HOTELuL LOnDrA ȘI COnsACrArEA unuI pOET

Iurie COLEsnIC

Constantin Stere fusese luminat de acest gând cu mult mai devreme, în 1906, la Chișinău, unde venise să pună bazele primei publicaţii periodice în limba română, ziarul . Citise placheta de versuri Poezii (Budapesta, Tipografia „Luceafărul”, 1905), cartea de debut a lui Octa vian Goga și, profund im- presionat, a publicat, în revista Viaţa românească (anul I, 1906, nr. 1, p. 50-77), cu pseudonimul C. Şărcăleanu, un remarcabil articol – „Cântarea păti- mirii noastre”. În demnat de dorinţa de a-l cunoaște pe tânărul poet, Constantin Stere întreprinde în ace- lași an, în zilele de 6-9 mai, o călătorie în Ardeal, la Hotelul Londra și la Arad, descrisă foarte iscusit în materialul Mai puţină lume cunoaște faptul că articolul de memorialistic Patru zile în Ardeal. Impresiuni fugi- consacrare a lui , „Poetul pătimirii tive. Iar în octombrie, scrie cercetătorul Victor Dur- noastre” de Constantin Stere, a fost scris la Chiși- nea (v. C. Stere, Publicistica. Vol. I: 1893-1905, ed. V. nău, în Hotelul Londra, unde acesta poposise. As- Durnea, Iași, 2010, p. 27), C. Stere „va reveni la Sibiu tăzi acel hotel nu mai există, dar s-ar putea în acel [...] pentru a participa la nunta lui Octavian Goga”. loc, după modelul francezilor, să consemnăm eve- Poezii de Octavian Goga a apărut la 15 septem- nimentul și să-l marcăm printr-o placă comemora- brie 1905 și, imediat după apariție, s-a bucurat de tivă. Căci impactul acelui prim studiu critic a fost apreciere din partea unor personalități, care au scris decisiv pentru recunoașterea lui O. Goga și pentru despre ea: Vasile Goldiș, „Cântărețul pătimirii noas- începutul unirii provinciilor românești prin cultu- tre” (Tribuna, 1905, 9 oct., nr. 188), Iosif Vulcan, ră. Profund impresionat de vocea inconfundabilă a „Eveniment: Octavian Goga, «Poezii»” (Familia, poetului, ce venea la el parcă din adâncurile istori- 1905, 16 oct., nr. 42, p. 501), , „Poezi- ei, C. Stere a luat un vers drept motto al ziarului ile lui Octavian Goga” (Sămănătorul, 1905, 30 oct., Basarabia. Astfel, prin mâna ușoară a scriitorului nr. 44, p. 404-405), Ion Gorun, „Poezii de O. Goga” basarabean, lumea cultă dintre Prut și Nistru a cu- (Revista noastră, 1905, 1 nov.), Gheorghe Panu, „Un noscut debutul unui poet care va marca o epocă în literatura română. Constantin Stere a iubit nespus de mult și ardelenii. Lui îi aparţine expresia „drumul Ardea- lului duce prin Basarabia”. Cu incomparabila-i intu- iţie politică, Stere, încă în 1916, a pre simţit marile schimbări care urmau să se producă. Publicistul și omul politic bucovinean Gheorghe Tofan mărturi- sea mai târziu: „Când Stere, în anul 1916, a vizitat Ardealul, s-a înapoiat la Iași prin Bucovina și, întâl- nindu-ne la Suceava, ca unui vechi colaborator al re- vistei «Viaţa românească», mi-a spus, prin tre altele: «La revedere, dragul meu, să te văd în curând gu- vernator al Bucovinei și să știi de la mine că drumul Ardealului duce prin Basarabia»” (Viaţa Basarabiei, 1939, nr. 4, p. 42). Coperta cărții Poezii de Octavian Goga

– 20 – nou poet” (Săptămîna, 1905, 25 nov., nr. 122) ș.a. 1906 până la 11 martie 1907: „Avem un vis neîmpli- Dacă acești autori semnalau apariția unui nou și ori- nit,/ Copil al suferinţii,/ De jalea lui ne-au răposat/ ginal poet, cu un mesaj construit liniar, atunci ide- Şi moșii, și părinţii”. ea lui C. Stere se pliază exact pe mișcarea națională C. Stere nu s-a limitat în articolul său la o suc- care se năștea în Basarabia și la a cărei constituire el cintă trecere în revistă a conținutului cărții, ci, după participa. De aici și sensibilitatea acutizată la mesa- cum era felul lui de a privi lucrurile în profunzime, jul cărții lui O. Goga, care conta cel mai mult. Stere a purces la o analiză