JurnalulJurnalul LLiterariterar Director Fondator: G. Călinescu Publicaţie de opinie şi atitudine intelectuală Serie nouă, an XXIII, nr. 7-12 aprilie – iunie 2012 16 pagini – 2 lei Cultura incultă Inedit I Ghiocei Atare intitulare ar putea să Iată-i Mimetizaţi cu zăpada, pară că e o supunere „la modă”, pe clin de deal le trădează prezenţa deoarece titlurile eseistice cu alură antinomică sînt, într-adevăr, la puzderie, vîrful săbiuţelor verzi mo­dă, cam peste tot. Un gen voiniceii dezgheţului. sclipind în soare. de sofisticărae care se crede, tacit, că ar exprima rafinamentul inteligenţei. În cazul de faţă, însă, Yvonne ROSSIGNON – după cum sperăm să putem de­monstra prin varii fapte – Procesul comunismului: False polemici n-am intenţionat o supunere „la modă”, ci să punem în evidenţă Blaga vs Cioran ezitat să riposteze contestata­ri­lor cu adevărul că, în lumea de astăzi, vervă, de la ironia fină la expresia la începutul unui nou secol şi al Pentru început doua remarci. pamfletară. Energia stilistică şi unui nou mileniu, tărîmul culturii După felul cum s-a scris pî­nă acum structura ide­atică de o logică ca o pierde în chip spectaculos, cam despre polemicile lui Lucian Blaga, lamă de cuţit caracterizează textul pre­tutindeni, din nivelul, din se pare că domeniul, dacă nu este polemic blagian făcînd din autor un altitudinea sa valorică, astfel, încît, de-a dreptul tabu, atunci, în orice urmaş al lui Maiorescu*. materia, „carnea” acestui tărîm, caz, in­ti­midează. Şi Blaga s-a im­­­pli­ Relaţia Blaga-Cioran, mai ales în se degradează, se alterează, pînă cat într-o polemică doar atunci cînd partea ei finală degenerată în ruptura ce se metamorfozează într-un a fost provocat şi s-a simţit lezat polemică, e aproape necunoscută. soi de momîie antinomică. Ar fi de rea-credinţa sau incapacitatea Exegeţii celor doi filosofi nu s-au prea riscant să spunem că astăzi, de înţelegere a adversarilor, fie din prea ostenit pe această potecă. Pata cînd mintea omului a devenit insuficienţă intelectuală, fie din cau­ albă a fost acoperită în cea mai mare diabolico-îngerească, împingînd za dogmatismului de orice natură ar inventivitatea pînă în pînzele albe, fi fost el. Blaga, cel tăcut ca un sfinx, Ionel POPA cultura dispare. Dar nu e riscant retras în zonele înalte ozonate, nu a (continuare în pag. 5) să observăm că tot mai mult şi mai mult, altitudinea valorică a cultu­rii este hăpăită cu însetare, cu patimă,­ cu furie, de un nevindecabil morb Un luptător german împotriva al inculturii. Fireşte, incultura se regimului comunist afirmă ca un termen antinomic al culturii, însă nu unul la modul La 18 martie 2012, Consi­liul Fe­ securitate din RDG) împreună cu absolut, ca şi cum i-ai întoarce deral German, Deutscher Bundesrat, familia sa, partici­pant la mişcarea spatele să nu mai poţi zări deloc l-a ales cu o mare majoritate de cetăţenească „Noi suntem poporul” înapoia ta. Incultura e un gen de voturi, într-un con­sens dincolo de („Wir sind das Volk”), creatorul semi-analfabetism al culturii. toate partidele si tendinţele, pe Autorităţii federale de păstrare şi Sintagma „cultura incultă” ar Joachim Gauck ca noul preşedinte studiere a arhivelor STASI, care putea fi amendată de către un Roza vînturilor: Dacă n-ar fi atît de tragică în con­ al Germaniei. i-a purtat numele, a ajuns primul logician mofturos, spunînd că se­cin­ţele pe care le suferim azi, Fostul pastor din RDG, sur­ghiunit nu rezistă fiindcă ar fi o „con­ aceas­tă sinistră tactică, impusă de însăşi substratul ideologic al într-un mic sat din nord, hăi­tuit şi Pia BADER-FĂRCĂŞANU tradicţie în termeni”. Dar nu este formei noastre de guvernămînt, ar putea aştepta în linişte un nou supravegheat de STASI (organul de (continuare în pag. 13) o contradicţie în termeni, pur şi Caragiale care să o facă înţeleasă mai bine decît minuscula filipică simplu pentru că – aşa cum am de faţă. Însă, din păcate, ceasul lui Caragiale a bătut de mult. Şi sugerat – din incultură nu dispare, nimeni dintre noi nu-l mai aşteaptă cu inima deschisă. Misiunea lui Teze şi antiteze: Gherasim Luca la Paris ca şi cum n-ar fi existat vreo Caragiale a fost aceea de a pune în evidenţă defecte care ne puteau materie embrionară a culturii, ci fi fatale. Noi am rîs şi am păcătuit mai departe, fără să înţelegem „Gherasim Luca, le plus grand dispersarea unui număr de lucrări doar că, din nefericire, aceasta s-a valoarea morală a săgeţilor lui. Individul Trahanache şi individul poète français vivant, mais cu referinţă la Gherasim Luca şi degradat, s-a alterat alarmant. Mai Caţavencu au cîştigat alegerile ori de cîte ori au candidat... I-am ales justement, il est d’origine rou­ suprarealismul românesc în Ro­mânia de-a dreptul şi mai puţin preţios deputaţi, i-am suportat miniştri (adevăraţi sau plenipotenţiari), i-am maine.” (Gilles Deleuze) într-un ansamblu cuprinzînd miş­cări spus, este vorba în lumea pe care acceptat cu un fel de rezervă „bonacionă”, cum spun italienii, care din alte ţări: Franţa, Germania, Ita­lia, o parcurgem şi o trăim, de un – Anul trecut Jurnalul literar vă Spania, Portugalia... cum să-i spun? – „expresiv” regres nu trecea niciodată în faptă, ci se rezuma la un fatalism: „Lasă-i, domnule, să guverneze”. Ca şi cum a guverna ar fi însemnat a invita la o întîlnire cu Tristan Tzara Biroul de licitaţie („l’étude”) al culturii. Căci în demonstraţia la Paris (iulie-septembrie 2011) cu Binoche şi Giquello, asistat de şi în „povestea” care urmează, bea bere sau a mînca mîncare. Şi, într-o bună zi – nici nu se putea altfel – Caţavencu a şters cu mîneca sîngele persoanei umane care ocazia vînzării de obiecte şi opere expertul Domnul Claude Oterelo şi tocmai despre asta e vorba: de un de artă legate de Tristan Tzara alarmant regres al culturii. se bătuse peste Nistru, şi şi-a pus semnătura subt un armistiţiu care era adresat individului, cu toate slăbiciunile, inconsecvenţele şi de avangărzile secolului XX. Ecaterina CLEYNEN-SERGHIEV Astăzi aveţi norocul de a asista la (continuare în pag. 7) * şi confuzionismul lui impotent. Persoana umană românească nu La urma urmei, ce este cultura, acceptă bineînţeles acest armistiţiu, după cum nu acceptă nici pacea în ce constă specificitatea ei? De de la Paris, acte pe care le consideră nule şi neavenite, pentru că La Maison Roumaine vreun secol şi jumătate încoace, semnătura ei lipseşte de pe ele. în Europa s-a teoretizat atît de Vintilă HORIA mult despre „secretele” culturii, Biologia românească în regimul comunist despre „misterele” hermeneuticii ei, încît nu mă simt tentat s-o mai Printre predecesorii ştiinţelor naturii în România pot fi evocaţi, în iau şi eu de la capăt cu vreo teorie Reevaluări: La întîlnirea cu Papini principal, Nicolae Milescu (1625-1708) cu tratatul asupra animalelor pretenţioasă. Este necesar, însă, terestre şi marine, Constantin Cantacuzino (1650-1708) cu prima hartă să reamintim măcar două dintre geobotanică a pădurilor din Muntenia, Dimitrie Cantemir (1673-1723) trăsăturile specifice ale culturii, În decembrie 1946, conform precară. Crăciunul petrecut la cu Descriptio Moldaviae, cuprinzînd menţionări de floră spontană care o personalizează şi o motivea­ însem­ ­nărilor din Antilethe, scri­ Flo­renţa într-o pensiune asi­gura­ şi cultivată precum şi faună), Constantin Caracas (1773-1828) cu ză ca atare, trăsături pe care le-au itorul îşi prelungeşte demersul tă de un ordin călugăresc german Topografia Ţării Româneşti, ce conţine descrierea a 300 de specii de acceptat – explicit şi implicit – mai exilului său anticomunist prin refugiat pe Viale Michelangelo plante denumite conform nomenclaturii binare a renumitului botanist toate concepţiile despre cultură, Italia, poposind la Florenţa, în nu a fost, după cum notează sistematician suedez Karl von Linne şi J. Baumgarten cu Flora dincolo de multiplele nuanţe ca­re Ajunul Crăciunului, după ce, de diaristul, primul sărbătorit în descriptivă a Transilvaniei. le diferenţiază. Şi anume: pul­saţia la Assisi, de unde plecase ca condiţiile reale ale înstrăinării, Dezvoltarea propriu-zisă a ştiinţelor naturii începe după 1830, prin creativităţii, ca oxigen în fiinţarea să-şi piardă urmele, a trebuit să deşi frigul, zăpada şi îngheţul oamenii de ştiinţă şi cultură, întemeietori de instituţii, Mihai Zotta, se oprească cîteva zile la To­ Grigore SMEU rino, fiindcă soţia sa, Olguţa, Nicolae FLORESCU (continuare în pag. 11) Alexandru S. BOLOGA (continuare în pag. 13) acuza atunci o stare de sănătate (continuare în pag. 6)

 mul unui secol În celelalte pagini Cultură şi Divinitate - Benedict Meditaţii ortodoxe: Credem numai ceea ce vedem! scep­tic. Ei cred al XVI-lea  Clasa palatină a Regelui Mihai de Ştefan GHI­­ numai ce văd. Ei LI­MESC­ U  Cr o n i c a l i t e r a r ă despre o antologie lirică În anul 1897, o fetiţă americană, importantă, încît i-a cerut redacto­ nu cred că există ceea ce spiritele lor a lui Adrian Popescu  Caragialiana : Vintilă Horia Virginia O’Hanlon din New York, rului Francis P. Church, un om înguste nu pot înţelege.” - Domnu’ Goe şi alte figuri din exil  Pr o c e s u l c o m u ­ a trimis o scrisoare ziarului New în vîrstă şi cu mare experienţă Jurnalistul de la New York Sun York Sun, întrebînd dacă există Moş jurnalistică să răspundă. De atunci, a răspuns de fapt întregii omeniri. n i s m u l u i : Corneliu FLO­REA şi Problema Ardealului (II) Crăciun. Tatăl ei, scria ea, îi spusese pînă în 1950, cînd ziarul şi-a încetat Scepticismul, boală a unui secol  Dinu IANCULESCU: Spune-mi, Doamne, cînd să viu! - că ziarul cu pricina nu minte, că se apariţia, scrisoarea de răspuns s-a sceptic? Nu, e boala tuturor secole­ poezie  Cărţi şi scriitori străini: Ionel Savitescu şi Ion poate avea încredere totală în ceea publicat în fiecare an de Crăciun. Iar, lor! O, dar gîndiţi-vă, de atunci au Cazaban  Vi t r i n a c ă r ţ i i ş t i i n ţ i f i c e de Liviu SOLTUZU ce scrie în el. „Am opt ani” scrisese începînd din 1977, cu ocazia Marii trecut atîţia ani! Mai mult de un  Ilie MIHALCEA - Corespondenţă d e l a PARIS: De ea. „Unii prieteni ai mei spun că Sărbători, ea se tipăreşte în fiecare secol, de mari progrese ale gîn­ la Fukushima la magia cărţii  Mai semnează: Georgeta Moş Crăciun nu există. Vă rog să-mi an în Welt am Sonntag. dirii noastre. De mari progrese ale spuneţi, există un Moş Crăciun?” Citez cîteva cu­vinte din scri­soa­re: DRĂGHICI, Alexandru HERLEA, Dumitru Horia IONESCU, Directorului ziarului New York „Dragă Virginia, prietenii tăi n-au Lidia STĂNILOAE Zeno MILLEA, Titu POPESCU, Corneliu VASILE ş.a. Sun i s-a părut întrebarea atît de dreptate. Ei sînt bol­navi de scepticis­ (continuare în pag. 8) 2 Jurnalul literar

căzuţi în spatele frontului, Monumentul Istoria realităţii sau realitatea istoriei: Clasa palatină a Regelui Mihai Cercetaşului (singurul în toată Europa!). Dintre oamenii de cultură români, istoria Descendent pe linie maternă din familia 25 octombrie, când împlineşte 9 ani. Duşa şi Gheorghe Gămadă, fii de ţărani; fenomenului reţine nume celebre de Heliade Rădulescu, comandorul Ion Prin aceasta doresc ca legătura ce Ion Jurchescu, fiu de învăţător; Walter cercetaşi precum Grigore Antipa, Tudor Benone Petrescu (1919-2007), absolvent există între Dinastie şi Oştire să fie Heltman, fiu de profesor; Kovacs Ivan Pall, Arghezi, G. Călinescu, Mina Minovici, al Liceului Militar „Nicolae Filipescu” de întărită încă mai mult şi că El chiar din fiu de preot reformat; Constantin Malaxa, Mircea Eliade... la Mănăstirea Dealu, promoţia 1930-1938 copilărie să simtă mândria de a purta fiu de industriaş; Lascăr Zamfirescu, fiu de În spiritul modului de a acţiona al a Regelui Mihai I, autor, între altele, a haina ostaşilor, graţie credinţei căreia diplomat; Ion Dinulescu, fiu de muncitor... cercetaşilor din toată lumea, mai ales unor lucrări precum Cu distrugătorul marii Mei înaintaşi au putut înfăptui Programa şcolară, se spune, nu diferea în în cadrul „lecţiilor de sinteză practice” Regele Ferdinand în misiune (1997), independenţa şi unirea tuturor Românilor, linii mari de cerinţele pregătirii şcolare ale de pe teren, elevii palatini îşi căleau Mihai Viteazul (2001), Mănăstirea Dealu sub o singură coroană. elevilor care urmau cursurile obişnuite ale trupul călătorind cu trenul, mărşăluind pe (2002), Ion Heliade Rădulescu (2002), Iubite Domnule Ministru, să credeţi în liceelor din toată ţara. Singura deosebire distanţe lungi sau dormind în corturi şi este primul care mi-a vorbit cred despre sentimentele Mele de dragoste”. importantă se referă la „lecţiile de sinteză folosind cu chibzuinţă toate condiţiile pe „clasa palatină a regelui Mihai I”. Parcă Ss/Carol, practice” care se desfăşurau sub formă care le oferea terenul, pentru desăvîrşirea îl aud pe încă agilul la 80 de ani „don Sinaia, 5 octombrie 1930 de aplicaţii în situri istorice, gospodării pregătirii fizice şi morale. Din păcate, comandor”, cum îl gratulau cunoscuţii, ţărăneşti, mine, muzee, grădini botanice, căzut în admiraţia naţionalismului falan­ spunîndu-mi: „Dragul meu, după ce Carol Prin ordinul de zi din 22 octombrie Delta Dunării, versante muntoase etc. etc. gelor de Hitlerjugend germani, Carol al al II-lea a revenit în ţară şi a ocupat 1930 al colonelului Pascu, comandantul O atenţie specială se acorda în şcoală II-lea, prin Decretul din 24 iunie 1937, tronul în 1930, relaţia sa cu succesorul liceului de la Dealu, principele Mihai a sportului (gimnastică, schi, drumeţie, desfiinţează dintr-un condei minunata şi... «antecesorul» (zîmbeşte!) Mihai fost înscris într-adevăr aici în clasa întîi călărie, tenis etc.), element de pregătire descărcare de energie şi entuziasm tine­ I (n.1921) a fost, trebuie să înţelegi, – „Promoţia Măriei Sale Mihai”. Potrivit considerat, potrivit spiritului adagioului resc a cercetăşiei româneşti, înfiinţînd şi una foarte specială... Teribil de blamat colegului său de clasă, tîrgovişteanul latin cunoscut, esenţial pentru asigurarea controlînd aşa-zisa Strajă a Ţării în frun­ în interiorul unei familii de bine ştiută Ion Benone Petrescu, Mihai avea să se unei armonioase sănătăţi. te cu Marele Străjer, calitate în care se tradiţie conservatoare şi, în plus, atît de întîlnească însă pentru prima dată cu Elevii clasei palatine aveau un adevărat autoproclamă! Organizaţi strict milităreşte arborescentă în Europa, Carol al II-lea colegii de aici de-abia în iunie 1933 cult, care, de altminteri, era încurajat în centurii, cohorte şi falange, fete şi s-a străduit din răsputeri să convingă cînd a participat, alături de tată său, atît de regele Carol al II-lea cît şi băieţi îmbrăcaţi în uniforme, cu drapele pe toată lumea că acest copil şi nu cel la manifestările organizate de liceu la de profesorii şcolii, pentru practicile, şi fanioane (batiste), străjerii participau rezultat din căsătoria cu Zizi Lambrino încheierea anului şcolar respectiv. Faptul e morala şi spiritul cercetăşiei pe care masiv la defilări pe muzică de fanfară, este urmaşul de drept la tronul României. întărit şi certificat şi în cartea de amintiri aceşti tineri le adoptaseră cu entuziasm. manifestări în cadrul cărora era proslăvit Drept consecinţă, i-a conferit, după Şoimii de la Mănăstirea Dealu exclusiv Carol al II-lea şi un naţionalism ce a ridicat regenţa, ca o asigurare în semnată de mănăstirenii Nico­ belicos ce avea să conducă la o formă de plus a acestei succesiuni, titlul inventat, lae Roboiu şi Sorin Enescu (pe monarhie şi dictatură absolută... Această desigur, de Mare Voievod de Alba Iulia... care am avut privilegiul să-i aberaţie (străjeria) emanată de la o minte Pentru instrucţia lui, după ce mai întîi cunosc personal în 1994; azi care, deşi a fost cu generozitate aproape a vrut să-l trimită la studii în Anglia, dispăruţi dintre noi). Cei doi trec de cultură şi oamenii de condei, nu o la 9 ani l-a înscris la Liceul Militar amănunţit în revistă momentele dată şi-a pierdut uzul raţiunii, avea să (devenit, din 1932, «de gardă») de la vizitei regelui Ca­­rol al II-lea şi fie desfiinţată în 1940, imediat după Mănăstirea Dealu. În «Şcoala Şoimilor» a Marelui Voievod de Alba Iulia momentul abdicării lui Carol al II-lea din apropierea, precum ştii, necropolei din iunie 1933 la Dealu, ocazie ca urmare a cedării de către România a domneşti de aici, Mihai I era însă elev cu care alteţele lor asistă şi la Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ardealului extern («onorific»), aşa cum a fost şi la concertul extraordi­nar de vioară, de Nord şi Cadrilaterului... Şcoala de Ofiţeri Mecanici de Aviaţie de susţinut în sala de gim­nas­tică, de Clasa palatină a regelui Mihai, absol­ la Mediaş, începînd din 1932. Adevărata fiica de 13 ani a profesorului de vită cu un examen final de viitorul şi temeinica formare a actualului Rege muzică de aici, Aurel Bobescu, monarh, alături de colegii săi, în 1940, Mihai I s-a realizat, deosebit de riguros, nimeni alta decît viitoarea mare a beneficiat în cei 8 ani de existenţă te asigur, în cadrul Şcolii regale de la violonistă Lola Bobescu, pe de un corp profesoral deosebit. Limba Palat care a funcţionat, între 1933-1940, atunci elevă a Conservatorului română şi religia erau predate, de pildă, cu o clasă de 12 elevi în cadrul unui de Muzică din Paris... de academicianul preot profesor Nae pavilion din incinta Palatului Regal din Sarcina creării clasei palati­ Popescu (Nicolaie M. Popescu), tatăl Bucureşti! Fiindcă elevii, printre care şi ne a regelui Mihai, la sugestia viitorului mare actor Mihai Popescu. La Alteţa Sa, Mihai I, învăţau şi locuiau «la lui Nicolae Iorga şi Dimitrie istorie, tinerii palatini îi aveau profesori palat», această clasă ce figura în scriptele Gusti, a fost încredinţată unei pe la fel de cunoscuţii Nicolae Iorga Colegiului Sfîntul Sava, a fost numită şi comisii care în tot anul 1932 a (acesta, se spune, a ţinut o lecţie de «clasa palatină a regelui Mihai»”. căutat şi recrutat din toată ţara pomină direct pe ruinele Cetăţii Suceava!) Frapantă, informaţia mi-a stîrnit ime­ pe viitorii colegi ai principelui. şi Constantin C. Giurescu. Psihologia era diat curiozitatea, dar comandorul Benone Ei trebuiau să fi intrat la liceele predată de Vasile Băncilă, în unanimitate Pe­trescu, om vechi şi învăţat de care, de lor cu media zece, să fie perfect apreciat de şcolari drept cel mai plin de alt­fel, pot spune, că m-a legat o amiciţie sănătoşi şi agreabili la înfăţi­şa­ har dascăl. La geografie, unde Mihai I de­ferentă, nu mi-a putut-o satisface ofe­ re. Tinerii trebuiau să reprezinte se număra printre fruntaşi, venea cînd rin­du-mi toate amănuntele pe care le toate provinciile istorice (Ţa­ra Simion Mehedinţi, cînd Ion Conea. do­ream eu. În timp, fără să fac aproape Românească, Moldova, Ar­­­ Christian Musceleanu preda fizica şi ni­mic special, am descoperit singur şi deal, Banat, Bucovina, Ba­sa­ chimia, alte două materii la care excela s-au ordonat firesc o sumedenie de date ra­bia), toate categoriile so­ciale, prinţul. Ştiinţele naturale erau acoperite la şi detalii, subiectul s-a rotunjit de la toate confesiunile şi cele trei Regina Maria şi Mihai, Mare-Voievod de Alba-Iulia catedră de N. Mumuianu, matematica de sine, s-a îmbogăţit şi nuanţat. În 2001, minorităţi naţionale importante I. Gh. Bratu, franceza de Leon Theveneu, cău­tînd cu totul altceva, bunăoară, am ale ţării. Aşa cum aprecia acum cîţiva Nu existau manifestări publice notabile germana de B. Capesius, desenul şi des­coperit în Monitorul Oficial nr. 238 ani Ion Jurchescu, unul dintre ultimii ale cercetaşilor, altminteri foarte bine muzica de Nicolae Saxu (acesta, cunoscut din 10 octombrie 1930 scrisoarea adresată supravieţuitori palatini, „bunul simţ, „organizaţi” la nivel naţional, la care compozitor de corale, era profesorul cu de Carol al II-lea generalului Nicolae mîndria de a fi român şi spiritul cama­ elevii palatini să nu ia parte alături de care regele a trecut în particular primele Condeescu, Ministrul Armatei, prin care raderesc erau trăsăturile ce-i defineau pe regele Carol al II-lea însuşi. Trebuie spus trei clase primare!), gimnastica de col. îi solicita înscrierea fiului său la Liceul toţi aceşti copii”. că, născută în Anglia, încă din 1908, graţie Emil Pălăgeanu, unul dintre fruntaşii la de la Mănăstirea Dealu: Şcoala a început la 30 ianuarie 1933, celebrei Scouting for Boys a lordului nivel naţional ai cercetăşiei... apoi, pînă în 1940, inclusiv, se deschidea Robert Baden-Powell (probabil cartea cea Privită din perspectiva personalităţii „Scumpul Nostru Ministru Al Arma­tei, cu precizie de metronom la 1 septembrie. mai vîndută din toate timpurile!), această armonioase a regelui Mihai (toţi palatinii Tradiţia creată de Regele Carol I, ca Fiecare an şcolar debuta la reşedinţa regală mişcare a tinerilor care îşi cultivau şi au fost în vremuri grele caractere ade­ principii României, în decursul anilor lor de la Peleş pentru ca după Bobo­tează să fortificau în acţiuni practice altruismul, vărate!), experimentul didactic regal şcolari, să fie înscrişi în controalele unui se mute în incinta Palatului Regal din libertatea gîndului şi faptei, curajul, poate fi trecut în beneficiul de inventar liceu militar, doresc să o urmez şi EU. Bucureşti, actualmente Muzeul Naţional forţa, sănătatea, prietenia, devenise şi la al domniei lui Carol al II-lea ca un fapt În consecinţă, veţi însuma, Domnule de Artă. Printre colegii de clasă palatină ai noi, după Primul Război Mondial, cea de pedagogie aplicată pe cît de insolit în ministru, pe iubitul MEU fiu Măria sa principelui s-au numărat Mircea Ioaniţiu, mai consistentă mişcare de cheltuire a practica învăţămîntului românesc, tot pe Mihaiu, Mare Voievod de Alba Iulia în fiu de librar român, viitorul secretar spiritului şi energiilor tinereşti. În 1925, atît de rodnic... controlalele Liceului Militar «N. Filipes­ particular al regelui; Dan Cernavodeanu, la Tecuci a fost ridicat prin subscripţie cu» de la Mănăstirea Dealu, pe ziua de fiu de ofiţer; Rodion Chiaburu, Gheorghe publică, în amintirea tinerilor cercetaşi Ştefan Ion Ghilimescu La Maison Roumaine: Programul de conferinţe Punctul pe i Într-o carte, recent apărută, Escale în - iarna şi primăvara 2012 - croazieră (Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2011), satisfăcută în faţa unei proiecţii narative 21 ianuarie 2012: Învăţământul superior în România. Poziţionare internaţională, Constantin Cubleşan încearcă o reabilitare „naţionale” deosebit de ciudată, inexactă Prof. univ. Şerban AGACHI, Preşedintele Consiliului Academic al Universităţii critică, la nivel românesc, a lui Constantin şi profund falsificată, a tragediei neamului „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca Virgil Gheorghiu, autorul romanului de nostru implicat în al doilea război mondial, succes mondial – Ora 25. La pagina 8 a aşa cum ea se înfăţişează în, să zicem, 18 februarie 2012: Valoare şi patrimonial uman (cu exemplificări din cultura acestui volum de comentarii şi interpretări aproximativul „roman” al lui Constantin ştiinţifică şi tehnica românească), Prof. univ. Radu Munteanu, Rectorul Universităţii critice, domnia sa, autorul, menţionează Tehnice Cluj-Napoca diferenţierea în abordarea poziţiei de „Escale” parşive şi nu 17 martie 2012: Biologia în România în perioada comunistă, Dr. Alexandru Bologa, romancier, memorialist şi eseist religios Directorul Institutului de Cercetări Marine Constanţa a scriitorului parizian cu servicii creştine în Virgil Gheorghiu. „Explicaţiile – consideră ultima perioadă a vieţii, la Capela Ortodoxă Constantin Cubleşan – sunt multiple, 21 aprilie 2012: Români în cultura şi istoria Rusiei şi Matematica aplicată şi a Ambasadei României în Franţa, observînd aproape stranii uneori (...). Important e cercetările cosmice, acad. Evgheni Grebenikov (cetăţean român de origine română), contrastul în aprecierea „unei glorii pe care de reţinut însă că statutul de scriitor îi va Directorul Institutului de cercetări matematice al Academiei Ruse nu toţi confraţii români aflaţi în diaspora fi mereu atacat şi comentat, de-a lungul 12 mai 2012: Roşia Montană, Ioana Bogdan Cătăniciu, arheolog-cercetător la Institutul au primit-o cu bucurie”. anilor pînă azi, între negaţia violentă (de de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca al Academiei Române Nu ştim şi ne-ar fi greu să stabilim la Virgil Ierunca la Nicolae Florescu) pînă cu exactitate de ce aceştia, confraţii, ar la receptarea ultra elogioasă.” 9 iunie 2012: Colaborări franco-române în domeniul astronomiei, Magda Stavinschi, fi trebuit să arate în exilul lor, mai mult Nu dorim să discutăm aici care au fost astronom-cercetător la Institutul Astronomic al Academiei Române sau mai puţin anticomunist, o înţelegere argumentele lui Mircea Eliade atunci cînd a Jurnalul literar 3

