198. Mihai Eminescu, portret la 19 ani, fotografie rară de Bernhard Brand. Fotografia face parte din biblioteca Petre Popescu Gogan, arhivar al Academiei Române (detaliu)
Licitația unei colecții Mihai Eminescu joi, 22 iunie 2017, 19.30, Artmark - Palatul Cesianu-Racoviță
170 171 185 | Cartea de vizită a lui Mihai Eminescu, 186 | Mihai Eminescu, „Geniu pustiu”, prim redactor al ziarului „Timpul” ediție princeps, 1904 189 (detaliu) 6 × 10 cm 18,5 × 13 cm € 200 € 200 189 | Octav Minar, „Cum a iubit Eminescu”, 1911 190 | Mihai Eminescu, „Lecturi kantiene”, Taci, zise el, copil ce ești. Ce vrei?.. Crezi tu, ori toa- traduceri din „Critica rațiunii pure”, culese te sufletele de pigmei ce mă-nconjor - cred ei oare, 19,5 × 13 cm că mă cunosc? Ei văd niște membre de om - fiecare- de Constantin Noica, 1975. Exemplar cu 190 și croiește câte-un interior cum îi place pentru acest € 80 dedicația lui Constantin Noica către Paul biped îmbrăcat în negru și omul lor e gata - “E un nebun”, zice cutare. - “E fantast”, zice cutare. - “Așa! Ceia-ce era mai adânc, mai ascuns în sufletul meu, pri- Anghel vrea să treacă de original”, zice un al treilea. - Și toa- virea ta le-a scos la lumina zilei. Văzându-te, am știut 185 te aceste individualități croite pe seama mea, atribui- că tu ești singura ființă în lume, care în mod fatal, fără 21 × 14 cm te mie, nu au a împărți cu mine nimic. (Mihai Eminescu, să vreau eu, fie că eu voesc, are să determine întreaga Geniu pustiu) 186 mea viață. (Mihai Eminescu) € 120 Eminescu are mai puțin de 20 de ani când ia cunoștință 189 de Kant și mai puțin de 25 când traduce o bună par- te, cea mai grea, din opera capitală a acestuia, “Critica rațiunii pure”. A-l citi pe Kant prin Eminescu ne arată o față nepusă prea des în lumină a poetului, interesată de 187 | Mihai Eminescu, „Lais - Comedie antică 188 | Octav Minar, „Eminescu în fața justiției”, cultura organizată și de munca de specialitate. într-un act, în versuri”, ediția Scurtu, 1908, 1914 ediție princeps 191 19 × 12 cm 19,5 × 12,5 cm € 100 € 120 Rămas fără o poziție materială asigurată, și purtând Traducerea eu am publicat-o în Convorbiri Literare lovitura mortală ca o rană care nu se mai poate vinde- după moartea poetului, în 1895. Ea nu e cunoscută în ca, voiu fi nevoit să reiau toiagul pribegiei, neavând nici cercurile largi ale publicului, deși autorul ca și valoa- un scop, nici un ideal. Crede-mă, stimată Doamnă, că rea ei reală îi dau dreptul la un loc de cinste în literatura de azi sunt un om pierdut pentru societate! O singu- traducerilor noastre artistice. Pentru istoria literară ea ră fericire ar renaște în sufletul meu, dacă aș putea să își are importanța prin faptul că lămurește întru câtva ascund nedreptatea. Posteritatea nu vreau să afle că legăturile lui Eminescu cu literatura franceză, dovedind am suferit de foame din cauza fraților mei. Sunt prea că nu era atât de unilateral în interesul său pentru lite- mândru în sărăcia mea. I-am disprețuit, și acest gest e raturile străine și nu era un “rob al literaturii germane”, prea mult pentru un suflet care nu s’a coborât în mocir- cum au voit să facă a se crede unii. (Ion Scurtu, Prefață) la vremurilor de azi. (Mihai Eminescu, Scrisoare către Veronica Micle, 8 Iunie 1876) 191 | Mihai Eminescu, „Probleme și analize 192 | Mihai Eminescu, „Opera etico-socială”, 187 filozofice” descoperite și comentate de Octav ediția Crețu, cu prefață de legionarul Nicu Minar, 1924 Caranica, publicată la Paris, 1989. Ediția a fost interzisă în 1948 24 × 16 cm € 50 21 × 15 cm 192 188 Ca școlar, la Cernăuți, Eminescu este inițiat în cultu- € 150 ra germană, pe care o continuă mai târziu la Viena și Berlin. Ca student, ascultă prelegerile lui Duhring care Acuma situațiunea e cu totul alta și mult mai nefa- făcea logica și problemele fundamentale ale filozofi- vorabilă: o mulțime de lucruri sunt cu putință. Se ei. Despre Zeller, care expunea foarte intereant și colo- vorbește de o nouă convenție ruso-română. Această rat, istoria generală a filozofiei, Eminescu are cuvin- convenție n’ar avea pentru noi nici un folos real, dar o te elogioase și a adunat ca student însemnări pioase. mulțime de pagube. Presupunând că în schimbul unei Helmholtz a disciplinat prin argumentele sale logice în noui convenții, Rusia ar renunța la Basarabia, ce se va domeniul științelor experimentale cugetarea poetu- întâmpla? Rusia învingătoare va sta în față cu Austria lui. Lapsius îl inițiază în isotira și cultura egipteană. Du armată și se va învoi să împartă și țara noastră; Rușii Bois Reymond îi deslușește unele adevăruri în dome- vor lua Moldova, Austriecii Țara Românească, sau în niul științelor naturale. În fine, de la o serie de savanți și cazul cel mai bun, Austria le va lua pe amândouă și vom profesori distinși, Eminescu învață cum trebuie să gân- fi buni-bucuroși că încăpem sub un Stat în care cnu- dească, culegând de la fiecare însemnări. (Octav Minar, tul nu joacă nici un rol. (Mihai Eminescu, Mândria de a Introducere) fi român)
172 173 193 | Mihail Eminescu, „Articole de politică 194 | Mihai Eminescu, „Scrieri politice și 196 | Dimitrie Murărașu, „Naționalismul lui românească”, ediție îngrijită de Gheorghe literare”, ediție princeps, 1905 Eminescu”, 1932 Chirițescu, 1941. Volum interzis în 1948 21 × 14 cm 23,5 × 27,5 cm 24 × 17 cm € 150 € 50 € 100 Observația finală ce mai am de făcut e că în “limba Alături de poeziile care i-au dat locul de frunte în litera- Din cele studiate sub îndrumarea profesorului Aron română” toți candidații au fost slabi, ceea ce se espli- tura noastră, este o vastă activitate de gânditor și zia- Punul, Eminescu se ridică, prin spiritul său atât că din modul cu totul abstract și mort cu care se pre- rist. Ne-am îndreptat atenția asupra întregii activități de pătrunzător, la concepțiile sale despre neam și dă limba națională atât în clasele primare cât și în liceu. înrtrucât are legătură cu ideea națională și l-am studiat conștiință națională. După terminarea studiilor, întors în Acest rău nu se corege de cât prin introducerea unui alt pe Eminescu îndrăgostitul de neam și țară, evocato- țară, Eminescu intră în cercul Junimei, împărtășind ide- metod de învățământ în privirea limbii române. (Mihai rul trecutului măreț, optimistul care trasează căile pe ile politice conservatoare și devine purtătorul de cuvânt Eminescu, raport 168/75 către Ministru) care neamul trebuie să tindă spre a deveni un factor de al acestei politici. În tot ce a scris Eminescu ca ziarist, ordine și de civilizație la gurile Dunării, dar și pe criticul la “Curierul” și apoi la “Timpul”, se vede cât de cuprin- neîndurat care-a scos în evidență tarele vieții noastre zătoare îi este înțelegerea pentru problemele societății 194 politice și sociale și a biciuit tot ce i se părea primejdios românești. Importanța scrierilor politice eminesciene pentru viața națiunii. (Dimitrie Murărașu, Prefață) este surprinsă de G. Călinescu într-un tablou drama- tic: “În după amiaza zilei de Sâmbătă, 17 Iulie, la orele 6, cortegiul, însoțit de un număr mare de studenți, gaze- tari și prieteni, în fruntea cărora se afla primul-minis- 196 tru, Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu, M. Kogălniceanu, Th. Rosetti, August Laurean și alții, porni spre Cimitirul Bellu, trecând pe Calea Victoriei, Calea Rahovei și Câmpia Filaretului. O ploaie măruntă pica din cerul pes- te tot acoperit de nouri. Pe drum, în dreptul Universitații 197 și la mormânt, se ținură cuvântări îndurerate și banale, 194 (detaliu) după care, pe înserat, cosciugul fu coborât în groapă, între un teiu și un brad”.
195 | Mihai Eminescu, „Articole politice”, ediția 1910
18,5 × 12,5 cm 197 | Eminescu Comemorativ, album artistic € 120 193 literar întocmit de Octav Minar în 1914, Neapărat că nu trebuie să rămânem popor agricol, ci conținând și ultima fotografie a lui Mihai trebuie să devenim și noi nație industrială, măcar pen- Eminescu realizată la Mânăstirea Neamțu tru trebuințele noastre; dar vezi că trebuie omul să învețe mai întâiu carte și apoi să calce a popă, trebu- ie mai întâiu să fii nație industrială și dupa aceia abia 24,5 × 16,5 cm să ai legile și instituțiile națiilor industriale înaintate. (Mihai Eminescu, Paralele Economice, articol publicat în € 150 Timpul, 13 Decembrie 1877) Nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva și ținea cu desăvârșire în mărginirea ei. Ca și Leopardi în 195 Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imper- fectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplă- toarea copie, sau îl părăsea, tot copie rămânea, și el cu melancolie impersonală își căita refugiul într’o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei. De aici, Luceafărul, cu versurile de sfârșit: “Ce-ți pasă ție, chip de lut,/ Dac’oi fi eu sau altul?/ Trăind în cercul vos- tru strâmt/ Norocul vă petrece;/ Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece.” (Titu Maiorescu, articol din “Eminescu Comemorativ”)
174 175 198 | Mihai Eminescu, portret la 19 ani, 200 | Cufărul lui Mihai Eminescu fotografie rară de Bernhard Brand. Fotografia 198 44 × 63 × 29 cm face parte din biblioteca Petre Popescu Gogan, arhivar al Academiei Române € 5.000 A participat la expozițiile: ”Novele Eminesciene”, 10,5 × 6,5 cm Biblioteca Metropolitană Bucureşti, 2010; „Eminescu în arhive și biblioteci particulare”, în Rotonda Muzeului € 800 Naţional al Literaturii Române, în 2012; Salonul Național „Mihai Eminescu” de la Palatul Parlamentului, sala Fotografia, prima din cele patru ale lui Eminescu care Constantin Brâncuși, 2015. s-au păstrat şi transmis este făcută în 1869, la Praga, când Eminescu avea 19 ani. Atelierul fotografului Jan O piesă inedită, cufărul lui Mihai Eminescu, marca- Tomás din Praga, care a executat fotografia, era situat tă, „M. Eminovici” pe placheta centrală, este un obiect pe strada Vaclavska. Fraţii Eminovici, Mihai şi Gheorghe ce i-a aparţinul marelui poet de-a lungul întregii sale (George, Iorgu), ofiţer, au locuit la Praga 11 zile pe str. vieţi. Călător în ţară şi în Europa, de la vârsta de 8 ani, Lipova-Teiului, nr. 471. Gheorghe Eminovici şi-a făcut Eminescu transformă banalul geamantan într-un tova- şi el 6 fotografii (3 dreptunghiulare, cu tunică, epoleţi şi răş nelipsit. În adolescenţă, însoţind trupele de actori centiron cu baionetă, carte poştală şi 3 ovale fără epo- în lungi turnee, poetul avea nevoie de un cufăr de voiaj, leţi şi centiron). unde să îşi adune puţinele haine, cărţile şi manuscrise- le, la care ţinea foarte mult. Acelaşi cufăr l-a însoţit pe Eminescu şi la Viena şi la Berlin în timpul studiilor făcu- te. Al. Vlahuţă îl menţionează: „Sunt zece ani de când am fost pentru prima oară la Eminescu acasă. El sta pe- atunci în Podu Mogoşoaii, deasupra unei tapiţerii, într- o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă lungă de brad pătată de cerneală, cărţi multe, ticsite pe nouă poliţi mari ca de vreo patru metri, o maşină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într- un colţ, în alt colţ uncufăr vechi; pe pereţi nici o cadră.” Piesa este marcată cu numeroase abţibilde ce eviden- ţiază călătoriile făcute atât de către poet cât şi de alţi moştenitori ai cufărului.
