Ciocanu-Ion-Scriitori-De-Ieri.Pdf

1 SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION CIOCANU ION CIOCANU ION CIOCANU

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI d 4 ocpi gai[ clcii i coperta: =i colec\iei a grafic[ Concep\ia EEI| ISTORICO-LITERARE: REFERIN|E de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Dan =i Vidra=cu Anatol de Fotografii din arhivele editurii, arhivele din Fotografii Simon Ajarescu, TudorPalladi, Ajarescu, Simon oe\e n\a[ i coordonat[ =i ini\iat[ Colec\ie tnu ln Ila Mih[ileanu, Iulia Ilin, Stancu Ion Pârn[u, Andrei |urcanu, Andrei Pârn[u, Ion osatn Dobrovolschi, Constantin Mihai Cimpoi, Ion Vieru, Ion Cimpoi, Mihai Adrian Dinu Rachieru, Dinu Adrian Andrei Hropotinschi, Andrei lui Nicolae R[ileanu Nicolae lui rgr Grigorescu, Grigore lxnr Burlacu, Alexandru Arcadie Suceveanu Arcadie rgr Cincilei, Grigore ia Prepeli\[, Mihai aie Coroban, Vasile Vladimir Zmeev ial Dolgan, Mihail ValeriuSenic, autorului =i a =i autorului

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI 5 SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION CIOCANU ION CIOCANU 6 I SN 9975 ISBN C 51 CZU 821.135.1(478).09 B 973 SBN 821.135.1(478).09 Zmeev; nr col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i cop./ Vladimir Ciocanu, Ion Descrierea CIPaCamereiNa\ionaleC[r\ii ISBN 973 Scriitori de ieri =i de azi / Ion Ciocanu; (Bibl. =colarului; serie nou[/ - 7-2- © 675-124-4 - . 478)B.,Ch.:LiteraInt.,2004 (Comb.Poligr.). 460£p.¤ 74 tel./fax (021)3303502;e-mail:[email protected] O. P. 61;C.P. 21,sector1,Bucure=ti,Rom`nia - 6- © 767-1 - Tiparul executatlaCombinatulPoligrafic 675-124-4 ISBN9975 Operatori: Prezenta edi\ieaap[rut]nanul2004 str. B.P tel./fax (37322)292932,2941 la EdituraLiteraInterna\ional. ]n versiunetip[rit[=ielectronic[ MD-2005, RepublicaMoldova Editura LiteraInterna\ional Tehnoredactare: Toate drepturilerezervate. Corector: e-mail: [email protected] . Hasdeunr. 2, mun. C Editori: Comanda nr. 41134 Elena Poalelungi, MariaRusu LITERA INTERNA|IONAL, LITERA BUCURE+TI, 2004 din Chi=in[u. LITERA INTERNA|IONAL, LITERA CHI+IN{U, 2004 Vidra=cu =ifiii Raisa Co=codan Olesea Pa=a - 74 - 767-1 hi=in[u, 10;

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI 1940 succes examenele de admitere la Institutul 18 ianuarie Pedagogic Ion În comuna Creang[ Tabani, jude\ul din Chi=in[u, dar Hotin, azi raionul nu este înmatriculat Briceni, în familia trecuser[ în catalog, din motive de... boal[. \[ranului Mihalache deoarece înc[ nu Lucreaz[ un an profesor Ciocan(u) =i a atinsese vârsta de limba =i literatura de =coal[. so\iei acestuia rus[ la =coala Catinca (nume de seral[ din satul natal. fat[ Porciulean) s-a 1947 n[scut primul În condi\iile 1957 copil, Ion. foametei organizate de regimul comunist Sus\ine pe 1946 de ocupa\ie, se note maxime toate stinge examenele de admitere Micul Ion =i devine student la frecventeaz[ din via\[ tat[l scriitorului. Universitatea de clasa întâi a =colii Stat din Moldova. din localitatea 1950 Aici continu[ de ba=tin[, Ion se transfer[ s[ scrie =i s[ publice promovând-o, spre la =coala din poezii, povestiri, mirarea pedagogilor satul vecin nuvele, schi\e, care ini\ial nici nu-l Colic[u\i, în clasa a recenzii critice. Este cincea, din cauz[ c[ participant activ =i - un aici trecuser[ timp - conduc[tor al cu traiul mama =i fratele mai mic, Vasile. 1953 Viitorul scriitor absolve=te 7 clase la Colic[u\i =i se întoarce la =coala din Tabani. Începe s[ publice articole =i poezii. 1956 Absolve=te =coala medie Tabani. Sus\ine cu Cu fratele ]n Vasile, 1957 }n anii studen\iei =i misiunea ob=teasc[ de redactor al ziarului universitar. În calitate de conferen\iar organizeaz[ sistematic întâlniri ale studen\ilor cu scriitorii, discu\ii ample pe marginea c[r\ilor lui Vasile Vasilache, Vladimir Be=leag[, Ion C. Ciobanu, Grigore Vieru etc. În calitate De ziua ]nregistr[rii c[s[toriei cu colega de studii R.Co=codan. 23 ianuarie 1962 cercului =tiin\ific studen\esc de literatur[ =i folclor. 1959 Este prezentat cu o poezie în almanahul Glasuri tinere. 1962 23 ianuarie I=i înregistreaz[ c[s[toria cu colega de studii Raisa Co=codan. Ion Ciocanu absolve=te Cu fiul Dorin, 1976 universitatea =i este de redactor recomandat la al ziarului doctorantur[, unde universitar public[ studiaz[ problemele articole, schi\e =i conflictului artistic nuvele în ap[rarea în povestirea =i graiului matern =i a în romanul altor valori na\ionale, contemporan. încurajeaz[ studen\ii d[rui\i cu har, 1964 publicându-le Este prezentat cu regularitate amplu cu proze încerc[rile artistice. scurte în almanahul Glasuri tinere. 1968 4 aprilie Cu fiica Argentina, 1966 În editura I se na=te Sus\ine cu succes teza Cartea fiica Argentina. de doctorat =i î=i începe moldoveneasc[ activitatea de lector de vede lumina 1965 istorie =i teorie a tiparului studiul Tân[rul scriitor literaturii lui Ion Ciocanu debuteaz[ editorial, cu la universitate. Caractere =i conflicte, o culegere de proze Curând, dup[ ce elaborat pe baza scurte Fereastr[ intr[ în partid, i se tezei de deschis[. încredin\eaz[ doctorat. }n compania lui I.Vieru =i M.I.Ciubotaru la mama, ]n fa\a casei din Colic[u\i 1969 Editura Lumina scoate de sub tipar cartea lui Ion Ciocanu Articole =i cronici literare. 1970 Pentru o recenzie elogioas[ la romanul Povara bun[t[\ii noastre al lui Ion Dru\[, roman criticat pe atunci cu

asprime de conducerea De ziua profesorului universitar I.Osadcenco, 4 decembrie 1987 de partid a republicii public pentru recenzia îi apare cartea de (=i a universit[\ii), subversiv[ =i continu[ nuvele Floare Ion Ciocanu se s[-l elogieze pe Ion rar[. Este primit în alege cu o mustrare Dru\[ la orele Uniunea Scriitorilor. aspr[ pe linie de partid de studii, Î=i începe activitatea de (cu înregistrare în fi=a este rugat s[ redactor, mai târziu de eviden\[). Ziarul plece benevol de redactor superior, cu recenzia este =ef-adjunct de retras din vânzare, la catedr[. studen\ii =i Continu[ s[ scrie, redac\ie, la profesorii reu=ind iar peste câteva Editura Cartea s[ procure numai vreo luni =i s[ publice, moldoveneasc[. 200 de exemplare din afirmându-se tot mai 1973 totalul de 1000 activ prin nuvele =i exemplare. articole de critic[. Este prezent în libr[rii cu dou[ c[r\i: Unele 1971 1972 probleme de estetic[ Deoarece În Editura (Editura +tiin\a) nu se poc[ie=te Cartea moldoveneasc[ =i Itinerar critic (Edi- }mpreun[ cu prof. M.Purice, A.Ciobanu, I.Melniciuc, V.Melnic, L.Bordeianu, Ana V.Zagaevschi, =i Alexanddru Banto= =i al\i colegi la Salonul Na\ional de Carte, 31 august 1996 tura Cartea 1980 literare Permanen\e moldoveneasc[). (Editura Literatura Apare cartea sa de 1974 critic[ =i teorie literar[ artistic[). Clipa de gra\ie (Editura 1985 12 noiembrie Literatura artistic[). I se na=te fiul Dorin. Pentru c[ a O nou[ carte de critic[, 1975 dat bunul de tipar Argumentul de rigoare unei c[r\i subversive, (Editura Literatura Ion Ciocanu î=i vede con\inând acrostihul artistic[). tip[rit[ cea de a treia România, Ion Ciocanu carte de nuvele, se alege cu cea de-a 1986 Mijlocul verii. doua mustrare Alt[ carte de critic[, 1977 aspr[ pe M[sura adev[rului linie de partid. (Editura Literatura Îi apare cartea de critic[ artistic[). =i teorie literar[ Dialog 1982 continuu (Editura În Editura 1987 Literatura artistic[), Literatura artistic[ La adunarea cea mai controversat[ vede lumina tiparului general[ din publica\ie a lui Ion studiul lui Ion Ciocanu 18-19 mai a Uniunii Ciocanu (în forurile Pa=ii lui Vladimir conduc[toare). Scriitorilor Ion Ciocanu Curbet, cu ample este ales membru incursiuni în 1978 activitatea al Consiliului. Prin cartea sa Podurile renumitului Curând i se vie\ii =i ale crea\iei Ion Ansamblu Na\ional încredin\eaz[ Ciocanu inaugureaz[ Academic de dansuri func\ia de secretar o colec\ie de studii populare Joc. al Comitetului de critice, Scriitori conducere al contemporani, 1983 Uniunii la Editura Apare cartea Scriitorilor Literatura artistic[. sa de eseuri teoretico- din Moldova. La cules de ordine =i medalii, cu acad. S.Berejan, A.+alari, A.Gromov, A.Busuioc, G.Vieru, G.Vod[ =.a. S.Vangheli, Semneaz[ dou[ portrete de crea\ie al lui Petrea Darienco =i al lui Bogdan Istru - în culegerea: Mihail Dolgan, Ion Ciocanu, Valeriu Senic, Crea\ia scriitorilor moldoveni în =coal[ (Em. Bucov, B. Istru, P. Darinenco, P. Bo\u), ap[rut[ în Editura Lumina. 30 octombrie Ion Ciocanu vorbe=te cu durere, la plenara Uniunii Primirea Ordinului Gloria Muncii din m`na pre=edintelui Mircea 22 Snegur, august 1996 Scriitorilor, despre de breasl[ în pune problema o seam[ de probleme domeniul revenirii scrisului stringente ale breslei publicisticii artistice. nostru la grafia latin[ scriitorice=ti 18 martie =i aceea a declar[rii =i ale întregii Ion Ciocanu roste=te limbii poporului republici. o cuvântare scurt[, b[=tina= din întrerupt[ des Republica Moldova 1988 prin ova\ii drept limb[ de stat. Editura Literatura îndelungate, 18 aprilie artistic[ public[ la s[rb[torirea Colectivul studiul lui bicentenarului lui Editurii Literatura Ion Ciocanu Din Gheorghe Asachi, în artistic[, la o adunare fr[mântul necunten prezen\a conducerii general[, îl alege în al vremilor, consacrat de partid a republicii, mod democratic activit[\ii colegilor cuvântare în care =i unanim în 1991 Ion Ciocanu se învrednice=te de titlul de laureat al ziarului Moldova suveran[ pe anul 1990. 1992 Vede lumina tiparului cartea sa Reflec\ii =i atitudini (Editura Hyperion). 1993 Ion Ciocanu debuteaz[ Cu N.Dabija la Salonul Na\ional de Carte, 2000 editorial în poezie, cu func\ia de 1989 placheta Poeme de director. În aceast[ Editura Cartea dragoste (Editura calitate Ion Ciocanu a moldoveneasc[ Hyperion). participat la editarea lanseaz[ culegerea de 8 februarie primelor c[r\i cu eseuri a lui Ion Este numit caractere latine în director general al Republica Moldova, la Ciocanu Cu fa\a spre carte. Departamentului de scoaterea din uitare a Stat pentru Limbi. Aici scriitorilor clasici =i 1990 desf[=oar[ o ampl[ interbelici interzi=i Printr-o nou[ activitate în vederea pân[ atunci l[rgirii ariei de de regimul carte, ap[rut[ în Editura Hyperion, Ion func\ionare a limbii comunist române în Republica de ocupa\ie Ciocanu î=i afirm[ magistral Dreptul Moldova. Sub (Constantin Stere, îndrumarea sa Gheorghe V. Madan, la critic[. Se învrednice=te de func\ionarii Magda Isanos etc.), Departamentului au la democratizarea titlul Om emerit. Particip[, împreun[ efectuat mai mult de o procesului mie de controale asupra cu Grigore Vieru, Ion editorial. respect[rii legisla\iei Vatamanu =i Arcadie 27 mai lingvistice adoptate în Ion Ciocanu Suceveanu, la 1989, au preg[tit prezint[ referatul Festivalul programele de baz[ la adunarea interna\ional de atestare a cadrelor general[ a scriitorilor, Serile de poezie de conducere =i a celor referat în care ia de la Struga din sfera social[ sub în dezbatere (Iugoslavia). aspectul cunoa=terii probleme stringente Invitat de limbii române, au ale colectivului cunoscutul lingvist participat activ la scriitoricesc =i Ion Dumeniuk, popularizarea ale republicii devine colaborator cuno=tin\elor la acea or[ de vârf a =i membru al colegiului lingvistice la radio, luptei basarabenilor de redac\ie al revistei televiziune =i în presa pentru idealurile chi=in[uiene scris[. Elanul creator =i na\ionale. Limba Român[. patriotic al lui Ion La =edin\a Salonului cu ocazia bilan\ului anului literar 2000, cu M.Cimpoi, A.Suceveanu =i S.Saka Ciocanu =i al Alte rubrici permanente 16 august Departamentului a de cultivare a limbii, Este angajat fost curmat prin sus\inute de Ion redactor (ulterior venirea la putere a Ciocanu: =ef de sec\ie) la agrarienilor, sociali=tilor Capcanele limbii s[pt[mânalul Glasul =i interfronti=tilor în române (s[pt[mânalul na\iunii, unde a lucrat urma alegerilor F[clia, 23 iulie 1994 pân[ în 1997. parlamentare 11 ianuarie 1997), 1995 din 27 februarie Limba matern[ 1994, Departamentul floare etern[ Îi apar fiind desfiin\at. (s[pt[mânalul c[r\ile Alte poeme Este laureat Via\a satului, de dragoste (Editura al ziarului 28 ianuarie 1995 Glasul din Chi=in[u =i 9 decembrie 1995), Moldova suveran[ Editura Vasile Limba noastr[ cea Cârlova din pe anul 1993. român[ (ziarul Bucure=ti) 1994 Luceaf[rul, =i Atât de drag... cu începere din (Editura F[t-Frumos), 2 aprilie 8 august 1996, cea de-a doua purtând Ion Ciocanu pân[ la sfâr=itul subtitlul Microeseuri inaugureaz[ anului 1997). de dragoste o rubric[ personal[ În calitate pentru cuvânt permanent[ de de cultivator al =i învrednicindu-se de cultivare a limbii Ion Ciocanu premiul Bibliotecii limbii Tot particip[ activ pentru copii Ion ce-avem mai sfânt (din 1993) Creang[ din în ziarul |arina, la emisiunile Chi=in[u pe rubric[ pe care a radiofonice (În lumea anul 1995. sus\inut-o pân[ la cuvintelor) =i televizate Pe parcursul anului dispari\ia publica\iei, (Norma literar[ =i sus\ine o rubric[ ultimul s[u microeseu uzul), pân[ la permanent[ de v[zând lumina venirea la putere a publicistic[, tiparului la comuni=tilor Recurs, 31 ianuarie 1995. în 2001. în ziarul |ara. în colec\ia Biblioteca =colarului, nelipsind totodat[ din coloanele presei scrise, din emisiunile radiofonice =i televizate, în cadrul c[rora abordeaz[ diferite probleme de ordin literar, lingvistic =i social-politic. Devine laureat al s[pt[mânalului Literatura =i arta pe anul 1997. 1998 Îi apare cartea Literatura român[ contemporan[ din Republica Moldova, în Editura Litera. 1 octombrie Este numit =ef al Direc\iei Promovare

Cu prietenul de o via\[ N.Esinencu a limbii oficiale =i 1996 paginile ziarului control asupra Luceaf[rul. 2 ianuarie respect[rii }=i începe 1997 legisla\iei activitatea în lingvistice din cadrul Grupului I se tip[re=te cadrul editorial Litera, în proiectul de manual Departamentului calitate de redactor- Literatura român[ Rela\ii Na\ionale =i coordonator contemporan[ din Func\ionarea al colec\iei Republica Moldova. Limbilor. Biblioteca =colarului. Scriitori inclu=i în 22 august programele de 1999 Ion Ciocanu înv[\[mânt, Vede lumina este decorat cu într-o edi\ie tiparului cartea ordinul Gloria special[ (nr. 5) a Zborul frânt Muncii. revistei Limba al limbii române 10 decembrie Român[. (Chi=in[u, Editura La adunarea 1 octombrie Garuda-Art), premiat[ general[ a scriitorilor Este numit de Uniunea este ales membru al redactor-=ef al Scriitorilor. comisiei de cenzori. Grupului editorial 31 august Pe parcursul Litera. Continu[ s[ |ine o anilor 1996-1997 participe la fulminant[ sus\ine o rubric[ alc[tuirea =i cuvântare la permanent[ redactarea/corectarea monumentul lui de publicistic[, Noi =i c[r\ilor scriitorilor +tefan ce Mare în valorile noastre, în clasici =i contemporani prezen\a conducerii , 2000 Medita\ii =i confesiuni Al[turi de T.Stoianov, Al[turi director de general T.Stoianov, al Departamentului Rela\ii Interetnice =i Func\ionarea la Limbilor, lansarea c[r\ii acad. C.Popovici de vârf a republicii =i a 2001 19-22 octombrie miilor de cona\ionali Particip[, cu veni\i în Pia\a Marii Eliberat referatul Limba ca Adun[ri Na\ionale de comuni=ti expresie a identit[\ii =i în Gr[dina public[ din func\ia de =ef al na\ionale a popula\iei central[ a capitalei Direc\iei Promovare titulare din Republica =i abordeaz[ a limbii oficiale Moldova, la probleme din cadrul Congresul stringente ale Departamentului Interna\ional func\ion[rii limbii Rela\ii Na\ionale =i Identitatea cultural[ române la est de Prut. Func\ionarea Limbilor, a tuturor românilor, se angajeaz[ cercet[tor edi\ia a X-a 2000 =tiin\ific coordonator (Timi=oara). Public[ studiul critico- la Institutul de Este laureat al literar despre crea\ia lui Literatur[ =i s[pt[mânalului Vasile Vasilache Rigorile Folclor al Academiei Literatura =i arta =i splendorile prozei de +tiin\e din Moldova pe anul 2000. rurale (Chi=in[u, (4 septembrie). I se decerneaz[ Firma editorial- 29 august Diploma poligrafic[ Intervine cu revistei Limba Tipografia central[). un discurs de-a Român[, pentru Sus\ine cu succes teza dreptul incendiar, elegan\a =i profunzimea de doctorat Romanul ridicând în picioare discursului, rural postbelic în întreaga asisten\[ de colaborare perspectiv[ estetic[, peste 500 de persoane permanent[ =i devenind doctor adunate în Casa contribu\ie habilitat în de cultur[ a substan\ial[ la filologie. Universit[\ii ocrotirea 25 august de Stat la =i promovarea I se confer[ Congresul I al celui mai sfânt =i mai Medalia Filologilor scump odor Limba Mihai Eminescu. din Moldova. Român[. articole =i Scriitorilor recenzii Dincolo îl nominalizeaz[ de liter[ (Timi=oara, pe Ion Ciocanu la Editura Augusta), Premiul Na\ional al premiat[ la concursul Republicii Moldova, Cartea de top din pentru c[r\ile cadrul Salonului Dincolo de liter[ Na\ional de (Editura Augusta, Carte, edi\ia Timi=oara, 2002) =i a XI-a, Chi=in[u. Realitatea în cuvânt =i 12 decembrie cuvântul în realitate La Adunarea (Editura Epigraf, general[ a Uniunii Chi=in[u, 2002). Scriitorilor din Moldova O =arj[ prieteneasc[ de Glebus Sainciuc, 2000 7 octombrie Un succint portret de este ales membru al Comisia crea\ie al lui Ion Consiliului. Superioar[ Ciocanu e inserat în Devine laureat al de Atestare a Dic\ionarul scriitorilor s[pt[mânalului Cadrelor +tiin\ifice români (Slovnik Literatura =i arta =i =i Didactice din rumunskych al revistei Limba Republica . Român[ din spisovatelu), Moldova Chi=in[u editat la îl confirm[ pe Ion pe anul 2001. Praga (Cehia). Ciocanu în calitate de Este prezentat în cercet[tor =tiin\ific dic\ionarul ilustrat 2003 superior. Panorama criticii În Editura literare }n Editura Litera chi=in[uian[ ]i apare florilegiul rom`ne=ti Prometeu vede de eseuri de (1950-2000), lumina tiparului cultivare a limbii ap[rut la Cluj- cartea lui Ion Ciocanu Napoca sub Literatura român[. Con=tientizarea îngrijirea Studii =i materiale gre=elii. Irinei Petra=. pentru 2004 2002 înv[\[mântul preuniversitar. }n num[rul 1 Ion Ciocanu I se decerneaz[ al s[pt[m`nalului î=i vede Diploma Literatura =i arta publicate cartea s[pt[mânalului Ion Ciocanu e de sociolingvistic[ Literatura =i arta, declarat =i de cultivare a limbii pentru tenacitatea laureat al Realitatea în cuvânt =i cucare ap[r[ limba prestigioasei cuvântul în realitate român[. publica\ii pe anul (Chi=in[u, Editura 15 septembrie 2003 pentru harul Epigraf) =i Consiliul critic care nu culegerea de Uniunii seac[. CUVÂNT L{MURITOR

Culegerea de fa\[ reprezint[ o revenire, par\ial[, la cartea noastr[ Literatura român[ contemporan[ din Republica Moldova (Grupul editorial Litera, 1998). Dar e o revenire creatoare. Despre Nicolai Costenco, de exemplu, de data aceasta vorbim în mod detaliat ca despre autorul c[r\ii de memorii Povestea Vulturului =i al florilegiului de poezii inedite Libert[\i, care au v[zut lumina tiparului abia în 1998 =i, respectiv, 2003, gra\ie str[duin\elor fiului scriitorului Costache Costenco. George Meniuc e prezentat acum prin prisma con=tienti- z[rii de c[tre scriitor a gre=elii fatale s[vâr=ite în iunie 1940, când a p[r[sit Bucure=tii în care a studiat =i a debutat în chip str[lucit ca poet =i eseist =i s-a întors în Basarabia natal[, unde s-a v[zut nevoit s[ se integreze într-o literatur[ cl[dit[ pe principii ideologice str[ine de procesul de crea\ie autentic[, =i a tendin\ei lui, ulterioare, de a se sustrage literaturii de esen\[ realist-socialist[ =i de a se întoarce la literatura adev[rat[. Spiridon Vangheli, despre care de asemenea am scris cu pl[cere în cartea Literatura român[ contemporan[ din Republica Moldova, apoi în vasta panoram[ critico-istorico-literar[ Literatura român[. Studii =i materiale pentru înv[\[mântul preuniversitar (Editura Pro- meteu, 2003), este prezentat în noua noastr[ culegere de articole =i eseuri de critic[ =i istorie literar[ ca autor al celor dou[ c[r\i editate de el în anii din urm[ Tat[l lui Gugu\[ când era mic (1999) =i Copii în c[tu=ele Siberiei (2001). Într-o lumin[ nou[ apare la lectura c[r\ilor Ve=nica team[ (2001), Pas[rea nop\ii pe cas[ (2003) =. a. Dumitru Matcovschi, care a evoluat de la balad[ la diatrib[. În leg[tur[ cu apari\ia celui de al cincilea volum de Scrieri alese,

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI intitulat Dramaturgie, Nicolae Esinencu este caracterizat în paginile ce urmeaz[ =i ca autor de comedii. O parte de scriitori a c[ror activitate este supus[ investiga\iei critico-literare în volumul de fa\[ n-au fost prezenta\i nici în cartea noastr[ din 1998, nici în cea din 2003. Dar procesul de crea\ie =i, în ION CIOCANU ION CIOCANU 18 istorie literar[. =i critic[ de eseuri =i articole de culegere noastr[ noua esen\[, în Studii =i materiale pentru înv[\[mântul preuniversitar ran[ din Republica Moldova ale reapari\iei volumelor lor. care abia urmeaz[ s[ fie scrise, pe urmele fierbin\i ale apari\iei sau le consider[m semne vii ale portretelor sau ale schi\elor de portret asemenea scriitori!) am abordat numai unele c[r\i concrete, pe care pân[ odinioar[ de criticii =i istoricii literari în rezerv[. Bo\u sau Vasile Levi\chi, a lui Ion Gheorghi\[ sau a altor scriitori \inu\i tare aliteraturiicontemporane critic[ a acestora. Drept care la ora actual[ nu putem concepe o cerce- ierarhia imaginar[ a valorilor artistice =i, evident, în interpretarea în imprevizibile, uneori schimb[ri, introduc genera\iile toate din scriitorilor operelor a critico-literar[ cercetarea acesta, de func\ie O revenire =i o completare a c[r\ii În cazul câtorva poe\i, prozatori =i critici literari (ultimii sunt de =i o addenda f[r[ oschi\[deportret Literatura român[ contempo- la cartea Literatura român[. iat[ ce este, a luiPavel I. C.

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI I ACCENTE DE ULTIM{ OR{ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION CIOCANU ION CIOCANU 20

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI GEORGE MENIUC

+I ITACA SA LITERAR{ 21

Afirma\ia unui coleg mai tân[r c[ George Meniuc e deja un clasic al literaturii noastre de azi (a se vedea cartea George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca. Eseuri, memorii, coresponden\[, poezii inedite, alc[tuit[ de Arcadie Suceveanu =i Nicolae Romanenco (Editura Cartier, Chi=in[u, 1999, pag. 197), pe deplin îndrept[\it[, ne oblig[ s[ revenim la crea\ia scriitorului, deoarece azi nu ne putem limita la poezia =i proza acestuia, cunoscute din publica\iile anterioare florilegiului de eseuri, memorii, scrisori =i, îndeosebi, poezii inedite, la care inten\ion[m s[ ne oprim. De data aceasta urmeaz[ s[ vorbim despre perioada ultimului Meniuc l-am citat pe Arcadie Suceveanu, el =i prefa\ator al c[r\ii în discu\ie , perioad[ în care George Meniuc reu=ise s[ se cure\e definitiv de zgura conjuncturist[ ce-i afectase pe ici-colo scrisul în epoca de trist[ amintire =i, drept consecin\[, s[ se reidentifice cu sine însu=i, s[-=i reformeze viziunea =i op\iunea estetic[ (Ibidem, pag. 8). Ce s[ însemne în mod concret s[ se reidentifice, dac[ nu revenirea acestui scriitor moldovean (n[scut la Chi=in[u pe data de 20 mai 1918) la românitatea sa autentic[ =i de nedezmin\it? E prima problem[ care apare de la sine =i a c[rei rezolvare critico-literar[ just[ vars[ lumin[ suplimen- tar[ asupra adev[rului c[ o delimitare strict[ între moldoveni =i români este absurd[, de aceea inutil[, altfel zis imposibil[. Tân[rul basarabean se înscrie în 1937, f[r[ s[ aib[ nevoie de SCRIITORI DE IERI +I DE AZI alt[ limb[ decât aceea a p[rin\ilor s[i, muncitori la depoul de tramvaie, la Universitatea din Bucure=ti, unde în afar[ de studii scrie versuri, frecventeaz[ publica\iile din capitala

ION CIOCANU ION CIOCANU României, între care mai ales revista Cadran, aici întâlnin- 22 rare =i filozofice, cursurile unor profesori ca TudorVianu, ca profesori unor cursurile filozofice, =i rare s[u literar. Poten\ialul cultural acumulat atunci, lecturile lite- poate, cea mai fecund[ =i mai fascinant[ perioad[ a destinului nu c[ cei trei ani cât s-a aflat în capitala |[rii au constituit, considerat în a dialogurile Meniuc sale cu George mai românizeaz[, tân[rul coleg ne Sucevea- vede\i! s[ ca acum fob[, conform c[reia românii ne-au asuprit, ne-au b[tut, iar nostime amintiri, mi-am intitulat =i eu nuvela cum, cu un singur cuvânt, s[ zicem s[u suprarealist: nume=te-o =i tu într-un fel, n-are importan\[ un titlu potrivit. Atunci Geo, care era de fa\[, i-a sugerat în stilul nicidecum g[sea nu-i c[reia proz[, o prieteni câtorva citise ne Mi-am amintit atunci cum odat[, la Bucure=ti, Constant Tonegaru =i îi c[utam un titlu original, care nu-mi venea în ruptul capului. eminentul poet român Geo Dumitrescu. Scrisesem lucrarea propor\ii de nuvelei operelor lor. al George românesc Meniuc, de caracterul exemplu, datoreaz[ despre chiar titlul discu\ia ocolit[ fi poate mai actuala Republic[ Moldova. scriitori Deleanu, Paul Mihnea, Ariadna +alari, Teodor Nencev =i al\i Costenco, Emilian Bucov, Bogdan Istru, Andrei Lupan, Liviu Nicolai activitatea început =i-au românesc, cultural mediul Chi=in[u, Bolgrad =i în alte centre de cultur[ ale timpului, în Bucure=ti, Ia=i, Ploie=ti în ziare =i la reviste Meniuc: române=ti George tip[rite lui la cazul numai e nu +i român[. limba de deosebit[ moldoveneasc[ limb[ o despre consecin\[, despre un popor moldovenesc deosebit de cel român =i, în vorbeasc[ s[ continu[ elementar[ instruire de lipsi\i no=tri numai retrograzii des[vâr=i\i sau, pur =i simplu, cona\ionalii interbelice e atât de strâns împletit[ cu aceea a României, încât Basarabiei a =i istorice Moldovei Soarta români. cultur[ de Constantinescu, Lauren\iu Fulga =i cu al\i viitori mari oameni garu, Mihnea Gheorghiu, Ovidiu Bârlea, Dumitru Corbea, Miron du-se cu George Usc[tescu, Geo Dumitrescu, Constant Tone- În opunere cu propaganda sovietic[ =i de origine româno- În studiile =i articolele despre activitatea acestora de mult nu români care au activat sau continu[ s[ activeze în activeze s[ continu[ sau activat au care Disc eailr citrli nsr cu nostru scriitorului rela\iilor Disc . Sub impresia acelei Disc

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Petre P. Negulescu, Constantin R[dulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Mircea Florian, Henri Stahl, Al. Popescu =.a. aveau s[-i men\in[ 23 spiritul viu =i nealterat în anii de realism socialist pustiitor, pe care avea s[-i tr[iasc[. Poeziile, eseurile =i prozele scrise sau concepute în acest timp constituie miezul de foc în jurul c[ruia s-a adunat =i =i-a des[vâr=it sfericitatea, opera. Bucure=tiul a turnat în el minereu poetic pur =i inoxidabil (Ibidem, pag. 16). Bun scriitor moldovean George Meniuc, acela care a debutat în 1939 la Bucure=ti cu volumul de versuri Interior cosmic, iar în 1940 d[dea la iveal[ cartea de eseuri Imaginea în art[, ambele generate de =i integrate în marea literatur[ român[. Mai mult, o carte de versuri Vremea Lerului (1969) s-a constituit din poezii publicate de George Meniuc în 1937-1940 în presa periodic[ din România =i descoperite în 1969 de neobositul istoric literar al epocii Simion Cibotaru. Anume dup[ apari\ia acestei c[r\i, observ[ =i Arcadie Suceveanu, pentru George Meniuc începe, ca pentru Ulise, dramatica întoarcere la Itaca sa pierdut[ în zarea tinere\ii (Ibidem, pag. 19), întoarcere lesne constatabil[ în volumele lui Florile dalbe (1979), Toamna lui Orfeu =i, îndeosebi, Preludiul Bucuriei (1988; cartea numit[ la urm[ a fost alc[tuit[ =i îngrijit[ în întregime de Meniuc, dar scriitorul n-a reu=it s-o \in[ în mâini, deoarece decedase la 8 februarie 1987). Cartea George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca ne ofer[ o seam[ de am[nunte =i detalii despre începuturile literare ale scriitorului, care copil[rise temporar cu micu\a Maria Cibotaru, vestita cânt[rea\[ de oper[ de mai târziu. Scriam despre tot ce-mi tr[snea prin cap. +i îndeosebi îmi pl[cea s[ scriu despre Marea Neagr[, despre pescari, pe care nu-i v[zu- sem niciodat[ Desigur, eram sub influen\a lecturii. Liceul avea o bibliotec[ bogat[. Luam câte trei-patru c[r\i pe zi. În afar[ de asta, mai cump[ram =i în pia\[ volume vechi, cu scoar\e rupte. Citeam enorm C[l[toriile pe mare, \[rile str[i- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ne, exotismul m[ atr[geau, le vedeam =i prin somn Dar pu\in câte pu\in valurile versurilor m-au adus pe alte \[rmuri de inspira\ie. În 1933 am descoperit c[ exist[ dactilul, iam- bul, anapestul, cezura =i o, minune! am pornit s[ compun ION CIOCANU ION CIOCANU 24 ore =i jum[tate a vorbit în PatruRozenfeld Maic[i al paricid de procesul în Juri, cu reanu a venit în acest ora= =i ca avocat pledant în fa\a Cur\ii poposit într-oziNicolaeIorga, IonMinulescu,IonelTeodo- C[r[bu= în anii 30 de un mare succes se bucurau turneele Teatrului care s-a format scriitorul vorbe=te Eugen Panighian\: la Chi=in[u gre=eala fatal[ m[rturisire, revenirea la Chi=in[u? ( lui propria dup[ s[vâr=ise, 1940 în drept e =i acum îndoial[ c[ George Meniuc n-ar fi poet zi, covâr=it de îndr[zneala lui în limb[ Mai poate înc[pea violet =i locuin\ele lacustre Începusem s[-l citesc pe Arghe- ora=ul interminabile, ploi acele v[zut fi a= însumi Parc[eu la Chi=in[u, atât de precis descria un ora= provincial în declin. n[scut p[rut mi-a Bacovia exotic[. lor atmosfera de elibera puteam m[ nu =i acas[ luat Le-am necitite. erau volumele liceului, am g[sit dou[ voluma=e de Macedonski. |in minte, poe\ii, indiferent de celebritatea lor. Întâmpl[tor, la biblioteca ultima clas[ de liceu îmi pusesem de gând s[-i citesc pe to\i lându-=i cu r[bdare versurile. +i continua s[ citeasc[: Înc[ în de crea\ie, a lucrat de la bun început în sudoarea frun\ii cize- unui cuvânt mai rar, ca un vân[tor dup[ iepure M[ pomeneam în c[utarea unei expresii simple din popor, a =i m[ înfundam =i mai adânc într-o plasm[ monoton[, arid[. doua concluzii, notând: Cizelam =i transcriam buc[\ile mele =i bog[\ia interioar[. cale o proprie, croie=ti s[ nu-\i nu-\i cucere=ti s[ independen\a, jale s[ o nu-\i dezlegi E energia doua a =i ei la de ceva lor,opera =i via\a înve\i mae=tri, pe studiezi îi c[ înseamn[ (File de jurnal rului, =i le transcriem din textul lui însu=i Ninge, Mater dolorosa poezie, prima cat poeme, sonete =i alte buclucuri. În 1934, toamna, mi s-a publi- Despre alte momente concrete ale atmosferei culturale în Adolescentul Meniuc era con=tient de complexitatea actului Scriitorul insist[ cu toat[ îndrept[\irea asupra celei de-a Dou[ ar fi concluziile ce pot fi trase din dest[inuirile scriito- cu marele Constantin T[nase În ): prima Nu-i ru=ine s[ debutezi cu imita\ii: La \ar[ La fa\a jura\ilor Ionel Teodoreanu , apoi au ie=it la lumin[ la ie=it au apoi , Chenare pe margine Sala Eparhial[ Ibidem român , pag. 16). Nu-mi vii, Nu-mi , care au

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Este adev[rat c[ Meniuc citise =i clasici ru=i, ca Dostoievski, Cehov, Blok etc. Dar urm[ri\i cu aten\ie firul dialogului scri- 25 itorului cu corespondentul s[pt[mânalului Literatura =i arta, ca s[ v[ convinge\i pe viu c[ pentru a scrie poezia Rembrandt, de exemplu, autorul a citit voluminosul roman Me=terul Rembrandt de Jan Mens, romanul Rembrandt de Tein de Vries, celebra carte Vechii mae=tri a lui Eugène Fromentin, studiile lui Vries, adunate în placheta Aur =i umbr[, cartea lui Vipper Instaurarea realismului în pictura olandez[ din secolul XVII =i altele. Atare fapte adeveresc necesitatea =i rolul lecturilor =i în general al informa\iei vaste în procesul crea\iei. Adolescentul =i tân[rul Meniuc se orienteaz[ de cele mai multe ori spre folclorul autohton, spre Eminescu =i Creang[, iar dintre arti=tii plastici spre +tefan Luchian, Theodor Aman, Nicolae Grigo- rescu =i al\i pictori români. Am enumerat aceste nume =i am transcris câteva fapte =i întâmpl[ri din anii adolescen\ei =i tinere\ii lui George Meniuc pentru a face palpabil contextul literar =i, mai larg, cultural în care =i-a început el activitatea. Or, importan\a c[r\ii George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca rezid[ neap[rat =i în amplul ciclu de versuri Lic[riri de stele, dedicat domni=oarei Valentina Mironovici, o prieten[ din copil[rie =i adolescen\[, care a p[strat cu sfin\enie poeziile =i în 1993 le-a adus la Chi=in[u din capitala României pentru a putea fi publicate aici, la ba=tina scriitorului disp[rut între timp (repet[m: în 1987). E o suit[ întreag[ de versuri de dragoste, scrise prin 1934-1935, pe când poetul avea 16-17 ani, în linii mari simple dest[inuiri, axate pe evocarea unor clipe de fericire =i a altora, marcate de triste\ea desp[r\irii. Le-am putea considera versuri de album, în parte nepublicabile, dar lectura lor deschide o fer[- struie în lumea de sentimente a tân[rului îndr[gostit, pân[ la urm[ ner[spl[tit pentru dragostea sa pur[, feciorelnic[. Ele adeveresc o anumit[ tehnic[ literar[, îndemânarea autorului SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de a se folosi de ritmul propice st[rii suflete=ti evocate, de rima bogat[ (în majoritatea cazurilor), de simbolul polivalent. Chiar prima poezie din ciclu, Închinare, dezv[luind destinul vitreg al rela\iilor intime ale lui George Meniuc cu Valentina ION CIOCANU ION CIOCANU 26 Împ[rat =i proletar cu asocia\ie vag[ palid[, o =i Este poetul: însu=i de noscut +i spumeg[-n furie proletarul ( +i-l chinuiesc revoltele eterne: / În minte nedreptatea i se cerne / greu pe mese-n loc de perne. // S-adoarm[ Aicea / se treze=te-n beie-amarul, vin s[-=i barbarul oamenii / vin Aici / carul; cu E fum ce\os =i-i zgomot în taverne, / Sunt râsete =i-njur[turi de factur[ eminescian[ =i chiar cu vagi ecouri din marele poet: Întâmpl[tor sau poate totu=i nu, tân[rul autor cultiv[ sonetul ( nimicuri picuri rimele ce ne duc cu gândul la unele versuri ale lui Eminescu: mai rar =i Departe, mai departe ( ( ( vii lansate de genialul înaintemerg[tor: Numai tu nu vii, nu-mi lirice formule reia s[ par versurile Peici-colo etc. cad[ ) (de nepovestit), misterul, florile (Vin florile pe fruntea ta s[ este profund eminescian, cuprinzând codrul, luna, farmecul De vraja-\i f[pturii învins / Voi fi, fermecato!) Dorin\a (O alt[ mostr[ de rim[ rar[, totodat[ perfect[, g[sim în poezia ce m[ faci s-a=tept? O, vino! / Porti\a e deschis[ doar de mult la orice zgomot mic Ascult / Cu-nfiorare Valentino, / De S-aud vuiri îndep[rtate / +i glasuri care hohotesc mereu stingher. acum // Afar[simt vijelia m[ url[ inim[ greu / +i-n +i-n / geamuri cu arde putere vatr[ bate, / jaru-n cum Privesc singur gânditor într-un ungher / Cu sunetul sf[rmatei coarde, / =i mânuie=te cu dib[cie tehnica versific[rii (la 16 ani!): Stau tic[ pe potriva sentimentului de a=teptare zadarnic[ a iubitei de lumin[ basm / Dintr-o lume plin[ / De c[ut[ri ce au cuprins / Lacrimi Care nim[nuie-n veci / N-au fost cunoscute./ +i sculptat e vreun propriu-zis creatoare: În aceste poezii / Sunt vie\i pierdute / Mironovici, este concomitent o dovad[ a disponibilit[\ilor lui Otrav[ Anturajul material al desf[=ur[rii spectacolului dragostei Tresarrar[: adev[rat cu rim[ o apari\ia face î=i Curând În Noapte de iarn[ ), Ca înger sfânt mi-ai ap[rut ( : Iar p[rul c[dea-va desprins / Pe/ / Hecato, desprins umeri, c[dea-va p[rul Iar : Nu-mi vii Nu-mi T[cere de Eminescu ; ), +i-n jur era atâta farmec, adorato! farmec, atâta era jur +i-n ), fragedul autor creeaz[ o atmosfer[ poe- ), haos repaos ( repaos haos ), Taverne Ibidem Funerar Revederea ; Adev[rul e recu- Demonul t[cerii Demonul , pag. 34). ). Nu lipsesc ), Mai rar, ).

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Con=tiente sau întâmpl[toare, atare similitudini între unele versuri ale adolescentului Meniuc =i cele eminesciene vorbesc 27 despre aceea=i atmosfer[ literar[ na\ional[ româneasc[, în care s-a format =i =i-a început activitatea scriitorul nostru. O adev[rat[ revela\ie pentru cititorul devotat al literaturii române de la noi este coresponden\a lui George Meniuc cu Theodor Calian (scriitor evocat =i în eseul meniucian Dialogul m[ urm[re=te). +i aici, pentru a argumenta =ansele de succes ale crea\iei, el porne=te de la clasicii artei plastice (Constantin Brâncu=i, sculptorul, s-a retras în singur[tate =i a creat opere geniale. Ca s[ pl[smuie=ti ceva bun, trebuie s[ sacrifici ceva din interesele personale, o parte din via\a intim[ ) =i ai literaturii na\ionale ( Tu, care tr[ie=ti în preasl[vitul Ia=i, unde au tr[it Eminescu, Creang[, Sadoveanu, Ibr[ileanu, Topârceanu, Maiorescu =i al\i scriitori legendari, probabil c[ te sim\i un fel de membru al Academiei În Ia=i pur =i simplu e p[cat s[ nu pui mâna pe condei =i s[ nu a=terni vreo istorie amuzant[ În Ia=i orice r[s[rit sau asfin\it este o epistol[ de poet, la voi =i fulgii cad ca ni=te rime dactilice, zv[p[iate =i pure. Iar femeile, Doamne, Doamne, fiecare e o Veronica Micle gata s[-l inspire pe vis[torul poet ). Clasicii literaturii române i-au servit în permanen\[ lui George Meniuc drept exemple demne de urmat. Observând într-o scrisoare adresat[ lui Andrei Lupan la 22 septembrie 1964, c[ latura filozofic[ a literaturii noastre e pur =i simplu jalnic[, b[t[torit[, provincial[, el se întorcea cu gândul anume la ei: Parc[ nu i-am fi avut pe D. Cantemir, pe Caragiale, pe Eminescu =i pe al\i titani na\ionali Coresponden\a lui George Meniuc con\ine nenum[rate referin\e la scriitorii români Mihail Sadoveanu (Zilnic m[ cufund în bog[\iile limbii noastre. L-am citit din nou pe Sado- veanu, toat[ cartea Povestiri de dragoste. Ce bucurie, ce pl[cere sufleteasc[ mi-aduce acest mare scriitor! Atâta muzic[ divin[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI aflu în graiul nostru, de parc[ a= asculta marea sau codrul, sau câmpia în plin[ var[, înc[lzit[ de soare ). Scriitorul cere prietenului s[u stabilit cu traiul la Moscova Nicolae Romanenco s[-i procure =i s[-i trimit[ la Chi=in[u ION CIOCANU ION CIOCANU 28 pe sugestie, dup[ cum ne convingem la lectura excep\ionalei la cele de sorginte simbolist[, cu miza lor pe mister, pe inefabil, n-a fost refractar[ la inova\iile de natur[ modernist[, îndeosebi =coala literaturii =i esteticii na\ionale române=ti, =coal[ care la fa\[ de articolul în propuse exemplele din =i v[zut am îmbr[\i=ate în tinere\e ca scriitor poetica la revenit Bucuriei Preludiul în epoca tinere\ii. În c[r\ile Vremea Lerului c[r\ii apari\ia cu dat[ o anume poate curând, revenit =i-a Constantin Stamati-Ciurea, Alexei Mateevici Russo, etc. George Alecu Meniuc na=tere prin basarabenii care între no=tri, clasicii talent cu pream[rit-o au care pe =i scris au care în limba moldoveneasc[ drept ceva deosebit de limba român[ români, au acceptat =i accept[ în continuare glotonimul de deosebi\i moldoveni ca prezent în =i manifest[ se =i de genera\ie ori ca unii savan\i mai tineri care s-au manifestat 1940, George Meniuc nu s-a moldovenizat ca ceilal\i colegi consta numai în faptul c[ fuseser[ scrise =i publicate pân[ la tului patriarhal, pentru retip[rirea unor eseuri al c[ror neajuns adeziunea sa la estetica burghez[, pentru abordarea trecu- rangul unei politici de stat. Criticat în repetate rânduri pentru sus\inut[ (între\inut[) de românofobia =i ridicat[ în generat[ R.S.S.M. la spiritual[ letargia din devreme relativ trezit =i de al\i confra\i de breasl[ din aceea=i genera\ie, Meniuc s-a Cântecul zorilor poezia compromisuri: ru=inoase =i mari fac[ s[ nevoit fost a române, literaturi marii cadrul în literar[ Istru, Deleanu =i altor scriitori care î=i începuser[ activitatea literatura =i cultura român[? nu ne româniz[m cumva.) polon[ etc. fusese între timp lichidat[, ca noi, moldovenii, s[ R.S.S.M. libr[ria specializat[ în literaturile român[, bulgar[, c[r\i române=ti de literatur[, folclor =i filozofie. (În capitala Pentru c[ îndat[ dup[ 1940 Meniuc, aidoma lui Bucov,lui aidoma Meniuc, 1940 dup[ îndat[ c[ Pentru De ce oare acest interes constant =i la b[trâne\e pentru , =i a început s[-=i caute drumul creator înapoi , unele eseuri etc. Spre deosebire îns[ de Bucov , la care ne-am referit cu alte ocazii, el a el ocazii, alte cu referit ne-am care la , Interiorului cosmic Interiorului Florile dalbe, Toamna lui Orfeu român , la principiile estetice principiile la , , format dup[ cum Prier , poemul , =i

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI poezii +erpii (din 1939): B[iatule care mâi boii pe toloac[, / Azvârle b[\ul. E un =arpe! Tu nu vezi? / Alearg[ acas[ =i vorbe=- 29 te p[rin\ilor / C[ pe coarnele vitelor se zvârcolesc =erpii. // Tot p[mântul a înnoptat de privirea lor, / Toat[ p[durea e plin[ de =erpi: / Crengile se zbat, =optesc, în\eap[ =i râd ca =erpii./ +i p[rul e =arpe. +i vântul e =arpe. // +i luna atârn[ ca un =arpe fermecat Poezia aceasta, observ[ Eugen Lungu în postfa\a c[r\ii George Meniuc sau Întoarcerea în Itaca, mizeaz[ pe un singur simbol, =i atmosfera de groaz[, de teroare, de repulsie =i dezgust e creat[ de invazia acestor reptile care fojg[iesc peste tot, ocupând întreg orizontul. Putem doar presupune motivul adev[rat al ororii, tabloul e îns[ de sugestibili- tate biblic[ (pag. 202). Noi personal am acceptat asocia\ia fireasc[ dintre atmosfera poeziei în cauz[ =i atmosfera din preajma celui de al doilea r[zboi mondial, prin prisma acestei asocia\ii poezia +erpii cap[t[ un sens profund, exprimat cu concursul unei tehnici preponderent simboliste. Tabloul creat de autor este de o plasticitate =i de o densitate ideatic[ des[vâr=ite. Or, în stilul acesta adeveritor crea\iei artistice autentice sunt concepute =i realizate majoritatea operelor poetice meniuciene de pân[ la 1940. +i autorul s-a sim\it de-a dreptul ofensat când, chiar dup[ ce tr[dase definitiv poezia pe care o cultivase anterior =i estetica de care se condusese în crea\ia antebelic[, scriind poemul Cântecul zorilor în care oglindea =i, de fapt, cânta, deci sl[vea, colectivizarea agriculturii moldovene=ti, se v[zu criticat aspru pentru activitatea sa din trecut. A=a se pomeni la o r[spântie de mare încordare sub aspect psihologico-intelectual =i de imens[ r[spundere în fa\a destinului s[u literar. Repet[m aici opinia oficial[, expus[ în gazeta Moldova socialist[ din 22 octombrie 1946: Meniuc n-a fost în stare s[ cârneasc[ luntrea lui poetic[ spre realismul socialist. Poetul Meniuc se \ine înc[ de canoanele esteticii burgheze, de metoda SCRIITORI DE IERI +I DE AZI literar[ str[in[ duhului sovietic Ce trebuia s[ fac[ poetul? S[ r[mân[ la estetica modernist[, priitoare apari\iei unor capodopere ca +erpii, Destin, Genez[ etc., ori s[ versifice fapte- ION CIOCANU ION CIOCANU 30 istoriei. la bun început =i de care încercaser[ s[-l îndep[rteze vitregiile originala =idiversa literatur[român[,în cares-aformatde poeme =i lucr[ri meritorii în proz[ =i în eseistic[ în marea, evolu\iei scriitorului =i decizia lui de a se întoarce cu poezii, traiectoria dezv[luind înalt[, apreciere o de demn[ munc[ George Meniuc la Itaca sa literar[. lui a întoarcere o evolu\iei, =i crea\iei potrivnic literar diul natur[ au constituit o smulgere categoric[ a poetului din me- l[muritor prefa\a în (pomenite precedente noastre c[r\ile în bare de optic[ scriitoriceasc[. Am analizat poeziile pomenite capodopere târzii ale poetului adeveresc anume o atare schim- tice. expresiv[ =i pe o poetic[ modern[, favorabil[ crea\iei auten- scriitor redevin[ s[ în\eles a ci rusisme, de împânzit[ macaronic[, limb[ o cultivând =i partinice indica\iilor orbe=te supus moldovean scriitor r[mas N-a afirmarea. ini\ial, prilejuit, potrivit de revenirea la poetica =i la practica literar[ care i-au un suicid. hot[râri ale partidului comunist. istoricelor ale =i socialist realism faimosului cerin\ele cu consens în realit[\ii a poleire de activitate grandioasa în 1940, repudiind în principiu scrisul plat, mimetic, angajat la pân[ c[l[uzise se care de creatoare principiile spre tic[, der[ri ale propriei sale crea\ii, el a ales calea spre arta auten- dine clar[ =i ferm[. Drept care, dup[ anumite ezit[ri =i reconsi- 28 iunie 1940 a fost una radical[ =i-i cerea scriitorului o atitu- =i acela în care a fost nevoit s[ activeze scriitorul matur dup[ artistic =i estetic =i agresivi ca to\i incul\ii de pe glob? aspect sub incul\i partinici ideologi al\i de =i Jdanov Stalin, le =i f[pticelele vie\ii în spiritul ideilor lansate cu nemiluita de Arcadie Suceveanu=iNicolae Romanencoauînf[ptuito momentul la urmat[ rezisten\ei, calea ales a Meniuc O acceptare a acestora ar fi fost o fapt[ ru=inoas[. însemnat fi ar partinice indica\iilor a oficial[ sfidare O Deosebirea dintre climatul în care se formase tân[rul Meniuc Toamna lui Orfeu, Vasul-n[luc[, Colindul cerbului român ) =i nu revenim. Subliniem c[ operele de aceast[ de operele c[ Subliniem revenim. nu =i ) , st[pân de n[dejde pe o limb[ curat[, frumoas[, Cuvânt =i alte

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI POSTUMELE

LUI 31 NICOLAI COSTENCO

Decedat la 29 iulie 1993, Nicolai Costenco a r[mas viu prin c[r\ile sale vechi, dar neap[rat =i prin postumele Elegii p[gâne (1998), Povestea Vulturului (1998) =i Libert[\i (2003). Prima carte numit[ cuprinde poezii cunoscute, publicate =i în timpul vie\ii autorului, numai în pu\ine cazuri alc[tuitorii ei (Costache Costenco, fiul scriitorului, =i Vasile Malane\chi, cercet[tor literar) propunând o strof[-dou[ descoperite în arhiva poetului (în locul celor acceptate anterior de edituri =i de cenzur[). Ea alimenteaz[ o anumit[ încredere în transcrierea adecvat[ a poeziilor de pân[ la 1940, alc[tuitorii cola\ionând textele cu edi\iile respective din 1937 (Poezii), 1939 (Ore) =i 1940 (Elegii p[gâne), în rest fiind o reeditare a poeziilor =i poemelor relativ bine =tiute de publicul cititor. Cea de-a doua, Povestea Vulturului, este o carte de memorii, are caracter autobiografic =i constituie o surs[ de cunoa=tere a vie\ii =i activit[\ii autorului, totodat[ a atmosferei de teroare spiritual[ dominante în fosta R.S.S.M. Spicuim, pentru început, câteva informa\ii concrete: În diminea\a aceea de 25 iunie luna de miere, pentru mine, se prelungea ca o baie cald[. La Chi=in[u, în ciuda puterii sovietice, a oamenilor h[itui\i de institu\iile noului regim, care se impunea prin for\[, în ciuda primelor bombardamente aeriene, a frontului care se apropia ca o avalan=[ de foc, sânge =i nelini=te, pe str[zile SCRIITORI DE IERI +I DE AZI atât de cunoscute mie în patriarhala lor între\inere =i vesela verdea\[, soarele risipise aproape materialele sale covoare de lumin[, c[ldur[ =i tremurat[ somnolen\[ într-un adev[rat decor oriental (pag. 9), Lovitura de gong a r[zboiului a ION CIOCANU ION CIOCANU 32 stinse =i scuipat pe la col\uri, primele simptome c[ gazdele c[ simptome primele col\uri, la pe scuipat =i stinse boarfe ghemuite la cimentul cu mucuri de \igar[ =i chibrituri de movile trei înc[ erau întunecoas[ camer[ Într-o rizant: epic[ bazat[ pe concrete\ea am[nuntului =i detaliului caracte- mente =i gânduri este f[cut[ de Nicolai Costenco într-o manier[ începutul vie\ii proasp[tului arestat. meni cu însu=iri caracteristice speciei umane acesta a fost a patra. Eram privi\i ca ni=te obiecte, ca ni=te vite, nu ca oa- poporului s[u trei c[r\i de poezie autentic[ =i avea în preg[tire potrivit..., nota dou[ zile mai târziu scriitorul care d[duse moment c[zut din eroare în acest rol care sim\eam c[ nu mi-i neagr[, c[ptu=it[ de temni\e, lag[re? Eu m[ vedeam pentru îmi era rezervat[ toat[ epopeica peregrinare prin imensa Rusie instaurat la noi la 28 iunie 1940. erea dezm[\ului la care s-a dedat regimul comunist de ocupa\ie, de autor la 11 octombrie 1955, (pag. 14). mele spirituale, ironic numit[ de un cinic legiuitor: reeducare du=manilor poporului, am trecut pragul în perioada deform[rii în simplu arestat... (pag. 13), Adus la numitorul comun al poart[ denumirea de perchezi\ie... Din tovar[=, am retrogradat nare cu insisten\[ de punga=. La reprezentan\ii legii acest abuz =i mâini str[ine trecur[ grani\ele permise, b[tându-m[ pe buzu- cazonul, severul mâinile sus! ... Mâinile se în[l\ar[ ma=inal, primul, din u=[ sim\ii în spate boldirea cu \eava intrând naganului =i gazd[ de rol În odaie. în locatar, invitându-m[ de de topor din locuitorii anonimi ai ora=ului, mi-a cerut cartea al ministerului de interne, dublat de o alt[ persoan[, coad[ Un personagiu în chipiu albastru =i uniform[ de reprezentant furnici strivit de copitele sistemelor înc[ierate... (pag. 11), nimerite sub labele lor gigante; lumea era ca un mu=uroi de nilor nevinova\i cu tot avutul lor, v[rsând sângele mul\imilor care se mâncau de moarte, strivind în calea lor casele oame- r[sunat. Asistam la înc[ierarea a dou[ sisteme, a doi balauri Descrierea închisorii, a de\inu\ilor, a propriilor sale senti- Oare arestatul Costenco eram într-adev[r eu? Oare mie Dup[ cum se în\elege =i din aceste frânturi de jurnal, notate Povestea

Vulturului este descri-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI erau ru=i. Ni=te fe\e palide, de oameni necunoscu\i, ne priveau de sub cu=mele de cârlan. Erau trei \[rani moldoveni. Îmbr[ca\i 33 de iarn[, cu \uhali de posmagi, colaci, sl[nin[ =i schimburi, în ciubotele lor grele =i groase de toval, adu=i =i ei de prin satele pres[rate prin faldurii p[mântului basarabean m[ritat dup[ un mire care i-a schimbat numele în Moldov[ sovietic[... Plastic descrie Costenco întâlnirea, în celula închisorii, cu colegul s[u de breasl[, prozatorul Mihail Curicheru. Acesta se învrednice=te =i de un portret memorabil: De statur[ mijlo- cie, cu picioare de t[lpa= ori infanterist cu pulpe vizibil dezvoltate, ve=nic alarmat, suspectându-se de tot felul de boale, printre care-=i atribuia =i tuberculoza; fa\a lung[, cu ochii apropia\i ca la macaca african[... Întreg textul memoriilor este rodul inspira\iei unui povestitor talentat: Mi=a tocmai icni de bucurie când prima bomb[ r[scoli \[râna str[bun[, c[lcat[ de renumi\i venetici alde Carol al XII-lea =vedul, de pa=ale, mârzaci =i robi moldoveni, du=i de cruzii t[tari, a=ijderi nou[, în robia cea f[r[ soare. Ploaia de gloan\e, adresat[ flancurilor armiei noastre cosite la p[mânt de un simplu iatagan lojis, avertiza pe neadormi\ii solda\i ai erei noi c[ salutul acesta le-ar putea fi fatal... Era timp de r[zboi, =i scriitorul, de=i pus în situa\ia de a suporta batjocura delicven\ilor de diverse nuan\e, inclusiv din partea unui bolnav de idio\enie, î=i p[strase demnitatea obser- vatorului fin al realit[\ii: Aspectul g[rii Razdelnaia =i al ora=ului era din cale afar[ de straniu. P[rea o juc[rie ce înc[puse în mâinile unui copil curios =i stric[tor, care smulsese sâr- mele stâlpilor de telegraf, zguduise din temelii c[su\ele, c[r[- mizile c[rora s[riser[ din tencuial[ =i abia-abia se \ineau. Ferestrele erau toate \[nd[ri; copacii dezbina\i î=i l[sau într-o parte =i în alta trunchiurile albind cu lemnul dinl[untru; terasa- mentul scobit de parc[ trecuse o ceat[ de uria=i c[l[ri =i urmele copitelor cailor ponorâser[ p[mântul, l[sând în goan[ \â\âna SCRIITORI DE IERI +I DE AZI azvârlit[. Un fior de nelini=te cutreiera aerul r[cit al apusului de soare, un câine sfârtecat î=i rânjise din\ii în vis. Pe aici, pentru prima oar[, am dat ochii cu nebunia vandalic[ a r[zboiului. Tot acest product al muncii =i inventivit[\ii omene=ti ION CIOCANU ION CIOCANU 34 de elefant =i dou[ picioare strâmbe de iap[. coad[ de ied, îl în=f[car[ =i-l duser[, o dep[nând ca dou[ bârligat[ picioare feti\[, de cosi\[ hilar[ o cu nuca, cât craniu blinul obrazului cu gura hlizit[ de toant[ care spânzura de un cu acosta ce pr[jin[, o ca lung[ mironosi\[, de ochi =i lung mlaj[ înc[p[tor cu dou[ urechi; =i ajutat[ de o surat[ cu nas de co= într-un coatelor deasupra pân[ suflecate halatului mâinile cât cu dou[ r[=chitoare de zmeoaic[, ruf[ria ro=ii, cu arunc[ mânecile nep[sare eroic[ =i îndemânare cu care venita deschidere a u=ii =i ivirea u continu[ s[ fie de o plasticitate admirabil[: Noroc de bine- de privirile pietrificate de sfinx ale destinului vitreg. jandarm, nemi=cat ca însu=i blestemul împietrit al victimelor lumii de jos, cenu=iu ca îns[=i nep[sarea încrezut[ a suveranului libert[\ii, masiv ca însu=i despotismul surd =i mut la durerile deosebit: poetic farmec un de compara\iilor mijlocirea prin scriitorul nu înceteaz[ s[ fie scriitor, caracterizeaz[ închisoarea p[reau un cârd de fete cu glezne albe. v[ruite trunchiurile cu mesteceni de grup un soarelui fa\a din copacilor,dealul tulpinile pe printre iar avangarda i\ea î=i nop\ii a întunecat[ O=tirea p[mânt... la târa ne pl[cut[ oboseal[ o ame\ir[m; curând în =i îmb[t[ ne s[n[tos aer Acest prospe\imii. a divin[ ambrozia cu pulmonar[ alveol[ întâlnit în via\[; acest miros ne umplea pl[mânii pân[ la ultima cu p[duridebrad=i coti într-o vale cu flori de câmp pe amândou[ p[r\ile. Dealuri de cele v[zute în calea lor spre locul destinat: Drumul de \ar[ nu numai el, mai erau în stare s[ poetizeze impresiile l[sate iului Nicolai Costenco =i, dup[ cum sus\ine însu=i scriitorul, populate, ale subalimenta\iei =i în genere ale deten\iei =i r[zbo- l[sat ruini. au =i aici pe trecut au haosului Cavalerii folos. aduc[ mai sfârtecat, strop=it, întors cu fundul în sus, ca nim[nui s[ nu-i Centralul Textul memoriilor fixat pe hârtie în acela=i octombrie 1955! jn l pntl e destina\ie de punctul la Ajuns De-a mir[rii c[ în condi\iile groaznice ale vagoanelor supra- acesta sta greoi, ca îns[=i laba imperial[ pe gazela mirosaromatic,p[trunz[tornemai- nei \a\e late în... lkadosi |entral Aleksandrovskii ca o Rusie, ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Costenco se dovede=te un maestru al portretului fizic =i moral ca în cazul membrilor cenaclului înfiripat neoficial în 35 celula închisorii, din care f[cea parte în afar[ de narator prozatorul care cuno=tea bine via\a de la coarnele plugului, dar (care) vroia ca =i el s[ fie suferit la masa boierilor literelor române, de=i opincile înc[ îl jenau =i contrastau comic cu lavaliera fondat[ =i freza arhiabundent[, Mi=a Curicheru, notarul din Chi=in[u, domnul Levi\chi, adev[rat[ pepinier[ de p[duchi, incubator de idei umanitare, o gr[mad[ de minte =i un stup de elocven\[..., mo= Gheorghe de la Ciuciuleni, mo=neag de 60 de ani, rumen, cu pieptul bombat, cu p[rul argintiu, era icoana r[z[=ului care nu-=i punea scaunul al[turi de \[ran, înv[\[torul Cernat, director de =coal[ în s[tuceanul dintre vii Str[=eni, reprezentantul inflorescentei vie\i de tip capitalist, asiduu servitor al propriet[\ii private... un familist exemplar, mereu vorbea despre so\ie, cum fusese la b[i cu ea, cum se iubeau, ce copii, o fat[ =i un b[iat, cumin\i are acas[... Cu toate c[ Povestea Vulturului nu este o proz[ artistic[, ea se cite=te cu o pl[cere aleas[; inclusiv chinurile, înjosirile de\inu\ilor, între care acelea ale scriitorilor Nicolai Costenco =i Mihail Curicheru, sunt prezentate concret, în majoritatea cazurilor metaforic =i captivant. Titlul însu=i con\ine o metafor[-simbol, o autentic[ parabol[, a Vulturului din ceruri, deci liber, con=tient de menirea =i de capacit[\ile sale, spre deosebire de p[s[rile de curte, al c[ror zbor era de la un gard la altul =i prin care putem în\elege scriitorii r[ma=i prizonieri regimului sovietic. Fiind o carte de memorii, ea con\ine =i o seam[ de dest[i- nuiri ale scriitorului, a c[ror con=tientizare de c[tre noi, cititorii, ne ajut[ s[ în\elegem just =i profund felul de a fi =i de a exista literar al scriitorului, între altele convingerea lui c[ este român =i c[ a scris în limba român[. Aici ne vedem obliga\i s[ cit[m exact, ca dintr-un document: Costenco era educat la SCRIITORI DE IERI +I DE AZI =coala româneasc[, însu=ise la perfec\ie limba român[, ceea ce dovedea c[ moldoveanul de ba=tin[, prin cultur[, se poate unifica cu oricare alt om din România... (pag. 72), +tiind limba român[ de la bunici =i via\a de la \ar[, în prima compu- ION CIOCANU ION CIOCANU 36 de leoaic[ puternic[ =i blând[, Basarabia mea?... (pag. 154). torule p[mânt, îl hr[ne=ti. Cine-\i în\elege mândra înf[\i=are care te îmbrac[ omul calic =i calicit de egoism? Iar tu, r[bd[- în ve=mânt t[u peticitul în dealurilor a v[luire încremenita cele mai ginga=e ale sufletului beat de libertate! Cine prive=te nos, rev[rsând valuri de c[ldur[ ce p[trunde pân[ la coardele de mine, în\elege l[rgimea cerului t[u albastru, cu soare lumi- mai mult folos te privesc ca pe o vac[ de muls. Cine, afar[ mul\imea satelor care sudori vars[ s[ scoat[ din pielea ta cât care foie=te în târguri =i se îneac[ de fum în cabinete =i od[i, merit. De exemplu: Basarabia mea, Basarabie!... Mul\imea profunzime ne cere o capacitate aparte c[ror pentru a a le aprecia digresiuni dup[ câteva =i îns[ileaz[ Vultur, scriitorul pitore=ti, prezentate adesea cu umor, cu ironie, cu sarcasm. sate =i cunosc[tor precoce al vie\ii basarabene, cu personaje subiect cu peripe\iile copilului =i adolescentului c[l[tor prin rit[\ii =i acest giuvaier memorialistic, în care g[sim =i linii de lâng[ frumoasa noastr[ limb[ româneasc[! (pag. 218). pe ele sunt ce dar priz[rite, c[r\i câteva luat am Chi=in[u, la Fiind lipsit!... mi-a cât lipsit, mi-a Cât româneasc[. slova celelalte... Acum stau ca un Daniil Sihastrul, citind =i recitind =i Arghezi pe primit Am 159), (pag. degetele cu m[tasea pip[i ai cum ochii, cu pip[i le ce imagini de =iraguri ve=te \ilor mei =i felul de vorbire al poporului, care cu limba zugr[- metafore, limb[ a unui popor-poet... Te iubesc, de limb[ =ir a p[rin- Un spui. ce vezi parc[ vorbe=ti, moldovenilor.Când moldovenesc, a\i observat =i dumneavoastr[ ce plastic[ e limba graiul ales, mai =i, român[ Limba 121), (pag. mare... de dau dovad[ de art[ scriitoriceasc[, primesc un zece cât mine p[mântului, lucrul =i prim[var[ despre scriind liber[, nere zborului literar al lui Nicolai Costenco însu=i =i c[ nic[ieri fi fost publicat[ la data elabor[rii, alta avea s[ fie traiectoria dreptate cercet[torul literar Vasile Malane\chi c[, dac[ ea perfect[ ar are =i creatoare, lui for\elor deplin[tatea toat[ în Scris[ în 1955, superior,nivelul la îndr[zne\, Gânditor adev[rat unui al Scriitor eminamente român, Nicolai Costenco a l[sat poste- Povestea Vulturului adeverea un Costenco

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI poetul nu apare mai viu, mai spontan, mai fascinant, mai autentic, mai el, decât în paginile acestea de memorialistic[ 37 (a se vedea postfa\a c[r\ii, pag. 221, 222). Mai mult, eventuala publicare în 1955-1956 a memoriilor costenciene ar fi marcat o desc[tu=are real[ a mentalit[\ii scriitorilor =i cititorilor (posibil[ numai în condi\iile unei desc[tu=[ri generale a societ[\ii) =i ar fi pus începutul unei literaturi scutite de chingile afurisite ale regimului sovietic cu cerin\ele partinice de pomin[, care încorsetau în mod diabolic ini\iativa creatoare =i orice tenta\ie de ridicare a nive- lului literar-artistic al operelor. Dar s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, =i datoria noastr[, a cititorilor =i cercet[torilor de specialitate, e s[ cunoa=tem adev[rul prin lectur[ adecvat[, în\elegere just[ =i profund[ =i neap[rat prin concluzii logice din lectura memoriilor scriitorului. Noi, de exemplu, conchidem c[ =i în condi\iile vitrege ale epocii Costenco nu =i-a dezmin\it talentul =i fermitatea convingerilor de scriitor român =i de lupt[tor pentru limba român[ curat[, care a fost de fapt cauza pentru care a înfundat pu=c[ria sovietic[, =i c[ publicarea memoriilor sale ar fi putut r[sturna întreg sistemul valoric al prozei basarabene postbelice. De altfel, acelea=i concluzii se cer trase =i la lectura plachetei de versuri Libert[\i, care adaug[ poeziei lui Nicolai Costenco o seam[ de accente pe care n-am avut posibilitatea de a le detecta în anii cenzurii comuniste. De exemplu: Ca omul s[ tac[ e de ajuns / O palm[ pe gur[: t[cere! / Iar ei pu=c[rie de piatr[ mi-a pus / Pe gur[, =i toat[ Siberia! (Balada pu=c[riei Aleksandrovskii |entral, 1954), M[ uit în ochii t[i, Moldov[, / Frumoasa mea cu ochii plân=i. / Durerea noastr[-i pe din dou[/ În[bu=it[-n pumnii strân=i... (M[ uit în ochii t[i, Moldov[... 1952), Basarabenii mei, basarabeni! / Al vostru nume azi înstr[inat e / De capetele iestea, ridicate / Ciuperci, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ca dup[ ploaie, în poieni.// Cresc veneticii printre p[mânteni / +i strig[ tot prin cap ce le abate, / Iar ale noastre nume strâm- torate / Le vor în[bu=ite-n buruieni... (Basarabenii mei, basarabeni!, 1959), Prutul râu înstr[inat / Dintr-un mal în mal se ION CIOCANU ION CIOCANU 38 privesc cu ap[-ntunecoas[. / De a= putea, pe veci eu l-a= sorbi. casa, / De-o limb[ =i de-un sânge-am fost =i-om fi. / La Prut ne împ[rt[=ea direct dorin\a: Nu vrem hotar s[ ne despart[ el destinul nostru vitregit de istorie. În finalul poeziei autorul despar\i Moldova / De Mam[, cu orfanii ei s[ copii, cruzime deplângea ce +i / fi! oamenilor soarta poate Cât / dou[ a autorului poeziei în osânda/ Surghiunului din anii cenu=ii era o dorin\[ aprig[ da / Moldov[-n casa Marii Românii, / S[-=i uite noaptea jalei nesc, c[ limba noastr[ e român[. S[ înfloreasc[ s[r[cita, blân- român, c[ Moldova e parte inalienabil[ a p[mântului româ- c[ cet[\eanul basarabean a fost de la începutul istoriei noastre placheta publicat[ postum g[sim o expresie perfect[ a faptului în mult, Mai citi. le a pân[ =tiut am decât vie\ii, al esen\ial c[ poezia lui Costenco este mai variat[ =i mai fidel[ adev[rului aici, n-a putut publica atare versuri. Acum, citindu-le, în\elegem citate poeziile scris a care el, nici dar sovietic, ocupantului con=tient de starea complet înstr[inat[ a Moldovei sub cizma bire ca George Meniuc, autorul c[r\ii dui adev[rul c[ suntem de obâr=ie români =i vorbim limba vorbim =i români obâr=ie de suntem c[ adev[rul dui ca un adept al statalit[\ii Republicii Moldova, dar f[r[ a t[g[- n[, cu specificul ei, autohton. Poate =i în prezent s-ar manifesta fic, ba chiar a luptat pentru o literatur[ regional[, basarabea- basarabeni =i moldoveni prin locul de trai, deci în sens geogra- suntem c[ în\elegea El etc. antimoldovean unionist, curent fra\i... Nicolai Costenco n-a fost ceea ca ce avem se crez nume=te un în =i limbajul limb[ O / Carpa\i. la începe mea dova sun[ excelenta poezie care debuteaz[ energic =i incitant: Mol- lepciunea vechilor pove=ti. noastre române=ti / Ne stoarce-a vie\ii de demult ispita / +i-n\e- limbii Dulcea\a / letopise\e-ng[lbenite asemenea Citind metaforic: de de=i direct, de fel la exprima se Costenco ( zbate /F[r[de- Prutul râu înstr[inat..., În alt[ poezie ( Ca =i unii colegi de breasl[ de aceea=i genera\ie, cu deose- Ca o apoteoz[ a sim\[mintelor =i a gândurilor scriitorului În a fivinovat/Pentru-o \âr[dedreptate Dorin\[

marea aventur[ a m[ririi 1967). (1956). T[iat[-n inim[ de Prut în Libert[\i ..., 1959) Nicolai era pe deplin

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI român[. Acest lucru se în\elege cu toat[ claritatea la lectura întregii poezii Moldova mea începe la Carpa\i..., de vreme ce 39 sub ochiul vulturesc al lui +tefan cel Mare / Ne-am fost stator- nicit din mun\i la mare. / Siretul, Nistrul, vârtejitul Prut / Ne-au fost tovar[=i dintru început...// Hotin, Soroca, Acherman, Chilia / Str[jeri ai \[rii, înfruntând urgia! / Suceava, Baia, Putna, Ia=ii / Cu vraja slavei înc[lzi\i urma=ii. / La Ceremu= am stat, am stat la mare, / A=a ne-a poruncit +tefan cel Mare. / La grai, la port, la obiceiuri fra\i! / Moldova noastr[-ncepe la Carpa\i! O astfel de în\elegere just[, adânc[ =i nestr[mutat[ a adev[rului a avut Nicolai Costenco toat[ via\a, iar faptul c[ în condi\iile draconice ale regimului sovietic n-a putut s[ ne-o transmit[ urmeaz[ s[-l în\elegem acum noi, cititorii s[i. S[ în\elegem adev[rul =i s[ ni-l lu[m drept c[l[uz[ în tot ce sim\im, gândim =i facem. +i tocmai în calitatea lor de factori ce contribuie la întregirea imaginii scriitorului =i la educa\ia cititorului în spiritul adev[rului =tiin\ific =i istoric despre românitatea moldovenilor =i a limbii noastre postumele lui Nicolai Costenco î=i îndrept[\esc pe deplin ra\iunea de a fi publicate azi, de=i cu o întârziere mult prea regretabil[.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Avem dar o datorie sf`nt[, fireasc[ =i na\ional[ a culege via\a p[rinteasc[ prival[; nenorocirea literaturii, pendant[ ]n silo- gism, pedant[ ]n condei, pedant[ ]n idei, care ne ]neac[ =i omoar[ ]n \[rile rom`ne ]nchipuirea sub o ridicol[ ingeniozitate a cuvintelor, nu vine din alt[ pricin[ dec`t din ne=tiin\a tradi- \iilor vie\ii str[mo=e=ti. De abia n[scu\i la lumin[, nu ne uit[m

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI la leag[nul copil[riei noastre, am ajuns ]n halul poe\ilor, ]nv[- \a\ilor =i teologilor imperiei r[s[ritene...

Alecu RUSSO, Cântarea României, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 21. (Continuare în pag. 50) ION CIOCANU ION CIOCANU 40 în mod categoric din rândul povestirilor =i romanelor de duzin[ ale literaturii basarabene a anilor 60, a uneia care s-a smuls educa\ie estetic[ prin mijlocirea artei. estetice ale acestora, de nivelul lor de preg[tire artistic[, de predilec\iile de ei, receptorii de =i cât etc., parabolice rice, rele înse=i supuse recept[rii, mai ales de cele cu cheie, alego- obligatoriu o decodificare specific[ a operei. În atare cazuri receptarea presupune în mod inerent, inevitabil, cuvinte, la elementul carnavalesc, fantastic, imprevizibil etc. che cazul romanului defini\ia tipului de literatur[ exemplificat, dup[ cum este =i coduri, în cazul operei ambigue în inten\ia autorului =i prin multe mai suprapun se care în aceleia a deosebire cu art[, tiuca, în sensuri decât a crezut sau a vrut-o creatorul (Dumitru Tiu- pentru c[, oricum ar fi, o oper[ este întotdeauna mai bogat[ =i a doua oar[ prin individualitatea îns[=i a consumatorului, deschidere: o dat[ dinspre oper[ prin indetermin[rile ei latente contactul s[u cu opera, receptorul efectueaz[ cel pu\in o dubl[ interpret[ri variabile ca întindere =i valoare, în sensul c[ în pu\in cert c[ orice închidere con\ine o deschidere Eco, fie în\eleas[ =i consumat[ a=a cum a produs-o el (Umberto duce o form[ în sine închis[, din dorin\a ca aceast[ form[ s[ Exist[ oîntreag[teoriea Este repet[m =icazuluneiadintreoperele rezistente În mare m[sur[ subiectiv[, decodificarea \ine atât de ope-

apeleaz[ demonstrativ =i constant la echivoc, la jocul de Opera deschis[, Teorialiterare operei Povestea cu coco=ul ro=u, Bucure=ti, 1981, pag. 20). Dar nu e Este adev[rat c[ omul de art[ talentat pro- UNUI ROMAN SUBÎN|ELESURILE +I ÎN|ELESURILE VASILACHE: VASILE , Gala\i, 1992, pag. 145). pag. 1992, Gala\i, , polisemiei recept[riiopereide în care Vasile Vasila- in nuce

mai de

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ale timpului pu\in favorabil crea\iei autentice, anume al romanului Povestea cu coco=ul ro=u, parabol[ literar[, în care Vasile 41 Vasilache a sim\it, a v[zut =i a exprimat o seam[ de adev[ruri care, în condi\iile ideologiei comuniste, n-ar fi putut fi abordate prin alt[ modalitate artistic[. Prin defini\ie, parabola este o povestire încifrând în planul ei figurat o înv[\[tur[ moral[ sau religioas[; cuprinzând evenimente din cercul vie\ii cotidiene, c[rora le atribuie o semnifica\ie mai general[ =i superioar[, parabola urm[re=te s[ fac[ inteligibil[ aceast[ semnifica\ie cu ajutorul unor întâmpl[ri care, considerate pentru sine, sunt de toate zilele; în secolul nostru, cu autorii insoli\i de tipul lui Kafka (Procesul, Castelul etc.), asist[m la manifest[rile deconcertant stranii ale unui stil parabolic modernizat, în care semnifica\ia nu mai este univoc[, ci eminamente echivoc[ =i ambigu[ prin virtualitatea ei enigmatic[ (Dic\ionar de termeni literari, Bucure=ti, 1976, pag. 316). Faptul în sine al apelului scriitorului la aceast[ modalitate literar[ adevere=te o con=tiin\[ artistic[ evoluat[, iar mânuirea m[iestrit[ a elementului parabolic i-a permis lui V. Vasilache s[ exprime în mod ingenios probleme =i adev[ruri ale satului basarabean postbelic, romanul s[u putând fi considerat un excelent exemplu de proz[ rural[ prin punerea în valoare a normelor etice populare netrec[toare, pândite la un moment dat de pericolul dispari\iei, prin utilizarea unui întreg arsenal de mijloace folclorice, înglobând în\elepciunea milenar[ a poporului. Mostr[ de proz[ rural[, romanul lui Vasile Vasila- che este, dup[ cum s-a spus chiar la apari\ia lui, o parabol[ concentric[, în care sensurile vin, picante, la cititor împreun[ cu tertipurile manieristice, autorice=ti =i jocul andersenian (cite=te: feeric) al imagina\iei (Mihai Cimpoi, Proza lui Vasile Vasilache. În cartea lui: Disocieri, Chi=in[u, 1969, pag. 109), o fabul[ modern[ în proz[, bogat[ în sugestii alegorice =i simbolice (Mihail Dolgan, Vasile Vasilache: Povestea cu SCRIITORI DE IERI +I DE AZI coco=ul ro=u. În cartea lui: Marginalii critice, pag. 186). Cercet[torii de mai încoace pun =i ei accentul pe caracterul parabolic al Pove=tii cu coco=ul ro=u, încercând s[ mearg[ mai adânc în intuirea dedesubturilor ideatice ale romanului. ION CIOCANU ION CIOCANU 42 g[sit tu în iarmarocul cela ceva mai ac[t[rii, cum ne-am în\e- nul... CândZamfira îlîntreab[,launmoment dat:+in-ai rezid[ în afirma\ia sa c[ ce \i-i desimea oamenilor. Cum ne-am în\eles cu tine doar[? scos mâinile de sub cap =i a r[=chirat degetele zece, s[ arate Patret! dânsul, crede-m[, nu era în tot iarmarocul!... Vrei s[ m[ crezi? s-a îndurerat Serafim... +tii, Zamfiro, mai mare l[mure=te de-a fir a p[r so\iei. Nu-i sia înclina\iei spre frumos a lui Serafim Ponoar[. Acas[, el îi ce are cu mine, nu-i a=a? O dat[ tr[iesc pe lume! este expre- s[-mi fie, materiale util cele dou[ moduri de a privi bou\ul c[tre scriitor a evenimentului-parabol[ îl constituie anume =i cel mai important lucru ce se desprinde din explorarea de în serios ca o dimensiune fundamental[ a romanului), primul sului =i utilului (conflictul dintre frumos =i util a fost luat investiga\iei critice. Oricât ar persifla criticul pe seama frumo- ca\iile parabolei literare, cum apar acestea în cartea supus[ Vasilache, ci de aici în mod special de tehnica narativ[ în labirint Burlacu, (Alexandru centrale simbolurilor zarea rii acerbe din anii 60 tehnica aceasta a facilitat contextuali- =i la nivel de naratori, pentru ca, la urm[, fragmentarismul s[ fie ob\inut este rela\ii normale =i anormale, reale =i fantastice. Evenimentul... mituri =i legende legate de protagoni=tii =i figuran\ii afla\i în bou\, =i, în leg[tur[ cu acest eveniment, se între\es mai multe se afl[ un eveniment-parabol[, cump[rarea la iarmaroc a unui Îl avem în vedere, întâi de toate, pe Alexandru Burlacu. În centru Un principiu al atitudini lui Serafim Ponoar[ fa\[ de frumos ocup[m ne tân[r, nu mai noi colegul de deosebire Spre la casa omului în m[sura în care ar satisface necesit[\ile abordat , Chi=in[u, 1997, pag. 81-82). Uite a=a =edea lumea împrejurul lui... +i Serafim a drag[! ... o vac[. C[ eu nu m[ uit la nimica! ... Mie organizare din diferite perspective, este caracterul parabolic al romanului =i de semnifi- Ce-ar fi! O broasc[ dac[ îmi e a textului. Oricum, în condi\iile cenzu- drag frumos frumos, \ie, i-i drag =i lui Dom- relatat Povestea... , nu-\i care îns[ nu este place, frumusa\[ de mai mul\i drag[, Critica în Critica lui Vasile a=a-i? drag[ cine ca

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI les?, Serafim nu preget[ s-o dumereasc[: De-a folosului multe erau, da de-a frumosului nimica. 43 Evident, problema frumosului =i cea a folosului exist[ obiectiv în roman, =i nu este cazul s[ ironiz[m în leg[tur[ cu acest adev[r. La fel în privin\a celor dou[ personaje principale =i antipo- dale Serafim Ponoar[ =i Anghel Farfurel. Primul e un \[ran naiv, sincer, st[pânit de sentimente nealterate de nici un fel de calcule utilitariste, meschine. De aceea nimere=te în situa\ii nostime, l[sându-se adesea prostit, îmbrobodit. Mai mult, Serafim Ponoar[ î=i formeaz[ cu timpul o \inut[ psihologic[ pe potriva felului s[u de a fi, d[ dovad[ =i de înc[p[\ânare, de înd[r[tnicie în pornirile sale (chiar de viclenie, de =iretenie uneori). Cel de-al doilea personaj Anghel Farfurel prive=te lucrurile prin prisma utilit[\ii lor, î=i cunoa=te îndatoririle =i, mai cu seam[, drepturile, face aluzie la Constitu\ie etc. El nu se las[ nicidecum târât de funia aceea închipuit[, de care atât de u=or se las[ dus Serafim. Dimpotriv[, el se întreab[ r[spicat: V[zut-a\i vreodat[ \igan dat de-a dura? Personajele sunt expresii vii, impresionante =i conving[toare ale celor dou[ mentalit[\i, psihologii =i atitudini fa\[ de realitate. Ele ni se întip[resc prin pitorescul felului lor de a fi, prin vocabularul =i limbajul lor colorate, prin semnifica\ii etice, morale, sociale distincte. Cu toate c[ au însu=iri reale, concrete =i contrastante =i se afirm[ ca personaje individualizate, purt[- toare de mesaje deosebite între ele, personajele sunt totu=i mai curând simboluri sintetice ale unor moduri de existen\[ uman[, a c[ror în\elegere adecvat[ ne îndeamn[ s[ alegem între omul cu suflet curat, cu mentalitate nealterat[ de meschin[rie, de calcule egoiste, =i antipodul s[u, tehnocratul f[r[ suflet, f[r[ sentiment, robotizat. Altceva e c[ fondul ideatic al romanului lui V. Vasilache nu se reduce nici la Serafim Ponoar[ =i Anghel Farfurel în parte, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI nici la acest cuplu caracterologic generator de impresii bogate =i sugestive, inclusiv al impresiei c[ cele dou[ personaje sunt mai degrab[ unul singur, în ipostaze diverse, dup[ cum s-a constatat în critica noastr[ în chiar anul apari\iei c[r\ii. De ION CIOCANU ION CIOCANU 44 care a avut grij[ s[ nu fie totul clar, numai bun de rumegat. În în primul rând din cauza modalit[\ii literare abordate de autor, nara\iunilor de aceast[ natur[, sunt sortite din start e=ecului, c[tre cititorul de analize critico-literare p[trunz[toare în miezul ale parabolei de la temelia romanului, oricât de a=teptate de drac, curat e f[cut numai din de-alde mde de-ace=tia). of! =imde...(Oriunmde, oriSerafimacestatotun lui Anghel, ci se închide oarecum în sine, într-o filozofie a lui Ponoar[, care nu riposteaz[ vicisitudinilor, nu lupt[ împotriva bou\: Fie dus unde l-or duce... rile autorice=ti vizând indiferen\a fostului bour, ajuns în prezent bucuros de-un ajus[ =i puit[ el, încornoratul, s[ p[=easc[ umil, bleg, târât de-o a\[ închi- iuri în via\a bunicilor, r[sstr[bunicilor, nici m[car s[ se aud[, îns[ fusese ceva mai încoace, dar niciodat[, nicidecum, nic[- =i trop[it de cai. Apoi fusese mândria jude\ului mult-pu\in, fereasc[ uneori în pocnete de pistoale, în sclipiri de iatagane miluna cu coarnele, iar aceea, speriat[, se întâmplase s[ se =i \[rii, pe steaguri semn al nesupunerii, =i înfruntase luna-se- stema în izvoarelor,codrilor,st[tuse st[pânul mândria era strujeni, ar fi avut =i el necazuri de spus. Bun[oar[, cum cândva ,,B[lan bou-bou\, îns[ dac[ ar fi avut limb[ nu numai pentru bou\ului în roman, despre involu\ia lui pe parcursul istoriei: rilor acestora. Am mai vorbit despre sensul simbolic major al roman =i diversitatea viziunilor asupra faptelor vie\ii =i sensu- întregului a programatic[ ambiguitatea aici de simboluri, =i alegorii de mul\imea parabolic, caracterul aici De orale. fond, de spiritul însu=i =i de forma literar[ a crea\iei populare or în literatura român[ est-prutean[, de=i atât de apropiat, în ga\iei artistice. Totul se întâmpl[ într-un mod neîntâlnit anteri- în subtext neajunsuri =i lacune ale realit[\ii supuse investi- proiecteaz[ tablouri de via\[ dintre cele mai variate, vizând multe ori atmosfera de poveste devine un ecran pe care autorul Încerc[rile de a dezv[lui semnifica\iile etice =i cele sociale În atare cazuri se v[de=te aluzia la felul de a fi al lui Serafim În acela=i context al involu\iei bou\ului se înscriu constat[- strujan de an\[r\... ng[ s[ se vad[ ag[\at de dou[ tinichele ruginii, tinichele dou[ de ag[\at vad[ se s[ ng[

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI rândul al doilea, Serafim Ponoar[ nu este un personaj univoc =i simplu, care s[ se lase în\eles direct, clar, definitiv; el mai 45 curând ne z[d[r[, ne încearc[ de minte, s[ vad[ ce zace în noi =i cum propriile noastre gânduri, idei, atitudini se vor developa la contactul sufletesc =i intelectual cu povestea închipuit[ de scriitor. E pentru c[ mesajul romanului Povestea cu cocosul ro=u a fost trimis de autor, cu bun[ =tiin\[, în subtext, în substratul aluziv =i ambiguu, în principiu indesci- frabil pân[ la sfâr=it. De aceea o parte (cel pu\in) a opiniilor noastre de pân[ aici sunt vulnerabile sau, în orice caz, amen- dabile din partea altor exege\i care vor în\elege romanul mai profund sau paradoxal? mai superficial decât noi. Semnifi- ca\iile parabolei literare fiind inepuizabile, fiec[rui cititor (or, criticul de profesie este, înainte de toate, un bun cititor, vorba lui Sainte-Beuve!), deschizându-i-se într-o anumit[ m[sur[, pân[ la un anumit punct, e de presupus c[ o dezv[luire deplin[/ total[ a mesajului romanului lui V. Vasilache este în principiu imposibil[. Afirma\ia din urm[ este cu atât mai just[, cu cât scriitorul a încifrat cu atâta zel unele episoade =i pove=ti, încât nu ne r[mâne decât s[ le l[s[m pe seama elementului miraculos, fantastic, absurd, care spore=te farmecul textului, nu îns[ =i semnifica\iile etice =i cele sociale ale subtextului spre care ne-a trimis autorul, din capul locului, în mod programatic. R[mân ca =i nedevelopate inscrip\iile din casa mamei N[dejdea: Nu dintr-un ou, da din dou[, De la bou la ou =i napoi tr[iasc[ tehnica! Gata 3 minuti, Interesul lumii i=tileac... Personaj pitoresc, scripcarul b[trân Zaharia nu contribuie prea eficient la dezv[luirea mesajului romanului, dar alc[tuie=te o poveste a sa, despre puterea sau poate totu=i despre farmecul gândului, menit[ credem s[ ne sugereze importan- \a efortului intelectual în actul lecturii, mai ales al lecturii unui roman multiaspectual =i polivalent. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Multiaspectual =i polivalent, deoarece Vasile Vasilache re- u=e=te s[ spun[ mult chiar =i printr-o aluzie care, la o lectur[ fugitiv[, poate s[ ne scape. Iat[, de exemplu, un dialog de o savoare deosebit[, desf[=urându-se, chipurile, în preajma câr- ION CIOCANU ION CIOCANU 46 r[mas f[r[ vit[ la cas[. la vit[ f[r[ r[mas \[ranului a irecuperabil[ pierderea memorabil =i pitoresc baba Safta cu capra pentru lân[ de bursuci =i Ponoar[ Serafim... b[trân[, vaca cu Invalidul vrei? mai ce trei, to\i =i frate, trei, când s-a pr[v[lit beat peste r[stignire... c[ nu poate, =i-a vârât r[stignirea în cas[ =i s-a v[t[mat... nire =i nu voia s[ se deie cu ateismul: =-atunci, dac[ a v[zut registrele s[-i caute st[pânul =i primul a fost: st[pânul bou\ului pe g[sit în descoperi p[dure: a-l de scopul în colective, gospod[riei muiri O replic[ atât de simpl[ Dac[ nu mai sânt! Sectorul privat s-a lichidat, c-au r[mas Altelelarând... 1949-1950. Ptiu, ce fel de registre? Dapoi aista nici n-a apucat kolhozul! Pu\intelu Toader! Dumnezeu s[-l ista... Ba nu-i chiar adev[rat! S-a speriat noaptea în casa cea mare, Nu-i adev[rat. Din v[t[m[tur[... C-avea la poart[ o r[stig- Mort de moarte bun[. Dapoi cine s[-l întrebe, dac[ era de acuma mort... Cum, de ce? Ba chiar Ion Gur[u. Juncul? Mort e de-o s[pt[mân[. Gur[u Ion avea un junc... ? Doi ani r[m[sese stearp[... Dar vi\elul? Crede\i c[ mai \iu eu minte? Mai concret? v[cit... S-a Unde \i-i vaca? Prezent. Eremia Vasile! +i atunci... Atunci au venit registrele la B[lan. Au început S-a v[cit... exprim[ în mod

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Discu\ia despre v[t[m[tura lui Ion Gur[u are un dedesubt ideatic profund, vorba fiind aici despre prigonirea credin\ei 47 în anii puterii sovietice, despre distrugerea obiectelor care le aminteau oamenilor despre Dumnezeu, despre trecerea for\at[ a tuturora la ateism. De o înc[rc[tur[ enorm[ este replica alc[tuit[ din cifrele 1949-1950, anii deport[rii \[ranilor înst[ri\i =i ai colectiviz[rii for\ate a agriculturii. Oamenii r[spund automat la som[rile celui cu registrele, nu discut[ decât strictul necesar, ca în cazul cu cei trei individuali=ti, ultimii trei oameni care au \inut piept valului colectiviz[rii. C[ printre ace=tia e =i Serafim Ponoar[, nu e de mirare. Un \[ran de felul lui Serafim nu se aventureaz[ în experimente =i experiment[ri despre soarta c[rora el nu =tie nimic. Faptul c[ într-un singur dialog scurt, care, la prima vedere, este un schimb de replici pitore=ti între câ\iva \[rani nimeri\i întâmpl[tor în preajma cârmuirii gospod[riei colective, scriitorul reu=e=te s[ sugereze, cel pu\in, trei fapte cu ecou lung în inima cititorului atent =i p[trunz[tor este o alt[ dovad[ a artei lui de a spune mult în cuvinte pu\ine sau, literar vorbind, de a sugera =i de a-l incita pe cititor, de a-l face s[ p[trund[ adânc în text =i chiar dincolo de text atunci când sensurile/ semnifica\iile celor narate sunt depozitate în subtext. Drept fovad[ a aceleia=i arte este =i subtextul pove=tii cu \ân\arul. În dorin\a sa de a face un bine stufului, \ân\arul e nevoit s[ zboare la mare, la munte, la nour, la vânt, doar va reu=i s[ i se permit[ pâr[ua=ului s[-=i mute albia spre stuful pândit de moarte. Fratele noura= nici m[car nu-i r[spunde la rug[minte, ceea ce-i alimenteaz[ \ân\arului concluzia despre psihologia =i mentalitatea insului pomenit sus, pe scara ierarhic[, concluzie pe cât de concret[ în planul imediat =i direct al nara\iunii, pe atât de filozofic[ în planul semnificativ =i aluziv al întregului roman: Fudul, dar n-ai ce-i face, e sus. Oleac[ numai a s[ltat SCRIITORI DE IERI +I DE AZI nasul din fum, =i uite, acum, hi-i, \ine-te! Dup[ ce e=ueaz[ =i în dialogul cu luna (Ei =i!), bietul \ân\ar se pomene=te iezeturin\ialist (de la iez[tur[), care descoper[ adev[ruri dureroase, imposibil s[ le fi dezv[luit ION CIOCANU ION CIOCANU 48 programatic[, regimul aluziv al romanului ( gente, cu subtexte lu cu entuziasm discursul cu tâlcuri ambigue =i simboluri emer- Tehnica narativ[ în Povestea lui Vasile Vasilache oadei. Alexandru Burlacu în studiul din care am mai citat: sificarea modalit[\ilor artistice abordate de c[tre scriitorii peri- literare, faptul constituind o contribu\ie a autorului la diver- elementului absurd în dezghiocarea semnifica\iilor parabolei =i n-a vorbit cu soarele, c[ci vai =i de pielea aceluia...). dar nici n-a ajuns la astrul suprem (se crede c[ \ân\arul a orbit rugat s[-=i schimbe pu\in albia ca s[ alimenteze cu ap[ stuful, pâr[ua=ul cu problemei rezolvarea facilita putut fi i-ar care \ân\arul nu numai c[ n-a vorbit cu soarele, cel mai de sus, unei agen\ii telegrafice interna\ionale, din care se în\elege c[ a informa\ie o de =tiin\ific confirmat[ apoi consolidat[, este ei absurditatea continuare În absurd[. este explica\ie uite cum de mai tr[iesc ele!..., N-au pierit înc[?! substantive subiecte corespunz[toare în sintaxa astral[) ia de acesta Huzure=te =i dumnealui Lehamite (acestea devenit-au cum mir[ m[ Adic[ surcic[! nu-i purcic[ vas[zic[, tr[ie=te, vas[zic[, Lehamite, Cum[trul auzi! Ia subîn\elege: chiar Chipurile, sun[, dar mai mult r[sun[ =i ce se în\elege, nu se modula\ii cu intona\ii între silabe =i cuvinte, de Doamne sfinte! confirmare, ci-i întru mai mult întrebare a pierzanie, nu-i taman cuvântare uciganie... Ni=te iast[ seama: el ia acu abia nesatisf[cu\i: +i anapoda socoteal[, c[-i mai mult tocmeal[, o face cu prea mult[ precau\ie, de aceea ne las[ în continuare Lehamite tr[ie=te l x O 1: tr[ie=te Scârb[ lui b[!, dup[ care îl aude pe cine=va=ilea cu formule de felul V[zut-ai? Tu e=ti gata s[ cân\i, da în lumea asta-i atâta scâr- \ân\arul pelaochidemil[pentru atunci =terge se c[ etc.), fantastic[ nevinovat[, vedere ma vreun alt scriitor în alt tip de literatur[ (decât povestea, la pri- rcm sne p= î stai d a pei = rolul =i aprecia a de situa\ia în pu=i suntem Oricum, de aceasta încercarea obi=nuit, limbajul la Raportat[ Scriitorul încearc[ s[ verse lumin[ asupra formulelor, dar necoase =i adem ~ O , Huzure=te, tr[ie=te 1: tr[ie=te Huzure=te, , O = O . O to\i=iundefaceîngând: enitoare, Critica Critica în labirint ambiguitatea apreciaz[ ~ = , ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI pag. 80, 82, 83). Mai mult, cercet[torul afirm[ pe drept cuvânt c[ povestea nu are un în\eles deplin dac[ nu-i sesiz[m planul 49 simbolic, lumea imaginar[ (Ibidem, pag. 83), f[r[ îns[ a risca =i el o explicare a formulelor matematice, de exemplu, sau a pove=tii b[trânului scripcar Zaharia. Or, obiec\iile sale de tipul pân[ în prezent metaromanul Academicianului r[mâne în afara câmpului de observa\ie al criticii (Ibidem, pag. 86) r[mân în picioare =i dup[ lectura studiului s[u, iar observa\ia c[ Povestea cu coco=ul ro=u este primul roman postmodern scris în Basarabia (Ibidem, pag. 87) î=i mai a=teapt[ dezv[luirea concret[, am[nun\it[ =i, desigur, conving[toare, r[mânând =i ea în picioare =i îndemnându-ne spre investiga\ii noi, aprofundate. E pentru c[ Vasile Vasilache s-a aventurat în lumea unei fic\iuni într-adev[r polisemantice, polivalente, c[reia la un moment dat nu-i mai \inem în st[pânire toate dedesubturile/ în\elesurile/subîn\elesurile. E bine sau normal, e r[u sau riscant s[ procedeze în acest fel scriitorul, e o problem[ în discu\ie. La urma urmei, actul creator cu adev[rat creator! poate presupune =i o astfel de ascundere a semnifica\ilor parabolei puse la temelia operei. Actul critic îns[ presupune o explicare exhaustiv[ a parabolei explorate de autor, o limpezire a impresiilor cititorului, de aceea concluzia cercet[torului de ultim[ or[ c[ povestea imaginat[ de Vasile Vasilache r[mâne mereu deschis[ pentru alte interpret[ri (Ibidem, pag. 87) ni se pare una prea pu\in m[gulitoare pentru cititor. Pentru procesul critico-literar îns[ problema semnifica\iilor concrete ale parabolei literare niciodat[ n-a încetat s[ constituie o enigm[. Mai curând claritatea epuizat[ a unor opere lipsite de orice mister ne-a c[=unat probleme, între care, mai cu seam[, aceea a lipsei de con\inut etic important =i profund. Or, romanul Povestea cu coco=ul ro=u reprezint[, cu SCRIITORI DE IERI +I DE AZI siguran\[, opera multiaspectual[ =i cu multe semnifica\ii, care ne oblig[ la lecturi reluate =i la interpret[ri noi, mereu mai adânci, mai adecvate, generatoare de impresii puternice =i de concluzii revelatoare. ION CIOCANU ION CIOCANU 50 sitate dialectic[. a aprecierilor de ieri nu numai c[ se impune, dar este o nece- autentic[ reclam[ lecturi =i relecturi, =i o aprofundare continu[ ( toate normele existente, chiar =i pe acelea de logic[ elementar[ verbal inten\ionat, o vorbire care zburd[ în nism dinamic, incon=tient, ajungându-se la un gen de nonsens nedescifrat amestec de planuri, delir verbal într-un polifo- faptul c[ spre final totul de se metamorfozeaz[ dintr-un varieteu în ca povestirii a deschis[ serie Felicia etc. sovietic nou, omului a just[ în\elegerea de =i timpului s[n[toase, care îl îndep[rtau, chipurile, pe autor de realitatea =i Valeriu Senic, considerându-le procedee str[ine literaturii ale scriitorului, pe care le-au blamat odinioar[ alde Ion Racul s[ pun[ accentul tocmai pe acele particularit[\i de exprimare Cercet[tori de ultim[ or[, educa\i în condi\ii noi, nu se sfiiesc parodia scrieriletradi\ionale a pentru apelat a scriitorul care la cadru, cu nara\iunea apreciaz[, dintre elementele for mânalul Vasilache. Vasile de ro=u coco=ul cu Povestea în tradi\ional romanului a desconven\ionalizare de Modalit[\i plar[ =i semnificativ[ a desf[=ur[rii nara\iunii (Felicia Cenu=[, nea aberant[ a satului, iar în al doilea dezordinea... exem- =i cel din fic\iunea literar[ (În primul e reprezentat[ dezordi- paralelismul dintre spa\iul real, supus investiga\iei artistice, despre desc[tu=at vorbe=te înainte, mai noi de citat Ibidem La drept vorbind, nimic deosebit. Orice carte cu adev[rat E

un imperativ care, de altfel, începe s[ se înf[ptuiasc[. se s[ începe altfel, de care, imperativ un

Cenu=[ ).

Literatura =i arta, 1999, 4 noiembrie). Cercet[ Alecu RUSSO, Ce este literatura, de nu chiar expresia vie\ii unei na\ii? DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ , de exemplu, pe urmele lui Alexandru Burlacu, Cântarea României cu început=isfâ , Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 47. mei romanului lu O mie =i una de una =i mie O

libertate, nesocotind (Continuare în pag. 59) r=it =iacreao i V. Vasilache, Î s[pt[- În nop\i, toarea apoi

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI DOU{ C{R|I NOI

ALE LUI 51 SPIRIDON VANGHELI

N[scut la 14 iunie 1932 în comuna Grin[- u\i, jude\ul B[l\i, în prezent raionul Râ=cani, autor al c[r\ilor pentru copii În \ara fluturilor (1962), urmat[ de o alta, de data aceasta de miniaturi excelente B[ie\elul din coliba albastr[ (1964), apoi al c[r\ilor de referin\[ în cadrul întregii noastre literaturi pentru copii: Ispr[vile lui Gugu\[ (1967), Ministrul bunelului (1971), Gugu\[ c[pitan de corabie (1979), Steaua lui Ciubo\el (1981), Calul cu ochi alba=tri (1981), Gugu\[ =i prietenii s[i (1983), Pantalonia \ara piticilor (1984), M[ria sa Gugu\[ (1989), Gugu\[ =i prietenii s[i, în dou[ volume (1994), al c[r\ii de versuri Balade (1966) =i, împreun[ cu Grigore Vieru, al unui excelent Abecedar, în anii din urm[ a editat dou[ volume de nuvele originale =i incitante. Prima este intitulat[ Tat[l lui Gugu\[ când era mic (1999) =i-l are drept personaj principal pe un alt Gugu\[. Aici este locul s[ remarc[m c[ aproape întreaga activitate a lui Spiridon Vangheli este marcat[ de crearea de c[tre scriitor a unui personaj devenit curând o emblem[ sugestiv[ a Copilului (cu majuscul[) Gugu\[. Din suita de c[r\i care îl au drept protagonist se desprinde imaginea unui b[ie\el înzestrat cu o minte sclipitoare, în gânduri =i ac\iuni manifestându-se prin spontaneitate =i caracter imprevizibil, exprimarea sa neîndep[rtându-se în principiu de aceea a confratelui mai mic din miniaturile din cartea În \ara fluturilor Radu. Ca atâtea personaje crengiene =i folclorice, Gugu\[ este SCRIITORI DE IERI +I DE AZI uria= prin capacitatea sa de a inventa parabole în care faptul obi=nuit, cotidian, banal chiar, se pomene=te hiperbolizat, încadrat într-o atmosfer[ basmic[, neverosimil[, dar absolut autentic[, dup[ cum se întâmpl[, de exemplu, în nuvela Cu=ma ION CIOCANU ION CIOCANU 52 din urm[ a c[zut în mintea nepo\elului, de vreme ce, trecut de Gugu\[ a deprins =ireteniile nevinovate de la bunic, ori acesta meai s[mori,c[a=aerao ninsoare?... barea pecarei-opuneGugu\[ bunicu noi eram doi, a mers =i câinele matale cu mine. când afar[ era pr[p[denie?! nepo\elul r[spunde prompt: P[i întrebarea bunicului +i cum te-ai dus, bre, tocmai la moar[, La memorabil. spontan, firesc, exprim[ o el care pe leapt[, Gugu\[ este naivul de totdeauna, dar naivitatea lui e una în\e- murat pe care îl mâncase în ajun. moar[, bunicul prinde suflet. Poate datorit[ unui castravete venit singuri acas[. când nu spune dintr-o dat[ de ce anume, cum anume caii au f[r[ colaci =i pâine bunicul nu va muri. sania cu caii înapoi acas[, ghidat de aceea=i convingere c[ porne=te =i moar[ la merge el doilea, al rândul În muri. va rând, el ascunde lumân[rile, crezând c[ f[r[ ele bunicul nu primul În lui. accep\ia în magice de atât pe n[stru=nice, de n-ar fi Gugu\[, dac[ n-ar pune la cale ni=te trebu=oare pe cât a ie=itpepoart[=iluat-olamoar[. sufletul bunelului pân[ s-a bocn[ ridica la înghe\e cer..., s[ O sanie înc[rcat[ o cu saci c[ teme se Gugu\[ câinele, rudelor decedate mai demult ve=ti de aici, de pe p[mânt. Url[ te bunicul lui Gugu\[, oamenii vin la el s[-l roage s[ transmit[ imagine în miniatur[ a întregii crea\ii vangheliene. E pe moar- nuvela firesc =i chiar molipsitor nu numai copiilor. D[m drept exemplu st[pânit de sentimente vii, =i puternice, care ingenios se transmit cuvântului, în chip al s[n[tos sensul în neastâmp[rat lui Gugu\[ Nepotul =i bunicul sunt adev[rate vase comunicante: ori Pe linia ingenuit[\ii înn[scute a lui Gugu\[ se înscrie între- De aici încolo se contureaz[ tot mai bine ambele personaje. la de singuri întors s-au care sacii cu istoria aude Când Scriitorul dovede=te ingeniozitate pe m[sura personajului Pân[ aici totul se pare natural, ca în via\[. Dar Gugu\[ o propune ne ea fantastic, =i real de organic[ Îmbinare Bunelul . Protagonistul c[r\ilor lui Spiridon VangheliSpiridon lui c[r\ilor Protagonistul . este . lui: ...Dartunutete-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI optzeci de ani, dup[ ce afl[ c[ Gugu\[ ascunsese lumân[rile într-o m[nu=[ , a adus de la deal ghiocei, a înconjurat m[- 53 nu=a cu floricele =i gr[ia cu dânsa: O venit prim[vara, Gu- gu\[! Sub influen\a nepo\elului sau în virtutea metodei de crea\ie a scriitorului, întemeiat[ pe respectarea valorilor etice supreme, care se cer prezentate în mod ingenios în cartea pentru copii, bunicul se copil[re=te când zugr[ve=te un câine pe c[su\a r[mas[ pustie, iar cu vopseaua care îi r[mâne mai face ni=te g[ini pe u=a de la poart[, c[ s-au cam împu\inat cele din[untru. Bunicul e dincolo de atare ciud[\enii =i copil[rii în\e- lept când îi l[mure=te lui Gugu\[ c[ umbl[ în genunchi prin ograd[, deoarece seam[n[ floarea-soarelui =i c[ în general trebuie s[ faci m[car oleac[ de lumin[ pe unde mergi. Vorba citat[ la urm[ n-ar fi pl[cut[, dac[ n-ar fi preg[tit[ de ocupa\ia concret[ a personajului care umbl[ în genunchi, pentru c[ altfel îl dor =alele. Mai mult, când ograda se lumineaz[ puternic de la p[l[riile de floarea-soarelui, bunicul deseneaz[ un cal, c[ruia îi pune o stea în frunte, iar lui Gugu\[ îi face un soricel pe cu=m[. Steaua =i soarele mic sunt dou[ simboluri, în care intuim pe bunic =i pe nepo\el. În felul acesta nuvelele lui Spiridon Vangheli despre Gugu\[ î=i afirm[ un solid poten\ial cognitiv, instructiv, unul educativ. Gugu\[, ca de altfel =i alte personaje pl[smuite de scriitor (Ciu- bo\el, Titiric[), se dovede=te o permanen\[ a vie\ii cititorului care nu preget[ s[ se aplece asupra c[r\ilor ce-i sunt destinate. De data aceasta locul lui Gugu\[ ca personaj permanent al c[r\ilor lui Spiridon Vangheli îl iau Petru\, Pintilie, Costic[ Putin[ =i alte personaje bine individualizate prin vorbele =i, mai ales, prin faptele lor. Petru\, de exemplu, când fr[\iorii s[i cer p[rin\ilor s[ le aduc[ de la târg covrigi, un cu\ita= =i SCRIITORI DE IERI +I DE AZI alte obiecte simple, le cere un fel de f[in[ care lumineaz[. Mam[-sa îi aduce halva. Nu se dumerise ce fel de... f[in[ voise Petru\. Chiar îi spune: Scoate, m[i, din capul cela ce ai, nu m[ pune pe frigare... B[iatul nu-i spune de-a dreptul ce ION CIOCANU ION CIOCANU 54 spre r[s[rit =i \inea în mân[ Sfânta Evanghelie. deseneaz[ o minune de înger, cât peretele... =i îngerul zbura în în\elegerea unei m[tu=e Axinia, dar la un moment dat Pintilie casei, c[ umbl[ pe catalige înalte, sunt fapte ie=ite din comun de personaj se prezint[ nuvela profund[. mai una acum pare se ni revela\ia iar incitant[, =i pl[cut[ superior,Petru\.lui ac\iunii de =i fel gândirii la al e Lectura acum nivelul, este original iar personajului, ac\iunilor ale scriitorului spre dezv[luirea unor semnifica\ii surprinz[toare aspect literar =i filozofic. Comun[ este tendin\a permanent[ a Vangheli,Spiridon lui ale anterioare nuvelele =i fa\[ de sub \[, ci e cazul s[ c[ut[m ori s[ intuim ce e comun între nuvela nuvela inaugural[ a c[r\ii care dep[=e=te esen\ial cotidianul =i efemerul, iat[ ce este t[u începe a lumina. vor s[ ne îngenuncheze! acela, bine c[ nu te-ai pus în genunchi... =i, totodat[, filozofic: Las[ c[ scot eu c[ma=a de la flocosul de ce s[ m[ pun în genunchi în fa\a ta?! =a el îi riposteaz[ pe dreptate: +-apoi capul nu-\i lumineaz[, adev[rat matur. Hojm[l[ului care îl prinde la pere =i-i ia c[ma- aur, ci sufletul =i bun[tatea lui Hristos lumineaz[. oarecare, drept urmare îi explic[ pe îndelete c[ nu f[ina de copil un e mai Petru\nu c[ în\elege Mama înalte. aspira\ii tate (pentru mama), dar sunt lesne de în\eles în contextul unor în cuie pe cruce. neze capul meu a=a ca al lui Iisus Hristos, dar s[ nu m[ bat[ spus), dar îi l[mure=te ceva mai târziu: ... Eu vreau s[ lumi- voise s[ i se aduc[ de la târg (Pricepe-te, a zis Petru\, =i nu i-a Similar[ sub aspectul semnifica\iei etice a faptei s[vâr=ite +i n-o opunem c[r\ilor despre Gugu\[, mai exact lui Gugu- O parabol[ a apropierii omului de gândirea îndr[znea\[, Mama, auzind întâmplarea de la Petru\, se exprim[ simplu cu e c[ demonstreze s[ ocazia are Petru\ z[bav[ nu +i Gândurile copilului sunt, evident, dintre cele mai nea=tep- Apoi i-a mângâiat p[rul =i a zis: Capul Tat[l lui Gugu\[ când era mic Pintilie . C[ urc[ pe acoperi=ul C[ ta-are mul\i mai .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Semnifica\ia etic[ deosebit[ a faptei b[iatului e subliniat[ în mod expres de c[tre o vecin[: M[iculi\[, ce înger! Nu 55 degeaba b[iatul se urc[ mai sus decât to\i: el e mai aproape de Domnul. Semnifica\iile etice majore ale faptelor acestor personaje adeveresc o cre=tere esen\ial[ a maturiz[rii intelectuale a copilului sau mai curând a dorin\ei subiective a scriitorului de a-=i prezenta personajul într-o atare ipostaz[, ceea ce nu e r[u, de=i stârne=te o anumit[ b[nuial[ c[ Petru\ =i Pintilie ar nutri idei =i idealuri prea nobile pentru vârsta lor fraged[. Cu mult mai fire=ti sunt aventurile lui Costic[ Putin[. Copil zbân\uit =i cu draci într-însul, acesta glume=te cu cine trebuie =i cu cine nu prea, de se alege cu o b[taie cu rigla de la domnul înv[\[tor; el nu =tie m[sura =i st[ la s[niu= pân[ târziu, de-l face pe taic[-s[u s[ înjure =i s[-l a=tepte înr[it pentru c[-i udase ciubotele; chiar de sfintele Pa=ti rupe c[ma=a într-un cui, de a mâncat b[taie de la maic[-sa. Cea mai temerar[ aventur[ a lui Costic[ e urcarea în vârful unui copac, de unde nu-l poate coborî nimeni, apoi =i autosalvarea sa miraculoas[ (la r[d[cina înaltului copac taic[-s[u legase un câine r[u). Întrea- ga nuvel[ e de o autenticitate des[vâr=it[, nic[ieri faptele personajului =i ideile acestuia nu par atribuite lui Costic[; copilul î=i dezv[luie felul de a fi în mod natural, conform psihologiei sale. +i mai antrenant[ este nuvela Olti\a. Subiectul acesteia, axat pe îmbobocirea sentimentului de dragoste, se desf[=oar[ atât de firesc, încât nici nu iai seama când aventurile lui Donu\ se sfâr=esc prin dumerirea lui c[ Mih[i\[, colegul pe care =i-l luase po=ta=, nu ducea bile\elele de dragoste fetei, ci confec\i- ona din ele avioane =i se alegea el, nu Donu\! cu batista de la fat[. Apoi Na= Nic[, Vaisle a Vr[bioaicei =i alte nuvele întemeiate pe aventuri autentice =i f[r[ s[ con\in[ idei care s[ lase loc SCRIITORI DE IERI +I DE AZI îndoielii în privin\a firescului lor se las[ citite ca =i cum dintr-o r[suflare, mai cu seam[ c[ Spiridon Vangheli a r[mas =i aici maestrul am[nuntului, detaliului, dialogului sau al expresiei metaforice memorabile. Na= Nic[, de exemplu, umbla cu ION CIOCANU ION CIOCANU 56 dovedit tata s[ deschid[, c[ (militarii. (militarii. c[ deschid[, s[ tata dovedit N-a u=[. în stra=nice b[t[i ni=te auzi când casei, fa\a din ei visa c[ un fluture î=i cere voie s[ se a=eze pe una dintre florile cu am[nunte =i detalii de o adânc[ sugestivitate: Olti\a tocmai noastre. casele în =i chiar ba celea, toate la =i cire=e schimb fac[ c[ cire=e =i cu cei care cresc pomi de cire=. De ce? P[i s[ mai înc[rcate cu bombe; ei aveau ce aveau cu copiii care m[nân- V[g[una Bursucului =i nu se sinchiseau în de avioanele ascun=i nem\e=ti deocamdat[ st[teau înarma\i Militari mare. neala lor v[ratic[. Nimeni nu b[nuia c[ ne p[=tea urgia cea ilor s[ culeag[ toate cire=ele care le f[ceau din ochi cu rume- crud[, de-a dreptul odioas[. de neb[nuit sa fa\a curând foarte v[deasc[ s[-=i avea rare de regimul stalinist, fa\[ adus la loialitate noi la de 28 iunie lips[ 1940. A=a-zisa de elibe- b[nui\i harnici, oamenilor a documentar[, scris[ cu durerea cauzat[ de groaznica deportare scriitorului pe potriva subiectelor abordate de autor. peripe\ii, servindu-ne concomitent ca exemple de limb[ =i stil imaginar în lumea copil[riei nevinovate, pline de n[zbâtii =i pl[cerea prilejuit[ de literatura de calitate. Ele ne transport[ t[ cele dou[ personaje în ipostaze mai pu\in fire=ti se citesc cu unei lecturi delicioase, chiar paginile în care autorul î=i prezin- un clopo\el de argint înflori\i, nas eram m[ întâlneam cu Olti\a, sc[pam amândoi ochii în p[mânt =i Când m[ uitam în oglind[, parc[ nu eram chiar urât, dar de memorabil: =i atr[g[tor de atât pe concret, =i simplu de cât nuvelei uvertura =i aici Cit[m capul în nori, fudul, luminat de doi ochi alba=tri, obr[jorii ni=te bujori proasp[t Episodul inaugural al deport[rii este concret =i-i pres[rat În ziua aceea de iunie 1941 Vasile Bujor le permisese copi- Alta e starea de lucruri în cazul celei de-a doua c[r\i noi a Întreaga carte mut ca ciutura fântânii ciutura ca mut corpul o trestie oi î ct=l Siberiei c[tu=ele în Copii pe noi s[ ne tot duc[ în Siberia =i ei s[ vin[ la vin[ s[ ei =i Siberia în duc[ tot ne s[ noi pe Tat[l lui Gugu\[ când era mic . numai p[s[rile =tiau cum sunt ochii lui =i râdea . P[i dac[ avea dac[ P[i . Olti\a a=a de senin, de parc[ suna ca exemplu de scris pe scris de exemplu ca 20) E nuvel[ o E (2001). I. C. I. o bombonic[ de bombonic[ o ) au =i f[râmat =i au ) face obiectul .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI u=a. Au intrat doi cu pu=tile, unul cu cicatrice pe fa\[, cel[lalt cu nasul turtit =i ochii îngu=ti. Al\i doi militari, cu baionetele 57 scoase, st[teau în prag. Le-au dat de în\eles în ruse=te s[ se îmbrace =i s[ ias[ îndat[ afar[. Unde ne duc, tat[? Tata a strâns din umeri. Cum nu avea mâna dreapt[ de la încheietur[, nu-i era u=or s[ se îmbrace, de obicei Olti\a îl ajuta. Acum nu se putea încheia la un nasture =i tot încerca cu din\ii. Când fata a s[rit s[-l încheie, cel cu ochii îngu=ti a îmbrâncit-o: N-ai voie s[ te apropii!... Militarii care întrerupseser[ visul unui copil =i care, la or[ târzie de noapte, veniser[ s[-i fure copil[ria erau trimi=ii sovietelor împuternici\i cu deportarea p[rin\ilor =i bunicilor no=tri. O f[râmitur[ de pâine nu i-au l[sat s[ ia, atât cât a înh[\at Olti\a din blidar trei linguri de lemn. Ba mai mult chiar, când o vecin[, auzind bocete, a alergat la gard s[ le arunce o pâine în c[ru\[, i-au ar[tat pu=ca. Groz[viile care au urmat sunt prezentate de scriitor în desf[=urarea lor turbat[: D apoi la B[l\i, vuia gara de r[cnete când i-au urcat în tren, c[ au arestat o groaz[ de oameni de prin toate satele. +i unde s[-i ticseasc[? În trenul pentru c[rat vite. Când nu mai înc[pea un om în vagon, mai aduceau un buluc, împingându-i cu pu=tile... Pe neprins de veste textul devine publicistic. Episoadele vii =i memorabile nu lipsesc (de exemplu, acela cu fierarul: +i unde înfige el vârtos picioarele în peretele vagonului, odat[ în=fac[ scoabele =i, când mi s-a opintit, s-a dus peste cap cu gratii cu tot, de au s[rit scândurile din fereastr[. Aerul a intrat în vagon, dar (militarii. I. C.) l-au înh[\at pe bietul fierar =i nu l-a mai v[zut nimeni), dar scriitorul nu se sinchise=te nici de expunerea discursiv[: O lun[ întreag[ i-a tot dus trenul. Se începuse r[zboiul. Nem\ii intraser[ h[t cine =tie unde în SCRIITORI DE IERI +I DE AZI \ara ruseasc[, bol=evicii îns[ se tot luptau cu copiii c[rora le plac cire=e, cu ta\ii =i cu mamele lor, Seara i-au îmbarcat pe copii =i femei într-un vapor =i au tot mers pe fluviul Obi înc[ o lun[ =i jum[tate pân[ în str[fundurile Siberiei, n-ar ION CIOCANU ION CIOCANU 58 aspect intelectual. zent autorul însu=i ori ni=te personaje temeinic evoluate sub c[tre personaje; atare adev[ruri poate s[ le vehiculeze în pre- direct[ =ichiarap[sat[a vie\ii. Obiec\ia noastr[ se reduce la exprimarea propriu-zis[ ne-a furat Basarabia! pârlite, pe care le-am muncit tot noi?! u=or s[-l pronun\e un om în condi\iile epocii: Pentru trei spice un adev[r pe care îl spunem azi cu to\ii, dar nu era la fel de odat[ câinele ista de Stalin! Alt[ dat[ m[tu=a Olga roste=te spus[ împotriva regimului î\i aducea moartea: Poate va pieri vorb[ o când deport[rii, timpul în atunci, Stalin pe deschis câinii! Femei în etate, lipsite de lumina c[r\ii, îl condamn[ inima mânca-i-ar str[inii,/ îndr[git Cine-a eminesciene: Satanei care \i-a dat arm[? Tot ea îi arunc[ în obraz versurile sufletul! vândut \i-ai cui Gheorghe, Bade via\a: coste s-o cu arm[ =i cu chipiul în cap, ea îi pune o întrebare care putea biseric[ în intrase =i stalinist dictatorial regimul slujea care îndr[zneal[ aproape o incredibil[. De dovedind exemplu, cons[teanului scriitorului, ale portavoce de fel un devin ro=u...). Ce-i drept, Olti\a, în alte cazuri celelalte personaje foametei în Moldova, au m[turat podurile [=tia cu steagul celorlalte crime ale regimului comunist stalinist (era pr[p[dul la ba=tin[, astfel scriitorul creând un cadru propice dezv[luirii rile îndurate în Siberia se decide s[ se întoarc[ f[r[ permisiune personaje concrete, între care mai ales Olti\a, care dup[ chinu- de a aborda un subiect atât de dureros. 1941, apoi în 1949 =i mai târziu, =i scriitorul =i-a în\eles datoria atrocit[\ile la care s-au dedat sovieticii pe p[mântul nostru în staliniste. Au crescut între timp genera\ii noi care nu cunosc deport[rile despre adev[rul mici cititorilor cuno=tin\a la astfel aduce a pentru =i neap[rat dar scriitorului, al nara c[tunele întemeiate de ru=ii deporta\i în anii treizeci. mai fi ouat-o dracul. Acolo i-au împr[=tiat pe moldoveni prin Nu e vorba de vreo abatere a scriitorului de la adev[rul la de scriitorului a abatere vreo de vorba e Nu afirm[ se nara\iunii al fa\[ din planul pe continuare În Apel[m la text nu numai pentru a ar[ta pe viu modul de a groaznicului adev[ralepocii de +i te judec[ acela care

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Oricum, Spiridon Vangheli a prezentat cu îndr[zneal[ civi- c[ =i cu lux de am[nunte sugestive sub aspect artistic via\a 59 p[mântenilor no=tri deporta\i (a se vedea, spre exemplu, episodul mor\ii tat[lui Olgu\ei, aruncat de militarii ru=i de viu drept hran[ porcilor), în aceasta constând meritul s[u neîn- doielnic. Cititorii mici au acum ocazia s[ con=tientizeze o seam[ de adev[ruri groaznice, pe care scriitorul le-a dezv[luit cu acea strângere de inim[, ce ni se transmite cu puterea artei nutrite cu sevele tari ale realit[\ii concret-istorice. Ambele c[r\i, la care ne-am referit aici, întregesc în mare m[sur[ portretul de crea\ie al scriitorului, l[rgesc aria de cuprindere a realit[\ii =i adaug[ nuan\e noi scrisului s[u artistic, fidel adev[rului vie\ii =i al istoriei.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Pe lâng[ adânca cuno=tin\[ a artei dramatice în genere =i pe lâng[ un mare fond înn[scut de gust =i de imagina\iune, pe lâng[ ceea ce se cere de la tot autorul dramatic, mai trebuie

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI studiul epocii dramatizate din toate punctele de vedere.