tipar goetheean: „Cînd a expresiei. Extazul la care ajunge ridică Cronica literară: Adrian Popescu şi antologia sa de autor nu dă încă bruma că­ naturaleţea la stilul sincerităţii. lătoresc supus / în dul­ S-au remarcat multe lucruri bune şi O iniţiativă foarte bună a Editurii Pa­ care transformă senzaţiile prea aspre în cea Bucovină, în Ţara mea de sus, definitorii în poezia lui Adrian Popescu. ralela 45 a dus la formarea unei adevărate senzaţii gata de metabolizat, în oferte / pădurea străluceşte şi arborii par O parte dintre acestea apar, involuntar, co­lecţii de Poeţi laureaţi ai premiului sufleteşti transmisibile. Autorul acceptă magi, / cunoşti tu oare ţara pădurilor reluate în noile comentarii, tocmai datorită na­ţional­ de poezie Mihai Eminescu. un tipar mai larg pentru aceste decantări de fagi?”. unităţii de fond a poeziei, prezenţei ei Apariţia cu nr. 16 ne oferă o antologie care filtrează senzaţiile, le pot primeni Toate volumele ulterioare vin cu cîte bine circumscrise. Ne-am asumat acest de autor al­că­tuită de Adrian Popescu şi după eliminarea zgurii inevitabile. Citim o contribuţie la acel edificiu care poartă risc, pentru a o defini din nou. Primul are la bază în­trega lui operă poetică, sub poeme mai dezvoltate absolut admirabile denumirea de poezia lui Adrian Popescu. care trebuie să înţeleagă aceasta este un titlu sta­bilit de autor: Ieşirea în larg. în totul, precum Parcă ies din ceţuri, poetul însuşi: orice omagiu se bazează pe Situîndu-se la vîrful expresiei poetice Drumul tatei, Copil matur. Din acesta din lucrurile observate deja de alţii. actuale, colecţia pare puţin hazardată urmă, citez o concluzie: „Un joc e lumea, Gustînd din „infernale fluide”, simte în aria interesului slab pentru poezie de Dumnezeu a vrut, / ca să se joace, dintru că „o mie de sori în orbitele mele se astăzi, dar ea, pe lîn­gă faptul că acordă Început, / învaţă să te joci, copil matur, vor deschide”, obţinînd cîntecul: „Dă-mi autoritate poeţilor re­uniţi, face un pas / cîştigi sau perzi, jocul să fie pur” – un cîntecul. Chiar dac-ar fi cel din urmă, / decisiv pentru livrarea lor istoriei literare, îndemn la puritatea căutată pentru găsirea fulgere despică bolta de safir a văzduhu­ pe cale de constituire din suma operelor „porţii de rai”. lui, / vara adolescenţei mele încă puţin şi a interpretărilor lor critice. Parcurgînd volumele lui Adrian Po­ o mai lasă, / o dimineaţă începe severă, Antologia alcătuită de Adrian Popescu pescu, chiar în antologia făcută de autor, sub semnele frigului”. Din „zgura zilnică debutează cu un set de Poezii noi (2010), se observă unitatea de ton şi de prestaţie a deprinderilor mărunte” se desprinde care dau măsura împlinirii sugestiilor din lirică a întregii sale opere. fiindcă aude „voci binevoitoare”, unde l-a volumele publicate pînă acum. Fixează Umbria (1971) defineşte liric inspiraţia ajutat o „zeitate abstractă” care îi arată ele imaginea poetului? Aceasta poate fi lui italică. Starea de graţie peninsulară „încăperile vaste de dedesubt”. E inspirat văzută în cadrele mirării emoţionale, cu semnalizează efectul obţinut prin puri­ de sacerdoturi mirene, ca acea „probă cu graţii juvenile şi frustraţii adolescentine, ficarea transcrierii impresiilor. Legile polen” care-i deschide „graiul primordial” pe care le poartă cu mîndrie, chiar bravînd obiective devin permisibile fiindcă-l („Proba cu polen se pare prietene că e riscurile de a nu fi la modă. Uimirile acceptă ca „smerit supus”: „Uneori merg cea mai sigură, / el se depune în noi din lui sînt esenţial emoţionale fiindcă îi aşa prin cetate, / Uneori trec aşa, prin nu ştiu ce tainice începuturi / ne îmbibăm articulează candoarea la asimilarea re­ apus, / De stau mai mult, cum e firesc, cu polen de cînd ne naştem în lume / şi alităţii. Sufletul poetului secretează / La curţile sale ca smerit supus, / În asemeni albinelor unşi cu mirul grădinii continuu bemolii purificării senzaţiilor timpul său dumnezeiesc. / Trandafirul pe frunte / silabele noastre fragede primite, rînduite apoi în trasee non- aude, trandafirul aude, / O lege blîndă zumzăie-n graiul primordial”). beligerante care îl protejează, pe care se mă îngăduie acolo”. Aşadar, călătoria continuă (ti­tlul poate mişca dezinvolt. (Un capriciu favorabil al lecturii mi-a unui volum din 1989): „Călătoresc Amintirea dobîndeşte acum rolul fil­ pus sub ochi un fragment dintr-o scriitoare de o viaţă sînt mereu pe cale / spre trului decisiv, ea se manifestă proporţional italiană care se potriveşte de minune peştera aceea miraculoasă unde / trebuie cu vîrsta şi este activată pe măsură. În acestei exaltaţii dinspre natură spre să-mi depun şi eu darul umil./ Mai am Umbria, toposul liric al începuturilor divinitate, prinsă în putinţa scrierii unor Prin fiorul locurilor, el percepe un fior de mers, cît încă nu ştiu”. Şi conti­ sale poetice se întoarce acum ca „un versuri de dincolo de fire: „În tăcerea de transcendent, un fior al misterului care nuă în acelaşi registru mirabil care ins greoi şi lent“, punînd sub starea nespus care domnea, vederea munţilor îi inspiră un ton oracular, o stare de scoate dinlăuntru peceţile, cînd „nebunia întrebării disponibilităţile („O, vreau să apropiaţi şi linia abia bănuită a celor mai evlavie în faţa „bucuriilor nedefinite”. mea sacră învinge raţiunea prudentă”, prind intrarea-n port / a navei care-şi îndepărtaţi îi deşteptau în suflet o bucurie El dibuie urmele divine din lume prin stînd „sub cupola unui tril” pătruns de are scris pe bord, / numele meu, cu ciudată şi îi dădeau senzaţia unor versuri personalizarea ecourilor biblice şi apoi identificările afective („Plopi, fraţi ai litere latine”). Amintirea îl stăpîneşte scrise de mîna atotputernică a unui poet exteriorizarea sensibilă a credinţei. Ter­ adolescenţei mele extatice şi văratice, / şi-i reglează metabolismul afectiv dintr-o divin pe pagina celestă a orizontului” – menii religioşi vin în apropierea vieţii creioane scriind versuri eminesciene pe „poveste / unde-am ajuns tîrziu”. Sorgin­ Grazia Deledda, Cenuşă. Incendiu între cotidiene, imprimîndu-i profunditatea azurul tulburat de neînţelegere. / Cum am tea sa intelectuală italică stabileşte un măslini, Editura Dacia XXI, 2011.) care lipsea. E întreaga sa poezie o tresărit, recunoscîndu-vă stirpea, la mii fel de echilibru în amintiri, certificîndu-i Curtea medicilor (1979) dă glas entu­ îmbinare între cotidian şi profunzime, de kilometri, / înconjurînd o paradisiacă apartenenţa: aici se simte „ca peştele ziasmului poetic crescut pe descoperirea de unde se naşte o stare de seninătate, grădină, în nordul italic”). Pentru ca, în în apă” şi poate pătrunde „în grote de Italiei, a acestui panaceu care celebrează de înţelepciune cîştigată, ca o stare de volumul Ucenicul ascultător (2002), să se smarald”. fără motivaţie aparentă: „cum ai păşi binecuvîntare. Perceperea acestui fel de ipostazieze ca pătruns cu har din creaţia Amintirea este şi depozitul fiorilor din autostradă în vechea şosea romană, poezie nu are de întîmpinat nici un fel divină: „Un S, o sîrmă-ndoită de degetele presimţirii, care tot în Italia se împlinesc, / Via Appia sau Via Flaminia, / cum ai de dificultate, fiindcă vine dintr-o stare lui Dumnezeu / între police şi index, / precum răsaduri ale conlucrării de-o viaţă: da săpînd peste o brăţară etruscă, / peste auctorială condescendentă şi tranzitivă, între pedeapsă şi inspiraţie, / asta sînt eu „Se coc la focul dintre două timpuri, / un opaiţ de aur, peste un pandantiv, / de iubire biblică pentru semeni. de-acum. Un om în formă de S”. Ciorchinii grei ai vinului ceresc, / Sub deprinzi nume de fluvii şi dealuri, / de Semnul credinţei este descifrat în lu­cruri Poetul se lasă în voia dicţiunii narative, raza unor alte anotimpuri. / În altă lume, plante şi fructe, soiurile nebotezate încă mici şi în împrejurări nespectaculoase, pe care o îmbogăţeşte mereu cu splendori de pe-acuma cresc... / Se-apropie. E-aici, / sînt cele mai dulci. Cît de tînără eşti”. de aici vine cantabilitatea poeziei, prin metaforice. Prima desfăşurare, cea a aproape bate / Cel care-nnoieşti tot şi Autorul se lasă în grija naturalului, căruia punerea în relaţie a simbolurilor biblice cu povestirii, este o captatio benevolentiae, toate”. Italia, Bucovina şi Clujul sînt îi dedică inscripţii de locuit („Stolul de imediatul experienţei umane. Asamblarea ca să poţi apoi gusta disparitatea poetică toposurile care-i înfioară sensibilitatea, electroni e o privelişte mai aleasă decît / o cotidianului şi a simbolurilor religioase îi prin metaforele presărate ca şi cum s-ar „lăuntricul foc” pe care-l simte, deşi livadă de parmene aurii?”), exercitîndu-şi inspiră o adresare limpede, fără echivocuri alcătui de la sine în discurs, neforţat, ca o „adînc zgîriat de vreme”. Ca în felul „camera obscură a memoriei – revelatorul şi ambiguităţi. De aici vine şi elogiul glazură ce vine din inspiraţie divină („Pe maeştrilor de a gusta arta, cînd are nevoie amintirilor mele”. Se evidenţiază arta naturii înconjurătoare, din înţelesurile geamul fostei mănăstiri Marianum, observ să fie doi, spre a putea împărtăşi fiorul, aparte a poetului de a trece în alte simple pe care le conservă. Poetul are o tremurul mărunt, / zbaterea frunzelor poetul se instalează în transcendenţa registre, asumate, însuşirile obiective, dîrzenie aparte în a releva alte înţelesuri unui plop, ca nişte semne / de adio, sau imediată, în tranzitivitatea dublului: „Dar personalizîndu-le: chitul de la ferestre decît cele care se văd prima oară. de bun-venit, / e primăvară, oricum, şi mie-mi place să vin cu tine în acest punct îl simte „senzual şi uleios”, o menghină Locul are un înţeles magic: Bucovina sevele lucrează spornic după Înviere”), ca din univers, / unde, aproape de mare, pe o este văzută „delicată, căptuşită cu pluş”, – „Ţara mea de sus” – este cîntată în într-o „catedrală / Adriaticală”. limbă de pămînt / ca un antic, marinăresc lumina stelelor este percepută ca un „sîn­ sonuri eminesciene, prin care sînt venerate Adrian Popescu este configurat, prin mormînt, / privesc tulburat, iar şi iar, ca-n ge aspru” etc. Acest foc sacru îl fixează minunile fruste din acest binecuvîntat loc vo­­inţă auctorială de antologator, ca un po­et prima zi, / un desen primar, din pietre”. în „veşnica Vară” care-i disponibilizează din ţară. Este o coincidenţă a locului cu care este „în stare să treacă dincolo de Po­etul se declară un vagant damnat („Am denumirile pe care le dă, necăutîndu-le în adîncimea simţirii. Poetul scrie o Laudă mode şi timp” (Ion Pop). Peste tot rămîne boa­la călătoriilor în sînge”) şi-n felul cum dicţionare, căci strălucirea lor este păstra­ a sării, unde reuneşte autoportretizarea aşa cum se autoportretizează: „Vă rog să ob­servă lucrurile concentrează modul în tă în „amintirea mea planetară”. Din sumară cu elementul coagulant al „sării mă ajutaţi, domnilor fizicieni, sînt un / care-şi scrie poeziile: cruzimea dinafară amin­tiri înfloresc ramificaţii subiective, italice” cu gust de Cacica. poet cuviincios, naturist, tradiţionalist, este trecută în tandreţe şi ironie. fierbinţi şi policrome, într-un nou cîntec La Adrian Popescu contemplarea vi­ne îmi plac băuturile / tari din fructele Autorul se lasă în protecţia lor fiindcă pe care „sîngele meu îl murmură, nu din comunicarea directă a înţelesurilor, aşa­ pădurii şi mesele sărbătoreşti, nu mă îi salvează sufletul. Poezia vine ca o gura”. Poetul se află la vîrsta răscrucilor cum misterul din misterul ceremonialuri­ prea / îndoiesc de cuvinte, el de ce se stavilă a asalturilor „cruzimii”, oferindu-i pentru orice artist. lor obişnuite. Puritatea este o etică a îndoieşte de mine oare?” (poezia Unde răgaz să le cînte, după ce le observă Acum i se clarifică liric şi afecţiunea acestor ceremonialuri. Astfel se dezvoltă fuge mercurul). şi se înfioară de prezenţa lor. Poezia pentru Bucovina, citită într-o poezie un rafinament al situaţiilor cotidiene care devine, astfel, un filtru al sufletului, omagială de gală, unde foloseşte şi un celebrează seraficul prin eleganţa simplă Titu POPESCU Punctul pe i Acestea, desigur, în cadrul unui „România cultural”, iar după sutană – a popii Gheorghiu – ascunde ea recomandat pe Constantin Virgil Gheorghiu exil românesc anticomunist în aceea reprodusă integral în volu­ cumva un impostor?” în persoana amintită.­ atît pentru traducerea în franceză a textului Franţa. Asupra afirmaţiei lui mul de interviuri Resemnarea Întrebarea este de-a dreptul ridicolă şi atunci său literar scris în limba română, cît şi Virgil Ierunca şi, nu mai puţin, în cavalerilor (Ed. Jurnalul Literar, şi acum, precum şi „jocurile” revoltătoare pentru prezentarea introductivă, la Paris, faţa celor ale Monicăi Lovinescu, 2002), carte semnată de Ileana politic ale romancierului şi deopotrivă ale semnată de un gînditor de talia şi prestigiul ce chiar indică pe baza unei Corbea şi Nicolae Florescu. Tot „preotului”, dar ea se justifică mai ales prin lui Gabriel Marcel, ce i-au deschis ambele, declaraţii făcute de „exilatul” acolo am încercat să descifrăm şi încercările disperate ale stîngii ideologice de sub ceauşism, Mihai Pacepa, po­ziţia adoptată greşit de Mircea franceze şi acum la fel de puternică precum mai puţin... securistice numele de cod al „scriitorului” Elia­ de­ în momentul publicării Orei în anii ce au urmat ultimei conflagraţii parizian, acţionînd în securitatea 25 în ediţie franceză. De altfel, mondiale, de a evita, bineînţeles, propria în fond, „drumul celebrităţii” narative. Anei Pauker nu altfel decît ca autorul Huliganilor a regretat­ pînă ei încriminare prin încadrarea în susţinerea Este însă clar că, în cazul lui Virgil Ovidiu – atenţie la similitudinea la moarte eroarea comisă atunci. unor astfel de discutabile explorări ale Ierunca, aspectele abordării critice în „agentului exilat” cu exilatul erou al În ceea ce ne priveşte, am căutat să condiţiei „serviciilor secrete”. Sînt fapte analiza respectivei cărţi se bazau, în romanului Dumnezeu s-a născut în exil, analizăm o „operă literară” plină de pe care radiera nu le poate înlătura şi nici mod evident şi, de asemenea, recunoscut scris de Vintilă Horia şi premiat în anii falsificări securistice ale istoriei şi de nu pot fi evitate printr-o aparentă uitare în de comentator, pe o dispută mai veche ’60 ai secolului trecut, dar denigrat într-o comportament ticăloşit moral al unui desconsiderarea adevărului istoric scuzînd de ordin politic şi, totodată, de ordin întreagă campanie de C.V.G. – nu stăruim „scriitor” ce i-a determinat pe cei de la astfel comportamentul imoral al unui penibil ideologic, ce transformaseră peste noapte, aici, căci am făcut-o pe larg în convorbirea Paris Match, nu mult după scandalul angajat al securităţii de la Bucureşti. în „exil”, un „agent al Gestapo-ului” cu cei doi „împricinaţi” realizată la Paris trîmbiţat al scrierilor lui Constantin Virgil într-un infiltrat „agent al Bucureştiului”. în 1998, cînd a şi fost radiodifuzată la Gheorghiu, să se întrebe dacă „această Nicolae FLORESCU 4 Jurnalul literar

n-am îndrăznit să încerc să-i spun că în ciuda independenţă a României (repet: cu ajutor Bacovia, Barbu, Ion Pillat, Nichifor Crainic, Procesul comunismului ostracizării şi a „embargoului” el a continuat chinez!!!), iar, în acelaşi an, se deschid Adrian Maniu, Minulescu, Voronca, Vinea, să fie pentru noi unul dintre cei mai importanţi porţile puşcăriilor; cei a căror „vină” a fost Cotruş şi mulţi alţii ne-ar fi rămas mai mult poeţi, dramaturgi şi filosofi români. Au reuşit antisovietismul sînt reabilitaţi. sau mai puţin străini, fără prohibiţia care plana Istorie alternativă s-o facă alţii, care au izbutit poate şi să-l În lumina celor de mai sus, „epuraţii” din asupra lor, fără acea „poezie a putrefacţiei”! convingă că povestea cu omul de tip nou şi 1964-1965, în speţă cei ce ocupau funcţii (Prohibiţie care a devenit un „certificat de Cîteva momente am fost tentat, recur­ presupusa noastră îndoctrinare şi degradare importante şi se bucurau de toate onorurile, garanţie”, un „titlu de onoare şi de glorie”!) gînd la o parafrază, să-mi intitulez arti­co­­lul: este o simplă gogoriţă. nu puteau fi decît comuniştii pro-sovietici, Vorbeam de dascălii pe care i-am avut „Întîlnirile mele cu Blaga”. Nu ale mele – Totul s-a sfîrşit în 6 mai 1961, fără ca promotorii debarcatei linii NKVD-iste. Or, (perioada la care mă refer, 1948-1958, acoperă Doam­ne iartă-mă – ci ale generaţiei mele, şi Lu­ci­an Blaga să mai prindă măcar golirea Tudor Bugnariu era un comunist de această şi ultimii patru ani de liceu, pe lîngă cei şase nu personale, bineînţeles, ci în lumea ide­ilor, în puş­că­ri­ilor şi „Declaraţia de Independenţă” factură, cu vechi state de funcţiune (încă din de facultate). Mulţi dintre ei erau „epuraţi” de felul în care ne raportam noi la ceea ce gîndea din 1964. ilegalitate). pe la universităţi şi refugiaţi în licee. Profesori şi crea unul dintre cei mai mari oameni pe care Probabil că n-am spus nimic nou şi nimic De altfel, chiar doamna Dorli Bugnariu care, chiar fără acte de frondă sau disidenţă Ardealul l-a dat ţării şi Lumii. (În paranteză interesant (iar chestiuni­le personale sau quasi- declară senin că, cităm: „criticile pe care manifestă, fără un discurs explicit, reuşeau fie spus, a fost şi o întîlnire „personală”, prin personale relatate nu in­te­resează pe nimeni). Bugnariu le aduce regimului (naţional- să ne transmită, să ne sugereze cum e cu ’56-’57, cînd, la o vînătoare de taxi, unul A trebuit să spun tot ce-am spus pentru a comunist! – n.m.), convingerile sale ideologice „putrefacţia” şi să ne orienteze spre valoare opreşte exact lîngă mine; mă reped spre el putea ajunge la titlu: Istorie alternativă. Dacă fiind cunoscute şi asumate, erau cu atît mai şi adevăr. Şi, implicit, să ne incite la lectură. şi aud o voce în spate: - Mă scuzaţi, eu l-am în perioada „rolleriană” alţii ne falsificau şi deranjante pentru comunişti şi Securitate”. Cărţile prohibite circulau, din mînă în mînă, de comandat! Mă întorc şi încremenesc: Lucian batjocoreau istoria, astăzi o facem noi (aparent) Mai trebuie să subliniem care erau la grup la grup, mai abitir decît videocasetele Blaga! Am bîiguit eu ceva scuze, primite cu singuri şi nesiliţi de nimeni. Şi-am să dau „convingerile ideologice” („cunoscute şi de la sfîrşitul anilor ’80. Fireşte, pe circuite un zîmbet, şi am rămas singur.) doar două exemple, amîndouă legate (şi) de asumate”) ale lui Tudor Bugnariu, care mai subversive şi în condiţii de mai strictă Desigur, întîlniri personale au fost şi ele Blaga şi amîndouă de nepriceput pentru cei ce deranjau Securitatea în 1964-1965? conspirativitate. destule, dar cu o generaţie înainte. Şi asta nu le-au trăit (dar îşi permit să scrie despre Ne putem întreba doar – în condiţiile date – Aceşti profesori, dascăli cu vocaţie şi de nu numai pentru că Lancrămul şi Tilişca ele şi să le comenteze, ba chiar să lanseze ce nevoie mai avea securitatea de informatori ţinută universitară, foloseau şi orele de dirigen­ („fieful” Milleştilor cu doi de l) ţineau de concluzii şi verdicte). în cazul lui T. Bugnariu? ţie pentru a contracara asaltul proletcultismului. Mărginimea („atît de ortodoxă şi românească” Este vorba despre două producţii de presă Şi dacă nu puteau să vorbească, explicit a) Sibiului, nu numai pentru că „Marea Unire” (una scrisă, alta audio-vizuală), amîndouă şi firesc, despre valorile noastre autentice, au înfăptuit-o, pînă la urmă, sutele de mii de conţinînd grave distorsiuni ale istoriei, pe le „combăteau”! Dar o făceau atît de bine români conduşi de dascăli, preoţi şi notari fondul unei ignoranţe crase sau a unei încît înţelegeam, cu toţii, că este vorba, de (printre aceştia şi bunicul meu, notar în denaturări comandate. fapt, de o pledoarie! Poplaca, la cîţiva kilometri de Răşinari), ci Să începem cu Raoul Şorban, turnătorul Aşa că, stimaţi critici, analişti, istorici, pentru că, întîmplător sau nu, Lucian Blaga din casa lui Lucian Blaga, articol apărut în formatori de opinie în general, lăsaţi-ne şi Silviu Millea (tatăl meu) au fost colegi la Evenimentul Zilei (21 noiembrie 2003) sub generaţia în pace şi nu mai vorbiţi de Institutul Pedagogic - Teologic din Sibiu. Ce semnătura a trei făptaşi: Pora, Şercan şi Soica. manipulare, îndoctrinare, îndobitocire, căutau acolo? Am să răspund citînd dintr-o Deja titlul este fals, tendenţios şi manipulatoriu: mancurtizare etc., că nu ştiţi ce vorbiţi! ediţie din 2002 a volumului Nebănuitele Trepte, nu este vorba de casa lui Blaga, ci de cea a lui Tot ce ni se poate imputa (dacă pot să mă volum ce începe cu nişte date cronologice ale Tudor Bugnariu – comunist notoriu – cu care exprim aşa) este duplicitatea. Ştiam foarte poetului: „Pentru a nu fi încorporaţi în armata Dorli Blaga, fiica poetului, s-a măritat împotriva bine pe ce lume trăim, cu ce ne confruntăm, austro-ungară”! Deci, nu întîmplător (pentru voinţei tatălui său. (De altfel, în 1964 – anul în ce vor „tovarăşii” să ne facă şi ne apăram. că românii îşi apărau intelectualii prin toate care ar fi început pretinsa turnătorie – Lucian Şi ştiam să ne apărăm! Iar du­blul discurs, mijloacele posibile) şi întîmplător (pentru că în Blaga era mort deja de trei ani!!!) în funcţie de conjunctură, de loc, de cei 1914 atît Blaga cît şi tatăl meu împliniseră 18 Să mergem mai departe: prezenţi etc., era arma noastră principală ani!). Şi, ca să mai amintesc cîteva coincidenţe, – în articol nu apare nici un document, de apărare şi de supravieţuire. Ca oameni amîndoi au fost de faţă la Alba Iulia la 1 nici o referire expresă la vreun document şi ca români! decembrie 1918 (extra-muros, evident, nu oficial sau măcar la numărul de înregistrare Ce caută a mea Istorie alternativă în intra, nu în ceea ce Goga definea drept „tagma al acestuia; contextul de faţă? Este un avertisment şi pertractorilor”), amîndoi s-au aşezat la Cluj, – totul este construit pe afirmaţii ale un protest. Oameni buni, lăsaţi generaţiile în 1920, reorientîndu-se, Blaga spre Filozofie d-nei Dorli (Ana-Dorica) Bugnariu (născută (pot spune liniştit) trecute în pace şi, dacă şi Biologie, tatăl meu spre Drept. Blaga); tot scrieţi despre ele, documentaţi-vă de la O altă filieră, şi ultima pe care o amintesc – aşa-zisa replică a d-lui Raoul Şorban, (încă) supravieţuitorii acestora. Iar dacă (nu despre asta mi-am propus să scriu, ci inserată – vezi Doamne – din motive de tot umblaţi după oameni „denaturaţi”, despre un anume soi de contrafacere sau fair-play şi de audiatur et altera pars la ocupaţi-vă mai bine de prezent, prezent în recontrafacere a istoriei, despre eforturile sfîrşitul articolului, este vizibil construită în care elanul vostru „demitizator”, după ce îl mele de a le contracara, deziderat pentru care aşa fel încît să nu fie convingătoare, fiind, contestă pe Eminescu ca poet naţional, mai eram obligat să arăt că pot fi considerat o după toate probabilităţile, rezultatul unor nou îl contestă pe Blaga ca poet! „sursă credibilă” – cum se spune astăzi) este întrebări puse la telefon (nonagenarul profesor Marile noastre valori, atîtea cîte au Ambasada de la Lisabona, unde, într-o anumită aflîndu-se la Cluj – şi nu la Bucureşti) şi fost ele, au supravieţuit atacurilor venite perioadă, Lucian Blaga a fost ambasador, iar fără ca incriminatul să cunoască, la acea şi dirijate din afară. puţin mai tîrziu, tot acolo, vărul meu, Leontin dată, conţinutul textului ce urma să apară Acum am început să ni le demolăm noi?! Jean Constantinescu, întemeietorul Dreptului în paginile Evenimentului (nemaivorbind de Nu este destul de clar? Cităm în conti­ Pe cine, de ce (sau la a cui poruncă) deranjea­ Comparat şi al Dreptului Co­munitar European, alte „amănunte” din recuzita contrafacerilor nuare: „(Bugnariu – n.m.) s-a arătat îngrijorat ză, de pildă, Paşii profetului ori Poemele a activat ca ataşat de presă. gazetăreşti, singu­rele la care se pricep, cît de de faptul că poziţia adoptată de partid pe luminii?! Este vorba, cumva, de netezirea căii Acestea fiind spuse, să ne întoar­cem la cît, autorii articolului denigrator). linie statală faţă de URSS este interpretată procesului „obiectiv” al globalizării? „parafrază”. Lucian Blaga, idea­list (deci De ce contrafaceri? Sau este vorba de de majoritatea intelectualilor drept o poziţie antimaterialist!), mistic (deci po­triv­nic ignoranţă crasă şi tembelism? Hai s-o luăm ostilă faţă de sistemul politic din URSS. Zeno MILLEA ateismului comunist), cu o „sensibilitate şi aşa. Va să zică Tudor Bugnariu se ridica metafizică”, cu o „poezie a transcendenţelor Stimaţi gazetari Pora, Şercan şi Soica, pe ce împotriva emancipării de sub statutul de colonie care abate atenţia clasei muncitoare de lume trăiţi? Cîţi ani aveaţi la vremea respectivă, sovietică şi pentru continuarea sovietizării la problemele arzătoare ale realităţilor sau măcar eraţi născuţi? De unde şi de la cine (citeşte: deznaţionalizare, rusificare, etc. Accent sociale imediate”, creatorul unei filosofii aţi învăţat istoria perioadei respective – şi mai – după modelul RSFS Moldovenească)!!! care reprezenta un veritabil atentat la adresa ales pe cea premergătoare? Cine şi ce erau cei Acceptînd faptul că Securitatea n-ar fi ştiut internaţionalismului proletar etc., etc., etc., a epuraţi în anii la care vă referiţi? Cînd au fost despre convingerile şi activitatea pro-sovietică Îndreptar à la Regman fost dat afară, în 1948, din învăţămînt, din puse la index, întemniţate şi în bună măsură a lui Bugnariu (ceea ce soţia lui contrazice Academia Română, a fost epurat din manuale exterminate valorile autentice ale românilor şi explicit şi public) – trebuia „turnată” sau nu Cornel Regman a fost în critica literară şi biblioteci, marginalizat, interzis. Dar n-a fost românismului – în toate domeniile – după, sau o asemenea convingere şi activitate care, în ceea ce se numeşte „un maliţios”. A făcut arestat şi închis ca alţi idealişti şi mistici. Este înainte de 1964? Ce au fost şi a cui politică condiţiile date, nu putea fi considerată decît critică de întîmpinare de cursă lungă, iar lăsat să lucreze la Biblioteca Academiei din o făceau beneficiarii regimului comunist de ca profund antiromânească?! Să răspundă diagnosticele lui erau de cele mai multe ori Cluj, fiind, pe parcurs, avansat bibliotecar-şef dinainte de 1964? cititorii şi istoria. exacte şi întotdeauna enunţate cu francheţe. şi mai apoi director adjunct. Este lăsat să Dacă chiar nu cunoaşteţi răspunsul corect la Aşa arată istoria reală (şi nu măsluită) în Nu iubea înfloriturile stilistice în textul critic traducă din autori străini (Goethe, Lessing, întrebările de mai sus (deşi mă cam îndoiesc), cele de mai sus. Să-i dorim, totuşi, odihnă şi nici entuziasmele puerile în faţa cărţilor, ba Verlaine, Valéry, Reiner Maria Rilke etc.) şi să încerc să vă lămuresc: în pace lui Tudor Bugnariu, dacă nu pentru chiar îi amenda sever şi pe cei mai valoroşi să publice respectivele traduceri. – epurările (şi tot ce le-a succedat) au înce­ ­ altceva, măcar pentru faptul că prezenţa dintre scriitori. De dragul relativităţii oricărui În 1956 „este nominalizat pentru pre­miul put nu în 1964, ci odată cu preluarea efec­tivă acestuia în familia Blaga, mai mult decît diagnostic, de dragul criticii autentice. Nobel; nefiind susţinut de regimul de la a puterii de către comunişti, prin 1947-’48, probabil, i-a permis poetului o traversare cît de Lansîndu-se în cronica literară începînd Bucureşti, distincţia este acordată unui poet culminînd cu începutul anilor ’50; cît mai acceptabilă a perioadei NKVD-iste. cu propria generaţie, a cerchiştilor, Cornel spaniol”. (Din aceeaşi sursă menţionată). – această putere comunistă a fost de Să trecem la cealaltă (tot) filă de istorie. Regman a reuşit să dea o imagine complexă, În 1957 începe (horribile dictu) „rea­bi­ sorginte NKVD-istă, iar ţinta ei principală era Pentru că despre acele vremuri îndepărtate se cu multe nuanţe, bine surprinse, a literaturii litarea” poetului: îi apar unele poezii, unele anihilarea şi distrugerea a tot ce era românesc rostesc, astăzi (în văzul şi auzul a sute de mii române postbelice. Schimbările de canon nu articole, parţial comandate, pregăteşte un şi transformarea României într-o colonie de oameni), nişte prostii care te încremenesc. erau importante pentru el decît în măsura volum de eseuri şi conferinţe şi, poate cel sovietică – viitoare „Republică Socialistă De pildă, d-l Alex Ştefănescu, în dialog cu în care se supuneau celui mai restrictiv mai semnificativ şi mai important lucru, i se Sovietică Românească”, în cel mai bun caz Iosif Sava (la „Serata”, deloc muzicală, din dintre canoane: al valorii. Acest subtil simţ permite să iasă în public! Şi iată-ne ajunşi, cu (existînd şi alte variante mult mai nefaste – 16 august 1997) afirma, în legătură cu Sorin al valorii i-a permis lui Cornel Regman să un orizont îmbogăţit, la amintita „parafrază” dacă ar fi să amintim doar de celebrul „Plan Toma şi cu proletcultismul promovat de acesta, guste literatura adevărată, indiferent de epoca (mai precis, la sursa ei). În toamna lui 1957 Valev”, care urmărea, practic, lichidarea că Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei din care ea făcea parte. Dacă preţuia Psalmii nişte afişe ne anunţă că Lucian Blaga va ţine, în României ca stat); a viciat percepţia unei generaţii întregi asupra lui Doinaş sau Baladele lui Radu Stanca, nu sala mare a Bibliotecii Universitare, conferinţa – distrugerea elitei intelectuale şi politice poeziei lui Tudor Arghezi. însemna că îi rămînea indiferentă poezia lui cu titlul: „Întîlnirile mele cu Goethe”. (Evident, româneşti asta viza, ea nefiind decît un mijloc Pentru numele lui Dumnezeu, d-le Ioan Es. Pop sau a lui Mircea Cărtărescu Blaga, neştiind cu cine are de-a face, şi-a prin excelenţă; Ştefănescu, unde eraţi d-voastră în anii (Levantul i se părea o capodoperă şi declara început conferinţa prin a ne linişti de la – beneficiarii acestei perioade erau respectivi, ca să vă permiteţi asemenea acest lucru fără rezerve). început: „N-am fost contemporan cu Goethe, în majoritatea lor străini, iar cei români aprecieri? Puteaţi fi cel mult la grădiniţă, în În afara criticii, Regman era cunoscut şi ca este vorba de întîlniri spirituale”!) (şi autohtoni) nu pot fi calificaţi decît ca grupa mică. De unde şi de la cine aţi preluat mare amator de aforisme, calambururi şi vorbe Nu mă întrebaţi despre ce-a vorbit Blaga trădători, ca şi complici ai forţelor de ocupaţie respectiva gogomănie? De la care „generaţie”? de duh, în linia Cercului literar de la Sibiu. atunci. Bineînţeles că subiectul central a fost sovietice; Ce ştiţi d-voastră sau „informatorii” despre Probabil că maliţia din cronicile sale îşi are traducerea poemului dramatic Faust. Dar nu – 99% din samavolniciile şi crimele ca­re generaţia noastră? Dar despre profesorii pe originea tocmai în preferinţa pentru vorbele asta contează. Dacă Blaga nu (mai) ştia ce au anihilat şi decimat elita intelectualităţii care (încă) îi mai aveam la acea vreme? Dar de duh şi ironie, pe care le aşeza ca un scut înseamnă El pentru noi, apoi a putut-o afla româneşti s-au petrecut înainte de 1964; despre „tentaţia fructului oprit”, mai ales în inteligent, puţin cinic în faţa obtuzităţilor şi atunci. Şi fără echivoc. Sala era arhiplină (şi – în condiţiile date, singura cale de condiţiile în care alternativa care ni se oferea agresiunilor de tot felul, întîmpinate de-a între rîndurile de scaune, şi pe margini, şi emancipare de sub jugul sovietic era virarea era A. Toma, tatăl lui Sorin şi campionul lungul vieţii printre semenii săi mai mult sau în uşile deschise, şi pe coridoare, şi în casa (cu ajutor chinez!) spre un regim naţional proletcultismului în poezia românească a mai puţin agreabili. scărilor) şi totuşi era o linişte mormîntală. Şi comunist capabil – cu compromisurile de acelor vremuri? În 1997, cu doar doi ani înainte de moar­ ne uitam la el ca la Dumnezeu. rigoare – să salveze România şi românismul Stimate d-le Ştefănescu, impactul ace­lei te, Cornel Regman şi-a adunat în volum N-a fost ultima întîlnire. Au mai fost şi (ne referim, fireşte, la o cale realistă şi nu scriituri asupra generaţiei noastre, generaţie aforismele (care, altfel, circulau de mult prin altele, triste şi dureroase. Blaga era internat, utopică!); despre care vă permiteţi aprecieri şi judecăţi lumea literară), sub titlul Reflexii şi reflexe, la grav bolnav, într-o rezervă de la Medicala – în 1959 trupele sovietice părăsesc România în totală necunoştinţă de cauză, a fost exact editura revistei Jurnalul literar, unde a scris I, iar cel ce scrie aceste rînduri era medic – caz singular în „Lagărul Socialist”; opusul celui presupus de dvs.: niciodată şi cronică de întîmpinare după 1990. secundar chirurg în clădirea de alături – – la începutul anilor ’60 pleacă şi toţi Arghezi n-a fost mai citit şi mai savurat în La sfîrşitul lui 2011, la editura Curtea Clinica Chirurgicală I. Erau ultimele zile ale comisarii şi consilierii (inclusiv KGB!); licee şi universităţi. Ba mai mult, pot să afirm, Veche a apărut ediţia a doua revăzută ⇒ marelui scriitor şi nu-mi voi ierta niciodată că – în 1964 se dă o veritabilă declaraţie de răspicat, că nu numai Arghezi, ci şi Blaga, şi adăugită a Reflexiilor şi reflexelor, Jurnalul literar 5