comparată a mesajului poetic, a apreciat partea originală a acestui debut poetic – raportându-l la concepțiile lui politice, sociale, filo- mesajul de împotrivire la presiunile asupritorilor. Nu zofice, etice și estetice. contemplarea acestei presiuni, nu lamentarea, ci anu- Chiar din debutul articolului, din primele lui me mesajul de chemare la răzvrătire l-a sesizat Stere. rânduri, el face o mărturisire șocantă pentru un om Aici era cheia adevăratei originalități. Atmosfera din care cunoștea bine literatura, dar mai ales cunoștea Basarabia și starea interioară a lui Stere au coincis cu viața: mesajul intuit de Goga și anume pe acest făgaș s-a Din nou am recitit din scoarță în scoarță cărti- produs adevărata lor întâlnire. cica cu coperta roz-gălbuie ce poartă acest titlu, și Puţină lume cunoaște faptul că articolul ce l-a parcă îmi vine greu s-o închid, să rup vraja de care consacrat pe Octavian Goga, „Cântarea pătimirii mi-a cuprins sufletul „cântarea pătimirii noastre” noastre”, a fost scris la Chișinău, în Hotelul Londra, și, de pe înălțimile la care m-a ridicat, să arunc unde poposise C. Stere în 1906. Astăzi acel hotel nu ochii în juru-mi [...] mai există, a fost distrus de un grup NKVD, condus Plin încă de farmecul dureros și bărbătesc în același timp al sunetelor, al căror Domol purcede glas de schijă De la clopotnița din deal, Să povestească lumii jalea Înstrăinatului Ardeal, mă uit pe fereastră: chipuri străine; graiul so- nor, dar brutal al unui neam cotropitor, firme scri- se cu caractere neobișnuite, purtând niște nume ciudate pentru urechea românului; și în mijlocul acestui cadru atât de ne al nostru, iată-le, parcă ră- tăcind, câteva figuri răzlețe, apoi altele în grupuri mici, sucmane cenușii și castanii închise, cojoace albe, atât de ale noastre (C. Şărcăleanu „Cântarea pătimirii noastre”). Hotelul Londra în 1941 Prin geamul Hotelului Londra, Stere a văzut ba- de Iacob A. Muhin, în luna iulie 1941. După război, sarabeni, iar simțirea lui i-a contopit cu ardelenii, cu pe ruinele fostului hotel a fost ridicată o clădire care soarta lor simetrică de înstrăinați la ei acasă. Aici e este cu un nivel mai înaltă și de departe amintește de secretul simpatiei lui C. Stere pentru Ardeal, el pri- edificiul de odinioară. Dar s-ar putea ca în acel loc, vea încolo și vedea Basarabia. Același destin, aceleași după modelul francez, să consemnăm evenimentul simțiri și aceleași aspirații... și să-l marcăm printr-o placă comemorativă care va Criticii noștri, desigur, îl vor analiza pe Goga, fixa pentru eternitate momentul consacrării unui îi vor măsura versurile, îi vor număra silabele, îi poet național. Căci impactul acelui prim studiu cri- vor cântări fiecare cuvânt, îi vor cataloga poeziile tic a fost decisiv pentru recunoașterea lui Octavian după genul lor, vor pune, în sfârșit, oriunde trebu- Goga și pentru începutul unirii pro vinciilor româ- ie eticheta potrivită. nești prin cultură. Profund impresionat de vocea Şi slavă Domnului, avem destui critici, și mari, și inconfundabilă a poetului, ce venea la el parcă din mici, învățați și dezbrăcați de orice [...] prejudecăți adân curile istoriei, Stere a luat un vers și l-a pus pe științifice, inteligenți și cum a dat Dumnezeu. frontispiciul ziarului Basarabia, primul ziar de limbă Şi cine știe, poate vreun savant specialist ne va română editat la Chișinău, cu începere de la 24 mai dovedi că și Octavian Goga e un bestial și un să-