14 (verso)
199 | Fotografie inedită a Veronicăi Micle, din colecția Petre Popescu Gogan, arhivar al Acedemiei Române
15,5 × 11 cm € 800 Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în lume asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată sa fim pedepsiţi? Se potri- veşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în care basseţa, invidia, răutatea domnesc peste tot şi puru- rea? (Mihai Eminescu, Scrisoare către Veronica Micle, 31 Octombrie 1879)
176 177 201 | Mihai Eminescu, “Poesii”, colecția 5-a nu este cunoscută...”; “Ediția a 6-a, de asemenea, 20 decembrie 1849, pe care o susține însuși Eminescu, completă a tuturor edițiilor Maiorescu nu ne este cunoscută...”; “Edițiile a 9-a și a 10-a nu ne trebuie socotită „resultatul unei informații inexacte a sunt cunoscute...” poetului din partea părinților”. (edițiile I-XVI, 1883-1936), rarisimă. Colecția Prima ediție e cea din 1884, cu prefața semnată în A șaptea ediție a cărții e din 1895 și în ea a schimbat completă a tuturor celor 16 ediții este singura decembrie 1883 și care cuprinde poeziile sale publicate ziua nașterii lui Eminescu: 15 ianuarie 1850 în loc de 20 în Convorbiri Literare timp de 12 ani. decembrie 1849. Avem tot 73 de poeme și post-scrip- existentă A doua ediție a cărții e cea din 1885. Conține tot 61 de tum-ul, plus cele două texte de la început. poeme. Se reeditează prefața din 1883. A 8-a ediție a poemelor e din 1901 și are tot 73 de poe- Ediția a 3-a a apărut în anul 1888 și conține 64 de poe- me, dimpreună cu cele 3 texte maioresciene, dar doar € 9.000 me. Au fost incluse poemele: La steaoa, De ce nu-mi vii 255 pagini. Pe pagina de titlu a cărții s-a scris: „a opta și Kamadeva. Se reeditează prefața din 1883 dar ea este mie de exemplare”. Bine, Domnule Eminescu, suntem noi aşa de stră- pentru prima oară semnată. Semnează: T. Maiorescu. A 9-a ediție e din 1903, are formatul celei anterioare. ini unii cu alţii? Nu ştii D-ta iubirea şi (dacă-mi dai voie A 4-a ediție a cărții a fost editată în 1889. E singura În nicio ediție de până acum și nici în aceasta, nu avem să întrebuinţez acest cuvânt exact, deşi este mai tare) ediție de până acum cu o erată. A fost suprimat, la nivel Scrisoarea I, II, III și IV ci Satira I, II, III și IV. Iar în ediția admiraţia adeseori entuziastă ce o am şi eu şi tot cercul tipografic, un vers, la pag 237. Volumul conține tot 64 de a noua titlul poemului nu e Luceafărul ci Luceafĕrul. nostru literar pentru D-ta, pentru poeziile D-tale, pen- de poeme, cât și prefața din 1883. După prefață urmea- Este prima ediție tipărită în 2.000 de exemplare. tru toată lucrarea D-tale literară şi politică? Dar a fost o ză textul scris de Maiorescu: Poetul Eminescu, p. V-XIV, A 10-a ediție a poemelor eminesciene apare în anul adevarată explosiune de iubire cu cari noi toţi prieteni semnat în octombrie 1889, la București. 1907. Are tot 73 de poeme, plus cele 3 texte ale lui D-tale şi nu numai aceştia am contribuit pentru puţi- Ediția a cincea a apărut în anul 1890. Conține 68 de Maiorescu. A fost editată în 2.000 de exemplare, con- nele trebuinţe materiale ce le reclamă situaţia. Şi n-ai fi poeme, pentru că s-au mai adăugat încă trei: Sara pe form paginii de titlu, unde se spune: „a unsprezecea și a făcut şi D-ta tot aşa din mult puţinul ce l-ai fi avut când deal, Doina și Dalila. S-a republicat și prefața din 1883, douăsprezecea mie de exemplare”. ar fi fost vorba de orice amic, necum de un amic de cât și articolul despre Eminescu. A 11-a ediție, ultima din timpul vieții lui Maiorescu, a valoarea D-tale? A șasea ediție e din 1892. Are 311 pagini, conține 73 de fost publicată în 1913, tot în 2.000 de exemplare, dar Acum trebuie să ştii că volumul de poezii ce ţi l-a publi- poeme și un post-scriptum, în paginile III-XIV ale cărții având numerotarea paginilor modificată, totalul de 271 cat Socec, după îndemnul meu, în Dechemvrie anul fiind tot introducerea și articolul despre Eminescu. de pagini conținând și cele două texte de la început și trecut, a avut cel mai mare succes, aşa încât Socec Post-scriptum-ul se află între p. 309-311 și aparține tot post-scriptumul. stă înca uimit. În aceste 7 săptămâni de la apariţiu- lui Titu Maiorescu. E semnat cu T. M., în iunie 1892, la Edițiile 12-15, au fost publicate după moartea lui Titu nea lui, s-au vandut 700 de exemplare; o mie este toa- București. Și aici, Maiorescu spune că data nașterii poe- Maiorescu, în 1914, 1915, 1922 și 1924 și respectă fidel tă ediţia şi de pe acum trebuie să te gândeşti la ediţia tului, 20 decembrie 1849, a luat-o din registrul Junimii, ultima ediție antumă. a doua, care va fi reclamată pe la toamnă şi în care vei așa cum a trecut-o însuși Eminescu. În pagina 311, Ediția 16, ultima respectând culegerea maioresciană, putea face tu toate îndreptările ce le crezi de trebuin- Maiorescu consimte cu această nouă dată de 15 ianua- este publicată în 1936 și are o grafică diferită, cu chenar, ţă. Poeziile D-tale sunt azi cetite de toate cucoanele, de rie 1850 și spune că ea trebuie primită iar prima, cea din 265 pag și o postfață de Vasile Demetrius. la Palat până la mahalaua Tirchileşti, şi la întoarcerea în ţară te vei trezi cel mai popular scriitor al României. Aşa cam este, dar tot nu este rău, când te simţi primit cu atâta iubire de compatrioţii tăi. Aşadar, fii fără grijă, redobândeşte-ţi acea filozo- fie impresională ce o aveai întotdeauna, adaugă-i ceva veselie şi petrece prin excursia în frumoasa Italie şi, la întoarcere, mai încălzeşte-ne mintea cu o rază din geniul D-tale poetic, care este şi va rămâne cea mai înaltă încorporare a inteligenţei române. La revedere cu bine şi o caldă strângere de mână de la toţi prietenii şi mai ales de la al D-tale devotat T. Maiorescu” (Titu Maiorescu, Scrisoare către Mihai Eminescu, februarie 1884) Colecția conține toate primele 16 ediții ale “Poesiilor” lui Eminescu, inclusiv celebra ediție princeps la care Maiorescu face referire în fragmentul dr scrisoa- re redat mai sus. Maiorescu a fost, până la sfârșitul vieții, prietenul celui care era, iar mai apoi a celui care a fost, Eminescu. La îndemnul și prin preocuparea lui Maiorescu a fost publicat acest unic volum de poezii eminesciene din timpul vieții, reluat și republicat până în zilele noastre. “Dacă totuși am publicat și aceste poezii (nerevizu- ite de Eminescu) împreună cu celelalte, așa cum se găsesc, am facut-o sintr’un simțământ de datorie lite- rară. Trebuiau să devie mai ușor accesibile pentru iubi- torii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar și cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzes- trat cu darul de a întrupa adânca sa simțire și cele mai înalte gândiri într-o frumusețe de forme, sub al cărei farmec limba română pare a primi o nouă viață.” (Titu Maiorescu, Prefață la “Poesii”, Decembrie 1883) Raritatea colecției complete este menționată chiar de Perpessicius, în volumul I din “Opere - Mihai Eminescu” publicat în 1939: “Ediția a 3-a ne este cunoscută numai din următoarea notiță a lui Gh. Adamescu...”; “Ediția a
178 179 203 | Mihai Eminescu, „Proză și versuri”, 204 | „Poesii de Mihail Eminescu”, 202 | Afiș pentru „O seară Eminesciană”, o ediția Morțun, 1890 Bucureşti, editura Socec, 1884, primă audiție a uneia din Sonatele lui Enescu, ediţia Princeps în coperta originală, piesă citiri ale poeziilor lui Eminescu și proiecția 18,5 × 13 cm bibliofilă de raritate extremă filmului „Eminescu”, la Ateneul Român, 1915 € 300 18 × 12 cm 24 × 16 cm Încă pe când eram la Iaşi, d-l V.G. Morţun, actual depu- € 6.000 tat în Adunare, îmi făcuse propunerea de-a scoate la € 200 lumină a treia ediţie, şi-ntr-o scrisoare ce-mi adre- sase în urmă îmi anunţa chiar
Alexandru Ionescu, Vasile G .Morțun și Ioan Nădejde, liderii Partidului Social Democrat, 1893
203
202
180 181 205 | Mihai Eminescu, „Poezii complecte”, 206 | Mihai Eminescu, „Nuvele”, 207 | Mihai Eminescu, „Diverse”, ediția Șaraga, 209 | Mihai Eminescu, „Poezii”, ediție ediția Șaraga, 1893 ediția Șaraga, 1893 cu prefață de Ion Luca Caragiale, 1895 bibliofilă ilustrată de Aurel Bordenache, 210 exemplarul 980/2000, 1944 19 × 12,5 cm 18,5 × 12 cm 18,5 × 12 cm 34 × 26 cm € 150 € 150 € 150 € 150 Manuscriptele de mai sus, despre care vorbește A.D. Ea-și culcă capul într’o mână și privi la acel tânăr călu- Ieri d’abia ‘l cunoșteau și’l aprețiau câti-va prieteni de Xenopol, ni le-au dăruit D-nul George Butman, fost găr cu o indefinibilă, resigată dorință. Toate vorbele lui aproape, și azi e un nume la modă, universal cunos- Ediția bibliofilă, tipărită pe hârtie velină și având pe atunci compozitor de litere, la Convorbiri Literare, Francesco ea nu le lua decât de glumă, a cărei realitate, cut; ieri d’abia avea ce mânca, în lipsă aproape absolu- planșele protejate cu celuloid, prezintă poezii- care văzând că textul poeziilor se publica cu oareca- ce-i drept, i-ar fi și plăcut. Ce întunecate bucurii simțea tă de subsistență amenințat de cea mai mare mize- le lui Eminescu tălmăcite grafic de Aurel Bordenache. re corecție din partea redacției, i-au plăcut a păstra inima ei în acea privire.... cum ar fi dorit... ce ar fi dorit..? rie, și astăzi se mănâncă mulți bani, direct cu opera lui, “Această încercare cată să înveșmânteze zntr-o nouă manuscriptul lor original, spre a le avea așa complecte Ah, cine-o spune, cine-o poate spune, și care limbă e’n indirect sub pretextul numelui lui; ieri, d’abia haine și înfățișare opera nepieritoare a celui ce a fost, ctitor al precum erau ele. (Nota editorului la Prefață) destul de bogată, ca să poată exprima acea nemărgi- hrană, astăzi statue și monumente de bronz, de mar- poeziei românești, Mihail Eminescu.” (Prefață) nire de simțiri, cari se grămădesc, nu în amor însuși, mură, de... hârtie velină - mai știu eu de ce! Atât de ci în setea de amor. Ea visează’n fereastră... să viseze desăvârșită necunoaștere și părăsire în viață, ș’apoi numai... n’ar fi un păcat analisa simțurilor ei?... (Mihai într’o clipă atâta sgomot, atâta solicitiudine și închină- Eminescu, “Cesara”) ciune după moarte! Apoi, nu-i aceasta o crudă ironie? (Ironie, Iulie 1890) 205 206 207
