Simpozion 1 SIMPOZION COMUNICÃRILE CELUI DE AL XVI-LEA SIMPOZION AL CERCETÃTORILOR ROMÂNI DIN UNGARIA (GIULA, 25–26 NOIEMBRIE 2006) GIULA, 2007 2 Simpozion Simpozion 3 Publicaþie a CUPRINS Institutului de Cercetãri al Românilor din Ungaria Cuvînt de deschidere .................................................................... 5 Vasile Dobrescu: Consideraþii privind formarea elitei economice Redactor ºi editor responsabil româneºti din Transilvania în epoca modernã .................... 9 Maria Berényi Maria Berényi: Rolul filantropilor ºi mecenaþilor în formarea vieþii naþional-culturale a românilor din Ungaria în secolul al XIX-lea ................................................................................... 22 Cornel Sigmirean: Student român la Budapesta (Sfîrºitul secolului Lector al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea) ......................... 58 Tiberiu Herdean Elena Csobai: Românii din Ungaria dupã 1945 .......................... 74 Elena Rodica Colta: Identitatea culturalã a românilor din Aletea ................................................................................... 89 Iulia Mãrgãrit: Interacþiunea graiuri – limbã literarã la nivel lexi- cal ………….......................................................................... 99 Maria Marin: Creativitate popularã reflectatã în graiurile româ- neºti din Ungaria …………………………………................ 110 Ana Borbély: Bilingvismul în ºase comunitãþi minoritare din Un- garia ..................................................................................... 120 Ana Hoþopan: Românã din Ungaria, despre competenþa ºi perfor- manþa vorbitorilor ............................................................... 132 Publicaþie subvenþionatã Tiberiu Herdean: „Jurnalul intim” în romanul românesc inter- de: belic ...................................................................................... 137 Fundaþia Publicã „Pentru Minoritãþile Naþionale Stella Nikula: EL sau EA? ........................................................... 168 ºi Etnice din Ungaria”, Emilia Martin: Piese de ceramicã în gospodãriile româneºti din Ministerul Învãþãmântului ºi al Culturii, Ungaria ................................................................................ 195 Autoguvernarea Minoritarã Românã – Sectorul II, Budapesta Sultana Avram: Elemente de kitsch în locuinþa româneascã din Ardeal – impactul asupra turismului rural. Studiu de caz: comuna Rãºinari, jud. Sibiu .............................................. 203 ISBN 978 963 86530 4 8 4 Simpozion Simpozion 5 Cuvînt de deschidere Stimaþi Oaspeþi, Dragi Colegi! Înainte de toate, doresc sã vã mulþumesc pentru cã aþi rãspuns afirmativ ºi atît de generos invitaþiei noastre de a participa la a XVI-a ediþie a Simpozionului nostru. Cu toþii ne dãm seama, nu parcurgem vremuri obiºnuite, în ultimele sãptãmîni ºi luni am fost martori chiar la unele evenimente istorice – în ghilimele fie spus – „revoluþionare”. ªi iatã-ne în plus dupã apocalipsa electo- ralã ce s-a întîmplat la alegerile minoritare din toamnã. S-a întîmplat chiar mai rãu decît s-a bãnuit. Totul întinde spre ab- surd… Împrejurãrile care ne înconjoarã, legislaþia naþionalã care ne-a pus în aceastã stare umilã, face din noi personaje care joc într-un spectacol grotesc… Trãim ºi retrãim coºmarul unui pre- zent din care nu ºtiu cum o sã ne desprindem… Teama noastrã de ridicol ar trebui sã atingã punctul ei maxim. Uneori am impresia, sîntem urmaºii lui Miticã, celebrul eponim caragialian. Trãim, vorba lui Aug. Doinaº, într-o continuã lume a lui Caragiale, „lume care trece prin noi, întocmai cum peºtii trãiesc în apã ºi apa trece prin peºti.” Ne miºcãm într-un univers al iþelor confuze, al þesãturilor indescifrabile. Legile sînt încurcate ºi se tot încurcã, relaþiile din- tre oameni sînt complicate, pline de dedesubturi ºi de manevre interesate, instituþiile se încurcã unele pe altele, gesturile simple ºi nevoile curente se exprimã ºi se rezolvã pe cãi întortocheate. Într-un numãr recent al revistei Dilema veche, Andrei Pleºu scrie urmãtoarele: „Tranziþia e marea ºansã a oamenilor de mîna a doua. ªi a treia. Într-o lume aºezatã, cu instituþii solide ºi sobre, cu valori limpezi ºi competenþe nemãsluite, asemenea oameni ar rãmîne într-un sãnãtos anonimat. Ei profitã însã de confuzia generalã, pentru a-ºi face un portret cît de cît plauzibil, pentru a se cãþãra în atenþia publicã, valorificînd mici resurse de tenacitate ºi tembelism. Uneori, 6 Simpozion Simpozion 7 ameþiþi de o nesperatã notorietate, ajung sã creadã ei înºiºi în propria Misterios, subtil ºi puternic fenomen este termenul de conºtiin- fãcãturã: se pãcãlesc singuri, îºi iau impostura în serios, nu mai ºtiu þã naþionalã! Uneori îþi vine sã zici mai curînd „subconºtiinþã”. cine sînt ºi ce pot. Lipsiþi