– 21 – rac cu duhul, iar vreun filo- În această situaţie, este firească apariţia poetului log, excursionist în câmpul George Coșbuc, ca unul dintre cei mai reputaţi cân- literaturiii, nu va descoperi tăreţi ai vieţii ţărănești: „În aceste condiţiuni, pentru în fulgerile ce scânteie din intelectualul român îndurerat, în izolarea lui morală versurile lui decât o banală de stârpiciunea și zbuciumul vieţii sale de solitar, în- și naivă versificare. setat după armonie sufletească poeziile lui Coșbuc Nu voi să mă amestec au avut un farmec nespus”. Găsirea de elemente de- în ceata falnică de critici și, finitorii pentru acest fel de poezie îl fascinează pe dacă aș vrea, n-aș putea. C. Stere: Dar nu pot rezista ispitei de a așterne pe hârtie gân- Dar dacă Coșbuc ne-a fermecat, ne-a entuzias- durile ce m-au cuprins când, mat, ne-a arătat strălucirile senine ale unei adevă- după ce am recitit din nou rate vieţi omenești, unei vieţi pline, cum ea se poate Constatin Stere cărticica de poezii tipărită manifesta, în aceste împrejurări fericite, în toată la Budapesta, am văzut pe fereastră, în mijlocul ţărănimea noastră el n-a putut însă reda liniște și unei lumi străine, grupuri de țărani, în sucmane pace inimilor chinuite, și atât le doream […] cenușii și negru-castanii și în cojoace albe. …Şi poetul din Balade și idile nu e un intelec- tual (când s-a intelectualizat sărmanul poet al ţă- Şi cum nu se credea critic de meserie, își rezervă rănimii, venind în România, cum spune el însuși, dreptul de a emite orice opinie, chiar foarte în dră z- a fost nevoit de mizerie, de mizerie! să scrie ode în neață, el face o profeție, care se va confirma în timp: loc de poeme și aproape a amuţit…), prin pana lui „Dar orice vor decreta profesioniștii criticei, îndrăz- măiastră ne vorbește însuși sufletul ţăranului, în nesc o profeție: Octavian Goga e menit să ajungă po- vigoarea și întregimea lui, neatins de zbuciumări- etul favorit al intelectualilor români”. le noastre. Chiar când se află în faţa unui arzător De aici încolo urmează pe mai multe pagini și în conflict social, el vorbește numai ca un ţăran […]. mai multe planuri critice argumentarea acestei teze fun damentale: „E foarte semnificativ faptul că, în toa- Şi după această lungă pregătire, în prim-plan apa- te poeziile sale, Eminescu nu vorbește nicăieri, afară re poetul de la Rășinari: „Şi iată: Octavian Goga. de câteva ușoare aluziuni, despre ţărani: e fiu adevărat Acesta e al nostru. Ca și noi, el știe amarul îndoelii și al acelei generaţii, care era pornită să vadă în ţărănime al necredinţii, durerile deznădejdii, simte și el pulsul numai o masă reacţionară de mici burghezi”. Şi ceva înstrăinării sufletești și rușinea căderilor în ispită; îl mai departe își trage jăraticul la turta sa: rod și pe el mustrările de cuget”. Matricea poetului intelectual se potrivește exact în cazul lui O. Goga: Dacă socialiștii au plătit scump, prin zădărnicia unei vieţi de chinuri, lupte și visuri nobile, porni- Iată toată gama de zbuciumări ale unui intelec- rea de a considera ţărănimea, cum a scris subsem- tual, în momente de criză sufletească, când inima, natul încă acum 12 ani (C. Şărcăleanu, „Poporul în cuprinsă de îndoială și necredinţă, se zbate zadar- artă și literatură” // Evenimentul literar, 1894, nr. nic în doru-i de înălţimi albastre și cade neputin- 19), ca un material de experimentaţie pentru aplica- cioasă în prăpastia de deznădejde [… ] rea formulelor abstracte ale vreunui program, orica- Poetului i se pare că nu mai poate rodi nimic re ar fi el, uitând sfântul cuvânt că nu omul e făcut în biata pustietate a sufletului său și ar vrea să-și pentru sâmbătă, ci sâmbăta pentru om (mulţumesc înece amarul în neguri de uitare și, învălit în întu- amicului Ibrăileanu că a reînviat din neagra veșni- neric, să-și tragă zăvorul la poarta sufletului, când cie aceste cuvinte de mult uitate), apoi e un păcat va bate la ea glasul tinereţii moarte și al visurilor și mai mare de a vedea în ea numai subiecte de fol- înfrigurate, pentru ca nicio stea să nu-l vadă în zbu- clor și ornamentaţie în stil naţional […] ciumarea sa deșartă […]. Şi păcatul e comun, e acela al intelectualilor Şi aici e aplicată paralela cu creaţia eminesciană: români, străini sufletește unui popor întreg de oa- meni vii, în mijlocul cărora trăiesc, indiferent din Aceste accente puternice, aceste zvâcniri du- ce cauză tirania formulelor abstracte ale celui mai reroase, de avânturi neputincioase, de amară dez- înalt ideal sau înrâurirea prafului din arhivele ve- amăgire și adâncă necredinţă s-ar fi putut atribui chilor universităţi europene […]. lui Eminescu însuși, de nu ar fi forma atât de ori-