205
208 206
207
208 | Scrisoare redactată şi semnată olograf de Căpitan Matei Eminovici (Eminescu) către Prof. Mihai Ralea, viitorul ideolog comunist editorii Șaraga, 1897
21 × 17 cm 210 | Mihai Eminescu, „Poesii”, ediția Botez, € 1.700 exemplarul J tipărit pentru prof. Mihai Ralea, Scrisoarea, datată 30 Ianuarie 1897, le este adresa- necomercializat, 1933 tă fraților Șaraga și tratează problema tipăririi edițiilor postume de poezii ale lui Mihai Eminescu. “Ne prinde 22 × 17 cm mirarea că bănuiți că le-aș fi dat eu concesiuni. Doresc să știu și eu cine sunt acești librari editori care și-au € 400 arogat aceste drepturi...” “Voiu, când mi-or duce îngerii săi/ Palida-mi umbră în albul munte/ Să-mi pui cununa pe-a mea frunte/ Și să- mi pui lira la căpătâi!” (Amicului F.I) 209 182 183 211 | Mihai Eminescu, “Poesii”, ediția BPT, 214 | Mihai Eminescu, „Opere complecte”, cu o notiță biografică de cpt. Eminovici, 1941, ediția A. C. Cuza, 1914, ediție interzisă în 1948 ediție interzisă în 1948 211 28,5 × 20 cm 15,5 × 10,5 cm € 150 € 200 La 16 mai 1871, Eminescu îi scrie de la Viena lui Iacob Ediția, cu o prefață scrisă de Matei Eminescu, fra- Negruzzi: „am compus un tablou dramatic, a cărui figu- tele poetului, notează despre tatăl lor: “Cu mila lui ră principală e Andrei Mureșanu. Vi l-aș trimite, însă mă Dumnezeu, Noi, Mihail Grigorie Sturza Voevod, Domn tem că atunci justiția va pune mâna pe mine. Ba zău, 214 Țarei Moldovei. dacă titlul nu vă răpește a priori gustul de a arunca o Dumnealui Sulgerului Gheorghe Eminovici: privire în acest tablou, apoi vi l-oi trimite c-o ocaziu- Luând în băgare de seamă slujbele ce a săvârșit patri- ne viitoare, de veți crede că obiectul său nu-l exclu- ei în deosebite vremi dar mai ales sub vremelnicească de dinainte de la critică și publicare. Daca n-ar fi să fie, cârmuire, noi găsim cu cale a-i face cuvenita răsplătie- atunci va sta unde a stat și pân-acuma - în fundul lăzii re și iată prin acest al nostru Domnesc Decret îi hăzăr- 212 mele”. „Tabloul dramatic” însă nu a mai fost expediat la dim rangul de Căminar dându-i dreptate a se iscăli și a fi lași. Un fragment s-a publicat în “Operele complecte”, cunoscut obștei cu rangul de Căminar. ediția A.C. Cuza. 1841, Mai 12” 31
212 | Mihai Eminescu, „Poezii”, ediția Scurtu, 1904 215 | Mihai Eminescu, „Poezii postume”, ediția Hodoș, 1902 15 × 11 cm € 70 18,5 × 12 cm Perpessicius a recunoscut, în 1939, că Scurtu a fost € 200 “întâiul cercetător pasionat al manuscriselor” şi, cu siguranţă, că şi-ar fi perfecţionat ediţia dacă n-ar fi Câte bucăţi de hârtie pe care Eminescu avea obiceiul murit în iulie 1922. Ediţia sa a corectat, după manuscri- să-şi însemneze, în cea dintâi formă, neînchegată bine, se, destule erori de lecţiune şi a avut parte de încă două idei şi impresii, câte chiar din acele pe care-şi însem- reeditări. na şi bucăţi săvârşite nu s-au pierdut şi de acestea, pe care le-a risipit întâmplarea. (Alexandru Hodoș, Fântâna Blanduziei, decembrie 1889) 213 | Mihai Eminescu, „Lumina de lună, Poezii”, ediția Scurtu, 1912, ediție princeps 215 (detaliu) 19,5 × 15 cm € 150 216 | Mihai Eminescu, „Poezii postume”, Mai târziu, când izbutii să descopăr, rând pe rând, ori- ediția Chendi, 1908 216 28 (detaliu) ginalele ori variantele poeziilor maestrului, ajunsei a putea descifra textul, a scoate la iveală sensul autentic al unor astfel de versuri și a mă pătrunde pe deplin de 19 × 12,5 cm necesitatea unei ediții critice, cu cea mai conștiincioasă restabilire a textelor. (Ion Scurtu, Prefață) € 70 Pentru a descifra și studia cu temei poeziile lui Eminescu, coprinse în vârful de caiete de la Academie, pentru a le cerceta sub raportul timpului în care au fost scrise și al izvoarelor de inspirație, în sfârșit, pentru a stabili asemănările și variantele, atât de multe, se cere o muncă încordată de mai mulți ani. Cu timpul se va face 212 (detaliu) și asta, dar până atunci era păcat, ca postumele să lip- sească din mâinile cititoerilor, fie și în forma necritică, 213 în care le prezentăm. (Ilarie Chendi, Prefață)
184 185 217 | Mihai Eminescu, „Opere”, ediția albastre“. La apariția primului tom de Opere eminesci- VI-lea volum în 1963, lăsând sub formă de manuscri- 218 | Almanachul „România Jună”, anul I, Perpessicius, 17 volume, 1939-1999. Volumul ene, mulți critici au împărtășit bucuria și entuziasmul se, transcrierile pentru celelalte volume, pe care Muzeul conținând princepsul poeziei „Luceafărul”, față de monumentala realizare, încât lecțiunile de edi- Literaturii Române le va valorifica în mare măsură, nu VI poartă autograful lui Perpessicius tare a textelor se impuneau de la sine pentru toți viitorii înseamnă că Perpessicius n-a urmărit întreaga evoluție cu coperta originală, 1883 editori. Originalitatea ediției critice constă în alcătui- a creației poetice, dramatice și ziaristice a lui Eminescu. 30 × 23 cm (fiecare) rea ei tehnică interioară. Astfel, ne situăm pe un plan (Muzeul Literaturii Române, Perpessicius, Studii emi- 27 × 19,5 cm de perspectivă cu fiecare volum în parte, încât se poa- nesciene) € 1.500 te descifra o nouă fiziologie a celui următor. Pompiliu € 1.000 Constantinescu remarca în prezentarea etajată a vari- În persoana lui Perpessicius, divinitatea a întrupat o antelor, că numai astfel se poate despărți categoric fericită îmbinare de însușiri, aceea a eruditului lite- „esențialul de accesorii“ și „se păstrează o succesiune rar, cu aceea a criticului și poetului ce-a vibrat alături cronologică lămuritoare, chiar când nedumeririle firești de toate ipostazele izvoditoare ale creației eminesci- sunt subliniate cu toată preveniența cuvenită“. Unitatea ene. Cele mai multe studii din volumul Eminesciana se de creație a lui Eminescu o avem numai cu ediția desfășoară într-o suită de cronici dedicate biografiei Perpessicius, deoarece epocile de creație nu se sfărâ- poetului cât și a creației acestuia, fără însă să treacă cu mă și prin Anexele, denumite evocativ Submanuscrisele vederea și răspunderea contemporanilor în ce privește Elena și Marta, avem mai puțin arbitrariu. Și criticul valorificarea moștenirii sale literare. Apropierea de sublinia altă calitate a ediției critice Perpessicius: „... Eminescu, la început a însemnat admirație, dar și ediția Perpessicius, prin această luminare a manuscri- cunoaștere. Dacă la începutul secolului XX, editorii lui selor, este cea dintâi ediție care poate fi utilă criticu- Eminescu îl descopereau încetul cu încetul cititorilor, lui și esteticianului care și-ar propune un studiu asupra cinstind memoria marelui dispărut, publicându-i când procesului de creație a lui Eminescu; ei vor găsi, într-o și când din Postume, glasurile celor chemați să-i tipă- oglindă limpede, toate chipurile lăuntrice și caracte- rească întreaga operă rămasă în manuscrise încă nu se ristice ale unui poem, putând astfel să urmărească nu auziseră. Dar, se auzeau cât mai des constatări că încă numai variantele lui materiale, dar și variantele esteti- nu s-a făcut prea mult spre a cinsti pe geniul popo- ce...“ Notele și variantele sunt adevărate porți prin care rului român. Astfel, Perpessicius își rezervă dreptul de cititorul poate pătrunde într-o cetate reconstituită, ca a striga în presă că „n-avem o monografie a poetu- într-un muzeu care a trudit și fructificat întreg patri- lui, n-avem o ediție critică, necum una de mare artă și moniul. Perpessicius și-a legat numele de cel care este ilustrată și suntem și mai departe de perspectiva vreu- cap de linie, în cultura română, sporindu-și valoarea de nui moment. Avem, în schimb, un ministru al Artelor și editor, istoric și critic literar prin aceea că a prezentat ridicăm în chip de statui, pe unde apucăm și pe unde întreg laboratorul de creație al celui mai mare poet ce se nimerește, blocuri de granit și suluri de bronz, cu l-a avut România. Dacă Perpessicius începe să-și publi- mult mai pieritoare decât strofele de hârtie ale Floarei ce marea sa ediție critică în 1939 și publică cel de-al
