLE|E NICOLAI COSTENCO Curajul mi-a fost scut =i mi-a fost zea. +i dragostea cea mare – |ara mea. ELEGII Cununa cea de p[r – sub\ire P{GÂNE Pe cap – =i ea-n înz[pezire. 395 1990 • REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

NICA: ...Pluralitatea acestei mistici total sentimentalist[ cap[t[ un corolar de serafic[ distinc\ie, atunci c`nd ridic[ dragostea omeneasc[ la ]n[l\imea purit[\ii divine. Asemenea extrem[ =i ultim[ treapt[ de ]n[l\are a unui sentiment omenesc — drept cel mai puternic din toate — e normal[ ]n firea unui poet de o atare concep\ie =i dovede=te din plin c[ N. Costenco e un mare cre=tin. Asemeni lui Giacomo Leopardi, el nu vede alt[ analogie a dragostei, dec`t doar fiorul divin. Metafore pot s[ existe c`te vrei, dar fondul

NICOLAI COSTENCO psihologic =i natural al dragostei, ]n desf[=urarea vertiginoasei ei ]nnoiri, nu se poate pune pe alt[ treapt[, dec`t cu divinitatea. Este un panteism erotic, care l[mure=te toate rezervele incertitudinii. Sergiu Matei NICA, „Dumnezeu“ ]n lirica basarabean[. — }n „Via\a Basa- rabiei“, nr. 11-12, 1939, p. 850.

ELEGII COROBAN: Ceea ce ]nc`nt[ ]ndeosebi la Costenco este originalitatea P{GÂNE expresiei =i a g`ndului, dob`ndit[ prin mari eforturi stilistice =i printr- o ad`nc[ cunoa=tere a limbii, a crea\iei populare orale =i a ]ntregului 396 sistem de imagini =i chipuri ale acesteia. Fraza lui N. Costenco este ampl[, bogat[ ]n detalii, p[str`ndu-=i ]n toate cazurile claritatea, iar, ]ntr-un sens mai larg, mesajul. Poetul ader[ sincer la poezie, f[urind- o din momente tr[ite =i dragoste de adev[r. Exist[ ]n poezia lui N. Costenco un av`nt, care nu e strunit de retoric[ =i aranjat ca s[ sune ]n versuri, o stare sufleteasc[, legat[ de ]ntreaga f[ptur[ a creatorului, care se realizeaz[ potrivit legilor interioare ale firii. Vasile COROBAN, Elogiu omului =i \[rii. £Rec. la volumul: Nicolai Cos- tenco Euritmii, Chi=in[u, Ed. „Literatura artistic[“, 1980¤. — }n „Mold- ova Socialist[“, nr. 205 din 3 septembrie 1980, p. 4.

COROBAN: Versul lui Nicolai Costenco se men\ine statornic ]n hotarele cerin\elor poeziei clasice, el este clar =i ]nc[rcat de sens. Pe poet ]l preocup[ ]n mod intens soarta poeziei pe care o f[ure=te, dura- bilitatea ei ]n timp. Prin aceasta se explic[ numeroasele reflec\ii de- spre sensul =i mesajul operei literare. }n chip firesc, Costenco ]n\elege poezia ca un mijloc de a p[trunde ]n esen\a lumii ]n care tr[im: „Nedefinit[ — poezia-n curgere/ Din focul ve=nic ocolind balan\e/ E o permanent[, fin[ introducere/ }n labirintul denumit substan\[“. Cu alte cuvinte, poezia este crea\ie, oglind[ a realit[\ii, ecou al eveni- mentelor de actualitate, versul adev[rat trebuie s[ dep[=easc[ prezen- tul prin substan\a sa reflexiv[ =i afectiv[ =i s[ se ]nscrie ]n categoria valorilor estetice durabile... Vasile COROBAN, Autentice valori artistice. £Rec. la: Nicolai Costenco, Scrieri (]n dou[ volume). Prefa\[ de V. Badiu =i A. Gavrilov, Chi=in[u, Ed. „Literatura artistic[“, 1979¤. — }n „Moldova Socialist[“, nr. 262 din 13 noiembrie 1979, p. 4.