– 22 – ginală a poetului înstrăinatului Ardeal, care scrie în limba cărţilor noastre bisericești singura litera- tură cetită de întreg neamul românesc […] Dar, în deosebire de Eminescu, pentru Octavi- an Goga motivul adânc al acestor zbuciumări nu e vreo concepţie metafizică asupra vanităţii lumii, ci înstrăinarea sufletească, dezrădăcinarea, sfăr- marea unirii morale cu pământul, cu poporul în sânul căruia s-a născut. Raportarea la poezia lui Mihai Eminescu este re- frenul acestui studiu. Poezia lui G. Coșbuc e un jalon ascuns și este motivată prin analiza făcută principial Octavian Goga de C. Stere, care o definește prin condiţia intelectu- alului: Şi de când, o, Doamne, nu e încă înstrăinat, pentru cei rămași în urmă, pentru cei urziţi din Şi intelectualul dezrădăcinat, neputincios în lacrimi și sudoare, și tot cuprinsul ţării între Car- izolarea-i sufletească, al lui Eminescu, și pămân- paţi și Mare! tul în toată vigoarea și splendoarea lui primitivă, lipsit însă de luminile venite de pe piscurile înalte Al treilea plan al recenziei lui C. Stere rezidă în ale gândirii omenești, al lui Coșbuc găsesc astfel în dinamica schimbării poziţiei autorului de la momen- poezia lui Octavian Goga o sinteză superioară în tul contemplării la o poziție de acţiune, conștienti- înfrăţirea puterii și sănătăţii morale cu idealurile zând gravitatea problemei: fruntașilor cugetării omenești și visurile marilor cântăreţi ai lumii […]. Dacă Octavian Goga, fiu îndurerat al unei ţări robite, e un vajnic luptător pentru izbăvirea nea- Şi aici recenzentul trece pe planul social, atât de mului de lanţurile străinătăţii, dacă el înţelege că apropiat lui, profitând de faptul că tema, poetul, pentru un popor asuprit lupta contra dușmanului abordarea îi oferă prilejul să facă niște concluzii pro- e o lege neîndurată și o datorie a tuturor fiilor săi, funde: el rămâne un intelectual în înţelesul adevărat și nobil al cuvântului și inima-i largă nu iartă xeno- Dreptul cel mai sfânt al unui neam, dreptul de fobia firilor vulgare, ura de antropofag în contra a crește neîmpiedicat, potrivit cu firea și sufletul oricărui străin, fără nicio deosebire, rătăcit printre său, dreptul de a-și străbate el însuși cărarea-i spre noi, el înţelege că atunci chiar când conflictele na- înălţimile gândirii și ale simţirii, la care au ajuns ţionale duc la războaie între popoare, încă civili- popoarele înaintașe, fără ca o mână păgână să-ţi zaţia impune anume norme de omenie și nu iartă pună pe inimă pecetea-i dușmană, acest drept ne-a nici gloanţele dum-dum, nici încălcarea semnului fost sfărâmat de ciocanul nemilos al istoriei nea- Crucii Roșii […]. murilor […] […] Înstrăinat e Ardealul, ascultaţi glasu-i de Şi aici se întrepătrund mai multe teme: aramă, leagănul nostru al tuturora, cu Ţara Bâr- În calea înălţării neamului, alături de proble- sei ori bătrânul Olt, „fratele plânsetelor noastre și ma naţională (în care pentru ardeleanul Goga e răzvrătiriii noastre frate”, căci duce unda-i „gândi- cuprinsă și problema drepturilor politice), stă și toare/ Durerea unui neam ce-așteaptă/ De mult o problema dreptăţii sociale, nu dreptate abstractă dreaptă sărbătoare”. pentru proletarii din toate ţările, ci sfânta libertate Înstrăinată-i Bucovina, în care zac