Bogdan Petriceicu HASDEU, Articole =i studii literare, Bucure=ti, Editura pentru literatur[, 1961, pag. 82. (Continuare în pag.66) ION CIOCANU ION CIOCANU 60 de principiu a crea\iei lui, cel pu\in ca inten\ie, ca tendin\[. scriitorului, exprim[ o stare de spirit =i, respectiv, o primenire chiar dac[ nu e prezent[ în toate operele din ultimul timp ale ( tisfac\ie, e c[ textele satirice nu aduc performan\e deosebite satiric, =i unicul moment subliniat de ea, care stârne=te insa- Dumitru Matcovschi, dar abia în anii 90 el a abordat poemul afirm[ c[ nervul polemic totdeauna i-a fost caracteristic lui când dreptate are breasl[ de Colega 11). (pag. lacrima... sufletul, dor bocetul, secera de lun[ =i trilul de ciocârlie, doare doare graiul, doare actuale: durerile cu întâlne=te se niste) toare a unor dureri de demult (seceta din 47, vremurile stali- în fa\a vie\ii, din con=tiin\a cercului vicios. Dogoarea mistui- itoarele incertitudini =i chiar dintr-un sentiment de neputin\[ tism autentic, f[cut din grave nelini=ti =i deziluzii, din chinu- proiec\ii interioare ale angoaselor existen\iale. Este un drama- ci visare, de purificate nostalgiile sunt Nu mai este melancolia sau vaga reverie de alt[ dat[, nu mai dramatismului. a intensificare ca culegeri acestei prefa\a team[ nerea vehement[ Blesteme scriu, satire scriu, =i cas[ poezia în schi scriu, noapte, cad în bot. / +i nu mai scriu, iar dac[ scriu, / cer=esc pâine de sa\ =i s[n[tate. / +i tot muncesc din noapte-n poetului. Cuvintele, fierbin\i cândva, mi se r[cesc. / Bolesc, Ibidem Aceast[ schimbare am constatat-o =i la lectura c[r\ii (Chi=in[u, Editura Prometeu, 2003, pag. 247). Contrapu- satire (2001), criticul literar Eliza Botezatu exprimând-o în . pna osr e [ d= sn î ae[ mai adev[r în sunt de=i c[, e noastr[ Opinia ). scriu, =i Scrisoare mamei Scrisoare nu balade Ideea acestui articol apar\ine, indirect, apar\ine, articol acestui Ideea DIATRIB{ LA BALAD{ LA DE MATCOVSCHI DUMITRU se dest[inuie Dumitru Matcov- din cartea din înnegur[rile Pas[rea nop\ii pe nop\ii Pas[rea nu balade ca ni=te ca blesteme Ve=nica

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI lozincarde, mai s[race în subtilit[\i de ordin stilistic decât alte poezii ale autorului, diatribele de ultim[ or[ îl prezint[ 61 pe scriitor ca pe un creator implicat profund în nelini=tile timpului =i ca pe un cultivator harnic al unor formule literare adecvate abord[rii poetice a acestor nelini=ti. Este semnificativ c[ diatriba, cultivat[ acum de Dumitru Matcovschi cu o ostenta\ie permanent[, este o specie literar[ care s-a afirmat în antichitate în leg[tur[ cu zugr[virea de c[tre filozofii cinici a ceea ce se numea =i se nume=te depra- varea moral[ a epocii =i c[ subliniatul caracter violent al criticii moravurilor a f[cut ca diatriba s[ devin[ sinonim[ cu pamfletul (Dic\ionar de termeni literari, Bucure=ti, Editura Academiei, 1976, pag. 121). Astfel zis, Dumitru Matcovschi cultiv[ azi cu preponderen\[ pamfletul, dup[ cum se în\elege limpede la lectura c[r\ilor sale Ve=nica team[ =i Pas[rea nop\ii pe cas[. În chiar prim strof[ a poeziei Aici departe autorul se vede la m[rgioar[ / de plai, de \ar[, de grai matern / amar[ soar- t[, testamentar[ / ne-nve=nice=te cu dor etern. Pe m[sura desf[=ur[rii discursului poetic elementul de pamflet ia propor\ii =i devine dominant: Aici departe p[=teau odat[, / p[=teau mioare în deal, pe izlas, / A fost Basarabia toat[ arat[, / din stân[ un \arc, un ocol a r[mas. / +i pleac[ în lume basarabeanul / =i f[r[-o le\caie, =i f[r[ comând, munce=te s[rmanul din greu ca \[ranul, / pentru c[ fra\ii mo=ia îi vând... Cu fiecare strof[ durerea poetului e mai mare, mai sfâ=ietoare: Munce=te (\[ranul. I. C.), munce=te, munce=te, munce=te, / se umile=te, bolnav =i s[rac, / +i Basarabia se pâng[- re=te, pelinul cre=te, amar, în prag... În textul preponderent publicistic apare un cuvânt cu sens evident simbolic pelinul , faptul adeverind r[mânerea autorului în cadrul poeziei, mai cu seam[ c[ =i în continuare Dumitru SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Matcovschi cultiv[ un vers marcat de expresia metaforic[ dens[, purt[toare de sens ideatic profund: +i nucul, b[trânul, se ve=teze=te, / izvoarele seac[, b[l[ure=te, /balaurul ro=u, câi- nele latr[, =i nu mai arde focul în vatr[... ION CIOCANU ION CIOCANU 62 durere, durere, durere corvoad[ / +i dar =idinfiin\[. Iarfinalul se rupe din datin[, dar =i din credin\[, / se rupe din datin[, p[gâne, cu sete de glorie / se rupe din pâine, dar =i din istorie, / mi=ei de \eap[ în pus[ noi cu fost a / tras[, roat[ pe fost a de la V[leni, Alexandreni, Mereni, Orhei, / a fost cu noi, noastre, drept care limba român[, limbii limba noastr[ a de =i acas[, / popor ca noastre românit[\ii con=tiin\a to\ii cu de pâine, / cea binecuvântat[ de zei =i prela\i, / limba \[rânelor b[trâne, cea cea / mâine, de azi, de ieri, de cea român[, Limba nesc nostru vitreg. Avem o limb[ comun[ întregului spa\iu româ- principal[ în viziunea lui Dumitru Matcovschi a destinului sunt prietenii, cine du=manii, ce limb[ vorbe=te etc. E cauza întregitatea sa cine este, de unde vine =i încotro merge, cine-i de unii cu renume universal, dar care nu se poate dumeri în numit român de cronicari =i de clasici, de savan\i na\ionali =i români? no=tri fra\ii de... deosebi\i moldovenilor a întrebarea r[ a românilor moldoveni sau poate apare, nu poate s[ nu apa- veaua se învrednice=te de calificativul de pas[re... na\ional[ rat[ de poet cauz[ principal[ a tuturor relelor, drept care cucu- E pas[rea noastr[ na\ional[. neamului nostru r[u prevestitoare e o bufni\[, un cucuvai, huhurez. / E pas[rea aceast[ lips[ de încredere într-un viitor cel pu\in normal? De deauna prevestitoare... De ce aceast[ îngro=are a culorilor, tot- r[u de / cobitoare, o mare, pas[re o / fâlfâie, mai nop\ii p[mânt. Când lumânarea de abia de palme mai pâlpâie, acestei doar pas[rea al jalnic destinul definitiv poten\eze s[ ananghie. Dar poetul apeleaz[ =i la simbolul cucuvelei, menit la ajunse Basarabiei a jalnice st[rii sugerarea pentru cient[ Din cauza r[zle\irii ni se întâmpl[ toate relele cu gheare Suntem un popor vechi, de la Decebal, Burebista, Traian, R[zle\irea, lipsa de unitate a poporului nostru, e conside- La drept vorbind, imaginea cu balaurul =i câinele ar fi sufi- de la Nistru, de la Putna, din Carpa\i r[zle\ . / Cumplit[, însp[imânt[toare, banal[. / acestei ruperi este...durerea: Basarabia crucificat[. . Dar n-avem =i ea .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Poetul are con=tiin\a complexit[\ii vie\ii: el nu pune absolut totul pe r[zle\ire, mai exact vede =i factorii adiacen\i ai 63 durerii noastre, de exemplu conduc[torii nedemni, a c[ror blamare poetic[ formeaz[ motivul de baz[ al Satirei XX. Tabloul pu\in spus sumbru ori sinistru +i acum? Pe care drum? / Invidie. Cloac[. Fum. / Fumul greu, înec[cios. / Invi- dia cui, în os. / Cloaca intelectual[ are drept echivalen\i doi factori. Primul: Scrum de-a mai r[mas, ponos / din tot ce cândva a fost / idee na\ional[. Cel de-al doilea: A venit =i vremea lor, vremea neîmplini\ilor, vremea tic[lo=ilor, a înstr[ina\ilor, a comedian\ilor, vremea anonimilor, a neispr[vi\ilor. Dumitru Matcovschi e necru\[tor cu prezentul nostru care se vrea numit =i el mi=elit. Are dreptate? Gre=e=te? În primul rând, el ne îndeamn[ la medita\ie. Avem libertatea de a-l crede sau de a ne considera oameni normali tr[itori într-o \ar[ normal[. Un lucru r[mâne s[ în\elegem în urma lecturii acea ve=nic[ team[, care a =i dat titlul c[r\ii la care ne referim: Team[, ve=nic[. Mi-e team[. / Neagr[ teama, ca un junghi. / Vom pl[ti ca mâine vam[: / ne juc[m cu \ara-n bunghi. E teama poetului, pe care o putem împ[rt[=i ori... sfida. Mai mult, Dumitru Matcovschi se declar[ ajuns într-un impas periculos: Ne învârsteaz[ cnutul pân la os. / Piatra, c[lcat[ =i cr[pat[, nu s-a ros. / În talp[ intr[, ascu\it[ fier, jungher. / Mai crezi, om bun! În cine crezi? / Eu nu mai sper. Îi împ[rt[=im lipsa de orice speran\[? Ori poate ne unim odat[ =i odat[ eforturile spirituale pentru a dep[=i starea jalnic[ în care ne-am pomenit. Poetul ne-a prevenit. S[ nu zicem vreodat[ c[ n-am =tiut ce ne a=teapt[ =i s[ nu uit[m spre ce ne-a îndemnat prin metaforele, simbolurile, alegoriile sale. Acum e rândul nostru, al cititorilor, s[ citim, s[ cuget[m, s[ ne manifest[m atitudinea prin fapte concrete. Ne ridic[m SCRIITORI DE IERI +I DE AZI în toat[ statura moral[ =i intelectual[ demn[ de Eminescu, Creang[, Mateevici =i ceilal\i înainta=i de seam[ ori r[mânem vorba poetului popor be\ivit, popor sinuciga=, / popor h[mesit, popor p[tima=, / popor bolând, popor înfrânt? ION CIOCANU ION CIOCANU 64 =i te-am l[sa, drag cititor, s[ vezi cu ochii min\ii tale necuviincioas[, buhoas[, / pe cas[ \ip[ la =i mine, / la fâlfâie tine oh, pe cas[... aripi, din nop\ii pas[rea dar / pâlpâie, mai înc[, pâlpâie Luceaf[rul grea: =i mare este poetului mam[ =i tat[, / cu datin[ =i cu vechiul hotar... =i înc[ o dat[, =i înc[ o dat[, =i iar[, =i iar, / cu limb[, istorie, toat[, / din stân[ un \arc, un ocol a r[mas. // Tr[dat[. O dat[ Basarabia fost a Vândut[ / izlaz. pe deal, mioare-n p[=teau culegerea goite a poetului revine ca un refren într-o poezie reluat[ din iar[, =i iar[, =i iar[, =i iar[ / se duce prostitul popor cu ei... \ar[-n \ar[, au \[ri=oar[, / fac legi, se ap[r[ ca ni=te zmei / =i cu palate =i cazemate, / cei cu de toate, pl[ti\i cu zlo\i; / au întâi de sor[, întâi de frate, / întâi de marii, de patrio\i, / cei ne ducem veacul cu ap[ fiart[ / pe malul Nistrului abandona\i: / Aici departe, b[tu\i de soart[ / c[lca\i în tin[ de blestema\i, / divine: inspira\iei spontaneitatea din sine, la de parc[ vers umbl[ s[r[cit[, / Alt[dat[ plâns[, ru=inat[ azi... ce, de m[icu\[? / Slug[ +i vitregit[, plin[ de cine? necaz, / vândut-o Umbl[ ab[tut[, A oricând: ca durut mai clopot de dang[t cap[t[ scriitorului cuvântul Basarabia, de vorba de frumoas[, / Nu-i ca România inimoas[, nu-i. Iar venind le spui pe nume: puii mamei pui, / s[ le spui c[ lumea, câtu-i fireasc[ =i imperativ[: Fiii t[i s[ vin[ din str[ini acas[. / S[ este poetului Dorin\a Dumnezeu. însu=i slujba face unde =i n[dejdea sufletului meu? / S[ r[mâi aceea=i veche ctitorie / noastre istorice: Ce-\i doresc eu \ie, maic[ Românie, / dorul stil v[dit eminescian Dumitru Matcovschi se adreseaz[ Patriei pana pe hârtie este, în continuare, înstr[inarea Basarabiei. poart[ În care-i motivele dintre amar mai cel =i Primul tului. veaua continu[ s[ inspire poetului teama de toate relele p[mân- volum de versuri Am dezvelit sper[m nervul principal al durerii poetului Cu toate c[ speran\a mai lic[re=te pe ici-colo, dezn[dejdea Motivul principal definitoriu, am zice, al durerii neo- în a=az[ se lui durerea =i sângereaz[, poetului Sufletul Îndemnul acesta la medita\ie constituie mesajul proasp[tului enc team[ Ve=nica Pas[rea nop\ii pe cas[ ii eat p=eu dt, / odat[, p[=teau departe Aici : (2003), în care cucu- ce =i cum

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI spune mai departe acest fiu însângerat nu numai la figurat, din p[cate, al Basarabiei înstr[inate. Dar e =i ceva oarecum 65 greu de în\eles, de vreme ce Dumitru Matcovschi nu uit[ de adev[rul crunt al istoriei noastre nici în contextul elogiilor meritate aduse de el p[mântului str[mo=esc =i omului care-l sfin\e=te. S[-l vedem ori, =i mai bine, s[-l sim\im în poezia Sfânt[: Omul, sfânt, sfin\e=te locul. / Sfânt în vatr[ arde focul. / Floarea sfânt[, busuiocul. / Sfânt[ pâine de pe mas[, / de la mama, de acas[. / Totdeauna sfânt =i mare / Soarele, m[ritul soare. / Pumnul sfânt, cel de \[rân[. Sfânt[ limba cea ro- mân[... Scriitorul vede, în\elege =i nu ocole=te motivele sacre ale inspira\iei sale, între care mai ales limba str[mo=easc[: Sfânt, în limba noastr[ sfânt[ / =i privighetoarea cânt[... Totul e adev[rat, dar jubilarea poetului e numai par\ial[ =i oarecum am[gitoare, de vreme ce în finalul lucr[rii motivul durerii revine cu aceea=i regularitate de refren: dup[ ce î=i imagineaz[ c[ ar putea s[ ne vin[ pe ospe\e un frate, o sor[ (cine vine s[ coboare), Dumitru Matcovschi deplânge b[rb[te=te adev[rul esen\ial: dar nu mai coboar[ nimeni, / c[ nu mai are la cine; / la str[ini munce=te, roab[, / maica noastr[ basarab[... Într-un atare context nu e de mirare c[ poetul ne propune o variant[ nou[ a excelentei sale opere Basarabia, f[r[ s[ schimbe îns[ finalul dureros: Trecut[ prin foc =i prin sabie, furat[, tr[dat[ mereu, / e=ti floare de dor, Basarabie, / e=ti lacrima neamului meu. O men\iune aparte se cere f[cut[ pe marginea poeziei Scrisoare mamei. Dispari\ia fizic[ a mamei scriitorului =i poemul scris de colegul de breasl[ Gheorghe Vod[ pe urmele proaspete ale întâmpl[rii i-au prilejuit poetului un post- scriptum în care, printre altele, el î=i define=te cartea Pas[rea nop\ii pe cas[ recviem pentru Basarabia român[, defini\ie SCRIITORI DE IERI +I DE AZI sus\inut[ integral de multe versuri îndurerate ca: n[p[stuit =i r[t[cit în vreme, / omul de om, ci nu de lup se teme. / Ratat[ via\a noastr[, blestemat[! / +i Basarabia din nou, / din nou, din nou tr[dat[... ION CIOCANU ION CIOCANU 66 verbul s[u inspirat. ei, luminat =i demn, se str[duie=te permanent s-o de=tepte prin remarcabile, ci de toat[ societatea în numele c[reia spirituale un valorile fiu al la atent cronicar un de numai nu lor,=i nate, dar parcurse în toat[ durerea pus[ de autor la temelia literar[ cu tematic[ social[ a poetului se cer nu numai consem- basarabene Satele român[, Basarabia pentru Recviem sfânt, cel Muntele tul! =i în poeziile sinistr[ a istoriei noastre, dup[ cum sim\im acesta e cuvân- Dumitru Matcovschi v[de=te un cuget[tor lucid la aceast[ or[ =i iar, =i iar =i iar[ / cea Moldova r[mas voievodal[, / basarabean[ +i-a a r[mas, de împ[r\eal[, / / s[ fie iar vie\i. alte multe Ca lui. via\a =i =i extrem de dureros: Nu-i voievodul. S-a curmat, succesoral[, / ultimul timp a scriitorului. Debutul acestei opere este energic dac[ dorim s[ în\elegem just =i profund mesajul crea\iei din De fapt, nici poezia Izvodit[ din durere neogoit[, crea\ia din ultimii ani a lui Comunic[ri. Documente, 1996, pag. 111. literar[ scris[. Silviu BEREJAN, limba localnicilor fiind ulterior scoas[ cu totul din uzul oficial. drept limb[ oficial[ este recunoscut[ din nou doar limba rus[, c`nd 1828, ]n p`n[ p[strat[ oficial[ limb[ chiar declarat[ este moldoveneasc[ limba Basarabiei, a administrative moldoveneasc[. localnicilor denumireaimproprie,neterminologic[de vorbirea pentru utilizat[ fost a ]n\eles, de lesne motive din istorice (a a=a-numitei Basarabii) de c[tre imperiul rus, aici, Dup[ anexarea ]n 1812 a p[r\ii dintre Prut =i Nistru a Moldovei DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ =. a. Ce-i drept, operele care marcheaz[ crea\ia marcheaz[ care operele drept, Ce-i a. =. Prosti\ii, Ho\ în rezerva\ie }n culegera colectiv[ Limba român[ este patria mea. Studii. tr[dat[, scoas[ la mezat Varietatea moldoveneasc[ a vorbirii orale române=ti =i limba Antipozi n 88 pi euaetl organiz[rii Regulamentul prin 1818, }n nu poate fi l[sat[ f[r[ aten\ie cu ploconeal[... (variant[ nou[), (Continuare în pag.82) limba

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI II BIOGRAFII DE CREA|IE SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION CIOCANU ION CIOCANU 68

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI VASILE LEVI|CHI

Poetul, publicistul =i traduc[torul Vasile Levi\chi a v[zut lumina zilei la 15 noiembrie 1921 în comuna Carapciu (pe Siret, ad[uga neap[rat scriitorul) din nordul Bucovinei. A absolvit Universitatea Pedagogic[ de Stat Alecu Russo din B[l\i (1959). A lucrat profesor de limba =i literatura român[ în înv[\[- mântul secundar, apoi în cel superior, la Universitatea de Stat din Cern[u\i. Un timp a fost redactor-=ef al ziarului Zorile Bucovinei, promovând o limb[ român[ curat[, corect[, opu- nându-se în limitele posibile în condi\iile afurisite ale regimului comunist de ocupa\ie îndoctrin[rii bol=evice a cititorilor =i oferind cu generozitate spa\iu scriitorilor tineri locali. A început s[ tip[reasc[ versuri, proz[ scurt[ =i articole publicistice înc[ în anii 50, parcurgând toate etapele obi=nuite pentru evolu\ia =i afirmarea unui scriitor n[scut =i crescut în provincie, ba înc[ în una înstr[inat[ cumplit =i ucrainizat[ acerb. Versul simplu, învecinat cu simplismul, tradi\ionalist, con\i- nând îns[ =i sclipiri de poezie autentic[, metafore pitore=ti, evoc[ri ale personalit[\ilor ilustre ale neamului, ne întâmpin[ la lectura c[r\ilor sale Versuri (1959) =i Grâu =i cântec (1962); în placheta La izvoarele Siretului (1966) am sim\it apropierea scriitorului de în\elegerea rostului estetic al fenomenului muncii (Pluta=ii) =i în genere a esen\ei estetice a crea\iei literare, întemeiat[ pe metafor[, sugestie =i revela\ie; au urmat dou[ c[r\ulii inegale (M[rturisiri în drum, 1966, =i Preludiul prim[- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI verii, 1969), pentru ca abia în Inima iar[=i... (1972) poetul s[-=i examineze riguros propria con=tiin\[, p[trunzând în zone de obicei t[inuite ale fiin\ei umane =i pl[smuind dureroase

ION CIOCANU ION CIOCANU dialoguri cu sine însu=i de tipul poeziei Împlinire, expresie 70 V[dane, Zâna apelor,Zâna V[dane, Brazii timpului: ai poe\i talenta\i mai celor onoare face puteau care poetice, realiz[ri alte de ucrainean[. =i rus[ limbile din inspirat, traduc[tor un asemenea trec pe dinainte... publicistic[ de reprezentativ[ carte o postum, cat[, Literatura =i arta =i Contrafort). În anul 2001 a fost publica\iile publi- în permanente =i personale (rubrici publicistic sfânt[ naivitate! (1997). Cerul înc[ nesf[râmat destr[ma o noapte alb[ un succes constant în c[r\ile crea\iei de maturitate a scriitorului, materializat[ ulterior cu societate. în =i p[mânt pe sa generalizat[ =i generalizatoare a omului con=tient de menirea pentru Luceaf[r predilec\ie de la bun începutul activit[\ii de crea\ie: manifesta Levi\chi Vasile care pentru artistice modelele ce-am de spus? fr[mântat de c[ut[ri: Unde e=ti, cuvânt nespus,/ S[ pot spune Dar un atare cântec întârzia, drept care poetul se întreba public, dup[ cum obi=nuia el s[ zic[ mai târziu, al iv[nirii noastre. ce mai clar nu se putea exprima în contextul ucrainiz[rii sau, obliga, înc[ de pe atunci, s[-l citim cu aten\ia cuvenit[, deoare- continuare sublinierile din citate ne apar\in. la sc[ldat:/ E cântec mal/ S[-=i plece urechea la fiece val,/ Fl[c[ii aud[-l când vin pe odihn[ la =ezând B[trânii sa: inima din =i preajma din Levi\chi jinduia un cântec asem[n[tor celui murmurat de râul Înc[ în placheta de versuri de placheta în Înc[ S-a stins din via\[ la 21 octombrie 1997, la Chi=in[u. Vasile Levi\chi aabordat=inuveladetipminiatural În aceea=i ordine de idei numim dou[ poezii care certific[ =i (1975) =i (Editura Augusta, Timi=oara). El a fost de Nu =tiual\iicumsunt de-al nostru, / (1996) =i (1985), Centrul covrigului =i neap[rat neap[rat =i d li aa Ab R[spântie, Alb, Harap lui Od[ Întârziere de-o via\[ Inima iar[=i... Inima Adaos la cartea de vise (1989), La izvoarele Siretului izvoarele La Punte spre un mal inexistent Se cere cântat! (aici =i în ... Apoi=ioseam[ +i inima... +i a pus a (1982) I. C .). Poetul ne (1982),

începutul , Multe Cuvânt Vasile eseul O, Se

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Momentul afirm[rii neîndoielnice a poetului a fost marcat de coborârea lui în minele de z[c[minte poetice din adâncurile 71 propriei sale sim\iri/cuget[ri. Am visat c[ eram fântân[ =i m-am uscat.../ Izvoarele m[ ocoleau pe aproape =i fugeau în adânc... citim în una dintre cele mai inspirate opere din cartea Inima iar[=i... =i r[mânem surprin=i de perseveren\a scriitorului în a-=i scruta sufletul =i a-=i face un necru\[tor examen de con=tiin\[. Cu toate c[ finalul poeziei (Împlinire) este prea direct =i excesiv de optimist (Adun în str[funduri atâtea puteri/ din mii de =uvi\e de ap[ curat[,/ încât n-am s[ r[mân p[r[sit/ =i n-am s[ m[ surp niciodat[), cartea a însemnat o cotitur[ a autorului spre poezia interiorizat[, axat[ pe metafore =i simboluri generatoare de sugestii lirice nea=teptat de bogate. Dezbaterile interioare constituie nucleul de rezisten\[ al poeziilor de introspec\ie =i o garan\ie estetic[ a influen\ei asupra cititorului capabil =i el de scrutarea profund[ a sufletului bântuit de st[ri eterogene. Personajul liric realizeaz[ c[ în propriul s[u interior s-au întâlnit doi oameni (Omul r[u/ Eram eu), drept care se întreab[ alarmat =i dornic de a se salva de o atare duplicitate sfâ=ietoare (Mi-a fost mil[. L-am urât./ Cât ai s[ m[ chinui? Cât?). Alt[ dat[ con=tiin\a dedubl[rii, exprimat[ la fel de necru\[tor (Doi am fost într- un eu,/ Unul bun =i altui r[u), îl determin[ s[ se rosteasc[ r[spicat în favoarea celui bun =i s[ realizeze o poezie de rezonan\[ etic[ surprinz[toare. Nu altcineva, din afar[, nu colectivul, ca în preceptele ideologiei comuniste, în ultim[ instan\[ nu societatea este educatorul de n[dejde al omului. Chiar având, bineîn\eles, =i acestea o anumit[ importan\[ în schimbarea spre bine a omului, judec[torul suprem al individului umane este el însu=i, idee sugerat[ nu declarat[! de autor în Sonet (pentru cel ce-=i vinde roaba). Evolu\ia lui Vasile Levi\chi a avut drept ternei anume =i mai cu seam[ c[utarea asidu[ de c[tre poet a cuvântului artistic SCRIITORI DE IERI +I DE AZI original =i personal, scrutarea interiorului ros de eminescienele doruri vii =i patimi multe =i op\iunea etic[ just[, în consens cu normele noastre autohtone milenare. Faptul se las[ remarcat în toate c[r\ile de dup[ Inima iar[=i..., prezentate selectiv ION CIOCANU ION CIOCANU 72 cumsecade/ Pe larguldrum gândind:s[-avem dobitoaca În coarde/ inimilor ale =i tremure amar[ prea mult dovede=te se ironie c[rui a catren urm[torul ca scris vedem în aceast[ ultim[ carte a sa =i poezie disident[, Vasileironic[, a Levi\chi inteligen\[ de dominate epigrame de Autor odinioar[. de condi\iile în rostite fost fi a de sibil poetic viguros, aproape fiecare vers con\inând adev[ruri impo- seama la sublinierile operate de noi, care formeaz[ un subtext ro=ul ncoace/ Romanticii, îmb[trâni\i în cer cu neguri, du=ii.../ Cu vreme- de-o grea amintire în trec Se pace/ sfânt[ alb[ =i-n vântu- De r[d[cin[./ din lor,/smul=i urma pier Cad, recviemul... Nici mor,/în drumuri, cuvenit la plânsul neni, nici n-auzim Noi pentru pace chiar =i cu antagonisme! lucoare/ la vest de paradis/ atât de nepublicabile în epoc[! sunt versurile catrenului Mai toare teze! slav[ celui care =tie s-o-ndrumeze/ Cu teorii =i-n pl[tic[,/ o surori, veci pe adic[, o la vezi S[ râu. la mergi Asta m[ prive=te./ Pofti\i =i voi. Mai are balta pe=te.../ Vrei nalit[\ilor =i, respectiv, a limbilor. lat[-le: E har poetic, zice\i? multtrâmbi\ata în epoc[ egalitate în drepturi a tuturor na\io- cu Sovietic[ Uniune fost[ întreaga din lucruri de starea la p[trunz[tor în adâncul imaginii descoper[ sensuri referitoare cititorul acestea dintre dou[ în tâlc, cu =i cheie cu parabole ni=te Sunt comunist. ideologic totalitarismului anii în bile cuprinzând poezii de o cutezan\[ aparte, de aceea nepublica- inexistent. mal de c[tre poetul însu=i în volumul de totalizare Mai directe, dar tot atât de cutez[toare =i ironice =i tot Acesta se deschide cu un compartiment lor trufa=i pitici ne-au n[p[dit, sco

=i dureroas[: Înstrun[-\i dibla, bucur[-te, barde,/ S[ Cerul pare mai deschis. În perspectiva- nstr[in[rii... Al stelei rubinii, Parc[ e rechinii... \ara adânc suspin[./ Coroane uria=e Coroane suspin[./ adânc \ara nnoitoarei

mai mult[ floare. al slavei =i-al =i Înmiresma\ii tei bucovi- prisme,/ În ru=ii Din ciorne mai vechi, luminii,/ / Mai departe de . A se lua bine turm[ raiul Punte spre ce roade! veci nemuri- =tiuc[ =i-o =tiuc[ apei În lupta atât f[r[- / O,

un de

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Spirit justi\iar, Vasile Levi\chi asemuia cele 14 versuri tradi- \ionale ale sonetului cu o pu=c[rie cu paisprezece gratii, 73 cititorului r[mânându-i s[ intuiasc[ despre ce fel de pu=c[rie îi vorbea, printre rânduri, autorul. Ironic, sarcastic, totdeauna fin în expresie, Vasile Levi\chi a introdus în volumul s[u de totalizare câteva poezii din placheta Inima iar[=i... (M[ce=ul, Se desfac mugurii etc.) =i aproape toat[ recolta liric[ cuprins[ în c[r\ile de dup[ 1972. Marcat[ puternic de tradi\ionalism, poezia lui nu este cu totul str[in[ de modernitate, de versul desc[tu=at ca formul[ artistic[. Predomin[ totu=i sim\irea, imagina\ia =i capacitatea plasticizatoare ale scriitorului format =i educat în mediul bucovineano- basarabean al timpului, ale scriitorului preocupat, la un moment dat, de motivul chindiei, apoi =i de acela al toamnei, determinându-ne s[ tr[im adânc resemnata trecere a boabelor vii r[mase/ Verzi-crude în iarna prea timpurie, când peste visele toamnei tinere înc[ vine n[valnic albul potop al iernii, care încheie nu numai ciclul vegetal. Poeziile reproduse în volumul de totalizare din cartea Întârziere de-o via\[ sunt, în mare parte, parabole cu tâlc filozofic. Pentru când irose=ti, Pentru când ne amintim de prieteni, Pentru când nu credem în basme =i alte piese lirice remarcabile certific[ un har aparte al scriitorului con=tient de alc[tuirea pestri\[ a sufletului omenesc, a vie\ii =i altfel cum? a societ[\ii, fie aceasta chiar arhisovietic[ =i arhitotalitarist[. Comunicarea lui cu cititorul se face oarecum în surdin[, f[r[ slogane =i concluzii afi=ate ostentativ =i apoetic. Întomnarea omului, desp[r\irea lui de tot ce a constituit odat[ bog[\ia =i farmecul vie\ii =i alte motive poetice sunt interpretate acesta e cuvântul! de Vasile Levi\chi prin prisma unui sentimental dublat în permanen\[ de un intelectual lucid =i repet[m necru\[tor cu sine. Sim\irea profund[ =i durerea sfâ=ietoare din Înc[ o toamn[ Pas[re, pas[re,/ =tiu c[ \i-i sufletul greu/ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI când m[ deprind a te pierde,/ e prea-nsingurat codrul meu/ =i prea pu\in verde fac opera aceasta o perl[ a liricii intime, un joc de am[nunte =i detalii poetice, al c[rui sens este con=tientizarea adev[rului etern despre om =i despre via\[. Presim- ION CIOCANU ION CIOCANU 74 una-am plâns. de stele!/Bune-ar fidestrâns!/O porneasc[ prin cer, dar =i atunci îl pa=te ne=ansa: La cules r[mâne/ Bun[ mai de cules? Care se întreab[ celelalte. personajul liric, toate gata s[ ca dispare diminea\[ spre dar La cules de stele gic, se simte un condamnat/ la a=teptare silnic[ pe via\[. În de proaspete ca aceea în care personajul liric, frustrat =i nostal- surprinz[tor imagini g[se=te scriitorul poezii atare în =i dar prin mijlocirea prezent[rii metaforice a acestora. intuirii adev[rului uman în faptele naturii sau, ceea ce e totuna, servi cititorului o idee rumegat[, ci de a-i oferi posibilitatea nu a de sale artei al concret aspect un constituie fapt acest nul natural prezentat =i firea uman[ în ve=nic fr[mânt, =i tocmai cute...). Poetul nu-=i îng[duie o =i paralel[ direct[ umbre între fenome- Cearc[ne-goluri, ascunde/ poate nu dar nisipul, str[funduri. U=oareleunde/Mângâieurmelenop\ii,/ Spal[ roase ale fr[mânt[rilor pe fundalul lini=tii matinale: E pace-n nul îi prilejuie=te scriitorului o descoperire a urmelor dure- =i nori o sugrum[...) =i adormind diminea\a visându-=i seni- via\[ ale omului. Marea zb[tându-se cumplit (Mun\i de furtun[ o de zbuciumul =i fi a de simbolurilor,felul =i metaforelor înd[r[tul c[rora se în\elege u=or, la decodificarea adecvat[ a Levi\chi în ipostaza de cititor talentat al fenomenelor naturii, m[ vezi?). tine, p[dure? Cum ai s[ iernezi?/ Nu \i-a fi dor s[ m-auzi, s[ frunze-au c[zut,/ Fo=nitor =i bogat, =i trist a=ternut!/ Ce-i cu monolog durerosul de Urma fostului izvor/ Unde-o mai g[se=ti în cer?) sau de atât urm[ strop de cer/ A fugit din bezna lor (a fântânilor. Str[lucirea zilei sâmbur de ve=nica cultivate în întreaga carte sunt timpului, regimul de neautorizate nostalgia, =i \irile Alt[ dat[ Vasile Levi\chi se refer[ nemijlocit la via\a omului, Apoi e et[a nat alb[ noapte o destr[ma Se Veghe unul dintre a=tri îi poart[ visul ne-mplinit, (...=i-mi sp[l ochii în azur. Ah, de n-ar avea/ negru-n Ce-i Întârziere de-o via\[,

cu tine, p[dure? tine, cu ea!), de cruda chii urcspreele /Dup[ il rzn[ e Vasile pe prezint[ ni-l (Vai,multe ce Secet[ fie c[ e vorba (cel din I. C. ).../

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Atare cuget[ri exprimate metaforic alc[tuiesc, împreun[, o panoram[ a vie\ii suflete=ti =i intelectuale, unica ce-l preocup[ 75 acum pe scriitor, ba chiar unica ce merit[ s[ fie luat[ în dezbatere de omul de art[ autentic. Dorul de împlinire în dragoste =i în genere în via\[ =i neîmplinirea omului, v[zute în unitatea lor permanent[, constituie un motiv frecvent în întreaga crea\ie liric[ a scriitorului. Dezam[girea nu ne întâmpin[ prea des, îns[ atunci când apare e cumplit[, ca în Implacabilul verdict. Râvnitor de slav[, personajul liric se vede, la cap[t de drum, pr[dat de însu=i visul s[u, r[mas nerealizat. Intuim în astfel de imagini destinul vitreg al omului onest, pornit pe cale dreapt[, îns[ nevoit s[ se abat[ din calea aleas[, în condi- \iile draconice ale unei existen\e precare. Ca într-o adev[rat[ carte de totalizare, compartimentul Din periodice. Încerc[ri mai noi din ultimii ani =i din marea iluzie confirm[ întru totul virtu\ile unui maestru iscusit al metaforei, simbolului =i parabolei. Vasile Levi\chi, de o lucidi- tate deplin[ în pragul trecerii, face incursiuni îndr[zne\e în istoria meleagului bucovinean, marcat[ de nenum[rate n[paste, dintre care mai ales îl preocup[ deport[rile staliniste, dezna\ionalizarea românilor bucovineni =i distrugerea criminal[ a naturii; el cultiv[ cu o sete nepotolit[ sonetul, ob\inând perfec\iunea în domeniu. Poetul continu[ sondajul sufletesc necru\[tor, ca în chiar prima poezie din compartiment, Spaime: Te întuneci, fântâna mea vie,/ numai pove=tile vin s[ te \in[/ s[ d[inui în lic[r curat,/ a=tept s[ te-astupe/ =i s[ te \in[ ascuns[ p[mântul... Ca un excesiv de serios autoexamen de con=tiin\[ sun[ întreaga poezie Parabole. Nu-l absolvim pe poet de cele câteva ode închinate lui Lenin, dar Vasile Levi\chi era pe deplin îndrep- t[\it s[ nu-=i repro=eze cu atâta durere incidentala colaborare cu veninoasa ispit[ a minciunii: +i mi-a zis s[ le cânt celor mari osanale,/ S[ laud prostia, s[ imit papagalii./ Ce u=or SCRIITORI DE IERI +I DE AZI mi-este cugetul, cel ca plumbul de greu,/ +i nici c[-mi pas[ c[ nu mai sunt eu! E, desigur, portretul generalizat al omului de art[ care a pactizat cu Puterea, în dauna adev[rului =i a omului. Arta de satiric =i de sarcastic este lesne recognoscibil[ ION CIOCANU ION CIOCANU 76 ne-au corupt-o creaturi bipede,/ Pseudociobanii, a c[ror meni- de rai./ +tears[-i urma stânelor,/ zestrea nu se vede,/ Strunga în cârje, n[pastele aduse de sovietici pe capul bucovinenilor: Atârnat descinzând neap[rat =i din rea, gândirea=iartascriitorului. den\iem îns[ trei poezii deosebit de concludente pentru sim\i- opere bune, dar totu=i obi=nuite în contextul crea\iei lui. Evi- credin\ei =i a artei propriu-zis literare a scriitorului, ca ni=te marilor c[zu\i. locul prind[ s[ cresc rase,/ versante pe tân[r/ verde urc[ vremuri nemiloase,/ urgia/ pustiiri întins =i-au ce dup[ lor: d[inuirii speran\a teaz[ rale ale |[rii Fagilor, imagini proaspete =i sugestive ne alimen- dispari\ia definitiv[ admite a tot poate ce constituie nu comorile sociale poetul =i natu- ghea\[, de Siberii în deportate pa lor, deasupra-i s[ te apleci? prin sate,/ zvârli\i de mult sub greii bulg[ri noi reci,/ avur[m =i Ioni unde-i câ\i groa- la lumân[ri/ atâtea unde de +i-apoi ne des cad stejarii =i c[prioarele,/ fer[straie ca-n iarna dezm[\ului,/ se vâneaz[ =i-n toiul verii,/ veacul acesta pr[dalnic!/ Zumz[ie nu albine, ci lan\ul cu din\i brazii cum ofteaz[..., lart[-ne, Vale-a Cosminului,/ pentru groaz[ Bucovinei / grele amintiri,/ parc[ din mai ieri/ vin dureri =i naturale =i morale române=ti în anii totalitarismului: Codrii cutreierate de durere pentru destinul vitreg al valorilor sociale, care n-au lipsit din sufletul poetului nici în ultimele lui opere, pe cale de distrugere industrial[ sunt alte repere tematice poat[ ro=i. mai s[ rumeni prea Obrajii =i?/ Ei sunt?... mei ai ace=tia, solid?/ =i s[tul carne de acesta omul Cine-i încheiere: de strofa în Acestea =i alte exemple concrete confirm[ vigoarea sim\irii, Nu este numai un bocet dezn[d[jduit pentru satele întregi Valeaoftând, Cosminului Carpa\ii înstr[inat[, Bucovina ,/ poaie,/

E prost el s[-=i pun[ con=tiin\a la zid?/ Ochii, umilii peste pacea-adânc[/ a necuprinsei firi/ se aud =i ast[zi/ vechi piciorde plai,/Pumn veacul ateu nu aude \ip[tul lung al durerii..., Doina nomad[ =i lacom[ pravil[ str[ine, eminescian[, nu numai din Postmioritic[ iat[ c[ ies al\i br[du\i,/ str[in închide gura cea este opoezie dat[ s[

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI re-i/ Mulsul \[ri=oarei turm[-n istovire,/ Din dul[i r[mân doar javre, cad în bot,/ Oile-s stârpite cu p[stori cu tot,/ Doina- 77 prigonita ni s-a stins din fluiere,/ Ochii, plân=ii no=tri, pe str[in l-înfurie... Drept consecin\[ a unei atare st[ri de lucruri, apare urm[- toarea Rug[ a poetului, fixat[ cu iscusin\[ în tiparele unui sonet admirabil: P[rinte, adu-mi neamul mai acas[,/ Adun[- mi-l între fruntarii drepte,/ C[ prea au smuls (str[inii. I. C.) din vi\a lui aleas[.// Spre vetre r[t[ci\ii s[ se-ndrepte,/ Despov[ra\i de a=tept[ri cu anii.../ +i f[ s[ ne-n\eleag[ =i du=manii. În sfâr=it, poetul consimte cu acel biet c[lin amar, frate cu pelinul, din Descântec de credin\[, lesne asociindu-se în memoria noastr[ cu m[ce=ul din poezia omonim[, metafor[ sugestiv[ =i frumos desf[=urat[ a talentului marginalizat, neluat în seam[ în toat[ str[lucirea lui. Tu în iarna aprig[ zdren\uit te \ii,/ Slab c[lin cu ramul firav ca un pai,/ Roada sângerie doar pe ea o ai./ Tr[d[toare frunze te-au l[sat golit/ +i numai c[lina nu te-a p[r[sit,/ Nu se vrea desprins[, nu =tie s[ pice/ +i înfrunt[ criv[\ul cel cu mii de bice... Nu e, nici aici, numai bocet =i dezn[dejde, de vreme ce doar cu ea (c[lina. I. C.) întâmpini viscol, ger, z[li=te,/ Doar cu ea, amara, d[inui în restri=te. În contexte concrete naturale =i sociale d[inuie, continu[ s[ d[inuie =i m[ce=ul, acum =i c[linul, =i f[r[ îndoial[ poetul. Acela care a cultivat =i proza scurt[, sor[ cu publicistica literar[ atât prin teme, cât =i prin tehnicile abordate de autor. Cartea Centrul covrigului (Editura Hyperion, 1992), de exemplu, este o culegere de proze scurte, altfel zis de instantanee, fiecare având tema sau motivul s[u, f[r[ s[ se constituie, luate împreun[, într-o carte unitar[ sub aspect tematic. În chiar primul instantaneu Costea lui Toader al Ho\ului suntem SCRIITORI DE IERI +I DE AZI invita\i s[ medit[m asupra evolu\iei în\elesului =i modului de apreciere a no\iunii (=i faptei) de... furt. Înc[ bunicul lui Costea furase o c[pi\[ de fân într-o iarn[ =i fusese g[sit dup[ dâra ce o l[sase pe z[pad[. +i satul nu-l cru\[ nici pe nepot: Costea e ION CIOCANU ION CIOCANU 78 îns[il[rii =i sugestiei. Aici Vasile Levi\chi este mai mult poet lui Toader al Ho\ului autor.de îmbr[\i=ate literare inaugural Instantaneul obliga\i s[ eviden\iem =i varietatea modalit[\ilor propriu-zis problemele limbii. pe axate instantaneelor cauza din seam[ cu mai derutant str[mo=esc, =i caracterul eterogen al tematicii c[r\ii ni se pare diverse aspecte ale limbii, ale atitudinii noastre fa\[ de graiul limbii, Literele lui Eminescu aspect etic. dezv[luirea vie (epic[) a unor tipuri de oameni g[uno=i sub mai pe larg, mai st[ruitor, scopul principal al autorului fiind strat moralizator mai concret: problema etic[ e abordat[ aici apar într-o interac\iune ce formeaz[ subiecte de schi\e cu sub- rile =i chiar personajele prezentate sunt mai consistente, acestea succint, totodat[ sugestiv =i memorabil. =tiut[, mustrare pe o foaie de hârtie, sunt evocate de scriitor ne limit[m care de nenum[rate în ori sferele la o din simpl[, de mari, aproape nimeni mai incomparabil ho\i atâtor a etosului popular s[n[tos, =i lipsa oric[rei memorii în cazul l[sa dâre din urm[. c[ prinevolu\ies-amaiperfec\ionat=icapacitateadeanu tului care a l[sat dâra de fân pe z[pada purtat[ neam de neam de c[tre am[râ\ii urma=i ai nepricepu- =tie c[ scrisul acela se =terge mult mai repede decât porecla cumplit[ dojan[lacatastif...Nuer[uparc[.Darscriitorul scrie se li =i str[=nicie cu mustra\i sunt modestie, de lips[ dreg[tori, când fac co\c[rii mari, se zice c[ au dat dovad[ de dar totodat[ nu-=i iart[ p[catele cu una, cu dou[. porecl[, c[Toader eal...Ho\ului. al lui Toader, dar oamenii nu uit[ s[-i aminteasc[, m[car în Dar pân[ a ne argumenta aceast[ concluzie, ne vedem ne concluzie, aceast[ argumenta ne a pân[ Dar Pledoarie pentru dic\ionarul explicativ, Tr[snea =i problema În Memoria colectiv[ =i trainic[ a satului, expresie pregnant[ unii întreprinderi la sau ministere În sfere? alte în Dar A=a e în sat, unde om cu om se =tie, se îngr[de=te, se împac[, Poveste cu f[c[tur[ e o tablet[ beneficiind de pe urma tehnicii sau în =i alte instantanee au drept tem[ Coinciden\[

curat[... +i mai =tie faptele, întâmpl[- Costea

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI decât prozator. Judecat ca autor de proze, scriitorul ar putea s[ se aleag[ cu aprecieri modeste detot. Un alt instantaneu, 79 N-avem idoli?, este poezie la modul direct, textul putând fi u=or a=ezat în strof[. Peste-o lume în=elat[/ de a=tept[ri =i tot s[rman[,/ peste gloate f[când coad[/ la f[g[duieli-poman[... Chiar =i rima apare, nu numai un ritm bine respectat de c[tre autor. Un alt exemplu frumos în aceea=i ordine de idei: Balcoane cu flori. Nu sunt lipsite de rost =i de farmec instantaneele cu teme etice, preponderent sau în întregime lirice sau, ca în cazul Pove=tii cu f[c[tur[, satirice =i sarcastice. Pu\in spus c[ =i ele au dreptul la existen\[, cu excep\ia celor atât de sub\iri =i ca motiv, =i ca tratare, =i ca mesaj (tip: Rostul, Poetul etc.) care puteau s[ lipseasc[ u=or =i din ziar, nu numai din carte. Oricum, apari\ia editorial[ la care ne referim ar fi câ=tigat enorm dac[ autorul ar fi închipuit-o numai din tablete referitoare la problemele limbii. Vasile Levi\chi e =i-n acestea liric, pe alocuri ironic =i sarcastic, de cele mai multe ori îns[ e grav, adopt[ o expunere de factur[ epic[ (obiectiv[) a unor situa\ii concrete, a unor st[ri de fapt, a unui climat cultural, fa\[ de care ia atitudinea cuvenit[. Pledoarie pentru dic\ionarul explicativ, de exemplu, se aseam[n[ în unele privin\e cu un articol de ziar. Importan\a problemei, sublinierea ap[sat[ a rolului con=tiin\ei lingvistice a fiec[rui concet[\ean de-al nostru, mai exact a lipsei unei atare con=tiin\e la majoritatea consângenilor no=tri, prezen\a atitudinii combative a autorului (fa\[ de necesitatea unui dic\ionar explicativ ca cel editat în 1977 =i 1985 =i, concomitent, fa\[ de acei purt[tori ai limbii noastre, care n-au procurat nici m[car exemplarele v[dit pu\ine ale volumului al doilea) ne determin[ s[ afirm[m c[ acesta e instantaneul cel mai consistent, mai util, mai înalt apreciabil dintre toate câte am pomenit pân[ aici. Am[rât c[ lumea nu se gr[be=te s[ cumpere dic\ionarul explicativ (de care, în mod SCRIITORI DE IERI +I DE AZI obiectiv, cu to\ii avem nevoie, dar o parte a cona\ionalilor no=tri nu simt necesitatea de a-l procura =i folosi zilnic), c[ acesta de un deceniu =i ceva st[ nevândut pe poli\ele libr[riilor, scriitorul intervine direct =i t[ios: Când îl aud pe câte un ION CIOCANU ION CIOCANU 80 intitulat sau torii de silabe, tablete foarte scurte, ca acestea printre =i Întâlnim cheie. aceea=i =i una în realizate din domeniul vorbirii =i scrisului nostru nu sunt concepute =i rea boln[vicioas[ de a-l vedea suferind). om sadic tipul de române=ti îmbin[rile în pricina cu cuvântul înseamn[ ce pu\in) (cel lumea s-a deprins s[-i zic[ gr[dini\ei sadic, f[r[ s[ b[nuiasc[ =i Gnezdâ=ko denumirea poart[ scriitorului, al ba=tin[ de sadic. tableta din b[trânic[i vocabularul odat[ evita a de t[\ii str[mo=esc de tot ce e str[in =i urât. Altfel zis, con=tiin\a necesi- sferele activit[\ii noastre, con=tiin\a necesit[\ii de a cur[\i graiul toate în materne limbii folosirii a stringente necesit[\ii in\a antrenându-ne într-o disput[ în m[sur[ s[ ne acutizeze con=ti- pseudosavantului e comb[tut[ necru\[tor, dialogul imaginar sferele =i domeniile...). Autorului atât i-a trebuit: afirma\ia toate în p[truns =i au frazei... modernizarea terminologie, noastr[ s-a dezvoltat =i continu[ s[ se dezvolte bine (Lexic, rolul de... filolog, doctor în =tiin\e, sus\in[tor al ideii c[ limba chiar sarcastic, închipuindu-l pe celebrul personaj crengian în scump ca lumina ochilor? fie ne s[ trebui ar ce ceea de fa\[ nep[sare atâta unde de dic\ionar explicativ, m[ gândesc cu am[r[ciune la pre\iosul =i atât de accesibilul tual =i observ cât îi este de precar bagajul de cuvinte; atunci autohton... Mai r[u e când stau de vorb[ cu un pretins intelec- tormoz, boule!, îmi zic treac[-mearg[, tot a r[mas un element pe Najme=te tân[r: mai altul pe instruindu-l mecanizator impresia definitiv[ e c[ anume instantaneele despre limba despre instantaneele anume c[ e definitiv[ impresia de realizare a instantaneelor nu le face str[ine unul de altul: ori Am spus deja c[ nici instantaneele axate pe teme sau motive În Servicii proaste Lex-legis Ei da, o gr[dini\[ de copii dintr-un sat românesc, satul Tr[snea =i problema limbii problema Tr[snea=i Reprezentan\i, (¡ care chinuie=te sau tortureaz[ pe cineva din pl[ce- începuturi de discu\ie savant[, ca lege-legitate etc. Dar aceast[ diversitate a modalit[\ilor suflet sadic, imbold sadic, instinct sadic, instinct sadic, imbold sadic, suflet la exemplarelenevândute=im[întreb: Demnitatea felului de a vorbi foiletoane ca , articole cu tem[ concret[, ca cel Vasile Levi\chi e ironic, ba ironic, Vasilee Levi\chi Slovo

predostavleaetsea... sau Sinonime... Mânc[- La

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI noastr[ poluat[ =i despre noi, purt[torii ei, adesea neglijen\i, domin[ peste toate celelalte, constituind miezul c[r\ii. Ele se 81 citesc u=or, cu pl[cere =i cu folos, ne predispun la medita\ie asupra st[rii cu totul nesatisf[c[toare a graiului matern, ne formeaz[ ori, mai exact, ne înt[re=te convingerea de a lupta pe toate c[ile pentru îmbun[t[\irea situa\iei precare a limbii str[mo=e=ti. În toate lucr[rile cu aceast[ tematic[ Vasile Levi\chi se dovede=te inspirat =i combativ, scurtimea instantaneului nefiind o piedic[ în calea exprim[rii unor adev[ruri esen\iale referitoare la via\a spiritual[ a poporului nostru. Concise, vioaie, cu finale imprevizibile, =ocante în sensul bun al cuvântului, ele adeveresc o autentic[ art[ a instantaneului. Tocmai de aceea insinuam adineauri c[ schi\ele cu teme =i motive etice r[mân pe planul al doilea, ar[tând oarecum palid în compara\ie cu cele axate pe probleme referitoare la limb[. Altfel zis, în compara\ie cu cele care nou[ personal ne-au pl[cut mai mult, ci nu prin calit[\ile fiec[ruia în parte, despre care n-am spus =i nici nu spunem c[ toate ar fi e=uate sau n-ar merita o apreciere pe potriva importan\ei subiectelor abordate de autor, cur[\eniei lingvistice, frumuse\ii stilistice =i altor calit[\i gra\ie c[rora majoritatea instantaneelor lui Vasile Levi\chi se las[ lesne recitite. Nu ne sim\im în m[sur[ s[ analiz[m =i traducerile f[cute de scriitor de-a lungul deceniilor. Un lucru e cert: cunosc[tor bun al limbilor rus[ =i ucrainean[, Vasile Levi\chi =i-a ad[ugat la activ =i o seam[ de traduceri din aceste limbi, versiuni române=ti apreciate în epoc[ =i care întregesc un destin literar.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{

Ion Ciocanu, Vasile Levi\chi: La izvoarele Siretului. În cartea lui: Articole =i cronici literare, Chi=in[u, Editura SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Lumina, 1969; V. Levi\chi: Inima iar[=i... În s[pt[- mânalul Cultura, 1972, 29 iulie; Coborâtor în minele sufletului. În cartea: Vasile Levi\chi, Întârziere de-o vai\[, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1982; ION CIOCANU ION CIOCANU 82 Basarabia Mihai Cimpoi 2000; Augusta, Editura lui: Bucovina. Cultur[, personalit[\i, destine, Timi=oara, tor de poezie; Vasile Levi\chi, pre\uitor literar. Dumitru Apetri, nr.1994, Cern[u\i-Bucure=ti, 3; vinei, vinei: genera\ii =i paradigme. Cartea moldoveneasc[, 1990, pag. 91. Mihai EMINESCU, no[sprezecelea. începutul veacului al patrusprezecelea înc[ =i pân[ în veacul al drept al nostru =i cucerit cu plugul, ap[rat cu arma a fost de la megie=ea cu noi, Basarabia întreag[ ni se cuvine, c[ci e p[mânt Basarabia întreag[ a fost a noastr[ pe când Rusia nici nu se cuvânt deonoareaRusieiangajat[printratatullaParis. prea bine întemeiate pentru a ni se putea vorbi cu umbr[ de Drepturile noastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi =i DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Funda\iei Culturale Române, Bucure=ti, 2002. +tefan Hostiuc critice, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1976; în straie noi cu model carpatin. Profiluri literare, Chi=in[u, Editura Lumina, 1972; Bile\chi, Nicolae de liter[, Timi=oara, Editura Augusta, 2002; instantaneului (la Vasile Levi\chi). Vasilelui poezia în semnifica\ie =i Imagine Arta Levi\chi; . Edi\ia a III-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura ad[ugit[, =i rev[zut[ III-a, a Edi\ia . Publicistic[. Referiri istorice =i istoriografice , , O istorie deschis[ a literaturii române din Poezia român[ postbelic[ din nordul Buco- Vasile Levi\chi; VasileLevi\chi. În almanahul Glasul Buco- În cartea lui: Consemn[ri

În cartea lui: Dincolo Vasile Levi\chi, traduc[- În cartea colectiv[: cartea În (Continuare în pag. 114) pag. în (Continuare , Chi=in[u, Editura În cartea Poezie

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ARIADNA +ALARI

Prozatoare. S-a n[scut la 27 septembrie 1923, în ora=ul Cetatea Alb[ din sudul Basarabiei (în prezent Belgorod-Dnestrovsk, Ucraina), în familia lui Nicolae +alari =i a Eulalei (n[scut[ Dimitriev), intelectuali. În 1940 a absolvit liceul din localitatea de ba=tin[ =i s-a înscris la Facultatea de Fizic[ =i Matematic[ din Cetatea Alb[, dar a fost nevoit[ s[ se refugieze peste Prut. În 1947 a devenit licen\iat[ a Institutului Politehnic din Bucure=ti (Facultatea de Chimie) =i =i-a început activitatea în calitate de jurnalist, la revista bucure=tean[ Flac[ra, unde public[ primele sale nuvele, semnate Maia Radovan. În 1948 a v[zut lumina tiparului volumul s[u Carnetul unui =colar, urmat curând de c[r\ile Ilie î=i croie=te via\[ nou[ =i Costea s-a schimbat. În 1949 s-a repatriat, dar o specialist[ de origine român[ n-a putut fi angajat[ la ba=tin[, ci tocmai în or[=elul Podolsk de lâng[ Moscova, în calitate de inginer-chimist, la o uzin[ de bacuri pentru acumulatoare. Prin Moscova, a reu=it s[ ajung[ curând, în 1951, profesoar[ de fizic[, chimie =i limba francez[ la =coala medie B[cioi. Totodat[ =i-a continuat activitatea literar[ început[ la Bucure=ti, publicând acum c[r\ile Pionierii de la M[gura Nou[ (1953), Se întâlnesc p[mânturile (1956), Fofo este vigilent (1957). În 1957-1959 a înv[\at la Cursurile Literare Superioare de pe lâng[ Institutul de Literatur[ Maksim Gorki al Uniunii SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Scriitorilor din U.R.S.S. Dup[ aceea a publicat volumele: Oameni =i destine. Neastâmp[r (1961), Valul lui Traian (1968), Printre oameni (1973), +oapta viorilor (1977), T[ceri r[scolite

ION CIOCANU ION CIOCANU (1982), Labirintul (1990), Venetica (1998). A încredin\at 84 rgnl a vl\e li iua Mrai Nmlui de Nemul\umit Mardari. Niculae lui evolu\iei a original[ destine listele de chiaburi, candidat sigur la deportare. în trecut fost a colectiviz[rii începutul la iar so\ia, =i copiii =i strâng[tor, care a muncit o via\[ întreag[, exploatându-=i Prima este prezentarea dramei lui taica Toader, \[ran harnic prin îndr[zneal[ revolu\ionare în contextul literar al timpului. particularit[\i de concep\ie =i de realizare câteva meritorii =i =i chiar are localitate, din partid de secretarului a plare \[r[nimii =i c[ înf[ptuirea ei s-ar fi datorat activit[\ii exem- colectivizarea agriculturii ar fi fost un fenomen pozitiv în via\a ne =i romanele ei de mai târziu. Astfel, romanul fapt remarcabil în epoc[ =i cu repercusiuni nobile în nuvelele literar,personajului a interioare lumii sondajul spre +alari Ariadnei a aplecare anumit[ o =i denot[ pomenit[ lucrarea textul evolu\iei întregii proze, inclusiv a prozei autoarei înse=i, publicat[ mai târziu la Chi=in[u. Dep[=it[ iremediabil în con- ampl[ mai nuvela în =i scriitoare Tema unirii p[mânturilor în gospod[rii colective e tratat[ de =i intelectual în condi\iile colectiviz[rii agriculturii în România. debutanta încerca s[ descrie primenirile de ordin psihologic ale autoarei Flac[ra. Judecând dup[ titlurile indicate în fi=ele biografice lor 40, de pe când scriitoarea lucra la revista bucure=tean[ 11-12), nr.11-12), 9-10, (Basarabia, 1994, nr. 4-5), (1974), soarele cu Ploaie cu covrigi A continuat s[ activeze în domeniul literaturii pentru copii: tiparului drama tiua eiet dooii ouit, ofr c[reia conform comuniste, ideologiei evident tributar , Începuturile literare ale Ariadnei În anii din urm[ a scris memorii: O alt[ particularitate meritorie a romanului a meritorie particularitate alt[ O în cadrul literaturii timpului rezid[ în zugr[virea Infernul N[sturel (1971), Ilie î=i croie=te via\[ nou[, Costea s-a schimbat (Sud-Est, 2000, nr. 4). Uraganul (1965), (1979), Avatarul creatorului Avatarul [ue n[zdr[van[ P[durea Echipa noastr[ (în volumul colectiv Piese, 1968). Alergu= În jungla Eu-lui (1981) =.a. Se întâlnesc p[mânturile, întâlnesc Se Amintiri din casa umbrelor +alari (Basarabia, 1997, nr.1997, (Basarabia, (1966), (1973), (Basarabia, 1996, \in de sfâr=itul ani- Oameni =i desti- De-a mijatca Oameni =i Oameni +trengarii ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI atitudinea puterii fa\[ de p[rintele s[u =i aflat din acest motiv în conflict cu pre=edintele executivului local Dr[gan, 85 protagonistul romanului ia calea ora=ului, se angajeaz[ telefonist =i se adapteaz[ la noua orânduial[ social[ urmând o cale deosebit[ de aceea a personajelor majorit[\ii scrierilor rurale ale timpului. O a treia particularitate pozitiv[ a romanului Oameni =i destine const[ în tratarea ne=ablonard[ a Ghenei, so\ia lui Niculae Mardari, cu dragostea ei sincer[ pentru Marin, pe care îns[ femeia =i-o sacrific[ în numele p[str[rii familiei =i, în genere, al respect[rii legilor nescrise ale convie\uirii la \ar[. Editat între acelea=i coperte cu lucrarea analizat[ pân[ aici, romanul Neastâmp[r e mai curând o cronic[ a vie\ii celor trei genera\ii, reprezentate de \aca Jeca, fiica acesteia Elena =i nepoata ei Cristina Bejan. Prima e femeia care se supune permanent instinctului de st[pân[ a casei, poart[ de grij[ copiilor =i nepo\elei, s[ aib[ ce mânca =i îmbr[ca. Ea urmeaz[ o logic[ greu acceptabil[ chiar =i de fiica sa, cu atât mai pu\in în\eleas[ =i acceptat[ de nepoata Cristina. Fiica \ac[i Jeca, înv[\[toare bun[ =i mam[ grijulie, este prezentat[ de-a dreptul palid, caracterizându-se, de fapt, numai printr-o în\elegere =i sus\inere a elanului, ac\iunilor =i n[zuin\elor Cristinei =i ale prietenilor acesteia. Ariadna +alari a procedat pe deplin con=tient când a plasat ambele personaje oarecum în umbra protagonistei romanului, reprezentant[ a genera\iei în formare, Cristina Bejan, pictori\[ de talent, înzestrat[ cu gusturi artistice fine. Ea se afl[ la vârsta îmbo- bocirii sentimentului de dragoste, înso\it[ tradi\ional de gelo- zie, ceea ce face ca episoadele =i dialogurile despre iubire s[ se lase citite cu mult interes. Privit în totalitatea aspectelor sale, Neastâmp[r, ca =i lucrarea epic[ precedent[ a scriitoarei, adevere=te aten\ia ei constan- t[ pentru schimb[rile radicale din via\a societ[\ii, pentru SCRIITORI DE IERI +I DE AZI muta\iile de ordin psihologic =i etic din con=tiin\a oamenilor. F[r[ s[ se impun[ prin generaliz[ri de anvergur[, prin interpret[ri de natur[ filozofic-artistic[ ale realit[\ii obiective, ca Frunze de dor de Ion Dru\[ =i pu\ine alte opere epice ale tim- ION CIOCANU ION CIOCANU 86 consisten\a epic[ necesar[. cap[t[ romanului al principal personajul procedeu, acestui vijelioase ale timpului. În urma utiliz[rii de c[tre scriitoare a intelectuale a intelectualului încadrat activ în evenimentele romanul tinde cel pu\in s[ fie o imagine a consum[rii întrucâtva; fizice atenuat[ =i e lectur[, prima la alegem ne care cu vie\ii basarabenilor din Bugeac pe parcursul câtorva decenii, romanul distinge se care prin compozi\ional procedeu principalul e Acesta întâmpl[rilor. evenimentelor, personajelor, tatea =i incitant: Asta s[ fie oare via\a? Cl[dit[ tot pe nisip? are un sens adânc simbolic, personajul întrebându-se retoric împrejurimile st[pâne=te care Nisipul romanului. începutul chiar este impresionant de Deosebit s[u. rostului asupra celor mul\i. Ajuns la vârsta bilan\urilor, el gânde=te filozofic oamenilor urgisi\i, =i dup[ r[zboi este un lupt[tor al în salvator numele de voca\ia demonstrase î=i r[zboiului anii în =i care =i pân[ la 1940 se str[duise s[ u=ureze via\a cons[tenilor, distinct Radu Boc=a, medic devotat profesiei, plin de elan, tiv[, dar a scos pe planul din fa\[ al subiectului un personaj mea, de a selecta obiectivele operei sale =i de a le realiza. romanul adevere=te un fel specific al autoarei de a vedea lu- Dar, asem[nându-se în mare cu alte scrieri ale timpului, scopul de a-i b[ga mai u=or pe \[rani în gospod[riile colective. în comunist regimul de organizate foametei ai =i postbelice secetei ai pomin[ de anii în acestora înfruntarea =i enorme la 1940, munca =i necazurile oamenilor de la \ar[, greut[\ile n[ =i activitatea intelectualilor basarabeni din Bugeac de pân[ tului literar al epocii. ce=ti =i, desigur, tot atâtea contribu\ii la împrosp[tarea clima- uman, ni=te exers[ri originale în mânuirea uneltelor scriitori- explor[ri ale autoarei în domeniul psihologiei =i al intelectului pului, ambele romane ale Ariadnei +alari au constituit ni=te Gra\ie acestui procedeu, impresia de cronic[ obiectiv[ a obiectiv[ cronic[ de impresia procedeu, acestui Gra\ie Anume prin prisma lui Radu Boc=a sunt prezentate majori- Aici Ariadna +alari a adoptat nara\iunea ce se vrea obiec- În romanul Valul luiTraian Valul lui Traian . scriitoarea evoc[ via\a cotidia-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI La îmbog[\irea personajului sub aspect psihologico-social contribuie =i evocarea retrospectiv[ de c[tre Radu Boc=a a 87 realit[\ii de pân[ la 1940 =i din anii r[zboiului. Acest procedeu compozi\ional îi creeaz[ scriitoarei posibilitatea de a manevra liber cu realit[\i =i personaje din diferite medii =i epoci =i de a contura destine umane pe fundalul larg al istoriei. Boierul Lascaridi, de exemplu, nu mai e ca bog[ta=ii din dilogia Codrii de Ion Constantin Ciobanu. Noua noastr[ epoc[ social[ cu cerin\ele umanitare, în\elege Lascaridi, a viciat rela\iile fire=ti dintre cei cu p[mânt =i cei angaja\i. Lascaridi este boierul care ra\ioneaz[ calm =i con=tient de situa\ia sa =i a tagmei sale, fiind înzestrat cu anumite cuno=tin\e datorit[ c[rora nu numai înf[ptuie=te ac\iuni în conformitate cu statutul s[u psihologic =i social, ci are =i con=tiin\a adev[rului despre sine. Aceasta îl face mai de=tept, mai rafinat, mai complex decât oricare alt bog[ta= de pân[ la 1940, prezentat de scriitorii no=tri. Personaje inedite sunt de asemenea Ianchilevici, St[nil[ Oprea, +tef[nuc[, Damian, mo= Manole =.a. În consens cu realitatea supus[ investiga\iei, realismul romanului Valul lui Traian este unul dur, adânc dramatic. Cit[m un singur episod, cu un singur personaj, acela cu un \[ran numai în c[ma=[ =i în izmene, care oc[r[=te =i meli\[ furios din pumni. Omul se betejise la cap, fiind contuzionat la r[zboi, =i acum, dement, nici de mâncat nu m[nânc[ acas[. Î=i ia câte un d[r[b de pâine =i se duce la oloini\[. Acolo î=i moaie pâinea în ulei. Îi mai dau oamenii câte un cocolo= de miez de r[s[rit[ În genere, Ariadna +alari prezint[ cu m[iestrie atmosfera grea a anilor de secet[, marcat[ =i de o foamete cumplit[. Dar ea n-a putut evita în\elegerea simplist[, superficial[, în cele din urm[ gre=it[, a fenomenului foametei. Ca to\i scriitorii din epoc[, prozatoarea a pus totul pe seama r[zboiului =i a secetei, f[r[ s[ fi intuit sau poate, totu=i, f[r[ s[ fi cutezat SCRIITORI DE IERI +I DE AZI s[ întrez[reasc[ în foamete o ac\iune dement[ a regimului comunist care a provocat-o cur[\ind podurile oamenilor, preg[tindu-i printr-un asemenea mijloc barbar de intrarea în gospod[rii colective =i creând în chip artificial o mare ION CIOCANU ION CIOCANU 88 ce-l odihne=te pe om, într-o libertate total[, când omul se omul când total[, libertate într-o om, pe odihne=te ce-l În colectivul cu interese comune, în acea intimitate a naturii, frunta=i. Încolo toat[ lumea se cade s[ petreac[ cum i-i drag. întins[, atâta timp cât vor fi împ[r\ite premiile celor mai buni mas[ o la rostul au î=i toate bine, de ur[ri primele =i pahar tate, se bucur[ de o relatare de-a dreptul entuziasmat[: Primul s[rb[torirea succeselor muncii colective, ob\inute pe nea=tep- acas[ =i gânde=te-te bine! Apoi iar î\i bate la fereastr[ gândit? M-am gândit! S[ fac[ întâi vecinii! Bine, Te-aidu-te selsovet. la iar hai, =i, a\ipe=ti s[ vii numai +i bine! selsovet, du-te acas[! Du-te =i te mai gânde=te la Gânde=te-te hai acas[, du-te selsovet, la Hai ani doi De culturii: prezint[ în chip realist caracterul for\at al colectiviz[rii agri- întâi vecinii +apoi, dac[ o fi bine, om face =i noi. alt[ parte un personaj persifleaz[ p[rerea \[ranului c[ s[ fac[ nea în mod simplist (Tata a dat cerere. S[ se vâre-n kolhoz). În smesi, selsovet, putiovk[, raizdrav =.a. localnicilor: upolnomocii, doklad, vorbirea sosk[, evropeiskaia inundat au atunci pe de tot care rusismele c[tre nume =iprenume. noastre na\ionale de adresare: domn, doamn[ sau, pur =i simplu, formulelor locul luând atunci pe de Anisimovna, Margarita Rita Zveri, care vine cu o formul[ de denomina\ie ruseasc[, pozitiv o student[ de bineîn\eles la Institutul de personaj Medicin[ din de Moscova, calitate în curând, apare roman f[r[ s[ fi spus nimic din adev[rul despre apari\ia acesteia. În lupta activi=tilor de partid împotriva consecin\elor foametei, mediul lingvistic. poluând =i popula\iei densitatea artificial mod în sporind î=i întrerup cursurile =i ne trimit aici medici S[ ne ajute ), Republica Moldova în cu miile venit (Institutele de au medicin[ din curând \ar[ care medicali, lucr[tori de necesitate Formarea kolhozului e prezentat[ sumar =i simplist, în schimb La un moment dat, scriitoarea d[ frâu liber condeiului =i Despre începutul colectivi prezint[ +alari Ariadna timpului, ai prozatori al\i =i Ca Scriitoarea dovede=teolarg[deschidere z[rii autoarea vorbe=te de aseme-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI împ[r\[=te cu interesele sale, cu inima colectivului din care face parte 89 În spiritul vremii, Ariadna +alari ia în b[=c[lie pe slujitorii bisericii ( Au l[sat loc =i pentru pop[! a râs cineva). Un biet muzicant, care nu-=i pr[=ise lotul de porumb, e prezentat ca purt[tor al ideologiei comuniste ( Auzi, s[ ne strice s[rb[toarea mondial[ a revolu\iei! ). Împletire de episoade realiste, v[dind o în\elegere just[ a realit[\ii =i o anumit[ m[iestrie a scrisului, =i de fapte, întâm- pl[ri =i fenomene, a c[ror transpunere în carte denot[ un tribut p[gubitor, pl[tit ideologiei comuniste, romanul Valul lui Traian este o scriere inegal[: Ariadna +alari a g[sit o seam[ de procedee literare noi în contextul crea\iei sale =i al întregii literaturi române din Republica Moldova, dar le-a pus în serviciul promov[rii unui mesaj a c[rui importan\[ a putut fi apreciat[ numai în condi\iile acelor ani. +i mai mult a p[c[tuit scriitoarea prin tributul pl[tit ideologiei comuniste în romanul T[ceri r[scolite. Aici ea a evocat via\a a doi tineri pleca\i la un mare =antier de construc\ie. To\i cei veni\i la construc\ie sunt st[pâni\i de entuziasm, se încadreaz[ activ =i plenar în munca de prefacere a unor p[mânturi pustii etc. La =antier se întâlniser[ oameni de diferite na\ionalit[\i, sosi\i acolo cu foi komsomoliste, ca =i cum benevol. Scriitoarea încearc[ s[ motiveze abando- narea meleagurilor natale de c[tre unele personaje, dar nu cuteaz[ s[ sugereze c[ str[mutarea na\ionalilor la =antierele gigantice f[cea parte din politica regimului comunist, ca în republicile na\ionale s[ se r[reasc[ rândurile popula\iei b[=tina=e, pentru a putea fi completate cu cet[\eni ru=i =i de alte na\ionalit[\i. Ea prezint[ în mod aproape festiv plecarea oamenilor la =antier. Îmi face impresia c[ Paal Ostapâci e un bun specialist, dar care n-a izbutit s[ se realizeze la ba=tin[. O fi nutrit inten\ii prea mari, sim\indu-se capabil s[ dea mai SCRIITORI DE IERI +I DE AZI mult decât i se pretindea, =i iat[, nu l-a satisf[cut serviciul modest de inginer de duzin[, p[rându-i-se f[r[ perspectiv[, =i s-o fi smuls s[ vin[ încoace, neobosit =i plin de aspira\ii , presupune naratoarea. Or, cel mai inspirat vorbe=te despre ION CIOCANU ION CIOCANU 90 cludente referitoare la via\a sa de pân[ a fi venit la =antier, în fi g[sit u=or de femeile credule =i de urma=ii s[i. fustangiu care î=i schimb[ mereu locul de lucru, s[ nu poat[ alt[ femeie pe care o fericise anterior. Este, prin urmare, un permite s[ presupunem c[ el venise încoace ascunzându-se de Chira purcede gravid[, Vadim Petrovici p[r[se=te =antierul ne teatru l-au lep[dat de acum trei neveste. Faptul c[, dup[ ce amator înzestrat, pe care îns[ din pricina patimii sale pentru Vadimkazahe. artist stepele Petroviciun spre era calea lu[ s[ nu-i îng[duie be\ivanului s[ distrug[ =i via\a lui Andron =i singur[: hot[rî Chira atunci =i be\ivan, so\ul înfrâng[ s[-=i consume alcool pe fratele lor mai mare. Mama nu era în stare scape de tat[l be\ivan, care între timp reu=ise s[-l deprind[ s[ luat foi de drum komsomoliste la =antierul în cauz[, ca s[ prezint[ din fuga condeiului. Chira =i Andron, bun[oar[, =i-au le scriitoarea care pe specifice, împrejur[ri unor cauza din pomenit la =antierul de z[g[zuire a marelui fluviu N[b[d[iosul, Valentin Beiu. concentrat toat[ aten\ia asupra Deborei Brânzei =i asupra lui pretinde o atare desf[=urare, de vreme ce Ariadna +alari =i-a pe larg sondajul lui etic, psihologic. În definitiv nici nu-i putem tier, Paal Ostapâci e totu=i episodic, scriitoarea nu desf[=oar[ s[ fac[ inimoasa femeie, face azi feciorul ei Paal Ostapâci a continuat drumul mamei sale. Ce n-a izbutit n-a fost pe placul basmacilor, =i ace=tia au omorât-o. Ei bine, Usuriiskului, =i s-a cerut la taigaua construc\ii în Activista neobosit[ mort b[rbatul dup[ lacrimile bine =ters =i-a nu hectare, s[ de le irigi mii S[ construie=ti pustiurilor electrosta\ii Mama smulgi sa s[ Auzi, grandioase!.. planuri De abia sc[pasem de interven\i Ruine Foamete Da aici mare Ehei, ce vremuri pe atunci!.. Înc[ nu se a=ezase \ara =i arat[ spre picii no=tri , când am pornit întâia oar[ în lumea când m[ =tiu! ( ) Uite, eram ca ei, poate un pic mai r[s[rit, =eful =antierului el însu=i: M-am deprins cu drumurile, de Despre Taras Fiodorovici Erepciuk nu afl[m am[nunte con- De altfel, toate personajele romanului Astfel justificat[ încadrarea personajului în munca la =an- T[ceri r[scolite s-au

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI schimb aici îl vedem me=ter b[trâior =i cam be\ivan, iar atunci când înfrunt[ cu dib[cie doi handral[i ce t[b[râser[ 91 asupra lui ne convingem c[ era ini\iat =i în ale b[t[ii. Bineîn\eles, printre constructorii sosi\i în Kazahstan sunt =i oameni simpatici, ca Akif, un kirghiz vorb[re\ =i bun la suflet. Între ace=tia, împreun[ cu ei tr[iesc =i muncesc Debora Brânzei =i Valentin Beiu. Atmosfera muncii pe =antier, rela\iile dintre personaje, momentele principale în care se v[desc tr[s[- turile de caracter ale oamenilor sunt prezentate cu o anumit[ fantezie =i spirit inventiv. Procesul propriu-zis al muncii e descris preponderent informativ, constatativ, dar tema r[scolirii t[cerilor milenare pe plaiurile Asiei O pas[re de noapte ne-a petrecut cu glas necunoscut, r[scolind pentru o clip[ t[cerea din jur (pag. 5), T[cerea fuge treptat de la noi Parc[ nu demult to\i lucram pe =antierul abia r[scolit (pag. 83) cap[t[ o anumit[ amploare, îngem[nându-se cu unele teme înrudite, ca protec\ia naturii sau atitudinea (lui Akif) fa\[ de calul amenin\at de pericolul dispari\iei. Atât c[ tema aceasta =i, în genere, tot ce e legat direct de munca la =antierul cu pricina, inclusiv încadrarea Deborei Brânzei =i a lui Valentin Beiu în via\a =antierului, se prezint[ palid totu=i pe lâng[ tema vie\ii acelei familii de intelectuali moldoveni, din care descinde protagonista romanului. Am[nuntele referitoare la via\a bunelului Deborei (preot cu har duhovnicesc =i cu perspective reale, care nu s-au realizat îns[; anume din motive de credin\[ el fusese deportat), modul în care e prezentat tat[l protagonistei (începând din tinere\e, când nimerise =i sub influen\a celor de stânga, =i terminând cu ziua în care vine în Kazahstan la fiic[, zadarnic îndemnând-o s[ se întoarc[ la ba=tin[), rela\iile dintre Debora =i sora ei Mariam (chiar numele fetelor vorbesc despre aristocratismul pronun\at al neamului din care provin ele) =i, îndeosebi, via\a familiei în cauz[ dup[ includerea în ea a pictorului Mihai SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Badu, so\ul lui Mariam, toate sunt zugr[vite de A. +alari mai concret, mai viu, mai veridic decât via\a =i munca la construc\ie. Nu vom z[bovi asupra tuturor cotloanelor acestei p[r\i a subiectului, ci vom atrage aten\ia cititorului asupra ION CIOCANU ION CIOCANU 92 din ceea ce n-am fi întâlnit în alte opere cu teme similare. teme cu opere alte în întâlnit fi n-am ce ceea din nimic nou, nimic descrie nu prozatoarea romanului a parte romantic al lui Valentin =i al celorlal\i constructori. În aceast[ s-o urmeze în Kazahstan, se molipse=te iremediabil de avântul pe Valentin dup[ ce se convinge c[ nenea Mihai n-are de gând onase înmodserioss[-=icontinue studiile,iarîndr[gindu-l Debora nu fusese niciodat[ o elev[ sârguincioas[, nu inten\i- c[ adev[rului a cititor c[tre de cunoa=terii urma în în\eles vorbe=te nimic în roman. Plecarea ei devine un fapt u=or de alt motiv al plec[rii Deborei pe meleagurile îndep[rtate nu se plece la un =antier de construc\ie din Kazahstan. Despre vreun medii Debora Brânzei se decide f[r[ vreun pic de îndoial[ s[ îmbobocite pentru nenea Mihai, proasp[ta absolvent[ a =colii abia sale sentimentelor cauza din familie întreaga pomenit toare la rela\iile lui Mihai cu tân[ra =i seduc[toarea lui cumnat[. din întunericul nop\ii discu\ia dintre Mariam =i tat[l lor referi- re artistic[ descrie A. +alari episodul în care Debora ascult[ Cu mult[ p[trundere psihologic[ =i cu o admirabil[ îndemâna- Debora. =i Mihai între apoi mai stabileasc[ se s[ pot rela\ii vede, simte =i, mai ales, presimte ce rela\ii s-au înfiripat =i ce se îndr[goste=te p[tima= de pictorul Badu, iar sora sa Mariam tic[, despre care s-a scris curând într-un ziar. Totodat[ Debora perit pe nea=teptate acea excep\ional[ spontaneitate coloris- vreme ce anume pictând-o pe Debora nenea Mihai =i-a desco- v[d eu acuma!... E delirul crea\iei cu adev[rat inspirate, de Imaginea ta când mine!.. \i-ai putea-o pentru vedea asta tu îns[\i clipa a=a cum în o tu devenit ai ce mea, scumpa universul într-o nou[ gam[ de culori!.. Eh, când te-ai pricepe, deschis s-a mi c[ simt când ista, ceasul în Chiar atunci? eu de fapt, niciodat[: Nu fi egoist[, cumn[\ico!.. Ce s[ m[ fac Mihai Badu, desenând-o pe Debora, simte ceea ce nu sim\ise, nu numai propriul s[u suflet, ci =i sufletul surorii sale Mariam. clipele de exaltare, r[scolind pân[ în cele mai mari adâncimi printr-o stare necunoscut[ anterior, tr[ie=te activ =i profund gra\ie cumnatei sale Debora, iar aceasta la rândul ei trece acelor episoade, în care nenea Mihai se reg[se=te, ca pictor, Devenind con=tient[ de complexitatea situa\iei în care s-a

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Aici A. +alari nu reu=e=te s[-=i manifeste calit[\ile pe care obiectiv le posed[ =i care i-au adus nu o dat[ succesul râvnit. 93 Anume problemele psihologice generate de rela\iile Deborei cu pictorul Mihai Badu, chiar dac[ acestea ocup[ mai pu\in loc în roman, sunt zugr[vite de scriitoare mai viu =i mai inspirat decât ceea ce are loc la =antier, inclusiv via\a =i munca Deborei =i a lui Valentin Beiu la =antierul în cauz[, astfel încât titlul romanului se refer[ în mai mare m[sur[ la via\a familiei Brânzei din momentul venirii în ea a pictorului Badu. Accen- tu[m înc[ o dat[ c[ acesta nu numai =i-a descoperit calit[\i excep\ionale pictând-o pe Debora, ci concomitent a r[scolit adâncuri neb[nuite ale sufletelor Deborei =i surorii ei Mariam. Linia de subiect Debora Mihai Mariam este prezentat[ de autoare în cuno=tin\[ de cauz[, concret, vioi =i profesionist =i trage la cântar mai mult decât întinsele descrieri referitoare la via\a =i munca pe =antierul de construc\ie. Oricum, paginile în care A. +alari se dovede=te psiholog fin ne captiveaz[. Atât c[ în continuare Debora Brânzei, prezentat[ în calitate de secretar[ a =efului construc\iei, este un personaj palid. Ba chiar ca so\ie a lui Valentin Beiu =i mam[ a doi gemeni, Debora nu se ridic[ la nivelul pe care îl certific[ episoadele vie\ii ei intime. Debora, care de atâtea ori se exprim[ excesiv de frumos =i =tie de Rodin, Manzu, Brâncu=i, Konionkov =i de al\i pictori cu renume, de forma\ia muzical[ Abba, de Paul Marti, Greg Bonam =.a., se încadreaz[ u=or în colectivul muncitoresc, îi deprinde pe constructorii de alte na\ionalit[\i cu Perini\a, cu cântece moldovene=ti, încearc[ dorul de ba=tin[, de casa copil[riei. Gre=ala autoarei în pl[smuirea acestui personaj rezid[ =i în faptul c[ o prezint[ pe Debora încântat[ orbe=te =i f[r[ nici o limit[ de so\ul s[u Valentin Beiu. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Valentin avea, desigur, motivele sale s[ se dedea totalmente lucrului la construc\ie =i s[ nu se întoarc[ la ba=tin[ nici m[car cu gândul. El poart[ ur[ casei p[rinte=ti =i chiar p[rin\ilor s[i drep\i din cauz[ c[ acas[ n-avusese via\[. Parc[ aceea-i ION CIOCANU ION CIOCANU 94 refer[ la prietenul de via\[, Debora folose=te fraze din cale din fraze folose=te Debora via\[, de prietenul la refer[ o produce asupra cititorului so\ul ei Valentin. De câte ori se de toate ea) poart[ vina pentru impresia defavorabil[ pe care lui nu divulg[ o via\[ l[untric[ activ[, bogat[. departe credibil. Nici ac\iunile, nici sentimentele, nici vorbele Valentin Beiu îl st[pâne=te mereu un optimism excesiv, nici pe pe genere, În me=terului). mâna în dureros înfipse se care t[i=ul, întoarc[ s[ dovedise tic[losul b[trânului, precau\ia cu\itul =i a dat s[ i-l bage într-o coast[, scos astfel încât, a cu unul toat[ care dintre handral[i, doi cei pe înfrunt[ chiar =i de episodul în care me=terul b[trâior =i cam be\ivan pu=lama?.. Aici n-au ce c[uta pu=lamalele! (p[rere r[sturnat[ Care so\iei: r[spunde îi când sau electric[!..) cu =i jos pe dac[ mioarei matale n-o s[-i plac[ în staul, în grajdul cimentat b[trân ce regreta dispari\ia ima=ului (N-ai de unde =ti mata bun[oar[ când îl lini=te=te cu surplus de siguran\[ pe kazahul la ba=tina sa, la cântecele =i dansurile neamului s[u? a tr[i într-un apartament ca lumea? S[ nu se gândeasc[ niciodat[ +i s[ nu i se trezeasc[ niciodat[, nici pentru o clip[, dorin\a de cu cei doi gemeni, cu un cotei, cu un arici =i cu un cocostârc? sau chiar vagonul în care se simte în culmea fericirii cu so\ia, s[ îndr[geasc[ pentru totdeauna =i f[r[ nici o rezerv[ baraca tiranic[. Dar oare s[ fie toate acestea de ajuns ca personajul rei povestindu-i istorii vechi =i captivante, a pus pe el st[pânire Dorul de c[l[torii, pe care i-l aprinsese în copil[rie tat[l Debo- acestora. casa =i p[rin\ii urasc[ s[ ajung[ Valentins[ Beiu, este cum magazin, de director de fecior un ca posibilitatea mare, ca s-o =terg de acas[, din apartamentul scânteietor obiectele acelea frumoase Când ai =ti cum a=teptam s[ cresc cur[\enia aceea de farmacie din od[i, de parchetul lun[, de un pas, s[ nu r[storni ceva!... Mi-era lehamete pân[-n gât de când ai =ti, parc[ era o vitrin[ de magazin! Te temeai s[ faci Pentru alde astea tr[ia =i maic[-mea!... Apartamentul nostru, Por\elanuri!... Garnituri!... Valentin. întreab[ se via\[? Revenind la Debora, consemn[m c[ =i ea (sau poate întâi Valentin Beiu judec[ nu o dat[ superficial, ca din carte, Via\a e via\[, sufletul omului nu este simplu, =i nu excludem

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI afar[ de optimiste =i, principalul, întotdeauna este încântat[ de so\ într-o m[sur[ de-a dreptul iritant[. De exemplu: Aces- 95 ta-i Valentin al meu! Vrea s[ fie liber ca pas[rea cerului! Pentru dânsul baraca are mai mult farmec decât un conac! (pag. 12); Valica! Îmi venea s[-l iau la cotonogit. Nici vorb[, mi s-a vârât primul, în fruntea coloanei. Gona=!... Unde-i pericolul mai mare, acolo-mi d[ zor =i dumnealui (pag. 24); Uite a=a îi simt inima toat[ numai soare =i voie bun[; o halt[ în care a poposit bucuria! (pag. 65) =.a.m.d. Valentin Beiu pierde foarte mult, ca personaj literar, din cauz[ c[ e prezentat în acest fel, prin vocabularul =i limbajul Deborei, împestri\ate mai la fiecare pas cu diminutive ca t[tu\ul, ochi=orii =.a. Dac[ scriitoarea l-ar fi prezentat direct ori =i mai bine i-ar fi permis s[ se afirme de la sine, adic[ prin vorbele =i ac\iunile lui proprii, realizarea acestui personaj ar fi corespuns inten\iei autoarei. Or, în felul în care apare în roman, deci prin lentilele subiective ale Deborei, departe de a ar[ta lucrurile realist, în complexitatea lor natural[, Valentin Beiu învinge u=or =i repede, g[se=te întotdeauna =i tuturor problemelor rezolv[ri juste, ceea ce suprim[ în mare m[sur[ conflictul, pilonul de n[dejde al oric[rei opere. Greut[\ile întâmpinate de constructori, în special de Valentin Beiu, sunt mai mult declarate, de altfel ca =i învingerea lor. Ariadna +alari trece mult prea repede =i u=or peste probleme complicate =i dificile (a se vedea, bun[oar[, cum face ordine =i stabile=te disciplina de produc\ie Mariam, astfel încât de atâta control to\i chiulangiii au sp[lat putina! Colectivul s-a închegat situa\ia s-a îmbun[t[\it; pag. 44-45). Inegale ca realizare artistic[, romanele analizate pân[ aici sunt tributare unei în\elegeri unilaterale =i superficiale de c[tre scriitoare a foametei organizate de regimul comunist în 1946-1947, a colectiviz[rii agriculturii, a deport[rilor =i neodeport[rilor benevole etc., dar ele înseamn[ =i o acumulare a experien- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI \ei scriitorice=ti, care avea s[ se manifeste în romanele =i nuvelele care au urmat. În Labirintul, de exemplu, Ariadna +alari, folosindu-se de un bogat stil de expresie tranzitiv[, altfel zis de comunicare ION CIOCANU ION CIOCANU 96 gonistei romanului revine activit[\ii acesteia în cadrul revistei dragostei lor. împlinirii a bucurie eventuala decât puternic mai ne=te dureros al desp[r\irii personajelor, care (sentiment) îl st[pâ- dispari\ia Maiei din via\a lui Alec. urmare, drept =i, protagonistei repatrierea evocând final în naje =i, în cele din urm[, evitarea descrierii lor ]n mod id psihologic[ înfiriparea =i desf[=urarea iubirii acestor dou[ perso- punându-l pe cititor în situa\ia de a tr[i cu mare intensitate tic ales =i tact în prezentarea fenomenelor suflete=ti specifice, idealiz[rii, Ariadna +alari a manifestat înc[ o dat[ gust artis- rela\iilor dintre Mai =i Alec. Pândite =i acestea de pericolul manifest[rile concrete=iîntip[ritoarealeacesteiaîn cadrul =i fa\ete surprinz[toare sub aspect moral. posibilitate de a sonda sufletul larg[ omenesc =i o de +alari a-i dezv[lui Ariadnei fe\e ofer[ Teo, cu acesteia dragostei al cameristei p[rin\ilor lui Teo, Suzana, cu pruncul în bra\e, rod s[ devin[ dulceag, siropos, prin ceva incredibil. prin amestecul p[rin\ilor lui Teo desp[r\ind cuplul care începea ini\ial. Scriitoarea dovede=te un real sim\ artistic =i evit[ idila, lux de am[nunte sugestive pân[ atinge un apogeu neb[nuit =i propriu-zis literar[ promi\[toare de multe =i mari succese. solide, de o via\[ intim[ zbuciumat[ =i de o activitate ziaristic[ tului c[r\i de început. Numit[ în roman Mai, protagonista +alari Ariadna semnat =i-a grafic, de vreme ce Maia Radovan este chiar numele cu care re=ti, apoi s[ lucreze în presa timpului. Este un roman autobio- se refugieze în România, s[ studieze la Politehnica din Bucu- afirmat o tân[r[ basarabean[ care în 1940 a fost nevoit[ s[ lizate, recreeaz[ atmosfera specific[ =i complicat[ în care s-a direct[, impar\ial[, conform[ cu personajele bine individua- Totu=i, principalul loc în procesul form[rii caracterului prota- +i într-un caz =i în al doilea, cititorul încearc[ sentimentul Scriitoarea se dovede=te atent[ la firescul vie\ii intime, la apari\ia seam[, cu mai =i, personajelor Reîntâlnirea Dragostea tinerei Mai pentru Teo este prezentat[ printr-un parcurge o experien\[ interesant[, marcat[ de studii de marcat[ interesant[, experien\[ o parcurge Carnetul unui =colar unui Carnetul =i celelalte =i Labirin- ilic,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI bucure=tene Flac[ra. Repet[m c[ dezv[luirea acestui aspect al vie\ii tinerei Mai ne prilejuie=te în\elegerea începutului activi- 97 t[\ii literare a Ariadnei +alari în condi\iile atmosferei culturale bucure=tene imediat postbelice. Iat-o într-o echip[ cu poetul Victor Tulbura= la o întâlnire cu cititorii din Br[ila, citind nuvela Ciubotele fermecate: Tân[ra prozatoare se ridic[ stângaci, uit[ c[ trebuie s[ se încline =i s[ rosteasc[ vreo dou[ cuvinte introductive. F[r[ s[ se uite la cineva, se rea=az[, î=i vâr[ nasul în pagina deschis[ a revistei cu nuvela tip[rit[ =i o ia din loc, ca e=alonul ce se urne=te din gar[ cu un pas molcom, inert. Dar pe m[sur[ ce cite=te, uit[ de auditoriu =i unde se afl[. Vocea ei cap[t[ un timbru cald de-o rezonan\[ vie, de-o plenitudine sugestiv[, frumos colorat[. Are un glas destul de puternic, care se aude pân[-n fundul s[lii. Aceasta a amu\it. Dar cât timp va rezista o asemenea mu\enie curioas[? Trebuie s[ dea zor, pân[ n-a secat r[bdarea auditoriului. Pân[ nu =i-a consumat toate rezervele! Dar ce-i asta? Sala reac\ioneaz[. Face haz la replicile lui badea Culai. Autoarea a prins curaj. Ridic[ ochii =i se uit[ în fa\a ei. Z[re=te ochi veseli, str[lucitori, mutre schimonosite de râs. P[t[rania cu Ciubotele fermecate nu le pare str[in[ E drept c[ schimbarea timpurilor =i a ideologiilor f[cea ravagii, =i Ariadna +alari apeleaz[ la fapte literare concrete, la scriitori concre\i participan\i la aceast[ schimbare, dup[ cum a fost, de exemplu, acela c[ tân[ra poetes[ Nina Cassian =i-a însu=it critica Scânteii cu o probitate zguduitoare, recunos- când c[ pentru evolu\ia ei poetic[ acuza\iile întemeiate ale criticii au însemnat acel =oc c[tre o tranzi\ie de la un ermetism rigid spre o exprimare mai direct[, de la sterile ticuri indivi- dualiste la o mai larg[ îmbr[\i=are a aspectelor realit[\ii În aceea=i ordine de idei, Ariadna +alari evoc[ =i adev[rul SCRIITORI DE IERI +I DE AZI c[ în scara valorilor estetice renegate nimeresc =i operele castelanului de la Mirce=ti, învinuit de dulceg[rie anost[, cu care-=i compunea idilele cu june \[r[ncu\e cuprinse de amor spre delectarea boierimii =i coteriei regale. ION CIOCANU ION CIOCANU 98 lui Marin Preda i se imputeaz[ satul lui adev[rat? Doar el ne prozator, îiiaap[rarea=ichiar se romancier tine, p[c[tosule, care critici toat[ lumea! tesc! Uite, Maiei îi fac cadou o carte, c[-i fat[ bun[! Nu ca =orii s[i=ire\i. la repezeal[ câteva dedica\ii =i le împarte b[ie\ilor. nuvele Întâlnirea din P[mânturi, abia ie=it de sub tipar. Face De acoloscoatecâtevaexemplaredi care seam[n[ a bine\e. +i îndat[ se apuc[ s[-=i desfac[ geanta. burduf. E Marin Preda, prozatorul. Bomb[ne=te ceva sub nas, ticsit[ geant[ o cu posac, =i negricios tân[r un apari\ia face î=i redac\ie În Preda: Marin scriitorului a Flac[ra revista Porumbacu. O surpriz[ pentru cititor este evocarea vizitei la dura\i îngân- ochii =i grizonate tâmplele cu intelectual, de frumos \ioase. Fusese =i al ei. Acum Mai îi contempl[ îndelung profilul Dup[ Eminescu, Ionel Teodoreanu era idolul liceistelor roman- român[, parcelat de timp, ca o fresc[ îng[lbenit[ de vreme. limba de manualului paginile din desprins tinere=ti, na\iei Autorul Medelenilor =i al Uli\ei copil[riei e pelerinul imagi- Ionel Teodoreanu: Mai se uit[ curioas[ în direc\ia indicat[. vântare, la c[p[tâiul mor\ii, h[r[ze=te iubirii eternitatea! bundei îndr[gostite de acel duhovnic cuceritor, a c[rui binecu- fiece micdetaliu,pân[=i tr[iri umane. E o muzic[ divin[ ce izvor[=te de peste tot, din face ogorul literar s[ cânte, abundându-le cu cele mai dense ce prim[var[, de fertil[ ploaie o ca galactioniene, slovei a ce-i prilejuie=te câteva reflec\ii memorabile: Exist[ o muzic[ Bun[oar[, vizita protagonistei acas[ la Gala Galaction, vizit[ În alt[ parte, Mai discut[ cu Alec despre tân[rul pe atunci mare viitorului al debut de voluma=ul cu alege se Mai pl[- =i mai te s[ Tuvrei Înc[ harakiri! faci s[-mi ai a=a =i Da de mine, b[die, ai uitat? îl str[fulger[ Jano din ochi- Sunt evoca\i fugitiv Alexandru Jar, Radu Tudoran, Veronica lui a vedere prima fost a ei vie\ii a surpriz[ mare alt[ O O seam[ de elemente biografice sunt evocate în mod emotiv. din cochet[rianevinovat[amuri- autocritic[: Atunci de ce n primuls[ubuchetde

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ofer[ o icoan[ fidel[ a prezentului înc[ înv[scut în trecut, fiindc[ satul n-o s[ se schimbe peste noapte, a=a cum sun[ 99 lozincile zilei! Or, Marin Preda nu-=i n[scoce=te \[ranii, cum este cazul multor condeieri de la noi, printre care trebuie s[ recunosc c[ sunt =i eu! Vai, Mai, îl auzi râzând amuzat. S[ =tii c[-mi placi, feti\a mea! Î\i faci autocritica înainte de-a fi criticat[! Nu, Alec, eu vorbesc serios. |[ranii lui Preda sunt adev[- ra\i! Pe când ceea ce scriem noi e un fel de operet[ cu butade de lozinci! Iat[ de ce-l invidiez pe taciturnul Marin Preda! Spiritul de observa\ie =i reflec\iile Ariadnei +alari cuprind =i via\a social[, între altele a ora=ului ei de ba=tin[ în groaznicul an 1940 =i în anii r[zboiului: Idealuri! se încrunt[ subit studenta. O, dac[ a\i fi v[zut, unchiule Mircea, ce se f[cea în or[=elul nostru în zilele acelea când frontul trecuse peste noi! S-a aprins vorbind. +tie c[ el e p[stor =i de aceea =i-a deschis sufletul. Pe uli\e erau vâna\i de-a valma oamenii. Ca fiarele de prad[! Ca s[lb[ticiunile din p[dure! +i mâna\i în lag[r. Femei, copii, b[trâni! Fete tinere, colege de-ale mele de liceu, au fost înghi\ite ca într-un h[u f[r[ fund, numai pentru c[ erau evreice ori apucaser[ s[ intre în komsomol! Nu le-am mai v[zut întorcându-se niciodat[ Împletire ingenioas[ de fi=e biografice autentice, de fapte concrete ale momentului istoric evocat =i de descrieri ingenioase ale unor tablouri imaginate ale mediului cultural =i social larg, romanul Labirintul se las[ parcurs cu o curiozitate intelectual[ mereu a\â\at[ prin episoade impresionante =i prin investigarea unei perioade de timp cu totul specifice =i insuficient cunoscute din istoria neamului nostru. În 1998 Ariadna +alari a dat un nou roman, Venetica, în\e- les f[r[ vreo ezitare ca o continuare, în plan cronologic, a Labirin- tului. Romanul precedent încheindu-se cu aflarea protagonistei lui în lag[rul de repatriere =i cu pornirea ei spre ba=tin[, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Venetica e o nara\iune captivant[ despre întoarcerea Maiei la Cetatea Alb[, unde între timp totul se schimbase, inclusiv denumirile str[zilor. Oamenii, printre care =i mama naratoarei, tr[iau într-o fric[ permanent[, în fiece moment putând fi depor- ION CIOCANU ION CIOCANU 100 în casele oamenilor nevinova\i. Ca s[ nu fie b[nui\i =i, Doamne rat[ pentru coloni=ti, pe care func\ionarii noii puteri îi cazau ai poporului, numai buni de dus în Siberia, =i cu grija exage- dup[ r[zboi, cu ura lor pentru poten\ialii vr[jma=i, du=mani de evocare a adev[rului monstruos despre invazia sovietelor, de ba=tin[, Cetatea ei Alb[. Prin ora=ul am[nunte =i în detalii de acas[, mare putere mama la str[in[ devine romanului pe care ar trebui s[-l eviden\iem este totu=i acela c[ naratoarea Maksimovici =idiscu\iilecufrateleei.Defapt,primul lucru Ivan profesorul cu ei rela\iile naratoare: de ponderabil mai =i valoros mai art[, în important mai =i îns[ e ce ceea epatant[, în aten\ia sa fiind faptele s[vâr=ite ori numai tr[ite mediul intelectual bucure=tean. din venit[ tân[r[ o pentru ales mai irespirabil[, sufocant[, fapte sunt de natur[ s[ spun[ mult, s[ sugereze o atmosfer[ scurt de istorie a partidului comunist. Atât, dar ecourile ambelor încercarea tinerei de a pune la îndoial[ un precept al cursului fermitate cu curm[ profesorul marxism-leninism de seral[ din partea colegelor de lucru. Al doilea moment: la universitatea camer[ separat[ devine obiectul unei invidii aproape totale Faptul c[ tân[ra basarabeanc[ prime=te, în acela=i c[min, o via\a naratoarei,auzinei=i,prinsugestie,\[riisovietelor. Ariadna +alari dezv[luie pe viu adev[rata stare profund, de de lucruri din nea=teptat sens de pline am[nunte dou[ Prin dezv[luie semnifica\iile cuvântului parc[, pomenit adineauri. plânge. Are serviciu, locuie=te la c[min, câ=tig[ bine. de marxism-leninism =i parc[ totul e bine. rela\ii cu tinere de diferite na\ionalit[\i, înva\[ la universitatea acumulatoare din Podolsk naratoarea este angajat[, intr[ în pentru bacuri de uzina la Oricum, belarusc[. o cu r[zboi calea Moscovei, unde locuia acum fratele ei, c[s[torit dup[ ia s[ naratoare pe determinat-o a lucru Acela=i puteri. noii seam[ având în cas[ cu o repatriat[ din mai România, d[ c[, de b[nuit intuie=te mam[ B[trâna ce. miri te pentru ta\i Ariadna +alari adopt[ o scriitur[ tradi\ionalist[, prin nimic s[ =i adânc în sondeze s[ =tie scriitoarea dar este, A=a Îi zice, la un moment dat, =i fratele s[u c[ n-are de ce se

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI fere=te, trimi=i la ur=ii albi, b[=tina=ii întâmpinau coloni=tii, adic[ veneticii, cu toat[ bun[voin\a de care erau capabili. Ce 101 deveniser[ localnicii în optica noii puteri, se în\elege u=or =i din decizia naratoarei romanului de a evada din propria ei cas[ =i a pleca în capitala imperiului sovietic. Este surprins, cu mijloace simple, adev[rul nemilos al r[sturn[rii de valori, produse de invazia sovieticilor în anii r[zboiului =i dup[ r[zboi pe meleagurile noastre, curând înstr[inate definitiv, prin d[ruirea lor Ucrainei. De mare =i profund adev[r sunt pline discu\iile naratoarei cu fratele s[u, trecut prin r[zboi, torturat de organele bestiale ale puterii. Om de o bun[tate aleas[, cumin\it de puterea pentru care el însu=i luptase pe front, fratele tinde s-o fereasc[ de perspectiva unei eventuale ciocniri cu aceast[ putere pu\in spus du=m[noas[. În strâns[ leg[tur[ cu discu\iile din casa fratelui sunt, în parte, rela\iile naratoarei romanului cu profesorul Ivan Maksi- movici. În prezentarea acestor rela\ii Ariadna +alari a dovedit mult tact psihologic =i o cert[ intui\ie a scrisului eliptic, în care nu se spune totul, ci se sugereaz[ mult. Ce s[ fi însemnat, în definitiv, aluzia profesorului la o cea=c[ de ceai fierbinte, consumat[ într-o c[m[ru\[ lini=tit[? Ceea ce a în\eles naratoarea sau poate, totu=i, nu chiar aceea? Înclin[m s-o în\elegem pe naratoare, care cite=te în aluzia lui o întreag[ suit[ de fapte ori gesturi care pentru tân[ra inginer-chimist repatriat[ din România au o importan\[ deosebit[, sunându-i în urechi =i în inim[ cu totul altfel decât unui om oarecare. +i anume pe potriva unei atare situa\ii, complicate =i delicate, este scrisul autoarei; ea a spus totul sau cel pu\in mult, f[r[ s[ fi spus ceva direct, pe =leau, ca din topor. Paginile respective ale romanului sunt r[scolitoare. În genere, Ariadna +alari a tins, pe tot parcursul c[r\ii, spre o subtilitate a exprim[rii, influen\ând asupra cititorului nu SCRIITORI DE IERI +I DE AZI atât prin enun\uri abstracte =i concluzii directe, c`t, dup[ cum am încercat s[ ar[t[m, prin episoade concrete în m[sur[ s[ sugereze realit[\i =i adev[ruri, îndemnându-l pe cititorul de gust =i de talent s[ se dumereasc[ el însu=i ce a însemnat ION CIOCANU ION CIOCANU 102 taini\ele adânci ale sufletului =i mentalit[\ii acestora, realizând în p[trunz[toare =i personajelor comport[rii a psihologic[ nu se pune vie concret al desf[=ur[rii subiectului, este nuvela totodat[ cu largi deschideri c[tre realitatea social[ a timpului originale. Exemplul cel mai concludent de nuvel[ psihologic[, den\iindu-se prin personaje memorabile =i prin tehnici literare intitulate opere literare ca cea prezentat[ în rândurile de fa\[. unor ajutorul cu =i mijlocirea prin inclusiv noastre, istoriei entiza ca pe un segment dureros de complicat al labirintului care mai avem, prin urmare, a o p[trunde în adânc =i con=ti- pe realitate ei, tragismul tot în acum pân[ nici p[cate, din 1951, pe care mul\i dintre cona\ionalii no=tri n-au în\eles-o, ca unsondajîntr-orealitateconcret-istoric[,aanilor 1950- anterioare ale prozatoarei, romanul riului prin ruginirea cataligelor pe care se \inea acesta. faptele zugr[vite pe la parcurs, care raportarea parc[ nu prin prevesteau ruinarea îns[ impe- intuit fi putând lor rostul nelegate în nici un fel cu/de subiectul abordat urmare de prozatoare, prin (1988-1992), romanului elabor[rii timpul nului. Sunt gânduri =i constat[ri în consens cu realit[\ile din Fichte, Albert Camus, plasate în fruntea capitolelor roma- prin fragmentele de jurnal intim =i din somit[\i ca Shakespeare, c[r\ii al filozofic larg, mai îngenuncherea draconic[ a popula\iei b[=tina=e. cu principalul =i Belgorod-Dnestrovsk, devenit a Alb[ Cetatea îns[=i ce vreme de ora=elor, a chiar ba str[zilor =ilor în locuri îndep[rtate =i rebotezarea de peste noapte a cu str[ini, pus[ în chingile unor ac\iuni ca deport[rile b[=tina- de tot ce fusese odinioar[ al nostru =i colonizat[, tot atunci, editate în capitala României, întoarcerea în patria eliberat[ at[ a Institutului Politehnic din Bucure=ti, scriitoare cu c[r\i pentru o românc[ nevinovat[, pa=nic[ =i talentat[, fost[ licen\i- Ariadna +alari este =i o nuvelist[ interesant[, opere ca cele Scriitur[ evident superioar[ celei din majoritatea operelor O cre=tere sim\itoare a ponderii elementului intelectual =i, Printre . Aici scriitoarea se dovede=te atent[ la nuan\a

oameni, +oapta viorilor, Urzitoarele Venetica Venetica bie ran +alari Ariadna ob\ine se las[ parcurs Pe dâmbul unde =.a. evi-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI o analiz[ minu\ioas[ =i veridic[ a lumii l[untrice a unui agronom b[=tina=, nimerit într-o situa\ie specific[ împreun[ 103 cu un osta= neam\ în timpul celui de-al doilea r[zboi mondial. Nem\ii tr[seser[ în el, l-au r[nit, dar tân[rul, înc[ viguros, profit[ de haosul generat de un bombardament puternic =i evadeaz[ din zona mor\ii. Împreun[ cu el, evadeaz[ =i un osta= neam\, acela care, \intind în el, d[duse gre= =i, deci, nu-l omorâse. Doi du=mani de moarte, în în\elesul ideologiei de odinioar[, se pomenesc în rela\ii strânse, faptul servindu-i scriitoarei drept prilej pentru un sondaj sufletesc =i intelectual de mare putere de influen\[ asupra cititorului. Neam\ul e r[nit =i el, e sleit de puteri, dar nu se dezlipe=te de agronomul local- nic, pe care cu pu\in timp în urm[ inten\ionase s[-l omoare. Localnicul avusese în câteva rânduri gândul s[ se r[zbune pe osta=ul neam\. Dar la început nu-i ajungeau puteri s-o fac[, dup[ aceea i se f[cuse jale de tân[rul neam\, ba chiar se pomeni îngrijindu-l. De=i în\elege c[ are de a face cu un du=- man, cu un cotropitor, agronomul procedeaz[ în spiritul moralei cre=tine. Scriitoarea apeleaz[ la un moment simbolic, prin care prezint[ clar în\elegerea profund[ de c[tre personaj a situa\iei complicate în care a nimerit =i a datoriei sale. În p[dure lemnul pe alocuri mai fumega. P[s[rile speriate nu-=i conteniser[ larma. Ciripeau asurzitor, cum se întâmpl[ atunci când ia foc p[durea. Dar larma mai fusese stârnit[ =i din alt[ pricin[. Un dihore fusese prins într-o capcan[ cu un cintezoi în bot Afurisitul de dihore, a=a prins în capcan[, continua s[-=i nimiceasc[ jertfa. Când cei doi s-au apropiat, botul hr[p[re\ului mai avea fulgi pe el, iar zbur[toarele \ipau ascu\it Omul îl doborî cu un ciot pe dihore. +i atunci brusc larma p[s[rilor se astâmp[r[, iar cerul vân[t de deasupra p[ru c[ se însenineaz[. B[=tina=ul m[t[h[i din cap: P[s[ruici, ai zice, f[r[ minte, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI dar cer =i ele r[zbunare! Episodul îi vorbe=te ceva esen\ial =i neam\ului: Lâng[ dânsul (lâng[ agronomul b[=tina=. I.C.) puiul de neam\ privea holbat. Pe urm[ surâse strâmb =i vinovat parc[. ION CIOCANU ION CIOCANU 104 mai departe: Trebuiedeparte: mai s[fie de sale vie\ii asupra cugetând surprinde se agronomul rile, personajului. Când î=i revine, iar p[tlagina îi astâmp[r[ dure- a psihologico-intelectuale analizei a continuare în fund[rii desfiin\at din temelii nuvela. fi +i scriitoarea ar a ales final calea atare apro- un Dar guzganii. m[nânce s[-l neam\ nul aiuri\i. mari, ochi c[scat a trezit, s-a b[ie\andrul afurisi\i!, de lor fura l-a mu=cat =i b[=tina=ul a rostit cuvinte adresate fiarei Na- cauz[ c[ o bestie de guzgan i s-a vârât pe nesim\ite în sân =i de mare valoare simbolic[: când neam\ul speriat a strigat din neam\ului tân[r. Aici este oportun[ citarea înc[ a unui episod =i clar este îi adev[r Acest b[=tina=ului. con=tiin\ei =i logiei p[mântul nostru, este un element principal esen\ial al psiho- invadase care neam\, osta=ul de fa\[ Ura activ[. asociativ[ nomul b[tut de cei doi nem\i î=i reveni, el auzi cum puiul de Dar scriitoarea nu se mul\ume=te cu un atare final. Când agro- furat unul al nostru +vain! Ucis =i trebuie! partizan la fugi s[ vrut tu Ei, b[=tina=: la strige s[ ceva neprev[zut: î=i fac apari\ia doi osta=i nem\i, care încep întunecoas[ s[-l lase la o margine de drum. Dar se întâmpl[ din mine ce-au vrut Drept care îl scoate pe neam\ din coliba str[fulger[: Dac[-l las aici, înseamn[ c[ ei au reu=it s[ fac[ nea=teptat[: Aceast[ închipuire nu putu s-o suporte. Brusc îl mane, =i scriitoarea îndreapt[ gândurile b[=tina=ului pe o cale el niciodat[! privirile \intuite pe u=a mut[, ce nu se va mai deschide pentru cu r[mân[ s[ o a=a tot el plec, s[ am ce Dup[ guzganilor? seama în l[sa va îl sau b[=tina=ul întoarce mai va se u=[: la ochii cu mereu st[ acela tân[r,iar neam\ului ap[ aduce cu o singur[ mân[. Acum el, agronomul, prinsese puteri =i-i mort +i soarele va r[s[ri pentru dânsul. nu-i Chiar a=a El mutilat, sc[pat a ce dup[ culmea fi Ar capcan[ vreo S-ar p[rea c[ nu e nimic mai simplu decât s[-l la=i pe du=ma- gândire o cititorului cer îi natur[ aceast[ de Episoadele Tân[rul neam\, r[nit de moarte, nu se amestec[ în vorb[. Acest gest al b[=tina=ului ar fi fost în spiritul eticii antiu- atent, perspicace,s[nu piceîn

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI neam\ îi lua ap[rarea lui, b[=tina=ului. Dup[ care neam\ul tân[r lu[ pistoletul de la unul dintre cei doi cona\ionali =i 105 trase în ei, de data aceasta f[r[ gre=. Avusese loc limpezirea con=tiin\ei neam\ului tân[r, care timp de câteva ore se aflase împreun[ cu agronomul b[=tina= =i luase o lec\ie de umanism con=tient, sincer =i profund. Nuvela Pe dâmbul unde nu se pune vie nu e axat[ pe un conflict pur exterior, dintre dou[ etici diametral opuse, atât de tentant în epoc[, ci pe o colizie interioar[, pe lupta dintre sentimente =i idei diferite în psihologia =i mentalitatea protagonistului ei, agronomul b[=tina=. Efectul estetic al nuvelei este deosebit de puternic. Cititorul este pus în situa\ia de a cugeta activ, poate în contradictoriu, ceea ce nu mic=oreaz[, ci dimpotriv[ m[re=te meritele nuvelei. C[ nu toate prozele scurte =i medii ale prozatoarei sunt concepute =i realizate la fel de original, este adev[rat. Dar în nenum[rate nuvele g[sim, ca =i în romanele Oameni =i destine, Neastâmp[r =i Valul lui Traian, elemente pre\ioase de tehnic[ literar[, care au contribuit la maturizarea scrisului autoarei, v[dit[, dup[ cum am ar[tat, în nuvela analizat[ =i în romanele Labirintul =i Venetica. Totu=i, biografia de crea\ie a scriitoarei nu e complet[ pân[ nu punem în lumin[ =i activitatea ei în domeniile dramaturgiei, literaturii pentru copii =i eseisticii. Chiar dac[ n-a perseverat în domeniul dramaturgiei, Ariadna +alari a dovedit unele capacit[\i de creator de opere destinate scenei. Oricât de modeste, acestea merit[ o aten\ie, fie =i întârziat[, ca prezenta. E adev[rat c[ dup[ începutul incitant, cu s[ritul din tren al unui b[ie\andru, Petric[, în plin[ vitez[ a ma=inii, textul dramei Uraganul e dominat de conversa\ii preponderent consta- tative ale câtorva studen\i =i doctoranzi, c[rora li se adaug[ curând Victor Lupa=cu, decanul facult[\ii la care studiaz[ acei SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tineri, =i mo= Haralamb, pescar vechi =i p[tima=. Îns[ nici dup[ intrarea în ac\iune a acestor dou[ personaje textul nu devine mai dramatic. Ac\iunea presupus[ de opera destinat[ mont[rii scenice este aici mai curând narat[, dialogurile ION CIOCANU ION CIOCANU 106 con\ine, în form[ embrionar[, care drama care mai =i întârzia: Lupa=cu Victor =i Tinel între firesc înfiripat dialog spectatorul), pe la mijlocul dramei sale autoarea prezint[ un abia în final. Ca s[ nu piard[ definitiv cititorul (=i, eventual, obi=nuit[, f[r[nicioalu imprevizibil, drept care a imaginat o situa\ie la început final absolut un pe contat a +alari Ariadna ingeniozitate: anumit[ o de nelipsit literar procedeu un pare se ni lucr[rii sfâr=itul îi instruiesc, b[trânul pescar =i tat[l-decan î=i caut[ de treburile dramatice. +i pe când studen\ii-ihtiologi, tinerii savan\i care operei inerent conflictului a=teptarea în încorda\i, \in[ pasajului citat e s[ ne trezeasc[ interesul pentru lectur[, s[ ne Rostul ei. tat[l =i Tinel adolescenta între conflict un de rii, fa\[ de drama profesioniste criticii a aten\ie de lipsa determinat a operei dramaturgic[. Probabil, lucrare aceast[ întârziere o a dramatismului de demn[ ac\iunii, a tensiune o adevereasc[ de aceea=i student[ =i doctorandul Sandu Mantea întârzie s[ dintre Tinel =i tat[l ei Victor Lupa=cu, apoi din cele sus\inute pasiuni. Pu\inele =i slabele note dramatice din conversa\iile sunt oarecum informative, nu denot[ izbucniri adânci ale unor tinerilor studio=i, apoi =i ale vârstnicilor Lupa=cu =i Haralamb de aproape pân[ constat[m o care pe Or,întârzierea Nu e vorba, dup[ cum ni s-ar p[rea în aceast[ etap[ a lectu- de mine. Numai c[ eu TINEL. VICTOR LUPA+CU s[ nu mai iube=ti? TINEL. VICTOR LUPA+CU mama? TINEL Sigur c-ar fi fost bine s[ vin[ =i dânsa. VICTOR LUPA+CU ziua mea. TINEL. ( Atunci se poate s[ iube=ti pe cineva =i dup[ aceea +tii singur de unde! +i n-ai merita s[ fii iubit nici înviorându-se Papá, de ce n-ai adus-o =i pe mama? Doar e Doar mama? pe =i adus-o n-ai ce de Papá, Uraganul . . Dac[ n-o iubeam zie ladramacare . De unde ai mai scos-o =i pe asta? . Nu =tiu nici eu cum s-a întâmplat. ). Spune-mi, papá, tu ai iubit-o pe avea s[seafirme

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI lor în laboratorul =tiin\ific =i în casa de pe malul m[rii, radioul anun\[ pe nea=teptate un uragan de care se întâmpl[ adesea 107 la mare. Studentele Tinel =i Marcela =i b[iatul care s[rise din trenul în vitez[, Petric[, r[ma=i de serviciu la buc[t[rie, la auzul anun\ului se umplu de nelini=te pentru tinerii afla\i în largul m[rii. În timp ce Marcela p[rea s[ ezite, Tinel =i Petric[ pornesc în ajutorul =i salvarea celor pândi\i de pericolul de care ei, f[r[ aparat de radio, nu aveau de unde =ti. Inimo=i, curajo=i, altrui=ti Tinel =i Petric[. Drept c[ ie=irea lor în mare îl nelini=te=te cumplit pe tat[l-decan Lupa=cu. Ba nu numai pe el, ci =i pe Elena, mama lui Petric[; dintr-o telegra- m[ expediat[ de Sandu Mantea ea aflase c[ fiul care p[r[sise casa p[rinteasc[ în inten\ia de a nu fi o povar[ pentru mama care-l cre=tea de una singur[ =i nu-=i putea crea familie din cauza lui se oplo=ise la tinerii studio=i. Victor Lupa=cu =i Elena se întâlnesc pe malul m[rii, r[mân stupefia\i de întâlnirea nea=teptat[, î=i spun în mod telegrafic replici mocnind de durere, acoperite tot atunci de apari\ia pe fondul albastru al m[rii a luntrilor cu Tinel, Petric[ =i ceilal\i tineri. Elena, marcat[ puternic de întâlnirea cu Victor Lupa=cu, tat[l lui Petric[, alearg[ la mare cu mâinile întinse, în întâmpinarea fiului. Victor Lupa=cu, zguduit =i el de întâlnirea cu Elena, cu care z[mislise un copil, dar nu g[sise o zi pentru a-i vizita pe femeia credul[ din tinere\e =i pe propriul lui copil din cauz[ c[ fiica sa, Tinel, descoperise întâmpl[tor scrisoarea Elenei =i el se temea, chipurile, de consecin\ele faptei sale, îi a=teapt[ acum pe ambii s[i copii. Finalul dramei Uraganul poate fi în\eles ca o adev[rat[ lovitur[ de teatru, pe cât de reu=it[, pe atât de blamabil[ ca procedeu de crea\ie. B[nuim c[ anume aceast[ ambiguitate a rostului finalului i-a pus în gard[ pe criticii de specialitate =i pe arti=tii de teatru, nu f[r[ un anumit temei. În ce ne prive=te, înclin[m s[ credem c[ începutul surprinz[tor, arta replicii SCRIITORI DE IERI +I DE AZI concise, dialogurile sprintene, îndemânarea scriitoarei de a amâna dezv[luirea propriu-zis[ a conflictului, crearea câtorva episoade incitante =i alte particularit[\i ale dramei nu merit[ uitarea cititorului =i a criticilor de profesie. De=i nu ION CIOCANU ION CIOCANU 108 cu succes la poetica de origine folcloric[ (în vante pe potriva în\elegerii lucrurilor de c[tre cei mici, apeleaz[ în cauz[ e un actor la teatrul local. locven\a v[t[m[toare a gustului artistic veritabil, c[ b[rbatul demscat. Abia în final ea dezv[luie în mod firesc, f[r[ grandi- trebuie care neam\ ofi\er un e b[rbatul c[ p[rerea de ea =i peripe\iile lor pe un ton echilibrat, pe alocuri =iret, parc[ ar fi prietenii s[i ac\ioneaz[ în consecin\[, scriitoarea poveste=te =i El dema=te. s[-l str[duie=te se =i neam\ ofi\er adev[r în ofi\er neam\, cu svastic[ la mânec[. Lui Fofo i se pare c[ este de hain[ în îmbr[cat b[rbat unui a identificare de opera în care un fl[c[u de opt ani manifest[ activism =i perseveren\[ nuvela exemplu, de este, haz de Plin[ cazurilor finalelemoralizatoare, plin[ de umor =i ironie =i principalul evit[ în majoritatea =i feti\ele se manifest[ liber, adopt[ fa\[ de personaje o atitudine logiei copilului, imagineaz[ situa\ii =i subiecte în care b[ie\eii rel, Alergu= kilometru, Povestea cop[celului, P[durea n[zdr[van[, un N[stu- am eu bunele, M[soar[-m[, vigilent, este Fofo N[i\[, =i nuvelelor marcate de un viguros fond general-uman Dar nu e lipsit de interes =i de importan\[ universul schi\elor =i saturându-le cu idei în vog[ la cea epoc[ a istoriei noastre. populându-=i c[r\ile cu pionieri, komsomoli=ti, instructori etc. a literaturii ea a pl[tit tribut ideologiei comuniste a timpului, începutul carierei sale literare. Ce-i drept, =i în aceast[ ramur[ sufletului omenesc. a interes de nelipsit[ cercetare o încoroneaz[ copii! ) t[i mo=ule, când î\i trebuie un uragan ca s[-\i cuno=ti propriii e, trist mai c[ sobru recunoa=te Lupa=cu Victor care dup[ iar dup[ aceea stai =i-i a=tep\i de pe valuri s[ se întoarc[ , în\elept c[ a=a-i când ai copii. Îi cre=ti pentru valurile vie\ii lucr[rii sale (la replica tat[lui-decan mo= Haralamb filozofeaz[ chip am[nun\itdramaintim[alu prezint[ o ciocnire autentic[ între personaje =i nu dezv[luie în Ariadna +alari dovede=te o subtil[ art[ a istorisirii capti- În literatura pentru copii scriitoarea activeaz[ chiar de la etc. Autoarea nareaz[ cu o intui\ie just[ a psiho- didacticiste =iplictisitoare. i VictorLupa=cu,sfâr=itul Fofo este vigilent este Fofo La fântâna zmei- Po=ta=ul, , în ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI lor, de exemplu), practic[ adesea poanta plin[ de haz =i de voie bun[. 109 Într-un =ir de schi\e, miniaturi =i nuvele scriitoarea închi- puie adev[rate parabole, în care ac\iunile =i gesturile p[s[rilor =i animalelor semnific[ idei =i atitudini specifice omului, inclusiv copilului (Gai\a, Gigantul de hârtie etc.). Scriitoarea îi îmbie pe copii prin istorisiri captivante, de natur[ basmic[ s[ cunoasc[ lucruri interesante =i utile pentru ei din domeniul naturii (Povestea grâului, De-a mijatca cu soarele, Ploaia, Mâ\i=orii etc.). Ea nu ezit[ s[ vorbeasc[ =i în operele destinate celor mici despre diverse aspecte complicate, dramatice =i tragice, ale realit[\ii, ca în Alergu= sau N[sturel. Este drept c[ pe lâng[ povestirile scrise cu pan[ inspirat[ se întâlnesc în proza scriitoarei personaje =i episoade de prisos, o anumit[ senza\ie de static; nu toate paginile ating o pregnan\[ artistic[ real[. O anumit[ ariditate, usc[ciune a tonului, pe care o întâlnim pe ici-colo, distoneaz[ cu tonul general al povestirilor, sincer =i afectuos (Eliza Botezatu, Ariadna +alari. În cartea ei: Literatura moldoveneasc[ pentru copii, Chi=in[u, Editura Lumina, 1984, pag. 175). Faptul acesta, oricât de regretabil, nu ne îndrept[\e=te s[ ignor[m ori s[ minimaliz[m contribu\ia scriitoarei la dezvoltarea prozei destinate cititorului în curs de formare. Dup[ cum conchide aceea=i cercet[toare, proza Ariadnei +alari alc[tuie=te un capitol de indiscutabil[ importan\[ în literatura noastr[ pentru copii (Ibidem). Un aspect deloc neglijabil al crea\iei scriitoarei îl constituie eseistica pe teme literare. Chiar în primul eseu din =irul celor consacrate procesului de crea\ie =i atmosferei prielnice acestuia, Amintiri din casa umbrelor, Ariadna +alari evoc[ nu numai firea, modul de a se manifesta literar =i biografia de crea\ie a lui Alexandru Cosmescu, ci reconstituie =i o panoram[ în miniatur[ a vie\ii literare imediat postbelice. Împleti- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI rea fireasc[ a faptelor propriei sale activit[\i literare cu o seam[ de episoade concrete din via\a =i crea\ia lui Alexandru Cosmescu, Ion Dru\[, Petru Zadnipru =i a altor confra\i de breasl[ imprim[ reflec\iilor scriitoarei un aer benefic de sinceri- ION CIOCANU ION CIOCANU 110 tur[ spiritual[ înc[pur =oseaua Costiujenilor prozatorul Cosmescu din a ini\iat apartamente o struc- opt cu casa din salona=ul-sufragerie În se epuizase din acel prezent istoric, în noile teritorii acaparate. =i expresiei confirma c[ elita spiritual[ româneasc[ înc[ nu =tiut[. Or, tot ce se întâmpla în acea oaz[ de libertate a cuget[rii securitatea sovietic[ ruseasc[, ar fi z[trit-o cu str[=nicia bine era unfeldetabulavremea respectiv[.De-arficunoscut-o asemenea de care spiritual[ realitate o adeverea odinioar[ opt familii de scriitori din casa de pe =oseaua Costiujenilor de destin având dreptul la t[cerea sa. fiec[ruia exist[ ceva unde nu trebuie s[ scormone=ti, fiecare care îl respiram =i ne avertiza, într-o form[ tacit[, c[ în via\a pe aerul în plana tabu neîn\eles Un restric\ii: =i suspiciuni de dominat[ dezna\ionalizare de atmosfera în moldoveni aminte=ti în public. ranele inimii, ca pe ceva clandestin, de care nu era voie s[-\i luminos, f[g[duitor, început pe acelui care m[ vremea gr[bisem s[-l de îngrop în adic[ subte- România, în editate c[r\i publicitar[ delarevistele vorba de anii studen\iei mele de la Bucure=ti, de experien\a aduc s[ feream m[ analoag[, situa\ie într-o îns[mi, eu c[ remarc[ a sa e urm[toarea: Îl în\elegeam prea bine, pentru menta acest fapt, nici +alari nu cuteaz[ s[-l dezv[luie. Unica conu Cosmescu Nici basarabean. meleagul pe ademenise îl morgana fat[ ce =tiu nu c[ =i Pite=ti la n[scuse se mescu Cos- Alexandru c[ faptul exemplu, De glas. în vorbeasc[ s[ aspecte ale realit[\ii timpului, despre care oamenii se acele fereau =i pân[ r[scoleasc[ s[ ajungând aceasta autoare, de a faptelor literare =i, totodat[, î=i adânce=te mesajul promovat Cosmescu, eseul Alexandru în cauz[ cultur[ î=i l[rge=te de treptat aria om de cuprindere distinsul pe aten\iei centrul în atitudini caracteristice momentului literar evocat. Avându-l =i idei de spectacol splendid un la imaginar, participi, s[ tate, credibilitate =i de autenticitate a tr[irii, care te predispune Într-un atare context politico-social =i cultural, via\a celor Românii get-beget de odinioar[ deveniser[ peste noapte româneasc[, unacareaveas[aib[ Orizont =iFlac[ra,deprimele

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI o rezonan\[ covâr=itoare în dezvoltarea ulterioar[ a culturii basarabene. Discu\iile ini\iate de Cosmescu =i sus\inute de 111 acesta cu talent oratoric distinct, pentru vremea aceea constituiau o îndr[zneal[ neobi=nuit[, o permanent[ surpriz[ din care erupea autohtonul, într-o form[ aparent inofensiv[, dar ve=nic deschis[ gândului p[trunz[tor care, odat[ impulsionat, g[sea în continuare pârtiu\e încifrate, ce te scoteau la lumini=uri neîng[duite investig[rii. Eseista nu uit[ c[ în centrul operei sale se afl[ Alexandru Cosmescu, acela care avea o dexteritate prodigioas[ de a stârni gândul interlocutorilor s[i; or, ra\iunea, odat[ impulsionat[, nu se mai oprea, intelectul z[d[rât prindea a discerne =i a formula repere de alt[ ordine, incapabile s[ contacteze cu dogmatismul oficial, =i atunci mintea se oprea locului, împotmolit[ parc[, f[cându-te s[ cazi în dubiu. Acest dubiu, în\elegem din context, constituia o performan\[, de vreme ce o afirmare direct[ a ostilit[\ii fa\[ de regimul social-politic =i fa\[ de expresia lui pe plan artistic faimosul realism socialist ar fi fost o demen\[ în condi\iile de atunci. Ceva mai târziu, pe la 1954, scriitorii moldoveni jubilau c[ i se d[duse la cap lui Canna, care fusese prins cu plagiat (din Constatin Sedâh), =i la Congresul breslei reprezentan\ii basarabeni ie=iser[ majoritari =i ocupaser[ aproape toate locurile de la conducerea Uniunii, înl[turându-i pe invetera\ii adep\i ai lui Canna, care încercau s[-=i impun[ =i aici, în Basarabia, dialectul lor stâlcit de cele dou[ decenii de sovie- tizare în stânga Nistrului. Ariadna +alari pune degetul pe r[ni adânci ale culturii noastre =i, cu toate c[ nu vorbe=te despre acestea pe larg, ne r[v[=e=te sufletul prin adev[rurile comunicate. Protagonistul eseului, Alexandru Cosmescu, exprimase adev[rul timpului printr-o propozi\ie memorabil[: Da, ast[zi Creang[ l-a învins SCRIITORI DE IERI +I DE AZI pe Canna , =i tot el, Cosmescu, printre primii a intuit drama fatal[ a românilor moldoveni de peste Nistru, ajun=i s[ se rusifice lamentabil, cu exprimarea lor deocheat[, a c[rei unic[ ra\iune consta în faptul c[ se deosebea de cea româneasc[ =i ION CIOCANU ION CIOCANU 112 elogios, chiar dac[ nu avem nici o dovad[ de c[ n-ar incredibil spune oarecum ade- totodat[, =i, limpede exprim[ se Ea intuit acest lucru prin analogie cu meleagul transnistrean. dar =i în relevarea capacit[\ii lui Alexandru Cosmescu de a fi se =i degenerând sub presiunea =uvoaielor dezna\ionalizatoare, cale de dezgolire a con\inutului aceea=i neao=-b[=tina=, urma desfigurându- va limb[ noastr[ s[rmana noi: pe =i a=tepta ne asta c[ faptului constatarea în numai nu rezid[ +alari Ariadnei afirma\iei Originalitatea Eminescu =i Creang[ scris au care în limb[ mioritic[, frumoas[, bogat[, limb[ din punct de vedere cultural, la un stadiu elevat, posedând o entit[\ii acestui mic spa\iu împotriva na\ional, unde Adic[ poporul se sale. mai afla, \[ri=oarei împotriva conspir[ se c[ Cosmescu, cu Alexandru intui\ia sa c[ neobi=nuit[, a constatând în\eles foarte prim-plan, degrab[ în scoate îl ci sale, dintre b[=tina=i nu-i mai în\elege tori se plângeau c[ nu mai au pentru cine scrie. Fiindc[ nimeni Bielarus, =i în Ucraina, =i în restul imperiului, unde în bie\ii =i scrii- bune rezultate d[duse ce sovietic[, asimilarea consta nic, adic[ s[ se contopeasc[ în =uvoiul rusificator. În aceasta înghi\it[, s[-=i pirad[ specificitatea =i caracterul na\ional roma- fie s[ dispar[, s[ trebuia care basarabene culturii destinul cu tendin\[ de trecere în tragedie: Undeva sus, deja se decisese rea roste=te adev[rul întreg, f[cându-ne con=tien\i de drama noi ceva în genul: Leag[ vaca ista la zabor. Mai mult, scriitoa- un singur deceniu de guvernare sovietic[, puteai s[ auzi =i la care-i n[scuse. Astfel încât, urmeaz[ Ariadna +alari, dup[ Nistrului, care nu puteau îndruga dou[ vorbe în limba mamei stânga din reprezentan\ilor a =i ru=ilor a administrative, =i aceast[ direc\ie era numirea în toate în posturile-cheie, metod[ politice prodigioas[ mai Or,cea c[ile. toate pe moldav acela=i destin: sugrumarea culturii basarabene =i a intelectului noi pe =i a=tepta Ne dureros: =i larg social-politic ordin de vaca ista la zabor!). adeverea o apropiere sinuciga=[ de cea ruseasc[ (Ion tu, leag[ Autoarea eseului nu numai c[ nu uit[ de protagonistul operei În acest loc al eseului scriitoarea d[ frâu liber observa\iei

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI v[rul c[ numai acest tân[r literat (Alexandru Cosmescu. I.C.) nu era atât de orbit ca s[ nu asocieze destinul basarabenilor 113 cu al celor de peste Nistru, tot moldoveni, tot b[=tina=i de-ai no=tri, care au luptat =i ei cândva pentru limb[, pentru grafie latin[, pentru puritatea lor na\ional[. Sunt =i alte momente interesante, demne de a fi re\inute din eseul Amintiri din casa umbrelor. Ne lu[m îndr[zneala de a nu le transcrie aici. +i pe aceea de a nu glosa pe seama altor trei eseuri la tem[ ale Ariadnei +alari În jungla Eu-lui, Avatarul creatorului =i Infernul, adev[rate proze de fic\iune, fantastice, dominate de spirit coborâtor în profunzimile psihologiei umane =i ale tainelor crea\iei artistice. Ne limit[m la relevarea artei cu care autoarea Labirintului =i a Veneticei evoc[ firea de om =i modul de a exista literar ale distinsului confrate de breasl[ Alexandru Cosmescu =i, concomitent, ne pune în situa\ia de a con=tientiza drama culturii noastre na\ionale de odinioar[ =i de a ne concentra toate eforturile spirituale azi, când de asupra culturii noastre întrucâtva evoluate atârn[ din nou teribila sabie a lui Damocles, pe care nimeni dintre patrio\ii acestui p[mânt nu are dreptul de a o accepta.

Aceasta e, în momentele ei principale, crea\ia Ariadnei +alari, cu urcu=urile =i coborâ=urile a c[ror cunoa=tere favorizeaz[, cel pu\in par\ial, identificarea unei personalit[\i creatoare demne de toat[ aten\ia =i pre\uirea.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{

Vasile Coroban, Romanul moldovenesc contemporan. Estetica genului, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1969; Nicolae Bile\chi, Romanul =i contemporaneitatea, Editura SCRIITORI DE IERI +I DE AZI +tiin\a, Chi=in[u, 1984; Eliza Botezatu, Literatura moldoveneasc[ pentru copii, Editura Lumina, 1984; ION CIOCANU ION CIOCANU 114 Cartea moldoveneasc[, 1990, pag. 54. Mihai EMINESCU, noastr[, nu prin dezna\ionalizare =i renega\iune. cu românul material, cu stingerea prin moarte =i f[r[ urma=i a =coal[; limba =i na\ionalitatea româneasc[ vor pieri deodat[ ne contopim cu na\ia maghear[ toate acestea sunt iluzii de cred ungurii, c[ de frica acestor doi ne-am putea g[si flata\i s[ de ru=i ne-ar ademeni s[ ne facem nem\i sau viceversa sau, cum români. A mai discuta asupra acestui punct sau a crede c[ frica ce-am fostsautrebuits[fim;vomficeeacesuntem ferent, suntem români =i punctum. Nimeni n-are s[ ne înve\e nici o importan\[. Daci sau romani, romani sau daci, e indi- la împrejurarea c[ o asemenea interesant[ cestiune nu este de Nici mai este ast[zi cestiunea originii noastre, abstr[gând de lor conlocuitorii to\i decât veche mai veche, de nepomenit popula\ie autohtoni, sunt locuiesc unde pretutindenea ci Românii nu sunt nic[ieri coloni=ti, venituri, oamenii nim[nui, DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ 2002. cesul literar contemporan), Editura Augusta, Timi=oara, În cartea lui: Dincolo de liter[ (Incursiuni critice în pro- n[u, 1986; M[sura adev[rului, Editura Literatura artistic[, Chi=i- Ion Ciocanu, ce), Anatol Gavrilov, Editura Literatura artistic[, 1984; Ariadna +alari: un roman al durerii de o via\[. Publicistic[. Referiri istorice =i istoriografice

Romanele Ariadnei+alari. Refrec\ii asupra romanului. (Studii criti- (Continuare în pag. 132) pag. în (Continuare Încartealui: , Chi=in[u, Editura

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION C. CIOBANU

115

Prozatorul =i publicistul Ion Constantin Ciobanu, n[scut în comuna Bud[i, jude\ul Orhei, la 27 octombrie 1927 (dup[ alte informa\ii la 27 octombrie 1924), a absolvit +coala Komsomolist[ Central[ din Moscova (1951) =i Cursurile de Literatur[ de pe lâng[ Uniunea Scriitorilor din U.R.S.S. (1959). A lucrat în =coal[, la editur[, în aparatul de conducere al Uniunii Scriitorilor, a fost deputat etc. A debutat editorial cu romanul Codrii (partea I în 1954, partea a II-a în 1957). Alte romane: Podurile (1966), Cucoara (1975), Podgorenii (1982). Culegeri de schi\e =i nuvele: Întâlnire cu eroul (1962), Voci pe oglinda apei (1981). C[r\i de publicistic[: Evoc[ri (1964), T[ria slovei m[iestrite (1971), Model[ri artistice (1986). Laureat al Premiului de Stat, pentru romanul Podurile, pe anul 1970. Postum i-a ap[rut cartea de memorii M[rturisiri nespovedite (Chi=in[u, Editura Cartea Moldovei, 2002). S-a stins din via\[ la 29 ianuarie 2001 la Chi=in[u.

Descendent dintr-o familie de \[rani de la codru, Ion C. Ciobanu este un scriitor care n-a încetat pentru nici o clip[ s[ fie \[ran =i care chiar de la începutul activit[\ii sale literare, materializat în nuvela Scena clubului (1951), s-a manifestat ca un om trecut prin ciur =i dârmon, pornit pe vorb[ a=ezat[, gospod[reasc[, înso\it[ de glum[, uneori de cea f[r[ perdea, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de expresia idiomatic[ marcat[ de o culoare profund na\ional[, de snoav[, de parabol[ doldora de tâlc. Drept urmare, operele sale sunt fire=ti =i totodat[ pitore=ti la nivelul vocabula-

ION CIOCANU ION CIOCANU rului, limbajului =i tipologiei umane; la lectura lor ai impresia 116 apoi =i în beul, de exemplu, are valoare de simbol înc[ în romanul cret[ ale acesteia. Nu lipse=te metafora, nici simbolul (curcu- \it[ =i scrut[toare a vie\ii reale în formele de manifestare con- convins al nara\iunii întemeiate pe observa\ia atent[, am[nun- gospod[rire, Ion C. Ciobanu r[mâne un adept permanent =i =urare în timp, ca trecerea satului basarabean la forme noi de mente =i fenomene sociale mari =i complicate, cu ampl[ desf[- ori numai pun ele la cale. Chiar atunci când scrie despre eveni- du-le curios,f[r[s[seamestece nuvelei: parc[ ar sta undeva în preajma personajelor, spionân- în pilduri se revars[ nest[vilit, ca în cea mai autentic[ realitate. indecen\a, alteori Inclusiv înjur[tura, luarea pudic. peste picior, de gluma, afar[ vorba cale din scriitor vreunui pana total[. Frazele curg spontan =i nestingherit, nepiept[nate de Spusele lor sunt de o sinceritate absolut[, alteori de o cruzime c[ vreo suflare omeneasc[ din afara cercului lor îi spioneaz[. pe care îns[ nu le-ar rosti nici în ruptul capului dac[ ar b[nui î=i dest[inuie unul altuia lucruri simple, unele chiar banale, poian[, o mân[ de oameni cosesc iarb[ =i pun \ara la cale. Ei unui iaz. La urechile lui ajung ni=te vorbe. Nu departe, într-o malul pe p[dure, de col\ unui a perfect[ tihna în duminic[ într-o odihne=te se odinioar[), de comunist[ nomenclatura scriitorului te st[pâne=te permanent iluzia contactului direct, operelor lectura la dar semnifica\ii), în bogat simbol alt un referin\e la nuvela sa unele cu început[ cere se Ciobanu C. Ion despre vorba lui, numai specific[ original[, literar[ modalitate o de uzitând cât exist[ un fond de probleme umane pe care le abordeaz[ nului =i la inima omului de la \ar[. Este înainte de toate cazul roma- sau crengian, deschiz[toare de drum absolut direct la mintea pentru care se potrive=te de minune nara\iunea de tip folcloric c[ te afli ca aievea într-un sat de codru, în mijlocul oamenilor Or, scriitorul se aseam[n[ în multe privin\e cu protagonistul Protagonistul acesteia, un conduc[tor de talie raional[ (din Dar s[ nu anticip[m. Deoarece scriitorul exist[ pe atât, pe Podurile Podurile . ; podurile din romanul omonim constituie Voci pe oglinda apei. în vreunfelceeacefac Codrii ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI nemijlocit =i intim cu oamenii deveni\i între timp personaje literare. |[rani simpli, ca mo= Toma Ve=c[, mo= Toader Lefter, 117 Costache Frunz[, \[rani care prin h[rnicie au sc[pat cu greu la un hectar de p[mânt mai mult, încât în anii de pomin[ ai stalinismului au fost b[nui\i de a-i fi exploatat pe al\ii =i, drept consecin\[, s-au trezit deporta\i, ca Gheorghe Negar[, \[rani porni\i pe calea c[r\ii, ca Toader =i Nic[ Frunz[, =i chiar lucr[tori de partid, ca Alexei +eremet, \i se întip[resc adânc în memorie. Nu lipsesc reprezentan\ii puterii de pân[ la 1940, ca Bogoi, R[doi, Sturza, popa Straist[, personaje pitore=ti, purtând =i ele amprenta unei cuceritoare autenticit[\i. Între aceste dou[ grupuri de personaje monovalente din punct de vedere etic (pozitive, negative), în operele scriitorului întâlnim oameni afla\i ca =i cum la r[scruce, ca Ion Moraru, director de =coal[, descendent din oameni nevoia=i, îns[ ata=at un timp prin firea lucrurilor de tagma sus-pus[, drept care îl surprindem la un moment dat m[cinat de o lupt[ interioar[, menit[ s[-i clarifice pân[ la urm[ adev[rul. O întreag[ istorie a satului basarabean de la codru pe parcursul deceniilor învie în fa\a noastr[ cu semnele ei caracteristice principale, esen\iale, definitorii. Ca modalitate de expresie operele lui Ion C. Ciobanu se caracterizeaz[ printr-un umor dens, pe alocuri indecent =i chiar trivial, întotdeauna racordat la felul de a fi al personajului =i la circumstan\ele concrete în care se desf[=oar[ ac\iunea. Nu lipsesc am[nuntul viu =i evocator, detaliul pitoresc =i semnificativ, vorba popular[, pildul, expresia idiomatic[ de o arom[ local[ =i na\ional[ inconfundabil[. Chiar primul roman al scriitorului, Codrii, care nu poate s[ nu exprime timpul pl[smuirii lui =i nivelul dezvolt[rii artistice =i estetice a lui Ion C. Ciobanu =i a întregii noastre literaturi la ora respectiv[, necesitând o redactare serioas[ din partea autorului (efectuat[ de acesta în sensul c[ l-a rescris în Podu- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI rile), dovede=te o pan[ artistic[ original[ =i viguroas[. Dar prozatorul n-a evitat o în\elegere preponderent oficial[ a realit[\ii antebelice =i a eliber[rii din 1940, a tins cu tot dinadinsul s[ prezinte oameni de partid =i încântarea \[ranului ION CIOCANU ION CIOCANU 118 so\iei acestuia, care, la rândul ei, avea motive foarte serioase care-l arg[\ea în mod benevol pe Gheorghe Negar[, de dragul rar[, bun[tate o de om P[trache, mo= noastr[, literatura în izbând[ de crea\ie a scriitorului este personajul f[r[ pereche lega sapa de ciotul mâinii =i... o mânuia, chiar f[r[ mân[. O î=i Sufle\elu c[ Sau lupt[. în c[zut fi ar Sufle\elu, el, c[ m[ \elu, de exemplu, care prime=te, acas[, dup[ r[zboi, o telegra- ile noastre pentru modul în care l-a prezentat pe Vasile Sufle- la felul în care e zugr[vit Ghi\[ Mogâldea. r[t[cite, care se opuneau regimului, nu este mai mic[. Ne referim memorabil. mai amplu, Gheorghe Negar[ fiind un personaj cu adev[rat profund, mai complex, mai mult cu personaj un realizat a culori veridice pe taica Toader Mardari. Îns[ Ion C. Ciobanu s[u romanul în +alari Ariadna puterii ale gre=eli atare despre claritatea toat[ cu chiaburilor. Este adev[rat c[ înaintea sa vorbise cu durere =i nu trebuiau s[ fie deporta\i, dar au fost totu=i inclu=i în listele au dat pâine în folosul armatei =i, prin urmare, conform legii, r[, care n-au \inut în mod oficial arga\i, au avut fii pe front, comise de autorit[\i în privin\a unor \[rani ca Gheorghe Nega- este unul deosebit de aspru, cel pu\in sale în romanelor prezentarea gre=elilor al =i nuvelelor Realismul realit[\ii. al crud vreo team[ ori cel pu\in =ov[ial[ a scriitorului în fa\a adev[rului Ciobanu n-avem dreptul s[ ne limit[m C. la atât. Ion Vorbalui nu cazul e de Or,în epocii. ale concrete condi\iilor tare rile, a=a a în\eles lucrurile scriitorul, a=a îi sunt operele, tribu- agriculturii ca o salvare a \[r[nimii colectivizarea etc. Patriei,A=a au ap[rarea fost timpu- pentru r[zboi Marele ca R[zboiul al doilea mondial a fost în\eles =i de Ion C. Ciobanu o dat[c[nusuntvremurilesu lan\ în întreaga activitate a scriitorului, adeverind înc[ =i înc[ fi tratat ca un p[cat al tinere\ii, dar atare p[cate s-au \inut în simplu în fa\a tractorului =i a gospod[riei colective. Rescris, Podurile La nivel de am[nunt =i detaliu Ion C. Ciobanu merit[ elogi- Îndr[zneala scriitorului în prezentarea for\elor oarbe sau , romanul de început al lui Ion C. Ciobanu ar putea Oameni =i destine =i Oameni b om,ciomulesubvremuri. , prezentându-1 în prezentându-1 ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de a se da în dragoste cu a=a-zisul argat. Iosub Vârlan este un alt personaj de un pitoresc irepetabil, care certific[ talentul 119 neordinar al prozatorului. Liric în planul din fa\[, romanul Podurile este o lucrare analitic[, dominat[ în multe pagini de dramatismul =i chiar de tragismul vie\ii supuse investiga\iei. O dovad[ imposibil de t[g[duit a îndr[znelii civice =i artistice a lui Ion C. Ciobanu este romanul Cucoara, personajele c[ruia ac\ioneaz[ în condi\iile secetei =i ale foametei din anii 1946-1947, ale organiz[rii gospod[riilor colective, ale depor- t[rii din 1949. E drept c[ prozatorul apeleaz[ pe ici-colo la limbajul esopic, trece fugitiv peste unele greut[\i, dar principalul e c[ înc[ în 1975 scriitorul ar[ta pe viu: Oamenii erau mâna\i de nevoia foametei pe toate drumurile. Unii plecau cu vin, ca s[-l schimbe pe pâine. Al\ii plecau s[-=i vând[ vitele, covoarele, \oalele, ca s[ cumpere ceva de-ale gurii... O îndesi- ser[ oamenii cu cererile în kolhoz... Care s[ fie motivele? Foa- metea, desigur!... Întrebarea imediat urm[toare Dar oare numai foametea?! face parte din mai înainte pomenitul limbaj esopic, de vreme ce nici un alt motiv, decât foametea, nu este prezentat de scriitor. Nu suntem încânta\i de faptul c[ Ion C. Ciobanu =i-a îm- pânzit operele cu comuni=ti, dar =i în prezentarea lui Alexei +eremet scriitorul se dovede=te ager =i îndr[zne\. Când Gheorghe Negar[ vine în biroul secretarului raionalei de partid =i-i arat[ acte concrete de invaliditate (acte pe care nici copiilor s[i nu le putea ar[ta) =i-i aminte=te c[ Mitrea, fiul s[u, luptase în r[zboi =i fusese dat disp[rut, +eremet îl în\elege, cu inima e de partea lui, dar nu putea nici el face mai mult decât s[-l... în\eleag[: Î=i muta privirea ba la ceasul de pe perete, ba la portretul în uniform[ de generalisimus al conduc[torului \[rii... Detaliul de la urm[ este de o înc[rc[tur[ ideatic[ enorm[. Sugestivitatea lui e de natur[ s[ ne fac[ s[ în\elegem esen\a SCRIITORI DE IERI +I DE AZI stalinismului, de vreme ce nici activi=tii cei mai devota\i partidului nu puteau crâcni m[car în fa\a portretului conduc[torului. Nu coment[m romanul Podgorenii, conceput =i realizat în cheie preponderent publicistic[, ceea ce este în concep\ia ION CIOCANU ION CIOCANU 120 Ipatenko, omul partidului, pus de C. C. în fruntea organiza\iei crea\iei lor propriu-zis literare. specifice verticalit[\ii =i curajului dovada plus în dat[ o fac al Comitetului Central al partidului, în care confra\ii de breasl[ chema\i s[ \in[ referate în fa\a groaznicului pe atunci birou azi sunt surprin=i în situa\ii de obicei hazlii, chiar =i când sunt Ro=ca, Ion Bolduma =i Titus +tirbu, al\i scriitori de ieri =i de Mihail Cahana =i Samson +leahu, George Meniuc =i Valentin Ion Dru\[ =i Andrei Lupan, Pavel Bo\u =i Alexandru Cosmescu, nara\iunilor.al stilistic =i lingvistic farmecul la =i autentice, logico-intelectuale ale personajelor, de data aceasta pe deplin de povestitor interesant, h[zos, bonom, atent la nuan\ele psiho- ni-l prezint[ pe Ion C. Ciobanu în ipostaza sa bine cunoscut[ de a citi ni=te memorii originale =i de-a dreptul captivante. Ea publicarea c[r\ii complexe, se citesc =i azi cu pl[cere =i cu interes. Iar o dat[ cu general-umane, scrise într-o manier[ epic[ dur[, cu personaje de revelion, Str[inul r[mâne nuvelistica scriitorului. romanele sale de ieri. Unica alinare =i pentru noi, cititorii, tributului pl[tit de el ideologiei cauza comuniste din închidem cu c[ mâhnire =i scriitorului ale omenie în\eleapt[ =i mult[ s[ regret[m c[ nu ne putem delecta cu operele dominate de a form[rii întreprinderilor agroindustriale la sate etc. la fel de mâr=avi, Stalin =i Hitler, a colectiviz[rii agriculturii, r[zboiului al doilea mondial dezl[n\uit =i purtat de doi satrapi în\elegerii eronate a eliber[rii din 28 iunie 1940, a esen\ei =i pecetluitdetributulpl[tit acestea neputând îns[ salva destinul operelor sale, destin ca stringent[ alesatuluibasarabeandin mult[ îndr[zneal[ civic[, abordeaz[ probleme de importan\[ dovede=te Ciobanu C. Ion aici =i c[ Constat[m psihologic. analitic, elementului d[uneaz[ nu idiomatice expresiilor romanului poetica la noastr[ o abatere serioas[ de la arta autentic[, inclusiv de Iat[-l pe Andrei Lupan descosându-l pe un oarecare Piotr Paradoxal ori nu, dar nou[, cititorilor, ne r[mâne numai M[rturisiri =i alte proze scurte cu teme =i probleme Podurile

nespovedite de scriitorideologieitimpului: , în care lirismul =i mul\imea =i lirismul care în , P[dure, verde p[dure am c[p[tat =i pl[cerea anii delaurm[,toate , În

seara

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI scriitorice=ti din republic[: Ia scoate, bre omule, galo=ii ceia!... S[ vedem ce-i cu piciorul dumitale... 121 Ipatenko =chiop[ta, probabil ca s[ arate lumii c[ fusese r[nit pe front. La insisten\a lui Lupan =i a câtorva al\i scriitori Ipatenko =i-a scos piciorul din pantof =i a r[mas numai în ciorapi. L-am pus apoi s[-=i scoat[ =i ciorapul. Dar n-avea nimic la picior. Numai, ia colea, o pat[ ro=ie =i-o b[t[tur[ mare, stacojie la degetele piciorului. +i atunci Lupan hai s[ examineze =i înc[l\[mintea. Mam[, mam[!... a strigat deodat[ Lupan. Dar cum de-a nimerit dopul [sta de =ampanie în galo=? Cine \i l-a vârât?... Bineîn\eles, din clipa asta Ipatenko n-a mai =chiop[tat. Numai c[ o dat[ cu dopul de =ampanie, scos din galo=, l-au eliberat =i pe Ipatenko din pre=edin\ia Uniunii Scriitorilor. Trecuse moda cadrelor de partid la conducerea uniunilor de crea\ie, tot a=a cum degrab[ trecu =i moda galo=ilor!... Eseul Dopul de =ampanie, din care am citat, con\ine =i câteva detalii extrem de interesante, referitoare la Stalin =i la atitudinea lui fa\[ de scriitori, la Brejnev, ajuns conduc[tor al republicii, la un oarecare +ciolokov, prieten al lui Brejnev. +ciolokov î=i construise o vil[ gard în gard cu =coala republican[ de partid =i cât era ziulica de mare, nevasta lui se sc[lda în bazin =i se plimba prin ograd[ în pielea goal[. +i era frumoas[, bat-o pustia! C[ din cauza ei studen\ii de la =coala de partid pr[v[leau toate examenele. St[teau pe la ferestrele etajelor de sus cu ochii numai în ograda lui +ciolokov... În eseul Mo=neagul cu picior de lemn scriitorul Cahana, autorul vorbe=te, în temei, despre Mihail Cahana, fiu al poporului maghiar, fost lupt[tor comunist, care îns[ r[m[sese deziluzionat definitiv de comuni=ti =i de metodele lor diabolice de lucru (Milioane de oameni omorâ\i f[r[ vin[. Aproape to\i mare=alii împu=ca\i. 40 de mii de ofi\eri de rang superior, de la polkovnik pân[ la general, împu=ca\i. Viitorul mare=al al SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Uniunii Sovietice, Rokossovski, cu din\ii dezb[tu\i, e scos de sub\iori din lag[rul de exterminare, la rug[mintea lui Jukov. Apoi acest schelet, dup[ o mic[ întremare, e trimis s[ comande armate, fronturi întregi) =i ajunsese lucr[tor al gazetei raionale ION CIOCANU ION CIOCANU 122 literatura e la fel de ginga=[ ca =i orhideea, biroul nici nu s-ar de cele europene =i cele asiatice. Dac[ n-ar fi spus la sfâr=it c[ orhidee sunt pe lume. Prin ce se deosebesc orhideele africane Dar Meniuc îi zicea mai departe despre orhidee. Câte feluri de proprie, lui cartea cu ce-i M[car editur[? la Mare? Ce-i cu c[r\ile care au nimerit sub cu\itul ghilotinei de aud[ l[muriri: ce-i cu florile de la monumentul lui +tefan cel îngrijite, udatelatimp...Bineîn\eles, de pomin[: despre orhidee! Cum cresc orhideele. Cum trebuie te p[r\ile, pentru cartea sa fata membrilor biroului C. C. Scriitorul era batjocorit din toa- îndr[zne\ =i semnificativ este referatul lui George Meniuc în r[mâne nimic din ea! mai nu literatura, dr[mui\i s[ o a=a dac[ P[i, curcubeului? distrus c[r\ile lui Ion Vatamanu =i Grigore Vieru? Din cauza ni-i \ar[ prieten[, ci =i Fran\a =i alte \[ri din lume, De ce a\i toate drapelele lumii! +i tricolor are nu numai România, care culorile curcubeului? P[i, în culorile curcubeului po\i descoperi torilor din partea partidului. De exemplu: Ce nebun num[r[ fic\iune! unea peambii,ie=eaKodeskurtov, =iniciunfeldeoper[ pre=edinte al republicii era Codi\[ Ivan Sergheievici. Dac[ îi ideologie fusese pân[ nu demult Scurtul Maxim Vasilevici, iar de comitetul central al partidului. Doar acolo secretarul de la ap[r[rea Andrei Lupan. Or, opera de fic\iune era altfel citit[ lu[ îi satiric[! tot revist[ o Chip[ru=, la tip[rit[ satiric[, numise un personaj Kodeskurtov. cazul lui Alexei Marinat, care fusese luat la ochi pentru c[ î=i din nou cazanul satanei! Parc[ se întorsese la atât, el reconstituie atmosfera timpului (În Moldova fierbea Ion Dru\[, Ramil Portnoi etc. Dar memorialistul nu se limiteaz[ acestuia romanul despre din C[u=eni (s[ nu mai aud[ de comunism, de tro\kism...), Un moment totalmente exotic, îns[ totodat[ deosebit de Lupan se implica în toate cazurile de critic[ gre=it[ a scrii- P[i, e o oper[ literar[, o oper[ de fic\iune! +i e o lucrare Dreptate Iarba fiarelor , luat în discu\ie de c[tre de discu\ie în luat , , dar a tras acel referat biroul tota=teptas[

anul 37...), Iarba fiarelor Iarba

citeaz[ ?