CIMPOI: Un poet basarabean, crucificat pentru aspira\iile na\ionale =i ]ntors la uneltele sale dup[ o lung[ perioad[ de exil concentra\ionar siberian este Nicolai Costenco, care, ]mpreun[ cu Pan Halippa, au fost NICOLAI COSTENCO animatorii vie\ii literare ]n Basarabia anilor ’40. De=i a publicat versuri ocazionale cu caracter superficial-publicistic, poezia sa a r[mas tempe- ramental aceea=i. E o poezie vulcanic[ ce g[se=te pentru lava interioar[ a tr[irii erup\ii exterioare de pajuri de foc =i nori de cenu=[. Versurile vin

n[valnice =i fierbin\i, fumegoase sau vaporoase, cu pietrele care au ELEGII dovedit s[ le desprind[ la ie=irea prin „craterul“ ]ngust al g`ndului, P{GÂNE st[p`ne fiind imediatitatea, impetuozitatea, deschiderea. Se mizeaz[ pe contactul direct, nemijlocit cu realul: sufletul este asemuit unui 397 hlujdan ]ntomnat, chiparo=ii „stau ca ni=te din\i de grebl[“, balta „fumeg[ ca laptele la fiert“, iar infinitul „]=i pl`nge sirenele de ghea\[“. Rapiditatea pictural[ a g`ndului e semnul artei veritabile. La Costenco ea are un farmec aparte mai ales atunci c`nd se contope=te cu un fond primar al sensibilit[\ii — amestec de sentimentalism =i violen\[ erotic[, de moliciune oriental[, cavalerism romantic =i accente telurice, toate manifest`ndu-se ]ntr-un cadru tradi\ional moldovenesc. Sen- zorialitatea =i triste\ea eseninian[ se altoiesc pe trunchi eminescian, realiz`nd — doctrinar — imperativul „basarabenismului“ anun\at ]n anii ’40; culoare local[, fond sentimental p[g`n marcat de note mistice. Poetul caut[ „ascunzi=urile s`ngelui“, muza lui fiind demonul rede=- teptat anume ]n astfel de ad`ncuri ancestrale. Mijloacele folclorice, cele galant-madrigale=ti medievale =i cele energice, „telegrafiate“ realizeaz[ o sintez[ sui-generis. De=i a acceptat o ideologizare extrem[ ]n spiritul dogmatic al realismului socialist, „crainicul de r[sp`ntii la marile prefaceri“ de p`n[ la 1940 a r[mas uimitor de consecvent =i ]n perioada ]nstr[in[rii de ba=tin[, c`nd a fost aruncat, timp de 15 ani, ]n GULAG-ul sovietic. Demonismul s[u este un mijloc de rezisten\[ =i supravie\uire, o form[ de perpetuare a spiritului s[u basarabeano-rom`n. Mihai CIMPOI. O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia, Edi\ia a II-a rev[zut[ =i ad[ugat[, Chi=in[u, Ed. ARC, 1997, p. 172-173.

DAMIAN: Ai =tiut a pune satul ]n chenarul ve=niciei, r[m`n`ndu-i, prin c`ntare, un fecior care-l ajut[. +tim c[ satu-\i d[ t[rie, iar[ codrul te sus\ine c`nd ]n zarea-acestor zile versuri nou[ se adun[ pe coloanele h`rtiei care-o onorezi cu rostul celor ce s-au ]nt`mplat, celor care se ]nt`mpl[, celor care vor veni. Ai =tiut s[ vezi lumina — frunza =tie s[ te-nc`nte, ai =tiut s[ crezi NICOLAI COSTENCO p[m`ntul — rodul plin te r[spl[te=te, ai =tiut s[ fii cu omul ochi ]n ochi =i vorb[-n vorb[ — c[r\ile \i-au mers departe =i-au s[l[=luit acolo unde p`inile fo=nesc, unde t`n[r e izvorul laptelui =i al c`nt[rii. Anii sunt =i o povar[ pe care nu po\i ]n glum[ s-o arunci cumva din spate. Tot ce arde se consum[, sarea t`mplele-\i ]nclea=t[, dar te ui\i ]n ochii vremii m`ndru, t`n[r =i curat, demn s[-i ]nt`lne=ti torentul, zvelt,

ELEGII precum un chiparos, mistuit ]n fl[c[ri nalte, de iubire... P{GÂNE Liviu DAMIAN, Zvelt precum un chiparos. (Lui Nicolai Costenco la 60 de 398 ani). — }n cartea lui: }ng`nduratele por\i; Chi=in[u, Ed. „Cartea moldo- veneasc[“, 1975, p. 99.

