aţia cultu nd ral fu târgu-jiu ă C O L U M N A REVISTĂ TRIMESTRIALĂ DE LITERATURĂ ŞI ARTĂ anul XVI nr.77/4 2015 ISSN 1453-7982 - serie nouă -

critică şi Nicolaecronică: Brânzan Theodor Codreanu Eli Gîlcescu Nicolai Mazăre Alensis De Nobilis Andrei Novac Vasile Ponea Florentin Smarandache Ion Trancău Mihai Ungheanu Ileana Vulpescu

proză: Paula Adriana Cozian Ion Gociu Nelly Gociu Lazăr Popescu Silviu D.Popescu Viorel Surdoiu Al.Florin Ţene

eseuri Masa Tăcerii după CP din 1965

Antigona şi studii: Grecu Gheorghe Grigurcu Bogdan Pârvanu Daniel Popa traduceri: grafică: Ion Popescu-Brădiceni Dumitru Dănău Florin Isuf Anca Srobu

poezie:Mihai Amaradia Mircea Arjuna Gorjeanul în viziunea Gelu Birău Ionuţ Caragea lui Tudor Arghezi Radu Cârstoiu Ion Căpruciu „Gorjul e o regiune de sur- buibat capul cu Balciul, să-şi ia Adrian Frăţilă Genţiana Gabriela Groza prize (...). Întâi, căci se cuvine şevaletul, paleta şi s-o apuce pe Constantin Marafet Simion Felix Marţian să fie pus întâi, e gorjeanul. E el Jiu în sus, la dreapta şi de-a stân- Mariana Cornoiu Popeangă român, e el oltean, dar e mai mult ga lui, ca să ne spună în expozi- I.D.Sicore decât atât, cu toate că va fi prea ţiile de la Bucureşti cum li s-au de ajuns să rămână şi fără alte agăţat pensulele de sprânceana Reportaj:Ion Elena originalităţi. E altfel de român şi Smarandei, de iţarii lui Marin, restituiri altfel de oltean. Gorjeanul, com- de genele Parângului şi de acea

şi Zoeevocări: Dumitrescu-Buşulenga parat cu ceilalţi români, conside- lumină de aur, mare, care fulgeră Eugen Evu raţi pe judeţe, are nu ştiu ce are, pământul celui mai sărac judeţ, Ioan Flora Ion Pena ceva ca un lipici al lui, o noimă cu oamenii cei mai zdraveni şi Marin Scarlat Valentin Taşcu de aristocraţie (…). Dacă n-aţi mai teferi la minte. Gorjeanul are Dumitru Tătăroiu George Ţărnea văzut gorjencele acelea, în opinci stilul lui în a vorbă, în port, în Claudia Voiculescu şi-n cojoc, cu chipul rotunjit într- inteligenţă. Aş pune rămăşag că o bogată năframă boierească, nu-i în tot judeţul un singur prost. retro-polemici:Napoleon Săvescu n-aţi văzut nimic şi duceţi-vă să În felul lui, fiecare gorjean este o le vedeţi. Pictorii, care ne-au îm- individualitate”. Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 2

La prima lectură semnal Ion Trancău Un itinerar critic biobibliografic Cu reminiscen- comună nu declară cu patetice S ţe istorico-literare nostalgii şi melancolii neosă- călinesciene, eram mănătoriste dezrădăcinarea din tentat să-ncep mi- natura și ambianța satului natal, cromonografia des- nu se lamentează odată cu ple- pre personalitatea şi carea spre danubiana urbe Tur- opera poetului Flo- nu Măgurele, aşa cum proceda- rian Saioc cu o des- se, cu motivaţie şi expresivitate chidere sau evocare a satului Seaca şi a al- etnică şi morală predecesorul tor localităţi rurale megieşe din Teleorman, lui ardelean. Florian Saioc nu Grigore Vieru este un peisagist, un autor de Florentina Narcisa Boldeanu, circumscriind astfel un spaţiu geografic şi Ed. Zona Publishers, Iaşi, etnografic fabulos, cu miraculoasa pădure pasteluri ale naturii aspre, în 2014, pag 304 nebună identică aceleia imaginare, din ro- care ancorează cu puteri ances- manul lui Zaharia Stancu. Vreo cincispre- trale oamenii rurali ai câmpi- zece kilometri din acest teritoriu campestru ei Dunării, ca în multe Poeme şi silvestru, cât măsoară drumul din comu- simple de Zaharia Stancu. Am- na natală până la ţărmul danubian, mai pre- bianţa naturii teleormănene, cis de la Seaca la Turnu Măgurele, era fost imaginea plugarului energic străbătuţi de multe ori pedestru de copilul angajat în actul agrar, cu înver- şi preadolescentul teleormănean, animat, şunare argheziană, apare conju- iniţial, de imboldul unor banale şi lucrative gată cu aceea a virilităţii erotice Ostrakon II paternale, a iubirilor vânjoase Ion Popescu-Brădiceni, studii medii de finanţe şi comerţ, evident, Ed. Limes, Cluj, 2015, pag. 228 apoetice, incongruente cu aptitudinile lui și săvârşite în natura familiară de cu vocația de viitor poet. alt Ion, zis Moţu Saioc. Esenţi- Aşadar, am şi acum în memorie paginile almente antropomorfizată este introductive ale capitolului din Istoria lite- imaginea naturii în poezia de raturii române de la origini până în prezent, evocare a copilăriei şi a famili- prin care divinul şi hulitul critic şi istoric li- ei lui Florian Saioc. El percepe terar ne oferă un tablou panoramic sugestiv şi transfigurează elemente ale al satului Răşinari de lângă Sibiu, ca loc universului rural, inclusiv ero- al naşterii impetuosului poet, publicist şi sul, cu acuităţi, vigurozităţi şi politician ardelean Octavian Goga. Eu nu expresivităţi ereditare și stră- Dorinţa pot improviza, nici epigonic, o descriere a bune. Silviu D.Popescu, Ed. Napoca priveliştilor naturii de care este legat Flo- Star, Cluj, 2015, pag. 100 (continuare în pag. 91) rian Saioc, fiul interbelic al Catrinei Dor- cescu şi al lui Ion, zis Moţu Saioc. Observ Fondator: Tudor Voinea Redactor şef: Vasile Ponea doar că relieful geoetnografic submontan Redactori: Ion Popescu Brădiceni - redactor prin- ardelean din care irumpe elegiac cântarea cipal, Ion Trancău, Lazăr Popescu, Cristian George Brebenel, Aurel Antonie, Marius Iorga, Gelu Birău, pătimirii noastre, persistentă în poezia lui Elena Roată, Alex Gregora, Florian Saioc Octavian Goga de dinaintea Marii Uniri, Tehnoredactare și procesare grafică : Bogdan Chirimbu diferă tranşant de cel campestru, cufundat Fundaţia Culturală “COLUMNA”, Tg.Jiu, în senzaţional şi pitoresc balcanic, ca sursă tel: 0253 216529, 0740157280 cenaclulcolumna.wordpress.com la rubrica “Revista” a lirismului programatic viguros, cu teme, vizualizare şi pe: www.târgujiu.ro la rubrica ”Cetățeni” şi Cugetări şi reflecţii motive şi un limbaj poetic definitoriu, in- Corespondenţă pe e-mail: [email protected] Paula Adriana Cozian, Opiniile exprimate în revistă aparţin exclusiv autorilor. Ed. Sf.Ierarh Nicolae, confundabil, saiocian. Cel care a cunos- Materialele trimise să fie scrise cu diacritice și în Brăila, 2015, pag. 100 cut şi a denunţat coşmarurile din carcera format digital, dar cele netipărite nu se restituie. pag. 3 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Pe marginea unor interviuri Gheorghe Grigurcu Gabriel Liiceanu: unul din in- Replicile lui Gabriel Liiceanu telectualii noştri care a denunţat, sînt în măsură a-l ţine mereu în printr-un discurs de-o salutară şah pe muzicianul teleast: “După fermitate, teribila primejdie ce a război, Uniunea Sovietică a de- reprezentat-o/o reprezintă stihia venit în ochii Occidentului ma- comunistă. Într-un răstimp româ- rea salvatoare, mîntuitoarea nesc al derutei care îngăduie şi lumii de răul nazist. Din clipa eschive, relativizări, dacă nu ple- aceea s-a dat uitării mormanul de doarii făţişe în favoarea nefastu- cadavre pe care se înălţase acest lui regim, d-sa pune punctul pe i: regim, (…) ajungînd la zeci de “Pericolul în care ne aflam atunci milioane de nevinovaţi ucişi în [îndată după răsturnarea din de- chip bestial”. Ca şi: “Dacă n-ar cembrie - n.n.] era ca lichea- fi vrut să închidă ochii încă din ua istorică din comunism, după capul locului, «intelectualitatea ce îşi nenorocise deja semenii o mondială» n-ar fi trebuit să-l aş- sa făcută în URSS, în 1954, în dată prin prestaţia ei în «vechiul tepte pe Soljeniţîn ca să înceapă care acesta susţine că acolo ar regim», în loc să se retragă acum să vadă, n-ar fi trebuit să aştep- exista o libertate care permite de pe scena socială, să persiste, te nici anul 1956 la Budapesta, cetăţenilor să-şi critice guvernul metamorfozată în «om politic nici 1968 la Praga”. Ca şi: “S-a mai mult decît o fac francezii şi democrat», şi să-şi nenorocească ştiut perfect momentul în care că sovieticii nu călătoresc peste semenii a doua oară. Şi, din ne- Lenin - Lenin, nu Stalin - a in- hotare pentru că ţara lor e atît de fericire pentru noi toţi, exact aşa stituit teroarea. Exista un raport minunată încît nu se îndură s-o s-a şi întîmplat”. Relevantă ni se publicat la Paris, în 1921 de că- părăsească nici măcar temporar. înfăţişează cu deosebire ampla tre vechii deputaţi socialişti, in- Sau opinia aceluiaşi Sartre, cum discuţie pe care Gabriel Liicea- titulat Închisorile sovietice”. Ca că e preferabil să lichidezi fizic nu a purtat-o cu Iosif Sava, în şi: “Zinoviev, care era comisarul un adversar decît să-l închizi, cadrul uneia din “seratele muzi- de Nord al Sovietelor, în Peters- deoarece din puşcărie mai poa- cale” televizate ale acestuia, din burg, omoară fără anchetă şi fără te ieşi iar din mormînt nicioda- decembrie 1995. Cu o bună doză judecată, într-o singură noapte, tă… Cînd abilul Sava tentează de oportunism vădit şi în destu- [în urma atentatului săvîrşit asu- să abată discuţia referindu-se le alte circumstanţe, muzicianul pra lui Lenin de o “dezechilibra- la Revoluţia franceză din 1789 a jucat rolul unui “ispititor”, în- tă”, Fanny Kaplan, la 30 august (“Vedeţi, lucrurile trebuie nu- cercînd a-i opune interlocutoru- 1918 - n.n.] 512 prizonieri poli- anţate, nu? Robespierrismul lui dîrz diverse obiecţii. Bună- tici. Ceka exista deja, creată de ăsta al D-voastră…”), cuvintele oară: “profesorul Ianoşi, colegul Lenin, şi comitea atrocităţi care lui Gabriel Liiceanu sînt iarăşi dvs., demonstra mari virtuţi ale depăşesc orice imaginaţie”. Şi cu promptitudine concludente: marxismului şi faptul că tot ce multe altele, de pildă existenţa “Robespierre era un fanatic care s-a întîmplat - praxiologia mar- unui departament Ceka, îndru- a omorît oameni nevinovaţi în xistă, ca să zic aşa - n-are nici mat de un “agent genial”, pe numele unor idei. Nu confun- o legătură cu doctrina ca atare. nume Müntzenberg, care avea daţi nevoia firească de justiţie, Pe de altă parte, aş aminti şi alt drept scop racolarea pleiadei pe care-i aşezată orice societate fapt. Acum vreo patru ani, l-am intelectualităţii occidentale (He- normală, cu justiţiarismul sau cu întîlnit pe ambasadorul Spaniei mingway, Aragon, Rolland, Dos răzbunarea”. la Bucureşti, care la un moment Passos, Lewis, Gide etc.), pentru Înţelegînd a nu se limita la dat, mi-a spus: «în Spania, în a deveni promotoarea propagan- exemplificări străine, Gabriel ‘37, dacă nu erai cu Franco, nu dei sovietice. Sau interviul dat de Liiceanu recurge şi la un set de puteai fi decît cu comuniştii»”. Sartre în Libération, după vizita Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 4 comunismului, departe de tipul “căldicel” atît de cazuri autohtone spre a ilustra ravagiile puterii co- răspîndit în mediul intelighenţiei noastre, ci un muniste asupra conştiinţelor. Un N. Tertulian, de pasional, Gabriel Liiceanu e, din păcate, pîndit la o vreme analist al lui Heidegger, nu şovăie a-l de excesul naturii d-sale. Observam altădată că i judeca aspru pe acesta, în două articole din Quin- s-ar potrivi o vorbă faimoasă a lui Caragiale: “simţ zaine littéraire, pentru discursul pe care l-a rostit enorm şi văz monstruos”. Gabriel Liiceanu se arată în favoarea naziştilor abia ajunşi la putere, în 1933, dispus a îngroşa atît luminile cît şi umbrele pe care la preluarea rectoratului Universităţii din Freiburg, le percepe, a le expanda în numele unei intenţii ca şi cum filosoful ar mai fi susţinut vreodată după justiţiare năvalnice, care riscă astfel a se destabi- aceea, regimul lui Hitler. A propune interpretarea liza. Renunţînd la cumpănire, se lasă purtat nu o întregii opere heideggeriene “în cheie nazistă” nu dată de valul aprecierilor umorale care copleşesc e o enormitate? Cine îl judecă astfel pe Heidegger? obiectul, îi alterează înfăţişarea. Preferă fără cli- “Unul din reprezentanţii notabili ai proletcultismu- pire extremele. Nu uităm elogiile colosale pe care lui anilor ‘50, care veghea, ca ideolog de serviciu i le-a dedicat lui George Pruteanu (“un arheu al al partidului comunist, (…) făcîndu-se instrumen- poporului român”). Horia Roman-Patapievici are tul trecerii la index a operelor lui Maiorescu, Lo- parte şi d-sa de o primire ditirambică, sub chipul vinescu sau Blaga”. Un Radu Florian, profesor de unei teorii ad-hoc, menite a funcţiona ca un posta- socialism ştiinţific al anilor ‘60, care în prezent di- ment al figurii statuare propuse. Cultura ar poseda riguieşte un ditamai institut de politologie, prove- trei ipostaze. Una ar fi cea a erudiţiei, “ornament, nit din coasta Academiei Ştefan Gheorghiu, scoate haină pe care o îmbraci în diferite ocazii, care cade o publicaţie intitulată Idei care ucid, ce-şi propu- bine, face bine”. Alta, mai pretenţioasă, ar întrupa ne a înfăţişa texte de blamare a dreptei româneşti. cultura ca „sacerdoţiu”, fiind cea care se ocupă de “Radu Florian era cel care ne învăţa pe noi despre “numele mari, cultura omenirii, scrisă cu C, dacă «etapa violentă» şi «etapa paşnică» a luptei de cla- nu cu K (Kultur), cultura în care intri ca într-un să. Prin minţile noastre de copii de 18-19 ani el templu, în care se oficiază în numele Spiritului”. făcea să treacă «idei care ucid» şi care efectiv uci- Aici ar fi vorba de Noica pentru care cultura con- deau”. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, cea care ţinea stituia “ceva strivitor”, “ceva care te făcea să tre- cursuri “înaripate” de literatură universală, a găsit muri” (încă o notă a disocierii de magistru!). Cum cu cale a-l asemui pe Ceauşescu cu omul complet devine cazul cu Patapievici? “Ei bine, Patapievici al Renaşterii şi cu un omolog glorios al epocii lui aduce în joc o altă ipostază a culturii. O cultură Pericle. “Nici nu i se uscase bine cerneala marilor care se întrupează în el, care îl locuieşte şi devine linguşiri, cînd, pe 22 decembrie 1989, a apărut la a lui, cultura care e perfect asimilată, care a intrat, televiziune, spunînd că a sosit «pe tanc» pentru a precum cămaşa aceea mitologică, cămaşa lui Ne- declara ţării bucuria pe care i-a provocat-o «căde- ssus, în trup, care-ţi arde trupul şi se absoarbe în rea dictatorului». Astăzi această doamnă conduce el şi se face una cu el”. Să fie nevoie de-a fi îm- Academia Română din Roma [ sînt aprecieri din pins puţin la o parte Noica, pentru exaltarea pînă februarie 1993 - n.n.]. Şi nu în ultimul rînd Adrian la mitologizare a lui Patapievici? Şi de altminteri Marino, care-i făcuse temenele lui Noica atîta timp o astfel de cultură absolută nu e şi ea, ba poate mai cît acesta trăia, îi aprecia în scrisori “opera, carac- mult decît cea de la punctul doi, “ceva strivitor”, terul şi umanitatea (…) atît de rară”, dorindu-l pre- “ceva care te face să tremuri”? La fel magnanim zent la Sibiu pentru lansarea uneia din cărţile sale, pînă peste poate se arată Gabriel Liiceanu faţă de - dar care nu se dă în lături a-l arăta cu degetul, în re- ne-am mai putea mira? - Andrei Pleşu, însoţitorul vista 22, drept “colaboraţionist”. Acelaşi Marino, d-sale gemelar. Zadarnic am încerca să mai facem care “în anii ‘70 îl felicita pe Popescu-Dumnezeu o legătură între liniile în care autorul veştejeşte pentru realegerea în funcţie, era persoana potrivită partidele care ar fi “simple măşti”, în dosul cărora să vorbească despre colaboraţionismul general şi se află “aceiaşi indivizi, mînaţi cu toţii de interese despre cel al lui Noica în speţă? (…) Nu era şi ăsta personale, care se «servesc» unii pe alţii à tour de un lucru strigător la cer?” rôle, care joacă cu toţii un joc al lor”, “propriii lor Pînă aici totul e în regulă. Înfăţişînd racilele prizonieri”, şi marele d-sale prieten. Colindînd, şi Romulus Modoran