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI fi dumerit cu cine au ei de a face: cu ni=te scriitori sau cu ni=te cresc[tori de orhidee! 123 În acela=i context, de protest al scriitorilor împotriva meto- delor gre=ite de conducere de c[tre partid a procesului de crea- \ie, se înscrie gestul lui Andrei Lupan de la aceea=i =edin\[ a biroului C. C. scriitorul s-a apropiat de masa lui Serdiuk =i a rostit, adresându-se c[tre to\i membrii biroului: +tiu c[ v[ sunt mesele buc=ite cu tot feluri de donosuri =i hâr\oage despre Lupan. +i ca s[ sc[pa\i de aceast[ pacoste, iac[ v[ las cererea mea. +i de mâine nu mai ies la lucru. Desigur, membrii biroului... au s[rit cu to\ii s[-l opreasc[, s[ nu plece de la lucru. Lupan îns[ a r[mas neclintit. Nu ne putem opri la fel de am[nun\it la toate eseurile din cartea M[rturisiri nespovedite. Ne limit[m la câteva citate referitoare la atmosfera în care au fost pu=i s[ activeze scriitorii no=tri în anii 50-60: ...Str[zile tuturor ora=elor se rusificaser[. Ora=ele =i satele gemeau bâcsite de statui ale generalilor ru=i... De câ\iva ani Cruceniuc =i gazeta lui Cultura Moldovei luptau cu birocra\ia sovietic[ s[ se deschid[ m[car o osp[t[rie la Chi=in[u în care s[ po\i comanda o hrinc[ de m[m[ligu\[ fierbinte, cu brânz[ de oi =i jum[ri de purcel. +i tot de câ\iva ani aceea=i gazet[ cerea s[ se deschid[ la Ch=in[u m[car o pl[cint[rie. Scriitorii cereau o strad[ Eminescu. M[car în capitala republicii. Dar toate aceste dolean\e se lipeau ca nuca de perete; cei ce se aflau în fruntea partidului comunist =i în fruntea guvernului republicii... rusificau ora=ele =i satele. Ei alungaser[ limba poporului b[=tina= din toate =colile de cultur[ general[ din ora=e, din toate =colile de meserii; literatura clasic[ mai r[mânea interzis[, nu se edita, nu se studia în =coli, în institu\iile de înv[\[mânt superior; redactorii de la editur[ mai curând plecau de la serviciu decât s[ cedeze în fa\a prostiei. Dovad[ e =i atitudinea lui Igor Cre\u, care n-a vrut s[-=i pun[ semn[tura pe foaia de titlu a romanului lui SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Mihail Sadoveanu Mitrea Cocor, pe care era scris c[ cic[-i tradus din limba român[ în limba moldoveneasc[. Din cauza acestei principialit[\i s-a ajuns la un mare scandal. Mihail

ION CIOCANU ION CIOCANU Sadoveanu i-a scris cunoscutului s[u, academicianului mosco- 124 de nuvele =i eseuri rezistente. agreabil. c[r\ii dovedindu-se un povestitor bine informat =i deosebit de detalii, fapte concrete =i concludente, în toate compartimentele reconstituie succint epoca literar[ a timpului prin am[nunte, breasl[, de colegi câtorva a crea\ie de biografia la noi an\e limba noastr[, s[r[cind poezia, proza, publicistica... române=ti, semidoc\i care scoteau o mul\ime de cuvinte din celor care alc[tuiesc cuvântelnice de cuvinte burjuaznice scriitorii, pentru to\i to\i traduc[torii pentru din Moldova. mult Le-a t[iat însemnat pofta a lingvistic[ de lec\ie aceast[ la interven\ia savantului din Moscova, n-a mai fost tradus. +i troglodi\ii care vor s[-l traduc[ în moldovene=te. Romanul, vit Viktor Vinogradov, despre prostiile de la Chi=in[u =i despre Inegal[, crea\ia lui Ion C. Ciobanu îng[duie totu=i o selec\ie De launeseualtulIonC.Ciobanuadaug[culori=inu- Editura Literatura artistic[, 1984. Ion Ciocanu, 1974; II-a, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1969; edi\ia a Coroban, Vasile SELECTIV{ BIBLIOGRAFIE Anatol Gavrilov,Anatol n[u, Editura+tiin\a,1984; Nicolae Bile\chi, contemporan. Haralambie Corbu, artistic[, 1981; În cartea lui: Suflul vremii, Chi=in[u, Editura Literatura Vladimir Be=leag[, (septembrie); nr.13 Ciobanu memorialist. rurale. 1978; artistic[, Literatura ra În revista Limba Român[, 1994, nr. 4; Podurile vie\ii =i ale crea\iei, În revista Nistru, 1981, nr.1981, Nistru, revista În 11; Romanul =i contemporaneitatea,

Reflec\ii asupra romanului, asupra Reflec\ii oau mloeec contemporan, moldovenesc Romanul Podurile: o carte paradoxal[ (?). O panoram[ a satului moldovenesc În bilunarul Ora satului, 2003, Farmecul =i Farmecul Chi=in[u, Editu- =ansele Chi=in[u, Ion C. prozei Chi=i-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI PETRU ZADNIPRU

125

N[scut la 13 ianuarie 1927 în comuna Sau- ca de prin p[r\ile Dondu=enilor, Petru Zadnipru a absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1952), a ocupat diferite func\ii de conducere la Uniunea Scriitorilor, a scris =i poezie pentru copii (Spionul, 1964; Titirezul, 1962), =i proz[ pentru aceea=i categorie de cititori (Tabloul f[r[ un col\, 1956), dar s-a afirmat ca poet pentru adul\i. C[r\ile sale Luminile câmpiei, 1952; Strugura= de pe colin[, 1956; Însetat de dep[r- t[ri, 1959; Lume, drag[ lume..., 1962; Gustul pâinii, 1964 =.a. adeveresc un talent înn[scut, crescut =i educat la =coala folclorului autohton, deosebit de atent la via\a omului de la \ar[. A pl[tit =i el tribut condi\iilor concrete ale timpului, pe care îns[ le-a dep[=it îndr[zne\ =i cu fermitate, mai cu seam[ în cartea M[ caut (1976). Din nefericire, anul apari\iei c[r\ii sale de totalizare 1976 s-a dovedit =i anul dispari\iei fizice a scriitorului (23 septembrie).

Produs al unui timp istoric concret, Petru Zadnipru nu poate fi în\eles just decât în corela\iile lui multiple cu acea epoc[. A cântat neap[rat binefacerile colectiviz[rii agriculturii, l-a elogiat pe Lenin, a consacrat versuri partidului comunist. Dar un sim\ înn[scut al realului, o leg[tur[ permanent[ cu oamenii satului, asimilarea creatoare a folclorului, c[ut[rile perseve- rente în domeniul expresiei artistice i-au ajutat s[ dep[=easc[ practica literar[ simplist[, conjuncturist[. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI La începutul activit[\ii sale Petru Zadnipru î=i alege pentru metafore =i simboluri poetice soarele, luna mai, toamna îmbel- =ugat[. De aici elementul idilic, festiv, lipsa unor generaliz[ri

ION CIOCANU ION CIOCANU artistice largi =i a unor sugestii lirice incitante. Dar poetul 126 bog[\ia lingvistic[ apoporuluidincare descinde =itindes[ talentului, dac[ acesta e con=tient de misiunea sa, e atent la pastel se pot manifesta nestingherit capacit[\ile creatoare ale metafor[ (crainicul g[lbui). A=a se face c[ =i în cadrul unui printr-o ci direct, numit e nu Soarele sat. prin Camioanele cabine/ pe Trecrou[ l[sat./ cu =i-au pleoape Lungi coline/ aici secven\a cu roua de pe cabinele camioanelor: Zorile peste gra\ie c[ruia tabloul satului este viu, colorat, memorabil. Cit[m pe zare arborate/ Gata-gata pentru start. aprind: Zorile împurpurate,/ Ca o pânz[ de stindard,/ Stau se iat[-iat[ care zorilor rev[rsatului clipa E mas. la stelele oaspe\i ar[mas,/C[cidem vorbirea oamenilor de la \ar[: Bolta vân[t[, ca huma,/ F[r[ cu organic înrudit[ de=i aleas[, literar[ expresie metafor[, Totultimpului. al basarabean satul în zi de începutului al e Preludiul dimine\ii în v[i ecouri./ Dealurile duc în spate/ Câte-o sarcin[ de nouri... mare/ R[scolit[ de furtun[./ Cerul ca în tob[ bate./ Se pr[val nit în câmp rumoare,/ Codrul frunzele î=i sun[/ +i s-agit[, ca o impresionant în primul rând ca expresie lingvistic[: S-a stâr- poeziilor sale. Chiar reu=ita un la simplu =i plin nevinovat din contribuie s[ timpul cu încep lingvistic[ liul sugestiv, atmosfera reconstituit[ cu o remarcabil[ dib[cie pular[ oral[ o expresivitate relevant[. Am[nuntul pitoresc, deta- Zadnipru era curat, limbajul ei împrumutând de la crea\ia po- gunoaiele... Parc[ am citi din Topârceanu! drum la Ard sar[/ sub mai b[rba\ii Iar butoaiele,/ Op[resc pe-afar[/ Gospodinele c[p[\ânile!// Crap[ zarzavaturi/ de Vânturi, vânturi bat în garduri,/ Scâr\âie \â\ânile,/ În gr[dini care scriitorul reu=ea s-o reconstituie cu mult[ îndemânare: pe atmosfer[ sale, poeziei a dominant[ atmosfera de =i mat cat de arom[ rural[, \[r[neasc[, basarabean[, adev[r confir- un vers pe cât de simplu, concret =i monoplan, pe atât de înc[r- dovedea o sinceritate cuceritoare a spunerii poetice, cultiva Petru Zadnipru utilizeaz[ frecvent detaliul plastic =i sugestiv, O dovad[ a puterii de crea\ie a scriitorului este =i pastelul Vocabularul nu prea bogat al poeziei de început a lui Petru . E un tablou succint, concret =i impresionant ult, demultde-acuma/S-audus Pastel se dovede=te

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI dezv[luie idei surprinz[toare prin simplitatea =i, totodat[, prin ineditul lor. E ideea asem[n[rii poetului cu soarele abia r[s[rit: 127 Iar[ el (soarele. I.C.) de sus arunc[/ Suli\ele-i aurii./ Simfonii încep pe lunc[/ +i eu seam[n bucurii. Un atare poet nu putea s[ nu evolueze. Maturizându-se considerabil sub aspect artistic de la o carte la alta, Petru Zadnipru a r[mas acela=i poet cu satu-n glas din primele versuri. Pornit în lume însetat de dep[rt[ri, poetul avea un crez nobil: Printre semeni s[ m[ caut,/ Dintre ei s[ m[ adun. În poezia sa drumul z[cea, asem[nându-se cu un brâu, plopii erau cu poalele în brâu =i str[juiau f[lcii de porumb =i grâu. Semnele concrete ale ogorului poetic cultivat de Petru Zadnipru sunt sârjoaca, r[zoarele, hârtoapele, toate sugerând universul ori cadrul fizic, material al crea\iei sale. Cel[lalt univers ori cadru, ideatic, al crea\iei scriitorului îl constituie omul împov[rat, ca pomul, când vin toamnele-aurii. Un astfel de om a fost =i însu=i Petru Zadnipru. El a =tiut s[ pun[ sufletul întreg în tot ce a scris, s[ participe nu numai cu mintea, cu ra\iunea, dar =i cu zvâcnetul inimii la cele supuse investiga\iei lirice. Anume permanen\a sentimentului imprim[ crea\iei sale o not[ profund liric[, prezent[ în poeziile Cocorul c[l[uz[, Moldovenii, Casa mare, Gustul pâinii, Pojar, Pa=ii mamei, M[ caut..., +i lacrima..., Un cântec =tiu..., Scrisoarea ta, Aud, Cina cea de tain[, Pisica din perete =i în altele care constituie momentele de vârf ale mo=tenirii literare r[mase de la el. Concretitudinea imaginii este dublat[ în permanen\[ de plasticitate, de ineditul expresiei; în multe poezii poate fi intuit acel subtext filozofic general-uman, care asigur[ adev[rata durabilitate a operei de art[. O prim[ dovad[ a performan\elor lui sunt poeziile despre mama. Petru Zadnipru exprim[ cu inspira\ie sentimente =i idei de o importan\[ etic[ primordial[, î=i dezv[luie sensibilitatea artistic[ exemplar[ în Scrisoare la institut, poezie în SCRIITORI DE IERI +I DE AZI care a procedat în absolut[ conformitate cu felul s[u profund \[r[nesc de a fi =i de a se exprima: Un lucru-a= vrea s[-\i spun acum,/ Te-a= sup[ra cu rug[mintea,/ Dar s[ încep mi-i oarecum/ +i chiar nici nu m[-ajunge mintea... De o sinceritate ION CIOCANU ION CIOCANU 128 uman[ (general-uman[) a poeziei este expresia concret[ a concret[ expresia este poeziei a (general-uman[) uman[ Petru Zadnipru s[ îmbog[\easc[ în mod considerabil substan\a ori...). multe de jur în Jur p[mântul/ înf[=ura Ai m[sori,/ le s[ fi Dac[-ar fr[mânt[,/ ea drumuri sugestive =i plastice imagini-detalii prin atitudinea bietele picioare/ Pe b[trân[ mi s-au plâns...) (Hai =i hai tot pe ogoare,/ Ieri la pra=[, azi la strâns,/ Pân =i folosi detalii fizice cu adânci ecouri în sensibilitatea noastr[ drum...), numai =i deal Numai venita,/ =i duca Numai \ar[ la de exercitat =i aici capacitatea de a se exprima în spiritul omului î=i scrie dorul de fiic[ sau de fiu. p[rinte=ti, cu care mama ne=tiind a rotunji buchii pe hârtie plu, cele puncte-puncte / Stropi de rou[.../ Pe pragul casei decât pagini întregi de declara\ii abstracte. A=a sunt, de exem- frumos mai plastic, mai esen\ial, mai mult mai mult cu unele am[nunte =i detalii psihologice care îi vorbesc cititorului sinceritatea autorului, de ingeniozitatea cu care utilizeaz[ el Mama de autor. Chiar notele didacticiste, care nu lipsesc din poeziile itatea cu care apar în vers, prin firescul cu care sunt folosite sunt inventate =i anexate poeziilor, ci încânt[ prin spontane- omului Zadnipru, adic[ nu sunt c[utate cu tot dinadinsul, nu despre mama, ele se conjug[ în mod natural cu felul de a fi al ini\iale se îngem[neaz[ organic în poeziile lui Petru Zadnipru Privirea-apoi s[-mi vad[/ Mai dincolo de z[ri... Fiin\a de p[cat,// M[-ntorc ca la spovad[/ La sfaturi =i oc[ri,/ tine, mam[,/ De unde-am fost plecat,/ S[-mi cur[\ mai cu sam[/ M[-ntorc la omul înc[run\it,artadeatr[ifrumos=iplenar: severit[\ii atunci când e cazul. Mama continu[ s[-l înve\e, =i a pe bun[t[\ii, omeniei, m[sura este mama Zadnipru Petru lui eram/ În leag[nul de trestii/ Ce spânzura de-un ram... În poezia seam[n/ Icoana mea de sus,/ Ce unic[ îmi este/ De când copil M[-ntorc acas[, mam[,/ De unde am fost dus,/ La tine, f[r[ deplin[ =i de o simplitate uimitoare este =i poezia Plastic[ =i sugestiv[ este poezia Tonalitatea folcloric[ =i simplitatea admirabil[ a concep\iei =i Când purcedem (Buna mea, neobosita,/ Chiar la anii ei acum/ ei anii la Chiar neobosita,/ mea, (Buna ..., sunt împinse pe un plan secund de Pa=ii mamei Ceea ce i-a ajutat lui ajutat i-a ce Ceea =i de a-=i exprima . Autorul =i-a Întoarcere (Câte de a de :

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI unei idei referitoare la întreaga existen\[ a omului: N-au putut mai mult s-o poarte,/ Dar în zbuciumul lor sfânt/ Parc-au 129 tip[rit o carte/ Pa=ii mamei pe p[mânt. Prin ideea din ultimele dou[ versuri citate poezia aceasta ne devine deosebit de apropiat[. Concursul activ =i eficient al am[nuntului concret =i evocator, neao= =i totodat[ extrem de sugestiv, se simte în poeziile în care Petru Zadnipru vorbe=te, la modul elegiac, despre copil[rie =i despre tinere\e: Mi-e dor, Prima dragoste =.a. La copil[rie, zice autorul, s[... vin... a= vrea, s[ mai aud cum bat t[l[nci/ +i murmur[ izvoare,/ Când razele, ca ni=te l[nci,/ Se strâng de prin ogoare.// +i-n vraja basmului str[bun/ Sub cerul plin de stele/ S-adorm cu capul în z[bun/ Pe prispa casei mele... O premis[ esen\ial[ a autodep[=irii poetului de la un volum la altul rezid[ în în\elegerea tot mai aprofundat[ în ultima perioad[ a activit[\ii sale a firii omului, a complexit[\ii inerente existen\ei acestuia, a dramatismului =i chiar a tragismului lui. Con=tiin\a faptului c[ destinul omului este v[rgat, constând adic[ nu numai din bucurii, dar =i din dureri =i triste\i (Soarta, dragul mamei, la oricare/ îi =i ea un fel de curcu- beu.../ Ea-i ori dulce, ori îi prea s[rat[,/ Ori îi prea amar[ uneori...) i-a ajutat lui Petru Zadnipu s[ dezv[luie în mod conving[tor lupta contrariilor în via\a =i în sufletul omului. Destin având când aspru, când mai dulce,/ Tr[iesc din plin sau doar[ c[ exist./ Din lumea asta pân[ m[ voi duce,/ Eu cel mai vesel fi-voi =i mai trist se dest[inuie personajul liric al poeziei +i lacrima... Nici via\a exterioar[ a personajului nu este unilateral[ =i univoc[: Aud prin minute,/ Zile =i ani/ Voci de prieteni,/ Voci de du=mani,/ Zumzet de-albin[,/ De viespie-n juru-mi:/ Unii m-alin[,/ Al\ii m[-njur[.../ Unii-mi strâng mâna,/ Al\ii mi-o taie,/ Unii-mi dau sfaturi,/ Al\ii b[taie..., dup[ cum specific[ autorul în poezia Aud. De aici SCRIITORI DE IERI +I DE AZI modul de a se comporta al personajului: La rându-mi cu unii/ Sunt parc[ de cear[,/ Cu al\ii, din contra, / Sunt hulpav[ fiar[./ Cuvinte am bune,/ Am îns[ =i ghear[,/ În mine se- ntrun[/ +i ziu[, =i sear[... ION CIOCANU ION CIOCANU 130 ea ne ofer[ posibilitatea unei interpret[ri adânci =i largi a largi =i adânci interpret[ri unei posibilitatea ofer[ ne ea anii tineri, h[r[zi\i de natura îns[=i dragostei înnobilatoare; materializeaz[ în mod plastic =i impresionant nostalgia dup[ noroc. n-au strâng la loc,/ Cum î=i strâng din larg pescarii/ Plasele, este finalul poeziei: Trist la punctul de plecare/ Gândurile-mi electric (vorbaluiB.P mai Totu=i,cel tinere\ii. vârsta de liric personajul desparte timpului. Semnificativ este =i acel ocean a de taine implacabil[ mut, care trecerea de n[scute piedicile semnificând nu-i chip ca s[ r[zbat. Evident, vântul are aici sens figurat, porne=te spre tinere\ea disp[rut[. Dar în fa\[ bate vântul/ +i deosebit de puternic în sufletul nostru. Totu=i, repercutându-se personajul liric vers ultimul din imaginea naufragiat..., ni se dest[inuie: Înspre ea pornesc cu gândul,/ Ca un vechi tinere\e. Gândindu-se la tinere\ea... de ieri, personajul liric caracterul cuceritor al poeziilor sale despre lacrim[, aici dragoste, De activitate. de ani s[i ultimii în poetului a implicite crede./ De-ar fi s[ nu întorc pe dos/ Sim\irea mea ce vede. da de sminteal[: Eu nu-s Iuda, nici Hristos,/ Nici Toma ce nu mele îi sunt caracteristice =i c[ nu extremismul tr[irilor îl poate ar fi Iuda, personajul liric se dumere=te, în fine, c[ nu extre- autorului. Oscilând între impresia c[ ar fi Hristos =i aceea c[ învedereaz[ =i o primenire a ideilor estetice c[l[uzitoare ale lupta contrariilor în sufletul personajului liric, poezia aceasta de afar[ În crea\ie. de c[i sale scurtei lungul de-a impus-o =i-a care pe îndr[zne\e, autodep[=irii contextul în fireasc[ a pl[smuit o poezie antologic[ sentimentelor =i gândurilor personajului liric, Petru Zadnipru ca salcia m[-ndoi... Urmând calea scrut[rii în profunzime a rea/ Toamna între dou[ ploi,/ Ba mi-i gândul ca securea,/ Ba munte,/ Ba sunt sec, ca un pustiu,// Ba sunt trist, cum e p[du- =i m[runte/ În prezent mereu m[ =tiu./ Ba sunt chipe=, ca un sale, a unor veritabile poezii de introspec\ie liric[: Între multe înlesnit poetului crearea, în perioada de la urm[ a activit[\ii Fidelitatea fa\[ de sim\ire este o permanen\[ a esteticii În\elegerea naturii contradictorii a sufletului omenesc i-a Imaginea din versurile de la urm[ nu numai nu urm[ la de versurile din Imaginea . Hasdeu)=imaiînc[rcatde sim\ire Cina cea de tain[ absolut când

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI poeziei Nostalgie. Ocean de taine mut nu este, desigur, un ocean propriu-zis, ci o zon[ impenetrabil[ a vie\ii. Apari\ia 131 în continuare a vântului (cu sens figurat) =i în final a pesca- rilor ne permite sau chiar ne oblig[ s[ l[rgim aria de semnifica\iei ideatice a poeziei în cauz[, s[ vedem aici nu numai regretul dup[ tinere\ea... de ieri, ci =i acela dup[ via\a trec[toare în general. Din p[cate, nu în toate operele lui Petru Zadnipru se simte aceea=i temperatur[ l[untric[ favorabil[ crea\iei. Dar versurile lui au izvorât întotdeauna din zbucium sufletesc. +i tu ca mii =i mii de oameni / Î\i depeni pa=ii pe p[mânt/ +i ari, =i borone=ti, =i sameni/ +i e=ti un zbucium =i-un fr[mânt... scria el în poezia +i tu, poete... O atare în\elegere a arderii depline în clipa crea\iei l-o fi îndemnat s[-=i îmbog[\easc[ mereu universul de sentimente =i de idei cu care urma s[ apar[ în fa\a oamenilor, s[-=i perfec\ioneze uneltele de investiga\ie liric[ a vie\ii, s[ se distan\eze de ceea ce a fost vremelnic, efemer ori fals în crea\ia sa de început, pentru ca în cele din urm[ s[ intre nu o dat[ în minunata împ[r[\ie a poeziei autentice. A poeziei de tipul celei intitulate Moldovenii. O \ine\i minte? Moldovenii când se strâng/ +i-n petreceri se avânt[,/ La un col\ de mas[ plâng,/ La alt col\ de mas[ cânt[... Destinul nostru v[rgat, ca acel covor al mamei din poezia citat[ mai înainte, apare aici viu, concret =i plastic, poezia st[pânindu- ne cu puterea artei autentice. Sufletul parc[ le-ar fi (moldovenilor. I. C.)/ Glob cu dou[ emisfere:/ Una-i noapte, alta-i zi,/ Bucurie =i durere... Chiar de-ar fi scris numai aceast[ poezie, Petru Zadnipru ar merita s[ fie considerat un poet demn de toat[ aten\ia noastr[.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{

Vasile Coroban, Petru Zadnipru. În culegerea colectiv[: SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Profiluri literare, Chi=in[u, Editura Lumina, 1972; Mihail Dolgan, A= vrea la oameni totul s[ m[-mpart.... În cartea lui: Crez =i m[iestrie artistic[, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1982; Petru Zadnipru. În ION CIOCANU ION CIOCANU 132 literatur[, 1961, pag. 89, 95, 96. Bogdan Petriceicu HASDEU, aceea=i m[sur[ este a nu fi poet nici câtu-i negru sub unghie verbalmente de mijloc. Dar a fi lipsit de tustrele deodat[ =i-n mirare ging[=ia unui final ce încheie ni=te versuri idealmente =i =i frazelor, îmbrobodind o idee de rând; mai departe, gu=ti cu un limbaj neîndestul[tor; colo te robe=te prestigiul cuvintelor mai multe ori ici vezi profunditatea conceperii, expreas[ prin dou[ sau chiar s[ regeasc[ nem[rginit, în nefiin\a lor. De cele f[r[ ca s[ predomneasc[ unul în dauna dezvolt[rii celorlalte d-oper[, aceste trei m[re\e \eluri poetice: ideea, graiul, efectul, care s[ fi întrunit cu des[vâr=ire, din când în când, într-un cap- În istoria literaturilor ne întâmpin[ prea =i prea pu\ini poe\i tot dreptul de a denumi aceast[ magic[ \â\ân[ efect poetic versurilor precese, fie ele oricât de excelente. Suntem dar[ în un final gre=it, rece, slab, arunc[ înapoi o neagr[ umbr[ asupra r[scump[r[ neperfec\iunile unei el poezii întregi; c[, adeseori viceversa, încât puternic, de atât generalmente e poetic antici =i moderni; =i v[ ve\i convinge deplin m[run\i c[ versificatorii farmecul to\i finalului pe r[bdare, de doz[ o avea de-\i Citi\i pe to\i poe\ii mari vechi =i noi; desfrunzi\i de asemenea, români: 1. Ideea poetic[; 2. Graiul poetic; 3. Efectul poetic necuno=tin\[ caracterizeaz[ aproape pe generalitatea poe\ilor c[ror a principale, punturi trei înzice a m[rgini vom Ne DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ s[pt[mânalul Literatura =i arta, 1996, 18 aprilie. Ro=ca, Timofei 1990; În cartea lui: Dreptul la critic[, Chi=in[u, Editura Hyperion, Ion Ciocanu 1989; Lumina, George Meniuc,SpiridonVangheli), Chi=in[u,Editura Zadnipru, Petru Damian, (Liviu =coal[ în moldoveni cartea: Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, Crea\ia scriitorilor , C[ut[rile =i realiz[rile lui Petru Zadnipru i\ra ehtae poetului. a veghetoare Sim\irea Articole =i studii literare , Bucure=ti, Editura pentru (Continuare în pag. 158) pag. în (Continuare În .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI AURELIU BUSUIOC

133

S-a n[scut la 26 octombrie 1928 în comuna Cobâlca (azi Codreanca), raionul Str[=eni, în familia lui Alexandru Busuioc =i a Olg[i, n[scut[ Zaporojanu. A trecut, împreun[ cu p[rin\ii, în România, unde =i-a f[cut studiile primare. A fost ofi\er al Armatei Române. Întors în Republica Moldova (în 1949), a studiat la Universitatea Pedagogic[ de Stat Ion Creang[ din Chi=in[u =i a de\inut func\ii importante, între care =i cea de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor. Volume de poezie: Prafuri amare (1955), Piatra de încer- care (1958), Firicel de floare rar[ (1961), Dor (1963), În alb =i negru (1977), Scrieri alese (1981), Îmblânzirea ma=i- nii de scris (1988), Plimb[torul de purici (1992), Concert (1993) =. a. Romane: Singur în fa\a dragostei (1966), Unchiul din Paris (1973), Local ploi de scurt[ durat[ (1986), L[trând la lun[ (1997), Pactizând cu diavolul (1999) =. a. Aureliu Busuioc este autorul volumului de piese +i sub cerul acela... (1971) =i al comediei pseudoistorice Radu +tefan Întâiul =i Ultimul (scris[ în 1967-1968, needitat[, dar montat[ la teatrul Luceaf[rul în 1979, apoi scoas[ din repertoriu, pentru a fi reluat[ abia în 1998; textul ei a fost dat publicit[\ii în revista Nistru nr. 6 din 1988). S-a manifestat =i ca scriitor pentru copii: La p[dure (1955),

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Aventurile lui N[t[flea\[ (1961), Cizmele cocostârculuii (1967), Marele r[\oi Max (1968), Noile aventuri ale lui N[t[flea\[ (1978). Este maestru emerit al artei (1984), în 1996 devenind laureat al Premiului Na\ional, pentru cartea Concert. ION CIOCANU ION CIOCANU 134 n[ a oza aroi[ elrtv d oiia[ Poetul odinioar[. de declarativ[ patriotic[ poezia la ent[ numim aici poezia la nuan\ele =i subtilit[\ile comunic[rii artistice. Drept exemplu farmecul operelor sale =i satisfac\ia estetic[ a cititorului atent subtextului =i al al sugestiei, rânduri, fapt care printre m[re=te în scrisului chip considerabil al adept un este Busuioc Aureliu dramaturgie în =i proz[ în =i dar poezie, în numai Nu 45). pag. 1990, Lumina, Editura Chi=in[u, Malarciuc, Gheorghe Be=leag[, Vladimir Busuioc, Aureliu Costenco, Nicolai =coal[. în moldoveni scriitorilor Crea\ia Badiu, Busuioc Dolgan, (Mihail gravitate mult[ prea de poeziei a liric[ atmosfera fel într-un descarce s[ menirea au care metafor[ umoristic[, fie cu o poant[ sau un paradox ironic, sau compara\ie o cu fie duh, de vorb[ o cu fie intervenind deseori umoristic[, prisma la totul cu renun\[ nu autorul urm[ un cunoscut cercet[tor al crea\iei lui Aureliu Busuioc, în ani cu observat a serioase, lucruri despre serios vorbe=te puternic majoritatea operelor scriitorului. Chiar =i atunci când marcheaz[ sarcastic[, rar mai umoristic[, (autoironic[), ironic[ Tenta cerebral. pur discursiv, chip în declarat fie subtext, acolo de unde acesta apare oarecum spontan, f[r[ s[ o art[ specific[ a trimiterii gândului, altfel zis a ideii, în lor, prin plasticitatea textului, prin elegan\a stilistic[ =i printr- al criticii de specialitate, înainte de toate prin expresivitatea scriitorului au suscitat în permanen\[ interesul cititorului =i esen\ial la evolu\ia literaturii noastre contemporane. Operele notorii ale poeziei, prozei =i dramaturgiei cu care a contribuit procesul crea\iei sale, determinând o seam[ de particularit[\i exprimat prin metafore originale au prezidat de la bun început aleas[, \inuta intelectual[ distinct[, sinceritatea sentimentului metehnele omene=ti =i fa\[ de pl[gile sociale. de Cultura literar[ fa\[ zeflemitoare atitudinii sclipitoare, inteligen\ei fin, larg, stilistic[, datorit[ acelei culturi serioase =i gustului estetic publice prin opere de o anumit[ str[lucire lingvistic[ =i, mai literatur[ ]nzestratcuocultur[bogat[=is-aimpusaten\iei Aureliu Busuioc face parte dintre scriitorii care au venit în . În cartea: Mihail Dolgan, Nicolae Bile\chi, VasileBile\chi, Nicolae Dolgan, Mihail cartea: În . Patrie , replic[ inspirat[ =i pe deplin efici- Aureliu

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI vorbe=te inspirat =i serios despre diferitele elemente ale vie\ii, care constituie, în totalitatea lor, no\iunea sacr[ de Patrie 135 Norul. / Piatra aceasta. / Iarba. / Gândacul. / Strig[tul seara din prag: / Tinco, fa! / Drumul mereu desfundat / +i problema s[-l ba\i. / Poarta. / +i labele câinelui alb / Pe umerii t[i, / +i limba lui aspr[ / Pe mâinile tale cr[pate, / Mirosind a p[mânt / +i benzin[ , în subtext blamând expresia excesiv de grav[ a Patriei în viziunea scriitorilor pentru care aceasta e, de exemplu, o nem[rginire / de mun\i, de ape =i câmpii... (Emilian Bucov). Întru ob\inerea aceleia=i plasticit[\i =i sugestivit[\i a discursului poetic Aureliu Busuioc apeleaz[ la paradox în unele opere care se vor grave, asemeni instantaneului ce urmeaz[: Când zi de zi minciunii dulci te d[rui, / Cu zi de zi mai mort te vei trezi: / Nemuritor e numai adev[rul, / Acel ucis în fiecare zi. În operele sale propriu-zis umoristice el folose=te cu succes calamburul, dup[ cum se întâmpl[ în miniatura Pedagogie: Nu m[ vor =colarii, / Nu-s iubit! / Ce s[ fie oare? / Ne-am gân- dit. / Ne-a r[spuns conspectul / Cercetat: / N-a predat obiectul, / L-a pr[dat! Alteori unul =i acela=i cuvânt apare cu sensuri diametral opuse, dovedind o anumit[ ingeniozitate =i înde- mânare stilistic[ a scriitorului: Orice vers =i mic =i mare / Are-un num[r de picioare. / Dar al t[u, m[i fr[\ioare, / S[ \i-l bat[ cioarele, / E compus, pe cât se pare, / Nu atâta din picioare, / Cât e cu picioarele... (Versificare). Ingenios este Aureliu Busuioc în fabulele sale, înso\ite de o specificare esen\ial[: inverse. În Artistul, de exemplu, el reia cunoscuta fabul[ Greierul =i furnica, recreeaz[ în mod personal con\inutul acesteia, dar în moral[ nu-l deplânge pe greier, cu atât mai mult nu-l condamn[ ca autorul fabulei clasice; el o c[ineaz[ pe... furnic[: În fabula aceasta mititic[ / Moral[ parc[ e =i parc[ nu-i. / E foarte nepl[cut s[ fii furnic[, / S[ nu po\i face bine nim[nui... Incitanta pies[ liric[ Poetul nu este fabul[, cu toate c[ alego- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ria cu puiul de ra\[, care scrie o poezie îndr[znea\[ Cât de gustos e un gândac! =i o prezint[, pe rând, spre lectur[ =i apreciere, gâ=tei, lupului, motanului, ursului =i vulpii, se preteaz[, mai ales, fabulei. Ne referim îns[ la aceast[ poezie ION CIOCANU ION CIOCANU 136 de, se stinge. am pl[tit tributul greu de sânge / când am v[zut n[dejdea c[ ne-am luat-o stea c[l[uzitoare; zilelor de mâine, iar noi le-am p[strat n[dejdea viitoare / =i sufletesc: P[rin\ii în cuvântu-acesta ficiaz[ de un discurs energic, autorul dovedind pasiune, elan fra\ilor, cu moartea, / l-am repetat precum se-nva\[ c[p[tâiul cartea. la mult, Mai mamei. al scurs izvorul cu \â\a la slei\i în gheara bolii, / =i pentru c[ nu l-am repetat pe banca =colii, / ci l-am deprins de mici p[mântul, / am înv[\at =i noi de mici cuvântul, dar numai pentru c[ zgâriind cu ei (împreun[ cu p[rin\ii. din copil[rie de c[tre p[rin\i. Îl =tim =i noi, afirm[ poetul, nu De exemplu, cea intitulat[ o de poezii tonalitate grav[, are instructive, cu nu imagini plastice, Busuioc memorabile. Aureliu c[ rezult[ nu aici De procedeaz[ simplist, daltonismul s[u este favorabil crea\iei. realit[\ii: el vede ambele asupra aspecte, contradictorii, poetului ale vie\ii, viziunii nu a definitorie particularitate o m[ Poe\ii dezv[luite de el: semnifica\iile prin profunde =i autor de abordate motivele prin remarcabile poezii unor al distinctiv semn principalul inofensiv[ la prima vedere, cu zeflemeaua, cu ironia constituie zise: / Cât de gustos e un botul, lingându-=i ...Curând, / berechet!... perspective +i ce pulpe!... / Iar tare zise: Ce talent! / Ai toate c[ile deschise / vulpe, / Gândi, privind la el atent: / Ce pui gr[su\, ce piept, versuri: Când o citi (poezia puiului de ra\[. ideii promovate de el prin subtextul uman al ultimelor dou[ autor,de imaginate parabolei gravitatea seriozitatea, =i dar al adânc sensul numai nu eviden\ia a pentru umoristic[, care în context are o func\ie nu numai stilistic[, de accen- Este plin[ de sens, aici, reluarea de trei ori a cuvântului Glorificarea A=a se face c[ titlul c[r\ii de la 1977 mseu aet d sroiae i rvtt c gluma cu gravitate =i seriozitate de acesta Amestecul =. a. =. pâinii Ecologic[, Vecinii, B[trânul Poet, Metamorfoz[, =i ideea în chinul trist Pâine poet!...

continuit[\ii genera\iilor bene-

. =i din nou mai mult: noi Cuvântul acesta a fost =tiut =i-ncrâncenat al foamei, / pâine / În alb =i negru au pus n[dejdea I. C. ) =i doamna

expri- n[dej- I.

C. )

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tuare a ideii, dar =i una de fond, prin aceast[ repetare autorul subliniind c[ pâinea este chiar temelia d[inuirii noastre în timp. 137 Finalul poeziei Pâine, constatativ, sun[ =i ca un îndemn adresat de data aceasta genera\iei noi s[ procedeze, =i ea, în sensul continu[rii aceleia=i n[dejdi: +i ne-am zb[tut =i ne-am sculat din moarte / ca s[ le ducem visul mai departe. Poezia Pâine afirm[ direct, de=i are =i câteva imagini plastice, un mesaj etic important, acela de a purta grij[ principalei surse materiale de existen\[ a omului =i, prin aceasta, de a asigura continuitatea genera\iilor =i a neamului. În crea\ia lui Aureliu Busuioc se remarc[ în mod deosebit o seam[ de poezii, al c[ror mesaj este exprimat prin situa\ii neordinare, profund conflictuale. De exemplu, Un om a vorbit cu marea..., o parabol[ a curajului civic, a dorin\ei nest[vilite de a învinge în confruntarea cu for\ele oarbe ale naturii =i, prin extensiune, ale vie\ii în general. A omului care, suferind naufragiu în mijlocul apelor adânci, a îndr[znit s[-i strige m[rii zbuciumate: O, mare nebun[! / Au n-am s[ te-nfrâng? Omul purcede la confruntarea, pe via\[ =i pe moarte, cu stihia m[rii: Bra\ele tari fluturând / precum albe aripe, / Iat[-le sus, / peste spume, / ca iar s[ dispar[ apoi. / Ore se strâng, / ore se fac nesfâr=itele clipe: / Valuri, / o, valuri nebune! / Au nu-s eu / mai tare ca voi?! Poetul exprim[ în mod metaforic lupta omului cu rechinii, care de altfel nu sunt numi\i în episodul nemijlocit al luptei. Când omul se afl[ aproape de victorie (|[rmul, / e \[rmul aproape. / Aproape. / Via\a. / +i somnul...), ceva se întâmpl[ (+i via\a, =i somnul, =i som...), omul nu-=i duce la cap[t gândul, ba nici cuvântul abia început =i... nu mai vorbe=te cu marea / un om... Omul fiind învins, abia acum autorul îi nume=te pe acei care i-au stat în cale =i l-au r[pus: Valuri / î=i ling de pe albul nisipului sarea. / Nu, / n-au fost ele: / rechinii / ce-adulmec[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI noi sf[rm[turi de catarg. // O, cum le place rechinilor marea! / Marea / cu oameni ce-noat[ departe / în larg. Poezia aceasta e un imn închinat omului care nu s-a l[sat intimidat de m[re\ia =i zbuciumul turbat al m[rii, altfel zis ION CIOCANU ION CIOCANU 138 înc[ mai valoros asupra felului nostru, al fiec[ruia, de a fi. furat pemine / =im-am eu furat, de-am iar / b[rb[tesc, cântec de-un temut neîndoielnic[: Eu m-am temut de lume =i de tine, / eu m-am pe deplin rigorile estetice, dar importan\a acestui mesaj este poeziei are form[ de concluzie logic[, fapt care nu satisface înf[ptuiasc[, el a s[r[cit din punct le de s[ vedere dorit spiritual. a Mesajul care pe ac\iunile în manifesta se a de =ansele însu=i, o dezv[luire treptat[ a duplicit[\ii lui de o via\[. Ratând conflict interior, este o confruntare a personajului liric cu sine om nemernic, / el umbl[, neb[tut, cu fruntea sus. un foarte bun prieten, un intrus. / Dar m-am temut s[ bat un manifesta prin fapte: Am vrut se cândva a s[ de bat prilejul un ratat om a nemernic, el / caz acest în =i dar nobil[, bitabil Ac\iunea dorit[ de personajul liric înf[ptui. în o strofa a a doua de este curajului indu- lipsa de ci ac\iunii, a noble\e de zâmbind =i ast[zi în muzeu. Nu st[ e ea vorba / de Mona-Liza, noble\ea pe ori fur lipsa s-o temut m-am Dar / eu. doar vrut cândva s-o fur pe Mona-Liza / ca s[ m[-mb[t de zâmbetu-i Am ac\iona. a de sale temerii fa\a în liric personajului ale Situa\iile imaginate de el exemplific[, pe rând, tot atâtea ced[ri Poetul e st[pân =anse. pe =i metaforele ocazii doldora de ratat sens A =i vie\ii. de semnifica\ii. parcursul pe fac[ le s[ dorit anterior. Personajul ei liric n-a cutezat unele lucruri pe care a analizate poeziei al antipod un reprezint[ aceasta lucrarea crea\ie a autorului este naufragiului, moartea îi urma era iminent[. în \[rm spre înoate s[ cutezat fi n-ar dac[ chiar ce, se strâng... Un imn zimbru-n z[bale. / zante =i originale: Marea r[sufl[ adânc, / zbuciumat, / concrete\e vizual[, pictural[, cu epitete =i o compara\ii de caracteri- versuri cu parabol[, de form[ în imn Un complicate. problemelor fa\a în vie\ii, greut[\ilor fa\a în cedat n-a Poezia incit[ puternic la medita\ie asupra vie\ii =i fapt =i vie\ii asupra medita\ie la Poeziaputernic incit[ Întreaga poezie Întreaga O alt[ poezie care se distinge în mod deosebit din întreaga Valuri / cu creste Am vrut cândva... vrut Am încerc[rii Am vrut cândva temut devia\[ s-otr[iesc omului de a se salva, de vreme de cret[ / , axat[ pe un puternic un pe axat[ , ... Într-un anumit sens, în crunt[ . armat[ m-am ca un

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Întreaga sa crea\ie poetic[ îl prezint[ pe Aureliu Busuioc drept exponent fidel al versului clasic, pe care îl modeleaz[ conform temperamentului =i preferin\elor sale artistice 139 particulare. Fie c[ abordeaz[ motive civice de importan\[ deosebit[ (patria, p[mântul natal, trecerea implacabil[ a timpului, continuitatea genera\iilor etc.), fie c[ ia în dezbatere liric[ st[ri suflete=ti =i de con=tiin\[ (în poeziile peisagistice =i ]n cele erotice), fie c[ surprinde în chip original spiritul contradictoriu al realit[\ii (ca în poezia omonim[: Noi discut[m =i hot[râm. / El stric[ =i încurc[. / Noi din maimu\[ coborâm. / El urc[), autorul r[mâne în albia poeticii tradi\ionale autohtone, fapt confirmat =i de poeziile sale consacrate lui Mihai Eminescu (S[rmanul Dionis), Tudor Arghezi (Arghezi) =i altor clasici na\ionali, =i de confesiunile poetice concepute =i realizate într-o formul[ liric[ bazat[ pe sinceritatea dest[inuirii =i pe muzicalitatea expresiei (ca în poezia Cuvântul: Mi-a= vrea cuvântul muzicii asemeni: / Nu în\eles anume b[nuit, / În propria simple\e t[inuit, / Ca spicul greu în bobul care-l semeni). C[ tradi\ionalitatea sa ia în majoritatea cazurilor o înf[\i=are profund particular[, este semnul de totdeauna al poetului autentic. Cit[m aici înc[ una dintre poeziile de rezisten\[ ale scriitorului, Doin[. Axat[ pe motivul glorific[rii p[mântului natal, ea se constituie dintr- un discurs liric de factur[ clasic[, pe care îns[ autorul nu rezist[ ispitei de a-l dilua printr-o compara\ie menit[ s[-i tempereze grandilocven\a: M[-ntorc, p[mântul meu, la tine / +i-n mine ce-ai turnat un strop de har, / M[-ntorc precum be\ivul la pahar / Ca s[ mai sorb din dorul t[u de bine Poetul este un tradi\ional convins =i consecvent în exprimarea sentimentului filial (fa\[ de p[mântul str[bun): +i a= fugi de tine de-n zadar / Când graiul t[u cu str[luciri latine / Duios =i liber d[inuie în mine, / Când îmi doine=te versu-i de cle=tar De factur[ tradi\ional[ este adresarea direct[ a poetului SCRIITORI DE IERI +I DE AZI c[tre obiectul iubirii sale profunde =i permanente: P[mântul meu, muncitul meu p[mânt / Cu brazda trist[-a v[ilor pe frunte, / Din h[u de ani spre alte zile punte, / Nu plânset

ION CIOCANU ION CIOCANU torni în suflete, ci cânt 140 a vie\iiunuicolectiv depedagogiîncare penea=teptate derent ironic[, pân[ la urm[ nelipsit[ de gravitatea necesar[, calitate. exprimat el ]nsu=i prin titlul c[r\ii sale din 1977. realist-socilaist[ de odinioar[, dar =i a a numai nu adic[ vie\ii, ale optat mereu pentru cuprinderea ]ntregului spectru de culori Se adaug[ faptul c[ acest original plimb[tor de nostalgii a late, care au contribuit esen\ial la prestigiul crea\iei lui lirice. lecturi bogate din marea literatur[ rom`n[, lecturi bine asimi- Rom`ne, Bucure=ti, 2002, pag. 178). El vine, evident, =i din Edi\ia a III-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Funda\iei Culturale Cimpoi, histrionic pe u=or cunoscuta linie =i Macedonski hieratic Minulescu (Mihai ceremonial un cu simbolist ]nt`rziat unui dirijate a poeziei, Aureliu Busuioc a recurs la o masc[: cea a ra\ia unui distins confrate de breasl[: }n condi\iile oficializ[rii laritate proeminent[ a crea\iei sale poetice. scrisului poetic al lui Aureliu Busuioc =i constituie o particu- ironic, alteori autoironic sau zeflemitor este o permanen\[ a toare a versului =i a expresiei lirice tradi\ionale cu elementul sicriu +i oaze de p[dure sun[toare / dator cu tot ce-am scris =i scriu / P[mântului acesta cu ponoare / marcat =i el de o parantez[ poetic[ particular[: M[ =tiu dar perfecte, rim[ =i ritm cu tradi\ional[, cheie în realizat cit[m cel pu\in strofa de început a unui alt sonet conceput =i s[-nfrunte, / +i m-ai deprins, p[mântul meu, s[ cânt. dragostea sa pentru glia str[bun[: C[ci numai cântul e n[scut din anume rezultat[ fiin\[ ca autorului a autodezv[luire o frumuse\i lingvistice sonet, nu mai pu\in tradi\ional, constituie Romanul de proz[ =i scrie care valoros poet un e Busuioc Aureliu Afirm`nd acestea, nu l[s[m f[r[ aten\ia cuvenit[ conside- Aceast[ îmbinare fireasc[, organic[ =i totodat[ surprinz[- +i dac[ tot suntem la motivul p[mântului natal, e cazul s[ de =i ideatic sens de plin acestui al încheiere de Distihul O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. Singur în fa\a dragostei albului Ce-mi cresc înalte scânduri de preconizat de estetica de preconizat

este o expresie prepon- negrului, dup[ cum s-a

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI vine un profesor nou, inteligent, în m[sur[ s[ introduc[ un suflu de aer primenitor în activitatea întregii =coli. Adic[ a=a 141 se întâmpl[ în majoritatea nuvelelor =i romanelor despre =coal[ de pân[ la Singur în fa\a dragostei (tip: Las[ vântul s[ m[ bat[... de Ana Lupan). Aureliu Busuioc îl prezint[ pe Radu Negrescu drept tân[r venit în sat numai pentru a-=i satisface stricta obliga\ie =i a a=tepta o invita\ie de la Academie (marele semnal). Acesta e primul semn al parodiei. Radu Negrescu nu-=i propune o primenire a st[rii de lucruri din =coal[, el nu se vrea un profesor-model, nici nu se gânde=te s[ r[mân[ pedagog. Inten\ia scriitorului de a r[sturna o situa\ie devenit[ între timp =ablon în proza epocii l-a determinat pe un erudit critic din epoc[ s[ numeasc[ romanul lui Aureliu Busuioc face\ie (de la latinescul facetiae glum[, umor, în italian[ fax f[clie, flac[r[) specie literar[ umoristic[, nuvel[ sau anecdot[ cu final surprinz[tor, spiritual (Vasile Coroban, Studii. Eseuri. Recenzii, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1968, pag. 202, 205). Scriitorul a abordat o schem[ r[spândit[ în proza anilor 50 pentru a o discredita din interior. Romanul s[u constituie o replic[ la atare scheme. Aureliu Busuioc ia în zeflemea seriozitatea =i siguran\a de sine a personajelor, de fapt =i a autorilor, =i dezumfl[ acele mostre de naivit[\i, propunându-ne o istorie marcat[ de haz =i de spirit. Elementul parodic, pomenit mai înainte, se v[de=te în polemica, neafi=at[ ostentativ, cu descriptivismul lor =i cu lipsa de adev[r. Radu Negrescu vine la o =coal[ s[teasc[ f[r[ inten\ii mari =i iluzii naive. De fapt, el evadase dintr-o lume în care nu se sim\ea bine (rela\iile sale cu Lida etc.). În a=teptarea invita\iei de la Academie, Radu Negrescu este un om ca to\i oamenii; nimic din multul =i incredibilul entuziasm al personajelor ce reprezentau pedagogi con=tiincio=i peste m[sur[, cumin\i ca SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ni=te îngeri. Este =i el bogat suflete=te, dezvoltat din punct de vedere intelectual, posed[ în afar[ de aceasta o real[ capacitate de a se autoironiza. Dar scriitorul nu se gr[be=te

ION CIOCANU ION CIOCANU s[ prezinte o primenire categoric[ =i radical[ a personajului. 142 merit[ s[ le dai nu ceea ce tic[lo=i, ai mai ni=te scump, îi sunt =tiu eu!), b[rba\ii se întip[resc Octavianovna, Otilia zici s[u, chiar unele personaje periferice, ca Otilia (te rog s[-mi ce =i autorul romanului este un mu=teriu al restaurantului. frazei cre=te pe seama autopersifl[rii ce-o con\ine ea, de vreme oamenilor sovietici,cuceva pu\inspusblamabil.Suculen\a majoritatea de confundat[, era odinioar[ care institu\iei al vedem ca aievea zâmbetul abia afi=at al unui vizitator frecvent cuvânt, folosit cu talent. Gra\ie acestui cuvânt recunosc sau ceeaceeacela=ilucru s[ v[ convinge\i pe dat[ cât ar pierde propozi\ia inaugural[ romanului. Încerca\i s-o citi\i f[r[ specificarea recunosc =i o nit, recunosc, într-un restaurant este chiar fraza de debut a ale veselului Aureliu lucru Busuioc î=i de dovedesc eficien\a. instrumente L-am întâl- alte =i adev[r drept trece putut lipsa de vigoare sau chiar de sens a afirma\iei care altfel ar fi fa\a unor aprecieri înalte =i serioase, concluzia etic[ ce tr[deaz[ în m[iestrit[ lor punerea prin banalit[\ile desfiin\eaz[ care profund[, gândire de seve în bogate de nea=teptat expresii h[zos, provenit din înv[luirea banalit[\ilor în haine alese, în cu atât mai impresionant[, comentariul umoristic succint =i fireasc[, spontan[, zis altfel imediat[, Replica sarcasmul. umorul, ironia, dezinvoltur[ atâta cu mânuiasc[ s[ care noi, la breasl[, de confrate Rar române=ti. de... =i îngrijite romanul fi considerat un alt element al face\iei. liu Busuioc î=i propusese s[ lupte, r[mâne în picioare ar putea s[n[toas[ în colectiv. Faptul c[ schema, împotriva c[reia Aure- Viorica Vrabie se anun\[ lupt[tor principial pentru =i o iner\ia, atmosfer[ dep[=e=te î=i Maier profesorul =i demitizat, este genereze o atare primenire. personajelor, adic[ resorturile intime, puternice, capabile s[ În romanul s[u conteaz[ mai mult sentimentele =i gândurile Radu Negrescu în dialoguri, Viorica Vrabie în jurnalul Nu numai printr-un vocabular =i printr-un limbaj atât de Drept care apare fireasca întrebare: prin ce dar[ este nou Pân[ la urm[, primenirea se întâmpl[. +i directorul Spânu Singur în fa\a dragostei? câtnepoatespuneunsingur

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI adânc în memorie. Uneori, ca în cazul lui Spânu, o singur[ remarc[ tr[deaz[ superficialitatea =i chiar obtuzitatea. Înc[ 143 în anii 60 scriitorul lua în zeflemea modalitatea de adresare adoptat[ la noi oficial dup[ modelul rusesc, absolut str[in[ limbii noastre. La observa\ia Vioric[i Vrabie c[ Viorica Mircevna sun[ ciudat, Spânu r[spunde cu mult[ profunzime: Ciudat, neciudat, n-ai ce-i face! C[ nu mata l-ai botezat pe tata! Banalitatea r[spunsului rezid[ în faptul c[ Spânu nici nu admite gândul c[ e vorba despre inoportunitatea principial[ a patronimicului în limba noastr[; el crede c[ Viorica se referise la numele tat[lui s[u. Dar culmea banalit[\ii abia urmeaz[, de vreme ce Spânu adaug[ la remarca anterior citat[: Popa l-a botezat pe tata matale! Scris în întregime cu o art[ admirabil[ a cuvântului, romanul Singur în fa\a dragostei î=i poate atinge într-o m[sur[ mai mare decât operele serioase cu aceea=i tem[ obiectivele instructive privind profesorul =i demnitatea lui, nevoia de personalitate a acestuia, necesitatea unui climat psihologico- social propice desf[=ur[rii normale a procesului de înv[\[mânt. Acest lucru e posibil datorit[ invers[rii totale a schemei din operele persiflate de scriitor ca într-o face\ie autentic[: Radu Negrescu nu schimb[ starea de lucruri din =coala de la Recea Veche, iar dac[ o schimb[, reu=e=te s-o fac[ doar par\ial, în orice caz nu radical, ca într-un pseudoroman al lui Gheorghe Madan, protagonist al c[ruia este directorul Stej[rescu; mai curând scurta aflare în colectivul =colii l-a schimbat pe el, pe Radu Negrescu, convingându-l s[ nu pozeze, ci s[ ac\ioneze, s[ nu reflecteze despre dragoste, ci s[ iubeasc[, s[ nu-=i fac[ iluzii c[ este cineva, ci s[ fie. Plin de aceea=i ironie debordant[, de persiflare permanent[ a adev[rurilor r[suflate =i a pseudoadev[rurilor este romanul Unchiul din Paris. Alexandru (alteori Alecu) Stanca a fost lupt[tor în Spania =i a locuit un timp în Fran\a, iar spre b[trâne\e SCRIITORI DE IERI +I DE AZI s-a întors la ba=tin[. Faptul însu=i c[ un om care a v[zut marea bog[\ie a lumii se arat[ încântat de fermele (complexele) noastre de porcine con\ine un umor puternic. Scriitorul nu putea lua în zeflemea atare complexe zootehnice, considerate ION CIOCANU ION CIOCANU 144 c[ în societatea sovietic[ sunt realiz[ri remarcabile, Ion Roman ]n via\a asta? Numai r[u, din toate p[r\ile =i de la to\i... te =tiam mai altfel! egoi=ti! (...) r[i, sunt oamenii c[ pentru numai toate +i Stai!... capul... Nici cas[, nici \ar[, nici copii, nici un col\i=or unde s[-\i pui b[trâne\e? la tu ajuns ce-ai Cu monument? cineva pus |i-a Te-aascult[-m[! Stai, ceva? cineva? schimbat mul\umit s-a luptat pentru ni=te str[ini; în Fran\a zici c-ai luptat, ei =i? Ce, =i se ur[sc. Nu pot împ[r\i lumea! Iaca, ai fost tu în Spania, ai sovietice de odinioar[. Se tem oamenii unii de al\ii, Alecule, care este de fapt cel mai necru\[tor apreciator al realit[\ii care de mult nu mai pune vreun pre\ pe ideile revolu\ionare =i contabil Roman, Ion lui al sau ograd[), în clip[ pe-o pu\in (cu) porci, care nici nu-l recunoa=te pe Stanca (nu-l invit[ cel de comerciant contemporan, chiabur un devenit Ciutac, lui epocale de odinioar[ =i despre fo=tii revolu\ionari de tipul pretext pentru a spune câte ceva adev[rat despre realiz[rile Am putea spune c[ Alexandru Stanca r[mâne mai curând un tiv de la Andrei sau totu=i de la Aureliu?), un ironist incorigibil. prea pu\in concludente, omniprezent r[mânând Richi (diminu- conving[tor, fie c[ nu are ce ad[uga la cele dou[ povestiri Stanca fie c[ nu dore=te s[ se dest[inuie sincer, am[nun\it =i cel eroic, este =ubred de tot, de vreme ce unchiul Alexandru lui ideologico-tematic: eroic, ironic =i satiric. Ce-i drept, primul, ingenios =i agreabil. realiz[rile glorificate nes[buit odinioar[, =i o =i face într-un realit[\ile mod demitizeaz[ Busuioc Aureliu b[trânului. ale du-i posibilitatea de a dezumfla închipuirile lipsite de temei pe Alexandru Stanca s[ se minuneze, studentului Richi oferin- odinioar[ la noi chiar de noi! realiz[ri epocale; el îl pune La înc[ o încercare a lui Alexandru Stanca de a-l convinge De unde, de unde... Din via\[, de unde! Ce-am v[zut eu Contabilul pufne=te: De unde-ai scos, Ioane, filozofia asta? Într-adev[r, parc[ Unchiul e gata s[ sar[ de pe scaun, apoi se calmeaz[... Pe parcursul romanului se între\es trei substraturi ale fondu-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI îi d[ replica definitiv[: Tu s[ nu-mi spui mie a=a lucruri, auzi! S[ nu-mi vorbe=ti a=a ceva! N-ai dreptul! Tu n-ai urcat 145 un deal de patruzeci de ani cu crucea în spate! N-ai urcat! Dac[ Aureliu Busuioc ar fi reu=it s[ spun[ numai acest adev[r despre puterea sovietic[ în 1973, romanul s[u Unchiul din Paris ar fi totuna îndr[zne\ =i apreciabil. Or, el este plin de atare adev[ruri, spuse în mod aluziv, de cele mai multe ori ascunse înd[r[tul glumelor interminabile ale studentului Richi. Am putea spune c[ jum[tate din succesul romanului este asigurat de Richi. Ba de ce n-am zice: de autor, care s-a travestit în acest narator deosebit de volubil, inventiv, subtil =i am mai remarcat agreabil... Aureliu Busuioc s-a dovedit un prozator interesant =i în romanul Pactizând cu diavolul (1999), axat pe tema destinului basarabeanului la mijlocul secolului dou[zeci, abordat[ =i de Ariadna +alari în Labirintul =i Venetica, ambele cu centre de triere a repatria\ilor, cu drumul spre Basarabia parcurs de personaje în trenuri pentru vite, cu alt[ lume aici Bune sunt romanele distinsei prozatoare, îndr[zne\ mai cu seam[ primul, scris =i chiar publicat pe când pu\ini dintre colegii de breasl[ erau dispu=i s[ fac[ la fel. Dar tema aceasta, de altfel ca oricare alta, are atâtea aspecte, fe\e =i fa\ete câte personalit[\i scriitorice=ti se apuc[ s-o abordeze în mod artistic. Mai mult, adev[rata vigoare a unui scriitor se las[ apreciat[ nu numai atunci când prozatorul, de exemplu, descoper[ o tem[ a sa, ca =i cum inedit[, ci, mai ales, atunci când el dezv[luie ineditul esen\ial =i definitoriu al unor teme, probleme, situa\ii cunoscute cititorului. Or, în afar[ de cadrul general întoarcerea protagonistului romanului din România =i implicarea lui în realitatea Basarabiei imediat postbelice însorite, eliberate =i înflorite totul în noul roman al lui Aureliu Busuioc poart[ amprenta felului de a vedea lumea, de a o în\elege =i interpreta artistic al unui alt repatriat de odinioar[ =i al unui alt maestru al SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cuvântului. Spre deosebire de prozatoarea pomenit[, el nu recurge la stilul preponderent publicistic =i la nara\iunea epic[ obiectiv[ cu desf[=ur[ri largi, ci adopt[ o scriitur[ întemeiat[ pe fixarea laconic[ a am[nuntului, detaliului, gestului, replicii ION CIOCANU ION CIOCANU 146 r[sf[\at[, sim\ea un nod în gât. Iar imagina\ia începea s[-i începea imagina\ia Iar gât. în nod un sim\ea r[sf[\at[, cea mezina Ani=oara, pe ales mai amintea, =i-i când dat[ fiecare de dar dragi, celor icoana cât de cât estompeaz[ nu rar, cei doi ani de desp[r\ire ori, mai bine zis, de necunoscut mai cât familie la gândeasc[ se s[ str[duia se Mihai Acum moscovit l-a g[bjit într-un s[tuc de la hotarul cu Iugoslavia. române=ti, inspirate de aceea=i organelor Rusie. Pe partea Alexei din Olteanu regimul umilirile evitat n-au dar ruseasc[, basarabenii n-au fost cru\a\i =i protejati. P[reau s[ evite Siberia fac[, de vreme ce nu =i-a propus un atare scop, c[ nici în |ar[ s-o cazul era nu nici =i am[nun\it, scrie nu Busuioc Aureliu ce-i a=tepta =i trecuser[ în România, sperând s[ fie proteja\i. cilor =i de teama Siberiei. Tat[l =i ceilal\i ai s[i intuiser[ just unul ca =i dezmo=tenit în plin mijlocul veacului dou[zeci. o veste. Protagonistul romanului fierbe mai mult în sine, ca pornit încoace în c[utarea alor s[i, de la care nu primea nici Olteanu, Mihai România, din înc[, acolo de ru=i de ridica\i p[rin\i cu agronomie, la de studentul el, =i vestonul ), scotea nu-=i nici mine, la nebun un ca repezea se =i salon m[ g[sea întotdeauna goal[ sub masa din buc[t[rie sau din cazarm[, la de seara întorcea se Când centru în Sibiu, La vorbind oromân[aproapeperfect[(Ah, din Kiev, m[ritat[ în timpul r[zboiului cu un colonel român =i «Bine te-am g[sit de-a doilea oar[, Patrie!» noii deschiz[turi spre lume =i striga cât îl puteau \ine bojocii: fa\a în trântise se numit) fie s[ insistase Vasilievici(a=a Vasilii ace=tia, dintre Unul cet[\eni. bie\ilor a libertate a=a-zisa culori de gama toat[ în prezinte s[ obligat pomeni în\elese ca «sfobodnâi » înfiin\atul hotar sc[p[ printre din\i ni=te sunete ce puteau fi câteva clipe în semiîntunericul vagonului ce trecuse proasp[t privi ce dup[ care ulei, de p[tat[ pufoaic[ într-o oblici, în fa\a ochilor min\ii noastre pe acel soldat m[runt, cu ochi personajelor. În chiar prima pagin[ îl vedem viu =i întip[ritor Familia Olteanu se evacuase peste Prut de groaza bol=evi- Apoi v[duva b[trân[ a unui preot, cânt[rea\a de operet[ Repatria\ii se v[zur[, prin urmare, liberi, =i scriitorul se ce via\[amavut!

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI construiasc[ cele mai oribile scene Pân[ afl[ de la maiorul rus Rosomahov c[ ai s[i tr[iau. 147 De aici încolo Mihai Olteanu tr[ie=te nu numai în sine, dar =i în afara sufletului s[u chinuit, în lumea obiectiv[ din jur. Chiar aducerile sale aminte au capacitatea de a recrea atmosfera timpului =i locului, de a ne pune în contact cu o realitate diabolic[. Ghearele regimului de la Kremlin ajungeau f[r[ nici o greutate =i în România în var[ se operaser[ arest[ri masive printre studen\ii clujeni, facultatea era aproape distrus[, epurarea indezirabililor din rândul cadrelor didactice luase amploare, erau catedre la care locul somit[\ilor îl ocupaser[ laboran\i sau anonimi da\i cu noul regim Desfi- in\area catedrei de genetic[ =i punerea în disponibilitate a unor profesori cunoscu\i =i aprecia\i îi d[deau de gândit O dat[ coborât din tren în gara marelui ora= de destina\ie (în\elegem c[ e vorba de Chi=in[u), Mihai Olteanu se prezint[ ca o imagine obiectivat[ a scriitorului însu=i, îndatorat prin via\a sa =i a concet[\enilor s[i trecu\i prin calvarul deport[rilor staliniste s[ spun[ adev[rul crunt despre timpurile tr[ite, adev[r care conform lui Aureliu Busuioc lipse=te cu des[vâr- =ire în paginile pline de limonad[ ale celor chema\i s[ fie cronicari ai timpurilor =i lucr[rilor noastre. Trecem peste afirma\ia citat[ la urm[, ca s[ spunem c[ autorul se achit[ de sarcina asumat[ cu talentul cunoscut =i recunoscut înc[ din Singur în fa\a dragostei =i Unchiul din Paris. Chi=in[ul este evocat de prozator prin am[nunte =i detalii veridice =i pitore=ti, inclusiv la nivel verbal, prin Comitetul împlinitor or[=enesc, Ministerul treburilor l[untrice, locotenentul Gropa (m-a corectat r[spicat când am încercat odat[ s[-i pronun\ numele corect!) etc. +i mai important este, bineîn\eles, pitorescul personajelor. Exagerat de severul Gropa, de exemplu, se dovede=te curând un fost coleg de liceu al lui Mihai Olteanu, destituit dintr-un motiv atât de r[spândit în SCRIITORI DE IERI +I DE AZI epoc[ un binevoitor trimisese la minister o scrisoare anonim[ cu o fotografie de-a lui în uniform[ de str[jer. De prin clasa a treia sau a patra de liceu. Lucrurile n-au ajuns pân[ la pu=c[rie, dar din partid =i din minister fusese eliminat ION CIOCANU ION CIOCANU 148 înscenase o strangulare nea=teptat[ =i, desigur, nemotivat[. r[mase, chipurile, de la Mihai Olteanu, c[ruia securitatea îi de complicat al basarabeanului la mijlocul secolului dou[zeci. =i toate f[r[ s[ vin[ în contradic\ie cu tema destinului dureros de data aceasta ironia =i autoironia, luarea peste picior, gluma, c[tre scriitor a realit[\ii obiective. Stilul autorului include =i de rememorare de originale procedee ca filme, câtorva ai f[r[ s[ aib[ vreo vin[. Ne sim\im la un moment dat privitori cu adev[rul adev[rat despre via\a celor ce au înfundat Siberia adeveresc lor,dezna\ionalizarea impregnate toate de presus mai ce iar rusisme de pline texte sale, surorilor ale =i acestora. Citim cu pl[cere dezv[luirii =i totodat[ procesul cu durere în scrisorile mamei scriitorul apeleaz[ care la literare propriu-zis modalit[\ile prin =i intelectuale calit[\ile prin ar fi atins performan\e. Este un personaj principial nou, anume ales, un intelectual de marc[, unul care, în condi\ii normale, =i mai regretabil[, cu cât Mihai Olteanu se dovede=te un spirit din motive obscure. Tragedia din final este cu atât mai mare luau ochii de pe el, apoi cu omorârea lui de c[tre securitate nu-=i care securit[\ii func\ionarii =i Olteanu între dialoguri redactor-=ef pomenit anterior, Neculai Mo\oca), cu frecvente urma intuirii juste a virtu\ilor tân[rului repatriat de c[tre acel (în sovietic[ Patria ziarul la nea=teptat[ lui angajarea cu deplasa la Kurgan, unde se aflau maic[-sa =i cele trei surioare, Mihai Olteanu, cu încercarea lui pu\in spus nereu=it[ de a se publicat masiv, un fel de dar Petrearatat, poet Darienco. Mo\oca, Neculai Nistru peste de originar func\ionar ajuns redactor-=ef al unui ziar important ca unul omene=ti, calit[\i de nelipsit pitoresc, personaj alt un aici pactul cu diavolul, scos de autor =i în titlul c[r\ii. zis altfel securitatea, cu colaborare de act un semneze s[ manipuleze pe Olteanu pân[ se simte reu liber în el a-i Anume acestora. psihologiei a oamenilor, a securit[\ii, nelipsit de o anumit[ agerime a min\ii, de în\elegere Impresionant este locotenentul superior Krasnovski, angajat al Un procedeu de crea\ie, principalul, este citarea caietelor lui al complicat destinul dezv[luie romancierul fond, În Nu ne-am face pân[ la cap[t datoria dac[ n-am remarca propune acestuia et s[-l =e=te

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI În colaborarea intim[ dintre personaje =i dezinvoltura cu care este scris întregul roman Pactizând cu diavolul, în pitores- 149 cul, veridicitatea =i autenticitatea personajelor, monologurilor, filmelor rezid[ farmecul acestei c[r\i a lui Aureliu Busuioc, marcate de tragismul existen\ei basarabeanului la acel mijloc de veac dou[zeci, pe care mai avem a-l cunoa=te, în\elege, con=tientiza, nu numai pentru memoria p[rin\ilor =i bunicilor no=tri, dar =i pentru a ne dumeri noi în=ine pân[ la cap[t asupra unor lucruri esen\iale despre regimul comunist, care le cam scap[ uneori cona\ionalilor no=tri. De aceea credem c[, pe linia inaugurat[ de Singur în fa\a dragostei =i de Unchiul din Paris, este rândul romanului Pactizând cu diavolul s[ produ- c[ o înnoire de principiu în proza româneasc[ din Republica Moldova, prin importan\a subiectului =i autenticitatea personajelor, prin stilul lui de cele mai multe ori sclipitor. Mai pu\in activ în domeniul dramaturgiei, Aureliu Busuioc a dovedit reale capacit[\i de crea\ie =i în arta destinat[ mont[rii scenice. Chiar prima dram[ inclus[ în cartea +i sub cerul acela dovede=te o art[ admirabil[ a individualiz[rii personajelor prin limbajul lor pitoresc, de o nuan\[ inconfundabil[ în contextul literar al epocii. D[m drept exemplu dialogul celor doi agen\i la siguran\[, care se încaier[ în plin[ noapte, f[r[ s[ se fi recunoscut din prima clip[:

PRIMUL AGENT. Uite-l! Stai, c[ trag! AL DOILEA AGENT. Cine s[ stea, b[? PRIMUL AGENT (înfierbântat). Cine \i-i b[, b[? Aha! (Zgomot de înc[ierare.) S[-i zici b[ lui Ciuc[, b[?! Ha! AL DOILEA AGENT. Ce fa ? (O lovitur[ =i zgomotul unui corp c[zând.) PRIMUL AGENT (trece sub felinar). S[ m[ fraiere=ti tu pe mine?! S[ m[ duci de nas? Dar mi-ai picat +i mai vorbim noi Ia s[-\i v[d mutra (Îl trage de picioare la

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI lumin[. Cel[lalt e cu fa\a în jos. Îl întoarce pe spate. Stupefiat ). Nae? S[ fiu al naibii c[-i Nae! B[, da, o f[cui! S[ mori de râs De-o afla don Tudor, îmi neferice=te cariera Ia s-o întindem engleze=te (Se ION CIOCANU ION CIOCANU 150 b[t[ile pe meleagurile noastre! Va =i dreptatea fi un cer senin! veni ( va c[ =tim Noi (Colea: Basarabia în comunist[ cauza privind optimist de ridicol totodat[, =i, moartea copiilor c[zu\i evocând în marea final b[t[lie pentru un dreptate =i cu fericire =i tr[d[tor un cu ilegali=ti, acela noi, basarabenii, nu inspir[m încredere ), drama Numai (tip: lucrurilor a în\elegere just[ o cu =i economie afl[m unde-i explozibilul. Pân[ atunci nici s[ o bine mi=care! etc.). fi Ar Centru. la de omul vine astea Zilele pruden\[. c[ lupt[m. Sau crezi c[ mie mi-i mai u=or? , Retragere? Nu, Dorino. Putem fi =i sentimentali, dar s[ nu uit[m nici o clip[ derent ca din carte sau de la tribun[ (Suntem revolu\ionari, vezi de curcan; dac[-l arzi, î\i rup gâtul! etc.). Sec[tura Pui=or!, Foarte bine, feti\a mea. Ai grij[. +i acum platou! acela=i pe scrumbie cu tartinele =i pi=coturile pus adresate Iuliei, fat[ în casa profesorului (Toanta, ia te uit[, a permanen\a adres[rii pui=or), în replicile acesteia din urm[ se v[de=te în dialogurile profesorului Bazil cu so\ia sa Adi (cu vidualiza personajele prin limbaj. Aceea=i capacitate literar[ dar subliniem repet[m îndemânarea scriitorului de a-=i indi- tr[im Sub cerul acela vor tr[i oameni liberi =i mândri! ). În fond îns[, cu excep\ia unor am[nunte strecurate cu strecurate am[nunte unor excep\ia cu îns[, fond În Din p[cate, revolu\ionarii (Dorina, Seneca) vorbesc prepon- ieftine, scene unei a impresie u=oar[ o las[ Fragmentul m[ De-ai avea =i un cap la el. AL DOILEA AGENT PRIMUL AGENT da=i, m[, în mine? E=ti chior? AGENT DOILEA AL gaz? D[-te PRIMUL AGENT AL DOILEAAGENT Stai, b[, nebunule Înc[ierare Nae, eu îs, b[ piedic[. Ciuc[, b[! o pune îi cel[lalt plece, s[ întoarce te uit[ ce mai surpriz[! +i tu e=ti de [ia, m[ Ciuc[?! se prezint[ ca o suit[ de scene cu lupt[tori comuni=ti, ). +i sub cerul acela . Da tu de ce da=i? . Care de [ia, nenorocitule! Ai b[ut Ai nenorocitule! [ia, de Care . . Eram în legitim[ +i ai un pumn, ( ( c[lare peprimul se las[ pe =ezute al[turi =ezute pe las[ se Chiar dac[ nu ne e dat nou[ s[ Strig[ ca s[ acopere ). +iacu Ei,ia +i sub cerul ). De ce De ). ).

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Marcat[ de ideologia comunist[ a timpului în care a fost scris[, drama +i sub cerul acela se las[ în\eleas[ ca o prob[, 151 nelipsit[ în întregime de calit[\i în primul rând lingvistice, prin care Aureliu Busuioc s-a manifestat ca dramaturg. Prob[ urmat[ de o istorioar[ dramatic[ în trei anotim- puri Plecarea fiului risipitor (un alt titlu al acestei drame: Toate trei anotimpurile). Spre deosebire de drama +i sub cerul acela , tributar[ ideologiei comuniste, aceasta e axat[ pe o tem[ general-uman[ rela\iile dintre p[rin\i =i copii, în vog[ odinioar[, dar suscitatoare de interes =i de importan\[ =i în prezent. Autorul conduce cu îndemânarea cunoscut[ dialogul, replicile personajelor denot[ aceea=i art[ a individualiz[rii lor prin cuvânt, cel pu\in dou[ personaje Pavel Ro=covan =i fiul s[u Toma se manifest[ ca purt[tori ai unor idei =i atitudini ferme =i capabile s[ caracterizeze dou[ moduri, diametral opuse, de a în\elege via\a =i de a o tr[i. Pavel Ro=covan este un cet[\ean incult, care ajunge paradoxal? =ef al sec\iei or[=ene=ti de cultur[. Incult nu numai în sensul c[ la concret nu se intereseaz[ de piesa pe care i-o propune spre lectur[ dramaturgul amator Neagu, nu are în genere dragoste pentru carte, dar =i în sensul c[ la serviciu practic[ metoda b[t[ii cu pumnul în mas[, e grosolan cu subalternii etc. E logic =i natural faptul c[ pân[ la urm[ e destituit. Dar ac\iunea istorioarei dramatice se desf[=oar[ =i pe un al doilea plan esen\ial acela al vie\ii în familie. Ai mei îmi urmeaz[ cuvântul orbe=te. +tiu c[ nu-i pot sf[tui de r[u. Încredere absolut[. Reciproc[. +i h[\urile! O, h[\urile! spune, la un moment dat, capul familiei, neb[- nuind c[ printr-un atare autoritarism el strivea individualitatea, spiritul de ini\iativ[ =i alte însu=iri naturale ale so\iei =i ale copiilor s[i. Surd =i mut fa\[ de aspectul spiritual al existen\ei umane, Pavel Ro=covan e un rob al lucrurilor materiale (Dac-am putea m[sura omul cu dulapurile =i covoarele pe care le SCRIITORI DE IERI +I DE AZI agonise=te! zice un alt personaj, E=anu, despre ginerele s[u), care curând avea s[ aud[ replica dureroas[ a fiului Toma: Ne-ai luat voin\a, curajul, personalitatea Întotdeauna ai hot[rât tu pentru noi: ce s[ purt[m, ce s[ citim, ce s[ devenim. ION CIOCANU ION CIOCANU 152 de o anumit[ întindere, constituind o particularitate a ei. în textul propriu-zis al comediei amploarea cuvenit[ unei opere cititor despre grija domnitorilor pentru via\a poporului cap[t[ tia ai avut! Oh! Oh! S[rac[ \ar[ a Moldovei, ce n[rocire de st[pâni c-ace=- Ion Neculce,cronicarul,s[ pl[cere =i chiote de bucurie, lucru care l-a f[cut pe dumnealui inactivitate +i c[dea prostimea pe câmpurile de b[taie cu mult[ prea de lâncezeasc[ s[ sau conduc[tor f[r[ norodul adic[ r[mân[ nu s[ poporului, grija de grij[: mare aceea=i =i veneau, buluc, unul peste altul, cu to\ii cuprin=i de una =i lea. R[zboaie câte dou[-trei pe an iar domnii tot veneau istoria |[rii Moldovei pe la sfâr=itul secolului al =aisprezece- Ultimul este comedia pseudoistoric[ în trei acte o anumit[ curiozitate intelectual[ =i în prezent. dramaturgic benefic în crea\ia scriitorului =i se las[ citit[ cu exerci\iu un dovedee=te se dramatic[ istorioara Oricum, Liza. =i Elena pu\in mai Toma), lui (iubita Rodica =i van) îndrept[\esc pe deplin rolurile Lavinia (so\ia lui Pavel Ro=co- mont[rii scenice. situa\iei create, într-o form[ acut[, specific[ operei destinate perseveren\[ implacabil[ =i dezv[luit cu dramatismul inerent teasc[ a fiului risipitor. E un conflict interior, acumulat cu o neagreat de p[rin\ii ei, blagoslove=te plecarea din drag, casa p[rin- omul cu Norei m[riti=ului a =i necinstite, spus pu\in s[u îl b[gase în pofida preferin\elor fiului =i prin mijloace don[rii dec[treToma ainstitutului pavel Ro=covan, destituit din func\ie =i pomenit în fa\a aban- nu ne-ai întrebat dac[ a=a arat[ =i visele noastre =tiai înaintea Norei ce va fi ea =i cine va fi alesul ei Pe noi De ce, tat[? De ce n-ai avut nici un pic de încredere în noi? Tu Ironia cu care vorbe=te autorul în aceast[ adresare a sa c[tre Aceast[ oper[ are =i un anumit substrat istoric autentic Totu=i, opera dramatic[ meritorie a lui Aureliu Busuioc Aureliu lui a meritorie dramatic[ Totu=i,opera Nu sunt lipsite de substan\[ etic[ Toma, E=anu, Neagu, î=i Conflictul dramei se dezv[luie plenar spre sfâr=itul ei, când . exclame plindeadmira\ie: Oh! politehnic, încaretat[l Radu +tefan Întâiul =i

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Aureliu Busuioc face dovada unei intui\ii fine a realit[\ii istorice, pe care n-a avut ocazia s-o cunoasc[ din documente 153 de arhiv[ sau din letopise\ul lui Miron Costin (Reconstitui cele trei zile de domnie ale lui +tefan Radu-vornicul întocmai cum le-am ghicit în spatele zgârcitelor rânduri din letopise\). Aceast[ ghicire, care nu poate pretinde, evident, s[ fie considerat[ adev[r istoric autentic, este rodul fanteziei scriitorului, pe care o apreciem în m[sura în care exprim[ în mod imaginar =i credibil acel adev[r. Este a doua particularitate a comediei scriitorului. Sunt bine individualizate, mai ales prin limbaj, majoritatea personajelor comediei, înainte de toate protagonistul ei Radu +tefan. Înc[ în primele pagini, în dialogurile sale cu Pi\igoi, cu c[pitanul S[m[chi=[ =i cu \iganca tân[r[ Safta, Radu +tefan se dovede=te un personaj viu, atent la oameni, pe care îi trateaz[ conform faptelor =i vorbelor lor, vigilent în condi\iile taberei din codrii Orheiului (în câteva rânduri îl observ[ fugitiv pe Omul cu masc[). Comismul personajului rezid[ în faptul c[ toat[ marea lui grij[ de via\a poporului se reduce la numirea în func\ii a unor demnitari, între care =i a unora cu experien\[ de jecm[- nitori, ca Vulpe. Dup[ ce le spune oamenilor s[i c[ n-ar fi r[u, ba chiar ar fi bine s[ intr[m în cetatea de scaun cu un cabinet gata format! =i boierii cad de acord, ba chiar îl în- deamn[ Mai repede , începe spectacolul numirii acestora în func\ii. E un spectacol pitoresc, marcat de numeroase tente de caricatur[ la adresa unor obiceiuri ale contemporaneit[\ii noastre. +i dac[ l-am pomenit ceva mai înainte pe Vulpe, cit[m episodul cu acest personaj:

RADU. +i, în sfâr=it, ne-a mai r[mas vacant postul de mare vistiernic. VULPE. Aici îs, M[ria ta! RADU. Voluntar, Vulpe? SCRIITORI DE IERI +I DE AZI VULPE. Îmi place s[ sap la greu, M[ria ta. RADU. Pe câ\i domni i-ai furat pân[ azi? VULPE. M[ria ta ai s[ fii al =aptelea.

ION CIOCANU ION CIOCANU Boierii râd. 154 cilor unionale ale=i la congrese de partid =i la sesiuni ale So- a conduc[torilor de odinioar[ ai Uniunii Sovietice =i ai republi- cularitate a comediei lui Aureliu Busuioc. cititor, din care am citat anterior, =i constituie c[tre o adresarea a treia în parti- autorul refer[ se care la =aisprezecelea, al secolul din domnitorului al reprezentant ca manifest[ tr[ie=te în mizerie, îndur[ foame etc. În planul din fa\[ el se sunt conduc[torii, cine i-a ales =i cu cine îi poart[ de grij[, de grij[ poporului care, în realitate, nici cu spatele nu =tie cine-i pe ace=tia în func\ii de stat =i împreun[ cu ei poart[ o mare a domnuluialesdeboieri,care al manutan\ei, adic[ mare =[trar. =i-i trece la contul meu curent , iar pe \igan îl nume=te =ef cu firea: Cu atât mai bine. Pre\uiesc =i gestul t[u. Ia-i, te rog, Dar e vorba de banii mei, nu ai statului! Radu nu se pierde Vulpelui replica La dezinteresat! =i nobil gestul pre\uie=ti s[-i loc în spânzuri s[-l gata e=ti dumneata iar financiar[, strâmtoare mare la aflat l-a când s[u domnul pentru cadrele în halul [sta! Omul =i-a jertfit onoarea =i bunul nume acestuia ap[rarea: Ei nu, boierule! Asta nu! N-o s[ ne risipim al \[rii: Unde s-a mai v[zut s[ se fure în |ara Moldovei! s[ fie b[tut =i spânzurat =i se mir[ ipocrit el, primul tâlhar galbeni, furate de la Vulpe, acesta îi cere proasp[tului domnitor VULPE Câte guri? am? curte ce vezi Nu mult! mai sfan\ un nici =i restul RADU VULPE RADU asemenea vorbe ( VULPE RADU Dar în planul oarecum ascuns, al aluziei, el este o caricatur[ Pân[ la urm[ Radu +tefan este o expresie generalizatoare Radu, profitorul de pe urma furtului s[vâr=it de \igan, îi ia Când \iganul Ciolpan Ciocârlie d[ lui Radu ni=te pungi cu am s[ . Ei ba, mo=ulic[! Niente! +aizeci de procente mie, . +i asta ce mai înseamn[? . Dar vezi, ceva mai moderat. S-a f[cut? . Atunci zic =i eu ca M[ria ta! C[ de num[rat tot eu . Ce s[ însemne? Jum[tate mie, jum[tate Sa [u. a[i lc Mre tl s aud[ s[ tale M[riei place Dac[-i f[cut. S-a . Încet, lui Radu la rânduls[uîinume=te ). Dar s[ =tii: juma-juma!

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI vietelor Supreme, care la rândul lor alegeau cadre de conducere dintre acei care îi votaser[ pe ei. E o alta a patra parti- 155 cularitate a comediei busuiociene. Nu minimaliz[m nici câtu=i de pu\in caracterul pitoresc =i importan\a în cadrul subiectului comediei a celorlalte personaje, dar majoritatea lor sunt mai curând ni=te catalizatori ai ac\iunii =i ai dezv[luirii firii =i caracterului protagonistului comediei. Cu mult mai important ni se pare substratul aluziv al întregii piese, adic[ nu numai al personajului ei principal. Replici ca Unde s-a mai v[zut s[ se fure în |ara Moldovei! sau =i-i trece la contul meu curent, sunt ni=te aluzii str[vezii la realit[\i ale vie\ii noastre contemporane, ca =i o alt[ replic[ a lui Radu, mult prea obi=nuit[ odinioar[: Cine-i contra? Cine s-a ab\inut? În unanimitate, ca =i o întreag[ tirad[ a noului domnitor la auzul apostrof[rii din partea lui R[zvan c[ legea opre=te asemenea lucruri: Serios? P[i schimb[m legea! Pafnutie, ia scrie Ucazul cu num[rul unu: Domnii au în voia lor s[ se c[s[toreasc[ cum li-i voia. Pune punct =i isc[- litura mea. Ei? Reforme! Reforme =i iar reforme! Domnia mea va fi o domnie a reformelor. Jos cu tradi\ionalismul anchilo- zat Când n-o s[ ne aranjeze legea asta, scriem alta! N-avem cerneal[? Nu stârne=te nici o îndoial[ c[ autorul face aluzie la o stare de lucruri din contemporaneitate când îl prezint[ pe al treilea logof[t l[murindu-i \igancei Safta, devenit[ doamn[ a lui Radu +tefan: Iar[ aceast[ buchie au liter[, M[ria ta, se cheam[ pre numele s[u, care nume i l-au dat acestei buchii cuvio=ii p[rin\i Chiril =i Metodiu Ju-ve-ta. Juvete! care în limba moldoveneasc[ înseman[ ca nici într-o alt[ limb[ pe p[mânt trei sunete de-odat[: je, au ji, au je (la care prima doamn[ a \[rii observ[ cu privire la litera respectiv[ a alfabetului chirilic: Parc[-i un p[duche!). La fel urm[toarea replic[ a lui Radu +tefan: Stop, stop, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Pafnutie, ce-i cu tine? Ai b[ut gaz? De unde limba asta arhaico- ciob[neasc[? Nici în târg la |âbul[uca nu se vorbe=te a=a! Ori crezi c-am s[ deschid special pentru tine un institut de folclor? Ori Academie? ION CIOCANU ION CIOCANU 156 c[ n-a cump[rat, deoarece s-a terminat apa f[r[ ulei. La întrebarea dac[ a adus ulei, =i el întârziere îi cu r[spunde acas[ mamei întoarce se N[t[flea\[ Dar ulei. pere c[r\ile scriitorilor no=tri. Mama îl trimite la magazin s[ cum- din confra\i de cohorta din distingibil lesne face îl specific[ calitate de protagonist un personaj n[zbâtios, a c[rui logic[ apari\iei, ordinea în de scriitorii no=tri la îndemâna cititorului fraged. Ultima carte, moral[ anost[, constituie o parte esen\ial[ a bibliotecii puse prin tendin\a de a-i educa f[r[ a le \ine lec\ii ironic, plictisitoare de =i umoristic spirit prin frumoas[, limb[ prin zabile turii pentru copii. C[r\ile sale destinate celor mici, caracteri- rind arta de dramaturg original a autorului lui. lectura textului produce o adev[rat[ desf[tare estetic[, adeve- asigur[ comediei un fond ideatic viu =i interesant =i în prezent, ideologiei comuniste din epoc[, de l-au scos din repertoriu. spectacolului montat în 1979 =i care i-a pus în gard[ pe cerberii laritate acomediei,carecontribuitsubstan\iallasuccesul Sublinierea ne apar\ine. boieri munc[, la A=adar, replic[ a logof[tului Pafnutie: Declar divanul domnesc închis. aluziv al comediei m[nânc[ nici unul cât îndoap[ moldovenii! demonstrativ: Parc[ mai sunt neamuri pe mir[ lumea asta, se dar hran[, nu cu poporului asigurarea întru concret ceva vremea lui Aron-vod[, la care Radu pe +tefan, în numai loc nu s[ propun[ adic[ acum, =i fl[mânze=te care prostimea eu v-am ales, poporul ne-a ales Radu +tefan, spus[ boierilor aduna\i în divan: Voi m-a\i ales, inturi=ti str[in[tate, din oaspe\i avem s[ O silitoare. elev[ fii s[-mi Aureliu Busuioc s-a manifestat plenar =i în domeniul litera- Particularit[\ile dezv[luite aici =i altele care o caracterizeaz[ Dintre multe alte exemple care adeveresc vigurosul substrat Rezonan\e puternice au în contemporaneitate discu\ia despre Totalmente sarcastic sun[ referin\a la popor în replica lui La fel o alt[ replic[, spus[ de domnitor Saftei: Vezi numai, (subliniat în text: Radu +tefan Întâiul =i Ultimul Noile aventuri ale lui N[t[flea\[ lui ale aventuri Noile I.C. I. C. ). E o alt[ a cincea? particu- Vsio ). (n uet: E totul. E ruse=te: (în mai cit[m o , are în are ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Ce are a face aici apa? se poate mira un cititor al acestor rânduri. Are, conform logicii personale, nelipsite de un anumit 157 temei, a lui N[t[flea\[. Dac[ vânz[torul i-a spus c[ uleiul e bun ca mierea, personajul a dat preferin\[ acesteia: Dac[ uleiul e bun ca mierea, de ce s[ nu iau miere? Or, mierea e bun[ ca zah[rul, =i N[t[flea\[ decide s[ cumpere zah[r. Apoi afl[ c[ zah[rul e bun ca pâinea, aceasta e bun[ ca laptele, acesta e bun ca apa, =i personajul merge s[ cumpere ap[ gazoas[, care îns[ deja se terminase. Întreaga nuvelet[ N[t[flea\[ face cump[r[turi e întemeiat[ pe spiritul inventiv al copilului, pe gândirea iscoditoare a acestuia, pe dorin\a copilului de a se manifesta prin ceva al s[u, care s[-i dea satisfac\ia de fiin\[ independent[. C[ în str[duin\a sa de a-=i atinge un atare scop face gre=eal[ dup[ gre=eal[ =i nu îndepline=te misiunea pe care i-o încredin\ase mama, se în\elege cu toat[ claritatea abia la încheierea nuveletei; lucrul acesta îl con=tientizeaz[ =i N[t[flea\[ însu=i, dar mai acut îl simte cititorul care, urm[rind faptele personajului, î=i râde de acesta =i, totodat[, trage înv[\[minte din cele citite. Valoarea moralizatoare a nuveletei se afirm[ în mod oarecum indirect, f[r[ s[ fie declarat[ de autor sau de vreun personaj. E procedeul cel mai eficient în plan educativ, etic =i în cel artistic. În majoritatea nuvelelor =i poeziilor sale pentru copii Aureliu Busuioc este un umorist fin, un ironist mu=c[tor =i un mânuitor bun al poantei, altfel zis al situa\iei sau afirma\iei finale, menite s[ r[stoarne în mod surprinz[tor a=tept[rile personajului sau, mai ales, ale cititorului. În celelalte c[r\i pentru copii, scriitorul apeleaz[ cu succes la forma de basm, de parabol[, de alegorie, ca în culegerea de basme Cizmele cocostârcului, în care p[s[rile =i animalele sunt puse în situa\ia de a exprima sentimente, gânduri =i atitudini specifice omului. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Glume\, umorist =i ironic, Aureliu Busuioc scrie interesant =i captivant =i pentru copii, c[r\ile destinate celor mici constituind astfel o alt[ fa\et[ important[ a crea\iei sale variate =i originale. ION CIOCANU ION CIOCANU 158 Alecu RUSSO, ...Literatura este p`inea zilnic[ a unui neam. DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1984. lectur[ Gavrilov, Anatol 1984; ra moldoveneasc[ pentru copii, Chi=in[u, Editura Lumina, Mihail Dolgan, Funda\iei CulturaleRom`ne,2002; Editura Bucure=ti, ad[ugit[, =i rev[zut[ III-a, a Edi\ia 1969; moldoveneasc[, Cartea Editura Chi=in[u, Disocieri, Mihai 1974); II-a, a (edi\ia 1969 contemporan, 1968; moldoveneasc[, Cartea Editura Chi=in[u, Recenzii, Eseuri. Studii. lui: cartea Vasile Coroban, SELECTIV{ BIBLIOGRAFIE Eliza Botezatu, n[u, Editura+tiin\a,1984; Nicolae Bile\chi, 2003; Prometeu, Editura Chi=in[u, preuniversitar, înv[\[mântul pentru materiale =i Studii român[. tura Poezia =i proza lui Aureliu Busuioc continuu, Chi=in[u,EdituraLiteraturaartistic[,1977; Ion Ciocanu, 1990; Lumina, Editura Chi=in[u, Malarciuc, Gheorghe Be=leag[, Vladimir moldoveni în =coal[. Nicolai Costenco, Aureliu Busuioc, Dolgan, Nicolae Bile\chi, Vasile Badiu, Crea\ia scriitorilor ratura artistic[, 1973; În cartea lui: Marginalii critice, Chi=in[u, Editura Lite- O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. Cimpoi, . n ata u: Rfe\i spa romanului, asupra Reflec\ii lui: cartea În Cântarea României,

Eroicul =i expresia lui. Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[,

Aureliu Busuioc: Singur în fa\a dragostei Voca\ia epic[ a poetului. poetului. Voca\iaa epic[

Aureliu Busuioc.

Realism dublat de face\ii metafizice.

Romanul =i contemporaneitatea Snu î f\ daoti l o nou[ o la dragostei fa\a în Singur Aureliu Busuioc Chi=in[u, Grupul Editorial Litera, 1998, pag. 101. În cartea ei: Literatu- . În cartea lui: Litera- oau moldovenesc Romanul În cartea lui: Dialog . În cartea: Mihail (Continuare în pag. 172) pag. în (Continuare }n cartea lui: cartea }n , Chi=i- În .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI PAVEL BO|U

159

S-a n[scut la 14 iulie 1933 în satul Cea- ma=ir din sudul Basarabiei, actualmente Prioziornoe în Ucraina. A absolvit Universitatea Pedagogic[ de Stat Ion Creang[ din Chi=in[u (1956). A lucrat la redac\ia ziarului Moldova socialist[ (azi Moldova suveran[). A fost pre=edinte (prim-secretar) al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova (19651987). Debutul în pres[: 1955. Debut editorial: 1959, cu placheta de versuri Ba=tina. Alte c[r\i de poezie: Credin\[ (1963), Continente (1966), Panoplie (1968), Zodiac (1971), Cas[ în Bugeac (1973), Ruguri (1975), Ornic (1978) =.a. Proz[: Ciugur- mugur (1961), R[boj (1965), Rubiconul (1984). Publicistic[: Cercurile trunchiului (1979). S-a sinucis la 17 februarie 1987, din motive neidentificate.

De la chiar prima sa plachet[ de versuri Ba=tina (1959) Pavel Bo\u s-a afirmat ca un elegiac sincer =i original prin evocarea situa\iilor dramatice =i chiar tragice din trecutul Bugea- cului s[u natal =i prin vocabularul marcat de arhaisme =i localisme ce imprim[ versurilor sale un anumit farmec. El se refer[ la Cetatea Alb[, la lacul Ialpug, la Ceami=irul din care descinde, la Dun[re =i la alte semne specifice sudului Basara- biei. Remarc[m, în mod deosebit, versul final al poeziei Dun[- rea =erpuie lat[ : eul liric al acesteia dore=te s[ se asemene SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cu valul m[re\ului fluviu (valul t[u jinduie marea). Marea Neagr[, care a fost pe timpuri =i a noastr[, era jinduit[ de poetul care, bineîn\eles, în condi\iile draconice ale

ION CIOCANU ION CIOCANU ideologiei comuniste, n-a putut spune decât atât, în mod pur 160 jandarmi s[-l g[seasc[ pe Lenin: poetul recunoa=te =i se mân- de urm[ a-i Îns[ da n-aveau s[ reu=easc[ r[ii =i pro=tii de Iar printrenoi, /adulmecând,jandarii, S[aib[mailesne/ noi în Bineîn\eles: sat Atunci i-am ie=it / cu mic, cu mare, / autor: Între timp, peste un an am aflat: / Venise / Lenin / La ginat[ ini\ial, pare-se, de Petrea Cruceniuc sau poate de un alt Zodiacul ro= r[splat[:/ Octombriea dat rod în lumea toat[. unic[ fermitate posibil[ în epoc[: Str[daniilor voastre-ave\i ploi / La leag[nul venirii lumii noi), asigurându-i cu aceea=i de b[tu\i +i vifor/ de (t[ia\i 1917 din revolu\iei osta=ii pe pe-un steag =i acum/ Ni-i cea mai aleas[ la fapt[ m[sur[) =i Zvonul muncii s[-l descânte. Stani=te de neamuri multe =i spera rodul înfr[\irii noastre / aduse idolului comunist. literare, pu\in mai sau mult mai elogii de miile între litate inimi s-aprind[. Lucrarea avea un final de o anumit[ origina- s[-l cuprind[; / Acestea vin simple Vladimir Ilici / Dârzenie-n în epoc[: Cuvintele-s toate de-o seam[ de mici / +i toatele n-o m[sur[ cu el? autorul r[spundea cu unica fermitate posibil[ mai m[re\, / cel mai om. La întrebarea slova care / va fi în care s-a dovedit ulterior de cea mai rea faim[ era numit cel includea o lucrare intitulat[ versuri de placheta în 1963, în înc[ Astfel, în via\[, ca =i majoritatea celorlal\i colegi de breasl[ ai epocii. partid, pe care de altfel Pavel Bo\u le-a acceptat =i le-a tradus ale congreselor =i de nu mai pu\in istoricele documente de marcate puternic de cerin\ele partinice, de hot[rârile istorice condi\iile totalmente neprielnice rostirii adev[rului întreg =i al poeziei scriitorului a fost abordat în critica literar[, dar în Nevoia de medita\ie este imperioas[. Or, caracterul meditativ e secondat de medita\ie, se prezint[ prea pu\in concludent. emblematic, doar ca îndemn la medita\ie. Elegiacul, dac[ nu În cartea Timpul nou, de dup[ revolu\ia rus[ din 1917, era numit Pavel Bo\u pream[rea cuvântul Tovar[= (Noi îl purt[m ca În aceea=i carte poetul î=i imagina Bugeacul o minune / , care e =i titlul unei alte lucr[ri. Continente din 1966 autorul repeta o situa\ie ima- Lenin , în care fondatorul partidului Credin\[ poetul

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI dre=te cu aceea=i fermitate proverbial[: Dar urma-i r[mase / În inima mea 161 Poetul se gândea s[ nu fie prea pu\in elogierea lui Lenin, drept care sfâr=e=te lucrarea pe un ton adeveritor pe de-a-ntregul ideologiei timpului: Eu =tiu: / De pe-atunci a fost/ ca s[-mi fie/ Întâlnirea dintâi cu Rusia. În ciclul Popas la r[scruci autorul î=i imagineaz[ o alt[ situa\ie ce f[cea de serviciu (=i deserviciu) în epoc[: \[ranul Ion se întâlne=te nitam-nisam cu numai doi / P[mântul =i Lenin. Urmeaz[ o suit[ întreag[ de elogii celui care f[r[ Lenin n-ar mai v[zut vreodat[ p[mânt =i recolte. Mai mult, Lenin e prezentat superior unui oarecare Rodin: Lenin poetic[ fire de sculptor, / Ner[zbunat[ de-ajuns de Rodinii / Timpurilor, modelând piatra mut[. În cartea Zodiac din 1971 cuvântul poetului î=i c[uta steaua-n el/ =i-n r[s[rit, sania care-l trecuse pe Lenin în Finlanda fiind prezentat[ =i ea, în poezia Incendiu, incendiind, cum trece, / din goan[ r[s[ritul / pe \[rmul dep[rtat. În cartea Cas[ în Bugeac din 1973 autorul închin[ poezia Anchet[ memoriei comuni=tilor c[zu\i în celulele penitencia- relor, în Mesteceni, cânt[rile dalbe se simte obligat s[ pomeneasc[ cântecul t[cut al Rusiei. Chiar poemul titular este, în parte, un tribut Cire=arului (cu majuscul[!), luna iunie inaugurând dalbe zile, dup[ care Casa întâmpin[ înalte zori de zi, Dinastii de popoare/ Înfr[\ite pe veci / Stani=te primitoare, / Pe când vânturi bat, reci, iar chemarea mezinului arca=ului în tân[rul ev se r[spunde / Sub ro=ii col\are de stea. Chiar =i în proz[, mai exact în lucrarea Ciugur-mugur, un fl[c[uan, loc\iitor de pre=edinte de kolhoz, îi l[mure=te cioba- nului Ioachim Cernega: Puterea Sovietic[ e însu=i norodul, e fiecare muncitor =i \[ran în parte. +i grija ei cea mai mare o d[ruie celor ce se trudesc Ca s[ curm[m =irul exemplelor de aceast[ natur[, zicem SCRIITORI DE IERI +I DE AZI într-o fraz[ c[ =i în publicistica sa Pavel Bo\u a elogiat Patria Sovietic[, sentimentul familiei unice, Octombrie (cu majuscul[), marea familie a popoarelor sovietice, roadele bogate ale leninismului etc. ION CIOCANU ION CIOCANU 162 Durerilor lumii, din care se na=te, / R[mâi în picioare. // picioare. în R[mâi / na=te, se care din lumii, Durerilor în ochi =i a cunoa=te-o / Nici mare, nici mic[ a=a cum se are / (1968): Primejdie crunt[ de-o fi s[ te pasc[, / Pentru a-i privi poezia totu=i tuie ce=te / Cu ei în poart[ s[ m[ pun primul, / Tot veghind pe pisc // Eu, primul, voi ie=i / Stoi- În mine vârstele-adunând. // V[ voi vesti / De la hotare / Eu, Cu anii mei / În crengi vuind, / Venind pe drumuri seculare, / versuri de placheta din cea ca vechi, mai lucr[ri unor lectura la =i felului de a fi al eului a liric al primordial[ poeziei lui dominant[ Bo\u, s-a o putut constata infailibil, individului ipostaza în ap[rea a de sau domina a de liric personajului tendin\a nului demn C[ demnitatea, nu o dat[ confundându-se cu preacucernic m[ plec / În fa\a copacului domn, / În fa\a goru- fi a se na=te, scria poetul în cartea sa ce-l pa=te / Chiar =i dup[ ce trece-n pierzare, / de-a +i înainte cu dârzenie. Demnitate a om =i, respectiv, în predispozi\ia constant[ a acestuia de a =i-o ap[ra in\a acut[ a necesit[\ii d a medita asupra demnit[\ii umane lectuale ale eului liric al poeziei lui Pavelpsihologico-inte- Bo\u tr[s[turi rezid[ în esen\iale con=ti- mai =i accentuate mai cele dintre una c[ Vorbae timpului. al literar contextul în Bo\u =i care îl individualizeaz[, îl particularizeaz[ cu succes dup[ opinia noastr[ cea mai caracteristic[ anume lui Pavel literar[ o latur[ concret[ a medita\iilor poetice ale scriitorului, întregii activit[\i. +i ne propunem s[ lu[m în dezbatere critico- parcursul pe scrise poezii reu=ite mai celor depistarea prin urm[rit[ fie s[ merit[ aici atins[ maturitatea spre lui Calea versuri Bo\u a dat m[sura adev[rat[ a talentului s[u, prin cartea de Pavel an acest Or,în 1978. la pân[ de sale c[r\ilor nivelul la r[mas fi ar scriitorul dac[ aici, pân[ de exemple în=irat fi n-am dar sa, crea\ia în comuniste ideologiei al promotor Dar exempul cel mai concludent sub acest aspect îl consti- De altfel, în aceea=i carte el afirma (sau confirma): Iar eu Desigur, Pavel Bo\u n-a fost nici pe departe cel mai zelos Continente Ornic . De la aceast[ culegere începe adev[ratul Bo\u. (1966): M[ vreau gorun pe pisc, în zare, / o[ir n furtun[ în Cor[bier ului pav[z[ / Leg[mânt i cartea din +i sfidare molimei (1981). Panoplie

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI R[mâi în picioare, în mijlocul veacului, / Pe-a anilor pror[ sfidare furtunii / În lupt[, în lupt[ s[-\i afli-alinare, / În poar[ 163 cu aspre-ncerc[ri de-a te pune / R[mâi în picioare! Se vede, =i din strofele citate, c[ r[mânerea în picioare ca tendin\[ primordial[ =i constant[ a eului liric nu este atât un dat al sor\ii cât o stare psihologico-intelectual[ pentru care acesta are a lupta, în numele c[reia el are a învinge nu o singur[ greutate, piedic[, intemperie, primejdie crunt[. Iminen\a luptei este neîndoielnic[. A luptei întru afirmare =i întru ap[rarea pozi\iei cucerite, altfel zis a demnit[\ii umane. E ceea ce a exprimat poetul în câteva opere multdiscutate =i r[scomentate din cartea Ornic. În poezia Cain, de exemplu, autorul afirm[ direct: Cain ar fi putut s[ nu fie deloc, / Cerescul edem s-ar fi-ntins într-atât, / C[ Abel, lovit de acel nenoroc, / N-avea cum s[ moar[ decât de urât. Cain =i Abel sunt, la modul metaforic inerent artei, în special poeziei, antinomiile strict necesare. Nimic din ceea ce e bun, frumos, pozitiv nu se poate realiza =i, mai cu seam[, nu se poate afirma plenar decât prin învingerea a ceea ce e r[u, urât, negativ. E lupta dintotdeauna dintre bine =i r[u, conflictul universal al vie\ii =i, respectiv, al artei. Pavel Bo\u g[se=te acestei lupte o expresie personal[, conform[ cu situa\ia concret[ în care nimere=te eul liric, cu temperamentul =i firea acestuia. Sensibil, poate chiar hipersensibil la tot ce contravine propriei sale în\elegeri a lucrurilor, eul liric al poeziei lui Pavel Bo\u vede mai ori=iunde pericole =i atentate la tendin\a sa, remarcat[ anterior, de a r[mânea în picioare. O fi-n h[\i= s[ m[ a=tepte / Un trunchi ce putreze=te-acuma. / O fi prin careva din trepte/ Pizma=ul ca s[-mi curme drumul. / O fi un plumb ce-abia se cat[/ În minereul de desubt / Pe lama rece de lopat[. / O fi hainul ochi de lup toate sunt capcanele (vorba lui Mihai Cimpoi, prefa\atorul volumului de Scrieri alese al scriitorului) care îl pasc pe eul liric al poeziei. +i acesta le accept[, mai SCRIITORI DE IERI +I DE AZI bine zis n-are chip s[ nu accepte lupta împotriva lor, lupta întru propria sa afirmare, ap[rare =i d[inuire. Ba uneori le r[spunde cu un cinism sfid[tor: Dar le voi face festa bun[, / C[ci, urm[rindu-m[ pe rând, / Doar una m-o z[psi, / Doar ION CIOCANU ION CIOCANU 164 c[ are, c[ nu f[r[ temei îl pânde=te oarecine îi aduce eului care: / Dau buzna furii peste cel ce are Alinarea cu gândul printre fagi zâmbea u=ure // Dar tot atunci cercasei împ[- l[sar[ f[r[ o le\caie. / Al[turi m[ jelea o cucuvaie, / Iar luna m[ despoaie. / C[ci m-au z[psit pe pant[, în p[dure, / +i m[ Regrete, temeri, remu=c[ri de-aiurea / Cu setea lor de / furi t[cur[ s[ cum s[\ioase, v[zut, le-am +i / potaie lor sumbra sa asupra aten\ia atras râvnitorilor la agoniselile sale: Ho-che! f[cui a spre c[ vin[ de e picioare, în r[mân[ s[ în cauz[. Stoicul însu=i, cel menit de soart[ =i de împrejur[ri plusuri, a unor calit[\i care, de fapt, i-a trezit la lupt[ pe rivalii Abdic[ personajul la lupta dreapt[, cinstit[? întâmpl[ atunci când rivalii sunt superiori personajului liric? mai prejos de posibilit[\ile de lupt[ ale eului liric. Dar ce se mi-a spus: / Mersi! +i-i aruncai m[nu=a de pe dreapta. // Punînd-o în buzunar, / dreapt[! lupt[ la ie=i c[pitane, Hei, / zi. într-o pe-aren[ râm[ / (cu gândul: tot ce râm[ / se d[râm[) / Îl fac chemat parabola în întâmpl[ se cum dup[ luptei, începerea de înainte înc[ situa\ii unele în rival pe doboare s[-l întâmpl[ se jinduit[, demnitatea de =i cucerite pozi\iile de favorizat lupt[, în adversarului în m[nu=a a=teptarea încle=t[rii. arunce Fermitatea s[ cu care lupta, intr[ accepte s[ împiedic[ nu-l ce ale luptei, rezultate nea=teptate de el, nici m[car b[nuite. Ceea liric al poeziei lui Pavel Bo\u e con=tient de posibilele rezultate declin:/ Cu mâna stropit[ în de sânge lor / zodia Dante=ii celebri Din devin / îngeri r[ului =i-ai Triumf[ încheiere: de refer[ în poezia celui f[r[ dreptate =i chiar f[r[ scrupule, ca în cazul la care se contexte luptaacceptat[deel anumite în c[ adev[rului con=tiin\a are El lupt[. la abdic[rii ced[rii, posibilitatea admite n-ar nici parc[ el cedeze, s[ una / +i-aceea când s[ fiu p[mânt Eul liric nu are de gând Chiar dac[ abdic[, nu f[r[ s[-=i manifeste con=tiin\a unor caz orice în nedemn, rival un c[zut i-a aceasta data De Da, =i dante=ii devin eroi nu o dat[. P[cat, desigur, =i eul Lupt[ dreapt[ Îngerii r[ului, : CestHomoSapiens,carepidosnic remarcabil[ mai ales prin strofa poate s[aduc[lauriceluir[u,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI liric satisfac\ie, de parc[ ar fi acceptat lupta =i chiar ar fi câ=tigat-o. 165 Stoicul, expresie a individului tinzând f[r[ încetare s[ r[mân[ în picioare, atrage asupra sa fulgerele posibililor rivali =i atunci când ace=tia nu sunt în nici un fel de vin[. E cazul poeziei Mai grea o clip[ care s[ fi fost? , pe parcursul c[reia se desf[=oar[ un întreg spectacol al înc[ier[rii eului liric cu adversarii, ba chiar cu destinul, dup[ cum se vede clar din textul pe care îl transcriem: Mai grea o clip[ care s[ fi fost? / Din toate încerc[rile, / aceasta / Îmi preg[tea, netreb- nic[, n[pasta. / Ce gest de ap[rare s-aib[ rost / P[rea c[ nenorocul m[ adast[/ +i nu m-ar prinde nici un ad[post. / Din toate =ansele cea mai nefast[ / Venea s[-=i cate sensul ei anost. // Pe când m[ preg[team, smerit din fire, / S[-i pun destinului =i-obrazul stâng Situa\ia e similar[ celei în care nimerise eul liric al unei poezii mai vechi a poetului leton Imant Ziedonis. Oricum, e înalt apreciabil[ starea aceasta de încordare a personajului, de aflare a lui mereu în lupt[, în confruntare continu[ cu vicisitudinile. Aici se v[de=te activismul etic al eului poetic, tr[s[tura primordial[ =i definitorie a acelui tip de existen\[ uman[, pe care eul liric îl exemplific[ în felul specific viziunii artistice a poetului. Lupta e inerent[, iminent[, e chiar ceea ce ne \ine pe to\i în picioare (altfel ne-ar înghi\i molima, pomenit[ de scriitor într-o alt[ poezie). Cine abdic[ la lupt[ nu e pur =i simplu un la=, ci e chiar unul ce provoac[ dezgust. Dezgust[tor ar fi =i copacul / Ce-ar scoate din cioturi ofuri =i scâncete/ Spre a ne da gata: lovi\i de durere, / De dinainte sfâr=itul s[-i plângem, afirm[ Pavel Bo\u în poezia Dezgust. Medita\ia eului liric asupra demnit[\ii umane se întemeiaz[ pe faptul c[ adversarul reprezint[ o valoare obiectiv[. Acel care prin anumite ac\iuni sau atitudini se autodenun\[ ori chiar se autodesfiin\eaz[ dispare din câmpul de vedere al lui SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Pavel Bo\u. În raza vederilor lui r[mâne numai ceea ce are sor\i de cre=tere, de dezvoltare, de afirmare. E o idee ce se desprinde clar din poezia Destin. Afirmând c[ pentru eul liric nu va fi niciodat[ / Vânatul nici stârv =i nici le=, poetul ION CIOCANU ION CIOCANU 166 cititorului. asupra puternic influen\eze s[ capabile poetice situa\iei poezii care denot[ o dat[ în plus c[ autorul lor simte farmecul Pe=chirgiu Cibernetic[, Vân[tori, potaie , lor S[-\i fost?, cânte cucul, fi m[ rugam, s[ din fa\[ care Ho-che! clip[ f[cui spre o sumbra grea Mai împ[r[teasc[, toare o dimensiune particularizatoare a întregii lui crea\ii lirice. lâncezeala sufleteasc[ cu =i intelectual[ la=itatea, =i constituie cu cu certitudine rutina, cu neîmp[cat[ fire ca prezint[ îl umane demnit[\ii asupra nepotolit[ sete o cu =i profund s[ mori e s[ rezi=ti / De-o moarte e capabil fi=tecare de tri=ti/ Zbucni atunce apriga chemare: / Mai mult decât la cetate învins de turci la R[zboieni: În ochii ei nemaiv[zut mama domnitorului Moldovei în clipa în care +tefan se întoarce Personajul liric al acestei lucr[ri se aseam[n[ în principiu cu în\elege din excelenta poezie se cum dup[ liric, eul pentru glorie de act adev[rat un este stoice a vicisitudinilor. Rezisten\a în fa\a intemperiilor vie\ii îndur[rii favoarea în violent detestat[ e la=e, ced[rii a sie tea, pe el îl preocup[ numai =ansa victoriei. Moartea, ca expre- nu-i mai ticneasc[ odihna, / S[-l cheme pe unde-i mai greu. |int[-n mi=care Destinul / S[-l \in[ de veghe mereu, / S[ deci un adversar în fa\a c[ruia el se simte în elementul s[u: ad[ug[ c[ \inta sa este una ce are s[ vin[, o \int[-n mi=care, ve, armonii,/Avu atunci m[ pomenii / Cu ciuta-n fa\[ =i aproape / Mi=c[ri sua- mai puternic[ decât pornirea omului spre distrugere: +i cum urm[rit[. Frumuse\ea încânt[toare a animalului s-a dovedit strofele despre aflarea personajului liric fa\[ în fa\[ cu ciuta luptei for\elor exterioare planul una fa\[ în de cealalt[ (omul atât =i ani- liric[ tensiune apreciabil[ o aici genereaz[ necum, / Pârdalnic, s[ i-o smulg p[durii. Situa\ia conflictual[ pricep acum, / Ca s-o \intesc cu ochiul urii, / Ci eu o admiram, În Cartea Acestea =i alte poezii în care scriitorul mediteaz[ intens, În lupta ireconciliabil[ eul liric nu admite cedarea sau moar- Vân[toare împ[r[teasc[ Vân[toare Ornic este remarcabil[ prin noroculcas[-mi +tefan , de exemplu, splendide sunt splendide exemplu, de , din cartea Ceama=ir scape. /C[citrebuia, Ornic , =i multe alte multe =i 1941 (1978). , Vân[-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI malul), cât =i în planul luptei nu mai pu\in încordate în interiorul uneia =i acelea=i for\e (pornirea omului spre distrugere 167 =i abdicarea lui ). Poezia Pe=chirgiu, f[r[ s[ se întemeieze pe o situa\ie la fel de general[, este o tragedie învestit[ cu o mare for\[ de influen\[ asupra cititorului. Situa\ia conflictual[ generatoare de tensiune liric[ abia de se las[ prins[ pe parcursul lucr[rii, dar izbucne=te în final nere\inut[ =i captivant[; pe=chirgiul o iubea pe mireas[, aceasta l-a refuzat, =i atunci dezn[d[jduitul s-a hot[rât la ultima =ans[: Pricepuse mirele târziu / +i-acei nunta=i ce-a fost s[ se întâmple, / îi puse =treangu-n gât cel pe=chirgiu, / Vârtos îl strânse, vine\indu-i tâmpla Exist[ în via\[ =i dragoste neîmp[rt[=it[, care nu se ogoie=te poate niciodat[, în orice caz nu se stinge ca în lucr[rile superficiale ale autorilor care, descoperind subiecte dramatice în realitate, se sperie ei în=i=i de ceea ce au v[zut ori auzit. Tabloul este memorabil, în pofida impresiei c[ autorul doar constat[, consemneaz[, fixeaz[ pe hârtie o întâmplare autentic[. Poeziile de acest fel ne captiveaz[ =i ni se întip[resc pentru mult[ vreme, datorit[ durit[\ii lor neschimonosite, neatenuate =i necompromise. Poetul dezv[luie printr-o situa\ie concret[, marcat[ de sens profund, continuitatea genera\iilor într-o societate bine întocmit[, d[ruirea, de nu chiar sacrificarea omului pentru urma=ii s[i. Îl voi s[di, m[slinul , se confeseaz[ personajul liric. De=i n-o fi ca s[ m[ r[spl[teasc[ / În veacul meu, târziu se-ncheag[ fructu-i, / Îl voi s[di. Îl voi feri de iasc[, / L-oi d[rui cu via\[ ne-ntrerupt[ În numele c[rui scop? Te chem pe tine, fiu al vremii care / Abia-=i veste=te, junduit, preaplinul; / E rodia mai mult o a=teptare, / Mai mult poveste ce-mi cre=tea m[slinul Personajul liric de\ine bog[\ii reale, în stare s[ atrag[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI aten\ia pizmuitorilor, ca în poezia Ho-che! f[cui spre sumbra lor potaie Pavel Bo\u intervine cu mijloace specifice artei în dezbaterea problemelor ecologice: Fac cerc vân[torii =i cercul se strânge, / Mutat între chiot =i focuri de arm[. / N-aveau cum ION CIOCANU ION CIOCANU 168 ale situa\iilor investigate liric, ce efecte are procedeul explorat rare abordeaz[ el pentru ca s[ pun[ în lumin[ sensurile adânci anume î=i exercit[ scriitorul aceast[ capacitate, ce tehnici lite- întru realizarea unor scopuri =i cauze de ordin suprem). Cum de t[g[duit, mobilizatoare ale energiei spirituale a oamenilor imposibil esen\iale, adev[rurilor dezv[luirea spre c[l[uzi o sensul de capacitate a autorului de a-=i dirija inspira\ia, de a (în me=te=ugul obligatoriu mod în Intervine societ[\ii. a =i cântecul scriitorului =i con=tient de zice misiunea sa îl în via\a cui omului indiferente p[s[rii cântecul între calitativ[ Dar exist[, dup[ cum am observat inspira\iei. cu alt[ afara ocazie, în o apreciat[ deosebire =i în\eleas[ fi poate nu Bo\u menajându-=i splinul, / Pot fi doar nereprezentan\ii lui. insul e de vin[, / Poporul nu a fost uituc =i nu-i. / Cei care uit[, Din fapta celor mul\i r[boj fidel =i c[, dac[ ceva se d[ uit[rii, adev[ruri sacre, cum este faptul c[ memoria poporului î=i face / de ea niciodat[ va =ti s[-n\eleag[ / Cu timpul de maic[-sa drag[, / Ci dorul S[ râd[, s[ plâng[ / Memoria lui programat[ / Preapoate Mezinul cu firea-i n[tâng[ / N-a fost ca s[-l vaz[ cei oameni / sentimente specific umane: Halal creatur[ Dar, Doamne, / soare?), dar nu =i aptitudinea de a se înduio=a, de a încerca rea! / R[mâne cumva vreo parcel[/ De gând s[ n-o ia în prin- neîndoielnice (Ian cat[, înv[\[celul / Desface în patru culoa- pe un plan secundar. Robotului îi sunt recunoscute meritele însu=ire ce-l deosebe=te pe om de ma=ina ce tinde s[-l împing[ fi=tecare capabil e moarte De-o / rezi=ti! s[ e mori s[ decât mult Mi În ochii ei nemaiv[zut de tri=ti/ Zbucni atunce apriga chemare: +tefan-vod[ dup[ înfrângerea suferit[ de ultimul la R[zboieni: lui mama de rostit cel ca general-umane, adev[ruri ea din darm[. s[ vaz[ cel ochi care plânge / +i-n care un codru de veacuri se Evident, autentica for\[ de cucerire a versurilor lui Pavel Lectura volumului unica sensibilitatea, valoare justa la pre\uie=te Poetul Chiar apelând la o situa\ie din trecut, el =tie s[ extrag[ Ornic ne îmbog[\e=te cu în\elegerea unor

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI sunt probleme fundamentale pentru desf[=urarea normal[ a procesului de crea\ie =i, implicit, a percep\iei estetice a ope- 169 relor de art[. Or, chiar într-o seam[ de poezii meritorii ale lui Pavel Bo\u se strecoar[ deficien\e raportabile la me=te=ugul scriitoricesc, în\eles anume în sensul major despre care am vorbit. Neputând s[ se limiteze la inspira\ie, la cântecul spontan al privighetorii, poetul nu poate s[ nu scoat[ în prim-plan rostul uman al situa\iei naturale reproduse în opera sa, nu poate s[ nu eviden\ieze o semnifica\ie etic[ profund[ a situa\iei abordate, =i nu o dat[ se vede nevoit s[ apeleze la procedee suplimentare situa\iei. +i, cu regret, uneori alege în mod nefericit procedeele. Vân[toare împ[r[teasc[, poezie la care ne-am mai referit =i care comunic[ un adev[r esen\ial privitor la rela\iile dintre om =i natur[, dintre utilitarism =i frumuse\e, iar în cele din urm[ la destinul omului, dup[ ce ne captiveaz[ cu adev[rat prin dezv[luirea succint[, dar suficient de sugestiv[, a conflictului, sfâr=e=te într-o explicare inutil[ a semnifica\iei umane a situa\iei zugr[vite, într-o rumegare deplin[ a inten\iei de crea\ie a autorului. Pierderile sunt evidente. În primul rând, catrenul final nu las[ aproape nimic din vraja textului, nu-i permite cititorului s[ întregeasc[ el însu=i semnifica\iile latente, virtuale, posibile ale situa\iei poetice. În rândul al doilea, trecerea prea brusc[, ba chiar declarat[, la situa\ia omului (Ori poate c[-mi fusese dat/ În ciuta mea s[-mi v[z povestea/ Ce mi-o tr[iam cu-adev[rat ) îngusteaz[ în mare m[sur[ concep\ia artistic[ a strofelor citate anterior, mic=oreaz[ dimensiunile medita\iei poetice a autorului =i, implicit, a cititorului. F[r[ explica\ia din final poezia Vân[toare împ[r[teasc[ sugereaz[ mai mult =i mai frumos. Tendin\a lui Pavel Bo\u de a pune punctul pe i d[uneaz[ =i altor opere concepute interesant. Harap Alb, de exemplu, fiind pus la încerc[ri dintre cele mai grele, devine mai puternic SCRIITORI DE IERI +I DE AZI decât însu=i du=manul care îl persecut[: Nici c[ sim\i c[ se f[cur[ / De-atâta umblet mai voinic, / Înalt =i chipe= la f[ptur[, / Iar spânul a r[mas piitic Întreaga parabol[ de origine folcloric[ ne trimite la nenum[rate semnifica\ii umane, ION CIOCANU ION CIOCANU 170 medita\ii esen\iale =i profunde privind existen\a în accep\ia la incit[ cauz[ în poezia unealt[, supun[toarea pe st[pân pe conflictul dintre leul voinic, mânat cu puha, =i omul slab, se strecoar[ pe ici-colo unele reminiscen\e regretabile. Axat[ mod =i, în rândul al treilea, denot[ c[ în poezia lui Pavel Bo\u pe care cel pu\in o parte din cititori n-ar fi perceput-o în acest în rândulaldoilea,scoate prea multînvileagoconcluzie rând, îi r[pe=te lucr[rii farmecul explor[rii unei st[ri-limit[, dar sfâr=ind într-o l[murire a sensului fic\iunii, care, în primul poezia în strofa anterioar[! la medita\ii asupra situa\iei abordate. (citat[), îndemnând cititorul prin procedeul reticen\ei, prezent autorul ei ar fi l[sat spectacolul imaginat f[r[ explica\ia final[ gândim la câ=tigurile pe care le-ar fi avut poezia aceasta dac[ re al inten\iei autorice=ti procedeul o fi fiind potrivit, îns[ ne ceea ce a inten exact devenit a zis, bine Mai sfâr=it. la de strofa în sensului a clarific[ri st[ruitoarei prea urma în meritorie pu\in mai prin intermediul sugestiei lirice. Poezia capabil[ ea îns[=i s[ se transforme r[scolitoare, în idee, sentimente în gând, unor în exprimarea atitudine, total) nu =i una cu o claritate epuizat[) =i ignoreaz[ (din fericire, nu întotdea- pentru ceea ce numim idee, gând, atitudine (toate exprimate la un moment dat s[ manifeste o preocupare prea insistent[ s[-=i supun[ cititorul, intervine cu explicit[ri nedorite. El începe natur[ de este sa inspira\ia când inspirat, scrie când atunci adeveresc f[r[ putin\[ de t[gad[ faptul c[ Pavel Bo\u, chiar împ[r[te=ti torii via\[, cum-necum, nu stric[ / S[ ai =i tu colea un spân Povestea vorbei, la adic[, / Întrevedea un gând p[gân: / În poezia, de a o cerebraliza excesiv uneori, ca în acest cerebraliza caz a concret: de autorului tendin\a fi n-ar de bine, Totule optim[ a situa\iei abordate de poet, s[ te fr[mân\i suflete=te. adânci. Ea te îndeamn[ la medita\ii, te face s[ cau\i rezolvarea opozi\ia dintre om =i neom dovedindu-se purt[toare de sensuri Un cuvânt aparte se cere spus în aceast[ ordine de idei despre Cazul acestei poezii nu-l repet[ întocmai pe acela al Leul la circ \ionat poetul ca ea s[ , dar este totu=i asem[n[tor.opere totu=i Ambele este dar , , remarcabil[ prin situa\ia pe care este axat[, devin[. Din punctul de vede- Harap Alb a devenit Vân[-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI larg[ a termenului. Dar în final autorul î=i dirijeaz[ astfel inspira\ia, c[ nu las[ loc nici unui pic de îndoial[ în privin\a 171 inten\iei sale: Ci tot atunci, str[luminat, pricepe / C[ tipul n-are cine =ti ce vin[: / +i-l las[ cu biciu=ca s[-l în\epe / +i s[-i aduc[ mai departe cina. Ne întreb[m îns[ dac[ anume aceas- t[ concluzie (idee, gând) ar trage cititorul care judec[ poezia nu dup[ declara\iile finale ale autorului, ci dup[ sensul obiectiv al situa\iei zugr[vite. Ad[ug[m c[ strofa de la urm[ a poeziei Leul la circ repet[ întrucâtva vechea miniatur[ a lui Gheorghe Vod[ despre câinii pe care i-a=teapt[ pe la por\i st[pânii / s[ le-mbrace gâtul în br[\[ri =i care asemenea leului din poezia lui Bo\u pentru-o noapte dezlegat[ / Î=i pun ziua-n lan\ f[r[-ntreb[ri. De altfel, adev[ruri vehiculate demult =i de diferi\i autori g[sim =i în poeziile Mi-e sufletul..., Sunt ram, sunt frunz[ , Plugarul din mine =.a. Or, în pofida unor atare caren\e, volumul Ornic are multe pagini captivante, consecin\e ale unei gândiri îndr[zne\e, ale unei inspira\ii poetice fire=ti a autorului, ale unor metafore =i simboluri de mare expresivitate artistic[. Pe lâng[ alte opere rezistente, numai par\ial eviden\iate aici, Ornic-ul este cartea care i-a asigurat lui Pavel Bo\u gloria postum[.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{

Ion Ciocanu, Pavel Bo\u: Continente. În cartea lui: Articole =i cronici literare, Chi=in[u, Editura Lumina, 1969; Pavel Bo\u: Zodiac. În cartea lui: Itinerar critic, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1973; Con=tiin\a afirm[rii. }n s[pt[m`nalul Via\a satului, 1983, 14 iulie; La timpul netrecut. În cartea: Pavel Bo\u, Lemn ceresc, Chi=in[u, Editura Cartea Moldovei, 2002; Medita\ii poetice asupra demnit[\ii umane. }n Revist[

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de Lingvistic[ =i +tiin\[ Literar[, 2003, nr. 34; Mihai Cimpoi, Farmecul situa\iei poetice. În cartea lui: Alte disocieri, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1971; Magia realului. În cartea: Pavel Bo\u, Scrieri

ION CIOCANU ION CIOCANU alese, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1983; O 172 lz Botezatu, Eliza 1983; artistic[, Literatura Editura adâncurile Alecu RUSSO, toate malurile române=ti =i a= culege limba. o descop[r amintire sau s[ o rugin[ bordeiele, de arm[; toate de a= str[bate fi gramatic, a= a= c[l[tori istoric, pe fi a= de mitologia român[, culege care-i frumoas[ a= ca poet, =i fi aceea latin[ a= sau de greac[; =i stilul; =i formele, =i înc[ ascunse stau unde p[mântului, obiceiurile =i tradi\iile la adev[rat: izvorul la îndrepta va se =i pedan\ilor c[ile p[r[si va critic Dac[ este ca neamul român s[ aib[ =i el o literatur[, spiritul DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Editura Literatura artistic[, 1987. Andrei |urcanu n[u, Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998; Chi=i- reconsider[ri, valorific[ri, Integr[ri, postbelic[. în poezia lui Pavel Bo\u Editura Literatura artistic[, 1982; Chi=in[u, artistic[, m[iestrie =i Crez lui: cartea În Mihail Dolgan 2002; Bucure=ti, Române, Culturale Funda\iei Editura ad[ugit[, =i rev[zut[ III-a, istorie deschis[ a literaturii române Cântarea României . În cartea lui: Martor ocular, Chi=in[u, ocular, Martor lui: cartea În . , Ca s[ purced pedestru spre sine =i-adev[r

, uia anc a poeziei, a darnic[ Lumina Pavel Bo\u sau Dialogul drume\ului cu , Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 44. . În cartea: Literatura român[

Realism =i tehnici lirice din Basarabia (Continuare înpag.180) Chi=in[u, . Edi\ia a .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI GHEORGHE VOD{

173

N[scut la 24 decembrie 1934 în comuna V[leni, jude\ul Ismail, poetul =i cineastul Gheorghe Vod[ a absolvit Universitatea Pedagogic[ de Stat Ion Creang[ din Chi=in[u (1959) =i Cursurile Superioare de Scenaristic[ =i Regie din Moscova (1966). A lucrat timp îndelungat în aparatul Uniunii Scriitorilor din Moldova. A debutat editorial cu placheta de versuri Zborul semin\elor (1962), evoluând considerabil prin c[r\ile Focuri de toamn[ (1965), Ploaie fierbinte (1967), Aripi pentru Manole (1969), Pomii dulci (1972), Valurile (1974), R[mâi (1974), Inima alergând (1980), La cap[tul vederii (1984), Scrieri alese (1988), Via\a pe nemâncate (1999) =. a. întâmpinate cu entuziasm, alteori stârnind polemici aprinse, eforturile creatoare ale autorului fiind încununate în 1986 cu Premiul de Stat al Republicii Moldova. Scrie versuri =i proz[ pentru copii: Caietul din fântân[ (1979), Marele =trengar (1980), Bunicii mei (1982). Este un publicist activ =i combativ (Isc[litura, 1978; articole =i pamflete în pres[). În calitate de cineast s-a produs ca regizor al filmelor artistice Se caut[ un paznic (1967) =i Singur în fa\a dragostei (1969) =i al documentarelor Nunta, De-ale toamnei, Maria etc., turnate dup[ propriile sale scenarii.

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Poezia de început a lui Gheorghe Vod[ este una de consem- nare direct[, alteori aluziv[ a faptelor vie\ii, raportate de autor la legile scrise ori nescrise ale adev[rului, bunului sim\,

ION CIOCANU ION CIOCANU idealului. Preferin\a lui constant[ pentru tot ce e natural a 174 fa\[ de ceea ce e învechit, dep[=it, sortit prin firea lucrurilor neiert[toare lui atitudinea autorului, al etic maximalismul încheiere imaginea vorbe=te de oarecum de strofa la în sine, adeverind dar nechibzuit[), cea truda =i fel La dânsul/ Cu pulbere,/ în pref[cut E otr[vit[/ mierea cu crescut Ce-a imaginii (C[ci noi purt[m/ R[spundere de toate,/ Iar fructul/ a explicitare anumit[ o lipse=te Nu repetate. vechime din final, sens). Focurile înse=i sunt nalte =i severe / Sentin\e umple de semnifica\ii surprinz[toare (poetul le nume=te, în Ce-a \inut sub coaj[/ Cariul/ +i vara toat[ leg[n[ omida) se în care spectacolul pitoresc al arderii putregaiului (Ramul/ scriitor. Un prim exemplu ar fi chiar poezia urmeaz[ s[ fie extrase (umane) de cititor etice din imaginea semnifîca\ii pl[smuit[ de c[ror ale animale, sau insecte despre parabole zis altfel pilde, sunt poezii multe care misuri. Echivocul, ce-i drept, poate fi constatat în m[sura în chiar, promovând atitudini ferme, lipsite de echivocuri sau com adev[ruri umane uneori surprinz[tor de profunde, esen\iale exprim[ poetul adânc etic sens de pline sale parabolele în pl[gilor sociale. În viziunile sale de-a a dreptul spectaculoase, larg, mai =i, omului ale spirituale metehnelor a stârpire licele focuri de toamn[ se las[ în\eleas[ ca o pild[ vie de orice compromis. Arderea putregaiului în metaforicele/simbo- nude sau brute, cu lazerul unei con=tiin\e etice str[ine de toamn[ doua a cartea cu începând seam[ cu Mai dat[. o nu zâmbitor echilibrat, re\inut, moralist un adesea du-se ariditate, printr-un ra\ionalism uscat, personajul liric anumit[ dovedin- printr-o caracterizeaz[ se lui textele dimpotriv[, Codru; Anatol la ales, mai sau, Damian Liviu la ca poetice, din nici o poezie, dar nu ea este cheia de bolt[ a spunerii lui în formule,replici=isentin\e.Metaforanulipse=teaproape prin vorbe dure, pe =leau, rostite cu fermitate, r[spicat, ca exprima: se a de felul =i rezultat a natural pentru poetului mului atâtdefrecventînliteraturatimpului.Dinpreferin\a exagerarea biruin\elor de tot soiul, altfel zis a triumfalis- constituit o modalitate =i un mijloc de a evita poleirea realit[\ii, , hoge o[ t[uiez fpee evocate, faptele str[lumineaz[ Vod[ Gheorghe , Focuri de toamn[ Focuri de Focuri pro- ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI pieirii: Culori de toamn[ / Zâmbet de plecare / Dispar în focuri multe =i imense./ +i dac[ doare,/ Las[ ca s[ doar[ / 175 Noi în\elegem care le e sensul. Alte poezii cu cheie sunt Cump[n[, Moliile, Despre ei, Întinerire, Am scos ceasornicul din cas[, Cucul personal =. a. Înde- osebi Moliile impresioneaz[ prin semnifica\ia etic[ profund[ a spectacolului imaginat de autor. Blânde,/ Mai blânde decât la=ii =i moi,/ Mai moi decât mângâierea, moliile stric[ lucrurile din cas[, tr[ind din c[ldura bun[t[\ii noastre =i reclamând se în\elege u=or atitudinea noastr[ de combatere, de stârpire nemiloas[. Or, literatura neîncetând s[ fie eminamente uman[, simbolul moliilor se cere decodificat, descifrat prin tot ce contravine vie\ii, bunului mers al lucrurilor, cur[\eniei (etice). Nu alta e situa\ia câinilor din poezia Despre ei. În prim-planul acestei bijuterii lirice e vorba anume =i numai despre câini: Ei vin acas[ odat[ cu diminea\a./ Din blana sc[rm[nat[ ies aburi obosi\i./ P[=ind strâmb, cu ochii afunda\i în cea\[,/ vin acas[ buni =i cheltui\i./ / +i-i a=teapt[ pe la por\i st[pânii/ s[ le-mbrace gâtul în br[\[ri./ Pentru-o noapte dezlegat[, câinii/ î=i pun ziua-n lan\ f[r[-ntreb[ri. Or, farmecul situa\iei poetice imaginate de autor rezid[ în planul al doilea al comunic[rii, în subtextul ideatic al acesteia: pentru libertate suntem nevoi\i =i noi, oamenii, s[ pl[tim, nu o dat[. De o savoare exemplar[ sunt insantaneele, miniaturile poetice ale lui Gheorghe Vod[. Eviden\iem întâi catrenul cu aripile pentru c[dere, necesare procesului de coborâre: S[ nu ne facem aripi pentru zbor:/ în[l\imea se ia cu alt[ putere./ Ne e sortit s[ coborâm./ S[ invent[m aripi pentru c[dere. Pl[smuit[ în epoca zborurilor cosmice (poezia Aripi pentru c[dere e chiar despre cosmonau\i), miniatura citat[ ne las[ posibilitatea de a citi în subtext =i alte sensuri, mai pu\in deslu=ite; e inefabilul de totdeauna al artei autentice. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Puterea plasticizatoare, dar =i de exprimare a unor gânduri importante, de promovare a unor idei etice valoroase, este v[dit[ în miniaturile Ploaie (Nu plou[ zeii plâng/ îndep[rta\i de cas[,/ =i dorul lor de plai/ în lacrimi se revars[), Dulce ION CIOCANU ION CIOCANU 176 cialist[. Mo= Pas[re e o emblem[ vie a omului din popor,din omului a vie emblem[ o e Pas[re Mo= cialist[. unor cerin\e sau postulate de esen\[ partinic[ sau realist-so- via\a drept în fa\[, nesofisticând-o =i nefalsificând-o în numele Vod[ se afirm[ ca poet al naturalului =i ca artist care prive=te oricare alt compartiment concret al crea\iei sale, aici Gheorghe ciclul din cazurilor impresionant. majoritatea în emo\ionant, plastic, exprim[ o... =i în\elege \inându-1 în chiar miezul vie\ii, de unde el o vede, o simte, o lul, imagineaîngenereneîndep[rtându-l,cidimpotriv[ exprimând-o cu o fidelitate necompromis[, metafora, simbo- demn, =i activ tr[ie=te o autorul oamenilor,care a pe =i lui t[,/ =i nu e astrul serii. E o carte despre via\a concret[ a poetu- Ah, steaua ce se-aprinde/ la cap[tul vederii / e lacrima cura- o cât vreme:/ s-o în\elegi ce scump[-i,/ s[-\i par[ r[u c[ trece =i via\a e vederii/ cap[tul la pân[ c[ fiind dat c[r\ii, ne conving de semnifica\iile nea=teptate =i profunde ale titlului vederii tatea c[r\ilor sale, cu deosebire îns[ cea intitulat[ mult în cuvinte pu\ine. Gheorghe Vod[ aumeritulde lui miniaturile p[rin\i), la c[rarea =i str[buni/ la de grai r[ul r[ilor între cumin\i,/ îns[ dou[ lucruri s[ nu ui\i:/ acest plecare la spuse Cuvinte în ca pov[\uire, de =i constatare de gestul ori mâna) pune ia-l în mân[/ =i n-ai s[ auzi/ decât tremurul./ Pe cântec nu se toarea în mân[,/ =i nu mai cânt[./ Ia cucul, pi\igoiul,/ greierul zburat/ albinelesemin\elor)sau în Ba chiar atunci când predomin[ exerci\iul de plasticizare, ca mamei). fa\a de ca obrazul/ lipit Mi-am r[mas[./ singur[ =i nimeni nu plânge), din picioare./ Dulce jertfire far[ de sânge,/ Când totul se bucur[ mânii./ În câmp mâine va fi s[rb[toare./ Mâine paiul c[dea-va jertfire Toamn[ Zicând impresionant, avem în vedere neap[rat =i poeziile În planul evolu\iei scriitorului sunt de men\ionat majori- . Dou[ poezii (Adie vântul miros de pâine./ Ochii râd =i cresc pl[- Mo= Pas[re Mo= (Scuturat[, floarea-soarelui,/ fagure/ din care au . Mai mult =i mai concludent decât în decât concludent mai =i mult Mai . O cale cât o via\[ Autoportret (S[ umbli brambura cât po\i,/ fii po\i,/ cât brambura umbli (S[ a spunemulte=i,principalul, (Acas[/ floarea-soarelui/ Celui curios =i La cap[tul vederii (Iaprivighe- La cap[tul

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI înzestrat cu bun sim\, cu capacitatea de a distinge valorile reale de cele false =i de a le numi =i pe unele, =i pe celelalte 177 cu numele lor adev[rate. Începând cu prima poezie a ciclului Despre cum s-a întâmplat , personajul se prezint[ în tot pitorescul felului s[u de a fi =i de a exista în cartea de literatur[ artistic[. Vorba i-i domoal[, m[surat[, echilibrat[, pres[rat[ cu întreb[ri =i r[spunsuri, cu pilde populare pline de tâlc. A=a s-a întâmplat, în satul meu,/ s[ nu se nasc[ voievozi =i ctitori./ De aceea-n cronici vei g[si/ despre el mai mult la post-scriptum.// Dar au r[mas balade =i pove=ti/ =i doine dulci, =i cântece duioase,/ din gur[-n gur[ suflul lor trecând/ precum un foc, s[ nu se piard[ se dest[inuie Mo= Pas[re, ca pe parcurs s[ ne serveasc[, generos, din întreaga în\elepciune popular[ asupra vie\ii. El un singur sport în via\[-a practicat:/ alerg[tura zi =i noapte,/ \inând coarnele de plug,/ desagul cu s[mân\[-n spate. Apoi fiecare strof[ nou[ adaug[ portretului moral al personajului tr[s[turi etice impresionante, ca în final s[ se afirme m[re\ia omului a=a-zis simplu: Dar câte le-a reu=it în veacul s[u/ tr[iesc =i toate-s de pomin[./ El nu e omul cel cu mare faim[./ Dar omul, când îl vede, i se-nchin[. Izvorul lui Pas[re, Cire=ii lui Pas[re, Pas[re =i liliacul =i alte poezii se disting printr-un parabolism dens, generator de tâlcuri profunde =i dominat de expresia popular[ neao=[, totodat[ pitoreasc[ =i sugestiv[. Secven\ele Din adâncurile lui Pas[re, Nedumeririle lui Pas[re =i Ancheta lui Pas[re contureaz[, l[rgesc =i esen\ialul adâncesc fondul gnomic al poeziei lui Gheorghe Vod[. Ca nic[ieri în alt[ parte, vorba popular[, altfel zis pilda, alteori sentin\a, maxima, de asemenea de provenien\[ popular[, str[lucesc prin laconism, pitoresc =i profunzime de sens. Cuvântul nu r[ne=te gura,/ ci inima, Or[=ence,/ ciorile zboar[/ s[ m[nânce/ tot la \ar[, M[ uit:/ se pr[vale dealul în vale./ Zic:/ s[-l faci de la-nceput/ e alt[ treab[./ Dar are rost s[-l urci la loc?, Mo= Pas[re, ce SCRIITORI DE IERI +I DE AZI faci aici/ P[zesc p[durea de furnici,/ lupii îi p[zesc de miei,/ soarele de vân[t[i în atare instantanee lirice Mo= Pas[re se dovede=te un alt P[cal[ din folclorul nostru nemuritor, personaj amintit neap[rat într-o miniatur[ demn[ de urma=ul ION CIOCANU ION CIOCANU 178 tele poetice cu care ne-a obi=nuit. Sensul figurat al cuvântului cale dreapt[ în via\[. Scriitorul o face f[r[ s[ p[r[seasc[ unel- micu\ul nici nu b[nuie=te c[ este educat, instruit, pornit pe c[reia o audierii sau lecturii procesul în neao=[, istorioar[ o cartea în aceast[ mult prea binef[c[toare stare a sufletului este vorba mari, ca dragostea pentru flora meleagului, dar anume despre cuvinte zicem lor.Nu numai nu copiilor,de=i arhinecesare adev[ruri =i lucruri despre scrie Vod[ Gheorghe acestora, bunicilor al =i neap[rat dar mici, celor în\elesul pe simplu, face aten\i pe micu\ii c[rora li se adreseaz[. a-i de original[ modalitate o Or,g[sit acestuia. a a scriitorul mult conteaz[, ca în orice treab[ serioas[, realizarea concret[ =i angajament, un curând mai e ingenioas[ uvertur[ aceast[ este asigurat. Nu uit[m, desigur, de cealalt[ jum[tate, deoarece care poate face cinste oric[rui autor, jum[tate din succesul c[r\ii Cine sunt ace=tia? unde? De copilul. num[r.mire la se Treisprezece?s[ poate comunice c[ Domnia sa a avut =i ne al\i s[ bunici, tocmai gr[be=te treisprezece Vod[se Gheorghe am[rât mult prea \in[ aduce în ochii cititorului fraged dac[ o umbr[ de mahn[, chiar n-o s[-l noi, dintre timp între disp[rut au s[i ai bunici intitulat[ impresioneaz[, incit[ la medita\ie =i place. aceasta prin tocmai =i art[, de omorâtoare platitudinea de deosebeasc[ s-o chemat inefabilul alocuri pe autentice, artei inerent[ complexitatea ei paginilor majoritatea în simbolul pitoresc =i sugestiv, poezia lui Gheorghe Vod[ are metafora/ pe mizând =i parabole din constând palpabile, to\i hâtrii din sat,/ la cursuri de p[c[lire/ a plecat. s[u: Mo= Pas[re,/ da unde îi P[cal[?/ P[cal[?/ P[c[lind Ori de câte ori vorbe=te despre un bunic, scriitorul închipuie =i Succint Cire=. bunicul este carte în prezentat Primul Odat[ a\â\at[ curiozitatea cititorului încep[tor, într-un mod Faptul c[ scriitorul ne spune din capul locului c[ cei patru Dintre c[r\ile de proz[, mai aproape de poezie se afl[ cea concrete, fapte pe întemeiat[ aparen\[, în Simpl[ Bunicii mei Bunicii Bunicii mei Bunicii . .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI nu lipse=te, nemaivorbind de prezentarea pomilor ca oameni vii, buni la suflet, în\eleg[tori, m[rinimo=i etc. Bunicul Cire=, 179 de exemplu, are bra\e în care îl \ine pe narator, ca =i pe al\i copii =i chiar pe fl[c[i =i fete mari, el îl leag[n[ pe micu\ul înf[=at, iar dup[ trecerea cire=elor nu mai avea atâta b[taie de cap... Adev[rat[ bun[tate a p[mântului, bunicul Cire= ne face s[ încerc[m o mare p[rere de r[u pentru faptul c[ într-o zi a fost nevoit s[ cedeze locul s[u de o ve=nicie =oselei care avea s[ uneasc[ gara cu fabrica de carton, trebuind s[ treac[ tocmai prin ograda noastr[. A=a a venit rândul naratorului s[ ne spun[ c[ i-a p[rut r[u, dar el îi poart[ mereu amintirea =i recuno=tin\a (Eu îns[ nu m-am desp[r\it de bunicul Cire=. Aproape c[ nu e sear[ s[ nu-l visez. +i-l visez a=a cum l-am apucat, cum l-am =tiut pe locul s[u dintotdeauna). Nara\iunea e rotunjit[ cu elegan\[, nimic de ad[ugat, nimic de eliminat din text. Sfâr=itul încoroneaz[ nuveleta pe nea=teptate, surprinz[tor, dar întru totul credibil. A=a se face c[ =i cealalt[ jum[tate a succesului a fost asigurat[ de scriitor, prin îndemânarea sa de a se copil[ri serios, f[r[ s[ cad[ prizo- nier în=ir[rii de fapte =i f[pticele elementare, lipsite de semnifica\ie etic[ =i f[r[ s[ povesteasc[ în mod didacticist, anost. În a treia nuvelet[ asist[m la un obicei sfânt: în fiecare prim[var[ femeile din mahala se adun[ sub crengile bunicului Vi=in =i, în fa\a unui mormânt improvizat, îi pomenesc pe b[rba- \ii c[zu\i în r[zboi, iar finalul e imprevizibil =i are sens etic profund: Buncul Vi=in a îmb[trânit, iar ceilal\i vi=ini din preajma lui au crescut mari, chiar l-au întrecut, iar locul acela s-a pref[cut într-un adev[rat crâng, c[ci a=a e neamul vi=inilor, cresc mult mai repede împreun[ decât de unul singur. Pân[ la sfâr=itul c[r\ii particip[m cu sufletul la înc[ zece SCRIITORI DE IERI +I DE AZI minispectacole cu bunici harnici, genero=i, în\elep\i M[r, Corcodel, Prun, M[ce=, Gutui, P[r, Salcâm, Nuc, Dud =i Porumbar la lectura/audierea c[rora fragedul cititor, =i nu numai el, poate înv[\a nu numai o dragoste sincer[ =i perma- ION CIOCANU ION CIOCANU 180 personalitate artistic[ proeminent[. etice, ca orice nepo\el demn de atare bunici. nent[ pentru flora acestui p[mânt, dar =i calit[\i propriu-zis Poezia, proza =i filmele lui Gheorghe Vod[ adeveresc o Vod[adeveresc Gheorghe lui filmele =i proza Poezia, este patria mea. Studii. Comunic[ri. Documente. Chi=in[u, 1996, pag. 3031. Eugeniu CO+ERIU, unui popor =i, deci, un act genocid etnico-cultural. a culturale =i etnice identit[\ii a anulare o de e politic, punct vedere sin utopie; o =i absurditate o e practic, =i istoric o gre=eal[ naiv[, ori o fraud[ =tiin\ific[; din punct de vedere de limba rom`n[ este, din punct de vedere strict lingvistic, ori ...A promova sub orice form[ o limb[ moldoveneasc[ deosebit[ DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Confluen\e, Editura Arionda, Gala\i, 2002. Cimpoi Mihai SELECTIV{ BIBLIOGRAFIE 1971; moldoveneasc[, Cartea Editura Chi=in[u, disocieri, Ion Ciocanu Ion 2002; Bucure=ti Române, Culturale Funda\iei Editura ad[ugit[, =i rev[zut[ III-a, a Edi\ia 1988; artistic[, Literatura Editura Chi=in[u, alese, Scrieri Viorel Dinescu Viorel ratura =i arta, 1995, 26 octombrie; Timofei Ro=ca, 1985; tic[, Crea\ie =i atitudine, Chi=in[u, Editura Literatura artis- Ana Banto= decembrie; 19 2001, n[, neasc[, 1973; lui: Itinerarcritic,Chi=in[u Poezia ca act al înnoirii O istorie deschis[ a literaturii române din Basarabia , , Poezia între cotidian =i firesc Latitudinea oriental[. Gheorghe Vod[Gheorghe Bunicii nemuritori , , Lacrima revelatoare a poeziei hoge Vod[ Gheorghe Via\a pe nemâncate pe Via\a . În cartea: Gheorghe Vod[, : , EdituraCarteamoldove- }n culegerea colectiv[ Limba român[ Pomiidulci n ata u: Alte lui: cartea În . . În Moldova suvera- (Continuare în pag. 187) pag. în (Continuare . În cartea lui: cartea În . . În cartea ei: . În cartea În . . În Lite- .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION BOLDUMA

181

S-a n[scut la 6 iunie 1933 în satul Colic[- u\i, jude\ul Hotin, azi în raionul Briceni. A frecventat câ\iva ani Universitatea de Stat din Chi=in[u, f[r[ s-o absolveasc[. A lucrat la redac\ia ziarului Moldova socialist[ (azi Moldova suveran[), a fost director al Biroului de popularizare a literaturii de pe lâng[ Uniunea Scriitorilor. A început s[ compun[ versuri înc[ pe b[ncile =colii. În 1959 a fost prezentat cu un ciclu de poezii în almanahul Glasuri tinere. În 1961 a v[zut lumina tiparului prima sa plachet[ de versuri Patima izvorului. Alte c[r\i: Cântarea fiin\[rii mele (1968), De ziua satului (1971), Trestienii (1975), Amurguri verzi (1978), P[dureanca (1980), Drum de \ar[ (1983), De vorb[ cu inima (1987), Scrieri alese (1991). S-a stins din via\[ la 19 aprilie 1993 la Chi=in[u.