(urmare din pag. 1) Articolul a fost scris la sugestia lui Cons­ [...] poate să facă carieră spectaculoasă cu False polemici tantin Daicoviciu în intervalul august 1959- ideile luate de-a gata de la gînditori de peste Procesul comunismului mai 1960 pentru revista clujeană Tribuna­ . Rin”) ca apoi să se întoarcă la cazul particular. măsură de Marta Petreu prin studiul Bla­ga şi Din motive necunoscute (încă) articolul nu a Întoarcerea e abruptă, de tipul „in medias doină a frazei blagiene care adună într-o Cioran, via Pătrăşcanu-Beniuc1. mai apărut. Un fost nomenclaturist cu sarcini res”: „Emil Cioran gîndeşte mai puţin cu singură albie realităţi istorice şi spirituale După publicarea în 1956 a volumului de răspundere pentru cultură, „acolo sus”, materia cenuşie, pe cît cu capetele reumatice din care a ieşit şi cel care acum se dezice Tentation d’exister şi apoi a eseului Lettre Pavel Ţugui7, îşi aminteşte că în toamna lui ale nervilor. El exaltă mai presus de orice de ele. Oarecum retoric, autorul Spaţiului a un ami lointain (NRF, 1957) „nu numai 1959 Daicoviciu i-ar fi solicitat pentru Blaga «originalitatea» încîntîndu-se de isprăvile sale mioritic se întreabă: „Oare cînd Emil Cioran intelectualii din ţară – notează Marta Petreu volumul lui Cioran La tentation d’exister. ca un cîntăreţ care se ascultă cîntînd. Din se va hotărî să-şi părăsească vîrsta adoptivă” – s-au simţit lezaţi de antiromânismul răzgîiat Conform spuselor respectivului personaj, nefericire omul nu-şi aplică mania desţelenind pentru a se îndrepta spre cele „cu care a al lui Cioran, ci şi exilaţii români din Paris”2. Leonte Răutu, şeful său, i-ar fi trimis cartea el însuşi pămîntul gîndirii pînă la o adîncime rămas dator vieţii”? Pentru puterea comunistă din ţară, publicarea lui Blaga, iar prin mai 1960 şe­ful i-a înmînat, unde ar putea fi vorba despre o substanţială, Blaga îşi încheie textul polemic cu un celor două texte a fost un bun prilej de a pentru lectură, manuscrisul lui Blaga. Cu efectivă originalitate. «Originalitatea» lui adevărat PS: „Cam astfel voiam să-mi închei desfăşura o amplă campanie împotriva lui asentimentul acestuia textul a fost trimis spre Cioran este în punctele ei esenţiale, mimată”. rîndurile de faţă, nu prea multe. Dar aflu că Cioran (citeşte „diaspora română”). publicare revistei Contemporanul. În partea Cioran, afirmă Blaga, suferă de o „amnezie Emil Cioran a publicat recent în Nouvelle Cum a ajuns Blaga să se implice în campa­ finală a poveştii, se pare că e implicat şi a ghilimelelor”. Acuza lipsei de originalitate Revue Française [...] Amicii mei, tiranii. Sub nia anti Cioran scriind Farsa originalităţii George Ivaşcu, conducătorul revistei. Din este desfăşurată în cercuri concentrice cu o aripa filosofiei lui Nietzsche se face în eseu împotriva aceluia care, pe cînd era în ţară, a cauze necunoscute, textul apare postum, rază tot mai mică pînă la punct, adică la zero. o preamărire a apetitului de putere, de forme scris elogios despre el? în 1962 (în mai 1961 Blaga a decedat)8. Originalitatea îi este inaccesibilă autorului demenţiale, a tiranilor de tipul lui Hitler.” Dacă pe fond atitudinea anti-cioraniană a lui Mărturisirile lui Pavel Ţugui, voit incomplete „silogismelor” deoarece acesta „se arată încă Concluzia generală a lui Blaga: „Cazul Blaga nu rezistă, totuşi, ieşirea lui pamfletară şi ambiguizate(?) au fost coroborate cu puternic fixat asupra vîrstei de adolescent. Şi Cioran e iremediabil”, el rămîne în continu­are are cîteva explicaţii acceptabile. Prima ar fi informaţiile din Viaţa lui Lucian Blaga, vol. în psihologia de invidiat şi plină de toane a în „rolul de bufon care îngînă”. Ultima frază conjunctura istorică. După impunerea „cortinei 4, 1999, de Ion Bălu. acestei vîrste”. Reluînd acuza de „amnezie a textului lui Blaga este ghilotina: „Poate de fier” şi a „războiului rece”, comunicarea După acest demers pregătitor putem face de ghilimele”, Blaga invocă şi alte aspecte- că astăzi, la cincizeci şi atîţia de ani de la dintre Vest şi Est (dintre Vest şi România cîteva observaţii asupra conţinutului şi a argumente: filosoful incriminat e „colecţionar moartea sa, Nietzsche îşi şopteşte ultimele închisă în lagărul comunist) atît cît a fost formei articolului pamfletar al lui Blaga. lucrativ”: „adolescentul citeşte mult dar cuvinte: «luaţi-l de aici. Nu e zmeu, e numai era distorsionată ideologic şi politic. A doua În prima parte a textului, Cioran este asimilează după puteri” fără „să recunoas­ maimuţă»”. ar fi trauma existenţială, morală şi creativă acuzat de lipsă de originalitate. Cred că, că vreo «autoritate»”. Concluzia: Cioran e Din spatele stilului şi construcţiei textului la care a fost supus filosoful şi poetul din formulînd acuzaţiile, Blaga se bazează mai „un epigon”, un „exhibiţionist al disperării aproape impecabile polemic răsare între­barea: Lancrăm de către comunişti, traumă pe care mult pe cărţile scrise în ţară. Un argument ar pe toate culmile”. La acest comportament, are sau nu dreptate Blaga în afirmaţiile sale la a suportat-o stoic mai bine de zece ani. Blaga fi cel stilistic: epitetele şi metaforele folosite autorul Demiurgului cel rău nu renunţă nici în adresa lui Cioran? Dincolo de circumstanţele (şi mulţi alţii) a fost obiectul unui experiment şi contextul frastic trimit spre Pe culmile „anotimpul avansat-tomnatic”. Textul blagian invocate pentru a găsi o explicaţie implicării comunist pe cît de abil-făţarnic, pe atît de disperării, Schimbarea la faţă a României, e încărcat cu aprecieri dure: filosoful franţuzit lui în campania anti-Cioran, cred că, pe fond, criminal3. A treia explicaţie plauzibilă ar fi Amurgul gîndurilor. Cartea Ispita de-a exista este original numai „în frază, în expresie, în Blaga are dreptate. Are dreptate în măsura radicala deosebire dintre gîndirea filosofică imprimată la o „tiparniţă pariziană” e calificată cîte un cuvînt, în cîte un paradox. Şi apoi mai în care condamnă exagerările, terubilismele a celor doi. Corolarul filosofiei blagiene este drept „o frunză căzută dintr-un straniu copac”. vîrtos, prin «atitudini», prin atitudini destinate „vîrstei adoptive”. Stilul maestru al lui Cioran, ideea că omul e sortit („condamnat”) creaţiei. Afirmaţia: „Temperamental, îl ştiam pe Cioran să sperie sau cel puţin să uluiască Cuminţenia ne lasă Blaga să înţelegem, fără acoperire Or, întreaga operă a lui Cioran numai pe o ca pe un depresiv grandilocvent care se Pămîntului”. (De reţinut splendida metaforă din în originalitate şi profunzime ideatice duce astfel de idee nu se fundamentează. În viziunea complace într-un univers contaminat de haos” finalul frazei.) Portretul dur e încheiat ironic la bufonerie şi butaforie. Prin această idee autorului Trilogiilor, un filosof e filosof în sintetizează, în viziunea lui Blaga, cugetarea prin mimarea pendulării între refuz şi aprobare: subtextuală textul polemic al lui Blaga măsura în care elaborează un sistem filosofic. filosofică a răşinăreanului. La modul ironic, „e treaba lui Cioran, dacă el vrea să supere cu depăşeşte cazul particular, Cioran. Cel care se mulţumeşte, sub diferite motive, Blaga face ceva sociologie despre „bursa cîte un bobîrnac Cuminţenia Pămîntului”. Aproape sigur că lui Blaga i-au fost transmi­ cu „sistemul” fragmentelor rămîne la nivelul literară” din metropola apuseană. Maliţios, Partea a doua a pamfletului e consacrată se nu­mai fragmente din cartea lui Cioran, anu­ simplului cugetător, mai mult sau mai puţin autorul Trilogiilor îi reproşează autorului celuilalt aspect, mult mai grav, în viziunea me acelea în care îşi calomniază poporul (în original şi profund. În cazul acestui tip de Ispitei de a exista că la Paris ar fi putut scrie lui Blaga, decît lipsa originalităţii, anume primul rînd eseul Mică teorie a destinului) şi filosofare graniţa dintre cugetare şi expresia „Tehnica Succesului Literar”, prima lui carte blasfemiei lui Cioran la adresa neamului din care el şi-a extras citatele9. ei verbală este ambiguă şi mişcătoare. În realistă, celelalte fiind „alcătuite în spirit părinţilor săi. Blaga este de-a dreptul revoltat Cioran a avut cunoştinţă (vezi Caietele) aceeaşi măsură, poţi accepta cugetarea şi suprarealist”. Ironia lui Blaga are cîteva trepte pentru „defăimarea poporului din care des­ de campania din ţară împotriva sa, dar a fost respinge expresia prea literară sau invers. suitoare. De la sintagmele de genul celor cinde”. Blaga e revoltat nu numai că Cioran prea puţin afectat. Doar articolul lui Blaga În al patrulea rînd, se mai poate invoca o citate urcă la cele direct minimalizatoare: pune pe tapet anumite defecte ale neamului i-a provocat un adevărat şoc. Dar trebuie să reacţie de ordin psihologic. După supoziţia „Petrecînd atîta timp la Paris, Emil Cioran românesc sau neîmplinirile istoriei de care ar menţionăm un aspect pe care unii îl cam trec Martei Petreu, Blaga credea la momentul nu a trecut cu vederea că această metropolă, fi vinovat, ci şi de faptul că vin din partea cu vederea. Cioran nu a înţeles nimic, nici din respectiv şi în situaţia lui „că a critica de unde se lansează modele vestimentare [...] unui recidivist rătăcit într-un moment istoric destinul lui Noica, colegul de generaţie rămas antiromânismul lui Cioran în compania lui oferă condiţii deosebit de prielnice şi pentru neprielnic pentru popoarele mici, precum în ţară, nici ce i s-a întîmplat lui Blaga. D.D. Roşca, Şerban Cioculescu, G. Călinescu, astfel de «lansări»” (s.n.-I.P.). Următoarea cel românesc, închise în lagărul sovietic. La oferta lui Arşavir Acterian, şi el coleg nu este un fapt dezonorant”4. Acestui complex treaptă: „Se ştie că atîţia pictori [...] şi artişti Blaga nu acceptă astfel de gesturi cînd „fiii de generaţie, de a-i trimite volumul lui Blaga, situaţional îi pune capac atacul mîrşav al lui de toate soiurile, care şi-au smuls rădăcinile tuturor popoarelor caută, dimpotrivă, să şi le Izvoade apărut în 1972, Cioran îi răspunde: Beniuc împotriva lui Blaga5. Şi ar mai fi din solul patriei au izbutit într-adevăr să se înalţe pe cît cu putinţă”. După ce, cu durere „Nu-i nevoie să-mi trimiţi textul lui Blaga ceva. Variantele de manuscris arată că ceva lanseze de pe malurile Senei, luînd exemplul reproduce cîteva fraze din textul cioranian despre mine. L-am citit şi nu mă onorează îl chinuia pe Blaga6. prodigios al seminţelor de păpădie, căci incriminat şi îi condamnă „existenţialismul de nici pe mine, nici pe el.” Textul polemic al lui Blaga a apărut, după Parisul are vînt bun.” (s.n.-I.P.) Pornind de la cafenea­ ” îi aduce aminte acuzatului de „istoria,­ o mică odisee, în Contemporanul, nr. 45 din particular, cazul Cioran, („Cioran şi-a hrănit cîntecul, lacrima milenară, vetrele, gîndurile, Ionel POPA 9 noiembrie 1962, adică postum. Mica odisee adolescenţa cu idei de origine germană...”), aleanurile, muncile, creaţiile” poporului „din trebuie evocată în datele ei esenţiale deoarece Blaga generalizează („În oraşul unde trăieşte, care s-ar fi putut crede că şi el este un strop PS. Afirmam că ceva îl chinuia pe Blaga. poate lumina anumite aspecte ale textului. el a putut să remarce [...] cum cutare publicist chinuit de nostalgie”. Să reţinem cadenţa de Îl chinuia regretul. Cu toate condiţiile grele de existenţă, Blaga a încercat să amîne „răspunsul” la cererea făcută de puterea sub îngrijirea fiului său, Ştefăniţă băţul, ci cu spiritul zeflemitor, al cărui şfichi tranziţie: „Profitori nu vă neliniştiţi: prostia comunistă. Omul Blaga aproape clachează ⇐ Regman, cu prefaţa din 1997 a lui e mai usturător. se reface cu fiecare nouă generaţie!”, cînd Daicoviciu (intermediarul) i s-ar fi adresat Alexandru Paleologu şi cu o postfaţă A doua ediţie, aflăm din nota de ediţie „Politică înaltă: Zvon cu zvon se scoate.”, imperativ cu: Scrie mă, că te arestează şi nu de Emil Hurezeanu. a lui Ştefăniţă Regman, a fost gîndită de „Minerii: - Noi nu gîndim. Noi venim!”. te mai poţi apăra. Şi chiar după ce a redactat „Au fost epoci în care oamenii de spirit însuşi autorul aforismelor, modificările şi Cînd se ocupă de lumea artistică româneas­ textul, probabil, a încercat să amîne pe cît erau, printr-un consens spontan şi tacit al reformulările respectînd „exemplarul de lucru” că, Cornel Regman devine şi mai casant şi posibil publicarea lui. Articolul îndreptat elitelor, regi ai societăţii. Aceste epoci au fost şi corecturile acestuia. Au rezultat cîteva plin de vervă, fiind pe un teritoriu pe care contra lui Cioran vede lumina tiparului după relativ scurte, deşi oamenii de spirit au existat secţiuni: D’ale epocii de aur, D’ale tranziţiei, îl cunoaşte bine, astfel încît nu se cruţă nici moartea lui Blaga. (apud Ion Necula, cronică la totdeauna şi pretutindeni. În Europa, epoca lor D’ale scriitorilor şi artiştilor, Existenţiale, pe sine: „Regman: satirul duhului său.” Mircea Diaconu, Întîlnire cu Cioran, în Spaţii clasică au fost secolele al XV-lea şi al XVIII- Istoricale, Moftologicale. D’ale scriitorilor şi artiştilor, a culturale, nr. 14, ianuarie-februarie, 2011). lea: Saint-Évremond, Bussy-Rabutin, Rivarol, Foarte savuroase mi s-au treia secţiune a cărţii, cuprinde Chamfort, John Wilkes, Lordul Chesterfield părut aforismele şi calambu­ru­ cugetări maliţioase şi pline de Bibliografie şi note: etc. Mai tîrziu, în zilele noastre, oamenii de rile din Moftologicale: „Sora umor despre scriitorii prinşi spirit nu mai sînt agreaţi (...) Sînt socotiţi fără ca­lamburului: iapambura”, în acest insectar amuzant pe o *) cf. Mircea Popa. inimă, neserioşi, „zeflemişti” ş.c.l. Mai există şi „Be­ţi­vul îşi face zilnic mea perioadă lungă, înainte şi după 1. Studiul face parte din vol. Filosofii paralele, oamenii duhlii. E greu de precizat nuanţa, dar cupa”, „Îi plăceau gium­ Revoluţie. Acelaşi ochi atent Ed. Limes, 2005, p. 64-100. Cunoscătoare a se simte. Aceştia au un caracter mai popular. buş­lu­cu­­rile:­ avea l’esprit de vede infatuările, ridicolul, pros­ problemei, universitara clujeană nu se lasă in­ Ceilalţi, unul modern, mai individualizat, şi o Funès”, „Sancţio­ nat­ pentru tia, ambiţiile, orgoliile neas­ timidată de statutul filosofului din mansarda de expresie concisă, casantă, ireplicabilă. Dacă exprimare­ licenţioasă:­­ A cunse, fără să le sancţioneze pe rue de l’Odéon. În esenţă nu-i iartă lui Cioran scriu, sînt autori de comedii, de epistole sau de cloche­merlit-o­ ”, „Un pede­rast drastic, ci de la distanţa dată ieşirile antiromâneşti nemotivate. Adevărul e că maxime şi aforisme. Deosebirea dintre omul de la Ipoteşti: Fiind păduri, băieţi de dispoziţia ludică perpetuă a Cioran-francezul a fost cam nelămurit cu privire spirit şi cel duhliu se poate sugera pomenind cutreieram” (1979), „Eroarea autorului: „Unii poeţi iau peste la destinul tragic al neamului său, şi mai ales cu cel de după ultimul război cînd ţara a fost călcată doua nume vădit contrastante, să zicem Rivarol frecventă a pederaştilor: Igno­ pi­cior... limba.”, „O fi românul­ de ciubotele sovietice. şi Nastratin.” raţia Elenchii!”, „Dreptul de născut poet, dar prea mulţi 2. Vezi, spre exemplu, mărturiile intelectualilor Aşa îşi începea în 1997 Alexandru Paleolo­ re­producere al mirilor în poeţi sînt născuţi prozatori!”, români inculpaţi în procesul lotului Noica-Pillat, gu prefaţa la cartea lui Cornel Regman, făcînd noap­­­tea nunţii: Copynight!”. „Am constatat că nu puţini consemnate în cartea lui Stelian Tănase, Anatomia deci cîteva observaţii despre însemnătatea Mai sînt şi altele, chiar mai confraţi (Adrian Marino, de mistificării, 1944-1989, Ed. Humanitas, 1999. oamenilor de spirit de-a lungul secolelor fără perdea decît cele citate pildă) suferă de megalomania 3. Problema poate fi documentată cu Viaţa lui şi o distincţie binevenită între caracterul de mine. persecuţiei.”, „Cultură minoră Lucian Blaga, vol. 4, de Ion Bălu, 1999, Marta individualizant şi modern al omului de spirit În Existenţiale tonul e ceva şi cultură majoră: De la plaiul Petreu, op. cit. În studiul său, Marta Petru surprinde foarte bine rolul de diavol roşu pe care l-a avut în cultivat şi caracterul popular şi oarecum naiv mai grav, dar rîsul e la locul lui: „Viaţa? brebitic la masivul brebanitic.”, „Somaţie cultura română (în particular, în cazul lui Blaga) al duhliului. Pasajul este mai lung, interesant, O stare de răsfăţ şi jubilaţie a materiei”, făcută plagiatorilor: Ciorna, ciorna, fratre!”, indivizi precum Leonte Răutu, Lucreţiu Pătrăşcanu, dar nu mă încumet să citez mai departe ca „Scopul vieţii? Însăşi viaţa! Numai că „Qui bene bibere, bene pippidi.”, „Nu sînt un Mihai Beniuc, Nestor Ignat. nu cumva să ilustrez prin metodă chiar un pentru această învîrtire în cerc ea are de lector sistematic. Vai, n-am citit nici pe Ilie 4. Marta Petreu, op. cit., p. 89. aforism al lui Regman: „Cum se scrie critică plătit un preţ. La pleonasm se răspunde Tănăsache, nici pe Corneliu Ştefanache.”, 5. În vara lui 1959 în Gazeta literară, nr.29, iulie, de către unii: Lungi-va citatul şi-şi va spori cu neoplasm”, „Rousseauism: Degetul mic „Îmi place schiţa şi nu Velea.”, „Ce-i lipseşte apare un fragment din romanul Pe muchie de cuţit, cronica sa şi denarul său”. de la picior se naşte bun de la natură, dar culturii române? Cei şapte sute de ani de în care pigmeul Beniuc îl atacă grosolan pe Blaga Chiar dacă omul de spirit şi-a pierdut din societatea pantofului îl perverteşte”, „Nega­ acasă.”, „Iambicul Doinaş, trohaicul Regman, extinzîndu-şi atacul şi asupra părinţilor. 6. Descrierea manuscriselor o face Marta Petreu prestigiu în contemporaneitate, meritele sale ţie în termeni: un futurolog la andropauză”, tetrasilabicul Ioanichie, dactilicul Balotă, în op. cit.. nu sînt mai puţin importante în definirea unor „Dacă n-ar fi moartea, ce succes ar avea tactilicul Nego[iţescu]!”, „Li se impută 7. Pavel Ţugui, Amurgul demiurgilor Arghezi, epoci şi în denunţarea unor moravuri şchioape, ateismul!”. Aforisme vesele şi triste! Ochi unor critici tezişti că fac prea mult caz de Blaga, Călinescu, Ed. Floarea Darurilor, 1998. parcă eterne, doar în decoruri schimbate. atent, ureche trează, expresivitate mare! Bertold Brecht. Părerea mea e că au tot 8. Informaţiile au fost extrase din Filosofii Imaginea unei societăţi, mai ales a uneia în Nu toate vorbele de duh sînt egal reuşite, Brechtul!”. paralele de Marta Petreu. refacere, se creează şi prin satirizarea ei, nu unele ne par astăzi datate, altele, naive, dar Maliţia din cronicile lui Cornel Regman 9. În op. cit., Marta Petru afirmă: „Din infor­ numai prin analize sau fresce literare, iar impresia generală e favorabilă mai ales că a rămas un semn distinctiv al criticului, maţiile care există pînă acum nu avem certitudinea moraliştii au avut mereu această intuiţie. destule aforisme au formulări memorabile şi maliţia din aforisme se pierde în mai marea că Blaga a avut într-adevăr la dispoziţie volumul lui Cioran [...]. E posibil ca Leonte Răutu nu i-a Este Cornel Regman în Reflexii şi reflexe sensuri cu tîlc. cantitate de umor, în rîsul eliberator provocat trimis de fapt cartea cerută şi că Blaga a lucrat, un moralist? Dacă propune un îndreptar de D’ale tranziţiei rescrie pas cu pas momente de savuroasele vorbe de duh. Un îndreptar aşa cum presupune Dorli Blaga numai pe bază bune moravuri, da. Şi dacă rîsul e formula cheie ale României postdecembriste legate dulce-amărui al moravurilor dîmboviţene. de extrase.” de bază a îndreptarului, atunci moralistul e şi vizibil de perioada de dinainte de ’89 prin... 10. Emil Cioran, Scrisori către cei de acasă, mai credibil, fiindcă nu încearcă să certe cu moravuri neschimbate sau bine adaptate la Georgeta DRĂGHICI Ed. Humanitas, 1995, p. 208 6 Jurnalul literar

„La Pitti şi la Boboli, ca să-mi re­îm­ cer, pentru a-l exila pe pămînt (O nouă Reevaluări: La întîlnirea cu Papini (urmare din pag. 1) prospătez pasiunile. Cele două Madone ale izgonire din Rai). 2. A înlocuit revelaţia lui Murillo (în special «Madonna con Gesù prin cunoaştere, credinţa prin raţiune, a loviseră acum întreg nordul Italiei pînă mutilare a omului”, viziunea papiniană Bambino», simplă şi spaniolă, reţinută şi înlocuit civilizaţia sfinţilor prin civilizaţia la Roma. La Assisi, mărturisea mai tîrziu a închegării unei grupări filosofice flo­ demnă, ca o femeie care ştie ce-i viaţa şi oamenilor de ştiinţă. 3. A creat mitul scriitorul român, „descoperisem puterea rentine, poate chiar „ultima”, îşi propunea nu-i mai acordă nici o iluzie. Iisus cu mîna progresului şi al infailibilităţii raţiunii. cu care un om modificase o lume şi un „de a apăra dimensiunile omului şi viaţa sprijinită pe sînul matern, cu ochii plini 4. A pus bazele, în politică, Revoluţiei peisaj” ca „salvator al bisericii şi poate al lui spirituală” tocmai prin asigurarea de speranţa necunoscutului, tinde să se franceze şi a comunismului.”3 întregii creştinătăţi ameninţată nu numai „înţelesului absolut al libertăţii”. desfacă de acest pesimism liniştit şi să-şi Poziţia adoptată de Vintilă Horia atunci de necredincioşi şi de dorinţa celor laşi de În anul cînd Vintilă Horia l-a frec­­ven­­tat, ia avîntul către oameni). Autoportretul lui pare că reflectă aici totala sa neîngăduinţă a pactiza cu ei, dar şi de huzurul în care Papini scria încă la Vita di Michelangio­lo Rubens, (cu fratele său Filip alături şi cu faţă de jocul gratuit al ideilor, în ra­ Occidentul a crezut întotdeauna că poate nella vita del suo tempo, carte apărută în cei doi gentilomi flamanzi), scăldat într-o port cu iresponsabilitatea, fie ea chiar şi să-şi rezolve, sau să-şi uite, problemele 1949, care marchează în opera lui con­ti­ coaptă lumină crepusculară. În dreapta una genială, de a accepta în discuţie lui de viaţă şi de moarte”. La Florenţa, nu­itatea pre­ocu­pă­rilor în con­fi­gu­rarea unui tabloului, patru lalele olandeze, lîngă un intelectuală degenerescenţele ideologiilor „intram în biserici şi, de foame, vedeam „cult” al Re­naş­terii, dar accentuează toto­da­tă bust antic, proiectate pe un perete gălbui şi falsa expresie a culturilor împinse spre lumînările transformîndu-se în miere, în aici prezenţa supremă a „spiritului creştin” şi cu o coloană de marmură striată de progresivă deformare ideatică. Scriitorul unt, în alviţă. Le stingeam în gînd şi le şi combate încă o dată teza lui Burchardt, culori triste şi bogate. Fragmentul acesta român intrat în exil coboară astfel evoluţia mîncam, cu voia sfinţilor de pe fresce referitoare la păgînismul renascentist, însă de natură moartă e imaginea însăşi a istorică pînă la ultimele consecinţe ale care-mi zîmbeau dorindu-mi poftă bună. nu dintr-o tendinţă anti-germanistă – aşa barocului: un amurg concentrat şi pasiv. contemporaneizării,­ producînd bomba­ Mă opream la vitrinele cofetăriilor, în Via atomică şi lansînd imitaţia ca formă Tornabuoni, şi priveam tortele copioase, cultu­ rală­ în determinarea modernităţii zidite în etaje de creme şi ciocolături la aproximative. Dacă prin creştinism Evul care nu puteam avea acces. Înfulecam, Mediu a contopit lumea latină cu cea a în Via de’Neri, ca să mă consolez, o germanităţii, „Reforma nu a fost decît un bucată ieftină şi săţioasă de mămăligă anti-umanism­ ”. Certitudinea existenţială a de castane”1. omului­ ca persoană cosmică a fost în­locuită­ În 11 ianuarie 1947 însă, Vintilă Horia de întrebări şi incertitudini, ce au limitat în are şansa, prin intermediul lui Mario mod considerabil conştiinţa credinţei. Sînt Gozzini, redactor la Editura Valecchio, să-l evidenţiate, prin urmare, în negativ, aspecte întîlnească la Florenţa, „în Via Guerrazzi, ale negării renascentismului ca dimensiune la numărul 10”, pe Giovanni Papini, intelectuală a posterităţii, fără a se diminua iar evenimentul înseamnă, în existenţa însă cu nimic, în planul pozitiv al idealităţii, scriitorului român, şi o mai clară evidenţiere demonstraţia analitică papiniană asupra a sensurilor profunde determinate de fenomenului creativ al Renaşterii. conştientizarea exilului ca formă politică În eseul Giovanni Papini, apărut în de combatere şi total refuz al comunismu­ 1963, la Paris, în colecţia „Conversion lui. („Ura între oameni, frig şi mizerie, célebres”, sub direcţia lui Gilbert Ganne, asta se ascunde sub formula «lumina vine la Editura Wesmael-Charlier, Vintilă Horia de la răsărit», pe care intelectualii noştri a dezvoltat, actualizînd perspectiva sa de o agită prin gazete, cu aceeaşi fervoare ansamblu asupra unui asemenea punct de servilă cu care imagi­nam mai ieri ditirambe vedere, menit să sensibilizeze, la nivel filo-teutonice. «Prin Mitică la salvarea francez şi nu numai, integrarea gînditorului României» sau «Capul ce se pleacă...».”) de la Florenţa în tumultul de idei al epocii. Marele scriitor italian, aproape orb, Cartea se deschide de altfel, cu un capitol face o figură cu totul reprezentativă prin semnificativ intitulat Papini şi noi, iar trimiterile şi simbolistica biblică a „cazu­ pe parcursul expunerii autorul coboară lui”. Nu vede decît hîrtia pe care îşi aşterne dezbaterea, fără menajamente, pînă la gîndurile, pusă la distanţă de doar cîteva camelionismul politic al lui Malaparte sau degete de lumina ochilor, dar vizualizează a lui Sartre, la erorile, asumate ideologic, esenţa vieţii, are tăria să conceapă şi să dea ale lui Gide şi Panait Istrati, sau pînă la expresie întrezăririi viitorului. Universul modul de a prelua comunismul luciferic în papinian releagă, în memoria lui Vintilă interpretarea lui André Malraux. Horia exilatul, contactele cu generaţia tînără, Pregătindu-se să abordeze „călătoria” sa cea mai mult sau mai puţin autenticistă, peste ocean în America Latină, în Argentina, de la G. Călinescu (înclinat îndeosebi spre Vintilă Horia trimite în Spa­nia, pentru substanţialismul camilpetrescian) pînă la apariţia într-o publicaţie de prestigiu şi Mircea Eliade, ce precede tinereţea creativă de mare circulaţie europeană, însemnările a poetului Procesiunilor. cum s-a crezut mai apoi –, ci tocmai dintr-o Unul din cele mai frumoase tablouri din din jurnal ce reflectau întîl­nirile sale cu Cînd Giovanni Papini deschide apoi amplă şi profundă pri­vi­re acordată latini­ lume. Pe peretele alăturat, «Urmările Giovanni Papini transpuse într-un interviu discuţia despre starea „politică” a lui tăţii. Cum cel de-al doilea măcel mondial războiului», tot de Rubens, cu siluete de pe care, prin intermediul lui Alexandru Alexandru Marcu, cel ce-i introdusese a învins pe toate planurile superioritatea soldaţi şi femei, fluturînde ca flăcările Busuioceanu, probabil, revista Insula l-a în circulaţia literaturii române Storia di conştiinţei raţionale latine, marginalizînd-o unui foc împins de un vînt diabolic. Apoi, publicat în 15 ianuarie 1948. Scriitorul Cristo, scriitorul aflat în primii ani ai chiar sub aspect spiritual creştin şi asigurînd în parcul de la Boboli, pe aleea de cipreşi român i-a adus lui Papini o săptămînă refugiului său anticomunist dintr-o Italie victoria instinctuală a păgînismului de eterni care coboară către bazinul cu peşti şi cîteva zile mai tîrziu exemplarul din pe cale de comunizare este nevoit să-şi sorginte ruso-anglo-saxonică, prin dictatura hămesiţi. Soare de toamnă. Mă desfac cu Insula4, reflectînd convorbirile sintetizate înfăţişeze condiţia asumată a exilului şi impusă a năvălitorilor, însingurarea lui greu de acest peisaj care m-a îmbogăţit şi într-o singulară intervenţie publicistică ce să prezinte totodată extrem de sumar şi Papini, boicotarea, duşmănia şi dispreţul m-a simplificat.” Am extras acest fragment avea să sti­muleze 15 ani mai tîrziu eseul parţial neclar situaţia neamului său din ce l-au exclus practic din viaţa publică a de jurnal din textul Postfaţă la un deceniu amintit mai sus. La despărţire, ultima de Carpaţi şi de la Dunăre, ocupat militar ultimei perioade a timpului său, se explică personal cu care poetul îşi încheia volumul altfel, Giovanni Papini a înscris o dedicaţie de sovietici în profundă contradicţie cu în concepţia lui Vintilă Horia, ca şi în acea de versuri A murit un sfînt..., publicat la pe una dintre cărţile (Santi e poeti), pe realitatea războiului nu de mult încheiat. a lui Mircea Eliade, de altfel, ca replică Editura Cartea pribegiei, Buenos Aires, care i le-a oferit românului, motivînd şi „Problema” – observă pertinent Vintilă fundamentală la prăbuşirea dezvoltării 1951. aventura existenţială a tînărului său confrate Horia, anticipînd înţelesul papinian al fireşti a umanităţii, asemănîndu-se cu Se mai cuvine, de asemenea, de a fi şi aluzia firească la asu­marea exilului de lucrurilor – nu „rezolvă”, ca existenţă atitudinea declanşată în fond de mondialism semnalată, în interpretarea scriitorului sorginte anticomunistă: „A Vintila Horia, fizică şi intelectuală, „cazul” profesorului faţă de Heidegger sau de Unamuno, de Ior­ român, o fecundă observaţie în moderni­ poète, avec des vœux affectueux pour italienist Alexandru Marcu doar, ci se ga sau de Nae Ionescu. De altfel, încă din tate, în impunerea gîndirii lui Giovanni son expérience américaine, son Giovanni impune aberant asupra situaţiei întregii mai 1947, Vintilă Horia ţinea să noteze în Papini: dacă Evul Mediu a însemnat în Papini. Florence, le 26 janvier 1948.” O Europe, cedată iresponsabil de anglo- jurnalul său, înregistrînd, în redacţia de la viziunea marelui italian o „imitaţie a lună şi două zile mai tîrziu, vaporul pe care americani cominternismului stalinian. Ultima, „dinamica” unui adevărat „exerciţiu Fiului”, iar Renaşterea s-a definit ca o s-a îmbarcat la Genova scriitorul român şi Recomandarea lui Papini asigură şi spiritual” în confruntarea polemică dintre „imitaţie a Tatălui”, apoi timpul uman ce soţia sa părăsea ţărmurile Italiei. angajarea, susţinută prin colaborări, a lui cei aflaţi atunci în gruparea papiniană: trebuie să se concretizeze într-un viitor Vintilă Horia la Ultima, ca şi la Editura „Vor să salveze omul prin întoarcerea iminent, nu prea îndepărtat, tinde să se Nicolae FLORESCU Valecchi, întoarcerea sa firească în lumea la credinţă.” Şi, imediat după aceea, finalizeze într-o „imitaţie a Duhului presei şi în viaţa editorială italiană, capabilă constatarea proprie: „Şi eu sunt convins Sfînt”. De unde şi sabotarea disperată Note: să-i ofere într-o mică măsură şi întreţinerea că numai credinţa poate anula efectele a religiei creştine astăzi, încercarea de 1. Vezi: Vintilă Horia, Crăciunuri, în Cu­vântul zilnică. „Omul Papini, ca şi opera lui, mă prostiei înnăscute a speciei umane, poate eliminare a ei dintre dezideratele esenţiale în exil, Freising, decembrie 1962, p. 2 şi urm.. atrăgeau şi, totodată, mă împingeau către constrînge omul mediocru, care azi face ale „comunităţii europene”, mai mult încă, 2. Despre Papini – confesiune, în revista o rezervă din care n-am mai putut să politică, de a nu face nimic. Asta ar da trecerea spiritualităţii vieţii mereu în planul Perspective creştine, Roma, sept. 1956. Articol ies niciodată în decursul unui an întreg, oarecare libertate omului creator.” secund al actualităţii strict economico- republicat în vol. Vintilă Horia, Suflete cu umbra cît a durat şederea mea la Florenţa. Ideea se sprijină pe cîteva observaţii industriale şi alimentare. pe pămînt, ed. cit., pp. 168-174. Trăiam o epocă de lucru intens, de lecturi şi însemnări notate în jurnal, mai ales în La sfîrşitul lui februarie 1948, Vintilă 3. În Curierul Creştin, an II, Buenos Aires, şi de foame (...). Discutam cu Papini momentul în care Vintilă Horia se vede Horia părăsea Italia, poate chiar însoţit de ian.-mart. 1952. Text reprodus în vol. Vintilă despre literatura dupărăzboiului. Nu-i dintr-o dată încolţit să-şi ia „rămas bun ideea că abandonează oarecum definitiv Horia, Suflete cu umbra pe pămînt, ed. cit., înţelegeam aversiunea pentru Kafka, pe de la această Florenţă însorită şi senină Europa pe cale de generalizată comuni­ p. 85. care-l citeam dimineaţa în frigul de la – era către finele lui septembrie 1947 – zare, descinzînd într-un alt continent în 4. Interviul este precedat la reproducerea Biblioteca Naţională, şi nici entuziasmul păstrată parcă de o mînă înţelegătoare, abordarea „drumurilor” exilului său anti­ sa în volumul din 1963 de următorul şapou al pentru scriitori care mă încîntau mai dincolo de pîlpîirea minoră şi hidoasă a comunist, dar niciodată scriitorul nu s-a autorului: „Cette interview a été publiée le 15 puţin. Îl contraziceam cu mare respect, grijilor noastre cotidiene. Ca nişte păsări îndepărtat de sensul activ al latinităţii în Janvier 1948 par la revue « Insula » de Madrid. căci nu m-am putut niciodată desprinde domestice, de viaţă, redevenim sălbatici definirea europeană a neamului românesc Je l’ai écrite après une longue visite chez Papini în faţa lui de gîndul că izbutisem să odată cu venirea toamnei. Întocmai unor şi nici de spiritul gîndirii papiniene, cu en Septembre ou Octobre 1947. Je la reproduis intru în intimitatea idolului primei mele cocori pidosnici, semnul frunzelor căzute toate că în 7 octombrie 1947 găsim în ici en entier, car je la trouve palpitante de vie tinereţi.”2 ne îndeamnă către nord. Ne facem iar seria însemnărilor din Antilethe şi unele après tant d’années, reflet fidèle de ce que Atunci cînd Vintilă Horia scria aceste bagajele şi plecăm. De ce? Unde?” reacţii destul de violente de contestare a Papini pensait à l’époque. Ses opinions sur rînduri, Giovanni Papini nu mai era în Desprinderea presimţită sau aşteptată valorilor „umaniste” ale Renaşterii, chiar le roman étaient loin de me satisfaire, mais viaţă. Se stinsese în 8 iulie 1956. Dar chiar se cantonează pe imaginea şi sub­ prin perspectiva de abordare afirmată je notais, une fois de retour chez moi, tout ce mărturia scriitorului român se completea­ stan­ţialitatea artistică a semnificaţiilor de ilustrul gînditor de la Florenţa. „Îmi qu’il me disait et j’y méditais, terriblement seul ză magistral în lumina adevărului prin Florenţei. Bogăţia imaginilor desprinse din dau seama că locul meu e mai mult la dans ce commencement de mon exil, consolé par recunoaşterea faptului că într-un univers muzee nu lasă loc decît unei meditaţii în Assisi decît la Florenţa. Am devenit un la confiance que cet homme me faisait et par contemporan, ce urmărea şi, din păcate, marginea operelor care, mai mult sau mai inamic al Renaşterii. Acuz această epocă la chaleur d’une amitié qui nous enveloppait urmăreşte şi astăzi tenace – cum constata puţin, răspund necesităţilor şi argumentelor de artificială evoluţie, de următoarele peu à peu et qui constituait alors une de mes Eugenio Garin – o „înspăimîntătoare existenţei cotidiene a scriitorului: crime: 1. A smuls sufletul omului din raisons de vivre.” Jurnalul literar 7