oasele sfinte pentru un neam de plugari, moșneni de baștină, ale lui Ştefan-Vodă, cu cetatea-i slăvită, Suceava, cu din moși și strămoși stăpâni de pământ și, în ace- văile înverzite și munţii întunecaţi ai Dornei. lași timp, vai! mucenici nerăsplătiţi ai pâinii. Înstrăinată-i Basarabia, cu limba de argint a Nistrului, cu străbunii codri al Tigheciului, cu Scrisă în toiul primei revoluţii ruse, în Chișinăul plaiurile Orheiului, cu dealurile Sorocii, cu Ceta- care fierbea în marele cazan al nemulţumirii antimo- tea-Albă și Hotinul, străjeri în curs de veacuri îm- narhice, scriitura lui Constantin Stere poartă am- potriva crivăţului de miază-noapte. prenta certă a acelor vremuri în care se visa și se lupta

– 23 – pentru drepturi naţionale. De aici și finalul recenzi- mem bri din comitetul naţional. Ministrul Kristo- ei, care anunţă nu numai venirea unui mare poet, ci a ffy consimţi. unui apostol, așteptat de generaţii: A doua zi, dl Stere se prezentă în au dienţă, în- soţit de cei zece membri. Un gând mă fulgeră și apuc din nou condeiul Convorbirea fu repetată aidoma ca în ajun: […] Să nu fie nevoit și acesta să scrie în altă par- – Aţi înmânat d-voastră banii personal? te ode în loc de poeme! O, nu, frate al sufletului – Da. nostru, rămâi acolo sus, în satul de sub munte și Atunci dl Stere, punând mâna pe umă rul pri- glasul tău, ca un clopot de pe vârf de munte, să mului dintre delegaţi, zise: ducă în vale. Să povestească lumii jalea înstrăina- – Nu cumva aţi dat banii acestui domn? tului Ardeal, jalea neamului întreg al înstrăinării – Nu. și povestea ţarinei robite […] Şi el va trezi toate Punând mâna pe al doilea, repetă în trebarea: conștiinţele adormite, va lumina toate minţile – Nici acestuia? întunecate și va însenina fruntea obidiţilor, și va – Nici. întări inima și braţul drepţilor. Şi primește, Apos- Apoi pe al treilea: tol al înstrăinatului Ardeal, din inima înstrăinatei – Nici acestui domn? Basarabii prinosul meu smerit de binecuvântare și – Nici acestui domn. versul tău să ţi-l închin: Atunci dl Stere sări revoltat: Cuvine-se hirotonirea – Dar bine, domnule ministru, acesta e chiar Cu harul cerurilor ţie, Octavian Goga în carne și oase. Drept vestitorule apostol – Nu-l cunosc, nu l-am văzut nicio dată, răs- Al unei vremi ce va să vie. punse ministrul consternat. 10 februarie 1906. Chișinău Apoi adaose: Istoria este cea mai frumoasă antologie de para- – E domnul Goga? Dar atunci n-am dat banii dlui Goga. Sunt victima unei mistificări… doxuri: – Iată procedeul prin care dl Stere a știut să Faimoasa telegramă trimisă de dl Goga dlui salveze, într-un moment atât de important, situa- Stere în anul 1912: „Vino ime diat cu orice preţ, e o ţia dlui Goga, expo nen tul nostru de căpetenie din chestie de viaţă și de moarte”, l-a făcut pe dl Stere Ardeal, de pe atunci. să-și lase ocu paţiile de la Iași și să alerge ime diat – Ne dăm seama cu toţii ce com pro mi tere te- la Budapesta, unde cunoștea personal pe mi nistrul ribilă ar fi fost pentru cauza noastră naţio nală… de interne ungar Kristoffy. Se știa că dl Vaida acu- (Romanul românesc în inter vi uri. O istorie autobi- zase prin publicitate pe dl Goga că a luat bani de la ografică. Anto logie de Aurel Sasu și Mariana Var- acest minister pentru a duce o cam pa nie de presă tic, București, 1988, vol. III (R-S), partea II.) împot riva Partidului Naţional. Cum a procedat dl Stere să facă dovada nevi- „Cazul Goga” a fost acel foc ascuns care a „înfier- novăţiei dlui Goga, de care era abso lut convins? bântat” spiritele celor două mari personalităţi, Stere S-a dus mai întâi la ministrul de inter ne ungar și și Maniu, care, în cele din urmă, s-au des părţit atât l-a întrebat: de nepriete nos. Cu preţul propriei cariere politice, C. – Cunoașteţi pe dl Goga? – Da. – E adevărat că i-aţi dat bani din fon durile se- crete? – Da. – I-aţi înmânat d-voastră per sonal acești bani? – Da, răspunse ministrul un gar, c-un ton dis- cret, în baza cunoștinţei mai vechi ce avea cu dl Stere. Uimit de aceste afirmări atât de cate gorice și mai ales atât de grave, dl Stere rugă pe interlocuto- rul său să accepte ca a doua zi să facă aceste decla- raţii, firește tot cu discreţia cuve nită, în faţa a zece Hotelul Londra