Poet al satului =i al valorilor etice pl[m[dite de \[rani de-a lungul secolelor, liric în esen\[ =i umorist în m[sura în care nici \[ranul de la plug n-a putut s[ nu fie, când =i umorul îi ajuta într-un fel s[ înfrunte necazurile, Ion Bolduma a fost =i este un scriitor de o individualitate neîndoielnic[. Nu în sensul c[ n-ar avea înv[\[tori printre poe\ii de seam[. Eminescu, Co=buc, Goga, Topârceanu, Esenin îi sunt familiari. Totu=i, individualitatea lui rezid[ într-un scris lipsit de vreo tendin\[ livresc[, în centrul aten\iei lui se afl[ situa\ii, momente, cazuri SCRIITORI DE IERI +I DE AZI sau personaje dintre cele mai simple, uneori chiar banale. Scrisul lui este întemeiat pe expresia spontan[, direct[, neme=te=ugit[ la prima vedere, de=i pân[ la urm[ pres[rat[

ION CIOCANU ION CIOCANU din bel=ug cu metafore îndr[zne\e =i complexe, de asemenea 182 tractoare ca simboluri ale unei vremi noi pe p[mântul nostru. bun[oar[). În cartea întregi despre s[vâr=irile oamenilor de la \ar[ ( c[r\i dat a noul, bine vedea el Ba via\a. cu =i timpul cu pas s[ întâmpl[ foloseasc[ un se [stor sau tot un definitiv. de rar numai care drept fapt, acestui Codru ar fi cu totul \ip[toare, =i Bolduma a avut la timp intui\ia metafore me=te=ugite ca ici-colo acelea ale pe lui Ion folosi Vatamanu a sau de ale lui tentativele Anatol ieri, de nului ni=te \[rani get-beget. de=i prin constitu\ia lor psihologico-intelectual[ r[mân =i ei dar cultiva\ilamarea=coal[ac[r\ii=ideveni\iintelectuali, \[rani, din descenden\i scriitorilor fa\a în sfid[tor oarecum sun[ care ceva gândi, a de s[u modul în s[n[tos =i natural atare gest, conservator în fond, el p[streaz[ ceva deosebit de citului calm =i ieftin lumii m[tasei fo=nitoare =i scumpe. Printr-un poate uniculscriitorcarenu ntorcém acas[? Într-un unger, noi doi ne-am ru=inat.../ Au poate vrei s[ ne- m[tas[./ de fo=net Pe-unde adie palat,/ la târguri, în adus te-am +i sudalme./ pânazi s-aud a=a, luat I-am cerut,/ mai i-am nu tatei Bocancii mamei./ cofti\a fost mare-a tine Pe Ion de la Colic[u\i: Te-am îmbr[cat cu haine de-mprumut,/ public numeros, pestri\, exigent, preten\ios chiar, ci lui mo= unui adresa s-ar nu parc[ El comun. din ie=it act un oficia ar c[ complexe de urm[ nici n-are deci hârtiei, fa\a în afla Bolduma scrie de parc[ vorbe=te, creeaz[ de parc[ nici nu s-ar Poeziei,Ion Adresându-se s[i. bunicilor a oral[ vorbirea în cem, ci s[ ne-ntorcém (cu accentul pe ultimul é), la fel ca mo=ilor =i m[tu=elor netrecute prin =coli. El nu scrie graiul s[ în ne-ntoar- ca gurii, a deschiz[tur[ singur[ printr-o cauz[ în conform regulilor consfin\ite lu-at, ci ne oblig[ s[ zicem verbul cartea din poezie unice în contextul întregii literaturi basarabene. În chiar prima Numai s[nuseîn\eleag[gre=it c[poetuln-arfimersîn În contextul unei sim\iri =i cuget[ri r[mase pe potriva \[ra- În toat[ literatura noastr[ de odinioar[ Ion Bolduma este De vorb[ cu inima cu vorb[ De De vorb[ cu inima se sfie=tes[contrapun[lumea el nu ne las[ s[ rostim s[ las[ ne nu el el scrie frumos despre De ziua satului ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Altceva e c[ sufletul lui nu poate s[ nu tânjeasc[ dup[ frumosul nepieritor al timpurilor trecute, tânga aceasta dovedindu-se 183 izvor de emo\ii sincere =i puternice, ca în urm[toarea adresare c[tre tractoare: Voi strica\i t[ceri de aur/ Peste drumuri mari de prund,/ Buim[ci\i p[mânt =i cosmos/ În galopul vostru crunt. / Nu v[-ncape nesfâr=itul,/ V[-nmul\i\i cum nu mai =tiu./ Dac[ eu v-a= fi st[pânul,/ A= da mii pe unul viu. Ar da mii... În numele c[rui scop? Au nu cumva poetul se pronun\[ împotriva noului? Ion Bolduma nu ne las[ =ansa de a-l putea învinui. El ne oblig[ s[-l în\elegem omene=te, frumos =i în\elept, când se exprim[ atât de cald despre calul viu, prietenul de veacuri al omului muncii: S[-l v[d ziua la izvoare/ Lini=tit =i maiestos,/ A=teptând ca-ntr-o poveste/ Un voinic de F[t-Frumos;/ S[-n\eleag[ limba noastr[,/ S[-i dau orz curat la prânz/ +i s[-l v[d în prim[var[/ Alergând prin câmp c-un mânz... +-apoi Bolduma nu atât =i nu numai despre cal vorbe=te, cât =i mai ales despre atitudinea noastr[, a oamenilor, fa\[ de vita pe nedrept l[sat[ odinioar[ f[r[ aten\ie =i f[r[ sprijin. Talentul lui Ion Bolduma se manifest[ plenar mai cu seam[ în pasteluri, în portrete de oameni simpli =i în dialoguri sau replici spontane =i caracterizante. Un pastel ca Draghi=tea, de exemplu, este un giuvaier în contextul liricii peisagistice de la noi. Vocabularul, limbajul, tonalitatea spunerii poetice sunt folclorice =i nu ne las[ indiferen\i: Iar[=i Draghi=tea de-acas[.../ Pe-a ei bahn[ cai s[ pa=tem,/ În fo=nirea-i de m[tas[/ Dup[ murmur s-o cunoa=tem. / Eu pâna-nsuri la tâmple/ Râuri am v[zut, nu =ag[,/ Ce sortite-au fost s[ umple/ M[rile din lumea- ntreag[./ Iar ea, mic[ =i pu\in[,/ Parc[ nici nu-=i =tie pre\ul,/ Scoate-ntinsuri de lumin[,/ Dar ciobenii-o sar cu b[\ul... Aceea=i e situa\ia pastelului Secet[, apoi a poeziilor-portrete Bunelul =i Costache, a instantaneului Vremuri vechi, în centrul c[ruia apare un... cer=etor. Simplitatea total[ a subiectelor SCRIITORI DE IERI +I DE AZI (motivelor), vocabularul =i limbajul pe potriva acestora sunt calit[\i care nu trebuie s[ ne fac[ îns[ refractari la încerc[rile de a c[uta =i descoperi sensuri etice adânci ale faptelor sau ale realit[\ilor evocate. Voi dac-a\i =ti ce-nseamn[/ Un om ION CIOCANU ION CIOCANU 184 munte,/ Nici la tu sus mare, =i nici tu v[i mic[,/ pe Ca un Joc cuib frunte,/ de p[s[ric[./ de mai cas[ Uite-o poetului: preafrumoas[ urare de Anul Nou, atât de r[spândit[ la ba=tina acela=i personaj zice o ur[tur[ în care întâlnim versuri dintr-o Vara asta n-a fost var[,/ Dar a fost un foc =i-o par[... Apoi ceas la =ez[toare/ S[ fiu =i eu ca orice fat[... un doar +i blestemat[./ asta casa În lumânare/ o eu =i am S[ râd cu lacrimi nes[rate,/ V[zând privirea lui adânc[./ S[ vreau s-aud în geam cum bate/ Fl[c[ul ce nu-l =tiu azi înc[./ Eu haiduc: devin[ s[ vrea nu care tân[r[ femeie de p[sul o frumuse\e autentic[. Iat-o, de exemplu, pe Rodica rostindu-=i de con\inut =i o tehnic[ literar[ pe potriv[, întâlnim pasaje de haiduceasc[ Chiuind ca vorniceii... Ba chiar în poemul dramatic vânturi,/ pe c[l[ri Vorveni teii/ =i carpenii Ulmii, codru,/ nunt[ crângul,/Steleledintotînaltul,/Iarstejariinal\i din la veni +i-a satul,/ s-aud[ spus a Cum nunt[,/ socrul fac[ nemuritoarea în ca activ[ =i însufle\it[ Au jucat-o al\ii... În poezia s-a luat cu tine!../ Cred c-au pus-o fra\ii,/ Dar la nunta voastr[/ era de joc./ Un mol[u ca tine / S[ nu-l mi=ti din loc./ Cum în timp =i num[r,/ C-a tr[it v[dan[./ Tu o =tii din anii/ Când personaj: Nu-\i f[ r[u pe suflet,/ C-avea ani s[rmana,/ Grei unui adresându-se vorbe=te autorul care despre Terinte, T[cerea folclorului, al unui monolog sau dialog profund folcloric. În spiritul =i expresia gândirea, de marcate digresiuni unei al precizie locul unui portret fizic sau moral de toat[ frumuse\ea, Chiar în lucr[ri mai pu\in reu=ite în ansamblu, el g[se=te cu a descenden\ei lui Bolduma din folclorul autohton autentic. în lumin[ sensurile adânci ale faptelor simple este o alt[ dovad[ lumin[,/ O floare pe mormânt... de clip[ O p[mânt?/ pe Iubirea urmei,/ urma la ce-i, C[ci consemneaz[ poetul, dup[ care însorit, explic[ frumos =i în\elept: mai mult Cu ista/ cerul face A\i îndr[gostit,/ Folcloric în esen\[ este cântecul trist al haiducului Radu: Împletirea ingenuit[\ii înn[scute cu încerc[rile de a pune

umbrei , s[rac =i palid ca oper[ ce presupune o bog[\ie o presupune ce oper[ ca palid =i s[rac , , de exemplu, este splendid portretul Nadei lui Sergentul P[l[mid[ Miori\[ , natura apare : +i-o s[-mi +i-o : Balad[

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Iar pe lai\[, în c[su\[,/ Daria coase-o b[sm[lu\[./ Nu =tiu: coase ori descoase,/ L[crimioare =tiu c[ vars[,/ +i le vars[ 185 u=urel/ Pentr-un tân[r voinicel... Versul lui Ion Bolduma este limpede, sun[tor ca cel folclorie, totodat[ metaforic =i pl[cut. O sensibilitate absolut deosebit[, încorporat[ în enun\uri de un metaforism dens, face ca poezia Mama, de exemplu, s[ nu poat[ fi uitat[, probabil, niciodat[ de nimeni dintre cititorii ei. Uneori ne prindem asupra gândului c[, dac[ ar fi scris numai aceast[ balad[, Bolduma ar avea tot dreptul la un loc al s[u în poezia noastr[. În zare ies din neguri/ B[sm[lile-nser[rii/ +i nop\ile cu lun[/ M[-ndeamn[ s[ te-ascult,/ C[ci te-am chemat la mine/ +i te-am lipit durerii,/ Doar amândoi pe lume/ R[mas-am de demult... Unele strofe sunt în întregime ni=te metafore de-o originalitate rar întâlnit[: Iar noaptea lâng[ sob[,/ C-un p[pu=oi în poale,/ Mi=cai întruna bobii/ Ce\osului noroc./ +i cât erau de dulci/ Prezicerile tale/ Ie=ite din cuptorul/ Dorin\elor de foc... Simplu ca =i personajele versurilor sale, Ion Bolduma a pl[s- muit o seam[ de portrete de oameni ai satului, care se memorizeaz[ ca =i balada Mama. E vorba de Nicolae-al lui Panfil, acela care trecea Prutul cu c[ru\a/ Când lua în cap sângeapa,/ De-l plângea pe mal Veru\a/ +i ruga prin =oapt[ apa...; de Turcule\, acela care credea pân[-n adâncul sufletului în gospod[ria sa, de vreme ce, mic la trup ca o sângeap[/ +i cu ochii mici =i reci,/ El mânca m[lai =i ceap[,/ Cump[rând p[mânt de veci; de Ioana, aceea care de p[dure-a fost iscat[/ +i-a r[mas mama p[durii,/ Singur[-n beteala min\ii/ Tulburat[ pe c[r[ri,/ Ie=ea noaptea pe la margini/ +i-ncepea grozav s[ urle,/ Ca o fiar[ muribund[,/ Sfâ=iat[ de dureri..., etc. Coborâtor din folclorul autohton =i din George Co=buc, poetul Colic[u\ilor briceneni =i-a înve=nicit satul =i cons[tenii în versuri care nu se =terg din memoria îndr[gosti\ilor de literatura noastr[ na\ional[. Chiar =chiop[tând pe ici-colo din SCRIITORI DE IERI +I DE AZI punct de vedere gramatical, stilistic, pân[ la urm[ poeziile sale sunt de o sinceritate total[ =i tr[deaz[ o sensibilitate profund[, ambele subliniate paradoxal? chiar de gre=elile avute în vedere aici. B[trâna iap[ a c[zut de-asear[,/ +i tu te ION CIOCANU ION CIOCANU 186 basarabene. complexe, scris =i de asemenea îndr[zne\e unic în metafore contextul întregii cu literaturi bel=ug din pres[rat[ urm[ la spontan[, direct[, neme=te=ugit[ la prima vedere, de=i pân[ expresia pe întemeiat scris un banale, chiar uneori simple, se afl[ situa\ii, momente, cazuri sau personaje dintre cele mai sând un scris lipsit de vreo tendin\[ livresc[, în centrul c[ruia repet[m un scriitor de o individualitate neîndoielnic[, profe- Ion Bolduma a fost =i r[mâne! un poet autentic. El este sl[vire a lui Lenin, nimerite chiar =i în Lumina, 1972, pag. 49). Editura Chi=in[u, literare, Profiluri colectiv[ culegerea În deficien\e în tehnica versului... (Vasile=i Coroban, observ[ Se versuri... reu=ite mai cele din unele în chiar totdeauna discern[mântul cuvenit al cuvintelor, =i asta se vede n-are Bolduma versurile... plolix explicativ,lungind prea e cauza unor paralelisme =i compara\ii facile. Alteori Bolduma Pot fi pomenite =i alte poezii în care versul devine palid din retoric[. compozi\ie o e degrab[ mai ci inspira\ie, de dictat sunt slabe. Micul poem autoritate: Multe din poeziile de circumstan\[ ale lui Bolduma acelea pe care le-a semnalat, cu ani în urm[, un exeget de mare gustul rafinat la =i, prin urmare, ajustat[ s[r[cit[ întrucâtva. vorb[ în livresc, în cad[ s[ dat[ o nu Un autor care î=i îngrije=te cu prea mult[ aten\ie spusele risc[ ( cap în c[tatul de-a \[rancelor derea dsusli ii, u ei î pei s hrtl morii ( chiratul sa poezia în venit au liric, discursului a în spate de luat). Dar tot de aici, din spontaneitatea folcloric[ impresiei cititorului, dup[ cum e chiar cazul citat asupra (sacu-i greu negativ r[sfrângându-se faptul versul, îndeajuns fi anume acela pe care-l =tim. Poetul Colic[u\ilor nu piept[na este în afara oric[ror îndoieli. Dar f[r[ dânsul Bolduma n-ar +i ui\i la mânzul ei \intat,/ C[ iat[, n-ai cu ce s[ duci la moar[/ Moara sacu-i greu în spate de luat Îns[ dincolo de aceste neajunsuri =i de câteva strofe de strofe câteva de =i neajunsuri aceste de dincolo Îns[ Din p[cate, crea\ia poetului are =i neajunsuri serioase, ca ), cuvântul hojma ( Stoianovca . Gre=ul stilistic din ultimul vers Anii mei de-acas[... , de pild[, se vede c[ nu e Scrierile alese E senin, =i ploaie... =i senin, E Ion Bolduma ) sau deprin- din 1991, . ).

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI BIBLIOGRAFIE SELECTIV{

187 Mihai Cimpoi, Paradoxurile unei poezii. În cartea lui: Alte disocieri, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1971; O istorie deschis[ a literaturii române din Basarabia. Edi\ia a III-a, rev[zut[ =i ad[ugit[.Editura Funda\iei Culturale Române, Bucure=ti, 2002; Vasile Coroban, Ion Bolduma. În culegerea colectiv[ Profiluri literare, Chi=in[u, Editura Lumina, 1972; Ion Ciocanu, Ion Bolduma coborâtor din \[ranii plaiului moldav. În cartea lui: Cu fa\a spre carte, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1989; Elogiu autentici- t[\ii lui Ion Bolduma. În cartea lui: Dincolo de liter[, Timi=oara, Editura Augusta, 2002.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ C`t prive=te limba literar[, limba model, exemplar[, de care ne folosim mai ales ]n scris, ]n lucr[rile literare, =tiin\ifico- tehnice, limba oficial[ din documentele noastre social-politice =i administrative, ea trebuie numit[ limba rom`n[. Ea este limba normat[, supradialectal[, limba rom`n[ literar[, unic[ pentru to\i rom`nii (moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni, transnistrieni, cei din Banatul s`rbesc, din Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Rusia, S. U. A. etc.)

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Nicolaie CORL{TEANU, Româna literar[ ]n Republica Moldova: istorie =i actualitate. }n culegerea colectiv[ Limba român[ este patria mea. Studii. Comunic[ri. Documente, Chi=in[u. 1996. pag. 42. (Continuare în pag. 210) ION CIOCANU ION CIOCANU 188 (1974), Trandafir s[lbatic cartea tip[rit s-a i când 1962, în pân[ amânat fost a scriitorului al editorial debutul care drept umorul, =i satira încuraja nu sovietic regimul dar literatur[ M. Gorki al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. (1969). de Institutul lâng[ pe de Literatur[ de superioare Cursurile =i (1956) Moscova din Centrale Komsomoliste +colii a tic[ Tighina, azi raionul C[u=eni. A absolvit facultatea de jurnalis- C[rare s-a n[scut la 13 februarie 1935 în comuna Zaim, jude\ul Carul cu pro=ti =i alte poeme comunist (cartea, completat[ cu versuri noi =i intitulat[ regimul de index la pus fiind scriitorul ideologice, motive la dou[ s[pt[mâni dup[ apari\ie a fost retras[ din vânzare din reper basarabene neitate, putere de sugestie =i alte particularit[\i =i le-a însu=it sponta- c[ror ale popular[, prujitura p[t[rania, gluma, din Krâlov, François Villon, Stepan Oleinik etc.). medii musafirului ni=uri (1962), A început s[ publice versuri lirice =i satirice de prin 1954, Petru C[rare scrie =i poezii pentru copii: Scriitor înzestrat din bel=ug cu sim\ul umorului, descendent Este laureat al Premiului na\ional (2000). (2000, edi\ia a II-a 2003) =.a. O carte a sa , 1988) =i traducerii artistice (versiuni române=ti din Ivan (1983) etc., activeaz[ =i în domeniile prozei domeniile în =i activeaz[ etc., (1983) Parodii Poiana vesel[

(1997), , 1970;

=i epigrame =i Între patru ochi Parodii P[l[ria gândurilor mele Poetul,Petrudramaturgul =i prozatorul C{RARE PETRU

(1963), Soare cu din\i. cu Soare

(1981), (1965), , a fost (re)editat[ în 1990). Ionic[ Tropo\el , Rezonan\e Stele verzi 1979), dramaturgiei ( Alte c[r\i de poezie: de c[r\i Alte (2000), Cale bun[, Ionele!

(1967), (1985),

S[ge\i (1978), Punctul de

(1972) Fulgere Oglinzi ( S[ge\i. Lumi- Zodia Co-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI din copil[rie, Petru C[rare a fost de la bun început un os în gâtul regimului comunist sovietic, care l-a r[spl[tit cu margi- 189 nalizarea, suspendarea spectacolelor montate dup[ piesele lui (Umbra Domnului) =i chiar cu expulzarea din capitala republicii (a f[cut doi ani de jurnalistic[ la gazeta raional[ din Telene=ti). Îns[ p[mânteanul =i demnul urma= al lui Alexei Mateevici n-a încetat nici o clip[ s[ spun[ adev[rul, nu s-a l[sat intimidat, ci dimpotriv[ a evoluat mereu, impunându-se în cele din urm[ ca un scriitor umorist (rareori satiric) de cert[ valoare. Chiar atunci când se vrea propriu-zis liric, Petru C[rare este oarecum dublat de umorist. De aici nu rezult[ c[ ar fi normal s[ ignor[m lirica sa, mai ales operele programatice ca cea intitulat[ S[-\i iube=ti atât de mult p[mântul, f[r[ de care risc[m s[ nu în\elegem mobilul interior al întregii lui crea\ii. Or, =i umoristul, satiricul, ironistul are un program pozitiv: critica metehnelor omene=ti =i a pl[gilor sociale se face din imbolduri suflete=ti =i intelectuale sincere, puternice =i neap[rat întemeiate pe dragostea fa\[ de om, de plai, de grai, de tot ce ne asigur[ identitatea =i verticalitatea. Un atare program g[sim, exprimat liric, în poezia numit[: S[-\i iube=ti atât de mult p[mântul,/ Ca mereu de el s[-\i fie dor,/ Ca s[ \in[ ve=nic leg[mântul/ Dintre om =i solul roditor.// S[-l iube=ti cu dragoste matern[/ +i obrazul s[-\i lipe=ti oricând/ De \[râna lui, ca de o pern[,/ Inima s[ i-o auzi b[tând.// Iar du=mani de vor veni ca vântul,/ S[ te-mbraci în haine de o\el/ +i s[-\i aperi, sângerând, p[mântul/ +i nici mort s[ nu te la=i de el. Înainte de toate venera\ia pentru p[mântul natal, pentru str[mo=ii no=tri, începând cu Burebista, pomenit într-o poezie din ciclul Carul cu pro=ti, pentru oamenii care pe-a lor spinare \ara \in, dup[ cum s-a exprimat înainta=ul s[u, cons[tean de altfel, Alexei Mateevici, dragostea fierbinte pentru graiul str[bun, exprimat[ =i în placheta cu poezia Eu nu m[ las de SCRIITORI DE IERI +I DE AZI limba noastr[ (1997), formeaz[ diapazonul de motive al crea\iei sale, prefigureaz[ structura psihologico-intelectual[ a personajelor prozelor =i a personajului liric al poeziei sale, felul de a se exprima al acestora, natura imaginilor pl[smuite ION CIOCANU ION CIOCANU 190 negativ pentru pres[: Oameni r[i, s[ tragi cu tunul,/ Nu g[- De exemplu, vine un corespondent =i nu g[se=te nici un subiect tatea socialist[, dar îl salvau gluma, scrisul zâmb[re\, aluzia. ridica\i,/ Nu merita\i o alt[ soart[ s-o n-o fruntea Cât de=art[./ e voastr[ Oftarea pleca\i,/ mereu tr[i\i voi Când slav[./ în orbi= ridica\i lor,/O fapta neagr[ de Oricât sclav[,/ plebe o mici, i=ti vor,/voi, ce Iar exercitat[ de regimul sovietic comunist: Mai marii vo=tri fac spiritual[, oprimare de politica cu pactiza nu a de p[mânt, mergea pân[ la îndemnul scriitorului direct, adresat Curajul b[=tina=ilor acestui departe...). fra\ii numai +i spate,/ în +i to\i sunt str[ini,/ Veni\i de departe./ Str[ini în fa\[,/ Str[ini vecini,/ În dreapta vecini,/ Deasupra vecini,/ Desubt vecini / piere?), neamul c[ semn e nu Au scut,/ Supus fiind, s[ m[ simt bine?/ De ce mi-i frate un str[in?/ caut de-mi str[ini la Doar mine,/ în pus ai aluat Ce f[cut,/ Spovada unui învins din pieile-ro=ii frate...), =i spui s[-i dator E=ti noutate:/ alt[ +i-nc[ gur[./ idei =i cu pistoale/ +i-acum s[ ne ia se-ndur[/ +i Cu bucata cale/ în de ieri la mai ie=it Ne-a mas[,/ la st[m ho\ul cu Noi poezii concrete: în eroare cerberii ideologiei comuniste. Câteva exemple din Aluzia ca procedeu de crea\ie era prea str[vezie ca s[ induc[ stringente ale socialismului înalt dezvoltat, înfloritor etc. probleme abordat a autorul moto, în specific[ se cum dup[ noi, sub pretextul c[ ar fi vorba de jungla deas[ a capitalului, ploaie: Sau iat[-l pe b[trânul care încheie umoristic pastelul omonim[. poezia în moldoveni \[ranilor el spune le sat în de scriitor. Oricând oriunde am umblat,/ Am r[d[cini la noi dup[ cum îl vedem în cartea ceana:/ Nici eu nu-s F[t-Frumos. Cosânzeana,/ Dar nu-s un mincinos./ S[ nu-\i încrun\i sprân- zice |i-a= folclorice: personaje ironizate, întâlnim, poezie +i-o s[-i ard[ o ploi\[,/ Bineîn\eles, PetruBineîn\eles, socie- 1972 la pân[ =i criticase C[rare Totu=i, Petru C[rare este un satiric =i un umorist de calitate,

Ia cuvântul mo= Oni\[:/ A fost cald, Oaspete nepoftit De-o s[ sfârâie p[mântul. S[ge\i

(Noi avem un ho\ în cas[,/ (O, zeul meu, când m-ai . În ciclul De dincolo de (Plebeilor). Înstr[inare fereasc[ sfântul!/

(În stânga (În Într-o alt[ Vine-o

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI sesc. Oricât ascult,/ Mi se spune: A fost unul,/ Dar l-am lichidat demult.// Dar un =ef f[r[ de carte/ +i la teatru nu prea 191 dus?/ Poate sunt în alt[ parte,/ Pe la noi de-ace=tia nu-s./ Dar vreun om be\iv din fire?/ Este unul. Restul, to\i,/ Suntem be\i de fericire. / Dar vreun ho\?/ N-avem nici ho\i... Adev[rat rai, s-ar p[rea. Un rai de râs, de=i mai curând totu=i de... plâns. În modul acesta Petru C[rare ne ajuta, înc[ de prin anii 60 70, s[ con=tientiz[m adev[ruri esen\iale despre via\a noastr[, adev[ruri dezv[luite de el cu mult[ art[ umoristic[, descre\indu-ne frun\ile =i stârnindu-ne hazul. Înc[ de pe atunci operele umoristice, par\ial satirice, parodiile, epigramele, epitafurile, fabulele scriitorului constituiau o contribu\ie cert[ la dezvoltarea poeziei noastre. Ironia mu=c[toare, aluzia desfiin\[toare, poanta surprinz[toare sunt instrumentele puse în func\ie de Petru C[rare în poezia Codru civilizat, de exemplu, subintitulat[ Sfatul unui specialist: Tai copacii cei mai zdraveni,/ Pui în loc stâlpi de beton/ +i în loc de glas de p[s[ri / La doi pa=i un megafon. Specialistul e un tehnocrat sadea, care, de fapt, ur[=te, nu ocrote=te natura: Capre, ur=i =i lupi gr[mad[/ Îi împu=ti, precum î\i spui,/ +i îi torni din ghips pe urm[,/ Ca s[ steie unde-i pui. Modernizarea codrului, preconizat[ de specialistul în cauz[, echivaleaz[ cu distrugerea necugetat[, barbar[ în fond, a naturii bogate a plaiului nostru. Nici urm[ din dragostea omului acestui plai pentru natur[ =i pentru viet[\ile ce o populeaz[. +i nu este de mirare c[ în final scriitorul zâmbe=te amar, l[sându-ne libertatea de a reac\iona adecvat la propunerile specialistului: Cu poian[ asfaltat[,/ P[durar în tanc blindat/ +i ciuperci de peno- plastic.../ Stop! C[ ne-am civilizat... În genere în c[r\ile sale de versuri Petru C[rare î=i manifest[ plenar o seam[ de particularit[\i originale, inconfundabile ale vigurosului talent cu care l-a înzestrat natura =i pe care el SCRIITORI DE IERI +I DE AZI =i l-a alimentat în permanen\[ prin asimilarea satirei =i umorului românesc de calitate =i a operelor nemuritoare ale unor satirici =i umori=ti str[ini ca Ivan Krâlov sau François Villon, din care a tradus inspirat. Prestigiul scriitorului este sus\inut ION CIOCANU ION CIOCANU 192 editate pe parcursul anilor. este, credem, prezentarea, oricât de succint[, a câtorva c[r\i implicit, de eviden\iere a particularit[\ilor =i, crea\iei sale lirice concret[ analiz[ de acceptabil[ modalitate O sarcasm. le transpune în pagini mustind de umor =i ironie, mai rar de =i de faptul c[ ochiul s[u ager prinde situa\ii hazlii, pe care Tat[l, mama, \[ranul constituie motivele-pivot ale ciclului, ale motivele-pivot constituie \[ranul Tat[l,mama, simpl[ =i cuceritoare a modalit[\ii literare preconizate de autor. Când din vremi stai s[-i aduni e o alt[ expresie concret[, Cine sunt =i cum m[ cheam[,/ Cine-au fost ai mei str[buni/ M[ p[trund de duhu-i sfânt,/ Când zic doina, îmi dau seama/ a fost =i r[mâne Alexei Mateevici. Doina dulce când o cânt,/ lirica lui Petru C[rare =i aceea a între marelui s[u apropiere p[mântean anumit[ care o colo pe ici, pe întrez[rim s[ fac ne artistice spunerii sinceritatea =i frazei Simplitatea natal. p[mântul =i c[r\ii al liric personajul dintre indisolubil[ tea vei, în poezia cu acela=i titlu, exprimând o dat[ în plus unita- tine/ Când începi tu a cânta, i se cu adreseaz[ noi Petru=i cânt[m C[rare +i ta;/ Moldo- calea croit[ E pline/ soare de z[ri aprofundare în celelalte piese lirice ale ciclului poezia inaugural[ a c[r\ii î=i afl[ o l[rgire, o completare =i o are sentimentul cât meleagului natal. pe Or, atât, ideile depistate pe de noi din cuvântului al deplin sensul în tr[ie=te pentru ba=tina scump[, ca =i de con=tiin\a adev[rului c[ omul recuno=tin\[ de plin[ dest[inuirea poetul încheie î=i mor, vrea în hruba s[ p[mântul,/ Dar cât e=ti tu, nici eu nu am s[ duc cuvântul,/ Zâmbind lume-\i în voie =i arzând de dor./ în De cânt mult m-ar un pe Ca c[r\ii. a inaugural[ poezia Petru C[rare comuniunea sufleteasc[ cu vatra p[rinteasc[ în exprim[ î=i fel acest în vezi s[-mi ai chipul file printre +i c[ te-a= fi uitat m[ crezi?/ Eu sunt aici deschide ast[ carte/ confesiv, simplu. M[ crezi cumva c[ sunt departe?/ Sau poate oamenii lui, ne cucere=te din prima clip[ printr-un =i scris sincer,natal plaiul pentru dragoste de sentimentul de dominat vedere diferite: de liric propriu-zis =i de umorist. Ciclul (1980), de exemplu, ni-l înf[\i=eaz[ în dou[ ipostaze, la prima Alc[tuit[ din poezii inedite =i din reedit[ri, cartea reedit[ri, din =i inedite poezii din Alc[tuit[ Ritmuri . Înspre Ritmuri Vatra ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI interpretate de poet prin prisma omului îndr[gostit cu trup =i suflet de plaiul s[u =i de oamenii, în mijlocul c[rora s-a n[scut 193 =i tr[ie=te. Dup[ cum se vede =i din versurile citate, metafora nu lipse=te, dar nic[ieri ea nu predomin[ asupra sensului comunic[rii; mai curând ea se supune sensului poeziei, ca element oarecum incidental. Nu este situa\ia cea mai fericit[, de vreme ce metafora ar trebui s[ exprime prin ea îns[=i sensul operei de art[, adic[ între metafor[ =i sens este necesar s[ existe rela\ii intime, dialectice, organice. Oricum, versurile lirice ale lui Petru C[rare con\in o energie care se degaj[ puternic din spunerea inimoas[, neme=te=ugit[, accentul c[zând anume pe sensul comunic[rii, =i nu pe frumuse\ile c[utate de autor cu tot dinadinsul ale expresiei literare. |[ranilor moldoveni, bun[oar[, Petru C[rare li se adreseaz[ prin cuvinte simple, cât se poate de neao=e: Oricând pe-oriunde am umblat,/ Am r[d[cini la noi în sat,/ În straie vechi, în straie noi,/ Eu seam[n ori=icând cu voi De aici impresia c[ poetul improvizeaz[, noteaz[ f[r[ nici un efort de crea\ie sentimente =i gânduri: Oriunde-a= fi, pe orice plai, / Din pâinea voastr[ hrinc[-mi tai Inclusiv finalul poeziei sau poate mai cu seam[ acesta ne confirm[ spusa: +i-n slujba mea cea de poet/ Tot vorba voastr[ o repet. Ciclurile Arlechini =i Parodii ale c[r\ii Vatra con\in versuri satirice =i umoristice. Un ascu\it spirit de observa\ie, dublat de ingeniozitatea spunerii poetice, formeaz[ =i aici tr[s[tura deosebitoare a talentului umoristic al autorului. R[mas f[r[ geamantan la gar[, personajul liric mediteaz[ cu un aer grav asupra faptului c[ încercase de câteva ori s[ uite hârle\ul, dar vecinul i-l adusese acas[, drept care acum dore=te s[ afle r[spuns unei probleme serioase: s[ se duc[ la gar[ cu hârle\ul ori poate nimeni n-o s[ se încumete s[ i-l fure? Dar poeziile umoristice ale lui Petru C[rare nu pot fi trans- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI puse în proz[ f[r[ s[ nu li se piard[ farmecul adev[rat. Citi- torul ar r[mâne lipsit de posibilitatea de a prinde jocul abil =i antrenant al sensurilor cuvintelor =i expresiilor, al tonurilor =i semitonurilor rostirii poetice; versurile umoristice ale ION CIOCANU ION CIOCANU 194 umorist talentat vizeaz[ neap[rat =i unele particularit[\i esen- operele =i altfel cum? în autorii acestora, de vreme ce un În umorist. =i satiric cunoscutul de c[ru\[ în luate operele în ridicol este ce în\elegând dar negâdili\i, râd[ s[ capabili gate satirico-umoristic. de mijloacele, imaginile =i chiar de tonalitatea operei investi- rior va s[ însemne c[ parodistul se folose=te liber =i ingenios discreditare din interior a operei supuse ridiculiz[rii. Din inte- Academiei Române, Bucure=ti, 1976, pag. 322) î=i propune o vedea: se A critic. act turile caracteristice. Astfel privit[, parodia ar echivala cu un originalului, cu inten\ia expres[ de a-i sublinia comic tr[s[- a mimare o burlesc..., modul la transpuse sunt expresie de îndeob=te cunoscut[ publicului, serioase, ale c[rei opere subiect =i unei procedee a satiric[ imita\ie (o Parodia sale. gat simpatia cititorului, mai ales prin parodiile =i epigramele scriitorilor, v[zute ironic, zeflemitor, numai rareori sarcastic. expresii dense ob\ine =i captivante el ale unor acesta probleme de felul m[iestrie a În ridiculiz[rii. preteaz[ se obiectiv cap[t ideile abia îns[ilate ale autorilor citi\i, idei care în mod la pân[ duce breasl[, de confra\ilor crea\iei ale parodiabile totu=i parodiile.Petru C[rarealegefoartenimeritaspectele înainte invaziea elementului umoristic, ironic, satiric. din primul compartiment se observ[ cu u=urin\[ pomenita mai cele umoristice din ciclurile versurile lirice din ciclul destinat[ extirp[rii. bolnav[, bucata pricina cu corpul din smulg[ s[ urmeaz[ pitit în col\ul gurii, parc[ anume s[ t[inuiasc[ mu=c[tura ce toare este efectuat[ de Petru C[rare cu un zâmbet nevinovat, cit[ a textelor. Scoaterea petelor de pe realitatea înconjur[- literatur[, vraj[ pe care o po\i savura numai la lectura nemijlo- cunoscutului poet au o vraj[ aparte, unic[ în întreaga noastr[ Cartea Ca un alt George Topârceanu, scriitorul basarabean a câ=ti- volumului a pre\ioas[ mai cea Partea Principala particularitate a c[r\ii Parodii (1965) a constituit o pl[cere pentru to\i cei Dic\ionar de termeni literari, termeni de Dic\ionar Ritmuri Arlechini nu coexist[ pur =i simplu cu Vatra =i Parodii rezid[ în faptul c[ Vatra , ci în poeziile o constituie o

Editura

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI \iale ale manierei artistice, ale viziunii scriitorului supus ridiculiz[rii, ale felului lui de a fi =i de a se manifesta în 195 crea\ia lui. Aceea=i, în fond, este cartea intitulat[ Parodii =i epigrame (1976), în care Petru C[rare =i-a manifestat din plin virtu\ile de observator fin =i de interpret îndr[zne\, adânc am zice, al faptelor literare asupra c[rora =i-a oprit aten\ia. Volumul Parodii =i epigrame din 1981 cuprinde =i unele opere noi, care poate nu sunt cele mai reu=ite, dar care întregesc în multe privin\e profilul unui critic literar p[trunz[tor în esen\a faptelor de art[, deghizat îns[ în artistul propriu-zis, care este parodistul. Reîntâlnirea cu Petru C[rare cel din toate c[r\ile sale de parodii =i epigrame ne-a servit drept prilej pentru a reciti o seam[ de opere ale scriitorilor no=tri prin prisma sugerat[ de parodistul =i epigramistul num[rul unu al literaturii române din stânga Prutului, de a ne confrunta înc[ o dat[ impresiile, aprecierile =i gusturile cu interpret[rile anume acesta e cuvântul potrivit în asemenea cazuri! date de el faptelor artistice, de a ne perfec\iona noi în=ine! sub aspect artistic =i estetic. Petru C[rare vizeaz[, nu o dat[, stiluri literare (de fapt, neliterare sau nu prea literare), atmosfera în care înflo- re=te viziunea idilic[ asupra realit[\ii obiective =i care serve=te drept surs[ lipsei de conflict în operele unor condeieri, ceea ce înseamn[ c[ lectura c[r\ilor de parodii =i epigrame ale lui Petru C[rare e în m[sur[ s[ ne formeze =i s[ ne educe o con=tiin\[ estetic[, s[ ne fereasc[ de complacerea comod[ în tiparele literare cu care ne-am obi=nuit într-atât, încât ni se pare uneori c[ anume acestea sunt formulele literare h[r[zite litera\ilor no=tri =i imposibil de înnoit =i chiar de aruncat. Exemple care s[ justifice pe deplin constat[rile noastre sunt foarte multe. O s[ d[m în continuare câteva. Beteag[ ursit[, cernit zodiac, / Vântoaice buiestre treceau prin Bugeac / Se-ndoaie al cerului greu coviltir. / Nici chit[-n SCRIITORI DE IERI +I DE AZI stomah, nici para la chimir sunt vresuri atât de nimerit elaborate, încât dac[ parodistul n-ar fi indicat adresa lucr[rii sale, cititorul devotat literaturii noastre ar identifica-o neap[rat =i f[r[ nici o greutate. Petru C[rare reface cu o u=urin\[ ION CIOCANU ION CIOCANU 196 original[, ca la George Topârceanu =i la al\i mae=tri ai ge- ajunge, dac[ ajunge, poate parodia acesta felul în Numai a=a, a parodiei ca oper[ independent[ totu=i de opera-imbold. opera-imbold, ci =i cu cu numai o necesitate nu intern[, conform dac[ se final poate un spune acesteia g[sit i-a oper[, sa întrez[rit[ laconfratelede condeiel=i-adefinitivatpropria procedeu i se înscrie la calit[\i: în primul rând, prin deficien\a tere a criticului de la textul supus analizei. Parodistului acela=i dar =i i-ar fi fost pus[ în cârc[, dup[ cum se face în orice aba- un critic, gre=eala i-ar fi fost nu numai observat[ momentan, de la epoca sa intui\ie ca pe o realitate obiectiv[ a poeziei lui Pavel Bo\u, se rezolva oarecum de la sine. Parodistul ne-a prezentat propria ca ceva ce nu merit[ o interpretare profund[, ca ceva ce are a poetice abordatedeeldinpropri facil[, superficial[,înoricecazneconving[toare,asitua\iei direct[, simplist[ în fond, a trecutului cu prezentul, o rezolvare C[rare a intuit în crea\ia confratelui de breasl[ o contrapunere se aprindpeogor/+imoriletoat Dau roadevârtoase,cumscrielacarte,/Azizoridecârmâz iere a aceleia=i parodii: Azi vechile spini=ti din stepele moarte/ \ial drept unul real =i se aseam[n[, în acest sens, cu un oracol. la intervale considerabile. Parodistul prezint[ pericolul poten- scriitorul supus care parodierii le pe pres[rase în cuvinte poezii diferite, aici) scrise (citate versuri patru în concentreze ci =i artist propriu-zis, gra\ie c[rui fapt are permisiunea s[ oficial dreptul la fantezie, deoarece =i el unanim nu este recunoa=te numai se critic, i acestuia iart[; se i c[ numai nu rile: poezia analizat[ nu con\ine atare neajunsuri, parodistului ce unui critic propriu-zis i-ar fi fost luat în nume de r[u, chipu- nou[, cititorilor lui, ochii asupra unui pericol poten\ial. Ceea de condei, în scopul de a-i deschide acestuia, dar neap[rat =i parodiat, ci vocabularului duce pân[ al la limita constatator necesar[ tendin\a de confratelui ipostaza în r[mâne nu el introduce în stihia lingvistic[ a autorului Pavelne lui =i poeziei Bo\u al arhaic vocabularul uimitoare Afirma\ia de la urm[ se verific[ la lectura strofei de înche- Ba=tinei acestuia. Dac[ ar fi procedat în felul acesta e auprinslamotor.Petru e ini\iativ[=i prezentat[ Ornic -ului. Drept c[

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI nului. În rândul al doilea, faptul c[ poezia parodiatului n-a evoluat spre o viziune atât de simplist[ asupra realit[\ii obiec- 197 tive devine, într-un fel, un merit =i al parodiei, al parodistului care l-a avertizat nu-i a=a? pe autor, l-a îndemnat în chip indirect, cu zâmbet chiar, s[ purcead[ de urgen\[ pe alte c[i decât cea reconstituit[ atât de binevoitor. Se vede, =i din exemplul dat =i comentat la urm[, avantajul indiscutabil al parodistului (fa\[ de criticul literar propriu-zis). Petru C[rare, alteori Aureliu Busuioc sau Efim Tarlapan, parc[ nici nu vorbesc de r[u despre confra\ii de condei, ci le elogiaz[ ticurile verbale, imaginile devenite =abloane, extravagan\ele =i pozele ridicole, f[r[ s[ dea de în\eles c[ le consider[ ca atare. Scriitorii se v[d reconstitui\i cu o anumit[ fidelitate, pu=i ca =i cum în fa\a oglinzii din care îi privesc ei în=i=i. Frunz[ verde, frunz[ lat[,/ Noi culegem p[pu=oi./ Frunza noastr[ e uscat[,/ C[ci culesul e în toi cum s[ se supere condeierul parodiat în acest fel, chiar dac[ îi este scos în vileag simplismul îngrozitor? Este suficient s[ se uite în c[r\uliile sale, ca s[ se conving[ c[ parodistul nu poart[ nici o vin[. De fapt, acela=i lucru ar trebui s[ se întâmple în cazul operei de critic[ literar[. Dar studiul sau recenzia con\ine în chip inerent comentarii, interpret[ri, concluzii, drept care criticatul se leag[ anume de acestea. Nu de textul s[u, citat adesea mai mult decât ar fi nevoie, anume pentru a fi convin- g[tor =i a-l dezarma pe confratele gre=it! Orice dep[=ire a textului-imbold, orice intui\ie a unei ipostaze posibile a scrisului s[u cel supus analizei critice o în\elege ca pe un neadev[r, ca pe o schimonosire, denaturare, tr[dare a acelui text. Nu-i vorb[, criticii ofer[ numeroase prilejuri pentru atare aprecieri ale muncii lor, cu deosebire acei care g[sesc în operele analizate ceea ce caut[ ei în=i=i, nu ceea ce au pus în ele autorii respectivi. Totu=i parodi=tii în cazul de fa\[ Petru C[rare SCRIITORI DE IERI +I DE AZI sunt =i ni=te salvatori ai criticilor, în m[sura în care îi îndeamn[ pe critici s[ reconstituie universul intim, structura unic[, artmosfera dominant[ a operelor analizate, prin citarea exemplelor cât mai concludente pentru ideea promovat[. ION CIOCANU ION CIOCANU 198 intens decât opera-imbold, deloc proast[ de altfel. Costenco), ultima circulând intens în mod oral, cu mult mai ori Damian) La fel se întâmpl[ în cazurile parodiilor posibilitate, intuit[, o exploateaz[ cu o aceast[ îndemânare de anume invidiat. exploateaz[ =i autorului inten\ia cu form[ posibilitate de în\elegere a operelor vieriene mai pu\in con- o fine\e cu intuie=te acesta ci PetruC[rare, de discreditate Vieru. Preafrumoasele opere-imbolduri nu sunt în nici un fel l[utar de Cântec obliga\i s[ numim parodiile parodistul le-a ar[tat într-un fel lungul nasului. Aici totuna ne vedem c[rora condei, de confra\ilor ale rezistente operele de al[turi confraternitate =i bun[tate a zâmbind d[inuie s[ unele imagini, situa\ii, poante etc., care i le-au alimentat, ori prin extravagante cele sau slabe lucr[rile decât activ mai =i într-adev[r originale, capabile s[ tr[iasc[ mai mult, mai cinstit adic[ prin ea îns[=i, =i constat[m c[ Petru C[rare are =i parodii atitudine, care poate tr[i =i ea independent de opera-imbold, oarecum nedrept[\it[ opera critico-literar[ axat[ este pe gând, cazuri pe atare în c[ adev[rul peste Trecem original[. oper[ independent[, uneori în cazurile cele mai fericite chiar critic[ ori de recenzia operativ[, parodia este considerat[ =i analiz[ de articolul de deosebire spre c[, cauz[ din E s[. de breasl[, filmat[ confra\i de un ace=ti ochi ager, cu pelicula înarmat cu privi o camer[ am ascun- dac[ credem, pla, parodiilor =i apreciem arta parodistului, dup[ cum s-ar întâm- nieri benevoli! pl[cerii cu care recunoa=tem prototipurile c[ nici nu ne întreb[m de ce a f[cut-o, ci doar ne l[s[m prizo- atât de bine pe Ion Bolduma =i pe Emilian Bucov, de exemplu, în numele c[rui scop, al c[rei idei? Petru C[rare i-a prins îns[ literar[ pl[smuit[ de acesta. Dar cum s-o surprind[ criticul, sau poza în care se complace omul trece, nu o dat[, în opera deosebirilor principiale dintre parodie =i opera critic[. Gestul unei literaturi serioase. al aparte domeniu ca criticii ai criticilor,=i ai dar Salvatori Toate acestea fiind spuse, este nevoie s[ avem =i con=tiin\a S[ fie-al naibii cel care nu bea! nu care cel naibii fie-al S[ , ambele prilejuite de poezii ale lui Grigore lui ale poezii de prilejuite ambele , Cântec de leag[n pentru mama Elizabet (dup[ Nicolai (dup[ (dup[ Liviu =i

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Arta de parodist a lui Petru C[rare se v[de=te în chip convin- g[tor =i în C[ciula =i paharul (dup[ Petru Zadnipru) =i C[n[\uia 199 g[zduirii (dup[ Andrei Lupan). Ca în multe alte parodii, dar aici cu o verv[ deosebit de sclipitoare, Petru C[rare prinde =i exprim[ în felul s[u spiritul operelor zeflemisite, reconstituie adev[rul despre acestea, apelând la poanta caracterizant[ =i lesne memorabil[. Când v[d un pahar de vin,/ Scot c[ciula =i m[-nchin./ Nu m[-nchin c[-a=a se cere,/ Dar c[-n el au strâns vierii/ Razele fierbin\i de soare,/ Sfânta bra\elor sudoare... a scris Petru Zadnipru în una din cele mai inspirate poezii, pe care o încheie rostind un cuvânt bun despre Moldova natal[ =i oamenii ei: Când v[d un pahar de vin,/ Scot c[ciula =i m[-nchin./ Nu m[-nchin c[ mi-i a bea,/ Dar c[-n el Moldova mea/ +i-a pus dragostea =i visul... Petru C[rare a intuit partea comic[ a discursului poetic =i a ref[cut poezia într-un mod zeflemitor, exagerând, îngro=ând culorile, arborând seriozitatea pe soclul unde se afl[ s-ar p[rea Zadnipru în persoan[: Când v[d un pahar cu vin,/ Scot c[ciula =i m[-nchin;/ Când v[d numai un pahar,/ M[ închin mai mult fugar,// Dar plec jos smerita frunte/ Când v[d dou[ =i mai multe/ +i pân la p[mânt m[ plec/ Când v[d un butoi întreg... Zeflemeaua pornit[, parodistul exagereaz[ con=tient gestul, sacru în inten\ie, al poetului, pân[ îi dezv[luie aspectul comic: Când v[d un pahar cu vin,/ Scot c[ciula =i m[-nchin./ Nu-1 închin c[-a=a se cere,/ Ci s[ nu-l iau n-am putere... De ce oare poetul n-are putere s[ nu ia paharul? C[ci m[-ndeamn[ to\i a=a:/ Ori îl iei, ori nu-l l[sa! Ca în pu\ine alte parodii, Petru C[rare a g[sit aici un final umoristico-sarcastic potrivit cu inten\ia sa de a ar[ta comicul ce s-a strecurat în poezia serioas[ a confratelui de breasl[: Iar Moldova-i \ar[ mare:/ Tot butoaie =i pahare!/ Deci, cât umblu pân[ sar[/ |in c[ciula sub\ioar[... =i mai ales: +i, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cât umblu, îmi dau seama/ C[ Moldova e o cram[./ |ine-i, Doamne, ve=nic harul!/ Jos c[ciula, sus paharul! Atare parodii ale lui Petru C[rare constituie cu siguran\[ obiectul unei pl[ceri estetice =i, concomitent, al în\elegerii ION CIOCANU ION CIOCANU 200 de superficial[ a c[r\ii în cauz[ cuvânt! pe un critic literar dac[ =i-ar permite o lectur[ atât Vânt? r[mâne =i fost a care mari zile de c[r\ii autoarei ale jocul de culori semnificante =i alte tr[s[turi mai pu\in esen\iale fi înfruptat defel. În caz contrar de ce ar fi eviden\iat numai extrem de pre\ioas[ a acestei opere Petru C[rare pare s[ nu se poeziei al important toiagul =i Vasile Vasilache) sau dintre parodiile de mai încoace dup[ cum sunt cazurile parodiilor zâmbet ori chiar spre hohot pe seama confratelui de breasl[, =i acela periferic, în m[sur[ s[-i poat[ alimenta tendin\a spre eronat operele-imbolduri; el ia din acestea numai un aspect, tabile. Uneori parodistul prezint[ unilateral =i pân[ la urm[ Petru C[rare n-au minusuri, nu sufer[ de imperfec\iuni regre- de=ert când n-am s[ \i-o iert/ C[ mi-ai întins paharul plin/ Cu sufletul care pe epigramistul îl fond, exprim[ ingenios: în În fa\a trist anilor ce adev[r vin/ Nici- unui a juc[u=[ =i sprinten[ meu frumos./ Am venit semibolnav/ +i plec mul\umesc semis[n[tos v[ Azi grav,/ fusese meu Cazul obliga\iunea: ( Ast[zi poezii./ Astea sunt mai slabe:/ Am r[mas to\i vii... al securit[\ii), travestit acum în... poet: Ieri scriai denun\uri,/ a unor adev[ruri profunde despre denun\[torul de ieri (agent Laconismul nu este o piedic[ în calea relev[rii de c[tre autor citatul mai înainte general, încheindu-se mai totdeauna printr-o poant[ (a se vedea gorii sociale sau profesionale mai largi ori ale fiin\ei umane în cate- unei ale persoane, unei ale negative tr[s[turile rizeaz[ poeziei lirice, de obicei de dimensiunile unui catren, care sati- criticului literar, cultivator al gustului artistic evoluat. sarcina =i par\ial, asumându-=i, autorul poeziei, a adecvate ni cameleon Unui S[ nu se în\eleag[ de aici c[ parodiile =i epigramele lui epigramele =i parodiile c[ aici de în\eleag[ se nu S[ u cl= sce cli[ citrl pgaa om a form[ epigrama, scriitorul cultiv[ succes acela=i Cu ). Zâmbetul caustic al scriitorului st[ pitit în îns[=i formula Ne putem imagina cât de mult l-am blama =i pe drept (Roman\[). (dup[ Leonida Lari). Din con\inutul grav,foarte con\inutul Din Lari). Leonida (dup[ ), Dic\ionar de termeni literari, epe eiu cr n-i onoreaz[ nu-=i care medicul despre E magul E a Leonidei Lari, din ideea din Lari, Leonidei a O poveste cu un bou pag. 145-146). ( Doctorul Marele (dup[ Magul

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI S[ nu se în\eleag[, de asemenea, c[ str[lucesc la fel de sclipitor =i epigramele autorului. Petru C[rare este =i un epigra- 201 mist de for\[, mai ales în ciclurile Unor autori anonimi =i Mici eroi de prin p[r\i de pe la noi, dar fa\[ de parodii catrenele consacrate scriitorilor (poate cu excep\ia celui referitor la Vasile Coroban) nu sunt nici prea ingenioase, nici pline de haz. Epi- grama cere =i observa\ie fin[, pe care autorul e obligat s-o materializeze în doar câteva versuri, =i atitudine etic[ lipsit[ de echivoc, pe care el urmeaz[ s-o exprime evitând platitudinea =i fraza comun[, obi=nuit[, uzat[, =i desigur! o form[ propriu-zis literar[ captivant[. Spre marele nostru regret, C[rare- epigramistul cedeaz[ de multe ori lui C[rare-parodistul. Totu=i, c[r\ile de parodii =i epigrame purtând semn[tura lui Petru C[rare constituie o fericit[ =i pl[cut[ ocazie de a ne destinde =i, concomitent, de a ne educa gusturile estetice. Petru C[rare activeaz[ cu succes =i în domeniul dificil, prin specificul s[u, al literaturii destinate celor mici. Piesa Drum deschis a fost montat[ pe scena teatrului de p[pu=i Licurici, b[ie\eii =i feti\ele noastre cunosc poemele lui despre Ionic[ Tropo\el (a se vedea c[r\ile Ionic[ Tropo\el =i Vacan\a lui Tropo\el), binevenit[ este =i cartea Urzicu\e, în care scriitorul recurge cu succes la procedee umoristice, ironice, satirice. În poezia Doctorul =i Mih[i\[, de exemplu, autorul mânuie=te cu dib[cie dialogul =i respect[ firescul situa\iei imaginate =i acela al personajelor pl[smuite. F[r[ vreo interven\ie retoric[ Petru C[rare izbute=te s[ dezv[luie felul de a fi al copilului: pu\in fricos, pu\in precaut, dar pân[ la urm[ spiritual, chiar ingenios. Mih[i\[, de ce fugi? îl întreab[ doctorul. Dar mata de ce m[-mpungi? îi r[spunde b[ie\elul printr-o alt[ întrebare. Vreau s[ scot boala din tine, îi explic[ serios doctorul. Mih[i\[, c[ruia frica îi disp[ruse între timp, nu se pierde cu firea; Da, dar m[ în\epi pe mine constat[ de data aceasta el, sigur =i demn. Dup[ care doctorul se simte nevoit s[-i SCRIITORI DE IERI +I DE AZI vorbeasc[ de la egal la egal: Da, dar numai deocamdat[, / Pân[ iese boala toat[,/ C[ pe urm[, vei vedea, / O în\ep numai pe ea. Ce zice acum copilul? Depinde, f[r[ îndoial[, de temperamentul =i de caracterul personajului. Dar =i de ION CIOCANU ION CIOCANU 202 felul acesta diminuat[, anihilat[ chiar, din cauza lipsei de lipsei cauza chiar,din anihilat[ diminuat[, acesta felul jului. Valoarea educativ-estetic[ a umorului se dovede=te în pe explica\ia direct[, pe afirma\ia frontal[ (plat[) a persona- =i proasp[t în poeziile destinate copiilor. Uneori el pune accentul scuzabile ale copilului. spiritul de observa\ie =i cel de îng[duin\[ fa\[ de unele defecte educe, chiar =i celor maturi, sensibilitatea, sim\ul umorului, ne s[ =i copiilor,sincer ale plac[ exprimare ne de s[ =i care poante hazlii tr[s[turi psihologice =i modalit[\i de existen\[ eviden\ieze prin imagini proaspete, prin dialoguri vii, prin apreciem înalt acele poezii, în care Petru C[rare izbute=te s[ r[mâne decât s[ se minuneze nu-i de mamei ingeniozitatea =i fiului. scuzabil), (fapt joaca cu ia se simplu =i pur Ca s[mearg[maiîncet Copilulnuesteunr[uf[c[tor, el =iret:/ Ceasul ista se gr[be=te,/ Poate c[ îl duci la me=ter,/ =i a prins pe=te,/ Iar pe maica o prive=te/ Drept în ochi, zicând personaje, în pofida divergen\elor fire=ti. Arvinte între s-a sc[ldat prieteneasc[ în\elegere de =i sufleteasc[ senin[tate de plin[ anterior), analizat[ poezia (din doctor =i Mih[i\[ dintre dialogul =i ca este, înainte) venit ca a Tottârziu, Arvinte/ Îns[ târziu./ mai nu cinci, la Pe vin[/ s[ sc[ldat (Mama i-a pus ceas la mân[/ +i l-a prevenit pe fiu/ Ca de la întip[resc u=or în minte. Povestea b[ie\elului pe nume Arvinte poezie =i drept consecin\[ aceasta se memorizeaz[, place. ristice, ea încununeaz[ cu un zâmbet sincer =i cuceritor întreaga un ac mai mare,/ C[ acesta nu prea doare. final sunt anume ale unui temperament (caracter): Dar s[ ei ce se întâmpl[. +i nu este de mirare c[ vorbele rostite de el în Mai mult, în vorbirea lui se strecoar[ o atitudine fa\[ de cele El are spirit de observa\ie, e îndr[zne\, cuvintele îi sunt t[ioase. din citatele anterioare, Mih[i\[ nu (mai) este un pap[-lapte. =i deduce putut Or,s-a adev[rul. cum exprim[ dup[ care m[sura în care scriitorul reu=e=te s[ g[seasc[ acele cuvinte, Din p[cate, Petru C[rare nu este întotdeauna conving[tor s[ decât credem r[mâne ne cititorilor,nu nou[, Iar În genere mai toate lucr[rile incluse în cartea Ultima afirma\ie a personajului are rostul unei poante umo- Urzicu\e se

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI încredere a scriitorului în posibilit[\ile sugestive ale imaginii, în capacit[\ile interpretative ale destinatarului operelor sale. 203 El devine mentor, opera sa face educa\ie goal[, retoric[, pe pu\in spus neconving[toare. În poezia (de fapt, pseudopoezia) Mama \i-a luat creioane el d[ sfaturi care, oricât de bune, nu m[resc, ci dimpotriv[ mic=oreaz[ considerabil valoarea educativ-estetic[ a situa\iilor imaginate. Mama \i-a luat creioane,/ F[ pisici =i purcelu=i,/ +i ma=ini, =i avioane începe scriitorul pe un ton care presupune sinceritatea =i blajin[tatea. Prea bine, dar el sfâr=e=te printr-o pova\[ sui- generis, afirmându-se ca autor didacticist: Dar auzi ce-\i spun, Ioane, / În caiete,/ Nu pe u=i. Într-o alt[ poezie, Mofturosul, dup[ ce conduce inspirat dialogul bunic[i cu nepo\elul, ba chiar dup[ ce dialogul captivant ne c[l[uze=te sigur spre o idee etic[ important[, Petru C[rare s[vâr=e=te gre=eala de a consemna în mod retoric =i plat aceast[ idee, de a-i da cititorului mur[ în gur[: |ine minte, nu-i frumos/ Când e omul mofturos. Ideea ar trebui s[ rezulte din imagine, din dialog, ci nu s[ ia forma pove\ei, de care de altfel =i copiii sunt s[tui chiar din fa=[. În alt[ poezie s[ mai zicem o dat[ pseudo- poezie? scriitorul declar[ la fel de neprofesionist: Dragi copii, un mic apel:/ S[ nu fi\i ca Tudorel! În atare cazuri Petru C[rare pare s[ uite c[ =i literatura pentru copii, ba noi am zice c[ în primul rând literatura pentru cei mici, are menirea nu atât de a constata, cât de a sugera; nu atât de a pov[\ui, cât de a-l c[l[uzi pe cititor spre o idee etic[ important[ prin mijloace concrete impresionante (situa\ii, conflicte), nu prin formule abstracte; prin ceva nou, proasp[t, ci nu prin sfaturi directe, plictisitoare, aflate la îndemâna oricui. Repro=[m scriitorului =i mult prea desele adres[ri c[tre animale. A treia parte din poeziile la care ne-am referit sunt despre Grivei, motan, veveri\[, iepure, urs, t[ura=, purcelu=, c[prioar[ etc. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI De dragul ritmului Petru C[rare folose=te incorect expresia cu to\ii, pref[când-o în cu to\i ( au murit cu to\i de fric[, S[ cânt[m cu to\i un cânt). Se întâlnesc =i alte cazuri de exprimare defectuoas[, fapt deosebit de regretabil în operele ION CIOCANU ION CIOCANU 204 drept care ani, cinci vreo tr[iasc[ s[ adaug[ îi Dumnezeu Minodorei dora de semnifica\ii etice. intelectual[, finalul fiec[rei lucr[ri constituind o poant[ dol- torului, creeaz[ o atmosfer[ de mare încordare psihologico- spontane =i caracterizante, stârnind hazul cititorului/specta- replicii arta minune de mânuie=te Autorul contemporane. generalizatoare ale celor mai diverse universuumuri umane expresii ni=te ca prezint[ se etc. Focaprins,+pigule\ Cârlig, Fli=-Bostan, P[s[rescu, Dârda, +eptichin,V[l[tuc, masc[, bucluc cu Logodna scenei destinate niul dramaturgiei. Cartea =i s[ educe eficient, prin pl[cere aleas[. ilor, opere care s[ se citeasc[ u=or, s[ se memorizeze temeinic Petru C[rare este un autor care poate da opere excelente copi- în literatura destinat[ cititorului în proces de constituire). Or, importan\[, permi\ându-=i licen\e nepermise (cu deosebire dat[, despre fapte banale, autorii declarând idei lipsite de la noiunfeldenorm[înc[r\ilepentrucopii.Sescrie,nuo talenta\i trebuie s[ evite deficitul de m[iestrie, care a devenit man\e =i în domeniul literaturii pentru copii. Mai ales autorii cazul lui Petru C[rare, cu cât scriitorul este capabil de perfor- de un vocabular curat =i de un limbaj corect, expresiv. destinate copiilor, adic[ cititorilor care au cea mai mare nevoie pe gânduri: Spune-le c[ nu-s, lipsesc, m-au chemat care a=teapt[ înc[ de sâmb[t[, Dumnezeu îi zice f[r[ s[ stea Petru îl informeaz[ c[ doresc s[ fie primi\i în audien\[ suflete avem azi ce, Da epocii: oameni, îi prime=ti?, Dumnezeu îi r[spunde ca un birocrat al avem mai Doamne, întreab[: Îngeri\a Când sociale. pl[gi urmârind scopul de a satiriza anumite metehne omene=ti =i exemplu, sunt prezenta\i în paralel ca doi sus-pu=i, autorul Dumnezeu =i P[rf[nuc Ivanovici din O men\iune aparte merit[ str[daniile scriitorului în dome- Obiec\iile de la urm[ ni se par cu atât mai îndrept[\ite în îi d[ o hârtie ale c[ror personaje Mototol, Omul cu Omul Mototol, personaje c[ror ale oteu, t[nl Uba Domnului Umbra Str[inul, Portretul, =i o îndreapt[: Du-te Comedii priiom ? (audien\[). Când Sfântul Când (audien\[). ? (1988) cuprinde patru opere Umbra Domnului la raiispolkom la raion , de =i .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Acestea =i alte episoade concrete, realizate de scriitor în spiritul ateismului feroce al epocii, dovedesc arta autorului 205 satiric =i sarcastic. Comedia Str[inul are la temelie o întâmplare de-a dreptul nostim[: inten\ia unor =efi locali =i raionali de a organiza înmormânt[rile pe nou, în stil optimist. Ea se remarc[ prin replici surprinz[toare =i pe folosirea abundent[ a elementelor de =arj[ =i grotesc, se cite=te cu pl[cere =i se preteaz[ obiectiv mont[rii scenice. Logodna cu bucluc e, în temei, o fars[. Autorul apeleaz[ la substituiri de persoane, la confuzii de situa\ii, de nume =i roluri, dintre personaje eviden\iindu-se Omul cu masc[, Orbul, Omul pierdut =i altele care constituie ni=te aluzii serioase la consecin\ele nefaste ale alcooliz[rii oamenilor, între care =i a tinerilor ajun=i s[ se foloseasc[ de paharometru. Arta dialogului e cu atât mai apreciabil[, cu cât Petru C[rare scrie =i despre tineri, despre probleme ale acestora, a c[ror rezolvare depinde în ultim[ instan\[ tot de adul\i =i de metehnele lor. Dar s[-i urm[rim pe viu într-o frântur[ de text. Studenta Viorica vine la colegul s[u Gori\[ =i se simte ni\el înjosit[. Când b[iatul o îmbr[\i=eaz[ =i vrea s-o asigure c[ al[turi de el o s[-i fie bine, Viorica îl ischite=te de ce crede c[ ea o s[ se c[s[toreasc[ anume cu el:

GORI|{. Dar cu cine altul? Nu împreun[ cu mine pierzi serile cu plimbatul, iar eu paralele pe filmele în dou[ serii? (Suspect.) Nu cumva iar î\i face curte =oferul cela, cum îi zice? Toderic[ Bout[rcat? VIORICA. Nu Bout[rcat, ci Boub[lan. GORI|{. T[rcat sau B[lan, boul tot bou r[mâne. Culoarea nu d[ minte. Iar s-a luat dup[ tine? VIORICA. V[leu, Doamne, ce jargon! Auzi, cic[, «s-a luat». Ce, e dobitoc, s[ se ia dup[ mine? Nu «s-a luat», ci îmi SCRIITORI DE IERI +I DE AZI face curte, de altfel destul de manierat =i în modul cel mai insistent. GORI|{. Manierat? Cine? +oferul?

ION CIOCANU ION CIOCANU VIORICA. Nu. Numai nu el. 206 o a a d mloei i le emr no[[ii cu întov[r[=i\i neamuri alte =i moldoveni de dat a tot b[uturi spirtoase! +i pe oriunde a fost, s[rm[nelul de el, peste cu îndeletnici s-ar nu lumea unde mare asta \ara în loc un cau\i s[ frate, auzi, tr[snaie asemenea cap prin dea s[-\i ce mai face tat[-s[u, ea anun\[ tema principal[ a comediei este Smaranda, o m[tu=[ a lui Gori\[. La întrebarea nepotului contemporan. Un personaj foarte important sub satului acest aspect specifice verbale arome proaspete, culori gându-i spontan, femeile în etate care intr[ curând în ac\iune ad[u- antrenant[ =i captivant[. Textul comediei se lectura caracterizeaz[ prin umor fac poli\ist de uniform[ în îmbr[cat a dou[ personaje (Viorica =i Gori\[) cu Maximilian Bounegru episoade imprevizibile, ca cea imediat urm[toare întâlnirea lor,interesele =i profesiile vârsta, de func\ie în firesc, du-se dovedesc harul autorului de a imagina oameni vii, exprimân- VIORICA GORI|{ VIORICA GORI|{ VIORICA GORI|{ VIORICA «ocupat[» de mine? GORI|{ VIORICA GORI|{ VIORICA GORI|{ VIORICA GORI|{ Situa\ii ca aceasta, care stârnesc hazul, replici similare care GORI|{ VIORICA familie? GORI|{ m[run\elul =i-l dau prin r[z[toare?! . Dapoi nu i-ai spus aistui nou pretendent c[ e=ti . Bounegru? Alt bou! +i tu ce-i spui? de numele Iar alta nu limba, stâlce=ti S[-\i . . +i aistuia cum îi spune? . A intrat în rol, cum zici tu. . +i el? . V[ juca\i cu dragostea, ca mâ\a cu =oricelul. . Tot scamator, adic[, pardon, artist ca =i tine? de-a f[râm c[-l tip, noul Cine-i cine? Atunci . . Ne juc[m? . De familie Bounegru. Maximilian. . . Ba are inten\ii destul de serioase. . Îmi a\ine calea, cum zici tu . I-am spus. an. alt în c[-i numai Da, . . Un student de la noi.

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI paharul S-a =upurit bietul de tat[-t[u de a ie=it din or[=el =i a dormit în câmp, altfel pân[ în ziu[ aveau s[-l înece în 207 b[utur[. Problema alcooliz[rii satului moldovenesc este prezentat[ de autor pe fundalul unor ac\iuni întreprinse de autorit[\i dup[ 1 iunie 1985, deci de pe timpul decretului preziden\ial (în fosta U.R.S.S.) de combatere a alcoolismului. În ac\iune intr[ Omul pierdut (Doamne, când ai mai v[zut paharul ista gol în fa\a mea? Grele zile am mai ajuns! Pe de alde ai=tia ca mine, clien\i înfr[\i\i cu paharul, ucazul ista ne-a dat gata. Auzi, cic[ s[ lupt[m contra be\iei?!), Omul din pod (con=tiin\a Omului pierdut), Stana (C[ a=a-i obiceiul la noi: cum a intrat omul în cas[, trebuie s[-i pui paharul pe mas[), Omul f[r[ nume (Mie dup[ fiecare pahar mi se limpezesc min\ile numai c[ uneori mi se limpezesc atât de tare, încât uit totul ), Orbul (Eu cunosc culoarea vinului dup[ arom[ ), Omul cu masc[ (So\ia mi-a înaintat ultimatum: s[ nu mai beau. Dar eu, vorba cântecului: «Tot am zis c[ n-oi mai bea,/ Dac[ nu m[ pot \inea »), badea Cepu=or (Ast[zi beau «la cep»), de se înfirip[ un adev[rat carnaval al unor oameni alcooliza\i. Finalul acestei logodne ca într-o poveste cu vârcolaci , dup[ cum o nume=te Viorica, este oarecum ieftin fa\[ de textul întregii comedii (cu apari\ia copiilor ur[tori de Anul Nou), dar impresia de ansamblu e favorabil[. Petru C[rare a prezentat cu haz =i inspira\ie un tablou carnavalesc al satului cotropit de alcool =i alcooliza\i, în care pân[ la urm[ r[mân neîntina\i numai dou[ perechi de îndr[gosti\i (Viorica =i Gori\[, Virginia =i Costic[) =i Omul din pod. Dar cea mai reu=it[ comedie din carte este Portretul. Perso- najele acesteia sunt de-a dreptul terorizate de portretul unui Necunoscut, ap[rut ca din senin pe peretele fabricii de covoare, care dup[ mai mul\i ani de stagnare în produc\ie supraîm- pline=te planul cu jum[tate de covor. Ce-i drept, pe aceast[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI jum[tate de covor se vede numai Balaurul; F[t-Frumos, conform compozi\iei covorului, e pe cealalt[ jum[tate. Dar atmosfera se schimb[ dintr-o dat[, când directorul Mototol observ[ portretul Necunoscutului. To\i frunta=ii fabricii sunt ION CIOCANU ION CIOCANU 208 de portrete noi! Apoi, la scurt interval de timp: Pân[ n-o s[ Portret? Înc[ un portret? La ora actual[ noi nu avem nevoie simplu portret, ca directorul Mototol s[ sar[ fript: un Ce aud? fac[ s[-mi vrea Cl[tinici pictorul c[ afirme s[ fabricii, de incitante. Este suficient ca Veronica, fata care conduce corul deosebit caracterizante, spontane, replicilor privin\a în nici flori la portretul Necunoscutului. Petru C[rare nu se dezminte cilor, ca în cazul cu punerea =i, în curând, retragerea vazei cu cuceritoare. Dramaturgul manifest[ o adev[rat[ art[ a remar- Magdalena. Umorul de situa\ie =i cel verbal sunt de-a dreptul acestuia loc\iitorului ale =i Mototol directorului ale toate personajelor,de caracterele înainte developeaz[ pictat[ na cu portretul Necunoscutului, reac\iile spontane fa\[ de persoa- urmare dialogul referitor la portret cap[t[ accente foarte grave: Drept mi=c[ri. trei =i timpi doi în scoate îl =i zbanc! dat[ o bun[, vine tovar[=ul Zbanciu, un om f[r[ nici un merit, face pe pere\ii no=tri! A atârnat omul în pace =i onor =i acum na-\i-o Necunoscutului. portretul sub flori f[r[ doar =i poate, niscaiva merite deosebite. ( Mototol: Persoana aceasta, necunoscut[ deocamdat[, a avut, persoane importante sus-puse =i atunci, vorba aceluia=i director unei al fi poate el dar perete, pe de jos dea s[-l propune pentru conducerea fabricii. Conduc[torul cercului de dansatori ce stârne=te nedumerire, ba chiar suspiciune, devine povar[ lesne identifica\i, iar un portret r[mâne al unui anonim, ceea Acesta e registrul stilistic al întregii comedii. Întâmplarea Dar de era s[ fie scos, am fi fost anun\a\i deja? ( MOTOTOL MOTOTOL numit Necunoscutului AUREL MAGDALENA admitem c[ a avut cândva, dar dac[ acum nu le mai are? AUREL Ia înapoi vaza cu flori . Adic[, zic, dac[ dumnealui ( dumnealui dac[ zic, Adic[, . . Octavian Gheorghevici, zice\i c[ a avut merite! Bine, ( . Cum a=a: nu le mai are? contrariat ) este deja scos de pe unde fusese cândva . Înc[ =i alta ). Zici, în sensul c[ dac[ este scos ) Altfel nu ajungea s[ atârne s[ ajungea nu Altfel ) ) Mare încurc[tur[ =i asta! arat[ la portretul la arat[ Pune o vaz[ cu

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI preciz[m cine este înf[\i=at aici (arat[ la portretul Necunoscu- tului), pictorul nostru nu va face nici o mi=care cu pensula 209 dumnealui! La replica lui Cl[tinici c[ autorul portretului este un autor profund raional directorul Mototol î=i exprim[ una din grijile sale permanente: Dac[ vine pe la noi P[rf[nuc Ivanovici sau tovar[=ul Doroban\, c[ îl a=tept[m, sau vreun str[in sau o delega\ie întreag[, pe unde scoatem c[ma=a? Ce o s[ le r[spundem când au s[ ne întrebe de ce \inem pe pere\i persoane, s-ar putea spune, f[r[ nume =i pa=aport? Comedia Portretul adaug[ artei dramaturgice a lui Petru C[rare nuan\e noi, elemente de bufonerie bine încadrate în text, venirea în colectivul fabricii a reprezentantului industriei u=oare locale, a inspectorului de la minister +eptichin =i a expertului în arte plastice Safta Aronovna dând na=tere câtorva r[sturn[ri de situa\ie zgomotoase =i relevante sub aspectul profil[rii personajelor dn punct de vedere etic. Cu adev[rat radical[ este îns[ r[sturnarea de situa\ie prilejuit[ de apari\ia în colectiv a pictori\ei Adelaida Pripon, care îl pictase pe însu=i directorul Mototol la propunerea ministerului de ramur[. Bine, pe voi v[ mai în\eleg, le spune Mototol celorlal\i, v-a\i temut de acest Necunoscut, adic[ de persoana mea, pentru c[ sunte\i subalternii mei, asta-i la mintea coco=ului. Dar eu, eu s[ ajung s[ m[ tem de mine însumi, de umbra mea, asta n-am s[ mi-o iert niciodat[! pare s[ generalizeze semnifica\iile comediei directorul fabricii. Apoi =i mai r[spicat: Ei, =i dac[ acest Necunoscut n-a= fi fost eu, ci o cu totul alt[ persoan[, parc[ trebuia s[ c[de\i cu to\ii în sperie\i? Nu trebuia, dar prin mijlocirea comediei sale Petru C[rare a dezv[luit înc[ un aspect esen\ial al epocii la care s-a referit =i o seam[ de psihologii =i mentalit[\i formate (=i deformate) de acea epoc[, numit[ oarecum juc[u= a stagn[rii, iar în domeniul artei a realismului frumos, altfel zis socialist, conform c[ruia omul chel =i must[cios (ca Mototol) trebuia SCRIITORI DE IERI +I DE AZI prezentat ca având un p[r bogat =i lipsit de must[\i, adic[ înfrumuse\at. Ca =i poezia =i proza sa liric[, umoristic[, ironic[, satiric[, pe alocuri sarcastic[, dramaturgia lui Petru C[rare dezv[luie ION CIOCANU ION CIOCANU 210 =i substan\ial portretul lui de crea\ie. disponibilit[\i creatoare a scriitorului =i întrege=te în mod firesc mai purifice întrucâtva. Ea constituie o dovad[ în plus a vastei tuale =i pl[gi sociale, a c[ror con=tientizare s-ar putea s[ ne pe viu, impresionant =i memorabil, metehne suflete=ti =i intelec- 1997, pag. 227. pag. 1997, CANTEMIR Dimitrie este ceva mai aspr[, precum: Valahii =i ardelenii au acela=i grai cu moldovenii; dar rostirea lor DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Firma editorial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998. Ion Ciocanu SELECTIV{ BIBLIOGRAFIE i[ (nerr, aoii[i rcnie[i Chi=in[u, reconsider[ri), valorific[ri, (Integr[ri, lic[. lui Petru C[rare. Timofei Ro=ca rial-poligrafic[ Tipografia central[, 1998; gr[ri, valorific[ri, reconsider[ri), Chi=in[u, Firma edito- istoriei. Anatol Moraru 2002; mâne, Edi\ia a III-a, Bucure=ti, Editura Funda\iei Culturale Ro- 1969; moldoveneasc[, Cartea Editura Chi=in[u, Disocieri, adev[rului, M[sura lui: 1981, 9 iulie 1969; Lumina, Editura Chi=in[u, literare, cronici =i Articole Minai Cimpoi 2000; S[geata, Petru C[rare, P[l[ria gândurilor mele, Chi=in[u, Editura artistic[, 1986; O istorie deschis[ a literaturii române din Basarabia. Reîntâlnire cu Petru C[rare.

În cartea: Literatura român[ postbelic[. (Inte- ; Realitatea =i perspectivele parodiei. , Petru C[rare: Stele verzi. , , Descrierea Moldovei Descrierea , Parodistul nostru num[rul unu , Voca\ie umoristic[ =i curaj civic în poezia , Poezia ca form[ de rezisten\[ la teroarea Condi\ia poeziei satirice. poeziei Condi\ia

În cartea: Literatura român[ postbe- giur Chi=in[u, Editu Chi=in[u, , pe care valahul ]l roste=te , Chi=in[u, Grupul editorial Litera, editorial Grupul Chi=in[u, , În Literatura =i arta, (Continuare în pag. 242) pag. în (Continuare

În cartea lui: cartea În În cartea lui: ra . În cartea:

În cartea Literatura jur...

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI SERAFIM SAKA

211

Prozatorul =i publicistul Serafim Saka s-a n[scut la 16 martie 1935 în comuna Vancic[u\i (Bucovina). A absolvit Universitatea Pedagogic[ de Stat Ion Creang[ din Chi=in[u (1959) =i Cursurile Superioare de Regie =i Scenaristic[ din Moscova (1967). A lucrat un timp în presa periodic[, impunându-se aten\iei publice prin articole curajoase de o verv[ neîntâlnit[ la colegii de breasl[. S-a produs în cinematografie, prin scenarii pentru scurtmetra- jele Fântâna =i Piatr[-piatr[. +i-a încercat puterile în poezie =i în dramaturgie, realizân- du-se îns[ plenar în publicistic[ (Aici =i acum, 1976; Pentru tine bat..., 1988; Basarabia în Gulag, 1995) =i în proz[ (Era târzâu, 1968; V[mile, 1972, Chi=in[u; 1990, Bucure=ti), Linia de plutire (1987, Chi=in[u; 1993, Bucure=ti). A activat în domeniul traducerii artistice, oferind cititorului versiuni române=ti inspirate ale unor opere dramaturgice din Aleksei Ostrovski, Maksim Gorki, Vasilii +uk=in, Aleksandr Vampilov, Viktor Rozov etc. Este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1990).

Ca publicist, Serafim Saka a f[cut epoc[ în literatura român[ din Republica Moldova prin cartea sa de interviuri Aici =i acum. Ingeniozitatea cu care-=i descosea interlocutorii, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI complexitatea problemelor puse în discu\ie, arta de a construi dialogul pân[ a-l încheia cu o expresie incitant[ a mesajului urm[rit =i promovat, f[r[ ca interesul cititorului s[ scad[ pe parcurs, i-au fost recunoscute de la bun început. Ba nu numai ION CIOCANU ION CIOCANU 212 desp[r\irea dintre Gheorghe =i Rusanda, personaje din poves- cient, credem, s[ ne amintim cât de mult s-a discutat despre pare un loc absolut comun. Dar în contextul timpului ar fi sufi- neîmp[rt[=it[ poate genera o carte mare. num[rul scoicilor produc[toare de perle. artificial[ cale pe sporind scoicii, r[nirii secretul descoperit au perle la ajuns am întrucât Japonezii arzând. singur s[ fac[ perle, tot a=a porne=te =i un artist s[ creeze, în t[cere, la anumite r[ni, chiar personale. Cum porne=te scoica r[nit[ din cu totul alt[ parte. Nici de la ur[ =i nici de la dra r[spunde instruindu-ne estetic: În literatur[ =i art[ se mente tari în crea\ia dumneavoastr[?, la care Ion C. Cio rul întreab[ direct: Ce loc ocup[ ideologizat al indica\iilor de sus. libere era un semn concret al încerc[rii de a ie=i din cadrul arhi- =i civilizate popoarele cu oarecum egalat ap[rea nostru rul o întrebare subversiv[ a publicistului, =i faptul însu=i c[ popo- popoare mari =i popoare mici, r[spundea Ion C. Ciobanu la le rosti, argumenta, ap[ra, promova. În literatur[ nu exist[ pe ale publicistului =i s[ aib[, prin urmare, îndr[zneala de a criteriu valabil: s[ genereze idei îndr[zne\e ori s[ le accepte unicul dup[ alegea le =i Saka Serafim deoarece lui, gurilor personalit[\i ale timpului. unor mijlocirea prin f[cea o c[ Drept epoc[. în mediatizate gete intens, autorul spunea pe nume unor lucruri prea pu\in cu- s[ cititor pe =i fac[ s[-l apoi esen\iale, dest[inuiri la oblige menite s[-l a\â\e pe interlocutor, s[-l predispun[ ori chiar s[-l alteori de subîn\elesuri, cu paranteze nea=teptate/neb[nuite, sa profund individual[, cu întreb[ri-fulger pline de în\elesuri, de care ar fi putut tulbura lini=tea func\ionarilor. În maniera =i din corectura manuscrisului au fost scoase momente =i episoa- recunoscute, dar =i luate în considera\ie, de vreme ce pân[ Ast[zi o afirma\ie ca cea din r[spunsul lui Ion C. Ciobanu dragoste o =i fiindc[ r[nile, simul[m nu s[ Concluzia: Dar au ajuns la infla\ie, care a coborât pre\ul perlelor. Acela=i lucru în privin\a specificului crea\iei literare. Auto- Nu este cazul s[ discut[m, aici, despre personajele dialo- ura, dragostea =i goste, ci de alte porne=te senti- banu

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tirea Frunze de dor, sau dintre P[v[lache =i Vasilu\a din drama Casa mare de Ion Dru\[, ca s[ în\elegem c[ disputan\ii aveau 213 motive serioase pentru a pune în aten\ia publicului cititor afirma\ii ca aceea c[ =i o dragoste neîmp[rt[=it[ poate genera o carte mare. Un alt intervievat, Vladimir Be=leag[, nu f[cea, la prima vedere, decât s[ se dest[inuie cum a lucrat la romanul s[u Zbor frânt, dar s[ nu uit[m c[ apelul scriitorului la soliloc era, la 1966, un lucru principial nou în literatura de la est de Prut =i explica\iile romancierului se dovedeau extrem de instructive. La întrebarea publicistului Ce te-a f[cut s[ crezi c[ erai gata s[ scrii frumosul roman Zbor frânt? Vladimir Be=leag[ \ine o adev[rat[ prelegere valabil[ =i azi, cu atât mai mult în aprilie 1972, când a fost definitivat dialogul: N-am =tiut =i nu m-am gândit niciodat[ s[-l scriu. Cu atât mai mult nu pot =ti dac[ într-adev[r este, cum zici, frumos. A fost o idee schi\at[ într-o povestire de vreo câteva pagini, pe care am pierdut-o. Odat[ îns[, fiind într-un moment de mare durere sufleteasc[, am început s[ scriu ca s[ scap de ea. Ie=ea sau nu ie=ea, asta nu avea nici o importan\[. Era un moment de desc[rcare a sufletului. Cam acesta a fost contextul psihologic interior. De multe ori nu import[ subiectul pe care \i-l alegi, ci propria ta stare sufleteasc[ interioar[, în care te afli în momentul scrisului. Cineva spunea c[ un artist trebuie s[-=i doreasc[ toate nenorocirile care pot exista în via\a sa. E o idee crud[, dar ce s[-i faci, asta e. Uneori nenorocirile îl ocolesc pe om, =i atunci te pomene=ti c[ le caut[. Crea\ia merge mân[ în mân[, a= zice, se sincronizeaz[ cu durerea. Într-o atmosfer[ de calm, lini=te sau, cum spuneau grecii, ataraxie, nu se na=te nimic de seam[, valoros... Mai transcriem câteva afirma\ii deosebit de importante ale scriitorilor intervieva\i de Serafim Saka, pentru a face palpabil[ ideea c[ Aici =i acum a fost o carte îndr[znea\[ =i princi- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI pial înnoitoare în contextul timpului, în parte constituind =i azi o lectur[ util[ =i pl[cut[: Sunt recunosc[tor clipelor de drastic[ încle=tare, de incertitudine, tocmai pentru c[ ele mi-au dat pre\ul adev[rat al cuvântului limpede, spus la timp, B[nu- ION CIOCANU ION CIOCANU 214 rile, =i în felul de a între\ine flac[ra inspira\iei celor care i caracteristic numai eului s[u. +i în modul de a începe dialogu- fiecare dat[ îns[ el adaug[ acestei metode =i ceva personal, De oriunde. de =i oricând de interviuri de autorului a cut[ patru, care constituie metoda unanim cunoscut[ =i recunos- la Glodeni? (Valeriu Ropot). de la Glodeni miroase a petrol! Se întreab[: de unde se ia petrol în vedere, polueaz[ în mod barbar apele =i mediul... Pe=tele întreprinderi, unit[\ile industriale =i tehnice, sc[pate sau neluate depoluare, purificare =i reîntrebuin\are, apele uzate =i Micile ar trebui s[ întoarc[ din nou în propriul lor circuit tehnic, pentru întreprinderi mari =i mici, procese de chimizare a agriculturii... industrii, diverse nostru veacului S[tilii urm[toarele: =i idei atitudini alecâtorvapedagogi,me de seam[ o circula\ie în pun[ s[ reu=it a Saka fim sufletesc al acestora (Grigore Vieru). angrenajul în integra\i cât clasicilor, a artistic[ formula printre clasici. Or, noi ar trebui s[ fim nu atât influen\a\i de ve=nic r[t[cim aceea De ceva. scoatem s[ curajul avem nu =tim nu noi contradic\iile ascunse în adâncul fiin\ei noastre. limitele, De multe visele, ori dramele, bucuriile, prin exprim[ se condi\ie a scriitorului de azi (Aureliu Busuioc), Timpul intern te ridica deasupra lui, chiar neîn\eles pentru moment, este o culori =i dimensiuni (Ion Dru\[), A evada dintr-un mediu, a multor gânduri într-o culoare =i o dimensiune sau în mai multe s-o =terg =i Chipul artistic este cifrarea unui gând sau a mai vechi este laconismul. O fraz[ în plus m[ poate trezi noaptea tainelor literare \in de incon=tient, Una din bolile mele mai v[zut n-ar strica deloc =i c[r\ilor (Liviu Damian), Majoritatea dup[ anumite reguli, con\ine o doz[ de neprev[zut. Acest nepre- Iat[ de ce lumea umbl[ la fotbal. Meciul, de=i se desf[=oar[ nat... neordo- de neprev[zut, de a=teptare, de doz[ o con\in Adic[ deschise. opere de fel un Sunt imagina\iei. câmp dau ielile Serafim Saka apeleaz[, fire=te, la desfacerea firului în firului desfacerea la fire=te, apeleaz[, Saka Serafim Aici =i acum într-un cuvânt, surpriza sau cel pu\in a=teptarea ei. a=teptarea pu\in cel sau surpriza cuvânt, într-un cum nu este numai despre literatur[ =i litera\i. Sera- =i ce s[ extragem din noi ori, mai degrab[, mai ori, noi din extragem s[ dici, juri=ti,ecologi=ti,ca

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI se dest[inuie, =i în felul de a încheia discu\iile el =i-a însu=it o anumit[ art[ care face ca interviul s[ dep[=easc[ în chip sigur 215 condi\ia unui act pur cognitiv, informativ, instructiv. Dialogurile sale se apropie de opera propriu-zis artistic[, gra\ie pl[cerii care ne înso\e=te în procesul lecturii. Pl[cerea vine, înainte de toate, dintr-o spontaneitate cuceritoare, de parc[ nici cel care întreab[, nici cel ce r[spunde nu =i-ar fi rev[- zut textele dup[ stenografiere sau dup[ înregistrarea pe banda magnetic[. Mai e =i elementul surprizei, dictat de abilitatea cu care autorul îi a\â\[ pe interlocutori sau de improviza\ia-fulger pe care o face el drept r[spuns la o apostrofare a intervievatului sau la o tentativ[ a acestuia de a curma dialogul. În fine, Serafim Saka este psiholog =i în interviuri, =tiind pe cine cum s[-l porneasc[ ori s[-l pun[ la punct f[r[ s[ dea gre=. O evolu\ie considerabil[ a publicistului a atestat cartea Pentru tine bat... În condi\iile restructur[rii =i transparen\ei gorbacioviste Serafim Saka î=i dezv[luia ca niciodat[ pân[ atunci calit[\ile de artist =i cet[\ean în articole ca Tragic aerostat (a c[rui incisivitate s-a dovedit atât de puternic[, încât a speriat pân[ =i pe redactorii de bun[ credin\[ de la editur[, care l-au l[sat dincolo de copertele c[r\ii), Mecena\i =i imitatori =i Luceaf[rul la 25 de ani. Cu toate c[ în fosta U. R. S. S. era deja declarat[ desc[tu=area con=tiin\ei omului, un articol ca Mecena\i =i imitatori nu putea s[ apar[ liber în R.S.S.M. =i autorul l-a publicat mai întâi în s[pt[mânalul curajos =i liberal Literaturnaia gazeta din Moscova, de unde a fost preluat de Literatura =i arta. Ascu\imea v[zului interior, agerimea scrut[rii problemelor culturii =i în genere ale vie\ii noastre din anii stagn[rii brejne- viste se conjug[ perfect în articolul acesta cu o verv[ stilistic[ f[r[ egal la noi. Verbul lui Serafim Saka este t[ios, problemele SCRIITORI DE IERI +I DE AZI abordate de el apar în toat[ acuitatea lor, stilul expunerii m[re=te considerabil pl[cerea lecturii. Într-o epoc[ de huzur =i lâncezeal[, când anomaliile vie\ii erau decretate tabu, am avut parte =i de o îndrumare gre=it[ a procesului literar, =efii ION CIOCANU ION CIOCANU 216 itorul ne informeaz[, pe scurt: Nu este corect =i nici cre=tine=te brun[, noi nu =tiam nimic despre ciuma... ro=ie. De aceea scri- ciuma despre totul +tiind etc. (Kolâma) (Vorkuta),Morlag despre lag[rele K. G. B.-ului comunist Minlag (Inta), Recilag Dachau =. a., dar nici pân[ în prezent nu to\i cunosc adev[rul Nistrului. Autonom[ (Transnistria) =i dup[ 1940, în raioanele din dreapta =i omorurile în mas[, operate în 19371938 în fosta Republic[ politica de teroare pe teritoriile noastre, prin deport[rile masive cidul pe care ni le-au aplicat ru=ii =i în genere sovieticii, prin a cona\ionalilor no=tri înc[ n-au con=tientizat barbaria =i geno- cea mai stringent[ actualitate în condi\iile în care o mare parte publicistic[ a lui Serafim Saka, carte de amândou[ picioarele. chit c[ în realitate r[gu=iser[m de-a binelea =i =ontorogeam =i altearteeraunevoites[ prosperam vertiginos în toate domeniile de activitate, literatura Pornindc[ artei: premisa asupra la consecin\[, de în =i, \ii zut al firului de telefon a unor opinii unilaterale asupra realit[- s-a manifestat în cultivarea de la tribun[ =i de la cap[tul nev[- îngenuncheze adev[rul. s[ minciunii acesta felul în ajutând autopulverizam, ne îmblânzind problemele =i pudrând realitatea, nu f[ceam decât competen\a profesional[ a celor care au condus-o... un nivel literar direct propor\ional cu orizonturile închise =i dep[=i nicidecum putea nu literatura care drept =chioap[, de-o ar=in lor propriul cu toate pe m[surându-le via\a, la literare, ei sus\ineau o art[ mult mai subtil[, arta de a manipu- fundat[ a realit[\ii =i diversificarea iminent[ a modalit[\ilor s[n[tos =i cu perspectiv[. În loc s[ încurajeze cunoa=terea apro- respectivi manifestând o vigilen\[ ucig[toare a tot ce era viu, Odinioar[ toat[ lumea =tia de lag[rele naziste Buchenwald, Acum s[ z[bovim, fugitiv, asupra celei de-a treia c[r\i de În aceast[ manier[ =i cu aceast[ verv[ e scris[ întreaga scris[ e verv[ aceast[ cu =i manier[ aceast[ În De vin[ a fost atmosfera infect[ a epocii de stagnare, care conflictele, atenuând c[, era publicistului Convingerea Pentru tine bat ... cânte voios=is[dansezevârtos, Basarabia în Gulag , carte de

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI s[ compari ororile comise de dou[ regimuri criminale, dar dac[ totu=i am face-o, cele pe care le-au comis bol=evicii contra pro- 217 priului lor popor =i contra popoarelor cotropite sau anexate le-ar întrece pe departe pe cele comise de nazi=ti, fiind f[r[ îndoial[ cele mai odioase crime din întreaga istorie a omenirii. Basarabia în Gulag înseamn[ dezv[luirea concret[, pe baz[ de exemple vii, a adev[rului despre Rusia =i ru=i în rela\iile lor cu noi, românii de pe ambele maluri ale Nistrului. În acest sens cartea lui Serafim Saka este una de c[p[tâi pentru ori=icine dintre noi. Dest[inuirile celor care au p[timit (Dumitru Crihan, Dumitru Osipov, Vadim Pirogan, Alexandru Usatiuc, Gheorghe Sp[taru, Vasile |epordei =. a.) constituie, luate laolalt[, o lec\ie în urma c[reia chiar cel mai slab elev poate în\elege esen\a rolului nefast al Rusiei =i al ru=ilor în destinul nostru oropsit. Serafim Saka a avut inspirata idee de a discuta =i despre rela\iile noastre cu Rusia =i ru=ii de azi, mai exact despre conflictul armat de la Nistru din 1992, pus la cale în Kremlin, despre posibilit[\ile =i c[ile Unirii noastre cu Patria istoric[ România, despre necesitatea con=tientiz[rii de c[tre fiecare dintre noi a adev[rului =tiin\ific =i istoric (a se vedea dialogurile sus\inute cu Dumitru Jantoveanu =i Anatol Plugaru; din ultimul cit[m câteva afirma\ii concludente: Rusia nici nu poate în\elege c[ nu are ce c[uta în mun\ii Pamirului, în Karabah, Abhazia =i Transnistria, To\i acei ce s-au n[scut =i au tr[it aici de la 1812 încoace (cu excep\ia perioadei 1918 1940) au =tiut despre români numai atât =i numai aceea ce a g[sit de cuviin\[ ma=ina ruseasc[ de stat s[ le spun[, Ne-am fi putut reuni cu |ara, dac[ basarabeanul, moldoveanul ar în\elege c[ numai =i numai cu România putem fi cineva pe aceast[ planet[. S[ fii atât de singur într-un ocean slav =i s[ nu în\elegi acest lucru este mai mult decât o eroare istoric[, Noi suntem înc[ r[t[ci\i, ame\i\i de otrava, de m[tr[guna asta slav[...). Basarabia în Gulag este expresia dens[ =i concludent[ a unor SCRIITORI DE IERI +I DE AZI adev[ruri social-politice pe care mai avem a le con=tientiza. Pecetea unicit[\ii =i inconfundabilului marcheaz[ =i activitatea lui Serafim Saka nuvelistul =i romancierul. Dac[ în publicistic[ el a introdus îndr[zneala unor întreb[ri prea pu\in ION CIOCANU ION CIOCANU 218 atv l praetli [, eaaca ri=e criz[ o tr[ie=te Delaoancea s[u, apartamentului al Captiv s[ plece, pe timpuri, de la serviciu, din cauza unor =efi obtuzi). (e chiar cererea pe care a scris-o ziaristul Saka, nevoit =i el cea î=i prezint[ demisia: V[ rog s[ ne izb[vi\i pe Noi de Voi de punerea la conservare a proiectului s[u inovator, Delaoan- fine, cu rezultate notorii. Într-o clip[ de fierbin\eal[, în cauzat[ =i, îndr[zneal[ cu d[ruire, cu lucrat a care în institu\iei conducerea de neîn\eles/neacceptat Delaoancea, arhitectul în adev[r moderne. În planul din fa\[ e un personaj original, gânde=te pe nou, asimilându-=i temeinic experien\e artistice cilor învechite, scriiturii mimetice, calapoadelor literare. El put c[ autorul se dovede=te un spirit totalmente refractar practi- nului. Aici ne referim la edi\ia 1990, subliniind de la bun înce- 1986. Ar fi instructiv[ o analiz[ comparativ[ a edi\iilor roma- varianta Editurii În Ulise din ori. 1990 sunt câteva indica\i anii de 1971-1979; serios rev[zându-l autorul aspre, critici sim\it[ curând în romanele sale. plecare pentru romanul spune aici c[ nuvela în cauz[ a constituit, ulterior, punctul de t[, îns[ numai ca experien\[ (pag. 279). (Anticipând, putem Întoarcerea noastr[ de o clip[ încline spre ceea ce aducea proasp[t scriitorul prin nuvela sa diului îndep[rteaz[ considerabil de pulsul vie\ii. Totu=i, autorul ne stu- eroilor a exagerarea!) evita poate nu (autorul grotesc[ vestire în stil modern, criticul obiecta c[ în ea comportarea m[sur[ s[-i aprecieze noutatea, modernitatea. Numind-o po- ban, criticul erudit =i de mare autoritate în epoc[, n-a fost în nuvel[ a sa trebuie pomenit[ aici, de vreme ce nici Vasile Coro- o înc[ dar roman, la trecut a Saka Serafim timpul Cu jului. curând prin setea autorului lor de înnoire a stilului, a limba- tean, torul a încercat o scriitur[ singular[ în contextul literar est-pru- punsuri pe potriva întreb[rilor, în nuvelele de început prozatorilor bine selecta\i =i abil descusu\i =i cutezan\a unor r[s- obi=nuite în contextul timpului, iar prin mijlocirea interlocu- Modernitatea anun\at[ în nuvelistica scriitorului s-a f[cut O lec\ie de omenie Romanul moldovenesc contemporan moldovenesc Romanul sau Linia de plutire La masa t[cerii : Experien\a lui Saka e interesan- V[mile , de exemplu, a stârnit .) cucerindu-ne mai - ptt [ nu s[ putut n-a

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI acut[, dialogheaz[ intens cu so\ia sa, Irina, cu vecinul s[u, Gologan, =i mai ales cu... sine. Dialogurile =i monologurile sunt de o verv[ rar întâlnit[, v[dind firea complex[ a protago- 219 nistului romanului, p[trunderea lui la r[d[cina relelor ce dominau activitatea arhitec\ilor. Tot umblând încolo =i încoace prin cât \inea holul-salon, din când în când î=i arunca ochii prin voalul transparent de la fereastr[, prin care se vedeau în acea diminea\[ nemaipomenit de clar cele trei etaje =i maca- raua, bra\ul înalt al c[reia încremenise de dou[ luni peste un început de nou etaj. Al treilea din cele dou[zeci =i opt proiec- tate. O speran\[ în care î=i înmormânta un trecut arhitectural =i peste care credea s[-=i înal\e alte vis[ri. Arhitecturale, dar =i omene=ti, dac[ Irina a atins cota de sus a discordiei, punând um[rul acolo unde era tocmai cazul s[ se fac[ zid de netrecut. Pentru c[ ceea ce propunea Delaoancea era la acea faz[ un copil nou-n[scut care avea nevoie de condi\ii de cre=tere: dragoste, mângâiere, iar în cazul lor =i un pic de curaj =i o absolut[ neteam[ c-ai putea pierde ceva. Într-un cuvânt, cutezan\[, =i nu coautorat! Convingeri, =i nu dubii, îndoieli =i dubluri care s[ trezeasc[ spiritele nec[ut[toare de noi posibilit[\i de în[l\are într-o zon[ declarat[ seismic[, ca, pân[ la urm[, s[ porneasc[ demolarea în mas[ a centrului. C[ doar n-ai s[ te întinzi la nesfâr=it cu cele cinci-nou[ etaje... Era proiectul care-i luase mul\i ani de munc[ =i c[ut[ri =i care fusese calificat de Consiliul superior al arhitec\ilor ca o nou[ variant[ a vechii Utopii... Situa\ia era agravat[ de faptul c[ pentru conservarea proiectului se pronun\ase, în cele din urm[, =i Irina. De aici tensiunea extrem de înalt[ a textului, tensiune care se transmite molipsitor cititorului, mai ales c[ întreg textul e pres[rat cu fraze de un colorit inconfundabil. De exemplu: În loc s[ se spun[ sincer, deschis =i cu toat[ principialitatea, de care d[m tot mai rar =i mai rar dovad[, c[ nu avem o experien\[ anume, c[ nu ne bântuie prea mari doruri de în[l\are, c[ avem o tehnologie SCRIITORI DE IERI +I DE AZI înapoiat[, voi teoretiza\i seismele..., Orice dovad[, adus[ colectiv contra unui individ în lipsa acestuia, s-a dovedit, de cele mai multe ori, scornire, minciun[ =i dezm[\ moral...,

ION CIOCANU ION CIOCANU Cât[ grij[, tovar[=i, pentru cei care au uitat c[ mai au pe 220 roman cuprinde, în schimb, o lume relativ variat[ de personaje, sensul sond[rii interiorului de c[tre personajul principal, acest elaborarea romanului la =i eficient conlucrat au preajm[ din oamenilor talitatea =i original[ a frazei, privirea scrut[toare în psihologia =i men- s[ se mi=te =i el în casa arhitectului... pendula î=i relu[ tic-tacurile =i, o dat[ cu ele, timpul începu timp de bronz. din jur. Capul r[mase îns[ întreg, de parc[ ar fi devenit între una ca de supersonic la dep[=irea vitezei rivale, umplu spa\iul putu desus,îif[cuvântpodea.Odetun[tur[puternic[, aceast[ nou[ reîntrupare a faraoanei =i, ridicând-o sus, cât pitoresc =i foarte sugestiv: Delaoancea apuc[ urâ\enia de Cap se schimb[ brusc =i radical în finalul romanului, imprevizibil, ilor, dialogurilor =i monologurilor lui Delaoancea, decor care ora =ase, echivalent al opririi vie\ii îns[=i în tot timpul reflec\i- bil[ putere sugestiv[, ca statueta lui Nefertiti =i ceasul oprit la sea paradoxal[, pune în lucru am[nunte =i detalii de o aprecia- Serafim Saka descoper[ la tot pasul expresia pitoreasc[, ade- ideatic fiind unul de cea mai mare gravitate etic[ =i social[. de gândire =i de existen\[ a epocii de stagnare, con\inutul lui V[milor al operei, s-a aclimatizat la el =i e în m[sur[ s[-l savureze. tuia, cu condi\ia desigur c[ cititorul a în\eles regimul stilistic romanului, verva scriitorului, puterea de seduc\ie a frazei aces- stilistica =i Delaoancea, lui gândurilor/ideilor/atitudinilor ul =i abia poimâine va fi azi pentru noi. ieri. Azi tr[im ieri-ul nostru arhitectural, mâine vom tr[i azi- ajunge a doua zi. Pomenindu-ne vom în felul toate acesta în toat[ =i vremea întotdeauna mai , coad[ de mâ\a tragem s[ =i t[r[g[n[m s[ suntem cum deprin=i =i azi la numai gândim ne Dac[ pu=i!, fost au c[reia cârma la vie\ii grija =i personale griji =i preocup[ri dumnealor strictele lâng[ Spiritul inovator, iscoditor am zice, modelarea inspirat[ modelarea inovator,zice, Spiritul am iscoditor , =ase jos de mai cea ora la atunci pân[ Încremenit[ Se adaug[ dezinvoltura scrisului însu=i, pl[cerea cu care Dar toate acestea constituie planul prim, de suprafa\[, al natura =i eviden\ia a pentru exemple aceste transcris Am . În adâncimile sale romanul vizeaz[ întreaga concep\ie Linia de plutire . Mai pu\in dramatic în

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI majoritatea din lumea artei. Liantul romanului este Costin, fost cronicar teatral =i student, nevoit s[ p[r[seasc[ Chi=in[ul pentru mult timp (ceea ce în epoca stalinist-brejnevist[ nu era 221 o raritate). Acum Costin se întoarce =i-=i g[se=te fo=tii cunoscu\i într-o degradare general[, pe care îns[ ei, fo=tii cunoscu\i, nici n-o con=tientizeaz[. A fost nevoie s[ revin[ la ba=tin[ un Costin care s[-i vad[ =i s[-i în\eleag[ în esen\a lor mocirloas[, v[duvit[ de ideal ori m[car de tendin\a spre acesta. La vorbele lui Alexandru, poate cel mai curat la suflet dintre fo=tii cunoscu\i, c[ prostia asta omeneasc[ se \ine de noi ca molusca de fundul cor[biei =i ne trage, pân[ la urm[, la fund, Costin reflecteaz[ lucid =i în\elept: În fiecare din noi exist[ o linie de plutire care ne arat[ cât poate suporta =i bune, =i rele o via\[ de om, dar =i via\a în general... Toate personajele romanului Jelea, Leon Cavalul, zis =i Solo, Coca, Alec, Jorj etc. apar raportate, într-un fel sau altul, la aceast[ linie de plutire, în func\ie de care cititorul le intuie=te nivelul de moralitate =i demnitate. Linia de plutire este, a=adar, o metafor[ care semnific[ iner\ia =i lipsa de elan întru dep[- =irea acesteia, personajele romanului compl[cându-se într-o existen\[ precar[, amintind prin ceva literatura modernist[ cu vie\i e=uate, degradate, pierdute din cauza unei ambian\e care nu stimuleaz[ afirmarea, ascensiunea, perfec\iunea mora- l[ a omului, în particular a omului de art[. Serafim Saka a avut =i în cazul acestei opere intui\ia unor adev[ruri nu doar par\iale (pe care le-au în\eles mul\i înc[ în epoca stagn[rii), ci a adev[rului general, g[unos, chiar putred. Apoi a avut priceperea de a-l dezv[lui cu mijloacele sale, prin dialoguri de mare putere caracterizant[, prin observa\ii fine, concentrate în formule memorabile, ca aceea dintr-o replic[ a lui Jelea: S[ fii Cezar =i s[ te temi de propria ta moarte, ca cel mai nenorocit =oricel prins în curs[, asta se cere acum de la mine... Iar eu am înv[\at s[ fiu ori una, ori alta. Ori =oricel, ori împ[rat... Este peste puterile mele s[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tr[iesc pe scen[ =i cât mai natural posibil ceea ce n-am avut de unde vedea nici m[car în vis! S[ fi fost vreodat[ la Roma, s[ fi urcat, m[car pân[ la jum[tate, pe vreo piramid[...

ION CIOCANU ION CIOCANU A=a îns[ ce m[ fac eu cu psihologia mea brigadiereasc[..?, 222 departe în cele patru z[ri... becurilor aprinse în noapte de Alec s[ se vad[ pân[ h[t al acela ca simboluri prin =i titlu din cea ca metafore prin 2002, pag. 189). III-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Funda\iei Culturale Rom`ne, O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. deosebit[ ]ncontextulculturalbasarabean.(MihaiCimpoi, rul un spirit neconformist =i incomod, prezen\[ intelectual[ menite s[ eviden\ieze neap[rat aplauze un «mare altuia, maestru», iar treburile auto- de gruj[ agresivitate, de dublat[ incultur[, ]nchistare, antisocial: fenomen =i mentalitate ca Linia de plutire Arcadie Suceveanu Arcadie nr.5-6; 1996, Negru Nicolae liber[, 1994, 3 august; Lauren\iu Ulici august); 18 1994, niei, 1994, 27 aprilie. (Reprodus în Literatura =i arta, Ioan Adam nr.1991, 32; f[rul, Dan M[nuc[ 2002; Rom`ne, a III-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Funda\iei Culturale O istorie deschis[ a literaturii rom`ne din Basarabia. de plutire, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1987; Litera, 1998. Litera, lui: Înfruntarea lui Heraclit, Chi=in[u, Grupul editorial Mihai Cimpoi 1988; Pentru tine bat..., Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, Spunerea adev[rului necesar al vremilor Cultura, 1976, 27 noiembrie; Ciocanu Ion SELECTIV{ BIBLIOGRAFIE Carte dec[p[tâi. este, a=adar, radiografia provincialismului , Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1988; , Dincolo de oceanul Prut , , , Un romancier =i trei personaje it\l colocviului Virtu\ile Postfa\[ , , În\elegerea suferin\ei În\elegerea Un prozator basarabean , Cavalerul lui Altceva lui Cavalerul . În cartea: Serafim Saka, Linia În|ara,1995,29august; . În cartea: Serafim Saka, Din fr[mântul necunten n s[pt[mânalul În . . În Vocea Româ- . În Basarabia, În . . În România . În Lucea- . În cartea În . Edi\ia a Edi\ia

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ANATOL CODRU

223

Poetul =i cineastul Anatol Codru s-a n[scut la 1 mai 1936 în satul Malovata Nou[ (Transnistria). A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1963) =i Cursurile Superioare de Scenaristic[ =i Regie din Moscova (1971). A lucrat în presa literar[ =i la Editura Cartea moldoveneasc[, iar din 1993 este pre=edinte al Uniunii Cinea=tilor din Moldova. A debutat editorial cu placheta de versuri Nop\i albastre (1962). Alte c[r\i de poezie: Înd[r[tnicia pietrei (1967), Feciori (1971), Portret în piatr[ (1978), Piatra de citire (1980), Mitul personal (1986), Bolta cuvântului (1997), Întâmplarea mir[rii (1998), Ruperea din nefiin\[ (1999), Piatra de citire (2000; o alt[ edi\ie 2003)... În cinematografie s-a afirmat prin filmele documentare Trânta, Alexandru Pl[m[deal[, Arhitectul +ciusev, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creang[, Sunt acuza\i martorii (Marele premiu la Festivalul interna\ional de filme, Cehoslovacia, 1990). (Pentru filmele-portrete în 1981 Anatol Codru a fost distins cu Premiul tineretului. În 1990 devine laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova.) Activeaz[ =i în domeniul traducerii artistice.

Numit[ pe deplin întemeiat un ferment al înnoirii poetice =i poietice (Mihai Cimpoi), poezia lui Anatol Codru s-a impus aten\iei publicului =i criticii de specialitate de la chiar placheta de debut Nop\i albastre (1962) printr-o efervescen\[ deosebit[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI a scrisului, autorul dovedind o imagina\ie bogat[ =i o capacitate rar întâlnit[ de a mânui cuvântul =i de a-i desfereca energiile l[untrice, latente. O poezie timpurie, din care cit[m: Hai,

ION CIOCANU ION CIOCANU tat[, s[ vorbim despre arat,/ C[-a prim[var[ iar se-agit[ plo- 224 nu-s,/ Ideile sânt./ Mai sus de cuvânt/ Sim\ire am pus. fapt sim\irea, dest[inuit de scriitor în =i poezia ideea ci sine, în metafora este nu sale obâr=ie, prin defini\ie, în esen\[. Elementul de baz[ al crea\iei Anatol Codru nu face verb), metafore; e gândirea sa substantivul e idei,/ metaforic[ prin mi=c[ Dac[ miei./ cu lupi Nici b[rbi,/ cu ierbi confunda (Nu frazei a =i cuvântului a nale noastre sfinte / S[ nu min\im vorbind, n[scând cuvinte! noi vorbim, o, noi gândim! Cuvântul ar[!/ Gura e turnul vorbei cuvântul, au menirea de a comunica adev[rul adev[rat: O, =i dar Gura, zicem... lumii, gura =i tun de Gur[ =arpe,/ de bine =i la r[u gura ni-i price:/ Gur[ de rai, gur[ de lup, gur[ Anatol Codru vine =i de la ba=tina sa cu un grai pitoresc: La sau din Nichita St[nescu sau poate din ambii clasici români, confra\ii de breasl[ contemporani. Vine el din Tudor Arghezi s[ observ[m c[ Anatol Codru este cuvânt ca nimeni altul dintre =i chiar realiz[rile nici unui alt poet de la noi, ne vedem obliga\i crea\iei lui Anatol Codru. F[r[ s[ minimaliz[m str[duin\ele m[noas[ tea rânduiesc în c[r\i,/ Cum e lespedea-n cet[\i... ( Despuiat de r[u =i ceart[ / Dulcele cuvânt de piatr[,/ Ca s[-l bun,/ om la mare ce-i Cu îmbun/ s[-l =i înal\ S[-l p[cat,/ în n[rui nu-l S[ dat./ mi-i care grai Istui jur[mânt/ de fac Eu cudalta,decândsânt,/Amdesc[lecatcuvânt,/Cas[-i acum poetul se identific[ metaforic =i ingenios cu pietrarul: s[-l exploateze cu perseveren\a salahorului fanatic: mai încoace, când poetul î=i descoperise simbolul pe care avea la dreapta,/ s[-mi fie ca la tine ar[tura. mult de lucru =i-i departe-n cap[t,/ +i voi munci mereu, privind face plugul tat[lui s[u: Te-oi în\elege, dintr-o c[t[tur[,/ C[-i al autorului s[ pun[ cuvântul s[ are adânc =i drept, cum o cizante insolite (plopii ca ni=te dropii...), ci =i un angajament ridicat, nu va s[ însemne numai cultivarea unor imagini plasti- pii,/ Iscoditori, de parc[-s ni=te dropii/ Cu un picior pe brazd[ Extravagant la prima vedere, împ[timit al model[rii origi- Cultul cuvântului =i al metaforei constituie primul semn al Convingerea lui Anatol Codru c[ verbul ...). Deci, verb mai întâi ar[ Piatr[ cu frun- s-a p[strat =i : Metafore piatra. Dar

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Motivul poetic al pietrei, dominant în crea\ia lui Anatol Codru, se învrednice=te de o explorare/exploatare în m[sur[ 225 s[ învedereze în mare m[sur[ felul de a exista literar al scriitorului. Piatra este, pentru el, totul: vatr[ str[mo=easc[, iubire pentru aceasta, nemurirea celui ce-=i iube=te vatra: ...+i-apoi, vatr[, n-am s[ mor/ Nici de flori =i nici de piatr[,/ +i-apoi dor de-al tuturor,/ C-am s[ fiu cât piatra-n vatr[,/ +i-apoi piatr[ c[ traiesc,/ +i-apoi piatr[ c[ mai sânt,/ +i-apoi piatr[ c[ iubesc/ Piatra asta de p[mânt.// Piatra frun\ii mi-i fierbinte,/ De piatr[ s[ nu m[ vindec... Într-o alt[ poezie, din acela=i ciclu Piatra omului, scriitorul dest[inuie alte semnifica\ii ale motivului dominant al crea\iei sale: Cugetat[, piatra este modul concret al materiei primare/ În punctul ei maxim de a se umaniza./ Imprimându-i fizionomia sentimentelor noastre,/ Piatra devine unghi de vedere,/ Concept/ +i atitudine =i poate fi citit[ cu inima/ la toate tim /pu / ri / le... O poezie de glorificare a str[mo=ilor no=tri se întemeiaz[ anume =i mai cu seam[ pe imagini în care predomin[ piatra: Piatr[ mult[ pe str[mo=ii/ Sub amurgurile ro=ii,/ Când se piatr[ în sfin\it/ Anii care i-au pietrit,/ C[run\i\i, =i-n preajma lor / Piatra p[timirilor/ Purtat[ pe cre=tet sus / Piatra cea f[r[ apus... Nimic extravagant aici; e fr[mântarea original[ a cuvintelor =i frazelor, pân[ se ajunge la verbul a (se) pietri pentru anii care au fost tr[i\i =i se apropie de asfin\it ori chiar de ce nu? de sfin\it. Explorarea ingenioas[ a motivlui poetic al pietrei îi permite lui Anatol Codru s[-=i descopere intui\ii neb[nuite ale lucrurilor, s[ ne pun[ în fa\a unei întregi avalan=e de metafore insolite, generatoare de sugestii lirice surprinz[toare. Faptul c[ nu reu=im s[ traducem în limbaj no\ional, curent, obi=nuit o poezie ca Pe sub r[s[rit de lun[... nu trebuie tratat ca un minus ori un cusur al ei; mai curând abia în atare poezii Anatol SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Codru î=i realizeaz[ inten\ia de a dezv[lui sensuri =i semnifica\ii altfel neb[nuite ale metaforei/simbolului de care =i-a legat destinul crea\iei. Citim Pe sub r[s[rit de lun[/ Piatra fiica =i-o cunun[/ Cu-un fecior Ion-a-Pietrei/ Din cuprinsurile pietrei;/ ION CIOCANU ION CIOCANU 226 sin\a poetului de a sugera de fiecare dat[ altceva, r[mas la r[mas altceva, dat[ fiecare de sugera a de poetului sin\a lapte ai pruncului care se z[misle=te în sânge... p[s[rii din nem[rginirea l[untric[-a oului,/ Numai din\ii de s[getarea Numai izvor.// unui roua pe de lacrima Numai de dor./ Numai coarnele melcului dac[ vor putea-o str[punge,/ nicicând nu se va ajunge./ Tot p[mântul e o piatr[ suferind[ atins cu uneltele brutale obi=nuite: La un masacru de piatr[ piatra semnific[ ceva deosebit de fragil, ginga=, imposibil de Tot p[mântul e o piatr[ suferind[ de dor de semnifica\ii, pân[ d[m de expresia ei atotcuprinz[toare: =i-n nem[rginire/ În blocuri l-au cristalizat. cântec alb! Curat ca firea/ Pietrarilor ce l-au urcat/ Departe, rostul con=tientiz[m s[ =i trudit om de glas cu cer Spre adâncuri/ din piatra cânt[ +i contopit,/ s-au stânci alte Cu stânc[,/ în cioplit s-au care pietrarilor al viu portret un citim s[ final în abia ca pentru ning...), piatr[ scot/ Pietrarii: ce imens adânc, / Ei parc[-n albul pietrei peste tot. / Cobori =i urci. +i-n alt[ piatr[ / Din piatra pietrei pietrei (+ipestetotz[ridepiatr[/Desus,jos, cultul de dominate versuri cu continu[ p[mânt), la cade orgilor de-argint/ +i luna rupe Talazulnoaptea-n coarne/ r[stoarn[/ +i noaptea î=i cerul stran[ (Din autorului stilului obi=nuit, poezia a. =. piatr[ în Cântec piatr[, de am zice, ca =i tonalitatea spunerii poetice. limbaj direct, prozaic, obi=nuit, dar atât de neao=e, folclorice în intraductibile nuan\e opera, poetul cl[dit =i-a care din de mul\imea nuan\elor de sens pe care le b[nuim în pietrele p[,/ Iar în plete / Piatra pietrei... =i r[mânem impresiona\i zei,/ La grumaz / Piatr[ de-olmaz,/ +i la frunte / Piatr[ scum- de fier,/ La ureche / Piatr[ veche,/ Iar la buze / Piatra frun- cing[toare / Numai piatr[ de odoare,/ La br[\[ri / Piatr[ Lâng[ ctitorii ovale/ Din adâncul dumisale.../ +i-a pus piatr[-n Abordarea motivului poetic al pietrei, îndemânarea =i iscu- Imaginea simbolic[ a pietrei î=i l[rge=te considerabil aria ne-am care cu literatura de aproape mai Întrucâtva La fel procedeaz[ scriitorul în poeziile Pietrarii debuteaz[ cu imagini insolite, proprii etic . Este poezia în care al muncii lor: Ce lor: muncii al M-am legat cu dor

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI stadiul inefabilului artistic, echivaleaz[ cu un act de m[iestrie literar[. 227 Dar universul poeziei lui Anatol Codru nu se reduce la explorarea motivului pietrei. În c[r\ile de mai încoace =i în ciclurile de versuri tip[rite în chiar ultimul timp poetul î=i dezv[luie fa\ete inedite ale harului de a imagina spectacole verbale nea=teptate nici chiar în cadrul poeziei sale atât de îndr[zne\e. Un exemplu concludent este poezia Ce iarb[! Aici metafora ierbii, asocia\iile pe care ni le prilejuie=te aceasta, semnifica\iile spre care ne îmbie autorul nu cedeaz[ nici câtu=i de pu\in metaforei pietrei =i sugestiilor generate de ea. Citim Ce iarb[ înalt[! S[ n-o mai t[ia\i!/ S-o trecem cu luntrea, c[-ajungem la mare./ Ce iarb[ înalt[! Au fost îngropa\i/ Str[bunii no=tri cu b[rbile-afar[.../ Pe culmi,/ La cetate,/ |epoase-n ambi\ia lor, suverane,/ Cresc ierbile, b[rbile daco-romane! =i ni se pare c[ =i f[r[ sublinierea am[nuntelor =i detaliilor referitoare la mare, la str[buni, la daco-romani cititorul talentat intuie=te semnifica\ii principial originale =i importante. Un alt exemplu, poate =i mai concludent, este poezia Drob de \ar[. O transcriem în întregime pentru a nu =tirbi prin nimic mesajul de o actualitate stringent[, de care trebuie s[ fim acum mai con=tien\i decât oricând: Norii-n Ardeal sunt bocet =i-ndurare,/ +i-s oasele tocate-n suferin\i,/ +i-s ocnele ce strig[ din p[rin\i,/ Care cu lacrimi înmul\it-au sarea/ Cea care nu se vinde pe argin\i,/ Cea care e mai scump[ decât pare/ C[-ar fi c[ este sarea-n alt[ \ar[,/ Maic[ a noastr[ din ghe\ari fierbin\i,/ Care din noi s-au rupt =i-au f[cut marea/ Cu valul =i adâncul r[zvr[tit./ Ardealul ne e plânsul infinit,/ În solni\e s[-l aib[ fiecare/ Român, care de sare e albit./ S[-=i poarte-n oase drobul lui de \ar[. Comentariile pe marginea unor atare poezii nu sunt, desigur, de prisos, dar poeziile de aceast[ natur[ cer de la noi, întâi de toate =i mai cu seam[, o lectur[ în t[cere a textului =i o SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tr[ire cu durere a mesajului. Poetul î=i acord[ metafora cu imperativele de c[petenie ale neamului nostru =i ne r[scole=te adâncurile sufletului, pl[smuind imagini de o net[g[duit[ originalitate =i purt[toare de semnifica\ii a c[ror percep\ie ION CIOCANU ION CIOCANU 228 Tipografia central[, 1998, pag. 449). editorial-poligrafic[ Firma Chi=in[u, reconsider[ri), fic[ri, valori- (Integr[ri, postbelic[. roman[ Literatura cartea: În personal mitul la obsedant[ metafora la de Codru: Anatol ]n critica de specialitate metaforico-modern[ (Mihail Dolgan, Damian, Victor Teleuc[ Liviu =i de Ion Vatamanu, al[turi în organic, orientarea numit[ încadrându-se poetul original, =i perseverent[, programatic[ am zice, a unui metaforism dens dep[=ire ferm[ a versifica\iei de facile =i liricii, simpliste, prin a cultivarea intelectualizare de procesul la considerabil[ r[spl[te=te cu o aleas[ ne desf[tare estetic[. cititori, de talentul încercare la punându-ne adecvat[, Anatol Codru a adus =i continu[ s[ aduc[ o contribu\ie o aduc[ s[ continu[ =i adus a Codru Anatol Scorpion, Gala\i, 2003. Cimpoi Mihai critice, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1966; Ramil Portnoi SELECTIV{ BIBLIOGRAFIE ata u: Bsrba a daa f=ei Editura sfâ=ierii, drama sau Basarabia lui: cartea Theodor Codreanu fic[ Tipografia central[, 1998; fic[ri, reconsider[ri), Chi=in[u, Firma editorial-poligra- cartea: Literatura roman[ postbelic[. (Integr[ri, valori- personal mitul la obsedant[ metafora la de Codru: =i arta, 1981, 5 martie; Ion Ciocanu 2002; Bucure=ti, Române, Culturale Funda\iei Editura ad[ugit[, =i rev[zut[ III-a, a Edi\ia 1971 moldoveneasc[, Cartea Editura Chi=in[u, disocieri, omeni. 1986; artistic[, Literatura Editura Chi=in[u, personal, Mitul Codru, Mihail Dolgan metafore. mai; 27 1992, suveran[, Moldova ; O istorie deschis[ a literaturii române din Basarabia În Literatura =i arta, 1996, 2 mai; 2 1996, arta, =i Literatura În ÎnLiteratura=iarta,1996,2mai; , Dincolo de stihia metaforic[ , , , Metafor[ =i mesaj civic Lupta cu materia cu Lupta Dreptul la metafor[ sau =ansa de-a te de-a =ansa sau metafor[ la Dreptul Nop\i albastre , Anatol Codru poeziapietrei Povara =i dulcea\a metaforei . În cartea lui: Articole . În cartea lui: Alte lui: cartea În . . În cartea: Anatol nru cdu de codru Într-un . În Literatura Anatol . În . . În . În . . .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION VATAMANU

229

A venit la Chi=in[u din |ara Fagilor =i a plecat la Domnul împov[rat de dureri =i poezie (1 mai 1937, comuna Costiceni, jude\ul Hotin, 9 august 1993, Chi=in[u). Poet =i eseist deopotriv[ de talentat în ambele domenii. Chimist de profesie, dup[ absolvirea Universit[\ii de Stat din Moldova (1960) a lucrat =ef de laborator la institutul de profil din cadrul Academiei de +tiin\e. În 1990 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova, unde a fost pre=edinte al Comisiei pentru cultur[ =i culte. C[r\i de poezie: Primii fulgi (1962), Monologuri (1964), Lini=tea cuvintelor (1971), Ora p[s[rii (1974), De ziua frunzei (1977), Iubire de tine (1981), M[slinul oglindit (1983), Diminea\a m[rului (1986), Nimic nu-i zero (1987), Atât de mult al p[mântului (1990) =. a. Dou[ c[r\i rezistente de eseuri: Via\a cuvântului (1980) =i A vedea cu inima (1984). S-a manifestat ca lupt[tor fervent pentru eliberarea na\ional[ a românilor din Republica Moldova =i Bucovina, în 1987 =i mai încoace scriind unele poezii preponderent retorice, de o larg[ audien\[: Ce vor scriitorii?, Unire, moldoveni!, Celor ce pun graiul la vot, Un popor de felul nostru, Matern la Buco- vina etc. Cartea sa De pe dou[ margini de r[zboi a fost oprit[ de cenzura comunist[, ca s[ vad[ lumina tiparului peste un an, în 1983, cu titlul M[slinul oglindit, sprijinit[ de o prefa\[ sem- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI nat[ de Pavel Bo\u, pe atunci pre=edinte al Uniunii Scriitorilor =i om de încredere al regimului comunist. Postum i-au ap[rut c[r\ile Secunde cu mun\i (Bucure=ti,

ION CIOCANU ION CIOCANU 1998), S[ m[ chema\i s[ v[ cânt (Timi=oara, 2000), Alt[ iubire 230 =i ea retezat[,/ Numai stâlpul acesta înc[,/ Numai el n-a râs strofa de încheiere a poeziei: Paragina-n lanuri adânc[/ Râde =tiut nici poetul. El a =tiut îns[ altceva, un adev[r exprimat în =i stânca =i-o gâdil[,/ C[ de mult n-a mai râs. locul de vin[ c[ râde,/ Astfel =i-aminte=te de plâns./ Încearc[ Nu-i strof[: într-o poetul spune ne râsese, nu preajm[ din stâlpul =i-l gâdil[,/ Numai el n-a râs niciodat[... Nici stânca Încearc[ poart[./ =i sârm[ are Gardul râde./ stau care pe Dar lua\i volumul fapt la cenzura comunist[, care nu voia s[ se numeasc[ a=a. poart[ din Stâlpul hotar între fra\ii de pe dou[ maluri de Prut. Mai târziu poezia când copil de abia 7 ani a v[zut cum se bate un stâlp de 1944, în înc[ pus fusese sale form[rii Începutul neînfricat. Ce vorscriitorii?,Unire,moldoveni! eliberare na\ional[ a românilor est-pruteni, materializate în nim lu[rile sale de atitudine din anii de avânt al mi=c[rii de care îl exprimau pe de-a-ntregul, ca ni=te sinonime. Mai pome- 1990) =i atât de mult al nostru. sim\it atât de mult al p[mântului (e titlul volumului s[u din z[toare secunde cu mun\i. Pân[ ne-am obi=nuit cu el =i l-am întorcea în |ara Fagilor,se care de unde Dup[ ne aducea priceperile. multe =i =i surprin- gusturile încercare la nou din motiv într-o carte întreag[ Apoi =i-a ales drept metafor[ =i obi=nui\i. simbol eram frunza, explorând prea acest nu care cu vers un creator asimilând epoc[. Apoi a tradus din Walt Whitman, din Imant Ziedonis, în noi la cultivate cele de deosebite albe, libere, versuri de române=ti din stânga Prutului, riscând în 1962 s[ dea o carte (Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 2001). este nu A râs sau nu pân[ la urm[ stânca, nu se =tie. Poaten-a =tie. se nu stânca, urm[ la pân[ nu sau râs A Acesta a fost Ion Vatamanu: direct, militant, t[ios, polemic, În epoc[ Ion Vatamanu se confund[ cu o seam[ de poezii poeziei al îndr[zne\ reformator un Vatamanufost Ion a (în dou[ volume; Bucure=ti, 2001), Bucure=ti, volume; dou[ (în Iubire de tine avea s[-i creeze probleme la editur[, de editur[, la probleme creeze s[-i avea De ziua frunzei =i p[trunde\i-i sensurile. Locul =iînalteopere. =i punându-ne Nimic nu-i zero nu-i Nimic

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI niciodat[. Care râs? Ce fel de râs? +i cât de clar putea s[ se exprime poetul în 1981 despre f[r[delegile eliberatorilor? 231 De fapt, în aceea=i carte Iubire de tine ve\i g[si poezia Simplu. Ca floarea-soarelui simplu,/ Fii ochiul ce vede,/ C[ci o \ar[ mai verde/ +i-o or[ mai verde/ Tu n-ai. Acesta ni-i plaiul. Ce de-a verde, ce de-a verde, ce de-a verde pe la noi! scrisese mai înainte Grigore Vieru. Dar continua\i lectura poeziei Simplu. Reazemul t[u de \[- rân[ / Ca diminea\a pe plai,/ C[ci o mai scump[ lumin[,/ A doua lumin[,/ Tu n-ai. Un alt meleag natal n-avem. Acesta e al nostru. Aici eu am s[-mi scutur spicul îl încredin\ase, la întoarcere din Extremul Orient, Nicolai Costenco. Ca grâul în spice, simplu,/ Fii rodul întreg, d[ruirea,/ C[ci tu n-ai alt[ iubire,/ Dar care alt[ iubire/ S[ ai? îl completa, inspirat, Ion Vatamanu. P[mântul acesta e unica noastr[ iubire. Nici azi nu-au con=tientizat-o to\i cona\ionalii no=tri. Ion Vatamanu punea poezia Simplu în fruntea volumului s[u din 1981, pe când se obi=nuia s[ fie glorificat[ mai mult patria sovietic[ nem[rginit[ decât a=a-numita patrie mic[. Dragostea pentru plaiul natal a fost unul dintre motivele permanente ale crea\iei lui. Ar fi suficient s[ numim aici poezia Când spunem azi Moldova noastr[ (din placheta Ora p[s[rii): Când spunem azi Moldova noastr[,/ Al nostru e p[mântul.../ L-am scos din soare =i din ploaie,/ L-am pus pe a=ternuturi moi,/ +i moale a=ternut ne este... Pân[ aici totul se pare simplu, dar Ion Vatamanu î=i propune dezv[luirea ideii de permanen\[ a Moldovei sau, mai exact, a sentimentului Moldova, acesta fiind prezent în toate =i în tot: +i vântul tot al nostru este.../ S[-nmormântezi un vânt,/ Cine-a încercat?/ Doar noi am încercat.../ Al nostru este vântul... Tot ce se atinge de Moldova este al nostru: A noastr[ e =i SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ploaia,/ C[ci, încerca\i de sete,/ O a=tept[m mereu./ A noastr[ e =i ploaia, Dar tot a noastr[-i luna./ Cine-a v[zut-o mai clar ca noi?/ Ca o aburit[ pâine,/ +tiind c[ to\i m[nânc din ea,/ +tiam =i nou[ ne r[mâne ,/ A noastr[ e =i luna... ION CIOCANU ION CIOCANU 232 Ion Vatamanu n-a putut s[ nu scrie despre limba str[mo=easc[, implic[ =imai temeinicîndialog. intuind r[spunsul interlocutorului imaginar pe care astfel îl inelar[, la interoga\ia retoric[, la care îns[ d[ r[spuns, parc[ Eu un bulg[r...). Împreun[, iar bulg[rul apare chiar însufle\it (Tu un bulg[r,/ bulg[rul, de vreme ce =i ace=tia semnific[ mult când s-adun[/ cartea în (ca simbol cuvintelor-cheie, se poate spune c[ nu numai frunza este un drag,/ Mie mi-i drag... Împreun[,/ Când s-adun[,/ +tii ce fac?/ Un copac.// |ie \i-i manier[ folc: Tu o frunz[,/ Eu o frunz[./ Dou[ frunze/ în cântat[ chiar cunoscute, mai cele dintre una e altfel, De mânt/ +i f[r[ s[-l =opte=ti/ Vorbe=te.../ +i dorul e al nostru... nostru.../ În graiul nostru-acest cuvânt/ Cu rumeneal[ de p[- =i profund con=tientizate temeinic tr[ite de c[tre =i destinatarul lor: dar +i dorul crezute, e al numai nu fie s[ urmau îns[ care incredibile, vedere prima la închipuiri, unele doar r[, apelaaltfelzislaunlimbajesopic,ofereacititorului cut,/ De nou-murit.../ A noastr[ e =i pas[rea... d[-aripa peste mare,/ S[ cânte-n simplu ciripit/ De nou-n[s- pas[rea-i a noastr[./ C-am înv[\at-o cum s[ zboare,/ S[-ntin- în altele reluând versul de început al poeziei. De exemplu: +i unele strofe reluând cu mare efect stilistic versurile ini\iale, încoace. În realizarea ideii se sluje=te de anafore =i epifore, în închide gura =i n-o s[ poat[ spune tot ce-l doare de pe la 1812 energic, impetuos, autorul parc[ s-ar teme c[ cineva i-ar putea limb[ deîmprumutetc.Verbul o cu necuprins, de patrie o cu sovietic popor face ne a =i atitudinii autorului fa\[ de politica regimului comunist de în planul din fa\[, dar purt[toare de sens, adeveritoare gândului Explorator îndr[zne\ =i original al valorilor noastre eterne, Ion Vatamanu recurge la grada\ia artistic[, la compozi\ia al figurat sensul pe exclusivitate în mizeaz[ Autorul intitulat[ cea este vatamanian[ profund poezie O Poetul promova ideea na\ional[ într-o form[ oarecum biza- Întreaga poezie este o înl[n\uire de idei fanteziste, gratuite e ia frunzei ziua De lui IonVatamanu este=iaici , a = cpcl =i copacul =i dar ), Ideal .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI în maniera baladesc[ atât de familiar[ lui, dup[ cum ne convingem la lectura poeziei Grai matern (din cartea Atât de mult al 233 p[mântului): Dulce-i mierea, c[-i culeas[/ De albine muncitoare,/ Dar mai dulce-i graiul nostru/ Printre graiuri =i popoare... Revenirea scrisului nostru la alfabetul latin, specific limbii române înc[ din fa=[, de pe vremea Imperiului Roman, din care descindem, a fost consemnat[ de Ion Vatamanu poetic =i memorabil: C[-i al nostru de departe/ Pân[ azi, pe acela=i plai,/ S[-l vorbim cu-o nou[ carte,/ Scris[ tot cu-acela=i grai. Poetul are con=tiin\a adev[rului c[ limba înseamn[, de fapt, poporul. C[ dac[ dispare limba, dispare =i poporul care a vorbit-o: Dac[-n lacrimi noi l-am tace,/ Ar lipsi în lumea mare/ Cel mai scump cuvânt de pace/ +i-un popor printre popoare. Totu=i, în epoc[ Ion Vatamanu a fost cunoscut ca autor al unei alte poezii deosebit de inspirate despre limb[, poezie cu problem[, ce nu se reduce la glorificarea graiului str[mo=esc. Poezia se numea Cuvintele limbii moldovene=ti (în cartea Limba în care suntem, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1993, a ap[rut cu titlul Cuvintele) =i con\inea, ca =i Grai matern =i majoritatea poeziilor la tem[ din acea perioad[, glorificarea tezaurului nostru lingvistic. Cuvintele limbii numite acum corect: române, zicea Ion Vatamanu, sunt demne =i st[pâne,/ +i-s poruncite-a=a de mama,/ +i sun[ când le ba\i arama,/ +i-s toate demne =i st[pâne. Am subliniat versurile al treilea =i al patrulea ale primei strofe nu numai pentru con\inutul lor ideatic important, dar =i pentru originalitatea comunic[rii poetice. Ca =i în alte poezii, scriitorul dovede=te o fermitate a spunerii care confirm[ pe viu siguran\a atitudinii: +i au atât cât are-o limb[/ A-=i spune dorul =i destinul,/ +i-mb[rb[teaz[ ca =i vinul,/ +i au atât cât are-o limb[... SCRIITORI DE IERI +I DE AZI La un moment dat poetul se adreseaz[ unui interlocutor imaginar: tu cur[\[ cuvintele =i, drepte, le spune azi, le spune mâine/ Cu inima ce bate-n tine,/ Cu z[ri mai noi =i mai senine,/ Le spune azi, le spune mâine... ION CIOCANU ION CIOCANU 234 \[) vin adres[rile din poezia din adres[rile vin \[) lui la ceea ce e un început, o fr[gezime, o înnoire (¡ o diminea- imaginar (Risipitorule!). Ca o confirmare a interlocutor gândului autoru- unui adresându-se metaforic, mod în poetul, pe nou. Mai ales dimine\ile nu trebuie s[ le risipim, ne previne a poetului, dorin\a de a lua lucrurile de la cap[t, altfel zis zimea sentimentelor, setea de înnoire a omului, în particular zorite o cânt[,/ înainte de a r[s[ri soarele... sugereaz[ fr[ge- timpurii..., Nu c[uta mo=tenire în amurg,/ ci-n dimine\ile dimine\ile tale,/ c[ risipitele dimine\i/ se prefac în amurguri 1987). Pledoaria poetic[ pentru începutul de zi Nu risipi nea\a m[rului eze opere antologice, cum sunt multe poezii din ciclul sigur[, fin[ =i profund[ a limbii, intui\ie care i-a ajutat s[ cre- realiza proiectele de crea\ie. Or, Ion Vatamanu a avut o intui\ie voie de o exprimare corect[, frumoas[ =i plastic[, pentru a-=i limbii. anafor[ =i epifor[, exprim[ o atitudine militant[ în problema b[teaz[ ca =i vinul), dovede=te predilec\ia autorului pentru crea\ii vatamaniene (ele sun[ când le ba\i arama, îmb[r- noastre: C[ci limbii eu problema de-acolo, din în vecie,/ Mai lui am fermitatea a spune =i a ea scrie. =i adeverind picat[, r[s- afirma\ie o cu completeaz[ îl care pe precedent[, strofa limbii str[mo=e=ti. În distihul de încheiere poetul reia un vers din de noi, cititorii, prin ac\iunile noastre de p[strare =i cultivare a verb?/ Ce face el, str[bun cuvântul,/ +i cum e via\a =i p[mântul? frumosul el, face Ce te-ntreb:/ s[ neodihn[-am Cu vecie,/ din de-acolo, eu ...C[ci concret: interlocutor acela=i de fa\[ continuare Ion Vatamanu formuleaz[ =i dou[ întreb[ri grave, nemijlocit[ În crea\ie. de procedeelor diversificarea pentru imediat, vine, care Dup[ miresei. =i pruncului salciei, florii-soarelui, imperative privind imposibilitatea =i inoportunitatea umilirii Militant[, deoarece în primul rând scriitorul însu=i are ne- Poezia în discu\ie denot[ metaforismul de calitate al întregii Interoga\iile sunt retorice. R[spunsurile nu pot fi date decât autorului trebuit i-a interlocutor c[tre adresare Aceast[ Diminea\a m[rului (din volumul de totalizare Nimic nu-i zero, , poezie în care nu numai diminea\a |ie-\i zic |ie-\i , suit[ de constat[ri- de suit[ , Dimi-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI comport[ sensuri latente, nedezv[luite pe deplin, dar =i m[rul, care nu e numai fructul obi=nuit, banal: C[ nu de mâncare,/ 235 ci de culoare,/ de natur[,/ c[ am a-l pune într-o ur[tur[... Prin mijlocirea m[rului ca simbol multisemnificativ, Ion Vata- manu exprim[ de fapt, mai curând sugereaz[ o stare sufleteasc[ deosebit[: Problema m[rului m[ nelini=te=te azi diminea\[,/ c[ci diminea\a m[rului,/ spre deosebire de alte dimine\i,/ e ro=ie,/ iar în[l\imea m[rului aduce s[rb[toare în ochi. Diminea\a îns[=i, ca început de zi =i de tr[ire sufleteasc[, este obiectul admira\iei sincere =i totale a poetului, de vreme ce exist[ un nimb al luminii,/ diminea\a, înainte de r[s[ritul soarelui,/ când se de=teapt[ solul în câmp,/ când se treze=te cântecul în p[s[ri,/ când v[d ceea ce nimeni nu vede... Începuturile toate sunt, pentru poet, adev[rate fenomene: Fenomenul dimine\ilor curate!/ Fenomenul prunciei nep[tate!/ +i trezirea apelor!/ +i-mb[rb[tarea mugurilor! În contextul exalt[rii poetice a dimine\ii =i m[rului, se umple de o semnifica\ie profund[ poezia Valoarea sentimentului X, cu precizarea polemic[ din final c[ sfaturile vr[biilor ciripitoare (¡ ale celor nechema\i, str[ini de natura =i de farmecul crea\iei) nu sunt necesare: Eu vreau s[ aflu valoarea sentimentului X,/ ciripitoarelor!// În ecua\ia aceasta stihio- metria ciripitului/ nu are ce c[uta... Gândirea poetic[ este una specific[, neordinar[, ne d[ de în\eles Ion Vatamanu, =i refuz[ concursul celor care, vorba metaforic[ a sa, îmi ciripeau gândirea... Poetul urmeaz[ precepte creatoare proprii, se exprim[ în modul original cerut de individualitatea sa inconfundabil[, de imperativele dep[=irii poeziei mimetice de odinioar[ =i a platitudinii dezarmante din poezia imediat postbelic[. În acest sens mai cu seam[ ciclul Diminea\a m[rului se anun\[ ca o deschidere a poeziei noastre spre modernitatea autentic[ a crea\iei. Sunt bântuit de focuri vii... exclam[ poetul, ca s[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI afirme r[spicat =i polemic: Nu-mp[rt[=esc cu cine-i frigider/ temperatura minus. Poezie a sentimentului fierbinte, crea\ia lui Ion Vatamanu e saturat[ de elementul intelectual, ia nu o dat[ form[ prozaic[, ION CIOCANU ION CIOCANU 236 la lume,ci tine. greu/ Mult s[ d[rui ce-i al t[u,/ +i s[ =tii c[ lumea vine/ Nu cat[, darliric[ =ieaaceeaceegreu: Greu ealtceva,=i-i liric[ a ceea ce nu-i greu cap[t[ pondere afirmarea r[spi- Tocmai pe fundalul psihologic =i social creat urm[. de pe dezv[luirea te-ntunec[ Ce urm[/ o la=i s[ greu nu-i c[ plu, Autorul vorbe=te metaforic despre ceea ce nu-i greu. De exem- s[-\i par[ greu? , poezia e o dezbatere pe teme de moral[. tând cu o interoga\ie menit[ s[ ne fac[ aten\i Ce-ar putea etice ale oamenilor, ca în poezia =i o confesiune de crea\ie a autorului. îl face poet. A=a se face c[ O, lume, auzi/ Cum m[ zdruncin[-n piept?/ Durerea pe om/ poezii: Trupul meu preface/ Durerea-n frumuse\i... întregii refrenul deplin pe îndrept[\esc dureri Nenum[rate moartea din mine / În aceea=i cântare/ Cu Mi-i mine/ r[u în =i via\a mi-i bine. lupt[ Se zbuciumat: suflet un e Poetul durerii scriitorului c-un piept zdruncinat,/ C-o inim[ slab[. cauzele dintre una numai este p[rin\ilor îmb[trânirea Dar +i mam[ b[trân[ / Doi pomi rev[rsa\i/ De-o culeas[ lumin[. Imaginea p[rin\ilor este original[ =i memorabil[: Tat[ b[trân/ exprimare ale autorului în poezia ales, popular[ Erudi\ie mire, ca Îndr[gostit zele-aplecate, carte nu e altceva decât moartea unui copac..., Salcie cu frun- Împu=ca\i cu mine în voi/ s[ v[d: cu ce o s[ v[ ap[ra\i?! într-o \eav[ de tun/ =i s[ zic celora/ care urzesc pânzele mor\ii:/ \are a vie\ii/ cu un nou r[zboi...// Uneori îmi vine s[ m[ bag s[ stau acolo/ pân[ nu s-or scutura toate vorbele/ de amenin- dou[ versuri: Uneori îmi vine s[ m[ ascund într-o floare/ =i poeziei z[tor coloreaz[ afectiv întreaga comunicare poetic[. E cazul arid[, în care o întors[tur[ a discursului sau un final surprin- A autorului pe care-l preocupau îndeaproape problemele O idee a acestei opere se desprinde din strofa penultim[: Instructiv[ e deslu=irea unor particularit[\i de gândire =i de Ciclul |[ranii. Uneori îmi vine Diminea\a m[rului ..., pe care o transcriem pentru ultimele Tat[ b[trân =i mam[ b[trân[ este remarcabil prin poeziile Tat[ b[trân =i mam[ b[trân[ Nu la lume, ci la tine =i, mai =i, . Debu- este O .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI La tine presupune o adresare a poetului c[tre cineva imaginar. Forma aceasta dialogal[ a poeziei are menirea de a ne 237 face aten\i la spusele autorului =i chiar de a ne angaja în percep\ia activ[ a mesajului ei etic: s[ fim deschi=i c[tre oameni. Fire profund poetic[, Ion Vatamanu a fost poet =i în proza din ciclul A doua lumin[ din cartea Nimic nu-i zero. Un prim =i concludent exemplu: instantaneul Mama. Chiar începutul lui este o poezie f[r[ versuri în accep\ia consacrat[ a cuvântu- lui, dar cu un ritm al s[u, interior, =i cu mult[ =i original[ metafor[: Femeia aceasta, care trece prin umbre, aceast[ mam[ f[r[ copii poart[-n piept patru morminte. Patru clopote negre bat sub patru aripi ale durerii... Întreg discursul autoricesc este la fel de metaforic, altfel zis poetic: Patru vânturi îi leag[n[ umbra, patru fl[c[ri se-nal\[ din inima acestei femei solitare, care caut[ prin cimitirele lumii patru ani de na=tere =i un singur an al mor\ii: cel de-al doilea r[zboi mondial... Impresionante sunt dialogurile imaginare ale mamei îndurerate cu cei trei fii =i cu so\ul s[u, tuspatru c[zu\i în r[zboi. Ca =i în poezii, textul este de o originalitate stilistic[ sclipitoare. Monologul mamei, tr[it adânc, este o autentic[ poezie. Ba chiar ]ntreaga oper[ Mama este poezie: Dac[-i nevoie s[ zac[ cineva-n p[mânt, din neamul nostru s[ zac[, m[ ia pe mine, b[rbate, m[ pune-n p[mânt s[ zac trei mor\i la rând, pentru to\i ei, feciorii mei... Ca în orice poezie, autorul recurge la anafor[ =i la epifor[, repetând, de exemplu, acel un singur an al mor\ii: cel de-al doilea r[zboi mondial... Cel de-al doilea r[zboi mondial! ne prevenea Ion Vatamanu înc[ în 1987. Prin imaginea vie a mamei însingu- rate, prin fiecare cuvânt al instantaneului Mama scriitorul înfiereaz[ r[zboiul. Nu Marele r[zboi pentru ap[rarea Patriei, cum îl botezase propaganda stalinist-comunist[, ci r[zboiul SCRIITORI DE IERI +I DE AZI al doilea mondial. +i în intuirea acestui adev[r Ion Vatamanu s-a dovedit un mare, un autentic poet. Or, el a fost poet =i în eseistica sa. Prima particularitate a c[r\ilor Via\a cuvântului =i A vedea cu inima, în care scriitorul ION CIOCANU ION CIOCANU 238 comunicând cu vecinii s[i, cuvântul se cuprinde de l[starii de cuprinde se cuvântul s[i, vecinii cu comunicând cuvântul înc[ nu comunic[ cu nimeni, chiar nici cu sine însu=i. sale, în\elesurile toate sub aparte, Luat pu\in. înc[ e =ti a-l abia de aici poate porni discu\ia asupra cuvântului, dar numai de limb[, se afl[ înc[ în starea lui brut[. E bine c[-l =tim, c[ci circula\ie. pe suprafa\a acestei materii, pentru a-i da un sens, a o pune în rândeaua cu sau dalta cu treac[ s[ cum imagina\ie, în întâi lemnarul =i potrive=te a-i da o form[. Adic[ presupune, mai st[ c[ruia fa\a în brut, înc[ lemnul din ceva are pare, se mi discu\ie, recurgea la formule proaspete, incitante. Cuvântul, adopta din capul locului o viziune larg[ asupra obiectului în autorul un congres, istoric ca toate celelalte, al P uni\i-v[! =i la no\iunea de calitate, la care ne chema specifica ideii fiind scrise cu gândul la pauza lozinca în Proletari nu din =i toate \[rile, idee, În sau cuvântul p[mântului Sarea ca eseuri timpului, Vatamanucerin\elor Ion tribut =i pl[tit statutului eseului. a clar[ con=tiin\a f[r[ scriitori de hârtie pe a=ternute texte de întregi c[r\i unor a chiar eseuri, a=a-zise unor moartea de aceast[ natur[ ale publicisticii pretins scriitorice=ti au cauzat neglijen\a stilistic[, uneori =i cea pur gramatical[ =i alte semne informa\iei =i lipsa de valoare a faptelor comunicate de pu\in[tatea autor,ascund[ s[ menit metafore de exces printr-un importan\[, expunerea acesteia în mod linear sau alambicat, ficial, anost nu este o raritate. Informa\ia r[suflat[, lipsit[ de =i art[ =i c[ sc[p[tarea unor esei=ti în jurnalism ieftin, super- c[ eseul este o specie literar[ aflat[ la hotarul dintre gazet[rie reu=it s[ se \in[ la nivelul artei. Aici este necesar s[ observ[m bleme ale realit[\ii timpului, o constituie faptul c[ autorul a [rii, perpetu[rii obiceiurilor na\ionale, =i alte asemenea pro- monumentelor de interes ocrotirii istoric, =i ale tema reabilit[rii, aspecte continu- =i ecologie, de probleme =i abordat a Cuvântul are nevoie de vecini, adic[ de context. Ca =i omul, Cuvântul, stând cu literele sale aruncate într-un dic\ionar scriitorul publicistice interven\ii aceste în =i chiar Îns[ Mai e necesar s[ facem paranteza absolut obligatorie c[ a .C.U.S.