Războiul îi rupe pe artiştii români de Teze şi antiteze: Gherasim Luca la Paris (urmare din pag. 1) orice contact pînă în 1945. Atunci ei se adresează mişcării internaţionale prin­tr-un mesaj-apel publicat la Bucureşti sub titlul asistenta dînsului Domnişoara Odile Caule, martie 2011.) Hérold îl ajuta la prezentarea Dialectica dialecticii: „Ne adresăm prietenilor a organizat această vînzare care a avut loc operelor lui. Brâncuşi manifesta un gust suprarealişti, împrăştiaţi în lumea întreagă la Paris, la Hôtel Drouot, joi 5 şi vineri 6 special pentru punerea în scenă; tînărul artist şi, ca în cazul marilor naufragii, le indicăm aprilie 2012. avea responsabilitatea să vegheze la detalii poziţia noastră exactă, la 44°05 latitudine Noul Director General al Casei de lici­ pentru a pregăti vizitele pe care maestrul le nordică şi 26° longitudine estică.” (Gherasim taţie Drouot are intenţia să modernizeze, primea de la prietenii şi admiratorii lui: Marcel Luca şi Dolfi Trost, Dialectique de la dia­ ameliorîndu-le, prestaţiile, atît din punctul de Duchamp, Man Ray, soţia lui, Kiki, Tristan lectique, Bucarest, Surréalisme, 1945) vedere al vînzătorului cît şi al cumpărătorului, Tzara, Erik Satie, Ezra Pound, James Joyce... Gherasim Luca părăseşte România în 1952. pentru a face o mai bună concurenţă Caselor Jacques Hérold nu putea să spere o ucenicie După o scurtă trecere în Israel, se refugiază anglo-saxone Christie’s şi Sotheby’s. Vînzarea mai bună pentru un tînăr pictor. la Paris. În 1953 reia legătura cu poezia, cu avangărzilor secolului XX a beneficiat de o Din 4 loturi, numărul 223 anunţă conferinţa scrisul, desigur, dar şi cu punerea în scenă şi sală modernizată în întregime pentru a oferi o abatelui Picasso care va vorbi despre pictorul lectura publică. Publicarea, la sosirea lui la colecţie excepţională atît cantitativ, 554 loturi Morel. Este vorba despre un afiş-glumă contra Paris, a volumului Héros – limite la editura repartizate în două zile, cît şi calitativ. 118 lui Picasso şi abatelui Morel, realizat şi ilustrat Soleil Noir manifestă o oarecare îndepărtare loturi referitoare la suprarealismul românesc, de Jacques Hérold. Celelalte 3 loturi, 220, 221 faţă de suprarealismul de atunci. Urmează printre care Gherasim Luca era prezent (o insectă suprarealistă) şi 222 sînt compoziţii apoi, la intervale neregulate, în ediţii de lux cu 42 loturi, fără a număra încă 20 de suprarealiste, a căror vînzare a respectat preţul ilustrate în majoritatea cazurilor de Hérold intervenţii ale lui în reviste şi diverse volume. de estimare. Gherasim Luca (autoportret) sau Brauner, în jur de 10 texte capitale Printre obiectele rare şi căutate, erau romane, Reamintim că majoritatea obiectelor din pentru poezia modernă. Paralipomènes şi La manuscrise şi desene originale, cît şi reviste, vînzarea suprarealiştilor români nu provin din francez-român: „commissaire-priseur”. Cînd Chant de la carpe grupează unele din textele de exemplu Alge, şi publicaţia erotică redactată ţara lor de origine, ci de la românii stabiliţi în deodată, un bărbat cu o aparenţă austeră şi acestea. Aceste două culegeri, iniţial publicate de grupul Alge, Pula*. Franţa. Hérold a beneficiat de fosta colecţie a o legitimaţie tricoloră ridică mîna şi anunţă: la editura Soleil Noir, au fost reluate de José Am trăit două zile în lumea eclectismului, poetului Claude Sernet (1902-1968) şi de cea „Exersez dreptul de preemţiune”. Revista Corti, care, pe de altă parte, a editat prima într-un muzeu magic şi efemer; acest articol a lui Gellu Naum, care a trăit la Bucureşti d-voastră se va duce să troneze la Biblioteca formă a volumului Théâtre de bouche. are ambiţia de a vă face să trăiţi şi d-voastră (1915-2001). Naţională Mitterrand. Şi va trebui să căutaţi La vînzarea de care ne ocupăm, restul această aventură. Pentru Gherasim Luca, aporturile sînt o altă ocazie. De aceea marii colecţionari galaxiei suprarealiste s-a bucurat şi el de Personajul straniu care a fost Urmuz la considerabile: propria lui colecţie, cea a lui preferă casele de licitaţie anglo-saxone, care succes. Să cităm o femeie-pisică, goală şi începutul secolului trecut pare a fi marele Antonia Rasicovici (Any), prima lui soţie, a nu cunosc acest procedeu. păroasă, cu capul ascuns în spatele unui enorm organizator al mişcării literare a avangardei: pictorului Victor Brauner (1903-1966), fosta Oricum, succesul unei vînzări se constată cadran; la picioarele ei un mic Motan-încălţat povestitor al bizarului, înainte de a se sinucide colecţie a lui Freddy Goldstein, nepot de unchi nu numai prin afluenţa publicului şi nivelul vioi şi maliţios şi în faţa lui un panou care în 1923, a reunit în jurul lui o pleiadă de poeţi al lui Gherasim Luca şi colaborator la revista înalt al sumelor obţinute, ci şi prin cantitatea indică „Grimaud 28 km.”. Grimaud este unul cărora le-a comunicat nebunia lui vizionară. Alge, fosta colecţie Saşa Pană (1902-1981), de obiecte promise unei perenităţi artistice. A din satele cele mai celebre de pe Coasta Cît despre Tzara, tînăr zelos pe lîngă Urmuz, poet, prozator, ziarist şi istoric al mişcărilor fost cazul acestei vînzări: Statul a preemtat de de Azur, nu departe de Saint-Tropez. Acest se stabileşte la Paris în 1920, după şederea în de avangardă. 5 ori în favoarea lui Gherasim Luca şi deci a „Cadavre Exquis” (cadavru delicios) realizat Elveţia, şi îi aduce pe Breton, Aragon, Eluard, Suprarealismul îi datoreşte mult în România suprarealismului în România: cu cerneală pe dosul unei cărţi poştale, datat Soupault şi Picabia la „dadaism”. Gruparea lui Gherasim Luca. Născut în 1913 într-o Nr. 257. Gherasim Luca, Roman de dragos­ 1932 şi semnat de Salvador Dali, Gala, André organizează multe activităţi, cum o dovedesc familie de mici negustori evrei, a avut te de către Bibliothèque Nationale de France, Breton şi Valentine Hugo, a obţinut 21.000 €, cele 4 lucrări puse în vînzare, numerele 147 privilegiul de a învăţa într-unul din cele mai la 6.000 €, estimare 7.000/8.000 €. estimarea fiind de 10.000/12.000 €. la 150; lotul 148, „Dada soulève tout. Tract- bune licee din capitală, „Matei Basarab”, Nr. 266. Gherasim Luca, Héros – limite, Mai demonstrativ, Hans Bellmer, „Femeie manifest” este îndreptat contra lui Marinetti unde a studiat mai multe limbi, franceza, cu 3 desene de Jacques Hérold, Paris, Le goală cu bicicletă”, fotografie de epocă, 1946, şi futurismul italian, estimare 1.200/1.500 care i-a influenţat adolescenţa cu Lautréamont Soleil Noir, 1953, de către Bibliothèque colorată de mînă şi semnată; adjudecat la €. Numărul 149, „Excursii şi vizite Dada”, şi Rimbaud, şi germana, care i-a permis să Nationale de France, 1.000 €, estimarea era 71.000 €, dublul estimării! Paris, 14 aprilie [1921], manifest-program cunoască texte despre psihanaliză. În 1930, la de 1.000/1.200 €. Să reţinem cîteva rezultate pentru cărţi. al primei manifestaţii publice dadaiste din vîrsta de 17 ani, participă la aventura revistei Nr. 267, Gherasim Luca, Le Château Georges Bataille era prezent cu mai multe 1921; nu este neinteresant de menţionat că a lunare Alge, şapte numere în total, primul pressenti, Paris, Méconnaissance, 1958, opere sulfuroase, printre care L’Anus solaire, avut loc în biserica franceză ortodoxă Saint- datînd de la 13 decembrie 1930, ultimul din 5 comportînd o acvaforte semnată Victor Brau­ ilustrat de André Masson, 5.000 €. Un vo­ Julien-le-Pauvre. Vîndut cu 1.400 €, estimarea iulie 1931, continuatoare spirituală a grupării ner, preemţiune Bibliothèque Nationale de lum publicat clandestin de el în 1941 sub 1.000/1.200 €. „Statutul asociaţiei pentru de la revista de artă modernă Unu. Fiecare France, 3.800 €, estimare 4.000/5.000 €. pseudonimul Pierre Angélique, Madame studierea mişcării Dada”, Paris, 14 octombrie număr este ilustrat cu un desen reprezentînd Nr. 269, Gherasim Luca, Scrisoare auto­ Edwarda, s-a ridicat la 24.000 € . Coroana 1964, estimare 300/400 €. o mînă cu unul, două sau trei degete ridicate, gra­fă semnată către Sarane Alexandrian, îi revine lui Picasso pentru ilustraţiile la Lotul 147 intitulat „Papillons Dada”, după caz. Poezia pe care o publică revista e Bucureşti, 29 iunie 1947. În limba franceză, nuvela Le chef-d’œuvre inconnu de Balzac, decembrie 1919, a stîrnit mult interes. Este tributară tendinţelor dadaiste şi suprarealiste. scrisă cu cerneală pe hîrtie albastră. Gherasim Paris, Ambroise Vollard, 1931: comportă compus din 4 „papillons” (panglici de hîrtie) Putem să ne facem o părere despre spiritul de Luca se entuziasmează la ideea că se creează 13 acvaforte în planşe şi numeroase desene în aceeaşi ramă şi ilustrează umorul Dada: frondă al revistei după numărul de la Crăciun, Secretariatul internaţional al suprarealismului, gravate în lemn; un exemplar superb care s-a reuniune completă a celor 4 fluturaşi Dada: cu paginile albe, în afară de menţiunea : afirmă că a inventat dragostea în 1945: vîndut cu 35.000 €. - Dada, societate anonimă: Tipar negru pe „Azi e zi de sărbătoare „Viaţa oedipiană imposibil de trăit, descrisă În momentul cînd se termina vînzarea, hîrtie trandafirie. Şi Alge nu apare!” cu ferocitate dar şi cu exactitudine de către Domnişoara Odile Caule a venit spre mine - Tăceţi: Tipar negru pe hîrtie crem. Toate cele 7 numere formează lotul sisteme (Marxism, Freudism, Constructivism) şi mi-a dat o veste neaşteptată: portretul lui - Fiecare spectator e un intrigant: Tipar 437, vîndut cu 21.000 €, după estimarea trebuie depăşită nebuneşte printr-un salt Gherasim Luca executat în 1932 de Jules negru pe hîrtie de culoarea narcisei galbene. 18.000/20.000 €. formidabil într-un fel de viaţă în viaţă, de Perahim, ulei pe carton, 49,2 x 34,8 cm., - Dada nu înseamnă Nimic: Tipar negru Primii ani ai suprarealismului au fost foarte dragoste în dragoste.” Preemţiune de către singurul portret-tablou cunoscut, care se pe hîrtie crem. agitaţi. Au început cu o serie de scandaluri Biblioteca Jacques Doucet cu 900 €, estimarea vînduse cu un sfert de oră înainte cu 22.000 - Reuniunea celor 4 fluturaşi este dificilă, dintre care cel mai violent a fost apariţia fiind la 1.000/1.200 €. € (Nr. 488), reprezintă un record mondial Dada societate anonimă fiind foarte rară. revistei P... şi a prozei lui Gherasim Luca, Nr. 271, Gherasim Luca, Umiditatea pă­ pentru Gherasim Luca. Vînzarea s-a efectuat la estimarea inferioa­ Roman de dragoste. sărilor-liră, manuscris autograf şi desen Vestea bună este întunecată de amintirea ră: 1.500 €, estimarea 1.500/1.800. Revista P... Modernă, organ universal, original cu cerneală roşie. Un text poetic sinuciderii poetului: după o lungă şedere în Prin Urmuz, prin Tzara, suprarealismul numărul 1, din octombrie 1931 şi singurul scris în mod original propriu autorului pe 8 Franţa, la 9 februarie 1994, Gherasim Luca are rădăcini româneşti incontestabile, astfel apărut al acestei reviste erotice redactată de foi perforate: fiecare trăsătură este dublată. se aruncă în Sena. Cum se explică această Jacques Hérold (1910-1987), prezent prin grupul „Alge” după apariţia ultimului număr A fost luat de Biblioteca Jacques Doucet cu disperare la puţin timp după căderea dictaturilor 4 loturi, s-a născut la Piatra Neamţ în de Alge din prima serie (iulie 1931). Unul 2.300 €, estimarea fiind 2.000/3.000 €. din ţările Europei orientale? În momentul în septembrie 1910 (numele adevărat Herold din redactori era Gherasim Luca. Tirajul Constatăm că preemţiunile urmează de care România se trezea la libertate? Găsim Blumer). A refuzat de foarte tînăr predarea a fost limitat la 13 exemplare nevîndute, aproape estimările; în caz că licitaţiile cresc poate cauzele acestei disperări într-un text academică a picturii la Institutul de Bele-Arte nedistribuite. Text erotic şi o fotografie nemăsurat, vînzarea nu se va efectua, fiecare de André Breton: „Suprarealiştii sînt foarte de la Bucureşti, a căutat să lucreze cu Tudor reprezentîndu-i goi pe Gherasim Luca şi Paul instituţie fixînd dinainte anumite limite, cum departe de a admite că natura ar fi ostilă Arghezi, care edita reviste de avangardă, Păun cu titlul „redactorii – şefi ai revistei se vede în cazul lotului 270. omului, dar presupun că omul, la origine în dadaiste şi suprarealiste, cea mai cunoscută P… la lucru”. Nr. 270. Gherasim Luca, Héros – limite, posesia unor chei care îl ţineau într-o strînsă fiind Bilete de Papagal (1928-1930 şi 1935) Ansamblul acestui tiraj confidenţial a manuscris autograf de 27 pagini şi desene comunitate cu natura, le-a pierdut şi de atunci, şi cu Saşa Pană, la revista Unu. În 1930 fost confiscat de Poliţia Naţională după originale, publicat la Soleil Noir în 1953, se încăpăţînează din ce în ce mai febril, să Jacques Hérold părăseşte România, e minor, ce revista a fost trimisă la cîţiva miniştri a cărui estimare era cuprinsă între 7.000 şi încerce altele, care nu se potrivesc.” fără o para chioară. Michel Butor povesteşte şi personalităţi publice, iar redactorii şi 8.000 €, dar care s-a vîndut cu 15.500 € unui Dintre speranţă şi disperare, prima învinge emoţionat: „A sosit în bătrîna capitală [...], a membrii grupului au fost arestaţi şi închişi amator experimentat. în general, pentru că acţiunea este prezentă, profesat zecile de meserii ale tinerilor pictori cîteva săptămîni la Bucureşti, eliberaţi după Gherasim Luca s-a făcut cunoscut în o înlocuieşte, plină de promisiuni, de viitor. nomazi, în subsolurile restaurantelor şi în numeroase intervenţii. cercurile suprarealiste. În 1938 vine la Dar se întîmplă şi ca omul suprarealist, după bucătăriile sculptorilor, măturînd, spălînd, Este o revistă mitică şi aproape imposibil Paris pentru a-i întîlni pe membrii grupului ce a răspuns mult timp unul după altul tuturor curăţînd legumele, învîrtind frigările şi mese­le de găsit a avangardei româneşti. Nu figurează suprarealist şi a participa la crearea Federaţiei atacurilor, cedează în faţa vitregiei sorţii. („tourner­ les tables” înseamnă a face spiri­ tism)­ , în nici o bibliotecă, se cunoaşte un sin­ Internaţionale a Artei Independente (F.I.A.R.I.) Gherasim Luca şi-a pus deci capăt zilelor. dor­mind pe un divan sau pe podea la prietenii gur exemplar în afară de acesta. Estimarea a cărei ambiţie era să protejeze creaţia artistică sosiţi înaintea lui printre mirajele bulevardului 12.000/15.000 €, vîndută cu 15.000 €. faţă de orice putere politică. Ecaterina CLEYNEN-SERGHIEV Champs-Elysées, tarabele buchiniştilor şi Saşa Pană pretinde că Tzara a fost entu­ magazinele de haine vechi în mahalalele ziasmat de conţinutul revistei cu ocazia unei ploilor.” (Jacques HEROLD, Maltraité de vizite la Bucureşti; el a fost fără îndoială Peinture, Montpellier, Fata Morgana, 1985, singurul care a citit revista, ceea ce explică de extras din prefaţă) ce s-a fabulat în jurul conţinutului ei timp de Jacques Hérold a fost primit de Brâncuşi, mai multe generaţii şi că ea a devenit mitică. în locuinţa lui din intrarea Ronsin. Om bun Zeci de ani au trecut de atunci şi cititorul de la toate la început, a devenit asistent al azi i-ar da o simplă dimensiune de provocare sculptorului (1930-1934). Brâncuşi modela a unui grup de adolescenţi cu coşuri pe faţă lumea aşa cum voia, fiecare obiect, chiar care au probleme cu apariţia virilităţii. Dovadă cel mai familiar, casnic, era fabricat sau versurile La popa la poartă.... marcat de mîna lui. (Vă trimitem la articolul Roman de dragoste, ediţia originală cu nostru Parcurs în universul intim al lui 101 exemplare numerotate, ilustrate cu un Brâncuşi, în Jurnalul literar din ianuarie- frontispiciu de Jules Perahim, a cunoscut aceeaşi soartă. Aproape tot tirajul a fost confiscat de Poliţie. *) Numele revistei P... francezilor nu le A fost estimat la 7.000/8.000 €. Drept de creea­ză nici o problemă, traducerea cuvîntului preemţiune 6.000 €. În ce consistă dreptul o pronunţă normal în cazul acesta, pe cînd noi specific franţuzesc la preemţiune? Să ne avem probleme pentru a pronunţa sau scrie închipuim scenariul următor. Aţi reperat într-o titlul revistei. Dar cred că i-ar interesa pe cititori sală de licitaţie revista P…. Este o revistă care, cel mult, au auzit că ar fi fost o astfel de mitică şi aproape de negăsit. Vă place. În ziua revistă. Prima dată am auzit despre această revistă la cursul meu de literatură română de stabilită, sînteţi gata: să licitaţi, bine înţeles. la Paris III, cînd o studentă, de fapt profesoară La sfîrşit, cade adjudecarea: sînteţi desemnat de desen în­tr-un liceu şi care făcea o lucrare cu ca fericitul viitor proprietar al revistei de către Marina Vanci, soţia lui Perahim, vorbind despre ciocănelul celui care conduce vînzarea şi al avangardă, a pronunţat titlul cu voce tare. cărui nume figurează întocmai în dicţionarul 8 Jurnalul literar

noi îl numim „raţional” şi prin care explicăm putere...” (Mystagogia, Editura Institutului Meditaţii ortodoxe totul, pe bandă rulantă, cu argumente repetabile Teolog Biblic, 2000) şi aplicate la toate fenomenele pe care avem Să ne reamintim de vindecarea slă­bă­no­gului (urmare din pag. 1) teribilei boli care ne macină, pretenţia că le putem lămuri. Şi atunci? Fără a din Capernaum. Iisus Hristos vindecă şi iartă de negare a minunilor din trece cu vederea peste rezultate incontestabile Cînd spunem că sîntem păcatele oamenilor. Minunea săvîrşită este care e de fapt alcătuită viaţa noastră, o ale ştiinţei, elaborate în atîţia ani de muncă credincioşi uşor de explicat prin credinţa dovedită de cel boală a scepticismului, a lipsei de încredere, asiduă, care ne-au dat şi ne dau în continuare vindecat. El a avut încredere în Domnul, s-a acceptarea cu entuziasm a unei vieţi fără imagini remarcabile despre fenomenele ce ne Putem spune că sîntem credincioşi, fără să dezbărat de disperare şi singurătate. Ne place încredere, întunecată, fără dorinţa de senin. înconjoară, şi aplicaţii ce aduc alt chip vieţii înţelegem ce înseamnă credinţa? Mai mult, să spunem că timpul minunilor a trecut. Timpul Paradoxal, entuziasmul nostru e dedicat doar noastre, rămîne un alt domeniu, un domeniu ne-am putea defini prin prisma sentimentului minunilor nu va trece niciodată, deoarece acceptării lipsei de entuziasm! care subliniază şi alte aspecte decît cele ale nostru religios? Domnul răspunde veşnic celor care cred şi Viaţa noastră e lipsită de strălucire. O numitelor certitudini, mai mult sau mai puţin de A crede nu este o metaforă, ci o acţiune, se încred în El. numim „modernă” pentru că ni se pare că necombătut, ale lumii noastre materiale. Pentru în sensul imediat şi direct al cuvîntului. Noi Poate că noi am pierdut mult din acea a fi modern înseamnă a alege existenţa în că, nu putem să contestăm, aşa cum spune şi „ne încredem” în credinţa noastră, rugîndu-ne sensibilitate cu ajutorul căreia strămoşii întuneric. Am scos din ea poezia, frumuseţea, profesorul Michael von Brück, există rezultate pentru ajutorul nemijlocit al Domnului. Tot aşa noştri înţelegeau şi interpretau semnele generozitatea. „Inteligenţă”, „spirit”, înseam­ miraculoase şi de neexplicat prin mijloacele cum Nathanael a primit dovada imediată că venite de sus. nă astăzi a căuta cu tot dinadinsul ceea ce o noastre declarate definitive şi categorice. Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, primim şi Vindecarea slăbănogului este socotită ca murdăreşte, ceea ce ne poate aminti că sîntem Proclamăm mereu că nu accep­tăm decît noi, dacă ne deschidem inima, semnele divine fiind o minune. Filosofia interpretează minu­ supuşi unor instincte din care lipseşte căldura, elemente „pozitive”, sîntem „realişti” şi nu ne ale unei alianţe veşnice. Doar o inimă curată nea ca un fapt neaşteptat care se deosebeşte de pudoarea, aspiraţia inocenţei. Din dragoste, trebuie frumuseţe, credinţă în minuni. Nu ne poate să-L primească pe Mîntuitorul, ca semn ceea ce, prin obser­vaţie, s-a văzut că se petrece din capacitatea ei de jertfire pentru celălalt, trebuie Moş Crăciun! Şi uităm că nimic din ceea al voinţei libere de a ne deschide cu trupul şi în mod curent în natură, deosebirea constituind am făcut un apetit de înrobire, de aservire, ce ni se pare astăzi important nu poate însenina cu sufletul pentru credinţa vindecătoare. un paradox. Antichitatea a desemnat realizările de transformare a lui într-un obiect supus existenţa. Că ceea ce ne îmbogăţeşte după cum Cuvîntul latin „credere” ne duce cu gîndul la ome­neşti deosebite ca fiind „minuni”, adică egoismului nostru, satisfacerii poftelor de-o spune jurnalistul american este lumina veşnică „cor­dare”, care înseamnă fie să-ţi dai inima şi greu de explicat. De aici şi termenul consacrat zi. Încercăm cu încăpăţînare să descoperim a copilăriei, cea care ar trebui să ne însoţească sufletul, fie să te încrezi în ceva sau în cineva. de „cele 7 minuni ale lumii”. Este evident că acelaşi lucru şi în el. Trăim însinguraţi, toată via­ţa, care ar trebui să ne întărească în Dacă decidem să ne încredem sufleteşte în vindecarea slăbănogului, ca şi celelalte minuni pentru că nu mai vedem în ceilalţi decît credinţa că minunile există, chiar dacă nu le Hristos Mîntuitorul, nu vom mai fi niciodată consemnate de Sfintele Evanghelii, înseamnă obiecte neînsufleţite supuse voinţei noastre de vedem şi nu credem că sînt minuni, chiar singuri. Fiindcă inima deschisă este cea altceva, mai mult decît minunile antichităţii. dominare, tot aşa cum noi sîntem supuşi poftei dacă nu le cunoaştem. mai eficientă apărare Salvarea slăbănogului din suferinţa sa este lor de dominare, obiecte fără suflet, aservite Şi totuşi, de cîte ori împotriva singurătăţii. diferită de orice performanţă omenească fanteziei lor. Existenţa devine o luptă neloială, simţim prezenţa lor! Încrezîndu-ne în cine­ deosebită, pe care o admirăm şi o vedem pentru a acumula putere, influenţă, averi pe Moş Crăciun trăieşte, va, iniţiem o legătu­ră ca fiind minunată. Vindecarea unui om care oricum nu le ducem cu noi, pe care le aşa cum trăiesc poveş­ între persoane, o re­ dintr-o suferinţă care părea a fi totală şi părăsim şi ne părăsesc. Ne plecăm umili în tile noastre. Aşa cum laţie­ cu Dumnezeu nevindecabilă reprezintă sensul fundamental faţa celor care au acumulat mai mult decît tră­iesc zînele care dan­ sau cu semenii noştri. al relaţiei dintre Dumnezeu şi om, fiind, în noi, îi urîm pentru că au „reuşit” mai bine sează la lumina lu­ „Veţi vedea cerul des­ acelaşi timp, actul de normalitate din această decît noi şi sîntem obsedaţi de dorinţa de a-i nii. Aşa cum trăieşte chizîndu-se”, spune relaţie. Vindecarea este răspunsul imediat şi distruge. Călcăm cu nepăsare peste cadavre, curcubeul care e cu­ Mîntuitorul. Ne des­ desăvîrşit al Domnului, dacă nu ne sfiim să în goana de a „reuşi”. „Reuşim” oare? Ce loa­re şi fru­museţe, nu chi­dem inima şi sîn­ mărturisim, cu întreaga putere a sufletului înseamnă de fapt „a reuşi”? Ducem o viaţă numai o picătură de tem imediat chemaţi şi trupului, credinţa şi încrederea în El. Toţi suportabilă? apă în care se refractă la credinţă pentru că putem fi ajutaţi spre vindecare, dacă dove­ Contemporaneitatea noastră capătă din ce lumina. Aşa cum tră­ ni se dovedeşte că este dim prin rugăciune şi trăire duhovnicească în ce mai mult o tentă tragică de banalitate, iesc figurile minu­na­te drept să ne încredem că vrem cu adevărat acest lucru. La Matei de superficialitate, de pierdere a fiorului sacru. din caleidoscop, ca­re şi să credem. Nu ni 11, 15 stă scris: „cine are urechi de auzit Ea adoptă treptat un simulacru de existenţă nu sînt numai­ bu­că­ se cere o încredere să audă”. Sîntem asemănători slăbănogului în care, evident, nu se pot afla valori reale. ţele de sticlă co­lo­rată oarbă, fără logică, fără din Capernaum. Nici n-ar avea ce căuta în domnia aparenţelor, aşezate în dife­rite chi­ justificare, care ar fi, Păcătuim în felurite feluri, sîntem supuşi a falselor valori, în aroganţa unei străluciri puri, spune jur­nalistul în ultimă instanţă, ispitelor, sîntem slabi cu trupul şi cu sufletul. autofabricate. Ne scăldăm într-un ridicol american... bol­nă­vi­cioasă. Iisus Suferim de o boală fără ca medicina să ne agresiv, în minciună, necinste, falsă cucernicie, Celebrul Heinrich Hristos doreşte să fim poată ajuta. Singura speranţa rămasă este lipsă totală de decenţă şi ne precipităm cu elan Böll spunea odată „pe siguri de noi şi plini rugăciunea neîncetată, cerînd ajutorul de la în prăpastia distrugerii. În această lume în care lu­mea aceasta nu ne de curaj atunci cînd Dumnezeu. Aşa cum afirmă şi Sfîntul Maxim înfloreşte cultura amneziei, se mai poate vorbi simţim acasă”. Nu ne rugăm, conştienţi Mărturisitorul: numai sinceritatea noastră ne va de nobleţea naturii umane, pe care am uitat-o? cum­­va purtăm cu noi Isus la Pilat de ajutorul venit din salva, făcîndu-ne să primim tăria inimii prin Nobleţe pe care am înlocuit-o cu tartufisme dorul după acea stare (detaliu Mănăstirea Moldoviţei) sfinţenia cerurilor. care să ne mîntuim. Aşa are loc o minune: de cea mai ridicolă speţă? Cu atitudini care primordială pe care Prin realitatea dog­ cînd nu mai repetăm un păcat, chiar dacă mimează rizibil sfinţenia şi cuvioşia? omenirea a pierdut-o din cauza păcatului? Nu matică a Întrupării Fiului, Iisus Hristos este acest lucru e greu. Recunoaştem aici forţa Se afirmă cu toată convingerea că viaţa cumva tînjim după un alt acasă, acel acasă Om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Realitatea omului condus de Sfîntul Duh care devine este tristă, că îţi oferă prea puţină bucurie. firesc destinat nouă? Nu cumva înţelegem că istorică a Mîntuitorului, Firea Sa omenească, „un atlet al lui Hristos”. Luptăm, începem Sîntem deprimaţi şi nu vedem nici o ieşire. am pierdut cel mai mare bun, viaţa în veşnicie, ne situează pe o poziţie privilegiată. Chiar să nu mai fim slabi, sau bolnavi cu sufletul. Doar dacă ne păstrăm nădejdea în nemurire. pe care uşurătatea păcatului a depărtat-o de la dacă sîntem prea slabi spre a vedea cum se Asemenea slăbănogului de la Capernaum. Nu Ea ne mai rămîne prin urmare, nădejdea în noi? Nu cumva speranţa în înviere ne face să deschid cerurile, beneficiem de părticica de ştim ce s-a întîmplat mai departe cu el. Este nemurire. Fără ea trăim permanent „durerea uităm „durerea arzătoare a lipsei de veşnicie” dumnezeire pe care Hristos o sădeşte în noi. de presupus că a continuat să fie acel om arzătoare a lipsei de veşnicie”, cum o numeş­ cum spune Rahner? Nu cumva prin această Astfel Iisus Hristos, care biruieşte moartea credincios care a luptat pentru a se mîntui. te teologul german Karl Rahner. Ne întrebăm speranţă înţelegem că ne este acordată toată pe cruce, este în fiecare dintre noi, aici şi Fiindcă niciodată nu se va putea spune că am vreodată dacă e adevărat sau nu? Reuşim oare frumuseţea lumii ca să ne bucurăm de ea? Nu acum, o viaţă întreagă, pînă la Judecata de făcut prea mult pentru a fi mai buni, cum tot să descoperim motive de fericire? Reuşim să cumva lumina poate să ne însoţească viaţa, Apoi, cea dreaptă şi adevărată. Hristos ne aşa nu vom putea niciodată afirma că nu mai descoperim orizonturi reale, pline de conţinut aşa cum spune jurnalistul american? „Da, îndrumă, ne apără, ne lasă să-L înţelegem. avem nevoie de ajutorul divin pentru a spori şi de consecvenţă, sensuri plenare? Eşecul e Virginia. Nimic nu e mai adevărat. Nimic El este Viaţa şi Izvorul Vieţii, prin El ne în cele duhovniceşti. garantat dacă vrem să explicăm viaţa fără nu e mai permanent. Moş Crăciun există şi înduhovnicim, ne umplem de dorinţa de a Şi de aceea, în aceste zile de post, putem elementul spirit, reducînd-o la fenomene va exista totdeauna. Există tot atît de sigur face şi înţelege binele. Prin El sîntem şi noi să încercăm a spune că sîntem credincioşi. materiale, vizibile. Trebuie admis că această cum e sigur că există iubire, generozitate şi părtaşi la Împărăţia Cerurilor. Prin El, Fiul Nu cu trufie şi nici sub pecetea înşelătoare încercare a dat greş, pentru că, între timp se credinţă. El trăieşte şi va trăi veşnic... Al tău, Omului ni se va deschide cerul pentru că El, a mulţumirii de sine. Ci cu un mic dram de recunoaşte din ce în ce mai des, că adevărul Francis Church.” Nu cumva bucuria poate să Omul adevărat şi Dumnezeu adevărat va învia speranţă, acela care poate să mute un munte, asupra omului nu poate fi explicat cantitativ, ne înflorească fiecare vîrstă, descoperindu-ne din morţi, va şterge păcatele, ne va restaura, acela care nu se lasă înşelat, nici dat la o după cum s-a susţinut multă vreme. L-am curcubeul care străluceşte în fiecare clipă a va face vie speranţa. parte, care speră şi iubeşte neîncetat. Sîntem mai menţionat pe fizicianul specialist în fizică existenţei noastre? Nu cumva putem înţelege Aceasta este marea noastră şansă: cea de a slăbănogi, dar cu speranţa vindecării. Aşa, nucleară, colaborator al marelui Heisenberg şi că noi trăim în mijlocul unor minuni care se crede şi a avea încredere în Cineva pe care-l slabi, avem nădejdea Domnului. Şi credinţa purtător al premiului Nobel alternativ, Hans petrec zilnic, pe care le-am descoperi în fiecare simţim lîngă noi. Iisus Hristos devine­ exemplul poate să ne zidească în cetăţi puternice, care Peter Dürr, care afirmă că materia, aşa cum a clipă dacă ne-am da osteneala? concret, tangibil, al iubirii dumnezeieşti şi a nu se cuceresc uşor de cei răi şi pătimaşi. Sîn­ fost ea definită, nici nu există. Mulţi oameni, Ni s-a dăruit Minunea Esenţială, Marele încerca să-L urmăm este forma concretă prin tem credincioşi pentru că ne-am trans­for­mat spune el, îl vor compătimi pentru că vreme de Eveniment al Învierii, care a schimbat destinul care depăşim starea de păcat. din nisip în stîncă, iar valurile vieţii se lovesc 50 de ani s-a ocupat de ceva ce nici nu există. omenirii. Dacă citim cu atenţie în Cartea Păcatul poate fi înţeles ca o formă de sin­ de noi, fără a ne mai pierde, a ne şterge, a „Totuşi n-a fost chiar zadarnic. Astfel mi s-a Sfîntă minunile pe care le-a săvîrşit Domnul, gurătate, de viaţă însingurată, egoistă, unde ne duce în depărtarea mării furioase de unde schimbat imaginea despre lume.” singura dată cînd se adresează cu numele este legătura cu Hristos nu-şi mai găseşte locul şi orice scăpare este imposibilă. Pentru aceasta În luna martie a acestui an, cel mai mare la învierea lui Lazăr: justificarea. Pe drept s-a afirmat că cea mai ne mărturisim ca fiind credincioşi, înţelegînd scriitor german în viaţă, Martin Walser, a „...Şi a strigat cu glas mare: Lazăre, vino mare suferinţă a omului este singurătatea. importanţa afirmaţiei. împlinit 85 de ani. Cu această ocazie i s-a afară!” Singur cu adevărat este acela care şi-a cerut un interviu în care a spus: „Trăim mai Învierea lui Lazăr este deci un eveniment pierdut şi ultima brumă de încredere. Cea în Dumitru Horia IONESCU mult din credinţă decît din ştiinţă. Ca să personalizat, nominalizat. Învierea nu este o sine, dar mai ales cea în Dumnezeu. Păcatul trăim trebuie să credem. Credinţa face lumea acţiune colectivă, ci rezervată fiecăruia în înseamnă viaţă fără speranţa unei redresări mai frumoasă decît este. Cel care crede, parte. Nu vom intra, gloată anonimă, în raiul şi existenţă în neîncredere. Neîncrederea este prelungeşte frumuseţea vieţii...” făgăduit nouă. Fiecăruia dintre noi i se va păcătoasă pentru că ea înseamnă uitare. Am Spune-mi, Doamne, Fiecare pas al existenţei arată clar că nu adresa Domnul pe nume, atunci cînd ne va uitat că Dumnezeu ne iubeşte. Neîncrederea cînd să viu!... putem şti totul. Credinţa compensează această chema să intrăm „în bucuria Domnului”, dacă dă naştere disperării. Putem fi disperaţi, imperfecţiune. Ea ne arată că pentru aceasta prin faptele noastre vom dovedi că am răs­ tăvălindu-ne în păcat, atunci cînd am pri­ Spune-mi, Doamne, cînd să viu! avem nevoie de ajutor. Ea ne dă siguranţa pe puns chemării Sale. Şi atunci vom descoperi mit dovada că Dumnezeu veghează asupra Cînd e primăvară iară, care altfel nu am avea-o, că ne putem sprijini frumuseţea vieţii pentru că, aşa cum spune noastră, cînd Fiul s-a jertfit pentru noi? pe o putere, fără de care nu am reuşi nimic. În Martin Walser, „cel care crede, prelungeşte Dacă răspundem chibzuit la această întrebare, cînd se face vara, vară, cîte împrejurări ale existenţei rămîne singurul frumuseţea vieţii...” Nu numai ceea ce există înţelegem cît de ilogică este lipsa de credinţă ori acuma cînd îţi scriu! nostru sprijin şi singura noastră speranţă? în lumea văzută se poate explica. Garanţia şi cît de stupidă este viaţa păcătoasă care, am Nu de mult, profesorul Dr. Michael von existenţei se află în sufletul nostru, în ceea văzut, nu ne aduce decît suferinţă. Să facem Poate-n toamnă bunoară, Brück, de la Universitatea din München, care ce simţim şi credem cu fermitate. „Cînd văd un prim pas: să avem încredere în Dum­ daca nu e prea tîrziu. se ocupă cu studierea efectelor rugăciunii frumuseţea lumii, căldura bunătăţii, poezia nezeu! Să ne încredem în El! Să-i dăm inima Spune-mi, Doamne, cînd să viu! a spus că iniţial era convins că ea este un bucuriei, nu mai caut nici o dovadă a exist­ noastră! Să ne înfrînăm de la ne­încredere. Cînd e primăvară iară? exerciţiu de concentrare, un placebo care are enţei ei. Ştiu că există. Asta e totul”, spune Atunci acest prim pas este un semn trimis efect în anumite cazuri. Totuşi, fiind silit de eroul unui roman. Da, asta e tot. Minunile Domnului. Rugîndu-ne, făcîn­du-ne semnul Sau la iarnă pe cînd ştiu împrejurări să se ocupe mai intens de această n-au nevoie de dovezi. Ele sînt dovezi prin crucii, semnul legăturii noastre cu Hristos, problemă, după ce a studiat-o îndelung, ele înşile, certitudini pe care ne clădim putem să strigăm cu o sinceritate regăsită că-mi va fi drumul povară deoarece avea în grija lui o grupă de studenţi nădejdile vieţii. şi purificată: „Doamne, noi avem încredere îmi trimiţi să nu mă doară japonezi, pe care îi preocupa acelaşi lucru, a Scrisoarea lui Francis Church ni se adre­ în Tine!” sanie cu bidivii? ajuns la concluzia că rezultatele rugăciunii sea­ză tu­turor. Viaţa e alcătuită din perspective Astfel zilele de post se umplu de spor sînt miraculoase şi de neexplicat pe cale ale unui dincolo, în care fru­mu­seţea şi căldura duhovnicesc. În Mystagogia, Sfîntul Maxim Spune-mi, Doamne, cînd să viu! „ştiinţifică”. Nu există nici un fel de teorie sufletească sînt coordonatele fundamentale. Mărturisitorul spune: „Slăbiciunea se iartă, raţională care să dea explicaţii asupra efectelor Ea este un început pe care trebuie să îl nu se pedepseşte. Şi, mai degrabă, trebuie Dinu Ianculescu ei. Ele nu pot fi explicate prin intermediul unei descoperim. preţuit decît dispreţuit ceea ce se face după putinţa omului... Lui Dumnezeu Îi este plăcut sim­­ple constatări de cauză şi efect care urmea­ză Frankfurt, 14 aprilie 2012 automat, de autoconvingere cu suport pe care Lidia STĂNILOAE tot ce I se aduce sincer din suflet după Jurnalul literar 9