pag. 5 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 văzut cînd se afla în preajma ma- de mînă pînă în punctul eliberării nu fără succes, pe la toate curţi- gistrului de la Păltiniş. Şi oare- lor”. Dar… dar ce mai aflăm din le puterii ce s-au succedat după cum contradictoriu. Pe de o parte alte pasaje? “Cu mine, trebuie s-o decembrie ‘89, oare autorul Mi- ex-discipolul celebrează “expe- spun, Noica a făcut o greşeală”. nimei moralia chiar corespunde rienţa eliberării” spirituale pe Ce soi de “greşeală”? Exaltarea unei paradigme de conduită sau e care a trăit-o odinioară graţie lui face loc unui limbaj surprinzător doar proiecţia unui simţămînt de Noica. O “eliberare” paradoxa- de slobod: “el avea iluzia că este filia excesiv? O hiperbolizare a lă, deoarece implica o prealabilă un bun negustor de cai şi că ştie acestuia care, neconsumîndu-se “supunere” analoagă cu supune- să vadă în fiecare tînăr pe care-l în intimitate, dobîndind un subli- rea unui credincios faţă de divi- avea în faţă ce fel de cal este: o niat caracter public, devine, orice nitate: “Noica era mai liber decît mîrţoagă, un pursînge, un cal de ar zice ori n-ar zice dl. Liiceanu, noi (sic!) şi noi am fost eliberaţi tracţiune etc”. Mai precis, îi redu- vulnerabilă sub unghi etic… în spiritul nostru tocmai pentru cea pe toţi tinerii la un singur “tip Să revenim la Noica. Interviu- că am acceptat să intrăm în acest de performanţă”: “Toţi trebuiau rile fostului său discipol continuă scenariu al supunerii prealabile în să devină filosofi”. Simţindu-se a marca “despărţirea” ultimului vederea viitoarei eliberări. Singu- cu precădere literat, învăţăcelul de cel dintîi, e drept nu una seve- ra supunere acceptabilă pe lumea în chestiune îi aduce magistrului ră ca în, de pildă, situaţia neferi- asta, în afară de supunerea faţă de reproşuri amare: “eram mai puţin cită a lui A. Marino, care ajunge Dumnezeu, este supunerea faţă de potrivit cu «gîndirea ca gîndire», a-l injuria pe G. Călinescu, dar cineva care, liber fiind, te poate aşadar cu filosofia, cît mai degra- suficient de accentuată pentru a împinge pînă la gradul eliberării bă cu acel domeniu al cuvîntului trezi bănuiala unui complex. Azi, tale şi al libertăţii proprii”. Aşa- care este mai aproape de intuiţia Gabriel Liiceanu vede lucrurile dar un maestru cu un efect mira- concretului, aşadar cu literatura”. într-un fel pe care, straniu, deşi bil asupra celor ce se lăsau “duşi era matur şi pe atunci, nu le-ar fi Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 6 nirile justiţiare în raport cu nedreptatea atît de pro- Şi încă mai precis: “în filosofia lui, Noica făcea teiformă a regimului comunist şi nici cele faţă de elogiul individualului, dar practica lui, ca literatu- practicanţii plecăciunii care l-au slujit, ci excesul. ră nu o concepea”. Observaţie îndreptăţită, dar… Excesul ce se poate constata în situaţiile tratate cu cum rămîne cu mirifica “eliberare”? Cu atît mai învederată rea voinţă. Ca să nu omitem verbul cel vîrtos cu cît Gabriel Liiceanu ajunge să mărturi- mai potrivit, răutate. Un exemplu: atacul furibund sească: “Din această perspectivă, întîlnirea mea îndreptat împotriva Monei Muscă, un om politic cu Noica a fost doar parţial reuşită”. Cum s-ar fi cu un discurs de calitate şi cu bune intenţii peste putut produce “eliberarea” în condiţiile în care care s-a trecut cu buldozerul, nici pe departe un discipolul îşi simţea vocaţia de căpetenie drept o “monstru” în vecinătatea figurilor teratologice pe faţă “oprimată de însuşi Noica a fiinţei mele”? În- care le oferă politichia şi mediul nostru afacerist. trebare deschisă. Oare se cădea ca o greşeală a tinereţii acesteia să Mărturisind acum că se socoteşte literat mai fie astfel lăţită încît s-o distrugă? A avea stări de mult decît filosof, Gabriel Liiceanu oferă cîteva beatitudine faţă de G. Pruteanu, a-l cocoloşi per- precizări asupra structurii d-sale intime pe care o petuu pe Andrei Pleşu, a te înclina reverenţios în va fi descoperit cu întîrziere, cu imboldul unui an- faţa lui Băsescu şi a o executa în piaţa publică pe gajament. Al unui angajament de natura simpatiei Mona Muscă înseamnă a trasa o prăpastie acolo şi empatiei, într-o relaţie oarecum caritabilă cu se- unde s-ar cuveni să existe un simţ al proporţiilor, menii, ce ar ieşi din cadrul calităţii de “filosof” cu pe un teren unitar. Şi încă o izbucnire colerică care e îndeobşte investit: “Am vrut ca ceilalţi să din chiar volumul pe care îl comentăm. Victima se poată recunoaşte în vorbele mele. Mi-am zis că e de astădată criticul şi universitarul Ion Bogdan dacă Dumnezeu mi-a dat un dar care se numeşte Lefter, abordat ca un infam: “Pe tot ce pune mîna exprimarea, dacă pot să exprim mai bine ceea ce omul ăsta e atins de demonul plictisului. Intră în alţii simt şi nu pot exprima, atunci eu am o obliga- competiţia în care e perdant din capul locului. În ţie faţă de ceilalţi. Trebuie să-i exprim, exprimîn- fundul sufletului pesemne că simte asta. Şi atunci du-mă”. Nu tocmai aceasta ar reprezenta, în logica se răzbună pe cei care au har. (…) Cred sincer că a afectivităţii prezumate, adevărata “eliberare”, pe făcut mult rău culturii de astăzi”. Chiar aşa? care Noica nu numai că n-a favorizat-o, dar a şi Stilistic, textele lui Gabriel Liiceanu ce s-ar întîrziat-o? Să vedem care e înţelesul vocaţiei lite- dori organizate pururi printr-o crispare ofensi- rare pe care autorul o pune pe tapet: “am simţit că vă sau printr-o relaxare debordînd de entuziasm, ceilalţi se deschideau către mine tocmai pentru că conţin nu chiar puţine pasaje ale unei retorici a mă deschisesem către ei, pentru că eram unul la fel “bunelor atitudini”, care se soldează cu locuri co- ca ei şi pentru că în dramele mele descifrau drame- mune. Tensiunea lor scade pesemne dintr-o insufi- le lor”. Am fi înclinaţi a vedea aici dispoziţia unei cienţă de combustibil… literar: “Iar prezentul este fraternizări, a unei îmbrăţişări iubitoare a tuturor, neliniştitor tocmai pentru că ameninţă configura- a unei dăruiri cvasireligioase. Dar Gabriel Liicea- ţia viitorului”. Sau: “E adevărat: istoria se făcuse nu nu şovăie a pune o altă placă. Cea cu semn con- cîteva decenii peste capetele noastre. Dar se mai trar, a resentimentului exacerbat. Ce e drept, d-sa putea accepta acest lucru, atunci cînd istoria în- nu-şi exhibă impulsul resentimentar în principiu, seşi pretindea să fie făcută prin participarea tutu- însă ne comunică satisfacţia de a se scălda în ura ror? Obligaţia unui intelectual umanist de a vorbi celorlalţi: “Şi trebuie să ştiţi că ura asta îmi face, vine din chiar calificarea sa”. Distins declarativ, pînă la urmă, mare plăcere: e un semn al deplinei superior pedagogic, Gabriel Liiceanu nu posedă reuşite. Este măsura românească a succesului. În acel har al formulărilor care să plutească deasupra România, pînă nu eşti urît, nu exişti”. Aşa va să obiectului lor, să convingă în sine printr-o estetică zică! Cel ce se pronunţă astfel asupra urii ce l-ar a fulguraţiei, acea carismă pe care o învederează, înconjura, o simte şi ca o latură funcţională a eului bunăoară, companionul d-sale, Andrei Pleşu. său. A vedea şi a simţi monstruos implică nu doar Gabriel Liiceanu: Estul naivităţilor noastre. maxima potenţare a reacţiilor pozitive, ci şi a celor 27 de interviuri 1990-2011, Ed. Humanitas, 2012, negative. Neîndoios, Gabriel Liiceanu cunoaşte 432 p. voluptatea urii. Nu vom avea acum în vedere por- pag. 7 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Mirajul literaturii şi demistificarea lui Ion Popescu-Brădiceni 1. Serge Doubrovsky e de pă- taţi teoreticoştiinţific –, plagiatul rere că „literarul” ar fi o activita- spiritual ori copia deseori jalnică te voluntară şi lucidă consacrată etc. Respingerea e programatică unei munci de exprimare. Cu- şi configurează un sistem adec- vintele, purtătoare ale unui sens vat obiectului, deschide o per- univoc, atât pentru scriitor cât şi spectivă, trecând de la vechea la pentru cititor, comunică în mod noua critică şi transformându-şi direct acea alegere, inteligibilă din mers „semantica optimis- care constituie scrierea literară. tă” în alta constructivă, dar prin Tot el rezumă succint sarcini- menirea-i de a eradica „dulcea le criticii care trebuie, în ordine: mediocritate, de a proiecta asu- – să arate semnificaţiile clare pra operei într-un viitor condi- ale operei şi chiar să le regrupe- ţionat triadic de trei timpuri ale ze, atunci când acestea par prea verbului de posesie: a avut / are / gurează”. Şi totuşi s-ar putea ca complexe; va avea (opera: sensuri – n.m.)” Daniel Cristea-Enache să aibă – să clarifice – printr-o herme- imaginea capodoperei. perfectă dreptate: „Asociată cu o neutică adecvată – opera cu mare După aceste necesare pre- muzicalitate specifică şi primind exactitate (explicaţii de / pe texte cizări, să-mi continuu articolul o notă pronunţată de estetism, reprezentative unui autor – n.m.) despre două din cărţile semnate această viziune abstractă mode- – să înţeleagă mişcarea prin de Daniel Cristea-Enache, care, lează şi modulează ingenios con- care scriitorul a realizat travaliul personal, m-au convins: „Bucu- cretul versurilor, precum şi ima- expresiv (geneza operei, adică reşti Far West. Secvenţe de lite- ginile, de multe ori în succesiune creatica ei – n.m.). ratură română” (Albatros, 2005) realistă, ale poemelor”. Daniel Cristea-Enache şi le-a şi „Timpuri noi” (Cartea Româ- Creaţia întâiului Ilie Constan- însuşit dar plusează prin acea nească, 2009). tin ar fi accentul anxios-metafi- semantică optimistă în virtutea 2. Ilie Constantin a publicat zic. Inteligent şi îndrăzneţ, D.C.- căreia discursul său critic enun- la prestigioasa editură Gallimard E. îl contrează pe Ion Pop fără ţă şi manifestă simultan, eidetic romanul „La chute vers le zéni- să clipească (care-l depreciase şi transcendent. Cred că tânărul th”, în 1989, iar în 2002 a ales să pe I.C., reproşându-i versificaţia cercetător înţelege ce scriu, pen- se repatrieze în România. prea şlefuită, glacial-solemnă, cu tru că are un potenţial uriaş şi îl Daniel Cristea-Enache îl abor- note de preţiozitate, constrânge- consider capabil oricând să sur- dează în nume propriu, amen- rea formată ameninţând poezia prindă frumuseţea unei opere li- dând de pildă o prefaţă cursivă, cu sterilitatea, iar rigoarea ver- terare (pur literare – n.m., I.P.B.). dar superficială, scrisă în 1993 sificaţiei „mutilând” impulsurile Căci frumuseţea nu-i nimic alt- de Al. Călinescu, axată pe trans- spontane ale imaginaţiei – n.m.), ceva decât plenitudinea unei in- bordările lingvistice ale poetului. edictând că „valoarea unui poem epuizabile bogăţii semantice; ge- Remarcă prompt şi exact „ace- nu e condiţionată de arta versifi- niul scriitorului, la care criticul eaşi structură reflexivă cerebra- caţiei, dar nici de călcarea ei în e forţat de context să acceadă, e lă” şi o aceeaşi dispoziţie medi- picioare (metrice). Eminescu, de a fi ştiut să închidă în scrie- tativă, „metamodernismul tare al Arghezi, Nichita Stănescu sunt re principiul infinitei ei spargeri poetului şaizecist”, caracterizată excepţionali versificatori, ceea (vezi Serge Doubrovsky: De ce de obţinerea Ideii prin subtile, ce nu le diminuează statura, dim- noua critică?, p. 87). rafinate, ocultate silogisme poe- potrivă. Rigoarea formală a liri- Practicând un comentariu de tice, această Idee (oare să sune cii lui Ilie Constantin nu este ne- actualitate, respinge veşnica pa- ca un reproş? – n.m., I.P.B.) „do- apărat o cămaşă de forţă în care rafrazare – cu care se compromit vedindu-se mult mai importantă autorul îşi sufocă temele şi doar criticii de întâmpinare nedo- decât materia pe care o transfi- Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 8 Stănescu – n.m.). tului în vârtejul propriilor ima- obsesiile. Atenta circumscriere Astfel, tânărul cronicar amen- gini nu se regăseşte în poezioa- prozodică mi se pare cum nu se dează snobismul unor comenta- rele croşetate” într-un stil căznit, poate mai adecvată arhitecturii tori entuziaşti în gol. Căci „din cu ieftine, efecte publicistice, li- acestei poezii, spiralelor pe care reunirea tutoror acestor alibiuri vrate sub o deranjantă finalmente viziunile creatorului se dispun”. şi găselniţe se conturează o ju- umbrelă protectoare. Cel de-al doilea Ilie Constan- decată de valoare ce-i face mai Acestea fiind, în rezumat, tin: metafizicul lasă mari porţiuni mult rău decât bine intens lău- opiniile lui D.C.-E. despre Foar- biograficului (pe de o parte pas- datului poet, care prea literatu- ţă, ce să socot? Să dezaprob? Să telului, vibratil, cu o fină urzeală rizează în exces, prea abuzează aplaud? Nici una nici alta! Mă imagistică şi sonoră), în care ni- de forţate jocuri de cuvinte, prea abţin şi-mi văd imperturbabil de velul cognitiv eliberează marile complică inutil ceea ce s-ar fi pu- cale! Cea transmodernistă, întru- tensiuni ale eului. O asemenea tut spune oblu, cu nu chiar atât cât nu doresc să mi-o abjur. poezie e de acum „o scenă la ve- de... manierist.” „Miza unor ase- 4. Tudorel Urian şi Nichita dere”, iniţiatică, ostensiologică menea producţii pare minimă, – Danilov au fost încununaţi cu desigur şi cumva transbarbiană conchide Daniel Cristea-Enache laurii A.N.P.S.L.B., ambii, în (model major pentru I.C. – n.m.). – iar platitudinea / mediocritatea 2009. Ce întâmplare... kairotică Şi-mi place să subscriu credinţei lor e totală”. Dexteritatea forma- şi eudaimonică! În 2000, Tudo- lui Daniel Cristea-Enache că, da, lă e ucigătoare pentru spiritul viu rel Urian publicase „Proza româ- „creaţia unui autor, indiferent de al poeziei pe care o circumscrie nească a anilor ’90” (la Albatros) genul ei şi de generaţia lui, se căci, vai, (repet interjecţia cu su- iar Daniel Cristea-Enache a scris cuvine analizată şi interpretată ferinţa ironiei netrucate – n.m., prompt despre ea. Tudorel Uri- în interiorul paradigmei în care I.P.B.). „Şerban Foarţă e mai de- an, debutantul, era deja un critic scriitorul respectiv, conştient sau grabă redundant decât manierist format, matur, cu o tehnică de inerţial, se înscrie” [vezi „În spi- – căci nimic din fabulosul minu- analiză bine pusă la punct şi cu rală”]. ţios organizat al manierismului, o amprentă stilistică inconfun- 3. Consecvent cu acest asu- din acea sfâşiere bine condusă a dabilă. Însă D.C.-E îl prinde pe mat – de bună voie şi nesilit de materialului (concepţia noastră picior greşit cu superlativul rela- nimeni – program metacritic, despre lume) şi cufundarea artis- tiv «cel mai», acordat ca o Daniel Cristea-Enache se ocupă şi de un alt la- ureat al A.N.P.S.L.B., Şerban Foarţă (vezi „... Vă place Foarţă?” – n.m.). Întrebarea din titlu nu e, vai, retorică, fiindcă, deşi, în ultimii ani, poezia i se scaldă în apele dulci ale consen- sului liric (care poate fi şi unul cu dus-întors – n.m.) poezia lui Şerban Foarţă păcătuieşte prin multe aspecte, pe care criticul i le sesizează neiertîtor, deloc înşelat de pre-postmpdernis- mul acestuia (preferând de exemplu tardo-mo- dernismul lui Nichita pag. 9 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 medalie bine meritată fiecărui prozator aşezat pe teriorul gândirii criticate şi se instalează provizoriu podiumul... premianţilor I la grămadă, dar şi cu o în ea, în rolul de subiect cunoscător. A cunoaşte / mică fixaţie, aceea cu «stiliştii». Încolo, odată ieşit a se cunoaşte; a-l cunoaşte pe celălalt coincizând la lumină, Tudorel Urian vede întregul (nu frag- cu actul prin care reuşeşte el însuşi să se cunoas- mentul), esenţialul (ci nu particularul), pădurea, că; şi pentru a spune în sfârşit totul, a-l cunoaşte (nu arborii ei). „Cel puţin, aceasta e senzaţia pe într-un moment identic celui în care a reuşit să se care o dă cititorului şi cronicarului literar. E o sen- cunoască, adică într-un moment privilegiat” (Vezi zaţie de confort psihologic, pentru că nu sunt foar- Georges Poulet: Conştiinţa critică, p. 325). te numeroşi criticii capabili să schiţeze, din câteva Fiind un astfel de critic, Daniel Cristea-Enache linii, profilul unei opere literare. Sub acest aspect, îl prizează pe Nichita Danilov ca pe un poet a că- Tudorel Urian e printre cei mai performanţi ” [Vezi rui lirică simbolică, vizionară şi reflexivă filtrea- „Radiografii şi superlative”], revendicându-se din ză metafizicul prin sita banalului cotidian, într-o teoria receptării de fapt, în descendenţa unor Ro- logică strânsă ce umanizează absurdul, inserţio- bert Escarpit şi Hans Robert Jauss. nând parabolicul într-un regim realist ori utilizând Prin urmare, profilul de critic, în cazul lui Da- creator retoricile, pe care remodulându-le face să niel Cristea-Enache, e constant vertical şi intransi- apară notele esenţiale. „Esenţialul este rareori pier- gent. Cogitoul său pendulează între două tendinţe dut din vedere”, dar, pentru a ajunge în inima lui, ce par ireconciliabile. Pe de o parte criticul este, poetul se transformă într-un producător laborios, trebuie să fie, un revelator al operei, în sensul fe- făcând lungi şi complicate ocoluri artistice.” [Vezi cund al termenului: nu există operă decât prin el. Hyde Park]. Pe de cealaltă singura realitate este conştiinţa cri- Iar pe Nicolae Coande îl remarcă drept un poet ticului întoarsă reflexiv asupra lui însuşi, dar una adevărat, de o originalitate neostentativă vădit şi atentă la consecinţe (căci i-ar putea fi fatale, distru- voit postexpresioniste, apocaliptice. Lazăr Po- gându-i cariera fragilă) şi înarmată prin cunoaştere pescu l-ar fi putut include în „Cărţile destrămării. (graţie căreia se va vedea integrat calitativ într-o Introducere în apocalipsele literare” (din care şi-a tradiţie glorioasă). tipărit doar Volumul I. Aezii şi absurzii, la Funda- „La jumătatea drumului între evidentă şi arbi- ţia-Edit. Scrisul Românesc, în 2014) şi probabil îl trar, – ne avertizează sec acelaşi Serge Doubrov- va recupera în cel de-al doilea volet. sky (De ce noua critică?) – adevărul criticii, ca şi Nicolae Coande are o cultură superioară talen- acela al filozofiei, nu încetează niciodată să se cau- tului propriu-zis, e postmodern tipic prin aceea că- te” istoric şi – pe cât posibil – transistoric. Postura şi recunoaşte şi înglobează predecesorii. „Fără a fi lui D.C.-E. ba cedează mirajului literaturii de a-şi relativist şi a deconstrui marile naraţiuni, trecând crea, în fiecare epocă şi cu fiecare scriitor, propriul totul prin acizii ironiei, el se înscrie fără ezitări ei mit, ba reamintindu-şi sarcina-i de critic, o de- într-o tradiţie, asumând-o şi apărând-o în vremi de mistifică, deoarece revelând alienarea scriitorului, restrişte poetică” [vezi „Vremea ratării”]. Dacă în criticul arată totdeauna şi modul în care opera o de- Fundătura Homer (2002), vizionarismul era dezle- păşeşte (depăşire care este cel mai important semn gat şi puternic, omogenizator, ireductibil la o sche- al marilor creaţii epice, lirice, dramatice). mă raţională, acum (adică în Folfa, 2003), el este Conştiinţa critică nu-i însă numai un atribut ce-l îngustat şi încadrat de o ars poetica, obligat să se defineşte pe.. critic. Orice operă literară implică un conformeze şi să se explice. act de conştiinţă de sine săvârşit de cel care o scrie. Cum s-ar pronunţa Murray Krieger, un critic Coerenţa textului literar devine coerenţa textului responsabil are misiunea de a revela opera literară critic care îl reia transpunându-l. A găsi Cogitoul în termenii ei proprii ci nu de a o reface pentru ca unui scriitor – crede Georges Poulet – înseamnă că ea să corespundă termenilor lui. Salvgardarea cri- sarcina criticului e rezolvată peste jumătate. Actul ticii ca artă îl obsedează, benefic, şi pe Daniel Cris- critic cere din partea celui care îl afirmă aceeaşi tea-Enache, un infatigabil oficiant al formulei de activitate internă ca şi actul de conştiinţă al autoru- identificare fie din poziţia de critic partizan şi tot- lui criticat. „Nu poate exista critică fără o mişcare odată profesoral fie din poziţia de critic liberal. E primă prin care gândirea critică se strecoară în in- un critic sensibil cu persoană şi persona (dacă Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 10 socotim persona drept su- Theodor Codreanu despre peregoul criticului, atunci persoana este id-ul său) care Valeriu Matei combinate alchimic dau perfor- Singurătatea lupului manţa care ne apare ca o dramă Ţară şi din Basarabia (n. 1959). între aceşti protagonişti. O oglindă fidelă a evoluţiei sale Citatul cu care se înche- poetice ne-o oferă cele trei vo- ie secţiunea de faţă trădează o lume de versuri apărute în 2003: asemenea dilemă epistemologi- Dimineaţa marelui oraş (Editura co-fenomenologică şi dualitatea Pontos, Chişinău), Orfeu şi singu- ca atitudine căci sunt sesizabile rătatea (Editura Mesagerul, Chişi- urmele conflictului intern dintre nâu) şi Grecia imaginară (aceeaşi persoana sa şi dogmele pe care editură). Copertele celor trei volu- sistemul propriu, reprezentat de me sunt inspirat ilustrate cu pic- persona lui critică majestuoasă, turi reproduse din opera fratelui încearcă să le impună: „Pen- Valeriu Matei este una dintre său, Iurie Matei, pictor - i-aş zice dularea aceasta între adevărul figurile emblematice ale mişcării -postmodernist, cu nouă ani mai crud, dar palpabil al vieţii, şi de renaştere naţională din Basa- tânăr decât fratele său. literatura care, încercând să-l rabia. Poetul este dublat de omul Dacă e să ne menţinem în pri- exprime, îl falsifică este un mod politic în mai mare măsură decât mul referenţial critic, putem dis- de a face poezie deplângând, alţi corifei ai direcţiei naţionale. tinge în opera lui Valeriu Matei totodată, limitele ei. Un exer- Valeriu Matei este ceea ce poate sincronizări ale poetului cu neo- ciţiu retoric, fără îndoială însă fi numit un luptător viguros, cu modernismul, postmodernismul şi o autenticitate mai adâncă, verbul tăios, de o incandescenţă­ şi chiar cu post-postmodernismul, smulsă planului strict senzorial pragmatică. Dar eşecul mişcării cuvânt la care face trimitere într- şi ridicată la treapta reflexivită- naţionale 1-a readus şi pe el la un vers metapoetic. El şi-a însuşit ţii. Deosebirea faţă de nucleul uneltele poeziei ca şi pe Ion Ha- bine limbajul şi tehnicile adecva- dur al nouăzecismului constă dârcă, spre exemplu, deşi nu a te, îşi recunoaşte unele modele în integrarea lirică a neorealis- renunţat la bătălie. În cazul său, asumate, chiar la modul intelectu- mului, în locul unei simple ab- poetul nu s-a lăsat copleşit de alist, cum observă, în 1987, Grigo- sorbţii. Elementele realului şi imperativele omului politic, încât re Vieru. În faza neomodernistă, datele propriei biografii sunt in- el n-a căzut în facilitatea verbului depistabilă în Dimineaţa marelui troduse într-un discurs amar şi militant, găsind soluţii estetice de oraş, modelele asumate, observa- sceptic, care este faţa văzută a substrat metafizic. te şi de critici, par a fi Bacovia, unui consistent stoicism... Mai Desigur, putem aborda lirica Lucian Blaga, Nichita Stănescu. gravă decât această lipsă de vi- lui Valeriu Matei dinspre cel puţin S-a vorbit de „simbolismul”­ şi zibilitate a autorului (e vorba de două referenţiale. Primul este cel mai cu seamă de „expresionis- acelaşi Nicolae Coande – n.m.), mai agreat şi mai la îndemâna cri- mul” său. Există în poezia lui un decât „ratarea” biografică, este ticilor - „complexele­ de cultură”. vitalism al disperării în „oraşele ratarea marilor teme, conştiin- S-ar putea spune că poetul însuşi tentaculare”. Eugen Simion găsea ţa acută a faptului că viziunile a fost sensibil la acest referenţial, în evoluţia lui Valeriu Matei două fulgurante nu pot trece în „pa- evitând, astfel, de a fi identificat în etape: una „tradiţionalistă”,­ cu gina răbdătoare”... În întregul postura de „tradiţionalist”, „neo- elemente simboliste, ameliorată său, volumul este meritoriu, sub sămănătorist”, „neopaşoptist” etc, cu lecturi din poeţii moderni, şi un cota atinsă de Nicolae Coan- cum li s-a întâmplat unor poeţi al doilea registru, „mai acut, mai de în Fundătura Homer, dar chiar dintre cei mai mari, ca Gri- explicit modern, în stilul şi cu mij- peste nivelul multor autori din gore Vieru. Altfel spus, Valeriu loacele poeziei româneşti din anii prezentul nostru literar” (vezi Matei aparţine, prin limbajul său 70-80”. (Poezia lui Valeriu Matei, „Vremea ratării, p. 297”). artistic, generaţiei optzeciste din în „Literatorul” nr. 16/1995). Cri- pag. 11 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 ticul adăuga: „Semn că poezia basarabeană­ n-a poetul francez), distingând­ în faza ultimă a creaţi- aşteptat pe firoscoşii publicişti de la Bucureşti ei sale nu „simbolism”, nu „supra-realism”, ci mai pentru a se sincroniza”. Ne putem însuşi deopotrivă degrabă un transrealism, pe care Barbu îl numeşte şi altă apreciere: „În comparaţie cu colegii săi de ge- cu un termen mai potrivit pentru noua viziune; in- neraţie mitologizanţi la modul lui Lucian Blaga sau frarealism. (Ibidem, p. 238). Oare să fie o simplă ironici, băscălioşi şi esopici în linie dâmboviţeană, întâmplare că Valeriu Matei e, în ultima vreme, un Valeriu Matei este un poet mai aţos, mai grav”. traducător al lui Rimbaud?). Nu altfel gândea despre Dar din 1992 (cu aproximaţia necesară), Valeriu proza lui Mateiu I. Caragiale. Iluminările rim- Matei a evoluat, prin acelaşi efort de sincronizare, baldiene, ca şi cele barbiene - de rotatorie solaritate spre alte două etape ale liricii sale: una postmoder- sudică - trimit la zonele de transparenţă (trans-apa- nistă, în care îşi fac loc tehnicile intertextualităţii, nu renţă) din ontologia transdisciplinarităţii lui Basarab fără o doză de ironie, ca în textul: „e-o noapte udă, Nicolescu, grefată, la rându-i, pe filosofia celor trei grea te-neci/ în ploaia fără de capăt a modelor şi a materii lupasciene (trei, cum sunt şi roţile fiinţei la noilor deschideri spre uşile ferecate ale vremii” etc. Ion Barbu). Şi acesta este al doilea motiv pe care (Ecuaţii lirice în ultimul deceniu). Din acest punct mă bazez. Nu întâmplător cea mai bună carte des- de vedere, ilustrativ mi se pare cel de-al doilea vo- pre „cosmologia jocului secund” rămâne cea a lui lum al tripticului său - Orfeu si singurătatea. În fine, Basarab Nicolescu, o carte scrisă chiar înainte de a cu Grecia imaginară, postmodernismul­ - destul de părăsi România, privită şi ea cu vădite reticenţe de bine simulat - se deschide spre un post-postmoder- către aceiaşi critici profesionişti ancoraţi în mode- nism (visat în lirica basarabeană, şi de Leo Butna- lul modernismului. Realizarea a fost posibilă deoa- ru), care în speţă, seamănă cu un neoclasicism bal- rece, Basarab Nicolescu venea în critică dinspre şti- canizat. Cum termenul de post-postmodernism mi inţă (după cum Ion Barbu venise în poezie dinspre se pare neserios şi lipsit de perspectivă, va trebui să matematică).­ Or, în anii 70-80 predominant era pu- concedem că Valeriu Matei a intuit că viitorul lite- rismul estetic modem, chiar dacă”tn modernffatea raturii aparţine transmo-dernismului. El găseşte o europeană pătrunsese masiv spiritul inter-discipli- soluţie proprie (totuşi, nu singulară) de a transcende narităţii, care, în România, nu era prizat în cercurile zădărnicia modelor, cum e, în definitiv, şi postmo­ criticilor impresionişti (pe linie lovines-ciană), de dernismul. Modelul asumat este balcanismul lui la Al. Piru până la Nicolae Manolescu. Interdis- Ion Barbu. Valeriu Matei, se pare,­ a înţeles ceea ce ciplinaritatea era cotată ca intrusă, încât spirite ca isto ria­ literară a refuzat să facă, anume că Ion Bar- Edgar Papu, Solomon Marcus, Basarab Nicolescu bu nu s-a considerat un „modernist”, protestând în erau privite cel mult cu îngăduinţă. Chiar şi postmo- faţa unei asemenea etichetări. Şi cum n-a fost nici dernismul românesc­ s-a văzut împins la Condiţia de „tradiţionalist”, deşi se ancora şi în tradiţie, nu ne neoavangardă din pricina purismului estetic dinspre rămâne decât să admitem că autorul Rigăi Crypto care venea. Iată de ce spiritul ludic al postmoder- se consideră un transmodernist (deşi n-a dibuit un nismului românesc nu s-a putut revendica de la jo- asemenea cuvânt). Am două motive serioase să nu cul secund al lui Ion Barbu, prizat mai bine de către mă-nşel în atare direcţie: Ion Barbu a beneficiat de neomoderniştii din generaţia lui Nichita Stănescu. avantajul că a venit în poezie dinspre matematică, Îmi place să cred că Grecia imaginară a lui Va- familiarizat fiind cu geometriile neeuclidiene şi cu leriu Matei, marcată de rescrierea infrarealismului transfinitul cantorian, apreciind şi demonstraţiile barbian, „pentru o mai grabnică decantare a balca- lui Gerhard Gentzen (1936) pornite de la „teoria nismului”, cum ne atrage atenţia în motoul cărţii, inducţiei transfînite”. (Ion Barbu, Versuri şi proză, constitue o încercare de a se plasa programatic în Ed. Minerva, Bucureşti, 1970, p. 300). Remarcabilă­ transmodemism. „Întocma-dogma” vine pe urme- în consecinţe este, bunăoară, reinterpretarea operei le „eonului dogmatic” blagian, care se sprijină pe lui Rimbaud, privită şi astăzi cu unele reticenţe de transfinitul categoriilor abisale ale stilului, şi ele pri- către critic literară profesionistă. Considerat model vite cu precise reticenţe de către postmodernism. Cu pentru poezia modernistă, anticipator­ al suprarealis- aceste precizări, abandonăm deja primul referenţial mului, Ion Barbu dislocă asemenea opinii privitoare sub semnul căruia se produc interpretările în „cano- la Rimbaud şi tălmăceşte , Iluminările rimbaldiene nul” „complexelor de cultură”, preferate de critici chiar în sensul poetului-savant (cum se considera Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 12 şi intrăm să ne ospătăm vor- zumă istoria anterioară a fiinţei dacului în urma distrugerii Daciei ba lui Ion Barbu, în „căma- lui Valeriu Matei, încât rezultă de către Roma, alt simbol al ur- ra soarelui”. Or, într-o asemenea un balcanism de recul, căci Gre- banităţii, răzbat aproape bacovian „cămară” (cuvânt şi de rezonanţi cia imaginară se dovedeşte a fi un prin întreaga operă a lui Valeriu eminesciană) nu se poate pătrun- simptom al ispitei dacice, despre Matei. Aceasta este forma ispitei de decât luând ca martore „com- care vorbea Mircea Vulcănescu. dacice, de care vorbeam. Ea se plexele de profunzime”. Aici, nu Grecia, cu solaritatea ei urbană, concretizează stilistic prin două mai funcţionează idolii ismelor îşi trage sevele din tracismul în- simboluri - unul de suprafaţă, şi diverse încât segmentarea operei volburat al lui Dionysos şi al lui altul de adâncime. Primul este unui autor pe etape de evoluţie are Orfeu. Balcanismul lui Ion Barbu chiar Orfeu, imaginea arhetipală o importanţă secundară. În operă, e al privirii pure. De aceea, citi- a muzicii şi a poeziei. Orfeu, ca scriitorul e ubicuu. Dar tocmai de torii lui Ion Barbu reuşesc să dis- şi Dacia, se va vedea „sfâşiat” (de aceea el devine „sistemic”, intră tingă în jocul secund doar arheti- bacante), urmărindu-şi singurăta- în „dogmă”, ceea ce postmoder- pul Narcis (celebrul „act clar de tea după ce n-a reuşit s-o scoată nismului îi repugnă. Sau cum zice narcisism”) şi să creadă că poetul pe Euridice din Infern. Mitul orfic Valeriu Matei: „cuget şi suflet în- matematician l-a alungat pe tracul se va insinua destinal în spaţiul rudite mistic/în joc secund, de- Orfeu din imaginarul său artistic. dacic (simţit cu o forţă similară, dus şi riguros;” Şi: „moştenitori Este o iluzie pe care nu a reuşit între poeţii basarabeni, şi de Ni- ai marilor sisteme/plimbaţi prin s-o treacă nici Valeriu Matei, dar colae Dabija). Această sfâşiere texte ca-ntr-un labirint!/sinteza el o compensează redescoperind de burg modern se va repeta pe- dramei susură-n boeme,/în verbul în singurătatea lui Narcis - „sin- riodic în spaţiul românesc dar cu tamizat întemeind/noul orizont gurătatea lui Orfeu”. Şi aici trebu- precădere în istoria de 200 de ani când moartea anunţată/poemului ie căutată originalitatea lui Vale- a Basarabiei. Roma, Constanti- retras şi marginal/dispare-n logos riu Matei, deşi ea se bazează pe o nopol, Istanbul, Moscova devin sobru ce-şi desfată/abisul senzual eroare hermeneutică. mari burguri ale tragediei Daciei şi cerebral” (Grecia imaginară, Orfeul său este de-a dreptul da- supravieţuinde ca un lup hăituit, op. cit., p. 10-11). în ubicuitatea cic, strămutat în Grecia imagina- care nu-şi mai găseşte liniştea nici sa, poetul tirîde să simultaneizeze ră, imagine a civilizaţiei urbane. în păduri. Comparaţia nu e arun- întregul cosmos sau întreaga isto- Centrul lumii lui Valeriu Matei cată la întâmplare, fiindcă lupul rie a umanităţii, ca un Eminescu este oraşul tentacular, iar nu satul, este simbolul de adâncime a is- trecut prin Ion Barbu, fără să mai ca la Blaga. Iată de ce el nu şi-a pitei dacice în poezia lui Valeriu fie nici unul, nici altul, căci îi re- îngăduit să scrie o Dacie imagi- Matei, mitul personal al autorului scrie ca în Cartea închipuită de nară. Dar suferinţa şi singurătatea Borges. Tentativa merită semna- lată, chiar dacă aceşti maeştri nu pot fi ajunşi: „cosmos clar, armo- nios/înglobând în sine toate/teori- ile-nvăţăte/înainte de Cristos,/dar şi cele ce vin după/când în noi se înşurupă/dogma existenţei sacre/ cu fragi dulci, cu poame acre” (p. 34). Barbianismul „Greciei imagi- nare” ar risca să devină o simplă pastişă de epigon postmodernist, dacă n-ar fi o mască. Noul simu- lacru încă ţine de complexele de suprafaţă ale primului referenţial luat ca martor. În realitate, el re- pag. 13 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 asigurător de originalitate. Un lup singuratic, ,,Nevoia” de a aparţine unei rătăcit în oraşul-metropolă, bântuie prin ima- ginarul poetic al lui Valeriu Matei. Acesta este Lu- mişcări literare pul dacic, fantoma lui supravieţuindă. Când cu ani în urmă scriam despre poezia lui Valeriu Matei, m-a impresionat tocmai imaginea lupului hăituit, dar mândru, Orfeu ca arhetip al poetului devenind un insolit poet-lup şi aruncându-se după prada sa - po- ezia, (vezi Somn de lup, 1990). De aici rezultă pu- ternica tentă expresionistă a liricii lui Valeriu Matei, un vitalism­ aproape furios, neîncăpător în hangarele urbei-mamut. Dintre critici, Eugen Simion a înţeles simbolismul licantropic al liricii lui Valeriu Matei, fără să-i adâncească, totuşi, semnificaţiile: „Emble- ma lui mi se pare a fi lupul singuratic, lupul de jertfă, Daniel Popa hăituit şi dat prăzii în mijlocul unui ocean de zăpa- Există unele idei recurente fără de care o operă dă”. (Op. cit., Literatorul, 1995). Intr-adevăr, lupul de artă dacă nu ţine cont măcar de unele dintre ele dacic a fost jertfit pe altarul măreţiei Romei, pentru nu va atinge niciodată o minimă valoare. Cel care ca fantoma lui vieţuitoare în mit să fie încă o dată încearcă să acceadă pe acest teritoriu al artei plin de jertfită pe un alt altar de „măreţie” - cea a Mosco- meandre de tot felul îşi pune de multe ori întrebarea vei. Sub cele două straturi mitice şi-a ascuns Valeriu în ce măsură creaţia sa are valenţe axiologice. Simte Matei sensul abisal al luptei de renaştere naţională, nevoia să revină asupra ei iar şi iar până crede că evitând, astfel, căderea în poezia conjuncturală, de exprimă cel mai bine ceea ce vrea să transmită. Paul militantism publicistic şi salvându-se ca poet. Valéry spunea că „orice adevărat poet este în mod În „Grecia imaginară”, burgul strivitor care necesar un critic de primă mână”. Asta pentru că tre- condamnă la singurătate, îşi poate găsi mântuirea buie să înţeleagă în primul rând cât de mult valorea- prin somnul de lup care-i increatul dacic: „liniştea ză munca spiritului. Opera va reflecta întotdeauna pământului/să dureze-n somn lupesc/visul sacru calităţile înnăscute şi dobândite ale creatorului său. omenesc,-/visul celui nefârtat/ce-nghiţi-n cerc bles- Faptul de a-ţi cunoaşte posibilităţile creative şi de temat/piatra spumei fermecată/încă-o dată şi-ncă-o a fi sincer cu tine însuţi, de a-ţi depăşi narcisismul dată,/şlefuind-o ca pe-o roată/ce se-nvârte ne-nce- inevitabil uneori fiecărei persoane rămâne o condiţie tat/pe drumul cel neumblat,/până se făcu balaur/cu sine qua non a artei. A te autoeduca permanent şi a solzi mari cu solzi de aur,/scânteiere de azur/ prinsă- reuşi să amalgamezi talent, muncă, inspiraţie şi idei n orizontul pur,/gata să se-arunce-n hău/cu ce-i bine clădite pe propriile frământări sincronizate totuşi şi ce-i rău/vindecănd cu-al său venin/lumea veşni- la ceea ce se întâmplă în jurul tău se adaugă la ele- cului chin...” (Grecia imaginară, p. 45). mentele imperioase dobândirii artei autentice. Şi ne Al XII-lea „cânt” al poemului, intitulat tot barbi- amintim de sincronismul promovat de Lovinescu în ano-blagian Epilog dogmatic, decriptează, altmin- literatura nostră şi preluat de la sociologul francez teri, condiţia tragică a Basarabiei: „iar la Nistru şi la Gabriel Tarde ce scrisese „Les lois de l’ imitation,, Prut/ne-am avut şi ne-am pierdut/ şi, uituci, am pus şi de aceea observăm că trăim totuşi într-o epocă pe rug/hărţi făcute vălătug/când ne-a fost înscrisă numită post-postmodernistă sau metamodernistă şi soarta/dintr-o cârdăşie-ntr-alta/c-un creion de tâm- a construi un demers fără a nu fi conştient de ceea ce plărie,/cu cerneală stacojie,/puşi pe tablă ca pionii/ se întâmplă în actualitate, acesta va fi supus eşecului. de s-au risipit eonii/fisurându-ne fiinţa/cu jugul şi Cezar Gheorghe în numărul 785 din ,,Observatorul umilinţa”, (p. 60). cultural,, scrie un articol intitulat ,,Metamodernismul Acesta e Valeriu Matei, în care s-a retras gaste- sau despre amurgul postmodernismului,, în care plea- ropodic lupul dormitând al strămoşilor, retrezit cu că de la dosarul dedicat noţiunii de metamodernism vigoare într-o luptă inegală, sub aromele aspre ale coordonat de Christian Moraru şi publicat în Ame- verbului poetic. rican Book Review în volumul 34 numărul 4 pentru Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 14 a evidenţia „slăbirea paradigmei postmodernis- voia depăşirii inerţiei epocii. mului, dacă nu chiar devalorizarea sa comple- Dihotomia artist-critic literar dezvoltată iniţial de tă”. Apariţia unor termeni precum „digimodernism, Maiorescu, chiar dacă a fost contrazisă oarecum ul- performatism, globalism, cosmodernism, planeta- terior prin activitatea artistică şi critică remarcabilă a rism, hipermodernism, altermodernism“ şi trimiterea lui Călinescu, rămâne totuşi şi azi o problematică a la anumiţi autori şi studii ale acestora precum Jeffrey vieţii literare. Deşi respinşi de multe ori de către scri- T. Nealson, Post-postmodernism or The Cultural Lo- itori (şi să ne amintim doar de George Bacovia care gic of Just-in-Time Capitalism, John Frow, What Was nega încadrarea sa în vreo mişcare literară şi preciza Postmodernism?, Timothy S. Murphy, To Have Done că nu scrie pentru asta sau pentru critici), s-a dovedit with Modernism: A Plea (or Provocation) for Glo- de multe ori cât de importantă a fost susţinerea unor balization Studies, Neil Brooks, Josh Toth, The Mo- scriitori de critica literară plecând de la Eminescu urning After: Attending the Wake of Postmodernism versus Maiorescu, trecând pe la Rebreanu versus Lo- bazate pe apariţia unor scrieri ale unor autori precum vinescu şi ajungând la Cărtărăscu versus Manolescu. Don DeLillo, David Foster Wallace, Chang-rae Lee, În ce măsură mai este criticul obiectiv azi aşa cum o Junot Díaz, Mark Z. Dani elewski, Zadie Smith, Mi- cerea cu vehemenţă Titu Maiorescu odată rămâne un chel Houellebecq, Haruki Murakami, Orhan Pamuk subiect pe care cred că îi frământă pe mulţi pentru că şi Roberto Bolaño care dezvoltă noi forme şi deschi- aşa se oglindeşte mediatic în mare măsură valoarea deri filozofico-tematice anunţăîntoarcerea „ la o lume unei literaturi. Latura axiologică a scrierii a fost tot care înainte de toate există şi care trebuie reconstruită timpul o problemă şi de aceea o tot regăsim reluată în cu mize umaniste pare a anunţa cucerirea unui nou multe studii. Există momente când din păcate „cume- teritoriu – metamodernismul” . tria bate axiologia”, şi de aceea scriitori rămân să se Termenul de metamodernism apare pentru prima resemneze cu situaţia sperând ca cititorul simplu să-i oară potrivit Wikipedia în 1975 fiind folosit de Zava- aprecieze opera trăind şi retrăind prin frământările, zardeh pentru a descrie o tendinţă a literaturii ame- dorurile, năzuinţele, disperările, de fapt prin întreg ricane de la mijlocul anilor 1950. Demnă de reţinut sufletul artistului care se răsfrânge multidimensional este reapariţia lui în anul 2010 în studiul olandezilor în opera sa. Prezentul e cel care contează, dar trecutul Timotheus Vermeulen şi Robin van den Akker „Note este cel care va da valoare viitorului, de aceea a fi ro- asupra metamodernismului”. Aici autorii subliniază mantic, clasic, romantic, realist, modern, postmodern ideea că metamodernismul se constituie ca o mişcare azi decât metamodern ar putea fi o problemă. de tranziţie a postmodernismului spre altceva deoa- Bibliografie: rece se clădeşte pe mentalităţi postmoderne din anii Cezar Gheorghe – „Metamodernismul sau despre 1980 şi 1990 şi recuperează elemente moderne care amurgul postmodernismului” în „Observator cultu- se prelungesc până la romantism, prefixul meta tre- ral” Nr. 785 din 14.08.2015 buind să fie înţeles aici prin trimitere la metaxy lui Wikipedia - https://en.wikipedia.org/wiki/Meta- Platon deoarece semnifică o mişcare între poli opuşi modernism şi dincolo de ei aceştia fiind modernismul şi postmodernismul. În „Manifestul metamodernist” publicat de Luke Turner în 2011 autorul enumeră în 8 puncte principalele linii ale acestei noi tendinţe ce presupune „o oscilaţie între po- ziţii cu idei diametral opuse”, dar şi depăşi- rea acestora, creaţia artistică „fiind condiţi- onată de iniţiere sau revelaţie” presupunând „o căutare a adevărului”, prin „îmbrățișarea unei sinteze științifico-poetice și informaţia naivă a unui realism magic”. Manifestul se încheie ferm: „Noi trebuie să mergem mai departe și să oscilăm” pledând pentru o abordare holistică în artă, dar şi pentru ne- pag. 15 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Note de lector Revelaţie prin oglindire de sine „Departele” (Editura Paula, Deva) par sau se derulează explicit. este extras din prozaismul coti- Axiomaticele sentinţe aristoteli- dian şi şlefuit cu imaginaţie de ce – delphice sunt urmate sub iconar deloc naiv – mai degrabă cerul între timp rotit sub zorii stilizator „stă şi mă chinuieşte/ creştinismului şi rămurind alte cu privirea/ de sub brazi/ Inge- semne luminoase şi alte spaime nuncheat în zăpadă/ Îngerul stihiale. Dintre acele sentinţe, cântă la chitară/ Biesrica este „Urmează-ţi zeul” şi „ Cunoaş- purpurie/ se ridică spre cer/-… te-te pe tine însuşi” par să îi fie Substanţa/ materia cu urechi condiţie şi crez. Am citit cel pu- frumoase/ o formă a plăcerii/ ce ţin 10 din cărţile ei, iar cea re- nu-mi trece prin carne”/ este Eugen Evu centă „Le Lointain” – „Depar- cea care mă determină/ să nu Paulina Popa îşi conturează tele”- The distance – evident rămân nemişcată/……Soarele o bibliotecă proprie remarcabilă: trilingvă, este de fapt un elegant apasă uşor/ pe inima iernii/ de la debutul prin „Cu mâinile album al cultului pentru carte – Sângele îmi acoperă mâinile”. în flăcări”- volum pragmatic în cu un conţinut COMPOZIT Ca şi în cărţile anterioare Pauli- care îşi clama cu un patos religi- (procedeu canonic muzical) – na Popa construieşte cumva os ars-poetica unei autentice modular şi egal de consistent. omphalic cartea în care fiecare chemări de natură feministă – Poate că undeva „departe” scân- poem se încheie ca un rând de ecologistă, poetesa bihoreancă teiază imemorial Cântarea Cân- zidire, spre a continua ROSTU- (acum deveancă) a urmat un iti- tărilor şi chiar funcţionalitatea IT în următorul. Este un rafina- nerariu al dezvoltării eului marelui poem atribuit lui Solo- ment acesta şi sublinierea nu liric,cumva ramificată cu nesa- mon… După „Îngerul politic” este formală, ca aldine, ci re-li- ţiu de fructificare a acestei reli- – carte contestatară cu inserţii gio (refacere a legăturii) ce are o giozităţi; răsfrânt generos într-o postmoderniste şi pamfletarde – semnificaţie mantică. Bizanti- „coroană” ce aminteşte un figu- iată că Paulina Popa revine la nismul este explorat în mistica rativ conifer. Dealtfel nu întâm- acea religiozitate transferată poeziei moderne şi Paulina Popa plător elegantul album poetic asupra societăţii tot mai agitate reface de fap regresiv în stratele este ilustrat cu imagini monta- de trepidaţiile istoriei imediate . arhetipale definite de un Carl ne- în care leit-motivul este Bra- Evident, experienţa şi fluenţa Gustav Jung. Poetul devine dul ( simbol arhaic carpatin dar discursului sunt factorii ce mar- apostol iar dumnezeu „cântă la parcă amintind de o pagodă!) şi chează un experiment liric sin- kitară”. OrfeuOrfelinul?- nu o desigur Bradul simbolic al Bel- gular şi în care substanţa liris- mai plânge , nici caută pe Euri- şugului de Crăciun). Câteva mului înfloreşte mereu din dice. Suntem în alt spaţiu, pe drumuri de pelerinaj în spaţiul spontaneitate şi reverberaţie ha- care l-aş numi unul Dantesc mo- cu pecete vechi-testamentară rică. Hieratismul angelic revine dern şi deopotrivă al unui Hie- par să îi fi deschis o viziune pa- ca leit – motiv şi cromatismul ronymus Bosch! Un frison apo- noramatică asupra spaţiului ori- devine iconic- fără a fi icono- caliptic resurect sub spectrul ginar – ca resurecţie a memori- clast: un suflu mai degrabă me- „luminii mai strălucitoare ca o ei. Însă cartea este axată pe tafizic şi o psalmodică spunere mie de sori”( …) – ca şi hiera- stâlpul religiosului doar pretex- inteferează paradoxal cu expri- tismele lui „neo mensch” al lui tual- iar sincretismul este o re- mări şocante: profanul se im- Nietzsche - aglutinează interva- sursă abundentă pentru marile pregnează de sacru prin „ritua- lele unui discurs sun starea tran- întrebări existenţiale care trans- lul” scrierii iar cuvântul lirici Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 16 mereu cu nesaţiu fantastic – de moderni par să participe la acest sei „neascunderii” metafizice. colorist impetuos - spaţiile ce „simpozion” în care înţelepciu- Întregul volum este astfel edifi- nu au repaus în rostuirea poe- nea este totuşi riscată paradoxal cat, sistematic şi cu o rigoare mului. Se rosteşte ceva oracular, în emoţional şi chiar senzualism ştiinţifică, dacă pot spune. Pole- se oficiază libaţii dar şi mistere: firesc feminin. Frecvenţa unor mos nu e departe, nici tonul „Să ne alăturăm/ să purtăm clişee – surpriză - ne tendenţi- adecvat spre a dojeni sau reche- vesminte/ cât mai transparent/ ( oase - desigur, poate fi suspecta- ma doctrinar „rătăcirile” uceni- citeşte metafore analogice, n ) tă de artificios: dar mutaţiile se- cilor. Nu înseamnă că Paulinei – aşa cât să ni se poată număra mantice ce răzbesc printre astfel Popa i se pot reproşa intruziuni /gândurile… Acelea care ne ci- de „întocmiri” sunt ale unui în naosul restrictiv – ci se pare tesc/ şi pe care noi le citim/ in- „ce” abia reprimat şi poate anu- că ea a dat de un filon adânc în vers/ ca-ntr-o oglindă” (pag. me deviat în virtualitatea şi as- sine, din care psalmodierea une- 49). Paulina Popa dezvoltă im- tâmpărul efemerului catarsic. O ori cu nuanţe laice - via eposul petuos şi la limita paroxismului distanţă uriaşă faţă de – bunăoa- originar – narează intempestiv – oximoronic – (remember!): ră - Angela Marinescu şi tot atâ- starea unei continue şi fluente „muşcătura nebunului” – defini- ta dar altfel, faţă de Ana Blandi- mărturisiri euharistice în am- ana. Asumat cu ardoare şi plitudini „electronice”… tenacitate, un destin poetic Structurarea cărţii, în stil „de pare să fie sub semnul perma- cantată” sau oratoriu modern, nenţei temeri şi încordări, îi este pare-se inspirată de le- pierderi şi regăsiri, acalmii şi gile componistice muzicale. interogaţii ale marelui Sfinx – Unele imagini şocante coboa- zeiţa femeie. Nu e nimic pre- ră parcă dintr-un delir mistic vizibil în această evoluţie cioranian (Lacrimi şi sfinţi). când incendiară, când estom- Stigma ancestrală este a fe- pată, dar mereu direcţionată meii corupte de îngerul căzut, cu o admirabilă vrere – spre celui biblic, dar mai ales ce- un liman INTERIOR . regre- lui apocrific.Se perindă în siv în stratele arhetipale defi- cartea obiect de cult- – sanc- nite de un Carl Gustav Jung. tuar – bazilică - templu o Poetul devine apostol iar mare felurime de simboluri dumnezeu „cântă la kitară”. ce vin când din pre creşti- Orfeu nu o mai plânge , nici nism, din mir, din eposul ru- caută pe Euridice. Suntem în ral arhaic, când din chiar lycan- ţia unei figuri de stil) însă devi- alt spaţiu, pe care l-aş numi unul tropia protodacică. Evident, ind de la hamletism. Deşi afirmă Dantesc modern şi deopotrivă al Paulina Popa nu mai scrie doar un onirism desuet „îmi citesc/ unui Hieronymus Bosch! Un spre a dezmierda harfe şi timpa- tot ce am trăit în somnul meu/ frison apocaliptic resurect sub ne dornice de psalmice oratii, ci ce devine/ din ce în ce mai spectrul „luminii mai străluci- a ajuns la cu totul alte vămi, a adânc” – Paulina Popa trăieşte toare ca o mie de sori”( …) – ca trecut la cu totul alte cercetări: aventura ireversibilei iniţieri de şi hieratismele lui „neo mensch” Cercetări de sine şi cercetări al sine, iar procedeul este unui al lui Nietzcke - aglutinează in- naturii primitive din om care se ezoteric: al oglindirii caleido- tervalele unui discurs sun starea disimulează mereu în homo reli- scopice şi scrutării inconştientu- transei „neascunderii” metafizi- giosus dar şi în zoon politicon. lui nu doar „rememorând ludic” ce. Întregul volum este astfel Livrescul se suprapune energic somnul blagianului concept, ci edificat, sistematic şi cu o rigoa- şi sinergia metaforică reumple profunzimile danteşti ale fiinţei. re ştiinţifică, dacă pot spune. O pleiadă de poeţi antici dar şi pag. 17 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Polemos nu e departe, nici tonul adecvat Florin Isuf – Un strălucit spre a dojeni sau rechema doctrinar „rătăci- rile” ucenicilor. Nu înseamnă că Paulinei Popa i reprezentant al localismului se pot reproşa intruziuni în naosul retristiv – ci se creator gorjean pare că ea a dat de un filon adânc în sine, din care Ion Popescu Brădiceni psalmodierea uneori cu nuanţe laice - via eposul originar – narează intempestiv starea unei conti- S-a stins din viaţă, pe 22 iulie a.c., artistul plastic – unul de excepţie – FLORIN ISUF. Am scris des- nue şi fluente mărturisiri euharistice în amplitu- pre opera-i grafică şi picturală printre cei dintâi, în dini „electronice”… Structurarea cărţii în stil „de „Tribuna” lui D.R. Popescu, într-un supliment „Tri- cantată” sau oratoriu modern, îi este pare-se in- buna în Gorj” supervizat de Nicolae Diaconu. Apoi, spirată de legile componistice muzicale. Unele mereu, cu prilejul fiecărei expoziţii, i-am comentat imagini şocante coboară parcă dintr-un delir mis- tablourile şi compoziţiile întotdeauna stranii. tic cioranian (Lacrimi şi sfinţi) Stigma ancestrală Am fost colegi de tabără de cercetare etnofol- este a femeii corupte de îngerul căzut, celui bi- clorică „Constantin Brăiloiu” a Centrului Judeţean blic, dar mai ales celui apocrific. … Paulina Popa dezvoltă impetuos şi la li- mita paroxismului – oximoronic – (remember!): „muşcătura nebunului” – definiţia unei figuri de stil) însă deviind de la hamletism. Deşi afirmă un onirism desuet „îmi citesc/ tot ce am trăit în somnul meu/ ce devine/ din ce în ce mai adânc” – Paulina Popa trăieşte aventura ireversibilei ini- ţieri de sine, iar procedeul este unui ezoteric: al oglindirii caleidoscopice şi scrutării inconştien- tului nu doar „rememorând ludic” somnul blagia- nului concept, ci profunzimile danteşti ale fiinţei. O pleiadă de poeţi antici dar şi moderni par să participe la acest „simpozion” în care înţelepciu- nea este totuşi riscată paradoxal în emoţional şi pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţi- chiar senzualism firesc feminin. Frecvenţa unor onale Gorj, unde – ce nebunie şi ce frumuseţe!- l-am clişee – surpriză - ne tendenţioase - desigur, poate văzut la lucru, aşezat gospodăreşte în faţa vreunui fi suspectată de artificios: dar mutaţiile semantice prepeleac, vreunei mori pe râu, vreunei pivniţi, ce răzbesc printre astfel de „întocmiri” sunt ale vreunei case boiereşti vechi, tradiţionale, precum unui „ce” abia reprimat şi poate anume deviat în cea a scriitorului Emil Paraschivoiu din Brădiceni. virtualitatea şi astâmpărul efemerului catarsic. O Era înainte de toate un om adevărat, autentic şi un artist desăvârşit. Explic cum înţelegea el acest distanţă uriaşă faţă de – bunăoară - Angela Mari- concept: ca pe o împlinire de sine, ca pe o neînce- nescu şi tot atâta dar altfel, faţă de Ana Blandiana. tată nemulţumire de sine, ca pe o neîntreruptă zba- Asumat cu ardoare şi tenacitate, un destin poetic tere de a găsi în cultură sâmburii naturii, ca pe o pare să fie sub semnul permanenţei temeri şi în- ambiţie personală de a nu uita inseparabilul raport cordări, pierderi şi regăsiri, acalmii şi interogaţii dintre artă şi mesajul profund omenesc (îi zicea ca- ale marelui Sfinx – zeiţa femeie. Nu e nimic pre- tharsis) al acesteia. Ca plastician/estetician, Florin vizibil în această evoluţie când incendiară, când Isuf a căutat cu obstinaţie, cu pozitivă consacrare, estompată, dar mereu direcţionată cu o admirabi- pe urmele suprarealiştilor, a explora resursele (ar- lă vrere – spre un liman INTERIOR , oglinditor, hetipurile) inconştientului. S-a exprimat pe mu- al misteruluide a fi. chia sublimantă (în sens freudian) dintre figurativ * din Revista de cultură şi atitudine Agero, şi nonfigurativ. Cobora tot mai adânc în bolgiile Stuttgart, 2008 Existentului cu scopul, programatic, de a-l interpre- Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 18 ta metaforic, simbolic, semiotic, Aniversara: 120 Lucian Blaga 120 alegoric, în a-i redefini accepţiile, - Universul Poetic - Tradiţionalism metafizic fiind ispitit, parcă ad infinitum, Anca Srobu a-şi dedubla intenţia primară, de S-a născut la 5 mai, 1895, în vietii II. Filozofie:Trilogia cuno- a o reduplica, întru determinarea satul Lancrãm, Alba; fiul preotu- asterii, Trilogia culturii, Trilogia intrinsecă de a da chip invizibilu- lui Isidor Blaga. valorilor, Trilogia cosmologicã lui, necunoscutului, terifiantului Studiile: III. Dramaturgia:Zamolxe, Mes- (într-un singur cuvânt: sacrului). Scoala primarã la Sebes, gim- terul Manole, Tulburarea apelor, Elaborasem un distih: „Pe-un naziul si liceul la Brasov (liceul Cruciada copiilor, Anton Pann, munte de melancolie/ ziditu-mi- Andrei Şaguna) si la Sibiu Semi- etc. IV. Aforizme, cugetãri, am târziu chilie”, prin preajma nariul Teologic. Din 1917 studi- mãrturisiri:Pietre pentru templul Sfântului Lăcaş al Mănăstirii Tis- azã filozofie la Viena, unde-si ia meu, Viscobolul, Elanul insulei mana. Se arătase încântat de el şi si doctoratul. Revenind în tarã Universul poetic blagian încropise un desen aleatoriu. Se intrã-n publicisticã , fiind redac- Poezia lui Blaga reprezintã un pronunţase, telegrafic, cum îi era tor la Cultura din Cluj, si la Ba- moment de elevatie a lirismului modul: „Eu chiar am fost întrea- natul la Lugoj. Din 1926 intrã românesc. Fatã de marele sãu ga-mi viaţă un munte de melan- în diplomatie, fãcînd parte din înaintas, Eminescu, pasionat colie, crescut pe-o vatră de iubi- corpul diplomatic românesc din de filozofie, care a nuantat sia re. Iar asta-mi a fost un prelungit Varsovia, Viena, Praga, Lisabo- versificat idei filozofice, Blaga exerciţiu ascetic, de pustnic retras na si Berna. Paralel elaboreazã este primul poet filozof, autor în chilia-mi de slujitor al tuturor o valoroasã operã politicã si al unui sistem de filozofie pro- muzelor”. filozoficã, recunoscutã prin- in priu, original. Legãtura dintre Trecând în lumea umbrelor trarea în Academie în 1937. Cu poezie si filozofie este indisolu- luminoase, FLORIN ISUF, de- acest prilej rosteste discursul de bilã. Astfel poezia nu poate fi vine nemuritor, se reînzeieşte. A receptie Laudã satului românesc. înteleasã fãrã o necesarã rapor- lăsat o zestre cultural-artistică de mare valoare Gorjului, pe care în 1938 este numit profesor uni- tare la aspecte ale sistemului România va trebui în continuare versitar la catedra de filozofie sãu filozofic. Conceptia filozo- s-o evalueze, reevalueze şi inte- a universitãtii din Cluj. Dupã ficã la rândul ei este exprimatã greze în circuitul european. Ca instalarea regimului comunist, într-o formã poeticã metaforicã. orice trăitor în Limes, ca orice considerat idealist si refuzînd sã Aparitia lui Blaga în climatul reprezentant al localismului cre- falsifice filozofia prin prisma ma- literar interbelic i-a contrariat ator, nu a fost preţuit pe cât ar fi terialismului dialectic, refuzînd pe contemporani, care nu stiau meritat. Fie ca măcar posteritatea sã-si renege conceptia, Blaga unde sã-l plaseze: printre tradi- să-i fie glorioasă! este înlãturat de la catedra uni- tionalisti sau printre modernisti. versitarã, devenind simplu bib- Criticul literar Eugen Simion re- liotecar la Biblioteca din Cluj. marca capacitatea lui Blaga de a Opera: fi în acelasi timp modern si de a Poet si filozof, Blaga este cre- pãstra legãtura cu fondul arhaic, atorul unui sistem filozofic pro- mitic, ancestral. Poetul însusi s-a priu, original. încadrat alãturi de Brîncusi într- I. Poezia Poemele lumi- un traditionalist metafizic. nii (1919) Pasii profetului Lucian Blaga e mut ca o (1921) În marea trecere (1924) lebãdã./în patria sa/zãpada Lauda somnului (1929) La fãpturii tine loc de cuvânt. cumpãna apelor (1933) La cur- Sufletul lui e în cãutare /în mutã, tile dorului (1938) secularã cãutare/de totdeauna,/ Nebãnuitele trepte (1943) si pânã la cele din urmã hotare.// Postum: Poezii (1964) - grupeazã El cautã apa din care bea cur- creatiile din ultima perioadã a pag. 19 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 trãire si meditatie. Predominã vital dezlãntuit (Dati-mi un trup, cubeul./El cautã apa,/din care elanul vital, betia vitalistã, care voi muntilor), Pasii profetului curcubeul/să-şi bea frumusetea tinde sã depãseascã limitele con- marcheazã o schimbare de ati- si nefiinta./ ditiei umane pentru a se contopi tudine, preeminenta (predomi- În formatia spiritualã a cu cosmosul Lumina are mai narea) cugetãrii, a reflexivitãtii lui Blaga au jucat un rol im- multe semnificatii; astfel ea în- asupra instinctului, asupra trãirii. portant urmãtorii factori: seamnã originea vietii: Semnificativ în acest sens este a). Un contact timpuriu cu lumea Lumina ce-o simt nãvãlin- Moartea lui Anton Pann. Bãtrân satului si cu spiritualitatea popu- du-mi/în piept minunato/e si orb, zeul naturii, al instinc- larã: eu cred cã vesnicia s-a nãs- poate cã ultimul strop din telor, îsi presimte moartea si în- cut la sat: lumina creatã în ziua dintâi/ locuirea lui cu un profet cres- Sat al meu, ce porti în nume/ în poezia Vreau sã joc po- tin care va îndepãrta omul de sunetele lacrimei,/la chemãri etul exprimã un elan vital naturã, de trãirea imediatã adânci de nume/în cea noapte dezlãntuit:/O vreau sã joc,/ cum prin introducerea notiunii pã- te-am ales/ca prag de lume si po- niciodatã n-am jucat !/Sã nu se cat: tecã patimei./Spre tine cine m-a- simtã Dumnezeu/în mine/un rob Pan rupe faguri/în umbra unor ndrumat/din stãfund de veac,/în în temnitã-încãtusat. nuci./E trist:/se înmultesc prin tine cine m-a chiemat/fie binecu- în alte creatii lumina apare codri /mănãstirile,/si-l supãrã vântat,/sat de lacrimi fãrã leac. alãturi de întuneric, semnificînd sclipirea unei cruci.//Subt clo- b). Un factor important la coexistenta binelui cu rãul, ca în pot de vecerne Pan e trist/Pe-o devenirea viitorului poet l-a Lumina raiului: cãrãruie trece umbra/de culoarea reprezentat contactul cu filozo- De unde are raiul-/lumina lumii/a lui Crist. fia indianã. De aici a retinut ? - Ştiu: îl lumineazã iadul/cu (Moartea lui Pan - III: Umbra) teme, motive, idei: tema tim- flacãrile lui ! În marea trecere - 1924 pului infinit, tema trupului ca Aceeasi combinatie de lu- începînd cu volumul În marea închisoare a sufletului, som- minã si întuneric de bine si rãu, trecere (= viata), reflexivitatea, nul si tãcerea, ca modalitãti de defineste natura umanã în poezia frãmântarea, nelinistea meta- atingere a absolutului. Pax magna. în poezia Dati-mi un fizicã devin dominante. Poetul c). Contactul cu filozofia ger- trup voi muntilor poetul exprimã se simte tot mai înstrãinat, mai manã, si mai ales cu expresion- dorinta fierbinte a sufletului sãu, singur în univers. Natur-si pierde ismul german. Multe elemente care-si cautã în învelis pe mãsura frumusetea paradisiacã, iar el- expresioniste pãtrund în opera elanurilor sale dezlãntuite: anurile vitaliste sunt înlocuite lui Blaga (mai ales în dramat- Dati-mi un trup/voi mun- de marile întrebãri ale vietii. Se urgie): oroarea de oras, fatã de tilor,/mãrilor,/dati-mi alt accentueazã tot mai mult rup- binefacerile civilizatiei mod- trup sã-mi descarc nebunia tura dintre eul poetic si lume. erne, regresiunea spre vegetal, în plin !/Pãmântule larg fii Poezia lui Blaga dobândeste betia vitalistã, cultul primitivu- trunchiul meu,/fii pieptul acestei o problematicã filozoficã. În lui, al miticului si al arhaicului. nãprasnice inimi,/prefã-te-n lã- poezia Scrisoare poetul regretã Poezia lui Blaga se constituie mai casul furtunilor, cari mã strivesc,/ aparitia sa pe lume, din moment ales pe metaforã, care închide de fii amfora eului meu îndãrãtnic ! ce nu poate descifra marile taine cele mai multe ori o problem- În alte poezii ca “Frumoa- ale universului: aticã existentialã. Primul poet se mâini”, “Gorunul” poetul Sunt mai bãtrân decât tine, român, care impune definitiv în exprimã presimtirea mortii. Alte Mamã,/ci tot asa cum mã stii:/ lirica româneascã versul liber. poezii, ca “Pãmântul”, “Eva” adus putin din umeri/si aple- Primul volum: Poemele lu- prezintã iubirea ca pe un mod de cat peste întrebãrile lumii.// minii - 1919 a comunica cu universul. Nu stiu nici azi pentru ce m-ai Metafora centralã a volumu- Paşii profetului - 1921 trimis în luminã./Numai ca lui este lumina. Tânãrul poet Cu toate cã si volumul urmã- sã umblu printre lucruri/si sã oscileazã între instinct si idee, tor mai pãstreazã încã un elan le fac dreptate spunîndu-le/ Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 20 destrãmare. Poetul cultivã Semnificative în acest sens sunt: care-i mai adevãrat si care- aici un lirism magic, universul Stã în codru fãrã slavã si Bel- i mai frumos ?/Mâna mi stînd sub semnul haosului, al sug: se opreste: e prea putin._ negãrii totale: Stã în codru fãrã slavã/mare Glasul se stinge: e prea putin./De Pretutindeni e o tristete. E pasãre bolnavã./Se tot uitã-n ce m-ai trimis în luminã, Mamã,/ o negare.E un sfârsit.Somnul, sus bolnavã/la cea stea peste de ce m-ai trimis ? ca metaforã centralã a acestui dumbravã. În fata atâtor întrebãri ne- volum, are o dublã functie. în un- Începînd cu Nebãnuitele dezlegate ale vietii, poetul trãi- ele poezii prin somn se realizeazã trepte (1943) se constatã o împã- este sentimentul regretului pro- trecerea într-o lume magicã, care a poetului cu lumea. În locul fund al copilãriei si al inocentei atemporalã; în alte creatii este mãrilor frãmântãri metafizice, acelei perioade. Regresiunea o modalitate de a intra în moarte. poeziile exprimã încrederea si spre aceastã lume a copilãriei Poezia Somn defineste somnul ca speranta. este exprimatã în poezia În o posibilitate de a iesi din timp. Semnificativã: marea trecere: Numai Schimbarea sângele meu strigã prin Zodiei pãduri dupã îndepãr- Si azi, dintr-o tata-i copilãrie. Altã- datã, neasteptat, acest turi de copilãrie satul rãsãrit./Ce cântec reprezintã pentru Bl- nemãsurat !/Ca unui aga un univers mitic, orb vindecat/lumea-n etern, o posibilitate, luminã mi s-a lãrgit. o sansã de regenerare Creatiile dupã sufleteascã. Poetul 1944 ne dezvãluie un treãieste profund sen- poet nou. Desi trece timentul vinovatiei printr-o periodã difi- de a se fi-ndepãrtat de cilã, poeziile sale aceastã lume si de a-si exprimã împãcarea fi pus întrebãri pe care cu viata si cu seme- aceastã colectivitate nii. Descoperind un umanã a satului nu si Blaga mai apropiat le-a pus de-a lungul pe linia omenescu- generatiilor. Semnifi- lui, marele nelinisti, cativã în acest sens este frãmântãri sunt înlo- Am înteles pãcatul ce cuite prin poezia iu- apasã peste casa mea: birii si a germinatiei. Am înteles pãcatul ce apasã în somn sângele meu ca un Versurile din aceastã perioadã peste casa mea/Ca un muschi val/se trage din mine/înapoi în sunt grupate în ciclurile: Vârsta strãmosesc./O, de ce am tãlmãcit pãrinti/ de fier, Varã de noiembrie, vremea si zodiile/altfel decât baba Începînd cu volumul urmãtor Ce aude unicornul, Corãbii ce-si topeste cânepa în baltã ?/ La cumpãna apelor (1933), ur- cu cenusã, Mirabila semânţã. De ce am dorit alt zâmbet decât mat de La curtile dorului (1938) în poezia Varã de noiembrie sau al pietrarului/ce scapãrã scântei se accentueazã inspiratia folclo- Cântecul focului poetul cântã o în margine de drum ? ricã. Paralel se constatã o tem- iubire târzie doar cu atât mai pro- Laudã somnului - 1929 perare a frãmântãrilor metafizice fundã cu cât este atinsã de tre- Aduce o modificare pro- datoritã contactului cu spirituali- cerea timpului si de presimtirea fundã în lirismul blagian. tatea folcloricã. Totusi si în tipa- sfârsitului. întregul univers este cufun- rul popular, Blaga introduce re- În poezia Catrenele fetei fru- dat într-o stare hipnoticã, de flexivitatea, marile întrebãri, care moase poetul foloseste un limbaj îl frãmântã pe om si pe filozof. pag. 21 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 metaforic, rafinat: O fatã frumoasã e/o fe- Ion şi Ioan – Înţelepţii din Transalpina reastrã deschisã spre paradis./ stâci, năpădit de gânduri. „Pu- Mai verosimil decât adevãrul/e terea unui cioban se măsoară în câteodatã un vis. greutăţile biruite!”. În poezia de maturitate mo- - Bârrr! Duceţi-vă să beţi artea nu este privitã ca nelin- apă! A strigat, aruncând spre ele iste ci ca un eveniment firesc al cu un şomoiog de iarbă uscată. vietii. Poezia Mirabila sãmânţã După o odihnă de mai bine este un elogiu al capacitãtii de de o oră, în timp ce autoturis- regenerare sufleteascã si de ren- me şi basculante treceau cu vi- astere al naturii: teză pe lângă micul grup de oi, Laudã semintelor, celor de Ion s-a hotărât să treacă în faţa fatã si-n veci tuturor !/Un gând turmei, ca mioarele să-l urmeze de puternicã varã,/ un cer de în- docile pe poteca ce şerpuia pe altã luminã,/s-ascunde în fiestec- lângă drumul asfaltat ce ducea are din ele, când dorm./Palpitã spre Voineasa. „Frumoase lo- în visul semintelor/un fosnet Al. Florin Ţene curi. Sunt clipele ce le trăiesc de cîmp si amiezi de grãdinã,/ din plin, salvându-mi trecutul, În primăvară, când munte- un veac pãduret,/ popoare de astfel mă fac să cuceresc viito- le mai purta pecetea zăpezii şi frunze/si-un murmur de neam rul...” gândea Ion urcând spre firicele de apă se revărsau în cîntãret. pisc. Astfel, au trecut trei zile văile unde iarba mijea a verde, O temã nouã este aceea a şi două nopţi dormind în mijlo- Ion fiul lui Ionescu din Ioneşti, necuvântului. Astfel în Ulisse cul oilor, învelit cu şuba făcută cioban cunoscut de pe valea Ol- personajul mitologic refuzã sã- tot din blană de oaie, cu căciula tului, a luat hotărârea să treacă si mai povesteascã aventurile neagră de lână trasă pe frunte. dincolo, în Ardeal, cu cele zece pentru cã prin cuvinte ar ucide * oiţe ţurcane gestante. Atâtea îi farmecul, misterul acestora. Ioan al lui Ioan din Ioancău, mai rămaseseră după inunda- Concluzie: Creatia lui Blaga cătun de pe lângă Sebeş Alba, ţii. Pleca să-şi caute o nevastă a parcurs succesiv mai multe s-a hotărât să se însoare cu o ol- harnică şi bună de făcut copii. etape fãrã ca între acestea sã ex- teancă de prin zona Munteniei. „Numai bine, până trec munte- iste demarcatii ferme, exacte. Nici nu se topiseră bine petece- le, oile mele vor făta şi cu banii Astfel primul volum, Poemele le de zăpadă de pe Transalpina, luaţi pe jumătatea de miei voi luminii, se caracterizeazã printr- că ciobanul, adunând cele zece putea face nuntă“, gândea Ion, un vitalism pronuntat. Volumul oi gestante, ce-i mai rămăsese- luând drumul Brezoiului, mer- urmãtor, Pasii profetului, se de- ră în urma inundării satului de gând agale în urma oilor. „Am fineste printr-un limbaj meditativ, către râul Sebeş, devenit una cu s-o învăţ să-mi facă fasole bătu- reflexiv. Volumele urmãtoare, Mureşul, a început să urce pe tă, frecată cu usturoi!” medita La cumpãna apelor, La curtile Transalpina, mânând oile cu flu- bărbatul lovind cu măciuca câte dorului se definesc printr-un lir- ieratul său caracteristic, printre o piatră ce-i răsărea în faţa opin- ism folclorizant. Ultimele vol- dinţii rari din faţă. „Am să-mi cilor, legate până sub genunchi ume, Nebãnuitele trepte etc., se găsesc o fomeie, iute şi harnică. cu nojiţe din piele de porc… caracterizeazã printr-o împãcare Am să o învăţ să-mi facă balmoş Din când în când fluiera printre cu viata si cu semenii. În întreaga şi mulţi copii!” gândea Ioan din dinţi la oiţele ce priveau cu jind liricã blagianã se pot identifica Ioancău, fluierând la oile sale, la apa limpede a Lotrului. douã constante: reflexivitatea si ori de câte ori trecea pe lângă După atâta mers, a strigat metafora. Din punct de vedere ele câte o maşină. scurt la oi. Acestea s-au oprit formal, poetul a impus definitiv Luase hotărârea asta, să ple- ca la o comandă, privind la stă- versul liber. ce din satul natal, după ce din pânul aşezat pe marginea unei (Subl. n. eugen evu) Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 22 mult visată, s-a oprit din urca- - Bună să-ţi fie inima! I-a răs- gospodăria sa nu mai rămăsese re şi cu oile strânse în jurul său puns Ion ştergându-şi obrazul nimic. „Dacă trebuie să aleg în- şi-a pus palmele straşină la ochi, cu dosul palmei. Dar ce vânt te tre două rele, gândea Ioan din pentru alungarea razelor de soa- aduce pe `mneata în aceste lo- Ioancău, am ales pe cel care nu re ce-l orbeau, să distingă omul curi? l-am încercat până acum!”. ajuns sus. Acesta părea o statuie - La fel ca pe dumitale! Urca alene şi cu răbdare pe cioplită în bazalt. „O fi om bun? - Adică?! drumul ce ducea către vârful O fi om rău? Sau o fi unul ca - Nu e zăbavă să vorovim Urdele. Abandonase de mult şo- fostul meu vecin care părea pâi- fără să spunem nimic. Musai e seaua asfaltată, şi îşi conducea nea lui Dumnezeu. Vorba aceea, să-ţi spun...?! oile pe o potecă de munte, fo- îţi împrumuta umbrela pe timp - Dacă doreşti... losită de ciobani. Cizmele din de soare, dar o cerea înapoi în - Iacă... mă duc în Oltenia să- piele de bou lăsau în urmă adân- momentul în care începea să mi găsesc norocul! citurile tocurilor ce se umpleau plouă!” - Dar dumneata? imediat cu apa mustind în iarba Soarele îi învăluia cu razele - Mă duc în Ardeal să-mi caut de pe potecă. Se simţea liber, sale blânde de primăvară din sorocul! el cu cerul şi oile lui. „Mă simt preajma Paştelui. - Spune aşa, omule. ...Hai slobod, eu şi Dumnezeu, dar - Ziua bună la dumneata, om să ne hodinim oleacă pe stânca acest cost este că am acceptat cinstit! responsabilitatea destinului!” Prin minte îi treceau tot felul de gânduri, unele mai năstruş- nice decât altele. „Dacă nu-mi găsesc soaţă, cum îmi doresc?! Sunt bucurii, în viaţă care pot să mă înjosească, dar şi înfrân- geri care mă pot împlini!”. ...Şi astfel au trecut trei zile şi două nopţi dormind, înfăşurat în şubă şi cu clopul tras pe frunte, în mijlocul oilor. * Cu cât urcau, cu atât cerul era mai albastru şi aerul mai curat. Ion şi oile lui au ajuns pe plat- forma de pe vârful Urdele. Şi-a făcut palmele straşină la ochi să vadă mai bine cine vine dinspre sensul spre care dorea să mear- gă. „Poate este unul ca mine. S-o fi săturat şi el de satul său şi acum îşi caută norocul. A ajuns, fir-ar să fie, la concluzia că via- ţa poate fi înţeleasă privind îna- poi, dar trăită privind înainte. Căci de-aia şi el şi eu mergem spre înaintele nostru!” Ioan, mai având câteva minu- te până să ajungă pe platforma pag. 23 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 asta că timp avem... - Coborând, ajugi în Brezoi, apoi o iei la dreap- - Se spune că vremurile schimbă lucrurile. ta spre Căciulata, Călimăneşti, Râmnicul Vâlcea, Dar...realităţile ne spun că noi trebuie s-o facem! şi mai mergi, timp de a mânca o pâine, spre Dră- - Musai, este cum zici... Dar... drumeţule, vo- găşani, şi ajungi la Ioneşti. Comună mare. Să ai rovim, vorovim, cum îi stă bine drumeţului, dar grije să nu-ţi calce mioarele careva cu maşina. E nu ne-am cunoscut! Pe mine mă chiamă Ioan din circulaţie mare până la Govora. Ioancăul de lângă Sebeş. - Grijesc! Şi pe la noi se circulă bogăt... - Bine zici Ioane! Mie îmi zice Ion din Ioneşti - Când ajungi întrebi de Maria lui Mecherel. de Vâlcea! Stă lângă şcoală. Îi spui de Ion al lui Ionescu, cio- - Măi, Ion când te-am zărit aici, sus cu oile banul. lână tine, mi-am zis: aista îi un hoţ de animale - A fost măritată? care vrea să treacă dincoace. - Da! E femeia înecatului de la baraj. Îşi căuta - Hei, Ioane... s-a dus cu haiducia! Aşezându- şi ea jumătatea. Ăi din sat ziceau că e rea de mus- şi mâţoasa de lână albă mai bine pe umeri, a con- că… Dar nu e adevărat. Ştii cum e… gura satului- tinuat. Mă gândesc că un minut de îndoială face i slobodă. cât o veşnicie de suferinţă. - Am s-o caut… Amu zic şi eu ca omul. Voi în- - Ai dreptate! Dar prin pustietăţile aistea te poţi cerca. Încercarea moarte n-are! Zise Ioan făcân- aştepta la orice! Însă, o vorbă înţeleaptă spune că du-şi o ţigare dintr-o bucată de ziar mototolită în eşecul nu ne va doborî atâta timp cât hotărârea jeb şi tutun scos dintr-o tabacheră veche, ţinută mea de a reuşi e de-ajuns de puternică. în iţari. - Aşa e, cum zici! După ce a tras un fum în piept, după care îl ex- - Nea, oiţă!... A strigat Ioan la oile sale care piră afară, Ioan a spart liniştea aşternută între ei. încercau să se amestece cu ale lui Ion. - Voi căuta s-o fac fericită, deoarece fericirea - Lasă-le! Se cunosc şi ele cum o făcui eu cu este armonia dintre ceea ce gândeşte omul, ceea `mneata. Numai aşa se cunosc oamenii şi anima- ce spune şi ceea ce face…E bună de muncă? lele. Fiindcă taina existenţei umane nu constă în a - E haitoşe! Are acarteturi, ceva animale... trăi, ci şi în a şti pentru ce trăieşti. - Înseamnă că-i fainoşe! Nu e ca Leana din ca- - Ai dreptate! După cum am aflat unul de la pul satului care are chef să facă ceva, dar înce- altul, fiecare avem drumul nostru în căutarea unei pând de mâine... soaţe. - Foarte bine! Cărui bărbat nu-i plac muierile? - Cum îţi este nevasta, aşa îţi este şi cinstea În primul rând le iubim pentru frumuşeţea lor şi casei. Trebuie să ştii să ţi-o alegi. S-o cunoşti. în al doilea rând pentru că fac copii. Fiindcă cunoaşterea vorbeşte. Iar înţelepciunea - Adică oameni! ascultă. Ion şi-a pus mâinile streaşină la ochi şi-a privit - Şi, ziceai că treci la noi în Ardeal? la poziţia soarelui pe cer. - Musai să trec! Vreau să-mi fac o familie, cu - Bade! E trecut de amiază. E timpul să ne des- o nevasă harnică, să ştie să-mi facă mămăligă şi părţim. fasole frecată. - Călătorului îi stă bine cu drumul... - Să te duci în satul meu, Ioancău, de lângă - Brrr! Sebeş, e o văduvă cu casă, lângă beserică, are de După care Ion a fluierat printre dinţi. Oile s-au toate, harnică şi strângătoare... luat după el, coborând agale spre Ardeal. - Păi... de ce a părăsit-o bărbatul!? - No! Amu veniţi după mine, mioarelor... Grăi - A trecut la Domnul! S-a răsturnat cu tracto- Ioan, sculând oile culcate pe nişte smocuri de iar- rul…Dacă te duci la ea să-i voroveşti că eu te-am bă, cu bota ce o avea în mână. Încet, cu mica tur- trimis. Ioan din Iancău. Nu e departe. Cum co- mă după el, a luat drumul Munteniei. bori, ajungi în Sebeş, o iei la dreapta, mergi vreo Amândoi coborau pe căi diferite, având în su- patru kilometri şi ajungi în sat. flet speranţa. În urma lor tricolorul arborat pe cea - Aşa am să fac!... Am şi eu o femeie în comu- mai înaltă stâncă flutura pe cerul înalbăstrit de na mea. Pe cinste, pentru `mneata! senin. - Amu aştept să-mi spui `mneata! Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 24 Gânduri de cititor “Oltenia de sub munte - Repere Vâlcene vechi şi noi” de Mihai Sporiş Raţional şi ordonat, dar şi dând dovadă de o acri- tele Sf. Grigore Decapolitul, adăpostit în cetatea Bis- bie de cercetător, Mihai Sporiş reuşeşte printr-o cu- triţei oltene (fondată la1492), pe vremea voievodului legere de eseuri convingătoare – amintiri şi evocări Radu cel Mare - 1497. jurnalistice, dar şi peisagistice reunite în cartea „Ol- Prin cronicarul Mihail Moxa aflăm despre lupta de tenia de sub munte – Repere vâlcene vechi şi noi”, la Rovine din 1395 a domnitorului Mircea Basarab să rescrie cu intenţia de a reînvia dragostea de patrie, - cel Mare (sau cel Bătrân – cu multă înţelepciune) de ţinuturi mirifice încărcate de istorie, despre bravi şi despre focarul de cultură de la Mânăstirea Bistriţa romîni simpli şi anonimi, dar şi despre unele celebri- exemplificându-o prin „Scrisoarea de înţelepciune a tăţi ale trecutului şi chiar ale prezentului. lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” etc. Nemurirea genei poporului nostru este legată de simbolurile de pe lut – olărit, de lustruirea pietrelor din râuri, de scrijelarea arborilor, a lemnului în gene- ral dând naştere la sculpturi mai întâi naive, apoi mai elaborate, datorită simţului artistic al românului. Cu lutul metaforizat în ustensile şi prin portul unguresc îngrijit, vâlceanu urneşte şi uneşte marginile. Sub povara veacurilor precum gorunii şi brazii, oamenii locului au ctitorit statornicie şi înţelepciune cu fire invizibile legate de credinţă şi divinitate, de osemintele strămoşilor din lutul oalelor şi ulcioarelor; iar autorul ne prezintă istoria în pas de cioban ce-şi doreşte transumanţa spre mântuire. Ştim că România este o ţară binecuvântată, dar parcă o mai binecuvântează odată autorul menţionând podoabele (darurile) făcute de D-zeu cu munţi încărcaţi cu păduri, dealuri pline de livezi, câmpii mănoase şi oameni harnici pe măsură şi temători de D-zeu, ca domnitorii lor dornici de iluminare prin cultură. Prin dogme creative boiereşti unite în acţiuni de sfinţire a locurilor, adăpostind sfinte moaşte pentru statornicire şi dăinuire a simţămintelor curate, prin cărturari şi fii iluştri ce nu s-au desminţit de cinste, co- rectitudine, de moşneni care şi-au dorit o emancipare spiritual-culturală şi astfel implementarea spiritului locului în întreg arealul românesc. Oalele, ulcioarele Autorul face referiri despre localitatea Costeşti cu după Mihai Sporiş slobozesc un cântec despre vie- cele două mânăstiri Bistriţa şi Arnota, despre focarul ţuirea perpetuă a neamului, încărcată de o frumuseţe de cultură de la mânăstirea Govora şi despre ctitoria morală specifică şi în armonie cu imbolduri de cântec lui Constantin Brâncoveanu dela Hurezi. Temeiuri- doinit, dar şi de joc şi voie bună. Toate acestea de- le acestei cărţi sunt limpezi - urmăreşte o ştafetă a finesc „o ţară ca o horă a micilor provincii, în care spiritului între boierii Craioveşti – stirpea Basarabă, fiecare îşi aduce mesajul de cinstire într-un specific Mircea cel Bătrân, Matei Basarab şi Constantin Brân- al exprimării inconfundabil, legat de tradiţie, datină, coveanu (1714). port, rostiri cu sensuri intrepătrunse.” Autorul face În demersul său, parcă pentru a da cititorului un referiri la nedei, ca sărbători diferite pentru diverse prilej de respiraţie, scriitorul face referire la trovan- locuri istorice, menţionează date autentice istorice le- ţii de la Costeşti, care foarte inspirat sunt numiţi de gate de boierii Craioveşti, care preţuiau odoarele de cercetătorii de la Râmnicu-Vâlcea, Ghiţă Procopie şi preţ, pe care le ocroteau cu sfinţenie – precum moaş- pag. 25 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Nicolae Dandeş: „imnuri în a făcut-o cu aceeaşi dezinvoltu- Poeme piatră închinate perfecţiunii ră şi în scriitura sa sub formă de şi armoniei naturii.” Dar în diver- : jurnal, eseu, restituiri, cronici şi sa varietate de forme şi mărimi ale poeme. Autorul este un bun sin- trovanţilor, se pare că domină cele tetizator al oricărui eveniment sub formă de sfere mai mult şi mai petrecut în arealul de sub munte, puţin perfecte şi de ovoide, de la la care a participat, are darul de a câţiva milimetri şi până la circa 2 te implica şi pe tine cititor al cărţii metri în diametru. Se crede că ei în eveniment – parcă spunându-ţi prezintă un fenomen de respiraţie, că ştafeta necunoaşterii este în to- de creştere şi revenire, ca „o se- talitate fără câştigător. Meticulos Gelu Birău ducţie şi o conversaţie cu divinul”. şi convingător, dovedeşte o largă Ce să mai vorbim despre „bo- cunoaştere istorică, social-politică Rugăciune lovanii” cărora le-a dat viaţă de- şi despre eroii generaţiilor sacrifi- Trupul femeii desena în izvor miurgul-ţăran de la Hobiţa Con- cate, despre personaje din cultură, urma trecătoare a iubirii stantin Brâncuşi, şi le-a căutat este un bun povestitor şi interpret, ca o rugăciune pentru eternitate, quintesenţele, înlăturând de pe ei scoţând în evidenţă fibra unor ca- (cu dalta) tot ce era de prisos, tot ractere de stâncă. Când eram copac ce era balast şi, având organul ide- Se opreşte în mod deosebit Când eram copac ştiam că există ii, Brâncuşi a decriptat şi a extras asupra însemnătăţii marelui Voie- mugurii norilor idei, cărora le-a dat ulterior viaţă, vod Mircea cel Bătrân, care a fost prin care călătoreau către creând o artă conectată perfect la recunoscut cel mai mare apărător Dumnezeu natural, cu tendinţă spre divinitate, din Balcani al creştinismului euro- cohorte de fluturi a dat viaţă simbolurilor ancestrale, pean astfel încât după bătălia de la când eram copac ştiam că există sculpturile sale devenind „flori în Rovine îi va fi fost dedicat un Te prin rădăcini o poveste cu picături stare de graţie”, pentru umanitate, Deum de mulţumire în catedrale de cristal. acum fiind om ştiu că există pentru viitorime, la fel cum steja- Notre Dame din Paris spre ştiinţa un copac uriaş rul stă mărturie mânăstirii Dun- întregului Apus. cu fructe de aur. trunlemn. Din aproape în aproape autorul „Oltenia de sub munte” este o ne aduce cu evocările până în se- Fereastra carte de suflet, de reconstituire şi colul XIX, şi chiar în apropierea Pe fereastra mea de argint punere în evidenţă a unor înaintaşi zilelor noastre, făcând remarca au înflorit porumbeii celebri ai zonei ca a savantului unui alt Sfânt tutelar Neamului au tras obloanele psiholog Dumitru Drăghicescu nostru Mihai Eminescu, mărturisit şi au trimis la culcare care a militat pentru ştiinţa cu- de o pleiadă de înalte spirite româ- doua speranţe stranii noaşterii de sine, care a sondat în neşti ca: Nicolae Iorga, Titu Mai- rătăcite prin spaţiu pe fereastra mea de argint adâncul psihicului poporului ro- orescu, George Călinescu,Tudor am scris un poem mân şi a reliefat esenţa intrinsecă Arghezi, Constantin Noica, Petre cu aripi sticloase dar şi metehnele, păcatele adunate Ţuţea, Ovidiu Vuia, Dimitrie Va- între ramele unui greier şi înrădăcinate de îndoctrinări stră- tamaniuc, Perpessicius, Eugen ine impuse cu de-a sila de nenu- Simion şi alţii. Insistă cu acribie De toamnă mărate contexte socio-politice. Se pe tradiţiile locale, pe religie şi Frunze moi de ceară ruginită remarcă la autor o gândire profun- armonie, pe acele elemente care picură pe umărul meu dă, responsabilă, imparţială cu dau statornicie şi oferă moralitate cum un fluviu de aramă diverse argumentări şi asocieri de neamului. În multe descrieri este cade în ceruri bun augur, ajungându-se chiar la demn de Calistrat Hogaş. Autorul este deci adevărat că s-au aprins proverbe şi ziceri. Relatările sunt este caracterizat de un patriotism îngerii pe tavan şi pe catargele lungi continue, fluente, fără sincope, pli- autentic legendar şi previzionar, ale femeii de chihlimbar ne de raţionalitate, dar îmbrăcate înălţător cu un orizont în care în- te ascunzi foarte bine în metafore şi deşi sunt convins că cap din ce în ce mai multe: cu- în umbra ta zdrenţuită autorul a atins starea de graţie în noaştere, tradiţii, simţire şi duh. toamnă cu fulgi castanii meseria sa de bază – energetician, A cronicărit Vasile Ponea în sprâncene Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 26 Teme reactualizate Apărarea lui Mircea Vulcănescu arh. Bogdan Pârvanu Primarul Neculai Onţanu, Ar- război şi militantism în favoarea nesc cât şi răspunsurile demne şi hitectul Şef al Primăriei Sector 2 hitlerismului sau fascismului”, bazate pe Lege ale Primăriei Sec- si zeci de personalităţi, împotri- urmând să sfârşească ucis de tor 2. Iată-le: ROMÂNIA Muni- va aberaţiilor demolatorilor de gardieni străini de România cipiul Bucureşti Primăria Sector statui de la Institutul “Ellie Wie- în temniţa ungro-rusească de > 2www.ps2.ro – Strada Chi- sel”. Sute de persoane si zeci de la Aiud. Printre cei care resping ristigiilor nr. 11-13, Tel: +(4021) personalităţi au condamnat ideea vehement aberaţia sinistră – un 209.60.36 Fax: +(4021) totalitarist-bolşevică a Institutu- adevărat atentat la valorile şi 209.61.42 Statuia lui Mircea lui “Elie Wiesel” de demolare a simbolurile naţionale şi o cerere Vulcănescu, amplasată conform statuii marelui gânditor şi martir abuzivă pusă sub antetul Guver- legii Primăria Sectorului 2 a pri- român Mircea Vulcănescu, aflată nului României – se numără, pe mit în data de 24 martie a.c., din în Piaţa Sfântul Ştefan din Bucu- lângă Primăria Sectorului 2, în partea Guvernului României – resti, în apropierea casei filosofu- frunte cu primarul Neculai On- Institutul Naţional pentru Studi- lui de anvergură universală ucis erea Holocaustului din România la Aiud. “Nu ştiai ce să admiri „Ellie Wiesel”, adresa prin care mai întâi la Mircea Vulcănescu: se solicită „înlăturarea statuii nestăvilita lui curiozitate, cultura lui Mircea Vulcănescu din piaţa lui vastă, solidă, bine articulată, Sfântul Ştefan”, adresă pe care sau inteligenţa lui”, scria Mircea o anexăm. Institutul Naţional Eliade despre fostul său coleg pentru Studierea Holocaustului de la Criterion. “Era o excepţie din România „Ellie Wiesel” din ameţitoare… un spirit cu adevă- subordinea Guvernului Români- rat universal”, afirmaşi Emil Cio- ei precizează că „prezenţa statuii ran într-o scrisoare către familia pe spaţiul public contravine le- martirului fără mormânt, devenit, gislaţiei în vigoare” din urmă- recent, Cetăţean de Onoare post- toarele considerente: „Mircea mortem al localităţii Aiud şi de Vulcănescu a fost condamnat la la a cărui naştere s-au împlinit ţanu si Arhitectul Sef Bogdan 8 ani de închisoare pentru săvâr- în martie 110 ani. Numai Insti- Pârvanu, Mihai Florea, autorul şirea de crime de război şi mi- tutului Naţional pentru Studierea unei inspirate Petiţii online, pro- litantism în favoarea hitlerismu- Holocaustului din România “Elie fesorii Adrian Boeru, Septimiu lui sau fascismului, permiţând Wiesel” – aflat sub acoperirea Chelcea, Radu Baltasiu, scriitorii intrarea armatelor germane pe Guvernului României şi condus Dorin Tudoran, Ion Lazu, San- teritoriul ţării”,„Conform Or- de un oarecare Alexandru Flo- da Golopentia, Magda Ursache, donanţei de Urgenţă a Guver- rian, fiul unui comisar komin- Vartan Arachelian, Adrian Alui nului nr. 31 din 13 martie 2002 ternist al culturii romane – s-a Gheorghe, Elena Dulgheru, Va- privind ridicarea sau menţinerea gândit să-şi motiveze cererea de sile Gogea, Ioan Salagean, Mari- în locuri publice a unor statui demolare a statuii lui Mircea Vul- ana Gurza, Grid Modorcea, Dan şi plăci comemorative dedicate cănescu invocând sentinţa bolşe- Culcer, Liviu Ioan Stoiciu, Dora criminalilor de război, este in- vică a simulacrului de proces din Mezdrea, Sorin Lavric si gaze- terzisă. Totodată Ordonanţa re- 1948, prin care omul care a adus tarii Florin Palas, Adrian Patrus- spectivă prevede că fapta de a pe timp de război tone de aur, ca, Victor Roncea, şi mulţi alţii. promova cultul criminalilor de aflat şi acum in Tezaurul Băncii Portalul Ziarişti Online a obţinut război este incriminată”. Facem Naţionale a României, era con- in exclusivitate documentul prin precizarea că bustul lui Mircea damnat la “8 ani de închisoare care se încercă continuarea crimei Vulcănescu a fost amplasat de pentru săvârşirea de crime de de la Aiud în spaţiul public româ- pag. 27 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Primăria Sectorului 2 în Semnal-eveniment editorial anul 2009 având la bază toate avizele prevăzute de Sorescu, Florin Vasiliu, Peter Cârdu, lege, respectiv:– Avizul favo- Adolf Shvedchikov, Venkateswara rabil al Ministerului Culturii, Rao etc.). The third part displays re- Cultelor şi Patrimoniului Naţi- readings from few of my own writ- onal nr. 2276/V.T./29.07.2009 ings (Self-Notes). primită la Primăria Sectorului 2 Referenţi: Av. Dr. Paşcu Ba- laci, scriitor, Oradea,Prof. Miron cu nr. 58624/3.08.2009,– Avi- Blaga, scriitor, Oradea,Mumtaz zul favorabil al Asociaţiei Ali, Islamabad, Pakistan. Foştilor Deţinuţi Politici din Pof, univ conf. Florentin România nr.306/27.07.2009 pri- Smarandache, New Mexico mită la primăria Sectorului 2 cu Florentin Smarandache nr.59460/06.08.2009,– Avizul Prefaţă: “Imagination without Comisiei Tehnice de Circulaţie Cititoins. Nousectomy, lecture knowledge leads no farther than the din cadrul Primăriei Municipiu- instante, Editura Ferestre, 2015 back yard of primitive art.” Vladi- lui Bucureşti pentru prelungirea Acest jurnal de lecturi cu- mir Nabokov* “Nu mă tem de mo- scuarului spre strada Popa Soa- prinde notițe mai vechi și mai noi, arte. Mă tem de însingurare.”Petre re şi crearea spaţiului necesar în română și în engleză. Prima par- Țuțea* “You can’t write on an emp- amplasamentului bustului,– În te antologhează idei din patru au- ty brain. Some people does.”Amiri baza acestor avize s-a eliberat tori, ordonați cronologic (Vladimir Baraka* “Lecturile mele cele mai Autorizaţia de Construire nr. Nabokov, Petre Țuțea, Amiri Baraka, liniştitoare, 1115/105S/22.10.2009 necesară Eugen Evu). Sunt gândurile directe încă din copilărie, sunt citirea amplasării bustului. Totodată, ale acestora, transcrise instant, fără norilor.” Eugen Evu pentru corecta informare a so- adaosuri subiective. Partea a doua cietăţii civile privind amplasa- conține notații indirecte pe mar- CRIZE DE LUCIDITATE, rea statuii, Primăria Sectoru- ginea unor texte publicistice (unele capitolul Eugen Evu lui 2 a desfăşurat, în luna iulie din anii 80 ai secolului trecut, altele Notițe din jurnalul SOARELE E 2009, întâlniri şi consultări, transgresând timpurile în căutarea de ACOLO ŞI NOAPTEA al lui Eugen organizate la propunerea unor paradoxuri), sau mărunte comentarii Evu (ediția a doua, Biblioteca Pro- personalităţi ale vieţii culturale despre câțiva autori (Marin Sorescu, vincia Corvina, 2010), Opera Om- nia USR Alba Iulia. Nume apreciat româneşti, la care au participat: Florin Vasiliu, Petru și popular printer scriitorii români preşedintele Comisiei Monu- Cârdu, Adolf Shvedchikov, Ven- actuali, poet, prozator și publicist, mentelor de For Public, Mihai kateswara Rao ș.a.). Partea a treia Eugen Evu (n. 10 septembrie 1944, Oroveanu, academicieni, sculp- sunt re-citiri din scrieri proprii, auto- note. Hunedoara), autor a cca. 50 de cărți, tori, istorici, oameni de lite- a fost și el hăituit de Securitate.Foto re, membri ai familiei, care au GATHERED FROM THE credit: https://cenaclulcolumna. propus şi susţinut amplasarea SHELF wordpress bustului în piaţa Sfântul Ştefan. This reading diary includes old Precizăm că Primăria Sectorului and new notes, in Romanian and Ziceri neutrosofice de Floren- 2 a transmis răspuns la adresa English. The first part anthologizes tin SMARANDACHE primită de la Institutul Naţional ideasof four authors, chronological- Mai bine mai târziu decât pentru Studierea Holocaustului ly ordered (Vladimir Nabokov, Petre mai devreme.*Din greşeală, am din România „Ellie Wiesel” din Ţuţea, Amiri Baraka, Eugen Evu). nimerit-o bine.* Personalitate subordinea Guvernului Româ- There are their direct thoughts, in- impersonală.* Ideea de frumos e niei, că amplasarea bustul lui stantly reprinted, without subjective frumoasă, nu frumosul.* Persoană Mircea Vulcănescu a fost făcută additions. The second part contains redusă la absurd.* Ce am pe inimă, cu toate avizele prezentate mai indirect notations on some journalis- am şi în gură. sus şi cu respectarea prevederi- tic texts, or minor comments Subiecte care pot leza minţile lor legale. about several authors ( Marin slabe. Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 28 Retro- polemici la export*… Napoleon Săvescu- versus Ioan Aurel Pop să se abţină să nu menţioneze că…m-a auzit. Sigur că frica m-a cuprins pe loc (!)… aşa că, acum doresc să-i dau un răspuns, în scris, domnului Prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, cu privire la multiplele erori voite (sic!) din prezentarea domniei sale şi o fac din două motive: o dată pentru că îi respect pe maghiari deopo- trivă cu românii şi apoi pentru că Mişcarea Dacologi- că iubeşte adevărul. Maghiarii au pretenţii teritoriale la toţi vecinii. Dacă aceste pretenţii sunt întemeiate În 12 decembrie 2013, am avut neplăcerea să-l sau nu, dacă ele sunt corecte şi argumentate istoric, e ascult, la New York, pe Prof. univ. dr. IOAN AU- treaba istoricilor maghiari, sloveni, slovaci, austrieci, REL POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din sârbi, croaţi şi ucrainieni. Pe mine mă priveşte Transil- Cluj Napoca (sau cum i-a plăcut să-l numească: vania. În şcolile române şi maghiare din Transilvania „Kolozsvár”) vorbind, dintr-o perspectivă “acade- se învaţă faptul că la venirea maghiarilor – la începutul mică”, despre valorile multiculturale din Transil- secolului X – în Transilvania era vid de populaţie. Asta vania, create de români, germani, maghiari, evrei şi e principala teorie pentru care maghiarii în ziua de azi alte naţionalităţi, de-a lungul veacurilor. Spre sur- revendică Transilvania. Astfel pentru maghiari:– nu prinderea mea, nu s-a menţionat nici un nume româ- are nici o importanţă faptul că populaţia majoritară – nesc de creator de cultură sau artă din Transilvania. de aproape 80% (şi nu de 45 % cum ne explică aca- Tot de la emeritul profesor român (?) am aflat cu demic domn’ Profesor) – din Transilvania e de origine surprindere că Transilvania a aparţinut Ungari- română; – nu are nici o importanţă că în inima Tran- ei pâna la anul 1688 când a fost ocupată de im- silvaniei sunt rămăşiţele statului DAC la tot pasul; periul Habsburgic. Oare emeritul profesor român – nu are nici o importanţă că românii vorbesc şi as- nu a auzit de Paşalâcul de la Buda din anul 1526 tăzi limba lor străveche ( şi NU o „new latin langua- sau poate o fi fost şi un Paşalâc la Kolozsvár ?! ge”, cum academic ne explică domn’ Profesor Pop), L-am întrebat de ce nu vorbeşte şi despre daci, când în deşi sunt în mijlocul unor state de origine slavă; inima Transilvaniei sunt rămăşiţele Statului Dac la tot – nu are nici o importanţă că într-un interviu acordat pasul, iar domnul profesor mi-a răspuns că aici se discută postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, numai de Transilvania, începând cu perioada de când fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea şi membru a primit acest nume de la unguri, în secolul al XI-lea (!) al Comisiei Teologice Internaţionale, unul din oame- I-am replicat că Laonic Chalcocondil (1423—1490) nii care au avut acces la documente secrete din arhiva [1], unul dintre cei mai de seamă istorici bizantini din Vaticanului, a făcut o declaraţie surprinzătoare: „Chiar secolul al XV-lea (sic!), numeşte “Transilvania”, Da- dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Cato- cia peonilor, dovedind o cunoaştere exactă a realităţi- lice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba ro- lor etnice (populaţia predominant „dacă”) dânsul nu mână este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că părea să-şi aminteacă numele de Dacia Peonică, dar limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din a ţinut, academic, să-mi corecteze pronunţarea nume- care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, lui lui Laonic Chalcocondil, cu toate că atunci când nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă se referea la Făgăraş pronunţa numele acestuia foarte limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau ciudat… „Fogaras” (!?!). să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, Când, în pauză, îi spuneam unui prieten că: „Cine din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehi- vrea să mă asculte, Sfatul meu îi poate prinde bine, Se cul minunat lumii occidentale (limba latină – n.a.)”; pot spune prostii multe Şi-n cuvinte mai puţine!”, un – nu are nici o importanţă că Transilvania însăşi poar- colaborator al distinsului Prof. univ. dr. IOAN AUREL tă un nume latin şi nu maghiar, şi nu are importanţă POP, Rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj că Transilvania nu a făcut parte niciodată din Napoca, tocmai trecea prin spatele meu, şi nu a putut Ungaria (iar nu aşa cum ne explică academic pag. 29 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Paradoxuri Pop că inclusiv după Paşalâcul de care, simţindu-se, pe bună drepta- Florentin Smarandache la Buda, Transilvania a făcut parte te, venetici în Transilvania, cerând tot din Ungaria, până la ocuparea ajutor armat de la administraţia I - Paradoxuri biblice ei de către Imperiul Habsburgic în habsburgică, pentru înăbuşirea re- Cel mai mare OM din istorie, anul 1688); – nu are absolut nici o voluţiei vlahilor de la anul 1784, Iisus: importanţă că ungurii însăşi se re- condusă de Horea, Cloşca şi Cri- N-a avut servitori, și totuși I se cunosc pe sine ca migratori, venind şan, recunoşteau că: „Părinţii noş- spunea Stăpân. din Asia şi asediind o mare parte tri, veniţi din Sciţia, au cucerit cu N-a avut diplomă, și totuși I se spunea Învățător. din Europa. Nu! Ei spun că Dacii lupte victorioase şi cu sângele lor N-a avut medicamente, și au dispărut din istorie şi că Transil- această scumpă patrie şi după ce au totuși I se spunea Vindecător. vania era goală când s-au refugiat supus şi au făcut iobagi pe părinţii N-a avut armată, și totuși se te- ei, în urma războiului cu moravii vlahilor care s-au revoltat astăzi, meau de EL. şi bulgarii, care i-au împins spre 1784, asupra noastră, dânşii (n.a. N-a câștigat nici un razboi, și Nord. Documentul care consfinţeş- adică ungurii) au domnit liniştit peste ei, ţinându-i totdeauna într-o totuși a cucerit lumea. te aceste convingeri maghiare este N-a comis nici o crima, și aspră disciplină.“ Domnule Prof. celebra: “Gesta Hungarorum” a lui totuși l-au răstignit. univ. dr. IOAN AUREL POP, Rec- Anonimus. Problema e că până şi A fost înmormântat, și totuși tor al Universităţii Babeş-Bolyai această scriere vorbeşte de lupta de trăiește și azi. 200 de ani a maghiarilor pentru a din Cluj Napoca (sau Kolozsvár, cuceri Panonia şi mai târziu Tran- cum vă place să-l numiţi), sunteţi o II - Alte paradoxuri silvania şi de faptul că s-au luptat cu cruntă dezamăgire pentru un profe- - Răspunde acestor 8 întrebări ducii Menumorut şi Glad, iar în anii sor care îşi primeşte salariul lunar uşoare – examen. 904 au de-a face în Transilvania cu de la statul român, din munca mi- Ca să-l treci trebuie să răspunzi un localnic pe nume Gelu care con- lioanelor de români, şi pentru cetă- corect la 4. duce o formaţiune statală locală. ţenii românii care îşi trimit copiii la 1) Cât a durat războiul de 100 I.D. Iscru aminteşte de o informa- dumneavoastră pentru învăţătură! de ani? ţie din sec. IV transmisă prin car- În final ce trebuie ştiut este că, de-a 2) Ce ţară fabrică faimoasele tea “Origines Hungaricae”, scrisă lungul zecilor, sutelor şi miilor de pălării de Panama? de Franciscus Foris Otrokocius, ani, dacii şi urmaşii lor legitimi de 3) De la ce animal se obţin cor- la 1693, referitoare la limbile vor- azi, noi românii, nu am avut ne- zile de instrumente cu coardă, nu- bite la curtea regelui hunilor: lim- voie de migratori, ci migratorii au mite şi maţe de pisica în spaniolă? bile gotice şi ausonica, unde prin avut nevoie de noi, şi ceea ce le 4) În ce lună sărbătoresc ruşii limba ausonilor se înţelege dacică cerem noi azi este puţin respect! Revoluţia din octombrie? care este, de fapt latina vulgară, Surse:Dr. N. Săvescuwww.dacia. 5) Cu ce sunt făcute pensulele potrivit prelatului maghiar Otroko- org; Lumină lină, NY.** Titlul cu păr de cămilă? cius. Attila Hunul (406-453 d.Hr.) red. NP Corvina 6) După ce animal au fost de- însuşi se intitula numite Insulele Canare? „rege al hunilor, 7) Care era numele regelui al meduşilor, al George VI? goţilor şi al da- 8) Ce culoare are cutia neagră cilor”, dovadă că a avioanelor? dacii existau şi Gata? Verifică în continuare erau recunoscuţi răspunsurile… Q Cât a durat războiul de 100 de Attila. Să nu de ani? uităm şi de Me- A A durat exact 116 ani. moriul din 1784 Q Ce ţară fabrică faimoasele al grofilor şi al pălării de Panama? baronilor unguri, A Se fabrică în Ecuador. Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 30 Q De la ce animal se obţin corzile de instru- Poeme mente cu coardă, numite şi maţe de pisica în spa- niolă? A Se obţin de la oi şi cai. Q În ce lună sărbătoresc ruşii marea Revoluţie din octombrie? A În noiembrie. Q Cu ce sunt făcute pensulele cu păr de cămilă? A Sunt făcute cu păr de veveriţă. Q După ce animal au fost denumite Insulele Canare? A Au fost denumite după câine, de la canis în latină. Q Care era numele regelui George VI? A Alberto. Q Ce culoare are cutia neagră a avioanelor? A Este portocalie. Nu-mi spune că l-ai trecut!