CIOCANU: Poeziile =i poemele sale ]nvedereaz[ o patim[ rar[ pentru tot ce e via\[, dreptate, demnitate. Ele sunt un rechizitoriu neiert[tor ]mpotriva mor\ii, ]n=el[ciunii, micimii de suflet. Sentimental[ ]n m[sura ]n care izvor[=te din emo\ie, tr[ire, pasiune, ra\ional[ uneori mai mult dec`t i-ar sta bine unui poet cu temperament sudic =i educat ]n spiritul folclorului nostru, ]ns[ de un ra\ionalism ce exprim[ angajarea omului =i artistului ]n dezbaterea problemelor complicate ale contemporaniet[\ii ]n necontenit[ evolu\ie, poezia sa este ]n adev[r o cas[ mare, ]mbietoare pentru ori=icare ]ndr[gostit de cuv`ntul artistic moldovenesc. * * * Co\ofenele albastre, Femeia ]n Negru, Cleopatra, iar, par\ial, =i celelalte poeme costenciene sunt puncte de referin\[ ale ]ntregului peisaj poematic moldovenesc. Ca =i ]n cele mai bune poezii, aici poetul cultiv[ ideea vitalit[\ii robuste =i demne, antonim al l`ncezelii fizice =i spirituale, dezn[dejdii, ]mp[c[rii cu la=itatea, cu r[ul, cu tr[darea etc. Ion CIOCANU, Cet[\ean al \[rii poeziei: — }n cartea: Nicolai Costenco. Euritmii. Selec\ie =i prefa\[ de Ion Ciocanu, Chi=in[u, Ed. „Hyperion“, 1990, p. 5-6. * * * CIOCANU: Portretul de crea\ie al lui Nicolai Costenco nu e dep- lin c`t timp nu vorbim de ]nc[ dou[ poezii ale autorului. Prima e Limba moldoveneasc[, un adev[rat imn limbii noastre str[mo=e=ti, bogat ]n defini\ii poetice, cutreierat de un fior liric ad`nc, purt[tor al unui mesaj deosebit de important =i actual. Dar e nevoie s[ explic[m titlul ei. Nicolai Costenco a scris „moldoveneasc[“, la fel ca to\i confra\ii NICOLAI COSTENCO de breasl[ ]n epoca respectiv[, c`nd regimul totalitar comunist nu ]ng[duia vreo discu\ie ]n privin\a denumirii autentice a limbii noast- re. Nicolai Costenco, redactor al revistei „Via\a Basarabiei“ de prin 1932, =tia, ca to\i ceilal\i scriitori din st`nga Prutului, c[ limba noastr[ e rom`n[. Mai mult, anume pentru cur[\enia limbii rom`ne, pentru neacceptarea limbii schimonosite din st`nga Nistrului a f[cut el 15 ELEGII (cincisprezece!) ani de exil ]n Extremul Orient. De aceea poezia ]n P{GÂNE ]ntregime, inclusiv titlul ei, urmeaz[ s[ fie ]n\eleas[ ca o od[ consac- rat[ limbii noastre rom`ne. 399 Cea de-a doua poezie, f[r[ de care portretul de crea\ie al lui Nico- lai Costenco nu este deplin, se intituleaz[ Aici eu am s[-mi scutur spicul. Ea este expresia des[v`r=it[ a dragostei poetului pentru me- leagul natal, pentru oamenii lui, pentru obiceiurile na\ionale. „De alt[ lume nu mi-i dor, scrie r[spicat proasp[tul ]ntors din gulagul stalinist, nu v`ntur f[r[ rost nimicul./ Fiind crescut pe-acest ogor,/ Aici eu am s[-mi scutur spicul“. Urmeaz[ trei strofe de glorificare inspirat[, meta- foric[ =i memorabil[ a p[m`ntului natal, =i reluarea strofei ini\iale, poezia exprim`nd ceea ce d[ sens =i valoare existen\ei personajului liric, ]n cazul de fa\[ coinciz`nd cu autorul ]nsu=i: dragostea sincer[ =i ne\[rmurit[ a fiului-poet fa\[ de maica sa — \ara unic[, unde „codrii verzi/ }=i clatin[ m[rea\a ap[,/ Din care norii cu z[pezi,/ Ca ni=te boi pl[vani, se-adap[“. Ion CIOCANU, Nicolai Costenco. — }n volumul lui: Literatura rom`n[ din Republica Moldova (scriitori inclu=i ]n programele de ]nv[\[m`nt). Edi\ie special[ a revistei „Limba Rom`n[“, 1997, nr. 5, p. 31-32.