de însuºiri notabile, dar gata sã mimeze orice Cãci o gãseºti într-o gradaþie insensibilã, în care adesea intrã în dexteritate, inºii de care vorbim seamãnã cu omul invizibil: nu pot fi mare mãsurã partea subconºtientã. E o formã complexã sufle- percepuþi decît dacã le arunci pe umeri o hainã de împrumut sau dacã teascã, în care poþi afla cele trei subdiviziuni clasice ale psihologi- îi tãvãleºti în vopsele groase. Altfel, trec neobservaþi, simpli purtãtori ei; raþionament, sentiment ºi voinþã. O formã complexã cu mult de tavã pe scena veacului.” subconºtient, dar care se alimenteazã cu elemente constante, În astfel de împrejurãri, noi cercetãtorii, îndeosebi ca oameni ai asimilate pînã la prefacerea lor în pãrþi integrante ale sufletului cuvîntului, avem o datorie a întreþinerii, a cultivãrii memoriei, a naþional. Dar uneori chiar termenul „naþional” îþi pare puþin consemnãrii amintirilor. Am convingerea cã nu existã o dorinþã expresiv. E un fel de pornire. Conºtiinþa naþionalã este deci o forþã mai nobilã unui creator, cercetãtor decît aceea de a se face care se istoveºte foarte greu ºi foarte încet ºi numai dupã generaþii exponentul spiritului comunitãþii în mijlocul cãreia s-a nãscut ºi, dacã se istoveºte vreodatã, dar care uneori poate deveni atît de totodatã, de a contribui cu talentul ºi putinþa sa - prin munca sa mare, încît contribuie într-o largã mãsurã la distrugerea organi- creatoare - la înãlþarea, bunãstarea ºi împlinirea naþiunii sale. În zãrilor politico-naþionale seculare ºi la crearea altor organizãri cei treisprezece ani de existenþã, institutul a încercat sã fie un pline de vigoare. Dar nu numai atît. Ea este o forþã sufleteascã cu promotor al cãutãrilor creatoare, inovatoare. Aici se pun eforturi evoluþie. Este vorba aici despre capacitatea noastrã de a ne con- pentru o autocercetare, o autocunoaºtere ca sã primim rãspuns strui relaþia cu trecutul ºi, prin aceasta, cu noi înºine, ca pe la întrebarea : cine sîntem noi, românii din Ungaria? experienþa, modelatoare ºi civilizatoare, a dubiului cognitiv ºi Individul nu-ºi poate alege locul în care se naºte, limba în care etic. Despre maturitatea de a nu elimina ezitãrile, oscilaþiile, trãieºte, cultura cãreia îi aparþine; omul este însã liber, într-un dificultãþile de alegere ale conºtiinþei noastre ca pe niºte simple anumit sens, pentru cã nu poate fi decît o „închidere ce se deschi- accidente sau slãbiciuni, ci de a le permite sã lucreze asupra de”, aºa cum îi plãcea lui Noica sã spunã. Pentru a da un rãspuns noastrã, sã ne adînceascã ºi sã ne rafineze sensibilitatea moralã, cu privire la ce înseamnã a fi român din Ungaria trebuie sã umanizîndu-ne ºi civilizîndu-ne în cursul acestui proces. înþelegem mai mult decît atît. Înseamnã sã ne asumãm cultura E ºtiut cã memoria colectivã nu se defineºte ca o sumã a românã, plasîndu-ne un pic în afara ei; acest lucru trebuie sã se memoriilor individuale, ci este rezultatul unei permanente producã într-un fel sau altul în sensul acelei dedublãri renegocieri ºi interacþiuni între grupuri ºi indivizi. Intrã în joc, heideggeriene: a iubi înseamnã a te transforma în obiectul iubirii aºadar, felul în care prelucrãm trecutul ºi îl administrãm în tale rãmînînd în acelaºi timp tu însuþi. relaþia noastrã cu prezentul, dar ºi în relaþia noastrã cu ceilalþi. Aceastã limbã, aceastã culturã, acest trecut trebuie asumat, Noi, prin cercetãrile noastre, ne strãduim sã contribuim la un cãci este ceea ce ne leagã, ne face sã fim ceea ce sîntem. Trebuie sã climat de cordialitate ºi respect faþã de valori. Într-un moment în ne pãstrãm identitatea! Dacã vorbeam la început de limite, pen- care cultura noastrã trece printr-o crizã de o enormã gravitate, tru a duce mai departe cultura românã trebuie sã facem apel la cînd reperele ei sînt subminate de valuri succesive de confuzie ºi nelimitele noastre. Cãci a fi român din Ungaria înseamnã sã simþi indiferenþã, a menþine o atenþie treazã faþã de opere ºi faþã de mereu nevoia sã te întorci acasã, în cultura ºi în limba ta, sã-þi fie valori reprezintã un act necesar de rezistenþã. dor de ele atunci cînd le pãrãseºti ºi sã te regãseºti pe tine o datã Cãrþile, volumele, publicaþiile reprezintã rodul activitãþii cu ele. Restul e risipire. ºtiinþifice al colaboratorilor Institutului nostru. O colecþie foarte 8 Simpozion Simpozion 9 dinamicã a prestigioasei edituri Humanitas, se recomandã în Vasile Dobrescu felul urmãtor: „Cãrþile sunt ca oamenii. Pe multe le întîlneºti la tot pasul, dar nu-þi produc nici o impresie: le uiþi imediat. Cu unele te Consideraþii privind formarea elitei întîlneºti de nevoie. Sunt altele pe care îþi aminteºti cã le-ai iubit, dar nu-þi mai spun nimic ºi cîteva care pur ºi simplu n-au vrut sã te economice româneºti din iubeascã. Dar sunt ºi cãrþile de care rãmîi cumva