 I. L. Caragiale  I. L. Caragiale  I. L. Caragiale  I. L. Caragiale  I. L. Caragiale  Constituind un fel de insulă rătăcitoare, limba şefului familiei, pe care o dispreţuieşte suveran şi semidoct, deşi căsătoria Vintilă Horia desprinsă din timpul catastrofei şi dusă a făcut-o româncă iar întoarcerea „acasă” o va pune în situaţii incomode. În exil Figuri din exil: Domnu’ Goe pe apele exilului ca o neselecţionată arcă mamiţa, în cazul acesta, nu apare niciodată în reuniuni româneşti, sau, cînd e silită a lui Noe emigraţia noastră poartă cu să o facă, surîde în tăcere, ca o Giocondă mută, în timp ce Domnu’ Goe, ruşinat şi ea prin ani multe din tipurile umane şi stingher, i se adăposteşte în fuste. din obiceiurile care ne încîntau şi ne disperau deopotrivă în Ţara de odinioară. Voi – Cum te cheamă, puiule? îl întreabă cîte cineva. încerca să le înfăţişez aici în sumare siluete, începînd, în ordine cronologică cu replica – ?! pribeagă a lui Domnu’ Goe, pentru a mă opri apoi, pe rînd, la Rică Ortodoxul, la – Er kann nicht Rumänisch, zice mamiţa. Coana Zoiţica, la Trahanache. Figurile sînt simbolice, necoincizînd, decît în parte, cu – Wie heißt du? izvoarele lor literare şi cu atît mai puţin cu chipuri reale vieţuind printre noi. Orice – Radu Popescu. asemănare, deci, cu români exilaţi va fi cu totul şi cu totul întîmplătoare, iar dacă Pe Domnu’ Goe îl cheamă într-adevăr aşa, însă sînt singurele cunoştinţe de limbă cineva se va recunoaşte totuşi în portretele mele, îl rog să-mi comunice adresa spre română pe care le posedă curgător. Limba spaniolă o pronunţă cu un puternic accent a-i cere scuze, cu tot respectul cuvenit personalităţii nedevenită încă personagiu. teuton iar copiii din cartier îi spun „el aleman”, spre disperarea tatii şi spre fericirea M-am întîlnit deseori cu Domnu’ Goe pe cărările exilului. Indiferent de sex, copilul mamiţei care e şi ea o naţionalistă în felul ei. minune nu mai ştie româneşte. A devenit ua tip „chic” şi a fost crescut de părinţi în Dacă te prinde însă la el acasă, Domnu’ Goe te înjură în toate limbile ignorate, aşa fel încît să înveţe „o limbă utilă” – în general cea franceză, care ne acorda în trecut îţi trage scaunul de sub şezut, îţi pune sare în compot, sau, la ieşire, în lipsa clasicei unicele noastre galoane aristocratice şi pe care odrasla o ciripeşte cu un fermecător accent dulceţi turnate pe furiş în galoşi, îţi întinde o mînă muiată în muştar sau în alte valah, imitat după mamiţa sau după papiţicu, care trăind în Franţa numai atît cît le-a ingrediente asemănătoare, ca să răzbune, în gesturi curagioase, complexul lui de trebuit ca să obţină o viză transoceanică, fac ce pot ca să completeze cunoştinţele din inferioritate. Practică deci un fel de politică de mînă forte care mă face să întrevăd liceu cu spoiala unei pronunţii furate cu urechea pe Boul’Miche. Părinţii, deci, vorbesc în el un periculos dictator in spe. între ei româneşte, adresîndu-se în franţuzeşte lui Domnu’ Goe, care, neposedînd decît Domnu’ Goe a dispărut cu siguranţă în România, odată cu alte personagii comice cîteva zeci de cuvinte, face fraze lapidare, exprimîndu-şi în limba lui Baudelaire nevoile de tristă aducere aminte. Iar aici, în afară, e un produs greu evitabil al necazurilor urgente, dorinţele lui puţine şi o seamă de insulte pe care le alternează cu expresiile noastre, simbol al unei tragedii care încă nu s-a terminat şi pe care părinţii încearcă vulgare dobîndite în contactul cu mitocanii băştinaşi. Uneori scapă, în glumă, cîte un în van să o păstreze în tonul de vetustă comedie de peste timp. Singurul mijloc cuvînt valah, la care părinţii izbucnesc în hohote de rîs, uluiţi de inteligenţa precoce de a educa acest arhaic capriciu de vremuri bune stă numai în răbdarea sau în a progeniturii care prinde, domnule, pînă şi şoaptele indiscrete. În general Domnu’ inteligenţa părinţilor. Un copil, pentru a învăţa să gîndească omeneşte, trebuie să Goe cere pe franţuzeşte, înjură pe româneşte şi, dacă soarta l-a împins pînă la Buenos aibă la îndemînă un instrument de gîndire întreg utilizabil, pe care cele cîteva fraze Aires, salută şi face tîrguieli în spanioleşte. E un poliglot care nu ştie nici o limbă şi stereotipe franţuzeşti, fals rostite în mediul lui familiar, nu i-l poate nicicum oferi. care se exprimă în limba lui numai cînd are chef de glumă sau cînd e supărat. Cînd Un român care nu gîndeşte româneşte şi care, în acelaşi timp, nu poate fi învăţat se întîlneşte cu alţi copii de români e o adevărată plăcere să-l auzi împiedicîndu-se în de ai lui să gîndească în altă limbă, e un infirm spiritual. cuvinte, ca în nişte dicţionare pe care, neştiind să le folosească, le rupe cu cruzime Problema, în consecinţă, nu e deloc simplă, deoarece în afara hotarelor României în bucăţi calmante. Dacă merge la şcoală, Domnu’ Goe ignoră morfologia şi sintaxa nu există nicăieri un mediu cultural românesc. Instituţiile noastre culturale sînt românească şi dispreţuieşte lectura în graiul matern, chiar dacă o are la îndemînă, înjghebări atît de firave şi de recente, grupurile din pribegie atît de puţin numeroase pentru a savura isprăvile răţoiului Donald sau ale supraşobolanului atomic, pe care le şi atît de separate între ele de fruntarii politice, încît crearea acestui mediu este din ingurgitează în texte indigene. păcate imposibilă. Mai mult decît o bibliotecă, o editură sau o revistă, nu se poate Profesorul meu de franceză de la Sfîntul Sava apostrofa pe „măgarii” care dădeau crea în dispersarea descurajantă a emigraţiei noastre. Un preot unit a încercat acum semne de evidentă îndărătnicie acustică în faţa armoniilor din Le Cid un an, la Buenos Aires, să adune în fiecare sîmbătă după amiază sau din Sagesse: pe copiii de români, ca să le explice catehismul pe româneşte. Însă – Mă băiatule, tu eşti naţionalist. Tu nu vrei să pronunţi cum trebuie. nimeni nu s-a dus să-l asculte. Ortodocşii ca să nu-l împingă pe Şi-i punea băiatului un cinci, în loc de trei, ca să nu-i descurajeze Domnu’ Goe pe calea papistăşiei, catolicii pentru că Domnu’ Goe nu sentimentele patriotice şi să nu-l încurajeze pe panta xenofobiei. pricepea româneşte, ş.a.m.d.. Singura instituţie capabilă de a păstra Domnu’ Goe, în schimb, nu e naţiona­list. Crescut în idei progresiste, o continuitate spirituală românească e familia. Şi aici problema Goe agonisite în mersul trenului peste frontiere, Domnu’ Goe e un european apare în imensul ei dramatism. Părinţii lucrează din greu, din zori sau un universal, după kilometrii pe care i-a parcurs de la Bucureşti şi pînă în noapte, ca să rezolve greutăţile materiale ale familiei. încoace. Dacă se va întoarce în Ţară, gîndeşte mamiţa, adorabila Pe cele spirituale le rezolvă, în Ţară, şcoala. În exil ar trebui să ignoranţă întru cele româneşti va fi un farmec exotic cu care Domnu’ le rezolve, în lipsa şcoalei, părinţii. Însă cui i se poate pretinde un Goe va snoba pe bieţii bucureşteni rămaşi la coada vacii. Ce voluptate efort suplimentar, fie el chiar şi duminical? Cine mai are puterea de să-l vadă năvălind pe uşa salonului, în plină reuniune de familie, şi a-şi învăţa copiii istoria, geografia, literatura, limba patriei, după o exclamînd: „Maman, Costică m’a flanqué un trompetazo en el mate”. săptămînă de cumplită luptă cu viaţa într-un mediu străin în care Suferinţele vor fi avut atunci suprema lor consolare. Dacă însă Domnu’ forţele noastre sînt dublu solicitate? Ar trebui să fim cu toţii nişte Goe va fi crescut între timp şi se va pregăti să intre la liceu sau în eroi pentru ca Domnu’ Goe să dispară din realitate şi să nu-l mai cursul superior, va fi o victimă a propriei lui ignoranţe pe care o va întîlnim decît deschizînd, seara, un volum de Caragiale. Ar trebui să răscumpăra în luni sau în ani de eforturi, sau va rămîne, ca faimosul fim cu toţii nişte eroi, într-adevăr, pentru a continua să ne asemuim, arhitect C. de la Bucureşti, un incurabil şchiop de limbă. măcar întrucîtva, celor din Ţară. Alteori Domnu’ Goe nu ciripeşte decît în limba germană, atunci cînd mamiţa, originară de la Rostock sau Viena, a refuzat să înveţe (Îndreptar, an III, nr. 2, ian. 1953, pp. 1 şi 3)

Anca (din drama Năpasta) este un maximo Caţavencu, combat şi apără dreptul Noi interpretări ale personajelor lui Caragiale* per­so­naj de o răceală aproape inumană, la opinie şi pentru adversarul comun. ostilă, justiţiară, răspunzînd dragostei cu Miţa (Diplomaţie) nu este ce pare a Antecedentele eseistului la această numeroase specii de eseu: filosofic, moral, răzbunare tragică, astfel că rolul pe scenă, fi, sau cum a fost considerată, nu este o temă sînt volumele Anti-Caragiale, 2001, literar, istoric, critic. Cea propusă aici cum a recunoscut marea actriţă Aristizza femeie uşoară, care să-şi vîndă farmecele ediţia a II-a, 2002, Dicţionarul subiectiv de Gelu Negrea, semnifică (1) libertatea Romanescu, nu poate fi decît un eşec. pentru plăcere şi pentru profit. Preluarea al personajelor lui I.L. Caragiale, I, 2004, de selectare (prezintă o sută cincizeci de Caţavencu (O scrisoare pierdută) nu este acestei imagini de la G. Ibrăileanu denotă ediţia a II-a, 2005, iar în perspectivă personaje, celelalte, din o mie patru sute, un opozant al puterii, ci doar un outsider fie superficialitatea unor critici, fie lipsa lor Marea manipulare: Caragiale şi dublul fiind menţionate într-o listă exhaustivă din care ar vrea să fie lider. Caragiale a recurs de apetenţă pentru lectură şi relectură. Gelu său. A mai publicat romanul Codul lui finalul lucrării) şi (2) tratarea personală, la un artificiu (ca un deus ex machina) în Negrea observă că Nenea Iancu, cu excepţia Alexandru, 2007. fără prejudecăţi, a temei. cazul scrierii bileţelului de amor, care a dat episodului Veronica Micle, nu a fost un Filolog, redactor şi regizor cu o rodnică Cititorul află că ediţia de faţă este titlul comediei, la fel în cazul plastografierii, Casanova nici favoritul public sau secret activitate în toate aceste domenii, Gelu definitivă şi revizuită, urmînd volumul I, nejustificate, a girurilor unei poliţe de cinci al damelor (alt clişeu), ci doar un bîrfitor Negrea este redactor-şef la revista de cultură publicat iniţial în anul 2004, la care s-a mii lei, de către Caţavencu. benign, oarecum frustrat erotic. Numai în Luceafărul de dimineaţă şi a regizat o serie adăugat conţinutul inedit al unui al II-lea Coriolan Drăgănescu (Tempora), schiţă in­ textul O blană rară apare o femeie care este de lucrări dramatice aparţinînd lui Caragiale, volum. spirată dintr-un eveniment real, în care a fost o adevărată vînătoare de plăceri. Strindberg şi Tudor Popescu. Critica literară actuală, devenită ana­ implicat şi scriitorul Alexandru Odobescu, Lefter Popescu nu este nicidecum Pe coperta IV sînt reproduse opiniile cro­nică, „va eşua în muzeistică inutilă şi pregăteşte, prin enumerarea superlativelor un persecutat la slujbă, nici un sărac unor critici literari importanţi de azi despre gratuită”, dacă se va adresa, ca şi pînă (pozitive): incomparabil, prodigios, distins, dependent economic de loterie, ci un ins scrierile menţionate mai sus consacrate lui acum, unor grupuri restrînse de cititori. De brav, eminent, irezistibil, suita de invective violent, nemilos cu cei sărmani (episodul I.L. Caragiale. Astfel, Nicolae Manolescu aceea, criticul trebuie să se adapteze lumii care însoţeşte caracterizarea eroului, la cu chivuţele), grandoman şi arogant atunci observă faptul că incursiunea în opera lui actuale, să devină eseist, să se exprime cu întoarcerea armelor: „neruşinatul inspector cînd crede că are şansă. Caragiale este exhaustivă şi că Gelu Negrea mijloacele eseistice. Gelu Negrea ironizează, poliţist, canalie ordinară, mişelul fără Veta (O noapte furtunoasă) a fost văzută descoperă importanţa unor înscrisuri în pe bună dreptate, introducerea exagerată, ruşine, sălbaticul zbir şi călău antropofag”. ca o mahalagioaică, incultă şi infidelă. Gelu declanşarea unor momente ale acţiunii în de cîtva timp, a termenului„ eseu”, preţios Caragiale este aici previzibil, ceea ce scade Negrea descoperă o excepţională declaraţie opera dramatică şi epică. La rîndul său, sau pompos, pentru compoziţiile şcolăreşti nivelul estetic al prozei. de dragoste, semn al unei mari sensibilităţi, Daniel Cristea-Enache remarcă aprofundata (confirmăm abundenţa, în manuale şi la Costăchel Gudurău (Telegrame) aduce în către Chiriac: „Nu ştiu să mai fi trăit pînă cunoaştere a textelor caragialeene, precum examene, a sintagmelor „eseu argumentativ, faţa cititorului situaţia inedită de „înghiţire” să te cunosc pe dumneata”. şi interpretarea inedită a unei opere des structurat, nestructurat”). a naraţiunii de către text. Reuşita constă în Şi alte fapte, gînduri şi cuvinte ale comentate. Metoda autorului este dezvăluită fără enunţurile lapidare, dar încărcate de con­ personajelor lui Caragiale sînt reinterpretate, Prefaţa, intitulată Dicţionarul-eseu şi alte complexe: esenţă critică, manieră eseistică, ţinut, ceea ce îl determină pe Gelu Negrea ridicîndu-se ceaţa de pe anumite evenimente precizări (Un fel de prefaţă), debutează cu formulă de dicţionar, iar, pe de altă parte, să îl compare cu textele lui Urmuz. De tot şi atitudini, contrar receptării comune. explicarea sintagmei, pornind de la definiţiile, recitirea textelor scrise de Caragiale, spre hazul, textul corespunde unei vieţi bogate Acest foarte interesant şi actual dicţio­ separate, pentru dicţionar şi pentru eseu, din deosebire de „metoda” altor critici, de a şi tumultuoase: războiul politic, istoria nar-eseu, scris cu competenţă şi pasiune dicţionare, sau emise de Montaigne, Pierre compune preluînd numai opiniile critice căsniciei ratate şi a logodnei ulterioare a profesională, consacrat personajelor create de Moreau, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Paul ale altora. Atenaisei Perjoiu, fotografia chefurilor şi un scriitor clasic român, urmează stu­diilor şi Georgescu, Adrian Marino. Am ales cîteva personaje literare a legăturilor subterane ale nomenclaturii cercetărilor, întreprinse de Titu Maiorescu, G. În urma unei judicioase treceri în revistă din nuvelele, schiţele şi dramaturgia lui locale, cu ramificaţii la centru. Dacă ar Călinescu, Şerban Cioculescu şi alţii, pentru şi a unui raţionament ştiinţific solid, autorul Caragiale, pentru frumuseţea şi ineditul fi încheiat schiţa cu anunţul logodnei, cunoaşterea şi desluşirea mecanismelor de deduce apartenenţa eseului la intersecţia interpretării, ştiut fiind că, în general, Caragiale ar fi reuşit un text ideal, deoarece creaţie şi a semnificaţiilor literare şi filosofice spaţiilor de frontieră ale literaturii cu alte cititorii se află sub imperiul sau vraja unor ceea ce urmează, adică sprijinul pentru dintr-o operă vastă, care pare cunoscută domenii ale spiritului, de unde existenţa a idei oferite de-a gata de exegeţi care şi ei, la promovarea lui Gudurău, acordat de către publicului specializat, ca şi publicului mai rîndul lor le-au împrumutat. Aceste portrete chiar duşmanul său, pare artificial. puţin instruit. Nu este de mirare că a fost *) Gelu Negrea, Dicţionar subiectiv al per­so­ reflectă, uneori explicit, modificarea opticii Ionescu/Popescu (O scrisoare pierdută) distins cu un important premiu literar. najelor lui I.L. Caragiale (A-Z), Editura Cartea asupra actului de creaţie şi, implicit, asupra sînt apreciaţi pentru că nu renunţă la Românească, 2009, 384 p. (im)perfecţiunii unor texte. principii, criticîndu-şi chiar şeful, el lider Corneliu VASILE

 I. L. Caragiale  I. L. Caragiale  I. L. Caragiale  I. L. Caragiale  I. L. Caragiale  10 Jurnalul literar

A l’UTBM, A. Herlea a eu aussi d’importantes responsabilités administratives. Symposion: Însemnări memorialistice Il a été membre du Comité de Direction, en tant que directeur du Département des Humanités et ensuite comme directeur des Relations Internationales, membre élu au Conseil des Etudes et président d’une des trois Commissions de Spécialistes de Bon anniversaire, cher ami et collègue de l’établissement. En tant que directeur des Relations Internationales, position qu’il a génération, bon anniversaire Basarab occupée de 2001 à 2009, A. Herlea a eu une remarquable activité en développant des relations de collaboration, tant au niveau de l’enseignement que de la recherche, avec J’ai connu ton nom avant de te connaître. Il a de nombreuses universités des cinq continents. commencé à circuler, dans la deuxième moitié des années Mais A. Herlea a été aussi : Ministre de l’Intégration Européenne du Gouvernement 1950, quand ceux nés en 1942, comme nous, débutaient Roumain (1996 – 1999), ambassadeur de la Roumanie auprès de l’UE à Bruxelles (2000 leur participation aux olympiades de mathématiques, – 2001), vice-président de l’Internationale Chrétienne Démocrate (ICD). Il recevra physique et littérature. Tu étais parmi les meilleurs pour de nombreuses distinctions dont les Palmes Académiques et la Légion d’Honneur au arriver à obtenir dans une année, en 1959 si ma mémoire grade de Commandeur. est bonne, les premiers prix, au niveau national, dans les trois disciplines. Un exploit, à ma connaissance, jamais Professeur Robert BELOT atteint ni avant, ni après. Directeur du laboratoire RECIT Perçu comme un jeune espoir de la physique roumaine tu as su pourtant poursuivre ta voie, celle d’une approche holistique, prélude de la Transdisciplinarité. Tes capacités Preşedintele asociaţiei „La Maison Roumaine” de transgresser les frontières des disciplines et celles de se prezintă... synthèse, ta curiosité et ton ouverture sur le monde t’ont poussé sur le devant de la scène dès ta première jeunesse. Je me rappelle de l’intérêt suscité par la publication, en Alexandru Herlea s-a născut la 11 1968, de ton livre sur le poète et mathématicien roumain octombrie 1942, la Braşov, într-o veche Dan Barbilian, intitulé : « Ion Barbu – Cosmologia jocului secund » que j’ai lu avec familie transilvană prezentă în viaţa émerveillement. religioasă, culturală şi politică a Ţării. Ensuite j’ai perdu ta trace pour te redécouvrir, dans les années 1970, à Paris où Tatăl său, profesor de drept civil, naţional- tu avais choisi la liberté, comme moi. Tu continuais ta carrière de physicien des ţărănist, a fost condamnat de regimul particules élémentaires au CNRS, tu t’affirmais dans les milieux intellectuels de comunist la 25 de ani muncă silnică. l’émigration roumaine et avais commencé à entretenir une relation privilégiée avec Alexandru Herlea urmează şcoala în Stéphane Lupasco. Ce dernier t’a montré la voie qui fera de toi le porte drapeau de limba germană la Braşov şi la Institutul la Transdisciplinarité. politehnic din localitate obţine diploma de Je t’ai suivi et suis fier d’avoir été parmi les premiers membres du CIRET et d’avoir inginer în 1965. contribué à la diffusion de ton œuvre, en commençant par la publication, en 1986, dans Refugiat în Franţa în 1972 intră în le « Bulletin de la Société Française d’Histoire des Sciences et des Techniques », dont învăţămîntul superior ca asistent cercetător j’étais rédacteur, d’un compte rendu de ton livre: « Nous, la particule et le monde », la prestigioasa instituţie Conservatoire qui venait de paraître et avait reçu la médaille d’argent de l’Académie des Sciences. National des Arts et Métiers (CNAM) Tu me l’avais offert avec une très belle dédicace qui se termine par les mots : « en din Paris. Aici lucrează cu prof. Maurice signe d’une inébranlable amitié ». Une amitié que tu m’as toujours témoignée et que Daumas - părintele fondator, în Franţa, al j’espère avoir réussi à te rendre. unei noi ramuri a istoriei: istoria tehnicii Pour moi, professeur d’Histoire des Techniques, la Transdisciplinarité fait partie - şi obţine, în 1977, titlul de doctor în intégrante de ma profession, celle d’enseignant-chercheur. L’Histoire des Techniques, Istoria Ştiinţei şi Tehnicii. În acelaşi la plus jeune branche de l’Histoire, n’ayant acquis que tardivement sa reconnaissance an obţine şi naţionalitatea franceză. Ca académique, est évidement un domaine où l’approche transdisciplinaire s’impose d’elle bursier efectuează, în 1978/79, studii post- même. D’ailleurs, en ce qui concerne la place de la Transdisciplinarité au niveau de doctorale în Statele Unite, la universităţile l’enseignement, toi Basarab, tu l’as promue avec beaucoup de force. Princeton, Harvard şi Pennsylvania pre­ Mais j’ai été également conscient de l’importance de l’approche transdisciplinaire, cum şi la Smithsonian Institution. dans mes autres responsabilités, notamment celle de ministre de l’Intégration Européenne Întors în Franţa îşi continuă cariera uni­ du Gouvernement de la Roumanie. Comme dans le cadre des mes activités universitaires, versitară la CNAM, unde, în 1987, de­vi­ne devine expert străin al Agenţiei Române j’ai pu apprécier les bénéfices qu’on peut tirer d’une telle approche. conferenţiar universitar titular. Va fi ales de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Car la Transdisciplinarité n’est pas seulement une vision enrichissante intellec- mem­­bru al mai multor organisme aca­­­de­­­mice Superior (ARACIS). În 2011 este ales tuellement, elle est également pétrie d’un pragmatisme qui nous aide à définir les de specialitate printre care: International preşedinte al asociaţiei „La Maison Rou­ meilleures voies d’action. Et surtout, elle permet de marier, en mettant en évidence Committee for the Cooperation in History maine” (LMR) din Paris. les interdépendances, les dimensions morales et spirituelles avec la matière et l’action of Technology (ICOHTEC); Comité des Alexandru Herlea a desfăşurat în paralel concrète. A mes yeux c’est un aspect fondamental, seule garantie d’un avenir pour un Travaux Historiques et Scientifiques şi o prodigioasă activitate politică. Înainte Monde meilleur, que nous appelons tous de nos vœux. (CTHS); Société Française d’Histoire de 1989 este membru PNŢ în exil şi Je suis persuadé que l’approche transdisciplinaire continuera à se développer et à des Sciences et des Techniques (SFHST); vice-preşedinte al filialei Franţa a Uniunii se répandre. Je te remercie Basarab pour tout ce que tu as fait pour le développement Society for the History of Technology Mondiale a Românilor Liberi (UMRL). Din de la Transdisciplinarité, contribuant ainsi à l’évolution de notre regard sur le Monde, (SHOT), în cadrul cărora ocupă poziţii de 1990 este membru al conducerii PNŢCD un monde unitaire et en processus accéléré de complexification. responsabilitate. Este consilier pe probleme şi între 1990 şi 1994 preşedinte al Action Avant de finir et te présenter encore une fois mes vœux de « Bon anniversaire » de muzeologie tehnică şi arheologie pour la Démocratie en Roumanie (ADER), je souhaite t’exprimer, cher ami, mon regret de n’avoir pu être plus présent dans le industrială al mai multor instituţii printre filiala PNŢCD – Franţa. În această ultimă débat portant sur la Transdisciplinarité et mon espoir d’y être, désormais, d’avantage care La Cité des Sciences et de l’Industrie calitate a organizat, în februarie 1990, impliqué. (CSI) - Paris şi colaborează la realizarea prima vizită în străinătate, la Paris, a a peste 25 de expoziţii. preşedintelui Corneliu Coposu. Între 1996 Alexandre HERLEA La universitatea Paris XI – Sorbonne, şi 1999 este Ministrul Integrării Europene obţine diploma de „Habilitation à diriger în Guvernul României şi joacă un rol les recherches en sciences” (docenţa) şi important în deschiderea negocierilor de Alexandre Herlea : professeur des universités devine, în 1995, profesor universitar titular aderare a României cu Uniunea Europeană, émérite à l’UTBM la Université de Technologie Belfort- hotărîre luată la Helsinki, în decembrie Montbéliard (UTBM). În paralel este 1999. A fost ulterior ambasador, şef al En septembre 2011, Alexandre Herlea, le plus ancien professeur du Département profesor asociat la Michigan Technological Misiunii României pe lîngă UE (2000- des Humanités de l’Université de Technologie de Belfort-Montbéliard (UTBM) et son University – USA şi la Ecole Centrale des 2001). În 1998 a fost ales vice-preşedinte premier directeur (1995 – 1997), membre marquant du laboratoire RECIT (Recherche Arts et Manufactures – Paris. Între 2001- al Internaţionalei Creştin-Democrate sur le Changement Industriel, Technologique et Sociétal), a pris sa retraite. Il devient 2010 este şi membru al Directoratului (ICD) şi reales în 2000. Între 2002 şi 2009 professeur des universités émérite à l’UTBM, attaché au laboratoire RECIT, où il UTBM şi director al Relaţiilor Internaţiona­ ­ a fost membru al Comitetului Executiv dirige encore plusieurs thèses. Ainsi notre établissement continuera à bénéficier de le ale universităţii. În 2011 se pensionează, al ICD, responsabil cu ţările din Europa son savoir, de ses initiatives et de ses relations internationales. devenind profesor emerit şi continuînd să centrală şi de est. În 2009 a demisionat Ingénieur en mécanique, diplômé d’une école d’ingénieur roumaine, A. Herlea a conducă doctorate. din poziţia de vice-preşedinte PNŢCD, commencé sa carrière universitaire au Conservatoire National des Arts et Métiers Alexandru Herlea este autor, coautor sau rămînînd simplu membru al partidului. A (CNAM) de Paris où il a été l’élève et le collaborateur de Maurice Daumas, premier editor a 10 cărţi, printre care tratatul de publicat un număr important de articole, professeur d’Histoire des Techniques en France et fondateur de cette discipline dans referinţă Histoire Générale des Techniques, analize şi interviuri politice şi a participat notre pays. Au CNAM, A. Herlea travailla pendant 23 ans (1972 – 1995) d’abord PUF, Paris, 1978, şi a publicat numeroase de asemenea la numeroase emisiuni de comme assistant, puis ingénieur de recherche et ensuite maître de conférences. Il a articole de specialitate. A participat la peste radio şi televiziune atît în România, cît fait partie de la commission scientifique du DEA Science, Technologie et Société de 100 de congrese internaţionale şi a ţinut un şi în Franţa. l’établissement et a été membre de l’équipe qui a conçu et mis en place le premier mare număr de conferinţe în universităţi Lui Alexandru Herlea i s-au decernat DEA d’Histoire des Techniques en France. Au cours de cette période il a beaucoup şi centre de cercetare din Europa şi numeroase distincţii, printre care: – în publié, étant notamment l’un des auteurs du traité de référence « Histoire Générale America. În 1999 a fost ales membru al Franţa: „La Légion d’Honneur”, „Les des Techniques » paru aux PUF sous la direction de M. Daumas. Il a enseigné dans Academie Internationale d’Histoire des Palmes Académiques” şi medalia de argint plusieurs autres universités françaises et étrangères, notamment américaines et a Sciences (AIHS) şi între 2001 şi 2005 a a „Société d’Encouragement au Progrès”; également travaillé dans le domaine de la muséologie technique : au Musée National fost preşedintele ICOHTEC. Ca director – în România: „Serviciul Credincios” şi des Techniques, à la Cité des Sciences et de l’Industrie et dans d’autres cadres. al relaţiilor internaţionale ale UTBM a Doctor Honoris Causa - Universitatea A. Herlea a été et reste encore très actif dans les diverses associations, aussi bien iniţiat şi dezvoltat relaţii de colaborare Transilvania Braşov; – în Belgia: „Mérite françaises qu’étrangères, qui œuvrent pour l’essor de l’Histoire des Techniques en tant cu universităţi de pe cele cinci continente. de l’Invention”; – în Germania: premiul que discipline académique et pour que la science, la technique et l’industrie occupent În 1991 a înfiinţat asociaţia Solidarité „Soziale Marktwirtschaft”. la place qui doit leur revenir dans le monde de la culture. C’est un vrai animateur qui Universitaire France – Roumanie (SUFR), participe et se trouve parmi les organisateurs d’un grand nombre de congrès, symposia, al cărui secretar general este şi din 2006 Alexandru Herlea séminaires, etc. Dès 1981 il a succédé à M. Daumas, en tant que représentant de la France, dans le Comité Exécutif de l’ICOHTEC, la Sté Internationale de l’Histoire des Fereşte, Doamne, crucea lui, Techniques. Il en sera le président de 2001 à 2005. En 1986, il a été élu membre du De umbra trădătorului! Comité des Travaux Historiques et Scientifiques - CTHS et en 1999, de l’Académie Internationale d’Histoire des Sciences. În ziua de 7 mai a.c., dimineaţa, la ora 7, a încetat din viaţă la Paris, în urma Alexandre Herlea est arrivé à l’UTBM, en 1995, en tant que professeur des universités. unei lungi suferinţe, Remus Radina, marcant luptător anticomunist, autor al Les Universités de Technologie (UT) sont les pionniers dans la définition et la mise unui remarcabil volum de memorii, Testamentul din morgă, prieten de nădejde şi en place d’une pédagogie basée sur l’intégration des « Humanités » dans la formation colaborator permanent al Jurnalului literar. des ingénieurs. A. Herlea avait le profil souhaité pour animer l’enseignement et la A fost însoţit pe ultimul drum, la Cimitirul Montmartre din Paris în ziua de recherche non seulement en Histoire des Techniques mais plus généralement en celui 10 mai a.c., ora 10 dimineaţa, de către compatrioţii săi de la Casa Românească des Humanités. Il a su y promouvoir une approche novatrice, transdisciplinaire. Ses din Paris, care ne-au şi transmis această tristă veste. enseignements, tant au niveau du second que du troisième cycle, notamment celui sur Dumnezeu să-l odihnească! « l’Histoire des Structures et Filières Techniques » ont connu un grand succès. Jurnalul literar 11

de academicianul N.N. Bogoliubov şi de mine. Rezultatele noastre sunt cunoscute în La Maison Roumaine (urmare din pag. 1) societatea matematicienilor atît în Rusia şi chiar pe plan internaţional.