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI gândirii, devine un organism viu, care se alarmeaz[ sau se potole=te, viseaz[ în sunete sau devine abrupt, ca un mal 239 priporos, de pe care copiii sar =i se scufund[ cât mai adânc în valuri. M[iestria poetului const[, de fapt, în a g[si noi vecin[t[\i cuvântului, în a-l deplasa spre locurile înc[ nepopulate, încercându-l la o nou[ munc[ de sensuri, de p[trundere. A=a ia na=tere o nou[ oper[ literar[, autentic[ prin îndr[zneala artistului de a scoate cuvântul din obi=nuitele expresii, în care el a lucrat, =i a-l include în noi situa\ii muncitoare, în proaspete învecin[ri, adic[ ritmuri, sunete, tonalit[\i... Am citat din chiar primul eseu din cartea Via\a cuvântului, în care scriitorul avea s[ dea drept exemplu lozinca Proletari din toate \[rile, uni\i-v[!, pentru a face cât mai palpabil adev[rul c[ Ion Vatamanu a r[mas scriitor, mai exact poet, =i în eseurile sale. Privit[ sub acest unghi, eseistica lui este una eminamente artistic[. Totu=i, constatând o atare particularitate a eseisticii lui, nu-l definim suficient de concret, de vreme ce la fel de inspira\i se dovedeau =i al\i esei=ti ai timpului, ca George Meniuc, Vitalie Tulnic, Victor Teleuc[, Liviu Damian etc. A=a ne pomenim în situa\ia de a eviden\ia natura specific[ a ideilor, gândurilor, atitudinilor exprimate de eseist. Am constatat mai înainte interven\iile lui în dezbaterea odinioar[ foarte aprins[ a problemelor de ecologie, de ocrotire a monumentelor istorice =i de p[strare a obiceiurilor str[mo=e=ti. Pri- vit[ în mod general, eseistica axat[ pe aceste motive se înca- dreaz[ întregii publicistici a timpului. Or, e nevoie s[ facem deosebirea cuvenit[ între eseurile pe teme de ecologie, pe de o parte, =i renumitul articol al lui Ion Dru\[ Frunza verde, apa =i semnele de punctua\ie. (În volumul IV al Scrierilor sale autorul l-a intitulat P[mântul, apa =i virgulele.) Ion Dru\[ a realizat un adev[rat studiu cu fapte, cifre =i chiar cu adrese concrete , SCRIITORI DE IERI +I DE AZI din care motiv articolul s[u poate fi considerat o mostr[ a genului. El ar putea fi comparat cu un alt articol, la fel de concret =i de b[t[ios, de exemplu, cu Fierea frunzei de tutun de Vasile Severin , nu îns[ =i cu vreun eseu de Ion Vatamanu. Uneltele ION CIOCANU ION CIOCANU 240 prin urmare, for\a de creativitate a ilustrului eseist, Ion Vata- Bogza, de exemplu, în Geo de expres mod în urm[rite cele ca obiective realizeze autorului este unul temerar. F[r[ s[-=i propun[ =i, evident, s[ nutrite de o tr[ire poetic[ lesne perceptibil[ la lectur[, gândul ale globului cu permanenta prezen\[ în c[r\ile noastre. =i întinderile lor, s[ compens[m lipsa lor în marile dic\ionare numele lor, s[ facem din ele valori, s[ fim mândri de în[l\imile Acestea-s piscurile noastre. +i noi suntem datori s[ scriem cu ba=tinei lor ca la o raritate, considerând-o unic[, de nerepetat. geografia la uit[ se care satului, ai locuitori buni =i harnici din Valea S[rata, a f[cut omul ceea ce n-a reu=it s[ fac[ natura pe costi=ele acestor dealuri lumii? Nu înseamn[ nimic din punct de vedere geografic. Îns[ ale mari lacuri alte cu ori Baikalul cu compara\ie în S[rata s[ zicem, de un Everest sau Tian-+an. Sau ce înseamn[ lacul fice. Prea mici sunt piscurile lor pentru a merita un rând al[turi, mentele acestea ale naturii lipsesc din marile dic\ionare geogra- beam de cele patru dealuri din Valea S[rata. Natural c[ monu- rate =i de stilul artistic ori, mai exact, eseistic distinct: Vor- en\[ asupra cititorului/ascult[torului, imbold =i putere gene- în imboldul spre cugetare, pe care ni-l d[, în puterea de influ- nit, importan\a gândurilor, ideilor, atitudinilor sale constând c[ în discu\ii ca cele stârnite de excelentul articol dru\ian pome- neb[nuite de noi în via\a de uneori toate zilele; profunde, aparent el semnifica\iile nu ne =i impli- sensurile dezv[luie le c[r\ii m[sur[, la Liviu Damian cel din m[n[ întrucâtva cu cea frecvent[ la George Meniuc =i, într-o în cazul evalu[rii articolului de problem[. eseului se cere f[cut[ conform altor criterii decât cele valabile efectuat cu fapte, cifre, nume etc. Gra\ie acestui fapt, aprecierea meiat pe elementele de cercetare concret[ a temei, de sondaj ale publicistului de orientare jurnalistic[, gazet[reasc[, înte- eseistului propriu-zis se deosebesc în mare m[sur[ de acelea Exprimat succint, îndr[zne\, f[r[ vreo reticen\[, prin fraze Formula eseistic[, la care apeleaz[ Ion Vatamanu, se asea- Via\a cuvântului î=i alege temele din realitatea imediat[, Cartea Oltului . Ace=ti plini de via\[ =i n[zuin\[, Îngânduratele por\i , f[r[ s[ aib[ intui\ia =i, . Autorul

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI manu se afirm[ ca autor din stirpea bogzian[, orice am[nunt =i detaliu fiind explorat sub aspectul semnifica\iilor pe care 241 acestea le au în mod firesc sau pe care autorul li le descoper[, convingându-ne =i pe noi, cititorii/ascult[torii s[i, de importan\a, valoarea, permanen\a unor atare semnifica\ii. Chiar atunci când se refer[ la oameni concre\i, Ion Vata- manu scrie cu fraze poetice, înd[r[tul c[rora sim\im tendin\a lui de a dezv[lui sensuri, semnifica\ii: Sorbit de ierbile cu spic =i în[l\at pe-o muchie de stânc[, leg[nat de t[cerea monumental[ a naturii =i r[corit de mica geografie a râului Lop[- tinca, am în\eles cum omul se îndr[goste=te de \ar[, cum omul trebuie zilnic s[ se îndr[gosteasc[ de \ara lui. Acolo, la Corjeu\i, mai st[ sufletul meu îndr[gostit =i osp[- teaz[ la pâinea =i sarea p[mântului, se trude=te la inima corjeu- \enilor, pentru c[ sufletul cu adev[rat se trude=te numai atunci când se p[trunde de dragoste. Citatele acestea din cartea Via\a cuvântului =i considera\iile pe marginea lor ne permit, credem, s[ conchidem c[ eseurile lui Ion Vatamanu inclusiv cele care au fost scrise sub impresia unor c[l[torii întâmpl[toare =i de scurt[ durat[ =i cele tributare unor cerin\e ideologice ale timpului au la temelie teme, probleme, idei, atitudini importante, exprimate în mod poetic, prin am[nunte =i detalii de la care autorul porne=te în c[utarea, dezv[luirea =i exprimarea unor adev[ruri mari, perene chiar. Prin natura lor, prin modalit[\ile de realizare a inten\iei autorice=ti, prin lirismul dens, alimentat de probleme reale =i importante =i materializat în participarea activ[ a autorului la via\a oamenilor, eseurile lui Ion Vatamanu î=i p[streaz[ =i azi prospe- \imea viziunii scriitorului asupra realit[\ii obiective =i valoarea interpret[rilor inerent subiective, date de el faptelor vie\ii. Concluzia aceasta e confirmat[ magistral de cartea A vedea cu inima, în care lucr[rile reeditate din cartea precedent[ fac corp comun cu majoritatea eseurilor noi, caracterizabile SCRIITORI DE IERI +I DE AZI prin aceea=i natur[ specific[ a în\elegerii de c[tre autor a problemei, ideii, atitudinii fa\[ de via\[ =i prin str[duin\a acestuia, în majoritatea cazurilor încununat[ de succes, de a se \ine la nivelul artei. ION CIOCANU ION CIOCANU 242 Editura Scorpion, Gala\i, 2003. lui. Theodor Codreanu mai; 2 2002, v[ al Basarabiei =i al Bucovinei mânalul Literatura =i arta, 1996, 3 octombrie; Ion Ciocanu nr.1992, Basarabia, nr.1993, =i 1 6; Mihai Cimpoi SELECTIV{ BIBLIOGRAFIE Timofei Ro=ca Timofei Funda\iei Culturale Române, Bucure=ti, 2002; Basarabia central[, 1998; Tipografia editorial-poligrafic[ Firma Chi=in[u, r[ri), tura român[ postbelic[. (Integr[ri, valorific[ri, reconside- 1975; Focul sacru, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, editorial Litera, 1997, pag. 147. Mihail KOG{LNICEANU, pentru aceasta trebuin\[ s[ ne împrumut[m de la alte na\ii. pentru ca s[ putem g[si =i la noi sujeturi de scris, f[r[ s[ avem mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitore=ti =i de poetice \[ri £Moldova, |ara Româneasc[ =i Ardealul¤ sunt destul de noastre frumoasele eroice, fapte destule are noastr[ Istoria DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Î cre li aaai su rm sfâ=ierii, drama sau Basarabia lui: cartea În Refuzul frontierei: Ion Vatamanu . Edi\ia a III-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura ad[ugit[, =i rev[zut[ III-a, a Edi\ia . , Neuitarea înaintemerg[torilor , , Între monolog =i rapsodie O istorie deschis[ a literaturii române din C[r\ile lui Ion Vatamanu Ion lui C[r\ile Scrieri literare, sociale =i istorice , Ion Vatamanu poet al p[mântu- . În Literatura =i arta, . În cartea: Litera- (Continuare în pag. 261) pag. în (Continuare . În cartea lui: . În revista În . , Chi=in[u, Grupul . În s[pt[- Deopotri-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION GHEORGHI|{

243

S-a n[scut la 2 aprilie 1939 în comuna Larga, jude\ul Hotin, azi în raionul Briceni. +i-a f[cut studiile la Universitatea de Stat din Cern[u\i, pe care a absolvit-o în 1963. În capitala |[rii Fagilor =i-a început activitatea de crea\ie, lucrând la redac\ia ziarului regional Zorile Bucovinei. Din 1969 s-a transferat la Chi=in[u, unde a fost pe rând redactor stilizator la revista Moldova =i redactor-=ef al Colegiului pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor. A debutat editorial cu placheta de versuri Nelini=ti matinale (Ujgorod, 1969). Alte c[r\i de poezie pentru adul\i: M[rul discordiei (1969), La marginea câmpiei (1972), Simplu (1981), Din pragul casei (1981), Dans de piatr[ (1991) +i-a încercat puterile în domeniul dramaturgiei: Zodia Inorogului (1983), Via\a în continuare (1991). A fost un eseist original (Ecoul de a doua zi, 1983) =i un traduc[tor harnic (din Taras +evcenko, Grigori Tiutiunnik, Andrei Miastkivski =.a.). S-a impus aten\iei, mai ales, prin c[r\ile de versuri =i proz[ pentru copii Brad de munte (1970, edi\ia a II-a 1991), De-a baba-oarba (1971), S[ vezi =i s[ crezi (1973), Fream[t verde (1974), Ochi de stea (1979), Vorbe n[zdr[vane (1982), Mure din p[dure (1985), De cu zori pân[ la iarn[ (1987), Râde hârb de oal[ spart[ (1988), Oaspe\i proaspe\i (1989), Paznic la flori (1991), Elefantul trece prin urechea acului (1996); a selectat din poezia român[ clasic[ =i contemporan[ cântece SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de adormit copiii (Peste leag[n, 1980; edi\ia a II-a 1988) =i din folclorul copiilor Lumii în versiune româneasc[ (în colaborare cu Aurel Ciocanu: Corabia cu m[rg[ritare, 1981).

ION CIOCANU ION CIOCANU A murit la 28 noiembrie 1991 în circumstan\e neidentificate. 244 prin extensiune =i a poeziei autorului. se integra universului constituie o ra\iune a existen\ei lui, iar capacitatea eului liric de a sim\i lumea înconjur[toare =i de a câmpia, altfel zis cu natura, cu universul material, =i anume dovede=te o se expresie condensat[ liric a comuniunii eului lui spirituale confesiunea cu urm[ la Pân[ sugestivitate. de cas[ de parabol[ cu subtext profund (ca în poezia p[=ea / pe-ale lui mâini de cri\[ el o \ine), construc\ia în form[ c[ \aracaunfagurede-albine deosebit[ finalul-poant[ (De unde-aveam a =ti în clipa cea / apoi în compartimentul ga suit[ de versuri de stei, / =i satu-ntreg duios a l[crimat. voi, s[ cânt cu-un lan am încercat / =i cântu-mi se izbea n[uc din strofele anterioare: Ce bine =ti\i cânta, / s[tenii mei! / Ca e salvat[ de simplism gra\ie expresiei metaforice similare celei cântau mai tare boabe are. // Femeile veneau de la izvor / =i pa=ii lor prin colb / atunci / mi-am întocmit un cor / =i-am prins s[ cânt / din câte dintr-un bob eu cânt Trec oamenii în zori, / pe drum, la coas[ / +i nu m-aud / cum grâu / mi-am f[cut cas[. / La marginea câmpiei / stau =i cânt. / insolit[, servit[ îns[ natural, firesc, spontan: Într-un bob de canavaua unei nara\iuni domoale din care nu lipsea metafora în care reflec\iile despre existen\a uman[ sunt brodate liric pe a fost Ion Gheorghi\[ în suita poematic[ situa\ii convertite în ultim[ instan\[ în microparabole. Acela=i risirii sincere, marcate de un lirism suav. El nara întâmpl[ri =i =i a r[mas un cavaler al firescului =i al spontaneit[\ii, al m[rtu- expresie literar[ ne trimit la folclorul autohton. Ca =i în cele- dou[ personaje concrete Ion =i Maria a c[ror comportare =i Autorul În egloga Acest tipar poetic e p[strat, diversificat =i îmbog[\it în întrea- Finalul poeziei e o m[rturisire cam declarativ[, care îns[ spic Dintr-un poetic[: cheie aceea=i în continu[ Autorul ), peste tot predominând expresia metaforic[ doldora Nelini=tilor matinale Cumin\enia p[mântului La marginea câmpiei Cu gur[ de spice =i al / celomal\arneiceprinlan Ion Gheorghi\[ închipuie M[rului discordiei . Aici cap[t[ o func\ie (din cartea La marginea câmpiei Prepeli\a-=i face Simplu a fost ), ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI lalte compartimente ale c[r\ii Simplu, poetul e fascinat de valorile etice care constituie esen\a vie\ii s[te=ti. Anume în leg[- 245 tur[ cu aceast[ suit[ de poezii adânc sim\ite =i întemeiate pe o gândire p[trunz[toare în miezul ideatic al universului rustic, Mihai Cimpoi f[cea o generalizare îndr[znea\[ c[ acest univers devine, pentru autor, o marj[ de eternitate protoistoric[ în care \[ranii sunt v[zu\i ca ni=te oameni arhaici, arhetipali, contopi\i panteistic cu natura =i nota c[ personajele-simbol Ion =i Maria sunt urie=izate în manier[ crengian[, însu=i poetul adoptând, în întreaga sa liric[, un comportament de copil al firii, care tr[deaz[, bineîn\eles, o fire copil[reasc[, cultivând programatic simplitatea, candoarea, primitivitatea, iar în expresie firescul, necontrafacerea (Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii române din Basarabia. Edi\ia a III-a, rev[zut[ =i adaugit[, Bucure=ti, Editura Funda\iei Culturale Române, 2002, pag. 196). Cartea Simplu cuprinde =i 87 elegii saturate de sentiment, de confesiune, de aceea=i primitivitate la care se refer[ Mihai Cimpoi, care îns[ e nevoie s-o spunem r[spicat nu degradeaz[ în fi=[ de album, dup[ cum ar sugera am[gitor adresarea din capul chiar primei poezii: O, suflete, ai s[lb[ticit b[tând c[r[ri pustii, / E timpul s[ mai dai =i pe acas[ Salvarea poeziei =i a scrisului rezid[ =i de data aceasta în metaforele =i asocia\iile de idei care dau textului o pondere ideatic[ considerabil[, nu-i permit s[ cad[ în afirma\ie simplist[: E-o lume-n satul t[u care mai mult tace, / Dar vorba când o spune parc[ te-ar unge / Cu miere pe la inim[. Înv[luit în pace, / Un mielu=el la sfârcul stelei suge sau: +i au o lege mamele, precum un soare: / Oriunde via\a fiii, nemilos, i-ar duce / Pe c[i lungi de topaz ori pe c[r[ri amare , / Laptele în piep\ii mamelor e numai dulce. În fiecare vers pulseaz[ o gândire eminamente metaforic[, generatoare de asocia\ii surprinz[toare, ceea ce ne înt[re=te SCRIITORI DE IERI +I DE AZI convingerea c[ adev[ratul Ion Gheorghi\[ începe anume =i mai ales în cartea de versuri Simplu. Absolut nevinovata la prima vedere contemplare a fotografiilor casei sfâr=e=te firesc =i, totodat[, imperios în imagine impresionant[ a ION CIOCANU ION CIOCANU 246 poate-a\i uitat plugu=orul? / =i cum se ar[ ogorul? / =i mâine-\i se / decât când sunt la o mas[ / mâncate / cu-un frate? // ori cumna\i =i surori? / =i g[lu=tele-n singur[tate / sunt mai gustoa- de cele decât / dulci mai sunt / tranzistori din vocile Oare ureze de bine / bunicii =i neamul / în amurg, pe la geamuri? // de s[tui / =i fudui, / s[ nu mai vrea =i s[ le fie ru=ine / s[-=i retorice pe care le cit[m: Oare copiii vo=tri s[ fie chiar atât Sensul, rostul, semnifica\ia poeziei se afl[ în suita de interoga\ii / cinsti\i gospodari ani, =i mul\i mari gospodine! la / +i =i s[ auzim anul de bine! ). (La tradi\ional oarecum finalul în nate, / încât s[ nu poat[ ajunge la ele / nici vorbele mele?) =i gospodine! / Oare ferestrele voastre / s[ fie atât de sus lumi- Acesta se resimte în maniera expunerii (Cinsti\i gospodari =i dovad[ a folclorismului crea\iei poetice a lui Ion Gheorghi\[. Colind Halucina\ie, casei pragul Din de rost/ cea =i uman[, social[: vegetal[ Frunzelor ce lumea cad din între ramuri / paralel[ Le =tiu o calea pe ca în\eleas[ las[ se cheam[ m[ ram[, / Aud cum =ofran, meditând tu mereu, / Poleind cu lumin[ de aur naiva de încheiere adeveresc o semnifica\ie etic[ important[: Galben citat? Lectura se cere continuat[, iar versurile finale ale strofei str[pu suflet deschis / +i, când se-ntâmpl[ la el s[ m[ uit, / Parc[ m[ n[. // Neamul meu m[ prive=te t[cut / Din rame simple, cu Tu luminezi fotografiile casei / Cu o grav[ =i gânditoare lumi- liric[ marcat[ de c[ldura unda spunerii =i pe de o temeinic expresivitate exemplar[: prinde ne pl[cere, cu cite=te se Galben =ofran ca luna cea plin[ ), textul continu[ metaforic, / frumoas[, uscat[ =i chiar floare, tu, (O, poezii alte în =i genii s[i. În pofida aceleia=i adres[ri retorice ini\iale, prezente neamului eului liric, a leg[turii de sânge a acestuia cu consân- O treapt[ nou[ în evolu\ia poetului a constituit-o cartea constituit-o a poetului evolu\ia în nou[ treapt[ O La fel se întâmpl[ în poezia nge un vis Ce vis? Ce rost ideatic are ultimul vers ultimul are ideatic rost Ce vis? Ce vis un nge Caa=iruluideneamuri/Caremaimultaufost . , prin poezii ca poezii prin , sufletul neamului meu / Prin tine spre dânsul =i altele. Ultima poezie numit[ e o alt[ o e numit[ poezie Ultima altele. =i Adio Prorocii no=tri, Alb de spital, de Alb no=tri, Prorocii !, a c[rei strof[ de încheiere .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI uita cu tot satul / =i sem[natul? =i în unica exclama\ie retori- c[: Dac[-i a=a, / poimâine hai s[ uit[m / =i s[ mânc[m! 247 Din folclor poetul a împrumutat factura exterioar[ a comuni- c[rii mesajului, pe când mesajul însu=i e unul principialmente personal, al autorului îngrijorat de ignorarea pe alocuri a tradi- \iilor =i obiceiurilor noastre na\ionale. Casa f[r[ copii, Mo= Sava, Cioclea-l[utarul, În ospe\ie la Mateevici, Printre stele =i alte poezii atest[ maturitatea gândirii =i a expresiei metaforice a lui Ion Gheorghi\[. Scrisul lui este =i acum concret, metaforic, memorabil, str[lucirea textului fiind asigurat[, ca =i în atâtea alte poezii, de versurile finale cu func\ie de poant[. De toate au în cas[ =i pe mas[. / +i li-i chitit[ casa mai ca o mireas[. / Încât ai vrea, cu bun[ voie, / S[ le spui c[ au =i de ce n-au nevoie. / Nu-i doar un prunc ca s[ str[mute-aceste lucruri / +i de pozna lui ca s[ te bucuri e o constatare a unei st[ri de fapt, constatare ce beneficiaz[ de o expresie aleas[, dar oarecum obi=nuit[. În cas[ e curat, parc[ e lins, / Parc[ proasp[t cu sterlici a nins. / Nici colbul nu cuteaz[ s[ se-a=eze / Pe lucruri reci =i vara în amieze. / Nu-i doar un copil, gunoi s[ fac[, / +i gunoiul lui ca aurul s[ plac[. Relua- rea par\ial[ a versului cu Nu-i doar un copil ne apropie mult de semnifica\ia etic[ a operei, dar ne las[ totu=i în pragul acesteia. Trec prin cas[ amândoi (so\ii. I. C.) ca pe puante / Cu gesturi diletant de elegante. / Iar de la masa lor m[car o f[r[mic[ / Nu r[mâne nici pentru-o furnic[ sunt versuri frumoase, care subliniaz[ în continuare situa\ia pe care se înte- meiaz[ poezia. A=a-=i scurteaz[ amândoi din zile / În acest muzeu de lucruri inutile sunt anume acele versuri care pun în lumin[ esen\a etic[ a întregului tablou ca =i pictat cu ajutorul cuvintelor =i a semnifica\iei profunde a ceea ce numim în mod curent cas[ f[r[ copii muzeu de lucruri inutile. În pofida unei u=oare impresii de confec\ionare a finalului/ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI poantei, de învestire a acestuia cu func\ia de moral[ fabulistic[, adev[rul comunicat prin imagini concrete, vii, impresionante, premerg[toare concluziei etice, este important =i nu poate l[sa pe nimeni indiferent. E o filozofie implicit[, pe care Ion ION CIOCANU ION CIOCANU 248 de hangere care poart[ / lic[r de-adev[r înveninat, / nici moar- m[ despart[ / de totul ce mi-i drag =i-apropiat. / Nici zborul toate de când gându-a fost s[-mi fie. // Nimic nu ar putea s[ crengi trecând =iret, / =i stelele sclipind peste br[det / sunt cându-l. // Dar cerul =i p[durea-s de-o vecie / =i vântul printre acestor nori de vârste grave suri / acestui plai natal / în p[duri, ochi =i cres- dealuri se-ngân[-acestor / gândul când atunci prea fericit[, totu=i mai pu\in blamabil[: M[ =tiu c[ sunt de- sonetist =i, mai larg, de de poet artei a lui a Ion eviden\iere Gheorghi\[, de nici aceasta modalitate treia a o la recurgem se dovede=te oarecum ridicol[, drept care ne vedem nevoi\i s[ autentice este principial imposibil[, c[ încercarea de a o face cent[ evolu\ie. de crea\ie ale lui Ion Gheorghi\[, aflate la 1991 într-o eferves- re a c[r\ii Lectura =i, mai ales, relecturarea casei. unui talpa sonet la ca pun cel î=i de foc inaugura- de lut =i / miroase, lut a atunci comun distihul de încheiere al sonetului: Tot neamul meu de- s[ ni-l apropie suflete=te, moral, spiritual. Cu acesta face corp organice cu trecutul nostru îndep[rtat, pe care poetul încearc[ leg[turii a evocare de putere considerabil[ o de sonetului, mii de sori pe cre=tet ne pogoar[ e cel de-al treilea catren al de lumini nepieritoare. / Ne intr[ fumu-n ochi. Ca ni=te nimburi / te\e cuceritoare. R[zbat spre noi din dep[rtate timpuri / fl[c[ri fr[mântând \[râna a noroc scriitura e aceea=i, de o concre- mei se gr[m[deau la foc. / Un magic dans se-nvolbura s[lbatic, / str[bunii / =i static lutu-acesta în demult, Mai impresionant. colorat viu, e imagine, e totul numit[ cartea din sonet plop albastru din p[mânt în acest prim catren al primului spre în[l\imi r[sfrânt. / Str[mo=easca flac[r[ r[sare / ca un de piatr[ m[iestriei artistice a scriitorului serve=te întreaga carte poezie =i, concomitent, a unei evidente evolu\ii pe calea cre=terii deosebit[ =i constant[. pl[cere o cu permanent simte se practic[ o Gheorghi\[ Ne d[m perfect seama c[ dezghiocarea definitiv[ a poeziei de tip acestui a predilec\ie cu cultiv[rii a dovad[ Drept . E ora când descoperim izvoare / cu ochiul limpede Dans de piatr[ ne convinge pe deplin de capacit[\ile Dans

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tea baciului r[pus din spate / =i-n gândul meu pe veci reînviat. Numai o lectur[ atent[ =i p[trunz[toare a textului, sprijinit[ 249 evident pe o cultur[ artistic[ sau, cel pu\in, pe dorin\a de a o poseda, ne poate apropia de taina, de vraja =i, în fine, de frumuse\ea lingvo-stilistic[ =i de bog[\ia ideatic[ a operei literare. Or, Ion Gheorghi\[ în întreaga carte Dans de piatr[ este un pl[smitor de situa\ii inedite, generatoare de pl[ceri alese =i aureolate de idei =i sugestii surprinz[toare. Zicem sugestii surprinz[toare =i ne sim\im obliga\i s[ ad[u- g[m f[r[ întârziere c[, asemeni operelor autentice, prin defini- \ie deschise (Umberto Eco), unele sonete ale lui Ion Gheorghi\[ nu se preteaz[ în\elegerii univoce, clare/exhaustive. Este, de exemplu, sonetul al patrulea al ciclului ( Azi se-anun\[-o zi c[l[torind ), în care o pas[re cu cioc de-obl[duire semnific[ ceva greu de în\eles, ceva ce poate fi b[nuit ca o putere du=man[ nou[, care voia îns[ s-o consider[m prieten[, al c[rei cânt disto- na cu starea de fapt în care ne aflam etc. Acest nivel de enigmatic, de incertitudine, de presupunere nu este un minus, un neajuns, o gre=eal[ a autorului, ci constituie o modalitate de a ne activiza la maximum, de a ne determina s[ coborâm în adâncurile esen\iale ale comunic[rii artistice. Azi se-anun\[- o zi c[l[torind / prin sunete buiestre de sim\ire. / O pas[re cu cioc de-obl[duire / se leag[n[ pe-o ramur[ cântând. // Dar trilu-i distonant ne întristeaz[. / +i-atunci închidem u=ile, fereastra, / s[ nu se cread[ pas[re m[iastr[ / ce zi =i noapte lumi vegheaz[. // Dar numai dragostea egal amestecat[ / cu zile, nop\i =i dulce nesfâr=it / în sânge se va =ti înapoiat[. / +i, sprijinit[-n noi ca-ntr-un bun nume, / va pune lege dreapt[ pe p[mânt / în ziua când suntem ce este lumea. Conchidem c[, mai cu seam[ prin Dans de piatr[, Ion Gheor- ghi\[ a atins un prag al des[vâr=irii scrisului, care ne permite =i ne oblig[! s[-l consider[m coautor activ al literaturii româ- ne contemporane din Republica Moldova. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Nu ne oprim asupra contribu\iei lui Ion Gheorghi\[ la procesul important =i el al traducerii artistice, apoi la acela al dramaturgiei na\ionale, contribu\ie pe care o consider[m

ION CIOCANU ION CIOCANU într-un cuvânt modest[. Domeniul în care Ion Gheorghi\[ s-a 250 ie=te corect, f[r[ didacticism resping[tor. na\iei cet[\eanului de mâine, pe care cartea în cauz[ îl instru- gustul pentru poezia autentic[, favorizeaz[ dezl[n\uirea imagi- de lecturi a copiilor no=tri prezint[ interes, treze=te =i educ[ pitoare sub aspectul m[iestriei. Îns[ =i ceea ce a ajuns pe masa orale ale popoarelor au fost incluse în carte poezii la fel de scli- \[ri nu este prezentat la fel de amplu, nu din toate literaturile ale alc[tuitorilor de a selecta, folclorul copiilor prin diferite atât mai eficiente. Probabil c[ din cauza posibilit[\ilor limitate ment, atitudine =i gând, preocup[ri pedagogice ascunse, cu timp, operele incluse în placheta aceasta denot[ fantezie =i senti- acela=i în moralizatoare =i vesele sens, de pline =i laconice clare, =i Simple textelor. frumuse\ea eclipseze s[ m[sur[ curat române=ti: Nu vreau cu a=a un rac =. a. ), nu sunt în fie s[ seam[n[ prea nu ce expresii cu continuând nespus, a rimei în versurile Pisoiul cela, nu v-am spus, / Era obraznic de munca traduc[torilor (începând, bun[oar[, cu evidenta s[r[cie înse=i. Nici hopurile lingvo-stilistice, care se v[d pe ici-colo în poeziile sunt acestea m[rg[ritare, despre cât c[r\ii; lectura a copiilor Lumii. Motivul corabiei îl întâlnim de câteva ori la pentru cei mici Aurel Ciocanu. E o secven\[ din marea carte ghi\[ în colaborare cu colegul de breasl[, =i el un bun scriitor rin\e la cartea gogului etc. prin versuri adânc sim\ite dedicate mamei, plugarului, peda- de leag[n de o duio=ie sincer[, spontan[, de origine folcloric[, câteva opere de pân[ la 1989. Ele se impun aten\iei prin cântece dup[ cum, din p[cate, s-a întâmplat =i cu Ion Gheorghi\[ în partidului, a =i Lenin lui cântarea cu confund[ se nu îns[ îns[ nu =i didacticist, tematicii majore abordate de autor, care simplu, dar nicidecum simplist, caracterului lor moralizator, proaspe\i Oaspe\i din p[dure, De cu zori pân[ la iarn[, Râde hârb de oal[ spart[, lui depoezie=iproz[destinatecititoruluifraged manifestat plenar este literatura despre =i pentru copii. C[r\ile Am începe demonstrarea afirma\iei noastre prin câteva refe- Corabia cu m[rg[ritare =.a. sunt remarcabile datorit[ versului datorit[ remarcabile sunt =.a. , alc[tuit[ de Ion Gheor- Mure

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Destinat[ elevilor din clasele primare, Corabia cu m[rg[ritare poate captiva copiii de diferite vârste, niveluri de dezvol- 251 tare, psihologii =i preferin\e artistice. Cântecul de leag[n =i num[r[toarea ordinar[, poezia de nota\ie nepreten\ioas[ =i dialogul sprin\ar, gluma umoristic[ =i parabola cu abia percep- tibile inten\ii de satirizare a metehnelor spirituale iat[ doar o parte a formulelor artistice de care ia cuno=tin\[ cititorul c[r\ii în cauz[. Eficien\a acesteia poate fi deosebit de mare dac[ b[ie\eii =i feti\ele noastre vor în\elege de la bun început c[ operele incluse în Corabia cu m[rg[ritare se bucur[ de mare trecere la semenii lor din Statele Unite ale Americii =i Austria, Bulgaria =i Grecia, India =i Ungaria Parc[ nu e interesant pentru cutare pu=ti s[ afle cum glumesc picii de peste ocean, de exemplu? S[ cit[m aceast[ Întrebare de om hazliu: Când anume, nu v-oi spune, / M-a-ntrebat un om hazliu: / «Vreau s[ =tiu: multe c[p=une / Cresc în ocean, în râu?» =i, respectiv, acest r[spuns scurt, ingenios, plin de umor: I-am r[spuns =i eu alene / La -ntrebare cam mahmur: / «Cam câ\i p[str[vi =i balene / Cresc în codri =i p[duri». În genere gluma, umorul sunt oaspe\i frecven\i în paginile c[r\ii, =i avem convingerea c[ faptul acesta asigur[ succesul ei la copiii no=tri. Ba schimonosirea con=tient[ a unor cuvinte (Tr[ia cândva un +orausi / +i s-a-ntâlnit el cu Motausi, / Motausi-avea ni=te ochiausi / Sticlo=i, / Fioro=i, / +i ni=te din\iausi!), ba exagerarea grotesc[ a gesturilor =i ac\iunilor (Robin Bobin Barabec / A mâncat ieri un berbec, / O v[cu\[ =i-un cârlan / +i un m[celar gr[san. / O tigaie, o farfurie, / Un fierar, o fier[rie, / O biseric[, o poiat[ ), ba alt procedeu ingenios contribuie la sporirea farmecului umoristic al c[r\ii. Desigur, Corabia cu m[rg[ritare nu-=i propune doar s[-i înveseleasc[ pe copii, gama sentimentelor pe care le poate trezi ea este destul de bogat[. Cu pl[cere se cite=te =i se ascult[ cântecul de leag[n al copiilor englezi, simplu =i duios ca toate SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cântecele de aceast[ natur[ =i cu aceast[ menire: Hai, dormi, nani-na, / Dormi-adormi, lumina mea. / Pe ima= dorm mielu=eii, / ca =i luna, brum[reii. / Dormi, adormi, lumina mea, // Hai dormi, nani-na, lacrimi tu nu mai v[rsa. / Edul =i a sa m[muc[ / ION CIOCANU ION CIOCANU 252 =i vârstnicilor carel-auajutats-o Gheorghi\[. Poetul î=i începe cartea cu nominalizarea copiilor copiilor, care doar au fost adunate, selectate =i îngrijite de Ion versuri de în exclusivitate lui Ion Gheorghi\[ =i s[ ne referim la placheta noastre, care aveau s[ o citeasc[ =i s-o savureze. c[torilor care s-au gândit înainte de toate la b[ie\eii =i feti\ele mai frumos, =i sub acela al m[iestriei alc[tuitorilor =i tradu- inteligent, mai sensibil, mai face a-l de scopul în cititorului insufla poate le i care pe con=tiin\[ de =i suflete=ti st[rilor al acela sub popoarelor,=i fantezia de abordate motivelor Corabia cu m[rg[ritare vedere, ci =i pentru a sublinia prima înc[ o la dat[ esen\iale c[ deloc placheta de mici, versuri lucruri unor a uneori, mare de extrem mare, importan\a aici dezv[luit[ e care cu tatea den\ia caracterul moralizator al operei în cauz[ =i ingeniozi- Fiindc[-n fier[rie / O caia / Lipsea nu numai pentru a evi- / da! Da, / intrat. A / Du=manul / ora= În / toat[. armata +i Comandantul-bravul / A murit, =i iat[ / / +chiop[ta. I-a / distrus Calul du=manul / / potcoav[ de F[r[ / Lipsea, / caia O întreaga parabol[ Nu trecea nicicând prin gar[, / C[ci în gar[ sta m[garul. pe loc. / Trenul cela de atunci / +i-a f[cut alt drum prin lunci, / un tren a r[sturnat. / L-a lovit o dat[ poc! / +i l-a cârligat a miniaturii se cere eviden\iat[: Alt[dat[ s-a-ntâmplat / C[ spunem. Dar isprava despre care e nu vorba poeziei, în strofa finalul de din încheiere întâmplarea la pân[ m[garul f[cut ca de obicei de alte metehne, ca în poezia n-a gustat. Sau acelea în care e stigmatizat[ prostia, înso\it[ Fân =i iarb[ de mâncat, / Îns[ lapte v[ spun eu / niciodat[ dar / ea f[r[ lacrimi plânge, amar! // Fiindc[ i se d[ mereu / =ti\i, a=a-i c[ nu, / De ce face vaca mu? / Poate plânge vaca, fiin\a obijduit[, ca v[cu\a din urm[toarea miniatur[: Voi nu Nu lipsesc poezioarele în care-=i face locul compasiunea pentru dorm pe paji=tea din lunc[. / Dormi-adormi, lumina mea Aici fie-ne permis s[ trecem peste câteva c[r\i apar\inând Cit[m la cap[tul acestor însemn[ri despre cartea în discu\ie Paznic la flori la Paznic Caiaua =i potcoava este cu adev[rat bogat[ =i sub aspectul o selec\ie de texte din folclorul din texte de selec\ie o adune. Copii =i adul\ii-au A c[zut potcoava, / M[garul r[u . Ce a

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI expediat scriitorului texte inedite sau folclorice =i sarcina lui s-a redus la selectarea poeziilor care s[ plac[ cititorilor. 253 Bucur[, înainte de toate, varietatea motivelor =i a modalit[- \ilor de abordare a acestora de c[tre autori (în m[sura în care =i operele folclorice îi au). De exemplu: Hai, hai, / Mo= Mihai, / Câ\i copii / Mai ai? / Doi la oi, / Doi la boi, / Iar doi / Cânt[ din cimpoi, / Iar Sofiica / +i Mariica, / Timotei / +i Doroftei / Stau la foc, / C[-s mititei. Este o poezie totalmente folcloric[, corespondentul sau corespondenta care i-a expediat-o scriitorului n-a f[cut decât s[-=i divulge preferin\a de a o vedea în viitoarea (pe atunci) carte. Ion Gheorghi\[ a inclus-o în plachet[ =i s-a dovedit solidar cu copilul care o savurase anterior. Alt[ poezie Mama noastr[ cea duioas[ / Parc[-i soarele în cas[. / Ea ne-a leg[nat / Pe noapte cu lun[, / Ea ne-a mân- gâiat / Cu o vorb[ bun[ este aproape simplist[, =chioap[t[ ritmul, compara\ia mamei cu soarele e =tears[ de prea mult[ întrebuin\are, dar Ion Gheorghi\[ a încredin\at-o tiparului ca pe o alt[ mostr[ de poezie cu trecere la cititor. Cit[m =i câteva mostre de poezie, care ne-au pl[cut prin caracterul lor oarecum inedit, parc[ ar fi închipuite de copiii în=i=i. Ele nu str[lucesc prin imagini =i fantezie, dar au ceva cuceritor prin simplitatea =i ingenuitatea lor: Tica, tica, tica, / M-a certat m[mica / C-a mâncat pisica / Toat[ smântânica / +i m-am dus la =coal[ / Cu burtica goal[, / +-am venit înapoi / Cu caietul plin de doi, Vine badea de la =coal[ / Cu ghiozdanul subsuoar[. / Îl întreb ce a-nv[\at, / Badea spune c-a uitat, Bunicu\o, =tii ceva? / Eu m[ duc de la mata. / Pentru-un hârb de farfurie / Faci atâta g[l[gie. / M[ duc acas[ / +i sp[l geamul, / Fac o zeam[, / Fierb cafea / +i-s cucoan[-n casa mea. Ba iat[ =i o poezie care deenot[ o fantezie debordant[ =i o în\elegere aparte a crea\iei artistice, care nu e neap[rat s[ constate lucruri verosimile, autentice. Ea denot[ o înrudire profund[ cu SCRIITORI DE IERI +I DE AZI folclorul, chiar avem team[ c[ e o crea\ie anonim[, dar o consemn[m ca pe o op\iune a autorului/alc[tuitorului c[r\ii: O b[bu\[ =i-un mo=neag / Fac m[lig[-ntr-un toiag / +i bor=ul într-o lulea / +i mânca =i el, =i ea, / +i înc[ mai r[mânea. ION CIOCANU ION CIOCANU 254 întregime, dar pe care e natural =i chiar necesar s[ i-o atri- i-o s[ necesar chiar =i natural e care pe dar întregime, Cum îl cheam[? Nu=tiucum. Cu-i s[-i dai? / Lui Mihai. / Unde =ede? / Peste drum. / Un te duci? / La Bulbuci. / Ce s[-aduci? / Dou[ nuci. / Pl[tnici / Chiscov[tnici (palma cu cele cinci degete) sau: l[tnicele / Pl[tnicele / Chiscov[tnicele / Nimic nu pot l[tnici / cinci cele f[r[ +i / Chiscov[tnici. / Pl[tnici / l[tnici pot Nu Chiscov[tnicele. / +i f[racea latnic[ / Platnic[ / Chiscovatnic[ / / Pl[tnicele / l[tnicele cinci Cu / Chiscovatnic[, / Platnic[ destul de ingenioase =i incitante. De exemplu: Am o latnic[ / flori cartea în inclus a Gheorghi\[ Ion =i p[c[lelile, =i de pe ou[. / A s[rit / +i a fugit, / Tu e=ti bun / De amijit. nul, / De la domnul / Talionul, / Din casa lui nou[ / Sare clo=ca dumitale sau: afar[ Una, dou[, Ie=i / +apte, / nou[, / sandale, Suta, mia, cump[r[ / Milio- Mama / opinci, Tatacump[r[ / cinci, patru, trei, doi, Unu, joac[: de spectacolele griji, acela care =tie mai mult de joac[ =i de textele ce înso\esc Nu-i avea cui r[s[ri. / z[bovi, mai dac[-i C[ / Fr[\ioare, / soare, R[sai, de la un bunic sau bunic[, ceea ce, de altfel, nu este o gre=eal[: scriitorului poezia pe expediat care o i-a cit[m în care continuare s-a copilul inspirat Probabil, tragice. chiar =i matice scol, / Cum m[nânc, / Cum m[nânc, / Cum m-a= culca. m[ Cum / adorm, Cum / culc, m[ Cum / somn, mi-i Cum circumspec\ia cuvenit[, l[udând lenevia: Cum m[nânc, / cu face o dar lene=i, de joc bate î=i chiar cap, cu folose=te adev[r groaznic de în mare). nas, co=cogea un avea copil de (t[lharul fug[ vie / Pe o buturug[. / S-a uitat la nasul meu / +i-a rupt-o de fantezia, gustul pentru situa\ia hazlie: Un mo=neag p[zea la O a treia carte a lui Ion Gheorghi\[, care nu-i apar\ine în De mare popularitate se bucur[ la copii ghicitorile, zicerile f[r[ cet[\eanul redevine copilul dintâi, s[i anii în Întors dra- serioase, motivele loc fac î=i copii pentru poezia În Copilul glume=te în\elept, el simte =i savureaz[ gluma, o Nu lipse=te umorul. Copilului îi place gluma, ea îi dezvolt[ o seam[ de mostre ]ncadrabile acestor specii, unele unele specii, acestor ]ncadrabile mostre de seam[ o Paznic la Paznic

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI buim, se intituleaz[ Peste liag[n. E o selec\ie de cântece de adormit copilul. Sunt poezii de mare importan\[, chiar dac[ 255 micu\ul/micu\a nu în\elege clar ce-i spune m[mica/bunica. Primeaz[ altceva: mierea muzicalit[\ii, vraja sunetului (Grigore Vieru). Con=tient de marea misiune a cântecului de leag[n, Ion Gheorghi\[ a selectat, în primul rând, din folclor poezie autentic[ la tem[: Culc[-mi-te mititel / +i te scoal[ m[ricel, / S[ te duci cu oile / Pe câmpul cu florile, / S[ te duci cu bobocei / Pe câmpul cu ghiocei, / S[ te duci cu mielu=ei / Pe câmpul cu brebenei, / S[ te duci cu vacile / Pe câmpul cu fragele, / S[ te plou[ ploile, / S[-nflore=ti ca florile sau: P[s[ric[ cu doi pui, / Ad[-i somnul pruncului. / +i tu, puiul cucului, / Ad[-i somnul pruncului, / Tu, puiu\ul cucului. / Lin, lin, lin, puiu\ de ra\[, / Eu te leg[n, tu te-a=az[. / Toate p[s[rile dorm, / Numai tu, mamei, n-ai somn. / Culc[-mi-te, puiul mamei, / Mama =tie-a leg[na, / S[-\i fie gura ca mierea. / Când fetele îi s[ruta, / S[ nu se poat[ s[tura. / |i-am pus în leag[n busuioc, / Ca s[ fii iute la joc / +i în via\[ cu noroc! Nu cedeaz[ m[rg[ritarelor folclorice operele scriitorilor clasici Vasile Alecsandri (În=ir[-te m[rg[rite), Mihai Eminescu (Somnoroase p[s[rele ), Alexei Mateevici (Cântec de leag[n). Cu toate c[ din scriitorii contemporani Ion Gheorghi\[ a selectat =i poezii tributare ideologiei timpului, majoritatea cântecelor de leag[n pl[smuite dup[ cel de al doilea r[zboi mondial au sinceritatea, ingeniozitatea, muzicalitatea =i frumuse\ea lingvistic[, presupuse de aceast[ specie poetic[. De exemplu: Dormi, gr[din[, dormi cuminte, / Nu te de=tepta, / C[ \i-oi da un bob de linte, / Nani-nani-na. // +i tu, iarb[ m[t[soas[, / Nu te leg[na, / C[-am s[ te feresc de coas[, / Nani-nani-na. / Dormi =i tu, scânteie mic[, / Dormi, stelu\a mea, / S[ nu mi te stingi de fric[, / Nani-nani-na. Trecem peste antologicele poezii De leag[n, Cântec de lea- g[n =.a. ale lui Grigore Vieru, Cântec de leag[n a lui Anatol SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Ciocanu, Cântec de leag[n pentru p[pu=a Drina =i Cântec pentru adormirea puiului de rândunic[ ale lui Dumitru Matcovschi, Cântec de leag[n a lui Ion Hadârc[, Colind pentru copii a lui Constantin Dragomir =i De leag[n a lui Serafim Belicov, ca s[ ION CIOCANU ION CIOCANU 256 Dar s[ doarm[ lunca toat[ / Cu flori, fluturi =i izvoare / +i cu sub\ire, / Când pe cer luna r[sare / F[r[ de a noastr[ =tire? // luri-liru-la? // Dar s[ doarm[-n lunc[ floarea / Pe tulpina ei flutura=ul / Pe doarm[ o cald[ s[ floricea, / Vrei Unde cânt[ iubitoare: izvora=ul / =i Nani- duioas[ m[mica/bunica ori feti\ei a=a, de parc[ anume în acest mod ar vorbi copilul însu=i a p[strat viu =i activ copilul din sine =i-i vorbe=te b[ie\elului/ stele plou[, / Nani-na. Nani-na. // A ie=itpe rou[ luna, / i-o dezvolte, propunându-i urm[toarea zicere despre lun[: ca / +i-n\eleapt[ ca bunicul. / Mie drag[ / Via\a-ntreag[. Ca un r[s[rit de soare. / Nou[, / Precum roua, / Bun[ ca buni- poezia din cele ca copilului, vane Prima în ordine cronologic[ este cea intitulat[ caz, operele pe care le pre\uie=te =i le încredin\eaz[ tiparului. este de prisos s[ cunoa=tem preferin\ele autorului sau, în orice nu cuvinte, alte Cu mici. celor ale spiritual ordin de lec\iile de inspira\ie via\a, preocup[rile, universul de lecturi, predi- rentul c[ =i crea\ia propriu-zis[ a scriitorului are drept izvor fi trebuit s[ le acord[m atâta aten\ie. Am f[cut-o din conside- gi\[ are func\ia de alc[tuitor, redactor, traduc[tor, =i poate n-ar încet » / deschizi \i-i s[ ai / soare de r[s[rit la Iar / mititel. mamei, puri / =i r[mas mereu la fel: / «Odihne=te-\i ochi=orii, / dragul mic de leag[n / îngânat de un popor, / pref[cut în mii de chi- Nici m[estre, nici alese / curg cuvintele u=or / în cel cântec nani / cum de poate s[ încap[ / Tulnic: Cântecf[r[niciunvers,/numai:nani, nani, Vitalie regretatului viziunea în leag[n de cântece de rului =i con=tiin\a poeticit[\ii autentice a autorului =i a declamato- punem în eviden\[ rostul absolut sublim al cântecului de leag[n Ion Gheorghi\[ =tie s[ se copil[reasc[ firesc sau, mai exact, Copilul nu e lipsit de fantezie, =i Ion Gheorghi\[ tinde s[ Acum r[sfoim câteva c[r\i apar\inând scriitorului însu=i. În cazul c[r\ilor la care ne-am referit pân[ aici, Ion Gheor- . Versul lui este simplu, axat pe compara\ii la îndemâna Mama, când =i-adoarme puiul, / are harul de poet Cad alunele în rou[, / Nani-nani-na, / Ca =i cum cu Nani-nani-na, /Cas[scuturealune, |ara mea |ara tot ce î\i dore=ti cu anii? : E=ti frumoas[, \ar[, / \ar[, frumoas[, E=ti : Vorbe n[zdr[- / .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI stelele ce cat[ / În adânc de ape clare? // +i, f[r[ s[ bagi de seam[, / Bubocelul mamei, bu, / Vrei s[-adoarm[ lin =i mama? / 257 Dac[ vrei, hai dormi =i tu Alt[ dat[ scriitorul procedeaz[ oarecum savant, folose=te cuvinte mari, dar face =i dovada ging[=iei indispensabile cântecului de leag[n: Nani, peste casa noastr[ / Zboar[-o pas[re m[iastr[. / +i cum zboar[ n[zdr[van[, / Scap[ din ari- p[-o pan[. / Mama pana c[ prindea / +i în pern[ \i-o punea / S[ te vezi în vis u=oar[, / Pas[re ce-n ceruri zboar[. Ion Gheorghi\[ manifest[, neîndoielnic, acel har de poet, la care se referea Vitalie Tulnic în poezia din care am transcris câteva strofe mai înainte. Or, poetul închipuie =i un original cântec de leag[n, pe care copilul i-l îngân[ mamei: Hai, plou[, / Cer, cu rou[ / Peste flori / De trandafir, / Peste flori / De calom- fir, / Peste cas[ / +i smicele, / Peste anii / Mamei mele Poetul e simplu, dar simplitatea dialogului închipuit între copil =i bradul de munte ascunde o mare sete de pace =i de dragoste pentru locul natal: Br[dule\ de munte, drag,/ Ce s[-\i dau s[-mi cre=ti în prag? / D[-mi un cer senin pe frunte, / Iar la r[d[cini un munte. Ca în folclorul atât de bine cunoscut de poet =i din care s-a inspirat, dup[ cum am v[zut când ne-am referit la cartea Paznic la flori, Ion Gheorghi\[ apeleaz[ la versul de natur[ popular[, înfr[\it cu zicerea specific[ ghicitorii, în poezia Cârti\a: La ochi / Neocheat[, / La din\i / Din\at[, / La picioare / Plugu=oare. De la folclor a pornit scriitorul în cântecul de leag[n intitulat Mama are-un dor mai mare, f[r[ s[ se limiteze la motivul popular: Nani, nani, puiul mamei, / Frumu=el =i voinicel, / Mândru ca un stej[rel. / Mama are-un dor mai mare / În pace s[ cre=ti sub soare! Din folclor se trag r[d[cinile poeziei ghidu=e a scriitorului: În gr[din[ / Pe la noi / Cre=te-un fir / De usturoi. / De la SCRIITORI DE IERI +I DE AZI munte / Doi coco=i / Au venit / S[-l ia în co=. / Fâl-fâl-fâl / +i au zburat / +i la munte / L-au mâncat (De la munte). Familiarizat bine cu folclorul copiilor, Ion Gheorghi\[ nu ocole=te poezia de tipul ghicitorii, ca cea intitulat[ Ra\a: Merge ION CIOCANU ION CIOCANU 258 Un pui plânge pe c[rare. / Nu g[se=te drumu-n vale / Spre / vale drumu-n g[se=te Nu / c[rare. pe plânge pui Un dup[ unii autori de alte na\ionalit[\i: Grâiele se coc sub soare. / din c[su\a br[det La / +i / hambarul descuiet musafirie! în fost Am / fie, mai s[ Vorb[ început în limba noastr[: Iepura=e, tii! / Tubun la de de gândit fost unde fi vii? s[ pare / încît române=te, în bine de text care nici nu seam[n[ c[ ar fi fost tradus. Acesta sun[ atât g[seasc[ o expresie româneasc[ adecvat[. +i el a alc[tuit un ruse=ti pove=tii sc[p[ra! se speria, / +i Iute cobora, / / auzea Afar[ ie=ea \apul / +i atunci fugea, tocmai fugea, / +i Scântei frigare! La / t[vi\[ pe pun[ te S[ / corni\e la taie te S[ / picioare, la taie te S[ de temut: C[-a venit Coco= cel Mare / Cu o coas[ în spinare, / ursul, nici vulpea, ci un coco=. Cum? Speriind \apul cu cuvinte unui \ap, pe care nu l-au putut scoate din palat nici lupul, nici sa Urmeaz[ peripe\iile iepura=ului, cauzate de obr[znicia Cre=te un sovârv. / Da-n palat cine tr[ia? / Un iepura= cu umbra De poamedulci,/U=iînalteÎnstelate.Iarînvârv, învârv/ necat / Se înal\[ un palat / Cu pere\i / De scaie\i, / Ferestruici / doritor de a asculta povestea. De exemplu: În cel codru-ntu- turii menite s[ captiveze cititorul încep[tor, s[-l fac[ atent =i ghi\[ versific[ abil, cu o intui\ie profund[ a specificului litera- Hrubin, Râhor Borodulin =i altor scriitori str[ini. Ion Gheor- popoare =i al repovestirii unor pove=ti altor apar\inând lui ale Franti=ek pove=ti unor adapt[rii/traducerii al române=ti, manifestat în procesul versific[rii ingenioase a unor pove=ti Mure dinp[dure reale =i mari perspective. 1982, c[ în literatura noastr[ pentru copii venise un autor de a\a, / Ce-a c[tat / Ra\a / Pe ghea\[? |op[ia, / Ghea\a-n cioburi / Se sp[rgea. / Dac[ ghea\a / E ca ra\a / Diminea\a / Iarna / S[ se dea / Pe ghea\[. / Ra\a \opa / La fel de frumos sun[ textele repovestite de Ion Gheorghi\[ Or, dac[ aici rolul poetului s-a redus la versificare, în cazul c[r\ii apari\ia la întocmai adeverit s-a aceasta Afirma\ia Întreaga carte Iepura=ul în musafirie în Iepura=ul , încaretalentuldeosebitalscriitoruluis-a Vorbe n[zdr[vane a depus m[rturie, înc[ în sarcina lui a fost s[-i fost a lui sarcina

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI c[su\a dumisale. / Dar un lucru a-n\eles: / Bun[ ziua spic, de-ov[s! / N-ai v[zut pe mama mea / Vântul cât te leg[na ? // 259 Tu întreab[ orzul care / A crescut mai mare. / Orzi=or cu must[cioar[, / Nu vezi casa noastr[-n zare? / C[ nu am b[gat de seam[ / +i m-am r[t[cit de mama. / Zici c[ te-ai pierdut de mama? / Grea durere. Dar n-ai team[, / Iute du-te la mo= grâu / +i-ntreab[-l cât nu-i târziu. / Grâule\ m[ria ta, / Nu-i mult =i s-a însera. / Poate c[ tu =tii cumva / Cum s[ dau de mama mea? Pove=tile din cartea Mure din p[dure au subiecte antrenante, personaje distincte, versifica\ia lui Ion Gheorghi\[ este pe potriva subiectelor, replicile sunt la fel de pitore=ti ca personajele. Toate particularit[\ile enumerate asigur[ cititorului încep[tor o pl[cere aleas[. Dup[ Vorbe n[zdr[vane =i Mure din p[dure era greu s[ dea poetul alte c[r\i, superioare acestora. Dar el g[sea câte ceva inedit =i pentru cartea De cu zori pân[ la iarn[, din care eviden- \iem parabola Elefantul trece prin urechea acului, povestea Colind de var[, snoava La ce se gândea-n domnie împ[ratul P[p[die, toate adeverind descenden\a lui din folclorul na\ional, aptitudinea de a crea în spiritul crea\iei populare orale, f[r[ s-o pasti=eze. La fel în cartea Oaspe\i proaspe\i el z[misle=te dialoguri inedite ( Cucule, e=ti singur-cuc / În gr[dina cea de nuc? / Cum sunt singur? Sunt =i nucii / Care cresc când cânt[ cucii), completeaz[ cu ingeniozitate unele poezii vechi (S-a pornit / De diminea\[ / Ra\a / S[ se dea / Pe ghea\[. / Ra\a / |opa / |op[ia, / Ghea\a / Cioburi / Se f[cea. / +i codi\a / Ei cea crea\[ / Îi înghea\[ / L[t[rea\[. / Vine-acas[ / Plâng[rea\[ / Ca o \a\[ / N[t[flea\[. / Dac[ ghea\a / E ca a\a, / Ce-ai c[tat, / Ra\[, / Pe ghea\[?), prezint[ în mod hazliu înc[p[\ânarea unei feti\e ( Alei, fat[ o\[rât[, / Nu mai plânge-atâta, / C[ te faci bab[ urât[! / Ba oi plânge =i-oi r[cni / Pân[ ce te-oi asurzi. / Dac[-\i place într-atâta / S[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI te faci bab[ urât[, / Plânge, fato o\[rât[. / Ba în ciud[ ca s[-\i fac, / Chiar în clipa asta tac), dup[ care ne invit[ ca =i în c[r\ile anterioare, dar prin opere noi într-o lume cu adev[rat feeric[ a pove=tilor, una mai antrenant[ decât alta. ION CIOCANU ION CIOCANU 260 f[r[ piedici esen\iale, firesc =i cu o anumit[ grab[ paradoxal? disting prin dorin\e =i inten\ii deosebite, nara\iunea înainteaz[ spart[ oal[ de cuibul t[u decât coco= în cuib str[in. sparse. d[duse de-a dura din cuibar, nimeri peste ni=te prundi= =i se Dar,vulturoaic[. de cuib un chiar se poate ori cum distins[ p[s[rilor.al împ[rat obi=nuit, sub o clo=c[ obi=nuit[ este înjositor pentru un viitor \easc[ poate =i peste p[s[rile zbur[toare în ceruri. împ[r[- coco=ilor,s[ împ[ratul fac[ se s[ dorea ci simplu, =i pur coco= fie s[ vroia mai nu vreme de bucat[ o la de +i pinteni ro=i, cu creast[ =i b[rghie ro=ie, cu ciocul de aur ro=u. cu fac[ coco= vedea se se închipuire în =i vis s[ În coco=. numaidecât cap în intr[ îi oului clo=c[, sub cuibar în v[zu zibile. Exemplul snoavei Exemplul zibile. imprevi- totodat[, =i, logice finalele de surprin=i r[mânem =i nara\iunea desf[=oar[ scriitorul care cu îndemânarea c[r\ii ne sim\im în atmosfera crea\iei populare orale, savur[m care o îndeplinesc în snoavele de origine popular[. La lectura imaginate de el însu=i, inedite, ca =i poantele care fie îns[ au func\ia pe s[ par subiectele folcloric[, factur[ de scriere profund. Ion Gheorghi\[ adopt[ din capul locului o vorbire/ vorbe de duh echivalente cu ni=te concluzii cu substrat cu filozofic încheie le =i succint, dar folcloric[, opera de presupus[ Snoavele populare sunt narate de scriitor cu spontaneitatea poetice, aici el acord[ aten\ie, mai ales, conciziei =i poantei. na\ionalit[\i Ion Gheorghi\[ mig[lea cu sârg asupra expresiei alte de scriitorilor ale ori popoare altor pove=tilor vestirile porului. Dac[ în versific[rile pove=tilor române=ti sau în repo- a leg[turii strânse a prozei scriitorului cu crea\ia oral[ a po- în proz[ Acesta e modelul tuturor snoavelor din cartea Chiar =i coco=ul de mâine azi este ou =i mai bine g[in[ în clo=c[ o g[seasc[ s[-=i gând cu cuibar din rostogoli Se cuibar într-un stai s[ c[ cuviin\[ de g[si gând acest La În încheiere o men\iune special[ pentru cartea de snoave Râde hârb de oal[ spart[ : subiectul este relativ simplu, personajele se personajele simplu, relativ este subiectul : Oul ni se pare edificator: Cum se Cum edificator: pare se ni . Ea constituie o alt[ dovad[ Râde hârb

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI înceat[, iar poanta vars[ lumin[ asupra rostului, sensului, semnifica\iei faptelor =i întâmpl[rilor; snoavele în întregime con- 261 stituie tot atâtea parabole, ale c[ror subtexte nu a=teapt[ s[ fie depistate de cititor/ascult[tor, de vreme ce autorul le fixeaz[ negru pe alb la sfâr=it, încântarea noastr[ având drept surs[ m[iestria formul[rii poantei sau, altfel zis, a moralei, ca în fabule. Nu ne facem iluzie c[ am fi cuprins crea\ia lui Ion Gheor- ghi\[ în tot ce are ea deosebit =i caracterizant, dar =i aspectele pe care am reu=it s[ le prezent[m aici vorbesc în chip conving[tor despre un scriitor înzestrat, de o individualitate remarcabil[, ale c[rui urme în literatura noastr[ nu sunt nicidecum de ignorat.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{

Vasile Badiu, Pagini inspirate. În s[pt[mânalul Litera- tura =i arta, 1978, 2 februarie; Ion Ciocanu, M[rg[ritare folclorice. În ziarul Înv[\[- mântul public, 1981, 24 octombrie; Ana Banto=, Un meteorolog al câmpiei. În cartea ei: Crea- \ie =i atitudine, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1985; Anatol Ciocanu, Recviem la un cântec de leb[d[. În s[pt[- mânalul Glasul na\iunii, 1992, 28 februarie; Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii române din Basarabia. Edi\ia a III-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Bucure=ti, Editura Funda\iei Culturale Române, 2002.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ N-avem dou[ limbi =i dou[ literaturi, ci numai una, aceea=i cu

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cea de peste Prut Noi trebuie s[ ajungem de la limba noastr[ proast[ de ast[zi numaidecât la limba literar[ româneasc[!

Alexei MATEEVICI, Opere, vol. I, Chi=in[u, Editura +tiin\a, 1993, pag. 464. (Continuare în pag. 296) ION CIOCANU ION CIOCANU 262 Scriitorilor (din 2001). a scriitorilor (1991-2001), consilier al Pre=edintelui Uniunii din Republica Moldova (1989-1991), director al Casei de crea\ie Scriitorilor Uniunii al conducere de Comitetului al secretar Gorki al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. (Moscova). rare Superioare de pe lâng[ Institutul de Literatur[ Maksim pe care îns[ n-a terminat-o. În 1973 a absolvit Cursurile Lite- Chi=in[u (1957-1960) =i la Universitatea de Stat din Moldova, ba=tin[ a studiat la Colegiul Republican de Cultur[ Fizic[ din de localitatea din medii =colii absolvirea Dup[ |opa). cut[ Orhei, în familia \[ranilor Gavril Esinencu =i Ecaterina (n[s- alte informa\ii 13 august) 1940, în comuna Chi\cani, jude\ul =i de cinema) Nicolae Esinencu s-a n[scut la 13 ianuarie (dup[ (1977), Nunta Trompeta De ce au murit dinozaurii (nuvele). cerului (1991), (1989), (1984), spate în mortul fetele teribil A debutat în 1968 cu dou[ c[r\i: (1967-1968), Lumina Editura la redac\ie de =ef lucrat A Alte c[r\i: de poezie (1986), (1979), (1980), (1971), Tunul de lemn Ce facem cu cerul Copacul care ne une=te Un moldovean la închisoare la moldovean Un (1971), Contraprob[ Lumina alb[ a pâinii Stai s[-\i mai spun! (poem, 1993), (poem, Harbuzul lui F[nel lui Harbuzul Toi Poetul, prozatorul =i dramaturgul (de teatru ESINENCU NICOLAE (1972), =i (1998), de proz[ La furat b[rba\i Sens (1990), (1989), (1971), (1998), pentru copii Era vremea s[ iubim s[ vremea Era Disciplina mondial[ Disciplina (1983), Carul cu mere (1980), (1972), Borcane cu aer Antene (roman, 1990), (roman, Dealuri (ambele 1988), Roman de dragoste Cuvinte de chemat (versuri) =i Portocala Bun[ diminea\a! Bun[ (1974), (1996). (1991), (1977), (1970), (1995), Copilul Gaura Pânza Sacla Doc Cu

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI În 1999 a publicat 4 volume de Scrieri alese (poezie =i pro- z[), iar în 2002 al cincilea volum, de dramaturgie, cuprin- 263 zând opere montate în diferite teatre: Grand-Prix, Fumoarul, S.R.L. Moldoveanul =i inedite: Poft[ bun[, Lampa ve=nic[ =.a., precum =i scenariile cinematografice Def[imatul, Marele r[zboi dragostea =i microromanul Toi. A fost distins cu titlul Om emerit în art[ (1990) =i cu ordinul Gloria Muncii (1996). Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1990, pentru romanul Doc).

Nicolae Esinencu este, întâi de toate, un talentat izvoditor de situa\ii, peripe\ii, spectacole, în a c[ror desf[=urare se contureaz[ firesc =i surprinz[tor personaje originale, se developeaz[ st[ri de suflet =i de con=tiin\[, care ne angajeaz[ temeinic într-un proces de participare activ[ la tot ce se întâmpl[ în poem, nuvel[ sau roman. Anume capacitatea de a inventa situa\ii =i r[sturn[ri de situa\ii, gra\ie c[rora se v[de=te plenar valoarea etic[ sau, alteori, absen\a acesteia la personajul literar (ne referim la operele epice =i la cele dramatice; or, Esinencu- poetul procedeaz[ în mare m[sur[ la fel în poeziile cu început de subiect =i, desigur, în poemul Cu mortul în spate), constituie particularitatea definitorie a scrierilor lui. De aici caracterul imprevizibil al derul[rii subiectelor abordate de el, func\ia incitatoare a acestora, ponderea poantei în promovarea iscusit[ a mesajului etic. Autenticitatea personajelor =i a situa\iilor pl[smuite de scriitor =i caracterul =ocant (în sensul bun al cuvântului) al finalelor operelor sunt temelia originalit[\ii poeziilor, poemelor, nuvelelor =i a romanelor lui. Vorbim de personaje, situa\ii, finale, dar avem în vedere =i poeziile de tip miniatural, în care felul de a exista literar al scriitorului se manifest[ de asemenea în mod original. Înc[ în SCRIITORI DE IERI +I DE AZI placheta sa de debut Antene Nicolae Esinencu învestea faptele concrete =i obi=nuite cu semnifica\ii etice nea=teptate, creând în jurul lor o atmosfer[ liric[ r[pitoare (vorba lui Bogdan Petriceicu Hasdeu). Nu vreau nimic, afirm[ el din capul ION CIOCANU ION CIOCANU 264 întregii crea\ii poetice a autorului =i în sensul c[ l-a anun\at unor n[zuin\e =i, în general, a unui mesaj. scopul exprim[rii cât mai ingenioase =i mai conving[toare a proceda la cumulul de am[nunte =i la expresia metaforic[, în datorit[ c[ruia comunicarea sa nu e abstract[ =i rece. Poetul palpabil, concret, am[nuntul pentru Esinencu Nicolae lui copil în mân[ prin orice r[d[cin[, / Ca ridic iar[=i rotunjit m[ în +i m[r / / S[ p[mântul, cad la cuprind un cât ploaie, Cad p[mânt: pe via\a sale sevele cu îndulci putea a m[r,spre simplu în se dest[inuie A=a omul, acela zid care în accept[, în ciment final, +i-s s[ se / transforme statui în Stau / ma=in[, de =in[ / +i în tulpini de plopi m[-ntind. / Ard înnebunit în piepturi m[r,în în arcuiesc rotunjesc M[ M[ / abstracte. la declara\ii recurg[ s[ scriitorul ca f[r[ omului, m[re\ia afirma a aceea=i patim[ a autorului de a tr[i via\a intens, cu rost =i de Omul, din partea sau în numele unui personaj obiectiv, ca în poezia înso\e=te întreg textul poeziei O nimic. muzic[ pl[cut[, dar foarte lini=tit[, mai mult degrab[ în surdin[, mai +i / spic soare-n Vreau / flori +i +i mai mult nimic, Vreau întâlniri / +i desp[r\iri, / Muzic[ / Jucându-se sub clopotul alb al zilei, / Sub p[durea nop\ii / Vreau ploile / S[ se întind[ / Pe dorin\ei: covorul ale ierbilor fa\ete / alte +i grânelor,=i nominalizate sunt / continuare în z[ poetul î=i l[rge=te mereu aria (=i sensul), mai cu seam[ c[ S[-=i zâmbeasc[ / / mâna, +i mai dea mult nimic. s[-=i Pu\inul pentru greu care La pledea- / oamenii ca numai Vreau p[rta= al ordinii fire=ti în lume, al mersului normal al lucru e încercat de cataclisme ruin[toare, scriitorul se dovede=te un Prin dorin\a de a =ti c[ p[mântul se \ine bine la locul s[u =i nu ve=nic / Un punct de sprijin / În Osie. // +i mai mult nimic. greutatea p[mântului / Repetându-=i mi=carea / S[-=i ca g[seasc[ numai Vreau plachetei, a inaugural[ poezia în locului Placheta Remarcabil[ e, chiar în aceste versuri de început, aten\ia Chiar atunci când comunicarea poetic[ se face ca =i cum etiura csua sml = cl[ adevere=te calm[, =i simpl[ acestuia, dest[inuirea Antene = rvni[ motna n contextul în importan\a revendic[ î=i Nu vreau nimic rilor.

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI pe Esinencu-miniaturistul. A plesnit în / noaptea ceea bobul / Seva a pornit urcarea-n grâne / +i de-atunci ne-aduce-n cas[ / 265 Mult[ pace, mult[ pâine nu este o descoperire a unui lucru ie=it din comun sau a unei idei originale, dar poetul î=i merit[ pe deplin numele când punem textul al[turi de titlul constat[rii plastice citate: Revolu\ie. Miniaturile din placheta de debut a lui Nicolae Esinencu au inaugurat o pârtie rodnic[ în toat[ poezia scriitorului, gra\ie capacit[\ii acestuia de a spune mult în cuvinte pu\ine. Asear[ / Cineva / Nu s-a întors de pe mare. / În zori, / Vino- vate, / La mal au venit valurile atât i-a fost suficient poetului pentru a sugera o tragedie întâmplat[ în Marea Aral =i sentimentul culpabilit[\ii, stihiiei oarbe. Adev[rul c[ Nicolae Esinencu preconizeaz[ poezia concentrat[ la maximum, bazat[ pe sugestia revelatoare =i pe subtextul asociativ, a fost confirmat =i de cea de-a doua sa plachet[ de versuri Sens. Dar abia în cartea Dealuri perseveren\a cu care el cultiv[ poezia de tip aforistic a dat rezultate deosebit de îmbucur[toare. Desigur, prima impresie pe care ne-o facem la lectura poeziilor de acest tip este c[ scriitorul constat[, pur =i simplu, unele adev[ruri. Îns[ constat[rile lui Esinencu nu sunt o expresie a faptului c[ el n-ar putea în=ira 4-5 strofe în care s[ spun[ ceea ce a inten\ionat s[ spun[ în 3 sau 4 versuri. Poate tocmai dimpotriv[: ceea ce i-ar fi u=or s[ exprime în câteva strofe el se str[duie=te s[ comprime în una singur[, omi\ând din poezie am[nunte, detalii, compara\ii sau epitete, acelea care nu-i sunt absolut necesare pentru sensul comunic[rii, faptul în cauz[ permi\ându-ne s-o numim poezie eliptic[. Termenul poate p[rea =ocant, îns[ el este în m[sur[ s[ denumeasc[ anume opera\ia elimin[rii nemiloase a prisosului =i oprirea autorului la strictul necesar, la esen\ial. Principalul e l[sat în mod con=tient pe seama noastr[. Suntem invita\i s[ îndeplinim opera\ia SCRIITORI DE IERI +I DE AZI întreprins[ de autor, îns[ în sens invers: ceea ce scriitorul a omis din eventualele 4-5 strofe, urmeaz[ s[ ad[ug[m noi la versurile r[mase. Iat[ câteva constat[ri care ne r[scolesc imagina\ia, dându-ne puternice impulsuri s[ ne gândim la ION CIOCANU ION CIOCANU 266 Nicolae Esinencu d[ dovad[ c[ e un poet aplecat mereu spre multe sensuri.) este prin excelen\[ una alc[tuit[ din cuvinte pu\ine, îns[ având afar[ de cele eviden\iate aici. Nimic mai firesc! Poezia eliptic[ în în\elesuri, alte =i aib[ s[ referim ne care la acelea dintre largurile de necuprins ale Lumii. (Se prea poate ca unele poezii rile vie\ii din preajm[ =i ca o consecin\[ a acestui fapt! în care p[trunde crea\ie, de =i el omul cu la r[d[cinile particular în mod în simultan om, în adâncu- la gândim ne citat[, constatarea la de Pornind noastre. fanteziei d[ îl poetul care pe imbold un impuls, un numai aici constituie natural Faptulspirituale. sale s[r[ciei dovada face poeziei, pret[rii adânc înp[mânt.Darcineseopre=telaacestnivelal inter- r[d[cinile înfig î=i când atunci numai cer spre cresc pomii deodat[ / În dou[ direc\ii: / În p[mânt / +i spre cer! Evident, cresc Copacii umane. existen\ei condi\ia la =i referindu-se martori ai condi\iei dramatice a existen\ei, subtextul situa\iei Nu vor s[ se întoarc[. / Pe cer / Nu pot r[mâne. Poetul ne face =i s[ ne pun[ în fa\a revela\iei. Norii, de exemplu, pe p[mânt / fica\ii surprinz[toare ale unor realit[\i obi=nuite, banale chiar, emblem[ sugestiv[ a personajului. El constat[ ceea ce-i este strict esen\ial, ne propune adic[ o lui. manifest[rilor complexitatea în Tândal[ pe recomande nu construie=te un subiect, nu dezv[luie o situa\ie care s[ ni-l caracterizeaz[ pe un alt personaj folcloric. Nicolae Esinencu ne d[mseamac[anapodismulexprimat S[ se odihneasc[, / Se culc[ / S[ munceasc[ este lesne s[ cu care orice mam[ ar dori s[ i se asemene fiul. Se ridic[ / folcloric, personaj voinic mai iste\, mai frumos, mai celui a Intitulat[ ele create. Fiul / Tuturor / Mamelor! scrie Nicolae Esinencu. decurge u=or, de îndat[ ce în\elegem clar în ce cheie au fost eliminat în mod con=tient. Opera\ia întregirii acestor poezii le întregim, s[ s[ le ad[ug[m acel cerându-ne prisos, pe =i care autorul folclor l-a din situa\ii =i personaje unele Descoperind unele semnifica\ii umane ale faptelor naturale, Alte constat[ri îi permit poetului s[ eviden\ieze semni- F[t-Frumos , poezia se cere în\eleas[ ca o efigie liric[ în acesteversuriîl

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI subtext, spre aluzie. Mai departe de p[dure, pe un pisc, / Un plop singuratic, trist / Plopule cu frunze sure, / Ce-ai p[c[tuit 267 tu-acolo, / În p[dure? e o poezie care nu numai prin titlu (Singur[tate), dar =i prin întreaga situa\ie pus[ la temelia ei vorbe=te despre o existen\[ însingurat[, lipsit[ de bucuria comunic[rii nemijlocite =i neîntrerupte cu colectivitatea. O condi\ie poate principala! a recept[rii juste =i depline a tipului de poezie de care ne ocup[m este în\elegerea clar[ a faptului c[ fiece realitate constatat[ de autor înseamn[ mai mult decât pare s[ însemne ea la prima vedere. Comunic din spaima / De a r[mâne neconsumat. / Ei, n-ave\i nevoie / S[ v[ bat un cui?! - e întreaga poezie D[ruire. Un cui e, aici, un fel de a spune, un semn al acelui ceva (care poate fi =i un lucru extrem de mare =i de important), pe care e=ti menit s[-l s[vâr=e=ti întru binele oamenilor. Sau: Grâu. / +i din grâu ies fetele. / +i la marginea grâului / Fl[c[ii. Poezia are titlul Pârg, iar pârgul este un semn material al vârstei coacerii nu numai în sens natural, dar =i în sens uman: fete, fl[c[i. Fobia fa\[ de explicit[ri, dorin\a de a comunica cu cititorul în mod direct =i sugestiv, str[duin\a de a pune în lumin[ subtextul asociativ =i semnifica\ia original[ a situa\iei poetice iat[ câteva tr[s[turi ale poeziei eliptice, pe care Nicolae Esinen- cu o cultiv[ cu succes. În orice caz cartea sa Contraprob[ ne convinge c[ anume acestui poet îi dator[m descoperirea sau poate actualizarea, la noi =i pentru noi, a sensului =i rostului miniaturii poetice ca form[ literar[ concis[, lapidar[, cu substrat psihologic =i social care se impune aten\iei numai în cazul cititorului atent, p[trunz[tor, capabil s[ coboare în taini\ele textului. Stelele pe cer, / Luna pe deal, / Iarba la genunchi / +i caii nic[ieri pare o constatare, dup[ cum ni se p[reau o parte a miniaturilor de început ale scriitorului. Dar, ca =i acolo, e prezent[ revela\ia, în cazul dat a realit[\ii triste când avem tot ceea ce a constituit odinioar[ peisajul SCRIITORI DE IERI +I DE AZI p[mântului nostru, dar n-avem animalul pentru care peisajul în cauz[ avea un rost, o noim[. Sau acest Sfâr=it de veac: A mai r[mas aer / Doar pentru o r[suflare. / St[m fa\[-n fa\[ =i ne temem s[ respir[m. / Respir[ tu! Nu este numai altruis- ION CIOCANU ION CIOCANU 268 tainul încrederii din partea cititorului. creatorului anonim (folcloric). Drept c[ are nevoie, =i el, de mai pu\in eficient (din punct de vedere teoretic) decât acela al autorului cult nu este nici mai prejos, nici mai important, nici subsuoar[? Sensul e aproximativ acela=i. Efortul creator al spune cu capu-n nouri, de ce nu s-ar putea spune =i cu capul cu capu-n nouri, dup[ cum se zice în popor? +i dac[ se poate to\ii, cu adesea, umbl[m nu parc[ Dar subsuoar[? capul am ie=it =i eu pe prospect / S[ mai v[d / Ce face / Lumea! Cu titular[ debuteaz[ =ocant:Mi-am pus Poezia scriitor. de imaginate spectacolelor al imprevizibil caracterul prin evocate, umane tipurilor =i faptelor al dabil prin ineditul concep\iei =i al realiz[rii, prin specificul inconfun- Moldova Republica din poezia în eveniment un constituit a =i simplu, zeflemisind-o. În acest sens volumul uman[, fa\[ de care autorul ia atitudine, satirizând-o ori, pur conduit[ de tip unui a sau/=i lucruri de st[ri unei expresia urm[ din cele în formeaz[ c[rora acumularea nea=teptate, Esinencu pentru discursul am[nun\it =i înc[rcat cu observa\ii Contraprob[ fetele, c[r\ile din larg[ =i lung[ crescând[; spre deosebire de miniaturi, poeziile de respira\ie mereu pl[cere o cu =i nea=teptat[ dezinvoltur[ o cu autor care-=i manifest[ poten\ele spirituale în situa\ii desf[=urate de Ele sunt ni=te spectacole relativ ample, adesea cu personaje polul diametral opus miniaturii lirice despre care am vorbit. se afl[ prin fondul comunicat =i prin forma comunic[rii la deosebire metehne omene=ti. Operele pe care le avem în vedere castic[, în care autorul stigmatizeaz[ realit[\i vulnerabile, cu sa de poezia cu subiect, preponderent satiric[, ironic[, sar- Poezia eliptic[ (de tip miniatural) este concurat[ în crea\ia a întregului glob. revelarea tragediei timpului bântuit de poluarea catastrofal[ cel[lalt, aproapele sau, mai curând, apropiata sa , dar e =i mul manifestat de autor sau de personajul liric s[ respire Nicolae Esinencu nu este îns[ poetul unei singure formule. etc. denot[ disponibilitatea lui Nicolae lui disponibilitatea denot[ etc. Copilul teribil, Cuvinte de chemat de Cuvinte teribil, Copilul capul subsuoar[ /+i Copilul teribil

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI O fantezie de-a dreptul debordant[, o cultivare insistent[ a situa\iilor nea=teptate, paradoxale, incredibile din punctul 269 de vedere al realit[\ii empirice, o aten\ie constant[ fa\[ de reac\iile =ocante din partea personajelor (parc[ în opunere cu miniaturile de o concentrare maxim[ de tipul Bob glob, Doamn[ toamn[, Leli\[ garofi\[, poemele din cartea Copilul teribil =i din cele de mai târziu ale scriitorului au subiect, cuprind situa\ii desf[=urate, se întemeiaz[ pe nara\iune etc.) constituie particularit[\ile definitorii ale unui alt mod de a exista literar. Primul =i cel mai pre\ios semn al poeziei exemplificate de cartea Copilul teribil, ca de altfel =i al celei de tip miniatural, este noutatea, originalitatea, individualitatea autorului, v[dit[ în permanen\a elementului creator. C[ci ce vede personajul ie=it pe prospect? Doi, trei copii au început / Pe loc / S[ m[ imite / Portarul care taman se b[rbierea în geam, / Face jap geamul se repede la nevast[ / +i strig[: nu l-am v[zut, nu-l cunosc, / Dac[ vine mili\ianul, eu nu-s acas[! Am putea lesne presupune c[, dup[ cum se sperie portarul de omul cu capul subsuoar[, a=a s-au speriat o mare parte de cititori de tipurile de poezie abordate de Nicolae Esinencu. Criticii devota\i teoriei (=i practicii) realismului socialist au ostracizat poezia înnoitoare a scriitorului, cerându-i mesaj clar, pozitiv =i principalul exprimat ca la toat[ lumea. Scriitorul vroia îns[ înc[ la 1979 s[ ne spun[ cât de str[ini eram cu to\ii fa\[ de ceea ce ie=ea din comun, dep[=ea în\elegerea obi=nuit[ a lucrurilor, aducea ceva nou, proasp[t. Nu numai portarul din strofa citat[, dar toate personajele poeziei r[mân =ocate la vederea omului cu capul subsuoar[: Tii! Î=i repede ochii pe frunte nevasta portarului / +i o ia la fug[ înaintea mea, / De mai mare î\i era pl[cerea s-o urm[re=ti. / În dou[, trei clipe toate vecinele alergau / În fruntea mea, deschizând u=ile mai departe pe la / Celelalte vecine ale lor Chiar dac[, în final, un prieten vechi îi a=az[ înapoi între SCRIITORI DE IERI +I DE AZI umeri capul, poezia Copilul teribil se prezint[ ca un spectacol cu totul nea=teptat (în literatura din Republica Moldova de la 1979), dominat de elementul carnavalesc, atât de specific folclorului românesc, spectacol ce se las[ urm[rit cu r[suflarea ION CIOCANU ION CIOCANU 270 p[rea la îndemâna oricui, c[ p[r\ile r[zle\ite (de antihris- zguduitor când poetul afirm[ cu mijloace simple, aflate s-ar energie liric[ a c[rei dezl[n\uire atinge nivelul unui patetism =i se zbate / Cealalt[ jum[tate / De p[mânt / A Patriei tale. geme =i se zbate. / Când e înfometat[ astlalt[ jum[tate, / Geme Cealalt[ jum[tate / De P[mânt a Patriei tale, / Jum[tatea / astlalt[ însetat[ e Când (fiului): explic[ PersonajulPatrie?îi de dat dovad[ întotdeauna. Într-adev[r, ce înseamn[ o jum[tate genere, a discursului autoricesc, de care Nicolae Esinencu a în =i, gândului a plasticizare de putere acea intervine Aici =i poetul îl face sim\it, tr[it sincer =i profund, pân[ la durere. de bun[ credin\[, nu trebuie doar spus, rostit, constatat, E a doua jum[tate / A Patriei tale. care am fost \inu\i atâta amar de vreme: Acolo, peste ape, / (la poalele apelor) s[-i spun[ f[r[ înconjur =i f[r[ teama în liric al acestui vibrant discurs poetic merge cu fiul s[u la Prut blazonul con=tiin\ei noastre de neam =i de Patrie. Personajul o aiua na[a = d poemul de =i neap[rat asigurat loc Moldova, Republica din român[ literatura în aparte loc un nat[ de elementul carnavalesc, Nicolae Esinencu =i-a câ=tigat întemeiat[ pe o viziune satiric[, umoristic[, sarcastic[ =i domi- cu ostilitate poezia lui Nicolae Esinencu. opera\ie dificil[ nu numai pentru criticii care au întâmpinat o dovede=te se neobi=nuit de teama exemplu, de operei =i parc[lipsitedesemnifica\ie.Definirearigid[amesajului readuc[ la via\a ne cotidian[, cu s[ întâmpl[rile ei caricatural, absolut obi=nuite de excesul atenueze s[ tinde acvariu!) Din / pe=tii mâncat mi-a c[ =tii S[ / meu geamul în ceea final[ a personajului principal (Tii, / Dar uite ce face mâ\a Istoria imaginat[ de autor este plin[ de haz, iar constatarea vetustului. a numai nu obi=nuitului, a sfidare o reclam[ \ie reasc[ de a savura o pl[smuire artistic[ vie, care prin defini- orice încercare de înnoire a scrisului, ci manife=ti dorin\a fi- întret[iat[ în cazul în care nu e=ti st[pânit de team[ fa\[ de Categoric =i t[ios, verbul esinencian se întemeiaz[ pe o pe întemeiaz[ se esinencian verbul t[ios, =i Categoric Dar adev[rul acesta, ast[zi recunoscut unanim de savan\ii Atât prin poezia sa miniatural[, cât =i prin cea cu subiect, u otl n spate în mortul Cu E .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tul!) ale unuia =i aceluia=i organism pot respira / Doar împreun[, / +i numai împreun[!, dar =i al unui bocet sfâ=ietor 271 când personajul plânge =i strig[ peste mun\i =i peste ape adev[rul sufletesc al purt[torului con=tiin\ei de neam =i de Patrie: O, inima mea despicat[ în dou[. / Un bra\ e în partea cealalt[ / A Patriei mele, / Alt bra\ e în astlalt[ jum[tate / A Patriei mele. / Un picior e în partea astlalt[ / A Patriei mele, / Alt picior e în partea cealalt[ / A Patriei mele. / Un ochi e în partea astlalt[, / Alt ochi e în partea cealalt[. Oscilarea între patetism =i bocet se dovede=te curând o permanen\[ a discursului autoricesc. Sentimentele =i ideile sunt împ[rt[=ite oarecum teatral, =i faptul ar irita mult dac[ n-ar exista de la bun început o puternic[ impresie de sinceritate poetic[, impresie devenit[ curând constant[, ba chiar mereu mai captivant[. De la o strof[ la alta, de fapt de la o izbucnire a durerii la alta, Nicolae Esinencu reu=e=te s[ creeze o atmosfer[ poetic[ integratoare, altfel zis un context în care toate afirma\iile, inclusiv acelea care în afara contextului ar p[rea simple, simpliste, ieftine etc., se umplu de semnifica\ie. Pe neobservate, deci fire=te, î=i face apari\ia versul cu form[ =i con\inut de aforism (Dac[ n-o s[ ne unim, / To\i de dor o s[ murim), tendin\a autorului de a repeta afirma\ia, de a o promova cu o sete de nepotolit (Tata sângereaz[. / Mama sângereaz[. / Eu sângerez. / Copiii mei sângereaz[. / Copiii t[i sângereaz[. / Sânger[m), interoga\ia desperat[ (c[tre Dumnezeu, dar =i c[tre consângeni), exclama\ia menit[ s[ trezeasc[ din letargie chiar cele mai lene=e spirite, de mult v[duvite de con=tiin\a de neam =i de Patrie. Pomenit în chiar cea de-a patra strof[, antihristul se dovede=te prezent pe tot parcursul poemului. La prima sa apari\ie el este lesne identificabil cu rusul care în 1812 =i-a însu=it printr-o simpl[ =i odioas[ tr[s[tur[ de condei o jum[tate de Moldov[ istoric[. Pe parcurs (în capitolul al =aptelea, de SCRIITORI DE IERI +I DE AZI exemplu) antihristul se desface în mai multe p[r\i, aidoma personajelor folclorice cu nenum[rate capete veninoase. Antihri=tii, nou ap[ru\i, care se str[duiesc s[ nu în\elegem just tranzac\ia turco-rus[ de la 1812, ne r[stignesc pe cruci, / ION CIOCANU ION CIOCANU 272 ale acestui p[mânt , Ia un creion =i o hârtie, fiule, / +i / fiule, hârtie, o =i creion un Ia p[mânt , acestui ale noi în parte: O, voi, b[rba\i ai acestui p[mânt / O, femei =i ni se adreseaz[ nu o dat[ nou[ tuturora =i fiec[ruia dintre personajul liric pledeaz[ permanent pentru cauza na\ional[ altor simboluri =i metafore, s[ nu uit[m pentru nici o clip[ c[ toate acum =i aici. Dezghiocând sensurile antihri=tilor de =i înainte ale îns[ oriunde, =i Oricând globului. a parte orice oric[ror tendin\e de omorâre a acestei con=tiin\e oricând =i în neam =i de Patrie, concomitent ca lupt[tor aprig împotriva jul liric se manifest[ nestingherit ca purt[tor al con=tiin\ei de de fapt, unice ale conflictului. se afirm[ drept for\e spirituale opuse, elemente principale neam =i de Patrie, =i antihri=tii corup[tori ai acestei con=tiin\e de con=tiin\ei =i ideii purt[torul El, sugereaz[. =i îndeamn[ infamiei, stâlpul la pune =i strig[ r[spuns, cere =i întreab[ poemului al principal personajul compact =i energic s[u obliga\ia cu personajului consens de a-=i în r[zbuna sine, prietenul. În la discursul de cum =i ca rezolv[ se compozi\ie s[ cânte =i s[ plâng[ =i pentru sine, =i pentru prietenul c[zut. mortul în spate îl cu oblig[ s[ p[=easc[, acesta s[ pomenit vorbeasc[, s[ s-a strige, care în îns[=i Situa\ia poemului. a esen\ial[ figur[ ca recomand[ îl principal, personajul bil dealuri =i v[i cu mortul în spate este aceea care face palpa- comunic[rii poetice. Anume ipostaza c[l[torului peste aceste al propriu-zis con\inutul deruleaz[ se c[reia jurul în tual[, epic alpoemuluisaumai lui cutare a fost r[stignit, / Azi prietenul meu a fost r[stignit al Ieri / r[stignit. fost a cutare lui al Alalt[ieri continuare: în palme. / Cuie în t[lpi. / Cuie în frunte, apoi în nemijlocit[ adâncesc tr[irea autoriceasc[ a adev[rului comunicat: Cuie detalii =i am[nunte de acumularea ideii, Reluarea cer. la uit[m peste mun\i. / Ne r[stignesc pe cruci / S[ nu ne uit[m S[ nu ne uit[m peste ape. / Ne r[stignesc pe cruci / S[ nu ne Poemul are compozi\ie deschis[, în cadrul c[reia persona- de probleme celelalte toate situa\ia-cheie, g[sit[ dat[ O subiectul înfirip[ se prietenului, moartea la de aici, De exact seafirm[aceaax[spiri-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI scrie , O, r[t[ci\i-nenoroci\i / Pe alte meleaguri, / Lua\i-v[ de mân[ / +i, ca orbii, / Pip[i\i drumul / Spre cas[! 273 Dou[ adres[ri se cer eviden\iate în mod imperios. Prima cuprinde =i o descifrare a simbolului antihristului, de vreme ce du=manul con=tiin\ei noastre de neam =i de Patrie nu tr[ie=te undeva departe de fiecare dintre noi, ci de multe ori chiar în preajma noastr[: Desf[-\i pragul / Ai s[ g[se=ti un antihrist. / Desf[-\i talpa papucului / Ai s[ g[se=ti un antihrist. / Desf[-\i limba din gur[ / Ai s[ g[se=ti un antihrist. E locul s[ eviden\iem prima adresare ce ne prive=te direct: Scoate\i-l (pe antihrist. I.C.) din pat. / Scoate\i-l din pern[. / Scoate\i-l din guler. / Scoate\i-l din tancuri. / Scoate\i-l din tunuri. Dar chiar sco=i antihri=tii de peste tot, c[rarea spre cealalt[ parte a Patriei nu se vede u=or. +i poetul se simte obligat s[ ne îndemne: Nu dormi\i. / Cânta\i. / Ridica\i crucea! / Ridica\i drapelul nostru! / Ridica\i speran\ele noastre! / Ridica\i dorurile noastre! / Nu se poate s[ nu fie / C[rare peste ape. / C[uta\i-o. / S-o c[ut[m. Ansamblul constat[rilor, tânguirilor, bocetelor, interoga\i- ilor, exclama\iilor =i îndemnurilor personajului liric se las[ pân[ la urm[ în\eles ca o pledoarie a autorului pentru acea con=tiin\[ de neam =i de Patrie, f[r[ de care omul degradeaz[ substan\ial sau, vorba lui Cinghis Aitmatov, devine mankurt. Poemul Cu mortul în spate se remarc[, înainte de toate, prin vigoarea spiritului s[u patriotic, antimankurtist. Similar[ în multe privin\e este evolu\ia lui Nicolae Esinencu pe ogorul prozei. Prima sa carte de schi\e Sacla a anun\at un miniaturist interesant, fapt confirmat mai apoi de volumele Portocala, Toi =i de altele. De exemplu: M[, al Catinc[i, ai asurzit? |i-a venit tat[-tu! Auzeam. Adusese unul vestea din sat. Se strânser[ cu to\ii în jurul meu: mame, neveste, copii, invalizi. L[saser[ furcile, greblele, snopii pe f[\are =i m[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI priveau. Tat[-tu, m[! Alearg[ Da, tata Îl a=teptam de ieri, de alalt[ieri, de s[pt[mâni, de luni, de an, de an\[r\, de pe vremea ploilor, de pe vremea ION CIOCANU ION CIOCANU 274 perspectiva modalit[\ii artistice îmbr[\i=ate. subiectul abordat =i absolut nepreten\ioase dac[ le privim din s[ fie social în opere extrem de simple dac[ le judec[m dup[ alt[ dovad[ a ingeniozit[\ii cu care Nicolae Esinencu reu=e=te nuvela constituie îl privin\[ aceast[ în realitatea concret-istoric[. Un prim exemplu concludent în sau chiar tragic, adeveritor unei împlânt[ri adânci a condeiului dramatic momentul de larg, pe expus[ existen\ial[ situa\ia data aceasta el e secundat în chip m[iestrit de cadrul epic, de viguros. Lirismul nu lipse=te nici acum din prozele lui, îns[ de evoluat de la miniatura liric[ la nuvela cu substrat factologic prozatorului, din specificul frazei lui, din tonalitatea acesteia. sensul pe care urmeaz[ s[-l deducem din modul de a nara al cea mai mare o poart[, =i aici, atmosfera creat[ de nuvelist, ale personajelor, deci cu elemente epice. Totu=i, înc[rc[tura Toi cartea în ales Mai liric. strict procedeaz[ Esinencu Nicolae se cere, pur =i simplu, intuit la lectur[. autor, de a pune accentul pe latura semnificativ[, pe ceea ce de creat[ atmosfera anume reconstitui a de necesitatea m[ a sosit. Eventuala încercare de a povesti con\inutul nuvelei recla- a=teptat tat[l atât de mult, încât nici nu-i vine s[ cread[ c[ el autorul a dat glas st[rii de inhibi\ie total[ a copilului care =i-a gândului. marginea la lumii, marginea la Îl a=teptam la geam, în prag, la poart[, la marginea satului, f[cea grâul, când veneau scrisori, când nu veneau scrisori se nu când grâul, f[cea se când soare, de apus la soare, de vremea perelor, pe lun[ întreag[, pe sfert de lun[, la r[s[rit ninsorilor, de pe vremea florilor, de pe vremea merelor, de pe lirismul se îmbin[ armonios cu fapte, întâmpl[ri, ac\iuni Or, ca =i în cazul poeziei, Nicolae Esinencu-prozatorul a Esinencu-prozatorul Nicolae poeziei, Or,cazul în =i ca pomenite c[r\ile din miniaturile toate în nu Bineîn\eles, Nu e numai o stare de fapt, dar neap[rat =i una de suflet: St[team în mijlocul f[\[rii =i nu puteam plânge. Auzeam. Tata Tat[-tu, m[! Lumina alb[ a pâinii, a alb[ Lumina o

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Copiii unui sat obi=nuit de prin 1947, care aud pentru întâia oar[ de cinema =i tot pentru întâia oar[ joac[ fotbal cu o 275 minge adev[rat[, zburd[ toat[ ziua, ba chiar nici noaptea nu vor s[ se despart[ de balonul rotund. Dup[ cum le explic[ Mâ\u (un r[uf[c[tor, fapt care urma s[ se vad[ la timpul potrivit), jocul cu mingea le-ar putea deschide calea spre multe m[ri =i \[ri. Nu-i vorb[, copiii în primul rând naratorul sunt martori, par\ial chiar p[rta=i, ai sfezilor, fr[mânt[rilor, a=tept[rilor oamenilor maturi, dar în prim-planul subiectului apar anume copiii cu jocurile =i tr[sn[ile lor. De aici caracterul neao= al scriiturii, totala absen\[ a preten\iei scriitorului de a fi cuprins întreaga complexitate a realit[\ii concret-istorice. Nicolae Esinencu abordeaz[ drama \[ranului moldovean al timpului prin prisma naratorului-copil. E o viziune îngust[ (constatarea aceasta putând fi considerat[ =i drept repro=), dar neap[rat sincer[ (a=a cum poate fi doar copilul, inclusiv copilul ce nu poate disp[rea din sufletul nici unui scriitor autentic) =i profund[ (în sensul c[ drama adultului se repercuteaz[ totu=i foarte dureros în sufletul neprih[nit al copilului). Îngust[, deoarece cauza adev[rat[ a s[r[ciei nemaipomenite în care nimere=te \[ranul harnic în primii ani postbelici îi scap[ copilului, r[mânând ca cititorul însu=i s[ se dumereasc[ pân[ la cap[t asupra fenomenului respectiv. Îngust[, deoarece nici Mâ\u, nici Gogu, nici Bluiumis, tustrei str[ini de fr[mânt[rile prin care trece satul în anii 1948-1949, când abia începea colectivizarea în partea dreapt[ a Nistrului, nu sunt prezenta\i în mod detaliat. Îngust[, deoarece =i Teac[, pre=edintele, =i Petra- che, împuternicit cu organizarea kolhozului în sat, sunt personaje dezv[luite numai pe atât, pe cât le simte =i le în\elege naratorul-copil. Sincer[, deoarece nuvela nu sufer[ de acel incredibil surplus de g[tin\[ spiritual[ a personajelor de a intra în kolhoz, de con=tiin\[ a propriilor lor gesturi =i ac\iuni, care au d[unat atât de mult unor lucr[ri zise literare cu \[rani =i SCRIITORI DE IERI +I DE AZI \[rance analfabete \inând discursuri înfl[c[rate în probleme str[ine, la acea or[ cel pu\in, de mentalitatea =i sensibilitatea lor; Nicolae Esinencu pune accentul pe factorul material, unicul v[zut =i în\eles de copil, inclusiv de copilul din sufletul scriito- ION CIOCANU ION CIOCANU 276 cauze care n-au depins de el. sugestiv[ a vie\ii omului de la \ar[ ajuns la sap[ de lemn din Gogu =i fuge cu fiica acestuia Veta. minat de jur împrejur de Mâ\u, care îl prad[ pe \[ranul înst[rit la sfâr=it afli c[ acoperi=ul casei se pr[bu=e=te =i c[ satul este însemne asta? te întrebi adesea pe parcursul lecturii. +i abia s[ Ce ferat[. cale de =inele la de cuiele scoteau care Cehov din acoperi=ul casei, astfel asem[nându-se cu personajele lui =i inexistente. Înc[ de pe la începutul nuvelei copiii scot sârm[ c[ prezint[ ac\iuni ale c[ror sens =i rost r[mân mult timp ca politice =.a.m.d. sociale, psihologice, motiv[ri de arsenal întregul cu arizat ruinarea material[ a omului simplu, în mod firesc nefamili- prin exclusivitate în motivat[ de=i inevitabil[, ac\iune o ca \[ranului individualist la modul de gospod[rire colectiv apare cate de autor. Profund[, în sfâr=it, deoarece procesul trecerii dac[ nu ne las[ pe deplin satisf[cu\i de toate am[nuntele evo- finalul nea=teptat al nuvelei ne surprinde cu adev[rat, chiar din urm[ la catastrof[). Profund[, în rândul al doilea, deoarece cele în duce fotbal, joace s[ zi o de permisiunii schimbul în terea sârmei din acoperi=ul casei, cu scopul s-o dea lui Mâ\u v[zut[ de acesta =i ca o expresie a propriilor sale ac\iuni (scoa- de oamenii maturi, de=i neb[nuite de copilul-narator, mai e duale drept consecin\[ a unor cauze concret-istorice =tiute rului. Profund[, deoarece ruinarea deplin[ a gospod[riei indivi- nosc, nu-s acoperit înc[ de glorie uvertura aceasta ironic[ Am cincisprezece ani, lumea îmi spune Doc, trebuie s[ recu- le sus\ine cu p[rin\ii, înv[\[torii =i, natural, cu colegii de clas[. dens =i captivant sau în dialogurile pitore=ti pe care personajul gherit, autorul neintervenind în nici un fel în monologul lui Doc (el este fiu de doctor), se dest[inuie absolut liber, nestin- =i demn[).ElevulStratu,c[ruia îns[nimeninu-izicedecât l[ria =i adolescen\a) =i a dou[ modalit[\i de existen\[ (precar[ dezv[luirea destinului aflat la intersec\ia a dou[ vârste (copi- La fel de antrenant[ e lectura romanului lectura e antrenant[ de fel La Pân[ la urm[ Autorul apeleaz[ cu mult efect la procedeul retarda\iei, adi- Lumina alb[ a pâinii se dovede=te o parabol[ Doc, xt pe axat

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI e un etalon al modului de a se exprima al personajului, etalon netr[dat de autor nic[ieri prin nici o not[ de livresc. E prima 277 dovad[ a farmecului nara\iunii. Citim dialogul de diminea\[ al p[rin\ilor lui Doc =i ne pomenim martori (iar în mod imaginar chiar participan\i) la o competi\ie verbal[ marcat[ de un umor gras, pe ici-colo trivial, de elementul imprevizibil, atât de necesar stabilirii unui contact intim =i trainic cu opera de art[. Comicul autentic al dialogului rezid[ în faptul c[ personajele, mai ales mama, sunt într-atât absorbite de problemele m[runte ale existen\ei ordinare, încât nici nu-=i dau seama când se trezesc în situa\ii dintre cele mai nostime. Îi zice so\ul, în glum[ desigur, s[ arunce afar[ ceaunul cu lapte pus la fiert =i biata femeie, obsedat[ de gândul c[ întârzie la lucru, în chip absolut mecanic îl arunc[, pentru ca abia dup[ aceea s[ se dumereasc[ =i s[ încerce sentimentul vinei (Sfinte, ce am f[cut: l-am op[rit pe cineva!). Nicolae Esinencu se dovede=te =i în Doc un maestru al situa- \iei pe cât de simple =i obi=nuite, pe atât de nea=teptate =i surprinz[toare ca factur[ =i expresie. Apoi =i al dialogului spumos, h[zos, înd[r[tul c[ruia st[ confruntarea metodic[ a dou[ firi: so\ia z[p[cit[, mereu gr[bit[ (de aceea irosind timpul cu ac\iuni =i vorbe de clac[) =i so\ul flegmatic, indiferent, care reduce totul la glum[, alteori la anecdot[. Scriitorul =arjeaz[ intens, apeleaz[ la caricatur[, exagereaz[ în scopul dezv[luirii mai profunde a unei st[ri de lucruri, a unui stil de comportare, a unui tip de conduit[ uman[. Râdem cu hohote la lectura paginilor în care autorul descrie metodele mamei lui Doc de a realiza cu orice pre\ planul: pân[ =i pe propriul s[u b[rbat îl tunde =i-l rade (de câte dou[ sau chiar trei ori pe zi), ba înc[ în prezen\a =efei frizeriei, numai s[ împli- neasc[ planul =i s[ vad[ =efa c[ ea este o frizeri\[ asaltat[ mereu de clien\i. Registrul comicului cuprinde =i gluma simpl[ =i nevinovat[, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI dar =i grotescul desfiin\[tor, =i causticitatea neiert[toare. Ar fi suficient s[ ne referim la Micu, fratele protagonistului nuvelei, la metodele de educa\ie dominante la gr[dini\a pe care o frecventeaz[ acesta (Mda, fr[\iorul mai are =i alt[ deprindere ION CIOCANU ION CIOCANU 278 =coal[, pentru totdeauna! ). Nicolae Esinencu pune degetul rectorul. +i dac[ mai crâcne=te unul, pe loc e eliminat din acelea pe care le folose=te directorul (+ezi! ca r[cni scurt di- antipedagogice, metode putere la sunt mai colo pe ici, instruirea copiilorîn=coal[ etc.În=coal[,devremecepe =i educa\ia de fa\[ nemul\umire de copii, =i p[rin\i dintre (încearc[ s[ se înece), de îngrijorare pentru rela\iile proaste compasiune fa\[ de copilul nevoit s[ caute salvare în moarte de sentimente de întreag[ gam[ o prilejuindu-ne sa opera te=te scrisul serios cu o und[ puternic[ de haz =i de zeflemea, Nicolae Esinencu face uz de ironie, umor, sarcasm, î=i împle- nic[ între genera\ii? p[rin\ii de azi cu propriii lor copii, de apare înstr[inarea groaz- poart[ se Cum ve=nic? biberon un de închis[ gura cu copiii scriitorul. Cum lucreaz[ cre=ele =i gr[dini\ele noastre, de stau pune le care pe etice problemele în toate de înainte rezid[ de a se exprima al autorului natural, plastic, hazliu etc. El starea de indiferen\[. Ilarion, el a fost =i-n America! i se plânge ea b[rbatului. înregistreaz[ sunetele, f[r[ s[ le în\eleag[ rostul. Tu ai auzit, doar care automat un fie s[ înceteaz[ nu acum nici rup[, de frizeri\[ =i la vechimea sa în munc[, pe care nu vrea s-o între- întors din America! Mama pururi cu gândul la planul s[u de când s-a prins de el viciul, Doc le-o trânte=te: De când m-am fiul fumeaz[, apoi se mir[ de cele aflate, iar tat[l îl întreab[ influen\[ asupra cititorului. Când mama observ[ în sfâr=it c[ de putere mare o lor,de copiii este pentru aten\ie de lipsa =i Doc lui p[rin\ilor gândirii automatismul hazliu mai cel R[cne=te copilul c[ vrea bomboane un biberon în gur[ ). gur[. în biberon un mama la vrea c[ copilul Plânge gur[. în biberonul cu \inea îl educatoarea întreag[ ziua zice, se derea asta vine tot de la gr[dini\a de copii. Ca s[ nu plâng[, proast[. +i anume ziua întreag[ s[ sug[ biberoane. +i deprin- cin dsr aeta i le rbee l educa\iei, ale probleme alte =i acestea despre Scriind Bineîn\eles, farmecul romanului nu rezid[ numai în modul din scoat[ s[-i ca p[rin\ii, acesta felul în joac[ î=i Doc Scriitura concret[, plastic[ =i captivant[, divulgând în chipul

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI pe ran[, scoate în vileag =i unele apuc[turi urâte ale pedagogilor, prezint[ în chip realist consecin\ele strig[telor intermi- 279 nabile, ale interdic\iilor categorice, ale ordinelor stupide. Ah, dac[ m-ar lua odat[ la armat[! ofteaz[ din adânc Gondea S[ m[ trimit[ m[car =i nu =tiu unde, numai s[ scap o dat[ de =coala asta, de ora=ul ista, de toate Faptul c[ =i în modul în care zugr[ve=te via\a, lucrul, aspira\iile pedagogilor se simte tendin\a autorului de a =arja =i caricaturiza nu e cazul s[ ne scandalizeze, de vreme ce Nicolae Esinencu nu =arjeaz[ mai mult decât Vasile Alecsandri în Istoria unui galben ori Marin Sorescu în Iona. Interesant[ este evolu\ia prozatorului în anii 80. Dac[ osta- =ul din chiar prima nuvel[ din cartea Nunta a primit telegra- m[ c[ mama sa e grav bolnav[, ce ar fi mai firesc s-ar p[rea decât plecarea grabnic[ a acestuia la vatr[ =i întâlnirea cu fiin\a cea mai scump[ de pe lume? Dar anume aici se ascunde o particularitate a scrisului lui Nicolae Esinencu: autorul Telegramei intuie=te în chip admirabil c[ o atare naturale\e omoar[ arta, nu stimuleaz[ curiozitatea cititorului, reduce activitatea scriitorului la istorisirea plat[, f[r[ personalitate, a unor întâmpl[ri dezarmante prin linearitatea lor. Osta=ul Sterea are, într-adev[r, asigur[ri din partea comandantului unit[\ii c[ a doua zi pleac[ la mama. Dar în zori unitatea e ridicat[ mai devreme decât de obicei =i e adunat[ la careu. Sterea se fr[mânt[, camarazii lui se întrec la glume, dar to\i sunt în a=teptare: e alarm[, e ceva ie=it din comun? O dat[ cu personajele c[dem pe gânduri =i noi, cititorii: s-a zis cu concediul lui Sterea? Ba bine c[ nu! Comandantul a inten\ionat, pur =i simplu, s[-i fac[ o surpriz[ osta=ului exemplar =i-i ureaz[ solemn, fa\[ de to\i camarazii de unitate drum bun la ba=tin[. Am ajuns la ceea ce numim element imprevizibil, care adevere=te puterea de imagina\ie a autorului, priceperea lui de a SCRIITORI DE IERI +I DE AZI a\â\a mereu curiozitatea cititorului. El intuie=te just farmecul abaterilor de la desf[=urarea a=teptat[ (probabil[) a ac\iunii personajelor =i ne permite s[ ne delect[m, f[r[ s[ diminueze naturale\ea desf[=ur[rii ac\iunii. ION CIOCANU ION CIOCANU 280 nuvelei. personajelor, =i anume acesta constituie ra\iunea suprem[ a întregii nuvele. Apoi e =i sondajul adânc al autorului în sufletele de grave denatur[ri ale adev[rului vie\ii, ne domin[ la lectura scrise de autor, ba chiar am arunca din mâini opera suspectat[ =i sincerul ei sentiment pentru b[iatul îndr[git. adev[ruri despre osta=); mai presus de toate st[ îns[ profundul ea pe po=t[ri\[ pân[ reu=e=te s[ afle adresa lui Sterea =i alte fire sensibil[, inventiv[ (a se vedea, bun[oar[, cum o joac[ tibile, oarbe în cel mai frumos sens al cuvântului. Adela este o sa nu se întâmplase nimic, iar el a profitat fa\[ de serviciu, fa\[ de comandant, de camarazi. Cu mama multe =i sincere remu=c[ri c[ a fost nevoit s[ procedeze necinstit vad[ =i s[-i spun[ cât de tare s[-l îl iube=te. vroia c[ motiv unicul din trimisese, i-o Adela, ea, me leasc[, =i c[ nimeni dintre ai s[i nu =tie de telegram[, c[ anu- dânsa afl[ osta=ul c[ mama sa e s[n[toas[, nici gând s[ bo- mama bravului osta=? la halt[ rudele care-i trimiseser[ telegrama? Mai tr[ie=te oare cursa pe care ne-o pune autorul: într-adev[r, îl vor fi a=teptat Mai apoi presupune c[, cuvenit, în timp timpul ce el se la re\inuse în a=teptat drum, mama fi vor îl ace=tia c[ osta=ul Sterea nu g[se=te pe nimeni dintre ai s[i. Presupune cu o anumit[ întârziere, la halta din apropierea satului natal, acestui mod de a exista literar. Ajungând, dup[ unele peripe\ii, sunt sunt nuvelele s[ nu le savur[m cu aviditatea spiritual[ cuvenit[. Mai ales Mai cuvenit[. spiritual[ aviditatea cu savur[m le nu s[ propune spre descifrare =i asimilare mesaje pe care ar fi p[cat profunde, mai importantesubtoateaspectele. Scriitorulne psihologice, etice, sociale ale faptelor zugr[vite aici sunt mai Pe tot parcursul nuvelei Similare cu Puternica iluziearealit[\ii,f[r[decaren-amcredecele Nuvela Abia acum se dezleag[ toate nodurile nuvelei. Sterea are Apare, tot atunci, Adela, o fat[ din satul lui Sterea. De la în c[dem cititorii, noi, =i încât firesc, de atât Totuleste Telegrama Anica lui Napoleon Telegrama este un imn închinat dragostei tinere, irezis- , prin modalitatea realiz[rii artistice, Telegrama =i Lec\ia prozatorul r[mâne fidel . Atât c[ semnifica\iile

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI c[ textele sale ne ofer[ din bel=ug posibilitatea de a ne delecta. Ele sunt realizate într-o cheie ironic[, umoristic[; grotescul, =arja, caricatura ne întâmpin[ la fiecare pas. 281 Ca =i în placheta de versuri Copilul teribil, la care ne-am referit mai înainte, Nicolae Esinencu practic[ un scris cu dou[ niveluri: unul al aparen\ei =i altul al sensurilor, al semnifica\iilor. Totul e pân[ la urm[ parabol[, de=i ac\iunea porne=te =i se desf[=oar[ pe terenul realit[\ii obi=nuite, aflate la îndemâna ori=icui. Cititorul unor atare texte este invitat s[ accepte jocul, altfel zis modalitatea literar[ propus[ de autor. În caz contrar sim\irea =i gândirea autorului, pe de-o parte, =i a destinatarului operelor lui, pe de alt[ parte, merg în linii paralele, fiind pândite de pericolul de a nu se întâlni. Cititorul inteligent intuie=te unda pe care îl a=teapt[ scriitorul =i desprinde ceea ce este pre\ios din faptele reprobabile zugr[vite de autor =i nu interpreteaz[ numai textul vizibil, lizibil, ci =i semnifica\iile care se cer intuite. Mai cu seam[ nuvelele Nunta, Vin muzican\ii =i Fumatul interzis! constituie obiectele celei mai pl[cute lecturi, sursele celor mai importante idei =i atitudini fa\[ de realitate, cu care ne alegem în urma contactului adecvat cu nuvelele scriitorului. G[sim necesar a insista =i asupra unei nuvele în care prozatorul exploateaz[ intens un simbol învestit cu multe valen\e ale sugestiei. E vorba de Copacul care ne une=te, în fond o ele- gie prilejuit[ de dispari\ia timpurie a unui frate al naratorului (pentru cine cunoa=te m[car în linii generale via\a autentic[ a autorului, putem specifica: al scriitorului însu=i). Moare un om, unul tân[r =i se vede bun la inim[, b[iat de isprav[, de vreme ce toat[ lumea îl c[ineaz[ =i-l pomene=te de bine. Scriitorul î=i închipuie (sau reproduce?) un obicei pitoresc din satul de odinioar[: o feti\[ poart[ de la cas[ la cas[ fotografia tân[rului disp[rut, oamenii îl privesc =i reac\ioneaz[ conform psihologiei =i mentalit[\ii fiec[ruia în parte. S[ nu-l SCRIITORI DE IERI +I DE AZI uita\i, zice feti\a =i trece cu fotografia fratelui mai departe. N-o s[-l uit[m, dr[gu\o, strig[, boce=te v[dana lui |ang[, strângându-=i copiii la piept, nici eu n-o s[-l uit, nici copiii

ION CIOCANU ION CIOCANU mei, cât vom tr[i S[-i fie \[râna u=oar[! 282 lor adev[rat[, neîndoielnic[. fra\i, dintre unuia tarea acum, abia dar demolatoare, sentimente alte rile se împ[cau normal între ei, nu purtau unul altuia ur[ sau cu adev[rat pe to\i =i, mai ales, pe cel disp[rut. acum, abia Dar =tia. îl Satul c[rbune ). de ma=in[ c-o ba lemne, de Una, dou[ =i amu= îl vedeai alergând la mama. Ba c-o ma=in[ venea des pe la p[rin\ii b[trâni ( Apoi el venea des prin sat. Vologhi\[ unul numai =i lume, în to\ii cu plecat au apoi al acesteia. Atâta vreme au tr[it în sat cinci fra\i =i dou[ surori, Esinencu =i o fixare laconic[ a Nicolae efectului etic de (înainte de preconizate toate) literare modalit[\ii specificit[\ii a nurorilor lui Depe=u.) ona la faptul narat de scriitor. (Similar[ este situa\ia în cazul (nu numai în\elege =i vedea) trei modalit[\i diferite de a reac\i- asta-i ca=icu Sârboaica-bunic[. încet, c[ se apropie. mai vorb=te =i lui Al Sârbu. lui femeia Sârboaica u=or lui Sârbu =i Sârboaica-nor[). Of, mam[, \i-am spus, o repede îl constituie Sârboaicele (Sârboaica-bunic[, Sârboaica-femeia portrete fizice =i psihologice ale oamenilor. Un prim exemplu unui cons[tean. El prinde sub pana a sa via\[ iscoditoare din tot atâtea trecerea de fa\[ alta, decât impresionant[ mai mult[ îndemânare o seam[ de reac\ii fire=ti ale oamenilor, una de-a ridica sapa, î=i =terge ochii. Pr[=e=te. grafia fratelui, î=i pune p[l[ria =i se-ntoarce la munc[. Înainte las[ lucrul, se apropie de poart[, î=i scoate p[l[ria, s[rut[ foto- murise un fiu, iar acum îi era pe pat de moarte so\ia: Bachiu Mai mult, r[zle\i\i în diferite locuri de munc[, fra\ii =i suro- Nu înmul\im exemplele concrete, ci încerc[m o eviden\iere Din chiaracestetreireplicisuccintecititorulpoatesim\i El n-o s[ se mai apropie, dar fotografia lui se apropie =i De-acum el n-o s[ se mai apropie se a=az[ mai bine Nicolae Esinencu reu=e=te s[ prezinte pe viu, concret =i cu În alt mod reac\ioneaz[ \[ranul Bachiu, c[ruia nu demult îi la înmormântarea unuia dintre fra\i dintre unuia înmormântarea la m els-arapropia. se vede cu toat[ claritatea unitatea claritatea toat[ cu vede se la înmormân- la , îi cunoa=te îi ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Dragostea fiec[rui fiu =i a fiec[rei fiice în parte pentru mama =i, în genere, pentru p[rin\i este sincer[ =i permanent[, dar 283 abia acum, la înmormântarea unuia dintre fra\i, aceast[ dragoste se prezint[ în toate dimensiunile ei suflete=ti. Dispari\ia omului, moartea, înmormântarea acestuia constituie dincolo de jale =i durere un prilej de apropiere sufleteas- c[ a familiei, a satului =i, prin simbolizare, a neamului. Copacul din cimitir (Intru pe poarta \intirimului =i pe loc inima mi se strânge. În \intirimul în care n-am fost de când eram copil, arunc o privire =i primul lucru pe care îl descop[r e pomul care st[ de veghe la mormintele rudelor noastre S[ fie oare, m[ gândesc, copacul care ne une=te, nu ne las[ s[ ne pierdem detot în timp?!) î=i dezv[luie curând valorile simbolice, dovedindu-se un procedeu eficient de sugerare a unit[\ii familiei. Nimeni nu =tie câ\i ani mai are copacul acesta, dar lâng[ el tot îngrop[m de zeci de ani neamul nostru Oriunde =i-ar g[si ai no=tri moartea, sunt adu=i aici =i îngropa\i lâng[ tulpina lui în aceste vorbe ale veri=orului Vladimir e adunat[ întreaga semnifica\ie etic[ a copacului, în jurul c[ruia se adun[ neamul. Da, neamul, nu doar câteva rude de azi. Bunelul, =tii, avea un frate, +tefan, explic[ acela=i veri=or. +tii unde a murit? Tocmai la Podul Mare, l-au c[s[pit turcii în car. Dou[ s[pt[mâni, se zice, a umblat str[bunelul pân[ a g[sit prin p[duri carul r[t[cit cu fiul lui c[s[pit, dar l-a g[sit =i tot aici l-a îngropat Valen\ele etice ale simbolului copacului se v[desc =i sub aspectul trezirii sentimentului de rudenie adânc[ =i sacr[ a fra\ilor: M[ uit la pomul care ne une=te =i m[ gândesc la fratele meu Alexandru, fratele de al[turi. Când l-am v[zut eu pentru ultima oar[? Tr[im într-un ora=, umbl[m pe acelea=i str[zi, dar când l-am v[zut ultima oar[? Dar pe fratele Andrei? Când l-am v[zut în ora= pentru ultima oar[? Striga ieri la SCRIITORI DE IERI +I DE AZI mine c[ nu =tie unde tr[ie=te Alex dar el când a fost ultima dat[ la mine? Ieri, când mi-a adus vestea? Dar mai înainte? Prin mijlocirea valorii simbolice a copacului, mai exact pornind de la gândurile naratorului prilejuite de vederea ION CIOCANU ION CIOCANU 284 punându-ne mereu în fa\a unor episoade pline de haz, stimu- la locul de deten\ie. doi str[jeri înarma\i, care plecaser[ s[-l aduc[ ei! pe Stelea similar arestarea de c[tre \[ranul neînarmat Stelea a celor lu[m în serios cele ce urmeaz[, cum ar fi cel de-al doilea fapt simpli, alde dânsul, stârne=te hazul =i ne sugereaz[ s[ nu prea farfurie pe pre=edintele care nu vroia s[ stea la mas[ cu oamenii în nasul cu dat l-a c[ pentru închisoare la nimere=te Stelea vie\ii rurale în cheie umoristico-ironic[. Chiar faptul c[ Vasile închisoare Roman de dragoste, Tunul de lemn, dovezi incontestabile în acest sens fiind c[r\ile tivitate uluitoare, o vraj[ contaminant[ a spunerii literare, mult[ îndemânare, o fantezie de-a dreptul debordant[, o inven- d[ în faptul c[ în operele lui g[sim, transfigurat[ artistic =i cu \ie anume simbolului pus la baza ei. se întemeiaz[, toate prin valoarea propriu-zis estetic[ a simbolului pe care de înainte dar rurale, obiceiurilor =i tradi\iilor evoc[rii tria prin oralitatea crengian[ a discursului autoricesc, prin m[ies- sea prea târziu ne une=te). nierea mai ap[sat[ a semnifica\iei etice a copacului care ade- rude, de sat (=i de neam, am mai ad[uga o dat[ întru subli- haine care ni se întâmpl[, de jalea pentru uitarea noastr[ de la p[rin\i,acas[.N-afostchip.Bau de sute =i mii de ori s[ ne adune pe to\i o dat[ gr[mad[ aici, când am plecat cu to\ii din satul ista, el s-a tot \inut, a insistat p[rin\i. Mai bine de zece ani, ba se poate spune chiar de s-a str[duit mereu s[-=i adune fra\ii =i surorile =i s[-i aduc[ la nencu bog[\ia etic[ a fratelui disp[rut, de vreme ce anume el face. =i-l acestu Întreg romanul se las[ citit ca o glum[, fantezia autorului Un însemn al autenticit[\ii prozei lui Nicolae Esinencu rezi- Nuvela se distinge prin arta monologului =i a dialogului, La încheierea lecturii te sim\i cople=it de triste\ea înstr[in[rii +i tot prin mijlocirea acestui simbol dezv[luie Nicolae Esi- ia, scriitorul prezint[ =i examenul de con=tiin\[ pe care , ultimul remarcabil prin abordarea problemelor Copacul care ne une=te romanul fiind o oper[ unitar[ gra- nul alipsit,baaltul Un moldovean la La furat b[rba\i,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI latoare permanente ale setei de a citi, ale curiozit[\ii =i pl[cerii. Spectacolul vie\ii unei închisori, cu un adjunct caracterizat de 285 autor în mod exhaustiv de la chiar prima lui apari\ie în pagin[, cu o ceat[ de bandi\i =i, mai ales, cu un \[ran de care nu mai v[zuse lumea pu=c[ria=ilor (sau v[zuse, dar nu se g[sise prozatorul care s[-l prezinte într-un roman!), se prive=te anume se prive=te, de vreme ce scriitorul se dovede=te =i aici un plastici- zator talentat, sub pana sa totul prinde via\[, oamenii sunt vii, pe fiecare îl vezi în carne =i oase, cu grijile =i necazurile sale etc. Numai s[ nu-i lu[m opera drept oglind[ a cut[rei închisori concrete; scriitorul a închipuit spectacolul în scopul de a spune ceva ce nu se spunea Doamne fere=te nici la ora apari\iei romanului s[u, nu mai cu seam[ la timpul când îl z[mislise: \[ranul Vasile Stelea, dup[ lipsa total[ în satul s[u a condi\iilor pentru lectur[, odihn[, înviorare etc., are senza\ia c[ la libertate oamenii tr[iesc cu mult mai greu decât în baraca num[rul 9. Romanul se mai las[ în\eles ca o parabol[, al c[rei tâlc echivaleaz[ cu revela\ia adev[rului referitor la destinul omului muncii de la \ar[, în multe privin\e oropsit. A=a se face c[ întreg spectacolul imaginat de autor nu este repet[m o oglind[ a vie\ii vreunei închisori reale, ci o modalitate de a spune, înc[ la ora pl[smuirii lui, un adev[r fundamental despre via\a =i munca \[ranilor no=tri, despre care se pare c[ to\i =tim, to\i vorbim, dar via\a lor r[mâne totu=i prin ceva mai grea =i mai pu\in vesel[ decât via\a pu=c[ria=ilor (Stelea se mir[ sincer c[ anume la închisoare se poate sp[la în voie la baie, poate înv[\a la =coala seral[, poate citi =i discuta c[r\i etc.). Autorul =arjeaz[ intens (a se vedea romanul Scrisori de dragoste, intercalat în romanul propriu- zis; via\a satului în care nimere=te Gabi, cu obiceiul de a exploa- ta în sensul direct femeia, nu este oare o alt[ modalitate propice de a spune un alt adev[r esen\ial despre via\a noastr[ liber[?). Apoi nenum[rate alte adev[ruri neîndoielnice SCRIITORI DE IERI +I DE AZI despre via\a noastr[ de ieri, dar =i de azi, strecoar[ Nicolae Esinencu în remarcile sale caustice (de exemplu: M-am bucurat când am ajuns în valea ceea, parc[ te-a= fi v[zut pe tine. Zi senin[, mult soare, lini=te =i principalul erau numai femei. ION CIOCANU ION CIOCANU 286 de lemn de ca s[înving[ cuoricepre\!echipade voleiakolhozului +eful de club, pe Kolhoznikul de rând =i pe propriul s[u +ofer pre=edintele invit[ pe stadionul îmburuienit pe Acum Speculant, pe invalid. unui repartizat fusese acestuia salariul dar sportului, problemele în metodist de func\ia prev[zut[ are voleibali=ti =i în genere sportivi. În statele de personal era necesare. Abia în acest moment el descoper[ c[ satul s[u nu orice pre\ trofeul =i purcede de urgen\[ la înjghebarea echipei echipa de volei care va ocupa locul întâi, dore=te s[ ob\in[ cu vului raional inten\ioneaz[ s[ premieze cu o combin[ agricol[ Un pre=edinte de kolhoz, auzind c[ direc\ia tehnic[ a executi- replica spontan[ =i de a crea o atmosfer[ a absurdului autentic. me aluide=arja, unei fantezii ie=ite din comun a autorului, a unei capacit[\i enor- amestec de dramatism sau chiar de tragism =i comism. bun[, Fumoarul,S.R.L.Moldoveanul Satanei filmelor riile mult la îmbog[\irea cinematografiei na\ionale, scriind scena- niul dramaturgiei =i scenaristicii. Nicolae Esinencu a contribuit sa libert[\ii sovietice. a lui Vasile Stelea) =i o critic[ fin[, totodat[ t[ioas[, la adre- \[ranului nostru harnic =i cinstit (avem în vedere întreaga odisee pedepsi\i foarte aspru etc.). vina \[ranuluinenorocit,pentruc[artrebuipedepsi\itipii, aceast[ traum[ adus[ societ[\ii, care e mult mai mare decât fura f[r[ s[ fie pedepsit. Iat[ pentru aceast[ pagub[, pentru decât \[ranul de rând! El poate pedepsi f[r[ r[spuns. El poate kolhoznicii s[i! M[nânc[ aparte, mereu se simte mai presus cu mas[ la stea s[ ru=ineaz[ se Vezi,el pre=edinte? acelui mâna asupra pre=edintelui, dar spune: cine pedepse=te moralul lucrând, Eibine,\[ranula femei numai v[zut am câmp, pe mers am cât genere, în +i Chiar prima comedie din carte, din comedie prima Chiar O apreciere aparte merit[ activitatea scriitorului în dome- Romanul =.a. Pentru teatru a scris piesele scris a teatru Pentru =.a. etc. (în colaborare cu regretatul Vlad Iovi\[), Vlad regretatul cu colaborare (în etc. F[t-Frumos, Calul, pu=ca =i nevasta, La poarta La nevasta, =i pu=ca Calul, F[t-Frumos, Un moldovean la închisoare de acaricaturizape fost pedepsitpentruc-aridicat Grand-Prix , toateprezentândun rsonaje, deacultiva se dovede=te o od[ Grand-Prix, Poft[ Grand-Prix, , este dovada este , Tunul

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI vecin. Oamenii habar n-au de acest joc. Mai mult, ei tind s[ scoat[ din pre=edinte anumite foloase imediate, îi pun 287 condi\ii speciale. Deosebit de pitoresc este dialogul pre=e- dintelui cu invalidul care, chipurile, ar fi fost obligat s[ orga- nizeze o echip[ de volei:

PRE+EDINTELE: P[i, eu te întreb: cu ce te ocupi dumneata în kolhoz? METODISTUL: Lucrez. PRE+EDINTELE: Lucrezi? METODISTUL: Lucrez. Acum vin de la cositul fânului. PRE+EDINTELE: Las[ munca! Eu te întreb despre salariul pe care îl încasezi la fiecare sfâr=it de lun[. METODISTUL: Aaa, pentru picior! (Se bate cu palma peste piciorul =chiop.) ...... PRE+EDINTELE: Unde-i echipa de volei a kolhozului, c[ \i s-au dat lunar bani nu numai pentru picior? METODISTUL: Sta\i, sta\i! Cum, adic[, banii pe care îi primesc lunar nu mi se dau pentru piciorul accidentat în procesul muncii? PRE+EDINTELE: M[nânci din banii pentru sport, la asta gânde=te-te acum! La combin[! Pe scurt, unde-i echipa? METODISTUL: L[sa\i-m[ în pace! C[ dac[ =tiam Eu nu-s metodist! PRE+EDINTELE: Z[u? (Hot[rât.) S[ =tii c[ \i-ai p[pat leafa! METODISTUL: N-ave\i dreptul! PRE+EDINTELE: Da? (Tuturor.) Unde-i mingea aceea, c[ nu =tiu ce fac cu voi?! SECRETARA (ar[tând spre seif): Mingea e acolo. PRE+EDINTELE: De ce-i acolo? SECRETARA: Dumneavoastr[ a\i încuiat-o. Cum a\i cump[rat-o, a\i =i încuiat-o. A\i spus c[ sportul nu-i treab[. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI PRE+EDINTELE: A=a =i este. S[ alergi în gol dup[ o minge n-am s[ permit. S[ joci pentru o combin[, mai zic =i eu. D[ cheia de la seif! (Sco\ând mingea din seif.) Dac[ vrei s[ se termine între noi toate cu bine, ia mingea =i d[-i ION CIOCANU ION CIOCANU 288 principiale a sportului la sate: tural al întregii comedii sunt replicile adeveritoare ignor[rii deschide =i iar apar mâinile, burta, picioarele, apoi =i capul se U=a caraghios: chip în remarc[, în anun\[, îl autorul iar Bi-bi!, apelul cu apari\ia face î=i exemplu, de +oferul, =arj[. la caricatur[, la constant apelul prin ridicol, mod în rezid[ în arta lui Nicolae Esinencu de a prezenta personajele basarabean de odinioar[ în culorile adev[rului. satului via\a veridic evoc[ comedia aspect, acest sub pu\in executoarele automate ale func\iilor ce le revin statutar. Cel exemplificând deretic[toarea =i secretara pre=edintelui, speculantul, oamenii sunt prezenta\i ca ni=te juc[rii în mâinile prosper[ sat în ce vreme de tematic, ei obiectivul nepermis comediei fondului a reducere eventuala Dar satului. vie\ii al cultural aspectului ignor[rii pentru sport folosi\i neregulamentar sunt semnele concrete ale sport. Stadionul în b[l[rii, clubul f[r[ acoperi=, banii de aloca\i fa\[ grijii a absen\[ total[ o Deci, combinei. câ=tigarea aduc[ un n[vod, este =arjat din gros. Unica lui obsesie este echip[ de volei =i care, în loc de plas[, zice Kolhoznikului s[ da de ce r[cnesc aceia? De o savoare cu totul aparte în contextul limbajului carica- Totu=i, calitatea de cel mai mare pre\ a comediei în cauz[ Pre=edintele care nu =tie barem câ\i juc[tori alc[tuiesc o pân[ acum. Ai o pereche de chilo\i pe tine? bra\e.) drumul fugu\a la stadion. ( Nici în zece nu-i batem! plas[ n[u. F[r[ un student, nu-i batem. ( METODISTUL CONTABILUL METODISTUL CONTABILUL Întreab[-i! METODISTUL CONTABILUL .) Nu vezi ce fac cei din kolhozul vecin cu mingea? cu vecin kolhozul din cei fac ce vezi Nu .) Ori câ=tigi, ori te pun s[ restitui toat[ suma încasat[ : +i pre=edintele unde a fugit? : Dar [sta cu \uruiacul în gur[ ce vrea? : : S-a dus la cârmuire, s[ telefoneze la Chi=i- : D[ semnalul s[-ncepem jocul. E arbitrul.