Constantin Marafet imoralis… Las visului tulpina şi umbra înşelată, ca mâine şi sicriul îşi ia din dor rugina POEME Din dorul de albastru din marginea curbată a bolţilor. O, Doamne, prea greu apasă vina.

Doar eu sunt păcătosul, cu martori-haimanale prin târguri de poveste. Am crama în furtună. Sedus de aventură, am prins prin tavernele să cânt: miopul cântec nimicul meu îl sună

Eu singur îmi sunt orbul?de preajmă mult ferit Nutriţie paradoxistă şi nu arunc cu piatra a vorbei despuiare, Pentru cei preocupaţi de o alimentaţie sănătoasă, iată unde muzee poartă centurile uşoare ultima noutate în domeniul nutriţiei şi al sănătăţii. Este şi Râmnicul arată un cimitir, smerit. o uşurare să aflăm adevărul după atâtea şi atâtea studii contradictorii despre nutriție. Vă las doar deznădejdea, prieteni dealtădată, 1. Japonezii consumă foarte puține grăsimi și suferă amantelor flotante, las măştile de ghips POEME de mai puține atacuri de cord decât românii. şi-un dram din nebunia cu cerul împăcată— 2. Mexicanii consumă multe grăsimi și suferă de mai primiţi-le-n tăcere!, m-aşteaptă dragul Styx. puține atacuri de cord decât românii. 3. Chinezii beau foarte puțin vin roșu și suferă de 2007 La bănci se dau şi plăgile în rate, mai puține atacuri de cord decât românii. străinilor le vindem tânăr sânge, 4. Italienii beau mult vin roșu și suferă de mai puține sar casele din basm ni-s demolate— atacuri de cord decât românii. pe noi, ca beduini, ce nor ne strânge? 5. Nemții beau foarte multă bere, consumă foarte mulți cârnați și grăsimi și suferă de mai puține atacuri Tornade în pustia cruntă, Doamne, de cord decât românii. atomice blesteme le însumă Concluzia: şi tâmpla numără casate toamne Mâncaţi şi beţi tot ce vreţi! Se pare că faptul că sun- şi chipul cere măştile de humă. tem români este ceea ce ne omoară! După Thirteenth Anthology on Paradoxism O, prunci!, la second-hand, pe veresie Florentin Smarandache vă aruncăm ca putrede tomate POEME pag. 31 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015

Vinul? ah, e o piscină şi firul de lumină întârzie unde toţi orbeţii spală cu miru-n candele întunecate. grâu neghiob şi grea neghină, graiul slugă la cabbală. După potop, n-avem învăţătură? cutremure? o literă de lege, Eu? războaie coafate—, se-nţelege, ţin calea mea regală. aplaudaţi!, cu-asupra de măsură.. mulaje amiezi de vorbă mulajele au invadat alt cer Amiezi de substantive, vă-ncredinţez pe veci până la forma -n bronz să hiberneze otrava din privirea acestei lumi de verde şi după rang - languste maidaneze pe soclurile nalte bătrânii corbi zevzeci catapultează jos în falanster mătănii bat din aripi. Chem vântul să-ţi dezmierde cerşind odăjdii versuri şi ison ca de leoaică părul în versurile mele schimbarea stalul stagiul textul loja o oră de tăcere. Secunda târâtoare ciobirea plasturele doza oja îşi împrumută suflul oceanului din stele, canabis miedul - spaţiul monoton cumplita zi să-mi umple orfanele pahare. îi taie corbul cel autohton lamento pe crania de horn urban se-așează Doamne, căile sunt calpe, POEMEîi spârcâie orbita de gălbează Clopotul globule albe o ciugule de spelbii neutroni turlei negre mai petrece beau confraţii din pahare un tunet va să cadă tenebros corbii mei de vânătoare sunând târâţa hoaspa şi talaşul- după umbrele aztece. încalecă-ţi asinul ca incaşul te du scârbit prin fluierul de os. Nu mai este lemn de cruci codrii s-au făcut haiduci şi cu rădăcina-n funii exil mă văd în cosmos orbul cel mai mare s-au mutat în munţii lunii. cu alb baston lovind de-a lung Levantul cât în cărbune tace diamantul Avem sfinţi în stâlpii porţii exilul şi opaca resemnare într-o altă răstignire, ochiul meu în zugrăvire bacovianul corb tăios înfruntă schimbă crucea, drumul sorţii… POEMEreflexele zăpezii din topaze exasperarea tusei Lui şi az’ e la marginea Cetăţii tumoarea noastră cu găteli de nuntă. Stau la marginea Cetăţii şi privesc trecând cobeţii după lună, peste ape vernisaj fecioare îngheţate-n golful serii crâşmele rotesc agape. pe rându-ntâi dorm doamne-n malacov ca pielea mării moarte, râsul mov Putred e sărutul râmnic, îl trec într-o metaforă truverii dă în pârgă jos rugina, scade-n candelă lumina, descălecaşi de dincolo de moarte cu tăcerea mă cuminic. mult mai în spate liber travestitul își plimbă prin pupile amoritul Sângele nu-l pot întoarce-n desnudei maya, coapsele deşarte lamura de la-nceputut; prea bătrâne, îmi torc parce din varii unghiuri schimbă electrozii firele din graiul mut. POEMEdepresurând poziţii amputante Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 32 mătănii de o mie de carate Ceasul mi-l citesc în piatră afonii bat şi fonfii şi schilozii lângă pătimita vatră.

șuți la vedere. Gârbovul maestru glasul dedat şi el cu scârbave manele Foaie albă până când ? împarte cupe pline şi jartele mă laşi singur îngânând bichinei, balerine-n danț ecvestru clopotele de pământ toate-n formă de mormânt. visând la Sapho, ora infernală la ţărmul mării numără vergine Prin zăpezile letale iar tu pe piatra palidă, streine, deal coboară urcă vale îţi bei în grup agapia letală. şi-n răscrucea cerului e troiţa lerului. alean cum soarele cu luna își împart Maica mea îl ţine-n tângă a cerului încăpătoare carte şi întoarce către mine de singura mea moarte mă desparte un rozariu de suspine neobositul verb a fi .porthart plânsu-i gata să mă plângă:

îmi pare descifrându-i strat cu strat - lacrima aceea scrie căutându-l prundul care-mi aparține mirul la iluminare să se deschidă drumul către sine nu vezi? urmele de sare pe unde rădăcinaPOEME l-a umblat duc la Precista Marie. cu morții mei, o noapte le aprind Fila albă-o mut la tâmplă înfioarate lacuri în pupile şi aud de peste mări și mă întorc cu luna cu feștile un colind desculţ cum umblă la soarele în capăt de colind cântând ,, dalbe flori de măr’’ străvechi colind, îl cânt înnegurat și-i gust pe limbă tainica prescură cât iese din eclipsa ce-o îndură desprinsa vatră :Râmnicul Sărat. vatră Râmnice în duh curat ochiul meu te-a lăcrimat.POEME Unii (ciocli şi strigoi) făloşindu-şi sfârâiacul cu ocări deşartă sacul sloi noroi împroaşcă pleoapa mângâierii visătoare şi privirea lor (satrapa) numără-n descălecare Nota redacţiei: pete petece în soare. Pe această cale redacţia îşi alte poeme, care nu-i aparţin, cere scuze, în primul rând po- trimise de cineva la redacţie, Preajma sufletul mă doare. etului, Constantin Marafet, cât fără a-şi deconspira numele. şi cititorilor pentru eroarea fă- Solicităm, totodată autoru- Judece-l pe duşmănitul cută în numărul trecut al revis- lui, care-şi recunoaşte poemele, după-a duşmanilor faimă pe cât i-au cuprins de spaimă tei (nr.3/76 2015), de a trece sub să ne facă cunoscută aceasta. umilinţa şi jelitul. numele Constantin Marafet Redacţia pag. 33 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 In Memoriam OCTOGENARUL Gheorghe ŞORA Eugen Evu Aproape orb văzând interior lumina vie? sau strigăt povestit împotriva orbirii Dr.Gheorghe Şora scrie la în satul lui natal, satul din Cos- ce orbeşte ? Dincolo şi dincoace vârsta senectuţii, poezie, ca un mos… Oare lătrăturile câinilor de opera istorică, Şora (ce povară ultim şi ozonat refugiu. Sau, dacă şi trilul mierlei se aude în anii a numelui acesta!). Dictează orb vreţi, o buclă de timp. Sau pragul lumină? De către cine ? Cine se- poezii. S-a rezumat la subţietatea în spirală al unei escaladări mai ceră, cine recoltează Memoria? lor de aripi, de efemeride. A scris degrabă dramatice. Dar pieptişe. Dar distrugerile? Dar Ravagiile câteva: „Dreptul la romanţă” Fără să se prăbuşească, nici să Hazardului luat uneori în control (2001); „Amărăciune şi adevăr” recurgă la ocolişuri, scurtături de oculte, Pluralule Elohim? (2001); „Retorica pasagerului” sau nedemnităţi. Dintr-o suferin- Cititorule virtual ! Aceste ste- (2004). „Dogoarea iernilor tre- ţă contopită, a Naturii şi Spiri- nograme sunt o tresărire, o reac- cute” (2006)… Se pare că prin tului. De apostolat .De Cărturar. ţie, în general, faţă de Răzleţirea sertarele Filialei Arad a USR, Şovăind doar în faţa porţii „erei Cuvântului, tot mai desculţ prin dacă nu ale Casei Sadoveanu, virtuale”, a galaxiei internet. Se lumea umanului… Ce sunt de din Bucureşti, rabdă un dosar vede că Galaxiile Gutenberg şi fapt Câmpiile Geomagnetice cu obiectul: primire în USR…” Internet se ciocnesc, se întrepă- ? Darul scrierii s-ar putea să fie Poate prind titularizarea POEME trund, iar la scară micro-cosmi- un disimulat blestem, o stigmă. - tu ce zici? Apuc să primesc că, celula - Om resimte cumva Muşcătura placebo. Inima sublu- şi eu bănuţii ăia, cei 5o % din radiestezic şi seismic – telepa- nară. Cearcănul insomniacilor pensie ?”. tic... Se pare că doar Poezia ştie cioranieni. Cine scrie, de fapt ? Poetul –jucător nevăzător face „short”, scurtătura, prin Gheorghe Şora (şi alţii ase- vede prin cuvinte, întrezăreşte. intuiţia ce aparţine Fiinţei că- menea lui) a revenit la jocul cio- Lumina nu e neagră, nici măcar reia îi suntem particulă, undă şi plitor în rouă, în elitre de vânt, în oglinzile negre ale textului. vibraţie. Creierul nostru este un în trilul sau tânguirea mierlei. Şora îmi aduce-aminte de o pozi- „sistem bio-energetic deschis”. Ca poet mi-e foarte departe, dar ţie în sus, pe spate. Una ca a lui Ştiam asta, dar veniră savanţii să straniu de aproape. Aidoma Po- Petre Ţuţea, răstignit pe Gândire. ne definească. Avem, Dobândit porului de Poeţi, de care se mi- Poetul Şora, mi-a vorbit telefo- Nostalgia inefabilului creaţiei, rase Lucian Blaga . „Poeţii, toţi nic, ori a dictat scrisori. Întrebă- imitatio Dei. S-a mai enunţat şi poeţii, sunt un popor…” Pomul tor, tulburat dinspre preajma imi- POEME fenomenul ubicuu în inteligenţa cu scribi al poetului Constantin nenţei… Confesiv, amintindu-şi materiei vii, acela de Mimesis. Stancu. Arborele Vieţii, care s-a de mine şi de fratele meu, Pare-se că poezia este empatie şi smuls pe sine şi a migrat prin poetul Ioan Evu… „Ion mai cân- presupunem că e vorba de empa- lumi. tă? ” „Ce fac ăştia cu noi, cine tie divină, o atribuim Sinelui şi Este oare scrierea un fruct in- sunt ăştia de-acum ?” Eh ! Taifa- Sinei, Unului tăiat în Doi, întru terzis? Pe cine din „ ceruri” face sul Liiceanu – Pleşu – Hurezea- întreire, teandră, triadă… Gema- ea gelos? „Să nu ajungă aseme- nu – Paler – Alex. Ştefănescu … tria revine şi ea decodează Trei- nea nouă” (Genesa). Scriu des- Metri cubi de cultură…” Dar de mea asta Electron, Proton şi Ne- pre poeţi ca şi cum despre mine ce să vă mai amărăsc şi eu, Poete utron (care ar fi Însuşi Fiul.)… însumi. E un calandru în lume, ? Goga, Blaga, Coşbuc, Gyr, toţi Iată, citindu-i poeziile gân- este o Carte la care toţi poeţii, au fost. ditorului, aflu cum istoricitatea în tot babilonul semiotic, sunt Oare orbirea pentru Borges e reface regresiv, coborârea, ca scribii feluriţi aceeaşi. Cum J. alta decât pentru Şora? Oare nu Duh (ori Sofia?), ezoteric, prin Borges dixit? Zacheu Orbul. cumva adevărata orbire e cea de rostirea poetică. Întru pregătirea Borges, Orbul. Homer Orbul. care zicea Ecleziastul ? Orbii cei Epifaniei ? Iată, istoricul revine Dacă lumina vede, lumina de care văd dar nu văd, orbii Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 34 care iau şi vederea aproapelui… Spun asta mai fi pe-aproape careva să încălzească mâna care deoarece în ultima vreme ne-am regăsit şi scrie, cu un sărut: nu fetişizând, nu pe imuabil, pe cunosc, din păcate, prin ce îi este dat să treacă, „ecranul” iconic. Ci pe aura scăzută şi nevăzută de i-a fost dat, sau i-au dat alţii, „odiousus speciae”, cecitatea uitării materiei faţă de fiinţă, în cuvintele să înfrunte. Mai ales acei „alţii” de foarte aproape. poeziei. De Lumina Rece Altfel. O face cu demnitate, slăbit de puteri şi însingurat, apelând doar câţiva prieteni foşti studenţi ai d-sale, Ab Initio sau scriitori număraţi tot mai rari. „Gheorghe Şora Gheorghe Şora scrie poezie, aşa cum respiră, cum bea apă, cum visează la cele întâmplate într-un viitor abstract, În pământul tău mă-ntorc, la rădăcină, se sustrage unui prezent ostil şi când fac această La talpa gliei, unde-i bobul de cuvânt afirmaţie mă gândesc – aproape cutremurat – la Să mă ridic din slavă şi rugină faptul că este aproape orb, că-şi dictează poezii- Salcâmi să-mi poarte numele în vânt le, le corectează prin încăpăţânată repetiţie, dar are vreme să facă teoria cerului albastru şi să se Că nu sunt bucurii mai mari pe lume gândească, cu dorinţe postume, sentimente la satul Şi nici medalii pe morminte de eroi natal, esenţă a tuturor îndrăznelilor şi obiceiuri- Când spui de sat şi îl cinsteşti pe nume le îndrăzneţe” , scrie impecabil despre el Cornel Te vrea al lui, te cheamă înapoi Udrea. Aş adăuga că, dincolo de onorurile pen- tru vasta încordare şi reuşitele sale, de academici- Miros de grâu voinic şi stele coapte an la Cambridge şi Ilinois, Sibiu, Timişoara, Cluj Ţi se mlădie pasu-n alergări Napoca, Bucureşti, Arad ori A.B.I. American, de Iar din grădina cu tăceri cresc şoapte medalii, trofee şi inerentele invidii uneori groteşti, Ce le aduni în pumn din patru zări dintre cele ce insultă şi Providenţa, Domnul Şora este frumos şi demn de mare preţuire prin aceea II că , aproape nonagenar, este credincios dragostei dintâi, poezia simţirii şi limbii române… În pământul tău mă-ntorc, lumină, Iar acolo, în paideuma resorbită de interioara Printre greieri vechi şi stupi voioşi Lumină, e satul ca un sanctuar, este Inima, ca foc În pământul tău, la rădăcină pe vatră şi cuvântul românesc, flacăra care intră în Lângă bunii mei înalţi, frumoşi cer imediat ce vârfurile jucăuşe se rup… Da, este clipa zdrenţuită deja a „dogorii iernilor trecute”, Scrie sus pe cer o ciocârlie- scrie metaforă subtilă a percepţiei inefabile faţă de viaţă, Dorul toamnei într-o stea deplină căci „ înaintăm spre moarte cu spatele”... dar, cine Turnul nopţii, înclinat în veşnicie ştie? Timpul duratelor noastre umane se inversea- Viţa îmbrăcând încet-încet rugină ză… În pământul tău mă-ntorc, Lumină. Da, există pământul din lumină… Se duc co- corii şi Zodia unui Septembrie Natal, Domnule profesor, ştie încotro arată vârful săgetării lor… Pe ţărmurile oceanice eşuează Balenele, la Tomis delfinii derutaţi de prădăciune şi înrăire terestră… Ne pleacă dealurile, chiar şi Muncelul cu sanctua- re-n ruină, jaf şi vrăjmăşia unei mult mai cumplite orbiri. Să mă iertaţi! Toate se duc, nemai ţinute de rădăcinile copacilor decapitaţi fără Conştiinţă. Îi e foame morţii de interregnul uman… Harnică e moartea de cu viaţă. Dar, d-Voastră ca istoric vă amintiţi că ai noştri, de foarte demult, mureau râ- zând ! Ne murim şi noi, după vremuri, ne murim moartea, cântând şi scriind. Mă gândesc că va pag. 35 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Cenuşă şi eter (fragment de roman)

Cenuşă, s. f.. 1.Substanţă minerală în formă de pulbere, care rămâne după arderea unui corp. (DEX). Eter, (1, 2, 4) eteri,s. m. (3) eteruri ,s. n .1.S. m. Combinaţie organică lichidă, incoloră, foarte volatilă şi inflamabilă, cu miros aromatic specific, obţinută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. s. m. Substanţă ipotetică (a cărei existenţă nu este admisă de fizica modernă) având proprietăţi fizice contradictorii, care ar um- ple întregul spaţiu şi ale cărei oscilaţii ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmo- sferă, cer, văzduh .4. S. m. (În concepţia unor fi- losofi greci antici) Al cincilea element al univer- sului (alături de foc,apă, pământ şi aer) din care ar fi alcătuite corpurile cereşti. – Din fr. Ether, lat. Aether. (DEX) Lazăr Popescu