VOD{: Nicolai Costenco \ine de tagma poe\ilor adev[ra\i, veritabili, unul din rarii indivizi dedica\i numai =i numai poeziei. Talentul s[u viguros l-a f[cut s[ urce ]nc[ din tinere\e pe culmile spiritualit[\ii umane, ]n[l\`nd o dat[ cu el =i numele poporului care l-a n[scut. Nelini=tit, curajos, frem[t`nd de poezie, asemeni ]nainta=ului s[u din alt[ limb[, Serghei Esenin, poetul nostu, ]n tinere\e, purta sus =i ]n aten\ia tuturor, pe acest plai blestemat de soart[, flamura poeziei, ]n care omul era identificat cu unealta de munc[. Cronicile vremii ]l numeau Steaua Basarabiei, fiindc[, ap[rut[ pe bolta acestui meleag, steaua talentului s[u iradia lumin[ de univers necunoscut, neao=, deschis ]ntru luminare de inimi =i suflete ]nsetate NICOLAI COSTENCO de marele frumos al vie\ii pe p[m`nt. Prin el, cu demnitate =i b[rb[\ie, vorbea poporul, iar el, poetul, ]l iubea, pun`ndu-=i tot harul ]n cuv`ntul neamului, ridic`ndu-l ]ntre civiliza\ii pe locul care ]l merita, ca un popor cu suflet genial ce ]l avea =i ]l are. Poetul Nicolai Costenco de p`n[ la 1940 activa cu d[ruire =i elan ELEGII

P{GÂNE tineresc ]n toate domeniile culturii, muncea aproape de unul singur la editarea =i alc[tuirea revistei „Via\a Basarabiei“, desf[=ura o munc[ 400 grea de culturalizare =i alfabetizare ]n mase, =terg`nd „slinul, mucegaiul“ de pe cronici, de pe cuv`ntul matern, red`ndu-i str[lucirea sa de via\[ lung[. Adev[ratul Nicolai Costenco, poetul t`n[r =i frumos ca un zeu, ]n 1941, pentru c[ =i-a ap[rat cu b[rb[\ie limba =i graiul, s-a pomenit cu c[lu=ul ]n gur[ =i cu m`inile ]n c[tu=e, m`nat fiind, ]mpreun[ cu al\i intelectuali moldoveni, spre Enisei, la Norilsk, pentru 15 ani de murire, ca du=man al poporului s[u pe care l-a iubit fierbinte =i l-a slujit cu versul, ap[r`ndu-i demnitatea =i statornicia. Cincisprezece ani de via\[, pe un p[m`nt de ghea\[, avea s[ c`nte cu gura ]nchis[, s[ supravie\uiasc[ torturilor iadului, ca, la ]ntoarcere, s[ aduc[ cu sine o numeroas[ familie =i trista amintire a unei tinere\i mutilate, acolo l[s`ndu-=i un copil ]ngropat ]n morm`ntul de ghea\[, l[s`ndu-=i sudoarea de sclav ]mpietrit[ ]n zidurile ]n[l\ate pentru c[ldura celor r[ma=i de b[=tina=i pe loc. Gheorghe VOD{, }nvierea drept[\ii. — }n revista „Moldova“, 1988, nr. 12, p. 7.

