La Mulţi Ani, România!

Magazin al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu” Străjer în calea furtunilor Cadran militar buzoian Anul XI, nr. 22, decembrie 2017

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

www.fundatia-averescu.ro AGENDAStrăjer FUNDAŢIEI în calea furtunilor

SUMAR

- EDITORIAL -

- General de brigadă Gheorghiţă Vlad - Drama României 1916-1918 (1)

- AGENDA FUNDAŢIEI -

- Redacţia - Schimbare de comandă la Divizia 2 Infanterie „Getica” (2) - Colonel Liviu Corciu - Centenarul Primului Război Mondial (3) - Adresa: Colonel Liviu Corciu - Predarea Fundaţiei „ Mareşal Alexandru Averescu” (8) - Redacţia - Zilele „Pamfil Şeicaru” la cea de-a XIV-a ediţie (9) Buzău, str. Unirii nr. 140 - Redacţia - Rămas bun Sublocotenent post-mortem Mădălin Stoica! (10) Tel. 0735233264 www.fundatia-averescu.ro - Teatre de operaţii -

COLEGIUL DE REDACŢIE: - Locotenent-colonel Toni Ene - Ziua Veteranilor din teatrele de operaţii (11) Preşedinte: gl.bg. Gheorghiţă Vlad - Eveniment - Redactor-şef: col. Liviu Corciu - Colonel Liviu Corciu - Simpozion „Anul 1917 la Buzău” (13) Redactor-şef adjunct: - ISTORIE, CULTURĂ - Emil Niculescu Secretar de redacţie: - Colonel(r.) dr. Mircea Tănase - Alexandru Marghiloman şi greaua povară plt.adj.pr. Sandu Popa cu care a traversat istoria (15) Colectiv redacţional: - Emil Niculescu - Alexandru Marghiloman - sportsman şi arbitru al eleganţei politice gl.mr.(r) prof.univ.dr. Visarion Neagoe (22) - Colonel(r.) Dan Gîju - Presa prizonierilor români în Primul Război Mondial (34) col.(r) dr. Mircea Tănase - Emil Niculescu - Pamfil Şeicaru intră în „Arenă” (43) col. Liviu Corciu - Cornelia Petrescu - In memoriam Soultzmatt (56) Prelucrare grafică şi procesare text: - Profesor Constantin Coman - Eroii Şcolii Normale „Spiru Haret” Buzău m.m.p. Iulian Cadulencu în Războiul pentru Întregirea Neamului (58) Corectură: - Colonel Liviu Corciu - Generalul Henri Mathias Berthelot la Buzău, în notele personale plt.adj.pr. Sandu Popa (65) - Dr. Valeriu Lupu - Medicul şi scriitorul Vasile Voiculescu în Primul Difuzare: Război Mondial (68) plt. Iulian Şerban - Conf.univ.dr. Constantin I. Stan - Împrejurările instaurării ocupaţiei Tipar: EditGraph, Buzău germane în oraşul Buzău (1/14 – 2/15 decembrie 1916) (72) Raftul cu cărţi ISSN: 1843-4045 - Redacţia - (77) - Colonel (r) Alexandru Rusu - Asociaţia Cercetaşilor Militari în Autorilor le revine responsabilitatea Rezervă şi în Retragere (87) pentru conţinutul lucrărilor publicate, precum şi pentru formele grafice folosite, prescurtări, indicaţii - AREALUL BUZOIAN - bibliografice, transliterări etc. - Plutonier adjutant principal Sandu Popa - Satul dacic de la Năieni - o Revista pune la dispoziţia celor aşezare în care oamenii vor putea trăi ca pe vremea dacilor (91) interesaţi spaţii de publicitate. Numărul curent al revistei se găseşte - MOZAIC BUZOIAN - pe site-ul fundaţiei, în format pdf. - Maistru militar principal Iulian Cadulencu - Ziua Armatei României la Buzău (93) Coperta 1 - Maistru militar principal Iulian Cadulencu - Veteranul Neculai Enache Placa comemorativă - dedicată sărbătorit la 95 de ani (94) prezenţei Marelui Cartier General - Maistru militar principal Iulian Cadulencu - Veteranul locotenent (rtr.) la Buzău (1916) Aurel Mîncu sărbătorit în preajma aniversării a 98 de ani (95) foto: cap.cls.a III-a Paul Oprea - Maistru militar principal Iulian Cadulencu - 25 octombrie - Ziua Armatei României (96) Coperta 4 - Maistru militar principal Iulian Cadulencu - 11 noiembrie - Ziua Veteranilor Paraşutiştii buzoieni „cuceresc” din teatrele de operaţii (98) Piaţa Daciei din Buzău - Locotenent-colonel Dragoş-Claudiu Axinia - Paraşutiştii militari foto: Petrică Mihalache au „cucerit” Piaţa Dacia din Buzău (100)

Revista se difuzează- structurilor 2 - militare din Buzău, asociaţiilor partenere şi instituţiilor publice interesate. EDITORIAL

Drama României 1917-1918* Marile bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din Pe 6 decembrie, Comandamentul superior rusesc a vara anului1917, de multe ori ignorate de istoria mili- oferit Puterilor Centrale şi trupelor române un armistiţiu. tară occidentală, primesc de la Glen E. Torrey, cel care S-a hotărât ca armata română să participe la armisti- prefaţează memoriile generalului H. Berthelot, şeful Mi- ţiu, în consecinţă ostilităţile au fost întrerupte, de la 8 siunii franceze, un meritat brevet: Fără îndoială această decembrie, pe tot frontul. performanţă a armatei române reprezintă unul dintre În Rusia, anul se sfârşea nu tocmai bine, cum apre- cele mai frumoase capitole de istorie militară a Româ- ciază proprii ei istorici, Vl. Fedorovski şi Al. Adler, fiindcă niei. După revoluţia rusă din martie 1917, începe anarhia, care avea mai multă priză decât ideile revolu- dezintegrarea efortului de război al marelui aliat din ră- ţionare, începuse să se răspândească, în special pe sărit, drept pentru care, în aceste condiţii, a devenit în front, dată fiind anvergura sacrificiilor impuse, dar şi în foarte scurtă vreme evident că armata română era forţa zonele rurale, care au sfârşit prin a se răscula. din est cea mai stabilă şi mai de încredere. În România, guvernul Alexandru Averescu este înlo- De la Iaşi, C. Argetoianu confirma, în memoriile sale, cuit de cel al lui Alexandru Marghiloman, fruntaşul con- „schimbarea la faţă” a tonusului moral naţional: Până servator buzoian, cunoscut şi ca patriot dar şi la Mărăşti şi Mărăşeşti, când întâlneam ofiţeri francezi filogerman, în speranţa de a putea obţine de la preferam să nu vorbim de războiul nostru; după luptele Germania şi Austro-Ungaria o pace cât mai clementă şi din iulie şi din august se schimbaseră lucrurile şi intra- mai puţin abuzivă în pretenţii. sem şi noi în rândul oamenilor. Rămasă singură pe tot teatrul de operaţiuni de Est, În septembrie, semnele cangrenării forţei militare cu teritoriul ocupat aproape în întregime (mai puţin ruse sunt din ce în ce mai evidente, Vasile Th. Moldova), România a fost nevoită să încheie un umili- Cancicov, la Bucureşti, în jurnalul său, consemnează tor tratat de pace (Pacea de la Buftea-Bucureşti, 7 mai un interviu dat de Regina Maria ziarului „Figaro” şi 1918) prin care se prevedea retrocedarea Dobrogei de reprodus de „Lumina”: Majestatea Sa confirmă ingrati- sud – Cadrilaterul - Bulgariei (restul Dobrogei urmând tudinea Rusiei faţă de noi. (...) În acest timp Moldova să rămână ocupat şi controlat de către armatele ger- e ocupată de armata rusă, fără să ştii cum să o consi- mane şi bulgare, până la încheierea unei noi înţelegeri, deri, prietenă sau duşmană. care să vizeze cedarea întregului teritoriu dintre Dunăre Marele aliat din răsărit, demisionard pe câmpurile de şi Marea Neagră). De asemenea, Austro-Ungaria luptă, devenea şi autorul unor probleme logistice (în prelua controlul absolut asupra tuturor trecătorilor din afara celor de natură operaţională, deontologie profe- Carpaţii Orientali şi Meridionali şi România trebuia să sională şi moralitate), cum nota generalul francez: Aici concesioneze Germaniei, pentru 90 de ani, exploată- cel mai mult ne îngrijorează senzaţia că, în Rusia, lu- rile petroliere. crurile se îndreaptă către o completă debandadă. Pro- Chiar dacă tratatul a fost ratificat de Parlamentul viziile de hrană necesare armatelor ruse nu mai sosesc României, el nu a fost promulgat niciodată de către şi trupele sunt alimentate exclusiv din resursele româ- regele Ferdinand, ceea ce, în opinia noastră, a permis, neşti. Şi dacă rechiziţiile s-ar face în mod rezonabil!; ulterior, reintrarea României în război „cu mai puţin de dar adeseori e vorba pur şi simplu despre jafuri, iar re- 24 de ore înainte ca armistiţiul din Vest să intre în vi- sursele sunt irosite după bunul plac; şi cum acestea nu goare, pe 11.11.1918 la ora 11” (Glenn E. Torrey), fapt sunt inepuizabile, mă întreb ce se va întâmpla în ia- ce a permis, prin readucerea la trupul ţării a Transilva- nuarie sau februarie! niei, alături de celelalte provincii istorice Basarabia şi Acelaşi confirmă, la 10 decembrie 1917: „Coabitarea” Bucovina, şi implicit realizarea ROMÂNIEI MARI, act cu ruşii devine din ce în ce mai fragilă şi problematică; numit simbolic şi „ÎNTREGIREA”. la 16 decembrie, comitetul bolşevic şi-a făcut cunos- Între argumentele de netăgăduit ale politicienilor cută intenţia de a aduce o divizie rusă la Iaşi. Genera- ajunşi la masa tratativelor, s-au aflat şi faptele de arme lul Prezan a răspuns că nu este un lucru dezirabil şi că, şi jertfa militarilor români din tranşeele Marelui Război. la nevoie, se va opune cu armele trimiterii de trupe ru- seşti la sediul guvernului român; trupele ruse care vor La ceas aniversar, LA MULŢI ANI ROMÂNIEI ŞI să se retragă în Rusia vor avea de urmat un itinerar APĂRĂTORILOR EI! bine determinat; toate actele de jaf vor fi considerate Preşedintele Fundaţiei „Mareşal Alexandru ca fiind comise nu de trupele aliate, ci de bandiţi.(...). Averescu” Nu doar conducerea militară ţaristă era în primejdie: General de brigadă Gheorghiţă Vlad Pamfil Şeicaru, peste timp, narează mărturia lui Iorga: la Iaşi, când sovietul de soldaţi al unui corp de armată *parafrazare după titlul cărţii „Drama României 1916- rusesc a voit să aresteze familia regală română, să-i 1918” scrisă de către şeful de stat major al Misiunii Militare facă de petrecanie şi să proclame republica” intenţie Franceze, general Victor Pétin, apărută în Editura Militară, demantelată de vânătorii români. 2016.

- 1 - AGENDA FUNDAŢIEI

Schimbare de comandă la Divizia 2 Infanterie „Getica” Vineri, 4 august a.c., la sediul comandamentului Diviziei 2 Infanterie „Getica”, în prezenţa locţiitorului şefului Statului Major General, general-locotenent Adrian Tonea, a avut loc ceremonia militară prilejuită de predarea-primirea comenzii marii unităţi. Generalul de brigadă Gheorghiţă Vlad a preluat Drapelul de Luptă şi comanda marii unităţi de la generalul de brigadă Gheorghe Vişan. La activitate au participat reprezentanţi ai Statului Major General, Statului Major al Forţelor Terestre, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, precum şi comandanţi de mari unităţi şi unităţi din cadrul Forţelor Terestre. În alocuţiunea rostită de către locţiitorului şefului Statului Major General, general-locotenent Adrian Tonea, domnia sa a subliniat spiritul de corp şi camaraderia de care a dat dovadă generalul de brigadă Gheorghe Vişan în timpul în care a fost la comanda marii unităţi şi a urat succes generalului de brigadă Gheorghiţă Vlad în noua funcţie, totodată l-a asigurat că dispune de un colectiv bine pregătit, care îşi des- făşoară activitatea cu pasiune şi devotament, fiind o structură gata oricând pentru îndeplinirea misiunilor în- credinţate. Ceremonia s-a încheiat cu defilarea marii unităţi, condusă de comandant, generalul de brigadă Gheorghiţă Vlad. m.m.p. Iulian Cadulencu

- 2 - AGENDA FUNDAŢIEI

Centenarul Primului Război Mondial Duminică, 6 august 2017, Ministerul Apărării Naţionale şi Consiliul Judeţean Vrancea au organizat ceremonii militare şi religioase dedicate eroilor Primu- lui Război Mondial.

sfinţirea Crucii Comemorative – locul considerat a fi fost cea mai intensă bătălie care s-a dus în arealul pă- durii Răzoare, loc care domina zona şi asigura controlul ultimei terase spre Siret. Aici s-a remarcat Astfel, începând cu ora 11.00, la Mausoleul eroilor compania de mitraliere condusă de căpitanul Grigore români din municipiul Focşani a avut loc o ceremonie IGNAT, care, rezistând cu stoicism până la ultimul om, militară şi religioasă, iar de la ora 18.00, şeful Statului a întârziat avansarea inamicului, în vreme ce marile Major General, general Nicolae-Ionel CIUCĂ, coman- unităţi române au reuşit să reziste tuturor atacurilor. dantul Comandamentului Forţelor Întrunite, general- Căpitanul Ignat Grigore din Regimentul 51/52 a fost maior Lucian FOCA, şeful Statului Major al Forţelor găsit mort în tranşee, cu mitraliera în braţe, înconjurat Terestre, general-maior Ovidiu UIFĂLEANU, coman- de oamenii săi şi de mormane de cadavre inamice. A dantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, general de brigadă luptat ca un brav şi tot astfel a murit, se preciza în Gheorghiţă VLAD, reprezentanţi ai autorităţilor publice „Înaltul ordin de zi”, numărul 41 din 6 august 1917. A locale, cadre militare active, în rezervă şi în retragere, fost unul din episoadele de lupte eroice pe care veterani de război, reprezentanţi ai mass-media românii le-au dat la Mărăşeşti în iulie-august 1917 locale, în prezenţa unui public numeros, au participat pentru apărarea ţării – momentul decisiv pentru la Cota 100 din localitatea Haret (Mărăşeşti) la realizarea, ulterior, a Marii Uniri, în 1918.

- 3 - AGENDA FUNDAŢIEI

Monumentul ridicat la Cota 100 a câmpului istoric de Întrucât timpul era foarte scurt, solicitarea către la Mărăşeşti se vrea o aducere aminte şi o con- acesta din urmă a fost făcută telefonic, după o scurtă semnare pentru generaţiile contemporane a acelei prezentare a intenţiilor noastre, şi spre cinstea sa şi sângeroase încleştări. bucuria noastră, răspunsul a fost prompt şi afirmativ. Cum s-a ajuns la realizarea acestui monument? În paralel acestor demersuri am solicitat mai vechi- De la idee la faptă, au pus „umărul” mulţi entuziaşti, ului nostru colaborator, domnul Marian Apostol din patrioţi autentici. Năieni, cel care a mai sprijinit cu câţiva ani în urmă ac- Colonelul Daniel Popa, comandantul unităţii de topo- tivităţile fundaţiei prin confecţionarea crucilor de pia- geodezie a tipărit harta şi a marcat locul, primarul tră din calcar cochilifer pentru Cimitirul Militar din oraşului Mărăşeşti, domnul Valerică Chitic, ne-a comuna Deleni, jud, Iaşi, să ne sprijine încă o dată. furnizat toate informaţiile şi a identificat parcela din Am obţinut încă un răspuns prompt şi afirmativ şi, în Planul de urbanism al localităţii, ca aparţinând SC data de 31 iulie 2017, o cruce albă, din calcar cochilifer COMCEREAL VRANCEA SA, administrată de dl. Gelu de Năieni, înaltă de 2,5 m era montată pe postament Scutaru, care, în urma unei întâlniri fulger, a oferit pe Cota 100. necondiţionat cei 100m2 de teren necesari. Aici trebuie menţionat sprijinul viceprimarului local- Urmare a măsurătorilor cadastrale, realizate de ing. ităţii Mărăşeşti, domnul Cătălin Arghire, care cu oa- Valeriu Tecuceanu, pentru scoaterea din circuitul agri- meni şi utilaje din subordine a eliberat întreaga col a terenului, s-a dovedit că acesta aparţinea de fapt suprafaţă de peste100 m2 de cultura de floarea soare- SC COMFERT AGRICULTURA SRL, din Bacău, lui şi a îmbunătăţit calea de acces din şoseaua E85, administrată de domnul Cătălin Grigoriu. către locul de amplasare, alături de domnul Gelu Scu- taru, administratorul SC COMCE- REAL VRANCEA SA, cu a cărui fermă de cireşe se învecinează monumentul. Nu în ultimul rând menţionăm aportul echipei condusă de maistrul militar Florin Cosmin Manea din Batalionul 200 Sprijin „Istriţa”, cei care au transportat crucea de peste 2 tone şi posta- mentul aferent, de la Năieni la locul de amplasare. Pe viitor, intenţionăm să săpăm pe acel loc şi o fântână, să plan- tăm arbori şi să transformăm locul celebrei rezistenţe din vara anului 1917 într-un loc de reculegere şi aducere aminte.

- 4 - AGENDA FUNDAŢIEI

Activităţile dedicate „Centenarului Primului Război Mondial” - anul 2017 fiind declarat „Anul Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz - 100” au continuat la Mausoleul eroilor români de la Mărăşeşti. Aici au fost trase salve de tun, iar aeronave ale Forţelor Aeriene Române au survolat monumentul.

- 5 - AGENDA FUNDAŢIEI

Preşedintele României, domnul Klaus IOHANNIS a semnat decretele de decorare ale drapelelor de luptă aparţinând unor unităţi militare, ca semn de apreciere a profesionalismului şi a rezultatelor remarcabile obţinute de militarii acestor unităţi. „În semn de apreciere a înaltului profesionalism şi a rezultatelor remarcabile obţinute de personalul unităţilor în îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate, amintind de vitejia de care militarii acestora au dat dovadă în luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz din 1917 şi ducând mai departe glorioasa tradiţie a Armatei a II-a, a Regimentului „Rovine” nr. 26, a Regi- mentului 15 Dorobanţi, a Regimentului 32 Dorobanţi

- 6 - AGENDA FUNDAŢIEI

„Mircea”, a Regimentului 34 Infanterie „Constanţa”, a Regimentului 10 Dorobanţi „Putna”, a Regimentului 36 Infanterie „Vasile Lupu”, a Diviziei Active / Divizia 9 Infanterie, respectiv a Regimentului 4 Roşiori „Regina Maria”, Preşedintele Klaus Iohannis a conferit: Ordinul Naţional „Serviciul Credincios în grad de Cavaler, cu însemn de pace, Drapelului de Luptă al Diviziei 2 Infanterie „Getica” şi Drapelului de Luptă al Batalionu- lui 26 Infanterie „Neagoe Basarab”; Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, cu însemn de pace, Drapelului de Luptă al Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt”, Drapelului de Luptă al Batalionului 32 Infanterie „Mircea” şi Drapelului de Luptă al Batalionului 341 Infanterie „Constanţa”; Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Ofiţer, cu însemn de pace, Drapelului de Luptă al Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată „Unirea Princi- patelor”; Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler, cu însemn de pace, Drapelului de Luptă al Brigăzii 1 Mecanizată „Argedava”, Drapelului de Luptă al Brigăzii 9 Mecanizată „Mărăşeşti” şi Drapelului de Luptă al Batalionului 814 Tancuri „Mihai Vodă”.

Colonel Liviu Corciu

- 7 - AGENDA FUNDAŢIEI

Predare de ştafetă la FUNDAŢIA „MAREŞAL ALEXANDRU AVERESCU”

Pe 15 noiembrie 2017 a fost consemnată o tradiţiilor de luptă al Armatei a II-a, dezvelirea nouă schimbare a preşedintelui consiliului direc- unui monument funerar, la Cota 100, punct martor al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”, cant al bravurii şi sacrificiului militarilor români în domnul general de brigadă Gheorghe Vişan, de lupta de la pădurea Răzoare - 6 august 1917 - curând trecut în rezervă, luându-şi rămas bun din bătălia Mărăşeştilor, precum şi sprijinul logis- după o prezenţă în fruntea fundaţiei de 4 luni. tic asigurat Muzeului Militar Naţional „Ferdinand Deşi scurtă, preşedinţia fundaţiei a coincis cu o I”, pentru promovarea expoziţiei fotodocumentare perioadă fertilă, bogată în activităţi cu multiple şi itinerante „Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz” în garni- profunde semnificaţii şi adresări. zoanele din teritoriu. Astfel, menţionăm aniversarea Centenarului Noul preşedinte al consiliului director, gene- bătăliei de la Mărăşti, conduse de generalul ralul de brigadă Gheorghiţă Vlad, a asigurat Alexandru Averescu, prin executarea de salve de membrii consiliului de continuare a traiectoriei artilerie, simultan, în ziua de 11 iulie 2017, ora actuale a fundaţiei, în special în campania 3.50, în toate poligoanele de tragere în care se Pe urmele eroilor, conform obiectivelor principale găseau unităţi şi subunităţi din subordinea înscrise în statut. Diviziei 2 Infanterie „Getica”, continuatoarea Redacţia

- 8 - AGENDA FUNDAŢIEI

ZILELE „PAMFIL ŞEICARU” LA CEA DE-A XIV-A EDIŢIE

În zilele de 9 şi 10 noiembrie 2017, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” Buzău a organizat cea de- a XIV-a ediţie a Zilelor „Pamfil Şeicaru”. Evenimentul a fost susţinut financiar de Primăria Buzău. În prima zi a manifestărilor, joi, 9 noiembrie, aula Bibliotecii Judeţene a găzduit, o sesiune de comunicări şi referate cu tema: „100 de ani de la luptele Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz”. Cea de-a doua zi a manifestărilor a fost dedicată concursului de creaţie jurnalistică a elevilor din cele mai bune şcoli şi licee din judeţului Buzău. Programul a cuprins: 9 noiembrie - Sesiune de comunicări şi referate cu tema: „100 DE ANI DE LA LUPTELE DE LA MĂRĂŞTI, MĂRĂŞEŞTI ŞI OITUZ” unde au suţinut comunicări: ► „Scriitori şi publicişti buzoieni în vâltoarea Războiului Întregirii”, a prezentat Emil Niculescu, scriitor şi istoric. ► „Consens şi disensiune, la 1918. Despre cum i-am cenzurat pe locuitorii Regatului României, după Marea Unire”, susţinut de Marian Petcu, prof. univ. dr., Universitatea din Bucureşti, Departamentul de Antropologie culturală şi Comunicare. ► „Presa prizonierilor români în Primul Război 10 noiembrie: Mondial”, evocată de col. (r.) Dan Gâju, ziarist, mem- ► Prelegere: „105 ani de presă şcolară în judeţul bru UZPR. Buzău” - Viorel Frîncu, publicist, membru UZPR. ► Concursul publicaţiilor şcolare din judeţul Buzău; ► Festivitatea de premiere a revistelor laureate. În cadrul manifestării au fost premiate şi publicaţiile militare care apar în garnizoana Buzău. Diplomele au fost înmânate de colonelul în rezervă Dan Gâju, ziarist şi membru al Uniunii Ziariştilor Pro- fesionişti din România. Au fost premiaţi şi publicişti militari, activi sau în re- zervă, pentru activitatea lor susţinută. Pamfil Şeicaru s-a născut la 19 aprilie 1894 la Buzău, a părăsit România în 1944, cu câteva zile înainte de 23 august – act pe care l-a atacat pe tot parcursul vieţii. A murit în Germania în 1980, la 3 ani după ce a vizitat incognito România, la invitaţia şi sub protecţia Depar- tamentului de Informaţii Externe (DIE). Atacat ca nimeni altul în perioada interbelică: „omul cu o mie de feţe”, „şacalul”, „şantajul şi etajul”, „cea mai odioasă întruchipare a gazetarului necinstit, versatil, afacerist, adevărat rechin al presei”, Pamfil Şeicaru rămâne însă cel mai important gazetar al României Mari. Redacţia

- 9 - AGENDA FUNDAŢIEI

RĂMAS BUN, Sublocotenent post-mortem Mădălin Stoica! Trecut în lumea celor drepţi fulgerător şi mult prea devreme, sublocotenentul post-mortem Mădălin Stoica a fost condus joi, 21 septembrie, pe ultimul drum de familie, rude, prieteni, dar şi de camarazii săi care au ţinut să îşi ia rămas bun aşa cum se cuvine, de la un om de înaltă ţinută morală. Înmor- mântarea a avut loc la Buzău. Eroul sublocotenent post-mortem Mădălin Stoica camaradul, va rămâne veşnic în amintirea noastră, a militarilor, iar momentele grele ale despărţirii, nu vor fi niciodată uitate. Plecat parcă prea devreme dintre noi, în armata eroilor neamului, în aceeaşi ţinută impecabilă, pe care a iubit-o la fel de mult cum şi-a iubit meseria, sublocotenentul post-mortem Mădălin Stoica a lăsat în sufletul camarazilor de la Buzău un loc gol şi rece. În aceste momente de adâncă durere, cuvintele sunt de prisos. Nici cele mai frumoase vorbe nu pot alina tristeţea din sufletele familiei, colegilor şi pri- etenilor care au pierdut pe cineva drag. Camaradereşte şi sufleteşte, întregul personal militar şi civil din cadrul Diviziei 2 Infanterie „Getica” îşi exprimă deplina compasiune faţă de familia îndoliată, greu încercată de dureroasa pierdere. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

- 10 - AGENDA FUNDAŢIEI

ZIUA VETERANILOR DIN TEATRELE DE OPERAŢII ------Locotenent-colonel Toni Ene, Divizia 2 Infanterie „Getica” Terorismul devine din ce în ce mai mult opusul a ceea membre NATO (adunate cele două numere dau cifra ce înseamnă spectacolul vieţii. Nimeni nu se mai în- 11), suntem în ziua de 11 a celei de-a unsprezecea luni doieşte că terorismul este duşmanul vieţii, războiul îm- a anului. potriva vieţii. Ruine şi dezastre, ură şi răzbunare, lovituri Şi pentru toate cele spuse, am omagiat, azi, 11 noiem- pe la spate…se resimt din plin, în cadrul misiunii brie, împreună cu partenerul american ZIUA VETERAN- Resolute Support. ULUI, comemorată în SUA ,şi Ziua VETERANILOR DIN Coincidenţă sau nu, întâmplare sau destin, primele TEATRELE DE OPERAŢII, comemorată în România. trei luni pe tărâm afgan au pus la grea încercare des- A fost o zi plină de activităţi, care a debutat chiar de la tinul militarilor cu inimi neînfricate. Am pierdut un cama- primele ore ale dimineţii cu întreceri sportive în comun, ca rad, au fost răniţi doi şi câte au mai fost nespuse. apoi să continue în jurul orei 11.00, ora Afganistanului, cu Despre militarii din Afganistan s-au scris şi s-au spus o ceremonie de cinstire a veteranilor. La acest eveniment multe, dar subiectul nu se va epuiza nici măcar atunci s-a făcut referire la însemnătatea zilei şi s-a ţinut un mo- când războiul de aici va lua sfârşit. Despre cei care au ment de reculegere în onoarea celor căzuţi la datorie. luptat în ţara în care praful şi nisipul au devenit suflet şi Totodată, la troiţa ridicată în memoria eroilor ucişi în de militar român, se poate aminti oricând, fără teamă de teatrele de operaţii, s-a ţinut o slujbă de pomenire, prilej repetiţie. Vorbeam mai devreme de coincidenţă. Sunt de a cinsti şi evoca faptele de arme ale eroilor români 29 de eroi români decedaţi în teatrele de operaţii care, prin jertfa lor, au înnobilat sensul cuvintelor (adunate cele două numere dau cifra 11), sunt 29 de ţări ONOARE şi PATRIE.

- 11 - AGENDA FUNDAŢIEI

Activităţile dedicate acestei zile s-au încheiat cu o ceremonie de dezvelire a unor plăci comemorative, prin care trei poligoane de tragere aflate în Baza Aeriană din Kandahar, au primit simbolic numele celor trei militari din cadrul Combined Task Force Devil Strike Brave Hearts, căzuţi la datorie în această ţară a contrastelor. Este vorba despre cei doi militari americani decedaţi în urma atacului cu VBIED din 2 august 2017 şi despre colegul nostru, sublocotenentul (p.m.) Mădălin Stoica, ucis în atacul cu VBIED din data de 15 septembrie 2017. Numele lor se regăsesc de astăzi, 11.11.2017, în denumirea celor trei poligoane, ca simbol al recunoştinţei pentru jertfa şi dăruirea de sine de care au dat dovadă. Eroismul acestor camarazi ne obligă, în determinarea şi hotărârea noastră de militari, la respectarea ju- rământului militar şi o dată cu el a angajamentelor asu- mate. Curajul şi spiritul lor de sacrificiu ne vor inspira şi ne vor întări pe toţi cei care am ales să servim Patria în uniforma Oştirii Române. CINSTE ŞI ONOARE VETERANILOR ŞI EROILOR DIN TEATRELE DE OPERAȚII! Toate aceste activităţi s-au desfăşurat concomitent cu executarea misiunilor în aria de responsabilitate. Aplicăm noi strategii, noi proceduri, totul pentru un control mai riguros în zonă. În această săptămână am executat misiuni îmbarcate şi debarcate, în comun cu Forţele Naţionale de Securitate şi Apărare Afgane şi Forţele de Coaliţie. De fiecare dată, fiii Vrâncioaiei, militari ai Batalionului 280 Infanterie Protecţia Forţei „Inimi neînfricate” au acţionat conform procedurilor operaţionale şi nu au uitat nici un moment că trebuie să îşi îndeplinească misiunile cu profesionalism. Cam atât din Afganistan, dar povestea inimilor neînfricate va continua...

*** „ZIUAVETERANILORDINTEATRELEDEOPE- RAŢII”, a fost instituită prin Legea nr. 150 din 22.10.2014 privind modificarea şi completarea OUG nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat. Această zi a fost aleasă pentru simbolistica ei: intrarea în vigoare, la 11 noiembrie 1918, ora 11:00, a Armistiţiului între Puterile Antantei şi Germania, în urma căruia se punea capăt Primului Război Mondial şi se creau condiţiile necesare realizării, în ţara noastră, a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918; semnificaţia acestei zile pentru Armata României este legată şi de faptul că, pe data de 11 noiembrie 2003, a căzut la datorie sublocotenentul p.m. Iosif Silviu Fogoraşi, primul militar decedat în teatrul de operaţii din Afganistan. România a sărbătorit pentru prima oară această zi în 2014, alăturându-se astfel Australiei, Canadei, Statelor Unite ale Americii şi altor state din Eu- ropa, care la 11 noiembrie îşi arată recunoştinţa pentru militarii întorşi din misiuni şi îşi comemorează eroii.

- 12 - AGENDA FUNDAŢIEI

ROMÂNIA, DE ZIUA TA, ARMATA ÎŢI PREZINTĂ ONORUL! Avem convingerea că în fiecare loc din această ţară, care poartă o amprentă a luptei pentru reîntre- girea naţională, trebuie să vibreze emoţia omagierii acestui fapt istoric. Astfel, Divizia 2 Infanterie „Getica” împreună cu Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu” şi autorităţile locale ale judeţului şi municipiului, au demarat o serie de acţiuni şi manifestări de marcare şi cinstire a Cen- tenarului înfăptuirii idealului naţional. Acţiunea desfăşurată la sediul Primăriei municipiului Buzău, circumscrisă acestui ansamblu de mani- festări, a dorit să marcheze, trecerea armatei române spre frontul din Moldova. Manifestările prilejuite de această sărbătoare de suflet, au debutat în faţa Primăriei Municipiului Buzău printr-o ceremonie militară şi religioasă prilejuită de dezvelirea „Plăcii de atestare a prezenţei Marelui Cartier General al Armatei Române în clădirea Primăriei Municipiului Buzău”. Cel de-al doilea moment al acţiunii a fost Simpozionul intitulat „Anul 1917, la Buzău”, organizat, în strânsă cooperare, de către Divizia 2 Infanterie „Getica ” şi Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu” împreună cu Primăria municipiului Buzău. Au fost invitaţi şi au susţinut comunicări deosebit de interesante istorici prestigioşi, recunoscuţi pe plan naţional şi internaţional, alături de care au expus şi personalităţi ale lumii ştiinţifice buzoiene, cu operă re- marcabilă pe tărâmul cercetării istorice.