“Stă scris: Bere ‘shit, la început. Mai înainte de - Ce mai face dom’ Vio? toate, Suveranul a îngăduit preschimbarea vidu- - Optâşpe?Unchiu’? lui într-un eter transparent, fluid , imponderabil, - Da, el! asemănător luminii emanate de corpurile fosfo- -Păi, io ştiu ce să mai zâc, domnu’ Lucian… rescente. Apoi, printr-una din cele mai mari taine Cre’ că di la un timp nu-i prea citov la cap. I s-a ur- ale Infinitului, acest fluid s-a transformat într-un cat trăscăul la etaj, că-i tot mereu cu Fiu’, cu Nae gaz fără formă, fără chip, nici alb, nici negru, nici primaru’, cu Bâzdâc, că zâce că-s angajaţ’ amân- roşu, nici verde, nici de vreo altă culoare… Astfel, doi la Gheveu (asta adică s-ar traduce, da’ tot din printr-una din cele mai mari taine, Infinitul a lovit română şi tot în română, gât veşnic ud, adică-i un cu sunetul Cuvântului vidul, chiar dacă undele so- fel de asociaţie)… nore nu se transmit prin vid. Sunetul Verbului era, -Sau Oengeu, Gelucule, râse Lucian , ştii, orga- deci, începutul materializării vidului” (Sepher Ye- nizaţie nonguvernamentală, da’ Fiu-i primar, aşa sirah). că nu prea merge… -Domnu’ Lucian, merge, nu merge, ce-i sigur e I. Întoarcere în Valea Frasenului că şi-a cumpărat capre… “Ştiu ce este timpul dar nu ştiu să vă spun”. -I-auzi! (Sfântul Augustin) -Vreţi să-l vedeţi? -Sigur, ne duci la el? 5 -Vă duc, dom’ profesor, cum să nu! -Hai să mergem! Lăsăm puţin maşina parcată - Tare, mare, Gelucule? zise Lucian Ionescu aici, de fapt trasă pe dreapta. către Gelu Scorbură, după ce Vlăduţ Ştefănescu Porniră. Nu merseseră ei nici o jumătate de ki- oprise maşina. lometru până ajunseră în Linia Dealului cu Ulmi. - Ei ,ciaca-paca,domnu’ Lucian, domne profe- Din Dealul cu Ulmi în Linie nu era mult de mers sor al meu de engleză şi de franceză… Fost. Da’ io şi era şi un pod de trecut. Când ajunseră şi intrară am cam beut cerneala, că-m’ ierea săte rău… în curte, Gelucu zise: Lucian râse: -Precis că-i băgat în beci. În pivniţă. - De, mă Gelucule… -Şi ce face acolo? Bea? Apoi adăugă: - Nu mai bea acum! S-a cam sfădit un pic Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 36 cu Fiu’ pe politică şi nu s-a mai dus la primă- faci în pivniţă? rie, că zâce că nu să întrevede… -Stau în întuneric! - Ce anume? -Aşa şi… - Păi, problema lui… Pădurea . Cele trei pogoa- -Păi şi beau lapte de capră! Haiduc! Că nu-s io ne de pădure aflate acum la stat… Ştiţi… bătrân, da’ tot vreau să-ntineresc o ţâră, c-am luat -Da, Gelucule. muierea tinără. De nouăşpe ani. Pe Căprioara… -Da’ acuma,de vreo săptămână, îi şi mai năuc -Şi întinereşti în felul ăsta? ca atunci cân’ bea… -Păi, să vă zâc! Am cetit io în revista aia de -Păi de ce? paranormal… -Zâce că vrea să întinerească… -Ce ai citit, domnule Vio? -A citit basme? Tinereţe fără bătrâneţe? -Păi că ăia, aşa,ăia, yoghiştii din Himalaya aşa -Nu ştiu, nu cred că a citit el asta, da-m’ pai că fac… tot a citit ceva. -Cum fac unchiule Optâşpe? zise şi Gelucu cu- -Cel mai bine ar fi să-l întrebăm pe el, zise rios. atunci Vlăduţ care cam tăcuse până acum lăsân- -Păi, fac… Aşa fac! Stau zâle-ntregi în peşteri du-i pe cei doi să vorbească. El nu prea cunoştea şi beau lapte de capră. În întuneric. Şi iote-aşa tă- multă lume în Dealul cu Ulmi. răşenie! Întineresc! Asta-i treaba! -Ai dreptate, răspunse Lucian. Ia strigă-l, Ge- -Hă, hă, hă, unchiule Vio, râse şi Gelucu. Toată lucule! treaba-i din proţap! -Gata, dom’ profesor! -Îi bă, Gelucule, i-auz’ tu, i-auz’ cuscrule, i- Şi Gelu Scorbură tuşi puţin, parcă pentru a-şi auz’ domnu’ di la gazetă! drege vocea, apoi strigă cât putu el de tare. Şi începu să cânte. Viorel Scorbură, zis Liniaru, -Unchiuleee! Mă unchiule Vio, ieşti acas’ mă? zis 18 Gorj, zis şi Optâşpe începu să cânte: Ieşi mă, afar’! Să nu zâci că ieşti bătrânî Nicio mişcare. Cât picioarele te ţânî -Mă unchiu’ Vio, mă Optâşpe, ieşi afar’, că-s Şi mai poţi să ţâi în braţă cu domnu’ Lucian şi cu alt domn care-i di la gaze- Puişor frumos la faţă… tă , veniră să te vadă amândoi! -Ău, ău! adăugă el. Ău nazdravela! Ău măsaua! Iar către cei doi, cu glas potolit, Gelucu Scor- Ău reumatismu’! bură adăugă: -Domnu’ Vio, e foarte interesant ce ne-ai spus. -Precis că-i în pivniţă, vă zâc io! Vom scrie la gazetă şi poate se va rezolva, zise Şi într-adevăr avu dreptate. Căci la scurt timp Vlăduţ. uşa pivniţei se deschise şi Viorel Scorbură, un băr- -Mulţămesc dumitale, domnule, mânca-ţ-aş bat de vreo patruzeci şi cinci de ani la ora aceea curu’, zise 18 Gorj. Că mi-i dor de pădure, că io-s ieşi cu părul vâlvoi şi barba nerasă de o săptămâ- haiduc de codru verde… nă: Cei doi îşi luară rămas bun iar Gelu Scorbură -Ohoo, să trăieşti, cuscre, să trăieşti, domnule îi însoţi înapoi în Dealul cu Ulmi până în locul di la gazetă ! unde lăsaseră maşina. Şi unde-i aştepta încă o sur- -Să trăieşti, domnule Vio, dar ce tot faci în piv- priză. Am uitat să vă spun că ei lăsaseră maşina niţă ziua în amiaza mare? în apropierea casei lui Costică Ruşescu. Costică -Ţî spun acu’ cuscrule, da’ domnu’ di la gazetă Ruşescu zis şi Costică Ochiu. Fiul lui Tinghiri, al m-ajută ca să lase să să întrevadă?... lui Octavian Ruşescu, zis Tinghiri. Care tocmai se -Te-ajut, domnule Viorel, zise Vlăduţ Ştefă- supărase pe copil. Pe Adrian. Pe fiul său. Costică nescu care pricepuse că-i amuzant să-i facă jocul. nu Tinghiri se supărase. Care copil nu-şi făcuse -Cu problema mea… temele. La limba şi literatura română. Cum ar fi -Da, cu ea! dacă. Aşa. Bine. Cre’ că aşa nu mai. Sigur, sigur. -Problema-i că nu-m’ dau ăştia pădurea! Trei Iau măsuri că. Bun! Şi supărat foc pentru faptul pogoane… Ale mele! Că cân’ oi lua-o, nici pasă- că Adrian nu învăţase la limba română, la limba rea nu intră! Libertate maximă… şi literatura română pooezia Revedere de Mihai -Voi scrie un articol mare pe tema asta! Eminescu, nu se poate, zicea, zisese el, Adi nu-i -Va scrie,adăugă şi Lucian. Dar ia spune-mi ce patriot dacă nu ştie poezâi de Eminescu, că pag. 37 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 -Vlăduţ, eu cred c-ar trebui să mergem la Be- rindei. El e finul lui boier Radu Steluţă… iote io, aşa, ştii, cum , păi da , hait , Adişor , porc -Mergem, Lucian! Hai în maşină… tinăr , vino-ncoa şi sui-te pe scară şi cu scara pe La Berindei nu-l găsiră acasă decât pe Marian , claia de fân păi cum să, da, da’ ia şi cartea cu băiatul cel mic. Cu care Ion Berindei se certase la tine şi aşa stăi la cucurigu gagu, la ‘nălţâme, sus Revoluţie. De fapt, după… La vreo lună, două… pe pătuiagu’ de fân şi să-nveţ’ aci … Apoi îi lu- Se certase, dar se şi împăcase. Marian nu ştia prea ase şi scara … Şi mai târziu venise să-l verifice, multe. Iar Berindei era plecat la Târgu-Jiu, la o numai că Mitel,băiatul cârciumarului Ţăcănescu, altă înfăţişare în procesul pe care-l declanşase, îl mai mare cu doi ani decât Lucian, cârciumarul nu intentase pentru a-şi recupera moara din Dealul cu Mitel, desigur, începuse să-l bruieze … Şi când Ulmi, care-i aparţinuse lui Constantin Berindei, Adrian recita cu patos fost primar liberal în perioada interbelică, moşul Codrule, codruţule Stican, cum îi ziceau ei, fratele mumei Riţa, al Ce mai faci, drăguţule ? Mariei Ionescu, bunica lui Lucian, iar Viorel tot Mitel adăuga cu moara era ocupat, plecase la Artanu, la moa- Cuţu, cuţu, cuţule ră… Adică peste deal… iar Costică Ochiu furios, bombănea mereu Mi- Singurul lucru pe care-l ştia Marian era că Re- tele, cân’ oi da drumu’ la câne să te facă dărăpuri, mus Goarnă locuia la Ţicleni şi că era preot. Ba porcule şi măgarule, las’ că vin io la şicoală şi-i nu, aflase şi el că avusese cu nişte ani mai în urmă, spun io la director, vuvarule, că nu mă laşi să fac adică pe vremea comuniştilor, că avusese necazuri ora de romănă cu Adişor, păi ce bă Oichiule, ora-i cu Securitatea… Dar mai mult nu ştia nici el… pe pătuiag, da’ ce te fute grija, ce te doare rânza pe tine un’e-i bă, vuvarule … Lume, lume, vremuri, vremuri… Nu? Păi cam cât să? Aşadar s-ar putea. 6 Dar ce să zic când? Cum ce? Pipăl, pipăl, sistăr pi- -E clar, Vlăduţ, zise Lucian, pe când ieşeau pe păl, ău mai mazăr, ău mai fazăr, ău mai sistăr , ău frumoasele, înaltele porţi ale familiei Berindei, mai brazăr? Cântec. Sunet. Culoare. Miros. Până acum va trebui să mergem la Ţicleni. unde ar. Ba poate că ne revine acum. Să vedem… -Mergem, ce putem face? Cu ocazia asta ne De ce-am venit? Revenit? Pentru a afla ceva des- mai mişcăm şi noi puţin… pre popa Remus. Despre Goarnă… -Păi, nu? Şi Lucian zise către Vlăduţ: 7

O carte e ca un cântec. Ca o melodie. Fiecare carte reuşită, zic eu, îşi are sunetul ei. Când începi să lucrezi la o carte trebuie să-i găseşti mai întâi sunetul propriu. Să vezi cum sună. Iar sunetul dă forma. Aşa spuneau înţelepţii odinioară…

8

S-au schimbat multe… Lucrurile nu mai sunt deloc cum au fost, Lucian… De pildă, în Luncă- n Vale… Altă dată Lunca era plină de iarbă. Co- sea lumea la întrecere… ce mai… ce poţi să mai zici… acum… E plină de porumb Lunca… e plin de porumbi în Luncă-n Vale… Că albia Tilişorului cu ani în urmă, aşa e, se vede de la distanţă, a fost săpată , a fost adâncită… s-a săpat şi s-a adâncit… Astfel că inundaţiile nu prea mai sunt posibile… Tilişorul nu mai iese din albie… De mult s-a Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 38

întâmplat asta… De mai demult… Dinainte durat din pricini numai de el ştiute… de Revoluţie… Şi podul e altul… Podul al -N-avem ce face, plecăm. Nu văd altă soluţie mare e nou… Şi oamenii sunt alţii, Lucian… De de a afla ceva despre acest nepot al lui Radu Stelu- când tu ai plecat… Atunci… Sunt vreo douăzeci ţă, Remus Goarnă. Ce nume! şi trei sau chiar aproape douăzeci şi patru de ani -Da, chiar! Remus e, nu-i aşa, fratele ucis, asa- acum… Da… Nu mai cunoşti lumea… Lumea tâ- sinat, sacrificat… Iar Goarnă… nără… Şi-i întrebi mereu: da’ tu al cui eşti, da’ tu -Trompetă, mă mir chiar că nu-l cheamă Trom- al cui eşti… Timpul… Timpul care-şi pune sem- petă… Sau Trombon… nătura deasupra… Pecetea… Podul cel mare de -Sau, ştiu eu, Baterie… peste Tilişor… Trecut atunci la sfârşit de februarie, -Sau Ţambal, de ce nu? ori început de martie… În ziua aceea cu soare pu- -Tot felul de instrumente musicale. Suntem în ţin… S-au schimbat multe, Lucian… Iar liniştea apropierea unui cântec… s-a schimbat în speranţă… Şi tihna în bejenie… -Mai ştii? Se poate… Nu mai suntem demult în anii optzeci… Mai mult -Oricum, el trebuie să se priceapă într-o oareca- de un deceniu s-a scurs şi din secolul cel nou… re măsură la muzică. Douăzeci şi unu… Noaptea doar vântul mai mişcă -La cea specifică… Bisericească ! norii pe cerul acestei nefericite ţări, Lucian… -Am reţinut, totuşi, că ar fi avut necazuri cu Ce repede a trecut timpul şi doar plânsul salciei Securitatea… pletoase picurat în eter mai consemnează tristeţile -Da. Şi nu mă miră absolut deloc toată ches- acestei lumi noi… tia asta… O dată că originea lui socială, nu-i aşa, fiind rudă şi cu boier Radu Steluţă, nu era prea 9 sănătoasă, cum ziceau ăia până acum câţiva ani… A doua oară era sau a fost absolvent de seminar Memorie, memorie… Memorie. teologic, nu ştim dacă şi de facultate… Lucian îşi aminteşte casa mumei Riţa. Era mai -Poate şi de facultate… aproape de curtea de lângă drumul din Valea Fra- -Poate… De ce nu? Şi atunci mai era o dată senului, da… Apoi a fost demolată şi construită expus… alta, dar mai spre nord puţin şi cu faţa la apus. -Da, iar numele… Prenumele… Casa de la Vale. Cea de la Deal este cu faţa la ră- -Remus. Învinsul. Cel învins… sărit. Aşa, şi prima casă, cea a mumei Riţa luase -Şi Goarnă… foc. Luaseră foc nişte grinzi. De la focul din va- -Da, adică gură spartă… Nu-şi poate ţine tră, probabil. Nu probabil, sigur. Cenuşă. Cenuşa gura… focului. Noroc că săriseră mulţi oameni cu găleţi- -Ca şi unchiul lui… le de apă. Şi se rezolvase, focul fusese stins. Da. -Da, ca şi boier Radu. Că şi ăsta a făcut de Şi muma Riţa, şi tata Ion sunt acum în eter. S-au două ori ocnă politică. dus. Şi unchiul Iulian, ba chiar şi vărul George. De -A făcut pentru că-i sfida pe comunişti cam tot anul trecut şi el e în eter. Cum spun hinduşii ăia cu timpul. Le spunea că nu-i copoiul lor. ceakrele? Vishudi, ceakra gâtului. Îi zice şi roată. Mergeau spre Târgu Cărbuneşti, se abătuse- Şi lotus, poate… Centru subtil. Poartă. A timpului ră mai întâi pe la Târgu-Jiu unde Lucian avuse- şi spaţiului. Purificare. Eter. Akasha. Comunicare. se puţină treabă la liceul unde lucra. Era marţi Genialitate. Albastru-albastru. Auz. Sunet subtil. şi nu avea ore. Aşa numita, aşa zisa zi metodică. Şi simţuri pure. Greu. Poate. Poeţi, scriitori, po- Iar Vlăduţ avea două ore de seminar la Universi- vestitori. Şi oratori. Sunet. Vibraţie. Formă. Formă tatea Submontană al cărei rector la ora aceea era dată de sunet. Auzul şi mintea. Arbore al vieţii. Şi cetăţeanul Valentin Complexu, om cu vechi state ieşire din timp. Trecut, prezent şi viitor într-o sin- de plată în mediul academic situat nu departe, nu gură dimensiune. Privire. Să vezi, deci… prea departe de Podişul Getic… Se zicea că-l înca- drase pe unul numit Costache Măruntu deoarece-i 10 plăcuse estetica tractorului. Sau estetica, mă rog, a cadoului… Complexu avea şi vocaţie agricolă, -Plecăm aşadar spre Ţicleni? zise Lucian către deşi era inginer… Unii ziceau că de cazane… Gu- Vlăduţ care, brusc, părea căzut pe gânduri. Îngân- rile rele, mă rog. Şi nu prea aveau la Sub- pag. 39 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 -El a fost preot aci, nu prea departe, în Căr- buneşti-sat, se ducea cu maşina la serviciu, era montană profesori de limbi străine. Oamenii se navetist. În fine… E o problemă cu el… Locuia temeau că splendida ctitorie fesenisto-gorjeană într-adevăr în Ţicleni. Dar acum… nu avea să reziste. Că, vorba lui Viorel 18 Gorj, -Acum? nu lăsa să se întrevadă… Nimic. Înfloritor nimic. -Da, acum nu mai este aici… Nu ştim exact. Se Optimişti erau doar liderii politici Piftie, Mistrie, pare că şi-a pierdut şi serviciul. Dăduse în darul Dulie şi Bujie aflaţi în fulminantă ascensiune poli- beţiei în ultimul timp… Divorţase şi coana preo- tică şi intelectuală. Ei erau optimişti şi progresişti, teasă de el. De vreo doi ani, cam aşa. Mi se pare că erau de stânga, iar fraţii Ţăruş, opozanţii de dreap- între timp s-a şi măritat a doua oară… ta, foşti propagandişti pecerişti (şi ei), erau dori- -Şi el? tori… Doritori să predea cândva şi ei acolo. Li- -Nu ştiu foarte sigur, dar cred, aşa se zice, că, beralismul şi ce-o mai fi… Mai ales că Gheorghe după ce a fost dus la dezalcoolizare, s-a apucat iar era parlamentar. Gigi. Gigioacă. Ţăruş cel mare. de băut şi… Scoşi cu miting , la Revoluţie, de elevii liceului -Şi? din Mătăsari, celebrul Texas al Gorjului care găz- -S-ar putea să fie internat la Turceni. La spital, duise o vreme faimoasa acţiune 700, începuseră a la glumeţi… se revendica şi revindeca. Ţăruş cel mic, Adrian, -Aşadar s-a dilit la cap? era deja inspector şcolar. Şi romantic fiind, visa la -Cam aşa ceva,dar nu sunt sigur. multe… Avusese, se tot gândea el, cugeta aşa, dus -Oricum, noi vă mulţumim, domnule secretar. cu gândul departe, numai funcţii mici… În sfârşit, -Pentru puţin. Poate reuşiţi dumneavoastră să o funcţie ceva mai mare se ivise… Dar democraţia aflaţi mai multe… e generoasă, îşi spunea el, poate că ajung şi minis- -Ne străduim! Vă salutăm cu stimă. La reve- tru… Că destul am stat cu foamea-n gât… Era un dere! băiat tenace şi perseverant. Dar să ne întoarcem la -La revedere, domnilor! Lucian şi la Vlăduţ, mult mai puţin perseverenţii Cei doi ieşiră şi se urcară din nou în maşină. noştri prieteni… Păreau cumva debusolaţi. Lucian tocmai terminase atunci a doua faculta- -Ce facem acum? te a sa, ştiinţele umane cu direcţia de studiu filo- -Păi ce putem face? Ne întoarcem în Târgu-Jiu sofie postmodernă, iar Vlăduţ îşi finalizase nu de şi ne odihnim puţin. Apoi sâmbătă mergem… mult, peste ocean , în Statele Unite, în State, cum -Unde? îi plăcea să spună, un doctorat în Faulkner. Între- -Uite, Vlăduţ, zise Lucian, eu m-am gândit că prindere la care Lucian se gândea şi el… ar fi mai bine să mergem la un fin al meu care se Intraseră în Târgu Cărbuneşti, erau aproape de numeşte Ionel Giubalcă şi e sanitar, agent sanitar, primărie. Orăşel cu primar liberal, lucru mai rar la Turceni. Exact la glumeţi. Sau la ăia cu sticleţi, în Gorj! cum li se spune… -Hai să intrăm să bem o cafea, zise Vlăduţ. -Da, cred că e cel mai bun lucru. -Ai dreptate, cu ocazia asta ne mai şi dezmor- -Exact, el ne poate confirma ce am aflat în legă- ţim puţin oasele, adăugă Lucian. tură cu Remus Goarnă. Stătură vreo jumătate de oră. Apoi se urcară în -Perfect de accord! maşină, străbătură un drum cu pădure în stânga şi-n dreapta şi nu după foarte mult timp ajunseră POEME în Ţicleni. O localitate situată cumva într-o vale şi 11 care are şi băi. Ce mai faci, Vlăduţ? Am înţeles ultima oară că -Cel mai bine ar fi să întrebăm la primărie şi la ai scris nişte poezii cu oceanul… Oricum, acolo, postul de poliţie , zise Lucian. la Vancouver, eşti aproape de el. Şi, într-un fel, -Aşa e, ai dreptate… e normal. Asta-mi aminteşte puţin de Isidor Du- Secretarul primăriei era un băiat tânăr şi volu- casse… De Lautréamont. Vancouver… Cel mai bil. Îi primi cu un zâmbet larg. mare oraş din provincia Columbia Britanică. Aşa -Părintele Goarnă, da… Popa Remus… am citit pe Net. Da, dar capitala acestei provincii -Exact. este, din câte am aflat, oraşul Victoria. Ei,da, Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 40 ei au avut destule victorii, noi mai puţine… În Dar poate-mi spui şi mie câte ceva despre co- 2010, când încă nu ajunseseşi tu acolo, aco- munitatea românească din Vancouver. Da, mi-ar lo s-au ţinut Jocurile Olimpice de iarnă. Iar tu ai face plăcere să ştiu! Sigur… plecat în 2011. Un an excepţional. Pentru mine, Citeam undeva, dragă Vlăduţ, că iubirea e Vlăduţ. Nu ştiu cum a fost pentru tine. Asemă- mişcare, mai precis că natura, esenţa ei, ar fi nător cumva, aşa cred. Excepţional pentru mine, mişcare. Sincer, nu prea înţeleg cam cum vine deoarece am tot scris. Am fost, aş putea spune, şi (de)vine asta… Mă rog… În schimb, pricep pe o vibraţie înaltă, da… Deosebită. Trăieşti aşa- că atunci când omul e realizat spiritual, la un ni- dar de vreo doi ani în cel mai mare oraş canadian vel profund, întreaga lui fiinţă pare a dansa. Asta situat la vest de Toronto. Şi predai la Universita- da, pricep. Mi-ar plăcea, dragă Vlăduţ, să scriu tea Columbia Britanică. Lingvistică şi antropo- o carte despre joc. În care aş include, desigur, logie, mai nou.. Ştiu că după fraza faulkneriană, şi dansul. Căci trebuie să ştim ce suntem! Da! cum ziceam noi la Târgu-Jiu, puţin înainte de Eu înlocuit de neant. Neant dansator; neant dan- puciul împotriva rectorului Emil Tălmaciu şi în- sând, neant care dansează! Dar poţi oare asta, scăunarea (după aducerea prin spate) a Ţăruşului poţi oare aşa ceva, Vlăduţ? Ai glumit sau ai vor- bit serios când ai zis că – în particular – ţi se pre- dă Dharma? Că iei lecţii de Dharma? Ce ironie, dragă Vlăduţ! Să fii expulzat (abuziv, e drept, ca şi în cazul meu!) de la Universitatea Submonta- nă din Târgu-Jiu şi apoi să lucrezi (inclusiv cu o normă de cercetător!) la Universitatea Columbia Britanică din Vancouver! Ha, ha, ha! Îmi vine să râd! Normal. Şi ţie îţi vine, desigur! E bine. E normal. E. Este. Pe-acolo nu-i niciun Ţăruş. Ăştia-s doar pe la noi… Ei, dar de cinci ani şi eu sunt la o altă instituţie de învăţământ superior… De aici. Ştii tu… Dar, sigur, nu-i ca la Submon- tană… Submontana e unică… E unicat… Are (în prezent!) angajaţi vreo cinci Ţăruşi: tatăl, fiul, nevasta, fratele şi nepotul… Viitor de aur şi prezent mare, cum ziceau poeţii preromantici şi romantici… Nu? Dar destul cu astea, căci ne agită inutil mintea şi nu merită. Nu se merită. Trebuie să ne eliberăm de orice iluzie a minţii. Să ne vindecăm. Să stârnim focul curat al ini- mii, nu? Să tăcem mult pentru a ne trezi! Ştim de Fărcăşeşti, a lui Adrian Ţăruş, care a prece- noi oare cum suntem cu adevărat? Mai degrabă dat cu un an darea noastră afară în mod abuziv, nu. Să ajungem strălucitori ca soarele şi enig- de la celebrissima ctitorie fesenisto-forestieră matici cum e cerul lunii august vara în sunetul, din Tărgu-Jiu, Submontana Universitate retarda- în cântecul meteorilor căzuţi… Esenţa e mister tă, aşa, deci ştiu că erai preocupat de noutăţile şi poate că natura noastră , natura noastră reală, din lingvistică, de lingvistica de ultimă oră, dar autentică e infinită… Nu? Nu doar ni se pare că şi de antropologie şi semiotică… Ce să-ţi zic, suntem separaţi? (Eroare a intelectului, parcă, dragă Vlăduţ? Dacă vreodată ai drum prin State, nu-i aşa?) Nu e oare necesară trezirea din vis? şi ajungi pe la Stanford University, salută-l pe Ce vid divin, ce nimic infinit… Cu totul opus genialul René Girard şi spune-i că are, în trista nimicului zilnic… Cu totul diferit de acesta… şi nefericita Românie, un admirator constant: pe Ce misterioasă e cifra zero, Vlăduţ! Ce misterios mine… Din nefericire, la noi în ţară nu prea e e cuvântul acesta, sunya! Sunyata… preţuit la marea, la imensa lui valoare. Elitiştii Astăzi e o zi de toamnă cu multă ploaie în ţara ăştia autoproclamaţi, sinecuriştii Feseneului de mea… Sfârşit de septembrie în tăceri ale gându- Dreapta, chiar nu pricep nimic din cărţile lui… lui… pag. 41 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Remember: Despre zidire George ŢĂRNEA Un poem de Ioan Flora Mai întâi, Dum- nezeu ciopli în piatră ploaie, ce şiroii şase zile şi trei nopţi, şi iarăşi trei zile, în- cât se învolbură, bubuind, pârâul dedesub- tul haznalei din curte. Apoi (estimp, mortul veghea, Egloga la hommo gălbejit, pe bla- emanatus nă) Ziditorul se făcu Ne trec o mie de sudori soare şi frunză Când dăm cu nasul e duhori galbenă, şi frunză roşie de iederă, Mişei corupţi ţepari dihori încât prohodul să poată porni de-acasă, spre casa în veci mântuită. Dar punem botul, vrînd- nevrînd, Acolo, printre tufe, în poarta lăcaşului din lemn de gorun, acolo Cu spaime de popor flămând, adastă, cernit, cortegiul, urmat la răstimpuri de cruci de bănuţi La fiecare surogat aruncaţi înspre vămi, în văzduhuri. Adus de câte-un de-legat Acolo-şi începu, vălurită, spusa părintele Demetrian (soarele Al belitorilor de oi dogorea ca în miez de noapte, vara), acolo îşi rostuia tipicul Bun de legat, dar iar scăpat cântăreţul, ţinându-i, supus, isonul; totul părea a fi că este, totul Deşi, apoi, e vai de noi, părea că nu mai poate fi. Prin câte cazne înotăm Şi-atunci, deodată, începu să se rotească în cerc sărutarea cea de Să mai trăim, să mai votăm, pe urmă să se repete şi ea(groparii zideau şi tencuiau precipitaţi Să mai visăm, să mai vedem, pustiul de groapă, care nu se mai sfârşea, părintele oficia şi pe Sau câte-o bubă la export mai departe slujba care nu se mai sfârşea); era o cursă gratuită Să iar mizăm pe calul mort, contra cronometru, n-aducea ziua ce-ndrăznea să surpe noaptea, Ori, dup-o datină schilavă, meşterii zideau în adâncuri, părintele zidea în ceruri, Cam bogomilo-turco- slavă, carnea mortului zâmbea în muţenia ei atemporală, norii plecară Mizăm pe golul din potcoavă de se prăbuşiră dincolo de munţi. Covrig care nechează, pleavă. Trecură trei zile, meşterii zideau înainte la groapă, părintele slujea (Provincia Corvina, aug. la capul mortu­lui (Bine eşti cuvântat, Doam­ne), norii reveni­seră, 2006, pag. 3) muntele era doar munte şi nu avea poteci. Trecură şapte veacuri, iar mortul - tot pe blană, meşterii zideau în hăuri loc de odihnă, loc de verdeaţă, părintele Demetrian se făcu verde şi mărunt ca iarna, sărutarea din urmă veni pentru a mia oară, dar apăru din senin prin preajmă o pasăre violetă şi se aşeză în vârful lumânării şerpuitoare de pe pieptul adormitului, ciripind îndelung ca un scaiete, iar o bătrână spuse că-i doica ei, a cucuvelei. Dumnezeu rândui ploaie, după care soare, şi frunză roşie de iederă şi mort viu neîngropat în ţărână. Şi cruci de bănuţi aruncaţi la răscruci înspre vămi, în văzhuduri. Dumnezeu rândui căldări de lumină în oase; munţii nu mai aveau poteci. Târgu-Jiu, 25 oct. 2004 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 42 Nichita Stănescu Acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga Venea cu regularitate la seminariile despre Emi- nescu pe care-l iubea adînc. Dar nu prea lua cuvîn- tul. Odată, 1-am provocat la o lectură comparată a unor texte din Eminescu şi din Schopenhauer. S-a uitat la paginile filosofului german cu oarecare in- diferenţă şi a început să vorbească. Ceea ce spunea era departe şi de filosof şi de poet, dar era un discurs poetic în sine. Rămăsesem uimită de frumuseţea cuvintelor, de coerenţa lor muzicală, mai cu seamă însă de privirea care le însoţea, albastră, aruncată în zare, ca a unui profet, a unui poeta vates. Nu publicase încă nimic. Cîţiva colegi doar îi cunoş- teau preocupările, printre care şi Magdalena, prima de perspectivă, piatra şi, în general, regnul mine- lui soţie, care mă informase. Pe măsură ce opera ral, îl fascinează. Un „raid în interiorul pietrelor” i-a apărut, a crescut, s-a desfăcut ca o floare uri- mărturiseşte, implicit,­ cauza: acestea doar au „des- aşă, l-am descoperit, i-am înţeles şi privirea ţintă, tine fixe”, „structuri mişcătoare”, stau ca puncte neîntoarsă, căutătoare, şi iubirea pătimaşă pentru solide de referinţă. Peste tot, între sacru şi profan, cuvântul în sine, ca expresie a obiectului, ca sens. suferinţa şi ontică şi metafizică, se ascunde sub joc, În ochii lui cu irizări de celest azur, „suliţe albas- drama cunoaşterii se ascunde sub spectacol, într-o tre, fără întoarcere”, în fiinţa lui transparentă ca un superioară regie ludică. Peste toate însă domneşte ecran, se răsfrângeau toate lucrurile creaţiei într-o cuvântul: „Cuvintele-tristele”, singure „numai ele, neîncetată tălăzuire, într-o febră a întrebărilor de prea puţin doritele” sunt de faţă. Astfel comunica- cunoaştere şi de iubire. Recurenţa imaginii ochiu- rea prin cuvînt devine la fel de importantă ca mo- lui trăda o imagine cheie, ca în operele lui William dul de comunicare prin nesfârşitele metamorfoze. Blake sau ale lui Ion Ţuculescu, ochiul heruvimic. Iar visul poetului este să dobândească acel cuvânt Imaginea revela, poate, o apartenenţă la, sau, poa- „care a fost la începutul lumilor lumii”, „despăr- te, numai o vocaţie spre o altă ordine gnoseologică, ţind apele de lumină”, adică Logosul (Necuvinte). supraumană. Şi a plimbat Nichita acel ochi sim- Cunoaşterea, iubirea, viaţa, moartea văzute într-o bolic, heruvimic, precum un copil printre semne, stare nesfârşit osmotică, aşa încât moartea e doar încercînd să ghicească ce e şi cum e înăuntrul lor un aspect al nesfârşitei metamorfoze cosmice, sau dincolo de ele. O nestatornicie plină de graţie îl sunt cuprinse în cuvânt de poetul care a luptat cu mişcă printr-un univers care pare să trăiască într-o el ca Iacob cu îngerul. Ultima oară ne-am întâlnit continuă şi stranie metamorfoză între regnuri, într- la o aniversare eminesciană, la Biblioteca Centra- un timp misterios, când linear, când reversibil şi lă Universitară, unde trebuia să vorbim amândoi. care înghite litere şi cuvinte uneori, dar alteori se Nu-l văzusem mai de mult. Si chipul, şi privirea îi lasă înconjurat de ele. Nestatornicia aceasta a poe- erau altele. Purtau pecetea bolii. Ne-am îmbrăţişat. tului îmbracă aparenţa jocului când trece prin stări Şi la întrebarea mea banală: Ce faci?, mi-a răspuns întru care îşi deplânge, cu suave melancolii, solitu- surprinzător: Vreau să încep să-mi scriu opera! Dar dinea sau exultă de bucuria rarei comuniuni soli- tu ai o operă superbă, am ripostat. Şi ştiind despre dare. Frunzele tuturor anotimpurilor îi sunt păsuri ce este vorba, am continuat: Te rog, Nini, retrage-te de-o clipă, precum copacii indicatori într-un spaţiu un timp undeva la ţară, cu un regim strict de viaţă niciodată definit. Dar ca şi stelele ori caii sălbatici, şi ai să-ţi limpezeşti gândurile. I s-au umplut ochii îi sunt partenerii celor mai simple metamorfoze de lacrimi şi mi-a spus încet: Nu mai pot, doamnă prin care e obligat să treacă în pedeapsa neliniş- Zoe! Nu ne-am mai văzut. Mi-au rămas de la el tii la care te condamnă cunoaşterea neistovită. În doar dedicaţiile pe cărţi. Din toate se desprinde un mişcarea neîncetată a lucrurilor din cosmos, prinse cuvânt: inefabil. De fapt acesta era atributul operei cu o nespusă uşurinţă prin rapiditatea modificărilor şi omului Nichita Stănescu. pag. 43 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Brâncuşi, între Hobiţa şi Uranus

tată al Timpului (Saturn - Cro- gage, Editions Verdier, Lagrasse- nos), strămoş al Titanilor şi al Paris, 1982), iar dacă ne gândim mai marilor zei olimpici. Sună bine intrase deja, la începutul pompos, preţios şi-mi repugnă, secolului al XX-lea, în aria eso- sună a metaforă livrescă de gust terică a antroposofiei prin confe- îndoielnic. Numai că în cazul lui rinţele stranii ale enigmaticului Brâncuşi acest ton se explică, se Rudolf Steiner. justifică. Aşadar, ritmul, ritmurile au Pretenţia că artistul şi-a extras încetat să aparţină lumii amorfe, motivele esenţiale din specificul mecanice, prozodice, metrice şi etnografic al Hobiţei este absur- au intrat în componenţa fiinţei Valentin Taşcu dă şi nu mai intru în amănunte, umane, în dinamica fiziologică. Nu fac parte dintre cei care, alte banalităţi de altfel. Acceptând această perspectivă îndemnaţi de un restrictiv orgo- Consider că artistul a fost un mult mai incitantă, este limpede liu local, ar dori să-l sechestreze nativ universal, un fel de me- că ritmurile sunt embleme ale pe Brâncuşi la Gorj sau chiar la dium al revelaţiilor cereşti, cali- tradiţiei străvechi, ale manifes- Peştişani. Mai ales că artistul a tate care nu vine nicidecum din tărilor umane de bază. Ele s-au fost destul de hulit, poate chiar cultura sa (sumară), ci dintr-un născut odată cu fiinţa umană insultat pe-aici, din moment ce sine curat şi adânc, în care se vor civilizată, pe o scară evolutivă n-a mai participat nici măcar la fi condensat ritmuri ancestrale greu de datat în timp, dar dedusă dezvelirea complexului cultural de peste tot şi din toate vremile. magistral de savantul sorbonez de la Târgu-Jiu şi nici n-a mai Cineva găsea corespondenţe rit- Pierre Chaunu în altă carte rară intenţionat să se reîntoarcă la mice ale lucrărilor brâncuşiene a secolului trecut, Histoire et de- origini. În treacăt fie zis, o -ast în mistica totemică, africană sau cadence, adică momentul în care fel de revenire la matcă ar fi fost mexicană, altcineva descoperea pentru prima dată omul a decis catastrofală, atât pentru sculptor, relaţii cu motive ale ţesăturilor să-ş înmormânteze semenul de- cât şi pentru opera sa, fiind cu- marocane şi nu văd de ce nu s-ar cedat. În această clipă, mai im- noscută capacitatea românului putea face legături cu ceramica portantă decât descoperirea roţii de a-şi devora fiii, precum Sa- australiană, din moment ce ea sau a focului, fiinţa umană şi-a turn, fiul lui Uranus şi al Geei. E coincide adesea cu cea de la Cu- preschimbat ritmurile interioare destul că Brâncuşi şi-a declinat cuteni ( cu o vechime de peste din strict fiziologice, în ritmuri cinstit identitatea: pe aşezămân- cinci milenii). Sigur că aseme- ideatice, rudimentar filozofice. tul fastuos pe care i l-a rezervat nea conexiuni ar putea să pară şi Adică, a trecut de la gestica bi- Parisul (în vreme ce România nu ele extrem de orgolioase, chiar ologică la cea ritualică, adjude- i-a conservat nici măcar casa na- dacă pe plan universal. Depinde cându-şi deja conştient dansul tală) scrie clar şi, desigur, cu re- ce se consideră a fi ritmul: dacă e ca prim sistem de comunicare comandarea artistului, „né a Ho- doar o stare armonică sau gestu- cu cei din preajmă şi mai ales cu biţa, Gorj, Roumanie”. Numai că ală, necesară muzicii şi dansului divinitatea primordială, cea in- francezii îl consideră francez - nu ca sisteme elementare de comu- spirată de temerea, nemaladivă sunt de acord însă nici cu această nicare, da, atunci afirmaţiile de însă, faţă cu infinitul morţii. Este restricţie, chiar dacă ea vine din mai sus sunt bombastice. Numai limpede că omul primitiv era partea „oraşului lumină”. că de mai bine de două decenii, dotat cu simţuri superioare celui Brâncuşi e universal - iată o ritmul a intrat în ordinea antro- de azi, simţuri tocite şi anihilate banalitate care se cere însă de- pologiei limbajului (prin Henri prin progresiva intervenţie ajută- monstrată - este din zodia în- Meschonnic cu a sa lucrare fun- toare a uneltelor şi a tehnicilor, temeitorului Uranus, a Cerului damentală Critique du rythme. după cum deţinea şi se exhiba deci, soţ al Pământului (Geea), Antropologie historique du lan- Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 44 prin ritmuri pure, nealterate de intervenţia ar- moniilor cultivate, îndemnul lui Jean-Jacques Adolescență pe viață Rousseau „înapoi la natură” avea desigur în vedere Ileana Vulpescu aceste pierderi succesive de energii fiziologice şi de „Când nu mai suntem copii, am murit“ spu- ritmuri ideatice care au făcut din om cea mai neîn- nea C. Brâncuși. Începem să deschidem cât de zestrată, mai vulnerabilă dintre fiinţele pământene. cât ochii asupra lumii, începem să judecăm oa- Plecând de la „formă spre spirit”, invers decât pro- menii. Viața începe să ne doară. Adolescența- pune tematica simpozionului nostru, încep să văd în timpul dintre copilărie și prima tinerețe, aduce cu Brâncuşi un «arc peste timp, din vremurile uraniene sine o revoluție a minții și a trupului, care cere şi saturnine până dincolo de zilele noastre. Artistul, înțelegere, blândețe și dragoste. Este vremea ce- indubitabil s-a dovedit a fi păstrătorul unui substrat lor mai învolburate elanuri, a celor mai multe sce- ancestral neerodat, moştenit nu pe filieră locală sau narii, fabricate în propria minte, mai ales în jurul strict familială, ci printr-o ereditate universală. De- unor persoane inaccesibile, vremea bucuriei, mo- parte de a suspecta cultura sumară a artistului, o tivate numai de exuberanța vârstei, a bucuriei dar considerăm salutară, tocmai pentru că el n-a avut și a suferinței maxime: totul te nemulțumește, în- nevoie de ea, fiindu-i bine înnăscută cultura ances- cepând cu propria persoană, urmând familia care trală. Mai mult, fără a avea cunoştinţe temeinice de nu te înțelege și căreia când nu o ai, îi simți acut geometrie, atât de necesare sculpturii şi arhitecturii, lipsa. Vremea dragostei care, neîmpărtășită, ca- Brâncuşi a fost şi simplu (luaţi elementele acestei pătă proporții de catastrofă. sintagme atât sintagmatic,­ cât şi separat) un geome- Edina, eroina romanului de față, se- tru, aşa cum au fost întemeietorii acestei discipline ndrăgostește de profesorul ei de franceză, un tâ- din preajma lui Pitagora, nişte filozofi de fapt. Prin năr în jur de treizeci de ani, însurat, tată de fami- mistică geometrică şi nu prin geometrie matematică lie. Cu acuitatea vârstei, toată clasa-și dă seama a modelat el formele sale salvate din perfecţiunea li- de dragostea fetei, numai profesorul, Philippe, niilor drepte sau a curbelor cu rază constantă, pentru simulează că nu observă flacăra care o mistuie. că e limpede că a fost un practician al formelor neeu- Ea nu îndrăznește să declare dragostea față de clidiene. Ochiul simplu deduce că liniile paralele ale profesor care, om cu principii, nu dorește să stri- lui Brâncuşi se întâlnesc într-un infinit cosmic,­ iar ce viața unei copile, viitoare femeie, anexându- liniile formelor sale geometrice (cuburi, hexagoa- și-o ca amantă. ne, trapezoide, poliedre diverse) îşi asumă curbura Eroina ne poartă prin meandrele vieții dintr-un suprafeţei planetare, iar fiinţele sale triughiulare au liceu de educație fizică, unde sunt pregătiți spor- o sumă a unghiurilor ori mai mare (convexă), ori tivii de performanță. Viața acestor adolescenți mai mică (concavă), dar niciodată de 180 de grade. înseamnă muncă dură, consecvență și ambiție și Peste aceste forme plurivalente, mobile, nicidecum mai mult decât orice-pasiune. fixe, pluteşte aerul relativismului lui Einstein,- sa Impresionantă în această carte este poezia pe vantul cu care Brâncuşi a trăit o contemporaneitate care o degajă dragostea Edinei pentru profesor, și distantă, dar ocultă. de asemenea atmosfera de visare desfășurată în peisaje mirifice, delicatețea de blândă mângâiere, din scrisorile ei către profesor pe care, după trei- zeci și trei de ani cât nu s-au văzut, îl iubește ca în vremea adolescenței, cu aceleași menajamente prin care-i ocrotește viața de familie. O melancolie discretă învăluie eșecul unei mari iubiri: amputarea sufletească a doi oameni care nu s-au întâlnit când ar fi putut alcătui un cuplu din pasiune. Melancolia adolescenței, melancolie pe care adesea o purtăm cu noi toată viața, învăluie această carte. pag. 45 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015

Minicronică de cititor O poveste întâmplată în „Timpul florilor de maci“ Eli Gîlcescu „Și roșul nu mai arde, doar plânge.“ găt de clopot, ecouri... un Philippe prin câmpuri- (Margareta Anton) le cu maci, iar Edina, plutind în derivă, mereu la Reușind să transforme în realitate cele mai as- banca de la fereastra altui timp, Edina sub salcie, cunse plăsmuiri ale imaginației, să se împotriveas- ascultând o altă poveste de fantezie și imaginație, că imboldului firesc ce-l mână unul către altul, o altă „privire“ care s-o întoarcă la „căldura amin- până în clipa în care scrisorile, pline de iubire, des- tirilor reînsuflețite“, o altă bucurie, un alt vis – vis chid ușa secretă a inimii – o permanentă tentație, de margarete – într-un sublim poetic la hotarul o furtună de emoții periculoase, o procesiune de nesfârșit al iubirii, un vis cu aripi spre sărutul din chipuri, încordate iluzii... povestea ei, mai mult de- infinit „cu dor de roșu și cu verdele ce-i dă răgaz, cât omenească, a lui, mai mult decât rațională sau cu țipete de metale obosite, învinse de rugină“, să- poate mai puțin... din vreme în vreme, ca o vară rutul altui veac, „melancolia adolescenței, melan- nedreptățită, mereu în așteptare în întuneric și tă- colie pe care adesea o purtăm cu noi toată viața...“ ceri. (Ileana Vulpescu, Adolescență pe viață, fragment Pentru cititor, greu de îndurat suspansul printre din prefața acestui volum). florile de cireș, amintiri care plutesc încă în orașul interzis, acolo unde revin ploile cu soare, recorduri, Miniprezentare a autorului și ele în defilare, sub pașii care împung rădăcinile eliberate de ură, invidie, răzbunare..., rădăcinile Margareta Anton, născută la Cisnadie, județul tulburate de foșnetul pașilor Edinei (și ei interziși) Sibiu, doctor în Educație Fizică și Sport din anul în Timpul Florilor De Maci, fără promisiuni, 2003, conferențiar la Facultatea de Educație Fizică doar pe lângă iubire, și când spre ea se-aruncă, fără și Sport, Universitatea Ecologică București, artist răspuns, pentru prima oară, acel strigăt deznădăj- vizual, Uniunea Artiștilor Plastici, scriitor. Publică duit, într-un joc neînțeles, veșnic treaz, cu amur- în anul 2001 romanul „Anestezia străzii”, Editura guri triste, va exista mereu Philippe, o blândețe Smart, și în anul 2015 „Timpul florilor de mac“, așezată peste nopți de rugi, de doruri zbuciumate, cu un text argumentativ al distinsei scriitoare Ilea- de lacrimi care au implorat tăcerea să vorbească na Vulpescu. viselor schilodite de atâta „interzis“... un Philippe A obținut în anul 2015 diploma de Ambasdor năruit sub lințoliul de frunze, de liniști, ca un dan- al orașului Amiens pentru două lucrări de pictură: „La Somme“ și „Catedrala din Amiens“. Mai are în palmares nu- meroase diplome de merit, de excelență, acordate de Mi- nisterul Educației Naționale, pentru publicarea unor cărți de specialitate, articole la se- siuni de comunicări științifice internaționale și naționale, în reviste de specialitate. A participat la Campionate Mondiale, Europene, Balca- nice și Naționale la categoria masters – aruncarea suliței, unde a obținut medalii de aur, argint și bronz. Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 46 In Memoriam: Ion Pena, scriitorul interzis Marin Scarlat n. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Tro- pravegherea miliției și securitǎții dupǎ rǎzboi, ianul, Teleorman - d. 29 iulie 1944, Alba Iulia. pânǎ prin anii ‘70. Perceptorul-scriitor, alaturi de fiul lui Sadove- Ion Pena n-a fost căsătorit, hotǎrâse s-o facǎ anu, ingropat in Cimitirul Eroilor dupǎ rǎzboi, dar n-a mai apucat, și n-a avut co- Ion Pena a scris și s-a impus într-o perioadă pii. Totul se pierdea, așa că am decis să mă im- tulbure a istoriei noastre, urmată de epoca dev- plic in scoaterea sa la lumină. In demersul meu astatoare a regimului comunist, care a dus la am bătut la multe uşi literare si publicistice care scoaterea sa în afara circuitului public prin inclu- nu s-au deschis. Este un arc in timp, el poate derea de către ciracii cenzurii în “fondul special exista din nou prin dumneavoastră, citindu-l. interziși - (S)”, între 1945 și 1989. Viața lui s-a În studiul său despre Ion Pena, cunoscutul desfǎșurat sub zodia tragicului, ca să nu spun a publicist și istoric literar, Stan V. Cristea, mem- blestemului. Ca prim născut, a avut parte de un bru al Uniunii Scriitorilor , consemnează că destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea „surprinzător, prin 1943 – 1944, acesta pare că copil, din cei șapte, pe care părinții l-au pierdut evolua spre un nou fel de poezie, ii întrezărim - in timpul vieții. incredibil, cumva - pe Nichita Stănescu și Ma- rin Sorescu. Este important de spus că Pena a scris și proză. Astfel, astăzi, noi putem să jude- căm firul epic din proza utopică “Moneda fan- tazienilor”, scrisă în Banat între 1937 - 1938, în care merge cu anticipația până în 1 ianuarie 2000. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativi- zarea, Ion Pena dovedindu-se un bun analist social de anticipație. Prozatorul și publicistul Constantin Stan (1951 - 2011) scrie despre fap- tul că “Pena, prin povestirea sa, îl devansează pe George Orwell”, autorul faimosului roman “Ferma animalelor”, scris în 1945. Iar profeso- rul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma tot în 2001 în cartea pe care începuse s-o

Trebuind să-şi onoreze funcția de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a fost scriitor cu normă redusă, scria printre picături. Mai mult, fi- ind iubitor de oameni, s-a implicat și în activitatea de culturalizare a sătenilor în Banat, la Sichevița și in Domnești, județul Mușcel, actualmente Argeș. În puținul timp rămas Ion Pena a scris, totusi, câteva sute de poezii si epigrame. Oricum, “Non multa sed multum” spunea domnul Peter Sragher. Ca și cum parcă părintii nu ar fi suferit destul, prietenia sa cu Gheorghe Șuța, liderul Partidului Național Țărănesc din Domnești, un- Membrii Fundaţiei “Alba Iulia 1918, pentru chiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, participantă unitatea și integritatea României”, la mormântul activă la „Rezistența anticomunistă din Munții scriitorului Ion Pena din Cimitirul Eroilor - Alba Făgăraș - Haiducii Muscelului”, și apartenența Iulia. Arhiva Revistei DACOROMANIA sa țărănistă aveau să-i condamne familia la su- pag. 47 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 scrie despre Pena: „Moneda fantazienilor” Poezii ar trebui pusă în circulație și așezată într-o Ion Pena exactă comparație cu proza urmuziană, într-o corectă înțelegere a vizionarismului sud-est eu- Portret ropean și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian.” Acum, în 2015, citind și cumpă- Eu sunt sălbatec ca un vis nind, putem afirma că scriitorul teleormanean Ce noaptea liniştea sugrumă, a fost un vizionar. Ca un profet păgân închis În prezent, după documetările făcute, este o În carapacea mea de humă. certitudine că Ion Pena a publicat și era apre- ciat în marile publicații bucureștene „Univer- Eu sunt înalt ca un stindard sul literar”, „Păcală”, „Prepoem”, „Vremea”, Ce-i ros de umbră şi de glorii, „Epigrama”, în revista buzoiană „Zarathustra”, Ca un păcat spălat în nard redactată de Ion Caraion şi Alexandru Lungu, În patruzeci de purgatorii. cât și în cele teleormănene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2”, „Graiul tineretului țărănist” ... Eu sunt pribeag ca un strigoi În „Universul literar”, suplimentul celui mai Ce scuipă lumea cu blesteme, popular și influent ziar din perioada interbelică, Ca un nebun cu pumnii goi „Universul”, Ion Pena era catalogat “Un poet Şi tidva plină de poeme. plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți.”, Poetul din urmă „Astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezându-se dintr’odată pe primul plan Pe-aici poetul este rătăcit al poeziei tinere”, “Versurile lui trebuiesc citite Prin hârburi de anafură şi beznă, cu toată atenţia, în miezul lor se sbate un poet Heralzii în tăcere i-au murit de rasă, care semnează simplu şi desluşit: Ion Şi plânsu-i-au durerile în gleznă. Pena”. În 2011 a apǎrut cartea „Scrieri” de Ion Pena, care include poezii, epigrame, precum și De vreme îndelungă-i călător – proză, dovedind talentul multilateral al autoru- Cu pietrele şi roua din grădină, lui. Consider că scrierile sale pot vorbi cel mai Cu pulberea, cu norul călător, bine despre perceptorul - scriitor. Iată una din Cu toamna îmbrăcată în rugină. poeziile care-i defineşte creaţia: Opriţi-vă// În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,/ În carnea mea A năzuit o ţară de poveşti – cu târnăcoape./ Am să vă dau mistere şi ar- Naiade în albastră legiune, ginţi,/ Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.// Mi-e Luceferi în betele îngereşti inima de fulgere ocean./ Mi-e palma năzdrăva- Şi verile cu umbre de cărbune. nă şi haiducă./ Opriţi-vă cu sufletul ochean/ Să beţi înfiorarea hăbăucă.// Pe steiul ars de foc Să fluture alaiele în zob şi’nchipuiri/ Să vă înalţ o clipă, să vă doară./ Pe lanuri să se scuture belşugul Crepuscul de altare şi zefiri/ Şi vorba peste Din cupe să hălăduie - şi rob moarte să vă moară.// Nu închinaţi cu mine ru- Ca neaua să-i lucească meşteşugul. găciuni/ Ci treceţi, ca barbarii, mai departe,/ Mă jefuiţi de grâne şi tăciuni./ Deschis îmi e O ţară de lumină şi de vis pătulul ca o carte.// Eu voi rămâne singur, va- Poetul peste ani a căutat-o; gabond,/ Un cerşetor de soare şi de vise./ Voi I-e sufletul de negură, închis ocoli destinul rubicond/ Cu porţile de marmu- Şi ţara pân-acuma n-a aflat-o. ră, închise. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_C._Pena iulie 2015 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 48

Anii mei Metamorfoze

Anii mei ca merele toamnei trec Acest drumeag de lespezi încâlciţi Cu dragostea , cu tristeţea, cu bucria; Îmi rupe carnea goală şi trufaşă Pe armele a mii de neofiţi Peste calendar, peste zile m-aplec Şi cu azur durerea mă înfaşă. Şi-mi plac colindele şi Sântămăria.

Nestăvilit-nainte mă îndemn Visez adesea biserica din copilărie, Urcat pe uriaşe crepuscule, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; E lumea ca o amiază de lemn La bâlciuri o fată, o menajerie Şi fluer în săracile-i pătule. Şi eu evoluând între ele, Irod. Iunie 1941 Hei, suflete deapururea hoinar Opreşte la o margine de vară Scrisoare din oraş Şi soarele luându-l felinar Să trecem peste margine, afară.