219 | Almanahul „România Jună”, anul II, ce cuprinde princepsurile poeziilor „De ce nu- mi vii” și „Kamadeva”, 1888
27 × 19 cm € 500 Nu este deajuns ca scriitorii noștri să producă, ear inteligința și massa cea numerosă a poporului să rămâ- nă indiferentă față de produsele lor - de ar fi ele chiar cap d’opere. Indiferentismului, căruia era să-i cadă jertfă tinera noastră literatură și alipirei numai de scri- erile străine i-a bătut ora cea din urmă. Sentimentele, cari caracterizează timpul prezent, viua conșciință națională, care în mersul ei triumfal nu se mai poate împedeca de reacțiunea sănătoasă, care a dezvolta- rei noastre literarie o direcțiune mai corespunzătoare caracterului nostru național, sunt povestitorii unei ere mai îmbucurătoare pentru literatura română. (Prefața)
186 187 220 | Ziarul „Familia” anul V, conținând 222 | Carmen Sylva, Culegere de poezii princepsul poeziei „Domnului F.J.”, 1869 românești conținând 25 de poezii de Eminescu traduse în limba germană de 31 × 23 cm Regina Elisabeta, 1889 € 600 19,5 × 13 cm € 150 Volumul, publicat de Regina Elisabeta la Leipzig, în 222 1889, chiar înaintea morții lui Eminescu, conține câte- va dintre poeziile acestuia traduse în limba gemană, alături de poezii de Alecsandri, Bolintineanu, Negruzzi. Eminescu a avut o relație tumultoasă cu Carmen Sylva, după ce aceasta i-a reproșat că nu i se adresează potri- vit, Eminescu replicându-i “Doamnă, sunteți Regina României, nu și Regina Poeziei”.
224 221 | „Almanach literar ilustrat”, anul I, 1886, 223 | „Câteva poezii de Mihai Eminescu conținând texte inedite de Eminescu, alături 223 traduse în franceză”, ediție publicată de de texte ale Carmen Sylva, Negruzzi, Creangă Alexandru Grigore Suțu, Iași, 1911, cu prefață de Alexandru Xenopol 23 × 15,5 cm € 500 16 × 12 cm Almanahul, bogat ilustrat și inspirat din viața culturală a € 40 epocii, conține texte inedite de Mihai Eminescu (poeziile Doină, Și dacă, Somnoroase păsărele), alături de nuve- Eminescu este, incentestabil, cel mai mare poet român. lele “O scrisoare” a Carmen Sylva, “Sobieschi și româ- S-a încercat de mai multe ori traducerea poeziilor sale, nii” a lui Negruzzi și de basmul “Ivan Turbincă” a lui Ion dar, dacă binomul italian traduttore-tradittoer este Creangă”. În plus, o hartă a Regatului la 1886, cu detalii adevărat, el se aplică mai ales lui Eminescu, limba în despre telegrafe, rutele de poștă și căile ferate, firește, care acesta a modelat sufeltul său fiind dintre cele mai fără Transilvania. colorate și mai armonioase. Regretatul meu coleg și prieten, profesorul Alexandru Soutzo, profund cuos- cător al limbilor română și franceză și având p înaltă cultură clasică, a redat în limba franceză câteva poezii, publicate în aceste pagini. (A. D. Xenopol, Prefața)
224 (detaliu)
224 | Mihai Eminescu, „Poezii - Nuvele”, publicate în germană de Maximilian Schroff, 1923, exemplar cu autograful autorului
19,5 × 13 cm € 150 Ediție postumă, rară, de poezii și nuvele publicată la editura Socec în 1923, cuprinzând traduceri ale textelor eminesciene în limba germană.
188 189 225 | „Convorbiri literare”, anii I-XXV, ascepta din partea tuturor autorilor Români.” Primul de simţiri adevărate, şi mai bine le-ar fi fost lor şi nouă, cuprinzând majoritatea primelor apariții număr al Convorbirilor se încheie cu un apel la auto- dacă niciodată nu ar fi luat pana în mână şi nu ar fi lăţit rii români, lansat de Junimea, în care li se aminteş- în public producţiile lor nedemne de limbajul muzelor, literare ale clasicilor români din a doua te că Societatea are o tipografie proprie, care le este afirmă Titu Maiorescu cu privire la poeţii fără valoa- jumătate a sec. XIX, printre care Eminescu, pusă la dispoziţia acestora, însă cu anumite condiţii. re. Printre articolele lui Maiorescu ce apar în revistă se afirmându-se cu poezia Venere şi Madonă. De acum şi Revista reuşeşte să se impună spectaculos încă de la numără: Despre poezia română (1867), În contra direc- până în 1887, când poetul părăseşte Convorbirile litera- Creangă, Alecsandri, Negruzzi etc, 1867-1892 primele numere. Astfel, de la 300 de exemplare, tira- ţiunii de astăzi (1868), Observaţiuni polemice (1869), re, pentru revista Timpul, va publica aici aproape toa- jul ajunge în scurtă vreme până la 800 de exemplare, Despre reforma învăţământului public (1870), Direcţia te versurile sale. Amintim câteva titluri publicate de-a 28.5 x 23 cm; 25 x 19 cm lucru care, pentru acea epocă, era un tiraj remarcabil. nouă (1871), Direcţia nouă în poezia şi proza română lungul anilor în revistă: Mortua est – 1871, Egipetul – La câteva luni după apariţia revistei, Iacob Negruzzi îi (1872). În 1876 apar Aforismele pentru înţelepciunea în 1872, Înger şi demon – 1873, Împărat şi proletar (1874), € 5.000 trimite lui Vasile Alecsandri (membru al Societăţii aca- viaţă a lui Artur Schopenhauer, traduse de Maiorescu; În Făt-frumos din Tei – 1875, Povestea codrului, – 1878, O, demic), în august 1867, o scrisoare prin care îi prezin- contra neologismelor şi Literatura română şi străină- mamă… în 1880, Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea La 1 martie 1867, la Iaşi, apare revista Convorbiri lite- tă acestuia primele numere ale Convorbirilor, invitân- tatea (1881), Despre progresul adevărului în judecarea III, Scrisoarea IV – 1881 şi Doină în 1883. În 1884 revis- rare, ca bilunar în primă fază, Iacob Negruzzi fiind du-l astfel să devină colaborator. Alecsandri acceptă, lucrărilor literare (1883), Poeţi şi critici (1886), Eminescu ta Convorbiri literare îi publică douăzeci şi una de poezii atât redactor şef, cât şi director al revistei. Titu trimiţând pentru început poezia Tânăra creolă, lucru şi poeziile lui (1889), Asupra personalităţii şi imperso- din volumul de la Socec. Continuă publicarea poezii- Maiorescu este însă adevăratul lider spiritual al aces- ce dă strălucire revistei. Câteva zile mai târziu, poe- nalităţii poetului (1890), Oratori, retori şi limbuţi (1897), lor în revistă, astfel în 1885 va apărea Sara pe deal, La teia, Convorbiri literare impunându-se în viaţa lite- tul îi trimite o nouă scrisoare lui Negruzzi, cu poezia O rectificare literară (1903) şi Răspuns la discursul de Steaua în 1886, De ce nu-mi vii şi Kamadeva în 1887. Pe rară şi cea publicistică timp de aproape trei decenii. Covrigarul, ce este publicată în revistă. Această cola- recepţie al dlui Dumiliu Zamfirescu (1903). După 1871, lângă aceste creaţii, Eminescu va compune două stro- Articolul – program, publicat în primul număr, de Iacob borare nu a însemnat că Vasile Alecsandri era un juni- membrii fondatori ai Junimii, sunt atraşi de politică, fe dedicate exclusiv revistei, pe care o va dispreţui la un Negruzzi, apreciază momentul apariţiei revistei ca fiind mist, el căutând prin literatură să fie al unei ţări întregi, astfel că Titu Maiorescu devine deputat, apoi minis- moment dat, datorită faptului că îi publica poeziile unul extrem de favorabil în ceea ce priveşte reînvierea şi nu al unei singure formaţiuni, în acest caz al Junimii. tru, iar în 1874 se mută la Bucureşti, lucru ce-l face pe “Tu revistă agiomie, convorbiri mult lăudate/ O tu moa- şi reînflorirea vieţii literare. Aceste elemente reclamã Accentul cade însă pe articolele critice şi estetice mai- Iacob Negruzzi să creadă că Junimea, şi implicit revis- ră de pălărie, ce lucrezi, atât de harnic/ Cartea oame- înfiinţarea unei reviste care sã aibã scopul de a repro- oresciene cu studiul O cercetare critică asupra poezi- ta, se vor desfiinţa. Maiorescu nu va renunţa însă la nilor vrednici al tău glas este zadarnic/ Sumuţând a duce şi respãndi totu ce intrã în cercul ocupaţiunilor ei române de la 1867, trecând la Critica ortografiei lui Convorbiri literare şi va continua să participe la şedin- tale javre tu la capăt n-o vei scoate / Vânt şi pleavă a ta literare şi sciinţifice; de a supune unei critice serioa- Cipariu, la atacul În contra direcţiunii de astăzi în cul- ţele societăţii, de la Iaşi, astfel că revista îşi va continua ştiinţă, visul tău e o nălucă/ Rătăceşti pe pârtii veche se operele ce apăru din ori ce ramurã a sciinţei; de a da tura română (1868). Titu Maiorescu răspundea, astfel, apariţia. Publicarea pe prima pagină a poeziei Epigonii, vrând să scoţi din rătăcire/ Dar menit îţi este capul, toţii samã despre activitatea şi producerile societãţilor lite- unuia din punctele cuprinse în articolul – program: cri- scrisă de Mihai Eminescu, în 1870, marchează începu- sunt meniţi din fire Flori să poarte la ureche, şarlatani rare, în special a celei din Iaşi şi de a servi ca punct de tica serioasă a operelor literare apărute, fapt ce va pro- tul unei noi etape, fapt pentru care Titu Maiorescu va de nas să-i ducă” (Vlad Herman, Convorbiri literare) întâlnire şi înfrătire pentru autorii naţionali. Sub numele duce nemulţumirea unor autori precum Bolintineanu, scrie articolul Direcţia nouă în poezia şi proza româ- de “Convorbiri Literare” va apare la doue septemãni o Bolliac sau Alecsandri, ce se vor plânge în particu- nă, în care-l va plasa pe poet în prim planul vremii. revistã în formatul stinsei “România Literarã”. Începutul lar celorlalţi membrii ai Societăţii, din cauza atitudi- Acesta nu va lipsi de la întrunirile societăţii câtă vreme este modestu, dar redacţiunea spereazã cã va pute nii lui Maiorescu. Majoritatea poeţilor români nu merită va sta la Iaşi. În numărul 4 din 15 aprilie 1870, numele lui da în curendu acestei foi proporţiuni mai însemna- numele ce şi-l uzurpă; din producţiile lor se vede numai Eminescu devine din ce în ce în ce mai cunoscut, după te prin bine-voitorul concursu ce este în dreptu de a o fantezie seacă de imagini originale şi o inimă goală ce apare pe prima pagină alături de marele Alecsandri,