- 13 - AGENDA FUNDAŢIEI

Ne-au onorat cu prezenţa şi au conferenţiat: general-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu, directorul Institu- tului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, colonel(r) Petre Otu, director adjunct al aceluiaşi insti- tut şi preşedinte al Comisiei Române de Istorie Mili- tară, colonel dr. Florin Şperlea, redactor-şef al revistei „Observatorul Militar” precum şi profesor dr. Aurel Soare, director adjunct al Colegiului Naţional Militar „Dimitrie Cantemir”. Dintre buzoieni au prezentat profesor dr. Constantin I. Stan, conferenţiar universitar la Univer- sitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Valeriu Niculescu, fost director al Muzeului Judeţean Buzău şi profesor Constantin Coman, din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău, toate lucrările fiind moderate de către colonel (r). Mircea Tănase. Au fost prezenţi la eveniment general de brigadă Gheorghiţă Vlad, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, ing. Constantin Toma, primarul municipiului Salutăm, în mod deosebit, prezenţa colonel dr. Buzău, Petre Emanoil Neagu, preşedintele Consiliului Doina Mureşan, comandantul Colegiului Naţional Judeţean Buzău, Carmen Ichim, Prefectul judeţului Militar „Dimitrie Cantemir” de la Breaza, alături de un Buzău, comandanţii unităţilor militare din garnizoana detaşament de elevi care a vizitat în cursul dimineţii Buzău, preşedinţi ai unor structuri asociative ale Colegiul Naţional „B.P.Haşdeu”. cadrelor militare în rezervă şi în retragere, cadre Cele două instituţii de învăţământ au iniţiat un militare active şi în rezervă, profesori, publicişti, elevi, protocol de cooperare ce se doreşte a fi transformat presă etc. într-un parteneriat consolidat. În foaierul sălii centrale a Primăriei Buzău a avut loc vernisajul expoziţiei dedicate Primului Război Mondial, expoziţie organizată în colaborare cu Muzeul Judeţean Buzău, Divizia 2 Infanterie „Getica”, Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”. La loc de cinste a fost expus Drapelul de Luptă al Regimentului 48 Infanterie, unitate reprezentativă a oraşului Buzău, regiment care a luptat în campania din Transilvania în anul 1916 şi în operaţiile de la Mărăşeşti din anul 1917, între multe alte exponate au fost expuse şi câteva file originale din jurnalul generalului Henri Berthelot, şeful Misiunii franceze în România în timpul Primului Război Mondial, completate pe timpul misiunii desfăşurate în garnizoana Buzău. Colonel Liviu Corciu

- 14 - ISTORIE, CULTURĂ

ALEXANDRU MARGHILOMAN şi greaua povară cu care a traversat istoria ------Colonel(r) dr. Mircea Tănase

Despre Alexandru Marghiloman s-a scris mult şi nu întotdeauna doar de bine. Activitatea sa politică, dar mai ales poziţia sa privitoare la drumul de urmat de către România la declanşarea Primului Război Mondial, au generat puternice controverse. Desigur, discuţiile şi dezbaterile pe seama acestei complexe şi greu de definit personalităţi vor continua şi, cu certitudine, nu vor duce la finalizarea unui portret unanim acceptat – şi nici nu ne dorim lucrul acesta – însă ceea ce credem important este aducerea sa în actualitatea şi relevarea, atât cât ne permit informa-ţiile veridice şi, mai ales, documetele istorice autentice, a rolului pe care marele nostru buzoian l-a jucat în complexul context politico-militar care a fost Primul Război Mondial, încheiat, în mod fast pentru noi, cu întregirea ţării. Să încercăm, aşadar, să înţelegem realul sacrificiu pe care Alexandru Marghiloman l-a făcut pentru ţară şi să-i cinstim memoria pe măsura faptelor sale, cu speranţa că vom contribui la înscrierea defi- nitivă şi a Buzăului, prin oamenii săi mari, pe marmura făuritorilor României Mari. Manifestările dedicate Centenarului ne oferă acest prilej. Să încercăm deci să nu-l irosim în acţiuni irelevante şi nici într-o neproductivă competiţie a orgoliilor meschine. Altfel, va trece din nou – pentru a câta oară? – recunoşterea istoriei pe lângă noi. Şi nu ar fi drept.

La 27 ianuarie 1854 se năştea la Buzău Alexandru Marghiloman, primul fiu al omului politic Ion (Iancu) Marghiloman. Tatăl său fusese prefect al judeţului Buzău între 1855-1857, iniţiatorul Comitetului de Unire al judeţului Buzău şi organizator al alegerilor pentru desemnarea deputaţilor judeţului în Divanul ad-hoc, deputat în Adunarea Electivă la 1859, membru în delegaţia oficială care l-a întâmpinat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu prilejul trecerii acestuia prin Buzău, la 6 februarie 1859 şi 23 ianuarie 1860. Tănărul Marghiloman a debutat în viaţa politică ca membru al Partidului Liberal dar, sub influenţa juni- miştilor, a trecut în Partidul Conservator, o formaţiune politică la şefia căreia se va situa din 1914 şi până la moartea sa, în 1925. A fost ministru în mai multe guverne conservatoare (la Justiţie, la Lucrările Publice, la Agricultură, Industrie, Comerţ şi Domenii, la Afacerile Străine, la Interne şi la Finanţe). Nicolae Iorga îl caracteriza astfel: Puţini sunt aceia care ştiu că elegantul Marghiloman, care scotea fraze întregi de o perfectă tăietură din implacabilul plastron al cămăşii sale, că sportmanul cu grajdul celebru, că oaspetele Parisului, oraş care singur putea satisface cerinţele

- 15 - ISTORIE, CULTURĂ

acestui fiu de mare proprietar patriarhal şi descendent Vila Albatros a găzduit de-a lungul vremii impor- din simpli răzeşi, că arbitrul rafinărilor era în fond un tante personalităţi ale vieţii politice româneşti – Regele om de treabă, deşi rău de gură şi rău de scris, ca orice Ferdinand şi Regina Maria, Nicolae Iorga, Lascăr membru al mahalalei noastre politice şi, înainte de Catargiu, Dimitrie Sturza, Take Ionescu şi alţii. La 27 toate, o fiinţă trăind exclusiv pentru putere cu tot ceea ianuarie 1902, când Marghiloman împlinea 48 de ani, ce poate da devotamentul momentan al unui fidel la la Albatros se puneau bazele filialei judeţene Buzău a picioarele tronului.1 Partidului Conservator. În decembrie 1916 aici a fost Şi tot Iorga îl caracteriza, într-un alt context: De un găzduit regele Ferdinand, în timpul celor câteva zile în mare talent oratoric, unul dintre acele talente care care Marele Cartier General şi guvernul român au n-au nevoie să strige nici să facă gesturi, ci sunt numai poposit la Buzău – în Palatul Comunal – pe drumul afluxul nesilit al unui suflet vibrant, de o dezinteresare greu al retragerii spre Moldova. În anul 1917, în personală absolută într-o ţară unde politicienii cei mai Palatul Comunal din Buzău s-a instalat Comanda- bogaţi sunt şi cei mai nesăţioşi, de o perfectă anemi- mentul militar nr. 63 Bavarez, iar în Vila Albatros, tate în raporturi într-o societate unde cine se crede s-a instalat generalul german Von Morgen şi puţin îşi atribuie dreptul de a fi brutal – Alexandru ulterior generalul Von Falkenheim, comandantul Marghiloman a fost o podoabă a vieţii noastre politice.2 Armatei a IX-a germană. Considerat părintele hipismului românesc, Personalitate marcantă a vieţii politice româneşti Marghiloman a fost organizatorul primelor curse, cu de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului pariuri mutuale, pe hipodromul Floreasca din XX, Marghiloman s-a declarat pentru neutralitatea Bucureşti, în 1874, a contribuit substanţial (teren şi României la începutul Primului Război Mondial. Nu a bani) pentru construirea câmpului hipic de la Băneasa fost de acord cu intrarea noastră în război alături de (inaugurat în 1881), a finanţat sediul Jokey Clubului Rusia, considerând că victoria acesteia ar fi triumful Român, al cărui preşedinte a fost până a cedat autocratismului şi obscurantismului, al celei mai acest loc în favoarea regelui Carol I. Foarte impre- periculoase reacţiuni. Rusia învingătoare va fi stăpână sionat de modelul englez al bazelor hipice, Alexandru pe Bosfor şi Dardanele, ceea ce ar însemna robia Marghiloman a hotărât, după moartea tatălui său, noastră economică. Cât despre sentimentele şi Iancu Marghiloman, în 1892, să construiască la Buzău intenţiile Rusiei faţă de noi, istoria este un martor o bază hipică veritabilă. Şi pentru că era nevoie şi elocvent.4 Deşi s-a declarat pentru neutralitate, a optat de o reşedinţă pe măsura acestei prime baze în final pentru intrarea în război alături de Germania hipice model din România, în anul 1897 Alexandru şi Austro-Ungaria. Credea în forţa militară a Germaniei Marghiloman inaugura la Buzău Vila Albatros, şi era sigur de victoria acesteia. Cunoscându-i această dându-i numele unuia dintre armăsarii săi favoriţi din opţiune, regele Ferdinand i-a dat greaua misiune de a herghelia de cai pursânge pe care o avea aici. rămâne în teritoriul ocupat, alături de alţi oameni

- 16 - ISTORIE, CULTURĂ

politici cunoscuţi pentru simpa-tiile lor faţă de Puterile vedere economic privilegii importante asupra valori- Centrale (P.P.Carp, Titu Maiorescu, C. Stere şi alţii), ficării producţiei de grâu, petrol şi lemn. Semnarea ca o rezervă pentru situaţia în care acţiunea alături de tratatului a fost, după cum consemna mai târziu Antanta s-ar fi încheiat cu un eşec. Însuşi Ion I.C. Marghiloman, „ceasul cel mai amar al vieţii mele”.6 Brătianu, cu puţin timp înainte de a lua drumul spre Tratatul de pace a fost ratificat de Camera Deputaţilor Moldova, în decembrie 1916, l-a întâlnit în secret şi la 15 iunie 1918, iar de Senat la 21 iunie 1918. Nu a i-a confirmat această misiune: Alexandre, dacă fost însă ratificat şi de regele Ferdinand, care a apre- învinge Antanta eu, dacă înving Puterile Centrale – tu.5 ciat că între timp situaţia pe front se schimbase favo- A fost conştient de această misiune şi de riscul de rabil pentru România. Antanta întorsese frontul a se autocondamna politic, de a fi împotriva curentului apusean şi se aştepta să fie reluată ofensiva în general. Şi-a asumat acest risc şi a rămas la Balcani, ceea ce înlesnea României drumul unirii cu Bucureşti, ca rezervă regală. În primăvara lui 1918, Bucovina şi Transilvania. după ce aliatul rus, măcinat de convulsii interne, s-a După cum apreciază istoricul Constantin I. Stan, în retras în dezordine de pe frontul din Moldova, regele pofida pierderilor grele suferite, a prevederilor ine- l-a însărcinat cu formarea guvernului care să semneze chitabile, pacea de la Bucureşti a fost un act de sal- pacea separată cu Puterile Centrale, A reintrat în scenă vare naţională, care a permis reluarea ofensivei la 5 martie 1918. Ion I. C. Brătianu îşi dăduse demisia militare împotriva Puterilor Centrale, când condiţiile re- din funcţia de prim-ministru, la fel şi succesorul său, deveneau favorabile. Actul din 24 aprilie/7 mai 1918 a generalul Alexandru Averescu, deţinător pentru scurt avut un caracter provizoriu impus de situaţia inter- timp al acestei funcţii, ambii considerând că nu vor naţională extrem de neprielnică ţării noastre. Puterile putea obţine ameliorarea condiţiilor de pace. Acum era Triplei Alianţe controlau acum sud-estul Europei. Prin nevoie de un om de sacrificiu şi care să încerce să semnarea acestui document s-a reuşit salvarea fiinţei obţină şi condiţii de pace mai bune. Şi acesta nu putea naţionale grav ameninţată, ocuparea ţării noastre de fi decât Alexandru Marghiloman. Chiar şi adversarul Germania şi aliaţii ei, precum şi desfiinţarea statului său politic, Brătianu, era convins de acest lucru şi l-a român. 7 propus pe Marghiloman regelui Ferdinand. Alexandru Marghiloman, indiferent de ce au afirmat Tratatul preliminar de pace cu Puterile Centrale, adversarii săi politici, a avut întotdeauna în vedere in- încheiat la 20 februarie / 5 martie 1918 la Buftea teresele majore ale ţării. Statul român înainte de toate, prevedea condiţii deosebit de grele impuse României: spunea el, iar regele Ferdinand, pentru care Marghilo- cedarea Dobrogei către Puterile Centrale, care se man fusese câine credincios pe treptele Palatului obligau totuşi să asigure României un drum comercial Regal, recunoştea: Am făcut apel la Margiloman la Marea Neagră; modificări de frontieră ale Austriei pentru că dintre toţi oamenii politici rămaşi la cu România; demobilizarea a cel puţin 8 divizii Bucureşti, el este cel care a făcut dovada de a fi avut române; expulzarea din România a misiunilor aliate; cea mai mare grijă pentru interesele conservării ţării România să părăsească toate teritoriile ocupate din şi a tuturor instituţiilor sale. Austro-Ungaria. Cel care a primit ingrata sarcină de a semna Pacea Alexandru Marghiloman a fost astfel desemnat de la Bucureşti din aprilie 1918, compromiţându-şi Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de astfel definitiv cariera politică, avusese totuşi şi o com- Interne, împuternicit să semneze Armistiţiul şi Tratatul pensaţie morală. În calitatea sa de prim-ministru, de pace cu Puterile Centrale. De altfel, Margiloman Alexandru Marghiloman a primit, la 27 martie 1918, la fusese sugerat, dacă nu impus, regelui Ferdinand, de Chişinău, Declaraţia Sfatului Ţării, de unire a Basara- către însuşi O. Czernin, ministrul de externe austriac, biei cu România. În urma consfătuirilor avute la Iaşi la întâlnirea preliminară a acestora din gara între membrii guvernului român şi reprezentanţii Răcăciuni, de lângă Bacău, din 14/27 februarie 1918. Sfatului Ţării al Republicii Moldova în lunile februarie Tratatul de pace între România şi Puterile Centrale şi martie 1918, la 26 martie 1918 primul ministru al a fost semnat la Cotroceni la 27 aprilie / 7 mai 1918 de României, Alexandru Maghiloman, însoţit de gene- către Alexandru Marghiloman din partea României, ralul Constantin Hârjeu, ministru de război, de baronul Burian, noul ministru de externe al Austro- Constantin Mitilineu, secretar general la ministerul de Ungariei, dr. Vasili Radoslavoff din partea Bulgariei şi interne, Constantin Garoflid, secretar general la mi- Ahmed Nessym Bey, din partea Turciei. Cele 31 de nisterul domeniilor, A. Corteanu, secretar general la articole ale tratatului cuprindeau prevederi militare, ministerul finanţelor, de generalul Mircescu şi un nu- economice şi teritoriale împovărătoare pentru poporul meros personal administrativ superior, s-a deplasat la român. În condiţiile intransigenţei Puterilor Centrale şi Chişinău pentru a lua legătura cu guvernul şi cu Sfatul mai ales ale Austro-Ungariei, România pierdea interi- Ţării din Basarabia. După mai multe discuţii cu mem- orul arcului carpatic şi Dobrogea, iar din punct de brii guvernului basarabean, cu capii bisericii ortodoxe

- 17 - ISTORIE, CULTURĂ

române din Basarabia şi cu şefii de comunităţi, în din noua Românie de peste Prut regescul Meu salut, după-amiaza zilei de 27 martie 1918 delegaţia română înconjurându-vă cu aceiaşi inimoasă şi caldă iubire a fost primită în plină şedinţă a Sfatului Ţării, de la tri- părintească. buna căruia primul ministru român a expus punctul de Ferdinand.11 vedere al guvernului de la Bucureşti „care ar dori ca, În ciuda triumfului de la Chişinău, guvernarea menţinându-se libertăţile locale şi obiceiurile pămân- Marghiloman (martie-octombrie 1918) nu a fost una tului, să nu fie nici o discordanţă cu ideea consti- lipsită de greutăţi. Dimpotrivă, problemele economice, tuţională de Stat unitar român.”9 Mesajul delegaţiei sociale şi politice deosebit de grave au marcat acest române a fost salutat călduros, cu ovaţii, de către guvern încă de la preluarea puterii. Problema cea mai membrii Sfatului Ţării, iar la orele 7 seara, după ce acută era cea a aprovizionării în condiţiile unei dezbaterile acestui for au luat sfârşit, membrii guver- producţii de cereale foarte scăzută, datorită secetei din nului român au fost invitaţi să se prezinte la Sfat acel an. Într-un teritoriu ocupat în mare parte de pentru a lua cunoştinţă de rezultatul deliberărilor. trupele germane, care făceau masive rechiziţii, atât Preşedintele adunării, Ion Inculeţ, a anunţat că 86 pentru trupele de pe front, dar şi pentru a le trimite în membri ai Sfatului au votat pentru unirea Basarabiei Germania, situaţia era agravată şi de abuzurile şi cu România, trei au fost contra, iar 36 s-au abţinut. ilegalităţile comise de elementele colaboraţionste ale De la tribuna Sfatului Ţării, primul ministru român, administraţiei locale. Alexandru Marghiloman, în numele poporului român Pentru rezolvarea acestei situaţii, primul ministru şi al Regelui lui, M.S. Regele Ferdinand I, a declarat Alexandru Marghiloman dispunea, printr-o ordonanţă că ia act de votul Quasi unanim al Sfatului şi proclamă adresată prefecţilor judeţelor, măsuri de stopare a Basarabia unită cu România de aici înainte una şi speculei, prin pedepsirea aspră a contravenienţilor. Cu nedespărţită. Toată asistenţa în picioare strigă: toate acestea, problema nu şi-a găsit rezolvarea.12 Trăiască România! Trăiască Regele Ferdinand! Aprovizionarea cu carne, unt, ouă, brânză, cu săpun şi Trăiască Regina Maria! sodă s-a făcut cu mare greutate şi în cantităţi total Imediat Sfatul Ţării, împreună cu membrii guvernu- insuficiente. Preţul tutunului şi a băuturilor spirtoase a lui român şi ai guvernului basarabean, însoţiţi de toată crescut considerabil. Probleme majore au fost oficialitatea română, se duce in corpore la catedrala întâmpinate şi la produsele de import. Soborului unde un Te-Deum este oficiat, la 8 ore Confruntat cu o serie de probleme financiare, seara, de arhimandritul Gurie cu tot clerul mitropolitan. guvernul conservator al lui Alexandru Marghiloman a La pomenire se rosteşte numele Maiestăţilor Lor fost nevoit să se împrumute la Banca Naţională a Regele şi Regina împreună ci familia regală şi numele României, mărind astfel datoriile deja contractate la mitropolitului Moldovei. Seara primul ministru a oferit, 1,3 miliarde lei. în sala Casinoului, un prânz membrilor Sfatului Ţării, În asemenea condiţii, primul ministru şi guvernul guvernului basarabean şi tuturor notabilităţilor său au fost ţinta unor vehemente critici din partea prezente în capitala Basarabiei.10 opiniei publie, dar mai ales a opoziţiei politice. Lipsa Aflat la Bârlad, regele Ferdinand a fost încunoştiinţat pământului a generat numerose frământări în rândul telegrafic de primul ministru, Al. Marghiloman, despre ţăranilor, care în unele locuri ameninţau să se trans- proclamarea Unirii şi a adresat preşedintelui Sfatului forme în acte de violenţă. Pus în faţa unei iminente re- Ţării, Ion Inculeţ, şi primului ministru basarabean, volte de proporţii, guvernul Marghiloman a adoptat pe Giugureanu, la Chişinău, următoarea telegramă: de o parte o poziţie de forţă, organizând jandarmeria Cu adâncă emoţiune şi cu inima plină de bucurie, rurală, destinată să ţină sub control situaţia de la sate am primit ştirea despre importantul act ce s-a săvârşit şi să reprime eventualele mişcări revendicative, iar pe la Chişinău. Sentimentul naţional ce se deşteptase de altă parte a luat în calcul iniţierea unor reforme atât de puternic în timpurile din urmă în inimile menite să dezamorseze situaţia încordată din ţară. Moldovenilor de dincolo de Prut a primit prin votul Omul politic Alexandru Marghiloman, exponent de înălţător al Sfatului Ţării o solemnă afirmare. Un vis seamă al marii moşierimi, deşi era convins de necesi- frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulţumesc bunului tatea stringentă a unei reforme agrare, nu era adeptul Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restrişte, ca o dulce împroprietăririi tuturor ţăranilor, ci numai a acelora care mângâiere, să văd după o sută de ani pe fraţii aveau posibilitatea să-şi cumpere, prin intermediul basarabeni revenind iarăşi la Patria Mumă. Aduc unor credite funciare, suprafeţele de pământ necesare prinosul Meu de călduroase mulţumiri Domniilor unei producţii agricole îndestulătoare. După spusele Voastre şi Sfatului Ţării, ale cărui patriotice sforţări au sale, Marghiloman dorea nu o reformă de clasă, ci o fost încoronate de succes. clasă de ţărani înstăriţi.13 În aceste momente solemne şi înălţătoare pentru Deşi conservatorii au câştigat alegerile din iunie patrie, de aici înainte comună, vă trimit la toţi cetăţenii 1918 şi datorită promisiunilor de împroprietărire a

- 18 - ISTORIE, CULTURĂ

ţăranilor, Marghiloman a tergiversat aplicarea reformei agrare, motivând că legile de expropriere nu puteau fi promulgate mai devreme de şase luni de la eliberarea teritoriului, întrucât corpurile legiuitoare nou alese nu aveau rol de Adunare Constituantă. În acelaşi timp însă, guvernul Marghiloman a promulgat Legea obligativităţii muncii şi culturilor agricole, prin care autorităţile statului controlau şi impuneau măsuri coercitive pentru neexecutarea programului de muncă stabilit de serviciul agricol judeţean. Partidele politice ale vremii au avut poziţii diferite faţă de această lege, cei aflaţi în opoziţie criticând-o, bineînţeles, vehement. În plus, legea a creat nemulţumiri în lumea satelor, numeroase fiind localităţile în care ţăranii s-au revoltat împotriva impunerilor acesteia. Reforma agrară se impunea însă ca o necesitate prezidat de Ion I. C. Brătianu, căruia i se imputa, istorică, dar şi ca o modalitate de a răsplăti sacrificiul printre altele, acceptarea trecerii trupelor străine pe miilor de ţărani care căzuseră pe câmpurile de teritoriul ţării, lipsa de preocupare pentru organizarea bătălie cu speranţa că sfârşitul războiului le va aduce şi înzestrarea armatei, corupţia membrilor guvernului, şi bucuria împroprietăririi cu pământ. Guvernul cedarea flotei române Rusiei, transportul tezaurului conservator al lui Alexandru Marghiloman a tergiversat naţional în Rusia, distrugerea rafinăriilor de petrol, în continuare aplicarea acestei reforme, căutând să nu folosirea vagoanelor de cale ferată în scopuri particu- aducă nici un prejudiciu moşierilor, dar să asigure în lare. La presiunea opoziţiei şi a miniştrilor aliaţi la acelaşi timp un control al muncii pământului, o guvernare, dar şi la intervenţia regelui, Alexandru intensificare a exploatării lui, un instrument de pacifi- Margiloman a fost nevoit să renunţe totuşi la acest care socială şi un antidot puternic contra teoriilor demers legislativ. comuniste şi revoluţionare în plină ascensiune În ceea ce priveşte problema carlistă (intenţia la vremea respectivă. Nou promulgata Lege principelui Carol al II-lea de a renunţa la succesiunea pentru arendarea obligatorie şi vânzarea unei tronului în schimbul căsătoriei cu Ioana (Zizi) Lambrino, părţi din pământul marii proprietăţi avea rolul să Alexandru Marghiloman s-a arătat vehement în pregătească drumul spre reforma agrară, pe care favoarea acceptării renunţării şi înlăturarea prinţului de conservatorii o vedeau înfăptuită în trei etape: la succesiunea tronului, întrucât se dovedise nedemn arendarea obligatorie; exproprierea înfăptuită în de a purta Coroana României. Problema carlistă a fost Constituţie şi arendarea pământurilor la asociaţiile totuşi rezolvată prin intervenţia lui Brătianu, cel care ţărăneşti; vinderea pământurilor la ţărani. Însă nici îşi dorea o relaţie favorabilă cu casa regală, astfel că respectiva lege nu a rezolvat problema agrară, ci a prinţul rebel a fost pedepsit doar cu nişte zile de amânat-o din nou. La presiunea maselor însă, dar şi a închisoare, iar căsătoria morgamatică a fost anulată. partidelor de opoziţie, regele Ferdinand a trebuit să Pe lângă aceste măsuri, receptate ca antipopulare promită din nou, la 24 octombrie/6 noiembrie 1918, că şi antidemocratice, atacate în consecinţă de opoziţie şi va împroprietări ţăranii.14 opinia publică, guvernul Marghiloman şi-a înscris la Intensificarea mişcării muncitoreşti, fenomen care activ şi o serie de măsuri receptate favorabil şi menite a caracterizat întreaga Europă la sfârşitul Primului să ţină sub control situaţia social-economică a ţării. E Război Mondial, a dat bătăi de cap şi guvernului vorba de repunerea în stare de funcţionare a servici- Marghiloman. În scopul păstrării controlului asupra ilor sanitare din teritoriul ocupat şi de înfiinţarea ordinii interne în aceste condiţii uşor inflamabile, Direcţiei generale economice, cu atribuţii în organi- guvernul s-a văzut nevoit să menţină starea de asediu zarea şi supravegherea importului şi exportului şi pe întreg teritoriul ţării şi să treacă în mâna autorităţilor aprovizionării cu materii prime. De asemenea, a fost militare toate atribuţiile referitoare la menţinerea ordinii reglementată problema devizelor, pentru schimburile publice şi politice. Una din măsurile cele mai drastice în valută şi finanţarea afacerilor de import-export ale şi, evident, mai contestate, a fost Decretul privind acestei Direcţii, efectuarea plăţilor externe ale statului. cenzurarea telegramelor şi a corespondenţei, prin În condiţiile în care Antanta îşi reluase ofensiva în care se urmărea limitarea efectelor propagandei vara anului 1918, Alexandru Marghiloman a fost nevoit socialiste şi a opoziţiei. să prezinte demisia guvernului său la 24 octombrie /6 Tot foarte contestată a fost şi intenţia guvernului noiembrie 1918, iar întreaga activitate legislativă a Marghiloman de a da în judecată fostul cabinet liberal Parlamentului să fie anulată.

- 19 - ISTORIE, CULTURĂ

Astfel, rolul lui Marghiloman se încheiase, cel care Referindu-se la rolul jucat de Alexandru Marghiloman avea să-şi însuşească izbânda finală era din nou în acest context istoric, istoricul C. C. Giurescu Brătianu. Deşi a declarat că Marghiloman a salvat spunea: Era un bun debateur parlamentar, vorbea cu Coroana într-un moment crucial al istoriei, Brătianu nu pricepere, fără să aibă talentul, însă, al lui Take s-a sfiit să-l catalogheze mai apoi, când disputa politică Ionescu (Gură de Aur) sau al lui Titu Maiorescu. A fost trecuse dincolo de raţiunile de stat, drept trădător. criticat uneori cu înverşunare pentru faptul că a format Cel care a avut puterea morală să rişte sfărâmarea guvernul din 1918 care a semnat Tratatul de la strălucitei sale cariere politice, pentru apărarea fiinţei Bucureşti. Trebuie să recunoaştem acum în perspec- naţionale a Statului român, a ştiut şi cum să se apere tiva istorică şi privind lucrurile cu obiectivitate, că faţă de „corul” calomniatorilor. Ales deputat în primul Marghiloman a acceptat atunci un rol de sacrificiu.19 Parlament al votului universal din (de acum) România I. G. Duca, în Memoriile sale, îi atribuie acelaşi rol Mare, Alexandru Marghiloman a fost aplaudat zgomo- de sacrificiu: Dacă Marghiloman ar fi înţeles la ce tos la tribuna Adunării Deputaţilor, pe când răspundea se mărginea rolul lui, acest rol de sacrificiu într-un – punctual şi convingător – la învinuirile pe care i le interes superior de stat, ar fi putut fi un rol demn de insinuase „victoriosul” Ion I.C. Brătianu.15 recunoştinţă naţională.20 După război, activitatea politică a lui Alexandru Şi deşi Duca îl creditează pe Marghiloman mai Marghiloman a intrat într-un accentuat con de umbră, degrabă ca un mare avocat decât ca om politic, rolul încercările sale de revigorare a Partidului Conserva- său în istorie rămâne în primul rând la masa de joc a tor dovedindu-se zadarnice. Confesiunea sa din politicii, unde a intrat într-un moment greu pentru ţară testament dă însă adevărata dimensiune a marelui om şi a ştiut că va trage de la început o carte necâştigă- politic: am greşit poate mai mult decât socotesc, dar toare. Dar poate tocmai calităţile lui de mare jucător, gândul mi-a fost întotdeauna curat şi mi-am iubit ţara.16 recunoscute şi apreciate în epocă, l-au făcut să La 17 ianuarie 1925, revenit în ţară după o operaţie accepte această provocare. dificilă la Viena, Alexandru Marghiloman s-a oprit la Politica de mână forte a guvernului condus de Buzău, unde, la 10 mai 1925, şi-a dat obştescul sfârşit. liderul politic conservator buzoian, menită să conducă Carul mortuar a plecat din curtea vilei Albatros spre o ţară aflată într-o situaţie politică şi economică gara Buzău, având în frunte corul profesorului deosebit de dificilă, a dus inevitabil la scăderea dras- Severeanu, apoi opt preoţi în cap cu episcopul tică a popularităţii sale în rândul opiniei publice şi la Ghenadie, coroane, catafalcul foarte simplu pe care îngreunarea poverii cu care a fost obligat să tra- erau multe flori, carul mortuar, tras de doi cai, ţinuţi de verseze istoria. Generaţiile care au urmat nu l-au doi băieţi în costume naţionale. Urmau apoi multe aşezat acolo unde, binemeritat, şi-ar fi avut locul, în persoane marcante din Buzău, indiferent de culoarea galeria marilor oameni de stat ai României. politică. Apoi, primul automobil cu doamna Istoricul şi publicistul Stelian Neagoe reuşeşte să Marghiloman17 şi alte doamne. Cortegiul a fost însoţit creioneze, în câteva tuşe definitorii, personalitatea de mult popor. În gară, de asemenea, public numeros. marelui om politic: În prima parte a vieţii sale Deplasarea cortegiului la Bucureşti s-a efectuat cu un Marghiloman a fost un om politic fericit. Neîntrecut în vagon mortuar şi două vagoane de clasă pentru arta oratorică. Stăpân pe tainele sistemului electoral. însoţitori. Înmormântarea a avut loc în data de 13 mai Ministru autoritar şi prolific în toate cele şapte depar- 1925, la cimitirul Bellu. Alexandru Marghiloman nu a tamente pe care le-a condus succesiv. Şeful unui avut parte de funerarii naţionale. Abţinerea ostentativă mare partid politic, concurat acerb de Filipeşti exube- a guvernului Brătianu şi a regelui Ferdinand de a da ranţi şi de Lahovari opotunişti. Prezenţă originală în funeraliilor ceremonialul ce li se cuvenea, le-a trans- lumea mondenă, arbitru al eleganţei şi animator format în eveniment de interes de-a dreptul naţional.18 pasionat al hipismului, cu tot ce implicau atât creşterea cailor de rasă, cât şi participarea cu bidivii din grajdurile proprii, la concursurile de pe hipodroamele din ţară şi din străinătate. În cea de-a doua parte a vieţii, însă, Marghiloman a fost fiu de nenoroc. Pentru toate nedreptăţile îndurate pe acest din urmă versant al vieţii, Alexandru Marghiloman s-a revanşat în posteritate, prin uimitoarele sale „Note Politice” apărute la doi ani de la moartea sa şi de grabă retrase de oficialităţi de pe piaţa cărţii, fiindcă reprezentau istoria necosmetizată scrisă de un mare învins.Topirea celor cinci volume de „Note Politice”

