Amfiteatru Economic vă recomandă AE

NICOLAE D. XENOPOL – PĂRINTELE ACADEMIEI DE ÎNALTE STUDII COMERCIALE ŞI INDUSTRIALE DIN BUCUREŞTI

Ion Vorovenci*

Apropiindu-se cu paşi repezi centenarul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (ASE), în 2013, începuturile instituţiei retrezeşte interesul persoanelor avizate. „Întemeietor” al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, cum era denumirea iniţială a ASE, este considerat Nicolae D. Xenopol - la început recunoscut ca atare, apoi uitat şi în ultima vreme „redescoperit”. Avea dreptate când afirma: „Mai târziu se va uita cine este autorul acestei legi [legea de înfiinţare a instituţiei], dar un lucru va rămâne: Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, un aşezământ care va contribui la propăşirea economică a ţării.” În postura de biograf, prof. Ion Vorovenci are ca principală referinţă lucrarea Doi oameni şi o operă, Nicolae Xenopol – Stanislas Cihoski şi Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, apărută în 1929. (Nicolae Lupu)

Nicolae D. Xenopol s-a născut la Iaşi, la 11 septembrie 1858, într-o familie numeroasă. A avut doi fraţi mai mari - unul arhitect, Filip, aproape necunoscut astăzi, şi pe Alexandru, marele istoric - şi trei surori. Tatăl său a avut o şcoală, la care a învăţat viitorul ministru de instrucţie V.A. Urechia, precum şi viitorul ministru de război din Războiului de Independenţă din 1877. După absolvirea liceului, în 1877, ca şef de promoţie, Nicolae D. Xenopol primeşte din partea Societăţii "" din Iaşi o bursă de studii la Berlin, unde studiază filosofia. Renunţă, după un an, la bursa oferită şi merge la pentru a studia dreptul. În cei trei ani petrecuţi în capitala Franţei, lipsurile materiale îl obligă să lucreze pentru a se întreţine. Cu toate că în 1881 se întoarce în ţară pentru satisfacerea stagiului militar, este amânat un an (fiind sub baremul de greutate). Tot lipsurile materiale îl determină să nu se întoarcă la Paris, timpul petrecându-şi-l cu scrierea romanului Brazi şi putregai, în casa vărului său Emil Constantinescu, fost ministru de finanţe.

Vol. XIII • Nr. 30 • Iunie 2011 535 Nicolae D. Xenopol – Părintele Academiei de Înalte Studii Comerciale AE şi Industriale din Bucureşti

În 1887 se căsătoreşte cu fiica prefectului de Mehedinţi, colonelul Baicoyano. Nu după mult timp pleacă din nou la Paris pentru a-şi termina studiile, devenind doctor în ştiinţe juridice. Ca şi ceilalţi tineri din generaţia sa care au studiat în străinătate, nu a stat departe de viaţa politică. Este remarcat de I.C. Brătianu şi devine secretarul particular al acestuia. În Parlamentul României a reuşit să fie ales în toate legislaturile din timpul vieţii sale. După moartea bătrânului I.C. Brătianu, împreună cu Barbu Ştefănescu Delavrancea, părăseşte Partidul Naţional Liberal şi intră în Partidul Democrat Liberal, condus de remarcabilul jurist şi om politic . Cunoştinţele din domeniul economic, dobândite în timpul studiilor la Berlin şi Paris, îl determină să scoată şi să conducă revista "Le Mouvement Economique", difuzată atât în ţară, cât şi în străinătate. Calităţile sale de jurist şi economist Număr din 1911 al publicaţiei lunare distins sunt apreciate, fapt pentru care este ales să facă „Le Mouvement Economique” parte din comisiile numite pentru încheierea (România, peninsula balcanică, convenţiilor economice ale României cu Turcia, partea asiatică a Turciei), organ al Austria şi Franţa, comisii în care Nicolae Xenopol a Societăţii de Economie Politică din Bucureşti; director: Nicolae avut un cuvânt hotărâtor. Primul-ministru Take Xenopol, membru al Consiliului Ionescu, şeful şi colegul său de partid, dar şi superior al comerţului, senator beneficiarii iniţiativelor sale legislative i-au apreciat activitatea. Ca ministru al industriei şi comerţului, Nicolae Xenopol a iniţiat Legea pentru instituirea Consiliului superior al industriei casnice; a modificat şi îmbunătăţit Legea pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti, Legea burselor, Legea firmelor şi Legea pentru consolidarea dreptului de a exploata petrolul şi ozocherita pe proprietăţile particulare. A redactat şi susţinut proiectul Legii pentru acordarea personalităţii morale a societăţilor "Cercul comerţului, finanţei şi industriei", "Uniunea generală a industriaşilor din România" şi "Asociaţiunea proprietarilor de cazane, maşini, instalaţiuni mecanice şi electrice". De asemenea, a iniţiat acţiunea de înfiinţare a "Casei funcţionarilor publici". Cea mai importantă realizare rămâne însă Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. La discuţia Legii Academiei Comerciale, Nicolae D. Xenopol declara în Senat: "în marea transformare din Peninsula Balcanică, României îi este dat să exercite o mare înrâurire prin superioritatea bogăţiilor sale şi a muncei sale organizate, va trebui însă să ne încordăm energiile, dacă voim să cucerim economiceşte pieţele Orientului; pentru aceasta, ne trebuiesc acum, mai mult decât oricând, comercianţi şi industriaşi, înarmaţi cu toate cunoştinţele moderne. Nu crede ţi că a sosit timpul ca şi pentru comerţul şi industria ţării să se organizeze un învăţământ superior, înalt? Necesitarea înfiinţării unui asemenea învăţământ este imperios simţită..." Adoptarea Legii pentru înfiinţarea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti a dat naştere unor dezbateri aprinse în Parlamentul României. La 23 ianuarie 1913, Nicolae Xenopol prezintă Expunerea de motive la această lege, arătând că noua instituţie va fi „un aşezământ de înaltă cultură, independent de organizaţia