Iacob Cihac, Nicolae Şuţu, Gheorghe Asachi şi Gheorghe Lazăr Eugeniu Alexandrovich GREBENIKOV** (ultimii doi fondatori ai învăţămîntului superior românesc), Carol Davila, Iuliu Baraş, Ion Ionescu de la Brad, Pavel Vasici şi Constantin **) Născut în Basarabia, în 1932, din părinţi români. Eugeniu A. Grebenikov, şi-a făcut studiile Manolesco. la Universitatea Lomonosov din Moscova, unde obţine doctoratul în matematici. Devine profesor Urmează o primă perioadă însemnată, între 1860-1890, marcată la această universitate, directorul Laboratorului de matematici al Institutului de Fizică Teoretică şi Experimentală al Academiei de Ştiinţe al Uniunii Sovietice (1969-1978), directorul Centrului de de crearea Universităţii „Alexandru I. Cuza” din Iaşi (1860) şi a Calcul Ştiinţific al Universităţii din Moscova (1978-1988), etc. Este unul din specialiştii recunoscuţi Universităţii din Bucureşti (1864), precum şi de exis­ten­ţa savanţilor pe plan internaţional atît în matematică pură (teoria stabilităţii soluţiilor ecuaţiilor diferenţiale) cît Grigore Ştefănescu (paleontologie), Grigore Cobălcescu (paleontologie), şi în cea aplicată (metode numerice pentru ecuaţii diferenţiale ordinare). În afara acestor domenii Dimitrie Brândză (botanică şi zoologie), Dimitrie Grecescu (botanică), el mai are contribuţii de seamă şi în dinamica cosmică şi în simularea pe calculator. A publicat Florian Porcius (botanică) şi Carl Fr. Jickeli (zoologie şi teoria evoluţionismului). peste 20 de cărţi şi mai mult de 200 de articole care constituie un aport important la progresul Dar epoca de aur a acestei dezvoltări este fără îndoială cea dintre 1890-1944 reprezentată din toate aceste domenii. Un asteroid îi poartă numele. În urmă cu 10 ani redobîndeşte cetăţenia de personalităţile fascinante ale magiştrilor Victor Babeş (1854-1928) – medicină, română, de care fusese privat datorită vicisitudinilor istoriei. Continuă să lucreze şi astăzi la Centrul Aristide Caradja (1861-1955) – biologie generală, Paul Bujor (1862-1951) – zoologie, de Calcul al Academiei Ruse. Ion Cantacuzino (1863-1934) – medicină, Gheorghe Marinescu (1863-1938) – medicină, Nicolae Leon (1863-1931) – botanică, zoologie, parazitologie, Grigore Antipa (1867-1944) Malheureusement le prof. Eugen Grebenikov, de l’Académie – ihtiologie, resurse pescăreşti, Dimitrie Voinov (1867-1951) – zoologie, Emil Racoviţă Russe, a appris au dernier moment qu’il ne pourra pas venir à (1868-1947) – biospeologie şi Ioan Borcea (1879-1936) – zoologie marină. Paris et sa conférence sera remplacée par celle de M. C. Teleaga În cursul regimului comunist, între 1945-1989, printre oamenii de ştiinţă veneraţi sau portant sur le thème des églises chrétiennes en Europe Centrale et ignoraţi, devotaţi sistemului totalitar, s-au numărat: Constantin I. Parhon, Traian Săvulescu, Orientale. Notre président, M. A. Herlea, tient à remercier vivement Liviu Giosan, Cristian I. Hera, Emil Pop, Maria S. Celan şi, desigur, alţii. Perioada a M. C. Teleaga pour avoir bien voulu prendre ainsi la relève. fost ilustrată de preamărirea, obligatorie, îndeosebi a biologilor şi medicilor ruşi I.V. Anca Lemaire, Anamaria Vasilescu Miciurin, I.P. Pavlov, K.A. Timiriazev, M.F. Ivanov, G.V. Platonov şi, cu precădere, a (Le secrétariat de LMR) pseudosavantului T. D. Lasenko. În schimb, întemeietorii geneticii, călugarul ceh Gr. Mendel şi cercetătorul american T.H. Morgan, au fost denigraţi şi minimalizaţi. Dar aceasta din urmă perioadă nefastă a istoriei naţionale şi y compris a istoriei biologiei româneşti a cunoscut şi personalităţi ilustre, ca educaţie, profesionalism, Les Eglises chrétiennes patriotism, moralitate şi cultură, oponenţi în mod făţiş sau implicit ai regimului comunist en Europe Centrale et Orientale antinaţional şi criminal, care ne-a marcat şi retrogradat pe scena istoriei cu aproape cinci decenii. Aceştia, specialişti şi experţi în diferite domenii ale biologiei – botanică, zoologie, fiziologie animală, biologie generală, hidrobiologie, genetică, antropologie, istoria Naissance du christianisme; l’église des premiers âges.  Les hérésies et les grands şi filosofia ştiinţei – afirmaţi atît în ţară cît şi, majoritatea lor, în afara ei, au suferit conciles.  Rome et Byzance ; les premières fissures.  Le schisme de 1054.  persecuţii, în măsură diferită, pentru convingerile anticomuniste. Au fost împiedicaţi în L’église catholique et orthodoxe. Les croisades, la rupture et les tentatives de exercitarea profesiunii în învăţămîntul superior sau cercetare, privaţi de drepturi civile, réconciliation.  La troisième Rome.  Le développement divergeant des deux condamnaţi, cu sau fără judecată, ca deţinuţi politici, la închisoare sau colonii de muncă, églises.  L’orthodoxie sous le joug turc.  La Réforme et ses églises  L’uniatisme pierzîndu-şi chiar viaţa, sau forţaţi la emigrare. polonais et roumain.  Perspectives œcuméniques. Dintre ei, în arhivele C.N.S.A.S. se regăsesc, cu dosar/e de urmărire individuală, de durate diferite, confraţii Alexandru Borza (1887-1971) – ctitorul Grădinii Botanice din L’Eglise primitive qui se constitue dans le cadre de l’Empire Cluj-Napoca, Constantin Motăş (1891-1980) – savant de renume internaţional, Ioan romain polythéiste est unique : catholique parce qu’elle prétend à Gh. Botez (1892-1953) – creatorul şcolii româneşti de antropologie şi adevărat martir al l’universalité et orthodoxe parce qu’elle se revendique des dogmes comunismului din România, Teodor Buşniţă (Cononov) (1900-1977) – discipol apreciat reconnus par tous les chrétiens. Les 8 conciles œcuméniques al lui Gr. Antipa consacrat Pescăriilor Statului, Constantin S. Antonescu (1902-1981) – communs à l’intégralité de l’Eglise rétablissent une certaine unité profesorul particular al Regelui Mihai al României, Zaharia Popovici (1907-?) şi Victor de la foi en condamnant les hérésies (arianisme, monophysisme, Angelescu (1912-2002) – ihtiologi marini afirmaţi în mod strălucit în Argentina şi Peru, nestorianisme). Petre M. Bănărescu (1921-2009) – ihtiolog de talie internaţională, Nicolae Al. Boscaiu Les prémices de la future division apparaissent pourtant (1925-2009) – botanist reputat cu recunoaştere europeană, Denis Buican (Dumitru Buican dès la fin du 6-e siècle surtout à la suite de l’introduction du Peligrad) (1934) – genetician, istoric şi filosof al ştiinţei, scriitor bilingv de expresie « filioque » dans le symbole chrétien par l’Eglise occidentale. Il română şi franceză, ş.a.. Meritele lor incontestabile vor dăinui cu certitudine şi în pofida s’ensuit une querelle multiséculaire qui mène d’abord au schisme slăbiciunii omeneşti a doi dintre cei evocaţi. de 1054 puis à la rupture après la conquête de Constantinople Contribuţia de faţă, bazată pe studiul arhivelor C.N.S.A.S., cu consimţămîntul celui în par les Croisés en 1204. La chute de l’Empire byzantin ne fera viaţă şi a urmaşilor unora dintre cei defuncţi, este dedicată biologilor români anticomunişti, qu’accentuer cette rupture. Le développement de deux églises se in memoriam, pentru suferinţele, umilinţele şi neîmplinirile profesionale, familiale şi fera désormais dans un parallélisme qui réfléchit l’évolution divergente de deux parties de personale îndurate pe nedrept, întru stimă, respect şi neuitare. l’Europe. L’Occident connaîtra les guerres de religion et la Réforme, l’Eglise orthodoxe maintiendra la tradition ancestrale au prix de se figer dans l’immobilisme. Alexandru S. BOLOGA* L’Europe centrale et orientale est la partie de l’Europe où la les trois églises : catholique, réformée et orthodoxe cohabiteront dans une situation incertaine souvent *) Alexandru S. Bologa – absolvent al Facultăţii de Biologie, Universitatea „Babeş-Bolyai” din conflictuelle. Dans ce contexte ont pris naissance à partir de la fin du XVIe siècle les Cluj-Napoca (1970), doctor în biologie, Universitatea „C.I. Parhon” din Bucureşti (1980), director Eglises uniates, polonaise et roumaines, expression d’une tendance vers la réunification ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” din Constanţa des catholiques et des orthodoxes, entachée cependant des desseins politiques mais non (1990-2011), membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România / Secţia ştiinţe biologice dépourvus de justification. (2009), redactor şef al periodicului Cercetări marine – Recherches marines (1990-prezent), delegat L’œcuménisme semble à présent se profiler dans le cadre de la sécularisation de naţional pe lîngă Comisia Internaţională pentru Explorarea Ştiinţifică a Mării Mediterane de la Monaco (din 1993), director al Institutului Oceanic International / Centrul Operaţional Marea Neagră l’Europe comme une solution à la déchristianisation en marche. Est-elle vraiment (între 1996-2004), reprezentant naţional pe lîngă Uniunea Internaţională pentru Istoria şi Filosofia souhaitée et possible ? Ştiinţei – Comisia de Oceanografie (din 1998). Cercetător acreditat C.N.S.A.S.. Constantin Teleaga***

***) Diplôme d’espagnol, Diplôme de l’Institut d’études politiques de Paris (Sciences Po), docteur en droit, ancien secrétaire d’Etat à l’intégration européenne, ancien ambassadeur de Roumanie en Matematici aplicate şi cercetarea spaţială Espagne, ancien professeur à l’Institut de magistrature de Bucarest, ancien rédacteur en chef de la « Revue roumaine du droit de l’environnement », président de l’association « l’Est francophone » dont le but est la promotion de la langue et de la culture françaises parmi les ressortissants des Conferinţa mea se referă la contribuţia pe care am avut-o pays de l’Est en France. împreună cu cîţiva colegi la rezolvarea unor probleme matematice Publications: Marlène Dietrich Realität (1993), ed. Betzel Verlag, Hambourg; Armonizarea legate de cercetarea spaţială, de mişcarea sateliţilor artificiali. legislativă cu dreptul comunitar în domeniul dreptului civil (2004), ed. Rosetti, Bucureşti; Moartea Problema a două corpuri-mase care se atrag reciproc, conform lui Avram (roman, 2011), ed. Neverland, Bucureşti; Madame (théatre, 2011), ed. Pulibook, Paris. legii atracţiei universale, a fost rezolvată de Newton. Problema a 3 corpuri „în formă clasică” (exprimată prin formule algebrice) nu e rezolvată pînă în ziua de astăzi. Newton, Euler, Lagrange, Poincaré şi alţi vestiţi matematicieni şi fizicieni nu au putut găsi Punctul pe i: „Capcanele istoriei” şi... istoricienii „soluţia exactă” a problemei (adică a problemei a trei puncte materiale care se atrag reciproc conform cu legea de gravitaţie a lui Newton). Dl. Lucian Boia interpretează istoria mai recentă a românilor! Însă Euler şi Lagrange, în a doua jumătate a sec. XVIII, Cum, prin ce mijloace şi cu ce argumente, capabile să sugereze un alt fel de a privi au rezolvat problema a „două centre fixe”, punctele P1 şi P2. lucrurile? Punctul P0 (de masa 0) se mişcă în spaţiu datorită atracţiei Iată o întrebare ce ridică numeroase probleme, pe care nu ţinem să le discutăm aici şi acum, mai ales că opera sa, „întinsă şi variată”, în curs de elaborare – conform specificărilor exercitată de primele două puncte, dar el nu acţionează asupra lor. Chestiunea constă în editorului – beneficiază de „Seria de autor” a Editurii Humanitas, care îi asigură o gamă largă determinarea legii mişcării în spaţiu a punctului P0 sub influenţa atracţiei newtoniene de abordare de la un anume „joc cu trecutul”, în care istoria îşi caută drumul „între adevăr din partea punctelor P1 şi P2. şi ficţiune”, pînă la definirea unui proces istoric al imaginarului, ce „a stîrnit senzaţie şi a Soluţia se exprimă prin anumite funcţii speciale, care în sec. XVIII nu erau cunoscute rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale”. în matematică. Aceste funcţii speciale au fost create de Euler şi Lagrange şi se numesc Dl. Lucian Boia pledează indirect pentru teza „europeistă”; este, în general, un adept ciudat „funcţii eliptice”. Ele sînt mult mai complicate decît funcţiile trigonometrice sinus, dar fervent al federalismului imperialist, care caracterizează timpul nostru, de vajnic aspirant cosinus, tangentă, cotangentă. la mondialism. Prestigiul său „ştiinţific” nu lasă nici un fel de îndoială asupra cauzelor şi Potenţialul sumar al punctelor P1 şi P2 cu masele egale m1=m2 în spaţiu real Oxyz efectelor. Toţi de pe vechiul continent al culturii europene sîntem o apă şi un pămînt, adică aproximează potenţialul unui „castravete – pepene” plasat pe axa Oz a cărui centru ne individualizăm prin nediferenţiere. În înţelesul lui Jacques Maritain, individul este o coincide cu punctul O. degenerescenţă a personalităţii, iar transformarea individului în persoană aparţine unei evoluţii Însă Pămîntul nu seamănă cu un pepene, la polii nord şi sud el este turtit ca un măr. Şi etnice, alături de cea biologică. Franţuzit cum este, dl. Lucian Boia neglijează „reacţionarismul”, atunci pentru aproximarea potenţialului „mărului turtit”, noi (colectivul de care vorbeam) îl dispreţuieşte şi-l anulează printr-un democratism socialistic, care nu condamnă decît parţial am introdus un spaţiu imaginar Oxyiz (în loc de spaţiul real Oxyz) şi mai departe ne-am şi selectiv comandamentul comunist al imperialismului de diverse facturi, culori sau tendinţe folosit de soluţiile lui Euler şi Lagrange pentru problema a două centre fixe. ideologice. Înţelegem astfel şi de ce dl. Lucian Boia se traduce la Londra şi în Germania, Soluţiile noastre sunt foarte avantajoase (din punct de vedere al timpului de calcul pe cu perspective evidente spre eşuarea pe tărîm american, cum ne place şi ne stă bine de vreo calculator) pentru a descrie mişcarea sateliţilor artificiali. Economie de finanţe extrem două decenii şi jumătate, după ce, timp de alte patru şi jumătate, am cochetat cu moscovismul, de mare. În anii 1960-1970 o oră la un computer mare costa 1500-2000 dolari. Folosind fiindcă aşa sîntem noi făcuţi: mici, neînsemnaţi, ridicol de individualizaţi. formulele noastre, ora se transformă maximum în 5 secunde. Cred că în aceasta constă şi „redefinirea” istoriei naţionale, pe care ne-o propune autorul cărţilor despre Jules Verne. Paradoxurile unui mit (2005), Napoleon III, cel neiubit (2008), Vreau să vă spun că, eu şi colegii mei, cu 50 ani în urmă am primit invitaţii să ne Sfîrşitul lumii. O istorie fără sfîrşit (1999) şi altele de aceeaşi mărime, preocupare şi imagistică, mutăm în SUA la posturi de lucru foarte avantajoase, dar asta e o altă chestiune. Şi încă tulburînd adînc înţelesurile capacităţii noastre de a sesiza istoria, cu dezideratele ei pedagocice o cifră. Numai în fosta Uniune Sovietică 40-50 persoane au devenit doctori şi doctori şi cu doctrina ei ideologică, în căutarea, aflarea şi impunerea adevărului. habilitaţi în matematică şi ştiinţele cosmo-dinamice. Dacă realizăm cu mai multă exactitate planul publicistic ce ni se propune, istoricul Lucian Problema aceasta, în zilele de astăzi în literatura ştiinţifică se numeşte Problema Boia nu face istorie, ci doar marginală eseistică de factură bănuit istorică, în definirea minoritară Gredeaksov de la numele Grebenicov, Deomin, Akseonov. a termenului, astfel cum căuta, cu cîteva O altă chestiune este cea pur matematică şi prima dată ea a fost formulată de Poincaré decenii în urmă, să o proclame terminologic, ARISTARC în cunoscuta monografie Les méthodes nouvelles de la mécanique céleste şi dezvoltată regretatul Adrian Marino, intuind evoluţia spre (continuare în pag. 16) 12 Jurnalul literar

Vitrina cărţii ştiinţifice: Conştiinţa: confesiunile unui reducţionist romantic

Consciousness: Confessions of a Romantic Reductionist* poate fi privită, mai mult sau mai Aparent contradictoriu cu cele spuse mai puţin, ca o lucrare de popularizare. A ce? Putem spune a istoriei înţelegerii conştiinţei şi a sus, te­za susţinută de Koch este aceea în care nivelului cercetărilor actuale despre conştiinţă. Publicată în 2012, la opt ani după mai stufoasa „conştiinţa este o proprietate fundamentală, Quest for Consciousness (În căutarea conştiinţei), ce tratează în mare aceleaşi probleme, dar cu elementară a materiei vii. Ea nu poate să derive aplicaţie la sistemul vizual uman, Confesiunile... pare subţire comparativ cu aceasta din urmă, din nimic altceva”, şi este imanentă sistemelor în aşa fel că cel ce a parcurs-o captivat pe prima va rămîne puţin dezamăgit de a doua. Totuşi, complexe puternic conectate şi ierarhizate. În pentru cititorul care nu îl cunoaşte pe Christof Koch – autorul celor două volume – sau, mai această direcţie, Koch este entuziasmat de teoria mult, se iniţiază în problemele conştiinţei cu această carte, o va găsi inteligentă, profundă, informaţiei integrate a lui Giulio Tononi, care, pe bogată stilistic şi, cel mai important, producătoare de satisfacţii intelectuale; în acelaşi timp scurt, enunţă următoarele. Fiecare stare conştientă o va găsi pe alocuri dificilă: cu concepte tehnice de biologie, neuroştiinţe şi filosofie. este caracterizată de două proprietăţi: diferenţiere Christof Koch este profesor de biologie şi inginerie la Caltech (California Institute of (starea conştientă este foarte informativă, adică Technology) şi cercetător la Allen Institute for Brain Science în Seattle. Pe parcursul vieţii, entropia sau nedeterminarea este mult redusă) şi pînă să devină cadru didactic, a petrecut perioade lungi de timp în diferite părţi ale lumii: integrare (starea conştientă este o monadă, o unitate Kansas City (oraşul unde s-a născut, în 1956), Amsterdam, Bonn, Ottawa, Rabat, Tübingen – ce nu poate fi subdivizată în senzaţii independente). unde şi-a şi efectuat studiile în fizică şi filosofie, urmate de un doctorat în biofizică. A revenit Teoria introduce o măsură pre­cisă (notată cu Φ) ulterior în Cambridge, Statele Unite, la MIT, pentru studii postdoctorale şi la Caltech, unde ce cuantifică reducerea nedeterminării care apare activează şi astăzi. Acest periplu este relatat încîntător în cel de-al doilea capitol, împreună într-un sistem, dincolo de şi deasupra informaţiei cu descrierea primilor lui paşi în neuroştiinţe. generate independent de părţile sistemului, atunci Christof Koch a lucrat îndelung cu mentorul său, Francis Crick, ce, împreună cu J. Watson, cînd acesta se află într-o anumită stare. Altfel spus, au descoperit structura ADN în 1953. Francis Crick, în ultima parte a vieţii, s-a întors către Φ măsoară cu cît sistemul este mai mult decît neuroştiinţe. Cei doi au publicat numeroase articole din anii ’90 pînă în 2004 (cînd Crick a suma părţilor sale, adică o măsură a holismului. decedat) despre conştiinţă şi subiecte adiacente într-o abordare pragmatică cu un scop precis: Deci starea (creierului) ce poate deveni percepţie găsirea corespondenţilor neurali ai conştiinţei („cele mai simple mecanisme neurale care, conştientă este aceea cu Φ maximizat între luate împreună, sunt suficiente pentru o senzaţie conştientă anume”), adică altfel spus, au tendinţele de diferenţiere şi integrare. Un exemplu concret explicat de această teorie se referă încercat să depăşească primul prag spre rezolvarea „problemei uşoare” a lui David Chalmers. la cerebel (componentă a creierului localizată occipital, specializată în coordonarea precisă Acesta numeşte „problema uşoară a conştiinţei” descrierea aspectelor conştiinţei cu rol precis: a mişcării): acesta deţine cu mult mai mulţi neuroni decît cortexul şi totuşi nu contribuie la capacităţi şi funcţii cognitive cum ar fi direcţionarea atenţiei, planificarea, decizia, memorarea, generarea de conţinut conştient pentru că structura este modulară, iar aceste module lucrează care, aparent, pot fi explicate în mod direct raportîndu-ne la sistemul nervos. „Problema independent unul de celălalt, interacţionînd puţin, deci integrînd puţin. grea” este ceea ce rămîne: conştiinţa fenomenală, constituită din qualia, adică „cum este să Teoria informaţiei integrate nu diferă în fundament de panpsihism, dar diferă în detaliu ai o senzaţia particulară”; iar aici cel mai bun exemplu este proustiana relatare a gustului prin aceea că este o teorie ce cuantifică, deci se apropie de o ştiinţă veritabilă. madlenei, o senzaţie unică şi ireproductibilă. „Problema grea” este, în stadiul actual al ştiinţei, În ultimul capitol, unul cu o impresionantă tentă intimă ce dezvăluie gînduri pe care cu greu abordabilă doar la nivel filosofic. le atribui unui cercetător al naturii, pe care îl vezi ca puternic încredinţat de ştiinţa pe care Ultimele cinci capitole din cele zece reprezintă substanţa volumului pentru că abordează o propagă, omul de ştiinţă devine om şi îşi pune întrebări asupra vieţii, originii universului temele cele mai interesante şi parţial controversate actual: liberul arbitru, inconştientul, şi existenţei unei fiinţe supreme. Poziţia personală pe care omul o adoptă faţă de religie este conştiinţa ca proprietate fundamentală, măsurarea conştiinţei şi, idei cu care Koch îşi încheie una de negare, dar nu şi de infirmare a unor experienţe revelatorii autentice la alţii. pe un ton amar confesiunea, relaţia religie - ştiinţă şi existenţa lui Dumnezeu. Dintre acestea Printre cauze sunt cele de natură etică (Din moment ce toate animalele au o formă de doar unele vor fi dezvoltate în continuare. conştiinţă şi „simt durere şi plăcere, sunt fericite şi triste, (...) cum putem justifica creşterea Koch face nesistematic o trecere în revistă a diferitelor teorii care au dat o interpretare [lor] în condiţii industriale atroce, cu mult deosebite de habitatul lor natural, pentru a le conştiinţei şi îşi exprimă acordul sau dezacordul cu privire la acestea. El priveşte terifiat la mînca?”), transcendentală („Dacă sufletul este inefabil, cum poate manipula lucruri concrete determinismul newtonian şi la haosul determinist şi salută cu frenezie indeterminismul adus cum sunt sinapsele? Este uşor să vedem cauzalitatea curgînd dinspre creier spre minte, dar de mecanica cuantică, ce dă speranţe pentru existenţa unui liber arbitru. Se alătură declarat invers este prea dificil.”) şi teologică (se poate infera că se aşteaptă ca textele sfinte să conţină reducţioniştilor şi refuză dualismul lui Descartes. Ca inginer, îngăduie franc şi funcţionalismul: răspunsuri şi adevăruri ştiinţifice, iar lipsa acestora fie le transformă în texte nefolositoare astfel conştiinţa nu mai este o caracteristică specifică regnului animal – de la bun început se problemei, fie în texte mai puţin credibile). Koch rămîne o fiinţă raţională şi nu poate renunţa recunoaşte faptul că nu numai omul deţine conştiinţă ci şi primatele şi alte mamifere, într-o la asta în schimbul misticismului. El caută şi vrea răspunsuri pe cale intelectuală. măsură mai mică. Cu ce rămînem după ce parcurgem şi ultima pagină? Cu sentimentul că iarăşi am fost puşi în faţa misterului lumii şi iarăşi au fost puse nenumărate întrebări la care nici nu trebuie să aşteptăm răspuns prea curînd sau vreodată. *) Christof Koch, Consciousness: Confessions of a Romantic Reductionist, MIT Press, Cambridge, Massachusetts, 2012. Liviu SOLTUZU

crezuţi părtaşi la trăiesc din fraze gata făcute, din idei primite, constînd dintr-o tehnică a vorbirii şi ascultării. Estetica urbană: Înjurătura la români conţinutul ei. din sentimente convenţionale. Ofensiva lor Căci ceea ce ne propunem atunci cînd vorbim Există o înju­ verbală anulează orice sugestii aluzive, ideile – să împărtăşim semenilor gîndurile – nu se Secretarul italian al lui Constantin Brân­co­ rătură afectuoasă şi o alta lugubră, din prima grosolane neagă orice claritate şi, expuse, sînt mai realizează prin folosirea înjurăturii. veanu, Anton-Maria Del Chiaro, menţionează au fost extirpaţi termenii joşi, grei, în a doua primite cu dispreţ, trivialităţile lor doar excită Acest loc comun al înjurăturii face ca pe un copil care, aducînd un cal de la adăpat, au fost accentuaţi. Dar amîndouă sînt străine de ceea ce cred oamenii simpli că stăpînesc şi oamenii să coincidă şi să se confunde („toposul foloseşte o cascadă de înjurături, multe etica de tip terapeutic, cea care ne asigură că devin, astfel, ei înşişi periculoşi. este locul, locul comun, punctul în care referindu-se la lucrurile sfinte. Obiceiul este totul va fi bine, care pozitivizează pe celălalt Este vorba de un automatism inferior, oamenii coincid în asemenea măsură, încît vechi şi foarte răspîndit, încît a intrat în (v. Adriana Teodorescu, în Steaua, nr. 1/2012). care nu poate evolua către viaţa superioară se identifică şi se confundă, lucru ce nu limbajul de fiecare zi. Acuza de grobianism, Înjurătura îl negativizează, spulberîndu-i orice a spiritului, ci rămîne într-o stare de frenezie se poate întîmpla decît în măsura în care de proastă creştere, nu mai e percepută azi importanţă, orice demnitate, îl anihilează, care aparent îi conferă o stare de siguranţă. oamenii se mineralizează, se dezumanizează”). ca o abatere de la armonia raporturilor dintre punîndu-l în postura de neluat în seamă. Numai un şoc venit cu violenţă din exterior Personalitatea lor se subţiază, exteriorizîndu-se oameni, tinerii în special înjură peste tot, fără Înjurătura afectuoasă a intrat masiv în limbajul poate readuce în minte obligaţia de perspective fără pretenţii, ea se „mineralizează” şi se uită, nici o reţinere. popular, dar la clasa de jos a folosirii lui şi normale. Ascultătorul înjurăturii este surprins devenind o abreviere a ei înseşi. Cine înjură În Europa, ungurii sînt campionii înjură­ ea poate fi reproductibilă, cealaltă nu, deşi e de puţinul spus despre adresant şi nu înţelege îşi încuie în seif personalitatea. Avîntul creator turilor, după ei vin românii. Istoricul Neagu folosită cam de aceeaşi clasă. Cea afectuoasă plasarea lui pe traiectoriile cele mai fantastice, specific a încremenit în zicerea eliberatoare, la Djuvara a observat aceasta: „Înjurăturile se practică între cunoştinţe şi, la nevoie, poate fiindcă nu provine dintr-un exces de imagina­ care nu mai sîntem îndemnaţi să participăm prin ungureşti sunt fantastice. Cu toate că se fi luată ca un alint, cam dur, e adevărat, fiindcă ţie, ci din chiar lipsa acesteia, pecetluindu-i efort personal. Toate temele mari sînt tabu în pretind a fi catolici, înjurăturile lor abundă nu-i lipseşte substratul participativ, nici nota prin urmare destinul în evaluarea celorlalţi. înjurătură, iar indivizii pretind să administreze în lucruri sfinte”. Astăzi, această degradare a de comunicare. Înjurătura este o stare psihologică ce situaţia după toanele şi în folosul lor, prin acest limbajului a dus la o generalizare a obiceiurilor Cu cît înjurătura este mai elaborată, cu presupune imperfecţiunea unui suflet care repertoriu rezidual de instincte ţipate. de mahala: cei care au făcut avere încearcă atît mai jos se situează folositorul ei. Acesta se exteriorizează pe o cale ocolită, excesivă Se exercită în gol o suficienţă de sine fixată să se îmbrace frumos, accentuînd astfel contribuie foarte rar la fabricarea înjurăturii, şi inacceptabilă. Linia orizontului nu poate la cîteva formule care ţin locul mobilităţii involuntar contradicţia cu limbajul pe care îl cel mai adesea o preia şi îi dă în plus fi depăşită decît prin excese nesociale şi sufleteşti, în care se zideşte un grotesc plebeian folosesc. Fiindcă, remarca acelaşi, „cei 50 de tonalitatea zicerii şi adresantul. De altfel, antiraţionale. Se dogmatizează zicerea în şi melodramatic. Paradă scientistă nu mai ani de comunism au schimbat comportamentul tonalitatea lansării îi deosebeşte pe cei care formule, din care melancolizarea lipseşte există, patosul doar vrea să fie burlesc, iar românilor în mod absolut”, au ţiganizat întreg le folosesc, felul răstit, injurios în sine, ţine cu desăvîrşire. Beţia înjurăturii îi îmbată violenţa nestăpînită antrenează totul. Fobia poporul, educaţia cinstei la noi nu s-a făcut loc de paternitatea formulării. numai pe cei care îi caută savoarea într-un agentului înjurăturii e maladivă împotriva fiindcă, în comunism, ca să supravieţuieşti, Folosirea înjurăturii devine o manie în vocabular extrem de limitat şi etalat cu bunului-simţ, anxiozitatea lui este dusă pînă erai nevoit să furi. care atenţia agentului se fixează o vreme frivolitate. El e practicat numai de „nerozii la faza paroxistică, spre a nu se vedea golul Grija scriitorilor noştri de a mlădia limba mai îndelungată şi mai frecvent pe această şi băieţii de prăvălie” (Ortega y Gasset) şi din care se naşte. E o monstruozitate umană română a rămas între coperţile istoriilor modalitate de comunicare, deci îi acordă o se repetă mecanic printr-o utilizare oarbă a care trebuie tratată de poliţie. Predestinarea ei literare. Încă de la cronicari s-a constatat grija atenţie anormală, ajungînd să-l obsedeze. După unui repertoriu de formule căruia „prostul naturalistică este o formă de peroraţie publică a pentru limbă. Dimitrie Cantemir, traducînd din cum observa Ortega y Gasset, preferinţele i se subordonează încîntat şi fără rezerve”. claustrofobiei eşuată în incoerenţă. Folositorul greceşte Divanul sau gîlceava înţeleptului cu atenţiei constituie însăşi baza caracterului, Limbajul vulgar este trivial şi impertinent, ei este exponentul unei lumi promiscue. lumea sau judeţul sufletului cu trupul, voia stabilind formula „spune-mi la ce eşti atent simbol al pseudo-şmecheriei care reia o Ca toţi orientalii, sîntem iubitori de zgomot „să aducă în limba natală toate graţiile unei şi-ţi voi spune cine eşti” (în Studii despre experienţă consumată în trecut, imposibil de verbal... Dar nici chiar aşa! Miticismul fraze de cărturar” (G. Călinescu), întemeind iubire). Mania folosirii înjurăturii reduce păstrat pentru viitor. balcanic a fost îndestul înfierat de Caragiale, astfel un vocabular filosofic, folosind pentru viaţa mentală, prin eliminarea progresivă a Vorbele injuriei au o soartă nefericită: sensul dar noi încă-l acceptăm. Automatismele de aceasta toată iscusinţa lui retorică, toată lucrurilor din raza atenţiei, ajungîndu-se doar negativ al cuvîntului cîştigînd întîietate, ne pune limbaj relevă o bufonerie care strică graiul pompa catedratică, pînă la a implica umorul în la o singură formulă, celelalte sînt paralizate în faţa unui limbaj trivial, de nefolosit în afara datorită inculturii. Abjecţia este adusă ca o disertaţie şi graţia în proza scolastică. Budai- în orizontul îngust care nu mai permite cadrului respectiv, stupid şi insolent. Bestial, confirmare a pasiunii virile, dar pentru vulgul Deleanu a scris Ţiganiada şi cu scopul de „a înaintarea. Exclusivismul atenţiei înzestrează acest limbaj dă dovada imbecilităţii folositorilor din suburbii, încîntat de enormităţi. introduce un gust nou în poezia românească” înjurătura cu calităţi miraculoase, estimîndu-i lui. El se face că relevă ceea ce este ascuns şi Limbajul alternativ al înjurăturii nu exprimă (ţiganii, în luptă, „drăcuiesc”, adică înjură perfecţiuni inexistente. Textul dobîndeşte o intim, pozează că face public un repertoriu de un braţ al vaselor comunicante, ci o tendinţă de dracul). realitate incomparabilă, la care se poate oricînd secrete, dar este profund iluzoriu să se creadă fixă de degradare; în mod normal, ea trebuie Se afirmă că o înjurătură fistichie presupune apela, apare înzestrat cu însuşiri de ubicuitate că prin el putem cunoaşte, putem să distingem eliminată, ca orice excrescenţă pe care o poate imaginaţie; nu este cazul cu cei mai mulţi care şi de constanţă, calităţile ei miraculoase absorb ceva. Neaccesînd la esenţial, el priveşte produce, din cînd în cînd, normalul. o folosesc, ei se limitează la a împrumuta întreaga lume. fragmente lăturalnice şi întîmplătoare. Şi, pentru a reveni la mărturiile scriitorilor, doar formularea, dîndu-i o anume bravadă, „Istoria omenească – scria Ortega y „Noi, oamenii, am venit pe lume ca să nu cu care începusem – căci nu este o demonstra­ mirîndu-se în sinea lor de potrivirea unor Gasset – e o dramă interioară. Se petrece ne înţelegem”, iar „regulile se făuresc pentru a ţie mai grăitoare decît reluarea ciclică –, iată cuvinte atît de disparate, de congruenţa lor înlăuntrul sufletelor”, deci o lege esenţială pregăti excepţia” (Ortega y Gasset); filosoful o pildă dată de Caragiale, în Grămătici şi în efectul stupefiant. Majoritatea celor care face din bărbat o fiinţă substanţial publică şi mai observă că „timbrul vocii îl denunţă măscărici: „Cînd boierul avea necaz pe cineva, le folosesc sînt imitatori, nu producători, din femeie un temperament privat. De aceea, pe om”. Acesta este degradat în formularea cînd era mahmur din cine ştie ce pricină, cînd exact ca în cazul folclorului, pe care puţini spectacolul înjurăturii e susţinut exclusiv injuriei şi facil în intenţie. Spontaneitatea era scîrbit pînă în suflet că l-a scos Vodă de îl produc, marea majoritate îl colportează. de către bărbat, într-o scenă deschisă şi cu naşterii lui este înlocuită cu vehemenţa la ipolipsis (= consideraţie, vază), atunci punea­­ Înjurătura face parte din zona suburbană a spectatori. Adresarea publică îl excită, îi rostirii care-i dă impresia de autenticitate. pe măscărici la poarta curţii să pîndească pe folclorului şi a fost întărită de conştiinţa produce o explozie de energii, paralel cu Convenţionalul îi înlocuieşte normalitatea, rival sau pe prietenii ori simpaticii acestuia, navetistă fudulă. Protagoniştii ei o rostesc cu o proasta igienă a idealurilor. Este, în fond, o graţia nu mai există, dar „de îndată ce Europa să le dea cu huideo, să le arunce murdării anume semeţie, fiindcă ceilalţi nu au acces la reacţie de slăbiciune, fiindcă anulează orice se va însenina – ceea ce se va întîmpla mult şi să-i înjure năstruşnic! Boierul şedea cu ea şi le repugnă manevrarea ei socială, eludînd aptitudine de a crea produse socialmente utile mai devreme decît bănuim –, limbajul, acel ciubucul în pridvor şi striga. «Hahaha! faptul că astfel îşi etalează carenţe grave de („bărbatul valorează prin ceea ce face, femeia instrument şi acea facultate specifice omului, înjură-i, mă! Înjură-i bine, mă»”. bun-simţ, de instrucţie modică. Ţipîndu-şi prin ceea ce este”). Cum remarca filosoful va fi una din temele predilecte ale preocupării partitura ofensatoare, ei se mîndresc că sînt spaniol, cea mai mare parte dintre bărbaţi occidentale”, cînd devine presantă o igienă Titu POPESCU Jurnalul literar 13

ştiinţa, istoria, poezia, filosofia reprezintă tot Din păcate cititorul e asaltat de o terminologie la o analiză a ceea ce a analizat(!?) criticul Unde eşti, Maiorescule?! atîtea căi ducînd la unitatea godeliană a lumii de-a dreptul exotică şi ezoterică pentru el, pentru a nu cădea în simplă parafrazare sau şi a cunoaşterii – dezvăluie în permanenţă o iar pe deasupra autorul cărţii scoate la luptă în capcana în care a căzut el. O viziune “transliterară” şi “transcritică” gîndire în acţiune” (s. a.). Autorul grijuliu cu artileria grea şi ne bombardează cu o suită În partea a treia, De la o orbită la alta, despre opera literară a lui Vintilă Horia (de ignoranţa cititorului îi oferă explicaţii pentru de comparaţii, paralele, analogii şi cu o sunt trecute rapid în revistă celelalte romane la moartea căruia s-au scurs două decenii) unele cuvinte, de exemplu, „a transgresa nu armată de personalităţi din toate domeniile ale lui Vintilă Horia. Paginile acestea par mai ne oferă Pompiliu Crăciunescu în opul său, înseamnă a distruge sau a uita, ci a integra”. (Platon, Aristotel, Sf. Augustin, Kierkegaard, aerisite şi mai aproape de un comentariu de Vintilă Horia: transliteratură şi realitate, Ed. Nu mai avem nevoie de DEX. Din păcate (sic!) Proust, Rilke, Junger, Heisenberg, Stephan critică literară. Curtea Veche, Bucureşti, 2012. Fizicianul- nu sunt explicate şi alte cuvinte-concepte. Lupasco, Basarab Nicolescu...). Toate astea Consecinţe neplăcute are şi stilul plin filosof Basarab Nicolescu onorează ediţia Portret în mişcare – partea întîi a studiului, te buimăcesc. Ne nemulţumeşte faptul că de superlative. Autorul cărţii uită că în românească cu o prefaţă. Ce spune avocatul punctează momentele principale din formarea Pompiliu Crăciunescu nu introduce în listă pe domeniul artei, literaturii, filosofiei nu sunt despre discipolul său? În primul rînd, în mod intelectuală şi morală a scriitorului. Cum era Lucian Blaga (Trilogia cunoaşterii) ştiind că recomandabile superlativele, mai ales cele succint, prefaţatorul vorbeşte despre relaţiile de aşteptat, exegetul a focalizat reconstituirea Vintilă Horia face referiri în opera sa neliterară absolute. În aceste domenii fiecare creator (directe sau epistolare) ale d-sale cu Vintilă biografică pe exilul pe care, urmînd ideile şi şi în corespondenţă la filosoful nostru. îşi are căsuţa lui personală într-un imaginar Horia în ideea de a motiva alegerea subiectului mărturisirile scriitorului, îl „transgresează” Desigur că Pompiliu Crăciunescu l-a citit pe „tablou mendeleev”. de către Pompiliu Crăciunescu şi de a justifica în concept spiritual pe care, alături de altele, filosoful român, dar întrebarea este dacă l-a Ocupîndu-se doar de conţinutul (filosofic, metoda de cercetare aleasă de acesta. În al îl pune la baza eşafodajului „transliterar” al citit în paralel cu Bohr sau Heisenberg, ori ştiinţific...) şi de funcţia de cunoaştere, doilea rînd, face o prezentare a autorului cărţii. studiului său. Tot în aceste pagini, Pompiliu cu oricare altul din listă. Textul lui Pompi­liu Pompiliu Crăciunescu a dezbrăcat romanul Domnia sa nu face economie de elogii. Crăciunescu caută protogeneza „triadei tema­ Cră­ciunescu suferă nu numai din cauza in­fla­ţiei lui Vintilă Horia de toate hainele, vehicule Dar, şi fără recomandarea d-lui Basarab tice a marelui romancier, iubirea, sacru, ter­minologice, ci şi din cauza neclarităţilor şi necesare formulării şi transmiterii mesajului, şi Nicolescu, doar citirea paginii de cuprins cunoaşterea – triunghiul dreptunghic”, catetele a confuziilor. În ignoranţa noastră filosofică l-a lăsat gol oferindu-ne doar scheletul care nu îţi trezeşte curiozitatea şi te îndeamnă la lui corespunzînd romanului şi metafizicii, iar nu pricepem ce este un „obiect transcedental”. mai dă seama nici de frumuseţea literară, nici lectură. Cu ce ne alegem la finalul acesteia ipotenuza epistemei. Ştiam că obiectul fie materie, fie energie de pulsaţia vieţii, după spusa „învechitului” vom vedea. Partea a doua, Exil şi transgresiune e face (este) parte din lumea de aici pe care Liviu Rebreanu. Studiul este structurat în trei părţi [ecuaţia „focalizată” pe „trilogia exilului”. În romanele o percepem prin cele cinci simţuri ajutaţi şi Cartea lui Pompiliu Crăciunescu nu este una terţului inclus]: Portret în mişcare, Exil şi exilului este vorba, ne asigură Pompiliu de aparatura tehnică a ştiinţei. Pînă la citirea de critică literară, ci o „beţie de cuvinte”. transgresiune (trilogia exilului) , De la o Crăciunescu, despre condiţiile existenţiale cu acestei cărţi ştiam că metafizica este pură Scriitorul Vintilă Horia merita ceva mai orbită la alta. „dublă valenţă: sfîşiere şi trezire, fatalitate speculaţie. Acum aflăm că pentru a exista, bun. Dar să nu disperăm deoarece „va să vină” În Preambul autorul îşi prezintă cartea. De biografică şi telos uman”. Cu toate că e un metafizica trebuie să fie experimentală. Va şi criticul pe care romancierul îl merită. Semne la început te izbeşte neplăcut logoreea autorului, adept convins al „terţului inclus”, Pompiliu trebui să ne documentăm temeinic pentru a nu sunt. Din cele 3-4 contribuţii o amintesc doar care te aruncă, pe tine cititor de rînd, în groapa... Crăciunescu nu s-a despărţit de conceptele rămîne în ignoranţă. Pînă atunci profesioniştii pe ultima, cronologic: Georgeta Orian, Vintilă ezoterismului. Exemplificările ar fi superflue, şi metoda care stau sub tutela binarului. să identifice neclarităţile spre clarificare. Horia – un scriitor contra timpului său, Ed. aşa că facem referire doar la o frază în care Partea aceasta este lămuritoare şi în ceea Din cauza inflaţiei, autorul se repetă făcînd Limes, Cluj-Napoca, 2008. se spune că opera lui Vintilă Horia este „un ce priveşte metoda folosită în comentariul unele pagini de prisos, iar în altele debitează cosmos în expansiune [...] o operă în care arta, original practicat de Pompiliu Crăciunescu. platitudini pe un ton solemn. Nu vom purcede Ionel POPA