BILE|CHI: Poezia lui Nicolai Costenco se zbate ]ntre via\[ =i moarte, ]ntre uman =i inuman, ]ntre ]ntuneric =i lumin[, poetul manifest`nd o atitudine activ[, f[r[ compromis, combativ[. }ntre eroul liric =i societate, poezie =i univers, dispar hotarele riguroase, se stabilesc contacte str`nse, interferen\e fructuoase. Poetul e preocupat de problema sensului existen\ei, caut[ s[ dis- cearn[ criteriile eternului. Bine cunoscutele formule filozofice „a exis- ta ]nseamn[ a iubi“, „a exista ]nseamn[ a ac\iona“ sunt ]nlocuite de el prin formula „iubind — exist“. Verbul „a iubi“ ]n accep\ia poetului ]nseamn[ cugetare, ac\iune, ideal, crea\ie... Nicolae BILE|CHI, Cet[\ean al \[rii poeziei. [Rec. la cartea: Nicolai Costenco, „Mugur, mugurel“, Chi=in[u, Ed. „Cartea moldoveneasc[“,

1967]. — }n „Zorile Bucovinei“, nr. 195 din 2 octombrie 1968, p. 3. NICOLAI COSTENCO ELEGII P{GÂNE

401 CUPRINS

Tabel cronologic ...... 7

Prefa\[ de Vasile Malane\chi ...... 23 Din volumul POEZII /1937/ Prolog ...... 25 Transplantare ...... 28 Cântec ...... 29 Sanctuar ...... 30 Poem sentimental ...... 31 Ploaie ...... 41 Scrisoare ...... 42 Miez de noapte ...... 43 Din adânc ...... 46 Epilog ...... 47 Din volumul ORE /1939/ Prolog ...... 50 Preistorie ...... 52 Saninism ...... 54 Potcovarul ...... 55 Muguri negri ...... 56 *** Sunt mistuit de nostalgii t[cute ...... 58 Poem într-un vers ...... 59 Catrene ...... 60 Impresii dintr-o c[l[torie ...... 61 Al doilea itinerar ...... 62 *** Adio! Timpul nostru a trecut ...... 64 Î=i plânge infinitul...... 65 Elegie ...... 66 Final ...... 67 Charmion ...... 68 Poveste ...... 69 Amurg...... 70 Drum de toamn[ ...... 72 Z[pezi topite ...... 73 P[mânt natal ...... 74 La r[z[=ie ...... 76 În sat la noi ...... 78 Mitologie basarabean[ ...... 80 Rapsodie basarabean[ ...... 82 ELEGII P{G~NE /1936-1940/ I-a Elegie p[gân[ ...... 86 A II-a Elegie p[gân[ ...... 124 Cleopatra. A III-a Elegie p[gân[ ...... 129 Leb[da Neagr[. Elegie ...... 142 Din volumul POEZII ALESE /1957/ Sonet ...... 160 Îndreptar ...... 161 Departe de Moldova ...... 162 A=tept ...... 164 *** Huligan azi m-a f[cut bunica ...... 165 Arhiv[ ...... 167 Poezia Moldovei ...... 169 Marea chihlimbarelor ...... 170 Mugur, mugurel ...... 172 Aici eu am s[-mi scutur spicul ...... 173 Din volumul POEZII NOI /1960/ Poe\ilor tineri ...... 176 Moartea albinei ...... 178 Scrisoarea mamei ...... 179 Ter\ine...... 183 Limba moldoveneasc[ ...... 186 Din volumul POEZII /1961/ Cetatea Sorocii ...... 192 *** Luna st[ la geam =i-ascult[ ...... 195 Liric[ ...... 196 Din volumul VERSURI /1963/ Od[ vinului ...... 198 Orfan de tat[ ...... 201 Ora=ul doarme ...... 204 Din volumul MUGUR, MUGUREL /1967/ Cet[\ean al \[rii poeziei ...... 206 Buciumele vorbei ...... 207 M-a= cufunda ...... 209 Moldovencele mele ...... 210 Din volumul POEZII +I POEME /1969/ A fi contemporan ...... 214 Mama ...... 215 În p[h[relul inimii s[-l por\i ...... 217 Pielea mea ...... 219 Sonet ...... 221 T[cerea rezervat[ mie ...... 222 *** Am plecat ]n lumea larg[ ...... 223 *** }n p[m]ntul tudrei ]nghe\ate ...... 225 Frânturi ...... 227 Îmi port ...... 228 Drumuri neb[tute ...... 229 Floare de migdal ...... 230 Pastel ...... 231 Îmi stai în gând ...... 232 Cantilen[ ...... 235 }n ianuarie, la Yalta ...... 236 Omar Chaiam ...... 238 Repro= ...... 239 +erpoaica ...... 240 Din volumul T{RIE /1972/ Simbolul ...... 242 Orgoliu b[rb[tesc ...... 243 Dante ...... 244 Petronius – arbitrul elegan\ei ...... 245 Sonet urban ...... 246 Medita\ie la mormântul lui Janis Rainis ...... 247 Îngenunchez în miresme ...... 248 Din desaga amintirii ...... 249 Sub clar de lun[ ...... 251 La o cafea ...... 253 La ora desp[r\irii ...... 254 Din volumul EURITMII /1980/ Merii î\i ning podoaba ...... 256 Vin rândunelele la cuib ...... 257 C[r\ile ...... 258 D[ îndestulare sufletului ...... 259 La Sauca ...... 260 Amfibolie ...... 261 La moartea poetului Leonard Tuchilatu ...... 262 Chiriecii, be\i de vlaga...... 264 Otrav[ ...... 266 Nu-\i cânt drumul ...... 268 Nicoletta ...... 269 Cine-a zis? ...... 270 Vioar[ ...... 271 Dup[-o \âr[ de c[ldur[ ...... 273 Lume, drag[ lume ...... 274 Stafiile versului ...... 275 Alba mixtur[ a suferin\ei ...... 276 Euritmii ...... 278 Floarea de vis ...... 279 Prin nouri luna ...... 280 Din volumul POEZII +I POEME /1983/ Poetul ...... 282 Eleva\ie ...... 283 Arta ...... 284 Cine mama sa =i-o uit= ...... 286 Vegheaz[ ...... 287 Medita\ii la cap[tul nop\ii ...... 288 Omul e fluviu ...... 292 Frunza în chip de inim[ ...... 295 Au picat frunzele ...... 296 Insuportabil[ grelime ...... 297 P[r de aram[, aur de-aram[ ...... 298 Finalul lui Don Quijote ...... 299 Apel la omenie ...... 300 P[s[ri c[l[toare ...... 302 R[zbat la lumin[ ...... 303 M-a= reîntoarce ...... 304