Comuna mea cu leat pierdut în ceaţă, Voi ocări de-acolo fără coşorog Cu linişti mari şi care de argilă, Acest pământ aidoma c-o sferă Prin visul meu prin alba dimineaţă Şi voi sculpta pe mersul lui olog POEME Te năzăresc îndepărtatăPOEME şi umilă. De brută prăbuşită în holeră. Eu am plecat în larguri de migale Din anii mici ca nasturii şi melcii Nu-i voi mai cere nici-un dumicat, Tu ai rămas pe coamele agale Nici o tingire doldora de varză, Cu grâu şi flori şi râurii auvâlcii Ci ferecat în foame şi păcat Poate-i mai bine, dreaptă în natură, Îi voi lăsa să urle şi să arză. Să stai aşa de dor catapetesmă, Târziu în veacuri, poate, rătăcit Arar să-mi joci în orele de zgură Voi reveni pe urme vechi halucinat, Pe canaveaua gândului miresmă. Cu altă zestre iar de peticit Prin jurul meu e colb, amar şi trudă, Şi fi-voi jaguar sau împărat. În creştet nici-un înger nu coboară, Cu bozi în păr nu văd o paparudă Şi chiar regina vinului e chioară. Căsoaie mari cu pântece bălţate POEME Sudalme sure bucurăPOEME peisajul Poemele sunt frânte, lăbărţate Pe vârfuri e actor cabotinajul. Şi nimeni nu visează o minune Un boloboc de logică e traiul, Pe-aici e mort şi timpul în tăciune Şi luna nu-şi mai vântură mălaiul Ci tu eşti doar un pumn de sărăcie Dar eu te simt, comună de pe zare, Luceafăr înălţat în veşnicie Cu Dumnezeu în frunte şi altare. pag. 49 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Poeme şi aforisme Ionuţ Caragea În aşteptarea păsării

timpul dăruit acestor cuvinte l-am furat morţii asemenea lui Prometeu

ca pedeapsă am fost înlănţuit pe un munte în mijlocul unei insule

am scris multe poeme păsării care se hrănea cu trupul meu şi repetiţii, cât de multe repetiţii până când a devenit milostivă au pus poeţii în poeme

ca o comandă şchiopului atunci am rugat-o să mă ia pe aripile sale să urce scara-ntr-un picior să mă ducă aproape de mare

să mai văd o dată valul metaforă reîncarnată în cuvânt cum se apropie de ţărm cuvânt pierdut în metaforă

Pasăre fără cer POEMEUciderea cuvintelor

POEME priviţi-l cu toţii cum stă cu braţele strânse dacă nu ar exista poezia ca o pasăre fără cer cuvintele ar mişuna precum viermii ecloziune captivă în oul de lemn în creierul găunos al cui este zborul

pe care trebuia să-l înveţe? dacă nu ar exista poezia

cuvintele ar fi doar săbii şi cărţi să căutăm răspunsul ce proslăvesc nimicnicia prin coridoarele întortocheate ale sângelui sclavagismul avem fiecare un indiciu şi frica un fir deşirat din cămaşa îngerului

dacă nu ar exista poezia faceţi o plecăciune umbrei cuvintele ar fi îngropate adânc când veţi şti ce e zborul în umbrarele conştiinţei

Cuvinte refuzate de tăcere ca nişte prunci ucişi de Irod

prea multe metafore au pus poeţii în poeme POEMECanibalism liric POEME când ajungea una singură

precum sufletul în mijlocul cărnii îmi ţin poemul în mine dar s-au temut atât de mult de uitare la fel cum îmi ţin respiraţia încât au înrobit îngerul îl simt zbătându-se au însufleţit umbra lovindu-se de toţi pereţii şi i-au dat singurătăţii chip de om căutând o rană prin care să iasă

să devoreze liniştea şi albul aerul l-au înmiresmat cu metafore dar nu atunci când necunoscutul trecea ca o boare rănile s-au închis prin liniştea încăperilor din nevoia mea de a fi cu altcineva sau ca un ecou printre glasuri mai presus de cuvinte şi alte metafore izbind pereţii inimii fără trup şi fără atingeri

pământul l-au însămânţatPOEME cu metafore Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 50

ajunge cu iluziile şi nici prin tăcere, ţinând pasărea încerc să uit, încerc să ignor închisă în colivie poemul urlă, cuvintele sale înfometate doar zborul cu ochii închişi încep ca nişte fiare pe aerul aripii lipsă să-şi înfigă colţii unele-ntr-altele când aerul e sufletul tău, călătorind îşi sfâşie carnea neagră între lumile cuvântului îşi beau sângele în inima mea este un cimitir de cuvinte Primul pas spre eternitate în ficat, în intestine, în creier peste tot sunt cuvinte şi iată-mă plecat spre eternitate hrănindu-se cu resturi de cuvinte ca şi cum ar fi la o aruncătură de lacrimă cu măduva silabelor la o aruncătură de stea scuipând oasele vocalelor şi consoanelor primul pas este cel mai dificil este viaţa ultimul cuvânt îşi linge rănile ca zborul între două oglinzi şi se aşază la pândă separate de timp foamea îi roade stomacul este viaţa începe să alerge de nebun după fantomele ca râul ce izvorăşte din inima mea altor cuvinte şi curge prin capilarele acestui univers prin ochiul stâng, prin ochiul drept cu ochi galactici până la timpane, printre dinţi este viaţa ajunge pe vârful limbii ca gura ta ce aşteaptă respiraţia mea amar şi negru să-ţi împrospăteze sufletul rarefiat de absenţe îmi vinePOEME să-l scuip, dar ştiu... este viaţa acest cuvânt este sfârşitul ca urechile tale ce aşteaptă apropierea paşilor mei îl înghit, nu spun nimic nimănui zigzagaţi de dureri şi ispite este viaţa Zborul cu ochii închişi pe aerul ca visul unor alte emisfere cerebrale aripii lipsă captive în dimensiunea misterului este viaţa de boala scrisului ca poemul acesta ce se hrăneşte se îmbolnăvesc cei mai sensibili cu propriile mele cuvinte şi cei mai aroganţi distorsionate care este unul şi acelaşi lucru de gravitaţia albului privit prin ochiul celui ce vede tot şi înţelege tot Dumnezeu în stare latentă de boala scrisului nu există drog mai puternic decât creaţia se îmbolnăvesc cei ce cred sentimentul acela când pluteşti dar care nu o spun şi lumea întreagă este la picioarele tale şi cei ce se opun, chiar dacă şi ei când ceea ce gândeşti capătă sens şi se conectează acceptă curgereaPOEME cuvântului precum prin flux luminos lacrima şi picătura de sânge cu restul gândurilor din univers când orice lucru, oricât de neînsemnat părea înainte de boala scrisului nu te poţi vindeca devine o nouă descoperire, un nou adevăr prin beţia cuvintelor celorlalţi privit din toate unghiurile percepţiei ca să uiţi cine eşti drogul acesta nu se prizează, nu se injectează de unde vii şi unde trebuie să mergi nu se bea pahar cu pahar şi nici nu te poţi lega de cuvânt şi nu se învaţă ca de-un pietroi drogul acesta există dintotdeauna în tine apoi să te arunci în amontele inimii îţi curge prin vene respiră odată cu tine, iubeşte odată cu tine de boala scrisului nu te poţi vindeca este Dumnezeu în stare latentă. prin ecoul cuvântuluiPOEME pag. 51 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Aforisme re. Poate că Dumnezeu încearcă tren: gândul-expres. să comunice cu mine, iar eu, ca * Destinul meu este o clipă eternă un insomniac, număr secundele Eu sunt monarhia absolută a de dimineaţă suspendată între dintre lumina pe care n-o ating şi gândurilor mele. şoaptele inimii. glasul pe care nu-l înţeleg. * * Imaginaţia Să mă lovească soarta, să o lo- ADN-ul lui Dumnezeu este com- vesc şi eu. pus din spiralele galaxiilor. Imaginaţia – forţa minţii şi a su- * * fletului prin care putem construi Destin, suferinţă adâncă, mă le- Dacă la început a fost cuvântul, noi miracole ce au la bază iubi- geni pe braţe, părinte, şi-adorm pot spune că Dumnezeu a fost rea şi arhetipul creaţiei divine. în suflet de stâncă printre atâtea poet şi a creat universul aşa * cuvinte... cum şi eu am creat poezia mea. Dacă te loveşti de un zid, îţi pre- Nu fi trist, pune-ţi o dorinţă. Cu- * lungeşti viaţa imaginându-ţi o vântul tău e curcubeul care apa- Când eram mic voiam să mă fac uşă, imaginându-ţi un zbor. re pe cerul gurii, după o ploaie Dumnezeu, dar nu bănuiam cât * de lacrimi. de greu este să rămâi Om atunci Pentru a avea imaginaţie, trebu- * când eşti singur. ie să fii atras de ceva. Pentru a Dumnezeu este arhitectul bolţii * avea speranţă, trebuie să-ţi fie mele palatine, dar mi-a lăsat cu- Când eşti înconjurat de străini, teamă de ceva. vintele să decorez teatrul acestei Dumnezeu este mai aproape de * vieţi. tine. * * * Inima îşi face munca silnică în Adevăratul pictor al cuvintelor Dumnezeu ne-a dat la fiecare ocnele de sare ale durerilor mele este acela care îşi face autopor- atâta minte câtă putem duce. lăuntrice. tretul cu ochii închişi pe pânza * * imaculată a sufletului. Dumnezeu nu-şi trage niciodată Inima – pioneza de pe harta lumii. * sufletul, îl oferă necontenit. * Războiul modern a transformat Inima nu bate niciodată ora pre- calul de lemn în cal virtual. Şi Efemerul cisă a îndoielii... dragostea se transformă, începe * să poarte ochelari holografici. Mereu trecem pe lângă noi în- Centrul de greutate al oamenilor * şine, ocolindu-ne umbrele, oco- se află în inima lor. Dreptatea lindu-ne sufletele, apoi ne admi- * răm efemerul în oglinzi statice. Inima este şi vie şi moartă, pe Cei care au mereu dreptate sfâr- jumătate înşelată de propriul şesc prin a avea cei mai mulţi Gândul ecou. duşmani. De aceea este bine să * le dai dreptate şi altora... Mă agăţ de un gând ca de un Inima – capcana pusă timpului, * colac de salvare, atunci când împiedicându-l să treacă neob- Dualitatea creşte apa tuturor suferinţelor şi servat. POEME cerul are culoarea înecului. În fiecare om se află un David * Inspiraţia şi un Goliat. David învinge când Şi cărui zeu să mă-nchin dacă capătă curaj şi ocheşte punctul nu celui ce cade în fiecare zi Deseori mă inspir din ceea ce sensibil al lui Goliat. Goliat cu obrajii în palme, aşteptând spun oamenii şi spun ceea ce învinge când îl intimidează pe apocalipsa gândurilor? oamenii au nevoie să inspire. David şi îl constrânge să arunce * * cu pietre în ceilalţi oameni din jur. Gândurile mele – circumferinţa Te poţi obişnui cu mirosul, cu * unui trunchi de copac, desple- gustul, cu atingerea, cu auzul, Dumnezeu tindu-şi seva într-o coroană de cu privirea, dar cu inspiraţia ni- vise... ciodată. Iar când te părăseşte Uneori îmi trec prin cap gânduri * inspiraţia, simţi că eşti privat de POEME furioase ca nişte armate de fulge- Mă aşez la fereastra singurului toate simţurile la un loc. Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 52 Poeme Mircea Arjuna Pe o rană să viseze, pe un vifor să se culce Numai lebăda-şi divulgă măreţia prin tăcere

A-nviat din nou jertfitul fluture din crisalidă, Dintre păsările toate, care zboară spre azur Şi a părăsit mormântul în a rugilor hlamidă , Şi se-ntorc spre lumea noastră ca o piatră în cădere , A pornit să ne vestească despre calea care duce Cu întinse aripi albe ,ca omătul cel mai pur , Pe o rană să viseze ,pe un vifor să se culce. Numai lebăda-şi divulgă măreţia prin tăcere , A venit iar între oameni cu solia lui de pace Ca o zbatere de pleoape ,ca o fâlfâire albă, De iubire să vorbească şi de lumea ideală , Fără cântece de harpă ,fără triluri de durere , Să împace omenirea într-o pace epocală , Pământenilor s-aducă focul dorului în salbă . Cu euritmii de gânduri în copii a ne preface , Numai lebăda-şi divulgă măreţia prin tăcere , Să-nţelegem iar misterul ,taina care ne seduce ... , Ea trecând, pasăre albă, peste apele-ncleştate , Să iubim pe cel de-alături ,ca pe propriul nostru chip Ca un vis pierdut în noapte, ca o palidă părere , Şi cu mâinile întinse ,pipăind rana din cruce , Ca o iolă în amurg ,cu catargele plecate , Să ne prosternăm cu toţii în al tălpilor nisip... Dorul să-mi aprindă-n noapte , de la stelele-ngheţate ...

Pe o rană să viseze ,pe un vifor să se culce . Numai lebăda-şi divulgă măreţia prin tăcere .

Cerul înrobit de muzici peste râuri stă răsfrânt Din ulcior să bea răcoarea zeilor, ca o poveste ...

A trecut şi noapteaPOEME asta cu miracolul ei sfânt , Pe acel ce mă urăşte şi acel ce mă omoară S-a ivit pe boltă luna într-un giulgiu de platină Tot chemându-mă în lumea din hotarul ce nu este , Aruncând peste morminte o lumină din lumină... , Să îl fac să-şi piardă glasul, poate pentru prima oară, Cerul înrobit de muzici peste râuri stă răsfrânt . Din ulcior să bea răcoarea zeilor ca o poveste . S-a întors din nou la viaţă fiul lumii pe pământ Să îl fac să-şi ardă ochii în oceanul de albastru... , Cu covoare de verdeaţă ,cu ciopoarele de miel, Ca pe un copil ,de mână să îl duc în văi celeste , Cu copii rumeni la faţă din reginele femei... , Să îl fac să fie singur printre prieteni ,un sihastru.. . , Cerul înrobit de muzici, peste râuri stă răsfrânt . Din ulcior să bea răcoarea zeilor ca o poveste. În explozia de muguri, care lumea o subjugă , Peste sarea lui din lacrimi să-i aştern o sete-adâncă , A venit din nou copilul către toate care sunt , Peste zimbrii de durere să-l arunc precum oveste , Să ne-nveţe-abecedarul fericirii pe pământ , Şi să-l fac să simtă-n tâmplă tânguirile aceste Ni l-a adus pe Mesia, ascultând a noastră rugă ... Ca pe-o zbatere de-o clipă ,ca pe ne-mplinitul încă... ,

Cerul înrobit de muzici ,peste râuri stă răsfrânt . . Din ulcior să bea răcoarea zeilor ca o poveste .

Marele colind al lumii din cuvânt abia începe Un rănit apus de soare care-atât de viu se vrea

Cad silabele în inimi, să putem uşor pricepe, Am rămas cum stă o frunză sub o ramură de stea, Să ne sapePOEME în aorte setea noastră de repaos ... , Am rămas cum stă o boare peste sânul de fecioară , Cad silabele-n comete ,stelele s-ascund în hoas . Tot cătând adânc în mine ,poate clipa care zboară ... , Marele colind al lumii din cuvânt abia începe . , Un rănit apus de soare ,care-atât de viu se vrea . Ca o zbatere adâncă izvorâtă din orbite .... , Am văzut că printre braţe doar luceferii apar, Vorbele se fac în frunze, frunzele în floare plină , Dar nu-s fetele frumoase şi nici cine să le ia , Cu nectaruri pentru zborul rătăcit într-o albină.... , Să le ogoiască paşii, să le stingă-ntr-un sărut Florile se trec în fructe ,fructele se trec topite Cu-n rănit apus de soare ,care-atât de viu se vrea ... Ca o ceară parfumată şi se cer culese-ndată , Mi-am dorit să ard pe dealuri focul de aramă grea, Pentru gura care arde de silaba-nsângerată , Focul să-l revărs din mine ,ca să-l sting apoi c-o boare , După dorul de iubire , după-nflăcărate stepe Cu-n sărut pe geana zilei şi din trupuri de fecioare , Ce le-a străbătut profetul, anunţând că înc-odată .... , Să păstrez zidit în mine ,ca pe-o ofilită floare .... , Marele colind al lumii din cuvânt, abia începe . POEMEUn rănit apus de soare ,care-atât de viu se vrea . pag. 53 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Umor românesc

Geniul umoristic la români: Definiţia violului în 1750 - Ştromeleagul” şi tăierea sa! În vremuri de demult, definiţia violului era mult mai simplă iar pedeapsa aplicată probabil mult mai …eficientă. Textul de lege ce sancţiona violul, în perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat: “Celui ce va POEME fi prins cu ştromeleagul învărtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scârbavnicul mădular, întru veşnica lui ne- folosinţă.”; Textul de lege ce sancţiona violul, în perioada domni- torului Ştefan cel Mare: “Velcare sau velcine va îndrăzni a se nă- pusti asupra tinerelor fete cu ştrumeleagul învîrtoşat, predepsit va fi de lege prin tăierea scârbavnicului mădular şi aruncarea lui la raţe”!; Textul de lege ce sancţionează violul valabil în present, anno pomini 2015 : Art.197. – (1) Actul sexual, de orice natură, cu o persoana de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitînd de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi in- terzicerea unor drepturi. (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă : a) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna; b) victima se află în ingri- jirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului; b1) victima este membru al familiei; c) s-a cauzat victimei o vătaămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. (3) Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victi- mei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.4) Acţiunea penală pentru fapta prevazută în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.* Sursa Ever Green, wikipedia.ro. n. n. red. Despre colaborarea sadomasochistă ori naravul pi- dosnic al colaborării dintre victimă şi călău, abuzat sau buzat… legile încă nu fac vorbire…Nici spre noua veche- specie a femeii cu barbă, ori a masculuui cu sutien şi etcetera. E ora istorică a revizuirilor şi dezvăţăturilor lui Neagoe Baasarab, către fiul său POEME Teodosie? Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 54 P r e a d e s u i t ă m . . . . . G e n ţ i g r a m e în Prier de Simion Felix Marţian Gabriela Genţiana Groza Născut pe 1 aprilie Sunăm, ne apelăm, ne conectăm Şi de semnale-i saturat eterul; Fiindcă a venit pe lume Comunicăm febril, dialogăm Când tot omu-i pus pe glume, Întâmplare cu folos, Şi, prinşi de-acest vârtej, prea des uităm Este sobru…serios! Că mai avem un fir direct cu Cerul. Cuplu perfect

Pământul ne-a rămas parcă prea mic Se iubesc nespus, nu-i vorbă, Căci anulând distanţe, cu-ndrăzneală, El aspiră, face ciorbă, Vorbim mai mult, spunând ades... nimic, Ea nu-l tulbură de fel… Plimbă-n lesă un căţel. Ne-apropie omniprezentul „clic” Dar ne despart prăpăstii de răceală. Etichete la alimente

Poţi găsi în magazine Sunăm să cerem şi să oferim, Mărfuri multe , variate, Avem agenda supraîncărcată Că de toate cele-s pline Cu prieteni, cunoscuţi sau anonimi ...Cu folos...etichetate.. Şi-n dialog steril ne irosim Şoferiţă ,,norocoasă’’ Iar linia spre Cer e neglijată. POEMETare scumpă mi-e nevasta, Mai ales că la volan, Tatăl ceresc aşteaptă răbdător Din viteză, luna asta, Să-L mai sunăm, să-I spunem ce ne doare, M-a lăsat fără un ban! Să-I cerem, cu credinţă, ajutor, Poate Someşu-i de vină! Să-I mulţumim că e îndurător, Să-L lăudăm în sfântă închinare. A ascuns apa, de veacuri, Frunze veştede şi vreascuri Şi dintr-o înghiţitură, E dialogul binecuvântat Luă şi Casa de cultură!... Când pe genunchi avem conexiune Cu Cerul, niciodată ocupat, Anotimpul tare darnic Cu Cerul ce răspunde garantat, Mult iubita primăvară Cu Ceru-n dialogul rugăciune. A făcut de ploi, risipă, Printre flori ascunde iară POEMEŞi o porţie de gripă... Mereu deschis, mereu având semnal Şi peste tot având acoperire, Recomandare ,,medicală’’ Acest serviciu unic e vital După ploi diluviene, Iar dialogul, strict spiritual, Zilele bacoviene Ne-mbogăţeşte în dumnezeire. Au un singur antidot: Un şpriţ bun şi un compot!

Sunăm, ne apelăm, ne conectăm Pensionarul fericit Şi de semnale-i saturat eterul Dar, prinşi de-acest vârtej, să nu uităm După ridurile frunţii, Mă mândresc că am mulţi ani, POEME Că doar de pe genunchi înaintăm, În prezent nu am nici funcţii, Dialogând neîncetatPOEME cu cerul. Nici prieteni...nici duşmani. pag. 55 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Cugetări Paula Adriana Cozian -Orice minciună porneşte invariabil de la un -Nu lua copiilor visele şi bătrânilor copilă- adevăr. ria. -Sărăcia creează premizele ancorării în spi- -Un om de spirit îşi scoate sufletul la mezat ritual. şi-l dă pe gratis. -De cele mai multe ori nu calităţile îi unesc -Fiecare sărbătoare vine cu bucurie şi pleacă pe oameni, ci defectele. cu un an din viaţa noastră. -Când barbariei i-au căzut dinţii de bătrâne- -Oamenii revoltaţi: o specie care suferă de ţe, oamenii au botezat-o civilizaţie. emancipare. -O societate închisă rămâne bântuită de pre- -Nu suntem niciodată pregătiţi să ne apărăm judecăţi. de furtunile sufletului. -Faci un compromis nu atât de dragul tău,cât -Cultul personalităţii, întreţinut de elite, jus- de al altora. tifică societăţile corupte. -Bunicii sunt mai răbdători cu nepoţii decât -Proştii vorbesc tot timpul, de teamă să nu le au fost cu copiii lor, pentrucă li se oferă prilejul descoperi ignoranţa. să-şi retrăiască, nostalgic, copilăria. -Proştii sunt un real pericol pentru existenţa -Creaţia reprezintă moneda care face sufle- societăţilor democratice şi o adevărată binecu- tul omului palpabil. vântare pentru supravieţuirea celor totalitare. -Viaţa contestă geniile, moartea le consacră. -Conflictul între generaţii este creat de mo- -Un geniu nu traversează timpul său, ci pe dernizarea moravurilor. cel al viitorimii. -Prieteniile politice sunt legate de interese -Cu Dumnezeu nu poţi încheia un pact, ci transpartinice şi transfrontaliere. doar un act de supunere necondiţionată. -Puterea celor răi îşi trage seva din comodi- -O iubire neînţeleasă: un catarg care rămâne tatea celor buni. deasupra vasului eşuat. -Amestecul politicului în cultură încurajează -Dacă ai mania faptelor generoase, fă-le din nonvaloarea şi veleitarismul unor indivizi fără umbră, asemenea providenţei. scrupule. -Comoditatea este atributul inconştienţei. -Pentru bunul mers al statelor este necesar -Inteligenţa este o limbă universală care cre- ca elitele politice să se confunde cu cele inte- ază punţi între generaţii. lectuale. -Înţelepciunea - privită în sine, este atempo- -Trecutul ne preocupă mai mult, când viitorul rală şi impersonală. este incert. -Este dificil să vii cu idei noi, când cugetarea -Cel legat la stâlpul infamiei are faţă de noi s-a născut odată cu lumea. avantajul că nu mai are nimic de pierdut. -Îndepărtându-te de extreme, ajungi la esen- -Spunem că au crescut copiii, niciodată că ţă. am îmbătrânit noi. -Sistemul de învăţământ care ignoră valorile -Când cineva îţi spune că te ţii bine, compli- naţionale pregăteşte apatrizi. mentează de fapt bătrâneţea. -Educaţia devine voinţa care îngenunchiază -Dacă uităm că am fost cândva tineri, nu este firea. nici un necaz. Este grav dacă uităm că suntem - Într-un cerc de oameni mediocri nu este bătrâni. nici o cinste să fii cel mai de seamă. -Cu fiecare pas pe care îl facem în viaţă, ră- -Sărbătorile păstrează vie memoria colecti- tăcim tot mai departe de cer. vă. -Există în noi o teamă instinctivă de ridicol, -Pe măsură ce se civilizează societatea, se care ne obligă să pozăm în oameni virtuoşi. relaxează moravurile. -Virtutea este măsura cu care omul este pre- -Apatrizii au doar conştiinţa unui viitor ilu- ţuit la vama vieţii. POEME zoriu. Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 56 Viaţa noastră cea de toate zilele (Anatomia unei diversiuni 10 ani de la răpirea din Irak, Editura Miranda, Braşov, 2015) Andrei Novac de mandat al lui Traian Băsescu, România răsufla uşurată după ce, teoretic, glonţul şuierase pe la ure- chia ei, noua putere de la Bucureşti era garantul în- cetării oricaror tipuri de abuzuri. Ovidiu Ohanesian scrie şi o face foarte bine, o face acaparând şi elaborand spaţii de dezbatere şi de echilibru între imaginile pe care le creează cu talent veritabil şi vocaţie, cartea este un document scris în care autorul surprinde imagini şi scene, pe care le analizează, descrie personaje şi le caracterizează mimica şi gestica, încărcând de viziune opera scrisă. Citind cartea lui Ovidiu Ohanesian, începi să în- Mai presus de toate aceste lucruri, în tot ce scrie ţelegi că nimic nu este întâmplător şi mai ales de ce Ohanesian, tronează atitudinea, curajul şi bucuria de libertatea este greu de trăit într- o ţară ca România. a fi liber. Cartea are momente tensionate, totodată Ovidiu Ohanesian rememorează, la un anumit există o avalanşă de informaţii care te pun efectiv timp de la evenimentele legate de răpire, emoţiile pe gânduri, te solicită şi te epuizează într-un mod şi tensiunea pe care le- a trăit, dar este o tensiune plăcut. Întreaga istorie este atât de bine racordată la dezamorsată pentru că autorul povesteşte totul şti- prezent, încat lumile se suprapun către o analiză de ind deznodământul întâmplărilor. viziune. Jurnalul său este unul care se compune din arti- Expunerea acelei lumi (2005) surprinde aspecte cole de presă însoțite mereu de dovezi vizuale care teribil de interesante din mediile implicate în descri- ajută cititorul, îi încurajează memoria (vizuală) îi erea autorului, lumea pe care Ohanesian o creionea- sprijină modul de a înţelege contextul şi spaţiul în ză prinde rădacini şi se dezvoltă, el reuşeşte să se care se petrec lucrurile şi, mai ales, de ce se petrec. desprindă, să fie deasupra evenimentelor, deşi parti- Prima ediţie a acestei cărţi intititulată Răpirea cipă activ la ele. din Irak, având o prefaţă semnată de Sorin Roşca Cartea ridică totodată o serie de întrebări, de sus- Stănescu, avea să- l impună pe ziaristul Ovidiu Oha- piciuni care incită şi mai mult cu privire la subiectul nesian ca pe un autor veritabil de cărţi de investigaţii de dicuţie. Din păcate, în jurul acestui subiect s- a de foarte bună calitate care înţelege că oamenii tre- aşternut o tăcere ciudată, iar reapariţia acestei cărţi, buie să afle într- o formă sau alta adevărul. la zece ani distanţă de la eveniment, este în măsură Exerciţiul lui Ovidiu Ohanesian este necesar într- să stârnească interesul, şi spiritul combativ al oa- o societate în care democraţia a debutat îmbrăcată menilor liberi pentru care posibilitatea de a gândi şi în hainele minciunii şi ale crimei( decembrie 1989, acţiona sunt piloni de bază în evoluţia ulterioară a Mineriadele din anii 90). societăţii româneşti. Au trecut zece ani de la un eveniment pe care Nu este de ajuns să condamni ceva, fără a avea românii, în marea lor majoritate nu au avut timpul condamnaţi şi nici să judeci lucruri pe care nu le- ai necesar să îl perceapa aşa cum ar fi trebuit, poate, trăit, ştiu că societatea civilă din România are ca- în fond, eliberarea celor trei jurnalişti a însemnat un renţe grave în foarte multe situaţii, dar toate acestea triumf care ar fi trebuit să mulţumească pe toata lu- trebuie să se termine la un momen dat, apare, însa, mea. Ovidiu Ohanesian aduce în discuţie motivele problema lucrurilor descrise în carte de Ohanesian, pentru care România nu se poate descotorosi de tre- întrebările ridicate de el sunt definitorii pentru cei cut. care vor să formuleze raspunsuri, doar că răspunsu- Lucrurile se schimbă în aparenţă, dar, în, fapt rile trebuie să genereze soluţii şi ele trebuie să eli- ele ramân aceleaşi, Ohanesian introduce cititorul în bereze, să detoxifice societatea, să îi dea o şansă pe contextul social şi politic în care evenimentul urma care, sunt sigur, că o merită şi pentru care România să se întâmple. frumoasă a suferit şi şi-a păstrat o linie dreaptă, fără Anul 2005 era anul marilor aşteptări, primul an întreruperi şi ocolişuri. Ovidiu Ohanesian este pag. 57 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Balade unul dintre cei care mi-a demonstrat mereu că există Baladă pentru aprigul o şansă adevarată ca România să işi revină, ştiu însa rodeo că este foarte greu, dupa 50 de ani de comunism, alţi 25 de ani de democraţie, în care criminalii încă E bântuit de spaime şi mai dau lecţii de moralitate la televizor şi România mizerie nu ştie încă numarul celor care au murit la Revo- Noul secol de gâfâială luţie pentru o democraţie care a subjugat în loc să universală elibereze. Dacă genunchii Cartea lui Ovidiu Ohanesian răspunde la o serie tremură nu mă sperie Condiţia de întrebări pe care nici măcar nu le ridică, are acest de a Adrian Frăţilă dar, te face sa întelegi de ce foarte multe lucruri nu călări pe spinarea goală au putut să se întample, aşa cum ar fi trebuit, cred că asta este un mare merit pentru o carte. Actualitatea Deşi există cale la îndemână pusă subiectelor tratate în ea este cea care dă o valoare Şi ochelari domestici pentru cal reală cărţii, una care te aduce cu picioarele direct în Nu mă încântă scara lângă picior adusă realitate. Şi mai cred cu tărie că este foarte impor- Ci obiceiul crâncen al saltului mortal – tant în viaţă să iţi dai seama că toate au un rost, că merită să lupţi în continuare, merită să aperi adevă- În aprigul rodeo printr-un pustiu latent rul, fără să iţi pui vreo secundă problema dacă vei Unde miraje ude îmi trec pe dinainte Iar coama răzvrătită peste eveniment reuşi. În loc de frâu se zbate-ntre cuvinte Am citit cartea lui Ovidiu Ohanesian, am înţeles multe lucruri, altele m-au pus pe gânduri, dar peste Şi fiindcă-n toate-i un înţeles mai mult toate acestea, am avut un sentiment de mulţumire Spre-a nu plesni lumina retinele prea tare pentru că am citit o carte foarte bine scrisă, o carte În iureşul acestui rodeo pot să-ascult în care umorul, tensiunea şi informaţiile înşirate pur Cum la fereastra lumii foşnesc uscat ziare. şi simplu conduc către o formă clară a ce înseamnă viaţa şi moartea stând împreună, pe malul unui ori- Balada delictului de contrast zont din ce în ce mai plutitor. Poarta infernului tresare Barca pluteşte spre cei vii Se trafichează disperare Pe malurile sângeríi

În lungă şoaptă barcagiul Ce mi-este cunoscut puţin Ca şi cum ar grăi pustiul Mă-ndeamnă lângă el să vin

Dau să vâslesc soioasa barcă Pe râul putrezind sub noi Dar plânge maica mea şi parcă Mai mult aş trece înapoi

Oh adevărul se învaţă Stând între păcătos şi cast Îngerii sunt ucişi în piaţă Pentru delictul de contrast.

Balada celui exilat

Era atâta aer albastru-n alizee Şi-atâta împăcare în cel trimis era Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 58 Pe-acele teritorii când am păşit cândva Prin iarba sclipitoare atinsă de maree COBILIŢĂ CU STELE ŞI LUT Pus la edecul zilei pentru privirea blândă — VERSURI — Strigau că mă făcusem de cântec vinovat Şi-am fost printre migraţii cu păsări exilat – Examen Osândă de luceafăr hoinar dar tot osândă Ca un copil, în faţă-ţi, stau Îmi contemplam destinul ca pe o Romă arsă cu priviri de tuci De marile incendii stârnite-n trandafiri şi dau răspuns cu totul stre- in de întrebare; A nins însă-nlăuntrul petalelor subţiri tu nu te miri ci calmă, mă Şi s-a-nălţat tulpina mai grea şi mai întoarsă. ‚ntrebi cu ‚nduioşare, D. TĂTĂROIU de ce privesc la tine cu ochi Balada înstrăinării aşa năuci? Să ai prieteni şi să fii departe Îmi ţese gândul basme, frumoasă profesoară, De străzile pe unde-i ştii cuminţi când mă cuprinzi în zarea privirilor adânci Visând frumoşi ca nişte tineri prinţi şi nu ştiu de ce ‚n colturi de suflet, ca pe stânci, Închişi în turnul dinspre miazăcarte se caţără iubirea, cu paşi de căprioară. Să-i ai în gând prin ţările uscate Nu vezi cum peste ape se plimbă Dumnezău Călăuzit de amintirea lor şi-adună linişti albe pentru surâsul tău; Când ţie-ţi bate viaţa din picior iar îngerii cu falduri de vise te alint Atins de cântec şi singurătate POEMEşi îţi sărută urma sandalelor de-argint? POEME Să te întorci fără să dai de ştire Iar tu mă ‚ntrebi, acuma, de-atâta ‚nvăţătură, Să-i vezi purtându-şi palidele vini când eu păşesc pe urma driadelor din vis, Sperând că pleci şi ascultând străini şi cum aleargă, albe, pe culmi de arătură, Cuvântul tău de lacrimi şi iubire. am prins un chip, din toate, şi ’n mine i-am închis.

Balada soldaţilor de plumb Şi stau năuc în faţă-i, uimit de strălucire, Ioanei nu vreau să ies din clipa de vis şi fericire, că ‚n horbota de chipuri ce-mi defilează ‚n gând, Pe colţul mesei e război tu pleci dela catedră şi mă săruţi, râzând. Armata luptă glorioasă Toate păpuşile-au fugit Destrămare În cel mai tainic loc din casă Plouă ca ‚ntr’o poezie de Bacovia. Ochi cenuşíiPOEME ţintesc uşor Viaţa mi se pare că-i a altuia. POEME Prin ţevi umplute cu tăcere Inima mi-e moale, ca o cârpă udă. Soldaţii dintr-un plumb mai nou Nu-i nimeni în mine ca s’o mai audă. Aliniaţi pe etajere Noaptea-şi lasă umbra tot mai plumb pe gând. Aproape toţi au şi uitat Cum aşi vrea, din zile, şi-altora să vând. De ce porniră la bătaie Ca pe o libarcă strâng viaţa ‚n mână. Şi uneori cad de pe cai Undeva, din hăuri, un strigoi mi-o ‚ngână. Sau câte-un braţ li se mai taie ....Par’că s’aplecase peste mine-o frunte, Primesc un ordin scurt şi orb cineva, prieten, pe ochi mă sărute; Să rupă rândul şi să moară dar am rămas singur, biciuit de ploi, Şi asta de mai multe ori biată râmă mică strivită ‚n noroi. De dimineaţă până-n seară Cine-a pus în coşul meu cu bucurii Şi plâng în somn visând că n-au în seara aceasta, atâtea stafii? Măcar o inimă – să-i doară. — Dă-mi să beau, iubire, inimă nebună, POEMEuitarea, prin dulce mir de mătrăgună. pag. 59 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Poeme Mariana Popeangă Cornoiu DORINȚĂ Umbra te va părăsi Într-o neștiută zi ! Floarea soarelui să fiu Ai plimbat-o pe pământ Alături de-un lan de grâu, Ca norii purtați de vânt. Să privesc grâul cum crește, Ai cărat-o după tine Soarele cum strălucește… Și la greu, dar și la bine Să adorm sub raza lunii, Și-ntr-o bună zi dispare Să nu știu gustul minciunii… Și se-ascunde după soare, Și s-aud firul de iarbă Iar tu nu mai ai cărare Dimineața cum mă-ntreabă Și te-asterni sub iarba moale ! Ce se vede-n depărtare, Rostul ei care era ? Dacă soarele răsare… În picioare te ținea ! Și când vine vreme rea, S-o rechemi nu se mai poate, Să-l ascund sub frunza mea, Că-ntre voi se-asterne-o moarte . Dorul nu m-ar mai durea ! ISCODIRE NELINIȘTE EXISTENȚIALA Căutăm în cuvinte Ce cântar să fi avut, Tăcerea dinaintea zidirii, Doamne,POEME când ai cântărit Pioșenia din fața minunilor sfinte Câtă apă, cât pământ Și uimirea privind tainele firii. Să fie la mine-n trup ! Câtă pulbere de stea, Căutăm în culori Cât fior din FiințaTa ! Întunericul din afara timpului, Cât rubin și câtă sare, Mireasma din flori Câte doruri, câtă jale Și căldura instinctului. Pân’ m-oi revărsa în mare ! Cât din cer și cât nisip Căutăm în toate Pân’ oi deveni nimic ! Întunericul din zi Tu îți iei partea-Ți de ființă, Și lumina din noapte Restul, dor și suferința! Înainte și după a fi.

MAI SUNT VIAȚA PICTATĂ POEME DumnezeuPOEME mă îmbracă în amurg Cuvânt în tăcere, Și stelele se-aprind în inima mea. Culoarea oferă ochiului mângâiere! Zilele, anii în jurul meu se strâng… -Fii! Spune roșul mușcatelor. Claustrată de ei și arsă de stele, nu plâng, -Ascunde-te! Zice negru păcatelor. Ci cobor pe treptele zilelor mele Între ele : alb, albastru până la gri, Până în brațele mamei: Galben, verde, maro…a trăi ! Mai sunt! În afară de ele, tăcere !

UMBRA PETRECERE

Să privești în ochi de apă Se amestecă râsul cu plânsul Să-ți vezi umbra cum se-neacă Într-o clepsidră ce măsoară ziua și noaptea : Și se-agață-n disperare Cocteilul acesta e viața De fuioarele de soare ! Și îl bea, picior peste picior, moartea. Joc de apă și lumină…POEME Cine oare e de vină Că vei deveni țărână ? Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 60 Despre Emil Panaitescu şi Columna lui Traian 1929 pentru 2 ani, cu începere mâne din 1926) şi Virgil Vătăşia- de la 15 oct. 1929, dar rămânând nu, istoric de artă. Mulajele după în această demnitate până în no- reliefurile Columnei au ajuns în iembrie 1940), adresând nume- ţară târziu din cauza războiului şi roase memorii către Academia a Cortinei de fier, ele fiind adă- Română, către Ministerul Edu- postite la Roma în subsolurile caţiei Publice, către Ministerul Muzeului Lateran ale Forumului Finanţelor cât şi către Parlamen- lui Traian şi în depozitele Palatu- tul Român, cerea finanţarea pro- lui Expoziţiilor. iectului de copiere a Columnei Dar cine a fost Emil Panaites- (aceasta fusese demantelată de cu? A fost istoric al antichităţii pe fusul său şi dusă, bucată cu şi arheolog. Perfecţionat în anii bucată, în pivniţele Vaticanului 1910-1913 la München, Leipzig pentru a fi ferită de stricăciuni- şi Bonn în istorie antică, arheolo- le războiului). El a fost preocu- gie, filologie clasică, economie, Claudia Voiculescu pat de executarea reproducerilor drept roman. Între 1922-1924 a după Columnă. Acest lucru s-a fost bursier al Şcolii Române de În iunie 1967, elevă de liceu putut pune în aplicare şi datori- la Roma cu un doctorat la Uni- fiind, am văzut expuse la Muze- tă adresei directorului general al versitatea din Cluj, în 1925, cu ul Partidului (fost Muzeul Ţăra- Muzeelor şi Galeriilor Pontifica- lucrarea Fidenae. Studio sto- nului Român, înfiinţat la 1906 le, Bartolomeo Nogara (1868- rico-topografico (publicată în de Al. Tzigara-Samurcaş) din 1954; arheolog şi filolog, mem- Ephemeris Dacoromana, 1924, Bucureşti, mulajele de pe frize- bru de onoare străin, din 1943, 2, p. 416-459). Profesor de is- le Coloanei lui Traian. Nu ştiam al Academiei Române) către torie antică la Universitatea din nimic despre cel care fusese ini- Pietro Ercole, directorul Muzee- Cluj. A fost membru corespon- ma şi făptuitorul gestului care-i lor Lateranului. Mulajele au fost dent, din 1931, al societăţii aca- punea pe români în faţa istoriei executate de către meşteri de la demice Pontificia Accademia lor din anii războaielor romano- Vatican sub stricta supraveghere Romana di Archeologia. dacice (din preajma anului 100 a lui Francesco Mercatelli. Co- El a fost cel care a încheiat lu- al erei noastre) înscrisă pe fai- pierea celor 125 de basoreliefuri crările şi a inaugurat (la 10 ianu- moasa Columnă – opera lui Apo- ale frizei Coloanei a început în arie 1933) noul edificiu al Şcolii lodor din Damasc – inaugurată 1939 şi a durat până în mai 1940. române din Valle Giulia, Roma, în Cetatea Eternă la 12 mai 113. Reproducerea bazei Columnei, ridicat după planurile arhitectu- Destinul a făcut ca mai apoi să decorată cu trofee, a fost execu- lui Petre Antonescu pe terenul revăd Roma şi să descopăr acolo tată în premieră pentru România donat de Municipalitatea Romei mormântul lui Emil Panaitescu în 1943 sub directa urmărire a (1922) şi de Guvernatorul Romei din Cimitirul Acatolic Testaccio. lui Emil Panaitescu. Cheltuielile (1927) în folosinţă perpetuă. Pia- Asta m-a făcut să vreau să ştiu pentru acest demers s-au ridicat tra de temelie a edificiului a fost mai multe despre acest român. la suma de 769.000 lire şi au fost pusă la 27 ianuarie 1928, când El, Emil Panaitescu este cel că- onorate de către statul român. ministrul României la Roma era ruia îi datorăm azi gratitudinea Calitatatea mulajelor a fost diplomatul Alexandru Emmanu- noastră pentru copia Coloanei. verificată de o comisie formată el Lahovary (fiica sa şi a Annei Fiindcă el, ca director al Şcolii de Guido Galli, directorul teh- Kreţulescu, Maria-Sofia La- Române din Roma (desemnat nic al muzeelor pontificale, Ita- hovary-Kreţulescu, a fost soţia în această demnitate de Minis- lo Gismondi, arhitect, Giuseppe lui Emil Panaitescu). Banca Na- terul Instrucţiunii – la propune- Lugli, arheolog şi specialist în ţională a României a avut şi ea rea Academiei Române – prin topografie antică (membru de aportul său. ordinul de numire nr. 132019 / onoare străin al Academiei Ro- pag. 61 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Pe peretele din holul Şcolii, numită Acca- Moartea savantului arheolog român, Emil Pa- demia di Romania in Roma este scris: naitescu, constituie, pentru poporul român şi pen- „Donatori: tru viaţa intelectuală a Romei – unde defunctul a Benito Mussolini desfăşurat o importantă activitate ştiinţifică –‚ o Academia Română – Bucureşti pierdere ireparabilă; ea pricinuieşte numeroşilor Vasile Pârvan prieteni şi elevi un mare regret şi lasă cea mai afec- În zilele regilor Ferdinad şi Carol al II-lea, tuoasă amintire. Banca Naţională a României a înălţat acest edifi- Emil Panaitescu s-a născut la 11 febr. 1885 la ciu pentru progresul ştiinţei şi al artei româneşti la Cudalbi, departamentul Covurlui (România). După lumina eternă a latinităţii şi ca simbol al legături- ce a urmat cursurile de istorie de la Facultatea de lor de sânge şi de cultură dintre Italia şi România. Litere a Universităţii din Bucureşti sub direcţia Anno MCMXXXII. istoricului român Dimitrie Onciul, Panaitescu a Această clădire a fost ridicată dupe planurile şi sub continuat studiile sale asupra istoriei antichităţii direcţia arhitectului Petre A Antonescu 1873-1965” greceşti şi romane în Germania, mai ales la Bonn, Emil Panaitescu a fost şi s-a remarcat ca un foarte unde a avut ca maeştri pe istoricul Ulrich Wilcken, bun organizator al activităţii ştiinţifice şi administra- fondator al revistei Archiv f. Papzrusforschung (t. tive al acestui for al culturii române în capitala Italiei. I, 1900) şi pe arheologul Georges Loeschcke. Voi enumera, în ordinea anilor, pe cei care au În septembrie 1909, a intrat în învăţământul se- fost bursieri ai Accademia di Romania in Roma: cundar din ţara sa şi puţin mai târziu în învăţămân- Al.Marcu (1922-1924); Ştefan Bezdechi (1923- tul superior, la Universitatea din Iaşi, în calitate de 1924); Al. Busuioceanu (1923-1925); Claudiu profesor supleant la catedra de arheologie (1919). Isopescu (1923-1925); Radu Vulpe (1924-1926); Încă din 1920, el devine titularul catedrei de G. Călinescu (1924-1926); Constantin Daicoviciu istorie antică a Facultăţii de Litere de la Univer- (1925-1927); Horia Teodoru (1925-1927); Vl. Du- sitatea din Cluj, directorul seminarului de istorie mitrescu (1927-1928); Ştefan Balş (1928-1930); antică, şi al Institutului de Studii clasice din Cluj Virgil Vătăşianu (1930-1931); Grigore Ionescu (1929-1932). (1930-1931); Mihai Berza (1931-1933); D.M. Să-mi fie permis să amintesc că eu am avut Pippidi (1931-1933); Dumitru Tudor (1933-1935); onoarea şi plăcerea de a urma la Cluj, în 1920, cur- Ion I. Rusu (1933-1935); Francisc Pall (1934- surile sale remarcabile de istorie a antichităţii greci 1936); Dinu Adameşteanu (1938-1942); Ion Bar- şi romane. nea (1941-1942); Alex. Ţipoia (1946-1947); Mari- În 1922, el devine membru al Comisiei Muzeu- an Papahagi (1969-1972). lui etnografic din Cluj, al Asociaţiei de cultură As- Prin grija aceluiaşi Emil Panaitescu s-a inscrip- tra din Sibiu şi al Comisiei monumentelor istorice, ţionat pe frontispiciul instituţiei următorul dicton: secţiunea Transilvania (1928). „Populus Daco-Romanus hanc sedem in Urbe ae- După ce a intreprins o serie de remarcabile cer- terna Litteris et Artibus faciendam curavit”. cetări arheologice în România şi Italia, Academia Spre cunoaşterea lui Emil Panaitescu, voi da Română i-a încredinţat, în anul 1929, direcţia Aca- mai jos, în traducerea mea din limba franceză şi demiei Române din Roma (Şcoala Română din italiană, panegiricul rostit de prof.univ. Sever Pop Roma). El a condus strălucit această instituţie până (27 iulie 1901, Poiana Ilvei, Bistriţa-Năsăud – 17 în 1940 (vezi mai jos). febr. 1961, Louvain, Belgia. Director adjunct la Panaitescu a fost ales în Parlamentul Român în Accademia di Romania in Roma. Fondatorul Le anii 1920-1922, 1927-1928. Centre international de Dialectologie génerale de la Louvain, cu buletinul său, revista Orbis) la Alte distincţii: Membru ordinar (Socius ordi- moartea lui Emil Panaitescu şi publicat în Orbis narius) al Institutului german de Arheologie din – Buletin Internaţional de Documentaţie Ling- Berlin (1929), membru ordinar al Institutului de vistică – Tom VII, nr.2, 1958, Louvain – Centru Arheologie din Viena (Ordentliches Mitglied des Internaţional de Dialectologie generală: oesterreichisches Archäologisches Instituts Wien); Emil Panaitescu membru corespondent al Pontificia Accademia (11.02.1885 - 20.02.1958) Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 62 La chiesa principesca di Curtea de Argeş in Romania (conferinţă la Ravenna în ciclul de Étu- Romana di Archeologia (1931); membru al Asso- des byzantines, 1935 şi la Accademia di Romania, ciazione internazionale degli Studi Mediterranei Roma, 1937, cf. Ephemeris Dacoromana, t. VII, (Roma, 1930); membru de onoare al Societăţii de 1937, p. IX); Numismatică din Bucureşti; membru al Società I Daci sulla Colonna Traiana (conferinţă la Éco- Romana di Storia Patria (Roma); membru al Acca- le roumaine de Rome, 1939); demia dei Virtuosi. Pe ţărmul Pontului Euxin (În Îndreptar, t. III, Academia Română a încununat descoperirile nr. 4-5, 1953). sale arheologice cu Premiul V. Pârvan. Activitatea desfăşurată la Academia Română Decoraţii: Răsplata muncii pentru învăţământ, din Roma. – Activitatea desfăşurată de Panaitescu clasa I-a; Meritul cultural, clasa I-a, Grand officier la Academia Română din Roma constituie un titlu de la Couronne d’Italie. de glorie pentru România; ea merită a fi amintită, Panaitescu a intreprins călătorii ştiinţifice în ur- mai ales că datorită spiritului de abnegaţie şi de mătoarele ţări: Italia, Franţa, Germania, Ungaria, clarviziune a acestui savant, poporul român a putut Grecia, Africa de Nord, Asia Mică. forma o falangă de istorici, de arheologi, de filo- El a luat parte la congresele de istorie din Oslo, logi şi de artişti a căror valoare este recunoscută de Zürich, Berlin şi Roma. asemeni de conducătorii actuali ai ţării. A ţinut conferinţe în străinătate: Germania Academia Română din Roma (Şcoala Română (Berlin); Italia (în numeroase centre universitare), din Roma), a fost fondată în 1920, printr-o lege, Elveţia (Berna, Geneva, Laussane, Zürich). Activitate literară şi artistică: Panaitescu a pu- blicat în celebra revistă românească Convorbiri li- terare multe articole semnate sub pseseudonimele E. Dragoş şi E.D. A avut marele merit de-a fi realizat un mulaj to- tal al Coloanei lui Traian, completat de un studiu foarte important (în manuscris). Printre aceste numeroase studii, semnalăm ur- mătoarele: La chronique de Radu Popescu (în română); Histories des règnes dans les Pays roumains (în română); Le limes dacique : Nouvelles fouilles et nou- veaux résultats (1929); votată în Parlamentul român, urmare a unei propu- Il ritratto di Decebalo (în Ephemeris Dacoro- neri făcută de savantul istoric Nicolae Iorga. mana, t. I, 1923, pp. 387-413); La 12 ianuarie 1922, fu semnat, de ministrul Fidenae, Studio storico topografico (în Ephem. român, Alexandru Emmanuel Lahovary şi de Dac., t. II, 1924, pp. 416-459); Municipalitatea din Roma contractul care acordă Il limes romano nella Romania (conferinţă la poporului român 5.000 m² în Valle Giulia „con l’Istituto di Studi Romani, Roma); lo scopo di fabbricarvisi un edificio destinato V. Pârvan, Bucarest, 1930 (opuscolo publicato in all’Accademia Romena di Storia, Archeologia e occasione dell’inaugurazione del busto di V. Pârvan Belle-Arti” (Ephem. Dac., t. V, 1932, p. IX). a Roma, alla Scuola Romena di Roma), 24p.; În 1924, Direcţia Băncii Naţionale Romăne a Momenti della civiltà romana nella Mesia ( în luat nobila decizie de a construi pe cheltuiala sa Gli Studi romani nel Mondo, vol. II, Bologne, Academia. Aceasta este amintită pentru posterita- 1935, pp. 225-252); te prin următoarea inscripţie: „În numele regelui Le grandi strade romane in Romania, con 4 ta- Ferdinand I şi Carol al II-lea, Banca Naţională a vole fuori testo, Roma, Istituto di Studi Romani, României a ridicat acest edificiu pentru progresul 1938, 23 p.; pag. 63 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 avut un respect pentru acest popor de origine latină şi o permanentă preocupare politică, în virtutea spe- ştiinţei şi artelor româneşti în lumina dăinuitoare a ranţei de a-l converti într-o bună zi la propria credin- latinităţii, ca un simbol al legăturilor de sânge şi de ţă. De aici numeroasele şi interesantele relaţii faţă cultură între Italia şi România” (ib.). de Ţările româneşti, datorate misionarilor catolici Primul director al Academiei a fost istoricul Va- locuind acolo şi care se referă nu numai la chesti- sile Pârvan (1922-1927), urmat de G.G. Mateescu unile ecleziastice confesionale ci şi la cele politice, (1928). sociale şi culturale pentru care, mai ales, aduc date Reluarea, în 1929, a lucrărilor de construcţie a de primă importanţă...” Academiei şi a terminării lor a fost determinată de „În afară de documentaţia care se referă la Evul munca remarcabilă şi asiduă a savantului Panaites- Mediu şi la epoca modernă a cercetărilor, trebuie cu. căutat şi în arhivele din Italia în care se conservă La 1 ianuarie 1932, Academia Română din Roma documente din epoca Renaşterii naţionalităţilor. a fost mutată în noul locaş care are pe frontispiciu Acţiunea de eliberare şi independenţă naţională a inscripţia următoare: „Populus Daco-romanus hanc poporului român s-a dezvoltat nu numai în acelaşi Sedem in Urbe Aeterna Litteris et Artibus facien- timp cu aceea promovată cu acţiunea unităţii italie- dam curavit”. ne ci încă cu sprijinul şi exemplul celor mai iluştri Şcoala oferea tinerilor cercetători, deja licenţiaţi, dintre reprezentanţii Renaşterii italiene. Investigaţii care obţinuseră, prin concurs, o bursă de studii de 2 asemănătoare urmărite de tinerii studioşi români vor ani: 12 camere, destinate membrilor secţiunilor şti- contribui, fără îndoială, şi la o evaluare justă a acelei inţifice; două studiouri pentru pictori; două studio- perioade de prietenie entuziastă între Italia lui Ca- uri pentru arhitecţi; două ateliere pentru sculptori; o vour şi Principatele Danubiene.” (Diplom. ital. T. bogată bibliotecă cu mai bine de 15.000 volume; o II, 1930, p.VIII). sală de conferinţe; o sală amenajată pentru arhivele Lucrări conduse de Panaitescu. – În afara unui de fotografii; o sală muzeu (pentru mai multe detalii mare număr de vizite şi excursii ştiinţifice în Italia, a se vedea Ephem. Dacorom., t. V, 1932, pp. IX-X). Panaitescu a condus lucrările membrilor, publicate Panaitescu a organizat la Academie un mare nu- sub direcţia sa în cele două periodice citate mai sus: măr de conferinţe şi o serie de expoziţii pentru ope- I. În Ephemeris Dacoromana, tom V, 1932, XI- rele de artă ale Secţiei artistice (a se vedea, cu titlu 411p., lucrările următoare: de exemplu, Ephemeris Dacorom., t. VI, 1935, pp. X-XI; t. VII, 1937, pp. IX-X). Periodicele Academiei. – Academia a publicat următoarele două periodice: Ephemeris Dacoromana, Annuario della Scuola Romena di Roma (t. I, 1923), având ca ţel publica- rea lucrărilor membrilor Secţiei de arheologie şi de istorie a artei, referitoare mai cu seamă la probleme ale antichităţii clasice, de istoria artei şi de arhitec- tură. Diplomatarium Italicum, Documenti raccolti Al. Busuioceanu, Daniele da Voltera e la storia di negli Archivi italiani (t. I, 1925), având ca ţel să un motivo pittorico; publice, cu comentarii şi note, culegerile de docu- Horia Teodoru, Èglise cruciformes dans l’Italie mente din arhivele romane. Méridionale (San Pietro d’Otranto); Panaitescu definea cercetările întreprinse de Ştefan M. Balş, Sant’Angelo al Monte Raparo membrii Academiei în următorii termeni: (Basilicata); „Punctul de plecare al cercetărilor intreprinse C. Daicovici, Gli Italici nella Provincia Dalma- în această direcţie de colegii arhivişti dela Şcoala tia; Română din Roma, este acela al românităţii repre- G. Ştefan, Armi protostoriche sulla monete gre- zentată în orientul european prin Poporul Român. În che; lupta seculară împotriva păgânilor, Roma papilor a Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 64 Papale fra il 1605-1620; Nicolae Buta, I Paesi Romeni in una serie di Hortensia Dumitrescu, L’età del bronzo nel Pi- „Avvisi” della fine del Cinquecento; ceno; G. Călinescu, Altre notizie sui missionari catto- Ştefan Paşca, Le denominazioni personali sar- lici nei Paesi Romeni. do-logudoresi dei sec. XI-XIII. VII. În Diplomatarium Italicum, t. III, 1934, XI II. În Ephemeris Dacoromana, Tome VI, 1935, - 421 p., lucrările următoare: XII - 452 p., lucrările următoare: Constantin Radu, Vita Despothi Principis Mol- Virgil Vătăşianu, La „Domitio Virginis”; daviae; Grigore Ionescu, Le chiese pugliesi a tre cupole; Ion Moga, La contesa tra Gabriele Bathori e Gr. Avakian, Rilievi inediti di monumenti Radu Serban vista dalla Corte di Vienna; etruschi e romani; Anton Mesrobeanu, Nuovi contributi sul Vaivo- I. Doboşi, Bovillae; da Gaspare Graziani e la guerra turco-polacca del Nicolae Laslo, Riflessi d’arte figurata nelle -Me 1621; tamorfosi di Ovidio; D. Găzdaru, Une relazione manoscritta italiana Leon Diculescu, Frammenti di estetica e di litte- sulla rivoluzione di Tudor Vladimirescu; ratura. M. Berza, Indices. III. În Ephemeris Dacoromana, t. VII, 1937, XI VIII. În Diplomatarium Italicum, t. IV, 1939, - 356 p., lucrările următoare : IX - 413 p., lucrările următoare: R. Bordenache, La SS. Trinità di Venosa; Aurel Decei, „Avvisi” riguardanti i Paesi Ro- Mihail Macrea, Un disegno inedito del Rinasci- meni negli anni 1596-1598; mento relativo alla Colonna Traiana; Gh. Vinulescu, Pietro Diodato e la sua relazione N. Lupu, La Villa di Sette Bassi sulla Via Latina; sulla Moldavia (1641); D. Tudor, I Cavalieri Danubiani. Francisc Pall, Le controverse tra i Minori con- ventuali e i Gesuiti nelle missioni di Moldavia (Ro- IV. În Ephemeris Dacoromana, t. VIII, 1938, mania). IX - 449 p., lucrările următoare : Sub conducerea lui Panaitescu au fost publicate Nicolae Cucu, La casa medioevale nel Viterbese; 9 volume de Ephemerides Dacoromana şi 2 volu- Ion I. Rusu, Macedonica; me de Diplomatarium Italicum. D.P. Pippidi, Tacite et Tibère; H. Mihăescu, La version latina di Dioscoride; La sfârşitul anului 1941, direcţia Academiei a M. Beza, Amalfi preducale; fost încredinţată de către Academia Română din D. Tudor, Nuove rappresentazioni dei Cavalieri Bucureşti lui Scarlat Lambrino (director) şi lui Se- Danubiani; ver Pop (director adjunct), profesor la Universitatea din Bucureşti. V. În Ephemers Dacoromana, t. IX, 1940, XI - În decembrie 1947, instituţia a trebuit să încete- 445 p., lucrările următoare: ze complet activitatea sa ştiinţifică în E. Condurachi, Monumenti cristiani nell’Illirico; urma evenimentelor politice survenite în Româ- Leon Ţopa, La relazione tra la forma di governo nia (proclamarea republicii); după mai mult de zece e l’organizzazione militare romana dai Gracchi ad ani, activitatea n-a fost încă reluată. Augusto; Presentimentul unei morţi în exil şi încrederea sa D. Ciurea, Le scritture latine nei Paesi Romeni; de nezdruncinat în viitorul poporului român, îndră- Petru Iroaie, Il canto popolare istroromeno; gostit de libertate, reies clar din sfârşitul articolului T. Onciulescu, G. Vegezzi-Ruscala e i Romeni. său intitulat La ţărmul Pontului Euxin (Au bord du Pont Euxin): VI. În Diplomatarium Italicum, t. II, 1930, IX - „În zilele din exilul penibil, gândul meu a fost 514 p., lucrările următoare: constant fixat spre ţara mea pe care eu nu o voi mai Virginia Vasiliu, Il Principato moldav e la Curia pag. 65 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015