( (trecând mingea dintr-o mân[ în alta în mân[ dintr-o mingea (trecând ar[tând cu socotelni\a spre plas[ Îi vâr[ Metodistului mingea în Grand-Prix Ar[tând cu mingea spre la atât ar îngusta ar atât la ): Bre, ):

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI CONTABILUL (ar[tând spre +eful de club): Dapoi, l-a adus pe dumnealui 289 SPECULANTUL: Mare brânz[! (Îl prive=te pe +eful de club cu dispre\.) CONTABILUL: E clar. Pân[ atunci eu am s[ mai caut oul acela. (Pune socotelni\a =i începe s[ socoat[.) Din nou r[sun[ fluierul arbitrului. METODISTUL (spre locul unde ar trebui s[ se afle arbitrul): Acu=i, acu=i, tovar[=e arbitru, ne înc[lzim pu\in, ne antren[m! Cum adic[ st[m? (Se întoarce spre coechiperii s[i.) Ce naiba iar v-a\i a=ezat, vede\i c[ ni se face iar observa\ie! (Îl îmbolde=te pe unul, pe altul cu cârja.) Scula\i- v[! Preface\i-v[ c[ v[-nc[lzi\i! Nu putem începe jocul, c[ nu suntem gata. +OFERUL (în=f[când sapa din mâinile Kolhoznikului de rând): Da eu sunt gata! (Spre plas[.) Hai, da\i-i, bre! METODISTUL: |i-am mai spus (Îi smulge din mân[ sapa =i o arunc[ cât colo.) Voleiul se joac[ cu mâinile, nu cu pumnii! Ai s[ vezi! Activitatea sportiv[ a satului lipse=te cu des[vâr\ire, de vreme ce nici =oferul pre=edintelui nu =tie c[ voleiul nu se joac[ cu sapa ori cu coarba de la ma=in[, iar când e timpul s[ salute echipa advers[, =oferul =i kolhoznikul strig[ Bun[ ziua!, iar juc[torul de rezerv[ (deretic[toarea m[tu=a Dânga) o trânte=te în ruse=te Zdrasti! Pe la mijlocul comediei, când pre=edintele abia înjgheba echipa, cineva a adus vorba c[ un tractor, uitat de ani întregi în câmp, se pornise în mod automat, dar în fierbin\eala preocu- p[rilor sportive nimeni n-a acordat aten\ie faptului. Când sportivii abandoneaz[ jocul =i vin la pre=edinte s[-l =antajeze s[ le dea ori cel pu\in s[ le promit[ favoruri alt[dat[ nesperate (Semna\i joc! Nu nu!), se întâmpl[ dou[ lucruri extraor- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI dinare: Speculantului îi fuge so\ia (cu =oferul venit s[ care geamantanele cu tescovin[, destinate fra\ilor din Celeabinsk) =i tractorul r[t[cit se apropie de sediul cârmuirii kolhozului.

ION CIOCANU ION CIOCANU Sunt faptele ce constituie finalul comediei. Spectacolul se 290 Acesta sper[ s[ primeasc[ apartament de la stat: unui cum[tru care reu=ise s[ vizita dea de de apartamentul =i lui alimentat[ Conu. tâng[ \ar[, la de casa dup[ tânjesc citind mereu într-un dulap. To\i locatarii pr[p[ditului fumoar femeile fiind nevoite s[ fumeze (ca în fumoar!), fiica mezin[ torul îl prezint[ pe viu, concret, cu lux de am[nunte, tustrele Cât despre traiul lor în fumoar, nimic mai insuportabil. Scrii- so\ia sa pr[je=te gr[un\e de porumb =i vinde coco=ei în strad[. familiei, lucreaz[într-oechip[destârpirea=obolanilor, iar capul Conu, =tiin\ifice. institu\ii unei fumoarul în temporar date ru=ilor!, drept care Conu cu so\ia =i cu dou[ fiice locuiesc sese =i apartament, dar toate (apartamentele. hot[r[=te s[ se mute cu munca =i cu traiul la ora=. I se promi- Conu, st[pân al unei case ar[toase, cu =ase camere frumoase, nilor oropsi\i, caza\i în subsoluri muceg[ite, insalubre. |[ranul completarea corpului muncitoresc al ora=ului pe seama \[ra- pe o problem[ cu adev[rat major[ a timpurilor de odinioar[ tuturor operelor lui. =i memorabil =i, îndeosebi, de finalul surprinz[tor, caracteristic caracterizant[, de remarcile ingenioase, de dialogul spumos comic[ impresionant[, autorul servindu-se de replica spontan[ vorbirii lor s[tenilor,al fi a de felului a aceea =i muncii, oamenii =i pre=edinte dintre rela\iilor a gratuitate dezarmant[. Or, =i problema culturii s[te=ti, =i aceea dramatic[, specie ca comediei ficit[\ii în întregimea sa. încheie la fel de surprinz[tor cum începe =i cum s-a desf[=urat azi înainte? Mai mare pe uciga=i de =oareci? REBETA ora=! la aici, A=a-i cas[. o s[ avansez în post. La un post mai mare cape\i mai repede CONU +i mai antrenant[ este ac\iunea comediei La o privire superficial[, f[r[ luarea în considera\ie a speci- REBETA : +eful mi-a spus c[-s al opt sut[lea la rând. Degrab[ î=i g[sesc în comedia lui Nicolae Esinencu o expresie : Pân[ acum ai ucis =obolani. +i ce-o s[ faci de faci s[ ce-o +i =obolani. ucis ai acum Pân[ : : Dar, omule, când ai s[ prime=ti de la stat? =i nu în ultimul rând aceea a aceea rând ultimul în nu =i Grand-Prix Fumoarul este de o de este I. C. , axat[ ) sunt

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI CONU: Da, inspector. Î\i convine? REBETA (se las[ din nou la podele, scâncind): Inspector 291 =oricar! Fata asta are s[ chiorasc[ citind c[r\i în dulap! Tu te gânde=ti? De ce, omule, nu ai aranja undeva s[ lucr[m =i noi, s[ ne sim\im oameni? Dac[ te-ai hot[rât s[ vii la ora=, hai atunci s[ d[m totul =i s[ ne cump[r[m o cas[, s[ ne sim\im oameni, s[ putem lucra! Pe parcursul întregii comedii femeile so\ia Rebeta =i fiicele Drina =i Isocela se prezint[ drept jertfe ale lui Conu, care din cauza pre=edintelui de kolhoz l[sase satul cu tot cu cas[ =i se mutase la ora=. Par\ial, a=a este. Dar pân[ la urm[ se l[mure=te c[ =i Conu este o jertf[ atât a pre=edintelui de kolhoz, cât =i a condi\iilor de trai din capital[. La un moment dat el î=i asum[ vina pentru destinul oropsit al familiei, are unele regrete c[ abandonase satul, în final aude prin somn (de undeva de departe) cum îi strig[ Cum[trul Conu! Omule, vin[, c[ \i-a intrat =oseaua în ograd[, tractorul î\i d[râm[ casa În chiar ultimele rânduri ale comediei fumoarul e lichidat, administratorul institu\iei vine s[ bat[ în cuie u=ile, f[r[ s[ =tie c[ paznicul d[duse în arend[ fumoarul. Nu-i vorb[, tuspatru locatarii fumoarului strig[ des-chi-deee\i!, îns[ anume Conu roste=te replica final[: Ajutor! Oameni buni! S[ri\i! Conu se dovede=te protagonist al comediei care se înte- meiaz[ paradoxal? pe o mare tragedie a \[ranului nevoit s[ lepede satul =i, totodat[, n-are nici o perspectiv[ de a vie\ui la ora=. El este un personaj tragicomic. Nu alta e situa\ia membrilor familiei sale, nevoi\i s[ îndure o via\[ de câine. Dac[ la lectura comediei Grand-Prix râdem, în majoritatea cazurilor, de prostia, ignoran\a, modul de a conduce =i de alte metehne ale personajelor, în primul rând ale Pre=edintelui, la citirea Fumoarului râsul e în dou[ cu plâns. De altfel, ca =i în cazul comediei S.R.L. Moldoveanul. Este SCRIITORI DE IERI +I DE AZI lucrarea cea mai adânc implicat[ în realitatea vie a epocii de tranzi\ie la economia de pia\[. Avem aici =i un pre=edinte al republicii care din prima zi a intr[rii în func\ie uit[ de sus\in[-

ION CIOCANU ION CIOCANU torii s[i, r[mânând în memoria acestora ca un individ ve=nic 292 mustr[: Când am s[-\i dau un m[ N-am =tiut c[ mai dormi Drept r[spuns, Colina îl a face zgomot cu aspiratorul, so\ul se dezvinov[\e=te: Iart[- la el Vanea, n-aude. ( se: Sfinte, cine m-a pus s[ m[ m[rit cu un rus! Pân[ nu strigi aceea îl someaz[ o dat[, a doua oar[, apoi î=i zice, sufocându- praful adunat peste noapte. Colina ar vrea s[ mai doarm[, de scoal[ diminea\[ devreme, înaintea so\iei, =i se apuc[ s[ aspire se el Ted.Colinei, la so\ul necesare E referin\ele cu lucrare izbândirii visului pus de scriitor la temelia operei sale. noastre, i-am zice lucrare de anticipa\ie dac[ am avea siguran\a ru=ii comedia la referim ne nu s[ permite demne =i ele de toat[ aten\ia, dar nu ne putem nicidecum ce constat[ c[ majoritatea româncelor plecaser[ cu fo=tii lor tul bun[ venit la pia\[ cu un sac de cartofi, etc. o or[-dou[ în seama unui mascul viguros, \[ranul de la sud, episodice, ca preotul care aduce so\ia de la \ar[ ca s-o lase pe =i sprinten[,personajelesememorizeaz[ lae Esinencu nu se dezminte nici aici: replica lui este spontan[ closet public, desigur contra plat[. Ridicol? ajuns s[ transforme closetul din propriul s[u apartament în frumos practic[ pentru bani rela\ii amoroase la telefon. Grecia =i în alte \[ri s[ se prostitueze. O reprezentant[ a sexului Turcia,în plece s[ nevoite tinere femei =i fete de anecdote, de non-stopuri, prin care fo=ti pedagogi câ=tig[ un ban spunând pl[te=te înv[\[torilor salariile de mai bine de un an? D[m =i nu ce de Înv[\[mântului Ministerul Dar timpului presa în la alegeri. La un moment dat citim o replic[ atât de frecvent[ un frontist, =i un \[ran care, ne=tiind de partide, nu particip[ doritor de anecdote, mai ales de cele picante, =i un agrarian, =i =i Ne face pl[cere s[ începem considera\iile despre aceast[ Nu ne oprim detailat la înc[ dou[ comedii interesante ( S.R.L. Moldoveanul Totu=i, în prim-planul comediei se afl[ El, un fost pedagog ? E unica pies[ în care ac\iunea are loc mai târziu de zilele =i Marele r[zboi dragostea Lampa ve=nic[ ), la scenariile cinematografice Strig[ e de asemenea o tragicomedie. Nico- .) Vanea! Când îi cere s[ înceteze n-am =tiut =i la microromanul N-a\i auzit, nu s-au dus s-au nu auzit, N-a\i ! Nu z[bav[, dup[ u=or, inclusivcele Toi Def[ima- , opere Poft[

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI so\i ru=i în patria acestora, Colina îl ia la trei parale: S[ cr[p de m[ duceam eu din urma ta dac[ plecai =i tu. Ce te holbezi 293 la mine? Hai, distreaz[-m[! Când, acum dou[zeci de ani, te înghesuiai în mine =i-mi ridicai poalele, îmi spuneai: rus haro=ii, rus vsegda budet bogat, rus vsegda budet nacealnik, rus vecinâi! Unde v[ e ve=nicia? M-a\i prostit =i a\i tulit-o, iar eu acum nu pot trece pe strad[ de ru=ine c[ mi-a trebuit s[ gust treab[ rus[! Ce te holbezi? Întârzii?... Pentru a recrea atmosfera dominant[ a comediei, d[m un exemplu:

COLINA: Ie=i din cas[ zilnic =i o =tergi unde? TED: M[ plimb. COLINA: Te plimbi! Sfinte, asculta\i-l, oameni buni, el se plimb[. Eu n-am ce mânca, iar el se plimb[! De ce, pr[p[ditule, nu-\i sco\i pensia? TED: Eu am pensie COLINA: Asta-i pensie? S[ ai pensie cum au avut to\i veneticii! Sau tu nu e=ti venetic? (Deodat[ plânge, îngân[.) Doamne, de ce mi-am legat via\a cu un venetic? Tot mi-a b[tut capul: rus haro=ii, rus vsegda budet nacealnik, rus vsegda haro=o budet jiti +i poftim! TED: Eu m[ mul\umesc cu pensia pe care o am! COLINA: Dar eu nu sunt mul\umit[! +i eu sunt nevast[ de venetic, venetic veteran, =i pensia trebuie s[ fie de dou[ ori mai mare ca la b[=tina=i Este hot[râre! Lege! TED: Era. COLINA: Dar tu n-ai luptat? Sau ai luptat numai sub fusta mea? Când ai venit încoace, n-ai venit luptând? TED: Am venit luptând. +i mi se pl[te=te cât se cuvine. COLINA: Înainte, pân[ la plecarea voastr[, veneticii pri- meau pensii de trei ori mai mari, iar acum de trei ori mai mici decât b[=tina=ii. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI TED: A=a-i legea. COLINA: Ce fel de lege? Cât era\i aici ca puzderia, vi se pl[tea întreit, dar când ai r[mas numai tu De ce nu te duci =i tu s[ faci grev[? V[danele fo=tilor venetici sunt ION CIOCANU ION CIOCANU 294 riilor ruse=ti: în acte ucraineni, dar nu înceteaz[ s[ aspire la l[rgirea terito- penden\ei noastre =i-au schimbat na\ionalitatea, scriindu-se sunt Generalul =i Gener[leasa, ru=i care dup[ ob\inerea Inde- ales cu cele ve=nic doritoare de a subjuga popoare întregi, cum s[ m[ p[r[seasc[ ( lui Ted-Vanea: {sta-i graficul lui! Astea-s cursele lui! Caut[ Pân[ la urm[ ea scoate din sân o foaie împ[turit[ graficul unui cerc îngust de prieteni ceva ie=it din comun, o surpriz[. la banchet, anun\at[ de Colina. Abia seara avea s[ dest[inuie Mai =tii, poate ai no=tri au intrat în China El e un surse prost. alte din noi Afl[m prost. Vaneaun mine. e la e se ascunde sub fusta româncei acesteia. Sau gânde=ti altfel? no=tri b[ie\i, care au luptat pe aici, acum lupt[ iar Vanea el nu pleac[ în Rusia? Ar trebui s[-l for\[m s[ plece. Bravii Nicolae Esinencu e neiert[tor cu personajele amorale, mai ce n-ai plecat =i tu cu ei? nu pune\i mâna pe ceva, nu cuceri\i pe cineva Sfinte, de de lume s[ mai cucereasc[? C[ voi, ru=ii, nu pute\i pân[ dalnie kraia Unde \i-au plecat prietenii, fra\ii? Care col\ n-are cine s[ te \in[ în bra\e! ( Blestematule Acum, când am c[p[tat independen\a, nici Alt[ dat[ Colina îl proboze=te =i mai r[u: v[danele degeaba umbl[. Ele n-au luptat. Noi am luptat TED zilnic =i eu nu =tiu?! a treia s[pt[mân[ în grev[! Poate =i tu e=ti în grev[, dispari GENER{LEASA GENERALUL Întreaga comedie (tragicomedie) se axeaz[ pe o invita\ie rahatul [sta de Moldov[ independent[, dar cucerim China pierdut Am noastr[. a fi va =i fie s[ trebuia China no=tri. sexul este îi GENER{LEASA : Nu umblu la nici o grev[. +i nici n-am s[ umblu. +i .) Nimeni nu trebuie s[ =tie unde au ajuns ai ajuns au unde =tie s[ trebuie nu Nimeni .) : += într-un fel =i noi ne ascundem Harta : Harta e la mine. ( Plânge : S[ n-ai încredere nici în Vanea. De ce .) Ce am s[ m[ fac eu f[r[ rusul Cânt[ .) Edem mî, druzia, v Se pip[ie cam pe unde

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI meu la b[trâne\e? R[mân =i eu în strad[ ca v[danele veneti- cilor. Rus mi-a trebuit? Rusul se duce! 295 Vin la banchet =i fiii Colinei, unul dintre care, Rom, îi cere socoteal[ rusului care în urma probozelilor interminabile =i chiar a înjosirii din partea so\iei românce inten\iona s[ plece în Habarovskul s[u natal, unde îl a=teptau lupt[torii pentru cucerirea Chinei. A=a se face c[ nu numai în conversa\iile dintre General =i Gener[leas[, dintre Rom =i Ted-Vanea, dar =i în acelea dintre alte personaje se dezv[luie în toat[ esen\a sa destinul acestui ultim rus r[mas printre românii moldoveni, unul care în chiar ultimul episod se împu=c[ ori poate în mod enigmatic e împu=cat de un personaj absolut secundar (Tipul). Dup[ cum se poate în\elege =i din extrasele citate, comedia N-a\i auzit, nu s-au dus ru=ii? e preponderent politic[, ceea ce nu înseamn[ c[ Nicolae Esinencu n-ar fi acordat aten\ia cuvenit[ personajelor, psihologiei =i mentalit[\ii lor, comporta- mentului =i vorbirii lor. Scriitorul este =i aici un maestru al replicii spontane, al remarcii potrivite în context, al urm[ririi evolu\iei personajelor de la un episod la altul =i nu în ultimul rând al poantei nelipsite de o anumit[ doz[ de mister, de enigmatic. Toate acestea ne oblig[ s[ constat[m =i arta lui de comediograf original, interesant =i chiar redutabil. Cine nu se teme s[ intre într-o lume de personaje, situa\ii =i probleme etice, închipuit[ cu mult[ fantezie =i inspira\ie generatoare de reale =i alese pl[ceri estetice, se convinge nea- p[rat c[ Nicolae Esinencu este un talent autentic =i original, ale c[rui opere, odat[ citite, r[mân pentru mult timp în inima =i-n mintea noastr[, stimulându-ne puternic sensibilitatea =i inteligen\a.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV{ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Mihail Dolgan, +i-un bob de rou[ r[sfrânge cerul În cartea lui: Con=tiin\a civic[ a poeziei contemporane, 1976; Ion Ciocanu, Însemnele autenticit[\ii. În cartea lui: M[sura adev[rului, 1986; O viziune artistic[ asupra pseudo- ION CIOCANU ION CIOCANU 296 Ltrtr rmn psblc. nerr. Valorific[ri. Integr[ri. postbelic[. român[ Literatura hermeneutic[ la proza lui Nicolae Esinencu). Vlad Pâslaru În cartea lui: Bunul sim\, 1996; Andrei |urcanu august; 13 1995, arta, =i Literatura s[pt[mânalul Tudor Palladi 2002; Române, Culturale Funda\iei Editura Basarabia. nr.3; 1993, Cimpoi Mihai român[ contemporan[ din Republica Moldova, 1998; nuvelistul =i romancierul Cartea moldoveneasc[, 1990, pag. 169-170. Mihai EMINESCU, poporul românesc. de departe sila cu \inut =i dechegat este ruseasc[ vie\ii române=ti, milionul de români din a=a-numita Basarabie români din Bucovina formeaz[ un mic centru pentru dezvoltarea ru=ilor.tuturor 200.000 al cei Pe\ar când pravoslavnicului st[pânirea sub c[zu\i moldovenilor soarta e alta totul Cu restul popula\iunii p[mântene. regimul austriac românii s-au sporit deopotriv[ cu rusnacii, dar aproape cu des[vâr=ire româneasc[; e îns[ vorba c[ sub dezlipit[ de Moldova, ast[zi ea ar avea o popula\ie mai mic[, 200.000 români.F[r[îndoial[, Ast[zi sunt în Bucovina 500.000 suflete, între care cel pu\in DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ 1998. Reconsider[ri, =i atitudini, 1992; bibliotec[ de literatur[ de sertar. educa\iei. În cartea lui: Cu fa\a spre carte, 1989; carte, spre fa\a Cu lui: cartea În Edi\ia a III-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Bucure=ti, O istorie deschis[ a literaturii române din române literaturii a deschis[ istorie O Publicistic[. Referiri istorice =i istoriografice , , Fiin\area în spa\iul nelocuit (O experien\[ , Dialectica =i ra\iunea poeziei ironice , Copilul teribil. Copilul Un copil teribil arat[ cu degetul spre noi Nicolae Esinencu n ata u: Literatura lui: cartea În . dac[ Bucovinanuarfifost În În cartea lui: Reflec\ii

=i România literar[ România Continuare în pag. 311) Nicolae Esinencu- , Chi=in[u, Editura În cartea: . În . . O ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI AUTORI OPERE +I III 298

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI MIHAIL SADOVEANU:

VIA|A LUI +TEFAN CEL MARE 299

Supranumit Ceahl[ul literaturii române, Mihail Sadoveanu (5 noiembrie 1880 19 octombrie 1961) ne-a l[sat o întreag[ bibliotec[ de literatur[ artistic[ marcat[ de pecetea inconfundabil[ a unui talent neordinar. Dup[ studiile primare f[cute în ora=ul natal Pa=cani =i conti- nuate la F[lticeni =i Ia=i, el a lucrat în diverse posturi, între care =i în acela de director al Teatrului Na\ional din Ia=i. Anu- me în aceast[ calitate, el a vizitat Basarabia în 1918 =i a \inut conferin\e la Chi=in[u în 1919. Scriitorul a debutat în pres[ în 1897, iar editorial în 1904 cu 4 (patru!) c[r\i: Povestiri, +oimii, Dureri în[bu=ite =i Crâ=ma lui Mo= Precu. Au urmat volumele: Amintirile c[prarului Gheorghi\[ (1905), Floarea ofilit[, Însemn[rile lui Neculai Manea, La noi în Vii=oara =i Vremuri de bejenie (1907), O istorie de demult =. a. (1908), Apa mor\ilor (1911), Bordeenii (1912), Neamul +oim[re=tilor (1915), Venea o moar[ pe Siret (1925), |ara de dincolo de negur[ (1926), Hanu Ancu\ei (1928), Zodia Cance- rului sau Vremea Duc[i-Vod[ (1929), Baltagul (1930), Nunta domni\ei Ruxanda (1932), Creanga de aur (1933), Via\a lui +tefan cel Mare (1934) întrerupem =irul c[r\ilor scriitorului, anume despre cartea numit[ la urm[ propunându-ne s[ vorbim aici, nu înainte de a pomeni =i cartea Orhei =i Soroca (Pe drumurile Basarabiei), reeditat[ în 1992 cu titlul Drumuri basarabene. Povestirea Via\a lui +tefan cel Mare nu face parte dintre SCRIITORI DE IERI +I DE AZI operele de vârf =i prea elogiate ale scriitorului. Tonul l-a dat =i în privin\a evalu[rii acestei lucr[ri George C[linescu. În monumentala =i pân[ în prezent neegalata sa Istorie a litera-

ION CIOCANU ION CIOCANU turii române de la origini pân[ în prezent ilustrul critic vorbea 300 începând, de exemplu, cu faptul c[ +tefan cel Mare a avut a Mare cel +tefan c[ faptul cu exemplu, de începând, fundamentale, adev[ruri de seam[ o con\ine discu\ie în (Moldova, Muntenia =i Ardealul), latura documentar[ a lucr[rii ceva esen\ial din istoria celor trei \[ri române=ti de odinioar[ cu), pentru doritorul de a se instrui =i mai larg de a în\elege Mare. Oricât de nemul\umitoare (vorba lui George C[lines- adev[rat fenomen în istoria Moldovei medievale +tefan cel \in farmecul s[u, constând în nara\iunea antrenant[ a unui Sadoveanu are pentru cititorul din Republica Moldova cel pu- prezentului nostru complicat =i, prin ceva, degradat. nifica\ia domniei lui nu sunt în\elese just =i adânc, prin prisma Tot mai departe... Damian Liviu asupra istoriei na\ionale eviden\iem îndeosebi poemul lui avut a citi =i câteva opere de rezisten\[ ale scriitorilor apleca\i am timp între c[ toate Cu aspecte. multiple sub instructiv[ a vie\ii, izbânzilor =i pierderilor lui +tefan cel Mare se dovede=te sebit =i s[ nu aib[ farmecul unei c[r\i de referin\[. ca aceea la care ne referim s[ nu suscite un interes public deo- în\eleas[ just =i deplin, de exemplu, se prea poate ca o lucrare mediu în care uria=a personalitate a lui +tefan cel Mare este ele s[ capete o importan\[ alt[dat[ mai pu\in subliniat[. Într-un întorc spre cititor ba cu o fa\[, ba cu alta a lor =i se întâmpl[ ca s[ observ[m c[ în anumite epoci concrete operele de art[ se este, aici =i acum, ca, net[g[duind în bloc spusele c[linesciene, paginile ei =i afectarea cronic[reasc[ a autorului. Scopul nostru al operei în discu\ie, pu\in[tatea elementului documentar în Minerva, Bucure=ti, 1986, pag. 628). Editura ad[ugit[, =i rev[zut[ II-a, a (edi\ia cronic[reasc[ nemul\umitoare documen buna recep\ie a substan\ei =i constata din fuga condeiului: sa\ietatea, fenomen de ordin subiectiv, care poate s[ împiedice despre singura primejdie a marii arte de expresie în proz[ Via\a lui +tefan cel Mare Nutrim convingerea, a=adar, c[ =i aceast[ oper[ a lui Mihail În mediul constituit în Republica Moldova, îns[, o evocare Nu este, desigur, cazul s[ t[g[duim caracterul roman\ios Cavaleria de L[pu=na de Cavaleria , personalitatea lui +tefan cel Mare =i sem- este o astfel de roman\are a istoriei, tar =i obosind prin marea afectare =i romanul Lidiei Istrati Lidiei romanul =i

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tat[ moldovean =i mam[ olteanc[ (maica sa Oltea, de neamul ei din |ara Româneasc[). E un prim argument pentru a-l 301 considera pe marele voievod mare geniu român, dup[ cum l-a numit Mihai Eminescu (a se vedea cartea lui Publicistic[. Referiri istorice =i istoriografice, Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1990, pag. 478). În câteva rânduri el a încercat s[ pun[ la cârma |[rii Române=ti oameni ai s[i, ca, bun[oa- r[, pe Basarab cel B[trân Laiot[ (Acesta era omul s[u, pe care +tefan-Vod[ îl chemase din pribegia Ardealului =i-l \inea lâng[ sine în tab[r[. Era un urma= de voievozi, fecior al lui Dan-Voievod; mai st[tuse un scurt r[stimp în scaunul |[rii Române=ti, în anul c[derii |arigradului... Acuma st[tea iar[, m[rturisind mila Domnului s[u de la Moldova). În istoriografia noastr[ s-a f[cut caz de luptele dintre +tefan al Moldovei =i domnitorii celorlalte dou[ \[ri române=ti, f[r[ s[ se acorde aten\ia cuvenit[ motivelor concrete ale acestor lupte =i, deci, urm[rindu-se cu bun[ =tiin\[ scopul demonstr[rii du=m[niei dintre moldoveni =i... români. Or, +tefan cel Mare n[zuia s[ stabileasc[ rela\ii cu adev[rat fr[\e=ti cu Muntenia =i Ardealul în scopul zdrobirii definitive a turcilor =i a altor du=mani care nu erau numai ai Moldovei. De aceea l-a durut adânc tr[darea aceluia=i Basarab cel B[trân Laiot[, trecerea lui de partea p[gânilor. Cititorul povestirii afl[ mult[ informa\ie veridic[ privind genealogia lui +tefan, nepot al lui Alexandru cel Bun, care domnise în 14001432. Unul dintre fiii acestuia, Bogdan, î=i revendic[ dreptul la domnie alungându-i din scaun pe Alexandrel (un frate al s[u) =i pe unchiul acestuia Petru Aron, care îns[ curând îl omoar[ pe Bogdan (Petru Aron... calc[ hotarul cu pâlcuri de c[l[re\i =i g[se=te în câ=legile de toamn[ la vreme de noapte în petrecere de nunt[, pe Bogdan Vod[, în sat la Reuseni. Îl prinde în arcan, îl arunc[ între mercenarii SCRIITORI DE IERI +I DE AZI s[i =i, la lumina faclelor, pune s[ i se reteze capul). +tefan-sin-Bogdan-Vod[, care fusese de fa\[ la nunt[, scap[ prin înv[lm[=eal[ =i î=i afl[ s[la= la munteni. Anume cu ajutorul muntenilor-fra\i el ajunge curând la domnia Moldovei. ION CIOCANU ION CIOCANU 302 bun[ încredin\are, când de odat[ lefegiii de la Suceava st[tur[ între piepturile cailorpe împresure s[ al\ii iar slugile, unii apuce s[ ca =tiut, semnul s[i Aron-Vod[Petruslujitorilor care f[cu în poian[, într-o întâlnire fixaser[ î=i +tefan lui Aron-Vod[ai lui =i Oamenii prins, dup[ cum am spus, de Aron-Vod[ la nunt[ =i decapitat. s[u, tat[lui a voievod tân[rul c[tre de r[zbunarea exemplu r[zboaiele duse de +tefan sunt vii =i memorabile. Cit[m drept ale cutremurului din 29 august 1471. simbolice profund sensuri dezv[luie scriitorul parte alt[ În zi |ara î=i începea fugar =i de dreptate pentru orice p[mântean. C[ci de a doua nop\ii, când trebuia s[ fac[ jur[mânt de iertare pentru orice miezul la de Înviere Sfânta la poporul poftind scar[, în iar ridicat s-a sa M[ria deosebit[: semnifica\ie o scriitorului în Suceava de Ziua Învierii, faptul acesta c[p[tând sub pana =i fenomene cu sens adânc simbolic. De exemplu, +tefan intr[ pe care Sadoveanu îl nume=te p[rintele nostru. Cantemir,Dimitrie la din o coast[ mai mult decât celelalte... , exager[ri preluate de exager[ri privind calitatea oilor de Soroca toate aveau câte crugul vremii, a=a sta s[ se a=eze domnia tulburat[ a Moldovei. memorabil[: Dup[ cum dup[ vârtejuri =i nesiguran\e se a=az[ ascu\ime =i t[rie. aveau munte de apa ca lui ochii numai trup; la scund era cile b[trâne: N-avea înf[\i=are nici de uria=, nici de balaur; Urmeaz[ o schi\[ de portret, în consens cu cel r[mas din croni- atunci. pân[ ne=tiut adic[ necunoscut, din venit domni=or drept, einu-lputeaucunoa=tepeacestaînfiin\atân[rului flori. Moldovenii erau doritori de un domn adev[rat. Ce-i zbuciumelor, ca =i alinarea vijeliilor, st[ ca într-o tain[ a unei observând cu privire la însc[unarea lui +tefan c[ sfâr=itul Nenum[rate scene =i episoade din via\a =i, mai ales, din ales, mai =i, via\a din episoade =i scene Nenum[rate Autorul exploateaz[ cu mare efect artistic întâmpl[ri, fapte câteva în =i rezid[ sadoveniene nara\iunii Farmecul =i me=te=ugit[ sa exprimarea prin farmec[ ne Scriitorul Mihail Sadoveanu r[mâne =i aici un maestru al scrisului, învierea sa acei boieridesc[leca\i, pentrumai Descrierea Moldovei (sublinierea ne apar\ine. a înainta=ului a I. C. ).

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de jur împrejur din patru laturi, închizând-i în capcan[. Lucrul se întâmplase cât ai sc[p[ra. Cei doi r[ze=i vicleni, îndârjindu- se în clipit[, poruncir[ slujitorilor s[ se supuie ca s[-=i apere 303 capetele. Apoi trecut[ la domnul pribeag, strângându-l între sc[ri. O surl[ sun[ prelung, poftind pe +tefan-Vod[ la judecata robului s[u. Pe loc =i în aceea=i noapte, la lumina f[cliilor, întocmai ca la Reuseni, Petru Aron-Vod[ a fost doborât în =treang =i gâdea a \inut de chic[, sus, c[p[\âna retezat[, ca s-o vad[ =i s-o cunoasc[ anume =i s-o ating[ cu piciorul din scar[ feciorul lui Bogdan Mu=at. Dintre r[zboaiele purtate de +tefan sunt prezentate pe viu, în albia tradi\iei cronic[re=ti, mai ales cele de la Podul Înalt (10 ianuarie 1475), când voievodul moldovean a recurs la ceea ce s-ar chema ast[zi o diversiune (Buciume, tobe, strig[ri de r[zboi =i s[ge\i, în lunca de dincolo de mla=tin[... Acest atac de spaim[, c[l[uzit de oameni dibaci =i cunosc[tori ai locului, a f[ptuit tocmai ceea ce trebuia s[ se întâmple. La strig[tele de r[zboi beii au r[spuns numaidecât înturnând bulucurile într-o lature, n[p[dând peste mla=tin[... Au r[mas înn[moli\i în mla=tin[ bivolii cu bombardele. +iragurile înv[l- m[=ite s-au n[pustit unele asupra altora t[indu-se. Înd[r[t nu mai putea nimeni ie=i f[r[ a se supune fierului...) =i din codrul Cosminului (26 octombrie 1496), în care voievodul a f[cut dovada aceleia=i iste\imi a min\ii (Când asupra =iragurilor intrate în codru s-au pr[v[lit copacii de mai înainte t[ia\i =i st[pâni\i în odgoane de p[durarii domne=ti, neorânduiala =i spaima s-au amestecat dintr-o dat[ zvârcolindu-se. Dintr-o dat[ calea înd[r[t s-a închis. Partea dind[r[t a coloanelor, în marginea p[durii, a =i fost apucat[ de c[l[rimea Moldovei ie=it[ de pretutindeni. +iragurile intrate =i rupte de rest prin pr[bu=irile, încâlciturile =i încle=t[rile fagilor, erau bântuite de pâlcuri de vân[tori care dezvoltau o agerime neostenit[. Era o crâncen[ goan[ mânat[ din toate cotloanele =i din toate col\urile v[ilor. Oamenii str[ini au c[zut buluc, ca vânatul SCRIITORI DE IERI +I DE AZI alungat, înro=ind pâraiele =i t[urile). Citatele de pân[ aici =i multe altele care ar putea fi spicuite dovedesc nu numai considerabilul caracter cognitiv al c[r\ii Via\a lui +tefan cel Mare, dar =i importan\a propriu-zis artistic[ ION CIOCANU ION CIOCANU 304 o lucrare a c[rei actualitate nu se ofile=te cu trecerea timpului. farmec =i valoare), de Moldovei, pe care o crede învechit[, dar totodat[ nelipsit[ exemplu, referirea lui Mihail Sadoveanu la legenda de vedea, se (a autohton folcloric tezaurului folosirii a aceea citatea scrisului cuprinde =i arta cuvântului str[mo=esc, inclusiv veridi- povestire, în întâmpl[ se cum dup[ Dac[, protagonist. ca apare el care în operei a actualitate nestinsa despre vorbim cel Mare, =i prezentarea veridic[ a vie\ii voievodului ne oblig[ s[ nim[nui nici o palm[ de p[mânt românesc acesta e +tefan nitor care s-a gândit întotdeauna la poporul s[u =i n-a cedat lor, str[inilor, în dauna intereselor noastre na\ionale. Un dom- destinul lui prin tratate =i memorandumuri care s[ le convin[ supun[ p[mântul nostru (de la +tefan mo=tenire!), s[-=i s[ acestora decid[ permis le-a nu dar str[ini, domnitori unii la Nistru, Giurgiule=tii de la Dun[re etc. Chilia sudic[, Hotinul nordic, fie de ce nu? Palanca de la d[ruire pentru fiecare petic de p[mânt cu str[mo=esc, fie luptând acesta istorice, Moldovei prosperarea =i consolidarea nalit[\i de geniu care s-a zbuciumat o via\[ pentru p[strarea, este unul de excep\ie prin aducerea în prim-plan a unei perso- tive, prin scene =i episoade vii =i remarcabile. Mesajul c[r\ii unor am[nunte =i detalii pe cât de concrete, pe evocarea atât prin de zbuciumate, suges- noastre istoriei ale genere în =i mitent, ingenioase a faptelor =i fenomenelor vie\ii voievodului ei captivant prin arta nara\iunii, a împletirii fire=ti =i, conco- în valoarea ei cognitiv[ =i propriu-zis artistic[, în caracterul pu\intel ple=uv[... fruntea decembrie de soarele în lucea =i anii st[pânindu-=i grumazul stând în genunchi; îns[ dup[ aceea se în[l\a dârz Dumnezeu c[tre încovoia î=i sur; era Acuma îmb[trânire: ad[ug[m urm[toarele numite am[nunte despre cele voievodul pornit la spre memorabile; ar[t[m, s[ încercat am cum sionante, fapte simbolice, expresii neao=e condensate =i, dup[ a acesteia, de vreme ce scriitorul înf[\i=eaz[ tablouri vii, impre- +tefan cel Mare a c[utat sprijin se arat[ =i în povestire Totu=i, importan\a deosebit[ a povestirii nu const[ numai Via\a lui +tefan cel Mare se cere apreciat[ ca întemeierii

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ARTA REPORTAJULUI LA

GEO BOGZA 305

Tot ce se datoreaz[ penei lui Geo Bogza, inclusiv o tablet[ minuscul[ ca propor\ii =i purtând înveli= de proz[, face dovada unei autentice poezii. Ceea ce nu este sau, în orice caz, n-ar trebui s[ fie de mirare când se =tie c[ scriitorul a debutat cu plachete de versuri (Jurnal, 1929; Poemul invectiv[, 1933 etc.), afirmându-se pân[ la urm[ ca un poet de cea mai mare originalitate, dup[ cum se prezint[, de exemplu, în volumul antologic Orion (1978). N-ar trebui ziceam s[ fie de mirare, dar este. Talent de o factur[ unic[ (de aceea autentic), Geo Bogza las[ amprenta profund[ a sufletului s[u poetic asupra oric[rei însemn[ri, fie aceasta chiar fugitiv[ sau întâmpl[toare. Ca poet autentic, el nu face nimic din fug[, superficial =i incidental. Sub pana sa nu numai proza propriu-zis artistic[, dar =i reportajul obi=nuit tr[deaz[ poetul =i poezia. Obi=nuit e spus, aici, impropriu totu=i. Este adev[rat c[ sub pana scriitorului nimeresc adesea =i unele fapte diverse, întâmpl[ri cotidiene aflate la îndemâna oricui, subiecte banale, îns[ de sub pana lui nu poate nicidecum s[ ias[ ceva ordinar, de vreme ce toate acestea trec prin sufletul scriitorului, se supun inten\iei creatoare a acestuia =i cunosc metamorfozele la care le oblig[ legile absolut specifice ale unui laborator de crea\ie individual, inconfundabil. Cercet[tori aviza\i ai crea\iei scriitorului noteaz[ în acest sens nenum[rate exemple din întreaga publicistic[ bogzian[, începând cu volumul |[ri de piatr[, de foc =i de p[mânt (1939). SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Însu=i termenul de prozator, în cazul s[u, r[mâne pân[ la urm[ echivoc, observ[ un critic literar de prestigiu. Geo Bogza este un poet care se realizeaz[ într-o form[ sui-generis de repor-

ION CIOCANU ION CIOCANU taj liric, vizionar la o mare altitudine intelectual[ (Ov. S. Croh- 306 poate fi vorba în cazul lui Geo Bogza? Ceea ce am citat acum s[-\i sar[ capul în \[nd[ri. sacul cu capul sau îl târ[=te cu din\ii. E un lucru împinge s[ =i înnebune=ti, stânc[ de col\ un câte de felinarul aga\[ Atunci metru. Sunt urcu=uri la care are nevoie s[ se ajute cu mâinile. cu metru înainteaz[ p[mântul, mu=c[ strâmte, galerii prin lumina zilei, urc[ neîncetat. Strivit de greutate, se strecoar[ spre p[mântului fundul din urc[ spinare în sacul cu Omul Nimeni nu =tie nimic din ceea ce se încle=tate. petrece f[lcile la cu Ro=ia Montana... voce, f[r[ împietrit, r[mas am sânge, lucruri senza\ionale, de un senza\ionalism crâncen, pl[tit cu îndrept[\it s[ scrie: Ore întregi, dup[ ce am descoperit aceste pe lâng[ el zilnic, f[r[ s[ b[g[m de seam[, =i Geo Bogza este seama c[ infernul e pe p[mânt, la doi pa=i de noi, c[ trecem lumineze astfel încât deodat[ fa\a lumii s-a schimbat. Ne d[m imediat[ a ap[rut un fapt curent, dar reporterul a izbutit s[-l din orbite. Fiecare zi, f[r[ întrerupere, de patru ori. În realitatea col\uro=i, care-i sfâ=ie hainele, se opinte=te, gâfâie, ochii îi ies pere\ii printre spinare în piatr[ de kilograme de sute dou[ cu târ[=te se uman[ fiin\[ o târziu, noaptea pân[ minea\[ Drumul în pântecele muntelui =i înapoi \ine trei ceasuri. De di- tangibil adev[r. Omul face voiajul reptilin de patru ori pe zi. lesne mai celui categoria de totu=i =i incredibil[ fantastic[, imagine o rezult[ existen\ial[, dimensiune adev[rata d[ le =i scoase din obi=nuit, privite într-o rela\ie simplificatoare, care cu minereu. E un fapt banal. Dac[ datele lui sunt îns[ adunate sacul ei dup[ tr[gând înguste, galeriile prin burt[ pe târâie uluitoare ( =area realit[\ii înconjur[toare =i s[-i dezv[luie o fa\[ neb[nuit[, senza\ionalul faptului divers în stare s[ schimbe brusc înf[\i- =i veridic[. Meritul scriitorului este acela de a fi descoperit pân[ scriitorul îi dezv[luie poezia intim[, cu adev[rat autentic[ puterea de metamorfozare, prin crea\ie, a realului cotidian, pentru conving[toare absolut exemple urmeaz[ care Dup[ ale, m[lniceanu, Despre ce reportaj (în sensul obi=nuit, din p[cate, la noi) vol. I, Bucure=ti, Editura pentru literatur[, 1967, pag. 334). Ibidem Literatura român[ între cele dou[ r[zboaie mondi- ). În mina Verches, lucr[torii trebuie s[ se

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI nu este oare o poezie foarte crunt[, o expresie concentrat[ a unei realit[\i aspre, care nu e povestit[, narat[, ci anume 307 evocat[ prin fapte de mare for\[ sugestiv[? Sau alt exemplu, prin nimic inferior puterii de expresie a episodului transcris mai înainte: pentru a face economie de gaz, femeile mo\ilor obi=nuiesc s[ se scoale noaptea =i s[ toarc[ la lumina lunii: Peste satele pierdute prin v[g[uni a nins trei zile =i trei nop\i în =ir... Dar acum a trecut de miezul nop\ii, furtuna s-a potolit, e o lini=te imens[. +i deodat[, deasupra acestei \[ri de mun\i, r[sare luna. Crestele acoperite de z[pad[ lucesc albe =i reci, ca într-o eternitate polar[. +i totu=i, în aceast[ larg[ =i fantastic[ lini=te a mun\ilor, ceva începe s[ se mi=te. Luna vede cum în dosul ferestrelor, de la casele pierdute pe coaste, încep s[ apar[ ni=te mogâlde\e, un fel de momâi omene=ti. Sute, mii, zeci de mii. Sunt femeile mo\ilor, care au sim\it c[ afar[ trece luna =i s-au apropiat de geamuri s[-=i toarc[ furca de cânep[. Ele înse=i în c[m[=i grosolane de cânep[. Femei aspre, b[tute de vânt, cu mâinile b[t[torite, cu fruntea încre\it[, îmb[trânite înainte de vreme... Cum s[ nu conchidem, laolalt[ cu Ov. S. Crohm[lniceanu, c[ autorul jupoaie fa\a în=el[toare a lucrurilor =i scoate la iveal[ situa\ii, întâmpl[ri, destine omene=ti de un dramatism cople=itor (Ibidem, pag. 335)? Un alt exemplu din cartea |[ri de piatr[, de foc =i de p[- mânt Ca minerii s[ nu ascund[ aurul extras, înghi\indu-l eventual, sunt închi=i într-un fel de carantin[, urmând apoi s[ li se controleze excrementele. Când cineva e prins, nu mai g[- se=te loc nic[ieri. Î=i trimite nevasta =i copiii de acas[, î=i leag[ dinamit[ pe pântec, se culc[ pe podea =i aprinde fitilul. Dup[ aceea e adunat cu m[tura de pe pere\i. Oamenii trec mun\ii, înfrunt[ furtunile =i lupii, ca s[ vând[ la ora= o leg[tur[ de lemne, pre\ul unui rachiu îi prilejuie=te cercet[torului o generalizare critico-literar[ indiscutabil[: Poet, Geo Bogza SCRIITORI DE IERI +I DE AZI construie=te teribile metafore din datele cele mai curente ale vie\ii, aglomerând am[nuntele precise, cifrele, detaliile locale, numirile exacte, explica\iile tehnice, dar punându-le în energice rela\ii îndr[zne\e, revelatoare =i creând imagini înc[rcate cu ION CIOCANU ION CIOCANU 308 nelor, personajelor. Totul cap[t[ contururi de excep\ional, de viziunea romantic[ a autorului asupra tuturor faptelor, fenome- cu profund =i firesc între\ese se naturii =i oamenilor asupra Realismul am[nuntelor =i detaliilor =i în genere viziunea lucid[ expresia lui sublimat[, deci cu poeticul memorabil, cu fascinant. naturii =i vie\ii al ordinar pitorescului a activ[ de fel la sul. Metafora nelipsit[ din textul c[r\ii adevere=te o simbioz[ fabulo- cu imaginarul, cu realului a organic[ îngem[nare o din\ei permanente a autorului spre hiperbolizare, asist[m la pe neprins de veste, ca într-un caleidoscop uimitor. Gra\ie ten- nemijlocit[ comunic[ activ cu istoria; timpurile se împletesc ceiurile p[storilor, pietrarilor, minerilor. Contemporaneitatea la Olt, ni se vorbe=te despre bucuriile, necazurile, portul, obi- extrage esen\ialul, eternul, senza\ionalul. autorul care din primordial, dat un pretext, un plecare, concretul, banalul, obi=nuitul nu constituie decât un punct de Bogza PentruGeo adesea. cutremur[tor chiar =i întip[ritor permanent, senza\ional un de fantastice, propor\ii ia totul scriitorului pana sub deoarece origine, la zis Am detalii. Da, =i sim\it, pân[ în cele mai mici (la origine) am[nunte =i sim\it. =i auzit v[zut, deplin pe fac[ s[-l menit[ hiperbolic[ expresia cu palpabil concretului a m[iestrit[ îmbinare o obiectiv[ =i verosimil[ ca în nuvel[ sau roman, ci reprezint[ cu totulunic,deosavoaresurprinz[toare.Nara\iuneanue re, opera aceasta e un veritabil poem în proz[ gra\ie stilului malul Oltului, de la izvoare pân[ la rev[rsatul râului în Dun[- adev[r nareaz[ fapte autentice, culese în timpul c[l[toriei pe definitiv[). La prima vedere reportaj, deoarece autorul într- fa\[ ne referim la edi\ia din 1985, considerat[ de autorul însu=i o constituie tentice din realitatea aflat[ s-ar p[rea la îndemâna oricui frângeri bru=te, care a=teapt[ bubuitura ( ascuns[, dar neîntrerupt[, cu pendul[ri largi, preg[titoare =i o rar[ putere de =oc... Fraza e gândit[ muzical, cu o ritmicitate În procesul lecturii devenim martori al vie\ii oamenilor de au- poeziei a Bogza Geo c[tre de extragerii a dovad[ alt[ O A=a se face c[ proza, reportajul, este poezie de zile mari. Cartea Oltului (prima edi\ie 1945; în articolul de Ibidem , pag. 336).

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI fabulos, de cosmic. Înainte de toate Oltul, ca personaj principal, viu =i deosebit de activ =i impresionant al c[r\ii. 309 Concretitudinea scrisului bogzian cre=te pe neobservate într-o p[dure întreag[ de simboluri, hiperbole, interoga\ii retorice, compara\ii =i alte mijloace prin excelen\[ poetice, datorit[ c[rora ideile scriitorului sunt de o uimitoare plasticitate. Prin metaforele originale, dense =i sugestive Geo Bogza imprim[ textului o \inut[ solemn[, m[rea\[, cosmic[ în cele din urm[, sublim[ în plan estetic: Sunt seri când turlele bisericilor par, în avântul lor spre infinit, antenele unui întreg mileniu, cu care nenum[rate rânduri de oameni, însetate de absolut, s-au str[duit s[ prind[ ecoul secret al universului, fo=netul trezit în eter de nev[zuta corabie a ve=niciei (Geo Bogza, Cartea Oltu- lui. Edi\ia a IV-a, definitiv[. Bucure=ti, Editura Minerva, 1985, pag. 13; aici =i în continuare sublinierile din citate ne apar- \in. I. C.). Turlele cu antene ale unui întreg mileniu nu este o expresie ordinar[ =i întâmpl[toare, ci una marcat[ de un sens cu totul deosebit în context, complementar[ inten\iei autorului de a ne crea impresia m[re\iei =i ve=niciei Oltului =i în genere a p[mânturilor române=ti =i a oamenilor care le fertilizeaz[. Nenum[rate exemple similare, prin frumuse\ea stilului, pot fi transcrise din aceea=i carte. M[=ma=ul Mare pâlpâie sub cer, ca o cetate cuprins[ de fl[c[ri, iar recea vâlv[taie, departe de a-l mistui, =i mai mult îl cristalizeaz[, ca pe un inimaginabil diamant... Acoperi=urile caselor în b[taia soarelui par solzii unui pe=te uria=, dormind în negre str[funduri marine. Tendin\a autorului spre hiperbolizare face permanent[ prezen\a elementului de grandoare, ca în cazul norilor ce se abat asupra Oltului: Enormi =i înfuria\i, cuirasate tr[gând cu toate tunurile, balauri împro=când cu groaznice veninuri electrice, norii asalteaz[ muntele. Acesta rezist[ cu demnitate sublim[, drept care norii î=i înte\esc ac\iunea: Arm[sari de SCRIITORI DE IERI +I DE AZI foc, herghelii apocaliptice, galopeaz[ din creast[ în creast[, sc[rpinându-=i fantasticele potcoave. Nu constituie oare cea mai autentic[ poezie textul atât de metaforic =i de subiectiv, în sensul c[ autorul este prezent în ION CIOCANU ION CIOCANU 310 Geo Bogza e unul dintre scriitorii, ast[zi parc[ tot mai rari, mai tot parc[ ast[zi scriitorii, dintre unul e Bogza Geo las[ în frumuse\ea acestuia nici o zgur[. Artist al frazei scrise, nu stilul me=te=uge=te î=i scriitorul care cu Osteneala tal... stil care tinde mereu spre monumental =i ajunge la monumen- =i s-au în[l\at acum în talazuri mari de vorbe, împletite într-un me=te=ug. +irurile de fraze repezi din cu desf[=urate largi, perioade formând altele, cu adun[ se Cit[m aici o afirma\ie multgr[itoare: Fraza din ilu=tri, ca Perpessicius, Tudor Vianu, Alexandru Phillippide =. a. altfel particularitatea cel mai des luat[ în discu\ie de cercet[tori timpul c[l[toriei la Olt, dar neap[rat =i stilului expunerii, de dragoste nem[rginite a autorului pentru tot ce vede =i simte în adev[ruri exprimate gra\ie unui spirit de observa\ie acut, unei Sunt acesteia. perspectivele for\ele, izvoarele, despre \ar[, despre Olt, scriitorul ne spune adev[ruri Vorbindmari despre adânci. întreaga =i multe tâlcuri cu parabol[ o savurat am c[ impresia cu alegem ne lecturii încheierea la ce vreme de cugetarea îndr[znea\[ =i din exprimarea din esen\ialmente profund[, poetic[, tr[irea din rezultat Bogza, Geo lui al poem muntelui... al pustiu vârful spre înnebunit[, târându-se, =i stânci pe c[ au trupul unei omizi lovite de moarte, zvârcolindu-=i durerea podi= atmosfer[, unele cu subiect, ca cel intitulat lor...mului ca =i unele min\i omene=ti ce duc pân[ departe numele nea- rostit, \â=ne=te laluminazilei, tort[, minu\ios, cu multe =i parc[ inten\ionate întârzieri, apa str[b[tut un întreg labirint, dup[ ce a trecut din retort[ în re- Geo Bogza prin imagini de o cert[ sugestivitate: Dup[ ce a excelen\[ poetic[. Na=terea îns[=i a Oltului este prezentat[ de m[re\ia =i ve=nicia Oltului natal? fiecare fraz[, afirmând prin modalitatea literar[ abordat[ De la o pagin[ la alta se întrege=te marele =i fascinantul =i marele întrege=te se alta la pagin[ o la De de poezii ni=te ca savurate lesne las[ se c[r\ii Capitolele Scriitorul este un mare creator de atmosfer[, =i aceasta prin , despre \[rani porni\i în c[utarea vitelor bolnave: P[re limpede ca ra\iunea îns[=i... ra\iunea ca ca ungândoriginal,verbbine |ara de piatr[ Piscurile mun\ilor sunt mun\ilor Piscurile Tragedii pe înaltul Cartea Oltului s-au strâns

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI care cuceresc aten\ia =i simpatia cititorului prin puterea stilului (A. Philippide, Considera\ii confortabile, vol. 2, Bucure=ti, 311 Editura Eminescu, 1972, pag. 238, 239). Prin puterea stilului... Anume stilul a fost cizelat de autor de la o edi\ie la alta a celebrelor sale reportaje. Cartea Oltului cunoa=te 4 edi\ii, dar cel mai interesant lucru e c[ =i edi\ia din 1978 fusese considerat[, de Geo Bogza, definitiv[. Adev[- rul e c[ nici dup[ aceea el n-a încetat s[-=i definitiveze opera. +i a ob\inut o victorie de crea\ie, exemplar[ pentru orice aspi- rant la gloria literar[. Cartea Oltului este una cu adev[rat perfect[: în grandoarea =i adâncimea concep\iei autorice=ti ini\i- ale, în c[utarea =i g[sirea unor mijloace =i procedee artistice adecvate concep\iei, în cizelarea pân[ la str[lucire a frazei, menit[ s[-l fac[ pe cititor s[ simt[ =i frumuse\ea nemijlocit[ a stilului bogzian, =i tâlcurile surprinz[tor de profunde ale poeticei parabole despre istoria =i destinul unui râu, al unui p[mânt =i prin extensiune al unui neam.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Într-un \inut al Ardealului se ivi la 1848 o zi frumoas[ pe un câmp ]ntins, unde patruzeci de mii de români stau s[ asculte sub aripile unui steag în trei culori cuvântul Inteligen\iei ardelene. Moldoveni =i munteni, pribegi ai tulbur[rilor din |[ri, priveau cu b[taie de inim[ adunarea o=tit[ gr[mad[, dup[ satele =i \inuturile de unde veniser[ oamenii. Un popor întreg,

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de acela=i port =i aceea=i limb[ ca =i a poporului nostru, sta m[re\ în lumina soarelui

Alecu RUSSO, Cântarea României, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 50. (Continuare în pag. 318) ION CIOCANU ION CIOCANU 312 de neschimbat niciodat[ pentru nimic în lume. pân[ la urm[ dragostea plenar[ pentru plaiul natal unic =i natura, sim\[mântul sacru al leg[turii lui organice cu mediul, mod nea=teptat de concret (palpabil) comuniunea omului cu balsam pentru îndr[gosti\ii de arta autentic[ =i exprim[ într-un o clip[ versurile de încheiere ale poeziei sufletul înviforat pe mandolin[/ +i plâng de bucurie, divinizat o frunz[ îmi dezmiard[ cre=tetul ca o arip[.// Cobor de odat[ 30 seafl[=iVladimirCavarnali. stilurilor poetice reprezentative ale liricii basarabene din anii Printre scriitoriicareaucontribu bean afostmaibogat,variatsi,înfine,interesant. în cartea nominalizat[, ne convingem c[ peisajul literar basara- dar la lectura multor poezii, de altfel =i a unor proze, incluse Teodor Nencev sunt pitore=ti =i reclam[ toat[ aten\ia noastr[, Robot, Alexandru Istru, Bogdan Meniuc, George Costenco, Nicolai Deleanu, Liviu Lupan, Andrei Bucov, Emilian lui popularizat[ intens în anii din urm[. Începuturile =i literare ale analizat[ reeditat[, basarabean[ literatura din poetului absen\a motiv, acest din apare, regretabil[ mai atât cu =i =i Vladimir Cavarnali. poetului crea\ia din infim[, drept ce-i parte, o =i noi la de Ciobanu =i Alinia Alexandru Burlacu, ei, au prezentat alc[tuitorii publicului cititor c[ faptul pentru pomenim o Acum de la «Via\a Basarabiei» avem a scrie analizând-o minu\ios, este cea intitulat[ T[t[roaica, iubita mea Ah! mi-e atât de bine cu fruntea sprijinit[ de tulpin[,/ Când Bucurie, Cu inima..., Mi-e devastat[ inima O O carte de mare utilitate, despre care mai VLADIMIR CAVARNALI LUI POEZIA (Chi=in[u, Editura sunt poezii de o \inut[ literar[ aleas[ it laaceast[diversificarea Bucurie

Hyperion, 1990). sunt ca un Scriitori

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Pe piscuri, unde am împletit d[rnicie =i iubire, / Chem to\i nevinova\ii =i apostolii la mine. /+i de acolo, împr[=tii =i 313 lumin[, =i-nfr[\ire: / S[ zâmbim cu bun[tate, s[ cânt[m mai bine expresia propriu-zis literar[ este, =i aici, exemplar[, =i faptul se cuvine în\eles ca unul caracteristic pentru întreaga crea\ie a scriitorului. Pentru moment eviden\iem idealul etic pe care l-a împ[rt[=it (=i exprimat) poetul generos =i iubitor de oameni, gata s[ împart[ acestora =i lumin[, =i-nfr[\ire. Nu este vorba, desigur, despre vreo parad[ a sentimentelor pl[cute, poetul având con=tiin\a diversit[\ii inerente a vie\ii suflete=ti =i încercând el însu=i am[r[ciunea deziluziei, singur[t[\ii, tr[d[rii din partea prietenilor, dup[ cum se simte la lectura strofelor adunate sub titlul Mi-e devastat[ inima. Bineîn\eles, Vladimir Cavarnali nu este o excep\ie între poe- \ii basarabeni pomeni\i mai înainte. St[rile psihologice dezo- lante nu sunt rare în poeziile lui Meniuc, Istru, Costenco, Robot etc. +i în genere nu este vorba atât despre unicitatea categoric[ a fiec[rui scriitor basarabean (de=i adev[rul acesta intereseaz[, =i trebuie demonstrat), cât despre originalitatea expresiei literare, caracteristic[ în cazul de fa\[ lui Vladimir Cavarnali. Numele acestui scriitor a fost relativ des pomenit în presa literar[ din republic[ în ultimul timp, înainte de toate în câteva interven\ii eseistice ale colegului s[u de genera\ie (=i de breas- l[) Chiril Aldea-Cu\arov. Dumnealui a p[strat, a adunat =i a dat publicit[\ii o seam[ de poezii ale confratelui disp[rut între timp. Îi mul\umim pe aceast[ cale pentru eseurile Un poet autentic al Basarabiei Vladimir Cavarnali, publicat în ziarul Nout[\i editoriale (acum disp[rut), =i Poetul =i profesorul meu de literatur[ (Nistru, 1990, nr. 7, pag. 107-110). C[ Vladimir Cavarnali a fost un poet original, s-a spus chiar la timpul public[rii dintâi a operelor sale, în anii 30. Poezia poetului basarabean Vladimir Cavarnali e... eruptiv[, oarecum primar[, dar viguroas[, cu adev[rat liric[ =i patetic[, scria, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de exemplu, Eugen Lovinescu la pag. 180 a Istoriei literaturii române contemporane (1900-1937). Neiert[tor cu mediocritatea, George C[linescu a g[sit crea- \iei lui Cavarnali =i imperfec\iuni regretabile (Versurile sunt ION CIOCANU ION CIOCANU 314 tatea româneasc[ (Pe sufletul meu slav o\elul e c[lit..., Simt metaforic înfr[\irea tân[rului de origine bulgar cu spirituali- chetei plugari m-am înfr[\it este uvertura operei inaugurale a pla- \[ cu Iar / citesc, s[ înv[\at am ei cartea În iubit./ copil Patria mea nou[, p[mântul românesc,/ M-a-mbr[\i=at ca pe-un ritatea gândirii =i expresiei poetului la 24 de ani abia împlini\i. Regele Carol II. Acum, cu placheta aceea în fa\[, apreciem matu- (1934) a fost premiat[ de Funda\ia pentru literatur[ =i art[ poetului a versuri de plachet[ prima manuscris de vie\ii (20 iulie 1966, Bucure=ti) nefiindu-ne pe deplin clar[. =i alte versuri =i o seam[ de proze, evolu\ia sa Fiodor Dostoievski, Serghei Esenin etc.), de la d`nsul au Gogol, r[mas Tolstoi,Nicolai Vega,Lev de (Lope universal[ tura ogorul ziaristicii. Pe parcursul anilor a tradus mult din litera- (19361940), Bucure=ti (19441947), dup[ care a activat pe =i literatura român[ la liceele din ora=ele Chilia (1933), Bolgrad o absolve=te în 1932. A lucrat în calitate de profesor de limba litatea de ba=tin[, apoi la Universitatea din Bucure=ti, pe care atunci) poet (=i publicist) =i-a f[cut studiile la liceul din loca- verde alinimiisteledesusîlplou[ literatur[ =i art[ Regele Carol II, Bucure=ti, 1934) =i lui, =i prin dou[ plachete de versuri: cate în =i ad[ugit[, literaturii române de la origini pân[ în prezent. l[. Câte-o poezie este mi=c[toare în expresia ei direct[... =i îngust al cinarea =i simte îndemnul s[ se reîntoarc[ în universul simplu Poetul, devenit domn cu p[l[rie =i m[nu=i, regret[ dezr[d[- ardeleni. de acesta felul în apropiindu-se aceluia, calipticul a hoin[ririi, a umilit[\ii diurne, din jurul lui Esenin, f[r[ apo- leg[tura poeziei cavarnaliene cu lirica proletarian[ modern[ în ton minor, f[r[ precis[ originalitate etc.), dar a observat În ceea ce prive=te debutul editorial, se =tie c[ înc[ la faza (pe viitorul Bolgrad, ora=ul în 1910 august 10 la N[scut Vladimir Cavarnali s-a afirmat prin poeziile disparate, publi-

Via\a Basarabiei =i în alte organe de pres[ ale timpu- Singur[tate poetic[.

potcov[riei, în care tat[l bate fierul cald pe nicova-

Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, pag. 941). Întreaga poezie exprim[ în limbaj (Bucure=ti, 1939). Poezii (Funda\ia pentru

pân[ la sf`r=itul Edi\ie rev[zut[ R[sadul (Istoria Poezii ranii

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cum moare ziua mea / Într-o doin[, pe p[mântul românesc). Nu e o abdicare a poetului la felul s[u de a fi, la originalitatea 315 indispensabil[ crea\iei autentice. În Poveste abstract[ Vladimir Cavarnali pare chiar un r[zvr[tit împotriva somit[\ilor literare, în sensul c[ încearc[ s[ mearg[ pe c[i neb[t[torite de înainta=i: Nu z[d[rnici\i, poe\i, în huma mea!/ Minciuna învenineaz[ versul clar. / Nichifor Crainic e înger f[r[ stea,/ Însu=i Tiutcev e poetul solitar... În final autorul este =i mai violent în afirmarea atitudinii fa\[ de înaintemerg[tori, =i mai ferm în pornirea sa de a descoperi =i crea valori noi: Ce sunt ast[zi Dostoievski =i Tolstoi?/ Mergem chinui\i pe c[r[rile deschise,// S[ distin- gem frumuse\ea gândului din noi/ +i încerc[m s[ na=tem lumi din vise. V[dit polemic aici, Vladimir Cavarnali se dovede=te un degust[tor atent =i fin al cotidianului basarabean, din care î=i extrage poezia, ca în Scrisoare lui tata. Plecat de acas[, feciorul de fierar nu uit[ de p[rin\i, iar comunicarea sa ne introduce într-un mediu social (=i psihologic!), dezv[luind pentru noi =i un suflet, o sensibilitate, dar =i o mentalitate, aceea a tân[rului pornit în ora=ele mari: Te speriai s[ nu m[ înfr[\esc cu vaga- bonzii,/ Cu oamenii care-=i poart[ r[zvr[tirea pe str[zi. /Nu te îngrijora, tat[, fiindc[ acum blonzii /Mei prieteni mi-au adus ramuri de brazi./ +tii, din copil[rie iubesc =i m[-ncânt cu bradul,/ Cum te încân\i =i iube=ti din copil[rie ciocanul./ Nu purta deci z[vor pe inim[ =i nu tânji;/ Eu n-am s[ ur[sc =i pe nimeni n-oi lovi... Venera\ia pentru p[rin\i, atât de c[lduros exprimat[ aici, este =i mai puternic[ în poezia Tat[l =i fiul, în care confesiunea sincer[ a autorului trece u=or în compasiune pentru destinul crud, care se cere r[zbunat. Interoga\iile =i exclama\iile constituie o form[ oarecum dialogal[ de exprimare a sentimentelor, de înte\ire a st[rii suflete=ti comunicate =i de influen\[ mai puternic[ asupra cititorului: Tat[ (=tii tu?), meseria ta e \ig[- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI neasc[!, Nu te mai cere lumea pentru ea?, Eu sunt domn. Câteodat[ port m[nu=i. / Pal[ria-mi scump[ are boruri largi!... De la o poezie la alta mai cu seam[ interoga\ia î=i dovede=te eficien\a estetic[, autorul dialogând cu cititorul (sau cu ION CIOCANU ION CIOCANU 316 vigoare =i exemplific[ o frumuse\e a spunerii, înrudit[ cu înrudit[ spunerii, a frumuse\e o exemplific[ =i vigoare inimii stele de sus îl plou[ poetului a versuri de plachete doua de-a stihia =i energiile. dincolo de cuvânt =i a=teapt[ autorul capabil s[-i dezl[n\uie care poezia este întâi de toate muzica ce zace în cuvânt sau de atmosfer[liric[,dublat deunmagalcuvântului,pentru creator inspirat foarte un ca afirmat s-a Cavarnali Viadimir cântec trist... acela=i mine din în[l\at S-a nedumerit,/ =i, lumii imaginile orbit. /Am c[utat icoana r[zvr[titului artist/ În petale, printre am =i azur în privirea spulberat Mi-am cople=it: e care de analizeaz[ î=i autorul ci mitului, a cunoscu\i, termenii în interpretare, nou[, poteci iubite, unde sufletul se duce... De altfel, în Pe/ cruce, f[r[ lespezi pe sparg m[ S[ / cântul, iar torc s[ m[ risipesc ca s[ nu m[ duc[ vântul./ Cine =tie câte zile am care o consider[m expresie-model a Concludent[ este, mai cu seam[, poezia zat[, în care primeaz[ st[rile suflete=ti ale personajului liric. Cavarnali a cultivat o poezie de atmosfer[, profund interiori- vorbesc, pare-se, de la sine despre motivele crea\iei poetului. petal[ în Chipul dragostea, c[uta\i Nu albe, pe drumu-\i vitreg... însp[imânt cu pumnu-mi ars =i ve=ted, / Te înso\esc =i plâng aspru =i de neted./ C[ de pe o colin[ te cuprind, întreg./ Te profund intim[ a unei st[ri de suflet. Bugeac, tu e=ti atât de autorului la ba=tin[ sa Bugeacul , nu este decât o evocare poezia Chiar vie\ii. vat o liric[ a=a-zis tematic[, în care s[ fi reflectat problemele le) pune. gr[bi apropierea r[spunsului la întreb[rile pe care =i le (=i sine, ceea ce n-ar fi mai pu\in interesant =i pre\ios) pentru a O adev[rat[ efervescen\[ creatoare a stat la temelia celei Putem conchide c[ înc[ în etapa primei plachete de versuri Numai s[ nu se în\eleag[ c[ Vladimir Cavarnali ar fi culti- cu toate c[ este pomenit Prometeu, nu se face vreo face se nu Prometeu, pomenit este c[ toate cu

modul liric foarte personal starea sufleteasc[ starea personal foarte liric modul Reîntoarcere, Omenescul psaltirii, Uitare, Taina nop\ilor (1939). Expresia literar[ e plin[ de axat[ pe motivul revenirii motivul pe axat[

liricii cavarnaliene: Nu Fragment interior, R[sadul verde al verde R[sadul sunt titluri care titluri sunt R[zvr[tire pe ni

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cea din poeziile lui George Meniuc, Nicolai Costenco sau Bogdan Istru, dar totu=i mai cople=itoare, mai impresionant[. O, cer 317 întins, bog[\ia ta e cioplit[ sus!/ Zborul de fier e greu =i nespus. / Îmi voi arunca cre=tetul s[-\i întunec luciul stelelor, / S[-\i împr[=tii, halucinat, farmecul legendelor... e aici =i îndr[z- neala tinere\ii ahtiate de înnoire, dar =i expresia unei creati- vit[\i principial deosebite de aceea cu care ne-am deprins la lectura operelor de pân[ la 1940 ale scriitorilor basarabeni. Vladimir Cavarnali este exuberant, t[l[zuitor, barbar, dup[ cum se exprim[ el însu=i nu o dat[. Pe alocuri versul lui pare scrâ=nit din din\i, r[zvr[tit împotriva a toate =i a tot. N-ai t[l[zuit tu, acolo, via\a pentru umbrele mici./ Azurul t[u clar e ochiul meu în bucurii aici. / R[sar ast[zi în lut imagini pline, vii, / S[ scriu elanuri, r[zvr[tite nebunii în acest mod poetul d[ form[ st[rii sale de participare la fr[mânt[rile timpului. Nu la lupta de clas[ în sensul în care a reflectat-o poezia angajat[, de factur[ publicistic[ (reprezentat[ =i de scriitorii basarabeni, mai ales de Emilian Bucov), ci la descifrarea unor st[ri spirituale, abia amintite în finalul poeziei Minciuna lumi- noas[ a stelelor: Voi despica frumuse\ea divin[ din mine, / Din stele =i t[rie s[ v[d din pisc ruine. / Mar=ul uman scrâ=ne=te acum, modern, biruitor, / Toate drumurile se unific[ =i cresc în viitor... E, a=adar, mai mult o aluzie la înnoirile jinduite, o form[ cu totul simbolic[ de situare pe o anumit[ pozi\ie. Poezia lui Cavarnali nu se cere declamat[ la ceaiuri literare =i în genere de la tribune, ci reclam[ lectura în intimitate, degus- ta\ia estetic[ fin[. Chiar în a=a-numitele poezii de program (confesiuni de credin\[ artistic[), ca cea intitulat[ În slovele mele, autorul nu este nici direct, nici declamatoriu, ci îmbr[\i- =eaz[ expresia eminamente metaforic[, generatoare de pl[cere estetic[ profund[ =i autentic[: În slovele mele cânt[ toate miracolele lumii./ De aceea luminez cu zenitul în t[rie, / Ca un basm al unor ve=nice prim[veri / H[r[zit cu triluri primitive SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de ciocârlie... O imagistic[ îndr[znea\[ nu este potrivnic[ sensului clar al poeziei Armonie, de asemenea confesiune de credin\[ estetic[ a autorului descendent din oameni simpli, cu gândul la ION CIOCANU ION CIOCANU 318 periodicele timpului... prin disparat[ poezie o câte l[sându-ne sumar totul cu în afar[ de cele dou[ plachete de versuri la care ne-am referit nici o carte. S-a stins din via\[ la 20 iulie 1966 la Bucure=ti, de poet. De poet care spre mirarea noastr[ n-a mai publicat edifica am[nun\it =i exact asupra activit[\ii neputându-ne sale de nimeni gazetar =i acum România, în refugia\i benilor basara- al complicat destinul Or,împ[rt[=it neb[nuite. a el turilor sale, spre o poezie viguroas[, plin[ de frumuse\i artistice începu- albia în evolua, putut fi ar Cavarnali Vladimir gini: toat[ literatura modern[. De aceea regretul nostru n-are mar- st[ri suflete=ti exprimate metaforic, nu o dat[ ambiguu, pe ca întemeiat[ în adânc, tr[it[ poezie o E desper[rii... al viu meu s[ creasc[ uraganele / +i-n simfonia lui s[ predic duhul glasul în tuna, a= Eu / m[rii. al ciudat clipocitului avântul noastr[: Nu m[-ncovoaie singur[tatea. Jarul îl r[scolesc/ Cu încep s[-=i dest[inuie mesajul f[r[ eforturi deosebite din partea la regimul ei de existen\[ =i apreciem neap[rat operele care dat[ intra\i în stihia de origine a O poeziei timpului. sale, a ne aclimatiz[m modern[ poezia cu familiarizat cititorului a =ug în lirica lui Vladimir Cavarnali =i sporesc setea de lectur[ certe, cu atât mai ispititoare, toate acestea se g[sesc din bel- in- simbolice, programat imagini prin exprimate primeniri în fluier =i vioar[... \i-l descânt[ =i-nfioar[, Arcu=ul / Aroma tulpini/ care pleac[ prin din p[mânt adie / Adun[-o care Armonia scris: a care Devastarea sufleteasc[, zbuciumul l[untric, intuirea unor Alecu RUSSO, leanul cu craioveanul. arde- tisanul, cu moldoveanul delaolalt[ în\elege putem ne am avut =i mai avem înc[ o limb[ mai presus, o limb[ cu care Cât[ osebire ar fi între provincialismele moldo-ardelene-române, DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Cântarea României , Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 87. (Continuare în pag. 326) pag. în (Continuare

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ZBUCIUM SUFLETESC

+I EXPRESIE LIRIC{ LA 319 TEODOR NENCEV

Poet remarcabil pe fundalul literaturii basarabene a anilor 30, animator =i redactor al revistei Bugeacul, care se edita la Bolgrad, prezent îns[ =i în Familia noastr[, Via\a Basarabiei, Gazeta Basarabiei, Genera\ia nou[, Reporter =i în alte publica\ii ale timpului, autor a dou[ plachete de Poezii, tip[rite în 1937 =i, respectiv, 1940, Teodor Nencev a fost valorificat la Chi=in[u prin c[r\ulia Poezii (1967). Crea\ia scriitorului î=i a=tepta de mult cercet[torii care s-o fi prezentat publicului numeros în toat[ bog[\ia =i varietatea motivelor abordate de autor =i a particularit[\ilor ei propriu- zis artistice. Ceea ce scriseser[ despre acest fecior al stepelor noastre sudice Simion Cibotaru, Vasile Badiu, Eliza Botezatu =i al\i critici =i istorici literari nu putea fi considerat nici pe departe suficient. De aceea merit[ toate elogiile noastre reti- p[rirea operelor lui (Teodor Nencev, Predestinare; edi\ie îngrijit[, postfa\[ =i note de Gheorghe Gheorghiu. Chi=in[u, Editura Hyperion, 1991). Scriitorul apare în fa\a noastr[ ca poet fecund, nefiind redus la placheta Poezii din 1967, dar =i ca prozator interesant, în pofida num[rului mic de lucr[ri de acest profil descoperite =i publicate acum pentru întâia oar[. Ca poet, Teodor Nencev se aseam[n[ în unele privin\e cu Vladimir Cavarnali, pornit în lume de pe acelea=i meleaguri bântuite de secet[ =i ar=i\i, exponent al bucuriilor, grijilor =i n[zuin\elor acelora=i oameni forma\i =i educa\i în mediul specific al sudului basarabean. Eu sunt din Basarabia de jos,/ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI De unde purcede R[s[ritul, se dest[inuie Nencev în 1937. E un mediu polilingv, fapt care =i-a l[sat neap[rat amprenta asupra crea\iei poetului. Dou[ lumi în cântec le cobor,/ Str[in pentru nici una nu-s./ Tovar[=i de joac[ mi-au fost/ Un pui de ION CIOCANU ION CIOCANU 320 bine dup[ rândunele? fi N-ar s-apuc?/ încotro cam tu =tii Nu perdele,/ în tremuri ce Vântule duc?/ m[ s[ toamn[ în oare Unde iluzorie: =i încol\it de griji =i nevoi, determinându-l s[ caute o salvare, fie personajului liric dezam[git. Venirea toamnei r[v[=e=te sufletul cea mai mare/ St[ în lupta noastr[ pentru pâine. operei: To\i avem ceva de câine/ Afar[ de titlul r[bdare./ de Problema cont \ine n-am dac[ artistice, literaturii domeniul la apartenen\a recunoa=te i-am nu textul, aten\ie f[r[ l[sa am încât imaginii, concursul f[r[ consemnat[ este s[rmani ni=te paznici/ Ne str[juim ca durerea noi lâng[ foc. Numai joc./ =i cântec bun[, voie E s[rb[toare,/ de întip[ritor. De altfel, ca =i via\a bog[ta=ilor: To\i petrec. E-ajun noastr[ n-au venit deloc casa este evocat[ La în mod Colind[tori/ concret, plastic, s[raci. Suntem nevoia=i \[ranilor mai cu seam[ a st[rilor deprimante ale personajului liric. S[r[cia irea unor c[i de lichidare sau dep[=ire a amarului existen\ei, omului =i din întreaga societate, în c[utarea sau cel pu\in dibu- greut[\ile vie\ii, în exprimarea st[rilor tensionate din sufletul dinea marcat[ de fermitate =i neîmp[care a poetului fa\[ de ca ni=te p[s[ri moarte au c[zut. via\a-ne lipsit[ de noroc, visurile sale într-o alt[ poezie autorul se dest[inuie direct: Iat[, am scris o poezie trist[/ Ca poeziei al sugestiv,liric =i personajul adânc peste nesc ce vreme de mie =i pricepere. Metafora lui Teodor Nencev are caracter româ- fa\[ de cuvântul nostru autohton, pe care îl folose=te cu econo- Visurile mele-au înflorit pe rând/ Toate pe p[mântul românesc. Copil[ria mea începe lâng[ Prut./ Aici am înv[\at s[ gine bulgar[ crescând pe ogorul unei culturi na\ionale distincte: divulgând cititorului c[ are con=tiin\a clar[ a vl[starului de ori- moldovean =i-unpuideru Poezia lui Teodor Nencev respir[ cu st[rile de nostalgie ale Alt[dat[ (în poezia Specificul poeziei lui Nencev rezid[ întâi de toate în atitu- scriitorului aten\ia favorizat a Tocmaicon=tiin\[ atare o Atavic[ se las[ încet argintul lunii, în alt[ parte alt[ în lunii, argintul încet las[ se Cronica s, constat[autorul,încontinuare ) situa\ia precar[ a oamenilor citesc./

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Anotimpul cel mai frecvent în poezia lui Teodor Nencev este toamna; textele sale sunt dominate de st[ri suflete=ti ap[s[- 321 toare, de tonalit[\i sumbre. Singur[tatea, nevoia de evadare din mediul sufocant sunt explorate de scriitor cu randament psihologic =i artistic înalt, ca =i incertitudinea existen\ei, cimitirul fiind un nucleu sugestiv al realit[\ii concrete pândite de pericol mortal. În virtutea st[rilor de fapt =i de suflet investigate de autor, poezia sa are mult comun cu aceea a poetului rus Serghei Esenin. Greut[\ile vie\ii ap[sându-l nemilos, Esenin î=i îneac[ necazul în vin, gândul fiindu-i adesea la femei, unicele în m[sur[ s[-i ogoiasc[ durerea =i chinul; el contactea- z[ mai degrab[ cu un câine decât cu un confrate biped. Evada- rea din mediul viciat sau chiar dispari\ia fizic[ îl tenteaz[ nu o dat[. Or, mediul social similar aceluia în care s-a n[scut, a tr[it =i a creat Esenin îl determin[ pe Nencev s[ urmeze într-un fel experien\a literar[ a poetului rus. Pentru a demonstra acest adev[r în toat[ concrete\ea sa, cit[m ceea ce ni se pare convin- g[tor o coinciden\[ aproape total[ a motivelor =i tonalit[\ilor lirice. De exemplu, Dai, Djim, na sciastie lapu mne... la Esenin =i: Hai, frate mic, d[-mi labele-amândou[... la Nencev. Huliganul eseninian =i golanul nencevian sunt aceia=i dezmo=teni\i ai vie\ii, atât c[ unul î=i chinuie sufletul în Rusia, altul în România anilor 30. Dovada cea mai concret[ a afl[rii lui Teodor Nencev sub influien\a poetului rus o constituie lapidarele =i sugestivele Motive dup[ Esenin. De exemplu: Stepa r[sufl[ larg sub cer de var[,/ R[coarea nop\ii m[ biciuie pe frunte./ Voi, salcâmi =i lanuri de secar[,/ Sim\i\i cum visul cre=te-n mine munte?.. O particularitate a liricii nenceviene rezid[ în formularea de c[tre poet a unor întreb[ri grave ale existen\ei în condi\iile timpului, întreb[ri care îl apropie mult de ceilal\i scriitori basarabeni ai epocii. În poezia Pentru cei de la =es, de exemplu, durerea =i compasiunea autorului au o adres[ precis[, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI inconfundabil[, iar expresia literar[ e de natur[ s[ comunice cititorului adev[rul adev[rat în forma lui cea mai direct[ =i mai dureroas[, de parc[ apelul la metafor[ ar fi d[unat trans- miterii mesajului: Hei, bel=ugul îl strânge cine poate,/ Tot ION CIOCANU ION CIOCANU 322 de comunicare a mesajului: Ascult[ aici,/ Gloat[ de calici,/ sau politizat peste m[sur[, pân[ la forma propriu-zis oratoric[ nici n-arb[nui riscuriled preponderent publicistic[ a sentimentului =i atitudinii; el parc[ tate social[ este enorm[, =i poetul nu se sinchise=te de expresia voi/ S[ sl[vesc împ[r[\ia celor fl[mânzi =i goi. Setea de drep- haimanalelor =i golani,/ Iat[, eu m-am ridicat proroc printre una echitabil[: M[-nchin \ie, genera\ie de titani,/ Vou[, tuturor s[ d[râme o via\[ infernal[ pentru cei mul\i =i s[ construiasc[ poetul i se ce adreseaz[ vreme =i lupt[tor,de lui un ca chiar unuia menit ba de r[zvr[tit, istoria îns[=i un el, =i este, sens huliganul (alteori golanul) din poezia lui Teodor Nencev c[ut[rii de mijloace sensibilizatoare a mesajului. Într-un anumit vie\ii-nchise-n muguri nefiind ceva cu fr[mântul totul cu ordinar în compara\ia planul seam[, cu mai =i, ruguri pe ca p[streaz[ totu=i urme adânci de gândire expresia metaforic[, fr[mântul Aici muguri... via\a-nchis[-n fr[mânt[ se Cum ruguri,/ pe ca m[icu\[, fr[mânt, m[ +i ogoare./ din vântul protestatar: Eu sunt a=a. Revolta mi-e mare./ Am îndr[git eu un r[zvr[tit, iar expresia literar[ cap[t[ duritatea unui discurs nenceviene faptul c[ personajul liric al poeziei lui este adesea în mare m[sur[ o alt[ particularitate de concep\ie a crea\iei slugi ca s[ le fim?/ Fra\ilor, via\a asta/ Pân[ când s-o suferim? asta/ Ca =i puii de ciocoi?/ Numai ei s[ aib[ parte,/ Noi to\i lumea pe mânc[m S[ noi/ oare dreptul N-avem r[spicat: poezia din Proletarul timpului. tatar[ a scriitorului împotriva alc[tuirii nedrepte a societ[\ii ta?/ Pentru cine lucrezi munc[ grea? slug[ devotat[,/ Te-ai întrebat oare vreodat[/ Care-i partea Muncitorule, m[nânc[?/ =i =ede Cine paharul?/ polobocul, pâine./ Cine pentru strânge câmpia?/ robit[ Cine culege via\[ via?/ Cine O umple câine/ =i-un bou c-un una Tovar[=i sânt./ cine =i vin unde de întreab[ nu-i Nimeni p[mânt,/ soare/ Ca s[ moar[ f[r[ lumânare./ Dobitoace cu fruntea în s[racii cuget[ despre moarte./ Muncitorii duc pe umeri aur, Atare condi\ii de existen\[ material[ =i spiritual[ determin[ Pot fi citate =i alte exemple care probeaz[ atitudinea protes- egrad[rii poeziei îndiscurspolitic Pa=te u zt s întrebe s[ ezit[ nu

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI +i vai, c[\ele cu inima mare,/ Voi to\i ce n-ave\i s[rb[toare./ Pentru via\a voastr[ chinuit[/ N[scoci\i din piatr[ dinamit[... 323 Poetul însu=i nu st[ deoparte. El se simte un angajat, deci un alt participant la revolt[ =i la lupt[: Iar eu cu harapnicul cu- vântului/ Am s[ r[scol furtunile p[mântului... El se vrea crainic al unei lumi noi ce va s[ vin[. Unui om s[rman din marea armat[ a mizeriei poetul îi spune cu încredere în izbân- da celor mul\i =i opresa\i: Ai =i tu dreptul la un Pa=te al t[u (Pa=te, 1937). Pentru huliganul mândru Teodor Nencev g[- se=te cuvinte de sus\inere =i îmb[rb[tare: Înva\[-te s[ joci, c[ci mâine/ Jocul t[u va fi un joc serios./ În lupta mare pentru libertate/ Tu trebuie s[ =tii s[ joci frumos. În poezia lui Teodor Nencev î=i face loc, poate chiar mai mult decât o îng[duie în\elegera propriu-zis artistic[ a literaturii, afirma\ia direct[, lozincard[: Noi credem în viitor... sau: Camarazi, camarazi,/ Împinge\i la carul istoriei./ Pune\i um[rul stâng./ C[ci iat[, v[ zic:/ Istoria cu noi doar începe (Genera\ie). Personajul liric al altei poezii (Înainte) comunic[ în acela=i mod direct pân[ la oratoria de la marginea artei programul de ac\iuni: Dar vom purcede r[zvr[tit[ gloat[/ S[ r[sturn[m istoria toat[./ Pasul nostru nedisciplinat =i viguros/ Va s[-nsemne cel mai frumos. În chip publicistic este consemnat (anume consemnat!) scopul luptei la care îndeamn[ poetul: +i singuri biruitori mâine/ Vom da tuturor azur, slav[ =i pâine. Setea de primeniri sociale, de \[rmuri noi, atitudinea militant[ fa\[ de acest imperativ al timpului constituie o alt[ particularitate a crea\iei nenceviene. Din p[cate, =i în afirmarea acestei atitudini poetul procedeaz[ prozaic pân[ la abdicarea la poezie. Chiar debutând poetic (Prieteni de pretutindeni,/ prieteni,/ Adev[r gr[iesc vou[, adev[r./ Biciui\i de toate vântu- rile,/ R[ul lumii ne-a-n=f[cat de p[r), autorul continu[ discursiv, de parc[ graba rostirii adev[rului promis nu-i permite mig[lirea pl[smuirii, c[utarea =i, mai ales, g[sirea de SCRIITORI DE IERI +I DE AZI mijloace =i procedee propriu-zis artistice, concret-sensibile, metaforice. Ca în cazul acesta: Basarabie, tu, patria mea drag[,/ Eu pe to\i fiii t[i îi salut!/ Criv[\ul pornit e s[ vesteasc[/ Pe acel ce-i a=teptat de mult. ION CIOCANU ION CIOCANU 324 în afara gândirii normale, de vreme ce =i azi =i întotdeauna =i azi =i ce vreme de normale, gândirii afara în suspiciune c[ ar demola sufletul cititorului trebuie considerat[ nota pesimist[, într-adev[r prezent[ în mai multe opere, orice a timpului =i, o dat[ cu el, a vie\ii omului. În ceea ce prive=te exprime pregnant durerea prilejuit[ de trecerea implacabil[ Nencev anume prin aceste adres[ri (c[tre suflet) reu=e=te s[ acestea n-au putut fi retip[rite în placheta de concep\ie o fi constituit, la 1967, motivul pentru care operele Adres[rile c[tre scriitorului. suflet, notele portretul pesimiste =i la alte particularit[\i noi culori adauge s[ m[sur[ în de Gheorghe Gheorghiu din periodicele anilor 1935-1940, toate multe, =i faptul confirm[ disponibilitatea liric[ a autorului. cu adev[rat cuceritoare a unor sentimente profunde pot fi aduse târziu/ Apari în visu-mi trist =i solitar... noiembrie Exemple de într-un dest[inuire doar Tupolar./ zvon mi-aduce Criv[\ul ne-am vorbit în singur[tate..., Cad clipele în urne funerare,/ inima bate./Sufletulmeuîntreg azi tr[iescdincâtetumi-aispus./Pentru fiecarevorb[-ata Eu sa: forma prin resping[tor chiar poate rece, prozaizat, nici n-arpermitedegradarea starea psihologic[. Domina\ia sentimentului sincer =i puternic sunt de natur[ general-uman[, \in preponderent de suflet, de poezii fiec[rei baza la puse înse=i motivele aici c[ adev[rat gr[dina risipit S-a amurg, în Chemare cu adev[rat poetic în fora, imaginea concret-sensibil[, sugestia liric[. El procedeaz[ imaginii. adâncul în alb, energiacomunic[riifiindtrimis[deautor sesc, de vreme ce poezia p[rin\i =i str[buni, evoc[ pentru inspirat copil[ria. natal, Excep\iile nu meleagul lip- pentru total[ =i sincer[ dragostea echivoc sau reticen\[. Anume prin monolog poetul exprim[ f[r[ ap[sat, inima, toat[ din rostit liric, personajului logul exclama\ia retorice, principalul s[u procedeu fiind totu=i mono- Cartea Bineîn\eles, Teodor Nencev n-a ignorat în principiu meta- Teodor Nencev apeleaz[ în permanen\[ la interoga\ia =i la Predestinare Trandafirul, Din dep[rtare, Desc[tu=are, cuprinde =i o seam[ de poezii spicuite Satul , de exemplu, este scris[ în vers comunic[rii poeticeîndiscurs îl simtcompus/Dintotce =i în alte lucr[ri. Este lucr[ri. alte în =i Poezii . Or, Teodor

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI trecerea timpului =i a vie\ii noastre a cauzat =i nu poate s[ nu cauzeze o nostalgie puternic[, o durere nealinat[. Cu atât 325 mai justificat[ apare orice not[ de aceast[ natur[ în crea\ia desf[=urat[ în condi\iile complicate sub aspect social, politic =i cultural ale anilor 30. Poeziile selectate din periodice confirm[ =i ele înrudirea lui Teodor Nencev cu spiritul c[l[uzitor al crea\iei lui Serghei Esenin. Motivele, tonalitatea comunic[rii mesajului, natura imaginilor v[desc un gust artistic s[n[tos al autorului, op\iunea lui pentru o poezie adânc sim\it[, generatoare de ecouri profunde în inima cititorului. Singur[tatea ca stare psihologic[ propice adâncirii personajului liric în propriul s[u eu =i dezv[- luirii sentimentului omenesc aflat adesea în taini\ele suflete=ti, uneori neb[nuite nici chiar de persoana la care ne referim concret, este explorat[ de Nencev cu îndemânarea poetului autentic. Acuitatea sentimentului =i caracterul adecvat al expresiei lui lirice adeveresc, aici ca =i în alte opere, Poetul =i Creatorul. Cartea Predestinare con\ine =i câteva opere în proz[. Cea intitulat[ Din carnetul cu nume de cântec, de exemplu, este un adev[rat poem în proz[. Lu! Numele t[u e o silab[ dintr-un cântec ce trece prin mine. Cântecul nu mai este, a r[mas numai melodia. Pas[rea a zburat departe =i-i mai aud ecoul baterii din arip[. Lu! în atare secven\e de sim\ire =i de evocare a acesteia scriitorul se afirm[ drept coborâtor în zonele de obicei t[inuite ale sufletului, acolo unde minereul trebuincios comuni- c[rii artistice a=teapt[ exploratorul capabil de acea aprofundare în sine, care e unica salvatoare a activit[\ii artistice. În seara asta ca =i-n cele ce s-au scuturat, am trecut unul pe lâng[ altul cum trec orele pe lâng[ timp. Timpul sunt eu, tu e=ti ora. În inima ta a b[tut ceva inima mea, pas[re în colivie aici totul este metafor[ =i sugestie, mai mult chiar decât în unele poezii, dominate dup[ cum am ar[tat de elementul SCRIITORI DE IERI +I DE AZI conceptual =i discursiv, uneori degradant în oratorie =i chiar în platitudine. Cuvântul, Streinul =i Singur[tate sunt alte expresii concrete =i concludente ale prozei poetice nenceviene, în pofida caracterului lor accidental totu=i în crea\ia scriitorului. ION CIOCANU ION CIOCANU 326 de antologie. rabeni, numind poezia ]n 1938 în revista Cuget clar cita cu pl[cere din poe\ii basa- postfe\ei c[r\ii, c[ ilustrul savant =i scriitor Nicolae Iorga înc[ sitatea unei atare ac\iuni consemn[m, pornind de la autorul activitatea lui, retip[rit. Pentru acei care se îndoiesc de nece- fie citit =i, dac[ s-ar g[si materiale noi referitoare la via\a =i t[ merit[ s[ fie repus în circuitul nostru de valori. Merit[ s[ basarabene a anilor 30, Teodor Nencev inegal cum se prezin- De=i nu poate fi considerat o stea pe firmamentul literaturii Cartea moldoveneasc[, 1990, pag. 169-170. Mihai EMINESCU, rusificare. de m[surile cu fa\[ primitoare mai fie s[ =i na\ional terului cu încetul popula\ia s[ se amestece, s[ piard[ energia carac- am[giri departe =i înlocuite cu familii ruse=ti, pentru ca încetul Cete întregi de familii române=ti sunt luate cu sila ori duse cu lâng[ toate aceste mai e =i sistemul de colonizare silnic[ al Rusiei. de via\[ româneasc[ e oprit[, r[u privit[ =i chiar pedepsit[. Pe cumva o slug[ s[-i denun\e; într-un cuvânt, orice manifesta\ie de condi\ie se feresc de a vorbi în cas[ române=te pentru ca nu grani\a f[r[ de a da loc la prepusuri =i persecu\iuni; ba oamenii scrie; nimic ce e scris în limba româneasc[ nu poate s[ treac[ înviat! în române=te. a Nimic Cristos în limba Pa=ti româneasc[ de nu ziua se poate în cânta a oprit este încât ruse=ti, de curmare. Administra\ia, biserica =i =coala sunt cu des[vâr=ire M[surile silnice pentru stârpirea românismului se iau f[r[ DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Publicistic[. Referiri istorice =i istoriografice Troica a lui Teodor Nencev o bucat[ (Continuare în pag. 332) pag. în (Continuare , Chi=in[u, Editura

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI GHEORGHE GHEORGHIU

ÎN IPOSTAZ{ 327 DE CERCET{TOR AL PROCESULUI LITERAR

Cât înc[ nu ne-am îndep[rtat de cartea Predestinare în care Teodor Nencev apare pentru întâia oar[ oarecum complet, consemn[m nu doar faptul în sine al selec- \iei =i al îngrijirii textelor de c[tre Gheorghe Gheorghiu, descendent =i el din Bugeacul literar, dar =i postfa\a volumului, care apar\ine =i ea alc[tuitorului culegerii. În acest eseu, intitulat Plecat f[r[ urm[, Gheorghe Gheorghiu se prezint[ într-o ipostaz[ nou[, de cercet[tor al procesului literar. Aici el a efectuat sondaje cu adev[rat profunde =i insistente, a adunat informa\ie autentic[ =i important[, contactând cu oameni în etate, cunosc[tori în am[nunt ai vie\ii =i activit[\ii lui Teodor Nencev (Ion Arnautov, Leonid +epti\ki, Ludmila +i=cov- schi etc.), cercetând arhive =i meditând asupra informa\iei descoperite. Deosebit de valoros este faptul descoperirii documentelor care vars[ lumin[ clar[ asupra vie\ii poetului în anii 1941-1944, adic[ în perioada care a urmat dup[ anul care se credea c[ e acela al mor\ii poetului. Or, Teodor Nencev n-a murit în 1941, dup[ cum se =tia pân[ odinioar[, faptul fiind consemnat =i în enciclopedia Literatura =i arta Moldovei (volumul 2, Chi=in[u, 1986, pag. 81), ci la 3 noiembrie 1944, =i a fost înmormântat într-un sat din apropierea ora=ului leton Liepaia. Demn[ de toat[ aprecierea este de asemenea reconstituirea de c[tre Gheorghe Gheorghiu a climatului social-politic =i cul- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tural al epocii în care a activat Teodor Nencev. Autorul postfe\ei Plecat f[r[ urm[ recurge în permanen\[ la nume, fapte, opere, caracterul concret =i conving[tor al studiului s[u impunându- se cu toat[ seriozitatea. ION CIOCANU ION CIOCANU 328 geacului nând încolaborarecuPavel Bo\ucartea cauz[. în demn sau în fa\a timpului în care au fost elaborate nuveletele cet[\eanului constituirea în copil[riei rostului asupra rului f[r[ s[ admitem concesii fa\[ de viziunea superficial[ a auto- o relecturare atent[, aprofundat[, în scopul aprecierii ei Mul\umesc... La revedere lui cartea retip[rit[ fost a recent c[ Faptul nemilos. de atât întârzie care luminos, viitorului struc\ia =i a rolului genera\iei tinere încadrate cum altfel? în con- lui sunt expresii =ablonarde ale în\elegerii de atunci a rostului cumin\i\i f[r[ prea multe eforturi, pionierii =i komsomoli=tii Gheorghiu despre =i pentru copii. Cumin\i din cale afar[ sau în societate. Schi\ele acestea nu denot[ o evolu\ie a gândirii realit[\ii, a în\elegerii eronate poleirii a rostului a activit[\ii scriitorului zis altfel conflict, de lipsei teoria reticen\[ o r[spântie intitulat[ cea exemplu, de e, cum importante, mesaje =i întrucâtva complicate, a c[ror lectur[ promitea sondaje adânci dualizarea profund[ a personajelor, întâlnim chiar =i în nuvelele indivi- la contribuie s[ m[sur[ în sunt nu care superficiale, =i atitudini lipsite de temei etic =i de firesc artistic =i conflicte de pe în[l\imea evolu\iei ulterioare a literaturii noastre. Ac\iuni ridicole. Cu atât mai greu de pre\uit sunt nuvelele scriitorului erau de departe ni=te contrafaceri gratuite, dac[ nu de-a dreptul de Gheorghe Gheorghiu de pe toate sectoarele activit[\ii lor în construc\ia unei vie\i noi, succesele personajelor recrutate dar entuziasmul tineretului de la sate încadrat în mod expres încoace g[sim =i unele pagini demne de o anumit[ aten\ie, poteci scriitorului ale Gheorghe Gheorghiu. Vorba e c[ în c[r\uliile de proz[ scurt[ lui special mod în consacrat fa\[, de articolul hârtie pe nut Gheorghe Gheorghiu a scris =i schi\e documentare, sem- În fond, aceea=i apreciere o reclam[ schi\ele lui Gheorghe Pornind anume de la aceast[ postfa\[ valoroas[, am a=ter- (1958), (1960). Înc[ la apari\ie aceasta exemplifica f[r[ nici . În rândcuoamenii Început de prim[var[ de Început nu trebuie s[ ne predispun[ decât la (1960) =i în altele de mai de altele în =i (1960) (1955), Pe drumurileBu- u[ ziua... Bun[ Drumuri =i Drumuri estetice La ,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI autorului =i, bineîn\eles, a artei lui fa\[ de povestirea Aurul alb, consacrat[ cultiv[rii... bumbacului =i orezului la sudul 329 republicii. Adev[rate torturi pentru cititorul din epoc[ au constituit romanele scriitorului. C[ldura p[mântului (1965) \intea s[-l cucereasc[ prin evocarea dorin\ei arz[toare a unei tinere, Ilinca Gârne\, de a deveni prima tractorist[ în raion =i prin str[duin\a nu mai pu\in ardent[ de a se afirma ca ajutor de n[dejde al partidului comunist, secretar al comitetului raional al comso- molului a tân[rului Iva=cu. În pofida multor am[nunte =i detalii pitore=ti =i sugestive, personajele a=a-zisului roman sunt mai curând manechine, nu oameni vii, cu pasiuni fire=ti credibile =i întip[ritoare. Lucrarea Ninsori în prim[var[ (1974) ni-l prezint[ pe Gheorghe Gheorghiu repetând gre=eala fundamental[ a întregii sale proze abordarea unor probleme mai curând de gospod[- rire în stil comunist decât a unora de etic[, moral[, de con=tiin\[. Maxim Moga, pre=edinte de colhoz, se treze=te invitat s[ preia conducerea unui complex agroindustrial de propor\ii, semn imposibil de t[g[duit al experiment[rilor de tot soiul, c[rora a fost supus p[mântul nostru în anii 70-80. Dat[ fiind o atare concep\ie de ansamblu a romanului, se în\elege credem de la sine c[, oricâte pagini suportabile ar avea lucrarea, ea nu are sor\i de izbând[ sub aspect propriu-zis literar. Nu se deosebe=te esen\ial de romanele pomenite nici ultima încercare a scriitorului în domeniul epicii de propor\ii Întoar- cere la dragoste (1984). Toate acestea din cauza subestim[rii factorului psihologic =i de con=tiin\[ în pl[m[direa =i în evolu- \ia personajelor. Ca s[ nu d[m exemple din crea\ia altor scriitori, numim aici câteva nuvele Lun[ plin[, Dumitri\e, Veveri\a din pinul albastru ale lui Gheorghiu însu=i, care impresioneaz[ anume =i mai cu seam[ datorit[ tendin\ei autorului de a dezv[lui probleme de con=tiin\[ ale oamenilor timpului. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Nuvelele pomenite la urm[ atest[, evident, o anumit[ evolu\ie a scriitorului, îns[ în majoritatea lucr[rilor sale el a sacrificat factorul psihologic =i cel intelectual în conceperea =i prezentarea personajelor, altfel zis n-a pornit de la oameni ION CIOCANU ION CIOCANU 330 autorul articolului citeaz[ strofa Verdea purpur[ vuie=te pe poezia =i locului. Dovezi sunt poemul eminentul poet Bolgrad român s-a la inspirat =i aflare din de atmosfera =i luni priveli=tile trei vreo cele în c[ demonstreze articolul cu Gheorghiu Gheorghe nominaliza\i liseal[tur[ acum Dragomir Petrescu =i Pavel Macedonski (fiul poetului). Autorilor Slavov,Iacob Cahuleanu, RobertBotez, +t. Ioan Cavarnali, poetului, despre acesta publicând eseuri =i articole Vladimir se comemoreaz[ împlinirea a nou[sprezece ani de la moartea care în 1939 din ini\iativa lui Dragomir Petrescu la Bolgrad Macedonski în 1876 a fost prefect al jude\ului Bolgrad, drept neîndoielnic. De exemplu, faptul c[ vestitul poet Alexandru interes un prezint[ literaturii istoriei indispensabil[ ma\ia tatea unor opere, c[ci nu e o carte de critic[ literar[, dar infor- crea\iei lor. Nu e vorba de o p[trundere ale îndr[znea\[ particularit[\i în unele intimi- la =i literatur[ în acestora debutul la privire cu Gheorghiu Gheorghe de operate dezv[luirilor mescu =i George Meniuc apar într-o lumin[ mai clar[ gra\ie amplu studia\i Nicolai Costenco, Igor Cre\u, Alexandru Cos- Vladimir Cavarnali, Iacob Slavov =.a. Ba chiar scriitorii relativ românesc în anii 30-40: Teodor Nencev, Gheorghe Bezviconi, portrete, mai multe personalit[\i care =i au onorat tablete scrisul artistic de =ir într-un succint, caracterizeaz[ Gheorghiu referitoare la lireratura român[ creat[ în Bugeac, Gheorghe informa\ie concret[, bine verificat[ sub aspectul autenticit[\ii, noastre interbelice. În contextul unei acute =i cronice lipse de în m[sur[s[contribuie la iveal[ o carte consistent[ intitulat[ periferia literaturii. prozator,ca la r[mas, a dar stângul, cu literatur[ în pornit a c[ numai nu Gheorghiu Gheorghe acesta felul În literare. criticii =i literaturii a respectiv[ etapa în frecvent[ expresie de la teme, probleme aflate la ordinea zilei, ca s[ folosim o vii, pitore=ti =i interesan\i sub aspect propriu-zis omenesc, ci Or, la o vârst[ înaintat[ el a avut fericita inspira\ie s[ dea Alexandu Macedonski în Bugeac Rondelul ora=ului mic ora=ului Rondelul considerabil laevaluarealiteraturii Stepa . Din prima oper[ pomenit[ oper[ prima Din . (cu varianta Destine literare , în care încearc[ s[ Vânt de stepe (1999), )

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI câmpia uria=[;/ Flori albastre =i flori ro=ii, libelul[ =i \ân\ar,/ Scânteiaz[ ca-ntr-un cântec de idil[ dr[g[la=[,/ +i întinderea 331 sclipe=te, =i sunt singurul ei \ar, iar din cea de-a doua un întreg tablou: Ora=ul mic te fur[-ncet/ Cu ale lui t[cute strade/ Cu oameni pro=ti, dar cumsecade/ Ce nici nu =tiu c[ sunt poet.// Cu centrul intim =i cochet/ +i f[r[ case cu arcade,/ Ora=ul mic te fur[-ncet/ Cu ale lui t[cute strade.// Prin umbra parcului discret,/ Nu se strecoar[ mascarade/ +i nu s-aud în el tirade/ Despre-al politicii secret./ Ora=ul mic te fur[-ncet. +i chiar dac[ cercet[tori de vaz[, ca Adrian Marino, consider[ c[ poetul a avut în vedere ora=ul Giurgiu, ipoteza lansat[ de Gheorghe Gheorghiu nu este lipsit[ de temei. Eventuala împ[r\ire a articolelor =i eseurilor lui Gheorghe Gheorghiu în bune =i slabe este absolut inutil[, deoarece absolut toate con\in informa\ii demne de aten\ia cititorilor devota\i literaturii noastre. Altceva e c[ În zarea anilor este un studiu amplu, iar celelalte lucr[ri sunt simple articole, eseuri, însem- n[ri de lectur[. Autorul lor se dovede=te bine informat, expunerea informa\iei este cursiv[, lectura înainteaz[ u=or, iar eseul Pe urmele unui roman pierdut este de-a dreptul incitant, comple- tând în chip fericit biografia de crea\ie a lui George Meniuc, al c[rui roman Hai, tat[! nu mai e de g[sit nic[ieri, decât într-un fragment inclus în culegerea sa R[va=ul ploilor (1986), apoi în Scrieri (vol. I, pag. 19 =i urm.). Gheorghe Gheorghiu evoc[ succint, dar suficient de concludent debuturile unor scriitori ca Igor Cre\u, Alexandru Cosmes- cu, Anatol Gugel =.a., prezint[ detaliat destinele de creatori ale lui Teodor Nencev =i Vladimir Cavarnali, acord[ aten\ie faptului c[ la revistele bolgr[dene Bugeacul, Familia noastr[, Genera\ia nou[ =i Moldavia au colaborat Alexandru Piru, Horia Hulubei, Gheorghe Bezviconi, Andrei Ciurunga (în epoc[ Robert Cahuleanu) =i alte personalit[\i azi cunoscute =i recunos- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cute. Pe deplin întemeiat[ apare în acest context afirma\ia lui Nicolai Costenco din 1936 c[ spiritul regionalist s[n[tos al revistei Bugeacul serve=te la consolidarea românismului în Basarabia. ION CIOCANU ION CIOCANU 332 odinioar[. de comuniste timpurilor ale vitrege condi\iilor tributar[ de proza caracterizat[ de noi succint în paginile anterioare, care r[mâne cu siguran\[ în literatura noastr[, spre turii române din Republica Moldova, adic[ a esen\ial la lichidarea unui gol resim\it de mult în istoria litera- =i dup[ r[zboi. Autorul ei, Gheorghe Gheorghiu, a contribuit care au activat la Bolgrad =i-au continuat activitatea literar[ scriitori de seam[ o care în m[sura în postbelice celei al =i sabil[ cercet[torului literaturii noastre interbelice, iar de altfel Într-un cuvânt, cartea F[clia, 1993, 3 septembrie. Teodor CIBOTARU autohton[ era analfabet[. nu putea fi auzit nici ]n biseric[... Peste 90 la sut[ din popula\ia rom`ne, istoriei neamului, geografiei patriei =. a. Verbul matern limbii predarea pentru na\ionale didactice cadre nici exista neasc[ ce s[ fi func\ionat ]n limba matern[. Deci, nu puteau ]ntuneric =i ruin[, ca cel rus. Nu exista nici o =coal[ moldove- Nici un imperiu, dup[ pr[bu=irea lui, n-a l[sat ]n urm[ at`ta DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ , Primele asocia\ii ale ]nv[\atorilor basarabeni Destine literare esteunaindispen- (Continuare în pag. 336) pag. în (Continuare scris cartea prin . }n s[pt[mânalul deosebire

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI MISTERUL

+I VRAJA 333 NUVELISTICII LUI VICTOR BANARU

O convingere a lui Victor Banaru a fost, iar prin cartea sa Gust de m[tr[gun[ (Chi=in[u, Editura Prut interna\ional, 1998) r[mâne, c[ omul are =i ceva atât de specific, încât nu poate fi redat în mod direct =i pe deplin. În chiar prima nuvel[ din carte, Adev[rul curat, un personaj explic[ aceast[ convingere în felul urm[tor: ...Care om nu are ascuns în gând sau în suflet ceva care nu-l poate dezv[lui nim[nui =i nici sie însu=i? Apoi: Altminteri =i-ar pierde orice mister =i farmec... Încercarea de a dezv[lui acest mister =i acest farmec ar fi, desigur, ra\iunea îns[=i de a exista a literaturii, a artei în genere. Con=tient de o atare menire a artei, Victor Banaru tinde spre dezv[luirea lui în Divanul, nuvel[ în care scrie c[ fiecare familie are misterul ei, acel ceva ce-o \ine =i o mi=c[, ceva ce nu se vede =i nu se aude, ceva ce nu =tie satul ; în Prevestire, unde dou[ pânze ale unui pictor p[zesc tihna =i misterul echilibrat al dormitorului; în +i mor\ii regret[ el nu folose=te cuvintele în cauz[, ci exprim[ semnifica\ia lor: În fiece piatr[ e atâta via\[! Trebuie numai s[ vezi =i s[ po\i s-o sim\i, s[-i tr[ie=ti armonia, s[-i vezi frumuse\ea. Victor Banaru a intuit armonia =i frumuse\ea vie\ii, a reu=it s[ p[trund[ în acel farmec al lucrurilor, care le face demne de pana artistului. O întâmplare oarecare, banal[ în fond, este v[zut[ de el =i narat[ astfel, încât sfâr=e=te în simbol, în parabol[, în nara\iune cu subtext, cu tâlc. E cazul nuvelei pomenite SCRIITORI DE IERI +I DE AZI deja Divanul. O familie tân[r[ de intelectuali rurali î=i cump[r[ un divan nou, din lemn ro=u, adus tocmai din Argentina. Un divan fermecat, de vreme ce, atra=i de prospe\imea lui, tinerii

ION CIOCANU ION CIOCANU s-au dr[gostit îndelung =i cu înfrigurare ca în anii de adoles- 334 simbolic: profund dialog alt un ascultând treze=te se unde gr[dinii, judec[\ii de apoi, imaginat[ de Rodica sub nucul din fundul via\[, fapt proiectat de Victor Banaru într-o parabol[ cu masa fac[ un ceai =i o baie. Ceaiul =i baia cu m[tr[gun[ o întorc la mai apoi cu o biat[ plant[, M[tr[guna, naturii, mai exact cu elemente ale acesteia, ca Stejarul, Cerul, for\ele cu conversând totodat[, =i, alese vinuri cu =i bucate cu mesele g[teasc[ s[ s[u tat[lui spunându-i pomene=te se ingenioas[ derealitatecrud[=ivisurialin[toare,femeia i se apropie moartea. O =tie =i femeia îns[=i. Printr-o împletire tinere, Rodica, bolnav[ de cancer. Toat[ lumea =tie c[ acesteia m[tr[gun[. intitulat[ nuvela este umane existen\ei misterul lui pliniri în virtutea unor fapte =i circumstan\e concrete. adev[rat[ poezie a dorin\ei de împlinire =i a mod al s[u, inedit. Dup[ cum procedeaz[ în s[ a=tearn[ pe hârtie o idil[, un fapt banal =i a procedat într-un drum de m[r[cini, în lumea larg[... pe pornesc familii tinerele care Dup[ foc. dea s[-i satului, cum numai doi fo=ti prieteni pot fi, sco\ând divanul în mijlocul pe cei doi vecini, odinioar[ prieteni nedesp[r\i\i, acum str[ini tuie misterul/farmecul/vraja rela\iilor dintre oameni. +i iat[-i dezv[luirii a ceva neîntâlnit la al\i autori, a ceva ce consti- perit[ de so\ul acesteia în chiar momentul desf[=ur[rii ei. de peste gard, a c[rui aventur[ cu st[pâna divanului este desco- cat =i în sensul c[ l-a atras cu o putere irezistibil[ =i pe vecinul rarea divanului încep nepl[cerile. Vorba e c[ divanul era ferme- lini=ti\i. visul cel mare. Aveau acum de toate =i puteau tr[i mai departe mu=te din timp. Au oftat pân[. Au oftat dup[. Li se împlinise cu foc, ca în anii de studen\ie, când dragostea trebuie deja s[ cen\[ matur[, când timpul înc[ nu conteaz[. Apoi s-au iubit Totu=i, cea mai gr[itoare pentru arta autorului de a dezv[- Este =i aici mult gust de m[tr[gun[; dar scriitorul n-a dorit Or, Victor Banaru nu se opre=te aici. El intuie=te necesitatea Dar via\a are =i aspecte imprevizibile. Tocmai dup[ cump[- Victor Banaru scoate v[lul de pe destinul unei femei

din care roag[ s[ i se

rat[rii acestei îm- Floarea =i spinii, Gust de Gust

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Ce ne facem cu ea? întreb[ Via\a. Fiindc[ to\i s-au împ[cat cu gândul plec[rii ei, o iau, fu 335 r[spunsul. To\i, dar nu =i copiii, insist[ Via\a. Copiii sunt naivi =i înc[ nu =tiu. To\i, dar nu =i ea îns[=i, nu se l[sa Via\a. Dar ea nu mai are putere s[ tr[iasc[, nu se ogoia Moartea. Nici credin\[. +i nici dorin\[. Da, dorin\a-i cam a\ipise, iar credin\a-i cam sl[bise. Uita- se c[ via\a trebuie s-o tr[ie=ti de parc[ ai fi în prima zi, de parc[ ai tr[i ultima or[. Îns[ puteri are. Iar cu ele =i dorin\a se treze=te, =i credin\a se înt[re=te, o \inea mor\i= Via\a. Mi-a spus-o Stejarul, iar[ prin el =i p[rin\ii no=tri, Cerul =i P[mântul. Dac[-i a=a, o las în grija ta, se l[s[ înduplecat[ Moartea. C[ e mai mult o poveste decât o dezv[luire realist[ a victoriei omului asupra lui însu=i, e adev[rat. Dar cine a decretat c[ mijloacele fantastice nu mai sunt o modalitate literar[ de a scrie despre via\[ =i despre farmecul ei? Este drept c[ pentru noi personal valoreaz[ mai mult nuvelele ca =i cum copiate de pe natur[, sfâr=ind într-o poant[ plin[ de sugestie, ca Porniri =i, mai cu seam[, Situa\ie. De=i finalul ultimei nuvele pomenite se pare prea explicitat, lucrarea aceasta ar putea fi considerat[ o capodoper[ a genului prin pu\in[tatea textului =i prin marea for\[ de sugestie a finalului. O femeie îl dorea cu toat[ ardoarea pe un b[rbat, c[ruia i se dusese vestea de amant frumos =i viril. Când acesta, dintr-o absolut simpl[ întâmplare, opri motocicleta în preajma ei, femeia se pierdu, picioarele-i nu mai erau ale ei,... sudorile-i înmuiaser[ trupul =i-i înlemniser[ mâinile. Abia când el desc[lec[ de pe motociclet[, o lu[ galant de mân[ =i o ajut[ s[ urce pe scaunul din urm[, ea î=i reveni, îl cuprinse de mijloc =i-=i lipi strâns obrazul de spatele lui lat. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Lacrimile ei, aduse de vând sau poate de bucuria momentului ce trebuia s[ se împlineasc[, se amestecau cu sudoarea lui, sudoare de b[rbat dorit. Trupurile li se contopiser[ în b[taia vântului. Lumea nu mai exista. Erau doar ei =i drumul. ION CIOCANU ION CIOCANU 336 se întâmpl[. Spre bucuria noastr[, a cititorilor. pulverizeze misterul =i vraja nuvelei. motocicleta puf[i, str[nutând, =i muri. atunci, tot c[, =i realizeze s[ s[ avea nu ce porniri unei al nuvela, f[r[ s[ ni se spun[ (despre turm[) c[ fusese martor e-e... lung auzi el în loc de mul\umit[. zise La revedere, femeia nu-i r[spunse nimic. Numai un be- b[rbatul Când sinistr[. t[cere într-o f[cut l-au sat în înapoi cum un zid de ghea\[ se ridica între ei. Drept care drumul sim\i femeia Înjosit[, b[trân... berbec de lân[ a aducea lui la care o orbise anterior: Nu mai era el ce se credea. +i p[rul spun[ în fa\[. Dar se re\inu. Î=i =terse ochii =i-l privi cu ur[. ce?! strig[ ea în sine cu desperare. Prostule! ar fi vrut ea s[-i ursuz cu motocicleta. nu mai era lâng[ ea. În bra\e n-o mai strângea... El se por[ia le=in[. Pentru o clip[ doar. Apoi î=i reveni. Deschise ochii. El tulpina de copacului, îi grijuliu netezi obrazul rezem[ =i buzele o arzânde... Atunci =i femeia bra\e în ging[=ie cu lu[ În cazul altor nuvele ale lui Victor Banaru lucrul acesta nu Explica\iile de aceast[ natur[, chiar scurte detot, fac s[ se încheie se s[ trebuit fi ar suspensie de puncte aceste Cu Be-e-e..., încuviin\[ de pe deal turma de oi... Be-e-e... r[sun[ ecoul în vale. Bineîn\eles, acum b[rbatul r[m[sese, pentru ea, f[r[ aureo- Faptul c[ o uitase, fie =i numai pe-o clip[, o r[v[=e=te. De Ajun=i în vârful unui deal, el coborî de pe motociclet[, o Alexei MATEEVICI, români. A=a trebuie s[ facem =i noi! =i Macedonia nu se numesc dup[ locurile unde tr[iesc, ci-=i zic Bucovina =i Transilvania. România, Fra\ii no=tri prin din Bucovina, a=ezat Transilvania românismului, al trup marele din Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, îns[ facem parte DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Opere , vol. I, Chi=in[u, Editura +tiin\a, 1993, pag. 463. (Continuare în pag. 351) pag. în (Continuare

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI VASILE SEVERIN

ÎNTRE GAZET{RIE 337 +I LITERATUR{

Prezent în libr[rii cu cartea Strechea boilor (Chi=in[u, Editura Labirint, 2002), Vasile Severin se dovede=te un gazetar harnic, dublat de un scriitor talentat. Precizarea poate p[rea superflu[, îns[ nu =i în cazul nuvelelor =i nuvele- telor comice =i satirice cultivate de acest autor. Unele opere ale lui Vasile Severin au personaje =i adrese concrete, confun- dându-se cu tot atâtea cazuri autentice, particulare, adeverind jurnalismul lor declarat, altele, chiar având ca punct de plecare întâmpl[ri reale, sfâr=esc într-un înalt grad de generalizare, altfel zis de tipizare, specific literaturii artistice, =i în spectaculoase r[sturn[ri de situa\ie. Bineîn\eles, nuvelele =i nuveletele autorului se deosebesc între ele sub aspectul valorii în sine =i al importan\ei propriu-zis etice a faptelor puse de el la temelia operelor cu pricina. Oaza celulelor ferice, de exemplu, iar de altfel =i Obida dentistului, Geografia aplicat[ =i alte lucr[ri, pot fi luate de cititori drept glume oarecum ieftine, a c[ror lectur[, de=i pl[cut[, ne las[ cu impresia c[ autorul e un colec\ionar de fapte =i f[pticele bune de povestit la un pahar-dou[ de vorb[ diluat[ cu ceva lichid priitor dezleg[rii limbii. Ajun=i îns[ cu lectura la nuvela Hai noroc, punga=ule!, ne pomenim ca =i cum în fa\a a dou[ registre tematice =i stilistice. Începutul acestei lucr[ri este cu siguran\[ o alt[ nuvelet[ în care autorul mizeaz[ pe hazul propriu-zis al întâmpl[rii cu un biet punga= care, în troleibuzul aglomerat, bag[ mâna în SCRIITORI DE IERI +I DE AZI buzunarul omului =i nu înceteaz[ opera\iunea nici în clipa în care omul îl îndeamn[ cu bini=orul s[ se astâmpere. Dimpo- triv[, încurajat de un al doilea punga=, el scoate portmoneul omului, la întreb[rile acestuia r[spunde ruse=te =i chiar atunci ION CIOCANU ION CIOCANU 338 groaza: ne piere neamul, fra\ilor! +i mai constat: f[r[ îndoial[, fl[c[ul acesta, poate aproape pierdut, =i m[ str[punge mila =i care nu se sfie=te s[ conchid[ în mod gazet[resc: M[ uit la viitor ne mai a=teapt[! , Vasile Severin r[mâne un publicist dincolo de gardurile din sârm[ ghimpat[ ale pu=c[riilor. Ia ce buzun[rind pasagerii prin troleibuze =i autobuze, iar mai târziu apoi gunoi, de l[zile la pe început la vezi =i-i mii de zeci la conducerea de ei, încât azi num[rul copiilor vagabonzi a ajuns tip: +iatâtdemult[=imaregrij[aavutînacestr[stimp ai acestui meleag! s[-i hr[neasc[ doar sunt urma=ii no=tri, st[pânii de mâine îmbrace, s[-i =coal[, la mearg[ s[ copila=i ace=ti de grij[ copii vagabonzi, am scris cu durere c[tre conducere, s[ aib[ atâtor a =i lui soarta de îngrijorat e, a=a de, Apoi, toate. de peste ea cu o centur[ sold[\easc[ L-am hr[nit =i l-am întrebat descoperit, îmbr[cat doar într-o bluz[ capul ro=ie de cu dam[ ger,era Pe=i mânu\[! încins de prins l-am eu =i pâine de cela care a încercat s[-mi fure de pe mas[, la cafenea, o felie pe= =i cu priviri speriate sub sprâncenele-i arcuite este b[ie\elul pr[da=ul. recunoscut cam târziu, dup[ ce v-am scos punga, r[spunde perplex =i-l întreab[ spontan: De unde m[ =tii, b[? P[i, v-am de azi. La auzul adres[rii cu bade jurnalist autorul r[mâne etic[ modest[. Sau, în orice caz, obi=nuit[ în contextul zilelor valoare o de hazlie, întâmplare o aici =i prezinte s[ fost b[ne=te?, kitschul ar fi fost perfect. Or, inten\ia autorului n-a nului portmoneului: Ce dai, bade jurnalist, a=a de tare, cio- pe trotuar îndoit, aproape c[ pe brânci, dup[ care îi zice st[pâ- pus la baza ei în momentul în care tân[rul punga= a coborât Vasile Dac[ Severin ar caragialian[. fi încheiat nuan\[ lucrarea sa de cu prezentarea kitsch faptului un citim c[ impresia p[str[m român[, limba momentan astfel înv[\ând leu!, centur[, în torba cu ou[, de-l face s[ zbiere s[lbatic v[-le- sub scatoalc[ o scap[r[ îi portmoneului st[pânul când +i chiar atunci când apeleaz[ la observa\ia mali\ioas[ mali\ioas[ observa\ia la apeleaz[ când atunci chiar +i Urmeaz[ o explica\ie pur gazet[reasc[ tân[rul acesta chi-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cineva are grij[ mare =i stabil[ s[ disp[rem de pe acest meleag, mai întâi umplând taigalele =i ocnele cu noi! 339 Facem abstrac\ie de faptul c[ nuvela în cauz[ a fost scris[ mai demult, adic[ e ni\el învechit[ sub aspectul aluziei la taigale =i ocne, =i încerc[m s[ ne dumerim: ce e aceasta? o coborâre înten\ionat[ a kitsch-ului la interven\ia publicistic[ ordinar[? o înfrumuse\are m[iestrit[ cu un debut captivant a unei istorii autentice cu un copil vagabond, ajuns între timp ho\ de buzu- nare? o tentativ[ de ridicare a schi\ei gazet[re=ti la nivelul de nuvel[ artistic[? Poate c[ autorul nu s-a gândit la o atare problem[ preponderent teoretic[. Mai curând Vasile Severin a spus ceea ce l-a fr[mântat în leg[tur[ cu cazul pus la fundamentul lucr[rii sale =i a procedat intuitiv la îngem[narea unei situa\ii concrete, vii, palpabile, antrenante, captivante cu o explicitare în manier[ jurnalistic[ a acelei situa\ii =i ne-a dat o lucrare-hibrid, literar-publicistic[ sau publicistico-literar[. Publicist-scriitor sau scriitor-publicist, autorul acestei c[r\i, care se las[ parcurs[ cu o curiozitate spiritual[ mereu sporit[, vine din v[lm[=agul pestri\ al vie\ii noastre de ieri =i de azi, ne face s[ râdem din suflet de anomaliile unei existen\e precare, pentru ca tot atunci s[ c[dem pe gânduri =i s[ ne pun[ pe frigare dezv[luirile din poantele lui pline de un con\inut dureros, ca cele din +vabii ( Nu, tat[, du-te acas[ =i intr[ înapoi în kolhoz ) sau din Pilda lui nea Pitecantrop ( Hmm, straniu lucru, toat[ via\a tr[ie=te în Moldova, =i nu =tie limba rus[! ). În încheiere o men\iune aparte pentru ciclul de p[\anii postfoiletoniste Peni\a roas[-ntre din\i, lucr[ri v[dit =i declarat gazet[re=ti, în care îns[ Vasile Severin prin arta nara\iunii =i, mai ales, a poantei ridic[ jurnalistica ordinar[ la un nivel literar în m[sur[ s[ satisfac[ cele mai mari exigen\e ale cititorului contemporan. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION CIOCANU ION CIOCANU 340 z[gazul =i g[sind u=or calea spre rupând sufletul acum nostru, al adânc, cititorilor: în timp mult \inut sufletesc preaplin unui ale stilistic aspect sub orchestrate bine de nea=teptat spunerii, ca o durere pe care n-o mai po\i t[inui în suflet. prin prospe\imea rimelor =i nu în ultimul rând prin energia se învrednice=te sub pana autorului de aripi =i scurme!), pas[re cât valoreaz[, de vreme ce =i acesta zboar[, drept care mat[ prin imagini bogate (numai asem[narea timpului cu o poetic[ a timpului în trecerea lui implacabil[, cugetare expri- Pe muchii de suflete, / Nimeni s[ le sufere este o alt[ efigie I-a= t[ia =i scurmele, / S[ nu lase urmele, / Lacrimile, multele, / cer s[-i scapere, / I-a= rupe aripele, / S[ nu zboare clipele, / disponibilit[\i creatoare. De-ar fi timpul pas[re, / Umbra-n gerea c[ în persoana lui Vasile Micu avem un autor cu reale ga poezie, ca imagine a trecerii vie\ii, ne alimenteaz[ convin- Când o s[ ne lepede / Via\a-n zbor de lebede veste de / Ce ne-a=teapt[ o lespede / Cu inscrip\ii netede, / Cum zbura\i de repede, / Ca frunzele ve=tede, / +i ne-aduce\i metaforelor,compara\iilor, epitetelor:Zil norima, ca în poezia titular[, lesne remarcabil[ =i mo- prin chiar natura surprinz[toare, prospe\ime o de adesea bogat[, rima cultiv[ poetice, formei a fin[ intui\ie o are genetic[, poe\ii cu studii filologice. Domnul academician, specialist în la chiar întâlnit[ rar stilistic[ îndemânare anumit[ o tual[ aspecte esen\iale. Întâi de toate, ne-a a\â\at curiozitatea spiri- este o apari\ie editorial[ curioas[ =i îmbucur[toare sub câteva Poeziile domnului Vasile Micu sunt izbucniri sincere =i sincere izbucniri sunt Micu Vasile domnului Poeziile Dar nu numai imaginile-metafore (albe lebede), ci întrea- Placheta de versuri LUI CULMILE +I ADÂNCIMILE VASILEMICU Zile albe e albelebede,/ de Vasile Micu

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Ce trist =i ce simplu / Coboar[-n noi timpul! / Ca râul de munte / Din piscuri c[runte. / Nici drum =i nici punte, / Se pierde, 341 se-ascunde, / Doar zbucium se-aude / +i nu =tiu pe unde, / +i nu prinzi de veste / S-a dus sau mai este În ce ne prive=te, punem pe primul plan al meritelor autorului natura gândirii lui, care e una interiorizat[ puternic. Încerc s[ m-ascund / În mine, la fund se dest[inuie autorul, cobo- rând în adâncimea propriului suflet. De acolo, din adâncimile imagina\iei =i ale sim\irii, poetul scoate alte imagini marcate de prospe\ime =i chiar de inedit (Scheletu-mi aud / Sau sufletul nud). Insolit[ este =i aceast[ metafor[ a timpului care, de data aceasta, nu c[ zboar[ ca în poezia citat[ anterior, ci roade la temelia vie\ii noastre Un lup surd =i mut, / Cum roade t[cut, / Hain veninos, / +i stoarce din os, / +i-ntoarce pe dos, / Ce-a fost, ce n-a fost De acolo, din adâncimile sufletului =i ale gândirii poetului, r[zbat la noi, cititorii, un =ir întreg de imagini vii, palpabile am zice, ale trecerii nemiloase a timpului, altfel zis a vie\ii: Ce e via\a? Doar secunda, / Mereu zbuciumat[-n unde. / O durere f[r[ fund e / Nici n-ai unde te ascunde. / Via\a este? Unde-i? Unde?, Via\a noastr[-i fulg de nea / +i nu =tie nimenea / Când =i unde va c[dea , Foaie verde =i-o sipic[, / Via\a-i ca o p[s[ric[, / Zboar[ f[r s[ prinzi de veste / +i nu =tii: s-a dus, mai este , Via\a noastr[-i floare-aleas[ / +i nu e ca iarba deas[ / Tot mai tân[r[ s[ ias[ / Dup[ fiecare coa- s[ E problema principal[ a existen\ei noastre pe p[mânt, =i poetul se întreab[ retoric, bineîn\eles, ce ar face s[-=i perma- nentizeze via\a, a=a cum este ea: cu bucurii =i necazuri, cu izbânzi =i p[cate: Floare-aleas[, floare-aleas[, / Cum s[ te feresc de coas[? Este mult[ durere în con=tiin\a îns[=i a efemerit[\ii vie\ii noastre pe p[mânt (Trece via\a / Precum cea\a, / Precum roua / Diminea- \a ), îns[ poetul nu desper[, ci lanseaz[ îndemnuri (Asta-i SCRIITORI DE IERI +I DE AZI via\[? / Da, e via\[! / Tu încearc[ de te-aga\[ / De-o lumin[, nu de-o a\[), se gânde=te la faptele prin care omul d[inuie=te =i dup[ moarte (Fericit cel de r[mâne / +i cu dragoste se \ine / Printre cei ce vor fi mâine), ba chiar atunci când con=tien- ION CIOCANU ION CIOCANU 342 r[mâne unîndr[gostit ales. de alta n-am Dar / sens, f[r[ =i chiar Poate dar,/ este-un butade cu sens filozofic: +tiu c[ toate-s în zadar, / ia pânde=te ne ce neantului fa\a în resemnarea iar =ters ), s-a nu dac[ Drumul / mers, am cum =i mers Cei ce vin din urma mea / S[ poat[ u=or vedea / Pe-unde-am ce-i bun ceva mai bun, / Pe-unde-am mers un semn s[ pun. / str[duin\a de a =i-o tr[i demn (M[ tot zbucium s[ adun / La tizeaz[ c[ avem numai o via\[ pe p[mânt, î=i dezv[luie succint Poate-a= crede c[ mai sânt / +i mai d[inui pe p[mânt. pe rând, / S[ le v[d din când în când / Ochii lumii bucurând, / dup[ moarte: Câte le-am f[cut în gând, / de le-a= trece rând pentru culmea esen\ial[ pe care o putem jindui d[inuirea =i a adâncimilor sale, materializate în fapte concrete, piedestal gând cele din compartimentul oarecum hibrid fic[, în cele din ciclul de versuri erotice versuri de ciclul din cele în fic[, poetic[ a exprim[rii acestui adev[r în operele cu tent[ filozo- a lui Vasile Micu este nou[ prin modalitatea surprinz[tor de prin faptele bune, nu este un adev[r nou, îns[ cartea supravie\uind bine, pentru luptând =i bine la gândind tate, nu i-a învins. Îndulcind calea de-apoi / Cu speran\a unui vis / C[ moartea oarecum ordinare ale oamenilor ce-au plecat de printre noi / urc[ înspre cer) este o metafor[. Culmile sunt =i izbânzile printr-un singur cuvânt cerul (Sufletul se \ine-n cel / Care premis[ a culmilor jinduite. C[ aceste culmi sunt exprimate +i culmile spre care-acum r[zbate. citim, vedem atât de bine / Din ce adâncuri dep[rtate vine / nou în c[utare / Pe drumurile-acestea scrise toate, / Când le soare omului evocat în miniatura cu tent[ filozofic[ intitulat[ Neavând de ales, personajul liric al poeziei lui Vasile Micu C[ avem o singur[ via\[ pe care urmeaz[ s-o tr[im cu demni- ca poet de în\elese sunt omul vine care din Adâncurile , de vreme ce =i aici autorul vorbe=te despre o permanen\[ C[dea, se ridica, urca spre soare / +i o pornea din pornea o +i / soare spre urca ridica, se C[dea, de via\[,iubire, Sedus de umbra unui (Floare ales[) (Floare de zbor,asemeni +tiu c[ via\a forma unei forma Zile albe Spre =i în =i

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION VIERU,

NEDESP{R|IT 343 DE SAT +I DE |{RÂNE

Cunoscut cititorului prin c[r\ile de poezii O palm[ de cer, Ploile dorului, Fluvii, prin câteva plachete de versuri pentru copii, Ion Vieru se afirm[ plenar ca poet al p[mântului natal în volumul Rostul \[rânii (1980). Am putea spune din capul locului c[ dragostea pentru meleagul ce ne serve=te drept leag[n =i mormânt, iar în intervalul dintre etapele semnificate de acestea drept câmp vast de manifestare a tuturor virtu\ilor de care suntem capabili, este o tr[s[tur[ de caracter a eului liric al c[r\ii. Ne d[m seama, f[r[ îndoial[, c[ eul liric e o fic\iune, o no\iune conven\ional[, c[ tr[s[turi de caracter el are câte poezii d[ la iveal[ autorul respectiv, totu=i exist[ o dominant[ a tr[irilor, dispozi\iilor suflete=ti, problemelor de con=tiin\[ pe care le exprim[ poetul prin mijlocirea lui. O astfel de dominant[ a eului liric al c[r\ii Rostul \[rânii ia na=tere, mai cu seam[, în poeziile despre multîncer- catul, multp[timitul, dar ve=nic ren[scândul =i pururi iubitul nostru plai natal. Drum deschis spre hume =i izvoare, / Dac[ nu-l =tii ast[zi, / Când vei fi în stare? se adreseaz[ poetul c[tre un interlocutor imaginar, anonim, ce-i sluje=te drept mijloc de verificare a vigorii sentimentului de comuniune spiritual[ cu huma în care ni se odihnesc mo=ii =i str[mo=ii. Drum deschis spre casa p[rinteasc[, / Dac[-l dai uit[rii, / Cine-o s[-l cunoasc[? poetul parc[ îi însceneaz[ un rechizitoriu moral, etic, cet[\enesc p[mânteanului ce se desprinde u=or de genera\ia al c[rei destin e chemat s[-l duc[ la cap[t cu demnitate, cu SCRIITORI DE IERI +I DE AZI rost, frumos. Drum deschis spre brazde =i \[râne, / Dac[ nu-l =tii ast[zi, / Ai s[-l =tii tu mâine? dialogul poetului cu cititorul nu este mai pu\in sever, dur, neiert[tor, îns[ interlocutorului

ION CIOCANU ION CIOCANU imaginar i se las[ totu=i o =ans[ de a se salva mâine. 344 nul cu toate însemnele acestuia. Câmpia devine o aren[ în aren[ o devine Câmpia acestuia. însemnele toate cu nul care într-un fel sau altul este evocat[ \[râna, alteori \[ra- pivot, se umplu de o arom[ specific[ majoritatea operelor în imaginii- imaginii-cheie, rosturile de zis altfel fica\iile, mereu demni de destinul pe care ni-l f[urim con=tient. numai \[râna; rostul acesteia e s[ ne \in[ mereu în picioare, înseamn[ nu \[râna Vieru Ion la fel la muma, =i ci mama, existen\a noastr[. Dup[ cum la Grigore Vieru mama nu e numai cep\ia lui artistic[ muma îns[=i, acea care sus\ine =i vegheaz[ inten\ia de c[petenie a autorului volumului: \[râna e în con- via\[ mum[... o ca pa=ii Prin / îndrum[ îmi \[râna, ea, +i îndemân[, la ei liric afirm[ direct: Crescut-am firav din \[rân[ / Cu suflul a omului cu p[mântul natal, în contextul poeziilor în care eul contextul volumului, care-i un imn consacrat leg[turii de sânge Cu ap[ dintr-o fântân[ / S[pat[ la marginea satului... \[rân[. / +i i-au stropit ochii =i fa\a / +i neasemuita inim[-a lui / arde-n v[p[i,/Înlocul piept / Doar un num[r mic de b[t[i, / Medicii, / Privind cum Când au v[zut / C[ îi scad b[t[ile inimii, / Când îi r[mase în de de autor în poezia autorul. conteaz[ care pe vraja în cuvânt, de dincolo deci textului, atât în text, în cuvânt, cât în atmosfera ce plute=te pe deasupra sim\irea =i asimilarea acestora, de vreme ce poezia sa nu rezid[ savurarea, la imaginilor, lectura fapt la de desprind se ce un liric incorigibil, ce tinde s[ influen\eze cititorul prin fiorii publicistic. Dar Ion Vieru se dovede=te, chiar =i în atare opere, violen\[, îi asigur[ autorului dreptul de a fi oarecum direct, tele, atitudinile se cer exprimate cu destul[ claritate =i chiar artistice preferate de autor. Poezia-program, în care sentimen- con\inutului întreguluivolum=inepuneînfa\amodalit[\ii Anume în contextul atmosferei create de sensurile, semni- Deosebit de semnificativ e versul citat la urm[. El dezv[luie O realitate poetic[, fictiv[ ca arta în genere, dar credibil[ în Astfel stând lucrurile, tabloul v[dit conven\ional, imaginat Textul comentat ne introduce firesc =i cu siguran\[ în miezul Transplantare acelei inimiîipuser[/Unpumnde , se las[ crezut f[r[ greutate:

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI care \[ranul lupt[, învinge, se afirm[, deci tr[ie=te: Aici \[ranii seam[n[ =i strâng, / Aici li-s bucuriile =i-amarul, / Când anu-i 345 mai s[rac =i mai n[tâng / +i când le umple, mai bogat, hambarul. Câmpia se dovede=te un fir, poate cel mai trainic, ce leag[ între ele genera\iile: Aici din prim[var[ pân târziu, / Când brumele se-abat peste câmpie, / |[ranii vin mereu din tat[-n fiu, / Din mo=i-str[mo=i, de-o-ntreag[ ve=nicie. În largul de necuprins al câmpiei omul î=i g[se=te împlinirea spre care râvne=te. Multe alte poezii din volum ar putea fi date drept exemple concludente în aceea=i ordine de idei: Mo= Ion, Umbrele- asfin\itului, Poe\i au fost..., Ascult[ cuvintele..., De când ne =tim..., Eu s[ te cânt, Moldov[... +i poeziile despre osta=ii ce au ap[rat p[mântul nostru (Balada tatei, Inima osta=ului necunoscut =. a.), =i adresarea franc[, plin[ de o gravitate aparte a spunerii poetice (E=ti una cu p[mântul), =i alte opere se cer numite aici în scopul desemn[rii, fie =i aproximative, a acelor pagini, în care se simte, se în\elege, se transmite u=or =i captivant ideea c[l[uzitoare a volumului Rostul \[rânii. În fond, acela=i a r[mas statutul literar al poetului în cartea sa Autografe în câmp (1981). Destinat[ elevilor din clasele superioare, aceast[ edi\ie î=i propune s[-i fac[ pe cititori con=tien\i de sentimentul în[l\[tor al dragostei pentru ba=tin[, pentru oamenii muncii de la \ar[, pentru tot ce mo=tenim, f[urim =i la ce sper[m. Ea reprezint[ o selec\ie de opere poetice cunoscute din c[r\ile anterioare ale autorului Ploile dorului, Fluvii, Rostul \[rânii, precum =i de lucr[ri noi, axate pe motivele-pivot ale crea\iei lui. Cântecele mele toate, / Necân- tate ori cântate, / R[s[rite-s din \[rân[, / Din \[râna mea b[trân[, se dest[inuie poetul. Înrudirea lucr[rilor lui cu horele =i doinele str[bune nu este numai declarat[ în poezia inaugural[ a c[r\ii, ci constituie o permanen\[ a tuturor c[ut[rilor =i realiz[rilor autorului. Astfel încât afirma\ia din finalul poeziei Cântecele mele Cântecele mele toate / R[s[rite-s de prin SCRIITORI DE IERI +I DE AZI sate se dovede=te pe deplin întemeiat[. Desigur, poetul e con=tient de faptul c[ mirosul de brazd[ reav[n[ al operelor sale nu-i poate asigura în mod automat succesul. +i, drept consecin\[, el nu se simte satisf[cut de ceea ION CIOCANU ION CIOCANU 346 refuzul metaforiz[rii excesive. Acestora, precum =i cititorilor sia literar[ atât de sensibil[ (sor[ cu sentimentalitatea) =i la criticii de factur[ modern[ sau, cu alte cuvinte, refractari la expre- mit[ suspiciune fa\[ de c[r\ile lui, manifestate pe ici-colo de printre holde, / Ca pe palm[ întins... De aici, probabil, o anu- în câmpie, Undeva într-o doin[, / Undeva într-un vis, / Undeva satul / Ca un cuib de ciocârlie, / Undeva lâng[-o ap[, / Undeva Mi-i plat): metafore, de lipsit înseamn[ nu ce (ceea direct cauz[. Totu=i, în majoritatea cazurilor el îmbr[\i=eaz[ scrisul de efortului adeveritoare sugestii succes s[g[seasc[temelorabordatesensuri,semnifica\ii, de vie, Soarele r[sare... cânt[re\ al motivelor men\ionate: în mult decât poe\i. Nici Ion Vieru nu se mul\ume=te cu rolul de cu aceea a autorilor ce se vor =i filozofi sau, în orice caz, mai imprim[ versurilor lui acesta o fizionomie faptul spiritual[ inconfundabil[ =i \ar[, la de via\a din recrutate motivelor asupra special în simte, =i vede ce tot a asupra rustic[ rent p[mânt cuminte, / Destinul meu / Din veacuri înainte. de vreme ce în final ni se confeseaz[: Cuminte pâine / Pe-acest însu=i, \[ranul cu identific[ se scriitorul urm[ la Pân[ lan. prea pu\in / O singur[ l[ut[ / S[-\i cânte / La o margine de an de an. Adresându-i-se pâinii, poetul sus\ine cu pasiune: E minte pâine / |[râna mea t[cut[, / +i visul meu, / +i truda hul meu fierbinte, / +i suflet, / +i amintire din str[buni, Cu- =i îi =opte=te adev[ruri mari, sacre: Cuminte pâine / V[zdu- pentru individul înfometat. Poetul îi g[se=te descifr[ri frumoase ea înseamn[ ce ceea numai lui versurile în e nu pâinea pâinea =i f[uritorul acesteia omul de la \ar[. Anume cânt[; cânt[ Vieru Ion frumuse\ea. toat[ de poezii multe plasat a +i sap, =i-l caut, =i-l aleg / S[ \i-l aduc, Moldov[, -ntreg. dedicat[ ba=tinei, dup[ c[r\ii, care se a angajeaz[ sincer încheiere =i de responsabil: poezia în Vieru Ion afirm[ adev[rat, cuvântul potrivit / +i, oricât l-am c[utat, / Nu \i l-am spus cuce a acumulat între timp. C[ pân[ azi n-am dovedit / S[-\i spun Autorul Între dest[inuirea sincer[ =i promisiunea riscant[ scriitorul Autografelor în câmp =i în alte lucr[ri el încearc[ nu f[r[ adopt[ o viziune preponde- interpretare Acelea=i brazde, O, vi\[ a temelor în temelor a

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI care o fi împ[rt[=ind opinii similare asupra artei, am putea s[ le amintim c[ metoda literar[ exemplificat[ de Ion Vieru, 347 pe de-o parte, =i cea preconizat[ de Leonida Lari sau Nicolae Dabija, pe de alt[ parte, nu se exclud reciproc. Avem tot dreptul s[ prefer[m una celeilalte, dar n-avem nici un temei s[ punem la îndoial[ dreptul la existen\[ al metodei pe care n-o agre[m noi personal. O, vi\[ de vie, / Atotr[bd[toare, / O, mam[ prea bun[ / Trudit[ pe deal, / O, lacrim[ dulce / +i n[sc[toare, / +i foc de balad[, / +i ideal... în atare descifr[ri ale sensurilor spirituale ale plantei autohtone g[sim gânduri, idei, atitudini care fac cinste oric[rui poet. Simplitatea spunerii poetice, practicat[ de Ion Vieru, ba chiar =i directitatea acesteia, se deosebesc net de simplismul gândirii autorilor pentru care vi\a de vie, de exemplu, este pur =i simplu vi\[, iar poezia în- seamn[ constatare, mimare sau încântare ieftin[, de=i poate =i sincer[, în fa\a realit[\ii sau numai dolean\e. Ar fi, probabil, suficient s[ cit[m strofa de încheiere a poeziei O, vi\[ de vie, pentru ca s[ ne convingem c[ scriitorul pune accente spirituale ap[sate pe anumite realit[\i (=i idei), ceea ce asigur[ operei sale o demnitate aparte: +i nu e putere, / Nici una în lume, / S[-\i smulg[ butucul, / De aici, din p[mânt; / O, vi\[ de vie, / Crescut[ anume / Cu aripi de hor[ / +i aripi de cânt. Astfel v[zute, sim\ite, în\elese, interpretate, poeziile lui Ion Vieru î=i dezv[luie calit[\i indiscutabile. Drept c[ nu toate; nu Autografe în câmp este cartea de rezisten\[ a autorului; fa\[ de Rostul \[rânii sau poate =i fa\[ de Fluvii, cartea de la urm[ este palid[. O fi fiind din cauz[ c[ reluarea lecturii operelor incluse aici nu se soldeaz[ cu acelea=i impresii pe care ni le-au produs ele la prima lor publicare. O fi fiind =i din cauza unor tipare de gândire =i de exprimare, acum mai evidente, ca finalele stereotipe O, satul meu, / A mea Pelinie..., O, satule, cu geamurile tale / +i cu-ace=ti oameni / Voi mai fi în rând?, O, cât[-n\elepciune / |[râna SCRIITORI DE IERI +I DE AZI a-nc[put!, Vai , tu, sor[ a durerii!..., O, iernile copil[riei mele..., O, nu credeam, vioar[, / C[ vorba e de noi! sau: Cine s[ =tie / De zbuciumul meu, / C[ lutu-n cuvinte / Se sap[ mai greu?, Pe unde mai sunt, / Pe unde mai sunt ei, / Prietenii ION CIOCANU ION CIOCANU 348 =i izvor, / În spic de grâu, / În dragoste fierbinte... u=or / S[ ne îndrume pasul înainte; / El s-a schimbat în bezn[ îns[ aici, ci explic[ în continuare: M[car atât, / C[ nu i-a fost nu suntem încânta\i, dar care e... pasabil. Autorul nu se opre=te din ce ne-a dat, m[car o parte? iat[ un final retoric, de care ne-a crescut pe noi. / Vom fi vreodat[-n stare înapoi / S[-i d[m, simpliste =i inutile, ca poezia limitat la astfel de încheieri =i n-ar fi continuat cu explica\ii fi s-ar dac[ suportabile fi ar care lucruri =i are Vieru Ion c[ idei pe potriva a=tept[rilor. =i sentimente de purt[toare oper[ în transform[ se nu fa\[, b[trâni... În atare cazuri inten\ia autorului r[mâne la supra- ridic[-n slav[ plaiul / Cu izvoare-r[d[cini. // Lucruri sfinte din Lucruri sfinte din b[trâni; / Pâinea, cântecul =i graiul / Ne +i înhume-adâncifântâna/ se zbate: Lucruri sfinte din b[trâni; / Ploaia, focul =i \[râna / semnificative =i mai sugestive) pentru ideea în numele c[reia g[seasc[ îns[ am[nuntele =i detaliile cele mai potrivite (mai a pus suflet, a inten\ionat s[ pun[ =i gând (atitudine), f[r[ s[ Cu visu-n spicul doldora de stele... plugul ce v[ taie în f[=ii; / Câmpii întinse / Patimi ale mele / de toamn[ plumburii; / Câmpii întinse, / |arini obosite / De atitudine): Câmpii întinse, / Dealuri dezgolite, / Sub nourii de lucrare lipsit[ chiar =i de sentiment (nu numai de gând =i întâmpl[ în poezia se cum dup[ idee, de nefulgerat sentimentalului nivelul la lator. Ion Vieru se dest[inuie sincer =i cu sentiment, dar r[mâne rative, insuficiente, sup[r[toare. minore fa\[ de inten\ia de crea\ie, lesne b[nuit[, ci =i decla- la explica\ii poetice, =i apeleaz[ se întâmpl[ El ca acestea imagini. s[ fie prin nu numai vorbi a de autorului putin\a s[ le omori? =. a. O anumit[ doz[ de retorism tr[deaz[ ne- din anii acei?, Atâtea-n jurul meu culori... / +i cum s[-ncerci Am obiectat în leg[tur[ cu finalele retorice, dar observ[m Acelea=i, în fond, obiec\ii ridic[ unele opere în care autorul Nu sunt rare nici poeziile în care nu întâlnim nimic reve- Locul prin care trec... P[mântu-acesta. Lucruri sfintedinb[trâni.// Sau iat[ un exemplu P[mântu-acesta

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI De unde tragem concluzia c[ =i la o vârst[ literar[ apreciabil[ scriitorul =i nu-l avem în vedere numai pe Ion Vieru 349 se întâmpl[ s[ suspende nu o dat[ undeva între inten\ie =i realizare, iar noi, cititorii, apreciindu-i la justa valoare operele reu=ite, în care ideile poetice ne captiveaz[ cu adev[rat, s[-i cerem s[ munceasc[ mai inspirat =i mai responsabil la defini- tivarea lucr[rilor sale. +i iat[-l pe Ion Vieru la o alt[ realizare a str[duin\elor sale scriitorice=ti cartea Prin valuri (Chi=in[u, Editura Prometeu, 2001). El nu-=i dezminte nici azi ata=amentul pentru valorile etice ale ba=tinei =i ale s[tenilor. Sunt neam cu trandafirul / +i cu tine, / +i c-un izvor / De-aici, dintre coline, scrie autorul noii c[r\i, ca în final s[ sublinieze f[r[ echivoc: Sunt neam cu trandafirul / +i sunt neam / Cu limba / +i istoria ce-o am. Limba str[mo=easc[, de exemplu, este pentru scriitor f[clie, el se simte ve=nic de o fiin\[ cu limba român[ =i i se dest[i- nuie ca unei fiin\e vii c[-l doare mult pentru toate cele p[timite de ea. Drept care î=i exprim[ sincer =i durut sentimentul abia perceptibil de alarm[ pentru destinul ei =i fermitatea d[ruirii sale întru d[inuirea expresiei spirituale supreme a neamului nostru: O, limba mea de suferin\[, / Cuvântul cel mai cel dintâi, / |i-a= da =i sufletul din mine, / Ca tu de-a pururi s[ r[mâi!... Poetul se simte st[pân al gliei str[bune =i alege cu inspira\ie cuvintele potrivite unui atare mesaj: Din mo=i-str[mo=i, / Din piatr[-n piatr[, / Din spic în spic, / Din val în val, / Aici mi-e Patria / +i vatra / |[râna satului natal. Personajul liric al poeziei lui Ion Vieru se identific[, spiritual, cu \[ranul de la câmp: Aici eu sunt / La mine-acas[ / Cu drept legitim / De st[pân, / Aici, unde eu plec / La coas[ / +i-adun / C[pi\ele de fân. Desigur, un autor neexperimentat ar sc[p[ta u=or în idilic =i în festivism anost. Or, Ion Vieru este con=tient de alc[tuirea SCRIITORI DE IERI +I DE AZI pestri\[ a vie\ii noastre, a dramatismului =i chiar a tragismului ei, dup[ cum se va vedea în continuare. El cânt[, dar neap[rat =i plânge sau, mai exact, ne face con=tien\i de unele realit[\i dure =i de nenum[rate pericole perfide: Aici, unde / Mi-e ION CIOCANU ION CIOCANU 350 realitatea noastr[ de azi: Ce din trist mai lucruri sunt în de noapte st[rii / T[l[n- a multisemnificativ[ =i sugestiv[ bol[ din cartea Cel cu lanul, se-n\elege, / Nu mai are ce culege... mo=ia? // Cel se seam[n[ =i ar[ / Nu mai are drum spre moar[, / e-atât de sup[rat[? / Cum s[ taci când s[r[cia / Ne-a înv[luit c[rora peroreaz[ inspirat: Cum s[ taci când lumea toat[ / Azi rului contemporan ( F[cându-=i din asta avere...). Îmi vine s[ cri=c de durere: / M[ calc[-n picioare str[inul, / mai ales, la cea intitulat[ Ai sabie =i scut? / Ori patimile tale / Nu-s cele din trecut?) =i, direct la poezia psihologic, de alte lupte întru stârpirea noului balaur. tine / +i cu Dumnezeu, ne pune el pe gânduri =i ne preg[te=te, icoane / s-a pref[cut ast[zi în zmeu / +i lupt[ cu mine, / Cu pe de balaurul Nu, balaurul. totdeauna pentru învins fi ar române. p[durile din urm[ nici r[mân[ nu s[ cale, în totul rup[ s[ Neagr[ =i Mun\ii Carpa\i. ca ni=te iluzii, dup[ cum în adev[r iluzii ne mai sunt azi Marea crochiului: Frunzuli\[, cine-a spus / +i pe suflet mi te-a pus? sentimentul profund nutre=te al ba=tinei, dac[ nu se chiar poate lini=ti =i, nici în poeziei finalul al liric personajul retoric întreab[ se lin? cel meu Prutul Lâng[ / str[in sunt c[ spus Cine-a / pelin, de Frunzuli\[ realit[\ii. asupra copil[reasc[ pe poet de idilic =i festiv, altfel zis de viziunea unilateral[ =i lumina / Întreag[-a / Graiului matern, î=i încheie el poemul. e Îmi / unde Aici, / infern, în +i / rai Adânc[-n / r[d[cina El e al[turi de noi to\i atunci când, în cea mai bun[ poezie Poetul e al[turi de oamenii de la \ar[, n[p[stui\i, în numele Omida e un alt simbol poetic puternic =i sugestiv al balau- De la aceast[ consistent[ realizare poetic[ gândul ne duce Într-o apatra,poetulinfirm[ Într-o a treia poezie, vântul, satrap f[r[ m[sur[, e pornit În alt[ poezie î=i fac apari\ia marea =i mun\ii, dar numai Dar nu numai con=tiin\a îl al[turi infernului fere=te de rai Prin valuri, Str[inii-s ca str[inii Ce se întâmpl[?, Ne-a n[v[lit omida... intitulat[ Ajunge! (Îmi vine s[ strig de obid[, / La stân[, mitul c[SfântulGheorghe (Ai gânduri =i pistoale? / realizeaz[ o para- ).