536 Amfiteatru Economic Amfiteatru Economic vă recomandă AE universitară.” La început s-a avut în vedere titulatura similară academiilor comerciale din străinătate, aflate în ţările dezvoltate ale Europei, însă, la intervenţia senatorului Sabba Ştefănescu, s-a dorit ca la art. 1 din proiectul de lege, ce se referea la titulatura noii instituţii de învăţământ, să se adauge cuvintele ,,şi industriale”. Astfel s-a ajuns la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Atacurile în presa vremii la adresa nou-înfiinţatei academii nu au întârziat să apară.

Clădirea din Piaţa Palatului, din dreptul actualei parcări a restaurantului Cina, în care a funcţionat Academia Comercială, alături de alte instituţii, în primii ani, în perioada 1913-1926; pe faţada imobilului, pe colţ, se putea citi „Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale”

În legătură cu nou-înfiinţata academie s-au dezbătut teme, precum constituţionalitatea legii, utilitatea instituţiei, dar şi, un lucru de altfel real, lipsa profesorilor. Considerăm inutilă luarea în discuţie a primele două probleme, atât de invocate şi astăzi cu prilejul elaborării unor legi. Să ne oprim doar la ultima. Au fost acei profesori recrutaţi aleatoriu, după criterii politice sau au făcut dovada unui înalt profesionalism? Se încumetă cineva astăzi să demonstreze lipsa de personalitate şi probitate ştiinţifică a părinţilor fostei Academii Comerciale? La început, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale şi-a desfăşurat activitatea fără să aibă un local propriu şi cu doar cinci profesori şi trei conferenţiari (Anton Davidoglu, profesor şi rector; Eugen Ludwig, profesor; St. Cihoski, profesor; Gh. Taşcă, profesor; Spiridon Iacobescu, profesor; conferenţiarii: Gh. Arghirescu, D.R. Ioaniţescu şi Vasile Stoicovici, precum şi Constantin Bungeţianu, secretar). Primul Consiliu de administraţie al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti a fost format din dr. Constantin I. Istrati, profesor universitar, fost ministru; Gh. Fernic, mare industriaş, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie din Galaţi; Walter Dichin, Directorul Băncii de Credit Român; Gh. Şerban, industriaş, fost preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Iaşi; C. Brătăşanu, ing. şi industriaş; Hagi-Theodoraky; D.D. Bragadiru şi Alexandru N. Ştefănescu, fost director al Băncii Naţionale, director general la Banca Românească, ca delegat al Ministerului Industriei şi Comerţului. Din punct de vedere economic, anul 1913 nu a fost unul favorabil. Presa anunţa tot felul de falimente şi lichidări forţate de firme. Nici în anii următori situaţia nu s-a ameliorat, datorită izbucnirii Primului Război Mondial. În aceste condiţii, noua instituţie de învăţământ economic trebuia totuşi să-şi desfăşoare activitatea.