- 20 - ISTORIE, CULTURĂ

a conturat şi mai pregnant imaginea crucificatului 6. Ibidem, p. 50. bărbat de Stat, Alexandru Marghioman.21 7. Constantin I. Stan, Alexandru Marghiloman şi pacea Nedreptatea continuă şi astăzi. Deşi vila Albatros, de la Buftea-Bucureşti din 23 aprilie-7 mai 1918, în volumul bijuteria familiei sale de la Buzău a fost de curând România şi primul război mondial, Editura Empro, Focşani, 1998, p. 318. restaurată, Alexandru Marghiloman nu s-a întors 8. Stelian Neagoe, Op. Cit.,p.7 definitiv acasă. Moştenirea sa spirituală – atât cât a 9. Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România 1917- 22 scăpat de vitregiile vremurilor – este încă risipită prin 1918. Documente. Ediţie de Ion Calafateanu şi Viorica varii locuri, în timp ce saloanele vilei nu amintesc mai Pompilia Moisuc, Chişinău, 1995, p. 212-215. deloc de ilustrul lor proprietar. Un singur bust, operă a 10. Ibidem. artistului buzoian Emil Pricopescu, aşezat la jumătatea 11. Ibidem. scării principale, întâmpină cu sobrietate vizitatorii, 12. Constantin I. Stan, Politica internă a guvernului condus curioşi să afle şi alte lucruri despre acest mare de Alexandru Marghiloman. Martie-Octombrie 1918, în buzoian. Să sperăm că nu va mai dura mult până când MOUSAIOS, buletin al Muzeului Judeţean Buzău ,vol. V, 1999, p. 296. va fi repus în drepturile sale şi îl vom găsi acolo unde 13. Ibidem, p. 299. îi este de drept locul, să dea măreţia cuvenită acestui 14. Ibidem, p. 305. spaţiu cu o rezonanţă istorică deosebită şi care 15. Stelian Neagoe, Op. Cit., p. 7; ar trebui să reprezinte unul din punctele tari pe harta 16. Valeriu Niculescu, Gheorghe Petcu, Buzău-Râmnicu culturală a judeţului şi din această parte de ţară Sărat, oameni de ieri, oameni de azi, Editura ALPHA MDN, românească. Buzău, 199, vol. 1, p. 48-55. Note: 17. În 1919, pe când avea 65 de ani, Marghiloman se va 1. Valeriu Nicolescu, Familia Marghiloman şi Buzăul, în recăsători cu Maria Petrescu, în vârstă de numai 27 de ani, MOUSAIOS, buletin al Muzeului Judeţean Buzău, vol. V, căreia, prin testament, îi va lăsa uzufructul întregii averi. 1999, p. 231-238. Prima sa soţie, Eliza Ştirbei, sora lui Barbu Ştirbei, se va 2. În volumul Alexandru Marghiloman, Discursuri parla- recăsători cu I.I.C. Brătianu, adversarul său politic. 18. mentare 1895-1920, volumul I, ediţie îngrijită de Stelian Mirela Laura Vlăduţă, Victor Andreica, Op. Cit., p. 52. 19. Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2014, p.2; Dr. Doina Ciobanu, Diferite faţete ale omului politic 3. Ioan Stoica, Alexandru Marghiloman, o ipostază ine- Alexandru Marghiloman, în MOUSAIOS, vol IX, Buzău, dită a renumitului om politic: părinte al hipismului românesc, 2004, p. 281. 20. în revista „Renaşterea Culturală” nr. 25, Buzău, mai 2005. Ibidem, p. 282. 21. 4. Mirela Laura Vlăduţă, Victor Andreica, Contribuţii la o Stelian Neagoe, Op. Cit., p.7. 22. monografie: Liceul teoretic „Alexandru Marghiloman” Buzău, Impresionanta bibliotecă a lui Marghiloman, donată de Buzău, noiembrie 2002, p.45. acesta oraşului Buzău, s-a pierdut în timpul celui de-al 5. Stelian Neagoe, Alexandru Marghiloman – dimensiu- Doilea Război Mondial, o mare parte fiind distrusă în august nile unei personalităţi politice tragice, în volumul Alexandru 1944, de aviaţia şi artileria Aliaţilor, care au lovit Palatul Marghiloman, Discursuri parlamentare 1895-1920, volumul Comunal în care se afla Biblioteca oraşului. I, ediţie îngrijită de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2014, p.7; - 21 - ISTORIE, CULTURĂ

Alexandru Marghiloman, sportsman şi arbitru al eleganţei politice ------Emil Niculescu, Cercul Militar Buzău Alexandru Marghiloman a fost, vreme de patruzeci de ani, una din marcantele figuri politice ale României. Sorgintea nu era din cele mai strălucitoare: tatăl, Iancu Marghiloman (1817 Verneşti, Buzău-1892 Bucureşti), era evocat, pe la 1914, de Duiliu Zamfirescu, descendent afectat al Lascarizilor bizantini: Conu Iancu era un fel de colon californian, arendaş, antreprenor, vână- tor de Barăgan, jucător de cărţi, prefect – în cele mai bune relaţii cu lumea din Bucureşti, miniştri, deputaţi şi senatori şi cea din provincie, alegători, subprefecţi, hoţi de cai. Conu Iancu ţinuse multă vreme poştile, ceea ce explica intimitatea sa cu această din urmă breaslă. Dl. Nicu Filipescu, când era supărat pe D-l Alex. Marghiloman se lega de atavismul cailor de pe Bărăgan pentru a deveni pe vicepreşedintele Jockei- Clubului român. Mama D-lui Marghiloman, „coana Irena”, născută Izvoranu, era o damă dintre cele mai venerabile când am cunoscut-o eu. Cu sprincenele scrise pe tâmple şi ochii ridicaţi Chinezeşte, ca fiul său - - D-sa locuia prin strada Amzi, cam în faţă cu palatul Doamnei Miţa Biciclista, unde-i plăcea să primească, să dea prânzuri, să facă partida, seara, cu diverşi bărbaţi zaharisiţi.1 Plasticele pagini ale autorului ciclului Comăneşte- nilor, colţoase, totuşi, ne consolează oarecum de http://romanialibera.ro/imagine/ fuleul modelelor sale, deplâns de Constantin Ţoiu: O, mai sus (Târgul de la Dumitreşti, n.m.) era un bărbat dacă Duiliu Zamfirescu ar fi fost un Stendhal român în jur de cincizeci de ani, soţia lui cred că era ceva mai şi nu admiratorul lui Paul Bourget, care e un Vlahuţă în vârstă, oricum mai urâtă şi probabil că nu fusese francez!... Sau, exagerând cu bună ştiinţă, un cinic vreodată frumoasă. Amândoi vorbeau perfect franţu- superior al unei feudalităţi consumate, un Choderlos zeşte şi m-au întâmpinat cu multă ospitalitate. Mi-au de Laclos, intrigant şi demonic, bun cunoscător la oferit drept locuinţă o altă casă decât cea în care femei, obsedat de Eros şi de ierarhie, trecute prin stăteau ei, căci acolo era plin de vizitatori veniţi de la autoironia intelectului ...2 Bucureşti, respectiv sora doamnei cu cei doi fii ai ei, în Tatăl nu era lipsit de un instinct ce îi permitea să vârstă de 16 şi 18 ani, studiau la Colegiul Naţional. sacrifice din bunul său pentru imaginea proprie şi Gazdele mele nu aveau copii. Cele două case erau binele patriei; la 1877 va dona armatei 5 cai, iar una lângă alta, eu eram stăpânul absolut în casa mea, pentru rechiziţii oferea 2 cai, 46 bovine, sute de chile unde locuiam numai cu oamenii mei; aveam o rezervă de produse agricole şi sute de ocale de brânză.3 inepuizabilă de pere, caise şi prune. Gazdele mele nu Un certificat de onorabilitate îl acordă acestei familii aveau copii, micul dejun mi-l trimiteau dimineaţa aici, cu mai multe rezidenţe un ofiţer austriac topograf (de iar la prânz şi la cină, care se serveau în grădina casei, origine ceh), ajuns în Principate spre a cartografia eram întotdeauna invitat la ei. Mă distram foarte bine, zone de interes politic şi militar pentru Austro-Ungaria căci toţi ceilalţi ai casei vorbeau fluient franceza, de mai târziu: În 21 august m-am mutat la Chiojdeni. absolut perfect.(...) Marghiloman, proprietarul acestui sat, pe care îl Într-una din zilele şederii mele la Chiojdeni, cunoscusem nu demult la sărbătoarea descrisă ceva în mânăstirea de călugări din apropiere, Poiana

- 22 - ISTORIE, CULTURĂ

Muierilor (Mărului, n.m.), care nu făcea parte din nu-i putea ierta lui Marghiloman faptul că, în disputarea sectorul meu (zona de topografiat, n.m.), s-a celebrat afecţiunii şi sprijinului lui Maiorescu, el fusese „perdant”. o sărbătoare mai specială (Sf. Maria, n.m.). În drum În 1883, anul în care se „înbolnăveşte” Eminescu, la spre punctul meu de lucru şi la întoarcere am văzut 8 aprilie, în ziua de Paşti, cum notează Constantin mulţimi mari de oameni care se adunau din toate Bacalbaşa, la un spectacol mai popular, are loc un părţile acolo, unii venind chiar şi de la Brăila, de la 111, sinistru: se aprinde „Circul Sidoli”, care „gemea de 75 km depărtare. lume”, înregistrându-se mai ales pierderi, deloc sportive, În ziua de 9 septembrie am părăsit satul Chiojdeni mai ales în partea sexului slab – O doamnă Humperle şi mi-am luat rămas bun cu multă recunoştinţă de la a fost ucisă, mai multe persoane au fost rănite, unele gazdele mele. Ţinând seama de felul în care era chiar grav, altele călcate în picioare. Femeile, mai ales, organizată gospodăria boierului Marghiloman, ar fi fost au avut mult de suferit. Dintre cei mai uşor răniţi a fost o mare jignire să-l întreb ce îi datoram pentru găz- şi generalul Haralambie şi Alexandru Marghiloman.6 duire, aşa că am dat numai servitorilor bacşişuri În acelaşi an, în februarie, vorbind despre „petre- generoase şi mi-am pus în minte să îi fac mai târziu un cerile aristocrate”, cronicarul consemna că, la Teatrul portret boierului, dacă voi avea timp, iar dacă nu, să le Naţional, s-a jucat de către amatori, în limba franceză, ofer un tablou ca amintire, căci îmi smulgeau literal- „Le Klephte” (Kleftul) şi „Un leu şi un zlot”, în a căror mente schiţele din mână.4 distribuţie figurau: Grigore Paleologu, mai târziu înalt În timp, aceste curiozităţi faţă de artă, se vor magistrat, d-na Ana Marian, mama talentatului nostru diminua până la dispariţie, cum se întâmplă să artist diletant Lică Marianu, A. De Lenş, Alexandru observe Pamfil Şeicaru: Dacă în biblioteca oricărui Brăiloiu, Constantin Grant, domnişoarele Burelly şi, în om politic descoperim un orizont interesant al sfârşit, d-na Docan şi Alexandru Marghiloman, viitorul preocupărilor lui, lipsa preocupărilor artistice era ministru şi şef de partid. Alexandrina Burelly, comună oamenilor politici. În casa unui om politic de o ce va deveni, peste o vreme, soţia legiuită a lui I.L. rafinată inteligenţă şi gust, Al. Marghiloman, nu exista Caragiale, proba „ea însăşi, talent, întrucât cronicarul o singură operă de artă. Ionel C. Brătoianu avea ca înregistrează că piesa a fost jucată, în mijlocul pictor al familiei pe Ştefan Popescu, cel care a ilustrat râsetelor nebune”. aşa de frumos volumul de poezii Florica al lui Ionel Înregistrarea lui Marghiloman la Jockey-clubul Pillat. În casa lui G.G. Mironescu locul de onoare îl român, care funcţiona la Bucureşti din 1862, avea o ţinea Steriadi; se mai găseau câteva tablouri de pictori perspectivă mult mai largă decât validarea sa ca selecţionaţi de pictorul familiei, Bragadiru. La pasionat sports-man, clubul fiind cu rosturi în parte Măldărăşti, I.G. Duca strânsese cu o discretă pasiune hipice, parte politice, parte mondene.7 În componenta şi o fină înţelegere cea mai bogată colecţie de icoane. mondenă va fi fost şi iniţiativa, cum consemna, înda- Bineînţeles, Octavian Goga îşi făcuse o frumoasă toritoare şi cu mulţumiri, presa vremii, creării unei sale galerie de tablouri de: Ressu, Dărăscu, N. Tonitza, de scrimă serioasă şi de sacrificiile ce le-a făcut spre Petraşcu, Teodorescu-Sion, în cele mai frumoase a avea un profesor de valoarea d-lui Michel;8 maestrul realizări. Restul oamenilor politici erau indiferenţi la elitistului sport primeşte şi omagiile postume ale lui artele plastice.5 Constantin Argetoianu, fiu de colonel: am fost trimis şi După studii la Paris, unde îşi va forja linia de con- eu să frecventez sala de arme şi să iau lecţii cu Michel, duită ce nu a părăsit-o niciodată, de a părea, ceea ce un excelent maestru adus de la Paris şi un beţiv formează fondul naturii sale de snob - îşi urmează împărătesc.9 diplomatul „execuţia” – se întoarce în ţară, pe vremea Pe vremea în care Caragiale era în bune relaţii cu când junimismul înflorea la Bucureşti. D-sa a descă- Maiorescu, rememorează o şedinţă la Junimea, în lecat politiceşte în templul Junimii literare, unde a fost jurul Anului Nou; între participanţi este nominalizat şi numaidecât catalogat în secţia politică, pusă exclusiv Marghiloman, copilul Eyolf al lui Titu (care), intră sub oblăduirea D-lui Carp, dar care, totdeauna în frac, călare pe un băţ: Frunză verde de susai,/ Oh! vai!/ Ca era să ajungă, din cârja bătrâneţilor D-lui Carp, (...) mâini vine luna mai/ Şi-alergările de cai,/ Hi, hai! Pore- cârja ce rupe gâtul şefului. Până atunci mai era, junele cla dată în joacă de scriitor tânărului om politic se va fiind mai degrabă subiectul cronicii scandaloase a tim- „traduce”, mai târziu, într-un fapt de literatură, care pului, cum notariza feudalul de la Putna: Călare pe s-a spus că ar proveni dintr-un fapt de viaţă: Relaţia Albatros, D-sa cucerise o amazoană din preajma „vinovată” (a lui T.M.) cu sora sa Emilia, ar avea un D-lui Carp, pe propria cumnată a acestuia, D-na Irene argument în traducerea de către critic, în 1895, a Sutzu, mai târziu se va vorbi de o dramă dureroasă, în dramei lui Ibsen „Copilul Eyolf”, în care e vorba de care va pieri o Doamnă Mareş Rioşeanu, apoi diverse dragostea „vinovată” dintre o soră şi un frate.10 Istoricii nelegiuiri drăgălaşe, pentru care lumea este atât de şi criticii literari au conchis că prezumţia acestei relaţii indulgentă. Fără posibilitate de tăgadă, Zamfirescu „nepotrivite” nu a fost decât un moft11.

- 23 - ISTORIE, CULTURĂ

O singură dată, în anul 1888, după ce va fi numit, Locuinţa din Capitală a fruntaşului conservator, vila pe 2 iulie, prin decret regal, director al Teatrului „Edwin”, plasată pe locul unde astăzi se află blocul Naţional, Caragiale va fi în „anturajul” (provizoriu) celui „Patria”, nu era deloc pe gustul autorului lui „Tănase pe care-l va numi, mai apoi, „mitocanul boierit”; prin Scatiu”: Casa D-lui Marghiloman din strada Mercur prestigiul funcţiei nou încredinţate, ajunge la Lista este un monument de inepţie; un stil bizar, cu acope- membrilor Comitetului Naţional pentru Participarea rişul francez, cu grilajul „secession”, cu un peron pre- României la Expoziţia Universală din 1889, acţiune tenţios, pe care se intră cu trăsura, dacă vor caii; cu un animată de prinţul George Bibescu. Figurau, odată grajd de bulevardul Calitzei, care este mai important cu Caragiale, de la Gr. Manu, Marghiloman, N. decât casa stăpânului. (...) Blaremberg, arhitectul Cerchez, dr. Calendero Sala de mâncare este gloria casei. Dl. Marghiloman (pasionatul de artă N. Kalinderu, n.m.), dr. Babeş, ţine să mănânce bine şi, mai ales, să se ştie că boieri, financiari, comercianţi, politicieni, până la mănâncă bine. Drept aceea are bucătar francez, servi- personalităţi culturale: sculptorii Georgescu şi tori francezi şi o droaie de invitaţi permanenţi care Varbulea, pictorii Aman şi Grigorescu, savantul admiră şi mănâncă. (...) Tot felul de secretari, căţăluşi, Hasdeu etc.12 Era o listă de reprezentare mult prea telefonişti, gazetari, umblă forfota prin casă, având largă pentru ca scriitorul să fi avut sentimentul aerul de a conspira. În fond, mai toţi aşteaptă cu „vecinătăţii” cu vicepreşedintele Jockey-Club-ului. nerăbdare pe D-l. Marghiloman care vine la dejun Probabil că acum se naşte o alăturare pe care o va foarte târziu, ceea ce măreşte foamea partidului. folosi în „Variaţiuni literare şi lingvistice”, semnat Despre şicanele la care amfitrionul le avea la Falstaff , („Constituţionalul”, nr. 31, 22 iulie 1889), unde Bucureşti, unde ţinea „casă deschisă” narează şi măr- aflăm la capitolul „Provenienţe populare reputate”, turiile unui strănepot de voievozi, Grigore Ghica, pe între genitivele personale cristalizate: ocaua lui Cuza, care le deţinea de la tatăl său, amic al lui Delavrancea, turnul lui Effel, ţuica lui Marghiloman. refractar la sângele albastru: Fiu de orzar - „Varietatea” fusese omologată, avea deja un trecut, Ştefănescu, de acasă – originea îl plictisea, avea în siajul acelui „Prandiulu academicu” ce a inaugurat necaz pe cei din alte clase. (...) La recepţiile lui genul glumelor gastronomico-literare; la banchetul co- Marghiloman – pe când erau amândoi conservatori – operatorilor, la 26 octombrie 1883, consemnează între se ducea cu Şmil (câine frumos, hărţăgos, fără „deliciile” vremii: Ţuică Marghiloman şi mastică coope- maniere), într-adins ca să se pişe pe perdele.15 rativa Papadolulo cu republicani Teodorescu; vin Ars Morga lui Marghiloman se alătură dandysmului Cotnar Capşa; supă Cooperativa cu raci de Neajlov; dezvoltat la Bucureşti de autorul lui „Remember”, pe şalău dunărean cu raci de Neajlov; şalău dunărean cu care amicul Barbu i-o comunică lui Caragiale senior la sos emancipat: muşchi din Văcăreşti (era deja peni- Berlin: Pe Mateiu l-am întâlnit odată la Curse. Delicat tenciar?, n.m.) rumenit în libertate şi scăldat în unt de şi atent cu mine, dar mănuşile, gulerul, ghetele şi ciupercă menard; spuma Vârfului cu Dor; idealul pomada mi-au lăsat o impresie dezagreabilă. cooperatorilor; poame nec plus ultra Ioanid (Iancu, La Buzău, „complexul”, ce a înlocuit vechiul conac n.m.) Marghiloman şi Urechia; şampania Konis, vin de al lui Iancu Marghiloman, cuprindea, pe 22 de hectare, coacăze.13 vila „Albatros”, vila pentru musafiri, casele pentru Situat în „high-life”, Marghiloman nu prea avea lu- administraţie, servitori şi grădinari, grajdurile şi cruri/locuri comune cu „nenea Iancu”. Nici scriitorul nu padocurile pentru cai, parcul şi heleşteul. Inaugurate îl cunoştea, se pare, decât superficial, astfel că, atunci în 1897, smulgea, într-o scrisoare către N. Petraşcu, când îl evocă (articolele „restituite” de Marin Bucur ca admiraţia lui Duiliu Zamfirescu: Nu-ţi pot ascunde aparţinându-i stau sub semnul probabilului) la o întâl- impresia fericită ce mi-o lasă casele civilizate – rari nire a conservatorilor – La „Orfeu” - („Gazeta poporu- nates (rarităţi, n.n.), precum a lui Grădişteanu de la lui”, nr. 14, 26 noiembrie 1895), când tocmai lichidase Sihle, a lui Marghiloman de la Buzău, o alta la Crivina, (falimentar) afacerea restaurantului din gara Buzău, a nu ştiu cui. Dorinţa de statornicie a maturităţii; ironic, pe un ton plebeu, înfăţişează lista personalului deprinderea ochiului cu lucruri civilizate; înălţarea acestei strălucite întâlniri, numărându-i pe corifei: aspiraţiunilor pentru ai săi mă făceau să mă gândesc Iancu Brătescu, generalul Manu, Trandafil, Al. la vremea când toată ţara va fi presărată cu asemenea Lahovari, Take Ionescu, A. Marhiloman, T. Văcărescu, case şi cultivată cu îngrijire.16 Al. Florescu, C.C. Arion, etc., sugerând lipsa de Caragiale, care se muta la tradiţionalele date ale participare la întrunire (vreo două sute – numai! – de chiriaşilor bucureşteni şi, poate şi provinciali, la Sf. oratori cu spectatori cu tot), între care, spre cârpeală, Gheorghe şi la Sf. Dumitru, dacă nu şi în interstiţii, nu era prezentă trupa specială a d-lui Marghiloman, putea priza, fără oarecari iritabilităţi, atenansele compusă din oamenii Jockey-clubului, din vizitii şi pentru herghelie, ce îi vor fi părut faraonice. Drept jockei proprii...14 care, după despărţirea lui Marghiloman de Take

- 24 - ISTORIE, CULTURĂ

Ionescu, care devine şeful partidului conservator-de- artilerie, îmi spune că a trecut podul de la Măcin şi mocrat, scriitorul, înrolat în echipa de campanie este la Brăila; 22 Octombrie „Monitorul Oficial” anunţă takistă, va ajunge la Buzău, oraş în care fusese „ne- că s-a dat generalului Zaintchikowsky marea Cruce a gustor” (infortunat); în 1908, la întrunirea electorală va „Coroanei României” şi că în acelaşi timp Moruzi a fost chestiona retoric asupra şanselor politice ale micadou- făcut ofiţer al aceluiaş ordin împreună cu toţi ceilalţi lui local, bătând şaua, demult tăbăcită, a sports-man- ofiţeri ruşi aghiotanţi ai generalului. Ce s-ar fi putut ului: Acum cetăţile se iau la luptă şi dacă au învins oferi dacă generalul ar fi fost învingător.19 pretutindeni, cum să scape o vilă şi grajdurile lui Căderea Buzăului sub ocupaţia inamică îi este Marghiloman? (...) Era un mod populist de a-i antrena narată de un cunoscut, cu domiciliu obligatoriu în oraş, la vot şi pe grădinarii bulgari/sârbi de la marginea în cele mai neorealiste cadre: 18/31 Decembrie. Am oraşului, cei de dincolo de „zidul lui Marghiloman” stat de vorbă cu Liudo, cumnatul lui Dunca de la Schisma lui Take Ionescu, din 18 mai 1908, şi succe- Buzău, care, după ce a fost internat şi apoi lăsat în li- sul „caravanei politice” a acestuia nu trece fără urmări bertate pe cuvânt, la Buzău, soseşte direct de acolo. şi merita un banchet în fieful lui Marghiloman (la teatrul Mizeria este îngrozitoare. Ruşii au luat tot şi germanii „Moldavia”). Contra-banchetul „lordului valah”, oricât iau restul. Nu mai sunt vite, nici provizii, nici făină. de stilat, nu poate astupa scurgerile de activişti: Ca o Nimic! (...) S-a ars tot ce se putea pune pe foc: bariere, contrapondere, după o săptămână, Alexandru împrejmuiri. Numai să scape copacii mei... În ziua în Marghiloman, a dat şi el un banchet aşa cum ştia el. Cu care a căzut Bucureştiul, a avut loc la Buzău un toate acestea unii din membrii de bază ai conservato- banchet pentru a sărbători înaintarea Prinţului Carol rilor buzoieni au trecut în „barca” lui Take Ionescu. A- la gradul de maior; discurs rostit de Iliescu şi toasturi.20 mintim doar câţiva dintre aceştia: Emil Teodoru, Victor Cu cât se apropie frontul de Siret, cu atât veştile Filloti, Pompiliu Ioaniţescu, Muşat Bivolaru, Pavel devin mai rele, apoi se bulucesc consecinţele din Cătănescu, fraţii Emil şi Nicolae Homoriceanu etc.17 primăvara şi vara următoare: La Râmnicul-Sărat lu- Figura lui Marghiloman era una bine semnalizată în crurile nu merg bine. Prizonierii sunt la Jideni, 5 km. de perioada neutralităţii; în 1915 („Cronica”, nr. 35, 1 oraş. (9 martie); pe 19 mai înregistra la pierderi 3500 octombrie), Arghezi scria despre acest bărbat cu figura de prizonieri, victime ale tifosului exantematic, precum strânsă ca un pumn, punctând asupra pugilatelor şi o duzină de medici germani şi români. La 6 iunie nu politice şi analizând diversele „rupturi” din partidul con- se lichidaseră încă focarele epidemiei: Doctorul servatorilor: Domnul Take Ionescu şi apoi domni Balazian dă detalii jalnice asupra stărei sanitare Filipescu (Nicolae, n.m.) au fugit din vecinătatea lentă trecute şi prezente a Râmnicului-Sărat. Ruşii, în a concurentului lor, ca să se poată sustrage depen- retragere, au abandonat bolnavii şi răniţii lor dar au denţei definitive în care aveau să cadă. În ziua luat spitalul cu ei; printre bolnavii lor se găseau de despărţirii ei trebuie să fi avut chiar chair de poule toate, până la holeră şi tifos exantematic. Prizonierii, în (pielea găinii, n.m.) cu sinistră răceală în şira spinării. mare majoritate Ruşi, au fost parcaţi în cazarma regi- Unuia domnul Marghiloman i-a înghiţit temperamen- mentului de artilerie, fără hrană suficientă, fără nimic tul cu stilul elegantei sale răceli; celuilalt i-a opus cu pentru a fi îngrijiţi: au fost până la 200 de decese în abilitate puterile lui de rezistenţă.18 24 de ore, şi 5 doctori militari români, internaţi cu ei, au „Înfrânţii” politic au decis, după doi ani de neutrali- murit acolo. (...) Astăzi tifosul domneşte peste tot şi la tate, intrarea României în foc, alături de Antanta, şi nu Grebenul, de exemplu, sunt zilnic 3-4 morţi.21 de Puterile Centrale, cum militase germanofilul (şcolit SPORTSMANUL la Paris şi cu maniere britanice). Presa românească îşi împodobise panoplia, Înaintarea forţelor germane în Muntenia, în toamna încă din 1905, cu „Hipodromul”, revistă sportivă lui 1916, nu este privită ca o confirmare a profeţiilor bisăptămânală fondată de d-nii E. Ottulescu şi sale politice, ci cu mâhnire şi chiar contrarietate; Telemaque. Apare la Bucureşti şi e condusă de d. Ing. astfel: 20 Septembrie Nicu Ioanid îmi relatează că „De M. Costandache.22 la 9 la 15 armata s-a bătut fără răgaz; au fost acte de În plin război şi antecamera unor bătălii importante, eroism nebun. (...) Regimentul 48 Buzău a fost tocat. 9 iunie 1917, ziaristul reţine, cu o anumită măgulire, Regimul de ieremiade ale notelor sale politice, con- un popas al lui Mackensen: Administratorul meu tinuă: 18 Octombrie de la colonelul Bacalbaşa, de la Iliescu a fost la Buzău. Nu se vede nimeni pe străzi. Grig Carp ştiu că unităţile noastre de acolo (Dobro- Lume de condiţie bună a fost rechiziţionată pentru a gea) sunt sfărâmate. În reg. 38, 78 efectivul este redus tăia lemne în pădurile învecinate şi nimeni nu la 10%. Ruşii nu s-au bătut nicăieri. Zaintcikowsky, îndrăzneşte să iasă din casă. Mareşalul a fost la vila beat sau zăpăcit nu a dat nici un ordin: atât numai că Albatros, n*a intrat în casă, dar şi-a petrecut vremea Ruşii fugeau pe capete; 21 Octombrie În Dobrogea cât a stat acolo vizitând grajdurile, a examinat caii, a nu mai avem decât puţine trupe. Costel Filiti, reg. 7 fotografiat armăsarii.