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI gile de la o stân[, / Ce trist mai sun[ în noapte / Ale ierbilor multele =oapte, / Prin vechea-str[vechea \[rân[... O stare de 351 alarm[, abia perceptibil[ la început, ni se transmite tot mai insistent de la o strof[ la alta: Ce or[ acuma s[ fie / S[-ntreb de o stea ori de lun[?/ Ce or[ acuma s[ fie, / C[ oile dorm în câmpie / +i sun[ t[l[ngile, sun[?... Ca =i în milenara =i nemuritoarea balad[ a neamului româ- nesc, poetul intuie=te ceva, =i acest ceva îl determin[ s[ ne fac[ aten\i la ceea ce ne a=teapt[ ori, simplu, ne pa=te: S[ =tie ceva miori\a / În noaptea prea-ntunecoas[? / S[ =tie ceva miori\a, / Ea, unica treaz[, pl[vi\a, / La stâna aceasta, acas[? Ion Vieru face dovada m[iestriei când nu declar[ nimic, dar spune, de fapt, totul în strofa de încheiere a capodoperei sale: Mai bine scula-vom ciobenii, / C[ aici nu e lucru de =ag[, / Mai bine scula-vom ciobenii / Din visele lor de milenii, / S[-=i vad[ de turma lor drag[. Un alt al câtulea? balaur d[ târcoale \[rânelor noastre, =i poetul ne avertizeaz[ artistic s[ fim vigilen\i =i gata de lupt[, mereu. Ce alt[ menire, mai înalt[, s[ aib[ =i azi poezia care nu face din modernitate sau din postmodernitate un scop =i o fal[?

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ +tefan =i Decebal au l[sat testamenturi patriotice. Testamentul lui Decebal a fost moartea lui! +tefan, prev[zând soarta ce amenin\[ patria sa, a dictat cu limb[ de moarte pov[\uiri izvo- râte din durerea inimii =i din luciditatea cuget[rii celei mai înalte. Dup[ unsprezece secole +tefan a ridicat spada sângeroas[ care c[zuse din mâna lui Decebal. Cine oare va fi chemat a ridica

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI spada purtat[ cu atâta glorie de +tefan cel Mare? +i când?

Alecu RUSSO, Cântarea României, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 223. (Continuare în pag. 361) ION CIOCANU ION CIOCANU 352 bonzi..., Ard c[r\ideNeruda=iard/Dureri =inelini=ti, (evului) Americi cu Per=ingul lor, /Americi... Copii vaga- lucrarea întemeindu-se pe semne pur comod, exterioare ale scris veacului un tr[deaz[ operei a ansamblu de concep\ia dar floraru-mp[rat), vine Când / lozii, din sânge verdele viziune =i (Erup\ii...E veacu-n har explozii. /Erupe autorului, iarba. al Minat /E fin gustul chiar denot[ ea ba lipse=te, c[rei simplitate risc[ s[ degradeze în simplism. Metafora nu propriu-zis[ a temelor =i motivelor, servindu-se de o form[ a compozi\iei. Autorul pune pre\ înainte de toate pe importan\a limbajului, vocabularului, domeniul în descoperiri seam[, cu mai =i, c[ut[ri denot[ nu care expresii clare, de excesiv ale Lumii se materializeaz[ în expresii verbale prea directe, Belicov pentru Serafim opera axat[ lui pe problemele predilec\ia =i grijile c[r\ii de c[petenie începutul la de imaginile în ordinare sau în alte poezii grave. caren\e Avem unor în vedere pofida faptul în c[ cucerindu-ne, =i... concludent mod autorul dup[ alte trei strofe, acest scrie final încoronând nimic, opera în voi nu mult Mai / mine. cu fii s[ tu /+i ridic m[ s[ C[zând / \[râne Peasprele t[g[duit[. fi poate nu izvorât[ din suflet, într-o problem[ etic[ a c[rei importan\[ soartei. / Mai mult nimic al nu domn cer...fie Îmi / iat[ adev[r o sacrul declara\ie simpl[, Doar / moarte de dincolo Pân / nimic. vreau nu mult Mai / r[sar[. s[ \ar[ În / spic din soarele +i / \ar[ de col\ un am S[ mi=te. ne s[ m[sur[ în expresie o abordate temelor =i motivelor g[sind fesiv[, volumul deversuri Serafim Belicovapublicatoc[r\ Ev u[ lcea e debut de placheta Dup[ BELICOV SERAFIM LUI IDENTIT{|II AFIRMAREA , în care cultiv[ o poezie sincer[, con- ulie pentrucopii,urmat[de Veghe (1976)

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI zile / Lansate de Hara stindard / În bezna pre numele Chile... f[r[ s[ se ridice la ceea ce numim m[iestrie literar[ =i f[r[ s[ 353 con\in[ o revela\ie. Îns[ autorul a intuit necesitatea dep[=irii tipului de poezie care ne întâmpin[ în primele file ale c[r\ii Ev =i în opera imediat urm[toare Voi îmi visa\i întoarcerea acas[... ne propune un monolog pe cât de firesc al osta=ului c[zut în r[zboi, pe atât de revelator, mesajul antir[zboinic fiind difuzat pe o und[ profund liric[, intim[ chiar, =i repet[m cuceritoare. Scriitorul nu doar împac[ intimul cu socialul, ci ob\ine simbioza organic[ a acestora în interiorul personajului imaginat, altfel zis în modul însu=i de a concepe poezia. El pl[smuie=te imagini pitore=ti pline de sens, dup[ cum este aceast[ adresare c[tre du=manii p[cii: Pe când din mâna voastr[ / chiar viori / În loc s[ cânte / -mpu=c[-n s[rb[tori sau finalul aceleia=i lucr[ri: +i-mi vine, z[u, s[ strig: / Spânzur[tori, / Cum v[ sim\im absen\a uneori! / Rena=te\i, întorce\i-v[-napoi, / Dar spânzura=i... r[zboaiele în voi. Captivant este monologul dens asupra motivului grabei, pe parcurs autorul dovedind o îndemânare literar[ apreciabil[ (La veacul ce se na=te s[ cump[r[m bilete / chiar de pe-acuma ca s[ nu ne gr[bim atunci...), iar în final la fel de natural g[sind un detaliu echivalent cu o r[sturnare de situa\ie, încât s[ dezaprobe graba care ne-ar prilejui pericole de moarte: E veacul cu zigzaguri. De=i-i suntem fideli, / Fereasc[-ne p[mântul de graba spre m[cel! De la o poezie la alta Serafim Belicov reu=e=te s[ dea temelor =i motivelor sociale frecvente în literatura deceniului o materializare în m[sur[ s[ ne stimuleze =i emo\ia, =i medita\ia, reflec\ia. În Al patrulea popas t[cerea de la un memorial se zbucium[, =i de-ar fi s[ pui pe muzic[ t[cerea / Cu fulgii =i secundele ce tac, / N-ai deslu=i t[cerea, ci durerea / Osta=ilor SCRIITORI DE IERI +I DE AZI r[ma=i în vreun atac. Îndemnul din final s[ nu uit[m osta=ii c[zu\i nu este numai o vorb[ ca atâtea, ci =i imagine, frumuse\e de expresie =i de gândire, atitudine: S[ nu-i uit[m, s[ nu-i uit[m... Se cern / T[cerile cu amintirea treaz[... / ION CIOCANU ION CIOCANU 354 de vreme ce am biciuit, ei bine, du=m[nirea / =i nu o dat[-am inexplicabil al rela\iilor noastre cotidiene, deci tot autohton, de epoc[ =i neam...) =i despre un fariseism perfid =i aproape lungi în spate, / folclorul cu potecile ne-mblate / pân veacuri la sfâr=it cu p[mântu-acest / ram, mugur,un bulg[r,un un fa\[ de folclorul autohton (Noi am crezut c[-s f[r[ cap[t toate: / vorbind la fel de inspirat despre atitudinea noastr[ nep[s[toare motivului, albia l[rge=te Belicov Serafim consecutive strofe un strig[t poetic în ap[rarea naturii, de vreme ce prin câteva lor Mai fiin\a curat[... mult, acest preacinstim s[ / gr[bit prea ne-am nu =i uitat asta un blestem / al lor, trimis spre noi ca o r[splat[ / în vedem c[ nu =i / le-am unde propriile în izvoarele / ascunde se a Ba noi suntem... Ba cine noi suntem? / De noi cu-ncetul prind tive ale verbului: Noi am gre=it!? Noi s[ gre=im!? De unde? / neiert[toare, în m[sur[ s[ ne ating[ inima cu =fichiurile cura- rilor =ioexpresiepersonal[aatitudiniiautorice=ti ferme, al temelor (motivelor), dar e neap[rat în majoritatea cazu- z[-ncercuirea / Nep[s[rii proprii?... Pân[ când? fi pândind / Cu =i f[r[ de a noastr[ =tire, / Dac[ ne aranjea- mai mire / Un fatal cutremur de p[mânt? / Un dezastru ce ne-o fiecare =i ne îndeamn[ s[ reflect[m: S[ ne pe mire, =i vai, to\i s[ pe ne întreab[ ne poetul sus..., de a=trilor vrerea s[ r[spund[, bun[oar[, / c[ R[utu-aproape a apus / Nu din întrebare numai la prima vedere obi=nuit[ =i retoric[: Cine Versulo formuleaz[ poetul când angajant =i angajat devine n-ascundem c-am strivit cândva / Firul ierbii, ml[dierea sa... din mult..., Ce aproape, Departele Cum, voi, de Îndr[gostit (II), inim[ în g[sim universul etic al unui personaj liric angajat la durerile timpului voi cere parte... vegheaz[. Osta=ii chiar =i-n somnul lor etern / Iubirea, ca pe-o \ar[, ne-o Nu zicem c[ întotdeauna autorul contene=te s[ fie un captiv Sincer[ =i încoronat[ de un final revelator este poezia Presentiment iar par\ial =i în alte lucr[ri. Chiar constatarea ini\ial[ Presentiment sau cine s[ r[spund[?, Cutremur de Cutremur r[spund[?, s[ cine sau Presentiment , imagini impresionante menite s[ contureze ... ne predispune la o receptare activ[ s[ Cutremur de inim[ (II) nu este numai Nu-mi

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tras-o la r[spuns, / =i nu o dat[-am spus c[ omenirea / e crezul ce urmeaz[ s[ ne fie, / dar tot atunci ne-am du=m[nit de-ajuns. 355 Drept care poetul nu rezist[ ispitei de a interveni cam retoric, dar nu =i lipsit de verv[ =i patos: S[ ne-ntreb[m acuma fiecare: / ne-am adunat vreodat[ la un loc / întru a întreprinde-o vân[- toare / nu de mistre\i =i nici de c[prioare, / ci-n ur[ s[ \inteas- c[-al armei foc? Am zis cam retoric, pot fi constatate =i lungimi sup[r[- toare, posibil ca al\i cititori s[ descopere =i alte minusuri ale modului de a cugeta cet[\enesc =i artistic al autorului, dar în multe poezii similare celor la care ne-am referit Serafim Belicov se dovede=te angajat nu numai la modul exterior =i superficial (prin teme =i motive importante), ci =i în sens propriu-zis literar, artistic. El g[se=te expresii impresionante dragostei pentru p[mântul natal (Acas[, la Moldova, se-aude cum viseaz[ / Pân[ =i fulgul, dalbul, întâi aici s[ caz[...), rostului major al activit[\ii scriitorului autentic (St[ r[stignit poetul între file, / L[sat de grai pe grai =i neam mai mare. / Adev[ra\i sunt doar poe\ii care / R[spund de grai pân dincolo de zile), sentimentului de dragoste pe care îl abordeaz[ culti- vând o poezie nostalgic[, autumnal[, ce v[de=te rezerve de sensibilitate =i duio=ie la un autor preponderent ra\ional totu=i în alte lucr[ri (Dar nu vom fi, dar nu vom fi nicicând / pe strada Creang[-ndr[gosti\ii ceia / Cu plopi din Eminescu, admirând / cum fl[c[ri mari pornesc dintr-o scânteie...). De aceea conchidem relu`nd afirma\ia c[ prin poeziile cele mai reu=ite ale c[r\ii Ev Serafim Belicov î=i spore=te sor\ii de izbând[ la publicul cititor. Totu=i, modalitatea literar[ preconizat[ de poet, inclusiv în cartea Vame= (Editura Hyperion, 1991), nimere=te cu siguran\[ între cele blamate nemilos de aripa modernist[ a scrisului nostru de azi. Dac[ s-au încumetat la timp s[ pun[ la îndoial[ crea\ia unor scriitori notorii, ca Grigore Vieru, Leonida SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Lari sau Dumitru Matcovschi, pentru filonul publicistic format din prezen\a masiv[ a elementului patriotic =i, respectiv, dintr-o aten\ie sl[bit[ fa\[ de metafor[ =i de imagine în genere, reprezentan\ii aripei nominalizate ne-au avertizat c[ exist[ o ION CIOCANU ION CIOCANU 356 cuvinte o exprimare neordinar[ a unei realit[\i. Ce fric[ Ce realit[\i. unei a neordinar[ exprimare o cuvinte alte cu idei, unei a poet, c[tre de încifrare, o ini\io ab pune începe-o cu descifrarea poeziei titulare. Or, descifrarea presu- acesteia sau poate mai cu seam[ în cazul ei. cazul în =i vedere în avut trebuie literare propriu-zis z[rii idei, probleme, atitudini la zi, =i totu=i de aceea nivelul reali- teze, unor versificatorii impostorii, locul u=or mai g[si pot ridice =i s[ mobilizeze publicul numeros. neamânat[ în dezbaterea problemelor sau ideilor menite s[ interven\ie o direct[, angajare o cere însu=i timpul când =i c[lcând / Pe semin\ele ce zboar[ / Între ceruri =i p[mânt!...), Grigore Vieru: U=oar[, maic[, u=oar[ / c-ai putea s[ mergi Diolei Pia\a Lari Leonidei al debut de cartea de aminte aducem ne (s[ etc. originale de nea=teptat viziuni de marcate fine\e, mare de metaforice crea\iei locul =i timpul e când simte vorbim) epocale ale vie\ii noastre. Talentul (or, despre netalenta\i nu dreptul de-a imperative unor r[spund poe\ii Lari: Leonidei respectiv,Vieru=i, Grigore lui a a mari zile de opere sunt sau potriva stringen\ei =i importan\ei lor. pe abordare o necesitând complicate, concrete, probleme cei ale=i (elita), cu atât mai r[u de societatea preocupat[ de ar fi crea\ia îndr[znea\[, inovatoare =i ademenitoare pentru cauzei (din partea scriitorilor). Cu a cât tr[dare mai o mult[ cu =i mai echivala bun[ ar ceva, a=a încerca s-ar dac[ sau, domina\ia poeziei pure, perfecte chiar, este de neconceput =i cu totul neconving[tor. În anumite circumstan\e ale istoriei tic[ (=i estetic[) decât cea comb[tut[, de altfel numai abstract în considera\ie decât în m[sura în care adevere=te o alt[ poe- preponderent sau de ce nu? total etic[, civic[, patriotic[ etc. tem[ sau (ca în muzica de un anumit gen) cu program, poezia ales de a fi citite, discutate =i culmea! apreciate. E poezia cu mare parte de c[r\i f[r[ =ansa de a fi luate în seam[, nu mai Astfel încât analiza c[r\ii î=i maiakovskian, tip de angajat[, poezia în Bineîn\eles, Dar e un punct de vedere extremist, =i nu merit[ s[ fie luat Doina basarabean[ Doina sau de poeziile despre mam[ =i iubit[ ale lui ale iubit[ =i mam[ despre poeziile de sau , anume din acest punct de vedere, de punct acest din anume , Vame= a lui Serafim Belicov am Cântarea scrisului nostru

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI mi-i de-al inimii repaos / în clipa când vor fi s[ ne anun\e / c[ au pornit încoace pân =i mun\ii / cu partea lor de patrie, 357 de-adaos... în atare versuri autorul prinde ideea atât de discutat[ în epoc[ a necesit[\ii patriei =i neamului. Ei da, ideea planeaz[ în aer, e la îndemâna oricui. Dar pân[ s[ se realizeze m[car ceva din inten\iile reprezentan\ilor lumina\i ai neamului, avem a da ochii cu un vame= (hotaru-i greu =i vame=u-i la pând[ / =i poate s[ ne cear[ socoteal[). Chiar =i aceast[ întors[tur[ a lucrurilor e ceva cunoscut. Necunoscut este îns[ patosul cu care poetul se r[scoal[ împotriva numitului vame=: Dar care socoteal[, fra\i prin fire / =i prin durere, de=teptare, soart[? / S[ ne întrebe el? s[ stea în poart[, / permis s[-\i scrie-n propria sim\ire! ... Se r[scoal[ pentru a afirma ceea ce-l \ine tare, neclintit, în pofida uneltirilor vame- =ului: Un leac mai mult, o lini=te mai clar[ / nici recunosc decât stelara-mi limb[..., pe care îns[ el (vame=ul. I. C.) nu se aciu[-n faptul c[ mi-o strâmb[, / ci mai \inte=te s[ mi-o dea afar[... +i-atunci? Atunci vine poetul, care caut[, g[se=te =i plaseaz[ la locul potrivit o vorb[ pe cât de succint[, pe atât de concludent[ pentru r[uf[c[torul limbii =i în genere al nostru ci eu îl pot comp[timi: sireacul! Blamarea prin comp[timire este noutatea gândirii =i expresiei poetului, semnul distinctiv al crea\iei. Or, dup[ blamare vine fermitatea atitudinii poetului (personajului liric), exprimat[ =i ea în chip original, neobi=- nuit, memorabil: Mi-i inima întreag[ în rotire / =i nu mi-i team[, stai ori nu la pând[. / Al t[u e=ecu-i, iar a mea izbânda: / sunt condamnat... la via\[... prin iubire. S[ ne iubim limba, iar de altfel tot ce e al nostru, =i s[-l l[s[m pe vame= în plata Domnului, sireacul. Vame=ul, chiar puternic, este mic=orat (de poet), redus la func\ia unui spân, din ale c[rui str[duin\e se alege pân[ la urm[ o cre=tere considerabil[ a vigorii omului pus la încercare. Este r[ul, în ipostaza de cata- lizator al dorin\elor =i ac\iunilor noastre; gra\ie lui (r[ului, deci SCRIITORI DE IERI +I DE AZI vame=ului), nu ne l[s[m pe tânjal[, ci iubim, lucr[m tr[im. Abia la încheierea lecturii, a reflec\iilor =i aprecierii întregii poezii Vame=ul, avem dreptul, ba chiar obliga\ia de a ne pronun\a asupra raportului dintre ceea ce este în ea cunoscut, ION CIOCANU ION CIOCANU 358 ca AndreiSaharovsauPiotr impostorii, / st[pânitori ce fost-au s[ ne minte fie... Unii cet[\eni, în rechem[m când / fiorii iau Ne impostori? atâtor ne) întreab[ r[spicat, b[rb[te=te: Puteam s[ intuim nemernicia onest recunoa=terea adev[rului, în cazurile respective a vinei? dac[ cineva t[g[duie=te, cine îl crede? Nu este un lucru mai Iar ruse=ti? ocupa\ii unei ai =i totalitariste ideologii unei ai hart[... Ei da, cine t[g[duie=te pe c[ fixat am fost l-am nume cu c[ror to\ii al prizonieri / tovar[=i, bravi de condu=i ne iart[!), / c[ asaltam, c[ învingeam, c[ iar[=i / ne avântam poezia îns[=i: Te-am îmbibat (con=tiin\a. timp mult pentru adânc, în\eles fi a de necesar,demn =i =i con=tiin\[ ne spune =i el ceva. Dar ne spune mult =i adev[rat, asupra aplec[m ne s[ timpul =i locul suspiciunilor.Este cazul este Nu pure. poeziei adep\ilor partea din suspiciuni anumite durerile, problemele =i bucuriile noastre, ceea ce poate stârni lor, chiar dac[ par în totul reproductive, mimetice. sau intui efortul sau eforturile autorului, creatoare în esen\a vedea a avem c[reia înd[r[tul în=el[toare, aparent[, tatea încât pare c[ fiecare dintre noi ar fi putut face la fel; este simpli- leaz[, le supune; scriitorul le folose=te, uneori atât de u=or, asimi- le Poatecaut[, oameni. le degrab[ de mai formulate atitudinilor a circula\ie, în aflate ideilor a reale, faptelor a Literatura, arta în genere nu presupune o evitare în principiu din strofa de încheiere adeveresc ceea ce numim crea\ia, poezia. afirm[rii ideilor =i atitudinilor =i, în fine, expresia revelatoare patosul apoi comunicare, Or,întreaga compozi\ie, întreaga de Serafim Belicov) =i ceea ce constituie contribu\ia poetului. obi=nuit =i la îndemâna ori=icui (=i numai surprins =i versificat d[ruit cetate =i credin\[ / =i foc ne-au dat trecutului cel sfântu... / un ora= pe care l-am spurcat cu numele Cernenko? Or, ei (impostorii, cei cu numele pe hart[; n-am avut =i noi urm[ anume a=a s-a întâmplat). Vorba e de noi, de cei mul\i. la (pân[ macine s[-i avea regimul dar groaznic, p[timit au Poetul ne îndeamn[ la poc[in\[, dar nu numai. El se (=i Or, Serafim Belicov cultiv[ o poezie a angaj[rii directe în +ansei cu care se deschide cartea Capi\a, auintuit Vame= I. C. . Subtitlul C[tre mult =imulte, ) decenii (tu I. C. ) ne-au

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Ne iart[, con=tiin\[, azi cuvântul / de-\i pune aste întru cuno=- tin\[. Poetul ne treze=te con=tiin\a sau cel pu\in ne-o \ine treaz[ 359 (în cazul acelora ce-o avem în stare de ac\iune, de func\iune etc.), explicând câte ceva din ceea ce a trecut, dar =i din prezentul zbuciumat, pentru ca în final s[ procedeze retoric, ieftin din punct de vedere propriu-zis literar, îns[ îndr[zne\ =i just ca dezv[luire a unei probleme a vie\ii, a existen\ei omene=ti: Deci, con=tiin\[, de la tine vine / destinul viitorului, prin care / te înv[\[m din ieri acum... ce mare / norocu-i, totu=i, c[ te-avem pe tine; sublinierile din citat ne apar\in I. C.). Ne trebuie sau nu o atare poezie? Nu polemiz[m cu reprezentan\ii aripii moderniste a poeziei noastre, ci accentu[m necesitatea categoric[ a operelor care s[ duc[ la cap[t începuturile s[n[toase puse la mitinguri =i în discu\iile disparate ale cet[\enilor cu o con=tiin\[ avansat[. C[ o dorim =i noi metaforic[, inovatoare, generatoare de pl[ceri alese, se în\elege de la sine. C[ în cartea Vame= a lui Serafim Belicov întâlnim strofe =i poezii întregi sim\ite profund, gândite îndr[zne\ =i scrise cu har, este lesne de verificat prin înfruptarea din operele dedicate lui Eminescu (Triptic), Varlaam (P[rinte Varlaam), Cantemir (+i urma ta), Bogdan Petriceicu Hasdeu (Tot mai aici...), Alexei Mateevici (Iubind...) =i din altele în care Serafim Belicov face dovada talentului, inspira\iei =i expresiei literare adecvate motivului supus investiga\iei lirice. Ceea ce natural se cerea dep[=it cu timpul în evolu\ie, adic[ pref[cut într-o etap[ de tranzi\ie la un alt nivel literar-artistic. La un nivel u=or identificabil în cartea sa Procesul lui Narcis (Chi=in[u, Editura Prometeu, 2000). Aici natura îns[=i a versului lui este o dest[inuire sincer[, pu\in sentimental[, a unor autentice drame personal-sociale. Nu personale, nu sociale, ci anume personal-sociale, simbioz[ organic[ a tr[irii =i cuget[rii, a problemelor intime esen\ial- eterne =i a celor existen\iale în sens larg, fiin\iale, na\ionale. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Nu e prima oar[ când poetul se prezint[ în ipostaza sensibi- lului care gânde=te adânc ori a gânditorului care simte profund, aplecat asupra sensurilor =i rosturilor timpului, vie\ii, d[inuirii noastre în timp =i, neap[rat, în spa\iu. Totu=i, în anii din urm[ ION CIOCANU ION CIOCANU 360 rirea de piloni în univers?/ Huiduind origini proprii, când proprii, origini Huiduind univers?/ în piloni de rirea umblar[\i =i al c[r\ii colb n-a\i =ters,/ S[ pretinde\i pream[- nitori Dezmo=te- crize, =i Roiuri Suspensie, Umbre, =arpelui, Ispita ace=ti condescenden\i nu suntem noi? Poate nu despre noi sunt =i-abia de se mai \in una de alta. Ori poate aceste cârti\e =i alt tunel =i treptat, condescenden\ii se transform[-n cârti\e/ ca lacrima, r[t[cim prin labirint, ie=irea din tunel/ conduce-n cunoa=tem/recunoa=tem. Noi to\i, prin autodefinire, cura\i din acela decât dureros exprimarea unui adev[r dureros. Mai mare, mai esen\ial, mai a autorului de a fi deconspirat, în\eles just =i sanc\ionat pentru autor într-un mod criptic. Încifrat nu dintr-o eventual[ team[ de exprimat mesajului a decodificare de diferite posibilit[\i Poezia se afirm[ drept oper[ deschis[, în sensul c[ ne ofer[ gosti\i obi=nui\i, tradi\ionali =i oarecum sau întrucâtva banali. jul, permi\ându-ne s[ intuim =i altceva decât perechea de îndr[- de mod: nicidecum.) adverbe de timp s-ar fi cerut, totu=i, ca unul dintre ele s[ fie din trei cuvinte: / nic[ieri-nicicând-niciodat[. (În loc de dou[ nume/ un purtând marea mare,/ în direct vars[ se râul ce eventual el =i ea, noi, desp[r\i\i poate despre pentru zic[ totdeauna, s[ de vreme va afluen\i mul\i foarte cu durerii/ al stâng,/ eu sunt malul drept/ =i-ntre noi se-nvârteje=te/ un râu intitulat[ liric[ bijuterie minunata recitim =i Citim categorisibil. lesne clar,=i... univoc tav[! lui de a nu dezgoli mesajul poeziei pân[ a ni-l servi ca pe azi în principiu poezia gândit[, f[cut[. Se adaug[ tendin\a pe criterii teoretice e pândit[ de e=ec, Serafim Belicov evitând cu b[nat au =i acestea dreptul la via\[. în intimism, altfel zis în versuri de album, care nu v[ fie accentele prin care lirica intim[ e ferit[ de sc[p[tarea autorului compartimentul întreg în permanent de o c[ldur[ cu totul aparte a comunic[rii, dup[ cum însufle\it este filozofic[, tent[ neîndoielnic[ cu lui, gândul Dar scriitorul nu-=i dezgole=te (repet[m inten\ionat) mesa- E adev[rat c[ încercarea aceasta a noastr[ de categorisire (din ultima nu putem s[ nu cit[m: Voi, cari =coli nu prea Antigenez[ Elegii tardive Elegii Cumva: o proa n prea nu personal noi nu lipsesc notele =i notele lipsesc nu T et malul e=ti Tu

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI f[\i=, când pe ascuns,/ Ce slu\ir[\i pân acuma înc[ nu vi-i de ajuns?/Alte na\ii v-al[ptar[? Seva altor hume-a\i supt,/ De 361 pune\i pân[ =i limbii dinamit[ dedesubt?/ Moscul râde ca un gâde cum voi tot mai abitir/ Parveni\i din barbarie,/ Face\i cozi la chilipir) =i alte poeme? Nu numai prin versuri oarecum directe ca cele citate, Serafim Belicov se dovede=te un necru\[tor critic în manier[ v[dit eminescian[ a cona\ionalilor no=tri care, asemeni unor deputa\i de azi, uit[ de propria lor (=i a noastr[) origine =i de interesele na\ionale pururi sfinte. Pe linia unor atare expresii metaforice =i parabolice dense ale realit[\ilor personal-sociale se înscriu =i excelentele poezii La Sebe=, Rou[ minat[, A plouat, Din ochii Mântuitorului, Secol aberant, Pierderi, A doua r[stignire, Carpa\ii =i nu pu\ine altele prin care Serafim Belicov refuz[ s[ fie unul dintre cei mul\i (a se vedea poezia titular[) =i-=i afirm[ plenar adev[rata identitate poetic[. Nu, el nu se dezice de sine, cel din cartea sa de debut Veghe, din culegerile ulterioare Ev =i Vame=, ci î=i subtilizeaz[ discursul-dest[inuire, închipuie situa\ii cu tent[ parabolic[ polivalent[ sub aspect ideatic =i î=i ocup[ locul binemeritat în ierarhia valoric[ imaginar[ a peisajului liric contemporan.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ O adev[rat[ literatur[ trainic[, care s[ ne plac[ nou[ =i s[ fie original[ pentru al\ii, nu se poate întemeia decât pe graiul

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI viu al poporului nostru propriu, pe tradi\iile, obiceiurile =i istoria lui, pe geniul lui.

Mihai Eminescu despre cultur[ =i art[, Ia=i, Editura Junimea, 1970, pag. 61. (Continuare în pag. 365) ION CIOCANU ION CIOCANU 362 treji =i încorda\i. E ora Cuvântului constat[ Galina Furdui, în =ir, visate noaptea ori de ce nu? =i ziua, cu ochii min\ii tate nici de el însu=i, de=i dorite =i urm[rite poate zile =i luni transfigurare, altfel zis de de confundare cu lui imaginile puterea nea=tep- toat[ în dezl[n\uie se s[ autentic creatorul starea de extaz a inspira\iei =i a crea\iei, aceea care îl face pe Pere\ii s[-nvie. +i visurile / S[ se caute-n bobote e tocmai ele cuvinte. / S[ plângi =i s[ cân\i. / S[ râzi singur în hohote. / între legi s[ timpul E / poete! lampa, aprinde u=a, Închide a cadrului fizic, material, aproape palpabil al crea\iei literare. ini\ial[ e în m[sur[ s[ ne predispun[ la o în\elegere adecvat[ aceasta strofa dar expresia, original[ prea nici parc[, dinar grindina bate. / T[cere. Negru. / geam Singur[tate În nimic vântul. extraor- +uier[ / respins. te-au Zâmbetele / stins. Cerul s-a întunecat. Prietenii s-au dep[rtat. / Artificiile s-au propice dezl[n\uirii poeziei =i recep\ion[rii fire=ti a acesteia. tic[ =i densitate ideatic[ remarcabil[, sugestibil[ de atmosfer[ conving[toare? forma lor concret[ de manifestare nemijlocit[ =i sper[m +i ce ne r[mâne decât s[ încerc[m a depista aceste registre în adev[ratei, autenticei, de aceea rezistentei comunic[ri artistice. =i s[ exprime în diferite registre, unul mai favorabil decât altul disponibilit[ diverse =i reale de poet[ o cu face a de avem c[ e ansamblu de Impresia scriitoarei. crea\iei a durabile p[r\i unei a rare datorat[ lui Mihail I. Vlad, =i ne prilejuie=te acum o relectu- Macarie, 2003) este o antologie de poezii ale Galinei Furdui, Galina Furdui are sim\ul imaginii vii, de o frumuse\e lingvis- \i creatoare, altfel zis cu una în stare s[ tr[iasc[ Spre |[rmul al =aptelea CUVINTE DE EI ORA LA FURDUI GALINA (Târgovi=te, Editura

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI con=tient[ de adev[rul c[ spa\iul un pretext e. Timpul capriciu =i mai cu seam[ c[ raza care str[bate acel spa\iu 363 =i timp din dor e, deci =i din supliciu, altfel zis c[ dorul/ durerea, în singur[tatea necesar[ actului propriu-zis al crea\iei literare, se transform[ în opere sincere cel pu\in, dar poate =i pline de fr[mântul de neostoit al existen\ei omene=ti, pe care el, poetul, are a-l exprima cât mai original =i mai captivant. Faptul împlinindu-se (r[d[cina etern roditoare, curcubeic, uite-o, râde-iar[=i / În soare ), creatorul înceteaz[ a mai fi captivul spa\iului =i al timpului închis: Te-a=teapt[ la poart[ prieteni. / Erorile-s spulberate. / Se-nnoad[ la pragu-\i c[r[ri / Cu inimi de frate. / Din frunz[ în frunz[ vântul poart[ / +oapta îndr[gostitului, de aceea Deschide, poete! / Coapt[, ora ta de cuvinte / Las-o vântului. / Vântului E o profesiune de credin\[, care ar r[mâne gratuit[ dac[ nu i-am sim\i =i în\elege urm[rile în crea\ia propriu-zis[ a scriitoarei. Or, Galina Furdui poate fi ginga=[, de o fragilitate de prunc în poezia de re-tr[ire, altfel zis de tr[ire repetat[, sincer[ =i profund[, a copil[riei cu mama, bunica =i cu acea tot mai îndep[rtat[ în timp cas[ / Pe-o vale în neguri r[ma- s[. Imaginile vii reapar în versurile autoarei, ca o permanen\[ a comunic[rii ei cu noi, cititorii: De prag rezemat[ o gher- ghin[, / La poart[ fântâna b[trân[. / Mi-e dor, îmi e dor luna plin[ / S-o port în c[ldare lumin[ (sublinierile din citate ne apar\in. I. C.) nu e o descoperire în cadrul sutelor =i miilor de poezii axate pe motivul copil[riei, dar o imagine ca aceea a lunii r[sfrânte în c[ldarea cu ap[ nu se afl[ la îndemâna oricui. Sau: Mi-e dor, îmi e dor de-o gr[din[ / Pe unde bunica-i st[pân[, / S[-ascult cum din pomii cu =oapte / Cad anii sau prunele coapte pân[ la urm[ totul nu e numai sincer tr[it =i re-tr[it (a doua sau poate a mia oar[), dup[ cum se întâmpl[ =i în cazul sutelor =i miilor de debutan\i în poezie, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI dar e =i concret-palpabil, prins în imagini proaspete, în m[- sur[ s[ ne cucereasc[, s[ ne mi=te, s[ ne predispun[ la co- tr[ire =i re-tr[ire la fel de sincer[ =i de puternic[ dup[ cum a tr[it cele imaginate autoarea îns[=i la ora sa de cuvinte. ION CIOCANU ION CIOCANU 364 atât de trist Dar,/ vreme, st[pânipe da, aici fragment pe-un Doamne, de expresiv =i de adev[rat sub aspect filozofic: Suntem, o au glas de alte teme , iar distihul de încheiere este deosebit Azi (vezi: utilitarist). / Acolo, în registru colorist, / Poemele fixe de poezie: Str[lucitor încondeiate steme / Cresc pentru umane, care se afirm[ f[r[ s[ d[uneze rigorilor acestei forme sclipind de frumuse\e lingvistic[ =i de idei asupra existen\ei demânare propriu-zis literar[, artistic[: Suntem n-ar fiadev[rat[=i,maiales,exprimat[cumult[în- medita\ie asupra efemerit[\ii vie\ii, care ne-ar indispune dac[ velor de ordin filozofic, dup[ cum e aceast[ extrem de trist[ însu=i al abord[rii rondelului o face faptul s[ se c[ aplece zice asupra Am moti- constant[. aproape filozofic[ tent[ o cu Furdui sunt Galinei medita\ii, unele poeziilor neîndoielnic adânci, majoritatea asupra vie\ii, c[ remarc[m s[ locul e Aici umane la fel de diferite, pe care le investigheaz[ liric poeta. lit[\i diferite de comunicare poetic[ =i de aspecte ale existen\ei c[ri, mut sau: Ziceai mai adineauri c[-n trecere ni-i via\a / efemerul, turnat din flori =i sunete, / Eternul tu, cu ochi de fl[- condamnat e=ti, suflete, / La temni\a dar acestui trup Suflete, de lut. cititori: / El, stima\i dumneavoastr[, =i Judeca\i adev[rului filozofic înso\e=te fericit întreaga crea\ie a autoarei. ce tenta\ia de a str[lumina existen\a omeneasc[ prin prisma aici =i-acum pe vreme de poeziile similare celei ce începe cu versul ponderea întregii c[r\i la care ne referim c[ e asigurat[ în\eles în temei sine la de e constant[, sete o cu dificil[ poetic[ lea relativist e=ti +i Tragi firele abile apoteme, / Storci clipele-n culori de analist / n[ în timp =i spa\iu gheme / +i tu r[mâi fidelul lor copist. // =i-acum fiind rondeluri, iar Galina Furdui cultivând aceast[ form[ Majoritatea poeziilor incluse în cartea De la o strof[ la alta rondelul î=i adaug[ sunete =i imagini Dar ziceam de registre diverse, cu alte cuvinte de moda- st[pân pe vreme cm =i-aici acum , / Dar Dar nu numai de rondeluri, de vreme provizoriu e vreme pe . Strict / Dar / , relativist Spre |[rmul al =apte- Suntem st[pâni provizoriu . / Se deap[- st[pâni aici =i

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI +i prin acest terestru labirint. / Dar, suflete, tu rou[-n diminea\[ / Ce-a fost de te-au închis în pieptu-acesta strâmt? 365 Ca un alt giude\ al sufletului cu trupul, poezia din care cit[m Suflete, dar condamnat e=ti, suflete adevere=te acelea=i reale =i diverse disponibilit[\i creatoare ale Galinei Furdui. Dar nu e vorba numai de câteva opere concrete, ci de marea majoritate a poeziilor autoarei. C[ e suprasaturat[ de imagini biblice =i în general mitologice (M[rul discordiei se zvârco- le=te, trasând hotare între fra\i. +i-s fra\ii porni\i s[ se omoare. / Alearg[ pe câmp chipul lui Cain, pliabil, / +i-atât de moldovene=te / Zace umbra lui Abel ), c[ pe ici-colo apar în versurile ei Hamle\ii =i aten\ie la forma ortografierii! Vifori-Negri-vânturi, apoi Orfeu, Golgota, Pilat etc., nu e de mirare în cazul poeziei cu tent[ filozofic[. C[ aceast[ populare a textelor cu imagini insolite ca Marele Volum dar chiar =i cu |[rmul al =aptelea! ne cere nou[, cititorilor, un efort intelectual în plus, iar[ nu este un p[cat al autoarei, ci cu siguran\[ o virtute. Ginga=[ ca în elegia axat[ pe motivul copil[riei pierdute iremediabil, adânc gânditoare, altfel zis meditativ[, ca în rondeluri, Galina Furdui ne-a dat, prin cartea Spre |[rmul al =aptelea, m[sura adev[rat[ a unui talent în continu[ maturizare.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Termenul limba moldoveneasc[ are o istorie mai veche pe teritoriul Basarabiei. Acest termen a fost un instrument al politicii imperiale \ariste, iar apoi al politicii imperiale stalinist- bol=evice. Menirea acestui instrument era de a izola Basarabia,

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI iar mai t`rziu Republica Moldova, de arealul rom`nesc.

Raymund PIOTROWSKI, O limb[ cu dou[ denumiri? }n culegerea colectiv[ Limba român[ este patria mea. Studii. Comunic[ri. Documente, 1996, pag. 141. (Continuare în pag. 369) ION CIOCANU ION CIOCANU 366 parte a lumii. Principalul e s[ ni-i imagin[m =i noi la fel de fel la noi =i imagin[m ni-i s[ e Principalul lumii. a parte despre o pl[smuire artistic[ acceptabil[. autohton, st[pânit de scriitor într-o m[sur[ suficient[ pentru profund româneasc[, în care totul se constituie din material riile \[rii sale... A=a fiind, romanul s[u se anun\[ drept oper[ este romanul unui scriitor care n-a fost niciodat[ peste frunta- pe cercet[torul italian =i explic[ direct: imaginar[. este romanul unui dictator imaginar dintr-o Americ[ Latin[ din Ines Scaramucci (referitor la Alberto Moravia): c[r\ii ne-o pune la îndemân[ autorul însu=i, atunci când Cheia citeaz[ verificabil[. lesne istoric[ realitate o cu cititorului de important l[sându-se în\eles în urma corel[rii în mintea na\ia nu este decât un instrument de lucru, con\inutul extrem tolie Pani= (Editura Porto-Franco, Gala\i, 1992), în care imagi- trecem nemijlocit la romanul la posibile anumit timp istoric. Poate dimpotriv[. Nu facem referin\ele lor, evenimentelor =i oamenilor unui anumit mediu =i ai unui verosimile care poart[ însemnele u=or recognoscibile ale fapte- pl[cerea lectorului nu este mai mic[ decât în cazul unei opere autorului, a inven\ie de puterea impunându-se plan primul muri ca =i cum reale, în adev[r îns[ fictive, neverificabile. Pe a elementului creator, inven\ia fantastic[, pl[smuirea de t[râ- a realit[\ii eviden\iem cea remarcabil[ prin ponderea deosebit[ Din chiarprimul rândalromanu Ar fi fost de ajuns =i atât, dar Anatolie Pani= îl parafrazeaz[

coronarzi. Ace=tia pot fi, desigur, oricine, din oricare C[l[toriile lui Gulliver lui C[l[toriile Dintre Dintre modalit[\ile artistice de reflectare DINCOLO DE LISABONA PANI+ ANATOLIE LUI ROMANUL ÎN ALUZIV SCRISULUI ROSTUL +I FARMECUL Dincolo de Lisabona sau la alte capodopere, ci capodopere, alte la sau lui afl[mc[avem aciti Dincolo de Lisabona Mascarada al lui Ana-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI bine =i de clar ca autorul c[r\ii. +i apel[m la blestema\ii unei \[ri f[r[ de \ar[, boga\i ca nimeni al\ii, dar mereu cu traista 367 goal[, st[pâni\i când de unii, când de al\ii, familii întregi care nu-=i cunosc bunicii, obâr=ia, fra\i care nu cunosc chipurile altor fra\i de-ai lor, mame a doi sau a mai multor copii, unii de-o na\ionalitate, al\ii de o alt[ na\ionalitate.... Sunt copii n[scu\i în Coronada, dar care, prin for\a împrejur[rilor, vor fi stigmatiza\i s[ nu ajung[ niciodat[ coronarzi, s[ nu-=i mai aminteasc[ decât foarte vag de-acele locuri unde-au spus pentru prima oar[ mam[, pentru prima oar[ tat[. Fantezia noastr[ pus[ în mi=care, ni-i închipuim cu toat[ claritatea =i cu toat[ durerea pe bie\ii coronarzi n[scu\i într-o \ar[, îns[ nevoi\i s[ nu fie considera\i fii ai \[rii lor. De ce? Pentru c[ \ara îns[=i i-a tr[dat, mai exact i-a cedat unei alte \[ri, în condi\ii concrete, vitrege (Palatul, într-o vreme de r[scruce, n-a g[sit o alt[ cale decât s[ lase \ara amputat[, desigur nu de bun[ voie, ci de nevoie, cu toate c[ autorul specific[ pân[ la urm[ c[ ,,dac[ milioane de oameni au cedat pe baz[ de discu\ii, înseamn[ c[ a fost =i de bun[voie. (Aici =i în continuare sublinierile din citate ne apar\in. I. C.). Dar iat[ =i momentul discu\iei, mai exact al târguielilor: D[-mi Coronada, cedeaz-o! Vai, drag[, eu n-a= vrea s[ \i-o dau, s[ \i-o cedez... D[-mi-o, d[-mi-o, n-auzi? He, glumim? +i Palatul a cedat-o. Biata Coronada, î\i zici. Bie\ii coronarzi, adaugi. Iar Ana- tolie Pani= î=i imagineaz[ procesul însu=i al înf[ptuirii ced[rii, despre care s[ lu[m aminte! ceda\ii nici m[car n-au fost preveni\i la timp: Cei ce-au apucat s[ fie sorti\i târguielii au fugit, cei care n-au apucat s[ afle... au r[mas. De-aici încolo începe marea, nesfâr=ita suferin\[. Dezmo=te- nirea cea colectiv[, na\ional[, dezmembrarea vechii \[ri. Cea mai trist[ dintre toate dezmo=tenirile de pe lume. Despropri- et[rirea de neam =i gint[, de credin\[ =i de grai, de jur[mântul SCRIITORI DE IERI +I DE AZI pe care l-au dat Unirii. La ac\iunea romanului particip[ Regina, dar ea n-are cu ce alina sufletul bietei femei care ajunge s[ i se plâng[: Sunt cea mai nefericit[ fiin\[... Uita\i-v[, am doi copii, so\ul meu... ION CIOCANU ION CIOCANU 368 Coronadei? Nu este Basarabia o parte a unei alte \[ri (trupul- Istoria noastr[ de-acumunsecol=iceva nueaceea=icua cu seam[ noi, basarabenii, n-avem dreptul s[ trecem indiferen\i. geografice =i, mai presus de orice, umane pe lâng[ care mai cauz[ în romanul pe cititor s[-=i imagineze înc[ înainte de a lua cuno=tin\[ de sublinierea unor am[nunte cu =i Pani=,denumiri care Anatolie s[-l poat[ lui îndemna c[r\ii atmosfera rânduri aceste în litate critic[ nepermis[ ori interzis[. Ne-am str[duit s[ recre[m intimitatea romanului sorul (anchetat de un reprezentant al Ubicandei. nu-i liber[? unii, Sorova liber[, Sorova patrie. Mai departe: Coronada de-acum mam[, ar deveni, pas[mite, Sorova neocupat[ sau, pentru Sorova ocupat[. În acest caz, cealalt[ parte a Sorovei, trupul- Sorovei, a parte o sau cedat[, Sorovei, a parte o fi ar nada De-o denumire, mai precis spus, ca s[ nu se confunde cu Sorova. s[ se certe când g[sesc de cuviin\[. De-aici nevoia de Coronada. a Sorovei. Un fel de masc[ ori un motiv inventat, pentru care ocupat[ sau Sorova cedat[. Sau, =i mai exact spus, Sorova Parte expresia lumii auzul =i-n v[zul în elimine se s[ ca râul Alar, Puterileau trare Sorovei. Când i s-a dat Ubicandei \inutul de dincolo de axeaz[ pe evenimente de-acum un secol =i ceva: o Coronad[-\inut. nimere=te sub ocupa\ie, în st[pânirea Ubicandei, devenind so\ul niciodat[? ne pierdem unii de al\ii? Cum, Regin[, cum s[ nu-mi mai v[d N-am s[-l mai v[d niciodat[, niciodat[? De ce ne-a\i l[sat s[ s[-mi dau seama... Dar dac[ n-a trecut dincoace? Ce m[ fac? cred c[ar[masdincolo...saup Posibil s[ par[ ieftin[ o atare introducere a cititorului în Pe cât de liber sunt =i eu în aceste momente, gaf[ Profe- Cedat[? Ocupat[? Dup[ spusele Dumneavoastr[, Coro- Atunci, înainte secol, Coronada a apar\inut ca adminis- Un Profesor este anchetat =i discu\ia sa cu anchetatorul se Coronada e desp[r\it[ de \ara-mam[ de un râu, Alarul. Ea c[ e un text marcat de valen\e istorice, valen\e de marcat text un e c[ convenits[-ideaodenumire.Aceasta Dincolo de Lisabona. oate ofivenit=iel...nupot Dar nu e o moda- I. C .).

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI mam[)? Nu i se c[uta =i Basarabiei o denumire oarecare, principalul fiind s[ se deosebeasc[ de... România, tot de-acum 369 un secol =i ceva? Lectura romanului Dincolo de Lisabona este incitant[. Cohorta de nume, denumiri, chiar date, personaje imaginate =i generalizatoare (Regina, Anchetatorul) numai la prima vedere produc impresia de ceva de pe alt[ lume (decât a noastr[). La o privire adânc[ totul, dar absolut totul devine o istorie, imaginat[ =i scris[ artistic, a noastr[ a tuturora =i a fiec[ruia dintre noi în parte. Imaginat[ =i scris[ artistic se refer[, evident, la m[iestria propriu-zis literar[ a lui Anatolie Pani=, demn[ de cea mai înalt[ pre\uire, dar ne gr[bim s[ ad[ug[m c[ e o carte scris[ cu durere despre o istorie marcat[ de ni=te crime, ale c[ror consecin\e sângereaz[ dureros =i neîncetat în inimile noastre. De aceea îndemn[m pe to\i cona\ionalii no=tri s[ caute romanul Dincolo de Lisabona =i s[-l citeasc[; pl[cerea =i folosul de la lectura lui sunt mari =i de lung[ durat[. Ele pot s[ însemne chiar o trezire din letargia în care s-au pomenit to\i acei care nici pân[ acum nu =i-au format con=tiin\a adev[rului despre istoria, limba, na\iunea =i neamul de care apar\inem =i pe care le reprezent[m, chiar incon=tien\i de acest adev[r. O cât mai mare parte de tiraj ne-ar trebui aici, în Basarabia, în Transnistria, în Bucovina, în localit[\ile române=ti (moldovene=ti) din regiunea Odesa. Sau poate o reeditare la Chi=in[u? Cu traducerea ulterioar[ în limba rus[, ca s[ în\eleag[ bine drama =i chiar tragedia noastr[ =i acei care nu ne-au în\eles deocamdat[ sau poate nici nu vor s[-=i dea seama c[ suntem români, vorbim limba român[ =i ducem =i noi în spate o istorie ca aceea a coronarzilor.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Alte na\ii au lexicoane ca arhive ale limbilor; nou[, rom`nilor, ne trebuie lexicon ca s[ putem ]n\elege ce se tip[re=te ]n rom`ne=te...

Alecu RUSSO, Cântarea României, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 49. (Continuare în pag. 383) ION CIOCANU ION CIOCANU 370 rm pei Vaa uim î tae/ ug tia în surdin[./ Scurta taina izbucnire-a florii/ Curge Mi se-opre=te toate,/ pe retin[ în bucium[ Via\a poezie prima chiar în exprimat sufletesc Preaplinul ei. crea\ia în evolu\ie Balan\[ s[ ne oprim, cel pu\in fugitiv, la cartea a doua a scriitoarei =i arta, 1984, 19 ianuarie), =i nu revenim. Este îns[ necesar tic[ =i surogatul literar am scris, cu ani în urm[ (Literatura ghin sau Nicolae Gribov? favoarea... cânt[rii lui Alekscandr Matrosov,în Pavel verbale, Korcea- expresiei nivelul la vraj[ =i imagina\iei nivelul la mister sugestive, simboluri insolite, metafore de c[rcat[ ce s-ofideterminats[abdicelaformulaliric[romantic[, în- Altceva al literar[. opera de fa\[ scriitorice=ti responsabilit[\ii decât editur[) de redactor atunci pe lucra sa (domnia conjuncturism f[\i=, rod mai curând al atitudinii redactorice=ti retorism, unui declarativism =i mai presus de toate unui poemul deosebit, mod în =i, poezii de parte o drept, Ce-i mari. speran\e alimenta =i Lari Leonida de editorial, debutul la pân[ de poeziile firesc =i direct continuau care opere, acelor a liric[ formula prin seam[ cu mai apropiat[ romantic[, fire o cititorului larg, am[nun\it, serios pe =i, dac[ s-ar scriitoarei putea, conving[tor. crea\ia despre vorbim s[ oblig[ =i ne lirici feminine de la noi, carte care nu numai ne permite, dar Hyperion, 1992), una dintre manifest[rile meritorii ale întregii versuri Despre aflarea Lorei Rucan la r[spântia dintre poezia auten- Placheta sa de debut, Eu nu sunt înger sunt nu Eu 18) cr a nent fr nc o noa[ o îndoial[, o nici f[r[ însemnat, a care (1988) teu c = nosra[ ata de cartea neobservat[ =i ca trecut A R{SPÂNTIE DE DINCOACE LORA RUCAN Inel de toamn[ Feciori de

Lora Rucan (Chi=in[u, Editura (Chi=in[u, Rucan Lora -u oei tiuae unui tributare dovedit s-au (1982), a pus în aten\ia

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ne aminte=te mult de felul de a fi al poetei în placheta de debut, dar vine în imediat[ continuare versul metaforic dens: 371 Mielul alb prin vis alearg[,/ Sfârâie prin cea\[ scrumul./ Rugul pentru sacrificii/ Înc[ î=i înal\[ fumul. Îns[=i balan\a, ca motiv al poeziei inaugurale, ca =i al poemului omonim, denot[ o în\elegere acum mai profund[ a vie\ii =i, respectiv, a crea\iei. Într-o lucrare cu acela=i titlu, Balan\[, din placheta de debut nu este, de fapt, nici o balan\[, ci e o încredere total[ a autoarei în binefacerile dragostei. Dup[ începutul poetic promi\[tor (Tu e=ti acela care-mi ba\i la u=[?/ Î\i simt o vag[ strângere de mân[./ Sunt scoica-nchis[ care vrea lumin[/ Sunând între pere\ii de cenu=[...) urmeaz[ cinci strofe similare, cu câte dou[ versuri din nou paradisiace (În mine-i uria= nesa\ de lume,/ Chinuitoare sete de iubire, Ne vor \â=ni de sub picioare fluturi/ S[rb[torind în cercuri mari lumina), în final naivitatea autoarei (credibil[ în context) fiind ridicol de... romantic[ (Ah, via\a nu gânde=te niciodat[/ Atâta de frumos cum =tim doar noi!). În cartea a doua încântarea în fa\a binefacerilor dragostei este ca =i cum încadrat[ între pericolele de totdeauna ale omului, între extremele care dicteaz[ dragostei anumite condi\ii. Fermitatea poetei în a-=i p[stra balan\a, poate verticalitatea =i chiar demnitatea, în iubire, =i nu numai, este de salutat mai cu seam[ în prezen\a con=tiin\ei sale c[ exist[ totu=i realit[\i eclipsatoare sau chiar demolatoare ale sentimentului pur, ale în\elegerii juste, ale existen\ei demne: Nu cunosc prea multe lucruri/ Ce mi-ar cl[tina balan\a / Numai na=terea =i moartea./ Numai pâinea =i speran\a. În continuare na=terea =i moartea se schimb[ cu bezna =i n[l\imea, dragostea =i ura, noaptea =i lumina, de fiecare dat[ autoarea dovedind o viziune larg[ =i adânc[ asupra vie\ii =i, implicit, asupra crea\iei literare. Alt[ dat[ antinomiile existen\ei sunt înc[ mai persistente, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de vreme ce =i noi suntem atât de ve=nici/ +i tot atât de muri- tori =i a=a pu\in tr[im pe lume/ +i-atât de mult ne este dat (aici =i în continuare sublinierile din citate ne apar\in. I. C.). Pân[ ajungem la excelenta poezie Câine vagabond, monolog ION CIOCANU ION CIOCANU 372 tot calc =i calc pe spini... pe calc =i calc tot via\a ca o floare îmi trece pe al[turi/ +i de-un amar de vreme tot suspini?/ Nu =tii c[ m[ înal\[ prea tristele om[turi,/ Cum nu radiaz[ numai (de) bucurii: Ah, suflete-copile, de ce îmi omului nu e alc[tuit[ numai din flori, la fel sufletul acestuia frumoas[/ Te-a blestemat s[ nu calci iarba verde). La fel via\a adesea, bietului patruped moartea (Cine \i-a dat bl[ni\a prea ta\ie, de vreme ce anume de la frumuse\ea bl[ni\ei i se trage, miel nu este un obiect de încântare pueril[, ci de un bl[ni\ei prilej Frumuse\ea de cititorii). medi- noi, de (=i autoare de it[ asigur[ poeziei Lorei Rucan din cartea omului =i a cadrului material (natural) în care tr[ie=te acesta a adânc[, =i just[ acum în\elegere, atare o Anume mister. de boare timpului fa\a în este îns[=i poeta mult, Mai totul =i în toate cunoscute de om sau chiar supuse acestuia. între care ne tr[im veacul. n[dejdea, desperarea, altfel zis ambele realit[\i (categorii) ginirea... În suflarea vie\ii se afl[ îngem[nate (contopite) nem[r- chiar =i moartea \inte bate-n De-a pornirea/ struni f[r[ team[ rotind pe-un fir de a\[,/ De parc[-ar fi o\elul ce i-ar p[s[rele.../ Dececaapacurgeaceast[dulcevia\[/Atâtde s[ cad[ lovindu-se de stele / Cu pana-n vântul serii a bietei Zvâcnind în sus pe-o noastr[/ clip[ ca pas[rea albastr[,/ via\a Ca mai apoi trece mai degrab[ a=a ce De veridicitate: verosimilitate =i în prezen\a m[iestriei propriu-zis literare m[ ce este în realitate, ceea ce asigur[ poeziei credibilitate, de încredere în tot ce e frumos =i bun, adic[ vede, simte =i expri- concluzia) c[ Lora Rucan =i-a dep[=it cu siguran\[ surplusul ai clipi din ochi/ Eu umplu lumea de singur[tate. ai fi crezând/ Privind la mine ca la zeitate ;/ De o dore=ti, cât sufleteasc[ deosebit de demolatoare: M[ l[f[iesc în bine, necazuri =i nevoi, între care singur[tatea se anun\[ ca stare atotputernic[. În adev[r poeta este, =i ea, o fiin\[ încol\it[ de al autoarei în fa\a confratelui întru existen\[, care o fi crezând-o nea=teptat de firesc, dens ca informa\ie sufleteasc[ =i sugestiv Nici timpul, nici via\a nu mai sunt acum pentru poet[ în (=i opinia autorizeaz[ exemple alte de zeci =i zeci Apoi Balan\[ vigoarea jindu-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI C[ pân[ la urm[ este-o iner\ie-n tot =i este-o îndoial[-n toate =i omul r[v[=it cumplit/ Cu capul de pere\i se bate nu 373 înseamn[ abdicarea autoarei la elementul luminos al vie\ii, ci numai con=tiin\a c[ între dorin\a omului de a-=i tr[i via\a bine =i frumos, pe de-o parte, =i imposibilitatea realiz[rii depline a acestei dorin\e în condi\iile obiective, pe de alt[ parte, se casc[ adesea o pr[pastie, drept care versurile sale nu pot s[ nu respire cu regretul amar =i dureros: Ce chin e s[ nu po\i tr[i/ A=a cum sufletul \i-o cere! Lora Rucan î=i r[mâne consecvent[ când pl[smuie=te cro- chiuri de mare veridicitate, psihologic[ întâi de toate, ca cel intitulat Iar cade seara..., în care plâng bufni\e =i noaptea se anun\[ neagr[ ca n[pasta, poeta fiind nevoit[ s[ se dest[inuie c[ mai exist[ =i am[geal[ uneori, ba chiar c[ ne domin[ de la început pân[ la sfâr=it unele realit[\i pu\in spus nefavo- rabile afirm[rii noastre plenare, mai ales sub aspectul tr[irilor suflete=ti fine, delicate, esen\iale dac[ le integrezi întregii existen\e. Ea ajunge s[ constate franc =i dureros: Nimic nu în\eleg din via\a asta, explicând în continuare c[ nu e vorba de o stare efemer[, de moment, întâmpl[toare =i, prin urmare, trec[- toare, ci a=a a fost pe când eram copil/ cu mintea crud[ ca o prim[var[./ A=a r[mase chiar de-a întomnat/ +i-a-mb[trânit în mine o vioar[. Numai s[ nu deducem c[ Lora Rucan detest[ frumosul =i sublimul vie\ii, c[ adopt[ o viziune cu totul unilateral[ =i, eventual, gre=it[ ca =i cea întemeiat[ numai pe eviden\ierea a ceea ce e frumos =i sublim asupra vie\ii. Aceasta nu e f[cut[ numai din negru, dup[ cum nu e alc[tuit[ numai din alb. Îmi place via\a! exclam[ autoarea în poezia omonim[. Atât c[ la ora Balan\ei Lora Rucan nu mai era naiva =i credula din cartea de debut. Înainte de toate dragostea de via\[ putea s-o determine s[ realizeze strofe pline de regrete sincere, profunde =i molipsitoare (pentru cititor): Nu =tiu ce e cu sim\urile mele/ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI De-ajung mereu spre-al p[timirii vad ;/ Tânjesc cu toate lacrimile lumii/ +i-oftez cu toate frunzele ce cad. A=a ni se dezv[luie un suflet pur, candid, naiv =i încrez[tor peste seam[, care tinde s[ se salveze din n[past[ prin... ION CIOCANU ION CIOCANU 374 s[ fiu mereu în toate./ E-un cosmos crud de nedreptate/ C[ a= metaforic, proasp[t =i original: Ah, via\[, alta nu doresc/ Decât acuma f[cându-se ar[mii. odinioar[, de acei sunt mai nu codrii Nici umbra. numai fiindu-i prezent[ lipse=te, chiar el ba fug[, e la încrâncenat mai nu cerbul aceasta de afar[ în Dar eminesciene=te. copil[rie =i între maturitate. Acum nu iminent mai sun[ formeaz[ cornul este se spus care pr[pastiei a sugestiv[ =i pe cât de clar[ =i dens[, pe atât de aproximativ[ în sens poetic am[nunte =i detalii prin care Lora Rucan realizeaz[ o expresie Copil[rie, Se furi=eaz[ ar[mii/ umbra de codrii cerb înjunghiat. Prin E întreg cornul. dialogul intitulat sun[ mai nu O, cenat?/ cornul? Drume\ule, nu =tii/ Prin care codri cerbul alearg[-ncrân- cre=terea prestigiului crea\iei Lorei Rucan. Dar unde sun[ la asemenea, de contribuie, autentice, poeziei ale calit[\i asigure frumuse\ea, suple\ea, laconismul, sugestivitatea =i alte presupune mânuirea mijloacelor =i procedeelor în m[sur[ s[ asupra faptelor =i fenomenelor vie\ii, ci pe lâng[ toate acestea la în\elegerea just[ =i profund[ a lucrurilor, la viziunea larg[ poezia ar fi o reluare a textelor cu motiv erotic, intim. civic, colectivist prin excelen\[, universal chiar, f[r[ de care neitate, naturale\e, se îngem[neaz[ organic =i deplin cu motivul individual, f[r[ de care personal, poezia ar intim, pierde din Motivul sinceritate, sponta- vârtejite?... iluzii de pulberi +i La inimile noastre r[t[cite/ Prin praf de pu=c[ =i iubiri visate/ viclenia vremilor apuse,/ Dar,Din repet/ timpule, de ceva ce eu veghezi =i-acum/ poate-ntruna Ori spuse,/ sunt nu care colectivit[\ii: Pe la sfâr=it de secol eu mu\esc/ De-atâtea lucruri sentimentele autoarei au drept sorginte unele dureri mari poezia ale în ca universului, a lumii, dual[ poeta trece u=or =i natural la acelea ce privesc existen\a literar.zis dest[inuire sincer[, cu atât mai veridic[ sub aspect propriu- Apoi în nenum[rate alte poezii Lora Rucan se exprim[ se Rucan Lora poezii alte nenum[rate în Apoi M[iestria propriu-zis literar[, aceea care nu se limiteaz[ De la st[ri suflete=ti conflictuale privind existen\a indivi- cu accente din lirica eminescian[, dar totodat[ cu fri d secol, de Sfâr=it n care în

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI putea s[-mb[trânesc (Scad apele...), Se mai întâmpl[, ne-n\e- le=i suntem/ +i dureros ne e, dar n-are-a face./ Suntem creduli 375 pân la refuz =i-ades/ C[dem din nori de-a dreptul în b[ltoace (Cântar), +i somnul se destram[-nceti=or/ +i-un cal albastru trop[ind se-aude,/ +i sub picior sim\im pocnind s[mân\a/ P[=ind descul\i prin ierburile crude (Viziune) etc. Nu este ceva ce ar fi lipsit completamente în Inel de toamn[. În genere între aceste dou[ c[r\i Inel de toamn[ =i Balan\[ exist[ un fir de leg[tur[ evident, de vreme ce chiar poezia Balan\[ e reluat[ în cartea a doua, purtând îns[ de data aceasta un alt titlu Ah, via\a gânde=te...Modul de a cugeta =i de a sim\i nu s-a schimbat atât de mult încât s[ ne permit[ o concluzie radical[ asupra evolu\iei scriitoarei. Apoi nici modalitatea propriuzis literar[ nu este principial =i totalmente alta ca s[ ne putem exprima numai încântarea =i uimirea în fa\a operelor din cartea a doua. Totu=i, poeta a evoluat considerabil, unele primeniri în modul ei de a cugeta, sim\i =i exprima v[desc dep[=irea r[spântiei la care o vedeam în placheta de debut. Când vrea s[ fie civic[ în sensul în care orice om de art[ tinde s[ exprime ceva general valabil =i general important sub aspectul unor preocup[ri majore, poeta scutur[ din suflet ceea ce o caracterizeaz[ în primul rând nelini=tea acestei lumi. La or[ târzie de noapte, sub razele l[mpii de mas[, ea ne dest[inuie metaforic =i impresionant tumultul sufletesc ce o face s[ pun[ mâna pe condei: Ghemuit[-n întuneric,/ Tresalt[ ab[tut =i stins/ Povara lan\urilor mele / A vie\ii sete de ne-nvins. Ca la romanticii autentici de demult, în versurile Lorei Rucan sunt frecvente motivele corabiei pornite-n largul m[rii, alt[ dat[ catargul seme\ înfruntând stihiile apelor: Oceane înstelate trece/ Corabia cu soarta mea, Corabia în v[i de ape/ R[mas[ f[r[ pânze,-s eu, ca pân[ la urm[ personajul liric s[ se numeasc[, într-un titlu aparte, Alb catarg. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Nutrim îns[ convingerea c[ romantismul poetei se exprim[ totu=i mai ales în concep\ia general[ a poeziei ca realitate creat[, imaginat[, cutreierat[ de misterul necesar, de ambiguitatea propice dezl[n\uirii gândirii asociative a cititorului, dup[ ION CIOCANU ION CIOCANU 376 mului basarabean din primii ani postbelici cu lozincile luptei =i pentru planet[ nu sunt numai ni=te reminiscen\e ale poe- între concet[\eni. Chiar declara\iile de dragoste pentru pace apartenen\a individului la colectivitate, ne ajut[ s[-l identific[m Ce sunt? La ce s[ sper? Ce s[ gândesc? aripi cresc./Vâslesccuglobul meuprinm[ridecosmos/ Eu râd, c[ci râde-n mine Universul,/ Eu plâng, c[ci lacrimile-mi omului (individului) în timp, în cosmosul existen\ei umane: integrarea anume este s[u poemului laitmotivul universal; Lora Rucan nu se aventureaz[ s[ abordeze probleme de r[sunet pelerinajul autoarei, de data aceasta prin m[ri de cosmos. Nu, la interesa\i suflete=ti martori face cuceritor,ne lirism care +i e nevoie s[ m[ aflu-n timp), dar monologul ei este de un zbate grâu-n câmp,/ Dar mi-amintesc tot curge via\a noastr[/ se mi-amintesc Dar plumb,/ de nori exist[ mi-amintesc poate dimpotriv[, de vreme ce se vrea neap[rat în timp angajat[, (Dar pu\in mai e nu ea Aici literar[. opera în acesteia reflect[rii specificului a =i concrete realit[\ii a gre=ite chiar =i superficiale în\elegeri unei tribut pl[tea poeta acolo dar definitorii ale poemului momente alte =i angajant[ retoric[ interoga\ia meditativ, între Lorei Rucan se încheie cu un poem. Dar ce deosebire enorm[ romantic la nivelul ansamblului imaginii. ne serve=te drept mostr[ de concepere a operei în mod (în stil) ca ni=te sfinc=i. +i ca poezia la care ne referim. Ca poezia ce E ea sau poate altcineva? Norii ba vin, ba se duc/ Enigmatici acel cineva care se afl[ undeva departe =i are ochii aprin=i. contempla iubita cu toate farmecele ei. Iubita se confund[ cu tatea de a în\elege, de a intui, nu =i realitatea nemijlocit[ de a iubita. Ni se sugereaz[, nu ni se spune. Ni se creeaz[ posibili- pâlpâie-ncet/ Cu-o nestins[ voluptate. O flac[r[ pare s[ fie palme-=i îngroap[ capul,/ +tiind c[ detot departe/ O flac[r[ în =a, din sare care C[l[re\ul declarat. este nu nimic aici O în întâmpl[ se cum Întreb[rile citate la urm[ sunt acelea care, de fapt, adeveresc Ca =i cartea de debut, cea de-a doua culegere de versuri a Balan\a de acum =i flac[r[, Balan\[ Feciorii de exemplu. Totulexemplu. de spus, fiind nu lipseau definitiv din din cartea întâi! Elementul Feciori,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI pentru pace atât de frecvente la acea or[, ci exprim[ anume fr[mântul omului-poet sau al cet[\eanului-poet, care ba se 377 întreab[ retoric: De ce dar germineaz[-n chin s[mân\a/ +i se întreab[-a fi sau a nu fi?/ De ce nici presim\irea grea de ghea\[/ Nu are când în mine-mb[trâni?// De ce dar se-ncovoaie de durere/ Lumina zilei printre vechii brazi?/ De ce dar trandafirii tinere\ii/ N-au siguran\a nemuririi azi?, ba exclam[, de asemenea retoric: Sim\irea are r[d[cini amare,/ Pe focul ei m[ mistui ne-ncetat./ Eu v[ iubesc, fiin\e minunate,/ Voi, oameni, s[ m[ crede\i neap[rat!// Ce mult a= vrea de voi s[ m[ apropii/ +i cu n[dejde mâna s[ v[ strâng,/ +i ce n-a= da s[ v[ cunosc durerea/ +i-al[turea de voi s[ râd, s[ plâng! Retorismul poemului nu este, desigur, o calitate, dar acum nu e ca în Feciori o angajare necugetat[ a autoarei în glorificarea unor valori îndoielnice, care mai curând d[râm[ nemilos =i definitiv poemul decât îi servesc acestuia drept piloni. De data aceasta poeta a privit nu în istoria mincinoas[ a imperiului sovietic, ci în sine, tinzând s[ se autodezv[luie cu mijloace preponderent lirice, poemul Balan\[ prezentându-se ca o punte de trecere spre alte c[r\i, profund gândite, veridice. O atare carte este cea numit[ la începutul articolului de fa\[ Eu nu sunt înger. Este cartea dezicerii poetei atât de elementul paradisiac anost, cât =i de cel infernal care nu este mai pu\in blamabil când face de serviciu =i reprezint[ o viziune unilateral[ asupra lucrurilor. Poeta se declar[ un z[p[cit ateu (în poezia titular[) care jinduie=te \inutul Niciodat[/ Cu drumu-i cât o lam[ ce pa=te-o beregat[. R[zvr[tit =i plin de p[cate (doar nu e înger!), personajul liric al Lorei Rucan exprim[ voin\a de a sângera în \inutul h[r[zit de-amarul dor. Dar nu numai atât, de vreme ce chiar în prima poezie din ciclul Test autoarea ajunge cu privirea în adâncurile abia b[nuite ale neamului nostru de origine dacii. Adresarea c[tre un pui de dac este un prilej de a verifica memoria cona\i- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI onalului nostru: o mai p[streaz[, =i-o mai exercit[ el (Mai treci prin minte versul de codri =i izvoare/ Ori apa ignoran\ei cumva balsam î\i pare?). Personajul poemului ne previne asupra unei gropi periculoase: O, groapa asta-ncape un neam ION CIOCANU ION CIOCANU 378 Nu rutina-nfumurat[ =i nici suflete=ti exoduri/ Ce \intesc doar amintire:/ O, s[rmana de =i vin[-o fi ru=inea, chiar vremea, =i nu a faima, noastr[ r[t[cire!/ =i Pân interceptate: lesne las[ se eminesciene accentele poetei al inimos demersul În vina pe istorie, pe ideologie, pe oricine, da numai a nu de pe deprindere noi în=ine. autohtona de fa\[ autoarei a aproape, Via\a-a=a cum este, neamul =i stele, codrul =i de izvorul. murmurul =i pân[ înghite care groapa de v[m ne îndemna poetic (f[r[ declara\ii pur publicistice) s[ ne sal- cu scopul de a ne face con=tien\i de groapa nimicitoare =i de a propus o viziune asupra st[rii noastre de ieri, par\ial =i de azi, ne-a ci oarecare, imagine o realizat n-a ea considerabil, =it pân[ la lectura poeziei ve=te neamul este cea mai întip[ritoare din câte am savurat mâncarea-i gras[,/ E-ncoronat[-aice Uitarea pântecoas[... aici, mult[ b[utur[ E Rai./ zice sie-=i ce groapa înflore=te Ce putregai/ de-atâta grea\[ e îmi =i trist Mi-i str[buni. la noastr[ str[mo=easc[ =i chiar fa\[ de teritoriul r[mas nou[ de agresiv-distructiv[ a unor reprezentan\i ai lor fa\[ de limba fa\[ de ele, în orice caz o atitudine pasiv[ a maselor =i una adic[ necunoa=terea valorilor noastre na\ionale sau indiferen\a domine, ne s[ pare Uitarea nou din când azi, de timpurile pentru serios avertisment un gorbaciovist[, restructurare vedere spiritual. Sau poate Lora Rucan ne preg[tea, în plin[ per[ nu numai din punct de vedere material, ci =i din punct de ne în ignoran\[, ne consideram republic[ înfloritoare =i pros- noastre de sine, de vreme ce, putrezind de s[r[cie =i b[l[cindu- a poporului nostru. Totodat[ ea este =i o expresie a mul\umirii =tiut al trezirii con=tiin\ei na\ionale a unei p[r\i considerabile datat[, dar pare s[ fie de pân[ la 1988, de pân[ la valul bine pe duc[... Dar groparul? E alte\ea sa Uitarea. Poezia nu e sânge de-nfioratul =uier/ Al p[s[rilor care-s de mult, de mult Cum ar fi codrul verde =i cântecul de fluier,/ Ecoul lung prin întreg... Pesemne,/ I-idats[-astupeguracomoriloreterne/ Ca o alt[ dovad[ a angaj[rii poetei în timp, sun[ poezia Imaginea gropii în care personajul liric vede cum i se stri- întemeiat[ pe atitudinea ironic[, sarcastic[ Ce zi s[ fie... Aici Lora Rucan s-a dep[-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI dep[rtarea de str[mo=i cu barba-n noduri?/ La ce bun s[ st[m cu-obrazul trist =i negru de noroi,/ De putem da toat[ vina pe 379 oricine, nu pe noi? Verbul Lorei Rucan este crud, aspru, nemilos, neiert[tor: La ce bun, de nu ne-apuc[ nimeni de-ale noastre mâini/ +i nu zice cu mâhnire: Nu suntem decât p[gâni!/ Limba noastr[ dat[-n tind[ cu verdea\a ei regeasc[/ Chiar =i dac[ are suflet, n-are gur[ s[ vorbeasc[.../ Ori preapoate totu-i bine =i nimic nu se întâmpl[/ C[ o gint[-=i pierde soarta, iar o alta al s[u nume?/ Dar[ de c[dea-va cerul, s-a-ntâmpla ceva pe lume? Întreb[rile citate sunt t[ioase, dar corespund, din p[cate, adev[rului despre noi, =i tocmai de aceea ne-a mirat c[ nu le- a observat la timp nimeni, nici m[car Mihai Cimpoi, care în Panorama literaturii române din Basarabia îi face poetei o prezentare extrem de modest[ în compara\ie cu agoniselile ei (a se vedea revista Basarabia, 1994, nr. 2-3, pag. 79). Or, ambele poezii din cartea Eu nu sunt înger, pe care le-am eviden\iat pân[ aici, ar fi trebuit s[ umble din gur[ în gur[, din suflet în suflet odinioar[, dar =i în prezent pentru a con=tientiza cu to\ii starea noastr[ de fapt =i necesitatea stringent[ de a ne smulge din ea. Speran\a c[ vor veni alte genera\ii, mai instruite, s[ repun[ totul la loc, este mai curând o mângâiere decât o salvare sau cel pu\in o dorin\[ de a ne salva; dac[ nu vom realiza azi ceea ce avem de realizat anume noi, mâine poate fi târziu. Atât c[ scriitoarea spune =i acest adev[r în chip poetic, pe care noi, strivi\i de griji m[runte, nu l-am descifrat =i nu ni l-am însu=it: Nu te osândi, natur[, c[ ne-ai dres prea imperfec\i,/ Domnu-a da, copiii no=tri ne vor fi mai în\elep\i,/ Mai c[po=i =i mai romantici, =i mai lumino=i la chip,/ De nu coperi-i-a timpul cu mormane de nisip. De n-o s[ se întâmple cu noi ceea ce se pare c[ a început s[ se întâmple pe ici-colo... SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Îndr[zneala =i originalitatea viziunii autoarei asupra lucrurilor, fermitatea atitudinii sale fa\[ de problemele fundamentale ale existen\ei neamului, frumuse\ea estetic[ a discursului sunt caracteristice =i pentru poezia +obolanii. Asemeni unei poezii ION CIOCANU ION CIOCANU 380 de cele mai multe ori firesc =i organic cu imaginea concret- imaginea cu organic =i firesc ori multe mai cele de autentic[, în operele c[reia discursul publicistic se îngem[neaz[ lanii), ne-am referit aici (Ce noastre care n-ar trebui s[ ajung[ similare celor ale lui Augias. de autoare este unul menit s[ contribuie la cur[\irea grajdurilor rat[, înainte de toate metafora =i simbolul. Mesajul promovat Lora Rucan în termeni drastici, f[r[ îns[ a p[r[si expresia figu- devin ca =obolanii m[=ti trufa=e =i rânjânde! +i blânde,/ stele la rânjind =i vie\ii dorul de Chi\c[ind val,/ bietul ideal!/ Ei privesc cum =obolanii-nfrunt[ spumegândul însu=i p[mântul nostru str[mo=esc: Ce le pas[ de arip[ =i de animalele invadatoare în barca de vis, care poate fi simbolic =i ca periculo=i de fel la sunt prieteni fo=tii motive, alte din aripi =i de foste idealuri. Deveni\i tr[d[tori, din la=itate sau la prietenii care se avânt[ înspre maluri,/ Lep[dându-se de material[? road[ o barc[ de vis, deci s[ una mai dau degrab[ care spiritual[ decât +obolanii ve=nicii... tremuratei apa pe trimis abis./ Ea abia de se aga\[ greu, cu pânze purpurii,/ De un val în pr[bu=ind-o trupu-i, în rod tot rod, tot +i vis/ de arzând simbolic[ umane semnifica\iei al acela doilea, al planul firesc suprapune se acesta, al simplei prezen\e fizice a animalelor distrug[toare, planul peste Curând mâr=ave. roz[toarelor ferocitatea prin Ea este concret[ =i surprinz[toare, concomitent înfrico=[toare imaginea este de o cruditate =i o cruzime ce te p[trund adânc. vân[toare,/ Par a fi o noapte rece ce alung[-o zi cu soare lacrim[-i îndur[,/ Iar atunci când stau gr[mad[ preg[ti\i de male! Ochii lor împu=c[ ur[/ De st[pâni trufa=i pe care nici o climat propice activit[\ii lor nestingherite. Ce stupide ani- pune în fa\a prezen\ei masive a animalelor ruin[toare într-un a lui George Meniuc Ni se pare c[, dac[ ar con\ine chiar numai poeziile la care de f[cut[ e =obolani ca deveni\i prietenilor Înfierarea cartea a treia o prezint[ pe Lora Rucan ca pe o poet[ a invaziei lor. Poeta ne face aten\i la sensul =i valoarea a hidoaselor creaturi: +obolanii ocupar[ barca mea

Da, dup[ cum se în\elege simplu din referirile poetei (+erpii), zi s[ fie..., Via\a-a=a cum este... opera în cauz[ a Lorei Rucan ne =i +obo-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI senzorial[ marcat[ de certe valori simbolice =i purt[toare de foarte importante mesaje etice. 381 Autoarea este p[truns[ de con=tiin\a necesit[\ii de a spune oamenilor tot adev[rul, chiar dac[ acesta e dureros. Ce fantastic[ povar[ este s[ visezi în lume/ Când prin fulgerele vie\ii deslu=e=ti fe\e nebune,/ Când în sc[p[tata turm[ fierb mormane de noroi,/ Iar din amintiri se casc[ mâr=av groapa de gunoi! Iar[=i groapa, iar[=i gunoiul? poate s[ se întrebe vreun patriot sup[rat pe scriitoarea nemiloas[ fa\[ de rebutul spiritual autohton. Da, i-am r[spunde, îndemându-l s[-=i formeze con=tiin\a prezen\ei acestor realit[\i de care nu putem sc[pa o dat[ =i s[ se încadreze în lupta pentru salvarea valorilor noastre fundamentale amenin\ate =i azi de neadormi\ii =obolani de tot soiul. În pofida greut[\ilor =i piedicilor, poeta r[mâne o lupt[toare =i o vis[toare la timpuri bune. De nu voi visa ca-n bezn[ =i nu m-oi gândi la bine,/ +tiu c[-n lacrimi cufundat[ via\a de mâine r[mâne./ A=a fuse dat, pesemne, nu de azi =i nu de ieri / Cineva, râzând, s[ calce tot pe spini =i pe dureri! visarea scriitoarei e înso\it[ =i de priviri nu doar ironice =i zeflemitoare, =i ea are con=tiin\a acestui fapt, ceea ce n-o determin[ îns[ s[ ocoleasc[ poezia militant[, angajat[ =i angajant[. Spre regretul nostru, în para polemicii cu =obolanii de toat[ mâna Lora Rucan î=i permite în câteva opere injurii la adresa omului r[mas departe de problemele-cheie ale existen\ei noastre, discursul ei fiind de-a dreptul retoric, declarativ =i, principalul, lipsit de orice fine\e a exprim[rii (de exemplu, Ce p[c[tos e omul...). În celelalte poezii rezistente, care nu cedeaz[ cu mult fa\[ de operele comentate anterior, reapare barca visurilor, expresie simbolic[ a n[zuin\elor mari, c[rora nu se =tie dac[ li-i dat s[ se împlineasc[, dar pe care autoarea nu le tr[deaz[: Ce v[-a=teapt[? Stânci c[runte, încruntate mânios,/ Care SCRIITORI DE IERI +I DE AZI \[nd[ri fac cor[bii, mite-un =fichi de lemn lucios.../ Vântule\u- abia de sufl[ =i-albe pânze se-nfioar[ -/ Pe o mare de speran\[ barca visurilor zboar[, afirm[ cu t[rie poeta, adresându-se pânzelor sfinte ale corabiei sale cu vise de prosperare a ION CIOCANU ION CIOCANU 382 Trei puchio=i cu pene-n barb[/ La un foc al lumân[rii versul s[i. Drept care se întreab[, în continuare: Cine pre\ui-va cona\ionalii focul? de pre\uit[ eventual, =i, în\eleas[ citit[, fie s[ ve=nicie? Fii cuminte. Vai =i de vrei mine! Lauri poeta nu cine?/ dore=te Pentrudecât scrie? Cine-o Doamne! poezia, paradoxal[ laprimavedere u=or memorabile, iar în încheiere ne oprim succint la o poezie expresii în maximum, la concentrate =i adânc sens de pline l[s[m cititorului pl[cerea de a descoperi înc[ multe alte versuri ani putrezi de via\[-n amor\ire în suflet...), pe-apucate, îns[ nu-i mai dau de fu bâjbâi tot +i fund/ f[r[ mare ca-ntr-o suflet în împotmolit ( Lactee Calea pierdut z[p[cite, suflete f[r de scânteie,/ Stele fulgerând s[lbatic ce-au vise Ni=te trec[toare,/ vremii ale vale la curgând Pe-apele duc[...), ta! mâna d[-mi Domnule, neagr[: noaptea prin striga +i-oi sângera/ va sufletu-mi desperare Vai, s-a trece timpul tân[r =i veni-va înserarea,/ +i atunci de nu e...), eternul, nu va =ti nici cum se moare... lumea, veninoas[, lumea ve=nic pieritoare,/ Numai sufletul, veninul nu e dulce, r[u gre=e=te! c[ crede Cine n[p[de=te./ m[ amar cel veninul =i cuget =i câteva versuri-cheie ale unor poezii deosebit de reu=ite: Stau înger sunt nu Eu a-i crea cititorului o imagine veridic[ a fondului etic al c[r\ii nu-i ru=ine! ta via\[ mult =i bine,/ Dar iube=te-o pân la stele =i mai sus, c[ vine, a=teptam s[ vin[-o mie.../ Plânge-te, omule drag[, pe-a îmi nu unul nici V[d: mie./ se-nf[\i=eze s[ via\[ de s[tul e ar avea, via\a este totu=i frumoas[ =i merit[ s-o tr[ie=ti: Cine publicistic, Lora Rucan îi spune omului c[, oricâte minusuri nea ei via\a este corvoada cea divin[. Recurgând la discursul neamului. Dragostea de via\[ =i speran\a n-o p[r[sesc. În viziu- Pentru a nu lungi prea mult discursul nostru, dar totodat[ Dar s-a trece timpul tân[r, zbuciumat amar ca marea,/ Ce suntem f[r[ speran\[!/ Ni=te umbre mi=c[toare/ O, doar acele ore pu\ine de iubire/ R[scump[r[ =i a formei literare alese, eviden\iem doar eviden\iem alese, literare formei a =i Pe

laee speran\ei...), altarele Dorm ca-ntr-uncavou... (Ciudat orb e amorul...) (Stau =i cuget...), nd... (Toate-au fost =i sunt pe sunt =i (Toate-aufost (Mai presus de suflet (M-am împotmolit ...rea e M-am Ce e îi

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI trist o s[ \i-l soarb[,/ De vor zice-oftând a jale: D[-o dracului de via\[./ S[ turn[m mai bine-o du=c[ de cel vesel, ca de 383 ghea\[... De cele mai multe ori anume a=a se întâmpl[: cartea r[mâ- ne pe un plan secund în aria de preocup[ri a maselor. E o stare de lucruri, la a c[rei schimbare în bine avem datoria de a participa cu to\ii, în ciuda oric[ror condi\ii, oricât de rele. Lora Rucan, prin tustrele c[r\ile editate pân[ în prezent, îndeosebi prin cea intitulat[ Eu nu sunt înger, particip[ activ. R[mâne s[-i accept[m invita\ia de a ne apleca, m[car acum, asupra versurilor ei pline de sensuri profunde =i str[lucind, cel pu\in în majoritatea cazurilor, printr-o expresie poetic[ ce-i face =i ast[zi cinste, chiar dac[ le-a realizat cu ani în urm[.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ +i când moldovenii v[zându-=i jertfele de un veac a=a de r[u r[spl[tite, adic[ c[ protec\ia Rusiei de la 1774 =i pân[ la 1828 a fost numai nominal[, iar de la 1834 =i pân[ acum a slujit numai abuzurilor lui Mihail Sturdza, au început a cerceta izvorul r[ului =i, suindu-se de la efect la cauz[, cu adânc[ durere s-au încredin\at c[ toat[ pricina nenorocirii \[rii =i a

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI lor este protec\ia Rusiei

Mihail KOG{LNICEANU, Scrieri literare, sociale =i istorice, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1997, pag. 241. (Continuare în pag. 386) ION CIOCANU ION CIOCANU 384 \im tenta\i s[-l numim umoristul cel mai cuminte de pe glob. mai mult cu dragoste decât cu ur[ sau cu subtilitate, nemul\umire. cu Ne ironizând sim- fi a de s[u felului conform deaz[ mai spus, Victor Prohin nu e nici Esinencu, nici C[rare zeze u=or. Adic[ el putea chiar s[-l satirizeze, dar, precum am planet[ îndep[rtat[, autorului ner[mânându-i decât s[-l ironi- o pe tr[itor matc[, de definitiv rupt personaj ca contureaz[ scriitorului umorist. Or, Elisabet o face =i anume de aceea se învrednice=te de aten\ia nului trebuie s[ fii, ca s[ poetizezi astfel planta\iile de tutun! vezi cu ochii, floricele... ce departe de via\a =i munca \[ra- iar tu mergi printre rândurile parc[ trase cu rigla =i în jur, cât trebuie s[ fie diminea\a. Se trezesc ciocârliile, r[sare soarele, feerie ce închipui Îmi spune. ce ceea la priceput pu\in mai Cât pitoresc!... Excelent!... Priveli=te ca-n Bulgaria...? l[uda-o scriitorul, dac[ n-ar Elisabet ce exclam[ la de vederea +i girezilor original. de paie: mai ori de mie o de e bet schimb[ numele, Prohin o laud[: î=i Lizuca ora=, ce banalitate! la Elisa- trecând Lizuca, chiar.Când confund[ se Adic[ s[u este atât de binevoitor, încât pare s[ se confunde cu elogiul. Prohin abia dac[ te gâdil[ s[ zici ceva în ap[rarea ta. Umorul b[=c[lie sau de ce nu? de a te face cu ou =i cu o\et. Pe C[rare când sau pasul. În orice caz, el nu procedeaz[ mai niciodat[ ca Esinencu tot la afi=eze s[ trebui ar ce ceea t[inuiasc[ s[ pare Prohin Din am[nunt în am[nunt, din replic[ în replic[ Elisabet se Atât c[ lauda aceasta e a omului de=tept la adresa celui... . Ace=tia nu rateaz[ nu Ace=tia Modest din fire =i mereu îngândurat, V GLOB PE DE CUMINTE MAI CEL UMORISTUL VICTOR PROHIN,

nici o ocazie de a te lua în lua te a de ocazie o nici , ci proce- ictor

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Din acest punct de vedere Elisabet din nuvela omonim[ (a se vedea cartea Olimpia, 1976) reprezint[ personajul-tip al 385 operelor umoristice prohiniene. De altfel ca =i Mih[lu\[ din nuvela Motocicleta. Acesta a dorit mult timp s[-=i cumpere mijlocul de locomo\ie nominalizat în titlul operei. Atât de mult, încât astupa ferestruica în ocol înainte de a hr[ni vaca, s[ ia aceea rumegu=ul drept t[râ\[. În sfâr=it, cump[rându-=i motocicleta (citi\i s[ vede\i cum!), e trimis de so\ie s[ aduc[ scrumbie =i... înconjoar[ bietul trei sate din apropiere, chitind pe unde e lume mai mult[, pentru ca, întors acas[, în loc s[-=i jeleasc[ b[rbatul c[ s-a hurducat pe drumuri =i tot degeaba, femeia îl ia la ponosit c[ umbl[ naiba =tie pe unde, în vreme ce în sat la dân=ii este la scrumbie, m[car s-o încarci cu furca. Ei da, e fudul din cale afar[ bietul Mih[lu\[. Scriitorul îl în\elege =i nu-l satirizeaz[. Dar nici s[-l laude nu poate. Iar dac[-l laud[ pu\in, e lauda care poate s[-i ias[ pe ochi la o adic[. Totu=i, Victor Prohin e delicat la suflet =i la cuvânt, =i nu urm[re=te scopul de a-=i înjosi în vreun fel personajele sau, mai ales, de a le desfiin\a. Nici unuia nu-i iese pe ochi lauda cu care-l ferice=te. Nuvelele sale sunt mai degrab[ profilaxia menit[ nou[, cititorilor. Chipurile, vede\i =i dumneavoastr[, aprecia\i-le ac\iunile =i vorbele, ca s[ existe =i-n viitor subiecte pentru opere umoristice... Nefiind un satiric =i cu atât mai mult un sarcastic, scriitorul exemplific[ mai curând o fire liric[, poate chiar sentimental[. A=a îl vedem =i-l sim\im la lectura nuvelei Pomul lui Arsene (din aceea=i carte Olimpia). A îmb[trânit Arsene, s-a f[cut mai grea ciutura fântânii. S-a jucat el cu anii cât a putut, apoi anii au început a-l zgâl\âi cum le place. Clan\! i-au nins p[rul. Clan\! i-au pogorât peste v[z o maram[. Clan\! Clan\! l-au l[sat singur cuc într-un c[soi cât o SCRIITORI DE IERI +I DE AZI gar[ în felul acesta de a începe o nuvel[ =i în modalitatea aceasta de prezentare a îmb[trânirii omului se simte foarte clar talentul artistic, har ce se dezv[luie apoi pe m[sura desf[=u- r[rii întregii opere =i mai cu seam[ în finalul nea=teptat =i ION CIOCANU ION CIOCANU 386 Or, omului de=tept îi este de ajuns =i atât. victoria, ci abia de cuteaz[ s[ ne previn[ asupra unei metehne. noi. O fa\[ curat[, pe care zâmbetul nu se la gr[be=te de s[-=i lirico-umoristice afi=eze prozei peisajul în proprie fa\[ o are plat s[-i serveasc[ drept prototip. realist[ a vie\ii. +i s[-l fac[ liric =i pe el, pe omul care s-a întâm- cu Mih[lu\[, n-are alt scop decât s[-l trezeasc[ la o în\elegere despre om.Iarrâzându-=ideel, totul chiar cumva spun[ nu s[ teme se atunci =i dar pu\in, puri marele Eminescu (la minte, la inim[ =i la gur[). El vorbe=te impresia c[ are chiar mai mult de trei lac[te, face câte cerea pe El tim- satiricilor. caracteristic[ acid[, m[car ori t[ioas[ oamenii care i-au servit drept prototipuri. (1976) sunt scrise cu în\elegere =i chiar cu dragoste pentru c[ ambele sale c[r\i umoristice pagini de ziar =i neincluse în vreo carte. Apoi =i de adev[rul S-a =i c[r\ile pentru copii ale scriitorului: r[zb[tut prin asfalt!...). a cop[celul Da nepo\elului: (strig[tul adânc sens de plin Noi doi =i bunelul

În ciuda faptului c[ a scris =i a publicat pu\in, Victor Prohin De aceea zicem c[ Victor Prohin pare s[ t[inuiasc[ replica Faptul c[ Victor Prohin are o fire liric[ este confirmat =i de copt frunza copt Alecu RUSSO, acea zi sunt flori mi=c[toare... codi\e, care la s`n; Moldova, Ardealul, |ara Munteneasc[ ]n ne=ti, to\i =i toate se ]mpodobesc cu flori, care la p[l[rii, care la ]nt`i mai... C`\i fl[c[i =i fete mari sau codane ]n \[rile rom`- Una din cele mai vii ]ntip[riri ale trecutului este serbarea zilei DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ (1979). Apoi de unele opere pres[rate în pres[rate opere unele de Apoi (1979). Cântarea României (1984). Apoi de povestirea de propor\ii , Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 28. Supracotoi ca încazurilecuElisabet=i Ora=ul f[r[ nume (1970) =i (Continuare în pag. 390) pag. în (Continuare Olimpia (1972)

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI DESCOPERIREA

UNUI SCRIITOR: 387 VASILE ANDRU

Curioas[ =i ispititoare, cartea Proz[, eseuri, interviuri a ap[rut în colec\ia Antologia scriitorilor bucovineni (Chi=in[u, Editura Hyperion, 1995), punându-ne în contact direct =i pl[cut cu crea\ia lui Vasile Andru. Autorul este n[scut la: Bahrine=tii r[ma=i în Ucraina, dar educat =i format ca scriitor în Suceava româneasc[. Cartea e curioas[ înainte de toate prin formula prozei scurte =i a romanelor din care ni se propun câteva fragmente originale, incitante. Antologia întocmit[ de Constantin Bl[naru, Domnia sa fiind =i autorul studiului introductiv, contureaz[ liniile unui destin scriitoricesc =i ale unei crea\ii literare demne de efortul spiritual pe care ni-l cer operele neobi=nuite. C[ proza lui Vasile Andru nu este una obi=nuit[, s-a spus chiar la apari\ia primei sale c[r\i de nuvele, Iutlanda posibil[ (1970). A fost o surpriz[ pentru cititori, una fascinant[, gra\ie poeticii ei personale, marcate puternic de un dialog ciudat, transformându-se pe nea=teptate, dar paradoxal lucru firesc, în monolog de înalt[ =i crescând[ tensiune a comunic[rii, întemeiat[ la rândul ei pe efervescen\a tr[irilor =i gândirii personajului narator. Acestea, personajele, v[zute în contradictoriu unul fa\[ de altul, de exemplu un taciturn incorigibil =i un guraliv de neoprit, fiind în afar[ de aceasta ni=te firi puternice, voluntare, ne captiveaz[ de la prima ie=ire în scena nuvelei sau romanului. Procesele etice care se înfirip[ pun în lumin[ =i neap[rat în valoare sentimente =i idei, atitudini SCRIITORI DE IERI +I DE AZI =i concluzii, în ultim[ analiz[ tipuri de conduit[ etic[ distincte. Intelectual[ =i profund conflictual[, proza aceasta este, dup[ aprecierea autorului însu=i, un discurs monodic. Critica de specialitate a situat-o în categorii specifice ei: Febra comu- ION CIOCANU ION CIOCANU 388 plenar[, cu repercusiuni puternice asupra cititorului. Andru adeveresc o personalitate creatoare în manifestarea ei prefa\atorul), alternând cu episoade imaginare, din vis. propune imagini de o maxim[ concrete\e (obsesiile, subliniaz[ sa având o pondere artistic[ deosebit[, mai cu seam[ c[ scriitorul analizeaz[ scrupulos, prive=te în adâncul lucrurilor, se comunicarea lucr[rii Protagonistul andruian. romanului compozi\iei contact strâns între acesta =i cititorul con=tient de specificitatea eliber[rii protagonistului de traumele încercate =i stabilirii unui favorabil dovede=te se febril Monologul Bl[naru. Constantin de întocmit[ antologia în incluse paginile =i ca estetice pl[ceri de generator =i antrenant de fel la intuim care-l pe romanul, vor citi fragmentul din romanul probeaz[ cu certitudine un stilist de marc[. Acei care au citit sau de protagonistul nuvelei. operate dezv[luirilor a etice importan\ei neap[rat =i vigorii Prevestire, în ca pasiv ascult[tor un m[car neexistând aici tensionat, acest insolit al formulei este elementul esen\ial al nuvelei. ce naratorul nici nu-l aprob[, nici nu-l contrazice. Or, tocmai la ni=te nota\ii aparent minore. b[nui, c[ cel[lalt, naratorul, abia dac[-l ascult[, limitându-se poate comunica, în pofida faptului, de care el parc[ nici n-ar =it, parc[ =i-ar fi revenit din mu\enie =i vrea s[ se conving[ c[ Prevestire, nuvelei lectura la deplin pe =i u=or verific[ se ce diagnostic Ursache, citat[ conform cuvântului introductiv al c[r\ii). E un alt[ serie, paralel[ cu aceasta, care exist[ prin t[cere (Magda meaz[ astfel o serie de personaje care exist[ prin cuvânt =i o inert[, cu o identitate interioar[ enigmatic[. Vasile Andru for- în cuvinte care se rostogolesc spre un partener cu o receptivitate moral[ sau unul de r[scruce. Presiunea l[untric[ debordeaz[ nic[rii încinge personaje care traverseaz[ un moment de criz[ Nuvelele =i fragmentele de roman incluse în cartea lui Vasile stâncile =i Antonia Mirele, Într-o alt[ scriere, Întreaga nuvel[ este un monolog al str[inului, de vreme autorul câ=tigându-ne de partea sa gra\ie densit[\ii, în care un str[in (chiar Str[inul) vorbe=te la nesfâr- R[pire de pe rug, =i alte proze ale lui Vasilelui ale Andru proze alte =i Turnul vor monologul este înc[ mai

c[uta neap[rat întreg

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI De alt[ natur[ decât proza propriu-zis artistic[, eseurile =i interviurile scriitorului vars[ lumin[ asupra specificit[\ii litera- 389 turii în genere, asupra unor scriitori =i opere în parte, asupra crea\iei lui Andru însu=i. Cit[m, întru sus\inerea afirma\iei, din eseul Mitul =i antimitul: ...O literatur[ na\ional[ se impune în aten\ia planetei dac[ propune un mit. Un scriitor, de asemenea, se define=te drept mare doar dac[ lanseaz[ o scriere- mit sau: Mult[ vreme, personajul din prim-planul etniei române, \[ranul, a p[rut sortit s[ stea în centrul c[r\ii noastre exemplare. De=i, o dat[ cu prima strad[ pavat[, s-au cristalizat la noi =i mituri citadine (vezi opera lui Caragiale), totu=i =ansa literaturii noastre a putut s[ fie mitul \[ranului, în tot acest secol. Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, Marin Preda prozatori însemna\i î=i manifest[ plenitudinea prin tema satului. Rebreanu, Stancu, Preda pot propune lumii cel pu\in câte o carte. |[ranii lui Reymont, cu toat[ faima adus[ de un premiu Nobel, n-a propus un mare roman al \[ranului. Romanul \[ranului l-a scris Rebreanu ori nu l-a scris nimeni. Mai mult, eseurile lui Vasile Andru con\in acea doz[ de interpretare filozofic[ a lucrurilor, gra\ie c[reia ele ne încarc[ s[ spunem a=a cu o anumit[ energie a min\ii, capabil[ s[ genereze în noi revela\ia ineditului. Ne permitem =i de data aceasta dou[ citate concludente: Miracolul subzist[ numai în întuneric, în locul ferit ochiului, în penumbr[. Cum orice miracol moare la lumina zilei, el trebuie descris sau produs în îns[=i inima întunericului: întunericul absolut este domiciliul s[u, hrana sa =i Omul, în formula sa actual[, are o anumit[ dificultate s[-=i coordoneze cele trei creiere, ca atare el este scindat. Neocortexul ne este aliat numai în vreme de pace, paleocefalul =i mezofalul dau porunci tulburi =i primire trupului, peste voia min\ii. Con=tiin\a celular[ este inacce- sibil[. Aceast[ limitare de ast[zi poate fi =ansa de mâine. În sfâr=it, consider[m c[ este necesar s[ transcriem, din SCRIITORI DE IERI +I DE AZI romanul Muntele calvarului, fragmentul Un rebel bucovinean =i Mona Lisa: Îmi amintesc de o rud[ din Basarabia. Îmi zicea: Dup[ alipirea Basarabiei, în 1918, românii au trimis în aceast[ provincie român[ dou[ categorii opuse de oameni. ION CIOCANU ION CIOCANU 390 s[ fie descoperit =i în partea stâng[ a Prutului. concluziei c[ Vasile Andru este un scriitor care merit[ din plin viitorul nostru. +i, concomitent, un argument în plus în favoarea unei con=tiin\e cet[\ene=ti îngrijorate de trecutul, prezentul =i nep[s[tor pe lâng[ atare situa\ii îi face onoare. E o dovad[ a dar faptul c[ Vasile Andru, bucovinean prin na=tere, nu trece au speculat aceast[ eroare a sistemului represiv român... «silnicia =i violen\ele românilor împotriva românilor». Ru=ii despre vorbit s-a Basarabia, nou din ocupând ru=ii, iar[=i justi\iar al \[rii-mam[, România... De aceea, dup[ ce sistemul au de venit fa\[ sila creasc[ s[ f[cut Au odioas[. impresie moldovenilor.sufletul puternic =i =ocat Au corup\i. o l[sat Au necinsti\i Erau torturat. au =i b[tut Au troglodi\i. tari, o pacoste. Ei fost au înjosit au lucrarea de Basarabia alipire. Erau în brutali, rudimen- trimi=i jandarmii timp, acela=i În omului =i a românismului, înv[\[torii au fost marea binefacere. în Basarabia român[ proasp[t alipit[ au contribuit la în[l\area înv[\[torii =i jandarmii. Înv[\[torii trimi=i de guvernul român =i ideii de umanitate în general. Aceste dou[ categorii au fost Una care a f[cut mult bine, alta care a f[cut mult r[u românilor Nu vorbe=te scriitorul însu=i, ci o rud[ a sa din Basarabia, editorial Litera, 1997, pag. 146. Mihail KOG{LNICEANU, bucovineni, fie=tecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul s[u. b[n[\eni, ardeleni, munteni, moldoveni, scriitori vedea vor general al literaturii române=ti, în care, ca într-o oglind[, se repertoriu un fi va literar[¤ £Dacia A=adar,noastr[ foaia DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Scrieri literare, sociale =i istorice (Continuare în pag. 397) pag. în (Continuare , Chi=in[u, Grupul

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI CU LEONID POPESCU

DINCOLO DE LINII 391 +I CULORI

Pictor iscusit de biserici, ilustrator al s[p- t[mânalului Literatura =i arta, Leonid Popescu era cunoscut pân[ nu demult ca autor al unor schi\e de portret ale câtorva colegi de breasl[ =i al uni album de grafic[ =i publicistic[ Din m[rturiile timpului (2000). În 2001 îns[ el î=i face debutul în proza propriu-zis artistic[, cu romanul La por\ile m[rii, premiat de Uniunea Scriitorilor. E o lucrare epic[ de propor\ii, ispititoare la citit =i generatoare de pl[cere estetic[. Un roman scris de un pictor, despre un pictor, aproape sigur c[ e despre autorul însu=i, de=i fic\iunea artistic[ presupune o l[rgire considerabil[ a cadrului real din care ia na=tere a=a-numitul prototip. A=a-numitul prototip este o formul[ critico-literar[, =i nu este bine s[ reducem un roman la o via\[ de om, mai ales la una a pictorului aflat la început de cale în crea\ie. Roman de dragoste în prim-plan, La por\ile m[rii este cu mult mai mult decât atât. Fic\iunea presupune imagina\ie, =i Leonid Popescu are o imagina\ie de-a dreptul debordant[. Peripe\iile protagonistului romanului, Mircea Câmpeanu, pictor =i ctitor de muzeu în satul C[prioara (=i în alte localit[\i lesne recognoscibile), tind s[ cuprind[ moravuri ale protipendadei bol=evice de odinioar[ (pitoresc e, mai cu seam[, contabilul poreclit Ion cel Groaznic, dar =i secretarul de partid cu nume =i patronimic dup[ moda ruseasc[ Serghei Vasilevici, dar =i securistul Chiril Minovici, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI dar =i c[lug[rul Visarion =i alte personaje cu care vine în contact pictorul încep[tor =i talentat). Durerile vie\ii basarabenilor, inclusiv deport[rile staliniste (a se vedea aprigele discu\ii ale lui Mircea Câmpeanu cu securistul pomenit), reconsiderarea ION CIOCANU ION CIOCANU 392 m[rii. O fi vreo leg[tur[ între aceste ie=iri (por\i. (por\i. ie=iri aceste între leg[tur[ vreo fi O m[rii. de asemenea sugestiv =i multisemnificativ: Suntem la por\ile \ii multiple, de la care s-a ales pân[ la urm[ titlul romanului, \ia tinerei M[d[lina Vilkovski într-o replic[ plin[ de semnifica- în aceste locuri =i în aceast[ atmosfer[ se dezl[n\uie inspira- mistuit de timp, dar r[mas fidel istoriei acestor locuri. Anume cetate de zid un câte cre=tea râului malurile din ici-colo, Pe s[lciile b[trâne, r[mase neclintite înc[ de pe vremurile lui +tefan. ai promenadei nocturne erau nuferii albi ce se iveau de dup[ Dun[rii, personajele aflându-se într-o barc[, iar unicii martori =i p[tima=. Episodul-cheie al nara\iunii se desf[=oar[ în Delta dup[ cum =i în via\a lui Mircea ea e prima femeie iubit[ sincer mere, dar primul b[rbat pe care-l iube=te cu adev[rat e Mircea, victim[ unor infractori, apoi altor consumatori de pl[ceri efe- M[d[lina Vilkovski. Neexperimentat[ =i curioas[, aceasta cade nu =i tân[ra, frumoasa =i cheltuitoarea propriei sale frumuse\i lui. gândirii definesc pe Mircea Câmpeanu =i indic[ în cele din urm[ direc\ia E un conglomerat de fapte, de imagini =i de personaje, care îl noastre artificiale, atât de cunoscute totu=i din diferite surse. locuri necunoscute, exotice, unele aflate azi dincolo de hotarele =i oameni sim\i =i vezi c[ruia lectura la autentic, roman un zis de Leonid Popescu, în spiritul adev[rului istoric, certific[ tuturora cu realitatea imaginat[ de Mircea Câmpeanu, altfel de regimul comunist de ocupa\ie. chiar dac[ între timp o parte dintre acestea au fost înstr[inate nativ[ demn[ de p[mânturile r[mase de la +tefan cel Mare, în m[sur[ s[-l caracterizeze ca pe un fiu d[ruit cu o în\elepciune =i constituie o re\ea de rela\ii ale protagonistului romanului, Ucrainei, se las[ parcurse cu o curiozitate spiritual[ crescând[ sudul Basarabiei (Chilia Nou[, Vâlcov etc.), d[ruit între timp folosirea propriului lor sânge), vitregiile vie\ii românilor din Câmpeanu la zugr[virea portretului Marelui Conduc[tor, cu paginile despre chinurile pictorului Kvasniuk, apoi =i ale lui =i, pân[ la urm[, desconsiderarea lui Lenin (savuroase sunt În centrul romanului se afl[ rela\iile dintre Mircea Câmpea- a noastr[ preajma din realit[\ii a organic[ împletire O I. C. I. ) =i )

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI r[zboaiele dacilor de pe Dun[re, în memoria c[rora a fost ridicat[ Columna lui Traian. Suntem la por\ile M[rii Negre. 393 Poarta e o barier[ între dou[ lumi, între dou[ st[ri, între cunoscut =i necunoscut, între mine =i tine. Lumin[ =i întuneric. Orice poart[ se deschide spre un mister care ne invit[ s[-l str[batem. O poart[ închis[ te las[ s[ ghice=ti ce este dincolo de ea. +i atunci cau\i desperat cheia sau codul ce ar putea s[-\i satisfac[ curiozitatea, deseori dezastruoas[. O privire fugar[ printr-o gaur[ întâmpl[toare ruginit[ în poart[ te face s[ tr[ie=ti o schimbare a câmpului de semnifica\ie. Poarta e simbolul desc[- tu=[rii de sine spre a reintra benevol în aceea=i mreaj[ oribil[ a cotidianului. La poart[ e=ti petrecut de p[rin\i, =i tot acolo e=ti a=teptat de ei. La poart[ ie=i din sat sau ora=, p[dure sau parc =i prin poart[ intri înapoi. Poarta casei, poarta buneilor, poarta nun\ii, poarta lui Brâncu=i. Suntem la por\ile m[rii, la por\ile dragostei, la por\ile lumii, c[ci Delta Dun[rii e cea mai spa\ioas[ ie=ire la mare. Pe aici, Mircea, trebuie s[ ie=im în lumea de dincolo de noi, în largul con=tiin\ei, al vie\ii viitoare, al acestei iubiri n[scute la Por\ile M[rii... Am îndr[zni s[ afirm[m c[ chiar numai aceste semnifica\ii simbolice ale titlului c[r\ii înseamn[ mult în privin\a succesului ei. E nevoie, bineîn\eles, de o lectur[ atent[ =i p[trunz[toare, de un lector binevoitor =i curios sub aspect spiritual. S[ mai spunem o dat[ c[ nu ne iese din minte p[rintele Visarion, tot el cet[\eanul Cibotaru, poreclit de ru=i Cebotarenko Grigore Nikiforovici? Nu ne p[r[se=te nici acel Chiril Minovici, c[l[ul lui Cibo- taru în împrejur[rile draconice ale ateismului feroce instituit de regimul comunist de odinioar[. Dup[ prima lectur[, am citit de câteva ori monologul lui Mircea în fa\a portretului Marelui Conduc[tor, numit Lenin, cu replici în care pune =i inim[, nu numai o în\elegere just[ =i profund[ a istoriei. De exemplu: +tefan cel Mare zicea c[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Moldova nu-i a lui, nici a noastr[, ci e a copiilor copiilor no=tri. Dar dumneavoastr[ a\i venit =i a\i distrus tot ce aveam mai sfânt. Românii au uitat c[ sunt români =i se cred extratere=tri, copiii no=tri sunt educa\i s[ nu =tie de alt p[rinte decât de ION CIOCANU ION CIOCANU 394 genialul sculptor român Constantin Brâncu=i Editura Ulysse, 2003). Ea începe cu o schi\[ inspirat[ despre nou[ carte o cu libr[rii în întâlnit l-am z[bav[ nu c[ întâmplat s-a A=a contribu\ia. =i arta,lasuccesuldepublic alc[ruiaî=iaducepermanent care îi prezint[ succint în paginile s[pt[mânalului Literatura pe breasl[ de colegii de Chi=in[ului, centrul din Domnului s[ uite de uneltele sale de pictor al catedralei Na=terea Maicii t[inuit[ de regimuri =i uitat[ de mul\i dintre cona\ionalii no=tri. primul rând a adev[rului despre obâr=ia noastr[ româneasc[, în oricând, decât actuale mai azi adev[ruri de seam[ o tiza itatea noastr[, culminând cu aceea a necesit[\ii de a con=tien- cel mai activ de Mircea, cu probleme vizând contemporane- câteva decenii =i mai mult. E o istorie durut[, tr[it[ în modul de parcurs pe nostru neamului a miniatur[ în istorie într-o pe neprins de veste se transform[ firesc =i chiar imperios Leonid Popescu prezint[ o antrenant[ istorie de dragoste, care culoare =i linie de dincolo c[ face se A=a toate... de înainte linei, a acestei îndr[gostite de poezie, de cea a lui Ion Minulescu ei în\elege s[ i se consacre definitiv =i pe de-a-ntregul. A M[d[- pentru Mircea =i pleac[ din ora=, în numele artei, c[reia iubitul najelor, inclusiv a M[d[linei care jertfe=te dragostea sincer[ am avea =ansa de a descoperi evolu\ia fireasc[ a tuturor perso- început de dilogie sau poate chiar trilogie, pe parcursul c[reia pe direct la scriitori =i plasticieni contemporani reali. Matiescu, Udrea, Ursu, Ghi\u, înse=i numele c[rora ne duc aproa- umbr[ a colegilor de breasl[ ai pictorului Mircea Câmpeanu: le-ai permis s[ se întoarc[ de acolo timp de 12 ani?... care din cauza ta s-a n[scut în Siberia =i p[rin\ilor c[ruia nu religioase?... Sau cu ce \i-a gre=it bunul meu amic Nicu Ghi\u, egale, indiferent de etnie, apartenen\[ social[ sau convingeri nu dumneata ai zis c[ to\i cet[\enii \[rii sovietelor au drepturi Cu ce \i-a gre=it c[lug[rul Visarion, tovar[=e Conduc[tor? Oare copiii. furat ne-a\i =i tradi\iile negat Ne-a\i dumneavoastr[. Continuând s[ scrie proz[, Leonid Popescu nu uit[, nu poate Aici este locul s[ spunem c[ În pu\in alt[ ordine de idei, regret[m mult r[mânerea în epe r[ i arti=ti =i art[ Despre La por\ile m[rii Omagiu marelui

ni se pare un (Chi=in[u,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI geniu. Autorul Coloanei infinitului, S[rutului, Mesei t[cerii =i al altor capodopere care ne-au dus faima pe întregul mapa- 395 mond =i-a nutrit originalul =i vigurosul talent cu sevele pururi tonifiante ale crea\iei populare române=ti, suflete=te nedesp[r- \indu-se niciodat[ de locurile natale, de icoanele caselor \[r[- ne=ti. Discipol al lui Auguste Rodin, sculptor francez care a exercitat o adânc[ influen\[ asupra sculpturii universale, Brân- cu=i la un moment dat se desparte de el (Nimic nu se înal\[ la umbra marilor arbori), nu îns[ =i de viziunile specific române=ti asupra artei sculpturale, =i nu numai asupra acesteia. Schi\a inaugurat[ a c[r\ii adevere=te, indirect, crezul de crea\ie al lui Leonid Popescu =i m[sura cu care discipolul de azi al genialului plastician evalueaz[ activitatea sa proprie =i pe aceea confra\ilor de breasl[. Oriunde s-ar afla, în orice parte a globului, Leonid Popescu vede imaginar Basarabia natal[, S[r[tenii s[i de ba=tin[: moscheile =i cet[\uile din Istanbul ne amintesc de cet[\ile noastre Hotin, Tighina, Suceava, Cetatea Alb[, În Istanbul muzeele, moscheile, cet[- \ile vechi ne aminteau de umbrele lui Constantin Brâncoveanu, +tefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, în Italia autorul se întâl- ne=te cu cona\ionalul nostru, pictorul Mihai Ciobanu, îl pomene=te neap[rat pe un alt coleg de breasl[, Ion Coman. Despre oricine ar vorbi, Leonid Popescu este bine informat =i ne informeaz[ =i pe noi din bel=ug. Referindu-se la condi\iile crea\iei, el pune =i probleme complicate ale atitudinii oamenilor =i regimurilor politice fa\[ de art[, fa\[ de religie, fa\[ de loca=urile sfinte. Elocvente sunt în aceast[ privin\[ am[nuntele eviden\iate de el despre Leonardo da Vinci, Rafael =i Michelangelo, despre farmecul pânzei Sfântul Ghiulgiu (pe aceasta se observ[ dou[ chipuri de om, a=ezate cap la cap. Dintr-o parte omul se vede din fa\[, iar din cealalt[ de la spate. Au r[mas întip[rite =i pete de sânge în regiunea coastelor, mâinilor =i picioarelor... Chipul de pe Giulgiu nu e nici foto- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI grafiat, nici zugr[vit, neavând pe el nici o urm[ de vopsea... În giulgiu a fost înf[=urat un trup de om...), despre ura acerb[ a puterii sovietice fa\[ de credin\[, fa\[ de biseric[ în general =i de biserici în particular (Am fost martor ocular când, la ION CIOCANU ION CIOCANU 396 anume de la Constantin Brâncu=i, acelea care credea c[ artistul cu atâta competen\[ =i dragoste despre art[ =i arti=ti pornind fapt important pentru doritorii de a se dumeri cine le vorbe=te ele spectacole de duzin[. Tr[iesc pe drumuri =i pe schele...), =i tr[d[ri, pe care pu\ini le tr[iesc cu adev[rat =i mul\i fac din petrec în desp[r\iri, v[mi, chinuri, furtuni, ploi, obstacole, lacrimi munc[ am putut dep[=i aceste piedici... Iar s[rb[torile mi le trecut[ prin c[r[ri priporoase cu multe obstacole. Numai prin simt puternic în domeniul în care activez având =coala vie\ii, m[ (Eu autorului personalitatea despre edificatoare nunte luat lui de publicistul =i scriitorul Grigore Grigorescu, afl[ am[- Negar[, Gheorghe Vrabie, Vasile Mo=anu, Iurie Matei =i unul interviuri incitante cu Ecaterina Ajder, FlorinaBreazu,Emil câteva savureaz[ România, din =i Moldova Republica din Popescu caracteriz[ri succinte ale crea\iei multor plasticieni îndr[gostit de artele Cititorul plastice g[se=te contemporani. în noua breasl[ carte a de lui Leonid colegi al\i pe =i Fusu Constantin Cr[ciun, Aurel Gu\u, Ilie Boca, Mihai Ciuaru, Sergiu Nicolae Gu\u, Andrei Mudrea, Ion Severin, Ghenadie Tâciuc, Peicev,Zavtur,Eudochia Babiuc, Stanislav Grigora=, Anatol p[cate cam... uita\i, apoi pe Mihai Petric, Ion Puiu, Dumitru pe Petru |urcanu, doi creatori de art[ autentic[, acum din atare prism[ îl vede el pe Brâncu=i, apoi pe Sofia Ciobanu =i Printr-o p[mânte=ti. exclusiv ocazionale, pur cerin\e de tului (de la Dumnezeu!) =i postându-se mai presus de orice fel sale personale autohtone, contând numai pe miracolul talen- merg[torului s[u prin mijlocirea sufletului, prin prisma stihiei construite dup[ venirea maladiei ro=ii...). blocuri alte =i =coal[ între înghesuit fost a loca=ul italieni, poate unic[ în toat[ Basarabia, efectuat[ pictur[ de cu pictori =i români =i brâncovenian stil în arhitecturii, a perl[ rat[ din centrul Chi=in[ului. La Ocni\a, unde Biserica era o adev[- buldozerul... Aceea=i soart[ a avut-o =i clopotni\a Catedralei biserica, pentru ca mai apoi s[ o demoleze pân[ la temelie cu Chilia Nou[, localitatea +evcenko, militarii au aruncat în aer Leonid Popescu contacteaz[ cu arta asemenea înainte-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI autentic creeaz[ ca un Dumnezeu, comand[ ca un rege, munce=te ca un sclav. 397 Importan\a =i valoarea c[r\ii despre care vorbim se datoreaz[ neap[rat =i imaginilor plastice ale personajelor schi\elor =i ale câtorva scriitori ca Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Nicolae Esinencu, Adrian P[unescu, Serafim Saka, Petru C[rare etc., realizate de Leonid Popescu cu o permanent[ dragoste pentru art[, linie, culoare =i cuvânt. Dar cu ce s[ încheiem acest articol despre pictorul scriitor Leonid Popescu? Ba nu-l încheiem, de vreme ce activitatea lui abia începe s[ se desf[=oare în toat[ amploarea.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ ...Dac[ a= fi poet =i, mai ales, poet mitologic, a= edita ]nt`i mitologia rom`n[, care-i frumoas[ ca =i cea latin[ sau greac[

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI =i care nu-i b[tr`n[ =i purtat[ ca o ruf[ lep[dat[, =i ar fi ]n\eleas[ de tot omul care =tie numai rom`ne=te.