vedea. Corabia României a Despre „COPILUL NEDORIT” devenit, de mai bine de un sfert al domnului Ion C. Gociu de secol, prada valurilor şi a vân- și al doamnei Nelly Gociu turilor. Uneori este izbită de pie- dici ameninţătoare care o sfarmă. Editura Societății Scriitorilor Militari, București, 2015 Alteori, cum e în prezent, valuri- * le vor s-o înghită. Acest gând mă * * face să mă cutremur...” Pe la mijlocul lunii iulie a „Eu trăiesc în lumea de al- acestui an – 2015 – am primit tădată, şi mă simt obligat de-a invitația generoasă a domnului o face cunoscută. Suflă vânturi Titi (Lungulescu) și a doamnei barbare, valuri furioase se ridică. Cornelia (Găvănescu) de a face Forţe demonice, însetate de ură, o călătorie în timp și într-un de crimă şi de sânge, par să do- spațiu apropiat, pentru a readuce mine pământul României”. în actualitate fapte și oameni de „Dar, va veni ziua în care de- odinioară, gravate în sufletele și monii vor fi încătuşaţi şi aruncaţi mințile celor doi, grație unui jur- în prăpastia şi în fundul tenebre- nal ținut „la zi” de către doamna Nicolae Brânzan lor”. Cornelia încă din adolescență, tul vitelor, cultivarea terenului „Dumnezeul eternităţii şi al dar și grație harului cu care dom- agricol, culesul roadelor și câte libertăţii va străluci din nou pe nul Titi a fost înzestrat și pe care și mai câte activități desfășurate cer şi va reda voioşia pe câmpu- domnia-sa și l-a cultivat și l-a în lumea satelor de la începututl rile României. Oamenii îşi vor întreținut continuu, acela de a secolului al XX –lea. întoarce liberi privirile lor spre ști și a putea să lege vorbele spre Ca ofițer în rezervă al Regi- cer, făcând liberi semnul crucii; a îngădui fiecăruia să înțeleagă mentului 4 Vânători de mun- ei vor îngenunchea şi se vor ruga poveștile de viață pe care le te, participase la luptele duse înaintea altarelor. Ei vor simţi înfățișează. pentru înfrângerea armatelor din nou chemarea muncii crea- Călătoria a durat aproape un bolșevice ale zvăpăiatului Bella toare, energia binefăcătoare şi veac condensat în vreo două zile Kun. Noul context de după pri- miracolul eternităţii...” de „taifas” cu ilustrele persoane ma conflagrație mondială (între- „Atunci vor putea să înal- care mă invitaseră. girea teritorială a țării, făurirea ţe din nou România pe altarele ...Am făcut cunoștință, mai statului național unitar, refor- credinţei şi ale culturii” (Articol întâi, cu Ion Găvănescu, căruia – me sociale etc.) îi aduce unele publicat în 1953; a se vedea bi- la sugestia preotului Mischie, om drepturi, printre care și acela de bliografia). al zonei - cu toții îi spuneau Io- a primi o suprafață de două hec- Opinia istoricului Vasile Pâr- nică; tânărul era institutor și m-a tare de teren pentru a-și înteme- van asupra destinului marilor impresionat prin felul în care își ia o gospodărie în mediul rural, oameni se potriveşte pe drept ducea existența: lucid, harnic, unde era nevoie de dascăli. Io- marelui realizator şi director al devotat semenilor, copiilor pe nică Găvănescu se integrează în Academiei Române în Roma: care îi învăța carte, corect, demn viața comunității din localitatea „Popoarele nu-şi iubesc marii și cinstit. În biografia sa, am Mărul Roș și devine un model, oameni decât după ce-i pierd; din descoperit numeroase elemen- prin înțelepciunea dovedită, prin această cauză, aniversarea unui te proprii și devenirii autorului persuasiunea pe care o degaja și mort reprezintă aniversarea unei acestor considerații: fiu de țărani prin apostolatul practicat. Lu- naşteri”. cu mulți copii, dornic de a scă- mea îl aprecia, fetele îl râvneau, Poporul român liber nu va pa, prin învățătură, de condițiile politicienii vremii îl curtau. El uita niciodată activitatea servito- materiale precare, nevoit să-și însuși, ca mulți alți intelectuali rului său credincios. petreacă anii de început ai vieții, ai vremii, devine liberal, nu unul Requiescat in pace! copilăria, „prin muncă”, la păzi- Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 66 oarecare, ci lider local și zonal. colae), dăscălița rămâne din nou însărcinată și soții Prin mijlocirea lui Ion Găvănescu, am cu- pun la cale un avort. Numai că în noaptea de di- noscut pe boier Alexe Grofu, proprietar de prăvălie naintea plecării la oraș pentru a-și aplica planul, și pe a sa consoartă, cocoana Lica (Elena), oameni femeia are un vis crucial: se făcea că, undeva, chibzuiți care știau să obțină, prin eforturi perma- într-o apă tulbure, plânge un copil, gata-gata să nente, foloase nu numai de pe urma prăvăliei, „cea se înece. Dăscălița sare să-l salveze, îl scoate din mai veche și mai bine aprovizionată prăvălie, pa- apă și vede că e o fetiță. Era ziua Sfântului Sfințit tentată din anul 1895”, ci și de pe urma pământului Corneliu Sutașul, își dă seama de marele păcat pe arabil, livezilor, animalelor deținute. Bogăția cea care urma să-l facă și nu mai pleacă. La soroc, se mai mare a lui Alexe și a Licăi era, însă, fiica lor, naște o ființă plăpândă, care primește numele de Vetuța, o mândrețe de fată, absolventă a 3 ani de Cornelia, copil nedorit în împrejurări de neliniște, pension, care își luase ca pildă de comportament dar care, până la urmă, s-a dovedit de mare sprijin și ținută vestimentară pe Regina Maria. Îi luase, pentru tatăl ajuns la anii neputinței. aparent, mințile și învățătorului Ionică. Fetele cele mari urmează școlile la care au fost După drăguțe și insistente tatonări, cu îngăduința trimise și, în condițiile social-istorice date, plea- și îndemnul tacit ale tatălui Alexe (Tuțu), cu în- că fiecare în lumea largă pentru a-și câștiga pâinea curajarea prefectului Ion Arjoceanu, a doctorului cea de toate zilele și pentru a li se pierde urma... Hanu și a preotului Mischie, cei doi și-au unit des- Vremurile erau în schimbare radicală, greutățile tinele. Am privit cu dragoste și cu admirație o nun- de tot felul dădeau târcoale familiei dascălului și tă ca în povești, cu bucate alese, gătite după datina dăscăliței. Ascensiunea legionară, dictatura car- locului, o nuntă cu alergători și cu ospătari de la listă, semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov lă- faimosul restaurant Modern din Târgu-Jiu. Tinerii saseră urme adânci asupra soartei României și a însurăței erau îmbrăcați după ultimele cerințe ale Europei. Are loc cel de-al doilea război, după care modei, promovate de magazinele din Târg. Or- țara intră sub influența sovieticilor. Alegerile par- chestra lui Costică Turturică din Arțaru s-a întrecut lamentare din noiembrie 1946, „ajutate” de noii pe sine, iar solista și-a dezvelit sânul pentru a primi cotropitori, au dus la dispariția partidelor istorice, cocoloașe de bani de la meseni, unul și unul. inclusiv a Partidului Național Liberal, la circum- Viața ca soți a învățătorului Ion Găvănescu și scrierea României în rigorile lagărului socialist, la a Vetuței pornise sub cele mai bune auspicii. Ni- proclamarea republicii. meni nu întrevedea vreo posibilă opreliște în calea Destinele multora dintre români se împletesc cu unei fericiri perpetue. Ne-am bucurat, ne-am vese- destinul zigzagat al țării. lit, am râs, ne-am distrat și, fără să ne dăm seama, Prietenul nostru, Ionică Găvănescu, preda prăvă- ne-am făcut, cu toții, planuri optimiste pentru anii lia prin naționalizare, „de bună voie” la stat livezile, care urmau. N-a fost să fie! A trebuit să suspinăm pădurile; este pensionat... fără pensie, pe motiv că de multe ori și să vărsăm lacrimi de tristețe. Tinerei venitul agricol depășea plafonul prevăzut, este de- familii i-a murit, pe neașteptate, primul copil. Era clarat chiabur și e supus la cote obligatorii nejustifi- o fetiță cu numele Elena, după cel al bunicii sale. cate și greu de suportat. Cărțile i se ard. I se ridică tot Înainte de a pricepe ceva despre viață, a intrat, la ce mai avea: trăsură, cazane, mobilă. Este umilit de nici zece luni, în lumea de dincolo de bine și rău, către niște activiști zeloși, soioși și analfabeți. Sunt de speranță și deznădejde. umilite și fetele care-i mai rămăseseră pe aproape După ani, cel despre care se credea că va duce de către o primăriță (președinta sfatului popular), mai departe idealurile și experiența de viață a tată- bețivă și impertinentă. Cornelia e exclusă din rândul lui său, fiul Nicolae Găvănescu și nepotul iubit al utemiștilor și exmatriculată din liceu. lui Alexe Grofu, feblețea familiei, elev în ultimul Dăscălița se îmbolnăvește grav și, cu toate stră- an al Școlii Normale din Turnu-Severin, după cina daniile doctorului Hanu și ale farmacistei Luxița în familie din preajma sărbătoririi zilei dascălului, Lupu (fostă proprietară de farmacie, devenită sim- iese „la o țigară”, manevrează greșit o capsă și un plă vânzătoare) își dă obștescul sfârșit. Dascălul, material exploziv și rămâne fără suflare, întins pe după o vreme și după ce organizase pomenirea de zăpada imaculată. Era pe 29 ianuarie 1949. un an, primește vizita unei femei care, solicitându- Pe când aveau deja 6 copii (încă nu pierise Ni- pag. 67 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 i un butoi sub formă de împrumut, îi aduce vederea construcției cărții, a unor nume proprii, a mâncare și băutură: cârnați și mușcheți de la unor toponime și realități de altădată și mai recen- garniță, ouă, țuică. Femeia nu mai pleacă, iar el te, îndeobște cunoscute. Să spunem că o localitate e chemat de oficialități pentru a da seama de mo- cu numele Măru Roșu se consemnează în județul tivele pentru care... exploatează o femeie și, pe Mehedinți, iar atmosfera descrisă seamănă izbitor deasupra este și curvar. Până la urmă, după ce își (strict după părerea mea!) cu stările de fapte în- liniștește și fetele, Ion Găvănescu se căsătorește cu tâlnite în arealul Ciuperceni-Godineşti din judeţul Gena – așa se numea femeia care - pe lângă unele Gorj. Adăugăm că nume de oameni precum Gro- satisfacții produse bărbatului, pusese și multă du- fu, Mischie, Arjoceanu, Găvănescu, Lupu (poate fi rere la odiseea intelectualului. Și cum totul se scur- Lupescu), Gâlcescu (director de liceu) ori de aşe- ge, și viața domnului Ionică s-a scurs, iar el și-a zăminte şi străzi - modern, Teatrul Milescu, Sala reunit sufletul cu cel al dăscăliței sale. Căldăruşe şi altele – sunt de multă vreme în memo- Ne-am bucurat pentru reușitele Corneliei. Ea a ria colectivă a gorjenilor. fost reprimită la liceu (fără frecvență), pe care l-a Talentul autorilor este confirmat pe deplin şi se absolvit cu succes, a acceptat servicii la o Bază de aşteaptă ca el să fie consolidat pe mai departe în- aprovizionare și, apoi, la un Trust agricol. trucât, parafrazând, talentul vine scriind... Domnul Titi Lungulescu, după o încercare ne- izbutită de a-i fura inima Corneliei în timpul liceu- lui, o reîntâlnește și o convinge să devină doamna Lungulescu. Este și explicabil dacă ținem seama de faptul că domnul Titi – băiat de oraș, frumos și curtenitor – a fost și a rămas un om extrem de seri- os. A parcurs liceul la timp, a absolvit Institutul de Studii Economice și Planificare și a ajuns revizor în urbea noastră, persoană rafinată, cu gusturi fine, cunoscut și respectat. Împreună, cei doi, ajunși la o vârstă frumoasă, într-o nouă etapă istorică, formează o familie ono- rabilă, în fața căreia, mulți trecători, în serile desti- nate plimbării stradale, își ridică pălăriile. Cartea este prefaţată pertinent şi convingător * de către profesorul doctor Gheorghe Gorun care * * abordează, mai ales din perspectivă istorică, textul Și, cum călătoria s-a isprăvit, să ne întoarcem la soţilor Gociu, insistând pe două aspecte definitorii curtea Domnului și Doamnei Gociu. ale scrierii: Primul element de originalitate al volumului Vorbele de duh: „Să privim înapoi cu iertare,/ constă în faptul că e semnat de doi autori: Ion și înainte cu speranţă,/ în jos cu înţelegere/ și în sus Nelly Gociu. Până acum, aparițiile literare ale scri- cu recunoştinţă/”. itorului Ion C. Gociu erau semnate doar de către Semnatarul „predosloviei” găseşte, pe bună dumnealui, doamna fiind prezentă constant la lan- dreptate, multă înţelepciune şi mult adevăr în aceste sări. vorbe, pe care le putem echivala cu expresia În al doilea rând, transpare cu claritate tenta au- atât de cunoscută „sine ira et studio” (fără ură şi tobiografică a romanului. Elementele de viață trăi- părtinire), atribuită istoricului Tacit. Aceasta ar fi te realmente se împletesc cu cele de viață virtuală, un îndemn la abandonarea mâniei şi încercarea de imaginară. Nu e cazul să încerci a le separa pentru a trata faptele istorice cu cât mai multă obiectivita- că te poți afunda în incertitudini. Mai mult, cred că te, aşa cum au fost. faptele imaginate sunt pe deplin asumate de către Legăturile de nedesfăcut dintre autorii roma- cei doi, încât nici domniile-lor nu le mai pot gândi nului şi evenimentele religioase ce însoţesc viaţa disparat. Aceasta este o presupunere, bineînțeles și satului de la începutul până la sfârşitul anului ca- nu trebuie luată ca judecată de valoare absolută, lendaristic şi anului bisericesc. deși se întemeiază, printre altele, pe alegerea, în Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 68 Pe unele le-am menţionat pe parcurs, dar nu stri- La fiecare dintre aceste sărbători, în prejma lor, că dacă le mai transcriem selectiv. Trandafirul, la în timpul lor sau imediat ce ele au avut loc, s-a în- gorjeni, nu este doar floarea viu şi divers colorată, tâmplat ceva semnificativ în trecerea oamenilor prin plăcut mirositoare, ci şi o bunătate pe care gos- propria existenţă, evoluţia comunităţilor şi a socie- podarul o prepară pentru iarnă din porcul tăiat la tăţii, în ansamblu. Crăciun şi o conservă, alături de altă delicatesă, Referiri competente la carte au mai scris: dom- muşchetele, în garniţă sau la fum, în podul casei. nul Ion Predoşanu, jurnalist cu experienţă vastă Cârnelegi, termen uzitat frecvent, reprezintă săp- în plan publicistic, cultural şi social; poetul Geo tămâna din perioada de dulce a Crăciunului, în Filiș, precum și Mircea M Pop, poet şi doamna care e dezlegare la carne chiar miercurea şi vine- Helene Pflitsch, prozatoare, ambii născuți în Ro- rea; goci (miligoci) este banala infecţie a ochiu- mânia şi trăitori în Germania. Desigur, când car- lui, numită şi urcior sau, ştiinţific, orjelet; puriceii tea soţilor Gociu va pătrunde mai mult în public, sunt un preparat din pâine sfărâmată şi prăjită în cronicile vor creşte numeric şi, de ce nu, calitativ. tigaie, fiind sinonim pentru zăbic. Întrucât nu-mi pot îngădui să fac o analiză ex- Se poate remarca o anumită predilecţie pentru haustivă, reţin atenţia cititorului doar asupra câ- surprinderea detaliilor, fie că sunt de acţiune, fie torva aspecte care ţin de personalităţile autorilor, de ambient. Mobilele din cameră sunt văzute în de trăsăturile intrinseci ale acestora. cel mai mic amănunt; medicamentele recomanda- Ambii probează un nivel superior de cunoaşte- te pacienţilor sunt prezentate cu... profesionalism; re a lumii, de instruire, de acumulare de informaţii pe becul din tavanul locuinţelor sunt observate şi cultural, exprimat prin modul elevat în care ştiu petele lăsate de muşte etc. Tenta doctă de redare să transmită semenilor acele informaţii de care se împleteşte cu folosirea accentelor şi timpul spe- dispun şi pe care le transformă în trăiri, în stări cific zonei noastre: perfectul simplu este utilizat de bucurie sau de tristeţe provenite de la persona- frecvent şi, mai ales, când trebuie, aşa cum preciza jele cărţii. Cum spuneam mai sus, luând contact şi domnul profesor Gorun. cu Alexe Grofu şi soţia sa, cu Ionică Găvănescu În mod inevitabil, evenimentele istorice nu sunt şi dăscăliţa lui, cu copiii acestora, în speţă, cu fii- lăsate în afară. Meritul autorilor este, însă, acela cele, este exclus să nu empatizezi, să nu le fii ală- că ei doar le reamintesc, revărsând asupra lor mul- turi la bine şi la rău şi să nu-i „adopţi” ca prieteni tă simţire patriotică, fără implicare pasională, ci, sau chiar rude. Şi – lucru foarte important pentru dimpotrivă, cu deplină detaşare. scriitor – toate sentimentele pe care ni le trezeşte Romanul se termină printr-o postfaţă în care se lectura se îndreaptă spre domnul Ion şi doamna sugerează o meditaţie autentică asupra perioadei Nelly, cărora era cât pe-aci să le zic domnul Titi şi de după anul 1989: ce a fost bun? ce a fost rău? doamna Cornelia. cum putea evolua România. Cariera de militar a domnului Ion C. Gociu, Acum, alte învăţăminte desprinse din parcur- domnia-sa fiind colonel (r) al armatei române, gerea cărţii: se regăseşte în roman, materializată într-o ordine Un soi de „luptă de clasă” transcede etapele is- exemplară a derulării povestirii, într-o logică per- torice, apărând ca un fenomen remanent. E posibil fectă a clădirii frazelor; deşi avem de a face cu ca, în împrejurări specifice, cei pe care i-ai ajutat două părţi care ar putea fi considerate distincte, cândva să se ridice împotriva ta; unii oameni de- precum şi cu numeroase componente punctuale, vin „instrumente” pentru răzbunări induse de in- textul rămâne unitar. divizi interesaţi. Pe de altă parte, frazele ce se perindă în cele Societatea nu se manifestă ca o „mamă” pentru 239 de pagini nu cuprind preţiozităţi lingvistice membrii săi. Ea îşi arată de multe ori ingratitudi- sau figuri de stil forţate. De aceea, cititorul va nea. avea de trăit multe satisfacţii spirituale. Limbajul Ar fi benefic să revenim la tradiţiile strămoşeşti folosit este „de-al nostru” şi presărat pe alocuri cu pentru ca, şi pe această cale, să ne impunem în faţa expresii şi cuvinte cu care noi, cei ce ne-am născut altora identitatea noastră românească. şi am stat mai multă vreme la ţară, ne reîntâlnim. 15 august 2015 pag. 69 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Panta abruptă a vieții Fragment din romanul „Copilul nedorit” Ion C.Gociu, Nelly Gociu Fiindcă i se promisese, a doua zi după că nu pot primi cei 250 lei cuveniți pentru timpul sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, când lua prestat în învățământ timp de 32 de ani, fiindcă am sfârșit vacanța de iarnă - cândva oficial i se spu- venituri din activități agricole ce depășesc suma nea vacanță de Crăciun - dascălul Ion Găvănescu de 4.500 de lei?! împreună cu fiică-sa Cornelia, îmbrăcată în do- - Încrieți-vă la colectiv, tovarășe, că atunci nu liu, au mers la Direcția Raională de Invățământ să se mai ține seamă de venitul agricol, luându-se ca aranjeze reprimirea fetei la cursurile de zi în liceu. bază de plecare realitatea din adeverința de mem- După o lungă așteptare, în biroul Inspectorului bru în geace. general a fost primit doar tatăl care, stupefiat as- - Da’ la Măru Roș nu este colectiv și nici spe- culta smerit ce-i perora acest activist-profesor, dar ranțe de a se înființa, iar cele peste zece hectare de neconvingător pentru părintele cu sufletul întristat pământ calitatea întâi de fertilitate donat de soția de atâtea suferințe și a nedreptăților care i s-au mea la gease nu s-a scăzut din partida mea în re- făcut și încă i se mai făceau familiei lui. gistrul agricol și cotele stabilite în cereale, lapte și - Tovarășe învățător, i se adresă Inspectorul gen- carne mă sufocă. N-am de unde să le dau, iar eu cu eral, întâmpinându-l surâzând și cu brațul întins ca cele două fiice abia avem ce pune pe masă! să prindă în palma lui mâna părintelui năpăstuit în - Tovarășe Găvănescu, asta-i regula și altceva semn de a-i ura Noroc. Cunoaștem foarte bine cazul nu pot face pentru dumneata. fiicei dumneavoastră și conform ordinelor primite - Bine domnule, dar acum o lună când am fost de la minister, situația se rezolvă numai într-un sin- la secretariat mi s-a promis cu totul altceva, preci- gur mod. Fata împlinește în anul acesta 16 ani și în ză pe un ton caustic fostul cadru didactic de elită, situația ei, ca și a celorlalți foști elevi la zi, poate dus cu vorba de un profesoraș prea bine cunoscut urma liceul doar la cursurile fără frecvență. Asta ca fiind anost, dar uns de comuniști pe funcția de însemnează că trebuie s-o înscrieți la cancelaria Inspector general. Liceului de Băieți unde am și discutat cu tovarășul Fostul dascăl Ion Găvănescu, dădu Bună ziua, director Gâlcescu. În virtutea dispozițiilor apărute, puse căciula pe cap, ieși afară din birou și îndure- odată cu trecerea la noua formă de învățământ, cu rat, cu fiică-sa după el plecară de unde veniseră, zece clase, pentru tinerii oameni ai muncii, singurii adică acasă. îndreptățiți să urmeze această formă de școlarizare, * că lor le este adresat, pe lângă actele care prea bine - Mda! …mormăi Directorul Bazei Raionale știți că sunt necesare, mai trebuie și o Adeverință de Colectarea Cerealelor, după ce cu mare atenție de la locul de muncă unde este angajată. La vârsta termină de parcurs cererea de angajare pe postul ei poate munci oriunde. O văzui că-i trupeșă și de referent, rămas liber după plecarea la armată a mi s-a comunicat de la secretariatul liceului că tânărului Gheorghe Țugui. De unde ești tovarășă? la zi avea note bune. Anul I l-a terminat cu FB la …Lasă să văd că scrie și asta. Zici că te cheamă majoritatea materiilor. Cu părere de rău vă spun Cornelia Găvănescu și te-ai născut în comuna că este tot ce pot face pentru dumneavoastră care, Măru Roș. Daa? …după câte am înțeles aparține știu că ați fost institutor și acum sunteți pensionar, de baza noastră că avem și acolo țărani chiaburi ce și din suflet vă doresc să mâncați pensia ani mulți predau cotele de cereale la noi… Câți ani zici că și sănătoși. ai? Dacă te-ai născut în anul 1937 și acum suntem Ascultându-i vorbele prefăcute ale acestui in- în 1953; rezultă că ai 16 ani, dar la vară îi îm- spector, care rațional se deformase, trecând din plinești că acum suntem încă în iarnă. Deci ai nu- educator, în activist al comuniștilor, nu mai putu mai 15 ani și ceva. răbda umilința la care era supus și se hotărî să-i - Da, tovarășe director! …răspunse timid tânăra răspundă cu franchețe: din fața lui, care purta pe cap un batic negru și, de - Ați uitat domnule inspector că mi-ați semnat emoție, la auzul termenului de chiabur își număra Decizia de pensionare în care expres este specificat Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 70 în urechi bătăile grăbite ale inimii. Era și afectuos, Directorul Bazei se opri din dădăceala cuprinsă de teamă, fiindcă de acest serviciu părintească. depindea primirea ei la sesiunea de examene din - Mulțumesc domn’ director și vă promit că am această iarnă, unde, trebuia să prezinte adeverință să mă țin de treabă! zise Cornelia. de angajat într-un loc de muncă. - Fii atentă! în serviciu se adresează cu tovarășe, - Da’ de ce, la vârsta asta nu ești la școală, că nu cu domnule cum probabil ai auzit în casă la văd că ai un scris ordonat și foarte frumos de între- dumneata. Dacă n-ai unde mânca, avem cantină și ci pe mulți dintre angajații mei de la birouri? se pregătește masă de prânz cu numai 1,50 lei pe - Sunt înscrisă în clasa a IX-a la școala medie, zi. Cartela se cumpără săptămânal sâmbăta pentru dar murindu-mi mama am fost nevoită să mă re- săptămâna viitoare. Eu plec la București că am fost trag de la cursurile de zi că nu am bani de gazdă și chemat acolo și poate mâine n-ai bani de masă. Să mâncare, răspunse, sigură pe vorbele ei, Cornelia, nu-ți fie rușine și ia de la mine bonurile astea. Făcu așa cum fusese învățată de tată-su când plecase în o pauză și căutându-se în portmoneu scoase cele dimineața aceea de acasă, că acesta era adevărul. trei hârtiuțe care reprezentau trei mese plătite de - Bine, tovarășa Găvănescu! Cred că-i adevărat el și neutilizate. Nu te rușina că eu și așa nu le mai că de aia porți pe cap propoadă neagră de doliu. folosesc și știu cum este la început până primești Câți ani avea mama dumitale? chenzina. Acum mergi la biroul al treilea de pe - La Sfântul Ștefan ar fi împlinit 54 de ani, dar a hol, la tovarășu’ Ciobanu care-i contabil-șef, să-ți murit cu o lună mai devreme. facă fișa de instructaj și să-ți dea ca să citești și să -Era mai mare ca mine cu doi ani și dumneata recitești regulamentul cu sarcinile de serviciu pe ești de vârsta fetei mele. Condoleanțe! … și impre- care trebuie să le îndeplinești. Da’ ia stai! Lasă că sionat de soarta acestei copile din fața lui, se opri mai bine îl chem eu aici! cu interogarea. Îți aprob angajarea, dar fii atentă Directorul Bazei n-a mai stat decât câteva luni ce-ți zic acum, că te tratez ca pe fata mea și eu nu pe această funcție în care ajunsese fără voia lui, spun de două ori același lucru! Când ai examene înainte fusese director la o bancă centrală și a fost îți pretind să justifici zilele lipsă de la program - ușuit din post ca mulți alți oameni proveniți din re- chiar dacă-s neplătite - cu notele luate la materiile gimul burghezo-moșieresc. Când a plecat din Bază și datele respective. Eu nu pot fi păcălit și cine a și-a luat la revedere de la personalul subordonat încercat o dată, a doua oară n-a mai făcut-o că l-am adunat în Club, a dat mâna cu tot toți angajații și, dat afară. Ne-am înțeles!? A încercat să mă mintă ajungând la Cornelia așezată ultima pe rând, i-a în- una mai coaptă ca dumneata care venise acum un tins mâna, a privit-o în ochi și, cu multă afecțiune an și am angajat-o. Făcea cerere că are examene a pupat-o pe fruntea-i cu pielea creolă zicându-i: în sesiune și chiar restanțe de dat la ISEP, iar ea - Cornelia, ce mult semeni cu fata mea! Să-ți mergea la București, la un iubit, cu care trăia în termini liceul și să mergi la ce facultate vrei că ești concubinaj. E drept că cerea zile libere fără plată, deșteaptă și-i păcat! vorbe care i-au făcut invidioși dar serviciul pentru ea era un moft. Iubitul ei era pe răutăcioșii din Bază, în special pe contabilul ze- un inginer căsătorit, cu serviciu la Uzina Republi- flemist, Cioba- ca, dacă ai auzit de ea, căreia înainte îi spunea Ma- nu. laxa, de unde lua bani și o chema pe cheltuiala lui. Directorul, O culca, auzi și dumneata, la hotelul Cireșica. I-a înainte de a fi mers la început, dar o dată, când nu era sesiune de epurat și din examene, i-a prins dorul pe unul de celălalt și, când Bază, văzuse pe a făcut cererea să-i acord 15 zile fără plată, i-am un borderou de dat avizul de desfacere a contractului de muncă. predarea-primi- Mă pusese în temă contabilul de la Regională care re a cerealelor, o știa bine cine este și ce-i poate pielea. La data că în comuna specificată de ea în cerere nu erau examene. Și eu Măru Roș, este am fost student la zi și știam când au loc examene- un cetățean cu le la fefe, cum le place unora să vorbească acum, numele Ion Gă- pag. 71 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 vănescu, chiaburul cu cele Om ceresc mai mari restanțe de grâu și orz ca obligație către stat. L-a Tu, omule, ce pari pierdut în colb chemat pe contabilului Vasile Şi grijile de colb te tot absorb, Ciobanu și i-a dat dispoziție să Te naşti şi creşti c-un soare la Zenit, facă tot demersul să-l aducă la el, Dar moartea din Nadir te-a risipit. pe acest exploatator ca să-l tragă personal la răspundere „pentru Un fir de praf şi nici atâta eşti, că ne face greutăți în realizarea Când te rezumi la cele pământeşti; planului și întârzie mereu cu pre- Bogat îţi pari, tu, bietule calic, darea cotelor de grâu și orz!” Un Goliat, mai mic decât nimic. De unde să bănuiască Cioba- nu că șeful lui a vrut să se convin- Pământul doar păstrează urma ta gă de originea socială a copilei Cât i-e îngăduit a o păstra, de Radu Cârstoiu nou angajate, și, cu bună intenție Că ţi-ai uitat destinul şi-al lui mers dorea a o ajuta și a-i crea toate Ca unicat creat în Univers. Cât te iubeşte pe tine Dumnezeu posibilitățile să-și termine liceul. Că-I eşti asemănare, după chipul Şi-atunci Satana, cu forţa-i Dar n-a fost să fie, fiindcă, fără Său, colosală, Te-a răsfăţat, creând, să-ţi fie bine, voia lui, a trebuit să plece înainte De ce trudeşte atâta şi te –nşală, Un colţ de Univers, doar pentru de a realiza această binefacere. Pierzând atâta timp cu un pigmeu tine! În sarcinile de serviciu, Cor- Doar pentru a-l răpi lui Dumnezeu? nelia avea atribuții exprese de a Ştii tu cel mic ce mare poţi să participa la cântărirea sacilor cu În Univers, se mai cunoaşte, oare, creşti cerealele intrate în Bază, de a Ca Dumnezeu din Cer să se Când te desprinzi de cele întocmi avizele/borderourile cu coboare pământeşti grânele colectate și nominalizate Şi micşorându-se, cât nici n-ar Şi că se-ntâmplă cu tine o minune pe contribuabili, documentele de încăpea, Când te cobori, îngenunchiat, în Să fie una cu făptura Sa? încărcare în vagoane, cântărire rugăciune?, și expediere către unitățile bene- Iar tu, cel decăzut şi insignifiant, Că doar smerit te poţ înţelepţi ficiare. Să fii la Cer atât de important, Când te faci mic, ce mare poti (tu) Când la Bază venea contribu- Ca Dumnezeu, Cuvântul, din iubire să fii! abilul chiabur, Ion Găvănescu, Să se smerească pân-la N-ai nici prezent si n-ai nici viitor să aducă din cotele impuse, fi- răstignire? Decât urmând pe Bunul Creator. indcă dinainte știa, Cornelia se fofila și era absentă din motive Să te răscumpere căderii în păcat Că gravitaţia şi firele ei pier obiective. În aceste situații, se Ca înviind, cu El, şi tu ai înviat! Şi te înalţi în rugă pân-la Cer, oferea să o însoțească pe casi- O, omule, ce este-atât de greu Ori că destinul tău ţi-e împlinit era Bazei, care aproape zilnic Să înţelegi în lume rostul tău? Ca Om Ceresc şi Îndumnezeit! mergea la Bancă și din motive de securitate, nu avea voie să se deplaseze neînsoțită. Era lesne de înțeles, nu tre- buia să știe nimeni că referentul Cornelia Găvănescu este fiica lui Ion Găvănescu, chiaburul cu cele mai mari obligații de pe raza raionului către Statul De- mocrat Popular Român. Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 72 Note de lectură Poetul şi cinstirea strămoşilor Alensis De Nobilis Profesor universitar, doctor în filosofie, esteti- de pădurar;/ El nimeni n-ar fi vrut s-o vadă/ Şi nici cian, gazetar, senator şi memorialist, Ion Mocioi să-l ştie făurar./ / Atâtea inimi drăgostite/ Păreau este o personalitate plurivalentă a culturii gorjene în trupul ei de lemn,/ Ca pentru infinit unite/ Sub şi literaturii române. Elaborează studii de filoso- vraj-acelui opt ca semn.//(...)/ Sculpturile veneau fie, estetică, literatură şi, cum poezia atrage mulţi la vatră/ Pe nevăzute căi de rai,/ Se-nveşmântau în căutătători de comori spirituale, aşterne pe hârtie chip de piatră/ Şi sufletul şi-l luau din plai.// „(Vi- rodul meditaţiilor sale despre istorie şi timp, viaţă, oara lui Brâncuşi)”. înaintaşi şi locuri natale. Cu o scriitură fără artificii, transpusă în ritmuri curgătoare, clasice, Ion Mocioi propune poeme simple, fără a complica temele poetice prin abs- tractizări inutile ale simbolurilor lirice. Poetul nu meditează prea mult Ia bolile existenţiale contem- porane ale semenilor şi ale lumii; înţelept, se fe- reşte de crize, purcede senin pe drumul drept spre lumina răsăritului: „Mă lovesc, nu în neştire,/ Cu- orice stol ce-mi vine-n urmă,/ Să-mi încerc a mea zidire,/ Nu sunt orb în marea turmă,/ Visul meu nu-i născocire.”(Întrebare). Cu viziuni clare, de o frumuseţe stranie, poezia atinge corzi sensibile care vibrează în aer şi umplu văzduhul cu muzici vrăjite; magie a orelor târzii, poezia îşi întinde vălul peste imensităţi şi freamă- tă insomniacii în timpul înmuguririi:”/ Castelul de scaun e-n ora de somn./ Sub stele bătrâne, de vară târzie,/ Un ochi e de pază. păstorul de domn,/ În colţul de veghe şi de amnezie.// Păunii în par- curi, în coada rotundă/ învârt universul săpat în lumini./ Argint este lacul rămas fără undă./ Dor- mind în mirosul stingherilor­ crini.//Zăbranic e-n noaptea-ntinată de stele/ Şi glonte e vântu-n tufi- şuri;/ Privirea urcată-n zăbrele/ Clădeşte căderea-n abisuri.//”(Paznic). Situat undeva între un romantism­ „cuminte”, Poetul se simte dator să cânte eroii, învăţăto- şi un sim­bolism „curăţat” de efecte şi motive rii şi luminătorii locului şi o face cu prisosinţă, cu negativ-pesimiste, trecut prin filtrul unei gândiri dragoste de pământurile natale şi de cele care îşi mai calme,­ poezia lui Ion Mocioi împrumută­ ac- leagă existenţa mai târziu, cu înclinaţii spre bala- cente folclorice de baladă, de horă haiducească, desc, cu versuri limpezi, culese din folclorul vechi de cântec de cătănie. Tristeţea este una teatrală, dar proaspăt al românilor. Regăsim în poeziile sale asortată situaţiei, momentului pe care aceasta îl pe Ecaterina Teodoroiu, Brâncuşi, Socrate, Jiul, slujeşte, ea nu vine din adâncul fiinţei ca o dramă Coloana Infinitului şi Masa Tăcerii, reprezentând existenţială, ci este mai mult recuzită şi decor al modelele poetului în care se regăseşte martirul/ unei stări de fapt. Chiar şi în cele mai profunde artist (dar şi realizările sale), omul care trăieşte şi stări poetice, Ion Mocioi nu caută viziuni ultime, moare pentru înfăptuirea operei sale, operă dedica- adevărul suprem, absolutul; nu încearcă stări me- tă exclusiv contemporanilor şi generaţiilor viitoa- tafizice ce transced limbajul. Dimpotrivă, poezia re: ,,/A dres-o singur dintr-o ladă/ Cu un briceag se pliază perfect pe comunicarea simplă, pag. 73 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 suplă, fără variaţiuni notabile între extaz şi duce mai departe fiinţa, spre maturitate, în puterea dramă: „În aer e încă mireasmă/De struguri, vârstei prin amestecarea cu teluricul, înfrăţirea cu de mere./ în vatră/Se naşte mirosul de asmă/ Şi focul verii ca simbol al „coacerii” fiinţelor-fructe şi câinii spre-nalturi tot latră.// O rană e cerul al- continuă cu toamna-maturitatea deplină aparentă bastru/ Când pleacă, în ţipăt, cocorii,/ Pe calea de sau trebuincioasă a materiei. Sfârşitul ciclului bi- jalnic sihastru/ Deschisă din timpul Comorii.// In- ologic este asociat cu sfârşitul vieţii, cu apropierea stinctul tronează abisuri/ Un sens urmărind peste de moarte şi întoarcerea materiei la originile cos- mare;/ Ei ţipă şi-n somn când în visuri/ Se-arată mice prin transformare a efemerului/aparenţelor în limanul cu soare.// (...)”(Cocorii). veşnicie/esenţe. Iarna vine ca o încleştare a gândi- Dacă nu am trăi în aceste timpuri moderne iar rii pe culmile îngheţate ale idealului transfigurând poetul ar fi existat acum câteva sute de ani, l-am nemurirea/imaterialul într-un vis al fulgului de nea fi întâlnit pe drumuri de ţară cu o desagă în spina- accesibil oricărui muritor ce îşi pierde sufletul în re, venind de departe şi mergând şi mai departe, puritatea şi imensitatea zăpezii. nu se ştie unde, fără o ţintă dar cu un scop precis: Aceste succesiuni aparenţe/esenţe, bucurie/ să cânte oamenilor necazurile şi bucuriile simple, tristeţe induc stări sufleteşti contrare în sensibili- omeneşti, naş­terea, nunta şi moartea. Tru­badur tatea artistului însă, deschid calea spre înţelegerea înnăscut, înzestrat cu har, cunoscător al datinilor, profundă a naturii, oamenilor şi Universului în obiceiurilor şi semnelor cereşti - după o orânduire toate subtilităţile lor fiinţiale; păşind pe acest drum veche de când lumea, primară, continuând drumul al degustării esenţelor, când dulci, când amărui, său prin lume, oblojind cu frumoase stihuri sufle- ale înţelepciunii, poetul Ion Mocioi le filtrează şi tele oamenilor: ,,/Vin duş­manii, vin şuvoi,/ Vin la le asimilează printr-un filtru al gândirii formate la Jiu, de pe colină./ Vin streinii peste noi./ Cătălină, şcoala confruntării axiomelor cu învăţăturile mis- CătăIină!// (...) Munţii sunt ai noştri iar./ Zăpeziţi tice şi filosofiile metaforice, iniţiindu-se în secrete şi fără tină;/ Nu luptarăţi în zadar,/ Cătălină, Că- ale cunoaşterii adânci, păstrând, în acelaşi timp, în tălină// (Ecaterina Teodoroiu). Om al Pământului, poezia sa, cugetarea de mii de ani a poporului ro- poetul „simte” trecerea vremii în succesiunea ano- mân în versurile sale ce curg ca un cântec mlădiat timpurilor, în ciclurile biologic-vegetale cu schim- de o fată frumoasă lângă apele Jaleşului. bări calme, cu latenţe embrionare ale creşterii se- vei în sâmburi; priveşte toată această prefacere cu o anume seninătate a existenţei date nu cerute, fie- cărui anotimp corespunzându-i o stare sufletească profundă izvorâtă din armonia omului cu lumea/ lucrurile în microcosmosul lui. Astfel că acestea compensează cumva stările de anxietate, de alie- nare prin chemarea pământului Ia convieţuirea cu omul, înţeleasă printr-o trăire în armonie, o iubire a pământului, aerului, focului şi apei - cele 4 ele- mente esenţiale care alcătuiesc Universul în con- cepţia anticilor. Asemenea începutului oricărei existenţe a lu- crurilor cunoscute, păşind între cele văzute din- spre cele nevăzute, anul începe cu primăvara, natura plezneşte în muguri, sevele urcă în plantă să se întâlnească cu soarele în culoarea mirifică a florii, apele sunt limpezi, nelinişti astrale coboară în oameni dându-le fiori şi transfigurându-le fiinţa în dorinţa de fecundare, de iubire a Universului şi aproapelui. Rutul, fecundarea dau mereu un sens vieţii prin înflorire, frumuseţe şi trăinicia tiparelor existenţiale ale miracolului naşterii. Arşiţa verii Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 74 Balada meşterului Manole – variantă din zona Doljului

Radu –Negru voievod , Pestelcuță și basma , Domnitor peste norod , Să-și plătească dragostea Domnitor în țară mare Ce-o avuse cu Ana Când pleca la vânătoare , Loc de mas că își găsea III La o casă-ntr-o vâlcea , Vreme multă nu trecea , Casă într-un loc frumos , Dor lui Radu că-i venea , Loc frumos și răcoros ... Dor lui Radu de Ana El în casă că intra , Socoteală că-și făcea , Apă rece că cerea , Cum să facă pe Manea , Apă rece că primea Departe de ei să stea , Și Ana i-o aducea . Să-și plinească dragostea . După ce apa o bea Stând așa Radu gândea El pe Ana o-ntreba , Că undeva , într-o vâlcea, Ce stă mândră singurea , Într-o râpă neguroasă De-i acasă cineva Sunt ruine de o casă Care-i este soarta sa . Care se dărăpănase . Și Ana îi răspundea : Acolo el se gândea - Nu sunt doamne , Singurea ! Să-și ridice loc de sfat, Lângă casă-i pădurea Loc de rugă și-nchinat, Și mă preumblu prin ea . Pe ruina neguroasă Astea Radu când afla , Care se dărăpănase . Pe genunche o chema , La el pe Manea chema Iute Ana că-mi venea Și așa mi-l întreba : Pe genunche-i se suia - Maneo , eu am auzit Capu-n brațe că-i lua . Că ești meșter la zidit, Radu că o giugiulea , Uite , ce m-am socotit , Cu Ana se drăgostea Spune Maneo , de-am greșit ? Și din gură că-i zicea : Colo-n codru neguros , - Ană mândră și nevastă , Se află un loc frumos Eu cunosc pe soțul tău Cu un zid dărăpănat , Și mi-e frică să fac rău , Colo eu am cugetat Mi-e frică să fac năpastă ! Să ridic loc de-nchinat , - Lasă-l doamne pe bărbat, De odihnă și de sfat . Lasă-l doamne , că-i plecat . Spune dacă știi tu bine , Cu el dragostei m-am dat, De-i mai meșter decât tine , Dar în casă nu-i bărbat , Cineva la ridicat Doar mă pupă și mursucă , Acest loc de închinat ? Trupu-mi de dor se usucă.... , Manea că îngenunchea , Și sunr doamne , tinerea Mâna dreaptă-i săruta , Și îmi trece vremea mea ,... Către Radu –așa grăia : Nu e doamne greu păcatul - Doamne , pe acest pământ , Dacă nu ți-e bun bărbatul ! Meșteri buni o sută sunt , Dar ca mine nu socot II Să ridice zidul , pot . Radu măre , că pleca , Eu mă-ncumet să zidesc , Bani de aur că-i ddădea , Zidul să ți-l isprăvesc pag. 75 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015