(urmare din pag. 1) culturii, şi autentica spiritualitate a acesteia. (se zice, „globalizantă”), de tip ainştainian... Tulburător, ce mai!... Domnul Dan Negru Cultura incultă Aceste două trăsături specifice ale culturii în costum de doliu, cu papion regal la veselu-i gît, flancat, în dreapta şi-n stînga, de trei autentice, indestructibil unite, impun ca o „inteligenţe” sexomane, cu ţurloaiele provocator desfăcute... consecinţă, ca un corolar, altitudinea valorică. Fireşte, în funcţie de etape, de momente, Sexomania a ajuns, într-adevăr, foarte departe, a pus stăpînire pe tot ce mişcă, pe tot de încărcături concrete ale temporalităţii istorice şi de evoluţia determinată a gusturilor, ce încă se pretinde „spiritualitate”, pe tot ce încă se pretinde „cultură”... I-auzi, nene, a percepţiilor lui saeculum, cultura, ca fenomen uman existenţial, se metamorfozează în cică provocare!... Probabil, spre a se încadra formula, cu pricina, în devastatoarea criză culturi, se „individualizează” cu bune şi cu rele. globalizantă, care nu mai încetează să ne provoace în fel şi chip, pînă se va alege „praful S-a făcut şi se face, în general, o de­­par­­­­­ta­­ja­re între cultură şi civilizaţie. Spu­nîndu-se că şi pulberea”... Fie şi apucînd-o pe cea mai denivelată arătură, ce legătură directă ar putea prima este „specializată” în coordonate spirituale, pe cînd cea de a doua este preocupată fi între acest primitiv „sexy” şi inteligenţă? Ce altceva decît ca domnul Dan Negru – cu mai cu seamă de perfecţionarea coordonatelor materiale ale vieţii. Atare diferenţiere nu „genialitatea” domniei sale şi cu veşnica-i tropăială de pe micul ecran – să ne sugereze este eronată în chip radical şi poate că ea este necesară. Cred, totuşi, că între cultură şi „emblematic” cum să fim „inteligenţi”. Cuvîntul „sexy”, maimuţărit sofisticat, englezit, civilizaţie, transferurile reciproce de substanţă sînt mult mai frecvente, mai sofisticate şi stea în frunte a nefericitei „culturi” de astăzi, nu se trage din cuvîntul înger, ci – ştie şi un mai de neobservat la scenă deschisă, decît se crede de obicei. analfabet – dintr-un alt cuvînt, cu alt tip de funcţiuni, decît să bată candid din aripi, ca într-o pictură naivă. Oricît de „genială”, de elegantă şi sofisticată ar crede domnul Negru * că e noua sa găselniţă, una de doi bani – spre a ne lăsa cu gura căscată –, pînă la urmă Acum, la începutul secolului al XXI-lea şi al unui nou mileniu, regresul culturii se coboară spiritualitatea inteligenţei de pe soclu. Nimic altceva decît sexomanizare trivială impune – aş zice, dintr-un foc – prin două trăsături: prin manelizare şi prin despiritualizare, a inteligenţei. Am fost surprins că un ziar serios, acid, cum e Jurnalul Naţional – care lucrurile apucînd-o cu zgomot, cu stupidă infatuare, pe arătură, către incultură. Am sancţionează adeseori incultura – se pretează să aducă în prim plan reclame stupide, net în vedere, cu prioritate, stările de fapt din „cultura” românească actuală – ce a mai inculturale... Şi care ar fi următoarea şi probabila „provocare”, la care ne putem aştepta din rămas din ea în perioada tranziţiei postdecembriste – dar nu voi ezita să fiu „vigilent”, partea domnului Dan Negru? Care alta decît, în consecinţă firească a „ideii” domniei sale, şi din cînd în cînd, din loc în loc, „să mă dau” şi la năravuri, la scăderi ale culturii să fie inversaţi termenii formulei? Adică: „Află cît de inteligent este sexul”... Trăznet! europeano-globalizantă. Nimic de zis, e foarte bine că se face, cu maximă insistenţă, educaţie sexuală „omului Spre a nu fi pus la colţ pentru nenuanţa­re, precizez, din capul locului, că se fac contemporan”, cam de pe cînd e în burta mamei şi să arătăm fiinţei „emancipate” de astăzi, simţite şi astăzi exprimări, afirmări, ma­nifestări ale unei culturi autentice, de înaltă sute de mii de poze ale minunatelor vedete globalizante, goale şi în poziţii năstruşnice, ţinută valorică. Din păcate, însă, atare afirmări au început să fie, în chip alarmant, de invidiat... Rezultatul? Între altele, maternităţile au început să se umple de fetiţe, de insule izolate. Dacă nu cumva tind să devină voci în pustiu. copilandre de 11-14 ani, care nasc copii frumoşi, gata educaţi, gata „culţi”... Las’ că-i bine: Şi acum, să ne reîntoarcem la cele două tră­sături amintite, ale degenerării culturii creşte demografia, că, la noi, înmulţirea populaţiei a cam început să se ducă de rîpă!... în in­cultură: manelizarea şi despiritualizarea. Nu sînt trăsături care să se suprapună Alarmant, dezamăgitor, este faptul că acest gen de obsesii sexomane – cărora li se spune indistinct, dar colaborează şi se ajută re­ci­proc. „elitist”, erotică, spre a li se masca mizeria – au fost promovate, fără perdea, în literatura Manelizarea e un soi de nou „oxigen” al culturii, cam pretutindeni şi nu numai în autohtonă postdecembristă, de către unii scriitori, de fapt, mai ales scriitoare. Gen, romanul patria mumă. Două mi se pare că sînt, astăzi, trăsăturile ei de „fond”: o senzoriomanie Băgău – apărut în 2005 – al Ioanei Bradea, o scriitoare, altminteri cît se poate de talentată, paroxistică, insinuînd pe centimetru pătrat, ori etalînd de-a dreptul, ca pe un înalt care-şi începe primul său roman cu următoarea propoziţie orientativă: „sînt o doamnă, ce personaj artistic, sexomania, ca şi cum abia acum omul, lumea, s-ar naşte din nimic şi p... mea”. Propoziţie, pe care autoarea a considerat-o atît de „emblematică”, încît a pus-o trebuie iar să înveţe... dimensiunile extazului. Cu vreo doi, trei ani în urmă, o „comisară” cu satisfacţie supremă şi pe copertă – spate. bruxelistă, europeano-globalizantă, a scris o broşură „emblematică”, în care-i învăţa pe Să fiu iertat pentru o asemenea repro­ducere, dar aşa sună inspiraţia, negru pe alb, în europeni cum să facă sex, să cadă pe spate de plăceri. Ironizată, autoarea – doldora de cartea cu pricina. Un prestigios critic literar – pe care îl respect sincer şi pe care-l citesc „cultură” – a dat-o cotită, zicînd că n-a vrut să spună „asta”, ci „ailantă”. Treaba a cu interes, de cele mai multe ori – luat de val, a scris, de pe pisc, la apariţia acestui fost repede amuţită, cam cum se întîmplă de regulă, cînd unii ziarişti neînfricaţi, daţi roman şi a altuia aşijderea, că atare, cică, „ideaţii” ar „reprezenta o nouă metafizică”... dracului, se dau, din cînd în cînd, la „organele” diriguitoare ale Europei, care ne învaţă, Mama mia!... Dacă, Aristotel, Platon, Kant, Hegel, Blaga, ar auzi ce „frumos” defineşte ele, cum să sugem ţîţa „belşugului”. distinstul critic modern (nu cumva, postmodernist?) metafizica, nu s-ar răsuci ei, sărmanii, Şi un alt exemplu cu obsesii sexomane, de astă dată curat românesc şi mai recent. în mormînt? M-am întrebat atunci – mă întreb şi acum – o fi înţeles el, distinsul nostru La începutul anului (pe 4 ianuarie) 2012, în Jurnalul Naţional a apărut o reclamă, bine critic literar, presupus a se fi îndopat cu cultură, ce semnifică, cu adevărat, la obiect pusă în evidenţă, pe un sfert de pagină – cu majuscule – care suna astfel, citez: „Află conceptul metafizică? Şi se pare că romanul cu pricina – şi încă unul de acest soi – au cît de sexy este inteligenţa”. Şi dedesubt: „Dan Negru lansează o nouă provocare!” fost premiate de către forurile scriitoriceşti. Şi pentru ca „genialitatea” provocării să ne intre bine şi intratabil în cap, reclama cu Să fie subsemnatul, cumva, dintr-o „generaţie expirată” – cum ar zice un straşnic pricina este încă o dată reprodusă de acelaşi ziar (pe 11 ianuarie a.c.), de astă dată pe o elitist – şi sînt incapabil să consum, cu înţelegere, limbajele pagină întreagă, strălucitor, mai ceva decît dacă ar fi reapărut o nouă formulă universală „filosofo-romantice” ale unui mileniu drăcos?... N-au decît să (continuare în pag. 16)

„consultarea dosarului personal”. Un luptător german împotriva regimului comunist Pentru germani Joachim Gauck este întru­­ chiparea corectitudinii, a integrităţii şi a bunu­ lui simţ, caracteristici rare în lumea politică. (urmare din pag. 1) om în stat. Acest fapt ara­ primele alegeri libere, este candidatul pentru Pentru el libertatea înseamnă responsabilitatea tă că Germania unificată, Rostock al „Alianţei 90”. Încă din 1989 a individului. În primul său discurs de principii li­­be­­ră şi democrată, a ajuns definitiv la luptat pentru păstrarea arhivelor Ministerului a atacat problema dreptăţii sociale, fără de maturitate în contextul european. În discursul Siguranţei Statului, pentru ocuparea clădirii care nu există libertate adevărată. A afirmat său inaugural, referindu-se la antecedentele acestuia, mobilizînd toate forţele împotriva că trebuie să se facă paşi hotărîţi pentru a se istorice, Gauck numeşte Germania „un miracol încercării de distrugere a actelor. stopa deschiderea din ce în ce mai mare a al democraţiei”, adăugînd că este mîndru de La 24 august 1990 este numit şeful comisiei „foarfecii” dintre săraci şi bogaţi, o problemă această ţara a sa, pe care doreşte să o lase speciale pentru elaborarea unei legi privind gravă nu numai în Germania, ci în întreaga moştenire fiilor şi nepoţilor lui. păstrarea şi utilizarea datelor STASI legate Europă. Născut la 24 ianuarie 1940 la Rostock, de persoane fizice. În timp ce, conform unei Deşi funcţia sa nu are putere directă de Joachim Gauck este fiul unui căpitan de vas clauze din contractul de reunificare, aceste acte decizie, ca în Franţa sau România, prin faptul şi al unei învăţătoare. În 1951, cînd Gauck trebuiau să fie preluate de Arhivele Statului, că el ratifică legile şi poate lua o atitudine avea 11 ani, tatăl său dispare în drum spre Gauck a reuşit să se impună şi să obţină politică, preşedintele este o instanţă morală, un şantierul naval pe care lucra. Abia după crearea unei autorităţi de sine-stătătoare. La fel de conştiinţă a poporului. Astfel, Joachim trei ani familia află că trăieşte, că fusese 19 noiembrie este numit însărcinat special al Gauck a refuzat de curînd invitaţia de a condamnat de un tribunal militar la 25 de ani guvernului federal german pentru administra­ vizita Ucraina, din cauza încălcării drepturilor muncă silnică pentru „activitate duşmănoasă rea şi studierea dosarelor fostului Minister al omului în această ţară. În Olanda, unde a fost contra forţei de ocupaţie sovietice” şi trimis Siguranţei Statului din RDG şi confirmat în invitat recent la sărbătorirea „Zilei eliberării” în Gulagul siberian, de unde va reveni acest post de către cancelarul Helmuth Kohl de sub ocupaţia germană, a ţinut o cuvîntare peste cinci ani. Modul arestării tatălui său, şi preşedintele de atunci al Germaniei, Richard istorică, în cadrul căreia a lărgit conceptul dificultăţile mamei rămasă singură cu trei von Weizsäcker. Gauck a luptat pentru acest său despre libertate cu afirmaţia că „trebuie copii, interdicţia de a studia filologia datorită lucru, împotriva unor tendinţe atît estice să ştim să facem diferenţa între patrie şi „originii nesănătoase”, şicanele continue cît şi vestice, folosindu-se de singura sa un regim nedrept”, adăugînd că „luptătorii extinse şi asupra copiilor săi, îi vor marca armă pe care o mînuieşte cu o măiestrie de din rezistenţă şi cei din emigraţie nu sunt viaţa şi opţiunile. Deviza vieţii sale a fost şi a neîntrecut: cuvîntul. Astfel, ideea sa de a pune nici trădători de ţară, nici laşi”, ci luptători rămas libertatea. Un preşedinte pentru libertate la dispoziţia celor urmăriţi, umiliţi şi terorizaţi pentru libertate. îl numeşte cotidianul Süddeutsche Zeitung din dosarele personale, într-un cadru legal, a de exemplu şi celorlalte ţări din fostul lagăr München. În anul 1989 este membru marcant prins viaţă. Prin Legea Arhivelor STASI a socialist. La 2 ianuarie 1992 au fost distribuite în „Noul Forum” din RDG şi, peste un an, la fost creată Autoritatea Gauck, care va servi primele formulare, concepute de el, pentru Pia BADER-FĂRCĂŞANU 14 Jurnalul literar

unguri conţine trei mici părţi: Epilogul Dreptul la opinie: Problema Ardealului văzută de un american (II) ocupaţiei şi bucuria autorului, un Remember în care autorul, cu tîlc, îl citează pe Henry Fresca istorică prezentată de Milton imperiu, dar refuzat de nobilimea ungureas­ le-au contracarat şi au înfrînt agresiunea Barbusse: omul este o maşină care uită şi G. Lehrer începe cu sosirea ungurilor în că, care din acest motiv începe să-l urască comunistului Bela Kun, care a fugit din să fim atenţi cum se vor prezenta ungurii Panonia şi, fiind opriţi din incursiunile pe împărat. Totuşi ceva s-a mişcat în Budapesta pînă la Viena, unde printre altele la conferinţa de pace fără să sufle desigur lor de jaf şi pradă de Otto Cel Mare lîngă privinţa drepturilor valahilor toleraţi pînă pune mîna pe o parte din tezaurul Ungariei nici un cuvînt cu privire la campania lor Augsburg, se retrag din vest, întorcîndu-se în anul 1867, cînd se instalează dualismul trimis aici mai înainte. Este arestat de poliţia revizionistă. Şi a avut dreptate... spre Transilvania. Aceste fapte sînt atestate austro-ungar, iar românii ardeleni cad sub vieneză şi folosit drept schimb cu prizonieri istoric şi încă odată autorul demonstrează jurisdicţie ungurească şi pentru următo­ austrieci din Rusia Sovietică. Aici este Postfaţa este scrisă de soţia autorului, că teoria lui Robert Rösler, despre golul rii cincizeci şi unu de ani se instalează folosit intensiv ca mare comisar sovietic sub Doamna Edith Lehrer, care face nişte transilvan, este doar o propagandă ungureas­ cea mai neagră pagină de opresiune în Lenin, dar cade în dizgraţie sub suspiciosul dezvăluiri pe care să le citim cu multă luare că nefondată. Odată pătrunşi în Transilvania maghiarizarea lor forţată. Românii ardeleni Stalin care i-a hotărît sfîrşitul. aminte. Întîi ne vorbeşte despre bucuria pe încep, mai ales în Secuime, maghiarizarea îşi cer drepturile si trimit împăratului în Ungurii acelor ani au fost fericiţi că au care au avut-o în seara zilei de 30 ianuarie şi deznaţionalizarea timpurie a românilor 1881 un memorandum, pe care acesta fost scăpaţi de Bela Kun, de republica lui, 1945, cînd la Athénée Palace înconjuraţi de prin mai multe căi. Unele forţate prin nici nu-l deschide şi-l trimite parlamentului dar au rămas profund afectaţi de tricolorul personalităţi din guvern, academicieni, elite administraţie, şcoală, religie, armată, şi una de la Budapesta. Rămînînd fără efect la şi opinca românească de pe parlamentul intelectuale, scriitori, jurnalişti, prieteni au voluntară, prin care unii români, văzînd ce curtea de la Viena, memorandiştii români lor. Această victorie a Armatei Române lansat prima ediţie a cărţii, ce a fost primită drepturi şi privilegii au ungurii faţă de ei, trimit o copie la Paris pentru publicare; împotriva agresiunii ungare le-a stîrnit cu entuziasm şi pe drept apreciată ca o se maghiarizează de la sine. ea a produs o puternică impresie în Franţa şi mai puternic vechile resentimente faţă valoare academică. Nu trece prea mult timp Spaţiul ocupat de unguri este mult prea şi în celelalte ţări europene, declanşînd de români, declanşînd cea mai cumplită şi schimbările politice şi sociale se modifică mare pentru numărul lor redus, pentru a face vii şi puternice proteste împotriva austo- campanie de distorsiune şi calomniere la de la democraţia sperată spre dictatura ce faţă autohtonilor nemulţumi şi acestea sînt ungarilor. Rezultatul a fost tipic unguresc, adresa Armatei Romane, deşi i-a scăpat de încorsetează toată societatea românească motivele reale ale colonizării Transilvaniei, memorandiştii au fost arestaţi, judecaţi şi Bela Kun şi nu s-a amestecat în viaţa socială şi Doamna Edith Lehrer scrie: Numeroşii care s-a făcut în trei rînduri consecutive aspru pedepsiţi. Răzbunarea ungurească şi politică a Ungariei, care în acest timp, prieteni ai soţului meu – mari patrioţi – au cu saşi, şvabi şi unguri. În primul rînd, s-a întins asupra tuturor românilor după voinţa ei, a redevenit regat. fost pe rînd împrăştiaţi. O atitudine glacială în secolele XI şi XII, au fost aduşi spre ardeleni prin politica agresivă Din lipsă de rege s-a mulţumit cu din partea noilor oficialităţi s-a instalat colonizare saşi şi teutoni la marginea de deznaţionalizare impusă de un regent, un fost amiral, care, treptat şi faţă de soţul meu... Nu mult timp de sud-est a Transilvaniei, care, pentru guvernul Tisza Istvan şi legile rămas fără flotă, s-a mulţumit după aceea, cartea, tipărită şi aşa într-un împroprietăririle primite, deveneau supuşii contelui Apponyi, prin care şi cu un cal. Armata română tiraj simbolic, a fost pusă la index, iar regilor unguri, îndatoraţi, obligaţi să le apere s-au interzis ziare şi reviste s-a retras din Ungaria în autorul a început să fie prigonit. Am fost domeniile de năvălitori, dar mai ales să româneşti, s-au desfiinţat şi noiembrie 1919. daţi afară din toate serviciile, ori de cîte contrabalanseze populaţia autohtonă. Cum maghiarizat şcolile primare După semnarea Trata­ ori reuşeam să găsim o slujbă... Prigonit, o altă mare parte a pămînturilor românilor şi se­cun­dare româneşti în tului de la Trianon, jurna­ hărţuit, în cele din urmă soţul meu s-a erau deja stăpînite de nobilimea ungară, Transilvania. listul şi scriitorul american îmbolnăvit şi a murit în 1969... iobăgindu-i pe valahii toleraţi, tensiunile Odată cu începerea răz­­­ scrie că ungurii s-au plîns Această cartea a fost pusă la index cresc între intruşi şi românii ardeleni într-un bo­­­iului­­ in 1914, cînd unii în cele patru colţuri ale 47 (patruzeci şi şapte) de ani, timp în care tumultus rusticorum, cum e menţionat în l-au declanşat şi acla­­mat lumii de marea nedreptatea românii ardeleni nu au avut voie să-şi spună cronicile latine ale timpurilor, pînă ce se şi cu totul alţii au fost sa­ care li s-a făcut prin ceea suferinţa, iar urmaşii lor să nu cunoască ajunge la Răscoala de la Bobâlna (1437). crificaţi, nimeni neprevă­zînd ce ei numesc dictatul păcii, nimic despre mileniul împilării românilor În acest moment critic, nobilimea se apără că va degenera într-un război dar şi el conchide: li s-a luat ardeleni, şi în acest timp propaganda şi printr-o alianţă împotriva răsculaţilor mondial, o jumătate de milion ungurilor atît cît au încăl­ iredentistă şi revizionismul unguresc ne autohtoni numită Unio Trium Nationum în de români ardeleni a fost tîrît şi cat ei în cursul vremurilor defăimează insistent în toată lumea. Oare care se unesc ungurii, secuii şi saşii. Cele sacrificat pe diferite fronturi ale prin violenţă. Cu o răbdare şi chiar să fi ajuns o naţiune degenerată în trei naţiuni – secuii se considerau naţiune imperiului austro-ungar, care îşi trăia meticulozitate, pe care o găsim astăzi care patriotismul este anemic, hulit şi interzis separată de unguri – prin această uniune ultimii ani. Tot în acest timp se apropia de doar la puţini intelectuali români, Milton de politicieni şi de lefegii lor din cultură şi iau cele mai diabolice hotărîri împotriva sfîrşit şi mileniul de împilare a românilor G. Lehrer citează, în pagini după pagini, de mass-media. Speranţele românilor după românilor, care de acum înainte sînt doar ardeleni de către unguri. date demografice din multe monografii şi decembrie 1989 s-au spulberat ca şi cele din valahii toleraţi deşi erau cei mai vechi în Milton G. Lehrer, în repetate rînduri recensăminte străine ce atestă drepturile 1944-1945, numai propaganda şi speranţele Transilvania iar numărul lor întrecea toate consemnează, în baza dovezilor milenare, indiscutabile ale românilor în Ardeal. ungureşti au rămas aceleaşi. Se pare că şi cele trei naţiuni unite la un loc! Toleraţi în că ungurii au făcut şi continuă să facă Documentaţi-vă despre acestea citind pagi­ astăzi cartea această este pusă la index!! propria lor ţară aveau de suportat asuprirea propagandă şi paradă, cu infatuare şi aro­ nile de la 348 la 373***. După acestea Au trecut 21 (douăzeci şi unu) de ani de ca o clasă inferioară. În Dieta Transilvaniei ganţă, despre mileniul lor european. Noi, urmează pagini şi pagini despre ofensiva la ultima ei ediţie şi cît de necesară este. din 1653, s-a votat legea Approbatae românii nu ar trebui să le tot socotim cît propagandei maghiare, despre modurile et Compilatae prin care: Românii sînt au fost ei de stăpîniţi şi atîrnaţi de alţii oportuniste prin care ungurii denaturează Corneliu FLOREA toleraţi numai, şi aceasta în chip provizoriu în gloriosul lor mileniu, pe care s-ar adevărul şi ridică stindardul revizionismului în această ţară, atît timp cît va place cuveni se pare să-l cunoaştem, ci ar trebui, de la început. În 1920, în ziua în care *) Pentru orice cetăţean al României de principelui domnitor şi nobililor. mult mai mult, să înţelegem cum a fost deputaţii unguri au votat în parlament azi, aceasta ni se pare a fi esenţiala observa­ Episcopul unit al romanilor ardeleni, posibil mileniul nostru de împilare sub ratificarea Tratatului de la Trianon, au jurat ţie asupra a ceea ce trăim în momentul de Inocenţiu Micu-Klein, în Dieta transilvană ia ei. Aceasta este ideea prezentării pe larg, astfel: Cred în Dumnezeu. Cred în patrie. faţă. Problema UDMR, a partidului secuiesc apărarea­ toleraţilor după pofta principelui şi-a spre cunoştinţă, a volumului ARDEALUL Cred în reînvierea Ungariei milenare. şi alte asemenea „probleme” dezbătute de nobililor demonstrînd ca sînt cei mai vechi şi PĂMÎNT ROMÂNESC din care reiese cu Clar, pentru cei lucizi, ce s-au întrebat care naţionalismul maghiar în floare la Budapes­ numeroşi în Transilvania. El scrie 24 de petiţii prisosinţă mileniul împilării românilor Ungarie milenară?!? ta, revendicîndu-şi drepturi pe care nu le au, nu le merită şi care nu fac altceva decît să la Viena împăratului prin care cere drepturi ardeleni de către vecinii noştri de la apus. agite în mod şovin realitatea istorică a clipei, românilor, pentru că cine are obligaţii trebuie Aceştia, după Tratatul de la Trianon, au Partea a cincea. Ultima parte a acestui explică toate nimicurile politruce anterior să aibă şi drepturi!! Nobilimea ungurească îl început şi continuă insistent propaganda competent tratat istoric despre Ardealul caghebiste care au tot înstăpînit în ţările urăşte de moarte, urzind mijloace necinstite despre drepturile lor istorice asupra Transil­ pămînt românesc pe care noi, românii române poziţia revanşardă ai urmaşilor lui împotriva sa. Inocenţiu Micu-Klein este vaniei, vituperînd în toate formele asupra i-l datorăm cu apreciere şi consideraţie Attila puşi sub oblăduirea cînd a sovietelor, chemat la Viena pentru o judecată, de unde României şi asupra românilor, acuzîndu-i doctorului în drept internaţional, Milton G. cînd a nemţilor europeni şi bineînţeles a nu se mai întoarce. în toată lumea că îi privează de drepturi Lehrer, este despre Dictatul de la Viena americanilor. Astăzi şi-au cufundat capul Ideea mea, după lectura acestei părţi din cetăţeneşti pe etnicii lor de la noi. Perfidie prin care trupele horthyiste au reocupat Nord în această găleată şi reprezentanţii etniei acest tratat istoric, este că românii ardeleni şi palavre**. Vestul Transilvaniei între septembrie 1940 şi romilor, ajunşi instauraţi la conducerea erau în plin mileniu de împilare cetăţenească octombrie 1944. Sînt patru ani de cumplită României, pe care sistematic caută să şi naţională, în care începuse un proces Partea a patra – Ungaria de la Trianon. teroare împotriva românilor ardeleni: de la o minimalizeze şi să o umilească pînă puternic de renaştere naţională. Răscoala lui Înainte de a ajunge la Tratatul de la Trianon, detenţie, deportări, muncă forţată, şi crime la refuzul total al realităţii istorice, în Horea, Cloşca şi Crişan este o continuare trebuie cunoscute alte evenimente istorice. antiumane împotriva populaţiei civile la înţelegere cu tribunalul politic al urmaşilor importantă a acestui proces al emancipării. Sfîrşitul „abominabilului război în 1918” a deznaţionalizare şi maghiarizare forţată. lui Attila şi a celor care-i găsesc europeni Cît de hotărîţi, dar săraci erau românii reiese declanşat desprinderea naţiunilor din fostul Înainte de a demonstra cu date şi cifre ce­ într-o comunitate ce ridică din ce în ce mai din faptul că Horea şi delegaţia sa au mers imperiu habsburgic, ajuns o umbră după le menţionate mai sus, trebuie să reproducem multe semne de întrebare. Dar despre aceste pe jos pînă la Viena, patru săptămîni la compromisul austro-ungar. În octombrie un paragraf din comunicatul guvernului lucruri este cazul să discute nu cei aparent dus şi tot atîta la întoarcere!! Cît de cruzi se desprind cehii şi polonezii din imperiu, maghiar din data de 31 august 1940: îndreptăţiţi, ci chiar neamul românesc, atît şi lugubri au fost nobilii unguri reiese din în noiembrie stindardul libertăţii flutură Întreaga Ungarie este recunoscătoare de înjosit în aprecieri de către cei care faptul cum i-au torturat pe capii răscoalei, la Zagreb şi la Ljubljana, apoi începe o Führerului Hitler şi Ducelui Mussolini n-au reuşit niciodată să aspire la ideea în număr de douăzeci şi cinci, în frunte cu revoltă în Austria ce a dus la descompunerea pentru opera lor constructivă, care, după naţională. Horea şi Cloşca. Crişan, care s-a spînzurat austro-ungară, iar la 1 decembrie 1918 ce a desfiinţat Tratatul de la Versailles, **) care însă îşi găsesc astăzi ecourile în închisoare, a fost condamnat post mortem Transilvania se uneşte cu Regatul României. suprimă şi Tratatul de la Trianon. Cercurile nu atît în nivelul european al comunităţii în care reprezentanţi ai maghiarimii conduc prin tragere pe roată, apoi l-au despicat în Ungaria devine ceea ce geografic, istoric politice din Ungaria constată că actualul parlamentar soarta Europei cu aprobarea patru părţi, expunînd cîte o parte la Abrud, şi demografic este din toate punctele de arbitraj de la Viena contribuie şi mai şi susţinerea politică a partidului antiromâ­ la Brad, la Bucium şi Mihăleni!! Era în vedere, dar majoritatea de la Budapesta mult la strîngerea relaţiilor amicale dintre nesc PDL, aflat la conducerea ţării, ci prin anul 1785, cînd nobilii ungurii îşi dădeau nu acceptă realitatea şi nemulţumirile lor Ungaria şi puterile Axei. Ungaria îşi asumă susţinerea „ideologică” antinaţională a aere de mari creştini şi luminători ai noii degenerează într-o stare „revoluţionară” de cu mîndrie rolul ce o aşteaptă în noua imperialismului moscovit şi a globalismului spiritualităţi europene. care profită comuniştii Moscovei. Astfel, Europă alături de puterile Axei. Ungaria de structură anglo-americană. Evenimentelor din Ardeal ale revoluţiei Ungaria devine republică sovietică după va sta şi în viitor cu aceeaşi fidelitate şi ***) Sub titlul Chestiunea Transilvaniei, ungureşti din 1848-1849, autorul le aduce, modelul sovietic sub conducerea lui Bela amiciţie nestrămutată ca şi pînă acum Leontin Jean Constantinescu a realizat pe de o parte date de reţinut despre intenţiile Kun, un evreu din Transilvania, care nu alături de puterile Axei. un excepţional studiu monografic chiar în ungurilor faţă de romanii ardeleni, în frunte recunoaşte Unirea Transilvaniei cu România Şi acum să vedem ce rol cu mîndrie şi-a primii ani ai exilului românesc anticomunist cu Kossuth, şi pe de altă parte înfăţişează şi, fără nici o declaraţie de război, determină asumat Ungaria în Transilvania. Milton G. de la Paris (1945). Cartea a fost solicitată de lupta pentru libertate a românilor în frunte armata ungară să atace România în noaptea Lehrer între paginile 478 şi 495 ne ilustrează Grigore Gafencu pentru a fi dată spre in­ cu Avram Iancu. Sînt multe de scris pentru de 15/16 aprilie 1919. Trupele maghiare sînt elocvent rolul lor: Furia ungurească s-a formaţie reală participanţilor la Confe­rin­­ţa a învăţa, a nu uita şi mai ales a ţine respinse pînă pe linia Tisei şi astfel Bela Kun dezlănţuit vijelioasă asupra ţărănimii şi de Pace de la Paris după încheierea celui de- seamă, mă rezum doar la bilanţul plătit de este silit să recunoască Unirea Transilvaniei intelectualităţii româneşti şi citînd din Les al doilea război mondial. Baza documentară români: două sute treizeci de sate şterse de cu România. Este o recunoaştere falsă, de Assassinants aflăm ca în primele două luni şi juridică este asigurată de autor prin pe suprafaţa pămîntului, viaţa a patruzeci moment, pentru că armata maghiară era ale ocupaţiei Transilvaniei, au fost ucişi cercetarea şi expunerea documentelor aflate de mii de oameni, pagube de 30 milioane învinsă şi avea nevoie de timp să urzească 919 români, 771 persoane torturate, 3.373 în structurile parlamentare maghiare de florini aur. Kossuth înfrînt fuge pînă în cu Lenin un nou atac, împreună de data bătute şi maltratate, peste 13.000 de ro­ la Budapesta, Paris, Londra sau Berlin. Statele Unite şi concepe un sistem dunărean aceasta, ei din vest şi ucrainenii din nord- mâni deţinuţi. Ungaria horthyistă poate fi Opoziţia Ungariei horthyiste a împiedicat federalizat, dar condus de ei, de unguri cea est. Şi din nou, fără declaraţie de război, mîndră de acest rol. Şi era numai începutul, tipărirea acestei cărţi în acea clipă istorică. mai splendidă realizare a speciei umane*. atacă România în data de 19 / 20 iulie 1919. numai două luni din cele 49 de luni de Chestiunea Transilvaniei s-a tipărit de către Editura Jurnalul Literar în 1997 în versiune Săracă splendidă subspecie!! Trupele româneşti nu se mai opresc acum ocupaţie!! Citiţi aceste pagini şi veţi găsi românească după manuscrisul în franceză, Împăratul austriac cade cu picioarele pe pînă la Budapesta, unde victorioase ridică cazuri concrete de cei ce au murit sau suferit germană şi engleză, astăzi conservat în pămînt şi concepe un nou sistem imperial tricolorul românesc pe parlamentul comunist cele mai groaznice regimuri inchizitoriale şi arhiva Bibliotecii Române din Freiburg im bazat pe individualităţile istorico-politice a lui Bela Kun, plus o opincă pentru luare de teroare cum le-au numit mulţi autori. Breisgau – Germania. din imperiul său. Sistem ce acordă anumite aminte de către cea mai splendidă dintre Sfîrşitul acestui tratat de istorie despre drepturi tuturor naţionalităţilor înglobate în naţiuni. Nu românii au declanşat ostilităţile, împilarea românilor ardeleni de către (Notele aparţin redacţiei Jur­nalului li­terar.) Jurnalul literar 15