Vol. XIII • Nr. 30 • Iunie 2011 537 Nicolae D. Xenopol – Părintele Academiei de Înalte Studii Comerciale AE şi Industriale din Bucureşti

Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale s-a înfiinţat în timpul guvernului de coaliţie de sub conducerea lui şi a lui Take Ionescu, personalităţi de prim rang ce aparţin panteonului nostru naţional. Nicolae D. Xenopol aparţine şi el acestei elite, cu toate că, pe nedrept, a fost uitat. Marele său caracter devine evident în momentul în care, pus să rezolve problema cadrelor, apelează la personalităţi recunoscute pe plan intern şi internaţional. Nicolae D. Xenopol crede că momentul începerii activităţii noii instituţii este unul deosebit: ,,E o împrejurare fericită că cursurile se deschid în anul când România şi-a sporit patrimoniul ei naţional şi prestigiul ei în Orientul apropiat. Aceasta se datoreşte însuşirilor intelectuale ale neamului, calităţilor poporului român şi înţelepciunei Augustului nostru Suveran. Graţie muncei ce s-a depus, am putut să ne aşezăm pe o temelie atât de solidă. Un lucru care mă supără e credinţa unora că o parte a populaţiunei noastre e leneşă. Dacă acest popor ar fi leneş, n'am fi avut o producţiune agricolă de un miliard, o industrie cu un capital de 700 milioane şi o producţiune de o jumătate de miliard. Acest aşezământ nou, nu e decât rodul muncei acestui popor cu calităţi morale, intelectuale şi cu un dor nemăsurat de a munci. Trebue însă ca pe acest popor să-1 punem în condiţiuni prielnice desvoltării sale”. Pentru a închide gura celor care se mai îndoiau de buna funcţionare a Academiei Comerciale, recurge la o măsură simplă, dar eficientă. La cursuri putea intra oricine era curios şi interesat să afle conţinutul şi modul de predare. Dar poate cel mai important lucru de care a fost conştient ctitorul Academiei Comerciale a fost refuzul său de a ocupa o catedră universitară, cu toate că ar fi putut face acest lucru. Cu o abilitate remarcabilă, a ştiut să anihileze rând pe rând pe toţi adversarii săi politici, care, în final, au recunoscut utilitatea noii instituţii de învăţământ economic şi într-o oarecare măsură şi meritele lui Nicolae D. Xenopol. La un an de la intrarea României în Marele Război pentru realizarea unităţii noastre naţionale, deşi era foarte slăbit, a acceptat să plece în misiune diplomatică în Japonia, fiind nevoit să străbată Rusia şi Siberia în condiţii aspre de război. După o perioadă de tatonări şi contacte, fuseseră perfectate relaţiile diplomatice dintre România şi Japonia, chiar în timpul Primului Război Mondial. Ele au fost grăbite de faptul că Japonia devenise unul dintre aliaţii importanţi în cadrul Antantei. Astfel, în august 1917, Consiliul de Miniştri al României hotărăşte înfiinţarea unei legaţii române la , iar la 13 septembrie 1917 Nicolae Xenopol este numit, prin decret regal, ministru plenipotenţiar în Japonia. Nicolae Xenopol, conştient de eforturile materiale imense pe care trebuia să le facă România pentru susţinerea frontului, a ţinut să plece în noua sa calitate de ministru plenipotenţiar doar cu un secretar, decis să suplinească eforturile diplomatice singur, fără a cere niciun ban Guvernului şi ţării, care, în toamna anului 1917, treceau prin momente dintre cele mai grele. În Japonia a găsit o colonie de români din Transilvania, fără bani şi lipsiţi de adăpost şi hrană, fugiţi din faţa autorităţilor maghiare care-i urmăreau. Situaţia lor era dramatică. Fără adăpost, aceşti oameni cereau să muncească numai pentru hrană. Nu numai că i-a sprijinit financiar, dar i-a şi ajutat să ajungă în America, intervenind pe lângă ambasadorul american pentru a le înlesni călătoria gratuită pe un vapor şi intrarea lor în America. În Japonia, în acest timp, niciun străin nu putea câştiga bani, iar pentru a putea merge în America trebuiau să facă dovada că au existenţa asigurată. La doar câteva luni de la sosirea sa în Japonia, Nicolae Xenopol a încetat din viaţă - la 56 de ani - în decembrie 1917.