190 191 226 | „Convorbiri literare”, număr omagial 228 | Culegere de articole d’ale lui Mihai publicat cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Eminescu, apărute în ziarul „Timpul” în nașterea lui Mihai Eminescu, 1939 perioada 1880-1881
25 × 19 cm 23 × 16 cm € 120 € 200 După încercările atât de frumoase și atât de lăudabi- ”Naționalitatea românească a găsit în Eminescu, nu un 228 le ale lui Vasile Alecsandri, ale cărui poezii însă aveau un apărător, ci un apostol. Ideea conservării și desvoltării substrat de civilizare, aș putea zice, a poeziei popula- namului românesc ajunsese la el o religiune, al căreia, re, a venit acest mare poet, care ne-a dat pentru pri- se dedase, puțin câte puțin, a se considera ca ministru. ma dată o producție intelectuală românească, a cărei De la Nistru pân-la Tisa / Tot Românu plânsu-mi-s’a / valoare i-a dat putința, fără greutate, să treacă peste N’ar zice cine-va că e vorba de un ministru căruia se hotarele țării. În cursul ascendent al culturii românești, adresează plângerile întregului neam românesc, contra Eminescu înseamnă, deci, una din pietrele de hotar cele străinismului cotropitor?” (Prefața la Culegere de arti- mai importnate. (M.S. Regele Carol al II-lea, Cuvântarea cole d’ale lui Mihai Eminescu) la Academia Română, 16 iunie 1939)
229
227 | Mihail Eminescu, “Poezii”, ediție de lux, cu ilustrații de Ligia Macovei, 1964. Exemplarul 31/32, conținând o lucrare originală a Ligiei Macovei. Exemplarul face parte din biblioteca Petre Popescu Gogan, 229 | Mihai Eminescu, „Lanțul de Aur”, arhivist al Academiei Române nuvelă svediană publicată de Nicolae 43 × 29 cm Jugăreanu, 1927 € 500 15 × 11 cm Apărută la 75 de ani de la moartea eroului, eu am intrat € 150 în posesia ei, a exemplarului XXXI, la centenarul morții. Zeii au făcut să dau eu peste ea, într-un raft de sub “Lanțul de aur” este o traducere a lui Eminescu scrisă rafturi, în librăria Kretzulescu, și s-o cumpăr. Ce îl va în 1866, an care marchează debutul poetului în ziarul fi determinat pe primul ei posesor să o înstrăineze? Că “Familia”. Ea a fost ulterior publicată în același ziar, în prețul a fost cel înscris, aici, mai jo. S-o fi ținut librăria luna Octombrie. Nuvela stă mărturie despre gustul lite- 25 de ani? Pentru mine, anume? (Petre Popescu Gogan, rar al poetului în epoca aceea, dar și ca mijloc de a stu- notiță olografă) dia începuturile stilului eminescian. Redacția “Familia” îi scria în primăvara 1866 lui Eminescu: “Lanțul de aur, așișderea va eși. N’ai primit epistola noastră? De ce nu ne trimiți nescari poesii?”
230 | Mihai Eminescu, „Opere complete - Literatura populară”, 1902 230 20 × 14 cm € 100 Farmecul poesiei populare, îl găsesc în faptul că ea este expresia cea mai scurtă a simțământului și a gândirei. Lăsând la o parte tot ce e nenatural, ea nu este decât limba simțământului și pentru-ca această limbă să fie totdeauna curată, adese-ori se renunță și la rimă și căutându-se cuvântul cel mai apropiat nu se impune nici o sîlă la construirea versului. (Mihai Eminescu)
192 193 231 | Dumitru Caracostea, „Două basme 232 | Mihai Eminescu, „Strigoii”, ediție 233 | Mihai Eminescu, „Bogdan Dragoș”, 235 | Mihai Eminescu, „Poezii”, ediția critică 236 | Mihai Eminescu, “Luceafărul” ediție necunoscute din izvoarele lui Eminescu”, comentată de Alexandru Bogdan dramă istorică inedită cu o precuvântare Dragomirescu, 1937 liliput, bibliofilă, tipărită de Ion Iliescu, cu 1926 de Iuliu Dragomirescu, 1906 ilustrații de Vasile Pintea, 1984. Exemplar în 25 × 17 cm 24,5 × 19,5 cm 235 cutia originală 20 × 13,5 cm 21 × 14 cm € 100 € 80 € 80 € 80 5,5 × 4 cm La portretarea lor ca strigoi, Eminescu de sigur, că a Vezi că Eminescu e, în concepția lui, mult mai com- Când zări Valea Amintirii, o străbătu repede și ținu ochii trebuit să părăsească paragrafele credinței popula- O clipă numai... apoi... iar singurică. plex, mai sincer și mai adânc decât Schopenhauer, iar € 50 închiși, ca să nu poată vedea priveliștea cea dragă ce-i re; orice fel de împrumut de acolo aici ar fi fost scâr- Mi-e dor, așa îmi e de dor încât mi-e frică; melancolia-i dulce și învăluitoare, ce caracterizează amintea de grădina părintească a tatălui. (Fata din gră- bos. Fantazia artistului s-a apropiat de cazul cel mai rar Ah, iarăși toate ochind de după horn, dispozițiile lui sufletești, dar mai cu seamă strălucitoa- M-am atașat de Eminescu pentru are poezii atât de dina de aur) din mitologia poporului, când strigoiul apare așa cum a Am să ascult din codri duiosul glas de corn. (Mihai rea lui formă poetică, nu pot fi comparate, fără o voi- frumoase. Nimeni nu va mai scrie cum a scris Mihai fost în viață. Astfel, strigoii lui Eminescu sunt frumoși. Eminescu, Bogdan Dragoș) tă înjosire pentru poetul nostru, cu ale lui Lenau. Ceea Eminescu. Sunt mulți poeți care au venit după el, (Alexandru Bogdan, Comentar) ce caracteriează în adâncul său personalitatea poe- și Coșbuc, și Vlahuță, și Zamfirescu. Totuși ale lui tică a lui Eminescu este o antiteză, pe care am putea Eminescu sunt unice. (Ion Iliescu) numi-o divină, fiindcă conține într’însa întreaga esență 231 233 a existenței, atât cât o putem cunoaște prin prisma marilor cugetători ai omenirii. (Mihai Dragomirescu, Caracterizarea lui Eminescu) 236 232 237 237 | „Eminescu povestind copiilor”, ediție îngrijită de Octav Minar, 1928. Volumul a fost interzis în 1948
17 × 12 cm € 60 Sufletele copiilor sunt o eternă primăvară! Educatorule, caută de nu prihăni prin tină, ceia ce natura a lăsat ca moștenire vieței omenești. [...] O lacrimă de copil pre- linsă pe o pagină de poveste rămâne ca o amintire care nu se uită niciodată. (Octav Minar, Introducere)
238 234 238 | Mihai Eminescu, „Opere”, ediția Crețu, 4 volume, 1938-1939
19 × 14,5 cm € 200 234 | Mihai Eminescu, „Proză”, ediția Sfetea Deschidă cititorii orice pagină din Eminescu și consta- ta-vor desigur împreună cu noi “că numai lui de aceas- 19 × 13 cm tă țară i-au fost milă”, și totodată vor afla de ce adân- că simțire era cuprins sufletului îndureratului patriot € 150 atunci când și-a frânt condeiul pentru totdeauna, scri- ind cuvintele:/ Vai de biet Român săracul,/ Îndărăt tot Uh! Ce frig... îmi văd suflarea - și căciula cea de oaie/ Pe dă ca racul,/ Nici îi merge, nici se’ndeamnă,/ Nici îi este urechi am tras’o sdravăn - iar de coate nici că-mi pasă/ toamna toamnă,/ Nici e vară vara lui/ Și-i străin în țara Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă/ De năvod lui (Ion Crețu, Prefață) - cu-a mele coate eu cerc vremea de se’nmoaie (Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis)
232 (detaliu) 236 (detaliu)
194 195 239 | Mihai Eminescu, „Opera politică”, ediția 242 | Veronica Micle, „Poesii”, ediție princeps, Crețu, 2 volume interzise în 1948 1887
20,5 × 15 cm 18,5 × 12 cm € 200 € 1.500 Cestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea Și cum s’a stins fără de veste/ Amorul cel nemărgi- de desvoltare a acestei țări este ca elementul româ- nit/ De-ți pare că e o poveste/ Ce alții ți-ar fi povestit nesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tipatul (Veronica Micle, Și cum s’a stins...) acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui one- 239 ste și generoase, bunul lui simț, c’un cuvânt geniul lui să rămâie și pe viitor norma de desvoltare a țării și să pătrundă pururea această desvoltare. (Mihai Eminescu, 243 | „Veronica Micle, Dragoste și poezie, ale Timpul, 17 Decembrie 1881) lui pentru mine, ale mele pentru dânsul”, antologie a vieții poetei culeasă de Octav 240 Minar, 1923