Pestelcă albă să-și ia , Doar cu ceata mea îndată , Până-n toamna ceealaltă , El bine se socotea , Iar ca plată să îmi dai Dar socoata nu-i ieșea , Pungi o sută și trei cai , El era plecat de-acasă Din aceia arăpești , De vreme lungă , frumoasă , Pe care îi călărești Că nu poate fi curat Doamne , când vânătorești . Lucrul ce s-a întâmplat . Târgul iute se făcea , Şi o scrisă se tocmea , VI Ca arvună că+i dedea , Lunea el când se-ntorcea Mânyuleţ în cap cu stea . La cel loc la ceata sa , Bucuros Manea pleca , Lua deoparte pe prâslea Cu calfele sfătuia Și măre-i așa-i zicea : Şi acasă se+ntorcea -Vărul meu , măi verișcane , La Anuţa lui frumoasă Iote , ce s-a întâmplat , Ce-l aştepta bucuroasă . Dar nu cred că e curat . Vere , pent că te-am crescut , IV Vreau ă-mi faci un legământ , Ana că îl aștepta Lucrul tu , să-l lași îndat , Bucuroasă se făcea , Către casa mea te duce , Să îi spună lui îndat Jură-mi drept , mâna pe cruce... , Domnul că i-a ascultat Pune-te tu la pândit Ruga ei , și că e grea , Și până n-ai izbâidit , Că e grea , cu Manea . Tu aicea să nu-mi vii, M a n e a m u l t s e m i n u n a , C a p u l ț i - l p u n c ă p ă t â i ! Osebit se bucura Și ca dar el îi dedea VII Mânzul pag la soața sa ... , Verișcanul se pornea , Cu Ana se drăgostea , În tindă se aciua , Noaptea –ntreagă se iubea , Acasă când ajungea , I-apuca dimineața . Acolo se ascundea , Cu fața pa ruda sa , V Pe Ana că urmărea Și el măre , ce-mi vedewa ... Când Manea ieșșea afară , Ziua noapte se făcea Curții ca să-i dea târcoară , Și cine îmi poposea , Lângă gard el că găsea Cine măre , că-mi venea ? Urma de copită grea , Cal arap și înșelat Urmă care se ducea Chiar de Radu-ncălărat Proaspăta din calea sa . Și de Ana așteptat ... Un cui roșu că-i intra , Radu-n casă că intra , Drept în inimă-i stetea , Cu Ana se drăgostea , Pe Ana o bănuia Verișcanul se uita , Și în sine se-treba , La fereastră se ducea , Cum a dat Domnul , de-a dat De acilea asculta Ruga de i-a ascultat , Domnului cum îi spunea , Tocmai după șapte ani Domnului , hoața Ana : De când s-au luat ei , sărmani ! -Doamne , tare-s bucuroasă ,

Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 76

M-ai lăsat la burtă groasă , IX Noi vom avea doamne , fiu ! A plecat vărul , plecat... , Bucuroasă-s că mă știu ! O ploaie l-a apucat , Lui Manea i-am spus aseară Era noaptea de Gherman , Cum mă aflu ,într-o doară , Ajunsese pe tăpșan , Dar eu știu doamne , curat Când cerul s-a desfundat , Pruncul de la tin mi-e dat ...! Norii când s-au fulgerat Radu că se bucura , Și în capete s-au dat Pe Ana că-ncotropea Și cădea din cer la apă , Și în brațe ridica , Un potop ce nu te scapă . Din gură că glăsuia : Mergea vărul , tot mergea , -Ană ,puișor-nevastă În sân punga îl ardea , Să nu-mi fie cu năpastă Mânzul mereu se-ncontra , Tare mă simt mulțumit , Sufletul că îl mustra , Cu tine c-am izbândit , Cum să fie el curat Ce nu-mi dete doamna mea , Dacă plată și-a luat Îmi dedeși tu , draga mea ! Și cel mânz cu cap țintat . El la Domnul se ruga , VIII Să-l trăznească , să-l orbească , Vărul cum a auzit , Gura pe veci să-i muțească , Tare el s-a mai crucit , Drumul să nu-l nimerească ... A dat să se-ndepărteze , Domnul nu îl asculta , Să se ducă de îndat , Apele zăgăzuia , Să spună ce a aflat . Luna-n cale că-i scotea Bine pasul nu făcea , Calea dreaptă-i arăta , De o grindă se-mpiedeca , Drumul uscat i-l făcea , Cei din casă că-l simțea De la Manea ajungea . Și afară că ieșea , Peste el căzut dedea ... X Ana de cum l-a zărit , Manea mult se minuna , La față s-a gălbinit Căluțul când îl vedea , Genunchii i-a-ncotropit . Coama că i-o mângâia , Și s-a pornit pe cerșit : Către văr că se-ntorcea -Nu mă da lui Manea tu , Și din gură-l întreba Spune că n-ai văzut , nu ! Și din ochi îl iscodea : Spune că n-a fost nimica ! -Spune vere , spune drept, Vere , mă cuprinde frica ! Spune , că nu pot s-aștept , În ăst timp pe furișat , Spune ce s-a întâmplat , Radu domnul , a plecat Văd că nu-i lucru curat , Cu cel cal arap țintat ... Mânzul cum de te-a urmat ? Ana , vărului i-a dat -Maneo , frate și văr bun , Punga ce a căpătat , Tare greu , mi-e greu să spun ! Mânzul ce l-a căpătat , Maneo , frate nu e drept , Să-și pună lacăt la gură Mă arde o pungă-n piept , Și la ochi ferecătură ... Mânzul ăst ce iarbă roade , pag. 77 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015

Inima mea o răsroade , Fraților am hotărât , Maneo frate , nu e drept Și nu cred că am greșit , Să fii tu rănit în piept ! Pe ea boltei să o dăm , Soața ta , ce este grea , Altarul să-l terminăm . Nu cu tine e ,Manea ! Mai am fraților o rugă : E cu Radu , domnul tău , Nimenea de-aici nu fugă , Am văzut cu ochiul meu , Gurile să înclaștați Cu urechea eu am tras , Nimănui veste nu-i dați , Rămăsesem fără glas , De ceea ce-am hotărât , Maneo , când am auzit , Doar Domnul ne-a auzit ! Maneo , cum te-au înjosit ! XIII XI Bine sfatul nu-ncheia , Foc lui Manea de i-ai da , Pe potecă Că-mi venea , El s-ar stinge ca o stea. Ana lui ,Ana cea grea . Apă dacă torni pe el , La Manea că se ducea , Sloi s-ar face . Și oțel Mâna lui că-i săruta , De cuțit de-ai împlânta , Fruntea că i-o mângâia , Lama lui nu ar intra Sudoarea că i-o ștergea Cu nimic în carnea sa ... În pestelcă și basma , Și-ar lua ceata și ar pleca , Masa ea că-i întindea .... , Nu îl lasă zisa sa ., Ploscuța i-o destupa , Nu poate rupe scrisa , Vinișor ea că-i turna Nu-l lasă mândria sa . Manea de se ospăta , Doamne , cum se ospăta ? XII Bucătura se-ntorcea , Calfele că-și aduna , Vinul că nu se ducea , La toți el le cuvânta : Acru-n gură se făcea , -Fraților , de vreți degrabă , Dar râdea Manea , râdea . Să gătăm a noastră treabă , Mâna el îi apuca Uitați , eu ce am visat , Și din gură ce-mi zicea : Uitați ce mi s-a lăsat ... – Ană , mândra mea femeie , Zidul tare să rămână Să te-nvăț un joc cu cheie , În picioare , nu-ntr-o rână , Care nu s-a mai jucat , Este fraților nevoie , Joc de viață și păcat ... Chiar de-o facem fără voie , Ca să-mi stea zidul meu drept , La zidul de la altar , Musai trebuie s-aștept , Cu piatră și cu mortar , Calfele ce sunt în vale , Să zidim a bolții cheie Unde e pământ de oale , Doar cu un trup de femeie Calfele mele să-mi facă Și aceea nu oricum , Din pământ un trup de fată , Doar în trup cu prunc pe drum ... Și să-i deie focul roată Și pentru că Ana mea , Mai apoi în zid să-l pui Urma ea un prunc să-mi dea Zidul meu ușor să-l sui . Am făcut flăcăi chemare , Să-l zidesc până la gleznă , Să-mi aducă demâncare ... Ca să scot zidul din beznă , Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 78

Să-l zidesc pân la genunchi De-aia zidului m-ai dat ? Și apoi pân la rărunchi , Nu ți-a fost milă de el , Casă-mi steie zidul trunchi ... , Te-ai purtat ca un mișel ! De-l zidesc la subțiori , Port în trup , în pântecel Ridic zidul pân la nori , Un copil străin ți-e el ! Pân la buze de-l ridic Manea însă n-auzea , Salt altarul ca nimic, Cărămida el punea , Pân la creștet de îl salt Gura că i-o astupa , Mi se face zidu-nalt ...! Creștetul că i-l zidea , Nu ai vrea tu Ană , zău Zidul că îl termina . Să te joci în jocul meu ? Mâna el că-i întindea XIV Și cu Ana se ducea Calfele când se-ntorcea , Să se joace aevea . Manea , lor că le zicea : Cu mâna lui o punea - Am zidit-o pe Ana , În mortar că o băga , Colea-n zidul de altar În mortarul ce se strânge , Cu piatră și cu mortar ... , Mortar plămădit cu sânge Cineva de o întreba , De la mânzul cel țintat Voi să spuneți celora , De mâna lui înjungheat ... Că soția mea frumoasă Cărămidă că punea , S-a-nturnat la ea acasă , Zidul repede sălta , Că la pântec era groasă ... Pân la gleznă ... , la genunchi Și să spuneți negreșit , Ajunsese la rărunchi , Ana s-a călătorit Se făcuse zidul trunchi ... Peste munți și peste văi , Ana-ncepe-a tângui .: Ca să-i vadă pe ai săi , - Maneo , poate te-i mili , Că era aici străină , Haide Maneo , nu glumi ! Era din țara vecină . Zidul rău mă strânge , Legământul nu-l călcați , Copilaşu-mi plânge , Nimănui veste nu dați ! Miroase a sânge ... Manea însă n-auzea , XV Mortar iute că turna Toamna iute a venit , Cărămidă că punea , Lăcașul e coperit , Zidul că se ridica , E aproape de sființit . Pe la țățe ajungea , Domnu-i tare cătrănit , Ana rău se tânguia : Duce lipsă de iubit ... , -Maneo , poate că-i păcat , Peste tot a iscodit , Zidului de ce m-ai dat ? Urma Anei n-a găsit Zidul rău mă strânge , Către Manea s-a pornit Copilașu-mi plânge ... Și așa l-a iscodit : Pân la buze de-a ajuns , -Spune Maneo , spune drept , Zidul tare și s-a strâns , Spune-mi ce mă arde-n piept ? De-abia atunci socoti , Îți dau caii ce-am tocmit Ana și mărturisi : Pe deasupra întreit , -Maneo , rău m-ai pedepsit , Îți dasu aur și smaralde , Maneo , că te-am îmșelat , Spune-mi focul ce mă arde ! pag. 79 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015

- Doamne , să mă arzi cu ceară , Către soare se nălța Eu port focul de o vară Către lume că striga : Și mă arde focul greu , - Lume bună , sunt în stare C-a plecat odorul meu . Să ridic de-acum spre soare - Spune Maneo , spune frate , Mânăstire mai frumoasă , Mă topesc de sănătate , Mult mai mândră-arătoasă , Spune-mi Ana une este , Cu cinci turle aurite Dar nu-mi spune o poveste ! Cu altare-mpodobite . - Doamne ,noi cum ne-am tocmit , Eu zidul și-am isprăvit Soarele s-apropia Iar de Ana să spui drept , Ceara apă o facea Nu pot doamne să dau știre , Șindrilița că-mi cădea , Poate e în mânăstire , Manea ca un șoim venea Poate că se află-n zid , Din pământ că se izbea, Nu pot taina să-ți deschid ... Iar în locul acela , De odorul tău pierdut , Un izvor că izbucnea , Jur pe soare ca pe scut , Apă dulce că avea ... , Nu-i din vina mea pierdut , Lumea mult se minuna Doamne , tu ne-ai străinat , Radu când îngenunchea Cu Ana v-ați bucurat , Către lume c că zicea : Casă eu ți-am ridicat , - La biserica de sus Casă tu , că mi-ai stricat . La altar în zid e pus Radu când îl auzea , Trup de tânără femeie Seama repede își da , Cununită , sta să deie Poate lumea auza , Naștere la prunc frumos , Lumea când s-apropia ... Din domnescul nostru os , Schelele că-i ridica , Ce a fost în zid zidită , Scările că le strica , Pentru vina făptuită , Singurel că îl lăsa Că plăcerilor s-a dat , Sus pe coperiș uitat , Spre folos la alt bărbat ... Sus de turlă agățat . Iar izvorul izbucnit , Atunci Manea ce-mi făcea , E din trupul ce-a zidit Șindriliță că îmi lua , Sfânt lăcaș de rugăciune , Aripele că-ți făcea , Sfânt lăcaș de-nchinăciune . Cu ceară că le lipea , ______//______

Varianta a fost redescoperită în iarna anului 1995 de către ION- MĂLIN TÂRŞOAGĂ (alias Mircea Arjuna) şi dată lui spre folosin- ţă netulburată pentru totdeauna de bunicul său POPA FLOREA din Lişteava Dolj . Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 80 Descoperire !!! B a l a d a d e l a L i ş t e a v a Mihai Ungheanu Vremea lui Vasile Alec- săi ,Manole cere unui verișor cul unde se izbește de pământ sandri s-a dus , iar cântecele să cerceteze pe Ana pentru apare un izvor cu apă dulce . bătrânești nu se mai aud la a afla adevărul .. Verișorul își Radu apare în final pentru nunți . Am intrat în mileniul duce misiunea până la capăt și a explica misterul zidului și al trei , iar televiziunea și com- aduce meșterului știrea că Ana izvorului . puterul domină viața zilnică e în dragoste cu Radu Vodă . Este, evident, balada cu seriale nesfârșite ., cu te- Manole își strânge calfele meșterului Manole , dar altfel lenovele hispanice cu tastatura și le spune că a avut un vis închipuită decât balada știută înrobitoare și comunicarea prin sfătuitor: pentru ca zidirea să de Cezar Bolliac și rescrisă internet . „ Oprișan ” și „ Mihu rămână puternică are nevoie de de el (1847 ) și de cele tipări- Copilul ” sunt foarte departe trup de femeie cu prunc în ea te de Alecsandri (1853 ) sau de în urmă . și de aceea va chema pe Ana G.Dem.Teodorescu (1885 ) . Cultura de tip arhaic își are și o va zidi în boltă . Urmează G. Dem. Teodorescu a cu- însă rezistențele și surprizele un prim jurământ: nimeni să nu les-o de la rapsodul Petru ei . Una din ele este apariția spună nimănui hotărârea . Vine Crețu Șolcan , din Brăila . Va- la Târgu-Jiu , prin grija mai Ana cu merinde , iar Manole îi rianta Vasile Alecsandri este multor cărturari , a unei broșuri propune un joc : să fie modelul mai greu de localizat . Bala- intitulate MEȘTERUL MANO- unui trup de lut ce va fi băgat da tipărită la Târgu Jiu provine LE , variantă inedită a baladei în mortar. Ana intră în mortar din Dolj , localitatea Lișteava , ( Spicon -2000 ) , care cuprin- , iar Manole o zidește de vie fiind trecută din gură-n gură și de baladă de 508 versuri , în , în timp ce femeia plânge de pusă pe hârtie la un moment care personajele principale sunt strânsura zidului , cu versurile dat (1972 ) de un intelectual al Manole , Ana ,un văr și Radu iar Meșterul Manole ridică zi- locului . Vodă . Tema principală este dul fără răgaz . Calfelor întoar- Diferențele sunt importante . aceea a „ soției zidite ” , de se , Meșterul Manole le anunță Ruina veche există , dar ritua- mare circulație și la sudul Du- zidirea femeii și le cere , al lul căutării este eliminat . nării . Dar există deosebiri de doilea jurământ , să spună că : Motivația ridicării lăcașului motivație și de înlănțuire epică „ Ana s-a călătorit/ Peste munți sfânt nu e nici domnească ,nici față de varianta clasică a lui și văi ,/ Ca să-i vada pe ai religioasă , ci foarte lumească . Vasile Alecsandri sau a lui G. săi ,. Căci aici era străină ,/Era Nu este vorba nici despre Argeș Dem. Teodorescu . din țara vecină / Jurământul nu- . Raporturile meșter-domn sunt Iată subiectul : Radu Negru l călcați ,/Nimănui veste nu dați terre-a-terre, contractuale . Sunt , voievod , plecat la vânătoare .” Vine toamna și Radu Vodă-l episoade erotice de baladă nu- ,intră într-o casă pentru a cere întreabă pe Manole unde este velistică , cum este întâlnirea apă și intră în vorbă și dra- Ana . , iar meșterul îi dă de Radu-Ana , apoi episodul cas- goste cu stăpâna casei , care e înțeles că Ana-i moartă în zidul nic al discuției Ana-Manole Ana lui Manole . bisericii terminate .: „ Doam- ,când meșterul află că va avea Pentru ca să-l îndepărteze ne , tu ne-ai străinat ,/ Cu Ana un copil . Se evidențiază deta- pe Manole de soața lui , Radu v-ați bucurat, .Casă eu ți-am ri- liul epic al „ copitei grele ” , Vodă pune la cale ridicarea unei dicat,/Casă tu că mi-ai stricat care duce la bănuială . mânăstiri , care să-l țină pe ” Domnul ia schelele și-l lasă Balada din Lișteava Manole departe de soție .Ma- pe acoperiș de izbeliște . Ma- urmărește tensiunea psiholo- nole află de la Ana că va avea nole își face aripi din șindrilă gică a unui bărbat înșelat ; un copil cu ea , dar intră la bă- lipite cu ceară ,ridicându-se că- sunt și episoadele cu verișorul nuială văzând o urmă de cal cu tre soare , dar soarele-i topește pus s-o urmărească pe Ana „ copita grea”. Ajuns la zidarii ceara , meșterul cade , iar în lo- lui Manole , ca și în- pag. 81 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 supravegheată ca în poezia la care a copiat-o alt cântăreț cultă , luând anume întorsături popular , Popa Florea , a cărui cercarea Anei de a cumpăra ( „ Doamne , pe acest pământ ,/ copie a ajuns la noi prin ti- martorul primejdios . Balada de Meșteri buni o sută sunt ,/Dar părire . la Lișteava continuă pe această ca mine nu socot/Să ridice zi- Mediul unde s-a conser- linie de nuvelă psihologică co- dul ..pot. ” ) care stârnesc îndo- vat balada „Meșterul Manole mună și altor balade dunărene ieli asupra autenticității folclo- ” de la Lișteava este interesant ,prin întâlnirea dintre verișor și rice .Tema centrală este însă a pentru că este vorba de țărani Manole , în care meșterului i „ nevestei zidite ” , iar meșterul cântăreți de biserică , deci cu se confirmă bănuiala . Pedeapsa este numit Manea . Lipsește conștiința menținerii vii a unor soției adulterine este zidirea ei însă caracterul fatal, misterios cîntece vechi . Din acest mediu , ceea ce modifică sensul mitic al prăbușirii zidurilor, ca și doljean s-a ridicat „ menestre- , mistic al baladei . Apare și condiționarea de același aspect lul” Tudor Gheorghe al cărui aici un vis , dar el este in- fatal ., transmisă în vis , care tată , informează o postfață pa- ventat de meșter pentru a-și dă baladei „ Meșterul Manole ” tetică , era cântăreț de biserică , autoriza gestul zidirii și nu ține aspectul supranatural, nelumesc transmițând harul și fiului său . de condiția dramatică a năruirii şi tragic . Varianta Lișteava – Lumea lui Anton Pann , pre- repetate a zidului . Nicăieri nu Dolj încearcă o explicație în lungită până-n anii 70 ai seco- apare motivul zidului care se plan realist a zidirii femeii , de lului a XX-lea . Este evident , o dărâma în fiecare noapte. Ana unde o construcție de nuvelă baladă prelucrată , dar prelucra- vine cu bucate , iar Manole , boccacescă . tă în spirit și stil popular local printr-o înșelăciune , o introdu- Un bărbat află că e înșelat , din vremea când la petreceri ce în zid și o zidește singur și-și pedepsește soția cu cru- mari , la nunți și botezuri încă de vie , în absența calfelor și zime profesională . Balada a se cântau balade .* zidarilor . Zidirea Anei cores- pierdut ceva ,elementul profan Importanța descoperirii bala- punde în linii mari episodului amplificându-se în dauna celui dei de la Lișteava stă deasupra clasic din majoritatea baladelor sacru .. rezervelor noastre de gust sau românești cunoscute . Fără îndoială că , introdusă susceptibilitate . Jurământul apare de două într-un regim de studiu com- Un cercetător ungur , L. ori și nu ține de mistica profe- parat , mai ales cu baladele din Vargyas , a lansat ,în 1960 , în sională , intrând în sfera tăinu- sudul Dunării privind „ femeia folcloristica europeană , o bom- irii vinovate . zidită”, agumentele autenticității bă : balada „ meșterul Manole ” În final , spre deosebire de ei cresc. Este evidentă contami- a fost , susținea acesta , adusă varianta Alecsandri , Radu Vodă narea baladei de la Lișteava cu în Europa din Asia Centrală de se interesează de Ana și nu de alte tipuri de balade dunărene , triburile ungare , care au luat-o isprăvirea bisericii . Pedepsirea care înfățișează fie femeia pă- de la mordvini și caucazieni. În lui Manole de către voievod cătoasă pedepsită, fie disputa Europa ,ungurii ar fi transmis-o este o răzbunare pentru moar- a doi bărbați pentru aceeași bulgarilor ,în secolul al XII-lea tea Anei și nu o pedeapsă pen- femeie . Sunt contaminări in- , de unde balada a ajuns la greci tru superbia arhitectului . Zborul teresante ,de aspect strict fol- , români ,albanezi și sârbi . icaric și izvorul curg ca în fi- cloristic , după cum și unele Teza că ungurii ar fi autorii nalul clasic . de aspect cult , dependent de unei balade sud-est-europene , Deosebirile între varianta gradul de cultură al cercului a cărei paternitate fusese până Alecsandri a Meșterului Mano- socio-cultural unde a circulat atunci atribuită fie grecilor , fie le și cea de la Lișteava-Dolj și s-a cântat balada . bulgarilor , iar a cărei frumusețe sunt atât de mari încât se pune După indicațiile existente , era ilustrată în mod recunoscut întrebarea dacă ne aflăm în sursa veche o constituie rudarii de versurile românești , a stâr- fața aceleiași balade și dacă cea de la Sadova , de la care ar nit un val de cercetări cu sens din urmă se poate intitula „ fi preluat-o un pădurar , Ma- polemic . Meșterul Manole ” . Rima este rin Negrilă , rapsod popular , de Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 82 arhaice , se poate afirma că ba- a-și fi îngropat femeia în zid lada „ jertfei zidirii ” a apărut . Vasile Lupu face un act de Folcloriștii greci G. Hadzis , în relativă simultaneitate la mai justiție , pe când Radu Negru în 1960 , și G.A.Megas , în 1976 multe popoare , în mai multe amestecă răzbunarea persona- , au adus argumente în spriji- versiuni , diferențiate cultural lă cu justiția . Este vorba , în nul originii sud-est-europene a și artistic . ambele cazuri , de un alt tipar baladei „ nevestei zidite” și a La români nu s-a cules până epic al baladei motivat de o vechimii ei la greci . la sfârșitul secolului al XX-lea viziune demitizantă . O cercetătoare americană însă o baladă „ Meșterul Mano- Descoperirea de la Lișteava , Ninon A.M. Leaderer( 1967 ) , le ” , în care să fie vorba de –Dolj redeschide discuția asu- a închinat un studiu vechimii o cauzalitate atât de lumească pra Meșterului Manole , prin baladei conchizând că prioritare a zidirii femeii și a pedepsirii punerea în circulația tipărită a sunt versiunile greacă și al- meșterului . Este drept că Ion unei noi variante , lipsite de baneză , cea ungară fiind „ un Taloș a descoperit în „ Alma- hieratism , a cunoscutei capo- derivat din folclorul românesc nahul de învățătură și petrecere dopere . Este balada Meșterul ” ** ” din 1842 , scos de Mihail Manole de la Lișteava o plăs- A existat , firesc , și o Kogălniceanu, rezumată în pro- muire nefolclorică ? Greu de reacție românească la teo- ză, legenda mânăstirii Trisfeti- răspuns într-un singur cuvânt ria lui Vargyas . Un cercetător tele ( Trei Ierarhi din Iași ) , , dar răspunsul e mai curând român , Ion Taloș , a făcut o ridicată de Vasile Lupu . negativ , dată fiind comunica- explorare atentă în satele din Vasile Lupu alege pe cel rea baladei Meșterul Manole Transilvania , Dând în 1961 la mai bun arhitect , dar „ stahia de la Lișteava ( tip foarte mix- iveală o variantă a baladei ( în ” locului dărâmă zidul , cerând tat ) cu alte balade populare , multe exemplare ) , mai scurtă jertfă . Meșterul pune în zid care se găsesc în sudul Dunării , mai apropiată de versiunile „ umbra ” unor oameni vii , , dar și în folclorul românesc . sud- dunărene , axată pe dra- dar zidul tot se prăbușește . Prezentarea Anei ca soție ma femeii zidite și nu pe a De frica domnului , meșterul adulterină nu e un motiv pen- meșterului . se duce la o vrăjitoare, care-i tru respingerea autenticității Adrian Fochi ( 1966 , 1975 spune că „ stahia ” cere să zi- baladei . ) a demonstrat universalitatea dească în temelia bisericii chiar Delavrancea a făcut un ade- obiceiului zidirii unei ființe la pe soția și copilul lor . Ceea vărat scandal național (1890 ) temelia construcțiilor conturând ce arhitectul și face , în timp când a aflat că regina Carmen și harta , extrem de întinsă , ce cei doi sacrificați plâng . Sylva a scris o piesă Meșterul a motivului și legendei „ jert- La sfințirea noului lăcaș dum- Manole cu o Ana adulterină fei zidirii ”. precum și geneza nezeiesc , Vasile Lupu află . Într-o lungă polemică uitată motivului la popoarele de tip crima și pedepsește pe meșter , Delavrancea dezvăluia ceea sedentar, pe un substrat foarte , ștergându-i numele de pe pi- ce el considera o trădare a elin , traco-ilir . Ceea ce nu sanie și izolându-l pe acoperiș identității și spiritului național spunea L. Vargyas în studiul . Meșterul își făcu niște aripi , adică modificarea subiectu- său revendicativ era că folclo- din șindrilă cu care se re- lui baladei Meșterului Manole, rul ungar cunoaște doar câte- pezi spre șesul Frumoasei și se versiunea Alecsandri : „Subiec- va balade de tipul „ Meșterul înecă în Bahlui . Deși lipsesc tul dramei este dragostea nefas- Manole ”, care au fost culese calfele și zidarii, recunoaștem tă a evlaviosului Neagoe Basa- fie din Transilvania , fie dintr-o balada Meșterul Manole . rab , dragoste care pricinuiește zonă de contact cu românii Balada de la Lișteava con- zidirea nefericitei Florica , fru- ( Slovacia ) , tema baladei firmă legenda Treiierarhilor , moasa soție a Meșterului Ma- fiind la maghiari construirea cu care are în comun prezența nole , în murii bisericei din cetății Deva . Sursa e clar ro- stăruitoare a domnului coman- Curtea de Argeș ” *** mânească . După relevarea va- ditar și , mai ales , pedepsirea Delavrancea prezintă pe larg riantelor transilvănene , evident arhitectului pentru păcatul de pag. 83 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pedepsește soția , zidind-o în ,ar fi fost Mihail Kogălnicea- zidul bisericii , iar voievodul nu. Cum doar finalul „ legende versiunea Alecsandri a baladei pedepsește pe arhitect . Trisfetitelor ” seamănă cu cel pentru a evidenția contrastul Coincidențele fiind mari , al baladei de la Lișteava, pu- dintre ea și drama reginei Eli- trebuie să presupunem că , tem prezuma că obiecțiile lui sabeta. Întradevăr, Carmen Syl- foarte probabil , scriitoarea Mihail Kogălniceanu vor fi fost va scrisese o dramă ,„ Meister Carmen Sylva a pornit de , poate , aidoma celor ale lui Manole ”, în germană , și o ti- la o altă versiune a baladei Delavrancea . părise la Koln ( 1891 ) , după ce „ Meșterul Manole ” decât cea Dar textul doljean întemeiază o citise într-un cerc de prietene admirată de Delavrancea . Dacă și justifică pe regina scriitoare . la Palatul Regal . Delavrancea e așa , balada de la Lișteava Dincolo de această polemică consideră piesa reginei o blas- face dreptate , fără s-o fi , dezideratul lui Ion Taloș pare femie , o alterare a identității intenționat , Carmen Sylvei și a se fi împlinit : s-a descoperit baladei și a spiritului românesc atenuează postum îndreptățirea o variantă a „Meșterului Mano- . „ Dar Carmen Sylva , scrie atacului lui Delavrancea . și le ” , care încuvințează legenda mai departe Delavrancea , face mai important pentru noi este Trisfetitelor , îmbogățind zestrea din Florica o soție vinovată; să constatăm că surprinzătoarea de variante a baladei românești zidirea ei tragică , o rasbunare versiune de la Lișteava , cu un . O descoperire pentru care nu spaniolă a Meșterului Manole , aer destul de târgoveț, are un avem decât să mulțumim pă- și din Neagoe Basarab , un Don precedent , care o încuvințează durarului Marin Negrilă care a Juan care , pentru poftele lui , și o validează . După ce citim cântat-o , lui Popa Florea , și el a făcut din nefericitul Manole balada de la Lișteava suntem din Lișteava , care a transcris- un soi de Othelo . Așa fiind îndreptățiți să credem că re- o, lui Ion –Mălin Târșoagă , , sincerile lacrime ale câtorva gina Elisabeta s-a inspirat din care a bătut cu ea la porțile doamne se explică , dar nu se folclorul românesc , dar nu din literaturii, lui Ion Mocioi, de explică decât prin desăvârșita sublima baladă consemnată de la Editura Spicon, din Târgu necunoștință a figurilor epice Vasile Alecsandri , ci dintr-o Jiu , care a tipărit-o. din poporul din care fac și d- variantă mult mai terestră , de Ea ne semnifică supraviețuirea lor parte ” „ metoc ” ,care iată că se cânta unei structuri mentale , care dez- Comparând pe larg per- prin anii 80 în Dolj . Să fi citit văluie arhaitatea culturală a Ol- sonajele din Meister Mano- rapsozii doljeni drama germa- teniei dunărene , a Doljului . le cu Meșterul Manole tipărit nă a Carmen Sylvei de Alecsandri , Delavrancea o care nu s-a tradus ni- acuză pe regină de lipsă de ciodată în românește respect, lipsă de fidelitate , lip- ? Drumul este sigur să de gratitudine față de poprul invers . Delavran- român . cea mai menționează Delavrancea punea , în fond că Mihail Kogălni- , o problemă de identitate și de ceanu a făcut câte- imagine , cum am spune astăzi . va observații dramei Vehemența lui era maximă , in- germane a reginei , trând probabil în ea și un accent „Meister Manole ” politic , care nu ne interesează . , observații de care Ne interesează că această pole- Carmen Sylva nu a mică , la temperatură înaltă , ne ținut seamă . vorbește de un Meșter Manole Ion Taloș bănuie care seamănă izbitor cu balada că autorul prezentă- de la Lișteava. rii din 1842 a legen- Domnul seduce pe Ana/Flo- dei Treiierarhilor , din rica , soțul – Manole află și-și „Almanahul” amintit Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 84 Fragment din romanul „Dorinţa” Silviu D.Popescu

ASTRONOMIA şi ocultismul erau printre inte- resele lui. Auzise pe la Tv despre ştiinţele oculte şi superstiţiile/tradiţiile româneşti străvechi. Se informase pe internet, citise şi câteva cărţi despre asta. Era totuşi un necunoscător. Nu mai credea în nimic. Îi trebuiau dovezi că se poate spune viitorul cuiva prin puterea hazardului. După o căutare rapidă pe google, Andrei găseşte numărul de telefon al unei ghicitoare şi se hotărăş- te să o sune şi să îşi facă o programare... Ghicitoarea îl priveşte în ochi, îi ia faţa în mâini şi îi face un descântec: Lumină mare / Doamnă mare / De pe 99 de văi venită / Din 99 de ţări întâlnită / Să dai leac şi trup şi fapt / Foc cu apă botezat. Apoi face un foc în vatră, pune un vas de aramă, toarnă în el două pahare cu apă şi două crenguţe de lemnul domnului. Aşteaptă să fiarbă amestecul şi pe lângă el. Trăia cu impresia că orele se scurse- apoi face trei cruci cu cuţitul în el, rostind numele seră totuşi prea repede. Se uită la mobil, era deja lui Andrei. 7 P.M. Se făcuse seară. Urma noaptea Sfântului Mătrice mătricată / Lasă gura căscată / De la Ioan, miezul verii, dar Andrei nu ştia nimic despre nouă ţări şi nouă mări / De la trei căţei bordei / tradiţii. Era un ignorant, ca orice orăşean modern, Neagră ca păcura / Verde ca iedera / Teoi prinde se înstrăinase de pulsul naturii, al pământului, de fără picioare / Teoi lega la intrare / Teoi tăia fără ritualurile ancestrale. cuţit / Teoi arde fără foc / Si teoi mânca fără de Trăia după răsăritul şi apusul Tvului sau al ne- gură. onului din cameră. Şi totuşi o parte a lui se simţea -Vei întâlni o femeie care te va schimba pentru altfel. Avea alte interese ca restul prietenilor. Ştia totdeauna. Îţi va răsturna lumea cu fundul în sus, că locul lui nu era printre ei, ci altundeva, poate iar buzele ei te vor chinui şi nu-ţi vor da pace până întro altă galaxie spirală… n-o vei avea. Va fi brunetă cu ochii mari ca doua Alpha Centauri e cel mai apropiat sistem de Pă- perle...Te va fermeca cu zâmbetul sincer şi cu fe- mânt. Deşi apare ca o singură stea pe cerul nopţii, minitatea ei vaporoasă. Îţi vei părăsi prietena, îţi este format din trei stele: α Centauri A, α Centauri vei uita prietenii în căutarea acestei femei. Dacă nu B, iar la o distanţă ceva mai mare de cele două, vei fi sincer cu tine, te va distruge. Proxima Centauri, aceasta din urmă fiind cea mai Andrei iese din casa Vrăjitoarei Albe cu o ex- apropiată stea de Soarele nostru. presie fixă, incapabil să articuleze două cuvinte. Îşi În emisfera sudică α Centauri AB este una din aprinde o ţigară şi se îndreaptă spre centrul ora- stelele care indică Sudul (aşa cum Polaris – α UMi, şului. Se gândeşte despre cine ar putea fi vorba în α Ursae Minoris, Alpha Ursae Minoris, indică Nor- prezicerile ghicitoarei. dul în emisfera Nordică). Ambele stele (sistemul Acolo caută o bancă şi se aşază, continuând să binar α Centauri AB) arată spre constelaţia Crux îşi savureze pachetul de Lucky. Soarele puternic sau Crucea Sudului. Andrei avea un telescop ceva îl face să îşi găsească un alt loc la umbră, sub un mai depăşit, dar putea să vadă destul de bine în tei vechi. Andrei cumpărase o carte să îşi umple nopţile senine de pe balconul lui. timpul cu ceva. Se propti la fereastră şi privea prin telescop Citind din ea nu îşi dă seama că timpul trecuse pag. 85 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Spre Înființare de fiecare dată când avea timp Viorel Surdoiu noaptea. Cercetând cerul îşi adu- Înţeleptul se aşeză pe o piatră. bra-i vălurind peste dealuri. Din cea aminte de o vară anume pe- În faţa lui stăteau munţii şi apele când în când se oprea, trăgea cu trecută cu ea, undeva întro zonă şi norii. Şi copacii, şi păsările, şi coada ochiului înapoi, adulmeca, de ţară. pământul... îi ascultau tăcerea. asculta vântul purtător de sunete Pentru că era slab iluminată Oamenii erau prea grăbiţi, prea şi miresme, parcă intuind că va zona, noaptea oferea un specta- tulburi, prea prinşi în vâltoarea să apară, cândva, cineva, căută- col inedit al constelaţiilor şi al nevoinţelor. Înţeleptul întindea tor de sine. Căii Lactee. În seara aceea stătu- mâna către un se cu ea de vorbă pe prispa casei. dram de asculta- Nu îşi mai amintea detalii despre re, pentru o scurtă conversaţie. Îi stăruia în creier oprire a semenilor imaginea stelelor, în special a lui întru dorinţa de unei constelaţii mici – Ursa Mi- a împărtăşi trecă- nor1. Iar fi plăcut să dispară pur torilor din bogăţia sufletului său. De şi simplu şi să se rematerializeze atâta împreunare acolo. a semnelor ani- Legile fizicii îl împiedicau lor perindaţi sub însă. Universul nui acceptă vi- privirea sa, pe ziunea. Îşi aprindea o ţigară, îşi obrajii acoperiţi punea ceva de băut şi îşi nota în de ninsoarea albă agendă observaţiile. Câteva zile a timpului, lacri- pe an, mai ales vara, Andrei ur- ma, care se năştea mărea ploile de stele căzătoare. adesea ca ofrandă În August aştepta Perseidele, către zei dispă- oriunde sar fi aflat. ruţi, avea drum – Andrei, eşti acolo? îl strigă lung de străbă- Cristina, apropiinduşi urechea tut, de la izvorâre de uşa închisă. până la aruncarea – Andrei, intru... Mă auzi? sa în năvoadele continuă ea. ierbii. „Opriţi-vă! Măcar pen- Undeva, nu departe, doi copii Cristina nu auzi nici un răs- tru o clipă, trageţi-vă sufletele alergau, alergau urmărind un pui puns aşa că deschise uşa şi intră mai aproape de voi, nu le lăsaţi de căprioară. Piatra tace, tace în camera lui. Lângă telescop, să bântuie după urmele voastre și vede, știe că drumul nu va ră- scaunul încă se mai legăna, pe nelăsate”, rostea gândul său în mâne pustiu dacă ințeleptul mai masă ţigara ardea în scrumieră, dorinţa de a ţine calea fiinţelor şi poate iscodi către ele însele su- iar sticla de bere era pe jumăta- de a le îndemna spre înfiinţare. fletele, către reîntoarcerea în fire. te plină. Fereastra larg deschisă Dar oamenii alergau, mai depar- făcea loc unui cer senin, plin de te, neluândGrigore în seamă Pupăză că natura EL stele. În prim plan, Cristina ob- se retrăgea înapoia celui care îşi Trecea în spate cu trecutul servă Crucea Sudului... păstrase firea moştenită de la fă- și scutul său de frunză verde cătoarea tuturor, mamă a toate, îl ascundea într-un colind Geea. Cuvintele lui se pierdeau un cântec vălurind în sine și mângăieri de țărm lovind în praful drumului, un drum de 1 Ursa mică sau carul mic (lat. Ursa vibrații străvezi și line Minor) este o constelaţie situată în cuvinte călcate în picioare. De- spre tine omule emisfera nordică a cerului. Steaua odată, înţeleptul se ridică, îşi luă să-nchine polară, care indică nordul, este situată piatra şi dispăru, încet, cu um- în această constelaţie. Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 86 Despre IDENTITATE Géza Szávai - romanul La Jérusalem Sicule Szávai Géza autor-ungar / secuiul azi stabilit în Ungaria „L’oeuvre cardinal de Géza militar permanent―ARMĂ am Da, un baraj7 distruge. Szávai - La Jérusalem Sicule1 - numit-o―SAȘII/Saxones le va Da, o INVAZIE distruge. est un essai-roman sur l’identi- fi zis invadatorul/și mai ales cu Da, o invazie-sufletească ra- té”. sprijinul ARMA=SECUIUL, vajează8. „C’est un livre2 qui touche Secuiul-autohtonul cel ce fusese Atenție invadatori, l’âme, où sourire nostalgique est angajat/obligat/în slujba Sfintei- DISTRUGEȚI. très proche des larmes… Mais Coroane, înțelegem a Hungariei Atenție invadatori, surtout, c’est un livre qui invite Papale. NU CREDEȚI că au dialogue.” (subl. ns. A.G.). CIVILIZAȚI. Romanul lui Szávai Iersusa- Atenție, Rumânul a fost la el O carte, recunoaștem, la ni- limul secuiesc „este un roman- acasă de când lumea și pămîntul. vel înalt, precum este și „Istoria eseu despre identitate”. Rumânul a fost tot timpul Transilvaniei” în trei volume, Vom spune: ravajeat―Papalitatea/prin Sfân- Ediția Academiei Ungare de Este „un roman-eseu3 des- ta-Coroană/―da. Papalitatea Științe (Köpeczi Béla, redactor, pre”... după o invazie, după acea poate să dea suficiente date- ERDÉLY TÖRTÉNETE I-III, invazie a Apusului pe Pămîntul de-răul-făcut-neamului-stră- Akadémiai Kiadó, Budapest Rumânesc. vechi-rumânesc, blajinului neam 1986). rumânesc: din Ardeal și din De fapt―Istoria Ardealului. Mulțumiri se cuvin autorului. Panonia, din Beschizi și Tatra, A Ardealului, a Ardealului se Vorbiți dumneavoastră de un- din Carpații-Negri azi numiți ai spune și nu a Transilvaniei―co- guri―corect exprimat. Maramureșului și Cerna Hora, rect se scrie a Transsilvaniei cu Vorbiți astăzi 2001 și 2008 din Munții Pădurea-Neagră9 și doi de s, cu dublu s, astfel s-a în ortografie rumânească - co din Galiția, din lumea dalmată și scris în tot Evul Mediu. Și după rectă (vezi: î)―în versiunea ru- din cea albaneză, din...și din...și Mohaci 1526 de asemenea (apud: mânească, versiune care vă e din....10 acad. Gyula Kristó, Seghedin, lesne cunoscută (Géza Szávai 2004)(v. germanul Toppeltinus), „Né. /1950/ en Transylvanie La Jérusalem Sicule este un (or şi publicaţia germană-spre / Roumanie, vit à Budapest / roman-eseu despre identitate... 1855 amintită de Auguste de Hongrie depuis 1988”). A secuiului văzut de la Buda- Gerando), Transsilvania pen- Vorbiți de „La Jérusalem Si- pesta. tru oricine altcineva numai pen- cule” = de-Ierusalimul-Secuiesc- Ba și a secuiului care se cere/ tru români nu; Transsivlania ca adică și nu unguresc―o pledoa- trebuie/ văzut de la începutul denumire dată Ardealului de rie în fapt (v.: pag. 387; pag. 405 existenței lui. ocupant, în actele de cancela- în versiunea rumânească) pentru De la începutul existenței lui rie ― documentele Cancelariei secuiul-braț armat4 al Sfintei Co- în Ardeal (în Ardeal și deopotri- acestuia spre anul 1200 și numai roane Ungare, Secuiu5 care oda- vă în Panonia). în latină-medievală. Deopotri- tă angajat el „cultivă destoinic „Sur la terre de Transylvanie, vă și în cunoscutele „Cronici ogorul” Sfintei-Coroane Papale pays à la tolérance légendaire où ungare”, precum și în actele Ungare/cea Hungaria numită la plusieurs nations coexistent depu- Curiei Papale. Desigur, după începuturi―secole bune de-a is des siècles,...”: „Pe pămîntul to- ce ungurii au trecut de Porțile rândul (istoria ei după 1526 se lerant al Transilvaniei [Ardealului Mezeșene și au intrat în sfârșit știe ― va dispărea6). se va spune pe românește n.n. A. în Ardeal. După ce Ardealul va Se impresionează autorul de G.] ― toleranță intrată [a rumâ- fi fost invadat în timp, pas-cu- un minibaraj: omenirea a cunos- nului înainte de toate, n.n. A.G.] pas, de ungar cu sprijin străin de cut puzderie, pretutindenea―pe în legendă―, unde de veacuri [cu el - de Hungaria ș.a. cu sprijin întreg globul pământesc. precizarea care se impune: pag. 87 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015