- 25 - ISTORIE, CULTURĂ

Ba chiar a întrebat pe locotenentul Keppel dacă nu Gabi Michăilescu. La teatrul „Alhambra”, în 1914, anul sunt sportsman. declanşării Războiului cel Mare, în „Micul Paris”, juca În perspectiva timpului, lucrurile au şi o altă evalu- formaţia de revistă a lui Niculescu-Buzău, până când, are. Într-un text numit „Barbarie”, Alexandru George actorul, mobilizat, cedează locul lui Nicu Kaner, ce va produce o reabilitare a acestui lux, extravaganţa fiind primi în trupa sa şi o stea pariziană de primă mărime, cumva împotriva maiorescienelor „forme fără fond”: A celebra Nita-Jo. Franţuzoaica făcea toţi banii şi va cheltui pe inutilităţi stimulative (şi jokeul nr. 1 al graj- rămâne multă vreme la noi, încurcată şi până la urmă durilor sale, celebrul Milton Henri era plătit cu o leafă măritată cu antrenorul cailor lui Marghiloman, Charles mai mare decât preşedintele Curţii de Casaţie) Durell.24 înseamnă într-adevăr a crea repere model pentru di- În pofida exigenţelor lui Caragiale că „picioarele verse categorii sociale care urmează a le socoti şi încălţate” ale Europei se opresc la Braşov, dincoace necesităţi până la urmă. Ca principiu e foarte frumos, de Carpaţi trecând doar rapănul, fiul, Mateiu, era mai dar nu se ştie cât a profitat poporul român de ele... concesiv, admiţând că respectiva civilizaţie ajunge, Într-o împrejurare, totuşi, aceste modele, prea totuşi, până la „Capşa”; nu era singurul, Gheorghe costisitoare, au avut efect imediat. Marghiloman îşi Cruţescu argumentând în „Podul Mogoşoaiei. avea grajdurile pe o moşie lângă Buzău – unde reşe- Povestea unei străzi”: În cele trei salonaşe „particu- dinţa sa, vila „Albatros” (după numele unui cal) consti- lare” care dau pe strada Edgar Quinet s-au perindat tuia uimirea lumii. În timpul ocupaţiei germane, Buzăul toate femeile frumoase ale Bucureştilor, toate actriţele fiind o haltă în drumul armatelor germane spre frontul străine, toate elegantele, mai mult sau mai puţin de pe Siret, ea a fost văzută de mulţi. În notele sale artiste, atrase de faima cheflie a oraşului nostru, căci politice, Marghiloman notează (II, p. 562) că grajdurile între 1870 şi 1914 Bucureştii au fost capitala din sale au fost fotografiate de generalul Mackensen care Răsăritul Europei care numai cu Sf. Petersburg putea a trecut pe acolo. Ilustrul comandant de oşti era ofiţer de să împartă reputaţia de a avea bărbaţii cei mai darnici cavalerie şi ştia ce sunt caii şi ce este educaţia. După el şi mai uşor de înflăcărat din lume. alt general german, prinţul Schaumburg v. Lippe dacă În salonaşele de la Capşa au râs Reichemberg cea nu mă înşeală memoria, ar fi spus: „După ce am văzut cu dinţii de mărgăritar, Cleo de Merode, iubita lui grajdurile d-lui Marghiloman, mi-am schimbat părerea Leopold al II-lea, Jane Hading sau cei mai frumoşi pe care o aveam despre poporul romîn”.23 umeri ai Franţei, dar şi Cora Laparcerie, Blanche „Lordul valah”, cum îl cadoriseşte un monograf bu- Toutain, Suzane Depres şi Sarah Bernard. zoian, Nicolae Peneş (Alexandru Marghiloman lordul La Capşa au făcut senzaţie surorile Barrison, valah (O viaţă cu luminile şi umbrele ei), ediţia a 2-a frumoasele dansatoare americane, dintre care una revăzută şi adăugită, Buzău, Editura „Editgraph”, ieşea uneori pe pod îmbrăcată în bărbat de se ţineau 2011, 2 vol. 408+566 p., lucrare distinsă cu premiul copii după ea ca şi la Belle Otero, care izbutise să-l „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române pe anul dezgheţe şi pe Claymoor – căruia, zice-se, nu-i 2008), se pare că nu a coborât, în timp, stacheta plăceau prea mult femeile...25 salariilor acordate profesorilor cabalini pe care îi an- Despre „conduita” politică a lui Marghiloman în gaja, după cum atestă o notă de istorie „teatrală” a lui timpul războiului pentru întregire naţională, lucrurile

http://www.newsbuzau.ro/images/stories/09.06.2016/ioan_stoica.JPG - 26 - ISTORIE, CULTURĂ

sunt, încă destul de controversate. A rămas, „cu misi- corvoadă. În ajunul Crăciunului a ridicat 2 doamne une” din partea lui Ferdinand I, în Bucureştiul ocupat (una avea 70 ani trecuţi) pe înoptate şi le-a dus 3 km de Puterile Centrale. de oraş pe jos, pe o zăpadă de aproape un metru, În această linie a devoţiunii faţă de suveran, Duiliu fiindcă nu îş curăţaseră trotuarul. Civililor li s-a spus Zamfirescu, în arhondologia sa hipică, îi conceda cali- pretutindeni să salute pe ofiţerii germani.28 tatea de mânzul cel mai bun al grajdurilor regelui Nu mai târziu de o lună, în 26-27 iunie 1917, Carol. Alexandru Marghiloman consemna de la oamenii săi Duiliu Zamfirescu, mai aproape de Mateiu decât de din teritoriu: Iarca şi prietenii noştri se plâng de I.L. Caragiale, ce deplângea într-o scrisoare către regimul sever al Etapei. Iarca îmi spune că oraşul este Maiorescu lipsa de stil a scriitorului din Haimanale, a înconjurat de un cordon, care ia orice aduc ţăranii în fost destul de drastic cu Marghiloman, descendentul oraş în căruţele lor. Oameni de condiţie bună, cari în unor „boiernaşi îmbogăţiţi”, care, dacă a botezat vila viaţa lor n-au ţinut vre*o sculă în mână, sunt puşi la cu numele unui campion de hipodrom, a fost departe lucru manual, chiar femeile sunt rechiziţionate. Profe- de Caligula care şi-a făcut calul senator. Cât despre sori, au fost siliţi să taie lemne prin păduri. Se lucrează boala „de a părea” a fostului prim ministru, nu e mai intensiv la refacerea drumurilor. (...) Regimul este puţin adevărat că şi eleganţa diplomatului, în momente aspru, dar organizaţia bună.29 Scopul scuză mijloa- de dificultate – în Iaşii care devenise reşedinţa guver- cele! nului refugiat -, are, cum mărturiseşte Constantin Zona etapelor – Etappengebiet – includea porţiunea Argetoianu, vizibile derapaje: Îl văd şi acum pe de-a lungul râului Buzău, din Curbura Carpaţilor până Duiliu Zamfirescu, arătos şi înfoiat, intrând în sala de la Dunăre, sub comanda inspectoratului 15 cu sediul baccara şi strigând cu ifos din uşă: „Banco!” – apoi de la Buzău. (...) I Etapa 264 cu sediul la Unguriu, con- un ton mai liniştit, dar articulând cum făcea el fiecare dusă la început de maiorul Rudke, cuprindea zona silabă: „Mă rog, dacă Lupesco este aici!” Lupesco era submontană a judeţului; II etapa 271 cu sediul la unul din fiii bogătaşului de la Râmnicu Sărat, plin de Buzău, în Palatul Comunal, unde se afla şi sediul bani şi ahtiat de viaţă elegantă, deşi burta şi manierele Inspecţiei etapelor cu nr. 15; etapa 225 cu sediul în lui l-ar fi situat îndărătul unei tejghele de cârciumar, la Râmnicu Sărat, condusă de generalul Falckhenhein.30 mahala. Lupesco se ţinea de Zamfirescu, idealul său Zona Armatei a 9-a de operaţii, cuprinzând teritoriul întrupat, şi Zamfirescu pompa fără jenă din buzunarele judeţelor Buzău, Putna şi Brăila îi revenea direct co- lui, mai ales când pierdea.26 mandantului armatelor de ocupaţie, feldmareşalul Lumea bună, în care se prenumera şi Zoe August von Mackensen, care, în 1917, specifica Cămărăşescu (fiica Zoei Bengescu, doamnă de într-un ordin: problema principală a administraţiei în onoare a reginei Elisabeta), pomeneşte, în memorii, România constă în utilizarea economică maximă a spre sfârşitul existenţei mentorului „Junimii”, despre teritoriului administrat în profitul Germaniei.30 răceala survenită între cei doi germanofili: Chiar Oraşul era aproape sub stare de asediu şi cel care Alexandru Marghiloman, cândva „devotatul” partizan a ţinut, vreme de doi ani, cu adevărat hăţurile a fost, în politic al lui Maiorescu, suferea în ochii fostului său realitate, căpitanul Georgius, ajutorul comandantului „şef” de această minimalizare a însuşirilor sale; Etapelor. „Marghiloman este prea Jockey-club”, epitet care Toate localurile publice: şcoli de stat şi particulare, închidea o întreagă mentalitate. După război, când clădirile unităţilor militare, spitale, biserici, palatul epis- pariurile politice îl scoseseră din scenă, o parte con- copal, poşta şi gara trec în mâinile ocupanţilor. Ad- sistentă a opiniei publice – mai ales aceea care conta ministraţia oraşului, singura care a continuat să -, era atât de înverşunată împotriva fostului prim- subziste – atribuţiile Prefecturii şi Tribunalului fiind asu- ministru, dar nu atât încât să-i fi revendicat şi „ultima mate de organele militare – a fost despuiată de orice redută”: Marghiloman, compromis în politică, rămă- autoritate, neputând acţiona decât la ordinele şi-n limi- sese totuşi preşedintele Jockey-Clubului. Culorile sale tele fixate de comandatura germană. Catastrofa, pe turf erau roşu, galben şi albastru. Cine s-ar fi atins dealtfel previzibilă, o dezorganizase de mai înainte. de Marghiloman în domeniul curselor şi ar fi cutezat Ath. Cătuneanu, primarul ales, ca să nu sufere fiindcă să-i tăgăduiască „trădătorului” dreptul la culorile incitase la război, renunţase delegându-l pe Const. drapelului?27 Iarca, deputat şi consilier comunal. (...) Hotelurile, BUZĂUL „ETAPELOR” restaurantele şi casele mari, particulare fură transfor- Pe 26 mai 1917, Pia Alimăneşteanu, sora mate în cazinouri pentru diferite unităţi militare; în cele lui I.I.C.Brătianu, consemnatoare bucureşteană a ocu- mici s-au instalat soldaţii; brutăriile, morile, abatorul au paţiei germane, nota: La Buzău, mai ales, este o etapă fost rechiziţionate şi puse la dispoziţia serviciilor ger- cunoscută pentru brutalitatea ei. A luat în urmă 40 de mane. La vila „Albatros” în care regele Ferdinand cetăţemi, din clasa cea mai bună, şi i-a pus la locuise patru zile, a fost încartiruit generalul von

- 27 - ISTORIE, CULTURĂ

Morgen, comandantul Armatei a IX-a şi apoi, o bună C.C. Iarca (1885-1940), absolvent al Facultăţii de bucată de timp, mareşalul Falckeheim.31 Drept din Bucureşti, este procuror (la Buzău, Vasile Th. Cancicov, rămas în Bucureştiul ocupat, Râmnicu-Sărat şi Ialomiţa), după care, o vreme şeful nota, marţi, 3 octombrie 1917, asupra dezertărilor organizaţiei Buzău a P.N.L. (deputat de şase ori în morale, a „traseiştilor” epocii: Spuneam mai zilele tre- Cameră). Între 1900-1904 este prefect de Buzău. cute că aici în România ocupată, campania cea mai Primar al oraşului în 1918, sfârşeşte ca liberal. Bine- înverşunată în contra d-lui Brătianu o duc foştii lui par- merită de la patrie înalte distincţii: ordinele „Steaua tizani. După d. Stere a venit d. Pătrăşcanu, după d. României” şi „Coroana României”. Pătrăşcanu a venit d. Simionescu-Râmniceanu, după Pompiliu Ioaniţescu (1878-1933), politician, ziarist, d. Simionescu-Râmniceanu a venit d. Costică Iarca publicist, absolvent de drept la Liege şi doctor la dela Buzeu şi după domnia sa va veni mâine „Lu- Bruxelles, începe, la sosirea în ţară, când era avocat mina”, deja anunţată, d. Pompiliu Ioaniţescu. Toţi la Buzău, ca militant liberal, după care se apropie de aceşti domni sunt nu numai activi membri ai partidului socialişti. În 1916, împreună cu C.C. Iarca, rămâne în liberal, ci sunt chiar în Parlament, membri ai majorităţii teritoriul ocupat şi sunt aleşi ca ajutor de primar şi, guvernamentale. Toţi aceşti domni ne povestesc azi respectiv, primar, calitate în care s-au străduit să că au fost contra războiului alături de Rusia şi pentru uşureze traiul buzoienilor.34 războiul alături de Germania. (...) Îmi amintesc chiar Politica economică estorcatoare a lui Mackensen că atunci s-a sculat Costică Iarca şi după ce a tămâiat atinge şi pe proprietarul unei importante moşii bu- sfinxul (I.I.C. Brătianu, n.m.), după cum cere religia zoiene, Marghiloman, care înregistrează situaţia, în 5 fiecărui liberal habotnic, a protestat în contra neîn- iulie 1917: La Buzău, administratorul meu Iliescu, în crederei ce vor să sădească unii în politica şefului şi el prezenţa mea, întrebase pe un căpitan Schultze dela are încredere în şef şi îl va urma ori unde o decide, fie etape ce are de gând să facă cu vinul meu de la Valea la dreapta fie la stânga. Iar azi? D. Costică Iarca a Scheilor, şi rugase ca să-mi fie îngăduit să iau 400 de devenit un Cicero. Cauza? Or fi cauze pe care le decalitri, din cele 8000 aflate acolo, pentru nevoile per- cunoaşte şeful sau, ce este peste front, dar ne sonale. Astăzi sunt invitat la poliţie şi, într-o formă închipuim şi noi o explicaţie. dealtminterea curtenitoare, mi se comunică că Cine era în primăvara anului 1916 Ionel Brătianu? (sic!) comandantul armatei a 9-a nu-mi poate acorda Marele Brătianu, Marele Pontif, singurul guvernator din vinul meu, având în vedere marile nevoi ale ar- prezent şi viitor al României, deţinătorul apetisantului matei.35 sac cu grăunţe, favoruri şi concesiuni, icoanele sfinte Generalul Henri Berthelot, şeful Misiunii franceze în a ori cui s-a rugat cu credinţă în bisericuţa liberală. (...) România, în primăvara anului 1917, nota că, în plin Azi omul viitorului apare d. Alexandru Marghiloman, în proces de refacere a armatei române, la Vaslui, la mâna lui trece sacul şi icoanele. Pricepeţi de ce viitorul Corpul 5 Armată, se semnalează inechităţi şi abuzuri României, după aceşti domni, stă în mâna d-lui ale aprovizionării, tolerate de autorităţi: Este sărăcie Marghiloman? lucie şi aproape foamete. Ce pepinieră de mameluci încercaţi pentru viitorul Porţia de carne este de 250 de grame, doar trei zile parlament al d-lui Marghiloman!32 pe săptămână; în această raţie intră şi oase, dar nici Nu mai puţin revelator asupra cârdăşiei proaspeţilor urmă de grăsime, aşa încât soldaţii nu mai au deloc unşi conservatori şi conducători locali este jurmalul muşchi. Şi nimeni nu se ocupă de ameliorarea acestei Elenei Negrescu, care a reclamat autorităţilor ger- situaţii. Încerc să le atrag atenţia celor de la putere, mane pâinea de o calitate execrabilă ce se dădea pentru a remedia situaţia prin rechiziţionarea de vite; populaţiei. În 2 ianuarie 1918, consemnează: Seara a dar mă lovesc de indiferenţă sau de interese perso- venit domnul Teodoru, care mi-a spus că Iarca şi nale. Proprietarii preferă să câştige bani vânzându-şi Ioaniţescu fac strălucite afaceri băneşti pe spinarea bunurile intendenţilor ruşi, care le oferă un preţ mai bun. populaţiei româneşti. Amândoi erau furioşi pe mine că Astfel, se ajunge la discrepanţe absolut evidente între, mă plânsesem autorităţilor germane de ei. Puţin îmi pe de o parte, soldaţii ruşi rotunjori, rumeni, plini de pasă, am să mă mai plâng; un trist eveniment monden slănină, şi pe cealaltă parte, scheletele din armata local, de pe 22 februarie: Aici a avut loc un banchet la română. Şi toate astea din pricina indiferenţei unei clici care au fost poftiţi Iarca şi Ioaniţescu. Aflu că amândoi politice ale cărei interese personale sunt considerate s-au sărutat cu nemţii. Ce degradare morală să se bu- intangibile.36 cure de succesele duşmanilor noştri!; revine, pe 10 Şi pe alte fronturi, în al treilea an de război situaţia martie: ofiţerul Leihauzer, de la serviciul paşapoarte îi hranei pentru trupă era critică şi viza, uneori, căinează pe „băştinaşi”: A descris autorităţile noastre, neverosimilul sau, în orice caz dădea măsura unui rămase la Buzău, în culori triste spunând că au dat moral cantonat în real, ce se depărta decis de eroic. dovadă de calităţi morale cât mai josnice.33 Mâncarea preparată decent – observă Vyvyen

- 28 - ISTORIE, CULTURĂ

Brendon - era aşa de importantă încât într-un batalion ÎN CHESTIUNEA BASARABIEI militarii au votat ca două din decoraţiile obţinute da- Un tenace „detractor” al lui Marghiloman se torită succeselor în luptă să fie oferite bucătarilor.37 dovedeşte a fi, prin nelămuririle sale, Vasile Th. Uneori omul politic buzoian pare cu totul naiv în Cancicov, care îl suspicionează pe omul politic de ceea ce priveşte realităţile de dincolo de linia frontului, uzurparea meritului de a fi unul din „mamoşii” cum probează rândurile din 27 august 1917: Pe fron- României Mari. Treptele suite în această direcţie se tul nostru nimic. S-a luat contact cu prizonierii luaţi pe adună, în timp, începând de la pretenţia, de după Siret: fiul generalului Benone Anastasiu (buzoian, pacea de la Bucureşti, de a încerca o (destul de n.m.), maiorul Ruşaveţeanu etc. Ei dezmint că în forţată) „normalizare” a relaţiilor cu fostul inamic: Moldova a fost foamete şi mizerie.38 Locotenentul Miercuri, 13 decembrie D-l Alex. Marghiloman dă un Traian Anastasiu, din cavalerie, ştim din alte surse că lung interviu unui ziarist străin, pe care ziarele îl re- a murit în luptele de la Oituz, rămăşiţele pământeşti produc; însă în afară de două chestiuni, nimeni nu a fiind, mai apoi, reînhumate la Buzău. priceput ce vrea, în adevăr, el insistă ca pe viitor Un caz „delicat”, în punctualitatea lui, pentru omul de România să nu fie legată de Puterile Centrale numai lume şi gentlemanul politic, se iveşte pe 10 noiembrie prin convenţiune, cum a fost şi în trecut dealtfel, ci şi 1917: Am aflat de la domnul Rămureanu că la Mizil, prin sentiment, de la popor la popor. Să ne iubim şi să s-a instalat într-o cazarmă (fostă a regimentului 32 ne ajutăm cu germanul şi cu ungurul; nu ştiu pentru „Mircea”, mai apoi a Regimentului 72?, n. m.), Un fel de ce d-l Marghiloman omite de a spune ca să ne iubim Saint-Lazaire pentru femeile adunate din oraşele ocu- şi cu bulgarul. Dar cum să se lege această dragoste pate de Armata a IX-a. Sunt femei fără nici o vină, cu inamicul, ce vorbă mare! În aşteptare, germanii iau reţinute aici şi care sunt trimise să lucreze la câmp pe pielea de pe noi şi ne tratează cu o duşmănie vădită. moşia d-nei Haritom. Administratorul meu Iliescu a Şi după un an şi jumătate de aşa ocupaţiune, după je- văzut pe aceste nenorocite, slabe, în zdrenţe, inspirând fuire, după umiliri, după înfometare, serios crede dl. milă. (...) Adaug că Rămureanu mi-a spus că, în timpul Marghiloman că în viitor, după convenţie, va veni iu- raziilor, s-au luat şi femei care nu erau deloc prostituate. birea de la popor la popor? Într-o scrisoare către Marghiloman, care era şi Un al doilea punct ce atinge dl. Marghiloman în in- preşedintele Crucii Roşii Române, profesorul dr. gene- terviul său este greutatea pentru Germania şi Austria ral von Schumberg admite, pe 15 noiembrie că acolo de a trata cu guvernul de la Iaşi şi mai ales situaţia di- au fost internate, pe lângă profesioniste ale amorului ficilă a Regelui Ferdinand. Cum se va înlătura dificul- tarifat, şi femei sănătoase, care sunt acum reţinute. Ni tatea? D-sa crede că regele va face de la sine gestul se cere să încurajăm- cum?- familiile să reclame fe- necesar. Ce gest? Abdicarea? Înlăturarea guvernului meile cărora li se poate asigura o existenţă cinstită şi şi aducerea cui? D-sa lasă să plutească misterul, cine să dăm acestor nenorocite îmbrăcăminte.39 Germanii, ştie, odată şi odată dubiul acesta poate fi de folos. riguroşi, cereau, în acel talmeş-balmeş al refugiului, o Pronunţarea Sfatului Ţării îi provoacă prin lipsa de chestiune strict şi riguros formală, pe baza căreia să „promovare”, timiditatea receptării acestui act care a se poată „descărca” de personalul carantinizat, spre a marcat unul dintre „ceasurile astrale” ale naţiunii: Joi, folosi un eufemism. Şcoală veche, altă lume, încât 5 aprilie 1918. Deşi au trecut atâtea zile de la în- putem fi la fel de contrariaţi ca personajul lui Caragiale deplinirea marelui act al unirii Basarabiei cu România, din „D’ale carnavalului”:„Ce să caute neamţul în nu-mi iese din minte răceala şi indiferenţa cu care acest Bulgaria?” Dar la Mizil? fericit eveniment a fost primit de cetăţenii Capitalei. (...) Tot în anul marilor bătălii de la Porţile Moldovei, Să zicem: populaţia românească este azi dezorien- 1917, începe să fie agasat, nu numai el ci şi Tzigara- tată, partidele politice ce au condus-o sunt dezorgani- Samurcaş, cultivator al artelor, de apariţia „lupilor zate, şi-au pierdut capul, nu mai ştiu ce e rău şi ce e tineri”; 14 oct. Prânz mare la Athénée Palace oferit de bine. Foarte bine, avem însă autorităţi constituite. feldmareşalul Mackensen funcţionarilor români. (...) Avem o Primărie a oraşului, avem un Minister al In- Tzigara găseşte bizar ca nişte băieţandri ca Chercea, strucţiunii Publice, avem un Cap al bisericii, avem o Caragiale etc, să fie invitaţi. În postul Crăciunului, pe Universitate, avem o Academie, ei bine, nimeni, 16 decembrie, şi Lupu Kostache îşi declină sastisirea absolut nimeni nu a făcut şi nu face un gest, o miş- de noua generaţie de aspiranţi la carieră politică, între care, nu spune un cuvânt de bucuria neamului. (...) care şi autorul „Pajerelor” (publicate, înainte de război, La Râmnicu Sărat. În teritoriul ocupat şi guvernat în „Viaţa românească”, la intervenţia mişcată a părin- cu mai multă severitate de Armata a IX-a germană. telui: Lupu Kostache obosit de germani; îi cer prefecţi Deoarece acolo e regiunea frontului, populaţia oraşu- pe Caragiale, fost şef de cabinet al lui Bădărău şi lui a fost chemată în mod public, printr-un afiş tipărit şi bănuit de el ca spion al lor Pe timpul Guvernului lipit pe zidurile oraşului, să se adune şi să sărbăto- Maiorescu, şi un oarecare Moisescu...40 rească Unirea cu Basarabia. Manifestul e semnat de

- 29 - ISTORIE, CULTURĂ

primarul oraşului. El spune cetăţenilor fără vreo frică de nemţi: „Iubiţi Cetăţeni, O mare bucurie care va umple inima tuturora ni se anunţă din Moldova. Basarabia, în urma hotărârii Sfatului Ţării, a hotărât, în seara de 9 aprilie, Unirea cu România, una şi indivizibilă. Vă anunţ acest mare act săvârşit în folosul României, spre a lua cunoştinţă, căci bucuria trebuie să fie a tuturor. Basarabia este trup din trupul nostru şi un secol întreg de despărţire n-a putut să înstrăineze sentimentele cari o împingeau spre noi. Neputând să dăm expresiune tuturor simţămintelor şi gândurilor cari ne frământă în aşa momente de bucurie, am hotărât să slăvim acest mare act naţional prin rugăciuni către Dumnezeu. Rugăciunea va avea loc duminică, 14 aprilie st. n., orele 10 dimineaţa, în biserica Mânăstirea. La templul israelit va avea loc de aseme- foto wikipedia nea un serviciu divin la orele 9 dimineaţa. Vor asista autorităţile civile şi toate şcolile.” e însă mai evident în cazul Bucovinei. România a fost Primar Constantin G. David sesizată de cererea Bucovinei de a fi apărată de Şi nu numai că nemţii nu s-au supărat pe domnul bolşevism în timp ce d. Marghiloman îşi pregătea gea- primar David, dar au asistat şi dânşii, în mod oficial la mantanele. Armata română a păşit pe pământul biserică, la serviciul religios. Pentru ce la Bucureşti a Bucovinei în timp ce d. Marghiloman era încă fost altfel?41 Prim-ministru, Cine era liberatorul Bucovinei? Dacă Era, se pare, un simulacru de autoritate locală, în- este d. Marghiloman pentru că sub el a trecut graniţa trucât, 15 ani mai târziu „se consemna: Al. O. Nica, a oştirea noastră, atunci Basarabia a liberat-o Brătianu, fost primar în epoca tulbure a neutralităţii noastre, din căci sub el armata noastră a trecut Prutul. timpul războiului european (1914-1916). La ocuparea Ridicolul e evident punând numai întrebarea: ce a oraşului de către armatele duşmane, în Decembrie făcut d. Marghiloman pentru ca România să obţină 1916, i-a revenit greaua sarcină de a preda oraşul şi, Bucovina? apoi, de a mai conduce, scurt timp, primăria, fiind Oferta Basarabiei de a se uni cu România a găsit la înlocuit de administraţia militară germană, de oarece cârma ţării pe generalul Averescu.(...) Pe când mâinile nu se supunea ordinelor ei, privitoare la populaţia lui Averescu erau legate, ale lui Marghiloman erau oraşului, expusă la tot felul de rigori.42 După care libere prin semnarea păcii şi prin desfiinţarea frontului funcţia rămâne, pentru multă vreme, vacantă. de pe Siret; de aceea el a putut în siguranţă primi Mai devreme chiar cu o zi, Elena Negrescu, soţia oferta ce rămăsese în suspensiune. Acesta este ade- contraamiralului Gheorghe Negrescu şi fiica doctoru- vărul; nici o contribuţie la ofertă, la acceptare, da.43 lui Constantinescu consemna, joi 5 aprilie 1918: Azi a Pamfil Şeicaru, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” fost la noi părintele Provian (Constantin, directorul şi marele ziarist intrebelic, în paginile scrise în exil, seminarului teologic, n.m.) şi părintele Tănăsescu, decela în privinţa „răspunderilor” guvernului Marghilo- care ne-au spus că tăticu luase iniţiativa să facă man: Pentru a înţelege consecinţele politice ale un festival la primărie pentru alipirea Basarabiei la prezenţei unor trupe de ocupaţie pe teritoriul naţional, România, a vorbit atât de frumos şi documentat încât indiferent de valoarea pozitivă a operei unui guvern, a stors lacrimi tuturor. este util să examinăm activitatea guvernului Al. Cancicov încearcă să disjungă meritele revenirii Marghiloman, Fără îndoială că problema dominantă Basarabiei la ţară şi prin însemnările din 28 octombrie era o normalizare a raporturilor cu foştii inamici, 1918, în care Marghiloman ar avea un rol pur con- pentru ca ţara să-şi recapete treptat libertatea de miş- junctural: s-a oferit României mame, cerându-i pro- care. Al. Marghiloman era conştient de mocnita ostili- tecţiunea, încă din timpul guvernului Brătianu şi cel al tate a ţării, de postura politică delicată în care se afla, generalului Averescu. România şi-a trimis armata de aceea a căutat să dea sentimentului naţional o peste Prut fără să întrebe Germania, după cum nici compensaţie şi o consolare. Basarabia se proclamase Basarabia nu ceruse consimţământul lui Mackensen. republică independentă şi curentul unirii era destul de Că formele unirii au găsit la cârma statului pe X sau Y, puternic, totuşi nu se totalizase într-un act de voinţă asta n-are nici o importanţă, cum n-are importanţă că politică. Ar fi fost suficient? În cadrul celor 14 puncte prima ofertă s-a făcut guvernului Brătianu. Ridicolul e ale preşedintelui Wilson, libera determinare a voinţei

- 30 - ISTORIE, CULTURĂ

populaţiei era creatoare de Drept, dar tot spaţiul de inexistent şi toate actele, ca şi întreaga legislaţie a est era sub autoritatea Germaniei, ale cărei trupe se Parlamentului de la Iaşi au fost declarate nule.44 găseau la Odessa şi în toată Ukraina. Deci, problema În 1919 N. Iorga, şef al Federaţiei Partidelor Demo- unirii Basarabiei impunea, în primul rând, transfor- cratice, şef al coaliţiei antiliberale, preşedinte al primei marea curentului unirii într-un act de voinţă politică şi Camere a României Mari, după incriminantele acuze în al doilea rând, să se evite opunerea Germaniei. aduse de Brătianu lui Marghiloman (Atacul lui Brătianu Revine lui Al. Marghiloman meritul politic de a fi – aminteşte Şeicaru - a fost de o înverşunată tărie şi, soluţionat cele două condiţii. Pentru precipitarea dacă nu a pronunţat cuvântul trădare, în schimb curentului favorabil unirii într-un act de voinţă politică expunerea acţiunii politice a lui Marghiloman impunea creatoare de Drept, s-a folosit de Constantin Stere. această calificare), urmate de şi mai explicite acuze, Una din cele mai complexe, mai interesante şi mai ne- pentru pacea separată de la Bucureşti (părintele dreptăţite personalităţi ale vieţii noastre politice. (...) Lucaci s-a ridicat din bancă şi cu o voce tremurătoare Misiunea omului politic este să afle ideea conducă- a strigat: „Vorbeşte trădătorul; să nu-l ascultăm, să toare care să-i înlesnească orientarea, selectarea şi părăsim incinta”. Şi părintele Lucaci, urmat de interpretarea tendinţelor fundamentale ale societăţii, Octavian Goga şi câţiva deputaţi, a părăsit sala), Iorga adică să determine care dintre tendinţele destul de îi dă cuvântul lui Marghiloman. confuze ale prezentului sunt conforme cu viitorul. (p. Al. Marghiloman era un mare debater parlamentar, 97.) (...) Momentul cel mai greu pentru Al Marghiloman mânuind cu siguranţă impresionantă argumentele, a fost ratificarea tratatului de pace (...) (fiindcă) era un rânduindu-le ca unităţi de luptă; de o cuceritoare di- expedient, lucra într-o atmosferă de provizorat, cu alectică şi uimind prin puritatea limbii româneşti. Vor- sentimentul unei triste necesităţi pe care era obligat bea cu o dicţiune impecabilă, captând sentimentele să o îndeplinească. majorităţii deputaţilor, legitimând resentimentele lor Impresia cea mai puternică, aminteşte memorialis- faţă de partidul liberal. Al. Marghiloman nu se apăra, tul, a produ-o cuvântarea unui ţăran, David Ion ci ataca politica de pregătire şi de conducere a Şerpeanu. Fusese ales la Dorohoi pe lista guvernului. războiului, de care unic responsabil era Ionel Brătianu. Stoianovici, şeful organizaţiei marghilomaniste, găsise Se vedea cum Marghiloman cucerea Camera. Expe- oportun să pună candidat la Colegiul al III-lea un ţăran rienţa, lui parlamentară, necontestatul lui talent de care făcuse războiul şi l-a designat pe sergentul David debater, prestanţa fizică, totul a contribuit ca reprezen- Ion Şerpeanu, cu unica misiune de a vorbi la ratifi- tantul reacţiunii conservatoare să fie aclamat de cea carea tratatului de pace. Dar s-a întâmplat ceea ce nu mai democrată Cameră din câte au fost alese în prevăzuse regizorul. David Ion Şerpeanu a împăturit România Mare. Răzbiţi de aplauzele Camerii, pălmuiţi foile, le-a băgat în buzunarul hainei şi a vorbit asa cum de invective, liberalii se simţeau umiliţi şi revoltaţi, în îi sta pe suflet. (...) Prin glasul ţăranului din Dorohoi se acelaşi timp, contra unei Camere „inconştiente” cum spovedea înţelepciunea mileniilor de istorie. Nici un nu să-i strige. Nemişcat, disimulându-şi furia sub cuvânt de renegare a războiului, cuvintele formau o masca unui sfinx, Ionel Brătianu asculta execuţia...45 tăcută şi solemnă procesiune în jurul sutelor de Situaţia din Basarabia este sintetizată de Nicolae morminte nevăzute ale celor care căzuseră pe câmpul Ciobanu: Ceea ce se remarcă în revoluţia din Basara- de bătaie. Totul reţinut în glas şi gest. Nici un cuvânt bia este faptul că această revoluţie, ca şi revoluţia împotriva păcii, acceptată ca o tragică necesitate, dar rusă, nu a avut conducători, că ea a fost o revoluţie sfiala cu care sublinia asprele condiţii dădea conţinu- aşa-zis acefală. Mişcarea naţională din Basarabia, tului tratatului tot sensul de neomenie al învingătorului. apărea ca o consecinţă a unei gestaţii prelungite în La sfârşit, a ridicat deodată capul ca să încheie. „Votez mintea poporului, ca un suflu formidabil, extrem de tratatul de pace, căci nu se poate altfel, dar sufletul puternic, generat de masele populare, într-un cuvânt o meu nu-l votează”. acţiune colectivă...Conducătorii politici ai acestei Raportor pentru trimiterea în judecată a guvernului mişcări nu trăgeau masele după ei, situaţia era opusă liberal, prim-ministrul îl are pe Mircea Cancicov – masele ridicau şi îi împingeau la acţiune, ei fiind pro- (ministrul liberal de mai târziu), deputat marghiloma- tejaţi de valurile revoluţiei. Gheorghe I. Brătianu atrage nist ales la Bacău. atenţia că lucrurile erau valabile numai pentru prima Instinctul naţiei nu se înşelase: guvernul Marghilo- fază a schimbărilor din provincia înstrăinată. man era sub semnul provizoratului. Deşi în octombrie În ianuarie 1918, în pofida prezenţei trupelor 1918, răspunzând apelului lui Iancu Flondor, şeful române în „Republica moldovenească democratică şi Comitetului Naţional, constituit la Cernăuţi, Marghilo- federativă” lucrurile se degradaseră; şedinţele Sfatului man a dat ordin generalului Zadic să înainteze şi să Ţării fuseseră suspendate, Comisia interaliată nu mai ocupe Bucovina, deşi realizase unirea Basarabiei, funcţiona, comandanţii roşii se numeau: Pwerper, Levin- totuşi guvernul Marghiloman a fost considerat ca son şi Kaabak, cavaleria era comandată de Kotovsky.