20,5 × 14 cm € 80 Adesea stau și mă gândesc, ce ar fi fost viața mea fără tine... Și așa sunt nefericit! Dar tu, Veronica mea, muză inspirătoare, te-ai coborât pe pământ, învăluind totul cu raze albe strălucitoare; încât eu, sărman poet, o umbră, voi păzi locul Vestalei plecată în lume, căldura și lumina din Templul Iubirei, pentru ca să nu se stingă 240 | Publicațiile interzise până la 1 Mai 1948, niciodată... (Mihai Eminescu) culegere de instrucțiuni pentru confiscarea publicațiilor ce nu corespundeau ideologiei comuniste 242 19,5 × 15 cm € 100 243 Zidul care a fost ridicat între țara noastră și Uniunea Sovietică, în epoca dintre cele două războaie mondia- le, a îngăduit fascismului român ca și celui internațional să falsifice, până la cea mai grosolană minciună, rea- litatea. Prin toate mijloacele posibile de propagandă, poporul român era asaltat cu diferite “sfaturi” asupra atitudinii pe care trebuia s’o aibă împotriva primu- lui Stat Socialist din lume. Și pentru ca aceste “sfaturi” 241 | Mihail Eminescu, „Luceafărul”, să găsească un teren pregătit, reacțiunea dădea o lar- ediție trilingvă, în română, germană și gă difuzare, pe deoparte calomniilor la adresa U.R.S.S. și pe de altă parte, temenelilor în fața țărilor cu regim maghiară, 1972. Exemplarul poartă dedicația fascist. (Prefață la Publicațiile interzise pâna la 1 Mai traducătorului către Paul Anghel 1948)/ Volumul, primul publicat după instaurarea regi- mului comunist în România, indică publicațiile declara- te interzise de la 1 Mai 1948, printre care toate scrierile 30 × 21,5 cm politice și gazetărești ale lui Eminescu, dar și multe din volumele de poezii publicate postum. € 40 În această nouă eră operele sunt asemenea vaselor comunicante prin care - dincolo de toate diferențierile lingvistice, estetice, de viziune filozofică - circu- lă unul și același fluid. În noua eră nu pier, desigur, 241 diferențierile, specificațiile naționale. Dimpotrivă, însăși apropierea, comparația creațiilor unor tărâmuri ling- vistice și estetice diverse le relevează în ceea ce au ele specific. (Nicolae Balotă, Prefața)
196 197 244 | Nicolae Baboeanu, „Iubire-durere”, 245 | „Scrisori către Cornelia Emilian și fiica 248 | Tudor Arghezi, „Eminescu, cartea cu culegere de scrisori de dragoste dintre Mihai sa, Cornelia”, culegere de scrisori trimise vieți ilustre”, ediție princeps, 1943 Eminescu și Veronica Micle, 1905 de Henriette și Mihail Eminescu în perioada 1887-1888 17,5 × 12 cm 248 18,5 × 12 cm € 70 € 200 19,5 × 12,5 cm Mă numesc unul din oamenii în viață, care l-au văzut Tu știi dar bine, că nu vroesc fericire și, deși tu ești în € 250 pe Eminescu în carne și oase. Eram copil de 7 ani. L-am stare a mi-a da - și numai mie - mult mai mult decât ai zărit pe Calea Victoriei... Trecea prin public un om gră- tu însuți, care c’un zâmbet - neînsemnat pentru altul Aseară s’au decis doctorii a’l transporta pe Mihai earăși bit, fără să ocolească, impetuos. „Uite-l pe Eminescu!” - pe mine mă îndumnezeești, totuși, am renunțat de la mine, văzând că numai ieu pot să’l fac să ieie doctorii a spus cineva, cu un glas pe care-l țiu minte. Se pare mult la toată fericirea - care pentru mine e totuna cu ori să mănânce ceva. Chiar acum l’am hrănit, schimbat, că poetul nu mai făcea parte din viața lui și că trăia o persoana ta, și ași putea să mor, nedorind alt nimic de în fine totul; numai mâna mea o sufere și mă ascultă. metempsihoză străină. Nu puteam ști atunci cine era să cât liniștea ta! Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; De luni când v’am scris este mult mai bine. (Henriette fie Eminescu și ar fi fost normal să-i uit numele auzit. E Dumnezeu e în inima noastră. Am înțeles că, un om Eminescu, 3 Mai 1887) curios că nu l-am uitat. (Tudor Arghezi, Eminescu) poate avea totul - ne având nimic, și nimic - având totul! (Mihai Eminescu, Scrisoare către Veronica Micle, 249 | Teza de doctorat a Mitropolitului 1881) 245 Miron Cristea, cu tema “Viața și opera 245 lui Mihai Eminescu”, 1895. Exemplarul 244 poartă dedicația olografă a autorului către îndrumătorul său Pr. Nicolae Ivan 244 19,5 × 14 cm € 900 Teza lucrării de doctorat a lui Miron Cristea, “Eminescu, 249 viata si opera”, cu subtitlul “Studiu asupra unor crea- tii mai noi din literatura româna”, este una dintre pri- mele abordări monografice ale lui Eminescu, recunos- cuta de importanți eminescologi, “cea dintâi exegeză adevarată a operei eminesciene”, după cum aprecia și 247 Î.P.S. Mitropolitul Antonie Plamadeala, care, de altfel, apreciază că “Eminescu ar fi putut fi pentru români ceea ce Dante este pentru italieni”. Teza de doctorat a fost susținută în 1895 la Budapesta, în limba maghia- ra, în fața unei asistențe universitare printre care, cu 250 siguranța, s-au aflat și câțiva români. Lucrarea a fost publicată în limba maghiară în 1895, (la Tipografia Todoran, din Gherla), varianta în limba româna fiind cea tiparită în anul 2000. Cercetător minuțios și preocupat de acuratețea informației, Miron Cristea adună date ce îl vizează atât pe poet cât și pe familia sa, relaționând frecvent universul poetic cu cel existențial. 246 250 | Gala Galaction, „Viața lui Eminescu”, 1924 246 | Octav Minar, „Simfonia venețiană”, iubirea între Eminescu și Veronica Micle, 16 × 11,5 cm 1936 € 70 19 × 13 cm 247 | Alexandru Vlahuță, „Curentul Eminescu În ziua de 12 Ianuarie 1866, Aron Pumnul adoarme în și o poesie nouă”, ediție princeps, 1892 249 pământul Bucovinei. Durerea acestei pierderi fu viu € 80 simțită în toată școlărimea română, în toată Bucovina și mai departe, pretutindeni, pe unde marele dascăl își Consideră timpul de boală ca o călătorie în neguri lun- 19 × 14 cm risipise inima și cuvântul. Unul dintre cei mai loviți, de gă, lungă, nesfârșit de lungă, de unde astăzi mă reîntorc moartea profesorului fu elevul său Mihai G. Eminovici. Și obosit până la sfârșeală, dar gata să cer iertare pentru € 80 cea mai mare și mai meritată cinste pentru mormântul toate păcatele trecutului. (Mihai Eminescu)/ Această lui Aron Pumnul este să îl acopere, cu grația ei stângace trecere dela moarte la vieață, produce în sufeltul meu Atâta foc, atâta aur,/ Ș’atâtea lucruri sfinte/ Peste ‘ntu- și juvenilă, prima poezie a lui Eminescu! “Îmbracă-te în o așa de puternică impresie, încât am sensația reală a nericul vieței/ Ai revărsat, părinte... (Mihai Eminescu, doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde ‘ncinge antică învierii. (Veronica Micle) poezie culeasă de Alexandru Vlahuță) fruntea ta.” (Gala Galaction, Viața lui Eminescu)
198 199 251 | Gala Galaction, „Românii celebri - 252 | George Călinescu, „Viața lui Mihai 253 | Cezar Petrescu, „Romanul lui Trilogia Luceafărul, Nirvana şi Carmen Saeculare, publi- Comprimată, disjunctă şi lipsită de construcţia uni- M. Eminescu”, 1914 Eminescu”, ediția I, 1932. Exemplarul poartă Eminescu”, 3 volume, 1943-1945 cată de Cezar Petrescu sub titlul generic “Romanul lui tară a Trilogiei, varianta compendiu din 1939 a stârnit Eminescu”, a apărut întiia oară la editura Naţională- unele nedumeriri. Structuri distincte în arhitectura de autograful Reginei Maria Ciornei, în decurs de un an şi jumătate, din 1935 pînă la ansamblu a întregului roman, jumătăţile care com- 16,5 × 12 cm 19,5 × 13 cm sfîrşitul lui 1936. În textul lămuririlor privitoare la for- pun volumul II al ediţiei din 1939 anulează orice legătu- 19,5 × 13,5 cm ma din 1963 a editării celor trei romane, Mihai Gafiţa ră epică între ele, situându-se în afara unităţii artistice € 70 € 120 sublinia faptul că Ediţiei din 1935—1936 îi urmează sub care acestea se prezentau în corpus-ul Trilogiei. € 600 „două reeditări, una în formă iniţială (reluarea fără nici Nemulţumit el însuşi sau, mai sigur, animat de comen- Avea apariția unui om vagabond și pare-mi-se de așa o modificare a celor trei volume, din Ediţia princeps), tariile (unele extrem de acide), cum este articolul lui îl ținea corpul profesoral din Blaj, cu atât mai vârtos Răpus de o boală îndelungată, Aron Pumnul închi- iar a doua (1938—1939), o ediţie comprimată în două Perpessicius, autorul tipăreşte o nouă ediţie a romanu- că el avea mare antipatie de studiile gimanziale, cari se ochii în ziua de 24 Ianuarie 1866, spre jalea și con- volume, purtând acelaşi titlu: Luceafărul — Romanul lui lui, cea definitivă, revenind asupra textului şi depar- recereau exactitate și încordare mare. (Scrisoarea lui sternarea școlarilor români. Colegul Stefanelli alergă Eminescu — întâiul din această serie având şi Prefaţa tajându-l, din nou, în trei volume. Este vorba de ediția Grigore Dragoș, în M. Eminescu, de Nicolae Zaharia) într-un suflet la casa bietului profesor și intră în odaia lui Cezar Petrescu, reprodusă ulterior în toate ediţiile. prezentă. lui Eminescu. Povestind ultimele clipe ale lui Pumnul, acesta plângea. Către seară, venind din nou, Stefanelli găsi pe Eminescu aplecat asupra unei foi scrise, pe care ștergea și îndrepta. Deși contrariat de a fi fost surprins, Eminescu ceti prietenului compunerea, destinată a fi publicată într-o broșură comemorativă și care înce- pea astfel:/ Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde ‘ncinge antica fruntea ta,/ C’acuma din pleiada-ți auroasă și senină/ Se stinse-o dalbă stea! (Goerge Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu)
254 | George Călinescu, „Opera lui Eminescu”, 5 volume, volumul I cu autograful lui George Călinescu
19,5 × 13 cm € 500 Dela un timp astrologia lui Eminescu se preface într’o mistică a numerilor și a științelor bazate pe calcul ce e un adevărat pitagorism. De vreme ce cheia universu- lui, își zice el împreună cu Kant, stă în modul nostru de a ni-l reprezenta și acest mod se exprimă prin rapor- turi constante, numerice, totul poate fi închis în câteva formule. Eminescu studiază cu febrilitate matematici- le, în deosebi algebra, gândind să calculeze a priori toa- te ipostazele lumii și boala îl surpinde punând totul în ecuație, până și <