– 24 – Stere a împăcat liderii naţio nali ai Ar dealului, găsind mul românesc, ci și un luptător pe tărâmul practic de cuviinţă să le demon streze că cea mai preţioasă al vieţii; se devotează deci acţiunii politice, încer- avere pe care o au este unitatea lor. când să împingă partidele politice din ţară spre Deja în timpul celui de al Doilea Război Mondi- reforme care să împărtășească masele populare la al, , la conferinţa ţinută la Arad, în ziua viaţa statului. A ajuns un intim sfetnic al condu- de 7 mai 1943, a vorbit despre „legături vechi între cătorului Partidului Liberal – I.I.C. Brătianu – și Ardeal și Basarabia”, referindu-se concret la cazul un far îndreptător spre noi limanuri pentru gene- Octavian Goga: raţia mai tânără a democraţiei romanești. Şi cum problema cea mare pentru poporul român rămâ- Şi acum să trec la alt fiu ilustru al Basarabiei care nea acea a adunării și reîntregirii statului naţional a lucrat și s-a zbuciumat pentru Ardeal și Unire. în hotarele etnice ale neamului, C. Stere a început Este vorba de Constantin Stere, boierul moldovan să se intereseze de aproape de această prob lemă. de la Cerepcăul Sorocei, revoluţionarul neînfricat Menţinând și mai departe, legăturile sale cu pro- împotriva despotismului ţarist din fragedă tinere- vincia-i natală, C. Stere ia contact și cu lumea din ţe, ideologul constituţionalismului democrat pen- Ardeal și din Buco vina. Nimeni din oamenii poli- tru neamul nostru de nobili plugari pământeni, tici români n-au avut atâtea legături cu ardelenii. profesorul, publicistul, romancierul, luptătorul C. Stere mergea în Ardeal spre a se informa și a politic, marele patriot basarabean unionist. informa. C. Stere era trimis de conducătorii poli- Victimă politică a regimului ţarist de la vârsta ticii statului român să ia contact cu conducătorii de 18 ani, C. Stere n-a stat degeaba în exilul său Partidului Naţional din Ar deal spre a-i lămuri din de 8 ani. Când a scăpat din taigaua asupra unor probleme la ordinea zilei. C. Stere era siberiană și instinctul naţional 1-a îndrumat spre chemat de conducătorii ardeleni spre a-1face arbi- România liberă, C. Stere a trecut Prutul în 1893, tru în chestiunile lor de organizaţie și de atitudine cu un bagaj de cunoștinţe în atâtea domenii so- politică1. ciale, politice, econo mice, juridice și în literatura Şi cât de bine i-a cunoscut C. Stere pe ardeleni! lumii întregi, încât uimea multă lume de la Iași. Spune el în volumul „Documentări și lămuriri po- Era un poporanist, format la școala marelui critic litice”: Mihailovski și un naţionalist român pentru că se „Un intelectual ardelean a crescut și s-a dezvol- trăgea din neamul moldovenilor de la hotarul ră- tat, și-a format sufletul și mentalitatea sub o apăsare săritean al ţării. Când a intrat în polemică cu cei de care, de pildă, basarabenii nu-și pot da seama. care înţelegeau poporanismul ca un fel de negaţie Basarabenii, în adevăr, au trăit și ei sub un jug a naţionalismului, C. Stere i-a lămurit că popo- străin, sub o grozavă opresiune, dar această opresi- ranismul este o ideologie socială care vrea să aducă une se manifestă ca o prigonire pur politică. Ea nu pe scena politică pătura cea mai numeroasă a po- lua aspectul unui vecinie și feroce război de rasă, porului român — ţărăni mea, cu spiritualitatea, de la popor la popor, nu ducea la o necontenită