- 31 - ISTORIE, CULTURĂ

Votul din 27 martie/7 aprilie 1918, prin care se cerea obligaţia să ştii tot ce trebuie despre cei pe care-i unirea cu România, a avut o importanţă capitală; după judeci. Eu am fost soţia a doi prim-miniştri, pe care discuţii tumultuoase, la care a luat parte şi vechiul i-a avut ţara aceasta; unul dintre ei a fost Ionel Bră- revoluţionar Constantin Stere, un basarabean refugiat tianu despre care cred că ai auzit şi dumneata”. Şi a în Romînia, este adoptată proclamaţia de unire a re- continuat să rămână pe scaun.49 publicii moldoveneşti cu patria română.(...) Era o etapă a lungului drum către „monarhia de I-a fost rezervată lui Alexandru Marghiloman, nou drept dialectic, cum a numit-o Belu Zilber, comunist preşedinte al Consiliului de Miniştri al României, să fieros, încarcerat de proprii tovarăşi, în lotul Lucreţiu primească la Chişinău chiar, această veste fericită, Pătrăşcanu; în prefaţa memoriilor acestuia, iscălită de singura rază de speranţă în momentul când atâtea G. Brătescu se reţine un crochiu pe care i-l face nenorociri se abătuseră asupra României.46 Mihail Sebastian: Puţin agent de siguranţă şi puţin Constantin Stere, preşedintele Sfatului Ţări, între 3 martir, are supleţea primei meserii şi vehemenţa celei aprilie şi 24 noiembrie 1918, căruia puţin i-a lipsit să de a doua ceea ce dă un aliaj de real umor. Dacă vi-l apară în faţa plutonului de execuţie, profesorul de amintiţi pe Boris Sarafoff al lui Caragiale, realizaţi drept constituţional, coleg de exil siberian cu Lenin şi destul de exact personajul. Îl cred doar pe Zilber mai Pilsudski (fondatorul Poloniei moderne), fondatorul inteligent şi mai neserios.50 Acelaşi ins a lansat, cu „Vieţii româneşti”, promovatorul marilor reforme de- prilejul susţinerii tezei de doctorat în filosofie, o formulă mocratice: exproprierea şi votul universal, a fost cel care a făcut vâlvă în epocă: Socialismul va purta la noi care, în Sfatul Ţării dintre Prut şi Nistru a desfăşurat o pecetea lui I.L.Caragiale şi I.V. Stalin. intensă şi fertilă activitate în favoarea unirii: rosteşte Ce s-a întâmplat cu o mare parte din cei care au aproape treizeci de discursuri. Utilizează cu în- pus umărul, cât de modest, la înfăptuirea României demânare toate mijloacele ca să triumfe ideea unirii. Mari, în timpul „democraţiei populare”, narează şi „Trebuie să fac, spune el lui Marghiloman, pe nebunul Annie Bentoiu, soţia compozitorului Pascal Bentoiu; o cu nebunii şi pentru unii revoluţionari să mă arăt mai cunoştinţă, Gheorghe Angelescu, 79 de ani, în 1958, aprins ca ei. E un impas de trecut; îl vom pune în şase este arestat. George Angelescu se născuse la Buzău, luni la acelaşi nivel cu restul ţării”.47 unde tatăl său era medic primar. Bunicul său, după Ca un reproş adus regelui Ferdinand (cel Loial, to- mamă, era arhitectul Alexandru Orăscu, cel ce a ridi- tuşi), N. Iorga arăta în memorii că elegantul Marghilo- cat clădirea Universităţii din Bucureşti. Făcuse studii man, sportsmanul cu grajdul celebru (...), fiu de mare de drept strălucite şi-şi luase doctoratul la Paris, unde proprietar patriarhal şi descendent de simpli răzeşi bu- stătuse cinci ani. Întors în ţară, însă, efervescenţa zoieni (sic!) (...), Petroniul modern (...) era, în fond un intelectuală din tinereţe se atenuase, fie din cauza om de treabă, sensibil la orice atenţie, deşi rău de gură Primului Război Mondial, în care fusese rănit şi-i şi rău de scris, ca orice membru al mahalalei noastre fusese distrusă la Buzău o bibliotecă preţioasă cu cărţi politice şi, înainte de toate, o fiinţă trăind exclusiv rare, fie din alte pricini; până la urmă îndeplinise pentru putere, pe care a-l chema înseamnă a-l avea, funcţia de chestor de poliţie, însărcinat cu ţinerea unor a-l avea complet, cu tot ce poate da devotamentul cursuri de drept. Schimbarea regimului îl găsise deja momentan al unui „câine la picioarele tronului”, cum în pensie, aşa că fusese lăsat în pace. Dar cel ce se lui însuşi i-a plăcut să se numească mai târziu.48 recunoştea „patriot, idealist şi total lipsit de simţ prac- La apariţia Notelor Politice ale lui Marghiloman, în tic” îşi continuase corespondenţa cu diferiţi prieteni din 1927, Nae Ionescu, în „Cuvântul”, scria: Eu aş adauga străinătate şi nu înţelegea, se vede, să se autocen- Memoriile lui Marghiloman dacă nu artistic (o, nu) cel zureze. Aşa încît nu doar l-au arestat, dar i-au făcut şi puţin moraliceşte la opera lui Caragiale. proces şi l-au condamnat la zece ani de închisoare În 1952, la centenarul Caragiale, organizat pom- corecţională şi confiscarea totală a averii, în virtutea pieristic de regimul „democrat-popular”, la Jilava se celebrului Articol 209 al Codului Penal. (...) juca un trist act din viaţa Elizei Brătianu, născută Interogat la anchetă cât şi în faţa instanţei, incul- Ştirbei, fostă Marghiloman, în vârstă de peste optzeci patul a recunoscut faptele ce i se impută.” Recursul a de ani; unul dintre deţinuţii politici de atunci a reme- fost respins. Condamnatul a fost graţiat doi ani mai morat scena: doamna Eliza Brătianu a apărut la pro- târziu, în 5 noiembrie 1960 şi a trăit până la vârsta de ces mergând în baston. Până să-i vină rândul, s-a 100 de ani, când le recita fetelor sale, pe dinafară, aşezat pe un scaun. Când a trebuit să răspundă la in- „Luceafărul” integral.51 terogatoriu, a cerut permisiunea să rămână pe scaun, Liberalii care au trecut prin puşcăriile totalitare, post fiindcă e bolnavă. Preşedintele nici nu a vrut să audă 1989, au privit mai puţin crispaţi la vechiul lor adversar de aşa ceva şi a somat-o să se ridice în picioare. politic; Dan A. Lăzărescu, istoric de formaţie observa Enervată, doamna Brătianu l-a admonestat: „Eşti lipsit că Marghiloman, conform înţelegerii sale secrete cu de omenie, domnule preşedinte. Ca preşedinte ai preşedintele Partidului Naţional Liberal, a izbutit,

- 32 - ISTORIE, CULTURĂ

compromiţîndu-şi partidul şi propria carieră, să salveze 25. Gheorghe Cruţescu, Podul Mogoşoaiei. Povestea unei străzi, prin tratatul de pace de la Bucureşti (aprilie-mai 1918) Editura „Socec& S.A.R.”, (1941), p. 140-141. 26. Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine, amintiri din cele două instituţii fundamentale pe care s-a bizuit vremea celor de ieri, vol.3, Editura „Humanitas”, 1992, p. 94. întotdeauna statul român modern: DINASTIA şi 27. Zoe Cămărăşescu, Amintiri, Casa Editorială „Ponte”, 2011, pp. ARMATA: Regele şi Dorobanţul, după plastica formulă 397; 416. 28. a lui Petre P. Carp.52 Şi această recunoaştere vine de Pia Alimăneşteanu, Însemnări din timpul ocupaţiei germane, în: Marea Unire a românilor în izvoare narative, Editura „Eminescu”, la un om care nu i-a iertat niciodată lui Caragiale 1984, p. 110. „afronturile” la adresa liberalilor, fie şi numai indirect, 29. Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. 3, Editura Institu- susţinând că cea mai bună revistă naţională de umor tului de Arte Grafice „Eminescu”, 1927, p. 9. 30. a românilor a fost „Furnica” lui George Ranetti şi N. Din cronica poliţiei de la Curbura Carpaţilor, Buzău, Editura „MAD Linotipe”, 1996, p. 42-43. Ţăranu. 30. România în anii Primului Război Mondial, vol.2, Editura Mili- Aici ar mai fi de adăugat o constatare a lui Marghilo- tară, 1987, p. 446-447. man (cu aproximaţie): În ţara asta, nici duşmani nu poţi 31. Dimitrie Ionescu, Istoria oraşului Buzău, Editura „Litera”, 1979, să ai; dacă îi învingi, se aliază cu tine. Caţavencu va fi p. 197. 32. Vasile Th. Cancicov, Jurnal din vremea ocupaţiei. Impresiuni capelmaestrul muzicii ce va sărbători triumful electoral şi păreri personale din timpul războiului României. Jurnal zilnic al lui Agamiţă Dandanache, trimisul „de la centru”. 14 august 1916-31 decembrie 1918, ediţia1, vol. 2, 1921, p. 78-79. 33. Elena Negrescu, Descrierea războiului de o refugiată. Notele Note: unei românce care a suferit pentru ţara ei. Jurnal, Elena Negrescu 1. Duiliu Zamfirescu, Neinventivul Carol I şi câţiva dintre sfetnicii (1916-1918), Editura, „Detectiv”, 2006, p. 224; 268; 270. săi, în: Magazin istoric, nr. 10, 1973, p. 23-32; 37-39. 34. Valeriu Nicolescu şi Gheorghe Petcu, Buzău- Râmnicu Sărat. 2. Constantin Ţoiu, Alte pretexte, Editura „Eminescu”, 1977, p.64 Oameni de ieri. Oameni de azi, Vol.1, Editura „Alpha MDN”, 1999, 3. Gabriei Cocora, Pentru libertate şi independenţă, Editura p. 71-73; 278-279. „Litera”, 197, p. 98. 35. Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. 3, Editura Institu- 4. Emanuel Salomon Friedberg- Mihororsky, De la Praga la tului de Arte Grafice „Eminescu”, 1927, p. 16. Focşani. Pe Dunăre spre România. Amintiri din sejurul militar în 36. Generalul Henri Berthelot, Memorii şi corespondenţă (1916- Principatul Valah la anul 1856, ediţie îngrijită, traducere şi note de 1919), introducere de Glenn E. Torrey, Editura Militară, 2012, 456 p. Anca Irina Ionescu, Editura „Lider”, 2015, p. 163-165. 37. Vyvyen Brendon, Primul Război Mondial 1914-1918, Editura 5. Pamfil Şeicaru, Guvernul Marghiloman - O legislaţie anulată, „All”, 2003, p. 51. în: Pamfil Şeicaru, Scrieri, vol.3, Editura „Victor Frunză”, 2003, p. 38. Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. 2, Editura „Machi- 115. avelli”, 1994, p. 231. 6. Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, Vol.2, Editura 39. Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. 2, Editura „Machi- „Eminescu”, 1993, p. 189.. avelli”, 1994, p. 271; 273. 7. Vlad Georgescu, Istoria românilor de la origini până în zilele 40. Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. 2, Institutul de arte noastre, Editura „Humanitas”, 1992, p. 89. grafice „Eminescu”, 1927, p. 257; 290. 8. Constantin Bacalbaşa, Op. cit., p. 126. 41. Vasile Th. Cancicov, Op. cit.,vol. 2, Editura „Humanitas”, p. 9. Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine, amintiri din 250-251. vremea celor de ieri, Vol.1, Editura „Humanitas”, 1991, p. 118. 42. Vasile Th. Cancicov, Op. cit.,vol. 2, Editura „Humanitas”, p. 10. Z. Ornea, Viaţa lui Titu Maiorescu, Editura „Cartea 250-251. românească”, 1986, p. 379. 43. Vasile Th. Cancicov, Op. cit., p. 371 11. Alexandru George, La sfârşitul lecturii II, Editura „Cartea 44. Pamfil Şeicaru, Guvernul Marghiloman - O legislaţie anulată, românească”, 1978, p. 86-92. Scrieri, vol.3, Editura „Victor Frunză”, 2003, p.90 – 104. 12. Marin Bucur, Opera vieţii. O biografie a lui I.L. Caragiale, vol.1, 45. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Portrete politice, vol.2, Editura Editura „Cartea românească”, 1989, p. 252. „Saeculum I,O,”, 2002, p. 175- 176. 13. M. Jaklovski, De la menu la istorie, în: „Magazin Istoric”, nr. 12, 46. Gheorghe I. Brătianu, Basarabia. Drepturi naţionale şi istorice, decembrie 1997, p. 30-31. traducere şi adaptare de Edi Săvescu, Editura „Tritonic”, p. 125; 14. I.L. Caragiale, Restituiri, Editura „Dacia”, 1989, p. 216-217. 132; 136-137. 15. Grigore Ghica, Grigri, Editura Fundaţiei Culturale Române, 47. Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, Editura „Gesa”, 1998, p. 119. 1991, p. 203. 16. Al. Săndulescu, Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, Editura Sport- 48. N. Iorga, O viaţă de om aşa cum a fost, Editura „Minerva”, Turism, 1989. 1984, p. 375. 17. Nicolae Peneş, Alexandru Marghiloman lordul valah. (O viaţă 49. Ion Antohi, Răstigniri în România de după Ialta, Editura „Al- cu luminile şi umbrele ei), ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, vol.2, batros”, 1995, p. 128. Editura „Editgraph”, 2011, p. 39. 50. Andrei Şerbulescu, Monarhia de drept dialectic, A doua versi- 18. Tudor Arghezi, Scrieri, vol. 33, Editura „Minerva”, 1983, p. 41. une a memoriilor lui Belu Zilber, Editura „Humanitas”, 1991, P.14-15. 19. Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. 2, Institutul de arte 51. Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat. Memorii 1947-1959, Vol. grafice „Eminescu”, 1927, p. 207; 256. 2, Editura ,,Humanitas”, 2009, p. 380-383. 20. Alexandru Marghiloman, Op. cit., p. 352. 52. Dan A. Lăzărescu, Introducere în istoria liberalismului 21. Idem, p.459: 536; 559. european şi istoria Partidului Naţional Liberal, Editura „Viitorul 22. G. Caliga, Almanahul dicţionar al presei din România şi a Românesc”1996, p. 122. celei româneşti de pretutindeni, cu o prefaţă de Const Bacalbaşa, Imprimeria Fundaţiei Culturale „Principele Carol”, 1925, p. 117. 23. Alexandru George, Întâlniri, Editura „Cartea românească”, 1997, p. 42. 24. Gabi Michăilescu, Cuşca suflerului. Însemnările unui impre- sar, vol. 2, Editura „„Meridiane”, 1990, p.169.

- 33 - ISTORIE, CULTURĂ

Presa prizonierilor români în Primul Război Mondial ------Colonel(r) Dan Gîju

În general, nu există o statistică exactă privind lagăre, ca un fel de curiozitate a războiului, apărând numărul prizonierilor români din Primul Război Mon- reviste şi gazete, unele destul de rudimentare, altele dial – prin „prizonier român” înţelegând în primul rând realizate profesionist, fondate de militarii-prizonieri. Şi atât militarii din armata regală ridicată „la arme” şi este suficient ca să privim harta garnizoanelor unde lansată peste Carpaţi, de Sfânta Maria Mică, în 1916, au apărut aceste publicaţii, cu ramificaţii în multe capturaţi şi internaţi în lagărele Puterilor Centrale, cât dintre colţurile Europei, şi chiar ale lumii, cum pre- şi militarii de origine română din Basarabia înrolaţi în cizam, răspândite pe mii de kilometri în linie dreaptă, armata ţaristă, de asemenea internaţi în aceleaşi din Siberia până în Franţa şi Italia, în Bulgaria şi mai lagăre şi, aspect oarecum particular în cazul nostru, ales în Ucraina, şi este clar că, dacă din punctul de militarii de origine română din Ardeal, încorporaţi în ar- vedere al conţinutului şi al publicului-ţintă caracterul mata austro-ungară (chesaro-crăiască) şi care s-au internaţional al acestei prese este uşor discutabil, din predat în număr destul de mare pe frontul din Galiţia perspectivă geografică însă cu totul altfel se poate şi nu numai pe de o parte ruşilor, iar în Vest italienilor, comenta. Că soarta prizonierilor noştri, în mod francezilor şi aşa mai departe –, apreciem însă că deosebit a acelora căzuţi în mâinile bulgarilor, a fost dacă numărul morţilor s-a ridicat la circa 800 de mii, de-a dreptul înfiorătoare uneori, în orice caz mult mai aspect eludat uneori în studiile şi materialele cu dramatică în comparaţie cu acele insule ale morţii, caracter istoric – inclusiv filme – occidentale, numărul cum erau denumite lagărele germane, a rămas con- prizonierilor şi al dispăruţilor a fost tot de ordinul semnat în presa noastră militară apărută imediat după sutelor de mii, dintre care mai bine de un sfert nu şi-au război şi, ca atare, doar facem trimitere la două dintre mai revăzut satul natal niciodată. acestea, în speţă Ilustraţiunea armatei (numărul 3/15 Conform Buletinului societăţei naţionale de februarie 1919, articolul Prizonierii români în Bulgaria) Cruce Roşie a României – publicaţie cu atât mai şi, îndeosebi, Revista intendenţei şi administraţiei valoroasă în contextul în care, cum precizam undeva, armatei, numărul 7–8/iulie–august 1921, articolul Spre România nu prea a beneficiat de serviciile unor gazete ştiinţa generaţiilor viitoare sau suferinţele ofiţerilor şi atât de numeroase pe cât ar fi meritat comparativ cu soldaţilor români prizonieri în Bulgaria. În mare, luând cantitatea de forţe şi mijloace aruncate în luptă – ca reper ţările unde au apărut aceste publicaţii, presa apărut la Iaşi, în perioada 17 septembrie 1917–18 prizonierilor români poate fi „clasificată” să zicem aşa martie 1918, în zilele de duminică, cu informaţiuni astfel: relative la prizonierii de război, corespondenţă cu 1. Publicaţiile prizonierilor români din Bulgaria. teritoriul invadat etc., unde la rubrica „De la prizonieri” Există în revista Ilustraţiunea armatei un articol în sunt redate cu fidelitate lipsurile prin care treceau pri- care se relatează despre un grup de 2 000 de prizonierii români din lagărele duşmane, aflăm că în zonieri mai norocoşi – întrebuinţaţi de germani la în- Germania se găseau nu mai puţin de 64 de lagăre cu treţinerea şoselelor şi a liniei ferate Drenovo–Prilep – prizonieri români,1 în Austro-Ungaria 12 lagăre, în care a avut şansa unei vieţi oarecum suportabile acolo Bulgaria 11, în Turcia 8, iar în teritoriul ocupat 5 lagăre, unde au fost duşi, către Macedonia, întrucât, zona fiind numărul internaţilor din acestea, în continuu rulaj, cu locuită de cuţovlahi, o seminţie românească izolată, pierderi inimaginabile din cauza inaniţiei, a bolilor şi a aceştia i-au primit cu frăţească simpatie, regimul de tratamentelor inumane aplicate de gardieni fiind lagăr devenind relativ mai omenesc, la un moment cuprins între câteva sute şi 2 000, chiar mai mulţi. dat, românii căzuţi în captivitate permiţându-şi chiar Acestora li se pot adăuga lagărele din imensitatea să-şi înjghebeze un mic teatru ambulant şi o revistă Rusiei, unde au fost dirijaţi prizonierii de origine săptămânală intitulată Crinul-Drenovo, care au alinat română din armata imperială austro-ungară şi cele din mult suferinţele prizonierilor din regiunea aceasta.2 Italia, dar şi din Franţa şi de aiurea, practic de pe în- Crinul-Drenovo, aşadar, din lagărul Drenovo treg teritoriul Europei şi nu numai, în câteva din aceste (Bulgaria), ar putea fi considerată prima revistă

- 34 - ISTORIE, CULTURĂ

săptămânală a prizonierilor români din Războiul duminică, 18 februarie 1918, în 8 numere, aflată azi în pentru Reîntregire despre care avem ştire,3 din păcate colecţia Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti (in- însă nu şi un exemplar la îndemână. Colaborau la ventar nr. 306183), anume revista satirică Pisălogul, redactarea ei „intelectualii” I. Marinescu (licenţiat în opera ofiţerilor la origine învăţători din câte se pare, drept), I. Anghelescu şi plutonierul Daniel Paraschiv. cu texte semnate de Hurmuz Aznavorian şi grafica Desenele erau realizate de pictorul Mihail Niţescu, (desenele) de Victor Ioanid, girant responsabil fiind care era şi sufletul mişcării. Publicaţia a fost răspân- Mitiţă Tomescu. Ceva informaţii despre această pu- dită printre prizonieri de către Plutonul de corvoadă, blicaţie au fost publicate deja în catalogul expoziţiei pe linia Drenovo–Prilep. Pe coperta revistei Ilustraţi- România în Marele Război. Romania in the Great unea armatei există o fotografie cu Cercul „intelectu- War, consacrată comemorării centenarului intrării în alilor” din lagărul de prizonieri Drenovo, în fapt colegiul război a Regatului României (14/27 august 1916). de redacţie al revistei. Fotografia aceasta, ca şi cea Catalogul a fost editat de Muzeul Naţional de Istorie a de pe pagina următoare, cu echipa de teatru a pri- României sub coordonarea lui Cornel-Constantin zonierilor români, probabil şi cea de la pagina 12, Ilie, în 2016, la Bucureşti, paginile care ne interesează care-l reprezintă pe comandantul lagărului, fostul în- fiind 388–391. văţător din Măcin Todor Ilief, bursier al statului român 2. Revistele prizonierilor români din Germania înainte de război, mai apoi ajuns ofiţer bulgar şi gar- Şi ofiţerii români internaţi ca prizonieri de război în dian-şef al prizonierilor români, au fost puse la dis- lagărul Breesen, Mecklemburg (Germania), au scos poziţia redacţiei revistei Ilustraţiunea armatei de în 1917 revista bilunară Orizonturi noi, sub condu- către Popescu-Tulcea, după întoarcerea acestuia din cerea unui comitet, în format 21x33 cm, multiplicată la prizonierat. Sigur, aceasta nu va rămâne un unicat, şapirograf. Un exemplar s-a aflat în colecţia Muzeului existând informaţii că într-un alt lagăr, pictorul Militar Naţional, în vechea locaţie, actualmente pier- Nicolae Tonitza (1886–1940), el însuşi căzut prizonier dut, casat probabil din ignoranţă cu ocazia strămutării la bulgari şi internat în lagărul de la Kîrjali, a realizat o în actualul local de pe strada Mircea Vulcănescu. În revistă manuscrisă din care s-ar fi păstrat cinci exem- colecţia Muzeului Militar Naţional există, în schimb, o plare.4 altă piesă rară şi anume Revista lagărului,5 ce urma O altă publicaţie a prizonierilor români din Bulgaria să apară săptămânal, prim-redactor fiind locotenentul a apărut în lagărul de la Haskovo, începând de C. Cleanoveanu, cu redacţia şi administraţia în

http://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/expozitia-armata-romana-in-primul-razboi-mondial-la-paris-604926.html

- 35 - ISTORIE, CULTURĂ

Cazarma I-a, camera 20, Lagărul Crefeld. Primul degrabă în potrivirea dintre moravuri şi vremuri şi mai număr a ieşit la 9/22 mai 1918, într-un format uşor ales în pretenţiunea ce au unele moravuri de a se atipic: 21x33 cm, 8 pagini, şapirografiate, litere de ridica deasupra vremurilor, măcar că a trecut cam mul- mână, frumos caligrafiate. Pe pagina 2 (contra- tişor de când Miron Costin a făcut constatare cu totul coperta, de fapt), se face următoarea precizare: contrară vorbind de om, nu de moravuri. Noi nu vom Numerele următoare nu vor apare regulat deoarece vorbi de anumiţi oameni, nici chiar indirect – deşi am asociaţia litografică s-a dezmembrat, plecând doi putea-o face –, fabulele sunt doar la modă azi, cel membri în patrie. Semnează: Asociaţia litografică puţin în acest lagăr. Vom vorbi de moravuri şi de tim- sublocotenenţii D.C. Sachelarie & M.G. Popescu. În puri, vom critica nu oameni, ci operele lor, vom înre- colecţia muzeului se află doar acest unic exemplar, gistra nu nume, ci fapte. Astfel trebuie privită revista. probabil şi ultimul apărut. În Cuvântul înainte de la Aceştia suntem şi acestea vrem.” pagina 3, intitulat Cine suntem şi ce vrem, semnat Ca rubrici, revista se axează pe poezii, cronică Tineanu, se precizează: „Cine suntem deci? Suntem literară, polemică, epigrame, efemeride, relatări cu câţiva din cei mulţi. Ce vrem? [...] Nu vrem mare lucru. caracter memorialistic (Bătălia de la Mărăşeşti, în Vrem să trăim, vrem să arătăm că existăm şi că prin- viziunea unui martor ocular, probabil ofiţer de stat- cipiile noastre nu sunt vorbe seci şi că hotărârea noas- major). Articolele sunt (sau urmau a fi) semnate cu nu- tră e statornică şi reală nu numai înscrisă cu mele mic ori cu pseudonim: Rion, Dinu, Tini, Cicero, procese-verbale. Primirea ce se va face primului Remar ş.a. număr, chiar de nu va fi tocmai entuziastă, nu ne va 3. Parada ardelenilor. De la România Mare la descuraja. Dacă în unele articole se va găsi o veselie Ţara noastră. Gazetele prizonierilor români din mai spontană, asta nu înseamnă că voim cu orice preţ lagărele siberiene, din Italia şi din Franţa a râde sau a produce râs. Pricina trebuie căutată mai Cele mai concrete, însă, şi mai cunoscute publicaţii ale prizonierilor români, mai bine-zis ale foştilor prizonieri deveniţi, prin natura împrejurărilor – lesne de desprins, în cele ce urmează – voluntari pentru armata reîntregirii naţionale, aparţin românilor ardeleni din fosta armată austro-ungară care, aruncaţi în focurile primelor linii încă din 1914, dar anticipând, întrucâtva, unirea tuturor românilor de la finele Primului Război Mondial, atunci când nu fuseseră capturaţi în luptă dezertaseră pe toate fronturile, în vreme ce intelectualii ardeleni gravitau tot mai mult către Bucureşti; un „exod masiv”, cum va spune mai târziu Onisifor Ghibu. Avem, astfel, în ceea ce-i priveşte pe intelectuali – în afară de Liviu Rebreanu care apucase să facă pasul ceva mai înainte –, exemplul lui Octavian Goga, care se găsea la Paris în debutul războiului, şi care se va grăbi să ajungă la Bucureşti (faptă con- damnată la moarte de către curtea marţială de la Cluj, pentru trădare), apoi pe al dr. Vasile Lucaciu (1852– 1922), care era secretar general al Comitetului Naţional Român, şi nu în ultimul rând pe al lui Onisifor Ghibu, care a trecut munţii spre regat la 6/19 noiembrie 1914, împreună cu soţia şi cu doi copii mici şi unde, cu ajutorul lui N. Iorga şi al altor intelectuali, în martie 1915, înfiinţează revista politică şi culturală Tribuna, continuatoare a celei de la Sibiu (fondată de Ioan Slavici şi de George Coşbuc), dar şi a celei de la Arad. Aici, în Tribuna, se va duce o susţinută campanie pentru înfiinţarea unei armate naţionale din rândurile zecilor de mii de prizonieri ai armatei austro- ungare de naţionalitate română din Rusia, stabilindu- se în acest sens contacte cu reprezentanţii lor până în Onisor Ghibu lagărele din Siberia. După izbucnirea revoluţiei în Rusia, în februarie 1917, tot dintre ardeleni sunt

- 36 - ISTORIE, CULTURĂ

desemnaţi câţiva mesageri, între care Sever Bocu şi încheia astfel: ...Cerem cu voinţă nestrămutată încor- Onisifor Ghibu, care vor lua drumul Chişinăului, porarea noastră la România liberă pentru a forma nimerind în plină „revoluţie moldovenească”, misiunea împreună cu ea un singur stat naţional românesc. lor fiind, între altele, aceea de a manipula sentimentul Pentru acest ideal al nostru ne punem în cumpănă tot naţional către unirea tuturor românilor. Astfel se şi ce avem, viaţa şi averea noastră, femeile şi copiii explică apariţia, unul după altul, a o serie de ziare nu noştri. Şi nu ne vom opri până ce nu vom învinge ori prea multe comparativ cu cele editate de către bolşe- vom pieri.7 În sfârşit, deşi încă din timpul neutralităţii vici, dar suficient de reprezentative ca să fie apreciate României soseau în ţară scrisori de la prizonierii arde- drept puternice faruri călăuzitoare ce au iluminat şi leni din Rusia, proveniţi din armata austro-ungară, încălzit întregul românism în anii grei, dar minunaţi, pentru a se interveni politic în vederea aprobării în- 1917/18, care au dus la biruinţă dreapta noastră regimentării lor ca voluntari în armata română, în cauză.6 Astfel, la 1 octombrie 1917, apărea la Chişinău eventualitatea unui război contra Puterilor Centrale, gazeta Ardealul, prima foaie cu litere latine din întreg abia în preajma venirii lui Aleksandr Kerensky imperiul rus, transformată la 24 ianuarie 1918 în co- (1881–1970) la cârma guvernului provizoriu rus (iulie tidianul România nouă, organ de propagandă pentru 1917) vor fi luate în considerare stăruinţele lor, primul unirea politică a tuturor românilor. Aproape concomi- batalion român sosind, totuşi, la Iaşi, la 7/20 iunie tent, la Soroca, apare gazeta Deşteptarea, înfiinţată 1917.8 De acum însă vor fi primite aprobările necesare de avocatul dr. Al. Nicola, strănepot al lui Horea, abia şi pentru tipărirea organelor de propagandă şi infor- revenit din prizonierat, gazeta Nistrul (Tighina), fon- mare, din România trimiţându-se totodată logistica dată de bănăţeanul Casian R. Munteanu, Foaia necesară, sumele de bani şi, în special, câţiva profe- Ţăranului (Moscova), opera voluntarului ardelean sionişti în domeniul atât de complex şi de mare travaliu Hariton Pescaru, Soldatul moldovan (Chişinău), or- al publicisticii de campanie, printre cei mai importanţi ganul Comitetului central al cohortelor moldoveneşti fiind cei proveniţi, cum am precizat, din zona din Basarabia, Glasul Bucovinei (Cernăuţi), Neamul Transilvaniei. Iar unul dintre ziarele cu cel mai mare românesc (Irkutsk), Gazeta Transilvaniei (Siberia) răsunet printre voluntari se va numi, inspirat, România ş.a. Rolul lor a fost decisiv în întreţinerea spiritului Mare, subtitrat Foaia Voluntarilor Români din Austro- unionist printre prizonierii români, declaraţiile de unire Ungaria, apărut iniţial la Kiev, între 20 iulie–22 cu patria-mamă începând să se ţină lanţ peste tot pe decembrie 1917, sub coordonarea directă a lui Sever unde se aflau grupaţi românii, din Siberia până în Bocu (şef-redactor),9 ajutat de Gheorghe Pop, Valea Timocului, în Serbia, şi chiar în Italia. Filaret Doboş şi Iosif Şchiopul, culegerea fiind Urmărind firul logic al evenimentelor, însă, primul realizată de Vasile Macrea, Ion Zârnoveanu şi act publicistic al foştilor prizonieri din Rusia ţaristo- Nicolae Stoica. Exemplarele trimise lagărelor de bolşevică nu avea să fie o gazetă, ci ceva mult mai prizonieri sunt gratuite, în rest costa 10 copeici simplu şi la îndemână, anume aşa-numitul Manifest numărul. Apare o dată pe săptămână, format tabloid de la Darniţa, din 26 aprilie 1917 când, în localitatea (33x52 cm), cu excepţia ultimului număr din 22 nominalizată în titulatura comunicatului (în Rusia, decembrie 1917 tipărit la Kiev (numărul 22), care este lângă Kiev, unde se afla, de fapt, un lagăr de concen- în format standard. Reproduceri din Cuvânt Moldove- trare), voluntarii ardeleni, într-o adunare, rămasă în is- nesc, din L’Entente (francez), Kievskaia Mislî, din torie ca „Prima Alba-Iulie”, au redactat acest ziarele ruseşti care laudă vitejia românească sau „document”, trimis apoi tuturor statelor aliate şi neutre, reproduc manifestele regelui Ferdinand I, iar din prin care se afirma voinţa Ardealului, Banatului şi cotidianul România se reproduce articolul Bătălia de Bucovinei de a se uni cu Ţara-Mamă. Manifestul se la Mărăşeşti, de Mihail Sadoveanu (în numărul 6/24