538 Amfiteatru Economic Amfiteatru Economic vă recomandă AE

Cu prilejul împlinirii a 15 ani de la înfiinţarea Academiei Comerciale, prof. Gheorghe Taşcă evoca în termenii următori pe Nicolae D. Xenopol: "La 1913, N. Xenopol, unul dintre cei mai de seamă economişti ai ţărei, directorul unei publicaţiuni economice foarte apreciate este chemat să conducă Ministerul de Industrie. Cunoscător al vieţei noastre economice, el – care scrisese cartea, rămasă clasică, asupra bogăţiilor ţărei noastre – şi-a dat seama că desrobirea comerţului şi industriei româneşti nu se va putea face, dacă nu vom pregăti în şcoalele noastre, cadrele în cari să se încadreze armata ce trebuea să ducă lupta pentru emanciparea noastră economică... Jurisconsult luminat, fost

Coperta lucrării Doi oameni şi o ministru de industrie şi comerţ, în cabinetul operă, apărută în 1929, după conservator, orator remarcabil şi avocat care n'a sărbătorirea a 15 ani de la înfiinţarea despărţit nici o dată credinţa de ştiinţă şi mai presus Academiei Comerciale şi cu prilejul comemorării lui St. Cihoski, la cinci de orice un suflet bun, de o rară bunătate proverbială, ani de la dispariţie Xenopol a înfăţişat în politica ţării noastre tipul reprezentativ al datoriei împlinite chiar cu jertfa fiinţei." Un an mai târziu, la 24 septembrie 1929, acelaşi profesor Gheorghe Taşcă avea să primească din partea unor foşti studenţi, licenţiaţi ai Academiei Comerciale, suma de 2500 lei, rămasă după decontarea tuturor cheltuielilor pentru apariţia cărţii Doi oameni şi o operă, dedicată lui Nicolae D. Xenopol şi Stanislas Cihoski, în vederea ridicării unui bust economistului Nicu Xenopol. O lună după aceea, la 4 noiembrie, Ion I. Gheorghiţă, şi el fost student şi licenţiat al Academiei, a depus 5000 lei, sumă donată de către generalul H. Cihosky, ministrul armatei, în acelaşi scop. După aproape un secol de la înfiinţarea Documentul prin care Ion. I. Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale Gheorghiţă, licenţiat al Academiei din Bucureşti, Senatul Academiei de Studii Comerciale, depune suma de cinci mii lei în numele generalului H. Cihoski, Economice a hotărât să nu se uite cine este ctitorul ministrul armatei, pentru ridicarea acestei instituţii şi să realizeze un bust al lui Nicolae unui bust economistului N. Xenopol. D. Xenopol. Este actul final de împăcare a mai Pe document se află şi semnătura multor generaţii de economişti cu trecutul, care, de rectorului, profesorul cele mai multe ori, le-a fost potrivnic. Gh. Taşcă

Vol. XIII • Nr. 30 • Iunie 2011 539 Nicolae D. Xenopol – Părintele Academiei de Înalte Studii Comerciale AE şi Industriale din Bucureşti

Bibliografie Arhiva ASE Arhiva MAE, Fond 71, 1920-1944, Japonia, Relaţii cu România Averescu, Al. et al., 1929. Doi oameni şi o operă, Nicolae Xenopol – Stanislas Cihoski şi Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. Tipografia Mănăstirii Neamţu Epure, M., 2000. Din Carpaţi până la Fuji. Bucureşti: Editura Cartega în colaborare cu Editura Niponica

*Continuator pe un plan superior al preocupărilor regretatului profesor Emil Răcilă în legătură cu trecutul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, lect. univ. dr. Ion Vorovenci face parte din colectivul Catedrei de Istoria economiei şi geografie a ASE. Îmbină în chip fericit cele două domenii ale cunoaşterii, fiind absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi doctor în economie de la ASE. De aproape două decenii este redactor colaborator în cadrul Redacţiei de Istorie a Televiziunii Române – este semnatarul unui număr de peste 100 de emisiuni de istorie şi istoria economiei. Este interesat de cercetările în arhive, încercând să surprindă noi faţete ale istoriei economiei. După împlinirea a 90 de ani de către ASE, în volumul colectiv Pagini de istorie. Academia de Studii Economice din Bucureşti, din 2004, sub titlul „În adâncul memoriei”, prof. Ion Vorovenci încredinţa tiparului o suită de opt interviuri cu foşti profesori de seamă ai Academiei. „Niciodată nu am bănuit cât este de greu să-i convingi pe oameni să devină istorie”, mărturisea autorul interviurilor. În 2010 a publicat Istoria Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti (1913-1947), Editura ASE, primul studiu cuprinzător de istorie a Academiei. Cu această ocazie, prof. Ion Vorovenci a făcut cunoscută contribuţia decisivă la întemeierea instituţiei a lui Nicolae D. Xenopol, iar Senatul universitar al ASE a hotărât să fie considerat „ctitor” şi să iniţieze demersurile pentru realizarea unui bust. Sunt aşteptate volumele II şi III (anii 1948-1989 şi, respectiv, începând cu 1990), pentru ca istoria scrisă a Academiei să fie adusă „la zi”.

540 Amfiteatru Economic