și nevoile și interesele ei sociale, acestea nefiind deloc haină dușmănie, de la om la om, individual, între în contradicţie cu interesele naţionale. toţi membrii celor două neamuri, pe care destinul Spune Stere: „Un popor vrednic de acest nume istoric le-a juxtapus fără să dea naștere nici măcar ţine la ca racterul său propriu naţional mai pre- unui curent de simpatie omenească între ele. sus de toate și luptând pen tru el, luptă nu numai Războiul de rasă apasă asupra oricărui copil de pentru dreptul său la libertate, la viaţa culturală român din Ardeal, necontenit, fără răgaz, de la pri- proprie, la propășirea naţională, dar luptă pentru mele licăriri ale conștiinţei și până la stingerea ei. con diţiile indispensabile ale civilizaţiunii ome- Sub această apăsare s-a format sufletul și min- nești. Un popor sub jugat altei culturi e numai tea oricărui intelectual ardelean. un material pasiv în istoria lumii și e silit numai Calvarul însă al intelectualului român, care a la imitaţiune moartă, care îi ucide puterea de cre- fost silit să-și facă studiile exclusiv în școlile ungu- aţiune”. În lupta pentru asigurarea libertăţii de rești, nu-și găsește analogie în lumea întreagă. dezvoltare a poporului vede C. Stere izvorul naţi- În mijlocul colegilor tăi, faţă de profesorii săi, onalismului sănătos și adevărat (din „Viaţa eomâ- în raporturile cu toată societatea din jurul său, mi- nească!, 1907). cul „valah” din școlile ungurești se simţea ca un Dar C. Stere nu înţelegea să fie numai un cer- 1 cetător teoretic al problemelor vitale pentru nea- Octavian Goga îl numea „ambasador al Ardealului și Regatului”.

– 25 – paria și în fiece clipă ca un vecinic obiect de ură, ardelenilor să încerce o împăcare. Acordul nu s-a dispreţ și prigonire. putut stabili, deoarece în situaţia de atunci dintre Şi oricât de revoltat și jignit sufletește, el era si- unguri și români, pace nu putea să fie, și după vor- lit să-și stăpâ nească orișicare gest de indignare, sub ba dlui Maniu, „sau ei pe noi, sau noi pe ei trebuia pedeapsa de a fi, cel puţin, lipsit de posibilitatea de să-i doborâm!. a-și continua studiile. Cu ce puteau să se aleagă ardelenii sau C. Stere, Apoi, la vârsta când inimile se deschid și sunt care îi re prezenta pe basarabeni, din aceste întâl- însetate de simpatie umană, adolescentul român, niri și discuţii? Octavian Goga, cu puterea lui de a înscris la universitatea din Budapesta, nu găsea turna în imagini „patimile noastre” ale neamului nici o casă de familie care să-i deschidă ușa; ani de rășluit în bucăţi, doinea, în anul 1912, când rușii zile el trăia ca un ciumat în clocotul unei capitale, jubilau un secol de la răpirea Basarabiei: neputând veni în contact decât cu alţi oropsiţi ca și dânsul – neîngăduit odată să stea de vorbă cu o VOrBEAu AZI nOApTE DOuĂ ApE... femeie curată! (1812-1912) Nici măcar iluzii primăvăratice, expansiuni ne- vinovate tinerești nu-i erau iertate. Venea un vifor să ne-ngroape Îmi aduc aminte povestirea lui Octavian Goga Şi grindina-mi bătea în geam, despre o excursiune a mai multor studenţi români Vorbeau azi noapte două ape în împrejurimile capitalei ungare. Şi vorba lor o-nţelegeam. Au poposit la o casă de ţărani, înflorită și de Şi lumina necunoscutul câteva fete tinere, care i-au primit cu râsul argintiu Cu fulgere, din deal în deal, al nevinovatei bucurii – „dor cu dor să se cuprin- Şi, chicotind prin neguri, Prutul dă”... Dar peste câteva clipe parcă s-a întunecat Vorbea cu Mureșu-n Ardeal: soarele, florile s-au veștejit, a amuţit râsul argintiu; s-a aflat că tinerii sunt români și fetele erau străi- „În taina apelor afunde ne... Ce pustiire de suflete!” Un ţintirim de veacuri port, [...] Altă dată C. Stere a fost chemat la Arad ca Mi-e albul înspumatei unde să înlăture o mare primejdie care