- 37 - ISTORIE, CULTURĂ

august 1917). Numărul inaugural găzduieşte apelul în batalioanele de voluntari care să lupte de partea An- Către soldaţii României Mari, de Octavian Goga, bun tantei pentru dezrobirea Transilvaniei. Tematica: cunoscător în materie de psihologie a cătanelor arde- organizarea voluntarilor români din Imperiul Austro- lene, scris la Iaşi, la 1 iulie 1917, care porneşte de la Ungar; informaţii de interes militar din război; politica marele adevăr sângele apă nu se face şi insistă, între de deznaţionalizare a românilor din Transilvania; din altele, pe problematica jurământului depus împăratu- activitatea voluntarilor celorlalte naţionalităţi din lui de la Viena, dar de care Dumnezeu şi oamenii i-au Imperiul Austro-Ungar; cereri de înrolare ale voluntari- dezlegat, căci ei nu mai sunt soldaţii acelui „împărat lor în armata română; literatură patriotică etc. A militat mârşav şi copleşit de păcate” din clipa când „fraţii pentru repatrierea militarilor (foşti prizonieri de război) voştri au tras sabia ca să vă scape din robie”. A fost Legiunii Române din Franţa (constituită la 22 oc- cea mai cerută gazetă de front a timpului printre pri- tombrie 1918 prin decret prezidenţial) şi a prizonierilor zonierii români ardeleni, care apelau la tot felul de sub- aflaţi încă în lagăre. Se adresa şi trimişilor guvernelor terfugii să înşele vigilenţa prizonierilor de origine occidentale la Conferinţa de Pace de la Paris, infor- maghiară, care o căutau pentru a o distruge. mându-i despre dezideratele naţionale româneşti. După ce îşi încheiase misiunea în Est, aşadar, În zilele noastre, gloriosul nume România Mare Sever Bocu va străbate Europa către Vest, unde este dus mai departe de revista fondată imediat după scoate a doua serie a României Mari, tot format decembrie 1989 de Eugen Barbu, pornit şi el cândva tabloid, de astă dată însă devenită Foaia Voluntarilor pe calea formării ca militar de carieră (la jandarmi), şi Soldaţilor Români în Franţa. Practic, aici începe cu redactor-şef fiind gazetarul, poetul şi politicianul numărul 26, scos la 7 ianuarie 1919, celelalte numere Corneliu Vadim Tudor, iar în ultima vreme, una – de la 23 inclusiv până la 26 – apărând între timp, dintre fiicele acestuia. Deviza afişată pe prima pagină, după toate probabilităţile, în localităţi neidentificate de sus în dreapta, este: Vom fi din nou ce-am fost şi mai pe itinerariul către Paris. Ultimul număr este 34 şi mult decât atât! (Petru Rareş)10 datează de marţi, 18 aprilie 1919. Semnează în Ardealul (Transilvania). Gazetă săptămânală paginile ziarului Sever Bocu, Aron Cotruş (poemul pentru românii aflători în Rusia. Redactată de Vin vânturile roşii), Maria de România (însemnarea Onisifor Ghibu11 la Chişinău, între 1 octombrie 1917 Prizonierii), se reproduc treptat fragmente din cartea şi 20 noiembrie 1918 (din 24 ianuarie şi până la 20 De la inima mea la inima lor, a reginei Maria, scrisă în noiembrie 1918 – cu numele România nouă, organ timpul războiului în legătură cu modul de comportare de propagandă pentru unirea politică a tuturor a ostaşului român, cu suferinţele şi demnitatea Românilor) pentru prizonierii români din Rusia. îndurării acestora şi din care se publicaseră fragmente Reapare la 1 iunie 1926, până în 1927. în cotidianul România, mai apar poezii de Cincinat Corpul ofiţeresc de la Cittáducale. Gazetă mili- Pavelescu (poemul Toamna în Paris, scris la 1910), tară editată de ofiţerii şi aspiranţii români ardeleni şi de Mihai Eminescu (Ce-ţi doresc eu ţie, dulce bănăţeni, prizonieri în Italia (circa 18.000), cantonaţi Românie), de sergentul Miloş Avram, din fortul de lângă Rieti, în localitatea din titlul ziarului, apărută, se Sucy (Poezii populare), iar romancierul Virgiliu Stef. pare, la 2/15 mai 1918, şi condusă de stegarul Serdaru semnează ultima parte a foiletonului despre Cornel Cinghiţă, originar din Lugoj. În paginile aces- vitejiile românilor (Lupta de la Mărăşeşti-Oituz). Ante- tei gazete se milita pentru unirea eforturilor tuturor pri- rior, scrisese şi Mihail Sadoveanu despre Bătălia de zonierilor români din Italia în vederea formării legiunii la Mărăşti (de fapt, există aici mai multe materiale pre- române şi implicării acesteia în realizarea Marii Uniri.12 luate din cotidianul de front România), Elena Neamul românesc. Gazetă politică, apare la Văcărescu (1864–1947) ş.a. Interesantă, la pagina 4, Roma, în perioada mai–25 iunie 1918 (patru numere), rubrica Ştiri din ţară, cea din urmă fiind în legătură cu editată de Comitetul prizonierilor de război români din manuscrisele slavone furate de bulgari de la Acade- armata austro-ungară, în scopul de a pregăti înfi- mia Română, de unde necesitatea ca Guvernul român inţarea unei legiuni române care urma să lupte contra să intervină pe lângă comandamentul trupelor Austro-Ungariei, alături de armata italiană. Preşedin- franceze din Orient pentru ca, astfel, să se facă pre- tele Comitetului de acţiune al românilor din Transilva- siune asupra bulgarilor în privinţa restituirii lor. nia, Banat şi Bucovina este profesorul Simion În concluzie, România Mare, subintitulat organ de Mândrescu (1868–1947). Fiecare număr este redac- presă al Corpului Voluntarilor Români din Rusia, tat în patru limbi, câte una pe fiecare din cele patru apărută ulterior la Paris, între 7 ianuarie–8 aprilie pagini, cu titlul de mai sus: română, polonă, cehă, 1919, ca Foaia voluntarilor români din Austro-Ungaria, respectiv sârbă. Poetul ardelean Aron Cotruş13 este cu sprijinul autorităţilor române din Regat, redactor- unul dintre artizanii acestei gazete. şef fiind omul politic bănăţean Sever Bocu, a avut ca Timpul nou. Foaia soldaţilor români, apare o scop atragerea prizonierilor români ardeleni din Rusia dată pe săptămână ca organ al Senatului central al

- 38 - ISTORIE, CULTURĂ

ofiţerilor şi soldaţilor români din Viena,14 în perioada 4, Jurământul trupelor româneşti: Jur credinţă naţiunei 8/21 noiembrie 1918–23 februarie 1919, în format române şi supunere în toate Consiliului Naţional 29x42 cm, 4 pagini. Se pare că a apărut până în Român! Nu voi sta decât în serviciul neamului româ- august 1919. De la 1 ianuarie 1919, în partea dreaptă nesc pe care nu-l voi părăsi la nici un caz şi sub nici o a subtitlului se află motto-ul Deşteaptă-te române din împrejurare! Aşa să-mi ajute Dumnezeu! Dintre toate, somnul cel de moarte... Editor şi redactor responsabil însă, edificator şi, ca mesaj, general valabil pentru este scriitorul bucovinean Filimon Taniac, autorul toate trupele de soldaţi români din fosta armată austro- consistentelor articole de fond de pe prima pagină, ungară, va rămâne apelul din numărul inaugural, despre crimele şi hoţiile ungurilor, ziarist şi publicist primul de pe prima pagină: „Camarazi!, Patru ani şi sucevean, intrat în presă din 1908, fost colaborator la mai bine aţi îndurat cele mai nespuse chinuri şi România şi Dreptatea, autor, printre altele, al greutăţi. O mulţime mare dintre voi şi-au dat viaţa, alţii, tragediei în patru acte Voievodul Iuga (Suceava, tot atât de mulţi, umblă ciuntiţi şi schilozi printre 1934). Timpul nou se trimitea ofiţerilor şi soldaţilor oameni, căci aşa li-a fost urzit din partea celor de la români din pichetele cordonului de control Varşovia– cârma acestui stat – astăzi prăbuşit şi răsipit. Ca Laibach (Ljubljana). În plus, de la numărul 4/8 pe nişte oi v-au trimis puternici împăraţi la căsăpie decembrie (25 noiembrie), apare următorul anunţ: Toţi cei ce primesc foaia noastră în mai multe exemplare sunt rugaţi a le răspândi mai cu samă între poporeni. Timpul nou se distribuie gratuit. Din această gazetă soldaţii români şi poporenii au putut afla despre hotărârile Consiliului Naţional de la Alba Iulia şi ale Consiliului Dirigent de la Cernăuţi. Tematică: manifest către camarazi, în care se descrie starea românilor din Austro-Ungaria, îndemnând poporul la organizare; materiale de propagandă; informaţii politice; ordine ale Consiliului naţional român din Budapesta adresate soldaţilor români de pe teritoriul Austro-Ungariei; ştiri militare şi de război; hotărâri ale Senatului central al ofiţerilor români din Viena, poezii. Referitor la acest ultim aspect, reţinem poezia Mamă, a lui Volbură- Poiană (Constantin Năsturaş), scrisă în prinsoare, în cazarma de prizonieri Kezdi-Oşorheiu, ca şi poezia De mult, la fel de nostalgică, publicată chiar în numărul inaugural: La gura sobei-ţi picură-n ureche/ Colinda celor zece – noi băieţii;/ Aşa era Crăciunul tinereţii? Şi azi colinda e poveste veche.// În cele patru vânturi alergară/ Feciorii tăi ca viforu-n mânie;/ – Tu, Mare fii, de-acum, o Românie,/ Cea mai aleasă şi mai mândră ţară.// Azi, mamă, poate ochii tăi se-nchină/ Ca dor de noi în veci să te ajungă;/ Ţi-a scris vreunul veşti de cale lungă? Ori poate-aştepţi ca soarele lumină. În numărul 3/7 Faur15 1919, la pagina 1, apare rubrica Războiul României pentru neatârnarea Ardealului, unde este publicat materialul Pagini din Campanie, din însemnările locotenentului Mihail Negulescu (†), comandant de pluton din Regimentul 16, Suceava, continuat şi în numărul următor. Numărul 9/27 iulie 1919 a fost dedicat şi trimis legionarilor români din Italia, voluntari români care luptaseră sub comandă italiană contra nemţilor, grupaţi acum în trei regimente cu numele „Horia”, respectiv „Cloşca” şi „Crişan” (detalii tot în acest număr). În concluzie, destul de interesant acest ziar, cu multe articole îndreptate făţiş împotriva barbarului, brutalului şi asupritorului popor al ungurilor, reţinem din numărul 2/13/26 noiembrie 1918, pagina Voicu Niţescu

- 39 - ISTORIE, CULTURĂ

(sublinierile, aici şi mai jos, în text, n.n.), flămânzi şi Irkutsk, scoasă de Secţia culturală a Legiunii române degeraţi. Nu ca pe oameni, chiar mai rău decât pe de Vânători, 18 august–11 septembrie 1919 (de la nişte vite v-au tratat prefecţii, birăii şi jandarmii. V-aţi numărul 69 la 74), până în 1920, sub redacţia aju- jertfit pentru ca cei de la cârma statului să se îm- torului de sublocotenent Augustin Şandru. Aici este bogăţească. Prin toate ţările Europei a curs sângele implicat şi Victor Branişte(14/26 martie 1874, Cincu vostru şi toată lumea e plină de mormintele fiilor, Mare–14 decembrie 1938, Braşov), studii de drept în fraţilor şi părinţilor voştri. A sosit însă ceasul libertăţii şi Cernăuţi şi Budapesta, ziarist la Gazeta de Transil- pentru voi, Români ardeleni, bucovineni şi ungureni! vania, căpitan rezervist în armata austro-ungară, de Statul austro-ungar s-a prăbuşit şi cu el toată puterea unde demisionează, întemniţat de unguri pentru pro- celor ce au dorit să vă poruncească prin ministeriul de pagandă proromânească, se retrage cu armata războiu, să vă stăpânească cu baioneta şi să vă nu- română în Moldova şi este reporter de front la cotidi- mere zilele prin temniţe! Domnii din ministeriul de anul România. În ianuarie 1919, în tandem cu Voicu războiu s-au dus dracului şi în locul lor au ajuns la Niţescu (1889–1954), scoate în Siberia Gazeta putere comitetele naţionale ale căror ţinte nu sunt Transilvaniei şi Bucovinei, organ al Corpului II de războiul şi duşmănia, ci pacea şi libertatea! Însă pacea voluntari români, constituit la Celiabinsk. După război, şi libertatea nu se pot susţine fără rânduială şi disci- revenit la Braşov, a scris Cartea soldatului (în cola- plină. Dacă aţi ţinut până azi rânduială şi disciplină de borare cu Candid Muşlea şi Ioan Brotea). Senator în frica pedepselor regulamentare, de astăzi încolo să le două legislaturi în Parlamentul României Reîntregite. ţineţi de dragul patriei voastre. Căci fără rânduială şi Neamul românesc. Gazetă a prizonierilor români fără disciplină nu vom fi în stare să ne făurim viitorul din Siberia, începând la Irkutsk, 18 septembrie 1919, falnic ce ne aşteaptă. Nu jăfuiţi şi nu prădaţi, căci hoţul şi terminând la Vladivostok, 18 mai 1920, pe drumul a fost şi va rămâne în vecii vecilor duşman al libertăţii. de înapoiere în ţară al voluntarilor români transilvăneni Şi apoi gândiţi-vă încă la un lucru. Adevărul este că şi bucovineni, director Voicu Niţescu şi redactor asupritorii noştri nu mai sunt la putere, dar ei încă nu Augustin Şandru, cu colaborarea lui Elie Bufnea, T. s-au dus de pe lumea aceasta. Câtă vreme puterea Stoianovici şi Niţă Flor. Rolul său era de a ridica naţională se va sprijini pe rânduiala şi disciplina voas- moralul ostaşilor, de a cimenta camaraderia şi a tră, atâta vreme va exista şi garanţia statului nostru dezvolta sentimentul de apartenenţă la neamul româ- naţional român. Trăiască comitetul naţional român! nesc, ieşit biruitor din războiul mondial. Multiplicată Trăiască senatul soldaţilor români! Să trăiţi şi voi, într-un atelier de litografie, şapirografiată ori în manu- soldaţi români!” scris, această gazetă a fost răspândită şi sub formă Vestitorul. Gazetă a prizonierilor români din Rusia, de foaie volantă, afişată pe barăcile soldaţilor.16

- 40 - ISTORIE, CULTURĂ

Ţara noastră. Foaia Secţiei culturale a Misiunii române în Siberia Orientală, Vladivostok, iunie 1920– martie 1921, format 22x35 cm, 2–6 pagini, mai rar 10, dactilografiate cu plombagină, la maşina de scris, alte exemplare însă, puţine, mai pe final, sunt şapirografi- ate. Apărea cam la zece zile şi cuprindea scurte sin- teze privind situaţia politico-militară pe diversele fronturi, în special pe cel oriental, revista presei, infor- maţiuni de acasă, extrase din ziarele româneşti sau străine, dar cu privire la România etc. Astăzi, deşi colecţia este foarte uzată şi incompletă (începând cu numărul 2/28 iunie 1920), articolele sunt încă de real interes istoric. Iată, de pildă, primul articol din numărul citat, intitulat Cuvinte frumoase despre noi, care, la http://www.unstory.com/razboiul-presei-romanesti-in- ainte-de-marele-razboi.html rândul său, redă în rezumat articolul Legiunea română 4. De fapt, fiecare număr de revistă avea denumirea apărut într-un ziar rusesc din Vladivostok, semnat „Un sa proprie. martor”, şi care fusese preluat inclusiv de o gazetă în 5. Descoperire datorată în mare măsură bibliotecarei limba engleză din localitate: „În şirul armatelor Teodora Manole. naţionale aflătoare în Siberia şi evacuate în patrie au 6. Revista de istorie militară nr. 6 (17)/1992, p. 9. fost şi românii, cari au plecat aproape neobservaţi. Ei 7. C. Bojincă, în Tribuna voluntarilor nr. 1/8 august au suportat toată greutatea evacuării şi au ieşit cu 1937, p. 2. cinste din situaţia în care ajunseseră în urma ţinutei 8. Vezi detalii despre această sosire, masa comună armate ceho-slovace. După nimicirea polonilor, cari cu regele şi familia domnitoare în volumul memoria- cad victimă tot ţinutei ceho-slovacilor, serviciul de ari- listic Douăzeci de luni în Rusia şi Siberia, de Voicu ergardă a fost preluat de români. Încă din 18 ianuarie, Niţescu, apărut în 1932. de la Taiset, românii au fost necontenit în ariergardă şi 9. Sever Bocu (1874–1951), urmaş al moţilor înro- numai mulţumită bărbăţiei şi virtuţii lor şi-au îndeplinit laţi în oastea revoluţionară a lui Horea, fiu de învăţă- în mod cinstit datoria, gata fiind oricând să-şi sacrifice tor, cu studii superioare la Viena şi Paris, naţionalist, viaţa pentru unitatea neamului lor. După dezastrul ce- ziarist şi om politic, director al Tribunei de Arad (fost hesc de la Nijni-Udinsk au început ciocnirile între Tribuna poporului), închis de unguri în 1892, în con- români şi armata sovietelor. În luptele din 3 februarie textul mişcării memorandiste. Din cauza presiunilor la gara Şaragul şi din 4 februarie, de la gara Kuitum, politice va trece Carpaţii, stabilindu-se în Constanţa, românii nu numai că au respins pe roşii, ci i-au forţat continuând activitatea publicistică. Izbucnirea Primului să înceapă tratative de armistiţiu. E însă fapt constatat Război Mondial, apoi intrarea României în acest că românii au refuzat să subscrie condiţiunilor de pace război îi oferă posibilitatea să se înroleze voluntar şi, prin care cehii predau bolşevicilor pe amiralul Kolceak cu toate că este privit cu suspiciune, în final i se vor şi tezaurul rusesc cu toate că armistiţiul pentru ei, cari acorda mai multe misiuni importante, începând cu in- se aflau în ariergardă, era de mare însemnătate. terogarea prizonierilor germani şi terminând cu aceea Ofiţerii ruşi şi refugiaţii au aflat în eşaloanele românilor de a înfiinţa, cu sprijinul autorităţilor din regat, în anul ocrotire şi nimeni n-a fost extrădat. Ca adevăraţi 1917, la Kiev, gazeta România Mare. Anterior, în soldaţi, românii n-au luat nimic din Siberia. Ei pleacă ianuarie 1917, la Iaşi, împreună cu alţi fruntaşi ardeleni de la noi tot aşa de săraci cum au venit.” constituise Comitetul celor 12, cu misiunea secretă de Evident, apreciem că gazetele prizonierilor români recrutare şi înfiinţare a legiunilor de voluntari dintre pri- din acest Prim Război Mondial au fost şi sunt mai zonierii ardeleni căzuţi pe parcursul războiului în con- multe decât cele recuperate şi semnalate aici, dar fruntările dintre armata ţaristă şi cea austro-ungară. probabil că în vreme ce unele au dispărut definitiv, Între timp, fusese acuzat de către autorităţile austro- altele îşi aşteaptă descoperirea. ungare, al căror supus era, de înaltă trădare. Periplul Note: rusesc este relatat în cartea Opt luni în Kiev (1933), 1. Vezi Buletinul societăţei naţionale de Cruce oraş în care va ajunge din nou, după Pacea de la Roşie a României, nr. 3/1917, p. 4. Buftea, din 1918, când, travestit în negustor, alături de 2. Ilustraţiunea armatei nr. 3/15 februarie 1919, Octavian Goga şi de alţii, cu resurse financiare core- p. 4. spunzătoare, tăind în două Rusia scăldată în sânge 3. Ne referim strict la prizonierii proveniţi din armata de teroarea bolşevică, este trimis la Paris, ca să română, nu la românii din armata austro-ungară căzuţi militeze de acolo pentru interesele politice ale în prizonieratul italian sau ţarist. României. Aşa se şi explică seria a doua a gazetei

- 41 - ISTORIE, CULTURĂ

România Mare (începând din 7 ianuarie 1919). Deza- naţionalistă (până în 1958), este exclus din viaţa măgit de împărţirea Banatului cu Serbia, la masa ne- publică. Retras la Sibiu, continuă să scrie până la gocierilor, după război se lansează în marea politică, moarte, în special pagini de memorialistică, fiind adversar al liberalilor, în 1928 ajunge ministru ţărănist, publicat postum de către copiii săi. Mii de articole şi în cabinetul lui Maniu, continuând activitatea de gaze- peste o sută de cărţi publicate, cele mai importante tar. Inspirator al rezistenţei după ocuparea ţării de ruşi, fiind studiul Din istoria literaturii didactice din Transil- în 1950 este arestat şi lichidat în închisoarea de la vania (1922), Pe baricadele vieţii. Anii mei de învăţă- Sighet, actul său de deces consemnând că a trecut la tură (1981), Ziar de lagăr. Caracal 1945 (1991), În cele veşnice la 21 ianuarie 1951, dată însă destul de vâltoarea revoluţiei ruseşti. Însemnări din Basarabia discutabilă. Dintre cărţile şi broşurile publicate de el, anului 1917 (1993). peste zece, în afară de aceea referitoare la perioada 12. Lupta întregului popor nr. 2/1987, p. 64. kieveană, merită să o mai reţinem pe prima, respectiv 13. Aron Cotruş (1891–1961), fiu de preot, originar Les légions roumaines de Transylvanie, apărută la din zona Sibiului, studii în Litere, la Viena, nefinalizate. Paris, în 1918. În 2007, la iniţiativa poetului Petre Ziarist la Românul (1915, Arad), apoi la Gazeta de Stoica, în Jimbolia s-a înfiinţat un muzeu al presei Transilvania (Braşov). Începe să scrie în 1911 (volu- care a adoptat numele acestui remarcabil luptător mul Poezii) în armata austriacă, în cadrul căreia luptă naţionalist bănăţean. Un reuşit bust al său, opera pe frontul italian, ca sublocotenent rezervist în Regi- sculptorului Eugen Fl. Bârzu, este amplasat în mentul 50 Infanterie „Alb Iulia”. Rănit, dezertează la Parcul central din Timişoara. italieni, e internat în lagărele din peninsulă, unde intră 10. Format tabloid, 24 de pagini, apariţie săptămâ- în contact cu literatura răzvrătiţilor cehi, totodată nală, România Mare, variantă postcomunistă, s-a re- aprobându-i-se să se înscrie în Legiunea română. În marcat pentru articolele alarmiste, uneori agresiv- 1918, cooptat fiind în Oficiul de Presă şi Propagandă naţionaliste, cu trimitere directă la adresa unor mi- al Comisiei Interaliate de la Padova, a editat gazeta norităţi naţionale, în special unguri şi evrei, a politicie- Neamul românesc, difuzată în spatele liniilor austro- nilor corupţi, inclusiv a unor demnitari şi generali ai ungare din avion. A publicat cartea Sărbătoarea morţii armatei, dar şi prin promovarea culturii pur naţionale. (1914–1915), poeme inspirate de viaţa de front. Ataşat Stilul pamfletar şi subiectele de genul celor arătate de presă (cultural) în mai multe capitale europene în atrag în special cititorii din Transilvania, dar şi nu- perioada interbelică, inclusiv la Madrid, unde ajunge meroase cadre militare, îndeosebi cele trecute în în 1940. Intrat în conflict cu regimul comunist, rămâne rezervă, care o procură cu regularitate de la chioşcuri în Spania, pentru ca în 1956 să se stabilească în SUA, ori o accesează pe internet. Mai ales că în paginile ei unde dă Cântecul desţărării, o lucrare deosebit de se regăsesc şi multe articole de interes militar şi is- sugestivă şi dramatică, totodată. Rapsodia valahă, toric, lucru deloc întâmplător, întrucât unii dintre cores- Rapsodia dacă, Rapsodia iberică sunt alte titluri din pondenţi sunt foşti ofiţeri de carieră, care îşi fac o însemnata lui operă. Stil vibrant, obsedat de graiul datorie de onoare din a semna articolele cu gradul lor străbun. După Al Doilea Război Mondial, rămâne în deţinut în armată şi poliţie (miliţie). Evident, se regă- Spania, unde, în 1954, va edita gazeta Carpaţii. Va sesc şi foşti securişti sau politruci, ceea ce nu sfârşi însă pe pământ american, fiind înmormântat în impietează cu nimic asupra rolului acestei reviste în Detroit (Cleveland). După 1990, va fi reeditat selectiv, panoplia mass-mediei actuale. atât în Spania, cât şi în ţară, graţie rudelor sale. 11. Onisifor Ghibu (1883–1972), pedagog, studii 14. Senatul central al ofiţerilor şi soldaţilor români teologice, doctor în filosofie, ctitor şi profesor al Uni- (înfiinţat la Viena, la 31 octombrie 1918) a lansat o versităţii clujene, om politic. Genul de patriot incomod, Proclamaţie către toţi soldaţii români în care preciza închis atât sub regimul lui Ion Antonescu, dar şi de că popoarele monarhiei austro-ungare s-au organizat comunişti. Trecut în regat în toamna lui 1914, cu riscul pe baze naţionale. Ca urmare, soldaţii români din de a fi prins şi împuşcat de autorităţile maghiare, va Bucovina, Transilvania şi Ungaria au ales în adunarea ajunge să îndeplinească o serie de misiuni foarte im- de azi, din mijlocul lor, un Senat, cu sediul la Viena, portante în Moldova „revoluţionară” de dincolo de Prut, ca secţie militară a Comitetului Naţional Român din între altele înfiinţând ziarul Ardealul, în octombrie Bucovina. Datoria Consiliului Soldaţilor este de a or- 1917, prima foaie cu litere latine din întreg imperiul rus, ganiza pe toţi ofiţerii şi soldaţii români din aceste transformat la 24 ianuarie 1918 în cotidianul provincii: Bucovina, Transilvania şi Ungaria România nouă. În perioada interbelică, a dus o (http://www.orionmedia.ro/mdd/index.php?option=com susţinută activitate didactică la Cluj, este membru _content&task=view&id=1068). corespondent al Academiei Române, ctitor al 15. Februarie. Universităţii din Cluj. Hărţuit de autorităţile comuniste 16. Vezi Vestitorul, Irkutsk, 1919–1920. de după 1945, arestat şi închis pentru atitudinea sa

- 42 - ISTORIE, CULTURĂ

Pamfil Şeicaru intră în „Arenă” ------Emil Niculescu

Memoria frontului comandat compania de mitraliere în luptele de la cota Pamfil Şeicaru, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, 771 Cireşoaia, la 27, 28 şi 19 august 1917, când a tre- gazetar, directorul ziarului „Curentul”, om politic (se- cut la o mitralieră cu care a susţinut înaintarea infan- nator), exponent de frunte al exilului românesc, istoric, teriei noastre.1 De reţinut că brevetul era emis pe memorialist, scriitor, s-a născut la 18 aprilie 1894, numele sublocotenentului în rezervă Popescu Pamfil. în com. Tăbărăşti, jud. Buzău şi a decedat, la 20 Un dicţionar al presei şi publiciştilor, apărut la numai octombrie 1980, la Dachau, în Germania, după 36 de zece ani de la bătăliile de la porţile Moldovei îl definea ani de exil. A învăţat la Liceul „Hasdeu” din Buzău şi astfel: Profesionist. Născut în 1894 la Buzău. Licenţiat Liceul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad, a în drept. (...) E dotat cu mare talent de polemist. A fost urmat cursurile facultăţii de Drept de la Iaşi. La intrarea director al ziarelor „Bucovina”, din Cernăuţi şi „Ora” şi României în război, era deja absolvent al Şcolii mi- al revistei „Hiena. A scris la „Neamul Românesc” iar în litare de ofiţeri de rezervă de la Iaşi. În timpul cam- prezent este redactor la cotidianul „Cuvântul”. paniei de la 1916-1918, sublocotenent în Regimentul Colaborează la diferite reviste literare. Înfocat naţio- 17 Mehedinţi, va participa, în cadrul „Grupului Cerna”, nalist s-a distins în ultimul război al întregirei iar la luptele de la Orşova, Neajlov, Momîia, Cireşoaia, de pentru eroismul lui a fost decorat cu „Mihai Viteazul”, la Orşova până la Oituz. Regele Ferdinand I l-a „Steaua României” cu spade, „Croix de Guerre” etc. E decorat cu crucea de cavaler al Ordinului „Mihai membru al Sindicatului Ziariştilor.2 În 1935, era Viteazul”, pentru vitejia şi îndârjirea cu care a preşedintele Societăţii Ziariştilor Români.

http://www.ziaristionline.ro/2014/03/13/basarabia-bucovina-info-publica-o-fotografie-cu-marele-ziarist-pamfil-seicaru-decorat-pe-front-de- regele-ferdinand-si-maresalul-averescu/

- 43 - ISTORIE, CULTURĂ

Unul dintre monografi, George Stanca, adaugă: scoatere la suprafaţă a forţelor morale ale neamului este rănit la 29 august 1917 şi decorat, la 25 ianuarie românesc, forţe de mobilizare în conştiinţe, care erau 1918, cu Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, capabile să asigure trecerea teribilului examen pe care Clasa a III-a de către Regele Ferdinand I, în prezenţa îl reprezintă un război. Şi el rezuma totalitatea acestor Reginei Maria şi a generalului Alexandru Averescu, forţe printr-un cuvânt: tradiţia. „Popoarele trăiesc prin apoi şi cu „Croix de Guerre” („Crucea de Război”), trecutul lor: acesta e cuvântul de la care trebuie să conferită personal de generalul francez Berthelot.3 pornim. Tot ceea ce cugetăm, tot ceea ce simţim, „Înfocatul naţionalist” era „victima” unei complexe într-un cuvânt ceea ce suntem, nu e datorit decât unei educaţii de familie şi şcoală, după cum mărturiseşte lente acumulări de idei, trebuinţe şi sentimente pe care în „portretul” Poezie şi politică: Octavian Goga (1881- ni le-au făurit trecutul nostru, cei care ne-au precedat 1938): Acţiunea Ligii Culturale, întemeiată în 1892 cu de-a lungul veacurilor”. (...) prilejul Memorandumului, răscolise sufletul românesc. Bine gândit, dar exprimat, cu o vizibilă fereală de Copil, la şcoală în satul Beceni, am auzit pe unchiul exuberanţa verbală, cu atât mai surprinzătoare cu cât, meu, învăţător (Ion Constantinescu-Beceni, tatăl ge- în ambianţa epocii naţionalismului iorghist, exista un neralului Constantin Constantinescu Claps, comba- stil consacrat. Ideile erau desprinse din cărţile lui N. tant în campania 1916-1918, şi comandant pe Frontul Iorga, dar fără retorica ce a caracterizat scrisul aces- de Est în cel de al doilea n.m.),cântând cu şcolarii tuia.6 Cu unii din aceşti tineri lansatori de reviste avea Doina lui Raţiu.4 Despre copilăria buzoiană scria în cursuri comune, dileme tot astfel, căutări aceeaşi epistolele din senectute: Pentru mine, venit pe lume miză: respiram împreună atmosfera anilor 1914, 1915, în april 1894, centenarul Independenţei României are 1916. Cu mulţi dintre ei m-am regăsit în Dealul Spirei un mai emotiv conţinut decât pentru voi cei tineri. la Şcoala Militară. Această generaţie intelectualistă de Eram copil când mama îmi cânta o romanţă în care intelectuali fără emfază, idealistă fără exteriorizări revenea numele lui Valter Mărăcineanu. Războiul teatrale, chemată să plătească tributul cel mai nobil Independenţei nu s-a situat prea departe în trecut. către Patrie, este generaţia care a dat cel mai mult şi Când eram în clasa a II-a primară la Buzău, venind de a fost cea mai modestă. la şcoală auzeam cântecele lucrătorilor italieni care Al. Busuioceanu s-a înscris voluntar, punându-şi de ciopleau pietrele Palatului comunal.5 acord scrisul cu fapta. Evocarea fostului camarad de În anii de studii, se va ralia poziţiei lui Alexandru simţire şi gest are o explicaţie pe care cei din „gene- Busuioceanu (1896-1961), coleg de emigraţie, mai raţia tranşeelor şi-au asumat-o şi, mai târziu au reven- târziu, care, în revista Lumina Nouă, care îşi începe dicat-o: În cursul istoriei unei naţiuni, în succesiunea apariţia în noiembrie 1915 se încheie în iunie 1916 generaţiilor, unele au simţul istoriei în cel mai înalt (colaboratori: Dragoş Protopopescu, Raul Teodorescu, grad, altele sunt istorice. Generaţiile înzestrate cu Nichifor Crainic, Marcel N. Romanescu, Tudor Vianu, simţul istoriei sunt creatoare, ele înlesnesc suişurile în Andrei Branişte şi chiar Alexandru Macedonski). istorie, pe când generaţiile istorice, pierzând contac- Caracteristic pentru revistă era un articol-program tul cu substratul milenar al istoriei patriei lor, pregătesc scris de Al. Busuioceanu, Ne trebuie tradiţia, care marile înfrângeri. Generaţia care a făcut războiul defineşte admirabil poziţia ideologică a generaţiei care unităţii naţionale a avut simţul istoric. Era aşa de do- a realizat Dacia-Traiană. Articolul – să nu uităm data minată de imaginile trecutului că după bătălia de pe de noiembrie 1915 – este de fapt un examen de Argeş, în retragere, am întâlnit resturile Regimentului conştiinţă al unui tânăr student în faţa problemelor pe 8 Buzău care luptase în sectorul Călugăreni şi pier- care le punea războiul mondial. Este interesant cum duse două treimi din efectiv. Ofiţerii se simţeau umiliţi: începe: „Stăm de faţă azi cu revizuirea tuturor „N-am fost demni, am fost incapabili să ferim aşezămintelor şi tuturor valorilor etice, create, stator- Călugărenii de ruşinea unei înfrângeri”. Toţi aveau nicite prin munca neîntreruptă a unui şir de generaţii şi ochii plini de lacrimi. Ei porniseră la asalt ca şi cum în de veacuri.”... „Războiul de azi se ridică nu numai ca fruntea lor păşea umbra marelui voievod, năprasnicul o rezolvare a intereselor statelor ca sunt în luptă, ci, Mihai ţinând steagul în mână. Voluntarul Al. Busuio- mai presus de toate, ca un eveniment unic în care se ceanu aparţinea generaţiei cu simţul istoric. cântăreşte greutatea morală a popoarelor, în care ies Totul venea pe fondul unei mari dezamăgiri, non- la iveală adevăratele forţe ale raselor, în care se rele- combatul aliaţilor ruşi, frizând trădarea, care, sub vează, luminoase şi de neînlăturat, îndrumările noi diferite pretexte, refuzau să intre în luptă sau să prin care neamurile se vor cântări. Astfel se ridică ajungă unde confruntarea urma să aibă loc, de multe acest război la înălţimea celei mai mari experienţe ce ori indicate în paginile de analist şi martor „România în putem aştepta şi de care trebuie să ne folosim pentru Marele Război”: Abia putându-şi stăpâni revolta, cei a putea să ne croim un drum sigur în mersul doi generali (Prezan şi Berthelot, n.m.) l-au întrebat pe omenirii”.(...) Pentru Al, Busuioceanu, războiul era o Rasvoi 7 dacă nu cumva vrea să joace rolul lui Grouchi