Alecu RUSSO, Cântarea României, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 22. (Continuare în pag. 409) ION CIOCANU ION CIOCANU 398 nalului în literatur[, îl critica acerb pe Ion Dru\[, în 1973 în Dru\[, Ion pe acerb critica îl literatur[, în nalului exemplifica exegetul na\ionalului =i, îndeosebi, al interna\io- pedagog excelent, cu viitor str[lucit, pe de alt[ parte îns[ el C[linescu =iaaltormaricritici =iistoriciliterariromâni,un acesta era un tân[r bine instruit, cultivat la =coala lui George Valeriu Senic, personaj lui... de al pe atunci literatur[ controversat. în Pe exista de-o parte, a de felului asupra dezbaterile dar problema abordat[ de Grigore Grigorescu nu se reduce la despre... Os[spunemchiaracumdesprecineeraarticolul, cu nerv polemic s[n[tos, axat pe exemple concrete =i probante, enorm: el publicase un articol de cea mai bun[ calitate, scris nou... camatât. din +i lucreaz[? unde are, studii ce e, Cine interes. zinte 1980, nr. 6, pag. 150). c[ este o discu\ie curajoas[ despre proza de ast[zi (Nistru, încearc[ s[ învioreze în ansamblu procesul nostru literar. Socot ea c[ pentru binevenit[, foarte V.este de Be=leag[ ini\iat[ este la în[l\ime. În ele domne=te mult[ lini=te. De aceea discu\ia Îmi pare c[ efectul artistic al romanelor noastre nu întotdeauna romane. Îns[ care de este ecoul considerabil lor social, num[r for\a mesajului un artistic? cu îmbog[\it ne-a deceniu mul len\[ în dezbaterile asupra prozei timpului. De exemplu: Ulti- =i arta la 28 iulie, care ne intrigase =i... atât. cistice ca Grigorescu: el se prezenta drept autor al unor interven\ii publi- În 1989, îns[, interesul nostru pentru acest autor a devenit Grigore Grigorescu, prea pu\in cunoscut, începea s[ pre- În 1980 acela=i autor se implica direct, cu o anumit[ vio- Cine informeaz[ cititorul?, În 1977 habar nu aveam cine era Grigore GRIGORE GRIGORESCU SCRIITOR: DE IPOSTAZ{ ÎN GEOGRAF-BIOLOG UN publicat[ în Literatura

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI publicase în tandem cu Ion Racul o recenzie distrug[toare despre Vasile Vasilache etc. Avea sus\inere la Comitetul Central, 399 fiind coleg de universitate cu alt ideolog de frunte al regimului comunist de ocupa\ie Vasile Stati, pe atunci mare grangur sus. A=a se brodiser[ lucrurile c[ Valeriu Senic se pomeni la un moment dat autor incriticabil (¡ cu spete la Comitetul Central). Când colo, în s[pt[mânalul Nout[\i editoriale (1989, 19 mai) apare articolul Un actor în literatur[. Iat[ debutul lui: O splendid[ dup[ frumuse\e (cum numai la \ar[ poate fi) duminic[ de iunie avea s[ fie umbrit[ complet pentru mine de interven\ia lui V. Senic, g[zduit[ ospitalier de un cotidian republican sub preten\iosul, ba chiar din cale afar[ de sfid[torul titlu Demnitatea literaturii =i con=tiin\a ei na\ional[. Grigore Grigorescu cita o seam[ de exemple întru sus\inerea aser\iunii sale t[ioase =i conchidea f[r[ drept de apel: Pentru întregirea portretului moral al lui V. Senic amintim c[ el a detestat completamente ori par\ial crea\ia lui I. Dru\[, V. Vasi- lache, S. Saka, N. Esinencu, I. Hadârc[, L. Lari, N. Popa =. a.. Autorul articolului Un actor în literatur[ detectase cu juste\e apuc[turile de Zoil ale profesorului b[l\ean cu sus\inere temeinic[ la Chi=in[u, spunea lucrurilor pe nume, nu avea nici cel mai rudimentar complex în fa\a foii de hârtie pe care îns[ila adev[ruri crude, nude, t[ioase, dureroase. Între timp aflaser[m c[ Grigore Grigorescu absolvise facultatea de geografie =i biologie, f[cuse doctorantura, activa în domeniul ecologiei, mai târziu al silviculturii. Aceasta îi era specialitatea, nu se sfia s[ abordeze =i diverse aspecte ale =tiin\ei pe care o studia =i o... profesa. Totodat[, se implica =i în problemele literaturii. În ambele domenii dovedea un spirit lucid, o angajare plenar[, asumându-=i r[spunderi sporite. Judeca\i =i dumneavoastr[, cel pu\in dup[ titlul Suveranitatea Moldovei SCRIITORI DE IERI +I DE AZI =i masca neostalinismului (Literatura =i arta, 1990, 7 iunie). Alte interven\ii publicistice: S.O.S. pentru manualul de geografie a Moldovei (Literatura =i arta, 1986, 10 iulie), Prologul unui eventual calvar ecologic (coautor, Literatura =i arta, ION CIOCANU ION CIOCANU 400 sus\ine el polemic, deci exagerat =i categoric, ast[zi au ast[zi categoric, =i exagerat deci polemic, el sus\ine care puteau face =i imposibilul. De ce puteau? Pentru c[ lui rul a în\eles într-un mod neobi=nuit cuvântul Unde dispar regii? faptul c[ ne-a amintit un articol de ziar al lui G. Grigorescu frapat nu numai prin adev[rul pe care îl exprim[, dar =i prin lor,ne-a Cartea grâului. originea despre nimic =tim nu dar putem tr[i. Noi cunoa=tem numele regilor =i descenden\ilor reau =i evit[ s[ vorbeasc[ despre câmpiile arate, datorit[ c[rora Anri Fabre: Istoria... prosl[ve=te b[t[lii în care oamenii mu- pl[, s-ar p[rea, pe atât de adânc[ a savantului naturalist Jeane harnic). iar so\ul ei se afirmase deja ca ziarist înzestrat cu ochi ager =i lor de munc[ (Nina Grigorescu este un maestru în ale brut[riei, surse =tiin\ifice, folclorice din =i literare spicuit sau le-au le-au constatat în practica Grigorescu) Nina sa so\ia de aici pâine =i despre plugar. Autorii (Grigore Grigorescu e secondat funde =i ve=nice ca fond =i sclipitoare ca expresie literar[ despre a pâinii, dar în afar[ de aceasta o seam[ de adev[ruri pro- pentru dân=ii. conferin\e extrem de instructive =i educative). Dar nu numai torilor-dirigin\i care pot organiza pe baza ei serate, dispute, s[ lipseasc[ din bibliotecile =colare sau din bibliotecile înv[\[- omului =i a omenirii (nici nu ne închipuim ca o atare publica\ie care abiaurmeaz[s[în\eleag[ceînseamn[pâineaînvia\a E o carte foarte util[. Înainte de toate pentru copii, pentru acei n-a constituit o surpriz[ în sensul ie=irii în aren[ a înc[ unui autor. chiar ca unii absolven\i ai filologiei chi=in[uiene a timpului. =chiop[ta cumplit la gramatica elementar[. Cumplit, dar nu 90, ca publicist cu pan[ ascu\it[, chiar dac[ nu era filolog =i Literatura =i arta, 1985, 29 august). 1986, 7 august), Chiar de la începutul c[r\ii citim o afirma\ie pe cât de sim- În paginile c[r\ii g[sim o istorie specific[ a grâului =i în ge Oricum, pentru noi personal cartea Cu alte cuvinte, Grigore Grigorescu se afirma, înc[ în anii regi sunt muncitorii de cea mai înalt[ califica\ie, acei califica\ie, înalt[ mai cea de muncitorii sunt M[rg[ritare l[sate în voia soartei pe care l-am parcurs cu sete deoarece auto- Închinare pâinii rege . În concep\ia (coautor, (1986) nere

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI disp[rut. Drept care se întreab[ alarmat: De la cine vor înv[\a tinerii înalta m[iestrie profesional[? 401 Grija aceasta pentru bunul mers al lucrurilor în satele =i ora=ele noastre, pentru educa\ia etic[ just[ a oamenilor, pentru cultivarea atitudinii omene=ti fa\[ de bog[\ia material[ =i cea spiritual[ se vede =i în cartea Închinare pâinii. Ba o legend[ poetic[ din care se în\elege clar =i impresionant c[ omul admir[ florile de trandafir numai atunci când are de ajuns grâu, ba ni=te afirma\ii =tiin\ifice c[ omul consuma cereale înc[ în era paleoliticului (acum 800 mii de ani). Dar abia cu 12 mii de ani înaintea erei noastre a început s[ le selec\ioneze con- =tient, s[ foloseasc[ boabele m[run\ite în modul cel mai primitiv =i c[ pe teritoriul Moldovei grâul a ap[rut cu dou[-trei mii de ani înaintea erei noastre, ba o trimitere la istoria literaturii universale, conform c[reia Homer compara grâul cu creierul omului, toate asigur[ interesul pe care îl stârne=te cartea. Autorii vorbesc despre ani de... foamete (în lume, dar neap[rat =i în Moldova, conform cronicilor lui Miron Costin =i Ion Neculce), ne furnizeaz[ am[nunte ca acela c[ pâinea coapt[ la fabric[, dar nu la brut[rii obi=nuite, a ap[rut în magazine prima dat[ în anul 1931 sau c[ la 8 iulie 1941, adic[ peste 26 de zile de la începutul r[zboiului, întreaga \ar[ a trecut de la procurarea liber[ a produselor alimentare la sistemul de cartele. Deosebit de instructiv[ este secven\a intitulat[ Pre\ul pâinii blocadei. Faptele citate de autori sunt pitore=ti =i zguduitoare în acela=i timp. Bun[oar[, dest[inuirea unei femei: Un osta=... învelindu-l cu mantaua pe feciorul meu Alexei, care avea 6 ani, îl tot lini=tea: Acu=i ajungem =i o s[ v[ hr[nim cu salam, unt, dulciuri. Feciorul i-a r[spuns: Nu-mi trebuie nimica, nene! Eu vreau numai pâine. Toat[ via\a o s[ m[nânc numai pâine... Cu cât se apropie de zilele noastre, cu atât autorii apeleaz[ mai rar la surse propriu-zis =tiin\ifice. Ei vorbesc despre soiuri SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de grâu, despre munca selec\ionarilor =i a truditorilor de pe ogoare, despre perspectivele cultiv[rii cerealelor. Ca =i în restul paginilor, informa\ia pus[ de ei în circula\ie se refer[ neap[rat =i la p[mântul =i oamenii Moldovei. ION CIOCANU ION CIOCANU 402 iht S[ec =- pri s sfideze s[ permis =i-a St[nescu Nichita c[ senza\ia aveam atât, decât mult Mai supraomeneasc[. ca inadmisibil p[rea acum ca pe o clip[ de gra\ie. A=a ceva consideram imposibil, vremii. Revela\ia-=oc suportat[ la lectura poeziei o p[strez =i prins-o întâmpl[tor r[stignit[ între delirurile ideologice ale dedica\ie cu aproximativ dou[ decenii în urm[ la subsol, camuflat, o de cândva cotidian Scânteia, pr[bu=it în infern, g[zduia Chi=in[u, Editura Libertas, 2003), de unde cit[m: Faimosul St[nescu Nichita despre basarabene Pagini acas[. la care se angajase între timp, apoi inclus în cartea St[nescu, publicat ini\ial în s[pt[mânalul Literatura =i arta, literar de toat[ frumuse\ea, dup[ cum este acela despre Nichita =tim c[ prefer[, iar din când în când =i printr-un medalion replic[ oral[, printr-o prefa\[ la o carte b[t[ioas[, dup[ cum totodat[, n-a încetat s[ se implice în procesul literar printr-o Dar,regul[. în acte cu scriitor devin[ s[ gândit s-a nu nici ie=te, / Toat[ lumea m[ iube=te. jar am fost b[gat[, / Cu cu\itul spintecat[, / Dar de=i m[ chinu- Cu ciomege m-au lovit, / Între pietre m-au strivit /, Chiar în =i sarea toat[ mâncarea, Dac[ n-ai colac, e bun[ =i pâinea, de gând =i frumuse\e lingvistic[, stilistic[. De exemplu: Pâinea zic[torile, ghicitorile despre pâine adaug[ textului adâncime I. Vatamanu =i I. Hadârc[, spicuirile din obiceiurile de nunt[, M. Eminescu, D. Cantemir =i L. Damian, P de pline sens din crea\ia popular[ oral[. Versurile lui Dosoftei =i citate la art[, de =i =tiin\[ de oamenilor ale spuse la torilor tare, dar =i o institu\ie instructiv-educativ[). fie nu numai un local unde ne asigur[m cu... produse alimen- actual[ esteproblemaatins[deei bune de vânz[tori de pâine =i de a-i educa just (deosebit de gente deafolosiînmodra\ionalpâinea,preg[ticadre Vreme îndelungat[ Grigore Grigorescu n-a editat c[r\i. Poate au- al permanent apelul în rezid[ c[r\ii a particularitate O Nina =i Grigore Grigorescu acord[ aten\ie necesit[\ii strin- Cuvântului, zeii semnat[ de Nichita St[nescu. Am sur- s[ permit[ omenescului o izbând[ o omenescului permit[ s[ c[ magazinultrebuies[ . Zadnipru =i Gr. Vieru, zeit[\ile (Ploie=ti (Ploie=ti tutelare, De acas[

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI probabil a\ipite ni\el de grijile lor cosmice, =i poetul a intuit momentul de tain[. 403 Scriitura evoluat[ (fa\[ de tot ce a=ternuse pe hârtie pân[ la 9 aprilie 1998, când eseul ap[ruse în s[pt[mânal), ml[dierea exemplar[ a unui vocabular =i a unui limbaj proasp[t, reac\ia adecvat[ a unui spirit lucid =i con=tient de valoarea poetului fa\[ de... atmosfera cultural[ în care se producea publicarea poeziei st[nesciene în oficiosul partinic toate adeveresc o pan[ scriitoriceasc[. Grigore Grigorescu nu se erija în ipostaza de critic literar sau cel pu\in în aceea a unui cunosc[tor profund =i interpret competent al poeziei. El fixa pe hârtie emo\ia de care fusese cutremurat: Este imposibil s[ reproduc din memorie acea poezie, iar o parafrazare nu-mi permit pentru a nu-i tulbura perfec\iunea... Mai târziu, la vizionarea unui film documentar turnat la Belgrad, durerea pierderii poemului decupat din ziar avea s[ r[bufneasc[ din nou =i s[ ia forma unor butade autentice: E contraindicat[ audierea lui Nichita St[nescu de c[tre cei slabi de fire: poetul te invit[ la o întâlnire cu tainele protectoare de moarte trupeasc[, Poetul zide=te virtuos la temeliile cet[\ilor filozofice ale rezisten\ei etnosului român în oceanul slavismului agresiv... Întregul eseu Obsesia aforismului st[nescian se prezenta ca un vot serios în favoarea ideii c[ Grigore Grigorescu nu era numai geograf =i biolog, dar neap[rat =i scriitor. Între timp el descoperise =i proza româneasc[ modern[, din care se înfrupta cu pofta fl[mândului de la na=tere înc[, =i filozofia =i publicistica la care de asemenea nu avusese acces. Umbla cu Octavian Paler subsuoar[, nu se desp[r\ea de Nae Ionescu, de Petre |u\ea, î=i cioplise un idol Ion D. Sârbu. Citea aforismele lui Arthur Schopenhauer, spicuia adev[ruri SCRIITORI DE IERI +I DE AZI =i formule de adev[ruri din Emil Cioran. Devenise membru titular (academician) al Academiei Na\ionale de +tiin\e Ecolo- gice a Republicii Moldova, era posesor al titlului Testimoniu de Noble\e, câ\iva ani la rând se învrednicise de titlul de ION CIOCANU ION CIOCANU 404 legilor exercitat în cel mai caraghios mod. Deosebit de intere- Dru\[ dezv[luind cu mult[ competen\[ mecanismul aplic[rii tizarea societ[\ii basarabene, iar pe avocatul =i scriitorul Boris =i minciuna ca adev[r... =i c[ e stringent necesar[ desovie- fiei sale=iasemenilors[i, c[ c[ nu-l preocup[ biografia adev[rului =i nici adev[rul biogra- nostru, faptul c[ (acesta) se las[ min\it concet[\eanului u=or de a orice na\ional[ trec[tor,=i uman[ demnitate de lipsa se afirme..., sau pe Nicolae Dabija subliniind c[-l s[ fac nefericit vrea când atunci t[cere la ei reducerea tualit[\ii, înc[ faza unei... delimit[ri. De aici dihonia, prigoana intelec- german[, scandinav[... =i c[ societatea noastr[ n-a dep[=it c[ nou[, românilor moldoveni, ne lipse=te cerbicia cecen[, +i iat[-l pe nominalizatul deja Constantin Bobeic[ afirmând despre starea, problemele =i perspectivele vie\ii contemporane. modalitate de eviden\iere =i poten\are a unor adev[ruri esen\iale la reabilitatea, revigorarea =i permanentizarea dialogului ca ca predecesori, Grigore Grigorescu se aventureaz[ s[ contribuie Butnaru =i Ioan Mân[scurt[, pe care el însu=i îi nominalizeaz[ (prefa\[, pag. 5). Dup[ Serafim Saka, Alexandru Gromov, Leo ne (=iazi. Augusta, 2003) el are con=tiin\a adev[rului c[ dialogul r[mâ- sa cartea În întâia m[rime în literatura contemporan[, ca Nicolae Dabija. de scriitori cu încheind =i Rachieru Dinu Adrian timi=orean editor =i literar cercet[tor prozator, remarcabilul cu bean, savant Zinaida Gane, publicist de marc[ în contextul basara- Codreanca, raionul Str[=eni, continuând cu distinsa doamn[ profesor de =coal[ =i publicist Constantin Bobeic[ din comuna oameni de vaz[ ai Republicii Moldova, începând cu talentatul la somit[\i. Totu=i, Grigorescu a decis s[ antreneze în discu\ii absolut surprinz[toare putea lansa el însu=i, f[r[ s[ apeleze artei, vie\ii publice. Nu-i vorb[, atitudini ferme, întemeiate, s[ publice interviuri cu o seam[ de personalit[\i ale literaturii, 1999, 2000)... 1998, (1977, arta =i Literatura s[pt[mânalului al laureat Astfel îmbog[\it =i primenit sub aspect spiritual, a început I. C. eaiae sincerit[\ii Regalitatea ) formasuperioar[acunoa=terii,regeleei accept[ adev[rulcaminciun[ Tm=aa Editura (Timi=oara,

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI sant este dialogul cu jurnalista-savant Zinaida Gane, care pune degetul pe multe r[ni (¡ adev[ruri) adânci =i dureroase ale 405 vie\ii noastre de azi. Cit[m câteva: Realit[\ile noastre, care se caracterizeaz[ printr-o interminabil[ =i istovitoare criz[ moral[, spiritual[, economic[ =i politic[, sunt o dovad[ c[ pseu- dointelectualii, adic[ pseudovaloarea, guverneaz[ existen\a noastr[, Un oponent ignorant, pe lâng[ faptul c[ este agresiv, nu-i ofer[ celui dintâi satisfac\ia unui dialog inteligent, profund, argumentat, instructiv, ...Republica Moldova este un fenomen aparte, adic[ o provincie guvernant[ de ni=te indivizi care se cred Demiurgi creatori de state =i na\iuni (na\iunea moldoveneasc[, compus[ din reprezentan\ii tuturor na\ionalit[\ilor conlocuitoare; V. Voronin, Scrisoare deschis[ domnului Ion Dru\[...). La rândul s[u, savantul Vladimir Iacovlev sus\ine =i ne previne pe deplin justificat c[ restabilirea p[durilor devine o problem[ na\ional[ de prim[ prioritate. Altfel, ne vom zbate în instabilitate ecologic[, iar Adrian Dinu Rachieru pune în lumin[ faptul c[ în antologia Constela\ia lirei (1987) litera\ii moldoveni aduceau pe scena vie\ii publice adev[ruri arestate =i se înrolau cu voci exponen\iale întru ap[rarea fiin\ei na\ionale. Literatura lor, mai pu\in atras[ de aventura limbajului, este p[truns[ de firesc =i accesibilitate; ea cunoa=te... învolbur[rile crezului mesianic =i cucere=te prin sinceritatea tr[irii =i argumenteaz[ adev[ruri specifice =i profunde, ca acelea c[ orice valoare se define=te dintr-o dubl[ perspectiv[: intrinsec[ =i pozi\ional[ (rela\ional[) =i c[ adev[rata via\[ a unui scriitor începe o dat[ cu posteritatea sa. A=a se face c[ întreaga carte Regalitatea sincerit[\ii se cite=te cu interes =i cu folos. Meritul e, bineîn\eles, al personalit[\ilor intervievate, dar neap[rat =i al autorului, care a reu=it s[ le trag[ de limb[ pân[ le-a determinat s[ vorbeasc[ îndr[zne\ =i sincer despre diversele probleme ale contemporaneit[\ii noastre imediate. Ca ilustrul pedagog Constantin Bobeic[ s[ SCRIITORI DE IERI +I DE AZI se decid[ la dezv[luiri adânci =i sincere, a trebuit ca Grigore Grigorescu s[ dea tonul, s[-l implice în problema dureroas[ a du=m[niei =i du=m[nirii la români, spunând în cuno=tin\[ de cauz[ =i întrebându-l pe intervievat cu franche\ea necesar[, ION CIOCANU ION CIOCANU 406 =i biolog nu este deloc r[u nici în ipostaz[ de scriitor. parcursul anilor =i deceniilor, pe Grigorescu adevere=te c[ Grigore acest bun de geograf date separate, medalioanele =i mult decât cea intitulat[ de o elit[ a meritului, de\in[toare de capital intelectual). democratic[ nu poate fi edificat[ decât dac[ este guvernat[ autentic societate o c[ con=tientizeze s[ urm[, din cele în v[zut... în ce m[sur[ clasa politic[ moldoveneasc[ va reu=i, de R[mâne sau: române=ti teritorii de raptului justific[rii vederea în independen\[ =i libertate de spiritului alterarea basarabeni printr-o remodelare a caracterului lor na\ional =i românilor a etnopsihologic[ degradarea dore=te care mânt s[ contracareze activitatea distructiv[ a puterii de guvern[- de vedere moral, spiritual =i intelectual a popula\iei va reu=i Zinaidei Gane (S[ sper[m c[ minoritatea calitativ[ din punct problemelor puse de autor =i de intervieva\ii s[i, ca în cazul elnic[ a mae=trilor recunoscu\i. exemplele sau adev[rurile profunde, exprimate cu arta neîndoi- Piscoci =i al\ii. El manifest[ erudi\ie =i capacitatea de a selecta George Neagu, F[nu= |u\ea, PetrePetrescu, Camil Cioran, Hipocrat, Democrit, ca consacra\i, scriitori =i filozofi la de dialogului în întregime. Or, Grigore Grigorescu porne=te adesea reu=ita =i intervievatului dest[inuirii succesul m[sur[ mare tot st[ în capul mesei ori este un oaspete nepoftit? du=manilor. Acolo, la sate, du=m[nia între fra\i, cum se simte, sprezece încoace românii se du=m[nesc între ei, spre bucuria Mihai Eminescu ne-a spus-o clar =i r[spicat: de la veacul pai- ce ne face pe to\i români, =i aici nu ne mai putem du=m[ni. dar =i cu tactul cuvenit: ...Cauza na\ional[ este icoana sfânt[ Altfel zis, cartea de interviuri rezolvarea privind sugestiile par se ni elogii de Demn[ Formularea clar[, dar =i ingenioas[, a întreb[rii asigur[ în Închinare pâinii Regalitatea sincerit[\ii, =i articolele, eseurile mai

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI LIDIA CODREANCA:

VALEN|E ALE NARA|IUNII 407 COLOCVIALE

În cartea sa de nuvele pentru copii Sania cu zurg[l[i (Editura Museum, 2002) Lidia Codreanca adopt[ din capul locului o nara\iune de natur[ colocvial[, în m[sur[ s[-=i apropie mult cititorul, s[-l fac[ atent la întâmpl[rile =i situa\iile descrise: +tii cum sunt satele la codru? Stau ascunse pe dup[ dealuri de parc[ s-ar juca de-a mijatca Continuarea monologului adresat cititorului fraged se întemeiaz[ pe expresia metaforic[ înrudit[ cu cea cultivat[ magistral de Spiri- don Vangheli: Trei dealuri înalte cât ni=te mun\i înconjoar[ Veveri\a. Casele se înghesuie la r[d[cina lor ca în poalele unei pestelci. Abia-abia =i-arat[ acoperi=urile de printre copaci. Dealurile stau a=ezate unul lâng[ altul =i nu las[ vântul s[ intre în sat. De aceea, cât îi ziulica de mare, el alearg[ pe zare ca un mânz r[mas de c[ru\[ Acest mod de a nara poate dezvolta un sim\ s[n[tos al limbii copilului care se va apleca asupra c[r\ii. De fapt, copilul trebuie numai îmbiat s[ ia cartea în mâini =i s[ citeasc[ nuvela inaugural[ Veveri\a. Surpriza îl întâmpin[ din chiar debutul acesteia, deoarece aici Veveri\a nu e numai denumirea cunoscutului animal, ci =i a unui sat de codru. O dat[ nimerit în sat, cititorul intr[ în contact cu +tef[ni\[, protagonist al întregii c[r\i, cu surioara acestuia Ilenu\a, cu o feti\[ sosit[ de la ora=, Brându=a, care vede mediul rural cu ochii descoperitorului dintâi, nu în ultimul rând cu bunicul lui +tef[ni\[, prezentat de scriitoare în culorile tradi\ionale, ca om în\elept, un pic moralizator, înzestrat SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cu un vocabular pitoresc =i cu un limbaj metaforic, dar acesta e uneori eliptic, adic[ f[r[ s[ explice totul de-a fir a p[r, ci l[sând s[ mai cugete =i nepo\elul =i cititorul, în felul acesta a\â\ându-le curiozitatea =i setea de lectur[. ION CIOCANU ION CIOCANU 408 re. Ea nici nu seam[n[ cu m[tu=a M[rioara. Vorba final[ a printre frunze, o lovesc în vârful capului =i i se opresc la picioa- copacului, îns[ m[tu=a sa nu ia în seam[ cire=ele care vin smulg[ un harag ori o varg[ din gard =i s[ tot bat[ în tulpina s[ r[bda, poat[ mai nu s[ ea =i m[tu=[-sa pe cumva supere Îs mai dulci. ce nu-=i afl[ loc javra. De ce nu te-ai urcat în cire=ul de al[turi? personajului m[tu=ii, aceasta vine la copac, dar câinele nu stârne=te repet[ gestul de =i cire=e, atitudinea rup[ s[ începe +tef[ni\[ Când cititor.pentru bineîn\eles, =i, el pentru surpriza apare final în Dar Petrei. a +tefan lui al Nic[ lui aidoma procedeaz[ nuvelei (=i al c[r\ii) se gânde=te Protagonistul s[ repete deosebirea. peripe\iile crengiene, Asta-i M[rioara. chema o ceea Are =i el o m[tu=[ =i un v[r. Aproape ca la Ion Creang[! Pe m[tu=a rile din copil[rie acela al fragmentului crengian de fa\[ polemic oarecum chiar unul surprinz[toare, finale lor,=i captivante situa\ii închipuind nara, a de arta în =i cât toare, o ingeniozitate cuceritoare atât în conceperea personajelor etic[ =i estetic[, autoarea dovede=te o inventivitate salva- vocabularul bogat, limbajul metaforic î=i p[streaz[ valoarea autoarea Codreanca. Or, în afar[ de faptul c[ =i subiectele abordate de prilej arhipotrivit pentru a pune la îndoial[ nuvelistica Lidiei postmodernism spre ales, mai ori, modernism spre generos prea deschis exeget unui servi putea ar înainta= ilustrului =i chiar unele situa\ii întru totul identice cu cele din operele literatur[ tradi\ional[/tradi\ionalist[. Stilul folcloric, crengian v[r atribute ale unui sat arhaic, bine cunoscut dintr-o întreag[ mo= Mitru\[, o stân[ cu oi, o doin[ zis[ din fluier sunt în ade- Un a=a. par\ial numai stau lucrurile realitate În suprafa\[. exigent sub aspect literar, estetic. Dar aceasta e o impresie de cucereasc[ numai pe cititorul încep[tor, neexersat, mai pu\in le trateaz[ de asemenea tradi\ional =i s-ar p[rea poate s[-l Mai mult, +tef[ni\[ înadins scap[ pe jos câte o cirea=[, s-o Lidia Codreanca abordeaz[ subiecte tradi\ionale, pe care aii u zurg[l[i cu Saniei Amintirilor , +tef[ni\[ face o descoperire =i r[mâne uimit. : Tu erai, +tef[ni\[? M[ miram eu de La cire=e prp\ie personajelor, peripe\iile , . Dup[ ce a citit Aminti-

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI vecinei protagonistului nuvelei este o poant[ autentic[: +te- f[ni\[, zice ea bucuroas[, =tiu c[ e=ti b[iat cuminte =i harnic. 409 O dat[ ce te-ai suit în copac, poate-mi aju\i la cules, ce zici? Aceast[ r[sturnare total[ a situa\iei crengiene, operat[ de Lidia Codreanca în mod absolut decent, semnific[ o c[utare, ba chiar o realizare sub aspectul nout[\ii scrisului s[u. Exemple întrucâtva similare g[sim în nuvelele Fluturii de pe banca lui +tef[ni\[, Doi fe\i-logofe\i, Odochia =i în altele. În cea intitulat[ Înainte de b[t[lie sfâr=itul surprinz[tor nu e a=ternut pe hârtie în toat[ claritatea lui, autoarea mizeaz[ pe sugestie =i astfel antreneaz[ facult[\ile euristice ale copilului. Bunicul, trecut odinioar[ prin focul r[zboiului, nu-i dojene=te pe copii c[ însceneaz[ o crunt[ b[t[lie, ci îi întreab[ aparent calm: Oare chiar n-a\i putut voi închipui alt[ joac[?, determi- nându-l pe nepo\el s[ cad[ pe gânduri: De ce oare nu i-o fi pl[când bunicului joaca asta? Nara\iunea aceasta colocvial[ îl apropie =i-l angajeaz[ pe cititor. În nuvela În p[durea Veveri\ei î=i face apari\ia un element dramatic (boala unei c[prioare), pe care prozatoarea a avut inspira\ia s[-l prezinte de asemenea eliptic, prin mijlocirea sugestiei, activizând considerabil cititorul. Apoi alte exemple concrete referitoare la modalitatea narativ[ a Lidiei Codreanca alimenteaz[ concluzia privind evolu\ia scrisului ei fa\[ de cel practicat cu îndemânarea artistic[ =tiut[ în c[r\ile ei anterioare, spre bucuria celor ce vor binevoi s[-i citeasc[ nuvelele noi.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Limba rom`n[ rustic[, precum o vorbe=te poporul nostru din Basarabia, a fost singurul izvor din care m-am ad[pat; n-am ]n patria mea nici un institut na\ional, nici o =coal[ popular[ m[car; am fost =i sunt o insul[ solitar[ ]n imensul ocean al

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI slavismului.

Constantin STAMATI-CIUREA, R[sunete din Basarabia, Chi=in[u, Grupul editorial Litera, 1998, pag. 8. (Continuare în pag. 425) ION CIOCANU ION CIOCANU 410 c[r\i bune, ale unor scriitori autentici, ale acelora care în condi- s[ nu pactizeze cu minciuna. dup[ anii în care fusese nevoit s[... tac[ str[duindu-se mereu ora, a parcurs toate manuscrisele eminesciene, a scris mult într-un proces de judecat[ fiind exclus din U. T. M. A lucrat cu verticalitate, pentru sus\inerea profesorului D. D. Panaitescu C[linescu =i pe al\i litera\i de cert[ valoare. A fost un tân[r cu Matei St[nescu, Nichita pe avut i-a colegi drept iar Iordan, Domnia sa i-a audiat pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu cultul ilustrului literat =i istoric Nicolae Iorga. La Universitate Simion descinde dintr-o familie de intelectuali, în care a domnit de crea\ie, a cercet[torului. Aici e locul s[ spunem c[ Eugen neap[rat =i de personalitatea =i de metoda de lucru, altfel zis programelor,conform studiaz[ se ci care operelor =i torilor mul\umi\i. Nu e vorba numai de cuprinderea majorit[\ii scrii- pus la dispozi\ie un material de care ace=tia s[ poat[ fi oricând fost i-a profesorului studentului, liceanului, Elevului, sit[\i. sabil[ bunului mers al lucrurilor în =coli, licee, colegii =i univer- dat[ fiind lipsa cronic[ de literatur[ didactic[ absolut indispen- chi=in[uiene pentru nevoile =colii basarabene de toate gradele, anterior la Bucure=ti) este un semn al grijii institu\iei culturale (patru) volume relativ modeste ca întindere (din cele 4 ap[rute fost aleas[ pentru editare aceast[ lucrare, autorul selectând 4 FaptulLitera. a editur[ c[ de Casei a ac\iuni proaspetei ale eveniment cultural în virtutea câtorva particularit[\i concrete ale academicianului Eugen Simion la Chi=in[u constituie un În volumele Scriitori români de azi Apari\ia Apari\ia volumelor ADEV{RULUI MIEZUL ÎN P{TRUNZ{TOR SIMION, EUGEN Eugen Simion a analizat Scriitori români de azi

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI \iile postbelice, extraordinar de dificile, n-au f[cut politic[ prin art[, ci au cutezat s[ salveze arta în pofida politicii totalitare. 411 Volumele Scriitori români de azi sunt un eveniment =i în virtutea valorii lor concrete, nemijlocite. Eugen Simion investigheaz[ literatura român[ contemporan[, începând de la veteranii ale c[ror opere de pân[ la 1940 fuseser[ analizate în chip str[lucit de George C[linescu în monumentala sa Istorie a literaturii române de la origini pân[ în prezent (1941) Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga etc., întreprinzând sondaje critico-literare în crea\ia lui Zaharia Stancu, Gellu Naum, +tefan Augustin Doina=, Marin Preda, ajungând cu cercet[rile la Sorin Titel, Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Nicu Steinhardt, Mircea C[rt[rescu... Analizele sunt f[cute pe text, cu citatul concludent =i cu viziunea de ansamblu a cercet[torului asupra întregii crea\ii a poetului sau prozatorului respectiv. Eugen Simion ne propune un exemplu viu de lectur[, totodat[ de interpretare a celor citite, în sensul dezv[luirii semnifica\iilor profunde ale crea\iei scriitorului, a r[d[cinilor spirituale ale acestuia, a valorii =i locului lui în literatura na\ional[. Comentariul e relativ simplu, rezonan\ele lui se dovedesc puternice =i caracterizeaz[ de minune =i crea\ia poetului analizat, =i pe aceea a criticului însu=i. Un plugar, pare s[ repoves- teasc[ criticul poemul arghezian Tri=ca, îi zice dintr-un instrument f[cut de el însu=i =i, cercetat de înv[\a\i, se dovede=te a nu cunoa=te nici o =tiin\[ muzical[. El cânt[ ca pitpalacul (îmi vine cum îi vine s[ dea din cioc =i lui), într-o simplitate =i o profunzime ce se trag din misterul lucrurilor naturale. Poezia =i cântecul, cuget[ în scris cercet[torul, constituie insignele de noble\e ale \[ranului, dovada vechimii istorice =i a bog[\iei lui spirituale. Toate aceste teze sunt dezvoltate în ni=te versuri ce amintesc prin jelania lor amenin\[toare de Co=buc, încearc[ cercet[torul s[ particularizeze imaginea SCRIITORI DE IERI +I DE AZI scriitorului investigat, apelând la citatul multgr[itor: Din neam în neam cu boii pe brazd[ =i ciobani, / Noi suntem pro=ti, b[die, de dou[ mii de ani. / +i totu=i, lua\i de vânturi =i îndurând ar=i\a, / Noi, pro=tii, pe o tri=c[, f[cur[m Miori\a. ION CIOCANU ION CIOCANU 412 cesorii s[i. În nuvela Preda apare, astfel, ca un realist de alt[ natur[ decât prede- realismul cu mimetismul sau poate chiar echivalau cu platitudinea. care Marin anteriori, criticii cu inteligent[ polemic[ logiei, unde sublimul, în formele speciale ale eticii s[te=ti, se un realist, dar unul orientat spre zonele neguroase ale psiho- P[mânturi, din Întâlnirea lini=tit[, adunare nuvelele despre cercet[torului reflec\iile sunt imaginea amorului câmpenesc, popularizat de scrierile idilice. alt spaimei. fantasticul e, ca la Gib Mih[iescu ( Mih[iescu Gib la ca e, fantasticul ( mor\ii presim\irea ia le care ascunse ( care nota terifiant[ deriv[ din sugestia unei la realit[\i morale scriitor Preda, Marin lui crea\ia din concrete exemplele spre mari construc\ii narative în chipul romanticilor. Urmeaz[ =i metafizic în genul lui Eminescu, obsedat de Eugen Simion, faptul c[ Rebreanu e, în pentru este, realismului a în\elegeri atare unei a dovad[ O nativul, fabulosul, sondarea în straturile tulburi ale con=tiin\ei. realismului care, subliniaz[ cercet[torul, nu exclude imagi- asupra critice viziunii corect[rii condi\ia cu realist, scriitor ca prezentat e Preda Marin terifiantului, al poet anxios, edificatoare. Numit din capul locului un autor inedit, fantastic, exemple câteva aici D[m Preda. Marin lui efigia el creeaz[ care în modul în prisosin\[ cu v[de=te se analiza\i scriitorii itorului. scri- a efigie o urm[ la pân[ propunându-ne acestuia, siei ale clasicului, eviden\iaz[ particularit[\i ale gândirii =i expre- Arghezi. Eugen Simion selecteaz[ cele mai bune c[r\i =i opere Tudordespre eseul de produs[ puternic[ impresie întreaga exprimat n-am cercet[torului, metoda despre concret ceva Pe deplin întemeiate, bine argumentate =i, în fine, adânci În felul acesta Eugen Simion îl plaseaz[ pe scriitor într-un Faptul c[ cercet[torul p[trunde în miezul adev[rului despre Am smuls din textul critic acest episod =i sim\im c[, spunând tip de realism, =i faptul acesta îi prilejuie=te nu numai o numai nu prilejuie=te îi acesta faptul =i realism, de Calul ) sau din observarea minu\ioas[ a formelor pe La câmp , de exemplu, el d[ o replic[ la Înainte de moarte de Înainte Vedenia Adam =i Eva toate adeverind toate ), o proiec\ie a proiec\ie o ), arhetip ). În ). n et, O ceat[, În , fantastic , tinzând Colina

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI une=te cu trivialul, afec\iunea cu duritatea, spiritualul cu patologicul. 413 Instructive sunt considera\iile lui Eugen Simion despre rela\iile dintre Marin Preda =i Liviu Rebreanu. Modelul lui Preda este Rebreanu, marele prozator care cel dintâi în literatura noastr[... pune cap[t exceselor epicii s[m[n[toriste; îns[ prozatorul contemporan î=i dep[=e=te modelul în încercarea de a surprinde psihologia abisal[. Analiza romanului Morome\ii, îndeosebi relevarea semnifica\iei salcâmului, dar =i explicarea naturii deosebite a c[r\ii a doua a romanului, care nu trebuie în\eleas[ ca un regres în crea\ia scriitorului, =i alte aspecte concrete ale schi\ei despre Marin Preda ne conving c[ avem în fa\[ un cercet[tor exemplar. Anume în virtutea unei atare în\elegeri a metodei critice a cercet[torului =i a analizelor concrete înf[ptuite de el =i în virtutea contribu\iei lor la asigurarea procesului de înv[\[mânt cu o surs[ =tiin\ific[ deosebit de pre\ioas[ la ora aceasta a integr[rii literaturii basarabene în spa\iul cultural general românesc cele 4 volume Scriitori români de azi pot fi considerate un eveniment în via\a cultural[ a românilor est-pruteni. Le-am zice volumelor în discu\ie manual, dac[ acest cuvânt n-ar avea, în optica unora dintre noi, =i un sens întrucâtva peiorativ, de lucrare menit[ s[ rumege adev[ruri r[suflate =i aproximative, s[ canonizeze opinii oarecum simplificatoare asupra unui proces complex, controversabil etc. De aceea le consider[m mai mult decât un manual. Adev[rul despre scriitori =i opere este spus într-o form[ vioaie, într-o expresie sprinten[, cu exemple care n-ar înc[pea în nici un manual obi=nuit, cercet[torul f[când generaliz[ri îndr[zne\e, pe deplin validate dup[ ora formul[rii lor. Volumele Scriitori români de azi pot contribui considerabil la integrarea literaturii =i a gândirii critico-literare =i estetice est-prutene în procesul literar =i artistic general românesc, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI fiind de real folos atât scriitorilor, cât =i cercet[torilor literari din Republica Moldova. Con=tientizarea adev[rului despre crea\ia lui Ion Barbu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Nicolae Breban, George B[l[i\[, Radu Petrescu, Mircea Nedelciu, Ion ION CIOCANU ION CIOCANU 414 românesc contemporan. în\elegerea aprofundat[, de mult necesar[, a procesului literar faciliteaz[ ne care importante, principial eseuri de suit[ o ale c[r\ii (c[r\ilor). Or, volumele lui Eugen Simion constituie prin lectur[ =i întrebuin\are zilnic[ poten\ele reale =i obiective la urm[, cititorii, acei c[rora le revine sarcina de a valorifica deoarece m[sura adev[rat[ a ac\iunii oric[rei c[r\i o dau, pân[ didactic =i, mai larg, cultural în spa\iul est-prutean. +ansele, a contribui la înviorarea =i chiar la intensificarea procesului a gre=i c[ volumele din ultimele cinci decenii. De aceea conchidem f[r[ riscul de nescu, l-a situat în miezul adev[rului despre literatura român[ Tudorlui valoarea de sori VianuSt[- Nichita ca colegi de =i dominat[ de cultul lui Nicolae Iorga, în Universitatea cu profe- în un gustartistic=iestetics[n[tos,formatrepet[m adev[rului, activitatea fructuoas[ de mai târziu, c[l[uzit[ de odinioar[, i-a ajutat cercet[torului s[ se men\in[ în marginile în cazul operelor conjuncturiste, tributare regimului politic de magistral aten\iei publicului numeros =i exigent. Dac[ t[cerea, valori a c[ror importan\[ n-a sc[zut, cu timpul, ci s-a impus pe atunci serie de 4 c[r\i îngem[nate, o seam[ de autori =i de de la1974,cândaap[rutprimu just în |ar[. =i câ\iva dintre poe\ii no=tri cap[t[ posibilitatea de a fi în\ele=i Prut ne devin mai accesibili nou[, românilor moldoveni, dar de dincolo de scriitorii numai nu acesta felul În Matei. riu mâni de azi oricât de sumare, în paginile celor patru volume create pe ambele maluri ale Prutului se prezint[ faptul analizei, est de Prut, de redimensionare =i de fuzionare a valorilor literare poate chiar impulsionat[ puternic. D. Sârbu =i a altor scriitori de mare valoare este astfel înlesnit[, Ar mai fi de spus, spre sfâr=it, c[ Eugen Simion a intuit, înc[ Revelatoare sub aspectul eforturilor, care nu lipsesc nici la , a crea\iei lui Grigore Vieru, Nicolae Dabija =i Vale- Scriitori români de azi l volumdinabiaproiectata au toate =ansele de Scriitori ro- familia

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI IURIE COLESNIC

+I DOVADA 415 ROMÂNIT{|II NOASTRE

Inginer de profesie, Iurie Colesnic este un scriitor adev[rat, care a reu=it s[ se smulg[ unor tenta\ii fizico- matematice puternice =i s[ purcead[ un timp ascunzându-se sub numele Dereneu (satul s[u de ba=tin[) pe calea grea a poeziei, apoi =i a cercet[rilor arhivistice. Oricum, Doina dorurilor noastre (Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1990), acel itinerar-memorial liric despre via\a =i activitatea lui Alexei Mateevici, ne-a convins pe deplin c[ autorul lui este un împ[timit al cercet[rii am[nun\ite, exacte =i concludente. Acum, când îl avem pe p[rintele Mateevici în dou[ volume, cartea lui Iurie Colesnic r[mâne oarecum în umbr[, dar valoarea nu-i scade, de vreme ce documentul autentic în genere nu poate fi eclipsat de nimic. Importan\a c[r\ii despre Mateevici în activitatea istorico- literar[ a autorului ei se dovede=te principial[, dac[ lu[m aminte c[ el nu numai =i-a început cartea Doina dorurilor noastre cu testamentul spiritual al lui Mateevici, dar =i-a f[cut din acesta o credin\[, o c[l[uz[. Iubi\i Basarabia, dragii mei, iubi\i trecutul ei bogat în monumente istorice, mai ales cele biserice=ti, tradi\iile =i obiceiurile lui str[mo=e=ti =i nu v[ ve\i în=ela. Iubi\i-o, cunoa=te\i-o, în[l\a\i-o acesta este testamentu- mi adresat vou[... Or, a ne iubi Basarabia nu înseamn[ a r[mâne în continuare maldaveni =i a vorbi maldavine=ti. Da, suntem moldoveni, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI fii ai vechii Moldove, îns[ facem parte din marele popor român, a=ezat prin România, Transilvania, Bucovina. Fra\ii no=tri din Bucovina, Transilvania, Macedonia î=i zic români. A=a trebuie

ION CIOCANU ION CIOCANU s[ facem =i noi, spunea Mateevici în cuvântarea sa la congresul 416 împrejur[rile i-o cer, B[nulescu-Bodoni pleac[ la Ekaterinoslav Benderului, apoi mitropolitalMoldovei =iMunteniei.Când =i Albe Cet[\ii al episcop nume=te îl care II, Ecaterina tesei Rusiei se întrez[reau =i interesele ei teritoriale. ale diplomatice declara\iile de dincolo c[ faptul intuit n-a turcii din Patria lui, ne previne autorul. G. B[nulescu-Bodoni speran\a c[ Rusia, stat tân[r =i viguros, ar fi în stare s[ alunge dorin\[ de a salva Moldova de sub jugul turc =i fanariot =i în lui marea în c[utat[ trebuie Cauza just. în\eleas[ trebuie Kiev,din RusiaPoltava,pentru la preferin\a lucrat =i a apoi înfl[c[rat, B[nulescu-Bodoni a studiat la Academia teologic[ Patriotsupreme. cauze unei numele în jertfit s-a mitropolit acelor doruri nev[zute, care curg la mari adâncimi, luminatul culturii noastre de ieri (=i nu numai)! Asem[nat de Iurie Colesnic =i permanent[ =i drept imbold pentru realiz[ri noi. ne servi =i în continuare drept exemplu de creativitate original[ demn[ de a fi cunoscut[, con=tientizat[, actualizat[, pentru a =i veacurilor un talent viguros =i l[sând posterit[\ii o mo=tenire adev[rului =tiin\ific =i istoric, dovedind de-a lungul deceniilor de la 27 martie 1918, am luptat întotdeauna pentru triumful muzicale, plastice =i na\ionale (da, nu e o gre=eal[!) ca unirea rului =i na\iunii române, am realizat opere lingvistice, literare, lucru deosebit de pre\ios. Am fost o parte inseparabil[ a popo- tual =i spre ce am n[zuit ca popor =i na\iune un instrument de torilor de a se dumeri cine am fost, ce am realizat în plan spiri- basarabene de odinioar[ =i punând la îndemâna tuturor dori- (Editura Universitas, Chi=in[u, 1993) o exegez[ a culturii basarabene, înf[ptuind în cartea sa evici, cercet[torul a înfipt plugul s[u în \elina deas[ a culturii noastre, pag. mai vorbim degeaba (am citat conform c[r\ii ca =i peste Prut. Aceasta s[ se =tie din capul locului, ca s[ nu N-avem dou[limbi=iliteraturi,cinumaiuna,aceea=i extraordinar al înv[\[torilor din Basarabia din 25-28 mai 1917. Mitropolitul se bucur[ de încrederea =i sus\inerea împ[r[- Numai GavriilB[nulescu-Bodonicâtînseamn[înistoria Urmând chiar =i la propriu testamentul lui Alexei Mate- 84-85). Basarabia necunoscut[ Doina dorurilor

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI =i Novorosiisk, la Kiev =i Odesa. Apoi se întoarce la... Dub[sari. Împ[ratul Alexandru I îl nume=te exarh în Moldova, Muntenia 417 =i Basarabia. Exarhul une=te cele dou[ biserici de sine st[t[toare în una singur[ =i ob\ine multe =i mari favoruri pentru biserica noastr[: Introduce condicile de înregistrare pentru nou-n[s- cu\i, cununii, pentru mor\i. +coala de la m[n[stirea Socola vrea s-o prefac[ în seminar, recomand[ Divanului s[ deschid[ o =coal[ de preo\i în Muntenia... Exarhul a înl[turat amestecul Divanului în treburile m[n[stirilor... Având sus\inerea cur\ii =i Sinodului, putea nestingherit s[ =tearg[ toate deosebirile dintre obiceiurile din bisericile ruse =i cele moldovene=ti =i muntene=ti. Putea, dar n-a reu=it. Dup[ pacea de la 16 mai 1812 (de la Bucure=ti) B[nulescu-Bodoni se retrage la Chi=in[u =i este nevoit s[ înceap[ cu organizarea unei noi eparhii a Basarabiei. Ceea ce a f[cut el pentru Basarabia echivaleaz[ cu izbânzi de-a dreptul epocale: înal\[ biserici noi, deschide Seminarul teologic la Chi=in[u, inaugureaz[ clase pentru copiii nobililor basarabeni, pune în func\ie o tipografie eparhial[, de serviciile c[reia au beneficiat nu numai Basarabia, dar =i celelalte dou[ \[ri române=ti. Nu înzadar func\ionarii ru=i nu-l prea aveau la inim[, b[nuindu-l de orientare proromâneasc[. Chiar sub ru=i, de la începutul =i pân[ la sfâr=itul vie\ii sale (1821), Gavriil B[nulescu-Bodoni a lucrat pentru poporul s[u, pentru limba acestuia, faptul în sine fiind un exemplu pentru toat[ preo\imea noastr[ de azi, care mai uit[ pe ici-colo de necesitatea cultiv[rii limbii str[mo=e=ti... Iurie Colesnic apeleaz[ la m[rturisirile contemporanilor =i ale urma=ilor mitropolitului, între altele la aprecierile lui Alexei Mateevici, pân[ ob\ine o imagine ampl[ a vie\ii =i activit[\ii mitropolitului. Ceea ce ne era pân[ ieri necunoscut ne devine întrucâtva =tiut, în\eles. Întrucâtva, deoarece presupunem c[ aceast[ imagine poate fi definitivat[, eventual corec- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI tat[; un lucru nu-l putem t[g[dui: acela c[ cercet[torul ni l-a prezentat pe B[nulescu-Bodoni pe viu, concret, în desf[=urarea activit[\ii sale neostenite pentru binele culturii noastre na\ionale. ION CIOCANU ION CIOCANU 418 c[r\ii scoate în eviden\[ lucruri esen\iale, ca faptul c[ concep- Basarabia din Leonard a publicat cartea jertfirea de sine a cel pu\in acestor doi feciori lumina\i? (+tefan vine s[ întreb[m iar[: dar Cubolta cum cinste=te d[ruirea =i ne =i Pantelimonpe Halippa, =i dat l-a care sat Cubolta, de au înve=nicit numele în cartea con=tiin\ei umane. Aici e vorba care viguro=i vl[stari lume în pornit au boiere=ti cur\ile din ori strâmte lor mahalalele din c[ mândri pot se basarabene sate Multe observa\ie: aceea=i temei în con\ine Leonard alt lupt[tor pentru idealurile na\ionale supreme Pavel +tefan Cum îl cinstesc azi urma=ii s[i direc\i =i nemijloci\i? acest luminat patriot român în satul s[u de ba=tin[ Scor\eni? tene Botez, Nicolai Costenco. Iar noi? Ce s-o fi =tiind despre înalt Ionel Teodoreanu, Vasile Lu\can, Mihail Sevastos, Demos- a fost unirea Basarabiei la Patria-mam[ România. L-au apreciat de ba=tin[. Idealul acestui mare fecior al Scor\enilor Orheiului mare volumul public[ 1916 În spiritual. na\ional, ales mai aspectele, toate sub împila ne care \arismului potriva Dar =i dincolo de râul din inima |[rii a luptat cu fermitate îm- care a fost urm[rit mereu de poli\ie =i nevoit s[ treac[ Prutul. în cercurile narodniciste =i în cele social-revolu\ionare. Drept bia =i s-a f[cut cunoscut prin ideile sale antiruse=ti, exprimate Arbore, Victor Cr[sescu =i Constantin Stere. A activat în Basara- Dobrogeanu-Gherea, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Zamfir Ralli- trebuie în\eles =i pre\uit. A fost un intelectual din categoria lui spune mult nici Iurie Colesnic. Dar ceea ne ce reu=e=te nu s[ s[rac[, dezv[luie fiind Bibliografiea nimic. absolut =tiut n-am se vorbea la noi mult (de=i insuficient), despre Axinte Frunz[ putem numi cultura basarabean[ de odinioar[. care s-au zidit benevol =i plenar în marele edificiu pe care îl cultur[ ale tuturor celorlal\i feciori (=i fiice) ale neamului nostru, Nicolae Alexandri, Emanuil Gavrili\[, Mihai Vântu... Autorul Întrebarea e cu atât mai justificat[, cu cât portretul unui Or, dac[ despre Gavriil B[nulescu-Bodoni în ultimul timp Cu aceea=i asiduitate a înregistrat Iurie Colesnic faptele de , cel mai pasionant imn patriotic dedicat provinciei sale .) Despre ameliorarea vie\ii \[ranilor România

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI \iile politice ale lui Vântu au evoluat de la sim\irea intuitiv[ a originii sale spre o convingere cimentat[ c[ în Rusia lipsit[ 419 de democra\ie poporul b[=tina= din Basarabia nu se poate a=tepta la o îmbun[t[\ire a situa\iei. Dezna\ionalizarea promovat[ de autocratismul =ovin rus ducea la dezr[d[cinarea popula\iei române=ti din aceast[ provincie. S[ nu uit[m c[ talentatul înv[\[tor din Ciocâlteni (n[scut în 1873 la Hagi-Abdul) a fost arestat de poli\ia ruseasc[ pentru intonarea cântecului Noi vrem p[mânt! pe versurile lui George Co=buc. Dar ce personalitate a fost Leon Donici-Dobronravov! Sau +tefan Ciobanu, n[scut la Talmaza =i ajuns vicepre- =edinte al Academiei Române, membru activ al c[reia a fost timp de 30 de ani! Ori Simion Murafa, originar din Cotiujenii Mari! Cât de actual sun[ întreg portretul f[cut de Iurie Colesnic lui Pavel Gore, aceluia care deschidea congresul înv[\[torilor din 1917 cu adresarea Fra\i români! La strig[tele de pe loc: Noi nu suntem români, ci moldoveni! Gore spune calm: Îmi pare foarte r[u, domnilor, dar eu cunosc istoria neamului nostru =i =tiu c[ el se nume=te neam românesc. Aceluia care în 1918 ne-a l[sat un alt testament nemuritor: Neamul românesc n-a încetat a crede, sub toate loviturile cele mai crude ale soartei, c[ ceasul de r[splat[ =i de dreptate va veni =i pentru statul lui mic, înconjurat din toate p[r\ile de du=mani seculari neîmp[- ca\i. Ceasul acesta a sunat =i, dac[ noi vom pricepe s[ evit[m toate defectele caracterului nostru na\ional actual, consecin\ele triste ale trecutului nostru întunecat de st[pânirea p[gânilor, ale tiraniei fanario\ilor, ale asupririi ru=ilor =i ale înrâuririi prea mari =i nefaste str[ine, atunci viitorul senin =i frumos este asigurat. Trebuie s[ lucr[m din r[sputeri pentru a zidi o baz[ nou[ vie\ii noastre asem[n[toare cu baza adev[rat[ a spiritului nostru na\ional de odinioar[, dar trecute prin prisma suferin\elor noastre seculare =i, deci, purificat[, înnobilat[ =i SCRIITORI DE IERI +I DE AZI coordonat[ cu curentele s[n[toase moderne =i ale moralei cre=tine=ti. Cartea Basarabia necunoscut[ este, dup[ Doina dorurilor noastre, o alt[ dovad[ a românit[\ii noastre fire=ti, a luptei ION CIOCANU ION CIOCANU 420 dl |an\u (pentru a opri orice întreprindere particular[ comer- de acolo =i noi s[ venim numai cu actorii... Am mai vorbit cu =i coruripentru zenta\ii: gata s[ venim la 5 sau la 12 februarie suntem pentru chiar alte Acuma dou[ Basarabia. repre- în =i Chi=in[u la teatru de les cu dl |an\u pentru organizarea reprezenta\iilor regulate este... Vasile |an\u: Când am plecat din Chi=in[u, m-am în\e- veanu, adresat[ lui Onisifor Ghibu, dar în care figura central[ tem s[ reproducem, fragmentar, o scrisoare a lui Mihail Sado- cieri puse acum la dispozi\ia noastr[ de Iurie Colesnic ne permi- seama c[ e vorba de o somitate. Din mul\imea de fapte =i apre- realizarea idealului na\ional: Unirea (Ioan Pelivan) ne d[m dispare unul dintre cei mai vajnici lupt[tori basarabeni pentru personalitate. +i chiar din motoul eseului Cu Vasileaceast[ |an\u despre nimic absolut auziser[m nu Recunoa=tem: plare volumul al doilea =i citim un eseu despre Vasile |an\u. 1977, vol. III în 2000, vol. IV în 2002. Deschidem la întâm- constituind altetreic[r\i sale muncii rezultatele importante, de deosebit materiale continuat =i continu[! s[ descopere din pres[ =i din arhive numai cartea de la 1993, de vreme ce neobositul cercet[tor a exemplar. De exercit[ aceea îi apreciem întreaga activitate, =i-o adic[ nu care pe basarabene, culturale larg mai =i derat. Iurie Colesnic are voca\ia descoperirii valorilor literare instrument extrem de binevenit de realizare a unui atare dezi- îndemn la cunoa=terea trecutului nostru =i, concomitent, un ce s-au jertfit în numele cauzei noastre na\ionale. Ea este un dreasc[ ori=ice localitate din care =i-au luat zborul fiii =i fiicele tate sub aspect cultural, o carte cu care ar trebui s[ se mân- tin\a cultivat[ de regimul sovietic. Este o carte de mare actuali- care mai dibuiesc adev[rul, continuând s[ tr[iasc[ în necuno=- acelora tuturor util[ de extrem dovede=te se Colesnic Iurie când istoria se repet[, cel pu\in par\ial, lectura eseurilor lui care le-au stat acestora în cale la începutul veacului. Ast[zi, piedicilor =i greut[\ilor a =i dar România,Patria-mam[ cu celor mai lumina\i feciori ai meleagului nostru pentru unirea Apus de soare Cinel-Cinel =i R[zvan =i Vidra Basarabia =i Baba Hârca

necunoscut[ . Când vin, voi aduce , s[leînve\e corul : vol.IIîn

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cial[)... Revin asupra acestei dorin\e, rugându-te s[ vorbe=ti din nou cu |an\u. V[d c[ impresarii de aici se preg[tesc s[ 421 asalteze Chi=in[ul... Ba nu putem s[ nu pomenim aici =i eseul Nina Arbore, în care Iurie Colesnic o remarc[ =i pe Ecaterina Arbore, frunta=[ a vie\ii politice din Republica Autonom[ Moldoveneasc[, pe care regimul sovietic a distrus-o la propriu. Iar protagonista, cealalt[ fiic[ a scriitorului Zamfir Arbore, este prezentat[ în mod detaliat, cu lux de am[nunte, ca urm[toarele: Î=i demonstreaz[ originalitatea mai ales în pictura mural[, l[sându-ne, prin ornamentarea catedralei din Constan\a, o capodoper[. Cei 2000 de metri p[tra\i de pictur[ mural[ îi aduc consacrarea, Nina Arbore înscriindu-se printre cele mai remarcabile nume ce practicau acest gen în România, ... Particip[rile ei la Saloanele arti=tilor plastici din Basarabia, încercarea de a-i ajuta s[ se integreze mai u=or în via\a monden[ a Bucure=tilor este o oper[ la fel de mare, Nina Arbore e o intelectual[ rar[, care face cinste picturii române=ti (citat din Nicolai Costenco) =. a. Nu înmul\im în chip obositor citatele, ci subliniem în încheiere c[ volumele Basarabia necunoscut[ fac palpabil adev[rul referitor la înflorirea culturii noastre în condi\iile anilor 20-30, cu deosebire a limbii =i literaturii. Dac[ Doamne fere=te! n-am fi trecut prin epoca 1918-1940, n-am fi avut bog[\ia spiritual[, nici pe departe cuprins[ în volumele lui Iurie Colesnic, n-am fi avut limba român[ curat[, din care au pornit în lume Eugeniu Co=eriu, George Meniuc, Nicolai Costenco =i alte personalit[\i marcante, n-am fi avut al\i oameni de mare cultur[, purt[tori demni ai românismului nostru bimilenar. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION CIOCANU ION CIOCANU 422 i l rcii ltrr gnrlrmn=i Tradi\ionalismul general-române=ti. literare practicii al =i tradi\ionalismului basarabean pe fundalul discu\iilor teoretice român[, drept care izbute=te s[ explice just natura =i specificul literaturii române. bean[ se afla într-un proces asincron, retardar fa\[ de tendin\ele din 1918, ci a pornit de la adev[rul curat c[ literatura basara- la modul infantil de perspectivele inaugurate de Marea Unire asupra fenomenului literar basarabean, nu s-a ar[tat încântat cante ale procesului literar interbelic. n[ în Basarabia anilor 1918-1940 =i al personalit[\ilor mar- tablou amplu al atmosferei în care s-a dezvoltat literatura româ- meiat[ pe materiale de arhiv[, în m[sur[ s[ reconstituie un acum finalizateîntr-ocercet 20-30 modelelor 30. Atitudini =i polemici (1999), Proza basarabean[: fascina\ia c[r\ile care au urmat: labirint în Critica Cronos lui por\ile la neogongorism la futurism la de Bucov: Em. Oricum, începuturile puse de autor prin articolele =i aprecia\i de domnia sa cu onestitatea =tiin\ific[ necesar[. =i ale mai multor critici =i istorici literari, numai par\ial cita\i pe urmele lui Iurie Colesnic =i Mihai Cimpoi, ca autori de c[r\i, ipostaza de expert în poezia =i proza basarabean[ interbelic[, Editura Augusta Autorul se dovede=te bine informat în materie de literatur[ Cercet[torul a adoptat din capul locului o viziune realist[ (2002), unele trecând prin tuscinci c[r\ile sale, au fost f a) =i a.) (f. , 2002) îlprezint[peAlexandruBurlacuîn (1997), apoi prin alte studii prezente în prezente studii alte prin apoi (1997), Cartea LITERAR TRECUTULUI CERCET{RII A ACTUALITATE DUBLA SAU ALEXANDRU BURLACU ieaua oâ[ i Bsrba Anii Basarabia. din român[ Literatura debut de sa cartea în reluate 1994, din Mi=carea literar[ din Basarabia anilor Tenta\ia sincroniz[rii are concret[,am[nun\it[,înte- =i Andrei Lupan: Andrei (Timi=oara, Poezia lui

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI basarabean a reflectat, într-o form[ eclectic[, interesele =i aspira- \iile regiunii, reducându-se la fundamentarea autohtonis- 423 mului, la primatul autenticit[\ii în cultur[. Tradi\ionalismul basarabean s-a alimentat din s[m[n[torismul începutului de secol =i s-a manifestat, teoretice=te, în afirmarea caracterului b[=tina=, considerat[ condi\ia sine qua non a unei opere autentice. Pu\in, dar al nostru! =i basarabenii... persist[ cu înc[p[\ânare în a p[stra neatins[ atmosfera primitivit[\ii sunt afirma\ii emblematice pentru definirea tradi\ionalismului =i autohtonismului basarabean de c[tre Nicolai Costenco =i, respectiv, Vasile Lu\can. Literatura trebuie s[ supravie\uiasc[ numai sub semnul spiritului autohton, sus\inea un al treilea literat, convins c[ ea numai a=a poate fi valabil[ =i viabil[. Nicolai Costenco se dovede=te cel mai inimos lupt[tor pentru caracterul specific basarabean al literaturii în care activa. Cercet[torul pune în lumin[ o fa\et[ pân[ acum abia între- z[rit[ a crea\iei lui Costenco, apoi dezv[luie întreaga panora- m[ a mi=c[rii literare din Basarabia: idei =i teorii, reviste, autori toate =i totul se developeaz[ în procesul prezent[rii concrete a discu\iilor dintre tradi\ionali=ti =i moderni=ti, b[trâni =i tineri, mesianici =i dezr[d[cina\i, apolinici =i dionisiaci, parnasieni =i antiparnasieni. Alexandru Burlacu are o pan[ sigur[, animat[ de faptele vii ale vie\ii literare bogate, de=i contradictorii, care se desf[- =ura în Basarabia interbelic[, astfel încât paginile c[r\ii Tenta- \ia sincroniz[rii se las[ citite cu un interes filologic mereu cres- când, cu deosebire în capitolele despre poezia =i proza timpului. Chiar despre Emilian Bucov =i Andrei Lupan, despre care am citit =i în c[r\ile anterioare ale cercet[torului, ni se spun adev[ruri în m[sur[ s[ ne uimeasc[ prin puterea de autodenu- n\are a operelor citate sau numai comentate de cercet[tor. Bucov-antieminescianul, Bucov-cânt[re\ul lui Stalin, Lupan- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI mistificatorul sunt efigii prinse ori b[tute de Alexandru Burlacu prin exemple probante, care cer de la cititor numai o receptare just[ =i o asimilare con=tient[ pentru a dep[=i educa- \ia unilateral[, de aceea gre=it[, de pân[ la restructurarea =i ION CIOCANU ION CIOCANU 424 =i Alexandru Robot pierzându-se în r[zboi, Nicolai Costenco de suferit de pe urma a=a-zi=ilor eliberatori, Teodor Nencev ritatea covâr=itoare a scriitorilor basarabeni interbelici au avut refractari fa\[ de cultura noastr[, =i acela c[ dup[ 1940 majo- seser[ instrui\i pân[ la 1917 în =colile ruse=ti, dovedindu-se Faptul c[ =i în Basarabia majoritatea oamenilor de cultur[ fu- creatoare =i în atmosfera unor discu\ii libere, nestingherite. lor capacit[\ilor limita în fructificat le-au talenta\i scriitori noastr[ a avut posibilit[\i reale de dezvoltare, pe care atâ\ia literatura româneasc[ Basarabia în anume c[ plus în dat[ îndemâna cititorului o informa\ie în m[sur[ s[-l conving[ o ral în cartea la care ne referim), Alexandru Burlacu a pus la nesc de pân[ la 1940 (un atare obiectiv nici nu ar fi fost natural. F[r[ s[ se refere la procesul literar sovietic moldove- f[r[delegi ale regimului sovietic, criminal =i sub aspect cultu- celelalte cu =i 1938 în latin alfabetului asasinarea cu mal[, du=mani ai poporului sau f[r[ vreo învinuire, cel pu\in for- de învinuire sub 1937-1938 în scriitorilor majorit[\ii tarea cu\ii în exclusivitate despre realismul socialist, cu decapi- opere aservite regimului stalinist =i lui Stalin personal, cu dis- procesul literar din fosta Republic[ Autonom[, cu scriitori =i spiritual pentru to\i cititorii familiariza\i odinioar[ numai cu a tendin\elor acestui proces. sului literar din Basarabia interbelic[, a participan\ilor la el, a autorului ei la studierea multilateral[ =i aprofundat[ a proce- de un mare =i original poten\ial artistic. fundalul concret-istoric recreat de cercet[tor ca personalit[\i culegerea Alexandru Burlacu (în colaborare cu Alina Ciobanu) înc[ în Sulacov =i al\i scriitori basarabeni, unii sco=i în lume tot de Ioan Stati,Petru Halippa, Pantelimon Donici, Leon Coban, Nicolae Cavarnali, Vladimir Cahuleanu, Robert Buzdugan, plan literar, cultural, estetic, spiritual). (în ochi pe de albe\ii scoaterea cu echivalente transparen\a Importan\a c[r\ii rezid[ neap[rat =i în func\ia ei de antidot Cartea Magda Isanos, Gheorghe V. Madan, Constantin Stere, Ion Scriitori de la Tenta\ia sincroniz[rii Via\a Basarabiei constituie o contribu\ie cert[ (1990), apar pe

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI înfundând pu=c[ria, al\ii fiind nevoi\i s[ emigreze peste Prut, unde-i a=teptau aceia=i slujitori ai regimului stalinist, omni- 425 prezen\i, se cer con=tientizate de cititorul c[r\ii în discu\ie, dac[ dore=te s[ în\eleag[ de ce sincronizarea literaturii basarabene cu marea literatur[ român[ a r[mas =i pân[ în prezent doar o simpl[ tenta\ie. +i ne face pl[cere s[ încheiem referin\a de fa\[ cu aceast[ remarc[, pe care o consider[m esen\ial[, privind caracterul exact =i, concomitent, sugestiv al titlului noii c[r\i a lui Alexandru Burlacu.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Ideea c[ moldovenii sunt o na\iune distinct[, în sensul obi=nuit al cuvântului, e problematic[ ast[zi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar dac[ a fost numit[ mult timp moldoveneasc[ de locuitorii din zonele rurale =i este în continuare numit[ astfel în constitu\ia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorat[ a istoriei mai largi a latinit[\ii r[s[ritene, regiune ce se întinde de la p[durile Transilvaniei =i dealurile Bucovinei, în nord, pân[ la Câmpia Dun[rii =i Marea Neagr[, în sud, =i pân[ la dealurile rotunde =i stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de ast[zti al Republicii Moldova, au apar\inut României Mari ap[rute dup[ primul r[zboi mondial =i distruse de cel de al doilea. Moldovenii de ast[zi nu au reui=it s[ se afle în acela=i stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba =i tradi\iile folclorice provin incontestabil din acelea=i r[d[cini. Eroii na\ionali =i marile personalit[\i dintr-o regiune sunt, cu siguran\[, recunoscute =i în cealalt[. În acest sens, din punct de vedere cultural,

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI sunt ast[zi dou[ state române=ti în Europa de est

Charles KING, Moldovenii, România, Rusia =i politica cultural[, Chi=in[u, Editura Arc, 2002, pag. 10. (Continuare în pag. 431) ION CIOCANU ION CIOCANU 426 acei ani, deci români =i prin na=tere, =i prin studii, =i prin =i studii, prin =i na=tere, prin =i români deci ani, acei în munc[ de activitatea începându-=i chiar unii postbelic[, just =i de a ne încadra în ea, ca membri activi ai societ[\ii. avem datoria cet[\eneasc[ de a o cunoa=te bine, de a o în\elege triv[, pentru c[ ele constituie istoria noastr[ comun[, pe care noastre. Sunt destine =i probleme care ne privesc pe to\i deopo- timpurilor, =i de probleme stringente ale contemporaneit[\ii de persoane interesante, implicate profund în evenimentele =i având majoritatea caracter profund polemic. fiind axate pe probleme de cultur[, de etic[, sociale =i politice din paginile s[pt[mânalului Literatura =i arta, articolele sale nelipsit aproape urm[ din anii în carte, de editor =i cineast oameni. pribegiei drumurile Pe mea, Basarabia tine, la =i, în genere, prin firea lucrurilor. iubit cu dragoste de fiu neamul din care se trage prin p[rin\i recunoa=te c[ el n-a avut nici o vin[, în afar[ de faptul c[ =i-a puterea adic[ reabilitat, este 1958 În Ucraina. în lucreaz[ nu fie arestat a doua oar[, p[r[se=te ora=ul natal =i înva\[ =i spion român =i trimis într-un lag[r cu regim aspru din Siberia. mai 17 ani, absolvent al primelor 5 clase de liceu, e arestat ca plenar înultimultimp.Primul,Vadim Pirogan,în1941,lanu- Cartea la care ne referim aici e scris[ de doi publici=ti afirma\i În primul rând, e vorba despre oameni n[scu\i în perioada În cartea lor Cel de-al doilea, Boris Movil[, este un mare om de cultur[, L[sat în pace la b[trâne\e, a publicat trei c[r\i: Întors la B[l\i, se înscrie la Institutul Pedagogic, dar, ca s[ Destine române=ti VADIM PIROGAN, BORIS MOVIL{: BORIS ROMÂNE+TI DESTINE (2003) sunt prezentate o seam[ =i Timpuri =i Timpuri Cu gândul

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI specificul muncii prestate în tinere\e. O dat[ cu schimbarea regimului, în 1940 =i mai târziu, chiar dac[ de team[ de a fi deporta\i în Siberia au acceptat rebotezarea în moldo- 427 veni, ei au p[strat identitatea româneasc[ în adâncul sufletului. O condi\ie a salv[rii lor formale ar fi fost dezicerea de na\iunea român[ =i de limba român[. Dac[ s-ar fi dezis =i ei, dup[ cum au f[cut majoritatea basarabenilor, ar fi nimerit în mul\ime =i n-ar merita s[ fie remarca\i în chip deosebit. Or, ei =i-au ap[rat cu demnitate identitatea etnic[ =i cea lingvistic[, au îndurat chinuri fizice =i traume suflete=ti =i ne pot servi drept exemple de martiri ai neamului, demni de a fi cel pu\in cunoscu\i, dac[ nu =i elogia\i =i urma\i. În rândul al doilea, oamenii despre care scrie Vadim Piro- gan =i activitatea acestora sunt în m[sur[ s[ verse lumin[ asupra unei probleme inventate fariseic de unii demnitari contemporani: chipurile, de unde s-au luat la noi, în Republica Moldova, români? Îi avem, domnilor, îi avem în mod absolut firesc nu numai pe cet[\enii n[scu\i în anii interbelici, dar =i pe acei care au con=tientizat c[ noi, moldovenii, adic[ locuitorii fostei |[ri a Moldovei, suntem români înc[ de pe timpul Daciei Traiane, de la Decebal, Burebista =i Traian. S[ mai cit[m o dat[ afirma- \ia extrem de simpl[ =i, concomitent, pe deplin îndrept[\it[ a genialului lingvist contemporan, descendent din Mih[ilenii Râ=canilor, Eugeniu Co=eriu, ca noi suntem moldoveni, dar to\i moldovenii sunt români? Vadim Pirogan scrie despre oameni care nu s-au l[sat strivi\i de t[v[lugul nemilos al rusific[rii =i sovietiz[rii noastre =i au r[mas români con=tien\i =i incoruptibili, spre deosebire de majoritatea basarabenilor, c[zu\i prad[ politicii ruse=ti =i sovietice de moldovenizare =i chiar de rusificare a românilor moldoveni. De altfel, problema aceasta e abordat[ serios de Gheorghe Ghimpu, de exemplu, în cartea sa Con=tiin\a na\ional[ a românilor moldoveni (Chi=in[u, Editura Litera, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI 1999; edi\ia a II-a Chi=in[u, Editura Garuda-art, 2002), dar la noi a devenit o mod[ s[ se pronun\e asupra identit[\ii noastre etnice =i lingvistice indivizi care în via\a lor n-au citit nici o

ION CIOCANU ION CIOCANU carte serioas[ în domeniu, inclusiv aceste Destine române=ti. 428 de poporul sovietic, P[catele Rusiei, Istoria unui muzeu unui Istoria Rusiei, P[catele sovietic, poporul de ocupa\iei sovietice, Barbarii sovietici, Un mare adev[r, ascuns istorice: timp între =i schi\a publicistic[ axat[ pe subiecte autentice, unele devenite autorul nu ocole=te în principiu problemele vie\ii, abordeaz[ zuin\ele, tep[trunzideidealu cazul celor intitulate documentare minu\ioas[, exemplar[ am zice, dup[ cum e adânc în memorie. Apoi alte eseuri ale autorului dovedesc o cerea din Italia i-au fost lezate toate drepturile, ni se întip[re=te umilit =i chiar maltratat, imaginea savantului, c[ruia la întoar- fie s[ timpurilor schimb[rii condi\iile în ajuns spaniola, =i italiana special în str[ine, limbile cunoa=te a de harul cu dat[ cu durere. Copil excep\ional, tân[r studios dotat din bel=ug istoria vie\ii lui, reprodus[ în mod inspirat, cu c[ldur[ =i toto- ren\iar la Universitatea de Stat, va r[mâne profund mi=cat de Cine l-a cunoscut personal pe Nicanor Rusu, odinioar[ confe- VadimPirogan. lui eseurilor majoritatea pentru specific[ e destinele complicate ale oamenilor pe care i-a cunoscut autorul personajelor =i s[ ne creeze o puternic[ impresie cu privire la veridic. =i concret larg, social fundal un pe cuvinte prin desenat comunist în raiul Italia, apoi din în Canada. lui A=a se plecarea face c[ pu=c[rie, portretul e la nimerit veri=orul cu min\i, pornirea lui în lume, peripe\iile cu poli\ia, întâlnirea la gur[ citim despre ciocnirea lui Gabi cu un fl[c[u ie=it din vorbe=te publicistul despre Gavril[ Buju, zis Gabi. Cu sufletul maramure=eni, unul români mai interesant de =i mai familii incitant decât unei altul, via\a din concrete fapte evocând =. a., abordeaz[ anume =i mai cu seam[ diverse probleme diverse seam[ cu mai =i anume abordeaz[ a., =. na\ional[, Când zeiivors[nepedepseasc[, einefur[min\ile con=tiin\a =i omeneasc[ Demnitatea sparte, oale cu Carul sau prostului mâna în M[ciuca \[ranii?, împropriet[resc se Boris Movil[, în schi\ele Îi vezi pe oamenii evoca\i de Vadim Pirogan, le sim\i n[- Aceea=i bog[\ie de fapte în m[sur[ s[ contureze portretele Vadim Pirogan cultiv[ cu predilec\ie portretul. Am[nun\it, ut bsrbnlr oâi împotriva români basarabenilor Lupta Fra\ii, Mo= Dumitru Osipov, Audien\a. Minciuna mo=ierilor ro=ii sau Cum rile nutritedeei.Bineîn\eles, =. a. =.

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI complicate =i stringente ale vie\ii, dup[ cum se în\elege =i din titlurile citate, dar nu evit[ complet portretul, în Ce-ai f[cut, 429 omule? sau Minunea înmul\irii pâinilor sau în P[cat, am r[mas orfani, unele probleme de importan\[ major[ ale agriculturii =i cinematografiei noastre fiind atacate de autor =i prin mijlocirea evoc[rii eminentului savant, academicianul Ilie Until[ =i a talentatului regizor de film Emil Loteanu. Eseurile lui Boris Movil[ adeveresc o cunoa=tere exhaustiv[ a lucrurilor =i o p[trundere adânc[ în esen\a acestora. Le numim aici drept exemple pe cele intitulate Domnilor guvernan\i, pentru ce \ar[ activeaz[ Universitatea Slavon[?, Suntem stat sau gubernie ruseasc[?, Din nou Istoria Moldovei?, Audiovizualul sau Vân- zarea de neam, O nou[ tr[dare, fi\i vigilen\i! Iar pentru a ne convinge de adev[rurile promovate de autor =i de modalitatea publicistic[ preconizat[ de el, cit[m din articolul Cine suntem? dou[-trei alineate: S[ facem un test. Ruga\i câ\iva ru=i, chiar de la noi din Moldova, s[ r[spund[ la câteva întreb[ri: 5 \ari ru=i importan\i, 5-6 mari scriitori =i compozitori, câteva opere importante ale acestora =i ceva versuri, câ\iva eroi na\ionali =i au s[ vi-i spun[ dintr-o r[suflare. Apoi lua\i câ\iva moldoveni =i adresa\i-le acelea=i întreb[ri. Ve\i vedea ce r[spuns ve\i primi. În cel mai bun caz au s[ în=ire ni=te personalit[\i ruse ori sovietice, gen Kotovski, Frunze etc. 9 din 10 î\i vor spune A fost odat[ ca-n pove=ti..., La steaua care-a r[s[rit... etc. sau vor t[cea chitic, iar na\ionalitatea moldovean, =i nu român, pentru c[ între noi trece cel mai mare râu din lume care ne desparte Prutul, lat tocmai de 100 m. Cam ace=tia suntem noi. Dup[ care publicistul se (ne) întreab[: De ce suntem atât de înapoia\i, jalnici =i caraghio=i? +i î=i (ne) r[spunde: Pentru c[ a=a ne-au f[cut regimurile \arist =i sovietic. Majoritatea ideologilor ru=i din secolul trecut (al XIX-lea. I. C.) ne-au f[cut moldoveni, ideologii in corpore ne-au numit numai moldoveni. Toat[ ideologia SCRIITORI DE IERI +I DE AZI sovietic[ ne-a educat ura fa\[ de fra\ii de peste Prut. Nu sunt inven\ii gratuite, ci opinii întemeiate pe cercetarea surselor concrete. Boris Movil[ citeaz[ din Nikolai Mohov, n[scut în regiunea Krasnodar =i venit s[ ne explice de unde ne ION CIOCANU ION CIOCANU 430 c[ am fost împila\i, rusifica\i, iar acum suport[m gravele con- român[, c[ Basarabia a fost ocupat[ de imperiul rus cu for\a, romani, c[ noi suntem urma=ii lor, români, c[ vorbim limba adev[rul istoric =i =tiin\ific c[ str[mo=ii no=tri au fost daci =i spunem s[ curajul avea vom nu îndr[zni, vom nu =i logice =i tineretul, elevii, studen\ii, solda\ii... cu astfel de mostre ideo- c[, dac[ vom continua s[ educ[m =i s[ instruim adolescen\ii durere cu scrie El falsificate. sunt ne spiritualitate întreaga de la abordarea problemelor prezentului, când istoria, limba, for\[... =i cu adev[rul istoric =i =tiin\ific, de aceea el recurge la minciun[ nu sunt români, ci moldoveni slaviza\i. Imperiul e certat r[u mente c[ Basarabia nu este p[mânt românesc =i c[ b[=tina=ii Mai mult, imperiul rus, apoi cel sovietic aveau nevoie de argu- române=te, ci moldovene=te, adic[ într-o limb[ care nu exist[. de popor, rupt[ de la români, numit[ moldoveni, nu vorbe=te Au t[iatlimbaliterar[român[îndou[=iauspusc[bucata mijlocul de exprimare a gândirii, a ra\iunii, a existen\ei noastre. a avut de suferit limba, instrumentul de comunicare, modul =i cu baliverne, minciuni, am fost mankurtiza\i. Deosebit de mult s-a furat istoria, trecutul, a=a am fost hr[ni\i peste 150 de ani Movil[ ne instruie=te corect, pe îndelete, conving[tor: A=a ni Cluj, Bucure=ti, ci mai mult cu slavii. Ia=i, Suceava, Putna, la de cei cu sem[n[m mai nu valahi, multe tr[s[turi comune mai ales cu slavii. Deci nu mai suntem Moldovenii s-au separat de masa compact[ a valahilor =i au dreptul sarcastic: A\i v[zut ce minune a descoperit Mohov? de-a este publicistului Comentariul slavi... la de ales mai multe tr[s[turi împrumutate de la popoarele convie\uitoare, au care moldoveni, de asimila\i r[s[riteni, slavi de grupuri procesul de formare a poporului moldovenesc l-au jucat unele în important valahilor.rol a Un compact[ masa de separat s-a care moldovenesc, poporului a formare de procesul loc care ulterior s-a format statul moldovenesc feudal (1359) are pe teritoriul în XIII-XIV secolele În suntem: cine =i tragem Publicistul vorbe=te despre trecut, dar nu pentru a se eschiva Boris =tiin\ific[, discu\ie de început acest la de Pornind

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI secin\e ale acestor ocupa\ii, ale politicii expansioniste promovate pe aceste p[mânturi de imperiile vecine, vom duce 431 o existen\[ jalnic[ =i vom degrada complet. Ne d[m seama c[ expunerea ideilor, gândurilor =i atitudinilor publicistului nu este cât am dori noi de impresionant[, dar cartea Destine române=ti nu e oper[ propriu-zis literar[, artistic[; receptarea ei presupune interes =tiin\ific, studiu, p[trundere în miezul problemelor complicate, a c[ror discu\ie necesit[ instruirea temeinic[ a tuturor participan\ilor; or, la noi se pronun\[ asupra acestor probleme oricine dore=te, chiar in=i f[r[ nici o preg[tire serioas[ în domeniu, unii de-a dreptul incul\i, analfabe\i. Numai s[ nu se în\eleag[ c[ le închidem oamenilor gura. Noi suntem gata s[ discut[m =i cu in=i f[r[ studii istorice speciale, nu îns[ înainte ca ace=tia s[ citeasc[ literatura serioas[ la tem[, ca pomenita mai înainte carte Con=tiin\a na\ional[ a românilor moldoveni de Gheorghe Ghimpu =i aceasta, Destine române=ti, de Vadim Pirogan =i Boris Movil[. Deosebindu-se între ei prin principalele modalit[\i publicistice preferate, Vadim Pirogan =i Boris Movil[ dovedesc deopotriv[ competen\[, patos al dezbaterilor etice =i mai larg sociale, putere de convingere =i de influen\[ asupra celor interesa\i de ceea ce ni s-a întâmplat ieri =i ni se întâmpl[, din p[cate, =i azi.

DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Fiecare literatur[ na\ional[ formeaz[ focarul spiritului na\i-

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI onal, unde concurg toate razele din toate direc\iunile vie\ii spirituale, ea arat[ nivelul vie\ii publice spirituale.

Mihai Eminescu despre cultur[ =i art[, Ia=i, Editura Junimea, 1970, pag. 23. (Continuare în pag. 438) ION CIOCANU ION CIOCANU 432 rit[\ii de însu=i +tefan cel Mare, pe care în prezent mul\i par constituind o Moldov[ istoric[, ctitorit[, ap[rat[ =i l[sat[ poste- cruci / în c[utarea luminii / printre bâjbâim lor: repararea jinduiesc =i istoriei t[\ile el încearc[ s[ ne exprime pe to\i acei care simt adânc nedrep- le-a mai t[iat o dat[ / în 1940 în 1918 / crescuser[ la locul lor str[vechi, / securea vr[jma=[ / ramurilor t[iate / în 1775, / în 1812, / Dar pentru c[ acestea monturile stau veghe/ de ochi ni=te Ca semnificate: rurile îns[=i a |[rii de Sus, îi apare viu =i necru\[tor prin adev[- istoria simbolizând multisecular, copac un martor c[rei un cimitir mereu profanat (¡ al românilor din Cern[u\i), al Timi=oara, 2003) Vasile T[râ\eanu î=i imagineaz[ o vizit[ la luminii Luarea dou[, trei de lichid priitor discu\iilor interminabile. În poezia arca= nu în vorbe spuse pe la col\uri de strad[, nu la un pahar, istorice, a lui +tefan cel Mare! este, în scrisul s[u, un adev[rat Sus de |ara la nelini=te arm[ este cuvântul. a c[r\ilor sale ne va da toat[ dreptatea. Ce-i drept, unica lui de fa\[. r[mâne deziluzionat sau cel pu\in contrariat de titlul eseului putea ar Cern[u\i, la de român publicist =i poet T[râ\eanu, Am fosto|ar[ deSus=i,desigur, o|ar[de Jos,laolalt[ Poetul nu constat[, pur =i simplu, aceste adev[ruri crunte; Autorul volumelor de poezii Dar cine l-a cunoscut prin lectura atent[ =i p[trunz[toare (1984), (1995) da, da, din |ara de Sus a Moldovei a Sus de |ara din da, da, (1995) i cartea din Teamaînstr[inare de Cine l-a v[zut o singur[ dat[ pe Vasilepe dat[ singur[ o v[zut l-a Cine MARE CEL +TEFAN LUI AL ARCA+ T{RÂ|EANU VASILE reînvierilor Dinafar[ Harpele ploii noastre. Eiua Augusta, (Editura (1990), (1981), Litanii din Litanii Dreptul

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI s[ =i-l revendice ca p[rinte ori cel pu\in tutore. Dar ce am ajuns, de-a lungul unei istorii ingrate, când prin 1774 imperiul 433 habsburgic =i-a însu=it în mod fraudulos Bucovina, în 1812 a pus c[lcâiul pe grumazul ei imperiul \arist, iar în 1940 cel sovietic? (L[s[m de data aceasta la o parte faptul c[ =i Basarabia istoric[, înainte de toate cele trei jude\e sudice, care constituie autentica Basarabie de pân[ la 1812, împ[rt[=e=te aproape întru totul destinul Bucovinei.) De fapt, paranteza aceasta se cere deschis[ din cauza aproxima\iei strecurate în enun\ul premerg[tor. Aproape întru totul e drept =i, concomitent, nu chiar drept, de vreme ce în 1988-1989 =i în 1991 am înregistrat totu=i o seam[ de victorii culminând cu ob\inerea Independen\ei. Atât c[ independen\a Republicii Moldova fa\[ de imperiul sovietic a sc[p[tat între timp într-o =i mai diabolic[ dependen\[ fa\[ de Rusia =i ru=i, iar buna în\elegere cu fra\ii no=tri de neam =i de sânge românii de peste Prut în optica deocheat[ a partidului de guvern[mânt care, venind la putere în mod oarecum legal, î=i permite s[ ac\ioneze ca =i cum ar fi fost votat nu numai de 30% din popula\ia statului, ia tot mai vizibil înf[\i=area urii acerbe fa\[ de România =i de români. A=adar, Vasile T[râ\eanu-poetul viseaz[ reînvierile noastre. Altfel zis, el nutre=te ideea ca românii din |ara de Sus s[ redevin[ st[pâni pe p[mânturile r[mase de la voievodul +tefan. De sub imensul t[v[lug \arist-sovietic-ucrainean el cuteaz[ s[ viseze. Ba nu numai s[ viseze, de vreme ce T[râ\eanu-publicistul ne ofer[ un exemplu excelent de angajare plenar[ în lupta pentru izbânda idealurilor na\ionale ale românilor bucovineni. Excelent mai cu seam[ în raport cu condi\iile draconice ale Ucrainei, în care legea despre minorit[\i exist[ numai în teorie, în practic[ fiind un basm frumos. Câteva exemple con- SCRIITORI DE IERI +I DE AZI crete ar fi suficiente, credem, pentru a contura aceste condi\ii. Dac[ pân[ la 1940 la Cern[u\i func\ionau un Conservator, un Teatru, o Universitate în limba român[, apoi o serie de muzee, zece edituri =i tipografii române=ti, în prezent o biat[ editur[ ION CIOCANU ION CIOCANU 434 =i Curierul de Cern[u\i. se retrage =i fondeaz[ alte dou[ publica\ii române=ti: Ara=ul de acord s[ scoat[ sârma ghimpat[ de pe frontispiciul ziarului, pentru atitudine proromâneasc[, el câ=tig[ procesul, dar nu e din Ucraina, tip[rit[ cu caractere latine. Este dat în judecat[ T[râ\eanu? fa\[ de aspira\iile noastre lingvistice, literare, istorice etc.?) existen\[ =i de activitate, mai bune ori cel pu\in mai tolerante de condi\ii alte avem Moldova, Republica din românii noi, fosta |ar[ a Fagilor la în ridicat[ e Românofobia români. nu numai moldoveni, chiar dac[ nu se scriu în acte ucraineni, accept[ s[ fie numi\i Bucovina, din get-beget români unii c[ e inimaginabil dox ucraineni, î=i înscriu odraslele în =coli ucrainene etc. Un para- românilor în=i=i se dau cu ucrainenii, voteaz[ pentru deputa\i de Sus. \eanu, ca =i pe al\i oameni de cultur[ români din fosta |ar[ Vasilepe impasibil Faptullase venetic[. s[-l poate T[râ- nu ucrainean de veneticii români. încep s[ fie formate echipe de c[z[cei care s[ apere p[mântul ritare a Bucovinei este pus[ la îndoial[, în =coli foste române=ti ridice un monument în codrii Cosminului. \iei =i al Ucrainei, drept care nici lui nu se permite s[ s[ i se permite în[l\area vreunui bust al poetului. =i contribuie la românizarea ucrainenilor, drept urmare nu se Gheorghe Eminovici? ucrainean românizat care a contribuit române=te. (Alexandru cel Bun) se str[duie=te s[ dea câte o carte, dou[ în În 1990 el a fondat ziarul Plai românesc, prima publica\ie Totu=i, ce întreprinde în atare condi\ii draconice Vasile (S[ mai facem aici o parantez[ în care s[ consemn[m c[ Durerea lui este cu atât mai mare, cu cât =i o mare parte a Altfel zis, popula\ia autohton[ româneasc[ e numit[ f[\i= majo- b[=tina=e popula\iei românitatea condi\ii atare În Însu=i +tefan cel Mare e numit pe ici-colo un c[l[u al Gali- Mihai Eminescu este considerat prin numele tat[lui s[u rangul depolitic[stat.

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI În 1999 fondeaz[ ziarul Ligii Tineretului Român din Bucovina Junimea. 435 Enumerarea altor ini\iative =i activit[\i ale lui Vasile T[râ- \eanu ar ocupa un spa\iu prea mare, ca =i consemnarea distinc\i- ilor de care s-a învrednicit între timp. De aceea consemn[m aici numai faptul c[ în 1994, când scriitorul se judeca cu autorit[\ile ucrainene pentru p[strarea sârmei ghimpate pe frontispiciul ziarului Plai Românesc, fiul s[u Marcel, de 24 de ani, student la Suceava, a murit în condi\ii misterioase. Pentru ce, Doamne, o jertf[ atât de groaznic[? Nu facem o leg[tur[ absolut[ între fapte, dar propunem s[-l ascult[m pe Vasile T[râ\eanu însu=i vorbind la Marea Adunare Na\ional[ de la Chi=in[u la 27 august 1989: Noi, românii din Bucovina, de=i ni-s r[d[cinile înfipte în p[mântul natal, la adâncimi de milenii, pân[ în Dacia Felix, am ajuns s[ fim numi\i neb[=tina=i, chiar =i de liderul stagnant al republicii, de la cea mai înalt[ tribun[ de partid. Vasile T[râ\eanu infirm[ deschis, energic =i f[r[ vreo reticen\[ scornirile pseudoistoricilor ucraineni ori ucrainiza\i c[ Bucovina ar fi p[mânt slav. El citeaz[ fapte strig[toare la cer, ca acela c[ în 1941 în Bucovina func\ionau 114 =coli moldovene=ti, pe când în prezent la 1989! - exist[ numai 83; c[ în circa 30 de sate dintotdeauna române=ti copiii sunt nevoi\i s[ înve\e în alte limbi decât cea matern[; c[ satele române=ti sunt rebotezate f[r[ nici un scrupul în limba ucrainean[, Sucevenii devenind +irokaia Poleana, Iord[ne=tii Podlesnoe, Mihorenii Petra=ivka etc. În felul acesta diriguitorii contemporani încearc[ s[ transforme Bucovina în p[mânt slav. În fruntea raioanelor locuite compact de români stau oameni care nu cunosc limba localnicilor sau oameni care o cunosc aproximativ, sau mankur\i care, pentru a se men\ine în diferite locu=oare c[ldu\e, sunt în stare s[-=i vând[ =i propria mam[ pe 30 de argin\i. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Toate acestea ni se spun la modul constatativ: dureros, dar calm, lini=tit. Or, Vasile T[râ\eanu poate fi =i ironic pân[ la sarcasm. Conchizând c[, dup[ toate daunele enumerate, prici- nuite de Ucraina comunit[\ii române=ti, se încearc[ a ne ION CIOCANU ION CIOCANU 436 ve=nic[ ale românilor cern[u\eni Al\ii ac\ioneaz[ mai perfid, odihn[ de chiar,locurile barbar brutal, mod în distrugând invadat în baza unor drepturi închipuite cele de eliberator cimitirului românesc a început imediat dup[ r[zboi. Unii l-au dup[ titluri, ca român). Despre direc\ia gândirii lui putem judeca neap[rat =i în sateledinregiune(numai câteocartepecapdelocuitor în interven\iile energice în ap[rarea destinului c[r\ii române=ti lui Mihai Eminescu de la ziarul Ceas =i Molodoy bukovyne\, atitudinea intransigent[, lipsit[ de team[ ori de compromis. t[ios, =i exact Verbuleste ei. lui de îndurate pierderi bilele românilor din regiunea Cern[u\i cu toate imensele =i irecupera- limba român[? în copii de gr[dini\[ o nici exist[ nu Cern[u\i ora=ul în c[ Mihai Eminescu. Doar una! dar =i aceea alc[tuit[ din trei case, poart[ un nume românesc: Asachi, fra\ilor Hurmuzachi, Porumbescu, Xenopol? purtat numele lui +tefan cel Mare, Eminescu, Creang[, Hasdeu, a lui Aron Pumnul? se opun inaugur[rii unui muzeu al lui Eminescu în fosta cas[ =i a atâtor alte cripte din cimitirul central din Cern[u\i? Cern[u\i =i a aceluia al lui Gheorghe Asachi din Her\a? s[ fie recunosc[tori bucovinenii: T[râ\eanu se (ne) întreab[ retoric pentru ce Vasileanume credin\a, ar trebui =i neamul cultura, =i limba dezvolt[m ne =i dincolo de ea, pentru condi\iile ideale ce ni s-au creat ca s[ trebuie s[ fim recunosc[tori pân[ la moarte =i, dac[ s-ar putea, convinge c[ în Bucovina nu exist[ nici un fel de probleme, c[ Publicistul î=i r[mâne fidel în polemicile cu denigratorii cu polemicile în fidel r[mâne î=i Publicistul vie\ii al sumbru tabloul recreeaz[ T[râ\eanu Vasile Sau poate c[ se cuvine s[ fim recunosc[tori pentru faptul Acum, din cele peste 500 de str[zi ale ora=ului, doar una, au care Cern[u\i, din Poatestr[zilor rebotezarea pentru Poate pentru înd[r[tnicia cu care organele puterii locale Poate pentru distrugerea mormântului surorii lui Eminescu Poate pentru lichidarea bustului lui Mihai Eminescu din Românii n-au loc nici în morminte (Distrugerea

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI cump[rându-=i pe un pre\ de nimic locul de veci al înainta=ilor no=tri de la ni=te persoane depravate, lipsite de scrupul, de 437 obicei lucr[tori ai cimitirului. Pentru o sticl[ de votc[ sau pe câteva grivne ucrainene se distrug vechile cripte, sunt deteriorate lespezile =i furate crucile de marmur[ neagr[, sunt lovite cu ranga monumentele funerare, sunt sf[râmate sicri- ile), Când ne-a fost +tefan P[rinte (în care ne spune c[ decizia Consiliului raional Adâncata de a se instala un monument lui +tefan cel Mare este considerat[ de actualii diriguitori ai |[rii de Sus ca gre=it[ pentru c[ ar genera o dezaprobare =i un posibil protest din partea Poloniei contemporane), Liberi de a ne închina la nesfâr=it (cu constatarea dureroas[ referitoare la românii cern[u\eni c[ acela=i duh al supu=eniei mai d[inuie în noi, de parc[ ne-am fi n[scut dintr-un neam de robi) team[ ni-i c[ în felul acesta am putea ajunge s[ cit[m întreaga carte Iluzii =i lan\uri din prestigioasa colec\ie Români uita\i a Funda\iei Scrisul Românesc din Craiova (2001). De fapt, nu acest lucru ne sperie, ci f[r[delegile care se întâmpl[ azi pe p[mântul l[sat nou[ de însu=i +tefan cel Mare. Da, da, de voievodul pe care îl vener[m atât de mult, întreg anul 2004 fiind declarat anul S[u de c[tre UNESCO =i cum altfel? de Republica Moldova. Prea bine, dar s[ ne întoarcem pentru o clip[ la discursul lui Vasile T[râ\eanu la Marea Adunare Na\ional[ din Chi=in[u la 27 august 1989, la strig[tul dureros al inimosului scriitor =i publicist c[ Bucovina devine tot mai «dulce» pentru al\ii (sublinierea noastr[. I. C.). T[râ- \eanu, criticând f[r[ team[ vinova\ii de înjosirea permanent[ a românilor bucovineni, tinde cu perseveren\[ s[ trezeasc[ spiritul na\ional românesc al popula\iei b[=tina=e din regiune =i se adreseaz[, totodat[, forurilor conduc[toare ale Republicii Moldova s[-i aib[ în vedere =i pe românii din afara hotarelor actuale ale Moldovei lui +tefan cel Mare =i Sfânt. Neg[sind SCRIITORI DE IERI +I DE AZI în\elegere =i sus\inere la Cern[u\i =i la Kiev, neobositul =i cura- josul arca= al lui +tefan cel Mare apeleaz[ la mila =i îndurarea Chi=in[ului. Interesant: cum o s[ reac\ioneze conducerea noastr[ la un atare apel în anul declarat al genialului voievod? ION CIOCANU ION CIOCANU 438 toate p[mânturile l[sate de +tefan ne=ti =i în cartea lui cu un titlu atât de potrivit realit[\ii de pe activitate de fondator, redactor =i lui autor al fructuoasa câtorva ziare în româ- manifestate scriitorului, ale publicistice am f[cut prezenta încercare de a pune în valoare alesele virtu\i Chiar cu gândul la eventualul r[spuns la o atare întrebare Alexei MATEEVICI, moldoveni sunt dou[ vi\e cu totul deosebite) la noi nici nu se mai întrebuin\eaz[: ru=ii cred c[ români =i nu-=i bate capul de moldovenii basarabeni (cuvântul român deosebit[ folclorul românilor no=tri +tiin\a ruseasc[ nici Sunt român din Basarabia M-a atras totdeauna £cu¤ o putere DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ Opere , vol. I, Chi=in[u, Editura +tiin\a, 1993, pag. 468, 469. Iluzii =i lan\uri (Continuare în pag. 446) pag. în (Continuare .

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI VLAD ZBÂRCIOG

FA|{-N FA|{ 439 CU UN IMPOSTOR INVETERAT

De la un timp încoace câ\iva scribi de la noi au un singur du=man în fa\[: România =i românii. Nu slavii =i, în special, ru=ii, care au purtat r[zboaie pe teritoriul nostru =i au uitat s[ se întoarc[ acas[, iar în 1812 au ob\inut de la turci o bucat[ de Moldov[ istoric[ =i =i-au f[cut aici legi care le conveneau numai lor, impunând magistral limba rus[ în administra\ie, în biseric[ =i în înv[\[mânt, c[tre 1865 izgonind de peste tot limba român[, ca basarabenii s[ uite c[ p[mântul Moldovei istorice, deci al uneia dintre cele trei \[ri române=ti, este românesc =i c[ limba lor matern[ e român[. Atâtea genera\ii s-au perindat, instruite =i educate în condi- \iile imperiului \arist, apoi ale celui sovietic, încât basarabenii no=tri s-au obi=nuit între timp s[ fie numi\i moldoveni (nu români) =i s[-=i numeasc[ limba lor moldoveanesc[ (nu ro- mân[). Pe timpul sovieticilor am fost nevoi\i cu to\ii s[ ne numim moldoveni pentru a nu fi considera\i ru=i, iar limba s[ ne-o numim moldoveneasc[ pentru a nu fi trecu\i peste noapte la limba rus[. Cum adic[? se pot întreba ne=tiutorii. R[spundem c[ la recens[mântul din 1969 circa 40.000 de moldoveni au declarat c[ limba lor matern[ e rusa; la cel 1979 82.000 de persoane =i la cel din 1989 130.000 (o sut[ treizeci de mii!) de moldoveni au afirmat c[ limba lor matern[ e rusa. (A se vedea: Anatol Ciobanu, Eroziunea con=ti-

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI in\ei na\ionale a românilor moldoveni. În culegerea colectiv[ Limba român[ este Patria mea. Studii. Comunic[ri. Docu- mente. Revista Limba Român[, Funda\ia Cultural[ Grai =i suflet, Chi=in[u, 1996, pag. 68). ION CIOCANU ION CIOCANU 440 prezent o mare parte a oamenilor no=tri sunt indiferen\i fa\[ în =i încât Astfel limb[). (pe mânca ce ai s[ e principalul aberante c[ n-ar avea importan\[ cine e=ti =i ce limb[ vorbe=ti, limba român[ corect[, au împuiat capetele oamenilor cu idei in\[ na\ional[, necunoscând istoria neamului =i neposedând =i directori de gospod[rii =i institu\ii, neavând ei în=i=i con=ti- ratei noastre istorii =i limbi. Totodat[, îns[, nu e cazul s[-i l[s[m necunosc[tori ai adev[- ultimativ s[ se considere români =i vorbitori de limba român[. instrui\i =i educa\i de ru=i în limba rus[ =i s[ le cerem în mod otciot sau chiar ociot, medicul lecuie=te davlenia etc. cuvântul t[\ilor îmbr[\i=ate. +oferul, de exemplu, nu prea apeleaz[ la nosc nici în prezent terminologia corect[ în domeniile speciali- rus[, majoritatea covâr=itoare a basarabenilor în etate nu cu- \enilor no=tri. stata pân[ azi la frunz[rirea oric[rui registru de nume ale cet[- canu Cecan, Cibotaru Cibotariov =.a.m..d., se poate con- ce nu numai în pa=apoarte. C[ Ciobanu devenea Ceban, Cio- toreau cu ru=i =i, o dat[ intrate în familii ruse, deveneau rusoai- =i cet[\eni ai c[rui stat cre=teau. Tinerele basarabence se c[s[- indiferent în ce limb[ vorbeau, ce gr[dini\[ =i =coal[ frecventau acestora, copiii lor fiind educa\i de m[mici, t[ticilor fiindu-le c[s[toreau cu rusoaice, începând s[ vorbeasc[ în familie limba la sut[, în 1979 64,5 la sut[, iar în 1989 înc[ mai pu\in. popula\ia Basarabiei istorice, în 1918 ei constituiau numai 77 genere, dac[ în 1812 moldovenii alc[tuiau 95 la sut[ din toat[ În sut[. la 37-38 r[m[seser[ 1940, în fuseser[ câ\i sut[, la erau în propor\ie de numai 42-43 la sut[, iar la B[l\i din 70,1 moldovenii constituiau 77,5 la sut[ din locuitori, în 1989 ei popula\iei republicii. De exemplu, dac[ în Chi=in[u în 1940 g[sim =i alte dovezi incontestabile ale rusific[rii criminale a O anumit[ p[tur[ social[, în primul rând fo=tii pre=edin\i Nu este cazul s[ batem, acum, obrazul cona\ionalilor no=tri Înv[\[mântul Înv[\[mântul f[cându-se odinioar[ preponderent în limba Apoi tineri basarabeni lipsi\i de verticalitate na\ional[ se De altfel, în acest excep\ional articol al dlui profesor, doctor volan , lui îi e mai îndemân[ ruliul. Contabilul face

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de istoria =i limba neamului: ei se mul\umesc f[r[ vreo b[taie de cap s[ fie moldoveni =i s[-=i numeasc[ limba moldove- 441 neasc[. E iner\ia specific[ omului simplu, înr[d[cinat[ adânc, =i discu\ia cu ei în aceast[ problem[ este aproape inutil[. Ei nu sunt instrui\i, informa\i, mai mult sunt îndoctrina\i bol=evice=te c[ ar fi moldoveni (nu români) =i c[ ar vorbi limba moldoveneasc[ (nu român[). Cine a studiat istoria =i =tiin\a lingvistic[, =tie cu toat[ siguran\a c[ Basarabia =i întreaga Moldov[ istoric[, a lui +tefan cel Mare, este p[mânt românesc, c[ noi, basarabenii, suntem români =i vorbim limba român[. Adev[rul acesta a fost elucidat de numero=i savan\i =i oameni de art[, inclusiv de Karl Marx, Friedrih Engels, Vladimir Lenin, Vladimir +i=ma- riov, Aleksandr Pu=kin, nemaivorbind de Dimitrie Cantemir, Alecu Russo, Mihail Kog[lniceanu, Mihai Eminescu, Ion Creang[, Alexei Mateevici etc. E adev[rat c[ azi locuim în statul pe nume Republica Moldova =i c[ suntem moldoveni în sens geografic (¡ de locuitori ai Moldovei istorice =i contemporane). Dar de aici nu rezult[ c[ am fi încetat s[ fim de na\ionalitate români =i n-am mai vorbi limba român[. Totu=i, ce facem cu oamenii vârstnici neini\ia\i =i, îndeo- sebi, cu genera\ia tân[r[, abia pornit[ la carte? Ambele categorii de cona\ionali ai no=tri constituie cele dou[ p[turi ale popula\iei, cu gândul la care se scriu în prezent tone de hârtie. O parte de savan\i, cunosc[tori în profunzime ai istoriei =i ai =tiin\ei lingvistice, argumenteaz[ copios c[ noi suntem români înc[ de la Zamolxe, Burebista, Decebal, Traian, c[ Moldova istoric[ a fost una dintre cele trei \[ri române=ti, c[ avem obliga\iunea de a studia Istoria românilor =i de a ne vorbi limba român[. Alt[ parte, r[mas[ în chingile gândirii comuniste proruse=ti, consider[ c[ Moldova n-a fost =i, prin urmare, nu e \ar[ româneasc[, noi nu suntem români, limba noastr[ nu e român[. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Cât a fost pre=edinte Mircea Snegur, aceste dou[ opinii se confruntau în chip oarecum onest. Pe timpul lui Petru Lucinschi discu\iile au luat o întors[tur[ v[dit proruseasc[, promotorii moldovenismului primitiv =i ai limbii moldovene=ti fiind agra- ION CIOCANU ION CIOCANU 442 limbii pe care o vorbim, dar, fiind sup[rat pe Uniunea Scrii- f[r[ nici o îndoial[, adev[rul despre românitatea noastr[ =i a cunoa=te, el istorie, în habilitat doctor =i filologie în doctor calit[\i, anumite de nelipsit cercet[tor serioase, filologice studii cu VasileOm este Stati. privin\[ aceast[ în activ mai Cel antiromâneasc[. proruseasc[ tab[ra în nimerit[ ori it[ gata s[ slujeasc[ neadev[rul =i s[ dezorienteze lumea neinstru- merite incontestabile. inep\ii inimaginabile în cazul unui academician cu anumite român[ va, sprecaredemultetimpul prestigioasei institu\ii c[ limba literar[ din Republica Moldo- a Prezidiului Academiei de +tiin\e =i la Adunarea General[ a întreag[ =i pentru ce a votat în 1995-1996 la o =edin\[ special[ absolut to\i! acest adev[r); or, el uit[ ce a studiat o via\[ la referim articolele =i ne studiile lui s[ Alecu Russo suficient ca s[ fi în\elegem to\i (ar dar român[ limba vorbim =i =i c[, prin urmare, noi, urma=ii voievodului, suntem români va lui +tefan cel Mare a fost una dintre cele trei \[ri române=ti de talia academicianului Haralambie Corbu n-ar =ti c[ Moldo- personal nu admitem nici pentru o Noi clip[ etc.). c[ un româna cercet[tor decât literar limb[ alt[ o vorbesc român[, cea fost =i nu sunt români, ei =i-au creat na\iunea lor deosebit[ de dragi =i scumpe Rusiei =i ru=ilor (chipurile, basarabenii n-au care s[ nu profite =i s[ nu propage cu neru=inare idei atât de legi în spirit prorusesc =i antiromânesc. adopt[ general, interes de probleme singur unul de decide stat, în puterea uzurpat a comuni=tilor Partidul na\ional[. con=tiin\[ de lipsite =i neinstruite popula\iei a comuniste proru=i =i antiromâni. Asist[m la o continuare a îndoctrin[rii scris[ guvernamental[ au trecere numai moldoveni=tii presa primitivi în =i TV radio, la curmate; fost au discu\iile bine), fost ne-a ru=ii (cu sovietic-rusesc imperiul dup[ autohtoni ment. În prezent, cu comuni=tii vota\i de ru=i =i de nostalgicii parla- în majoritari ajun=i sociali=tii, =i interfronti=tii rienii, Sunt =i al\i cercet[tori lipsi\i de verticalitate na\ional[, verticalitate de lipsi\i cercet[tori al\i =i Sunt tipi g[seasc[ se nu s[ mir[rii de-a fi ar condi\ii atare În i[ = upe fcou odv svrn cu suveran[ Moldova oficiosul umple =i Uit[ . s[ tindem,senume=telimba

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI torilor care odinioar[ l-a exclus din rândurile sale pentru plagiat =i pentru un roman procomunist, dintr-o ambi\ie pato- 443 logic[ =i-a pus toate capacit[\ile absolut reale! mai întâi în serviciul agrarienilor lui Mo\pan, iar acum în slujba comuni=tilor lui Voronin. El î=i începe tratatul pseudo=tiin\ific Istoria Moldovei, de exemplu, cu o premis[ absolut fals[ c[ popula\ia romanic[ est-carpatin[, altfel zis dacii liberi, care au asimilat în între- gime un grup etnic slav, a sim\it o atât de mare înrâurire din partea acestui grup, încât a încetat s[ mai fie român[ =i a devenit hodorog-tronc! moldoveneasc[. Ideea a fost vehiculat[ pe timpul sovietelor de un rus pe nume Mohov, care scria c[, de=i str[mo=ii no=tri au fost la înce- put valahi, adic[ români, sub influen\a slavilor au încetat s[ fie valahi-români =i =i-au întemeiat o na\iune nou[, moldoveneasc[. Cu alte cuvinte, a fost de ajuns ca o parte a valahilor- românilor s[ contacteze cu slavii =i acei valahi-români au devenit na\iune aparte, mai mult s-au transformat într-o popula\ie nu numai neromâneasc[, dar =i antiromâneasc[. Vasile Stati îl crede pe Mohov, rus de la Krasnodar, adus de sovietici în mod special s[ ne explice nou[, românilor basarabeni, c[ ru=ii hr[p[re\i ne sunt fra\i, iar fra\ii români ne sunt du=mani, =i nu pe Eminescu, acela care a explicat c[ suntem români =i punctum, nu pe Creang[, genialul s[u confrate de breasl[, care scria în Abecedarul de la 1868 Eu sunt de na\iune român[. Pentru c[ =i p[rin\ii mei sunt români. Eu am o \ar[ român[ mare =i frumoas[. |ara mea se nume=te România. Ea se compune din dou[ \[ri mari: una se cheam[ Muntenia =i cealalt[ Moldova (mai detaliat a se vedea: Ion Ciocanu, Zborul frânt al limbii române, Chi=in[u, Editura Garuda-art, 1999, pag. 170 =.a.), nu pe Mateevici, care spunea la congresul înv[\[torilor din 1917 c[ da, suntem moldoveni, fii ai vechii SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Moldove, dar facem parte din marele trup al românismului , în fine nu pe Eugeniu Co=eriu, cel mai mare lingvist al contemporaneit[\ii noastre, originar din Mih[ilenii Râ=canilor, care, întrebat public de cons[tenii s[i cine suntem noi, moldoveni ION CIOCANU ION CIOCANU 444 ou pn l tmle Aesa se clua aeil =i material[ cultura este Aceasta temelie? la pân[ totul care veneau peste alte neamuri pr[dând, devastând =i arzând ce fel de cultur[ material[ =i spiritual[ aveau triburile slave ce au înrâurit? Care sunt dovezile? Oare autorul nu cunoa=te urit radical via\a material[ =i spiritual[ a romanicilor. Prin tradi\iile romanicilor? Mai ales, cum spune autorul, cultura, au înrâ- limba, adoptând adic[ totalitate, în asimilat slav, sibil de comb[tut: Dar ce înrâurire poate avea un grup etnic de-a-ntregul de Vlad Zbârciog printr-o cugetare lucid[, impo- al[ =i spiritual[ a romanicilor est-carpatini este r[sturnat[ pe deja a lui Vasile Stati c[ slavii au înrâurit radical via\a materi- g[toare despre istoria noastr[. De exemplu, concluzia citat[ convin- =i argumentate juste, opinii atâtea tot profesorului, propun[ cititorului, în primul rând elevului, studentului =i afirma\ii gre=ite ale savantului prorus =i românofob =i s[-i de sumedenie o detaliat chip în analizeze s[ r[bdarea avut VasileStati de falsificat[ pe orice f[râm[ de adev[r! sus\in[ politica partidului de guvern[mânt! Scuipând mâr=av el principalul e s[ ne ajute s[ uit[m c[ suntem români! S[ dispar[ în chingile prieteniei de veacuri cu Rusia =i ru=ii! Pentru Ce-l doare pe mankurt faptul c[ propriul lui neam e pe cale s[ neinstruit[ filologic, a o îndep[rta de adev[r, a-i suci min\ile. lui este menit[ numai =i numai pentru a induce în eroare lumea în nici un fel, sub nici un aspect, în =tiin\a filologic[; lucrarea materne a b[=tina=ilor Republicii Moldova nu se încadreaz[ limbii a =i noastre românit[\ii tema pe literatur[ de otec[ cu adev[rul =tiin\ific =i istoric. incompatibile concluzii trage =i antiromân prorusesc partid de laHâjdieniporne=te vei de Vasile Stati, noi personal ne-am opri la atât: savantul doveni, dar to\i moldovenii sunt români. sau români,ar[spunssimplu=iprofund:Noisuntemmol- Or, recenzia de fa\[ se refer[ la cartea la refer[ se fa\[ de Or,recenzia Un savant care sfideaz[ din capul locului o întreag[ bibli- Dac[ ne-am fi propus s[ scriem o recenzie la Istoria Moldo- , în care scriitorul Vlad Zbârciog a Zbârciog Vlad scriitorul care în , o premis[gre=it[,serve=teun Istoria Moldovei Istoria

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI spiritual[ pe care Vasile Stati încearc[ s[ ne conving[ c[ ne- au adus-o în acele timpuri barbarii de la r[s[rit ? 445 Sau iat[ cum respinge Vlad Zbârciog afirma\ia savantului comunist prorus antiromân c[ din 1812, 1862, 1918 istoria Moldovei se scrie de cuceritori, reflectând punctul lor de vedere: dac[, dup[ cum noteaz[ Stati însu=i, în 1812 o parte a Moldovei istorice a fost cucerit[ de ru=i, ce s-a întâmplat în 1918? Vreau s[-l întreb pe savant: de cine a fost cucerit[ (în 1918 I. C.)? Stati n-are nimic împotriv[ s[ spun[ c[ în 1918 Basarabia a fost cucerit[ de români. Vlad Zbârciog constat[ c[ letopise- \ele vechi scriu negru pe alb c[ hotarele de est ale Moldovei erau pe Nistru =i c[, prin urmare, r[pit, rupt prin minciun[ (=i aceasta o afirm[ chiar unii cercet[tori ru=i, dar =i fo=tii comandan\i de o=ti în r[zboiul ruso-turc) în 1812 de la trupul |[rii, teritoriul dintre Nistru =i Prut revine acas[ în 1918 prin vrerea poporului, reprezentan\ii c[ruia, afla\i în Sfatul |[rii, voteaz[ aproape în unanimitate reîntregirea (sublinierea ne apar\ine. I. C.). Autorul c[r\ii prezentate scrie r[spicat c[ cercet[torul V. Stati apeleaz[ la concluziile dep[=ite ale unor savan\i ru=i =i sovietici care au tratat unilateral sau chiar tenden\ios problema apari\iei =i dezvolt[rii poporului român =i, în acela=i timp, neglijeaz[ cercet[rile efectuate în ultimele decenii ale secolului al dou[zecelea de c[tre savan\i români =i germani. Vlad Zbârciog manifest[ un s[n[tos spirit analitic, citând din Dumitru B[lo=a, I. Fischer, G. Munteanu, Silvia P[un =i din al\i savan\i recen\i =i con=tiincio=i. Transformat ad-hoc în cercet[tor asiduu =i p[trunz[tor în esen\a bâiguielilor lui V. Stati, neobositul scriitor devine ironic =i chiar sarcastic pe seama scribului: În agonia de a convinge cu orice pre\ c[ limba moldoveneasc[ are o istorie aparte, autorul descoper[ nenum[rate cuvinte a=a-zise moldovene=ti, SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de felul okolnii mejia=i, m[rturisali =i multe altele, amintindu-mi de lexicul unei biete ucrainence dintr-un sat ro- mânesc de la noi, care îi poruncea b[rbatului cam în felul urm[tor: priponeai kobâla în fundul ogorodului. Dac[ le-ar ION CIOCANU ION CIOCANU 446 Istoria Moldovei. lui pe care încearc[ s[-l scuipe în sufletele lor pretinsul manual elevilor, studen\ilor, profesorilor, ca remediu împotriva veninu- tuturor indispensabil absolut eseu un sa cartea consider[m romanii =ifa\[defra\ii prorusesc =i cu o ur[ patologic[ fa\[ de str[mo=ii no=tri daco- c[ ne afl[m în fa\a unei c[r\i mincinoase, elaborate în spirit propunând argumente serioase, expuse limpede =i conving[tor, întreaga inep\ie cu titlul Istoria Moldovei a lui Vasile Stati, g[\ire a limbii moldovene=ti. poluarea graiului nostru cu rusisme de tot soiul drept îmbo- odiosului Dic\ionar moldovenesc-românesc de a prezenta vene=ti de pe timpul lui +tefan cel Mare». fi auzit Vasile Stati, le d[dea numaidecât drept «cuvinte moldo- Vlad Zbârciog a dat dovad[ de o imens[ r[bdare =i a citit E surprins[ aici tendin\a fundamental gre=it[ a autorului Mihai Eminescu despre cultur[ =i art[ str[mo=i... ductibil[ a unei limbi formeaz[ adev[rata ei zestre de la mo=i- dau fiec[rei limbi o fizionomie proprie... Aceast[ parte netra- tiparuri neschimbate, care se formeaz[ ]n curs de mii de ani =i ...Adev[rata bog[\ie consist[ totdeauna ]n locu\iuni, ]n acele DESPRE LITERATURA, LIMBA +I ISTORIA NOASTR{ no=tri desânge , Editura Junimea, Ia=i, 1970, pag. 225. românii. Deaceea

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

447

COROBAN: Încetul cu încetul, Ion Ciocanu =i-a elaborat o metod[ proprie de analiz[ literar[. În primul rând, el cite=te foarte atent c[r\ile pentru a aduna material concret, apoi î=i demonstreaz[ p[- rerile pe baza acestuia. Elocvent în privin\a aceasta e articolul Voca\ia aforisticului, în care e scoas[ în eviden\[ latura paremiologic[ a romanului Cucoara de Ion C. Ciobanu. Mul\imea de proverbe din carte denot[ o tendin\[ spre realism, spre norma etic[ popular[ de exprimare =i apreciere a oamenilor =i evenimentelor. Articolul e o bun[ contribu\ie la în\elegerea caracterului popular al prozei lui Ion C. Ciobanu. Concret[, f[r[ abera\ii verbale indolente, e analiza unor tr[s[turi specifice ale poeziei lui Grigore Vieru (Motiv =i semnifica\ie), Liviu Damian (Complexitate =i profunzime), Nicolae Esinencu (Poezia eliptic[) sau a prozei tinere (Tema =i realizarea ei în crea\ia prozatorilor tineri). Autorul evit[ aprecierile bombastice, practicate de critica amatoare de incertitudini, camuflate sub v[lul considera\iilor glo- bale; el vorbe=te concret despre calit[\i =i neajunsuri, iar acest fapt contribuie la în\elegerea ponderii reale a posibilit[\ilor creatoare ale sriitorilor respectivi. Vasile COROBAN, Dialog continuu. În s[pt[mânalul Litera- tura =i arta, 1977, 28 iulie.

PREPELI|{: Dac[ Vasile Coroban patriarhul criticii moldovene=ti este un realist, iar Mihai Cimpoi un critic romantic, Ion Ciocanu se impune ca un critic total. Am ales acest termen nu pentru a da o pre\uire la superlativ muncii criticului, ci în primul rând pentru

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI a caracteriza vasta-i activitate în cele mai diverse =i complicate domenii, ce \in nemijlocit de genurile literare proza, poezia, dramaturgia, eseistica , precum =i de speciile artei în genere pictura, muzica, teatrul, cinematografia, arhitectura... O asemenea performan\[ e posibil[, dup[ îns[=i expresia lui Ion Ciocanu, formulat[ ION CIOCANU ION CIOCANU 448 nemiloas[, e sensibil[ la noutate. sau subtextual, a textual operei. Pana farmecului sa a critic[, în degustare linii mari o m[rinimoas[, dar de =i =i sus\inut[ atent[, valorii, profilarea energic[ a individualit[\ii scriitorului, disecarea cea mai de pre\ a criticii sale este diagnosticarea precis[ =i rapid[ a asupra unor sau autori, la literar c[r\ile c[rora procesului a scris ale cronici literare. aspecte Calitatea direc\ii, unor asupra exigen\[ noa=tem pe Ion Ciocanu =i în ipostaz[ de critic aplecat cu migal[ =i cu- îl consumator.£...¤ la ajungere perfec\ion[rii retortele prin trecere spontan[ na=tere îndelungat[ fermentare z[mislire dic\ionar un practic[, estetic[ de manual un obiect, la analizele de dincolo lozitatea disocierii filigraniste. =i r[bdarea cu principialitatea, sim\ul acut al perspectivei =i scrupu- gr[din[ a talentelor, îmbinând bucuria revela\iei estetice, bun[voin\a într-o gospodar bun de grijulie atitudinea istorismului, principiul C. Ciobanu¤, efectuat[ în unitatea fondului =i formei lor, c[l[uzindu-l propune modele de analiz[ de sistem a scrierilor prozatorului £Ion =tiin\ei despre literatur[ o trud[ de pionierat. £...¤ Cercet[torul ne operativ[ =i obiectiv[ la procesul continuu al crea\iei. permanent[, participare printr-o enorm[, munc[ printr-o cucerit este literar[ opera judeca =i analiza a publicat de dreptul a Astfel =i versuri). scris a început la iar scurt[, proz[ de culegeri trei cititorilor c[ autorul numai atunci când un critic bun este numaidecât scriitor (amintim 1974), martie 10 din Moldovei Tinerimea (vezi interviu într-un În particular =i a str[lumin[rii aspectelor individuale ale prin frumosului. generalului revel[rii =tiin\a posed[ care condi\ie, bun[ de concret. Adic[ cele în care face estetic[ aplicat[. Aici el este eseistul aten\ia lucr[rile în care Ion Ciocanu coboar[ în practica literar[, în Permanen\e, Argumentul de rigoare Valeriu SENIC, SENIC: £Ion Ciocanu¤ a înf[ptuit la noi în mai multe domenii ale septembrie. 6 1980, Mihai PREPELI|{, CIMPOI: ...Critica fiind estetic[ în mi=care, mi-au atras în special 164,165. pag. 1981, lui: Realitate=imesaj,Chi=in[u sui generis Virtu\ile =i perspectivele unei monografii. Clipei de gra\ie al laboratorului de crea\ie cu toate fazele lui de Clipa de gra\ie.

a mai semnat =ase c[r\i de critic[, =i , EdituraLiteraturaartistic[, Dialog continuu În ziarul Zorile Bucovinei, el ne propune, În cartea

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Ion Ciocanu dezaprob[ podoabele: este sobru =i cump[tat în expresie, nededându-se divaga\iilor eseistice, dezgust[tor de rafinate. A lansat formule critice sugestive referitoare la eliptismul lui Nicolae 449 Esinencu, la reluarea motivelor în lirica lui Grigore Vieru, la con- =tiin\a de sine a poeziei contemporane, la argumentul de rigoare în investiga\ia critic[. Este, indiscutabil, o con=tiin\[ critic[ lucid[, capabil[ de a delimita esen\ialul =i de a refuza accidentalul =i valoarea fals[. £...¤ H[rnicia lui Ion Ciocanu este, cred, proverbial[, ca =i capacitatea de a câ=tiga =i a suporta cucuie. A muncit =i atunci când i s-a luat lotul destinat lui =i nu s-a speriat de campaniile birocratice ale stagn[rii: a r[mas cinstit =i în împrejur[rile când domnea necinstea. Ciocanul a continuat s[ bat[ insistent =i pe il[ul deformat, surd =i static al neadev[rului. Mihai CIMPOI, Dialogul continuu. În Literatura =i arta, 1990, 18 ianuarie.

VIERU: ...Ion Ciocanu totdeauna s-a ridicat în ap[rarea adev[- rului social =i artistic, fapt care nu i-i dat oric[rui mânuitor al condeiului. Adic[ nu fiecare dintre noi are acel curaj civic, acea profund[ cunoa=tere a vie\ii. Despre aceste lucruri vorbe=te chiar Ion Ciocanu în cartea Clipa de gra\ie: ... F[r[ s[ cunoasc[ temeinic, adânc =i sigur adev[rul vie\ii, omul de art[ nu poate da la iveal[ opere pe deplin realiste, capabile s[ influen\eze puternic oamenii, s[ le altoiasc[ sentimente =i idei, s[-i mobilizeze la lupta pentru idealuri în[l\[toare. Da, acesta e, cred eu, =i crezul artistic al lui Ion Ciocanu, f[r[ de care scriitorul, îndeosebi criticul literar, n-ar face un pas. Acest crez, aceast[ lupt[ pentru Adev[r î1 plaseaz[ pe Ion Ciocanu printre scriitorii no=tri de frunte. Ion VIERU, Aceast[ lupt[ pentru Adev[r. În Literatura =i arta, 1990, 18 ianuarie.

HROPOTINSCHI: Dac[ n-ar fi venit restructurarea peste noi, l-am fi cunoscut pe Ion Ciocanu numai ca autor al c[r\ilor de critic[ =i istorie literar[, de estetic[ =i proz[ scurt[. £...¤ Îns[ a venit =i la noi SCRIITORI DE IERI +I DE AZI acas[ restructurarea, =i de aici, probabil, începe adev[ratul Ion Ciocanu. Dac[ despre cel de pân[ la aceast[ dat[ cititorul =i-a creat o p[rere contradictorie, pe cel de dincoace de bicentenarul lui Gheorghe Asachi, la care a \inut un logos magnific Ciocanu, fl vor ION CIOCANU ION CIOCANU 450 aduc[ la calea trasat[ de mai marii no=tri de pe atunci, la calea la atunci, pe de no=tri marii mai de trasat[ calea la aduc[ Ion Ciocanu. Diferite comisii universitare =i cu raionale au tot încercat s[-l =i întâmplat s-a a=a urm[ la pân[ fiindc[ concedia\i, Zic despre oamenii care, cu riscul de a fi concedia\i, se opuneau neroziei? special[, rubric[ o la pres[, în sistematic vorbi a de faptul =i rare I. Bodiul, de=i considerat atotputernic pe atunci. restructur[m. C[ nu f[cea el toate tr[sn[ile celea doar unul singur alde Ion Ciocanu, cine =tie, poate c[ nici n-ar fi trebuit ast[zi s[ ne punct de vedere inegal... dic\ionar de terminologie literar[ destul de consistent, de=i dintr-un a aranja estetica lui Ion Ciocanu în ordine alfabetic[ =i mi-a ie=it un de noastr[ instrumente teoretice. Odat[ chiar spuza m[ luminase un gând s[ în încerc acestea de =i nevoie este dar enciclopedie, de articol spre adnotare, crochiu, spre mult mai expeditiv,tinde critic[ sufer[ de fragmentarism =i de discursivism, poart[ un caracter poran[, el a inclus-o în circuitul de valori la zi. Poate c[ acest tip de nindu-=i teoriile =i ipotezele teoretice pe literatura clasic[ =i contem- cu cele mai diverse no\iuni de estetic[. Exemplificându-=i =i spriji- de culturalizare a maselor, de informare a lor, de familiarizare a lor compara\ie cu fizica aplicat[, o critic[ aplicat[ la necesit[\ile noastre face poate se dac[ =i, accesibil[ instructiv[, critic[ o efectuat a El Ciocanu nu era nici atunci un individ c[ ordinar în zicând literatura noastr[. opinii, acestor autorii pe contrazice i-a= Eu sa. asupra care, cic[, nu se autodep[=ise, nu izbutise s[ atrag[ aten\ia publicului treilea un filolog cu multe c[r\i, ar\[gos, cert[re\, dar nu mai mult, ai de celor ochii în laudativ[, tent[ cu recenzent simplu un altora Ion or[ Ciocanu, înochiiunorcititori,nueradecâtunscribm[runt,ai acea la Pân[ latin[. haina firesc ve=mântul recapete un popor, c[ moldoveneasca =i româna sunt o limb[, care trebuie s[-=i curajul de a spune sus =i tare în public c[ =i moldovenii inspira\ia =i avut românii a care sunt credin\[..., bun[ de oameni acelui cu auditoriu tribuna la de Ciocanu este ast[zi, t[cea poate se nu care despre Ciocanu, inflamabil[, condi\ia la pân[ condensat aerul în al lui Valentin Mândâcanu. Chiar dac[ ideile acestui articol pluteau loc cu mult înainte de apari\ia revistei Nistru cu renumitul articol men\iona istoricii vremilor moderne. Doar jubileul lui Asachi avea Îmi pun întrebarea acum: oare n-ar fi un bun pas spre restructu- CINCILEI: ...De aveam noi prin anii =aptezeci mai mul\i comuni=ti Ciocanu. HROPOTINSCHI, Andrei

în Literatura =i arta, 1990, 21 mai. Dac[ nu vrei s[ fii nicoval[, fii Ion fii nicoval[, fii s[ vrei nu Dac[

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI stagn[rii, dar f[r[ rezulltate =i... în cele din urm[ 1-au dus de la catedr[. Scriu toate acestea nu din auzite, ci fiindc[ pe la pomenitele 451 comisii ni s-au intersectat c[r[rile: eu cu p[catul pe care nu-1 f[cu- sem, iar Ion Ciocanu cu dublul p[cat pe care-1 f[cuse: =i-a publicat p[rerea despre opera dru\ian[. Grigore CINCILEI, doctor în =tiin\e filologice, profesor universitar, Povara amintirilor noastre. În cartea colectiv[: Dru\iana, Chi=in[u, Editura Literatura artistic[, 1990, pag. 73-74.

GRIGORESCU: Prin ansamblul materialelor inserate în volumul Cu fa\a spre carte Ion Ciocanu a poposit cu inima =i cu sufletul pe la multele =i marile dureri ale c[r\ii na\ionale, apropiindu-le de fiecare dintre noi, f[cându-le astfel s[ fie =i ale noastre... Ion Ciocanu î=i poart[ cu demnitate povara de protector al supremei valori umane Cartea, îndeplinind onorabila misiune a iluministului în accep\ie contemporan[. Grigore GRIGORESCU, Fenomenul cartea moldoveneasc[. În s[pt[mânalul F[clia, 1990, 27 iulie.

ILIN: Cadru didactic incomod, din cauza spiritului s[u polemic incisiv, Ion Ciocanu este înl[turat, în 1971, de la catedra universitar[. Pretextul 1-a constituit o recenzie elogioas[ la romanul lui Ion Dru\[ Povara bun[t[\ii noastre. Autorul public[ aproape an de an câte un volum. Re\inem câteva titluri: Unele probleme de estetic[ (1973), Clipa de gra\ie (1980), Argumentul de rigoare (1985), Cu fa\a spre carte (1989). Când în Basarabia se declan=eaz[ lupta pentru suvera- nitate, independen\[, limb[ =i alfabet, Ion Ciocanu se g[se=te printre cei mai ferven\i combatan\i. Cartea de fa\[ £Dreptul la critic[¤ reune=te rodul ultimilor ani de publicistic[ literar[ militant[ ai autorului £...¤ Ion Ciocanu spune cu curaj multe adev[ruri cu privire la istoria, limba =i literatura Basarabiei. Deschiderile promovate de oamenii de litere din Republica Moldova sunt demne de toat[ lauda, =i datoria noastr[ este de a cunoa=te ac\iunile =i scrierile acestor autori talenta\i =i curajo=i.

SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Stancu ILIN, Dreptul la critic[. În Via\a româneasc[, 1991, nr. 7, pag. 108, 110.

MIH{ILEANU: Versurile lui Ion Ciocanu sunt scrise de un mare îndr[gostit. Mai mult, de un om capabil de sentimente puternice. ION CIOCANU ION CIOCANU 452 intui\ii ca dinspre San Juan de Cruz. +i nu-i vorba de o simpl[ o aparen\[... de vorba nu-i +i Cruz. de Juan San dinspre ca intui\ii aceasta. Nu gre=esc dac[ înregistrez, pe accente =i aspecte, delicate câmpul existen\ei noastre... Soarele iubirii în =i alte pitore=ti stele ravagii concur[ la adesea fac care misoginiei, a mizantropiei, a clasic[, bine asumat[ la nivel sintagmatic, înfrângerea, cu excelen\[, =i pur ca fulgul de c[lifar, vibreaz[! lumini =i penlumini de la r[s[ritul marelui nostru Suflet congener fierbin\i, dar lini=tite =i aproape numai senine! Umbre =i penumbre, neobosit[ într-o liturghie la oficiant altarul inimii sincer curate din un sanctuarul cordialit[\ii major[, expresie de blând un Autorul, te=ti închinate Femeii din lumea frumuse\ii =i certitudinii interioare. impresioneaz[ cu pachetul s[u de sentimente =i cogita\iuni b[rb[- ar iubi pentru ultima dat[... =oapta mistuitoare a b[rbatului care iube=te în fiecare zi =i ca =i cum sa niseînf[\i=eaz[cao=oapt[rostit[ stant[, cuging[=iab[rb[teasc[ce con- sa adora\ia cu a=ezat, s[u verbul cu purificând-o reabiliteze, ditat chipul femeii, mai ales al femeii-iubite, Ion Ciocanu vine s[ o forul lui interior îi înal\[ un tron de zeie care seam[n nu are £...¤ suflet generos, care-i vorbe=te iubitei doar în termeni elogio=i, iar în tatea inimii care se d[ruie din plin fiin\ei iubite. Eul liric denot[ un fiin\a: lipsa de libertate a trupului înl[n\uit în convenien\e =i liber- împ[rt[=it[ par\ial. De aici =i sentimentele contradictorii ce-i cutreier[ pentru iubit[. Fr[mânt[rile =i lament[rile lui provin dintr-o iubire deschiz[tur[ degur[ac[ruiaepentrurosticuvinteadora\ie £...¤ Poezia sa are drept pilon un erou liric de tip romantic, fiecare de iubire.Dragosteasedesf[=oar[ clasic[ de expresie se încheag[ în tabloul unei forma atmosfere nud[, dominate sinceritatea metaforele, poeziei elementele Toate revista Porto-Franco (Gala\i), 1996, nr. 4 (aprilie), pag. 9. Simon AJARESCU, Simon rigoare de modestie o cu reprezint[, Ciocanu Ion Poemelelui ne când atunci întreprinde ce =tie Ciocanu Ion AJARESCU: Vasile Cârlova, Bucure=ti, 1995, pag. 5, 6. Alte poemededragoste,EdituraGlasu Iulia MIH{ILEANU, Într-o epoc[ în care emanciparea vulgarizat[ de ignoran\[ a discre- Ion Ciocanu: Alte poeme de dragoste. de poeme Alte Ciocanu: Ion Un ostatic al iubirii. transpare dinfiecevers.Poezia în cadrulrestrânsalintimit[\ii discret laurecheaiubitei.E

În cartea: Ion Ciocanu, l, Chi=in[u,=iEditura În

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI PALLADI: Poezia de dragoste a lui Ion Ciocanu este contemplativ[ =i prim[v[ratic[, cu rare excep\ii trecând bariera medita\iei lirice autumnale. Faptul este explicabil de natura îns[=i a versifica\iei, 453 care în fond celebreaz[ bucuria =i prezen\a dragostei, ca s[ nu zicem a amorului ambuscat, teatralizat. De aceea efuziunile lirice rar când erup din interior. Iar atunci când ele î=i fac loc totu=i în poemele lui, scriitorul î=i demonstreaz[ cu lux de am[nunte natura poetic[, elanul, întreaga pasiune de a scrie inspirat, punându-=i în uz toate virtualit[\ile literare proprii. Este cazul poemului antologic Bate vântul..., un adev[rat model de poezie clasic[, unde firescul, realul, sentimentul =i folclorul fuzioneaz[ perfect, în mod superior. O atare pies[ liric[ îndrept[\e=te întreg efortul unei c[r\i: ... Bate vântul printre nuci,/ Stai, iubire, unte duci?/ Bate vântul printre meri,/ Dar tu nu e=ti nic[ieri. Ion Ciocanu, chiar dac[ ar fi scris numai aceast[ poezie de dragoste în via\a lui literar[ (de prozator =i de critic literar, cum îl cunoa=tem mai mult cu to\ii...), totuna merita pe deplin numele de poet, deoarece el, acest poem, poate evident cu cinste face fa\[ oric[rei antologii lirice. Tudor PALLADI, Probitatea sau sarcasmul scrierii de sine. În Literatura =i arta, 1996, 6 iunie.

PÂRN{U: Pentru noi, profesorii de limba =i liteartura român[, Ion Ciocanu este un literat =i un lingvist de cea mai mare autoritate =i de maxim[ importan\[, prin c[r\i ca Dialog continuu, Clipa de gra\ie, M[sura adev[rului, Dreptul la critic[ =i Atât de drag... =i prin prelegerile din cadrul emisiunilor radiofonice În lumea cuvintelor =i televizate Norma literar[ =i uzul domnia sa înv[\ându-ne s[ discer- nem valorile literare autentice de nonvalori =i amintindu-ne s[ alegem bine cuvintele =i frazele, s[ evit[m rusismele =i gre=elile de tot soiul. £...¤ Lucrarea Literatura român[ contemporan[ din Repu- blica Moldova ne este de un real folos, autorul propunându-ne analize succinte ale majorit[\ii scriitorilor =i operelor prev[zute de programe =i avem ce lua din paginile ei, din noti\ele biobibliografice care înso\esc analizele, din bibliografia selectiv[ cu care se încheie ele... Ion PÂRN{U, Un manual arhinecesar. În ziarul Dialog, 1998, 2 iulie. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI PALLADI: Literatura român[ contemporan[... a lui Ion Ciocanu constituie una dintre probele clare ale voca\iei sale critice =i istorico- literare. Ea este cel mai serios copil artistic al dumnealui, dup[ noi. Faptul c[ volumele anterioare de studii =i de articole, de cronici ION CIOCANU ION CIOCANU 454 de gra\ie sclipirea lamelor reci de o\el (volumele desc[tu=at, ar[tându-=i deliciile stilistice, fr[gezimea metaforic[ sau Ciocanu le cultiv[ în general în gr[dina scrisului s[u, =i curge mai demonstra\iei. Aici fraza scap[ de încorsetarea citatelor pe spectacolul creator,care Ion imaginarul implic[ argument[rii for\a care re. Personal, pre\uiesc îndeosebi acele eseuri, cronici =i portrete, în literaturii, un al critic aflat teoretic mereu în aspectul c[utarea argumentului de de rigoa- estetic[, de problemele de preocupat de mult[ vreme în mai toate publica\iile de la noi, spirit neobosit, a foc elocven\ei critice de a lui proba Ion Ciocanu. este cauz[ în travaliul c[ zice Am moldovenesc. spa\iul din autohton[, numai nu =i na\ional[ literatur[ de ideea via\[ trudind în sudoarea frun\ii o asupra de cuvântului vreme =i autentificând jinduit edificiul spre duce care galerii unei în reflexele anume =i lumin[, alt[ într-o pune îl exegez[ recenta Totu=i, durat[. de evolu\ii unei firescul =i valorice stabilit[\ii nesiguran\a fiind dat[ adesea, sisific[ intelectual[ râvn[ o =i dar perspira\ie, cer,îndeletniciri atare o mult, numai mai nu Ba evident, esteticii. atât domeniul prozei, cât =i acela al poeziei, al criticii literare =i al cuprinde fructuoas[ lui activitatea ce vreme de stringen\[, oas[ lizat) nu înseamn[ c[ lucr[rile lui nu erau de real folos =i de imperi- ipostaz[ sau alta (de comentator pertinent sau de cronicar persona- într-o dat[ fiecare de mult mai prezentau îl eseuri de sau literare ai literaturii sovietice moldovene=ti, dezumflându-le dimensiunile valoric[. Criticul demitizeaz[ nume ierarhie =i c[r\i, nou[ umbl[ pe într-o la mon=trii criterii sacri alte dup[ reevaluându-le comuniste, noi perspective opere compromise total sau par\ial în anii ideologiei cu lentile purtând însemnul schimb[rilor de optic[, re-lectureaz[ din petrecu\i la catedra universitar[ (1965-1971). Ochiul s[u, înzestrat pun[ toca profesoral[, p[strat[ în garderoba sa sentimental[ din anii instructive aleluiIonCiocanu, care,dincândîncând,prefer[s[-=i destinat[ =colii de toate gradele =i demonstreaz[ excep\ionalele calit[\i este Cartea bibliografie. crea\ie, de portrete postbelic, basarabean literar procesului a analiz[ de articole include ce 1998), larului, român[ contemporan[ din Republica Moldova SUCEVEANU: la prostil. Tudor PALLADI, Un statutaparteîndemersuls[u , 1980, În s[pt[mânalul Literatura =i arta, 1999, 27 mai. Argumentul de rigoare Criticul literar Ion Ciocanu e unul prolific, prezent Proba de foc a elocven\ei critice sau De la peristil criticîlarevolumul , 1985, =. a.). Dialog continuu (seria Biblioteca =co- , 1977, Literatura Clipa

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ori diminuîndu-le doza de nemurire, pune în valoare în toat[ statura lor artistic[ crea\ii considerate la apari\ie subversive. În felul acesta Domnia sa reu=e=te (cel pu\in par\ial) s-o desovietizeze, lucru 455 extrem de valoros, mai cu seam[ pentru genera\iile tinere. Arcadie SUCEVEANU, Ma=ina lui Faraon. În revista Septen- trion literar (Cern[u\i), 2000, nr. 3-5, pag. 10.

BURLACU: Ast[zi Ion Ciocanu este un critic de tranzi\ie, verig[ notabil[ între trecutul =i prezentul nostru literar, iar finalitatea revizionist[ a actului s[u critic de la 90 încoace este fascinant[ =i molipsitoare. Ingrata postur[ de critic de tranzi\ie a f[cut s[ i se uite meritele, scrierile sale fiind eclipsate de mai multe prejudec[\i. Important e c[ acest promotor al valorilor basarabene este un cititor atent =i fin a tot ce s-a scris =i tip[rit aici în a doua jum[tate a secolului XX. Pu\ini sunt criticii cu evolu\ie continu[ =i evident[. Ion Ciocanu a evoluat o dat[ cu literatura basarabean[; chiar dac[ r[mâne refractar la unele orient[ri =i curente literare, el =i-a revizuit f[r[ cru\are opiniile despre mastodon\ii literari, lucru pe care mul\i colegi de breasl[ =i de genera\ie întârzie s[-l fac[. Alexandru BURLACU, Orizonturile prozei rurale. În s[pt[mâ- nalul Literatura =i arta, 2000, 24 august.

|URCANU: Perspectiva estetic[ i-a prilejuit de fiecare dat[ lui Ion Ciocanu s[ depisteze nu numai gradul de realizare artistic[ a unei sau altei scrieri literare, dar =i nivelul de implicare a scriitorilor moldoveni în captarea =i oglindirea a ceea ce era în realitate marele adev[r al existen\ei noastre. Dincolo de estetic criticul nostru a c[utat întotdeauna dialogul continuu al con=tiin\ei scriitorice=ti cu dimensiunea existen\ial[ a neamului, cu problemele ei dramatice stringente. Esteticul este mereu hârtia de turnesol, prob[ de adev[r =i sinceritate a literaturii. În aceast[ privin\[ mi se pare concludent faptul c[, din articol în articol, de la o carte la alta, Ion Ciocanu nu a obosit s[ repete cu riscul de a plictisi spiritele sub\iri, dar mai ales cu riscul de a agasa vigilen\ii comisari ai forurilor ideologice, c[ nu tema este hot[râtoare pentru o oper[ artistic[. Nu tema..., nu tema..., nu tema... iat[ un refren critic sus\inut SCRIITORI DE IERI +I DE AZI de dumnealui cu o îndârjire =i r[bdare de Sisif, în surdina refrenului oficial privind actualitatea temei. Andrei |URCANU, Viziune asupra romanului rural. În s[pt[mânalul Literatura =i arta, 2001, 17 mai. ION CIOCANU ION CIOCANU 456 formuleze obiec\ii fondate... s[ Conceput[ în pseudovalori, manier[ tradi\ional[ de (nu valorile discearn[ s[ =i exacte diagnostic[ri Totodat[, discern[mântul critic de care d[ dovad[ îi permite s[ fac[ descuia volumulluatînmân[ sauchiarmodulpoeticexaminat. liric particular =i a-i g[si acea chei\[ fermecat[, cu care se poate individualitate creatoare inconfundabil[, =tie a-i reconstitui universul prezenta pe poet în ceea ce are acesta mai esen\ial =i mai specific ca dou[-trei poezii, fericit alese =i ingenios comentate, criticul a =tie a-l baza Pe interpreta... =i gândi a de independent rizator,modul este, în primul rând, meticuloasa analiz[ la obiect =i patosul popula- c[ cred s[ tentat fost fi a= sociologic[, forma\ie având fiindc[, derutant, semn un reg[se=te =iîn ani de exerci\iu critic, pe care l-a practicat cu har =i h[rnicie. Iat[, se mare risc, Domnia sa are îns[ în spate un bogat palmares, un =ir de tic prompt la noile apari\ii editoriale. Sigur c[ asta presupune =i un £ fie citit[, comentat[... liter[ str[duin\a Domniei +i sale, tuturor.repet, merit[ toat[ osârdia pre\uirea... pentru în\elegere de not[ o echilibrat, ton la exerci\ii pamfletare în cazul altora. Deci, încearc[ s[ g[seasc[ un f[r[ a face nici risip[ de superlative în cazul unora, =i nici nu purcede sfiie=te s[ insiste asupra unor autori mai m[run\ei, pe care-i discut[ criticul chiar face o astfel de incursiune în placenta operelor =i nu se investiga\ii =i aprecieri ale operei lui Vasile Vasilache. lecturi, noi la incit[ adecvate, =i individuale interpret[ri propune semnificativ[, =i considerabil[ informa\ie o dispozi\ie la pune ea Rigorile =i splendorile prozei rurale RACHIERU: Dl volumul II, Chi=in[u, 2001, pag. 127. filologice, +tiin\e seria Moldova, din Stat de Universit[\ii V.Vasilachelui a literar[ activitatea DOBROVOLSCHI: DOLGAN: Ceea DOLGAN: septembrie. 13 2002, arta, =i Literatura petitiv în circuitele mari ale literaturii române. Adrian Dinu RACHIERU, Constantin este, dup[ credin\a mea, o carte solid[, o carte care merit[ s[ Dincolo deliter[ DOBROVOLSCHI, Dincolo de liter[ de Dincolo Ciocanu este unul dintre pu\inii care pun diagnos- ce suscit[ interesul în studiile lui Ion Ciocanu Ion lui studiile în interesul suscit[ ce Cartea criticului =i savantului Ion Ciocanu Ion savantului =i criticului Cartea Literatura basarabean[ se înscrie com- . Titluleste,pentruminecelpu\in, Reflec\ii asupra unui studiu despre este un popas în context. Dar context. în popas un este ¤ treze=te un interes deosebit, . În Anale =tiin\ifice ale =tiin\ifice Anale În . În s[pt[mânalul Dincolo de

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI e atras de metodele moderne de abordare a literaturii) =i orientat[ spre demersul eseistic, critica curent[ a lui Ion Ciocanu se remarc[ prin promptitudine =i receptivitate, prin temeinicia lecturii =i 457 seriozitatea interpret[rii. Ea se vrea constructiv[ =i refuz[ opiniile exclusiviste. £Criticul¤ manifest[ interes pentru sistematizare =i pentru nuan\area punctelor de vedere, e preocupat mai pu\in de spectaculozitatea formulei critice =i mai mult de soliditatea argumenta\iei, de grija de a-=i exprima accesibil =i exact ideile. Iat[ de ce el profeseaz[ un stil nec[utat, sobru =i cursiv, cu nerv polemic, în care nu rareori formulele savante se împletesc cu cele orale, fire=ti =i spontane, posed[ darul de a de=tepta interesul cititorului prin modul particular de a dialoga, de a discuta în contradictoriu, atrage în discu\ie opinii diferite, pune întreb[ri, dezaprob[, ader[ la p[rerile altora, le completeaz[, polemizeaz[ etc. Mihail DOLGAN, Finalitatea pedagogic[ a criticii interpretativ- explicative a lui Ion Ciocanu. În revista Via\a Basarabiei, 2003, nr. 1, pag. 90, 91, 93. SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION CIOCANU ION CIOCANU 458 bcu ults iepei ii[l edrNne ...... 319 ...... Zbucium sufletesc =i expresie liric[ la Teodor Nencev 312 ...... Poezia lui Vladimir Cavarnali Arta reportajului la Mihail Sadoveanu: 262 Nicolae Esinencu...... 243 ...... Ion Gheorghi\[ Ion Vatamanu Anatol Codru Saka Serafim Petru 181 ...... Ion Bolduma Gheorghe Vod[ 159 Pavel Bo\u...... Aureliu Bu Petru Ion C. Ciobanu +alari Ariadna Vasile Levi\chi 60 Dumitru Matcovschi de ...... la balad[ la diatrib[ Dou[ c[r\i noi ale lu Vasile 40 Vasilache: ]n\elesurile ...... =i subîn\elesurile unui roman Postumele lui George Meniuc =i Itaca Cuvânt l[muritor ...... Tabelcronologic CUPRINS anpu...... 125 Zadnipru...... [ae...... 188 ...... C[rare uo ...... 133 ...... suioc ioa otno...... 31 ...... Nicolai Costenco ...... 223 ...... 211 ...... 229 ...... 83 ...... 69 ...... 115 ...... 173 ...... I. ACCENTEDEULTIM{ OR{ i\ u tfnclMr ...... Via\a lui +tefan cel Mare e oz ...... 305 ...... Geo Bogza II. BIOGRAFIIDECREA|IE i Spiridon V III. AUTORI +I OPERE +I AUTORI III. altrr ...... 21 ...... sa literar[ angheli ...... 51 ...... 299 17 7

ION CIOCANU SCRIITORI DE IERI +I DE AZI Gheorghe Gheorghiu ]n ipostaz[ de cercet[tor al procesului literar ...... 327 Misterul =i vraja nuvelisticii lui Victor Banaru ...... 333 459 Vasile Severin ]ntre gazet[rie =i literatur[ ...... 337 Adâncimile =i culmile lui Vasile Micu...... 340 Ion Vieru, nedesp[r\it de sat =i de \[râne ...... 343 Afirmarea identit[\ii lui Serafim Belicov...... 352 Galina Furdui la ora ei de cuvinte ...... 362 Farmecul =i rostul scrisului aluziv în romanul lui Anatolie Pani= Dincolo de Lisabona ...... 366 Lora Rucan dincoace de r[spântie...... 370 Victor Prohin, umoristul cel mai cuminte de pe glob ...... 384 Descoperirea unui scriitor: Vasile Andru...... 387 Cu Leonid Popescu dincolo de linii =i culori ...... 391 Un geograf-biolog ]n ipostaz[ de scriitor: Grigore Grigorescu...... 398 Lidia Codreanca: valen\e ale nara\iunii colocviale ...... 407 Eugen Simion, p[trunz[tor ]n miezul adev[rului ...... 410 Iurie Colesnic =i dovada românit[\ii noastre...... 415 Alexandru Burlacu sau dubla actualitate a cercet[rii trecutului literar ...... 422 Vadim Pirogan, Boris Movil[: Destine române=ti ...... 426 Vasile T[râ\eanu arca= al lui +tefan cel Mare ...... 432 Vlad Zbârciog fa\[-n fa\[ cu un impostor inveterat ...... 439 Referin\e istorico-literare ...... 447 SCRIITORI DE IERI +I DE AZI ION CIOCANU ION CIOCANU