ameninţa Co- Mai trist ca giulgiul unui mort... mitetul naţional și totodată și acţiunea politică a Din vreme-n vreme mai străbate lui, în legătură cu divizarea Comitetului în două Un lung îndepărtat fior, tabere: una, în frunte cu Vasile Goldiș, scotea zi- Şi-ncheieturile trunchiate arul „Ro mânul” și alta, în frunte cu Octavian Atâta de cumplit mă dor... Goga, scotea „Tribuna”. Intervenţia lui C. Stere a dus la restabilirea solidarităţii naţionale, care era N-auzi cum strigă Basarabii reclamată și de evenimentele politice la orizont, în Blestemul zilelor ce vin, legătură cu războiul din Balcani din 1913 și apoi Cum sună-n bucium pârcălabii cu cel mondial din 1914-1918. De la la Hotin? Mai târziu, însă, s-au produs din nou diver- Eu simt cum matca mea tresare genţe de păreri interne între ardeleni și apoi între De-al amintirilor șuvoi, aceștia și conducătorii politicii externe a Regatului Arcașii lui Ştefan cel Mare Român. C. Stere, și ca basarabean, și ca reprezen- Îmi cer azi moaștele-napoi... tant al politicii oficiale a statului român, a stăruit și a obţinut consensul tuturor ardelenilor ca eman- Așa tulburător de ţară ciparea neamului să se înceapă prin Basarabia, care Vuia ne-nduplecatul glas era mai oropsită decât Ar dealul. Pân-fulgerele se curmară După cât se știe, concepţia tradiţională a statu- Şi-o ploaie blândă a rămas. lui român s-a schimbat în legătură cu atitudinea Atunci o-ntunecată noapte Ungariei, care n-a vrut să primească aproape nimic Pe creasta codrilor cădea, din revendicările politice ale românilor ardeleni, Şi-n plânset lin urzit de șoapte deși împăraţii Wilhelm al Germaniei și Francisc Bătrânul Mureș răspundea: Iosif al Austriei, împreună cu Regele Carol I al „În valul meu de veacuri plânge României, căzuseră de acord să ceară ungurilor și Același vaier stins fi mut,

– 26 – Mai multe lacrimi decât sânge Alexe Mateevici, iar răzvrătitorul poem soci- Nisipul meu a cunoscut. al „Noi vrem pământ!” al lui George Coșbuc i-a Tu-ţi plângi mărirea îngropată, zguduit pe mulţi ţărani basarabeni, pregătindu-i Eu jalea veche an cu an, pentru marea revoluţie din 1917, când Basarabia a Tu ai avut părinţi odată, avut norocul să-i aibă printre propagandiștii ide- Eu veci de veci am fost orfan”... ii de renaștere naţională și de Unire pe ardelenii Onisifor Ghibu, , Ion Matei, Așa vorbeaţi îndurerate preot Ian Moţa și Sebastian Bornemisa, care au Sub cerul înnorat și crud, colaborat la publicaţiile vremii de atunci: „Cu vânt Bolnave râuri tulburate moldovenesc”, „Ardealul”, „România Nouă” și Şi-acum durerea v-o aud... „Sfatul Ţării” (Viaţa Basarabiei, nr. 6, 1943). Nedumerirea mă supune Astfel, prin mâna ușoară a scriito rului basarabean Când rostul patimii v-ascult, Constantin Stere, lumea cultă din România și cea Căci inima nu-mi poate spune Pe care să vă plâng mai mult! dintre Prut și Nistru au cun oscut, încă la 1906, de- butul unui poet care a marcat o epocă în literatura Cântăreţul pătimirilor noastre începea să des- română. Politica i-a despărțit. N-au mai fost prieteni. lușească tul burătoarele vuiete de peste Prut, infor- Şi la funerariile lui Constantin Stere, Octavian Goga mat fiind de C. Stere că în Basarabia se anunţau n-a participat... zorile unei vieţi noi. Mai bine de un secol ne desparte de acele furtu- [...] Încheind acest capitol, trebuie să adaug că noase vremi când spusa lui Con stan tin Stere avea poezia lui O. Goga, adusă în Basarabia, de C. Ste- să-și găsească confir ma rea. Şi dacă legile echilibru- re, a jucat un rol mare, alături de poezia celuilalt lui sunt vala bile și în relaţiile sociale, atun ci, astăzi, mare poet ardelean, George Coșbuc. Din cântarea suntem în dreptăţiţi să credem că „dru mul Basa rabiei pătimirii noastre s-a inspirat poetul basarabean trece prin Ardeal”.

– 27 –