- 44 - ISTORIE, CULTURĂ

la Waterloo. Generalul Rus a răspuns că nu se afla acolo „ca să asculte un curs de istorie”. Scena este menţionată de generalul Petain în lucrarea sa „Drama românească”.8 Sublocotenentul de rezervă, căpitanul de mai târziu, nu şi-a scris memoriile nu s-a dorit în postura de milles gloriosus; ele sunt însă disipate în multe din portretele (literare sau politice) ale foştilor camarazi sau perso- nalităţilor care au însemnat ceva în viaţa de atunci a ţării. Unul dintre aceştia a fost N. Iorga, „învăţătorul neamului” şi directorul revistei „Neamul românesc”, mutat la Iaşi, un patetic următor al politicii „instinctului naţional”. Savantului i-a dedicat o minimonografie dar şi alte schiţe veridice şi emoţionante între care şi N. Iorga în anii războiului, un adevărat catehism, o pildă de „pedagogie” patriotică: Când în noiembrie 1916, sub presiunea forţelor germane care atacau România simultan din nord şi din sud, nesprijiniţi de armata rusească, am fost nevoiţi să ne retragem în Moldova, N. Iorga a sprijinit necondiţionat guvernul Brătianu. În decembrie 1916, cu ocazia răspunsului la mesaj – cu toate atacurile îndreptăţite contra guvernului făcut responsabil de dezastrele militate – N. Iorga a ţinut una din cele mai inspirate cuvântări. Emoţia găsise expresia literară, elocvenţa care trebuia să exercite acea cotropire a sensibilităţii ascultătorilor. În faţa înfrângerilor, în faţa durerii care o încerca tot neamul românesc, asistând la rostogolirea de pe crestele Carpaţilor a regimentelor noastre, opunând o zadar- nică rezistenţă ofensivei impetuoase a armatelor coali- zate germano-austro-bulgaro-turce, N. Iorga a rostit un imn de credinţă în victoria finală. Am citit, cu camarazii mei de front, la Momâia, în sectorul Varniţa (pe înălţimile care domină valea tranşee, de ticăloşia intendenţei, ca şi când cei de pe Şuşiţei), numărul din Monitorul Oficial în care se pu- front erau nişte oropsiţi, nu la loc de cinste, spre ei blicase discursul lui Iorga. Încerc şi azi, scriind aceste trebuind să se îndrepte atenţiile guvernului. I-am citat evocări, emoţia de atunci şi mi-amintesc finalul în care cazul unui camarad care, după ce a părăsit spitalul, a evoca pe Petru Rareş îmbărbătând, după o înfrân- renunţat la concediul de convalescenţă şi s-a întors gere, pe ostaşi cu vorbele: „Vom fi ce am fost şi mai pe front. La nedumerirea noastră, ne-a răspuns: „Ca mult decât am fost”. Acolo, într-un cotlon al tranşeelor, să pot continua să-mi fac datoria, a trebuit să nu un camarad citea, cu glasul înecat de plâns, îndem- rămân la Iaşi. Este o altă lume pentru care războiul nu nul pe care ni-l trimetea N. Iorga de a nu ne lăsa există, sufleteşte nu-l trăiesc, o lume străină de ide- cotropiţi de îndoială, de a crede cu tărie în biruinţa alurile noastre. Dracul să aibă parte de ei”. Şi cu uşu- finală a dreptăţii naţiei noastre. După patruzeci de ani, rinţa tinereţii în identificarea răului într-o singură atunci când rătăcesc pribeag şi în fiecare zi caut în persoană, noi designam responsabil pe Ionel Brătianu. ziare semnele prevestitoare ale întoarcerii acasă, Când am terminat, Iorga era vizibil emoţionat, repet, ca o întremare a credinţei mele: „Vom fi ce am ascultând acest ecou al tranşeelor. Mi-a răspuns pe fost şi mai mult decât am fost”. un ton de blândă înţelegere şi mi-a arătat un teanc de În septembrie 1917, interpret al stării camarazilor scrisori primite de la ofiţerii de pe front. În toate erau mei, m-am dus la Iaşi, acasă la N. Iorga, care locuia aceleaşi răbufniri de revoltă. Scrisorile nu erau trimise pe strada Catargi. M-a primit cu multă simpatie şi m-a prin poştă, ca să evite cenzura, ci erau lăsate de ascultat fără să mă întrerupă. I-am expus starea su- ofiţerii în trecere prin Iaşi. Veneau, lăsau scrisorile şi fletească a celor din tranşee, care asistau îndureraţi plecau fără să spună nimic. Cu o răbdare impresio- la săparea unei prăpăstii între cei din spatele frontului. nantă pentru temperamentul lui, mi-a explicat ce nece- I-am înşiruit toate uitările de care aveau parte cei din sară este o cât mai mare sforţare de disciplină, ţinând

- 45 - ISTORIE, CULTURĂ

seama că în Rusia revoluţia deschide porţile anarhiei popularitatea generalului. Demobilizaţi amândoi, aflam de care Germania se va folosi. În tranşee, ostaşii timp să adâncim problemele care ni se puneau. Eu decid, prin mucenicia lor, destinele neamului. încercam să fac o apropiere între popularitatea lui Recunoştea scăderile guvernului Brătianu dar, - şi Averescu şi aceea a generalului Boulanger. Reciteam glasul lui a devenit vibrant ca şi când se îndrepta romanul lui Barrés, L’Appel au soldat, de fapt o cro- de-a lungul tranşeelor, spre a fi auzit – „Eu nu mă uit nică a boulangismului. Prin iunie am publicat în Arena cine ţine în mână steagul ţării, eu steagul ţării îl văd, eu câteva articole care se resimţeau de proaspăta lectură steagul ţării îl apăr”.9 a lui Barrés. Ion Mihalache pleca în aprecierea pe care O sumă din portretele camarazilor de front sunt o făcea, de la o realitate: imensa popularitate a ge- adevărate elegii, dacă nu fragmente de tragic cor neralului şi-l preocupa utilizarea ei pentru realizarea antic; la vremea când îi evocă, parte erau în exil, alţii partidului ţărănesc aşa cum îl concepea el.10 Nu a fost în puşcăriile din ţara pentru împlinirea căreia lup- să fie. Dar există o explicaţie ce dumireşte asupra im- taseră. Între ei, fruntaşul ţărănist Ion Mihalache (1882- perioasei trebuinţe de a proiecta acest program politic 1963), un învins, decedat în penitenciarul cu regim („patetica valahă”, cum formula Petre Pandrea): Se monocelular de la Râmnicu Sărat, care, în 1917, îl în- explică de ce intelectualii români priveau cu atâta iu- locuise pe poziţie; Ne-am cunoscut pe front, în bire şi încredere în clasa ţărănească: aveau senti- Vrancea, spre izvoarele Putnei, în faţa muntelui mentul misiunii lor şi înţelegerea epocii. Ascultaseră Macradeu. În zorii unei dimineţi de iunie, când încă bătăile inimii naţiei şi au înţeles-o. Mărşăluiseră sute noaptea se îngâna cu ziua, urma să ne schimbe o uni- de kilometri în acea sfâşietoare retragere, rămăseseră tate din Regimentul 30 Muscel. Sectorul se liniştise în urma lor sate tăcute, la porţile curţilor stând ca stane după două săptămâni de atacuri disperate ale ger- de piatră femei care îşi sprijineau bărbiile în mâini, în manilor, care voiau să ocupe gara Putna a unei linii de ochi având tristeţi cu adâncimi milenare. Această lume decauville, unde îşi lăsaseră în retragerea lor precipi- umilă, necăjită, realiza în conştiinţa ei sfâşietoarea tată depozitele de alimente. De câteva ori, pe tragedie a patriei şi în muta ei atitudine, avea o ma- înălţimea Faţa Schitului, s-au dat lupte la baionetă. jestate a durerii. Lângă intelectualii care făcuseră în Nopţi nedormite, tensiune nervoasă, frânţi de imensa lor majoritate războiul ca ofiţeri de rezervă, oboseală şi neavând altă dorinţă decât să dormim, păşiseră tăcuţi, adânciţi în imensa lor durere, soldaţii, aşteptam să fim schimbaţi cu o firească nerăbdare. toţi ţărani în uniformă. În acel calvar al retragerii, în lu- Comandam o companie de mitraliere şi trebuia să în- nile de existenţă monotonă şi tristă a tranşeelor, s-a tovărăşesc pe cel care îmi lua locul, spre a-i da toate realizat cea mai intimă legătură, am putea spune o indicaţiile pentru poziţia fiecărei piese, privind toate ob- contopire sufletească a intelectualilor cu masa servaţiile adunate în cursul atâtor atacuri date de ţărănească, Numai cunoscând acest proces de inte- inamic. Se prezentă „căpitanul Ion Mihalache”. În grare a intelectualilor în masa ţărănească vom primul moment, preocupat să dau cât mai repede în înţelege ambianţa spirituală în care s-a zămislit par- primire sectorul companiei mitraliere, nu am făcut tidul ţărănesc. O emoţionantă mărturie de credinţă ce legătura între ofiţerul că mă înlocuia şi învăţătorul de s-a înfiripat în nopţile de veghe pe linia tăcută şi la Topoloveni. Cum sectorul unei companii de mi- sumbră a tranşeelor.11 traliere corespundea sectorului unui batalion, spaţiul Evocând, în pagini scrise în pribegie, Academia cu suişuri şi coborâşuri, pe care trebuiam să-l stră- Bârlădeană, Pamfil Şeicaru reiterează cursa epuizan- batem, era destul de lung. Şi în timp ce se făcea tă a acelei toamnei 1916, aceea a pătimirii noastre: schimbul de fiecare secţie – erau patru secţii – am stat Am început retragerea la sfârşitul lui octombrie 1916 şi de vorbă, cum era firesc, despre prietenii comuni, D.V. am ajuns la Bârlad la începutul lunii decembrie. Lung Ţoni şi Apostol Culea. Mai târziu nu mi-a alterat prima şi necăjit drum (...) să străbaţi ţara pe jos, proptindu- impresie: o frazare precisă a ideilor, a impresiilor, o fe- te de fiecare colină, acoperind cu pieptul fiecare palmă reală de tot ce ar fi putut să dea frazei o notă retorică. de pământ cu acea voinică îndărătnicie a celor ce Conţinut măsurat, reticent, stăpânindu-şi expansiunile, refuză să accepte ideea înfrângerii, făceam necontenit un amestec de timiditate şi neîncredere, cumpănind mătănii, ritual patetic al unei eroice rugăciuni închinate îndelung fiecare cuvânt, înainte de a-l rosti; aveai, Patriei. Eram convinşi că părăsirea po-ziţiilor pe care când îl cunoşteai mai bine, impresia că Ion Mihalache le ocupau succesiv germanii intră într-un plan mai vast îşi supraveghează tot timpul temperamentul. de al cărui rost un simplu comandant de companie Ne-am revăzut la Iaşi, în 1918. În atmosfera con- nu-şi putea da seama. fuză de la Iaşi (revoluţia bolşevică, armistiţiul, care Această „scenarită”, îşi va pierde treptat verosimili- prefaţa pacea de la Bucureşti, o pace dureroasă), cău- tatea şi va „câştiga” în tragism: Ne trudeam să stăm tam să aflăm o orientare. Începuse să se formeze pe poziţie până se însera, când puteam începe mitul Averescu. Ion Mihalache era impresionat de retragerea, orbecăind în noapte, lipsiţi de hărţi,

- 46 - ISTORIE, CULTURĂ

căutând să culegem informaţii de la ţărani. (...) Trupa rănite de prăbuşirea acelui ideal care îi susţinuse pe poposea la marginea satului până luam toate infor- bravi în faţa morţii. maţiile. În bezna nopţii se vedeau, ca un şir de licurici, Între cei cari sunt pe front şi cei care sunt departe ţigările aprinse ale soldaţilor, când luminiţele dispăreau de linia de luptă, fiecare zi a războiului sapă tot mai se auzea un horcăit uriaş, ca respiraţia obosită a unei adânc o prăpastie. Nu exista cuvânt care să exprime fiare. Soldaţii şi ofiţerii răzbiţi de somn adormeau mai mare dispreţ decât acela de „abusqué” (îm- imediat culcaţi în noroiul drumului. Non-combatul pământenirea cuvântului francez „ebusqué”) adică în- ruşilor, mai ales după cedarea Bucureştilor, im- vârtit la partea sedentară. Între mizeria tranşeelor şi plantează trupei idea unei trădări din partea aliaţilor. confortul din spatele frontului contrastul era prea mare La capătul acestui lung coşmar, la Bârlad, bilanţul era ca să nu se alimenteze o surdă pornire de revoltă. Era următorul: Aparţineam unui detaşament de trei bata- firesc ca această revoltă să-şi caute o formă de exte- lioane din divizia de la Cerna, detaşament trecut la Jiu riorizare, iar mijlocul cel mai potrivit era crearea unui în preziua bătăliei de la 10 octombrie. Din batalionul ziar. Dar nu era suficient să se asocieze câţiva cama- nostru, care avusese un efectiv de o mie de oameni, razi însufleţiţi de aceleaşi sentimente şi cu oarecari în- rămăseseră doar două sute, restul îl semănasem în suşiri în transpunerea acestor sentimente şi idei pe urma noastră, morţi şi răniţi, şi resturile acestea le co- hârtie, nici găsirea mijloacelor materiale – mai era mandam eu. Eram la Bârlad ca să iau ordine de la nevoie şi de aprobarea cenzurii. În acel climat îmbibat Cartierul General, neaparţinând nici unei divizii.12 de revoltă era firesc să se respingă orice cerere de apariţie a unui ziar nou, mai ales când cei care înain- Deblocaţi, ambuscaţi, dezorientaţi tau cererea veneau de pe front.13 După încheierea păcii de la Bucureşti şi demobi- Până şi vestimentaţia rămăsese, în criza de atunci lizarea armatei, tonusul foştilor combatanţi era de con- tot aceea cazonă, care nici aceasta nu era cu totul uni- testare şi dezorientare, cum rememorează Şeicaru: formizată; Onisifor Ghibu depunea mărturie că penuria Atmosfera de la Iaşi era de descurajare. La hotelul de furnituri militare (care, în 1918, suplineau, de multe „Traian” din piaţa Unirii permanent se găsea o ori, ţinuta civilă) era încă prezentă, în 1919, în cam- ceainărie pentru ofiţeri. La mese ne strângeam ofiţerii pania contra lui Bela Kuhn: La data aceea, armata demobilizaţi, ofiţerii în concediu sau cei în trecere prin română, care se pregătea să ia ofensiva contra Iaşi, comentând evenimentele, consumând timpul în ungurilor – deşi soldaţii purtau uniforme foarte diferite: controverse nesfârşite; resentimentele acumulate în româneşti, ungureşti şi ruseşti, aşa cum ieşiseră din lunile monotone şi pline de mizerie din tranşee alter- revoluţie – era sufleteşte complet unificată, şi ar fi nau cu evocări înduioşate ale acestei existenţe, de trebuit să fie nebun acel general care în acele clipe ar multe ori răbufnind în accente de revoltă. Era aşa de fi socotit că îl dintâi lucru este să unifice uniformele opac viitorul, iar inimile acestor ofiţeri fuseseră adânc soldaţilor.14

http://www.danbadea.net/tag/pamfil-seicaru-despre-maresalul-antonescu/

- 47 - ISTORIE, CULTURĂ

Învârtiţii/abuscaţii îi prilejuiesc Elenei Negrescu, violentă încât am crezut, într-adevăr, ce spunea: că soţia contraamiralului Nicolae Negrescu (fostul co- trebuie o revizuire totală, să răsturnăm moaştele mandant al Flotilei de Dunăre, destituit prin manevre vechi, să cerem socoteală vinovaţilor şi alte aseme- deloc onorabile, în decembrie 1916, în care şi aceea nea îndemnuri subversive, ştiam că în faţa vrăjmaşu- de a fi refuzat să evacueze vasele la Odesa), aflată în lui fusese cu simplitate brav. Cuvântul avea, deci, teritoriul de sub ocupaţia germană, oraşul natal, greutate morală. Era un om care se dedicase războiu- Buzău, un fel de „apel către lichele” avant la lettre; în lui fiindcă avusese candoarea să creadă în forţa lui jurnalul său, la 28 septembrie 1918, vituperează: etică. Şi cum gesticula furiş şi privea vrăjmaş la auto- Într-un viitor război, generaţia tânără de pe timpul mobilele cu roţi elastice şi cu cuconiţe pudrate, acela, când îşi va da seama de cum se răstoarnă vedeam în el vie şi înfricoşată ameninţarea răzvrăti- valorile în ţara noastră, cum au fost răsplătiţi cei bravi, rilor viitoare.16 cei care şi-au făcut cu prisosinţă datoria cu riscul vieţii Presa din refugiu lor, vor căuta să tragă o experienţă, procedând în con- Un capitol al „Almanahului dicţionar al presei din secinţă, iar ţara va suferi şi mai rău. România”(1926) este destinat celei apărute în timpul La părţile sedentare să alergaţi dragi copii, uşieri şi războiului, în care G. Caliga aducea un laudatio lup- şoferi la miniştri să vă adăpostiţi dragii mei acolo să vă tătorilor care aveau ca semn de armă pana: Cât de asiguraţi piele şi gloria, şi onorurile şi decoraţiile şi avan- mare, covârşitor de important a fost rolul jucat de sările vertiginoase. Aşa merită ţara noastră condusă de această presă pribeagă şi adhoc creată, se poate oameni lipsiţi de orice scrupule şi fără conştiinţă!15 deduce din curajul infiltrat în sufletele deznădăjduite Efectul de bumerang al acelei prăpastii dintre clase, ale soldaţilor respinşi şi înghesuiţi în Moldova, de dintre front şi spatele frontului, va veni mai târziu, flacăra mântuitoare a credinţei vie, reaprinsă de ei. când, după diligenţe diplomatice între N. Titulescu şi Rezultatele extraordinare ce le-a avut refacerea ministrul de externe al U.R.S.S., Litvinov, sovieticii s- mecanismului nostru militar aproape desfiinţat în au decis să ne retrocedeze o parte din tezaurul timpul retragerei, rezultate care au înmărmurit de naţional evacuat la Moscova, cum va consemna di- admiraţie o lume întreagă se datorează în bună parte rectorul ziarului „Curentul”: S-a evacuat în decembrie muncei de oţelire desfăşurată de ziariştii pribegi. 1916 la Moscova, pe lângă tezaurul Băncii Naţionale, În ziua în care se va scrie istoria presei româneşti, tezaurul istoric, obiectele de artă şi unele lăzi în care capitolul cel mai emoţionant şi mai înălţător al ei, îl va potentaţii zilei îşi puneau la adăpost ce aveau mai de alcătui, fără doară, epoca scurtă şi tragică a acestui preţ. De la sine înţeles că bolşevicii nu au continuat intermezo din marea noastră epopee, a anilor de foc să menţină aceste lăzi fără să le verifice conţinutul şi 1916-1918.17 Autorul însuşi, prezent în breaslă de la după verificare să repună peceţile. Cu o fioroasă ironie 1900, în 1917, refugiat la Roman a scos ziarul trisăp- au ales aceste lăzi în care, la deschiderea făcută cu tămânal „Vestea Nouă” cu colaborarea d-lui I. solemnitate de Ministerul nostru de Externe s-au Agârbiceanu, iar în 1918-1922 în Bucureşti, cotidi- descoperit rochii, camioane, ciorapi de mătase, pălării, anele „Vestea” şi La Victoire”.18 corsete, pantofi, toate nimicurile unor mode trecute. Între acestea, cel mai difuzat şi finanţat a fost ziarul După douăzeci de ani ce valoare mai pot avea „România”, girat/patronat de Marele Cartier General obiectele de îmbrăcăminte, oricât de bine ar fi fost al Armatei, apărut la Iaşi, în tipografia rechiziţionată a conservate? N.Titulescu şi colaboratorii lui au rămas revistei „Versuri şi proză” pe care o scotea Alfred încremeniţi: era confesiunea unei clase în momentul Hefter, al cărui pseudonim literar era Hidalgo. cel mai dramatic al războiului. Îmi amintesc de Percepţia lui Şeicaru asupra acestui periodic, editat strigătele de revoltă ale lui Titulescu, pus într-o peni- cu cele mai nobile intenţii, era nu tocmai pozitivă: bilă situaţie faţă de opinia publică a ţării, care aştepta Ziarul România avea o redacţie de literaţi care nu cu o îndreptăţită nerăbdare primul transport al tezau- făcuseră gazetărie şi ziarul s-a resimţit. (...) Cum nici- rului. În lipsa a altceva mai bun, N. Titulescu a anunţat unul dintre redactorii României nu fusese pe front, ca un bun câştigat: întoarcerea etalonului metric. Dacă povestirile lor, scrise cu cele mai bune intenţii, făceau aş avea la dispoziţie presa timpului, aş putea da toată hazul frontiştilor. Toţi redactorii României aveau ima- culoarea acelui moment, trist şi comic în acelaşi timp. ginea războiului din „Povestirile unei coroane de oţel” Iată un portret făcut de Cezar Petrecu, el însuşi fost („Povestea unei coroane de oţel!, n.m.). Gh. Coşbuc ofiţer, în 1918, celui care debutase în jurnalism pre- scrisese povestea însărcinat de Casa Şcoalelor: o ver- coce, în „Freamătul” (1911, Tecuci): Atunci (...) l-am siune imaginară a războiului din 1877 care, în nici un cunoscut întâi pe Pamfil Şeicaru. Era revoltat de ceva caz, nu putea servi de model pentru războiul din 1917. (când nu e revoltat de ceva?). Vorbea încruntându- Intenţia a fost bună, dar (în) lipsa de orice contact cu se duşmănos; pe obrazul încă pârlit de ploi şi de fumul frontul a redactorilor României, scrisul lor era con- şanţurilor, se zugrăvea încleştată o indignare atât de venţional, de o retorică banală care nu putea provoca

- 48 - ISTORIE, CULTURĂ

decât cel mult indiferenţa. (...) În martie 1918, după indigestă şi lipsită de orice seriozitate. Ne soseau guvernarea de o lună a generalului Al. Averescu, a gazete dinapoia frontului cu descrieri nesărate de urmat Guvernul Marghiloman, România şi-a încetat eroisme conforme imaginaţiei sedentarilor, care erau apariţia; cenzura avea consemnul în sens invers, să arse cu furie şi acompaniate de cântece obscene suprime tot ce ar fi însemnat un atac contra Puterilor dinadins.21 Centrale. Dar nu exista o atitudine de renegare a Între cei la care caută o protecţie şi îndrumare, un războiului pentru dezrobirea Ardealului.19 lobby pentru demararea unui ziar de altă natură a fost Mărturisind împrejurările în care l-a cunoscut pe şi C. Argetoianu, ministrul de externe, cunoscut al Cezar Petrescu, pe care l-a cooptat în redacţie, unuia din grup: Refugiat de la Craiova, Argetoianu adaugă asupra navei amiral a gazetăriei, „România”, locuia într-o cameră mobilată la profesorul Prassa, pe pe care valurile războiului o destinase malurilor strada Păcurari. Eram toţi îmbrăcaţi în uniforme, Bahluiului: Ne-am cunoscut la Iaşi în iunie 1918. Eram neavând mijloace să ne cumpărăm haine civile. Ne-a câţiva prieteni care, grupaţi la ziarul Arena, izbutisem privit cu multă simpatie şi s-a scuzat că nu ne poate in- să cucerim atenţia opiniei publice în scurt timp. Ziarul vita să şedem, deoarece în cuprinsul camerei erau Arena a apărut la începutul lui aprilie 1918, în numai două scaune. Un salon spaţios fusese im- tipografia „Versuri şi Proză”, proprietatea lui Alfred provizat în cameră de dormit care părea, în acelaşi Hefter. Apariţia acestui ziar prilejuia o primă mani- timp, o cameră de debarras. Geamantane suprapuse, festare a spiritului care se formase în tranşeie. Un cufere, reduceau spaţiul în care se putea mişca un spirit de frondă, ostil acelui patriotism convenţional, om. Ne-a ascultat cu atenţie şi a zâmbit prietenos. fad, străin de realităţile crâncene ale războiului şi care „deci vreţi să faceţi un ziar-tranşeie, din care să zvâr- căutase să-l întreţină ziarul Marelui Cartier General, liţi articole-granate. Personal găsesc necesar ca cei România. Directorul ziarului era Mihail Sadoveanu, iar care au dus greul războiului să-şi spună cuvântul. Vă redacţia era alcătuită din majoritatea scriitorilor refu- promit să intervin dar mă îndoiesc că izbutesc giaţi în Moldova. Ziarul România era destinat propa- deoarece mă voi izbi de rezistenţa Marelui Cartier gandei pe front, ca să întreţină moralul combatanţilor; General care de fapt decide. Autoritatea guvernului stupid ca orice foaie de propagandă, revolta prin ab- este inexistentă, suntem un simplu provizorat.”22 senţa oricărei legături cu cei sortiţi să înfrunte moarte În cele din urmă, după dispariţia periodicului în fiecare clipă. Fraza patriotică suna fals, stilul de o „România”, au izbutit şi portretul-robot făcut noii apariţii banalitate de comunicat oficial; lipsa de idei în arti- este elocvent pentru aspiraţiile redacţiei şi colabora- colele din România a determinat nu numai o totală in- torilor: Ziarul Arena aducea în coloanele lui replica diferenţă, dar chiar ostilitate faţă de acest ziar. Îmi îndârjită a frontului: alt orizont, alt spirit, alt vocabular, amintesc ce haz făceam de articolele menite să redeie alt stil. Numai cei care făcuseră campania din prima zi atmosfera frontului, semnate de N.N. Brediceanu, a războiului, care cunoscuseră toată tragedia retragerii Corneliu Moldovanu şi alţi scriitori; nu se putea ima- puteau să coboare în scrisul lor elocvenţa aspră, să gina ceva mai fals, mai străin de viaţa din tranşee ca mânuiască elocvent cuvintele, aşa cum mânuiseră pe aceste povestiri de pe front, toate începând aşa: „Măi front grenadele. Redacţia Arenei era formată din Al. A. fârtate, ce vitejie ai făcut tu azi?” Busuioceanu, Al. Hodoş, Demostene Botez, Adrian Este adevărat că niciunul dintre redactorii ziarului Brudariu, Ion Vinea, Alfred Hefter, C. Iarca şi alţii pe Marelui Cartier General nu venise pe front, nu stătuse care i-am uitat. Un ziar care aducea în coloanele lui cel puţin o noapte în tranşeie.20 spiritul cel nou, al tranşeelor era sortit succesului. Toboşerizarea în „literatura de război” a fost, pentru După o săptămână de la apariţie, Arena devenise Camil Petrescu, aproape o obsesie. În articolul „De- ziarul cel mai răspândit din Moldova; era o indicaţie a valorizarea războiului. Şarja de la Robăneşti”, revine schimbărilor ce se produceau în opinia publică.23 asupra clişeelor eroizante, folosind mărturia onestă şi Memoria îl va adăuga apoi grupului şi pe craioveanul uşor jenată a colonelului Filitti, la momentul istoric, N. Porsena.24 căpitan şi comandant al şarjei, care parează baroca şi Problema „răspunderilor” era fierbinte şi prezenţa nereala relatare a acesteia, executată, după ureche, ziaristului cu condei polemic îl face apropiat arenei de către publicişti improvizaţi şi istorici fără rigoare, politice: Eram redactor la „Arena” şi am fost chemat prin sobra depoziţie: Totul s-a petrecut astfel cu mult de generalul Averescu ca să-mi dicteze răspunsul pe mai simplu de cum arată apelul, fără fraze şi fără ges- care îl dădea criticilor lui Marghiloman. Revedeam pe turi. Era o mai veche meteahnă a ziaristicii, aminteşte fostul meu comandant de armată, în civil. Era puţin scriitorul, contemporană cu războiul început în urmă încurcat, oarecum timid, având stângăcia obişnuită cu douăzeci de ani: Dacă îmi amintesc bine de zilele militarului în haine civile. Cu vocea lui egală, calmă, când dormeam în tranşee, nimic nu ne irita, pe mine şi puţin cam prolix în argumentare, mi-a făcut o lungă pe camarazii de acolo, decât acest soi de literatură expunere asupra negocierilor, care au fost întrerupte