a fost un geniu”. din ţară. Noile oficialităţi Cărţi şi scriitori străini: Viaţa lui George Enescu Turneele în Europa şi SUA comuniste l-au curtat, Petru îi sporesc celebritatea, traversa­ Groza l-a invitat să revină „Nici o carte nu poate surprinde cu fidelitate rapid şi la absolvire în 1893 ia notele cele rea Americii şi concertul de la în ţară, Enescu răspunzîndu-i un om de o asemenea măreţie şi nobleţe. Deşi mai mari la toate disciplinele. Începe să San Francisco, în 1925, îi va politicos că aceasta era şi eu sînt acum mai bătrîn decît era Enescu atunci concerteze în public, la Viena (1891 / 92), la facilita descoperirea unui mare dorinţa lui, iar prin creaţia cînd a murit, şi deşi nu l-am văzut pe omul acesta copleşitor de mai bine de 30 de ani, Bucureşti (1894). La Viena a dat un concert talent muzical în persoana lui sa slujea „neamul nostru rămîne pentru mine cea mai extraordinară fiinţă particular în 1891 la care a asistat împăratul. Yehudi Menuhin, pe atunci românesc” (p. 241). omenească, cel mai mare muzician şi cea mai La Paris, Enescu este acceptat de profesorul un băieţel de 8 ani. Alt copil Noel Malcolm refuză puternică influenţă exercitată vreodată asupra de compoziţie Massenet de la Conservator, supradotat care a stat în preaj­ să creadă că Enescu ar fi mea.” (Yehudi Menuhin) instituţie culturală nu tocmai bine descrisă ma lui Enescu a fost Dinu suferit dacă rămînea în Ro­ (pp. 48-49), Enescu exprimîndu-se astfel: Lipatti (1917-1950), din păca­ mânia (deşi personal mă De curînd, prestigioasa editură Huma­ „În spirit am părăsit Conservatorul în clipa te, stins prematur. În sfîrşit, îndoiesc), mai mult ar fi nitas a iniţiat o nouă serie tematică de cărţi în care am intrat în el” (p. 49). Massenet în 1926, Menuhin a traversat avut de suferit Maruca în Contrapunct, din care au apărut Viaţa lui fusese bine caracterizat de Enescu şi Charles Atlanticul în căutarea unui calitate de prietenă a reginei Schubert (de Christopher H. Gibbs), 1791. Koechlin (pp. 50-51). maestru. Se opreşte asupra lui Maria şi a lui Nae Ionescu. Ultimul an al lui Mozart (de H. C. Robbins Enescu renunţă la violoncel în favoarea Enescu, care-i spune după ce Plecînd din ţară, Enes­cu Landon), în fine, George Enescu. Viaţa şi compoziţiei. Însă, cel mai influent profe­ au cîntat împreună o jumătate se confruntă cu spectrul muzica de Noel Malcolm*. sor al său a fost André Gédalge (în 1923, de oră: „Voi fi încîntat să să­ră­ciei, banii din băncile După cum aflăm dintr-o notiţă inserată în scrie că Enescu era „singurul care avea fac muzică cu tine oricînd şi româneşti îi sînt confiscaţi, interiorul cărţii, Noel Malcolm este istoric, idei adevărate şi inspiraţie”, p. 60). Acum, oriunde, dacă nu mă voi afla în aşa încît detenţia lui ar fi fost filosof şi jurnalist, considerat, totodată, ca Enescu leagă multe prietenii: Roger-Ducasse, turneu” (p. 183). În vara următoare, Enescu a o simplă formalitate pentru noile autorităţi. fiind cel mai bun specialist britanic al operei Schmitt, Ravel, Cortot. Aşadar, în formarea invitat familia Menuhin în România, lecţiile cu Probitatea l-a determinat pe Enescu să-şi lui George Enescu, fără însă a ne informa lui Enescu ca muzician se pot stabili cîteva Yehu­di continuînd la vila Luminiş: „Enescu nu cîştiga existenţa din onorariile încasate în despre eventuale alte lucrări. Noel Malcolm a etape: întîlnirea cu Caudella, apoi studiile la a numit niciodată «lecţii» aceste întîlniri. Nici sălile de concert din Europa şi America, deşi vizitat România în mai multe rînduri cercetînd Viena şi la Paris, în urma cărora se hotărăşte nu a acceptat vreo plată pentru ele. De la bun aceste onorarii erau cheltuite adesea de Maruca manuscrisele lui Enescu. Cartea beneficiază de pentru compoziţie: „Poema română” (1897) început l-a tratat pe băiat aproape ca pe un pentru luxul ei (p. 244). În 1949 un prieten o prefaţă scrisă de elevul cel mai cunoscut al este compoziţia care „l-a lansat de fapt în coleg, discutînd cu el muzica pe care o cînta, din Montreal îl descrie pe Enescu: „L-am găsit lui Enescu: Sir Yehudi Menuhin. Împărţită în calitate de compozitor. Interpretarea ei, care ascultîndu-i interpretările şi făcînd observaţii” într-o stare extraordinară de epuizare: palid, unsprezece capitole, precedate de Introducere, fusese în parte rezultatul legăturilor sale cu (p. 184). În 1931, Enescu a împlinit 50 de cu broboane de sudoare pe frunte, cu ochii Notă asupra surselor, Mulţumiri şi urmate de cercurile aristocratice pariziene, l-a adus ani. Este omagiat în ţară, devine cetăţean de închişi. Părea zdrobit” (p. 248). trei anexe, cele 319 pagini surprind una dintre în atenţia şi l-a pus sub protecţia reginei onoare al Dorohoiului şi al Bucureştiului, este Enescu a fost şi profesor la diferite instituţii cele mai fascinante existenţe umane dedicate în României” (p. 69). Însă, turneele, concertele, dat un banchet în cinstea lui, iar profesorul de învăţămînt muzical. Norbert Brainin îşi întregime muzicii, fapt ce-l determină pe autor activităţile muzicale cotidiene îi diminuau Gheorghe Marinescu (1863-1938) l-a invitat aminteşte despre Enescu: „cînta, doar din să-şi exprime acordul cu Casals „că Enescu, timpul necesar compoziţiei, iar reclama pentru pe Enescu să-şi lase creierul spre cercetare memorie, bucăţi mari din fiecare mişcare: prin profunzimea şi anvergura înzestrărilor propriile lucrări spre a fi cîntate de alţii era laboratorului de la Universitate. După cum fiecare parte exact cu nuanţele potrivite. sale, a fost cel mai mare fenomen muzical neglijată (p. 85). aflăm din cartea dr-ului. Ion Nica, Eminescu. Măiestria lui artistică nu avea egal (...). În de la Mozart încoace” (p. 275). Numeroasele concerte date în Europa sînt Structura somato-psihică, Editura Eminescu, după-amiaza aceea a trecut prin toate cele Într-adevăr, Enescu a excelat în calitate de urmate de anii Primului Război Mondial pe 1972, p. 326, Gheorghe Marinescu examinase 17 cvartete, iar noi eram fermecaţi de vraja compozitor, violonist, pianist, care cînta fără care îi petrece în ţară. Acum o cunoaşte pe şi creierul lui Eminescu, din păcate, adus lui... a transformat totul şi pe toată lumea, partitură, dirijor, iar ca om excela prin blîndeţe, Maria (Maruca) Cantacuzino (n. Rosetti) soţia într-o stare avansată de alterare, încît, ca şi ne-a transfigurat total. După ce l-am ascultat bunătate, politeţe, generozitate, integritate, lui Mihai (fiul mai mare al Nababului), care creierul lui Talleyrand, a fost aruncat la gunoi. pe Enescu, nu am mai fost niciodată aceiaşi căldură sufletească, încît cei care l-au cunoscut i-a provocat evident, multe clipe de bucurie, Au urmat cîţiva ani istovitori prin concertele oameni” (p. 250). (şi nu puţini) rămîneau marcaţi pe întreaga dar şi disconfort cauzat de firea versatilă a susţinute în Europa, America, Canada, Algeria, În fine, ultimii ani de viaţă sînt străbătuţi lor viaţă de altruismul şi dezinteresul în Marucăi. Începuse, totodată, să lucreze la Maroc, apoi deteriorarea sănătăţii sale, a de Enescu în sărăcie şi cu sănătatea şubrezită. care-şi petrecea Enescu existenţa, în spiritul opera Oedip, încheiată în 1931. Premiera, 13 Marucăi, au contribuit ca Enescu să apară tot Impresiile lăsate de Lady Diana Menuhin muzicii. Originar dintr-o parte a ţării (Nordul martie 1936, s-a bucurat de un enorm succes mai obosit şi îmbătrînit. După război, în 1946, despre Enescu sînt deprimante (pp. 265- Moldovei), el s-a remarcat prin numărul mare de presă, Gabriel Marcel, bunăoară, spusese Menuhin soseşte la Bucureşti să-l întîlnească 270). George Enescu s-a stins în noaptea de valori în domeniul umanismului, al culturii că este „una dintre culmile creaţiei muzicale pe Enescu, pe care nu-l văzuse de la începutul de 3 spre 4 mai 1955. Evident, o existenţă de performanţă. de la Wagner încoace... În ciuda primirii lui 1939. Întîlnirea este descrisă astfel de magnifică, închinată muzicii, încheiată, din Enescu ajunge pe lume ca al doispreze­ce­­lea călduroase făcute de muzicieni şi critici, Menuhin: „A fost o sărbătoare Enescu, o păcate, cum adesea se-ntîmplă, în sărăcie, copil al unui administrator de moşie, Costache Oedip nu a stîrnit imaginaţia publicului. Nu orgie Enescu, un delir Enescu, declanşate de nepăsare, boală. Enescu, a cărui soţie, Maria, l-a născut pe a fost un eşec, dar cu siguranţă nu a avut sosirea mea. El şi cu mine am dat concerte Semnalăm, in extremis, o inadvertenţă: la Geor­ge la 7 / 19 august 1881, într-o zodie fastă,­ mare succes la public” (pp. 165-66). După în fiecare zi timp de aproape două săptămîni, pagina 25, nota 11, se scrie despre prinţul nou-născutul dovedind de timpuriu o înclinaţie mai multe spectacole la Paris, Bruxelles, în cu repetiţii publice dimineaţa, trecînd printr-o Karl von Hohenzollern – Sigmaringen că „a deosebită pentru muzică. Mai tîrziu, Enescu 1958, Oedip este interpretat la Bucureşti sub bună parte din literatura pentru vioară, alt devenit în 1866 rege al statului român unit emiţînd consideraţii pertinente despre muzica bagheta lui Constantin Silvestri: „Rămîne la program în fiecare zi. Enescu fie la pian, de curînd”, de fapt, rege a devenit în 1881. românească: „este (...) un amestec de muzică fel ca Doktor Faustus de Busoni, care i-a fie dirijînd orchestra” (p. 227). La plecare, La pagina 69 este amintită prinţesa română arabă, slavă şi ungurească, avînd, cu toate fost contemporană, una dintre cele mai puţin Menuhin este condus la aeroport de garda Elena Bibescu „celebră pentru prietenia care acestea, propriul ei caracter, pe care nu-l veţi cîntate capodopere ale secolului XX” (p. 166). de onoare trimisă de regele Mihai. Tot în a legat-o pe ea şi pe cei doi fraţi ai ei de găsi în muzica altor popoare (...). În Muntenia În fine, la pagina 169, nota 3, este inserată 1946 (august), Enescu face ultima vizită la Proust”. Credem că e vorba despre fiii Elenei muzica e mai mult turcească, iar în Moldova opinia lui Leopold Stokowski exprimată faţă Liveni, trece pe la mormintele părinţilor din Bibescu: Emanuel şi Anton. mai mult ungurească... Caracteristica generală de Romeo Drăghici: „Am cunoscut foarte mulţi Dorohoi (tatăl) şi Mihăileni (mama), revine care iese în evidenţă în muzica ţării noastre muzicieni mari şi foarte puţine genii. Enescu la Bucureşti, apoi, de la Constanţa a plecat Ionel SAVITESCU (...) este tristeţea chiar în toiul fericirii (...). Acest dor, neclar, dar profund impresionant, este, cred eu, o trăsătură evidentă a melodiilor româneşti” (p. 20). În treacăt fie zis, „dorul” Vîrstele şi vocile dramaturgului* lui Anouilh şi copilăria sa curînd, bunul său prieten şi, odată cu el, românesc are corespondent în franceză şi este deseori subliniată – ca pătrundem într-altă perioadă foarte agitată germană (chiar dacă nu cu aceeaşi încărcătu­ră fond imaginativ, dar şi ca din viaţa lui Anouilh. tematică), îl întîlnim în portugheză (saudade), Nu demult, am primit o carte despre Jean stare fundamentală – de biografa care-şi va Sînt anii cînd, în atmosfera teribilă a iar alături de „doină” şi „colindă” este unul Anouilh, dramaturgul francez cunoscut împărţi expunerea în trei perioade precis ocupaţiei naziste şi sub presiunea cenzurii dintre cele trei cuvinte româneşti selecţiona­ şi publicului de la noi prin anii ’40-’70, determinate, fiecare cu problemele şi di­fi­ şi ameninţarea delatorilor, piese importante, te pentru un eventual dicţionar internaţional după care, inexplicabil, nu-l mai găsim pe cul­tăţile, cu preocupările şi reuşitele ei. Euridice, Antigona, trebuie apărate pentru a (C. Noica). afişe, deşi piesele sale au dat prilejul unor Prima perioadă este dedicată „părinţi­ ajunge la public. Este timpul unui Anouilh În acele vremuri, „muzicienii profesionişti memorabile succese actoriceşti şi regizorale lor” carierei sale, celor care l-au ajutat pe care „pune în rezonanţă lumea antică şi din România erau ţigani” (p. 22), deşi în (să le amintim, într-o ordine aproximati­ tînărul Anouilh să ajungă un dramaturg cea modernă”, iar atunci cînd ciclul mitic Bucureşti, Iaşi şi la Paris (după cum aflăm din vă: A fost odată un condamnat, Ciocîrlia, jucat. Aflăm că, de la 17 ani, era „decis se va opri, comentează autoarea, „lumea a cartea erudită a d-lui. C. D. Zeletin Principesa Invitaţie la castel, Euridice, Antigona, de a face carieră” în teatru, după cum vor ieşit din tragedie, ca să facă loc istoriei” – Elena Bibescu. Marea pianistă, Ed. Vitruviu, Medeea, Întîlnire la Senlis, Cher Antoine). dovedi, ulterior, eforturile neobosite, de­ e rîndul pieselor Ciocîrlia, Becket, Pauvre 2007), existau saloane muzicale frecventate de Cartea ne interesează cu deosebire nu mersurile sale stăruitoare pentru a debu­ta Bitos şi a altora. scriitori, filosofi, artişti, medici etc. Tot din numai pentru că, pînă acum, nu ne-a pe scenă. O primă treaptă este Louis Jouvet, Anca Visdei observă atît infiltrările cartea lui C. D. Zeletin cunoaştem că, trecînd căzut în mînă o biografie a care-i oferă locuri gratuite la biografice, cît şi influenţele culturale, prin Moldova în iarna 1846 / 1847, Liszt l-a dramaturgului, dar aceasta, premiere, dar şi un post de predominant literare. Anouilh poate fi întîlnit pe Barbu Lăutarul în locuinţa din Iaşi atît de documentată şi am­ secretar la douăzeci de ani, în caracterizat prin asemănarea cu Molière, a lui Vasile Alecsandri: „Demnă de reţinut din plu elaborată, este semnată teatrul său. Nu însă debutul pentru „ştiinţa artizanală, umorul disperat această amplă relatare este uluirea lui Liszt de Anca Visdei, scriitoa­ aşteptat, cu toate promisiunile şi voios, moralismul dezamăgit şi, în pri­ cînd, după ce improviză la pian o cascadă re plecată din România cu – ceea ce va altera, într-o mă­ mul rînd, pentru simplitatea concepţi­ de triluri, arpegii şi modulaţii de o stranie cî­te­va decenii în urmă şi sură, legătura lor şi va duce la ei sale despre teatru”. În alte capitole, splendoare, «degetele curgîndu-i pe clavir stabilită la Paris, ea însăşi replica sincer nemulţumită a se combate o serie de calificative fără ca vîntul», Barbu îi ceru îngăduinţa de a o fiind autoare de piese de dezamăgitului Anouilh. acoperire adresate dramaturgului: misogin reproduce. Spre surpriza lui Liszt, lăutarul teatru. Într-un expresiv joc de cu­ sau mizantrop, conservator şi regalist – execută, notă cu notă, întreaga improvizaţie De reţinut, Anca Visdei vinte, Anca Visdei ne spune calificative decurgînd superficial din intriga a marelui virtuoz, care, sărind de pe scaun, a avut posibilitatea să-l cu­ că Jouvet nu accepta, faţă şi caracterele imaginate. strigă: - Pentru Dumnezeu, Barbule, eşti artist noască­ personal pe Anouilh, de persoana sa, poziţia de Li se opune o analiză pătrunzătoare a divin şi muzician mai mare decît mine!” (vol. încît îl poate considera „pă­ „lèse...”, ci doar de „lèche numeroase piese, amintindu-se totodată cit., 182). Ca să conchidem: acesta era mediul rinte spiritual”, poate vor­ majesté”! Cartea nu se limi­ comportamentul cunoscut al lui Anouilh, în care s-a născut George Enescu, marele bi despre­­ opera lui, dar şi tează să nareze pe linia întîm­ deschis, generos, discret dar comunicativ, în muzician mărturisind în 1928: „Datorez mult despre­­ calităţile „omu­lui plărilor mai mult sau mai di­fe­rite împrejurări ale vieţii. Este omul care muzicii lăutarilor” (p. 24). ge­­ne­ros şi strălucitor”. Apă­ puţin decisive, dar comentează preţuia, fireşte, inteligenţa, dar şi o anume Părinţii lui Enescu cultivau muzica, iar rută la centenarul naşterii caracterul celor care le-au naivitate (cum se întîlneşte şi la personajele primele lecţii de vioară la vîrsta de patru ani dramaturgului, cartea se generat şi consecinţe­le acesto­ sale), asociată cu puritatea sufletească şi le primeşte de la lăutarul Lae Chioru (Nicolae menţionează a fi „o biografie ra. În concluziile Ancăi Visdei, încrederea în realitatea dragostei. Filip), care nu cunoştea notele, cîntînd după afectivă”, împletind insistent care l-a cunoscut nu numai din Din multiple diferenţieri şi nuanţări ureche. La vîrsta de cinci ani este dus la şi consistent viaţa şi opera. Este procedeul lectura pieselor sale: „Tout Anouilh est dans făcute cu discernămînt, să o menţionăm pe Caudella care-i recomandă învăţarea notelor. socotit cel mai potrivit de Anca Visdei, les blessures des années de formation”, care-i cea tripartită a „vocilor” scriitorului. Este În paralel, învaţă să cînte la pian şi, fapt pentru a lumina episoade biografice, dar maturizează scrisul. „vocea” construcţiei riguros dramatice a surprinzător, începe să compună. Dus iarăşi la şi pentru a aprofunda prezenţa unor per­ Este perioada cînd Anouilh are nevoie de intrigii, personajelor şi replicilor (ex. Ardèle, Caudella, la şapte ani, acesta recomandă Viena sonaje, o anumită tipologie preferenţială, „modele” şi de o înţelegere deplină pentru Valsul toreadorilor) sau altădată, poetice ca loc de desăvîrşire muzicală. După Fritz sau rostul, nu numai de moment, al unor eforturile sale, aşa cum va găsi, în sfîrşit, (Ciocîrlia, Antigona), deosebite, desigur, Kreisler (avea şapte ani cînd fusese primit la replici. în sfaturile amicale primite de la Pierre de cea din publicistica redactată logic, Conservator), Enescu este al doilea candidat Cea mai mare parte dintre paginile Fresnay (actor renumit în acea vreme), raţional argumentată. Iar noi distingem în admis sub vîrsta de zece ani. Progresează cărţii urmăreşte, aproape pas cu pas, o primul care îi va urca pe scenă o piesă această „biografie afectivă” atît privirea existenţă creatoare dăruită teatrului ce (L’Hermine), de la Georges Pitoëff care îi scrutătoare a Ancăi Visdei, reţinînd detalii l-a atras încă din copilărie, cînd Anouilh joacă La Sauvage. André Barsacq va deveni, ori descoperind întregul, cît şi „vocea” sa, *) Noel Malcolm, George Enescu. Viaţa şi a asistat la un spectacol Romeo şi Julieta din fraze limpezi, precise, uneori dialogînd muzica. Cu o prefaţă de Sir Yehudi Menuhin. În cu marionete enorme şi apoi, nu prea *) Anca Visdei, Anouilh, un auteur «inconsolable cu sine şi cu cititorul. româneşte de Carmen Paţac, Editura Humanitas, tîrziu, a pus pe hîrtie primele încercări et gai», Editions Les Cygnes, Paris, 2010. Coperta 2011, 319 p. dramaturgice. De altfel, relaţia dintre textele - un portret Anouilh în ulei de Anca Visdei. Ion CAZABAN 16 Jurnalul literar

A înţelege cultura Corespondenţă de la Paris: De la Fukushima la magia cărţii Cultura este forma comunitară a exprimării cunoştinţelor şi a judecăţilor de valoare ce marchează profund viaţa acestei Invitată de onoare la cea de-a 32-a ediţie a Salonului Cărţii comunităţi ce se dezvoltă în istorie. Cultura este legată de din Paris, Porte de Versailles, cunoaştere şi de judecăţile de valoare. Este tentativa de a 16-19 martie 2012, literatura ni­ înţelege lumea şi existenţa omului în sînul ei. Ea nu urmăreşte ponă s-a impus prin specific şi o cunoaştere pur teoretică, ci încearcă să răspundă problemelor modernitate. fundamentale ale existenţei noastre. (Angelus din 10.07.2005, în Prezenţa a douăzeci de autori Piaţa Sf. Petru, Credinţă, adevăr, toleranţă, p. 60-61) japonezi cu opere traduse în limba franceză, comunicativi şi oferind Cultură şi divinitate autografe, a permis sesizarea stă­rii de spirit a populaţiei­ insulare, la un În sensul clasic al termenului, Cultura an de la devastatorul seism din 11 include depăşirea a ceea ce este vizibil, a martie 2011 şi catastrofa nucleară ceea ce se manifestă printr-o deschidere spre de la Fukushima. temeiurile adevărate; ea este, în inima sa, Memoria şi demnitatea unui a omului, o poartă deschisă spre divin. În popor în urma oricărui dezastru, plus, prin cultură, omul se depăşeşte şi ştie natural sau politic, constituie prin că, purtat de un subiect comunitar mai mare cultură acea fărîmă misterioasă de decît el, poate să împrumute cunoştinţele prospeţime şi adevăr care trezeşte pentru a le face să progreseze la rîndul său şi să le dezvolte. întotdeauna interesul umanităţii. (Benedictus, Une année avec Benoît XVI. Ouvrage dirigée par Cartea generaţiilor prezente în Peter John Cameron. O.P. Editura Magnificat, 2007) această lume tumultuoasă este o privire lucidă în viitor. La standul românesc, amplasat Punctul pe i în ultimii ani în aceeaşi zonă a spaţiului expoziţional, uşor de reperat, l-am întîlnit pe dl. „Capcanele istoriei” şi... istoricienii Răzvan Purcărea, funcţionar la librăria Humanitas (Kretzulescu) (urmare din pag. 11) mondialism a băieţilor din tagma cărora tocmai fusese din Bucureşti. D-sa a precizat: nevoit, sub presiunea destinului şi a împrejurărilor, să - Librăriile Humanitas, în se lase el însuşi înglobat, cu sarcini clare de anulare a valorilor noastre colaborare cu Institutul Cultural intelectuale. Macedoneanul, născut la Iaşi şi revigorat la Cluj după ani Român din Paris, s-au îngrijit de grei de închisoare, avea însă evidente şi demonstrate preocupări securistice strîngerea şi transportul cărţilor spre finalul vieţii sale. din România şi aici ne ocupăm, Lizica Codreanu fotografiată de Brâncuşi în atelierul său (1920) Dl. Lucian Boia şi-a creat în anii din urmă un grup istoricist la facultatea evident, de vînzarea lor. Sînt în jur de profil, controlat şi impus la Universitatea din Bucureşti, cu dl. Florin de 700 titluri de cărţi şi albume, Lemny cum a ajuns la scrierea direcţie. Cariera ei de dansatoare Ţurcanu alături şi cu alţi tineri, meniţi să demonstreze pe linia Bucureşti cam 2300 de exemplare, de la cele acestei cărţi. s-a oprit la un moment dat, prin – Paris – Bucureşti inutilitatea culturii noastre tradiţionale, mai ales în configurarea istoriei, care nu vrea să se lase, cu nici un preţ, cuprinsă în mai importante edituri româneşti: - Întrebarea mă face să mă căsătoria cu un mare intelectual alte „idealuri”, decît în propriile ei „capcane”. În general, istoria se bazează Humanitas, Polirom, Cartea întorc la studiile, cercetările pe francez, care a avut o misiune pe epuizarea onestă a surselor în deposedarea şi interpretarea, cum spuneam Românească, Paralela 45, Art, care le fac eu despre Brâncuşi. în China. L-a urmat şi acolo a şi mai sus, a conştiinţei adevărului. Nu sîntem istorici, ca profesie, şi nici Corint, Ad Libri etc... Institutul Faptul că pînă acum am avut fost atrasă de alte manifestări n-avem vreo şansă să devenim istoricieni de formaţie europeistă ca doctrină Cultural Român din Paris asigură mai multe publicaţii şi că am ale corpului, inclusiv de yoga. intelectuală sau politică, dar ne este greu să nu observăm pasiunea cu care, organizarea standului nostru, a văzut toate arhivele sculptorului Întorcîndu-se în Franţa, a deschis între realitate şi iluzie, dl. Lucian Boia desfiinţează cu patimă, într-un mod lansărilor şi conferinţelor. De român, mi-a relevat, bineînţeles, unul dintre cele mai importante uluitor, degenerescent în sarcasm, scara de valori incontestabile ale culturii asemenea, s-a realizat, tot prin că Lizica apare printre prietenii cabinete de artă yoga din Paris, româneşti într-o carte precum Capcanele istoriei, recent apărută în aceeaşi această instituţie, procurarea lui Constantin Brâncuşi. Sigur, care a funcţionat pînă la sfîrşitul serie de inutilităţi europeistico-mondialiste a Editurii Humanitas, acţionînd cărţilor tipărite în franţuzeşte personajul ei mi-a atras atenţia, vieţii ei, în 1993. ea însăşi între Bucureşti – Paris – Bucureşti. Spunem astfel deoarece nu de autori români la editurile din mai ales că Lizica Codreanu - Cartea va fi tradusă şi în cunoaştem şi nici nu avem deschise căile spre a înţelege ce se petrece la Franţa. Ca eveniment principal, este prezentă şi în alte arhive limba română ? nivelul editorial şi al librăriei franceze cu indivizi şi individe de sorginte (…), deci am mers mai departe - Am tradus această cartea politică extremist-socialistică, dacă nu staliniană, precum Alexandra aş aminti colocviul de sîmbătă, Laignel-Lavastine, Daniel Dubuisson, Didier Eribon, Jacques Julliard şi 17 martie, „La Vagabondage cu cercetarea. L-am contactat pe şi sper să apară anul acesta alţii asemenea, de pînă la „celebrul” nostru compatriot, Ţurcanu Florin, littéraire”, al cărui erou principal fiul ei, care trăieşte la Paris, şi el la editura Vellant sub acelaşi mult elogiat de istoricienista Zoe Petre, dintr-o binecunoscută evoluţie a fost, bineînţeles, Panait Istrati. mi-a pus la dispoziţie documente ti­tlu: „Lizica Codreanu. O dan­ leningrădist-moscovită a „ştiinţelor istorice” româneşti. Din seria lansărilor de carte cu importante şi fotografii. Istoria satoa­ ­re româncă în avangarda Prin 1952, Mircea Eliade, analizînd în exil modul în care mai bine au­tori cunoscuţi amintim aici pe vieţii Lizicăi este foarte inte­ pariziană”. de cinci decenii fusese sabotată la nivelul editorial francez, opera lui Matei Vişniec, Dumitru Ţepeneag, resantă. Provine din familia unui Multitudinea standurilor, lansă­ Giovanni Papini, se îngrozea la ideea că „politica” librăriilor şi tehnica Letiţia Ilea etc. Azi este prima zi avocat din Bucureşti. A plecat din rile, interviurile, conferinţele, de afirmare sau de respingere a editurilor pariziene îndeosebi vor şi deja animaţia e mare! ţară cu dorinţa să se perfecţione­ mulţimea interesată de lectură, constitui într-un viitor apropiat sensul demersului intelectual în lumea În continuare, am asistat la ze ca dansatoare, dar nu voia să constituie o efervescenţă specifică nobel-iană pe care a construit-o de pe la începutul secolului trecut anglo- lansarea cărţii Lizica Codreanu. se întoarcă la baletul clasic, pe reîntîlnită an de an la această mare americanismul însuşi. Une danseuse dans l’avant-garde care toată lumea îl cunoştea. A sărbătoare a cărţii din Paris. Să ne întoarcem însă la dl. Lucian Boia şi la lucrarea sa Capcanele parisienne (Editura Farge) şi am preferat circul, de exemplu, şi a istoriei, studiind „elita intelectuală românească între 1930 şi 1950”. O carte urmat studii speciale în această Ilie MIHALCEA dominată de obsesii ideologice, de înscrierea în ambientul european francez întrebat-o­ pe autoarea Doi­na de astăzi, îndepărtată cu superficialitate de realitatea istorică menţionată în subtitlul ei, ceva de genul aproximativ al voluminosului volum politic Fereş­ (urmare din pag. 13) mă ia mascaţii că sînt te-mă, Doamne, de prieteni, semnat de Larry L. Watts, de curînd publicat în Cultura incultă atît de „incult”... versiunea românească a Cameliei Diaconescu, la „editura rao”, 2012. Şi în ce mai constă senzoriomania ma­ne­listă? În tot soiul de Cine are şi ce are de răzbunat împotriva tuturor urmelor istorice, scălîmbăieli, de gesturi zgomotoa­se, dezordonate, gesturi pretins spirituale şi culturale? – se întreba Horia Stamatu, într-un articol despre însufleţitoare şi „umanizante”. Desfiinţarea istoriei, publicat în exil în Cuvântul românesc (an V, nr. 52, Cea de a doua caracteristică a ma­nelismului este – cum să zic? – un august 1980), după ce, mai întîi, subliniase faptul că „istoria unui popor gen de „corolar” al senzoriomaniei. Şi anume: absenţa, aproape totală, reprezintă credinţa lui, cultura unui popor este expresia credinţei lui şi a efortului intelectual,­ absenţa cultivării efortului spi­ritual. Practic, ea se păstrează vie prin tradiţie”. Tradiţia fiind „transmiterea culturii căderea în analfabetism, în raport cu asumarea culturii autentice. De care exprimă credinţa unui popor şi, în acelaşi timp, permanenta ei unde, o insinuare nemijlocită a inculturii. În romanul Groapa, al lui actualizare, care dă coerenţa morală şi spirituală a unui popor”. Şi, mai Eugen Barbu, un personaj manelist – că au fost şi pe timpuri manele departe, arată poetul – unul dintre cei mai mari pe care i-a zămislit, în a – trece împărăteşte prin mahala, cu baston, cu măciulie de fildeş, doua jumătate a secolului trecut, naţiunea noastră carpatică – „distrugerile îmbrăcat în alb, parcă îngereşte, şi încălţat cu pantofi de gaşper, culturale din România sunt istoria prezentă care pregăteşte istoria viitoare, jumate în roşu, la vîrf, jumate în alb. Receptorii, admiratorii – şi în primul rînd prin uitarea sau deformarea istoriei trecute” şi observa ăştia, ai dracului! – îl întreabă, cu dulceaţă, de pe margine: „Ce mai totodată că „prin presiune spirituală, morală, psihică şi materială, se faci, nea Titi?”... Şi nea Titi le răspunde paradigmatic, cu sfîrla în vînt: urmăreşte dislocarea interioară a poporului român, transformarea lui „Beau şi pup!”... Manelele noastre de astăzi nu sînt prea departe de în ceva fundamental contrariu firii pe care şi-a format-o în cursul unei paradigma lui nea Titi... vieţi milenare”, căci, adăuga publicistul aflat în exil atunci, „mijloacele Grigore SMEU de aplicare a acestei presiuni totale Cititorii din străinătate se pot sunt efectiv «ştiinţifice»”. Dl. Lucian Boia alunecă în „capcana” propriei sale neputinţe de a se abona la Jurnalul literar la Surprinzător este şi felul în care elibera de complexe şi a-şi recăpăta obligatorie onestitate. Redactorul-şef al JURNALUL LITERAR istoricianul Lucian Boia citează, revistei de faţă, dl. Nicolae Florescu, ne-a semnalat, prin intermediul unuia tarifele de 40 eur pentru editat de Europa şi 60 USD pen­tru aici selectiv, din scrierile altora, dintre colaboratorii Jurnalului literar (publicaţie eliminată din contextul trimiterile sale de subsol antrenînd ştiinţific al istoricienilor), dl. prof. Ionel Savitescu, preluarea pe şest (p. Societatea de istorie literară ţările extraeuropene. rar în discuţie depoziţia extragerii 279) a unui document N.D. Cocea, reflectînd o discuţie din aprilie 1946 Conturi IBAN: RO54BRDE410 documentelor comentate pe par­cur­ cu Tudor Arghezi, în dezvăluirea modalităţii kgb-iste de cumpărare şi de „G. Călinescu” SV19034984100 (USD), RO37 sul cărţii. S-ar părea că dl. Lucian manipulare financiară, în folos propagandistic, coordonată de V. Rudenco BRDE410SV18465934100 Boia are respectul seriilor de opere de la ambasada URSS la Bucureşti, a conştiinţelor intelectuale, a valorilor Redactor şef (EUR); Titular: Societatea de şi a investigării numai a acestora. scriitoriceşti şi a culturii nostre. (Text pentru prima oară publicat după mss. Ni c o l a e florescu istorie literară „G. Călinescu” – Preia astfel informaţia ştiinţifică original în J.L., serie nouă, an I, nr. 20, 21 mai 1990, p. 3.) Jurnalul literar; Banca Română mai veche sau mai recentă fără să În aceeaşi carte, cu aceleaşi nebănuite scăpări de trimiteri bibliografice, Redacţia pentru Dez­vol­tare, Sucursala „recunoască” meritele celor care au un întreg volum de 350 de pagini şi mai bine, semnat de dl. C. Popescu- Il e a n a Corbea Muni­cipiului Bucureşti. pus-o în circulaţie, interpretînd-o Cadem, Document în replică, apărut la Editura Biblioteca Bucureştilor Li v i u SOLTUZU anterior. Cînd te gîndeşti la Nicolae (2007), este preluat fără nici o probitate ştiinţifică în esenţialele sale (secretar de redacţie) ISN 120-75 Pagină web: Iorga, la toată biblioteca istorică pe documente, toate publicate în 1999 în paginile Jurnalului literar. Dl. Lucian care a scris-o, te apucă ruşinea şi te Boia, profesor universitar şi publicist, indică doar dosarul de la Arhivele Redacţia şi administraţia în www.jurnalul-literar.ro chinuie dureros conştiinţa în raport Statului, citat de prof. C. Popescu-Cadem, atît în revista menţionată cît şi cu ceea ce se comite astăzi în mod în notele de subsol ale cărţii sale. Calea Victoriei, nr. 115, I.S.S.N. 1220-7551 curent în cărţi precum­ Capcanele sector 1, Bucureşti istoriei. ARISTARC Tel.: 313 64 92 / E-mail: [email protected] Acest număr s-a tipărit cu sprijinul reprezentanţilor exilului românesc anticomunist Tipar executat la FED PRINT 9 7 7 1 2 2 0 7 5 5 0 0 1 2 6 de la Paris, Freiburg, München, Bruxelles, Kitchener şi Winnipeg.