RONDELURI Rondelul dimine\ii ...... 306 Rondelul brazdei ...... 307 Rondelul a=tept[rii ...... 308 Rondelul iubitei ...... 309 Rondelul lupului ...... 310 Rondelul obidei ...... 311 Rondelul robului ...... 312 Rondelul r[scula\ilor ...... 313 Rondelul mistuitoarei iubiri ...... 314 Rondel de mai ...... 315 Rondelul gr[dinii ...... 316 Rondelul fierarilor ...... 317 Rondel de iarn[ ...... 318 Rondel despre dragoste ...... 319 Rondelul doinei ...... 320 POSTUME *** Nu cu-ale glasului sunete – Tunete! ...... 322 *** De ce =i eu nu pot s[ fiu ca floarea mic[ ...... 323 Iarn[ ...... 324 Cântec de leag[n ...... 326 Silvica ...... 328 Prim[vara ...... 329 Nocturn[ ...... 330 Catrene ...... 331 Ochii ...... 332 Prin mine ...... 333 Nelini=te ...... 334 Balada pu=c[riei Aleksandrovskii |entral ...... 335 La perchezi\ie ...... 352 *** }n urm[-s zidurile negre...... 361 *** De-ar fi o p`ine neagr[ =i amar[...... 363 *** Ce-i via\a asta? Zarul sor\ii...... 364 *** Anotimp al muzicilor, prim[var[...... 366 *** „Elegii p[g`ne”, elegii...... 367 *** Vagoane trec, vagoane, vagoane...... 368 Dorin\[ ...... 369 *** Vre\i ]n Bucure=tiul vostru din Dudinka s[ m[ duc...... 371 *** M[ uit ]n ochii t[i, Moldov[...... 372 Revino...... 374 *** }n marea aventur[ a m[ririi...... 376 *** Basarabenii mei, basarabeni!...... 377 Fugarul ...... 378 Dormi, fericire...... 381 G`nd vegheat ...... 383 Iuda ...... 385 *** Ai fost a mea ]ntreag[, p`n’la unghii...... 386 Marie, Marie...... 387 A=a e tot f[cutul ...... 388 *** Moldova mea ]ncepe la Carpa\i...... 389 *** Prutul – r`u ]nstr[inat...... 391 *** C`te gemete ]n fundul m[rii, gemete...... 392 C`ntec ...... 393 Filon de aur ...... 394 Dou[ distihuri r[zle\e ...... 395

Referin\e istorico-literare ...... 396