200 201 255 | Eugen Lovinescu, romanele „Mite” 258 | Traian Păunescu-Ulmu, „Viața tragică 259 | „Eminescu și Bucovina”, culegere de și „Bălăuca”, prezentând viața lui Mihai și românească a lui Eminescu”, ediție texte ale personalităților culturale apropiate Eminescu (Mite) și a Veronicăi Micle princeps, 1928. Exemplarul poartă autograful lui Mihai Eminescu, publicată la Cernăuți în (Bălăuca), ediții princeps autorului. 1943
18,5 × 13 cm 21,5 × 14 cm 22 × 16,5 cm € 100 € 70 € 100 255 Eminescu rămăsese înțepenit, așa că Tancu trebui să-l Viața tragică a lui Eminescu, tragică prin blestemul de a Eminescu n-ar fi fost Eminescu, așa cum îl cunoaștem împingă de la spate, șoptindu-i: de naște cu o structură prea fină și prea delicată pen- astăzi, dacă ar fi copilărit în altă parte a țării. Influența - Du-te, mă, și zi-i mulțam frumos doamnei. tru realitatea care cere pumni, picioare și ghiare de hie- școlii cernăuțene, a profesorilor, mai ales a lui Aron El făcu un pas și-i sărută mâna. nă. Tragică prin sbuciumul torturant al unei conștiinți Pumnul și a mediului bucovinean și-au pus adânc - Iacă strolea! se minună Neagoe. Știam noi că mere superioare în permanentă activare și în continuă cău- amprenta asupra poetului. Eminescu s-a arătat recu- tot prin lună și că toacă versuri, dar nu cugetam că le și tare de sine și șlefuire a diamantului care ardea unde- noscător toată viața, ceea ce se vede de la debutul său, publică și că plac la doamne - că eu, drept oi spune, că va, în profunzimi. Tragică prin toate durerile pe care un cu poezia “La mormântul lui Aron Pumnul” și mai apoi n’am înțeles nimic. (Eugen Lovinescu, Bălăuca) destin absurd le asvârle uneori asupra unui exemplar de prin deosebita afecțiune pe care a păstrat-o români- elită. (Prefață) lor din provinciile nelibere, în general, și din Bucovina, în special. 258 256 | Teodor V. Stefanelli, „Amintiri despre Eminescu”, ediție princeps, 1914
20 × 15 cm € 150 260 | Teodor Bucurescu, „Eminescu în Banat, 256 la Sânnicolau Mare”, 1928. Exemplar cu Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin, sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noap- dedicația autorului te întreagă, dar în schimb lua mai multe cafele negre și fuma mult. Cafeneaua ce o cerceta Eminescu mai ade- 24 × 17 cm se, era cafeneaua Troidl de pe Wollzeile. Aici se aduna după amiaza foarte mulți studenți români și discutau, € 120 se sfătuiau și-și împărtășeau noutățiule din patrie. Aici lua Eminescu după amiaza cafeaua cu lapte sau o cafea Mintea lui Eminescu, pe lângă cunoașterea adâncă a neagră, cetia gazetele și asculta cu multă atențiune trecutului nostru istoric și a problemelor noastre de discuțiile tinerilor și știrile din țară. (Teodor Stefanelli, viață, a pătruns tainele cele mai profunde ale cugetă- Amintiri despre Eminescu) rii omenești. El a reprezentat, astfel, națiunea româ- nă în chipul cel mai strălucit. Cuprinzând într-o vizi- une profetică întreg neamul românesc, el a izbutit să dea generației lui, precum și celei ce l-a urmat, acea 257 | Dumitru Caracostea, sănătoasă și puternică directivă națională care a fost „Personalitatea lui M. Eminescu”, 1926 cea mai temeinică pentru realizarea Unirii. (Apel pen- tru ridicarea unui monument în Capitală poetului Mihail Eminescu, 1921) 20 × 13 cm € 80 Singurul îndreptar care ne rămâne este numele de familie: Iminovici, Ieminovici. Rădăcina neexistând nici în rusă nici în ruteană, obârșia aceasta este exclusă. 259 Nu e nevoie să alergăm nici la originea polonă, nici la cea armeană, așa cum s’a făcut. În schimb, avem chiar 257 în toponimia Munteniei indicații care ne trimet către o mai probabilă origină sud-dunăreană; Cătunul Imina din 260 Brăila și râul Iminogul din Olt pornesc, potrivit graiu- lui poporan, de la același nume Emin care ne duce spre Sud. Dumitru Caracostea, Personalitatea lui Eminescu)
202 203 261 | Eudoxiu Hurmuzaki, „Fragmente din 263 | Armand G. Constantinescu, „Cer și 264 | Ion M. Rașcu, „Eminescu și istoria românilor”, volumul I tradus de Mihai destin”, 1941, poartă autograful autorului catolicismul”, 1935 Eminescu, 3 volume, 1879 21 × 15 cm 23,5 × 16 cm 22 × 15 cm € 120 € 30 € 600 “Cer și destin” este prima carte despre astrologie tipă- Religia are în favorul ei forma gata și pozitivă, pe când Nimeni dintre istoricii români care au urmat lui rita în România, publicată pentru prima dată în 1940. curentul opus n’are nimic gata, nimic format încă. Hurmuzachi nu au fost în stare să schimbe ceva la Volumul este o surprinzătoare prezentare a destinelor Încercările de speculațiune metafizică, care culminea- aprecierea personalităţii lui Mihai Viteazul. Eudoxiu lui Mihai Eminescu și al lui Vasile Alecsandri, abordate, ză în grotesc și sunt tot atât de deosebite ca și scriito- Hurmuzachi a avut desigur mare talent de scriitor, încât de data aceasta, dintr-o perspectivă astrologică. rii lor, sînt departe de a constitui convingeri pozitive, a fost în stare să scrie într-o limbă de o frapantă ele- pentru milioane de oameni. Prin lupte ca cea de astăzi, ganţă şi de o desăvârşită frumuseţe.” (Teodor Bălan)/ prin mai grele încă, a trecut deja Biserica, ea a avut însă Eudoxiu Hurmuzachi, cu a sa lucrare “Fragmente din 263 inteligența de a-și muta punctul de gravitație cam tot istoria românilor”, scrisă în limba germană și tradusă în în țările care aveau mai mare nevoie de ea, încât tot- limba română de Mihai Eminescu (vol. 1) și Ioan Slavici deauna a aflat puteri noi și proaspete, pentru a le opune (vol. 2 și 3), are meritul e a fi primul istoric român care 265 negațiunei pure, pe care a întâmpinat-o de atâtea ori care a îndrăznit elaborarea la o scară monumentală, a în cale. (Mihai Eminescu, “Religia”, fragment din ziarul unei istorii a poporului nostru, inaugurând o nouă para- Timpul, 14 martie 1880) digmă de cunoaştere, bazată pe preceptele herdeni- ene, ce aveau în vedere restituirea spiritului naţional, redarea culorii locale şi atmosferei timpului, expunerea veridică a faptelor, detaliată şi concretă.
262 | „Omagiul lui Eminescu”, culgere de texte omagiale la 45 de ani de la moartea lui Eminescu, conține texte ale Reginei 264 Maria, Nicolae Iorga, Marthei Bibescu, Elenei Văcărescu, 1934
27 × 21,5 cm € 120 Mai am un singur dor:/ În liniștea sării/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării;/ “Îmi închin azi gândul lui Mihai Eminescu, acest bard al neamului românesc, al cărui suflet a știut să pătrundă durerea, natura și fru- mosul și să cuprindă tot ce e omenesc.” (Regina Maria, text omagial) 261 (detaliu) 266
266 | „Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu”, editat sub redacția lui Tudor 262 Vianu, 1968. Exemplar cu autograful redactorului Luiza Seche 265 | Nicolae Șerban, „Dicționar de rime”, cuprinzând și dicționarul de rime inedit al 26,5 × 20 cm lui Mihai Eminescu, ediție princeps, 1948 € 60 17,5 × 13 cm O țintă pe care dicționrul eminescian o poate urmări € 70 este prezentarea unei sfere lingvistice complete și con- crete, și, din acest punct de vedere, lucrarea Institutului Cuvintele în limba română nu au accentul tonic numai de Lingvistică se deosebește esențial de lucrările lexi- pe ultima silabă, cum e cazul în limba franceză. Acentul cografice întreprinse de același centru de cercetări mai în română cade pe orice silabă, de la ultima până la a înainte. Căci, în timp ce Dicționarul limbii române con- patra și chiar a cincea. Firește, nu pot rima între ele temporane, în patru volume sau într-un volum, prezin- decât cuvintele care au accentul pe aceeași silabă și, tă starea generală a limbii române mai noi, dicționarul din acest motiv, rimele mono, bi, tri, tetra, pentasila- eminescian înfățișează ce a devenit ea în întrebuințarea be cer, fiecare, un repertor aparte: deci, cinci dicționare pe care i-a dat-o un mare scriitor. (Tudor Vianu, într-unul. (Către cititori) Prefață)
204 205 267 | Petre Popescu Gogan, „Ecouri 269 | Eduard Gruber, „Stil și gândire”, eminesciene în arta plastică”, exemplar cu studiu de psihologie literară aplicat la opera 269 autograful autorului, 1989 eminesciană, 1888
33 × 24,5 cm 18 × 12 cm € 60 € 100 Mama imaginilor, fantazia, mie-mi pare a fi o condițiune Pasionat de rezultatele obţinute de psihologia contem- esențială a poeziei, pe când reflecțiunea nu e decât porană, influenţat de cercetările întreprinse în Franţa de scheletul, care în opera de artă nici nu se vede [...] La Frederic Paulhan, Gruber publică studiul Stil şi gândire, unii predomină una, la alții alta; unirea amândurora e în 1888. Urmând, în linii generale, „tipologia psihologi- perfecțiunea, purtătorul ei - geniul. (Mihai Eminescu) că” a lui Jean Charcot, el cercetează stilul câtorva scri- itori români, între care, în primul rând, stilul lui Mihai Eminescu, căruia îi analizează imaginile vizuale, audi- tive etc. Gruber se numără printre primii cercetători ai 270 prozei eminesciene.