cette Transylvanie et ce pays des Sicules[...](où règne la confu- de doar câteva, ultimele câteva, n.n. A.G.] trăiesc sion des esprits)”, a dus la aceasta = fac = la ceea ce autorul numește în zilele din urmă „confusion des esprits”/CONFU- alături mai multe etnii”. ZIA (v. pag. 195). 11 De fapt confesiuni . „Cu adevărat aspră și grea a fost soarta” Secuiului de-a Pe Pământul Ardealului. Printre ardeleni. lungul celor multe sute de ani de supunere... București, octombrie 2014 9. astfel ziși ei azi, defapt masivul Pădurea-Neagră, munți numiți astfel cu sens medieval de Munții-Negri și nu cu cel de acea Pădure-Neagră (silva,-ae înseamnă în Evul Mediu munte, azi doar pădure, așadar: la început Ultra Silvania și-apoi Trans Silvania/Transsilvania însemnând Pământul Înalt = Pămân- tul-dealul-munte de dincolo de munți = de Munții Apuseni, însemnând acel Pământ-ținut-fortăreață, adevărată zidire-na- turală-înaltă-de relief astfel cum confirmă și numele străbun rumânesc-Ardeal, acea fortăreață naturală dincolo de Apuseni, situată între munți = între munții Carpații Apuseni și Carpații Răsăriteni, Răsăritenii cu Pasul yimeș = Ghimeș, azi trecătoa- rea între Ardeal și Moldova Ghimeș-Palanca). „Cu adevărat aspră și grea a fost soarta” Secuiului de-a lungul celor multe sute de ani de supunere... 10. Galiția, lumea dalmată și cea albaneză ca denumiri noi―datorate Romei-catolice. Note bibliografice: 11. Secuiul―ivit pe lume confesiune. O credință străină de 1. Apud coperta a IV-a la ediția în limba franceză - Bu- cea din străbuni în Ardeal. Peste străbuna lui credință veche de dapesta 2011/ș.a.: Géza Szavai La Jérusalem Sicule Editions când lumea în Sfântul lui Ardeal. Cel angajat cu funcție mili- PONT, Budapest 2011 (version française) tară, permanent, într-acel serviciu străin, capătă port de merce- 2. idem―Tudorel Urian/România Literară, Bucharest, le nar și o credință nouă (când i se va dispune cea nouă, cuins re- 2 Avril 2008 ligie ciusreligia şi prin urmare cea protestantă el va reacţiona şi 3. un roman-eseu cu tendință, cu dublă tendință. de acumi se va punela cap în cimitire stâlpul-dacic). Credință 4. „Ces fiers et authentiques Sicules”, v.―pag. 387/„chipeșii, a invadatorului. Venit din lumea apusului, ocupantul țintește străvechii, falnicii Secui”, v.: pag. 405 în versiunea rumânească. s-o vadă pe, și pe Pămîntul Străvechi al Ardealului, ba și răs- 5. cel chipeș, străvechi, falnic (v. pag. 404-pag.4185 versiu- pîndită cît mai departe posibil în Răsărit. Coexistă națiunile în nea rumânească) angajat ca mercenar ARMĂ „cultiva”[„ogorul! evul mediu timpuriu nu se spune dar sînt în fapt confesiuni, unguresc” în versiune rumânească] pămîntul-„la terre”-ungu- una cea ocupantă a ungarului cu oștenii lui sasul = saxones- resc (la pag. 387 vers. fr.). A plătit cu: credința străbună, catoli- ul importat și secuiul-autohton și cealaltă, cea a autohtonului cismul i-a fost impus la început și cu portul din moși-strămoși, oropsit, asuprit - ortodoxul, pravoslavnic, bisen sau bes sau ba și într-o bună zi cu limba părintească, desigur în primul rând peceneg, cuman după cum l-au tot numit „imperiile”, recent și cu sângele lui, vărsat pe pămîntul lui și nu numai―vărsat ne- beașii (v.: Besenyök). Coexistă catolicul pe cîrca ortodoxului, contenit spre mulțumirea, timp de multe sute de ani, a Romei pe cîrca ardeleanului devenit brațul lui armat. Și numit ca atare catolice și încă; și tot el ardeleanul se va fi și jerfit, nu cu mult SICUL. Coexistă catolicul/-/ de/-/ pripas/-/ ungar cu saxones timp în urmă, și la Auschwitz...(v. Moshee Carmilly Weinber- pe seama eroismului secuiului autohton, autohtonul cel silit ger, Bucureşti, ed. Enciclopedică, 1994) el a fi braț-armat devotat pentru ocupantul catolic și silit încă 6. (Ungaria dispare! Urmează-abia peste secole bune după şi a ține și credința ocupantului catolic (de credință latină se anul 1867 -Dualismul Austro-Ungar. Apare Ungaria-stat un- spune). Așadar coexistă impus cele două confesiuni: confesiu- gar după câteva secolel, după anul 1920). nea ocupantului și confesiunea celui aflat în serviciul lui și cu 7. interesantă denumirea localității unde suntem purtați cu confesiunea autohtonului care se vede cu fiecare zi tot mai și gândul în Ardeal. Cere o cercetare. mai asuprit. Și confesiunile nu sînt națiuni. Pînă într-o zi. Pînă 8. Cât privește invazia-sufletească autorul o înțelege (v. în ziua cînd ocupantul uită cine este și se vrea stăpînul absolut. pag. 400; pag. 418). O înțelege bine atunci când aduce la lu- Așadar SECUIUL-confesiune provenit din ortodox îngroașă mină răul care s-a făcut prin fabricarea străinismului. Ce caută cu timpul rîndurile mai multor confesiuni în Ardeal. În Ardea- străinul peste autohton (în Columbia, spre exemplu)? Ajuns lul pe care-l vedem atît de tolerant. Toleranță plătită scump de acel ravajeat peste vremi, și RĂTĂCITUL, el autohtonul, autohtonul-Secui pe pămîntul lui strămoșesc pînă și cu nume tocmai el cel ce-a fost, fusese cândva cel adânc-ravajeat, rava- înnoit de Sicul, Ardealul devenit și rostit cu rîvnă apuseană, jeatul-de-drept. Adus în timp, iată, în situația și de RĂTĂCIT. prin mai toate limbile, cum altfel credeți domniile voastre, Siculizarea ardeleanului/dacului în fapt: trăsăturile lui de cum altfel decît (!) Transilvania, Transsilvania pierzîndu-și un OM - BĂRBAT = CREȘTIN = RUMÂN ca deosebit luptător s atenție treptat în timp = azi Transilvania. = lup, dac l-au adus la angajarea în serviciulocupantului-in- Antigona Grecu vadator/siculizarea a dus, prin cele ce-i vor fi fost impuse în Un comentariu de secol XXI secole secuiului-brațul armat, i-am spus scurt ARMĂ, „Dans Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 88 Comentariu la romanul Ierusalimul Secuiesc Nicolai Mazăre Szávai Géza în pretinsul roman eseu „Ierusalismul în primul sat nu am găsit nici-un suflet care să înţelea- Secuiesc” privind identitatea fără a se fi documentat gă ungureşte. Este locuit numai de români (sublinierea ştiinţific despre istoria Ardealului, susţine în mod ero- noastră N.M.). În general, călătorind prin toată Ungaria nat originea secuilor dintr-un spaţiu delimitat al Tran- şi făcând acum comparaţie, am găsit mai mulţi slovaci, silvaniei care s-au convertit cîndva la iudaism. Grupul şvabi, români, germani decât unguri - găsind la fel şi în evreilor secui se afla în cătunul Bezidul-Nou din ju- Ardeal, am oftat: am sfârşit - mă gândeam - cu naţiu- deţul Mureş. Atât cătunul cât şi puţinii locuitori au fost nea maghiară, // care mai trăieşte asemenea ruinei unei strămutaţi din cauza lacului de acumulare cu acelaşi cetăţi, odinioară puternică şi maiestuoasă, iar acum, din nume. pricina pericolului vremii, ruinată neîncetat şi până în Scopul lansării acestui roman eseu despre identitate cele din urmă dispărând cu desăvârşire...” (pag. 14-15). este o acuzare netemeincă a regimului comunist, care La fel ca Szávai Géza, toţi ungurii îl citează pe Ro- în anul 1987 a construit un mic lac de acumulare pe gerius, care (în Epistola magistri Rogerii in miserabile vatra acestui cătun, Bezidul Nou, susţinând-se în mod carmen supra destructione regni Hungariae per tarta- greşit că nu inundaţiile păguboase provocate de pîrîul ros facta-Epistola magistrului Rogerius sub forma unui Cuşmed şi nevoia de alimentare cu apă a industriei din cantec de jale cu privire la distrugerea de catre tatari a Târnăveni ci distrugerea comunităţii de evrei din acel regatului Ungariei) ca bun apărător al Scaunului Papal sat cu 87 de locuitori şi trei biserici, ortodoxă, catolică şi al catolicismului unguresc, susţine în mod fals că cel şi unitariană au fost temeiul. puţin patru generali tătaro-mongoli s-ar fi rătăcit prin Dacă originea secuilor nu a fost încă ştiinţific do- trecătorile din Carpaţii Răsăriteni şi ar fi ras (fals-preci- cumentată, Szávai Géza fără a preciza sursele istorice zăm) toată populaţia Ardealului, repopularea făcându- susţine în mod greşit originea ungurească a acestora. O se ulterior cu unguri, interesantă absurditate la Géza, asemenea opinie este foarte gravă, fiind contradictorie care ar fi rămas fără de secui. Ori este ştiut din cronicile cu opiniile unor renumiţi istorici unguri, români şi stră- ruseşti că Hoarda de Aur (la 1239) de la Kiev a mers spre ini, astfel că presupusa identitate ungurească a secuilor Cracovia-Polonia trecând prin poarta Silezia-Moravia este o blasfemie. (Republica Cehă) şi apoi spre Esztergom-Strigoniu- pe Szávai Géza susţine în mod aberant că secuii au la 50 Km. N-V de Budapesta, ocolind mult pe la Nord origine asiatică, tătărească asemănându-i cu ungurii. şi Vest pămîntul României de astăzi. Cunoscut este că Confuzia tendenţios lansată este lămurită şi de isto- luptele s-au dus în SV-Slovaciei, între Nitra-slovacă şi ricul rus Ю.А.Мыцыка.: (Лызлов, 1990. c.449), care Esztergom-ungureasc, acele trupe răzleţe care ar trecut susţine opinia lui D. Botera despre originea tătarilor prin Pasul Cârlibaba din Carpaţii Moldovei ar fi ajuns care au fost capturaţi de evrei şi deportaţi la asirieni cu cel puţin două luni mai târziu pe marele câmp de forţat. Atât mongolii cât şi tătarii capturaţi au fost atei. bătălie. Interesant este că tătarii-mongolii ţinteau-voiau Am fi fost bucuroşi dacă Szávai Géza ar fi tradus să-i pedepsească pe ungurii din Panonia distrugând nu- Codexul Rohonczi, ascuns la Budapesta, unde locuieş- mai bisericile catolice şi pe ungurii ieşiţi în cale, vlahii te, valoroasă carte despre regatul vlahilor, în care poate şi secuii fiind victime „colaterale”. Eventualele patrule că scrie ceva şi despre secui. Ceea ce-i defineşte pe se- ale mongolilor despre care pomeneşte Rogerius erau cu cui ca etnie e ştiut din şcoala gimnazială: zona unde a siguranţă rătăcite sau erau iscoade trimise de oastea cea fost prima dată documentată prezenţa lor etnică, limba mare a Hoardei de Aur. Populaţia băştinaşă obişnuită vorbită, religia practicată, obiceiurile, etc. cu agresiunile ungureşti se refugia în munţi, în păduri Despre oropsirea secuilor ca etnie Szávai Géza face numai de ea ştiute astfel că a reuşit întodeauna să scape, grave acuzaţii la adresa poporului român, dovedind ei, vlaho-dacii nu aveau castele, aşa cum scrie Batu han astfel în mod jignitor că nu li se recunoaşte trecutul cu lui Bela IV despre ungurii care le-au fost pradă uşoară. toate că a învăţat în şcoală românească istoria. În pre- Sándor Kisfaludy, care a studiat dreptul la Győr şi zent fiind la Budapesta, ca vorbitor al limbii ungureşti, Bratislava în anii 1793-1796, apoi ca militar de carieră s-ar fi putut documenta cel puţin din istoria Ungariei. a fost membru al Gărzilor de la Viena şi ca pasionat al Incontestabilă este surprinderea scriitorului medi- scrisului a idealizat stilul de viaţă al aristocraţilor din eval Sándor Kisfaludy care a vizitat Transilvania în mediul rural, fiind recunoscut ca scriitor valoros la Bu- 1792, în “Hazai utazók Erdélyben”, Cluj 1941 (pag. dapesta, este posibil ca el să nu fi trecut şi prin acest că- 14-15) unde menţionează că: „A trebuit să dorm la Ni- tun Bezidul-Nou sau prin Sângeorgiu de Pădure (Sanc- reţ (lângă Cluj) şi gândeşte-te cât a trebuit să mă întris- to-Giorgio) singurul atestat documentar în anul 1333, tez: în Ardeal, unde credeam că voi întâlni unguri chiar consemnat pe harta Iosefină a Transilvaniei la pag. 89 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 fiind folosiţi de unguri în numele Sf. Scaun ca buni de 1769-1773 cu numele actual. Cunoscând că Sîngeorgiu sacrificiu, de aceea au tot fost strămutaţi în nenumărate de Pădure este la numai doi kilometri NV de Bezidul- perioade istorice la hotarele catolicismului unguresc, Nou ar trebui să-l credem când spune că (1792) „A apoi la hotarele Imperiului Austro-Ungar pentru întă- trebuit să dorm la Nireş (lângă Cluj) şi gândeşte-te cât rirea catoliciasmului, până în 1919 când i-au pus şi să a trebuit să mă întristez: în Ardeal, unde credeam că voi apere bolşevismul unguresc al lui Bela Kun, fiind desfi- întâlni ungar chiar din primul sat nu am găsit nici-un inţaţi ca armată complet şi pentru todeauna la 27 aprilie suflet ?(nota noastră NM) care să înţeleagă ungureşte. 1919 în zona Demecser-Tass-Szekeli-Ibranz lângă râul Este locuit numai de români…” Tisa în Ungaria, unde 477 de ofiţeri şi 4.545 de soldaţi Despre cum au ajuns etnici ungari pe aceste melea- s-au predat generalului român Davidoglu. Szávai Géza, guri istoricii vorbesc documentat despre ocuparea prin trebuie să accepte Szávai Géza, că este un caz unic în violenţă a Transilvaniei, locuită din timpuri neştiute de istorie când o armată (românească) după ce ocupă o ca- daci. pitală a unui stat beligerant (Ungaria) acceptând capitu- Privitor la secui, nu pe unguri trebuie să-i întrebăm, larea care i-a fost cerută de Ungaria, el învingătorul să pentru că ei au venit în aceste locuri ca invadatori foarte se retragă necondiţionat în teritoriul lui naţional reunit târziu, mult după anul 900, este dovedit că în Carpaţi, prin Actul de la Alba Iulia cu un an înainte. băştinaşi erau creştini deci şi secuii. Dacă hunii sec V Ce-a făcut Sf.Scaun pentru Ungaria când i-a pără- din Câmpia Panonică au fost catolicizaţi, după ce-au sit în marile bătălii când Ungaria a fost de-atâtea ori invadat Transilvania prin forţă au impus şi ei catolici- aproape desfiinţată, şi în câmpia de la Nitra - R. Slovacă zarea şi UNGARIZAREA băştinaşilor ortodocşi, spre 1241, şi la Mohacs 1526. satisfacţia Sfântului Scaun. Cum s-a făcut catolicizarea Din bun simţ trebuie spus lui Szávai Géza că regi- de către Sfântul Scaun, prin folosirea armatelor Cava- mul comunist românesc le-a permis să-şi facă Regiunea lerilor Teutoni şi Templieri o ştim de la cei 40 000 de Autonomă Maghiară şi nu Ungurească în Transilvania cumani care voiau să-l sprijine cinstit pe regele Bela fără a îi converti nici la ateism nici la ortodoxism. Mai IV, dar ungurii tăidu-i capul „regelui cuman” în tabăra mult, când ungurii s-au năpustit asupra Cehoslovaciei de la Pesta 1241 au trebuit să fugă în sudul Dunării. Ori în 1968 Ceauşescu i-a ţinut acasă pe secui. este deasemenea ştiut că atât vlaho-dacii cât şi secuii fi- Comportamentul ungurilor faţă de secui este evi- ind monoteişti au asimilat ortodoxismul de la Sf.Andrei dent în perioada 1776-1786 când András Hadik, gu- „cu sufletul” şi nu cu sabia, ei secuii antici nu s-au con- vernator al Transilvaniei, a fost delegat să-i mute forţat vertit ci şi-au îmbunătăşit credinţa care-i învăţase să-şi pe secuii care au supraveţuit masacrului de la Madel- iubească aproapele şi să fie milostivi etc. falva-Harghita şi sate întregi de secui au fost colo- Szávai Géza nu explică concret câţi săteni din cele nizate în Bucovina lângă Radăuţi, cam 400 de morţi 87 de familii erau sau au fost convertiţii la sabataria- au rezultat, dintre care doar 200 au fost identificate şi nism, ar fi fost o bună identificare documentată a tutu- scrise pe placa comemorativă din Madelfalva-Harghita ror secuilor după religia practicată înainte de invaziile cu menţiunea că au fost ucişi de tunurile austriece con- ungureşti, cum au fost ei ungarizaţi şi cum au ajuns în form ordinului Împărătesei Maria Theresa de/spre reor- acel loc mlăştinos şi inundabil unde a fost nevoie de-o ganizarea batalioanelor de grăniceri în Bucovina, astfel amenajare hidrotehnică foarte scumpă la acea vreme, că ungurul azi-de fapt secuiul Szávai Géza nu poate pe care astăzi niciun guvern nu o mai poate realiza. scoate o vorbă despre identitatea secuilor din Madelfal- Szávai Géza cu certitudine putea menţiona cine au fost va-Harghita, cei care au fost strămutaţi sau ucişi, atâta cei convertiţi, catolicii sau ortodocşii din cătunul Bezi- timp cât el locuieşte la Budapesta. Unul din aceste noi dul-Nou ? sate bucovinene are şi un nume greu de înţeles „Cum Istoricii îi menţionează pe secui pe întreg teritoriul o vrea Dumnezeu !” Fogadjisten. În cele patru colonii Daciei Felix vorbind aceeaşi limbă, aceleaşi obiceiuri şi erau 2.300 de secui adică-înţelegem noi- 24 de sate de practicând aceeaşi religie ortodoxă ca dacii, dovedind credinţă protestanţi exilaţi fără de case, fără de biserici, convieţiurea îndelungată pe aceste meleaguri. Ling- fără vite, trăind din mila românilor bucovineni, pentru viştii în mod documentat susţin originea numelui lor a apăra graniţa monarhiei de la Viena. „siculi” care-i defineşte. Secuii bihoreni au fost prima Strămutarea celor câţiva secui (87) din cătunul Be- dată colonizaţi de Stefan I al Ungariei (969-1038) ni zidul-Nou din cauza lacului în oraşele apropiate este se spune eronat că pentru apărarea graniţelor în zona un fapt ce l-a indignat mult pe autorul romanului-eseu Tîrnavelor şi a Oltului. De aici trebuie „identificat” cal- Szávai Géza, dar nu-l surprinde cu nimic prin strămu- varul acestui neam de autohtoni ocupaţi până în zilele tarea din nou 1941 a aceloraşi secui „bucovineni” în noastre. Bácska (Voievodina), aproximativ 13.200 de secui, Istoricii recunosc aptitudinile secuilor ca războinici, adică peste 150 de sate ca Bezidul-Nou. Evident că în Bucovina în perioada celor 155 de ani printre români Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 90 s-au înmulţit de şapte ori faţă vinşi că la Budapesta sînt suficiente de aceea nu se fac astfel de lacuri de Covasna-Harghita unde sinagogi unde-şi poate practica cre- de acumulare în mijlocul oraşelor. aproape că au dispărut. Poate că mai dinţa. Chiar şi în România sînt mul- România în topul barajelor con- sînt multe exemple pe care să le în- te sinagogi părăsite şi clădirile lor struite în Europa este aproape pe ul- ţeleagă secuii că ungurii i-au sacrifi- sînt puse în vânzare la preţuri foarte timul loc. În nici un documentar hi- cat în interesul Sfântului Scaun şi al mici cum este cea de la Săveni ju- droenergetic din cele 178 de baraje austriecilor. Szávai Géza ar fi bine deţul Botoşani. nu este menţionată confesiunea lo- să se documenteze din lucrarea şti- Despre toleranţa românilor este cuitorilor satelor strămutate. La in- inţifică a lui Daniel Hrenciuc O co- bine ca Szávai Géza ca şi alţi un- tervenţia istoricilor s-a mutat de pe munitate aproape uitată Centrul de guri-seciu transsilvăneni să afle insula Ada-Kaleh întreaga localita- Istorie şi Civilizaţie Europeană Iaşi. despre strămoşii noştri daci, vlahi, te la Şimian pe Dunăre, motivarea Ca bun creştin cu pretenţii de indiferent de cum le-au spus unii a fost bine argumentată şi nimeni evreu, cunoaşterea limbii Sfântu- sau alţii, cum nici noi românii nu nu s-a opus. De la Bezidul-Nou nu lui Scaun de către ungurul-de fapt ştim corect cum să-i numim pe un- se cunoaşte nici o intervenţie pentru secuiul Szávai Géza este firească. guri fără a-i supăra, vor constata şi strămutarea separat a etnicilor secui Interpetarea numelui şi arealului câte etnii sînt în toate celelalte ţinu- de confesiune iudaică. Transilvania este eronată sau poate turi româneşti, despre multitudinea Cu fondurile europene primite tendenţioasă în a crede că Trans- de confesiuni nu mai avem ce spu- pentru romanul-eseu se putea re- silvania este aceeaşi cu Ardeal când constitui comunitatea evreiască din în „Cronici ungare” cât şi în actele Bezidul-Nou în Budapesta sau ori- Curiei Papale se menţionează fără unde, ungurii i-au obişnuit pe secui echivoc că „Transsilvania” este cu strămutările şi cu batjocura aşa acea - o parte din teritoriul ocupat cum spun chiar istoricii lor. Româ- din întregul Ardeal, confuzia dintre nii din Rădăuţi-Bucovina i-au ac- întreg şi parte este nu numai la au- ceptat, le-au admirat hărnicia, i-au torul identificator de secui ci şi la lăsat să-şi practice confesiunea şi majoritatea ungurilor, este spre a-şi astăzi bucovinenii îi regretă că au întinde privirea înspre acele teri- plecat. torii pe care nu le măcelăriseră pe Dacă romanul-eseu al lui Szávai vremea când Sfântul Scaun îi sus- Géza pare a fi interesant, despre ţinea menţionând în mod greşit că valoarea lui istorică, sub aspectul Ardeal sau Transsilvania este ace- „identificării” unei etnii şi a unei laşi teritoriu. ne despre buna lor convieţuire. confesiuni este dezagreabil, plin Acum când şi Sfântul Scaun Despre amplasarea unui baraj de confuzii şi grave erori, având o cât şi Parlamentul European au hidroenergetic nu Ceauşescu ho- tentă politică-şovină de prost-gust, acceptat Europa Unită, astăzi cînd tăra, el aproba finanţarea. Un prim provocator pentru un cititor rudi- Papa Francisc la Istambul în ziua obiectiv în realizarea unui baraj mentar şi extremist dar ca orice Sf. Andrei a slujit împreună cu hidroenergetic era protecţia popu- „manea” el se vinde bine. Părintelele Patriarh Bartolomeu în laţiei în cazul inundaţiilor, doi: pro- Toate statele Europene sînt in- catedrala Sf. Sofia a rostit pentru ducţia de energie electrică ieftină, vadate de o mulţime de secte re- ecumenism- asemnea concepţii re- trei: irigarea terenurilor agricole şi ligioase, care de care mai bizare, vizioniste şi neecumenice sînt inad- mai mult, alimentarea cu apă a lo- nici România şi nici Ungaria nu misibile, de aceea Szávai Géza tre- calităţilor. au fost ocolite. Ca şi sabatarienii buie să-şi revadă atitudinea pentru Amplasarea barajului şi a la- toate aceste secte vor disparea aşa a nu fi considerat antieuropean sau cului de acumulare este o analiză cum au apărut. La noi ortodoxismul antiecumenic. complexă tehnico-ştiinţifică a pro- a apărut din primul secol şi cu cer- Ca evreu pe Szávai Géza nu-l iectanţilor hidrotehnişti, energoteh- titudine va supraveţui. Noi românii opreşte nimeni să-şi practice con- nişti împreună cu geologii şi cu alţi ca şi strămoşii noştri daco-vlahi, fesiunea oriunde dar nu-i poate re- tehnicieni. În memoriul de docu- secui, le vom tolera, deoarece tole- proşa lui Ceauşescu că i-a distrus mentare sunt precizate şi efectele ranţa este succesul în timp al unei sinagoga ştiind că noi l-am con- asupra mediului, asupra populaţiei naţiuni multimilenare. Aşa că acest damnat odată pentru totdeauna şi strămutate, a terenurilor dezafectate roman-eseu al lui Szávai Géza este pentru distrugerea de lăcaşuri de prin scoaterea din circuitul agricol, un gunoi ce nu merită a fi citit şi în cult, ceea ce ei, ungurii nu au făcut fondul forestier afectat etc. a căror nici un caz cumpărat. faţă de Salasy şi Horty. Sîntem con- valoare trebuie să fie cât mai mică, Bucureşti 5 martie 2015 pag. 91 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Un itinerar critic bioblibliografic Ion Trancău (urmare din pag. 2) Poezia lui continuă şi amplifi- bişiană. De asemenea, n-a sesi- prin elan revoluţionar progra- că acordurile militante, patrioti- zat nimeni până acum surpriza matic, schimbând în titlu doar ce şi mesianice, deloc epigonice, că poetul Nicolae Labiş, a avut pronumele din cazul vocativ: Fii din lirica ardeleană şi basarabea- curajul, cultura şi demnitatea dârz şi luptă, Floriane! nă, izbutind o altă cântare, aceea literară de a invoca, într-o odă Pe celălalt coleg, important ca a coşmarurilor din carcera co- partinică, numele lui Dante Ali- şi Nicolae Labiş, contemporan şi mună, comunistă şi postcomu- ghieri. Nu exagerez ideea unei în prezent cu Florian Saioc, nu nistă. aluzii involuntare şi aleatorii la ştiu cât timp coleg la acea Şcoală Momentul decisiv pentru afir- infernul social, politic şi moral al de Literatură bucureşteană, l-am marea tenace şi remarcabilă a comunismului, dar, mai ales, nici considerat a fi Gheorghe Gri- poetului Florian Saioc a fost gurcu, o personalitate excep- marcat de prezenţa sa la ves- ţională, pe atunci în devenire, tita Şcoală de Literatură Mi- actualmente critic şi istoric hai Eminescu din Bucureşti. literar, eseist, poet şi memori- Nu ştiu în câtă măsură această alist de prestigiu naţional. Din şcoală avea menirea de a for- obsedantul deceniu comunist ma scriitori aserviţi, dispuşi şi până în tranziţia noastră să intoneze apologia regimu- postdecembristă, ambii scri- lui comunist. Ştiu însă că au itori, Florian Saioc şi Ghe- frecventat şcoala şi tineri cu orghe Grigurcu, şi-au păstrat talent şi cu o conştiinţă politică imaculată conştiinţa politică, şi morală mai greu de macu- morală şi estetică, rezistând lat prin influenţele nefaste ale cu demnitate exemplară in- fățișei și insidioasei ideologii fluenţelor şi compromisurilor comuniste. ideologice ale doctrinei co- Dintre tinerii care nu s-au muniste, dejiste şi ceauşiste. lăsat aserviţi menirii şi misiu- Amândoi au purtat prin anii nii ignobile a Şcolii de Litera- sumbri ai comunismului in- tură, colegi cu Florian Saioc, sidioasa şi vizibila pelerină a trebuie să fie evidenţiat, în pri- ostilităţii subversive, repudi- mul rând, Nicolae Labiş, buz- ind cu consecvenţă aservirea duganul faimoasei generaţii şai- a unei iluzorii speranţe în purga- creaţiei literare faţă de proletcul- zeciste, autorul celebrului volum toriul şi paradisul regimului to- tism, realism socialist ori trezism liric postum, Lupta cu inerţia, o talitarist de stânga. Cred, în mod ceauşist. În acest sens, abordân- luptă acerbă cu vicisitudinile co- cert, că nicolae Labiş n-ar fi ac- du-l cu sinceritate şi loialitate pe munismului, cel care debuta la ceptat niciodată compromisurile, poetul Florian Saioc, regretatul exact 16 ani, ca Eminescu şi Ar- colaboraţionismul şi obedienţa Mircea Ciobanu preciza în mod ghezi, într-un cotidian moldav, faţă de acel regim mefistofelic, indubitabil și tranșant că este cu o poezie fluturând un titlu aşa cum se insinuează uneori poate singurul poet care, din animat de două verbe, la modul în contextul revizuirilor critice zorii roşii ai comunismului în imperativ: Fii dârz şi luptă, Ni- postdecembriste. România, până în 1989, a scris colae! Nu a fost observată şi nici Temperament liric insurgent, peste 10.000 de versuri explicit remarcată până acum omonimia consecvent în militantismul lui anticomuniste, pe care, în par- dată de verbul luptă şi substan- politic, moral şi artistic, Florian te, le-a şi citit în câteva cena- tivul luptă, ca motive poetice Saioc ar fi putut şi el să debuteze cluri bucureştene. Din cele 10 principale frecvente în lirica la- publicistic, cu o poezie similară Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 92 cărţi de poezie anticomu- Poeme nistă a tipărit, cu greu, în

1993, numai una: Coşmarurile câteva ponturi din carcera comună. Să fie clar ... vara, să dormim bine, pentru toţi comentatorii liricii in- lăsăm fereastra deschisă larg surecţionale saiociene de ce ase- să intre noaptea menea versuri dinamitarde nu au să se culce sub pat, văzut lumina tiparului publicistic să ne iubim cum scrie la carte, şi editorial în anii cumpliţi şi in- cumpărăm un stup fernali ai cenzurii comuniste, au- cu albinele cele mai limpezi și dulci torul fiind nevoit să le citească cu să nu sărăcim, vara, prindem lăcuste mare risc, prin câteva cenacluri și le vindem la pescari, să ne treacă vremea frumos bucureştene. avem grijă și de mormintele Mihai Amaradia Aşadar, poezia lui Florian cele lăsate așa singure, Saioc se integrează tranşant în vara, avem tot felul de curiozități, literatura subversivă, fără a re- unele chiar stranii, fuza o subtilă fuziune ideatică şi despre aripile lui Gabriel stilistică prin care devin conflu- albe ca un plic alb alb, ente caracteristici ale moratitudi- diferite mult de cele ale lui Mihail nii, idei şi sentimente disidente pline de pucioasă, făcute în unele părți şi evazionist-estetice. Poezia lui ferfeniță, grele, umede, despre răcoarea nucilor, Florian Saioc se află într-un ra- despre femeia aceea în bucătăria ei port de totală antinomie cu lite- ce-o face ea acolo, așa târziu, sau ratura oportunistă, prima dintre despre felul în care umblă oamenii vârstnici Cele patru literaturi postbelice, rămași… și uite, aici dacă pui preconizate, teoretizate şi exem- alte câteva descrieri plificate de criticul literar Ion poți face un poem mare. Simuţ, într-un eseu concludent apărut în revista România litera- afiș de cinema ră din anul 1993. Florian Saioc ... când ai adormi tu, se numără printre tot mai puţinii aș vrea să fiu și eu acolo, de față, scriitori români care, biografic, când tu te-ai pregăti de somn, vin din perioada literară inter- aș vrea eu cu palma mea dreaptă belică, un combatantPOEME redutabil, să-ți țin chipul, ca un ou într-un cuibar, în primele rânduri, al Luptei cu tu să fii fermecată și eu asemenea, inerţia, în multiplele ei ipostaze. să fie în patul acela o sărbătoare mută, nemișcată, a noastră, POEME Uneori, militantismul şi optimis- mul lui veritabil sunt pândite şi să mă gândesc atunci, chiar și pentru o clipă diminuate de efemere resemnări că aș putea să mă lipsesc de litere, de toate, să știu sigur că tu şi dezamăgiri de scepticism, și n-o să fii nevoită niciodată decepţionism, arborate cu un pe- să faci un lucru rău, poate doar din răsfăț, simism programatic: când tu ai adormi și mâna mi-ar amorți, Eu mai fac ucenicie m-aș uita foarte atent la buzele tale la de-asurda în pustie și mi-ar fi foarte clar că la judecata de apoi iată-mă-ntru poezie noi amândoi vom merge tot de mână, slugă la zădărnicie. când ar fi să tresari, să miști din picior, (fragment din micromonogra- cu îngerul meu păzitorul somnului tău, fia: Florian Saioc – un itinerar atunci să mă bucur și să lăcrimez puțin, biopoetic) fiind convins că mai mare bucurie POEMEnu s-ar putea să mai aflu. POEME pag. 93 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Poeme ***

Observ cum ignoranţa face progrese, iar impertinenţa masive valuri, creând un dezechilibru profund, o monotonie program şi o filosofie ce mizează să ne facă unelte. Crima a căpătat o destinaţie precisă şi doreşte să ridice în slăvi arta de a suferi în comun şi să statornicească o nebuloasă tagmă umană.

*** Cu spiritul sedus de duh, prin inspiraţie, îndrăgind plastica timpului cu dinamica sa ascunsă în încremeniri, dar cu stocuri de semnale, Vasile Ponea cuvintele mă împuternicesc şi a confruntării cu sinele să mă apropii de mine şi de voi ascuns în străfunduri, azi poluate şi ele. şi astfel să-mi joc tragedia mea şi a voastră Nu întrevăd fundalul unei ordini translumeşti, cu o oratorie besmetică îndrituită nu sunt capabili de perplexităţi cutremurătoare, ştiind că nu vom avea o viaţă ci au permanent o luciditate amară fără un trecut plin şi respectat. şi astfel îşi trăiesc actual dispariţia De regulă românul POEMEse balansează lamentându-se, neintuind o despăgubire de stimuli nefaşti... în loc să creeze şi să se ridice în propria sa admiraţie. Treptat nu vom mai întâlni robi ai dreptăţii! El are permanent sentimentul unui eşec imposibil de evitat, el se vede continuu *** într-un tumult de somaţii şi zădărnicii, M-am visat pe un ţărm fără zori, de laşităţi şi disperări şi arare acte de curaj. dar plin de cântări, Avem o platitudine aurită de stare, cu dimineţi pretutindeni pline de-ntrebări cu sedimentarea unei mediocrităţi colective cu zările-n-desfrâu până în hău, şi o otravă a resemnării, cu o mare diferenţă cu nopţi sidefate şi-nmiresmate, între înţeles şi asumat. iar eu m-ascundeam într-o carte, Deşi ştim că şi cuvintele suspicioase gândindu-mă că poţi să trăieşti au puteri suverane. toate timpurile la prezent, POEME dar numai dacă eşti profet, *** cu hărnicia harului înnăscut. Nedilematicii infatuaţi au mai multe răspunsuriPOEME decât întrebări. Rugăciune Folosind nimicul altora de la T.V., nu vor înţelege profunzimea singurătăţii, N-am ce face doar cu mine, Doamne! plinătatea, adâncimea şi cuprinderea ei. Ajută-mă să fac voia Ta, Se vor plictisi de tihna nemeritată, hărăzeşte-mi împliniri pentru alţii, vor fi nişte nulităţi supranude tărie şi voinţă continuă de-ndreptare, care abundă, cu intensităţi mute. patimă pentru lucrări bune şi devotament pentru slăvirea Ta, *** închină-mă, Doamne, la floarea albă de cireş, Întâlnim tot mai des persoane zvelte, spală-mă întru sfinţenia pâraielor de la izvoare, mediocrii cu temei şi stil, dă-mi ajutorul pentru înălţare şi cu un eu dilatat până la nebuloasă, patima de a te slăvi în veci, care înţeleg fericirea numai prin bani, printr-o cântare celestă. acesta fiind un mod de a risipi cerul. POEME Ei nu înţelegPOEME şansa singurătăţii Fragment din romanul „Dorinţa”

Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 94 Poeme Pădurea din vis şi cât grâu în Siberia şi-a pus să merg cu Dostoievski la piaţă În Pădurea lui bunicul şi să beau cu el ceaiul de dimineaţă. toţi îşi respectă tipicul Plopii, teii şi un stejar Mereu Vinerea stând de pază la hotar Mult m-am întrebat Un catâr şi un măgar de ce Mama mea îşi plimbă umbrele-n car tot urzea pânza pe gard Un lup caută amnarul de borangic şi tutun pentru lulea un corb citeşte ziarul Şi mereu vinerea într-un plop pe-o rămurea la fereastră punea o perdea Un urs după cum îi felul Ion Căpruciu îşi caută portofelul Să înţeleg eram prea mic dintr-un stup îşi vinde mierea dar într-o zi ca acum Poveste o albină cerul s-a înstelat vântu-şi plimbă adierea cobora tata pe drum Într-o noapte nu acuma de corăbii un moroi a furat luna Şi-un bondar la mandolină strălucind ca un bărbat cum de unde, de pe cer îşi învaţă nepoţelul printre săbii. L-a văzut şi unPOEME uncheş Un greier cântă pe-o sulfină cum a luat-o cu-un furcer Într-un nuc o veveriţă Marea călătorie a legat-o fedeleş bate cuie-într-o tăbliţă şi-a ascuns-o sub un preş Linişte ca într-un pahar Stau în vise să se-ngâne cu lapte. Un tren personal Eu tocmai închideam uşa pruncii legănaţi de zâne. cu-un singur loc la geam să mă culc altul nu este, altul nu am uşa scâncea ca un prunc Cântec pe roată când nu îşi vede păpuşa Pe linia palmei se vede un far Aş vrea să plec în Rusia La moară dormea moroiul să mai văd pe Marusia Sunt singurul pasager era negru ca noroiul Munţii Urali singurul de sub şi deasupra de cer cu-un cap ţuguiat şi tâmp să văd Volga caii-s hrăniţi cu iarbă de fier eu l-am spânzuratPOEME de stâlp să mai iubesc pe Olga şi cu jar şi cu palma i-am dat una şi cum vin rusoaicele după de i-a căzut pălăria căpitani Şi eu sunt singurul care mai sper Să văd cazacii în toată slava s-a deschis cerul s-au împrăştiat Râdea-n barbă-un motan să mai fiu azi la Poltava norii când i-a văzut scăfârlia să văd eu însumi taigaua s-a dărâmat poarta-nchisorii căzută peste-un bostan şi să-mi aprind de la soare luleaua Sfânta Vineri mă-ndrumă şi zânele-mi fac cu mâna din urmă De-atunci luna Să-mi cumpăr câteva suflete moarte joacă urma scapă turma şi să beau votcă pe săturate Şi încă se poate chiar dacă abia cu sticleţii pe gazon mai sus se vede o stea şi cu fetele şotron. Să văd dacă şi-a luat pământul POEMEmujicul rus pag. 95 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 File de reportaj Furtună peste Domogled început să murmure. Amurgul nu maşinile mai încearcă să pătrundă a mai înroşit Culmea Bolvaşniţei, infernul, spintecând într-o viteză ca în celelalte zile. Cerul pierduse cuminte noaptea furtunii. acea culoare de albastru limpede, Duduie în toată Valea Cernei. sticlos, cu care ne obişnuise. Uruie căruţa cerului, se răstoarnă Deschiderea văii îşi puse pe bulgării de nori peste adâncimi neaşteptate năframa cenuşie a no- necunoscute, răvăşind totul cu ful- rilor năvăliţi dinspre vest, de pes- gere pizmaşe şi tunete asurzitoare. te culmi. Aerul cald se adunase la Furtuna-şi zgâlţâie toată oştirea. glezna pământului, voind parcă E imposibil să pui acum geană pe să-ţi taie răsuflarea. Cerna îşi- as geană. Îţi încerci curajul, lipeşti cunsese valurile sub luciul tăcut ochiul de fereastră, să vezi în mă- al albiei. Şi peştii s-au retras în runtaiele ei apocalipsa. Ramuri de Ion Elena ascunzişul radinelor, liniştindu-şi fulgere, ca o pădure de foc nedefi- înotătoarele şi aşteptând resemnaţi nită răsar din vârful oceanului de Râul se rostogoleşte printre dezlănţuirea înalturilor încărcate nori. Aprind orizontul şi dispar munţi precum balaurul din legen- de nori plumburii. Păsările s-au misterios în spatele Domogledu- da Iorgovanului, izbindu-se cu ascuns şi ele, pe la cuiburi, prin lui. Sub văpaia globului de lumină toată puterea în stâncării uriaşe tufişuri. Şi răcăneii au suspendat al fulgerului, muntele pare un uri- şi ciudate, când în valuri înalte şi concertul serii. Peste faţa apei, o aş alb cu pereţii drepţi, de neatins, înspumate, când valvârtej, în bul- viperă şerpuieşte tăind firul râului pe care s-au căţărat solitari pinul boane argintii şi despletite. Şuie- într-o grabă numai de ea ştiută. În- negru de Banat şi alţi arbuşti ce rând la cascade şi-n adâncimi de cepe a se agita şi pădurea, valuri de înveşmântează crestele cu viaţă şi POEME vale, Cerna aleargă prin microca- vânt urcă şi coboară versanţii, săl- farmec. E greu de crezut cum aces- nion, misterioasă şi sălbatică, pri- ciile de pe malul Cernei se apleacă te minuni verzi sfidează cerbicia menind aerul şi încântând ochiul. şi se leagănă în toate părţile. Valea stâncilor şi-acum năprasnica furtu- Strecurându-se pe sub bolţi de ar- începe să clocotească de zgomot. nă. Undeva, sus, ca într-o secvenţă bori şi păduri, în umbra munţilor, Ramuri de arbori se îmbrăţişează de film, un fulger înveleşte-n foc râul umple cu vuiet calea-i încer- şi se lovesc fără noimă, învălmăşi- făptura pinului. Pinul-torţă, răpus cată şi spectaculoasă. În albia sa, te de răsucirile năuce ale curenţilor de forţa malefică a trăsnetului, arde cerul îşi limpezeşte câteodată norii scăpaţi din cotloanele munţilor. până este stins de cisternele ploii albi, agăţaţi de tâmplele munţilor, Timpul urcă spre miezul nop- nemăsurate. Nu este cutremur, dar ca nişte scame pierdute-n zbor de ţii. Oraşul s-a adăpostit de fur- pământul se cutremură sub răbuf- vânt. Cascadele scarmănă apele, tună. Deasupra, culmile semeţe nirile tunetelor şi rămurişului de împrospătând albia şi pregătind şi neclintite ale Domogledului fulgere năvalnice, neobişnuite, în- aerul cu multă răcoare şi încărcă- stau nemişcate sub tăişul fulgere- spăimântătoare. POEME tură tămăduitoare. lor scăpate din tenebrele cerului Prin lumina ferestrei şi cea săl- În ziua aceea, de după Sfânta răvăşit de nori negri. Ele aprind batică, a furtunii, se zăresc firele Maria Mare, prin Băile Herculane, peisajul şi umplu cu mister valea înalte şi pline ale pânzei de ploaie soarele tronase regeşte pe boltă. înfierbântată. Sub tălpile tunetelor ce scoboară din ceruri. Vântul ră- Arşiţa parcă adunase la un loc toa- se zguduie toate temeliile oraşului. suceşte pomii. Împinge aerul sub te izvoarele. Nici pădurile nu mai Cu paşi apăsaţi primii stropi de trandafirii din curtea vilei şi udă cu respirau. Nicio adiere de răcoare ploaie plesnesc pe caldarâm. Bra- petale covorul de iarbă verde, abia nu scăpa dinspre adâncurile lor. zii de la poartă se îndoaie în bătaia tuns de gazde. Tremură platanii de Şi Cerna amuţise, nu mai vuiau vijeliei. Ploaia cade din înalturi în peste drum, ramurile se îndoaie vâltorile, nu se mai risipeau caie- ropote de nestăpânit şi este purtată repetat şi-şi dau cap în cap. Şuieră re de apă peste creştetul pietrelor în perdele ondulate, împinse până- vântul chiar şi sub gulerul lespezi- prăvălite prin gâldaie. Şi după- n fruntea ferestrelor. Şi-n pieptul lor din zid, sub barba stâncilor din amiaza fusese iarăşi copleşitoare, caselor, şi-al munţilor, şi-al pădu- pieptul versanţilor aplecaţi parcă POEME sufocantă. Spre seară însă valea a rilor, şi-al împrejurimilor. Doar spre oraş. Frunzele tremu- Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 96 iar balaurul din cohorta norilor, se se-ngălbenise la faţă şi gemea în ră şi ele, mai rău şi mai des decât zvârcoleşte şi tună iar, aruncă me- vaierul vâltorilor. Pădurea era tă- platanii, ţinându-se disperate de reu flăcări peste depărtări. Tremură cută, liniştită după atâta zăpăceală, degetele coroanei. Foşneşte adânc neîncetat frunzele în vânt, se-aude- revigorată şi mulţumită de botezul rămurişul pădurii, de parcă ar fi n tânguire pădurea, ploaia s-a-nte- ploii îndestulătoare. Cerul, mai vuietul Cernei tulburate de viitu- ţit, pică tot mai des, cu stropi mari albastru ca niciodată, strălucea în ră. Încerc să-mi imaginez ce este şi hotărâţi, ambiţioşi. lumina soarelui prietenos. Valea acum în sufletul râului limpede şi S-a tot hurducat cerul toată dăruia aer curat şi crud, înviorător liniştit de ieri. noaptea, până spre dimineaţă. Au şi sănătos. O pală de nori rătăceşte A trecut de miezul nopţii şi trăncănit mereu tunetele, când me- pe vălul său înseninat. Ce înaltă-i valea urlă neîncetat. Ploaia apri- talic, când adânc, cu ecou repetat, valea, cât de adâncă-i respirarea! gă spărsese pacea munţilor. Calcă când tărăgănat şi pierdut spre de- Respiri şi trăieşti! Îţi pătrunde în acum apăsat peste casele oameni- părtări. Fulgerele, când în globuri piept aerul de după furtună! Ce lor, peste oraş, peste vietăţi, peste spintecătoare de întuneric, când în bine e! Să simţi în piept lucrând păduri, peste ape, peste tot. Este ramuri, când în explozii de lumină, vraja munţilor! Întru sănătatea ta! nestăpânită, vuieşte întruna şi neli- au pus şi ele stăpânire pe munţi, pe Abia spre seară Cerna îşi re- nişteşte valea. Fulgerele umplu cu ape, pe văi, pe tot ce se mişcă şi capătă limpezimea-i proverbială. lumină deschiderea munţilor. De se vede, pe noaptea cea lungă. Târ- Prin lumina apei poţi admira silu- la Domogled până-n Pecinişca, din ziu, spre marginea zorilor, tăcerea eta păstrăvului săgetând unduirea Cheile Feregari până-n Belareca şi s-a întins peste vale. Visele au ur- sforului din prag de vad. Valea Mehadia. Răcnesc munţii în detu- cat un pic în pridvorul zilei. reintră în normalitate. Domogle- năturile cerului, mugetul furtunii Dimineaţa s-a trezit cu clăbu- dul zâmbeşte iar tuturor. Ce falnic se aseamănă tot mai mult cu vaie- ci de ceaţă peste ochi. I-a dat cu e pinul negru! Te priveşte de sus, tul unui animal preistoric. mâna într-o parte, punându-i că- solitar, neînvins, de pe tăpşan de Brusc, tăcerea se lasă peste ciulă pe vârful Domogledului. Jos, genune, de pe vârfuri şi văioage. împrejurimi. Raluca tresare, ori a sub brâul staţiunii, Cerna adunase Câtă minunăţie ocroteşte această POEME visat, ori nu a luat-o somnul! Iar între maluri toate apele cu care vale legendară! bulbuceală, iar zgomot, se trezeşte munţii îşi spălaseră rănile. Râul

POEME

POEME pag. 97 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 Poeme

ÎN fiecare veac prin tine tu răzbeşti ... dincoaci de limbi şi naţii ai menirea, ne dai satrapi şi le „cloceşti” peirea... deasupra capul ţi-l chiteşti – în tine zbirii-şi au sfârşirea...

UNITĂ de mii de ani te străduieşti ... cum nu odată ai şi eşuat, acum tu pari că drumul ţi-ai aflat, dar nu-i uşor să veşniceşti... ce viaţa-viaţă nu ne-a dat!..

Diversitatea-i legea vieţii.. I.D.Sicore şi-acest concept demult îi spus, ideea asta-i cum şi-un duş... de îl ignori îţi frângi suporţii – Marele păcat... Europă crezi şi ce nu-i zis,

„E primejdios să te cunoşti prea ... de vrei onest, un cer deschis!.. bine, e dăunător să te studiezi prea mult” – GIDE Purificarea... REALITATE eştiPOEME cu ochii pe noi „Am iubit pătimirea, ... fiecare te simţim în preajmă, fiindcă minunat curăţă sufletul” ne impui bucurii şi teamă – – Sf. Luca din Crimeea o, ştiu că la judecata de apoi, ofta-vom cu lacrimi şi câte-o sudalmă!.. SUFLETE te simt că eşti al meu mă însoţeşti oriund’-m-oi duce, BLESTEMUL meu fi-va (şi astăzi mă repet), al meu rămâi şi pe o cruce...... acela ce de-o viaţă eu l-am tot condamnat, tot Universul suflete i-al tău!.. da, UITAREA ne este vai, marele păcat... de-a îngădui uşor şi ce-i nedrept – MI te relevi în tot ce fac mereu gestul putând fi şi-o crimă, chiar de neuitat!.. o, şi simt că mă împingi şi-n cânt, mă duci şi-n soare şi-n mormânt... LA Judecata de Apoi şi eu ştiu c-am să plâng n-ai aripi, dar zbori la Dumnezeu; ... realitate prea des zău te-am ascuns, POEMEÎŢI recunosc meritul sfânt m-am lăsat realitate şi de mine-nvins... de-aceea Doamne, de pe-acuma strig: nu te opresc când vreau (o, ştiu), ajută-mă să ies singur din plâns!.. eşti veşnic suflete şi viu... colinzi şi cerul şi pământ; Europa (trecut, prezent şi viitor) ... ŞI vremurilor le pui roţi le-nvârţi şi-ntorci neîncetat, TE pierzi şi regăseşti Europă istoria o naşti din ce ni-i dat – ... tu veşnic eşti şi ce nu eşti, eşti nevăzut dar toate poţi, prea multe tu îţi plănuieşti... de-aceea mai ajungi şi-n „cofă” – ... şi-n mine simt c-ai curăţat, Europă sigur, te iubeşti!..POEMEresentimente, ce-atât m-au tulburat!.. Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 98 Breviar publicistic Ion Trancău Adnotările mele estivale sunt extrase, cu În actualitatea noastră literară depistăm crize şi prioritate, din hebdomadarul naţional România reacţii de dezbinare, nicidecum de solidaritate, literară, eu fiind, după cum s-a putut constata, orgolii, invidii şi polemici necordiale. În numă- un subCronicar fidel al celui care semnează cu rul 23, pagina 3, citim Însemnări cu morala la acest cuvânt de anonimat ultima pagină. Se mai urmă, cu un titlu şocant Şi intelectualii se împuş- ştie că nu este chiar anonim acest Cronicar în- că, nu-i aşa? Este suficient fragmentul introduc- zestrat cu promptitudine şi cu onestitate critică. tiv pentru a ne da seama de violenţa limbajului În luna iunie (Cireşar) a anului 2015 revista sarcastic şi polemic la care recurg beligeranţii: România liberă a apărut cu cinci numere, pri- într-o şedinţă de lecţie literară a Academiei Ro- mele trei, 23, 24 şi 25 simple, ultimul fiind du- mâne, romancierul Nicolae Breban considera că blu, 26-27 , între 5 şi 26 ale acestei luni. De la pentru răul făcut culturii noastre, ca preşedinte prima vedere a paginilor 1, se poate observa că al ICR, Horia Roman Patapievici ar trebui să fie revista nu ignoră momente revolute şi personali- împuşcat, în tovărăşia amicului Gabriel Liicea- tăţi literare ieşite din actualitate. În numărul 25 nu, deoarece împreună au liberalizat, adică dez- din 19 iunie putem citi, sub frontispiciu, un titlu naţionalizat cultura română. Alt text din acest de istorie literară Mihai Vornicu: ’Nainte de-a editorial semnat Interim (Nicolae Manolescu?) luci deplin, dezvoltat în pagina 12. În numărul constată cu ironie maliţioasă: onorabilii acade- 23 din 5 iunie, la fel, sub frontispiciu, citim Du- micieni (...) cu două excepţii, lingvistul Brâncuş iliu Zamfirescu – pagini de corespondenţă, un şi poeta Ileana Mălăncioiu, au împărtăşit, pă- documentar al cărui girant este Ioan Adam. Cei trunşi de importanţa patriotică a momentului, doi istorici literari, Ioan Adam şi Mihai Vorni- tăcerea complice a preşedintelui Secţiei, acade- cu, adoptă viziuni şi stiluri echilibrate, deloc micianul Eugen Simion. În pagina 5, actualita- negativiste sau apologetice, idilizant – paseiste. tea, la rubrica Lecturi libere, de Gabriel Dimisi- anu, sub un titlu solidar, Vocile complementare, criticul veteran de la România literară comen- tează acest volum omagial coordonat de poetul Ioan Es. Pop şi intitulat Ileana Mălăncioiu 75. Volumul aniversar este, pe fondul sumbru al vie- ţii literare, o pledoarie pentru solidaritatea scri- itorilor, uneori prea antrenaţi în lupte, conflicte, polemici şi recriminări, cum observă sincer şi conciliant, Gabriel Dimisianu. Din România literară, nr. 24/12 iunie 2015, la pagina 3, (re)citim Însemnări cu morala la urmă, sub un titlu – citat, Nu cultura a fost de- mocratizată, ci incultura, un titlu aforistic dat de un excepţional interviu acordat de Mario Vargas Llosa hebdomadarului francez, L’Express. Scriu fiindcă nu sunt fericit, se confesează romanci- erul şi eseistul peruvian, deţinător al Premiu- lui Nobel. În pagina 5, din Contrafort, Mircea Mihăieş lansează pamfletul publicistic, Omerta Breban. În Marele Dicţionar de Neologisme, la pagina 662, omerta este s.f. cârdăşie, complici- tate, mafie, provenit din limbile noastre surori, italiana şi franceza. Ca într-un alt pamflet din aceeaşi revistă prestigioasă, Care este cea pag. 99 Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 diocru, genial în ură şi resentimente: Francis- ca, Animale bolnave, Bunavestire, Don Juan... Comentariile critice ale pamfletarului, insufici- ent argumentate, riscă să devină paricide, atunci când pun sub trăgaci scriitori/prozatori, totuşi remarcabili: Mateiu I. Caragiale, Nicolae Bre- ban... şi alţii. În România literară, nr. 25/19 iunie 2015, ne pot destinde şi delecta alte Însemnări cu mo- rala la urmă, despre Bulă şi Gâgă, prin care Interim, alias Nicolae Manolescu, e un nara- tor şi portretist în certă devenire. Bulă şi Gâgă sunt personaje din realităţi ale dublului cotidi- an, primul prin apartenenţa insidioasă, isteaţă şi subversivă la comunism, al doilea, personaj negativ, aproape tipic pentru tranziţia prelungi- tă şi imundă. Jumătate din pagina 3 a revistei este ilustrată cu strălucire... şaizecistă de Mihai Zamfir, la rubrica întoarcerea la cărţi, intitu- lată Un secol foarte scurt, o tabletă concisă şi expresivă despre Roland Barthes, care trece de la emblema structuralismului, la o semiologie de fantezie şi la descoperirea valorilor perene ale culturii. mai proastă carte de proză românească, aceasta fiind romanul Craii de Curtea – Veche, de Ma- teiu I. Caragiale, tratat cum trebuie de Nicolae Manolescu în ambele sale Istorii literare, Mircea Mihăieş intră în familia lexicală vd.dr. detracta şi a s.f.m.f. detractor, dar şi a sinonimelor acestora: a defăima, a ponegri şi defăimător, calomniator. Vocabularul acestui distins specialist în litera- turile anglosaxone este de un negativism atroce, descalificant. De vreo două decenii, prozatorul Breban e (...) doar anexa voluminoasă a Aurei Cristi (...), care, sosită în 1993 de la Chişinău, răspundea la sonorul apelativ Totlog (...), astăzi se autoalintă, mistic – poetic, luându-şi un pse- udonim pe cât de ridicol, pe atât de oximoronic. Orizontul cultural – literar brebanian este redus, mediocru. Cu liceul la bază şi cu un singur an de studii universitare de filozofie, dizertaţiile lui de care Nietzsche erau (...) amatoristice, rizibi- le, gongorice şi stupide. Romanele şi povestirile scrise după 1990 sunt la nivelul eseurilor aluvi- onare care au năclăit paginile contemporanului (...) călcând în picioare gramatica şi logica. Se pare că Mircea Mihăieş nu ignoră trecutul roma- nesc, de sub comunism al acestui prozator me- Caietele „Columna” nr. 77 - 4/2015 pag. 100

Încât Adam – că-n viaţă n-a văzut – s-a înfruptat, servind cu lăcomie… de Nas-Prea-Dusul nu ştia că-n ele Şarpele veghea, prezent la…datorie…

traduceri Apoi, nărodul, cu chef de-mpreunare, T căzu robit în fluxuri de furori şi se uni cu Eva într-o singură făptură, iar de atunci, zilnic, de zeci de mii de ori…

Păcatul originar zboruri de vis în ceruri neumblate, şi urmările lui… rostogoliri în ierburi, în flori de crin, şi-astfel, în surdul pas tăcut al vremii, Din Pom se auzi o voce (ziua nu se ştie) specia umană căpătă Destin… şi, precum în Scriptură limpede se scrie, …………………………………….. Şarpele o I-Lumină pe inocenta, goală Eva, … Căci, din Înălţimi, din nemărginită zare, superbul Nud de Adam văzut să fie…POEME se auzi o Voce gravă, guturală: - De-acum încolo, voi, Evo, Adame , În ajutorul perfidului scenariu Sexy, să nu mai staţi, ca-n Rai, în pielea goală! săriră grabnic muzele, cântând nemaiauzite până atunci epitalamuri, Ruşine să vă fie şi să trăiţi în chin! încât şi mintea şi-a ieşit din rând… Frig să vă fie-n oase, să beţi mereu pelin!

POEME

ADAM ŞI EVA - „ÎN RAI” ŞI „ALUNGAREA DIN RAI”- pictură din tinda Bisericii „Sf. Nicolae” din Câmpofeni – (1870 – 1872)

În opera-i parşivă, Satana foloseşte Iar de vă vin şi pofte – de mine blestemate – insinuări şi provocări lascive: să-l naşteţi pe Cain, un criminal cât şapte! sădindu-i Evei, în suflet , pofte, ……………………………………………. din sânii ei făcând ispite obsesive… De atunci, de frică, sau de bucurie, ……………………………………….. Adam şi Eva îşi meşteşugiră-n pripă – Eva se mlădie pe lângă cel din Rai Bărbat, din frunze, piei şi lână – ţoale, mieros poftindu-l, cu iscusite trucuri, pe firma lor scriind: „CROITORIE”. la noi gustări pe-un fel de farfurie, D. DĂNĂU, după dublate însă doctPOEME de-ameţitoare sucuri, „CULPĂ” de Miguel VALDIVIESO