270 | Mihail Dragomirescu, „Critica știențifică și Eminescu, studiu de critică generală”, 1895
24 × 16,5 cm € 80 Studiul, întemeiat pe convingerea că un singur ide- 271 al mai inalt există, idealul adevărului, are de scop să arate mijloacele de falsificare la care reprezentanții curentului subiectivist recurg, pentru a micșora valoa- 268 rea adevăraților artiști și a mări pe aceea a pseudo- artiștilor. Scopul său va fi pe deplin atins, dacă va invi- 267 oraîn sufletul altora mai abili în mânuirea condeiului, simțământul adevărului, care, din nefericire, astăzi e atât de întunecat în țară la noi. (Mihail Dragomirescu, 268 | Ilie Torouțiu, „Studii și documente Prefață) 272 literare”, 13 volume, 1931-1946. Volumul 3 poartă autograful autorului. 271 | Ion Grămadă, „Mihail Eminescu, 24 × 17 cm Contribuții la studiul vieții și operei sale”, 1914 € 400 23,5 × 16 cm Ilie E. Torouţiu, erudit cărturar bucovinean, a fost una dintre cele mai generoase şi mai pilduitoare persona- € 60 lităţi ale istoriei noastre din prima jumătate a seco- lului trecut, figură marcantă a vieţii culturale româ- Noul bibliotecar, care primise o funcție așa de potri- neşti interbelice. Torouţiu este unul dintre “cei ce s-au vită cu înclinările sale, se îngriji, chiar dela început, ca apropiat de opera lui Eminescu şi au aprofundat studiul cei care aveau împrumutate din bibliotecile celor două 272 | Ion A. Rădulescu-Pogoreanu, „Studii”, acesteia”. Nu s-a putut trece peste contribuţia funda- societăți anterioare să le restituie “României June”. (Ion 1910 mentală a lui Torouţiu adusă în editarea operei emi- Grămadă, Mihail Eminescu) nesciene. “Contribuţia critică a lui Torouţiu la discu- tarea ediţiilor lui Eminescu de pînă la el, menţionează 23 × 16 cm C. Cubleşan, este de o însemnătate fundamentală, nu numai pentru editarea de aici înainte a textelor emi- € 80 nesciene, ci pentru înţelegerea ideatică a acestora din 272 (detaliu) punct de vedere filologic”. Iar Perpessicius susţinea că Principiu al inteligenței pure: Toate fenomenele sunt, Ilie Torouţiu este “ultimul cuvânt în materie de editare a în privirea intuițiunii lor, mărimi extensive. Mărime textului eminescian”. extensivă numesc eu pe aceea unde reprezentarea părților face cu putință reprezentarea întregului (deci o și precedează în mod necesar). Nu-mi pot închipui nici o linie, cât de mică, fără ca să o trag în gând, adi- că fără ca să produc dintr’un punct parte cu parte din ea și a însemna abia prin acest act intuițiunea. (Mihai Eminescu, Axiome ale intuițiunii)
206 207 273 | Gheorghe Panu, „Amintiri de la România 275 | Nicolae Zaharia, „Eminescu, vieața și Jună”, 2 volume, 1942 opera sa”, ediție princeps, 1912
22,5 × 17 cm 19,5 × 13 cm € 120 € 100 Eminescu începe a citi traducerea. După vreo 10 ver- Cel care are cunoștință numai de activitatea literară a suri, o mişcare se face; un bărbat scurt de statură, ras, lui Eminescu, nu-l cunoaște complect. Cu totul altul cu mustăţi groase şi tăiete la capăt, cu un aer mândru, este în activitatea sa politică. Pe când în cea dintâiu ni foarte mândru, şi cu o căutătură rece intră în sală. Era se înfățișează ca nihilist intelectual; în cea de-a doua Vasile Alecsandri, îl vedeam pentru prima oară. Toată îl vedem ca om de acțiune, care propagă anumite idei lumea se scoală în picioare. Alecsandri se îndreap- de luptă, care urmărește un plan bine hotărât. (Nicolae tă înspre dl. Maiorescu, cărui îi strânge mâna, apoi dă Zaharia, Eminescu) mâna cu dl. Negruzzi şi dl. Pogor, iar pe rest îl salută cu o mică clătinare din cap şi se aşază pe un fotoliu, pe care dl. Maiorescu şi dl. Negruzzi i-l pun la dispoziţie cu grăbire. (Gheorghe Panu, Amintiri de la România Jună)
276 | Constanța Marinescu, „Postumele lui Eminescu, studiu estetic și literar”, 1912
24 × 17 cm € 80 274 | Ciprian Doicescu, „Eminescu, isvoarele de inspirație, preocupările de cultură”, 1932 Noutatea studiului Constanței Marinescu, izvorâtă din dorința de a respecta dorințele lui Mihai Eminescu și de a repara, într-un fel, postumele publicate anterior, 21,5 × 14 cm este că pornește de la o clasificare din punct de vede- re estetic și literar a tuturor poeziilor analizate, pentru € 50 ca, mai apoi, să se aplece asupra unei critici amănunțite a fiecărei bucăți în parte, cu scopul de a determina Cine s-a apropiat de personalitatea puternică a lui care dintre poezii sunt demne de a vedea luina tipa- Eminescu spre a-i pătrunde adâncurile misterioase, a rului și care, din cele neînchegate, sunt scânteerile de dat înapoi în momentul când a trebuit să-și pună între- geniu, firele de aur dintr-o grămadă de nisip, ce merită barea: care a fost stimulentul ce i-a servit lui Eminescu a fi ales și reținute. Urmarea firească a demersului este în crearea operii sale poetice. (Ciprian Doicescu, un volum savuros ce pune într-o lumină nouă scrieri Eminescu) cunoscute și necunoscute până atunci ale lui Eminescu.
208 209 277 | Dumitru Caracostea, „Arta cuvântului la 277 280 | Augustin Pop, „Contribuții documentare Eminescu”, 1938 la biografia lui Mihai Eminescu”, 2 volume purtând autograful autorului 25,5 × 19 cm 24 × 17,5 cm € 60 € 100 Intră în strategia criticii lui Caracostea disocierea apă- sată faţă de confraţi, fapt ce îl face ca pe primele 125 Subsemnații artiști români cerem de la înaltul Guvern a de pagini din “Arta cuvântului la Eminescu” să pro- ni se da zilele, ce se arată rezervate prin Monitorul nr. cedeze doar la „curăţirea” terenului. Ambiţia trată- 224 spre a ne putea hrăni onorabil cu arta noastră pe rii structurale, după model gestaltist, îi marchează atât acea scenă, la a cărei fondare am contribuit și noi; iar de puternic demersul, încât critica eminesciană ce-l cât pentru subvențiune, protestăm în numele Justiției precedă (inclusiv cea a lui C. Ibrăileanu, a lui T. Vianu de-a nu se libera nimănui, până ce nu se satisface deci- şi G. Călinescu) este pur şi simplu masacrată. Dialogul ziunea luată de Ministeriul și publicată în Monitorul nr. 280 cu aceasta se încarcă de intoleranţe, de parti-priuri 224. (Iorgu Caragialy, Memoriu, 19 Octombrie 1867)/ bătătoare la ochi. Pe Vianu şi pe Ibrăileanu îi „execută” Eminescu apare specificat de propria lui mână în fiindcă primul ar fi gherist, desfăcând „poezia de expre- componența lui Iorgu Caragialy - D. Drăgulici. sia ei”, iar celui de al doilea îi contestă valabilitatea analizelor, marcate de o viziune psihologistă, „depar- te de concepţia structurală a formei”. (Studiu introduc- tiv la Arta cuvântului de Eminescu, de Ion Apetroaie, Junimea, 1980) 281 | Ion M. Rașcu, „Eminescu și Alecsandri”, 282 | Mihai Eminescu, „România și 1936 panslavismul”, studii și articole publicate în 1944 25 × 18 cm 18 × 13,5 cm 278 | Traian Păunescu-Ulmu, „Problema € 30 Eminescu, comentarii și interpretări”, 1939. € 60 Din vibrânda “Melancolie”, toată lumea reține mai ales Exemplarul poartă autograful autorului cele două dintâi versuri, de o sonoritate atât de solem- Căci prin ce păcătuise țările românești Rusiei? Nu i-au nă:/ “Părea că printre nouri s’a fost deschis o poar- hrănit într’atâtea rânduri oștirile, nu erai țările noastre 21 × 14 cm tă/ Prin care trece albă regina nopței moartă”/ Regina adăpostul lor, doveditu-ne-am vreodată dușmani ai ei? nopței - pentru lună - e o metaforă destul de bana- Într’adevăr nu găsim cuvinte pentru a califica aceas- € 70 lă astăzi. Nu tot așa era pe vremea când poezia a fost tă pretențiune, ne cum împlinirea ei. Oare puterea cea publicată (1876). Deși nu prea frecventă, ea totuși fuse- mare a Rusiei i-ar da dreptul de a-și bate joc de lume, 278 Eminescu rămâne, până în prezent, piatra unghiulară a se întrebuințată și de Alecsandri, în “Lăcărmioare”:/ de noi, de ea însăși? (Mihai Eminescu, Opera politică, acestei culturi. Misterul și viabilitatea ei fără seamăn, “Din marginea lumeai, a nopței regină/ Vărsa’n calea ediția Crețu) chiamă o pemanentă atenție și cercetare - iar farme- noastră duioasa-i lumină” (Ion M. Rașcu, Eminescu și cu-i neșters va pluti de nedescris, mereu, ca o încânta- Alecsandri) re inefabilă... (Prefață) 281
279 | Dumitru Caracostea, „Creativitatea eminesciană”, 1943
19,5 × 13,5 cm € 70 De peste un veac, Eminescu este Eminescu nu numai prin suma textelor sale, dar şi prin suma ideilor criti- ce despre ele. Altlel spus, Eminescu este Eminescu şi prin criticii săi. În peste trei decenii de critică emines- ciană, Caracostea, condus de un plan prea ambiţios, vizând exegeza completă a poetului, a realizat câteva studii valabile, între care şi două cărţi de sinteză. Planul, grandios, posibil de înfăptuit numai pe piloni de sigu- ranţă ca (mai intâi) o ediţie completă Eminescu, care pe 279 atunci nici nu se-ncepuse, nu s-a dovedit a fi, până la urmă, simplu act de bravură. Câteva dintre coordonate nu s-au tras totuşi in gol, nu şi-au depăşit autorul. 282
210 211