- 49 - ISTORIE, CULTURĂ

prin brusca intrare în scenă a lui Marghiloman. Nu a cauza campaniilor „de stânga” care le ducea a fost existat o concluzie, ci doar negocieri în curs, totuşi suspendat de M.C.General. În locul său a apărut chiar în cursul acestor negocieri el a izbutit să obţină „Lumea”. 27 „Stânga” de atunci nu era, în nici un caz, unele concesii importante. cotangentă cu bolşevismul. Ascultam respectuos o expunere pe care o cre- „Arena” reprezintă, din aceste testimonii, adevărata deam inutilă, atunci când toate declaraţiile oamenilor intrare a lui Şeicaru în „ring” (mărturisim, că din mo- politici erau acoperite de freamătul de viaţă nouă tive de fiinţare provincială, nu am avut acces la exprimat de imensa lui popularitate. Generalul colecţia ziarului); oricum, rolul acestuia a fost altul Averescu nu-şi dădea seama nici de proporţiile popu- decât cel de „colaborator”, la cât îl limitează, Dan larităţii, nici de însemnătatea cuvântului „Răspunderi” Stanca, fost girant al scurtissinei rubrici T.V. „Linguriţa pe care îl rostise. Omul încarna o forţă politică de a de cultură”, ce îl vedea un personaj notabil al jurnalis- cărei natură era străin, o forţă care îl depăşea, el fiind ticii, abia din 1919, când editează, împreună cu Cezar doar o trecătoare expresie. Petrescu, ziarul „Hiena”. Ziarul de frondă al tranşeelor nu era totuşi o Finalul anului 1918 îi aminteşte lui Pamfil Şeicaru, gazetă-şiş, pur polemică, cum reiese într-un portrel al în paginile unui ziar din exil („Chemarea, 1950), de lui Afred Hefter (1892-1957, sfârşit, şi el în exil): În modestul omagiu adus de casa regală luptătorilor: La momentul când Take Ionescu - pe care nu-l menajam 9 noiembrie 1918, a avut loc prima masă a cavalerilor în Arena – se pregătea să plece în Elveţia, Alfred Ordinului Mihai Viteazul. Într-o sală a liceului militar, la Hefter s-a dus să-i ceară un interviu, adică să-i nişte mese de popotă, erau numai vreo 60 de ofiţeri. înlesnească o critică a tratatului de la Bucureşti. În Se inaugura o tradiţie. Regele Ferdinand, emoţionat, 1918, Alfred Hefter era filo-german (făcuse războiul cu timid, punea ofiţerilor întrebări, interesându-se de gradul de caporal într-un regiment de artilerie), parti- luptele la care luaseră parte. Regina Maria, strălucind zan al faimoasei Mittel-Europa, deci oferea un prilej de bucuria interioară, părea că gândurile îi plutesc să-şi expună ideile, adversarului său. Era în această peste realităţile imediate, împărtăşindu-se din triumful atitudine elegantă, cavalerească, o superioară cauzei pe care o susţinuse cu atâta hotărâre. înţelegere a misiuni presei.25 În cele vreo patru luni de Niciodată nu am mai regăsit atmosfera cama- existenţă, reuşise să se impună, cum reiese din nota raderească, acea comunicativitate sufletească pe care jurnalieră, datată 4 iunie 1918, a „buzoiencei” Elena am simţit-o la acea masă săracă, la care stăruia ceva Negrescu: Am citit şi eu ziarul „Arena”, ce mi-ai trimis din viaţa de aprigă strâmtoare a frontului.28 prin Cristescu, că şi la minister şi la Statul Major se Prin acei ani, ’50, Petre Pandrea, sub nota lucrează la modalitatea reparaţiilor.26 „Comemorări şi constatări sinistre”, trecea pe răboj G. Caliga crede că radicalismul ziarului a fost cel soarta unuia din cavalerii de atunci ai Ordinului „Mihai care a reactivat cenzura militară, încă în funcţie: Din Viteazul”: Generalul adjutant al Casei Regale, Emil - 50 - ISTORIE, CULTURĂ

Pălăngeanu, a murit la Canalul Dunăre – Marea „antecedentele” ale noului proprietar. Se induce ca- Neagră, zdrobit în bătaie de către un temnicer. Căra pacitatea de „traseism” a lui Sadoveanu, încă din tim- pământ cu roaba. I s-a părut că a încărcat o cantitate pul campaniei 1916-1918. Adresează „O scrisoare prea mică. L-a luat la bătaie. L-a pisat cu bocancii pe deschisă lui Mihail Sadoveanu”, în 1954, publicată în piept. L-a aruncat în prăpastie. Târziu, l-au ridicat în ziarul diasporei „Carpaţii”. comă. A murit peste 3-4 ceasuri. Retragerea în Moldova,- îşi începe filipica Şeicaru - Emil Pălăngeanu ne-a fost comandant-educator cu tot cortegiul de suferinţe a fost completată de tifo- acum 40 de ani, în anii 1915-1916. Sosise din sul exantematic, darul inevitabil al oricărei ocupaţii Scandinavia şi Marea Britanie, tânăr ofiţer trimis ruseşti. Îşi făcea drum descurajarea. Se aflase că pentru pedagogie sportivă, gimnastică suedeză şi Rusia negocia o pace separată cu Germania, iar preţul limbi străine, spre a fi utilizat la liceul model de cadeţi acestei păci era Moldova, care urma să fie anexată de de la Mânăstirea Dealului.29 Rusia. Generalul Prezan, şeful Marelui Cartier Absent din ring: Mihail Sadoveanu General, a decis scoaterea unui ziar România, a cărui Expatriatul Şeicaru va avea surpriza efectului de menire era să învioreze sufletele şi să redea încre- domino/dominion, pe care îl imprimă „eliberatorii” so- derea în victoria finală. Redacţia României a fost vietici, deşi „căderea” noastră fusese perfectată în alcătuită numai din scriitori: George Ranetti, P. secret încă din timpul ultimului ţar, Nicolae la II-lea. Locusteanu, N.N. Brediceanu, Corneliu Moldovanu, Trecerea lui Sadoveanu, cu arme şi bagaje literare din Ion Minulescu, G., Rotică şi, evident, cel care îi între- umbra Ceahlăului în cea a Kremlinului nu numai că îl cea pe toţi: Mihail Sadoveanu. D(umnea)ta, ger- mâhneşte dar îl şi scârbeşte, între altele, prin faptul manofilul sterist de la Viaţa Românească, ai devenit că, prin ocupanţi, marele romancier, îi uzurpă, cât se meşterul de poveşti de război, evident antigermane. poate de prozaic, proprietatea – ferma de la (...) În acea iarnă cumplită 1916-1918, ce ecou a avut Ciorogârla, construită pe lotul (25 ha) distribuit cava- opera d(umi)tale? Prin satele Moldovei tifosul exan- lerilor Ordinului „Mihai Viteazul”. Se deschide astfel tematic lăsase atâtea case pustii, că rămâneau numai o cutie a Pandorei, din care ies la iveală vechile câinii să-şi urle jalea; treceau pe străzile Iaşilor fur- goane în care soldaţii morţi stăteau grămadă, cu ochii zgâiţi, aşa cum îi înţepenise moartea. Erau transportaţi în goană la cimitire, căci moartea trimetea necontenit alţii pe lumea cealaltă. Şi câteodată morţii ca nişte sloiuri de gheaţă, lunecau şi cădeau pe pavajul străzilor cu un zgomot sec. Era un spectacol cotidian, care prin deasa lui repetare nu mai emoţiona pe nimeni, dar ne-am fi aşteptat ca un ecou al emoţiei încercate atunci, să-l găsim mai târziu într-o carte în care ai fi concentrat tot ce sensibilitatea d(umi)tale de scriitor, bănuiam noi, cititorii naivi, a înregistrat. Dar nu ai înregistrat nimic. În mijlocul acelei suferinţe, d(umnea)ta plimbai o indiferenţă totală de om ghiftuit, răsfăţat de atenţiile generalului Prezan. Pe front venea România, care ne aducea proza lipsită de inspiraţie a filogermanului devenit antigerman convins, proza d(umi)tale, tovarăşe Sadoveanu. Modul în care scriitorul fălticenean încerca să fie permanent de partea celui care „urcă pe cai”, deşi păreau definitiv parior pe alţi alergători politici, fără urmă de scrupul, e făcut, conform unei vechi tehnici de şevalet, „din cuţit”: La Iaşi, în ziarul România, C. Stere era atacat cu trivială violenţă, iar d(umnea)ta, to- varăşe Sadoveanu, ţi-ai continuat liniştit colaborarea, fără să schiţezi un gest, cât de sfios, pentru a sublinia desolidarizarea ce campania ce se ducea în Româ- nia, ziarul al cărui director erai. Cum putem să te credem convins antigerman? A doua zi după constituirea guvernului Marghilo- man, pe 3 martie, şi-a făcut apariţia la Iaşi, hulitul C.

- 51 - ISTORIE, CULTURĂ

Stere. Pe peronul gării, alături de G.Ibrăileanu, diverşii Nu era nicidecum un contestatar al artei marelui Botezi, de Calman Blumefeld, erai şi d(umnea)ta, to- prozator, ci un lucid observator al modului în care obe- varăşe Sadoveanu, director al României, ziar care dienţa morală îi micşorează talentul: În „Anii de uceni- zvârlise cotidian căldări cu lături asupra lui C. Stere. cie” este o evocare a Mioriţei de o covârşitoare emoţie. Zâmbeai fericit de revedere. Nu a fost un simplu gest Descrie o noapte la Vizantea, în iulie 1917. Am în de prezenţă. Pe ziua de 8 aprilie 1918, apare la Iaşi minte notele publicate în volum, în care redă o vizită ziarul lui C. Stere, „Momentul”. Îţi aminteşti, tovarăşe pe front, note de o supărătoare mediocritate literară; le Sadoveanu, că chiar în primul număr al ziarului ai pu- compar cu aceste pagini din Anii de ucenicie în care blicat o penibilă spovedanie. Căutai să ne convingi că evocă acele momente din iulie 1917 şi verific încă o ai suferit mult pentru nedreapta campanie dusă dată cum scriitorul se închide ca o floare atunci când împotriva lui C. Stere, adevărat profet al poporului scrie la comandă – în 1917 din comanda Marelui român. Toată văicăreala era penibilă, neconvingătoare Cartier General al armatei, după 1944 din comanda şi articolul, ca toate articolele pe care le-ai scris când marelui cartier al partidului comunist – pierzând toată te-ai aventurat să faci gazetărie, prost scris. Redacţia puterea lui de a emoţiona.31 ziarului România nu fusese avertizată de această se- Conform unei înţelepciuni orientale, pe care o paraţie de o respingătoare lipsă de ţinută. A încercat cunoştea destul de bine (ca fost, dar „ars între stâlp”/ să-ţi răspundă, dar ziarul România a fost imediat sus- recuzat maestru francmason de gradul 33) – „câinii pendat. Marele Cartier General nu mai avea nici o latră, caravana trece” – Sadoveanu a trecut cu putere. Cu instinctul sigur al momentului tactic, ai olimpiană seninătate peste aceste introduceri de beţe părăsit o poziţie care nu-ţi mai oferea nici un avantaj. prin gard de dincolo de „cortina de fier”. Va ridica, în C. Stere, omul care dominase „Sfatul Ţării”, care postumitate, mănuşa, fără a da senzaţia că există crease curentul irezistibil al unirii învingând opoziţia vreun „andrisant”, fiica Profira Sadoveanu, în nişte rusă a lui Krupenski şi a lui Tiganko, şeful grupului note, redactate în 1968 ce însoţeau volumul 23 de ucrainean. opere complete ale părintelui. Decupează din „cariera C. Stere era în acele luni de primăvară şi vara militară”, la care a fost martoră: Aşa în mulţimea de anului 1918, omul cel mai puternic şi cuvântul lui era personaje pe care le-a jucat M. Sadoveanu pe scena hotărâtor în toate problemele Basarabiei. Discret (aşa timpului, în stagiunea lungă dintre anii 1880- 1961, mă îţi este firea, vrei să ronţăi într-un ungher netulburat uit întotdeauna cu uimire la cel care a îmbrăcat o uni- de priviri indiscrete) ai obţinut, prin intervenţia lui C. formă albastră de postav cazon şi-a pus chipiu în cap Stere, o vagă şi nu mai puţin confortabilă misiune cul- şi sabie la şold, binoclu în bandulieră, ba şi-a lipit şi o turală în Basarabia, unde ai rămas până în 1920.30 mustaţă groasă, galbenă, deasupra buzelor

- 52 - ISTORIE, CULTURĂ

copilăreşti, ca să arate ceva mai fioros, mai straniu, Fântâna, Pajura, Mandache Sacagiul, Floarea urei, mai războinic. Cu această rechizită (sic!) (minus mus- Bătălia de la răzoare apar pe rând în paginile la fel de taţa, bineînţeles) m-am jucat adeseori, în cursul anilor pământii ca pâinea noastră zilnică din vremea ceea, 1913-1917, trăgând-o afară din dulapul cel mare în ca apoi să fie publicate sub titlul „File însângerate” care odihnea din vremea permisiilor şi concediilor; (1917), volum scos în condiţii mai mult decât modeste, chipiul mirosind a concentrare îmi cădea până la gru- aşa cum erau toate în acele vremuri de lipsuri, maz: mantaua mătura pe jos, binoclul îmi bătea pi- cumpene şi spaime. Aici ar fi de adăugat că, de multe cioarele, iar sabia nu îndrăznea să se măsoare cu un ori, dacă nu în exclusivitate, Sadoveanu, ca reporter biet ţânc ca mine; stătea în teacă tăcută, enigmatică şi de front, îşi culege „materialul” nu de la actanţi, ci de – cine ştie? – stropită poate cu război şi sânge. Des- la superiorii lor, cândva într-un bivuac, în refacere; făşuram câteodată moletierele, albastre şi din acelaşi pentru proximitate, amintim că naraţiunea ,Un viteaz” material cu uniforma şi le lăsam pe jos ca nişte şerpi este recoltată de la locotenentul Eug. Ştefănescu din morţi, turtiţi şi încolăciţi; cât despre bolovanii bocan- Regimentul 9 infanterie (Râmnicul Sărat), iar cilor de uriaş îi lăsam în sertar, neîndrăznind să înfrunt „Manolache Sacagiul” este o interesantă povestire rânjetul gurii lor căscate. Nu are timp să-şi corecteze a d-lui sublocotenent Ţipoia Vasile din Regimentul 9 impresiile infantile dar perpetuează impresia de Infanterie. „travesti”, deşi apelează la bibliografie: Din piesa După ce devine bucureştean şi combatant „demo- patriotică jucată în acei ani de tatăl meu, nu cunosc crat” va rămâne cu nostalgia „răzeşului”, cu proprietate toate scenele. (...)„44 de zile în Bulgaria” (reg. 15 in- particulară, pe care o obţine de la noile autorităţi fanterie, marşuri, raniţa de 40 kg, ambulanţe fără printr-un fel de transfer: Stabilit în toamna anului 1936 medicamente, holera, totuşi, un „episod ciudat - în la Bucureşti, unde îşi va dărui tot mai mult timp şi care n-a curs sânge românesc”.(...) suflet îndatoririlor de luptător democrat, nu uită de Un tată deghizat în ofiţer, care de-a lungul anilor vechea-i pasiune. Astfel se face că în 1946 i de dă în 1913-1917 a plecat mereu în concentrări, campanii şi folosinţă proprietatea de la Ciorogîrla – în schimbul războaie. (...) aceleia din Copou, pe care o pusese la dispoziţia Trimis pe front, tata fusese rechemat îndată la Iaşi, Institutului de agronomie din Iaşi – ca să poată în la Cartierul general, unde avea grijă de ziarul orele-i de răgaz să se plimbe cu mâinile la spate prin România, la care era asiduu colaborator. Scria tot felul livada mare de caişi, printre nucii bătrâni, pe cărările de întâmplări despre soldaţi, sergenţi, plutonieri, lo- viei, printre straturile de zarzavat ori în pădurea de la cotenenţi şi căpitani care luptau pe Valea Jiului şi pre- coasta casei. tutindeni în Moldova, isprăvi de necrezut, în care Mutat aici vreme de un an, - din toamna anului 1946 vitejia, inteligenţa şi înţelepciunea se împleteau în chip şi până în aceea a anului următor, 1947 – ascultă cu totul uimitor. Sorcova, Un viteaz, Prietenul meu, vânturile toamnei şuierând pe cărările pustii ale

- 53 - ISTORIE, CULTURĂ

proprietăţii, priveşte ninsoarea curgând peste aşezarea puţin cam hodorogită şi cam colbăită –deşi foarte arătoasă – tuşind din pricina fumului ce-l scot sobele prost întocmite; rămâne în miezul iernii 1947 blocat acolo pentru un timp, rupt de orice comunicare din afară şi fiind nevoit să se ospăteze zile la şir doar cu carne de cal (...). Rodul acestei experienţe, pe care Profira Sadoveanu sugerează, destul de pregnant, disconfortul din reşedinţa lui Şeicaru, dar şi meniul, desprins parcă din memoriile combatanţilor napoleonieni de după Berezina, se exaltă virtuţile unei cărţi care, alături de „Mitrea Cocor” şi „Lumina vine de la răsărit”, istoria literaturii române ar prefera să nu o fi înregistrat-o: noi ne-am bucurat de apariţia roma- nului Păuna-Mică, carte ce stă drept mărturie a preocupărilor lui Sadoveanu din acel timp, precum şi a trecerii gospodarului „conu Mihai” pe meleagurile de la Ciorogîrla.32 Nu era prima cădere morală a celor rămaşi în R.P.R. pe care, din ignoranţă sau prietenie nu-i „de- nunţă” decât parţial şi comprehensiv, ca victime; memoria recuperatoare a altor acerbi avocaţi precum Petre Pandrea, descoperă antecedentele agravante ale lui Cezar Petrescu: Factura sa de crupier şi carto- for l-au pus în situaţii morale intenabile. Ca ofiţer de administraţie, mobilizat în 1917-1918, a delapidat 80000 de lei, l-au găbjit, l-au arestat, a încercat să se sinucidă la Cernăuţi, l-au iertat, s-a clasat afacerea. A apărut ca ziarist la Cluj, la o gazetă liberală. Pe lângă gazeta cu tipografie, a scos şi primele numere cu revista Gândirea. A venit la Bucureşti. A cedat revista S-ar mai putea adăuga, tot ca semne ale re- lui Nichifor Crainic, contra unei sume substanţiale. cunoştinţei, monumentul/bustul de la Beceni dedicat S-a închiriat – condei liber – la tot soiul de gazete. A unchiului său Ion Constantinescu-Beceni (dăltuit de delapidat o sumă substanţială. L-au trimis în judecată. Oscar Han), complexul de la Ciorogârla: dispensarul, L-a scăpat procurorul Aurel Ispir şi injoncţiunile mele primăria, şcoala şi cantina aferentă, baia comunală pe lângă judecători, fără să ştie, din afecţiunea precum şi biblioteca Liceului „Gheorghe Roşca primelor amintiri.33 Codreanu” din Bârlad, şi troiţa eroilor români din Semne pentru perpetuarea memoriei Crimeea, ridicată de ziarul „Curentul” la Stary Krim, Pamfil Şeicaru, recunoscător Proniei şi conştient că care a fost „desfiinţată” de sovietici. a fost unul dintre norocoşii absolvenţi în viaţă ai cam- După 12 decembrie 1966 când, conform docu- paniei 1916-1918, şi-a dat obolul pentru cinstirea/ mentelor din arhivele CNSAS, se promulgase la omagierea eroilor căzuţi pentru patrie. Monograful şi Bucureşti „Decretul pentru graţierea de pedeapsă al editorul său Victor Frunză („de pământ” din Râmnicu lui Pamfil Şeicaru”, la începutul lui 1967, an aniversa- Sărat) va consemna reperele memoriale lăsate de lup- tiv, o jumătate de veac de la bătăliile de la porţile tătorul din Regimentul 17 infanterie Mehedinţi: mână- Moldovei, extrema literară stângă, bine conturată la stirea „Sfânta Ana”, ridicată pe Dealul Moşului, „Luceafărul”, sub conducerea lui Eugen Barbu, pani- deasupra Orşovei; aproape de Mărăşeşti, la o încru- cată, colporta polemic fel de fel de scenarii: va fi primit cişare de drumuri se află statuia unui ostaş român, în ţară ca un erou al Primului Război Mondial: Pamfil care nemaiavând gloanţe, se bate cu disperare, Şeicaru va sosi la serbările comemorative ale luptelor folosind puşca drept ciomag. Statuia este ridicată pe de la Mărăşeşti, în luna august. În mantia albă a cheltuiala lui Pamfil Şeicaru; monumentul Mamei în- cavalerilor „Mihai Viteazul”, ţiganul şantajist se va durerate din Cimitirul Militar Românesc de la Soultz- lăuda că el a ridicat monumentul infanteriei, gratis, cu matt/Alsacia, unde odihnesc prizonieri români de N. Malaxa Auschnit şi sculptorul O. Han.35 Naţional- război, donaţie a aceluiaşi, ultimele două creaţii ale comunismul ceauşist nu avea, în esenţă, mai nimic cu sculptorului Oscar Han.34 naţionalismul interbelic.

- 54 - ISTORIE, CULTURĂ

Alexandru Busuioceanu, tânărul ofiţer în uniformă 10. Idem, p. 282-283. de vânători de munte, atras în redacţia „Arenei” este 11. Idem, p. 287-288. reîntâlnit aproape 30 de ani mai târziu, când era numit 12. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil . Figuri din lumea – conform unei convenţii culturale încheiate cu Spania literară, vol. 1. Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p.527- – profesor la Universitatea din Madrid şi consilier 528; 530. cultural pe lângă ambasada noastră. În 1945, venind 13. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Portrete politice, la Madrid - scrie Şeicaru - după prăbuşirea ţării, el vol.2, Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p. 112-113. s-a menţinut într-o rezervă amicală, raporturile 14. Irina Livezeanu, Cultură şi naţionalism în Româ- noastre fiind mai mult sporadice. Abia în vara anului nia Mare 1918-1930, Editura „Humanitas”, 1998, p. 1947, la Mallorca am reînnodat firul prieteniei. Atunci 80. mi-a citit un fragment dintr-un foarte interesant studiu 15. Elena Negrescu, Descrierea războiului de o refu- asupra convertirii mitului dacic în mit gotic. Începuse – giată. Notele unei românce care a suferit pentru ţara aşa cum a mărturisit în prefaţa studiului Mitul dacic în ei. Jurnal, Elena Negrescu (19161918), Editura, „De- istoria şi cultura Spaniei - prin care căuta în cronicarii tectiv”, 2006, p. 323. spanioli medievali tradiţia spaniolă despre împăratul 16. George Stanca, Op. cit., p.89. Traian şi despre cucerirea Daciei. (...) Îmi rămâne în 17. Caliga, Op. cit., p. 155. minte seara când Busuioceanu mi-a arătat comoara 18. Idem, p. 129. lui. Într-o pungă păstra monede romane cu capetele 19. Pamfil Şeicaru, Istoria presei, prefaţă de George împăraţilor geto-daci. Le-a risipit pe masă, mângâindu- Stanca, Piteşti, Editura „Paralela 45”2007, p. 278-279. le cu privirea. Mâinile uscate, cu degetele lungi, le rân- 20. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Figuri din lumea duia în ordine cronologică; apoi a luat una câte una şi literară, vol. 1, Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p. 395- mi le-a dat să le admir. Contempla efigia împăratului 396. de pe monedă cu orgoliul cu care ar fi privit efigia unui 21. Camil Petrescu, Însemnări de război, Editura Mili- strămoş.36 Era speranţe, pe atunci cu totul donqui- tară, 1980, p.148: 150. jotească a lui Petre Rareş, citat la vremuri de cumpănă, 22. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Portrete politice, de N. Iorga: „Vom fi ce am fost şi mai mult decât atât!” p. 112-113. Revanşa privea, la acea dată, Imperiul Roşu. 23. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Figuri din lumea Note: literară, vol. 1, Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p. 395- 1. Colonel Eugen Ichim, Ordinul militar de război 396. „Mihai Viteazul”, Editurile „Modelism & Jertfa”, 2000, 24. Pamfil Şeicaru, Istoria presei, prefaţă de George p. 76. Stanca, Piteşti, Editura „Paralela 45”2007, p. 281. 2. G. Caliga, Almanahul dicţionar al presei din 25. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Figuri din lumea România şi a celei româneşti de pretutindeni, cu o pre- literară, vol. 1, Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p. 392 faţă de Constantin Bacalbaşa, Imprimeria Fundaţiei 26. Elena Negrescu, Op. cit., p. 323. Culturale „Principele Carol”, 1925, p. 149. 27. G. Caliga, Op. cit., p. 155. 3. George Stanca, „Şantajul şi etajul”. Pamfil Şeicaru 28. Pamfil Şeicaru, Scrieri, vol. 3, Bucureşti, Editura între adevăr şi legendă, Editura „Adevărul”, 2012, p. „Victor Frunză”, 2003, p. 108.) 19. 29. Petre Pandrea, Turnul de ivoriu. Memorii, Editura 4. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Portrete politice, „Vremea XXI”, 2004, p. 253. vol.2, Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p. 223. 30. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Figuri din lumea 5. Pamfil Şeicaru, Scrisori din emigraţie, Editura „Eu- literară, vol. 1, Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p. 165- ropress”, p.79. 167. 6. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Figuri din lumea 31. Idem, p. 196. literară, vol. 1, Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p. 149 32. Mihail Sadoveanu, Opere, vol. 21, Editura 7. General rus, comandantul Diviziei 40 infanterie „Minerva”, 1970, p. 631-642. ruse, care chestionat de ce nu a atacat, la 16/19 oc- 33. Petre Pandrea, Turnul de ivoriu. Memorii, Editura tombrie 1916, pe Argeş, în direcţia localităţii Comana „Vremea XXI”, 2004, p. 201-202. a răspuns că nu a avut ordin –România în anii Primu- 34. Victor Frunză, Destinul unui condamnat la moarte lui Război Mondial, vol. 1, Editura Militară,1987, p.522. – Pamfil Şeicaru, Bucureşti, Editura „Victor Frunză”, 8. Pamfil Şeicaru, România în Marele Război, Edi- 2001, p.70. tura „Eminescu”, 1994, p. 283. Victor Petin, şef de stat 35. Florian Bichir, Pamfil Şeicaru. Un condei de major al Misiunii militare franceze, a publicat, la Paris, geniu, strivit între două date: 23 august 1944/ 23 în 1932, lucrarea „La drame roumaine 1916-1918”. august 1976, Editura Militară, 2015, p. 134. 9. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Portrete politice, 36. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil. Figuri din lumea vol.2, Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p.276. literară, vol. 1, Editura „Saeculum I.O.”, 2002, p. 145.

- 55 - ISTORIE, CULTURĂ

In memoriam SOULTZMATT Cornelia Petrescu Nu ştiu cine îmi băgase în cap că alsacienii, care care a rămas până astăzi o nu sunt nici nemţi, nici francezi, ar fi persoane nu prea carte dragă mie, şi mi-a ară- sociabile de aceea am fost destul de suspicioasă când tat locul României pe harta soţul meu l-a adus în casă pe Jean Lentz, alsacianul, Europei. Apoi a răspuns şi a bărbos cu care am devenit, până la urmă, buni pri- tot răspuns la cererile mele eteni. Ne-am apropiat cu adevărat de dânsul după despre România, despre război şi mai ales despre seara în care, în faţa şemineului cu flăcări dogoritoare, bunicul care a murit în luptele pentru Moldova sub co- ne-a povestit câteva amintiri din copilăria lui. manda generalului Eric Von Falkenhein. - Mama mea era din Osembach, un sat pierdut prin Întrebarea: viile din Vosges, unde mi-am petrecut vacanţele la - Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti? A ieşit spontan din gura bunica. Cu camarazii de joc am descoperit odată, soţului meu. într-o vâlcea din mijlocul pădurii, un loc misterios unde După ce a scormonit jarul de pe vatra şemineului, ne plăcea să ne jucăm de-a haiducii. Când închid Jean a răspuns scurt: ochii, parcă văd locul acela de parcă aş fi fost acolo - Oituz! ieri, un cimitir cu sute de cruci albe care purtau nume După o altă scurtă pauză în care şi-a dres glasul a stranii pe ele, pentru că nu erau nici franceze, nici continuat să-şi amintească din povestirile bunicii pe germane: Drăgan... Anghel...Ion...Dobre... vremea când el purta pantaloni scurţi. Oare auzisem bine? Nume româneşti pe crucile - Când nemţii i-au adus pe prizonierii români în dintr-un cimitir din Alsacia! Cum era oare posibil? lagărul de la Vai-de-Pâtre, adică Soultzmatt, Bunica Jean nu ne-a lăsat să aşteptăm prea mult şi a con- primise despre bunicul doar comunicarea lapidară de tinuat: dispărut şi aştepta neîncetat veşti. Cu gândul la dân- - Numele conspirativ de tâlhar pe care mi l-am luat sul bunica, vorbitoare de germană şi franceză, a ac- fără voia nimănui era Ion, André era Ilie...lui René care ceptat să fie interpret în lagăr. Astfel a putut comunica era căpetenia noastră şi astăzi se ocupă cu îngrijirea odată cu un prizonier român care vorbea bine cimitirului de la Soulzmatt, îi spuneam Dobre…Bunica franceza şi care i-a dat o imagine despre cumplitele mea fusese învăţătoare la Osembach, era văduvă de lupte din România şi a sfătuit-o cum s-ar putea obţine război şi a crescut singură trei copii, printre care şi veşti despre bunicul dispărut. Anii dinspre sfârşitul mama mea… Era de o bunătate cum numai bunicile războiului au fost năprasnici, populaţia era vlăguită din pot fi, nu mă certa nici când veneam din pădure cu ge- cauza lipsurilor, veştile cumplite nu conteneau, ar- nunchii juliţi. N-a ştiut că ajunsesem până la cimitirul matele erau epuizate, deruta nu înceta...Atunci a venit din pădure, care era destul de departe de sat, până şi gerul cumplit din ianuarie 1917. După ce a văzut pri- într-o seară când, probabil, printre strigătele noastre zonierii români scoşi la muncă în plină iarnă pe un frig de joacă i-au ajuns la ureche şi numele noastre con- năpraznic, bunica a fost atât de zguduită că nu s-a mai spirative. În seara aceeea m-a iscodit până i-am spus putut duce acolo. Erau, bieţii oameni, nişte schelete cine erau Ilie, Dobre şi Ion… I-am mărturisit că ne lup- care abia îşi târau ultimul suflu de viaţă, oblojiţi în tam cu boşii şi îngropam victimile în afara cimitirului zdrenţe rigidizate de ger...În primăvară, în locul cu din vâlceaua unde nu mai era loc, atât de multe erau pricina, erau numai movile de pământ înconjurate cu crucile care purtau pe ele nume ciudate... sârmă ghimpată. Azi acolo, la Soultzmatt, se află Atunci bunica a căzut pe gânduri şi s-a întristat, dar cimitirul eroilor români. copilul curios, care eram, a început să o hărţuiască cu Intervine soţul meu, căruia emoţia i-a pigmentat întrebări. Nu a rezistat mult insistenţelor mele şi mi-a vocea, mai mult ca de obicei, cu inconfundabilul povestit că pe locul cimitirului fusese un lagăr german accent românesc: în care au fost închişi sute de prizonieri români care -Bunicul meu, care era sergent major, a luptat şi au murit de foame şi frig în iarna anului 1917...Am în- dânsul în anul 1917 pe linia Mărăşti-Mărăşeşti şi a fost trerupt-o pe bunica mai întâi cu întrebarea cine erau camarad de arme cu ostaşi francezi. A avut şansa să românii? Dânsa a scos din bibliotecă un atlas vechi, supravieţuiască flagelului şi a fost decorat cu Medalia

- 56 - ISTORIE, CULTURĂ

Militară de Preşedintele Republicii Franceze. Vino să Ne-am oprit în vecinătatea zidului care înconjură îţi arăt brevetul pe care l-am înrămat şi l-am pus pe cimitirul, unde o statuie albă stilizată, înduioşătoare perete la loc de cinste. prin simplitatea ei, înfăţişează o femeie. Am aşteptat cu nerăbdare acel 1 mai când am avut Înscrisă pe piatră, cu litere minuscule, doar trei câteva zile libere şi am putut urca spre Alsacia. Primă- cuvinte: vara era în deplinătatea frumuseţii şi purităţii ei. După Monumentul mamei soldatului, lungi şi nu prea plăcuţi kilometri pe autostradă, ne-am Am îngenunchiat pe piatra încălzită de soare şi pierdut pe drumeaguri de ţară printre lungi şiruri de picături nechemate au udat picioarele mamei care nu viţă de vie care începeau să poarte haine de un verde a putut stropi cu lacrimi mormântul fiului ei. luminos. Prin fereastra deschisă vântul aducea valuri În anii din urmă se organizează la Soultzmatt de parfum delicat de floare de viţă de vie pe care, as- festivităţi în memoria ostaşilor români care odihnesc cunsă discret în verdele podgoriilor, n-o puteam dis- în glia alsaciană. Se întâlnesc acolo reprezentanţi ai tinge cu ochiul. diasporei române din Europa, oficialităţi, francezi ce Într-o mică intersecţie de drumuri de ţară, o săgeată iubesc România...Dar printre ei nu sunt şi mamele cu o inscripţie abia vizibile: SOULTZMATT – Cimetiere celor care nu şi-au găsit odihnă în locul cu verdeaţă des heros roumains. Am urmat drumul indicat de de acasă. săgeată şi peste scurt timp marea de podgorii s-a pier- Şi pentru ei nu se intonează imnul de la Mărăşeşti dut în cea a pădurii, înveşmântată şi ea în haine de care face să vibreze mereu şi mereu sufletele primăvară. Drumul urca în spirală strânsă, căpătând româneşti. sclipiri de argint când razele soarelui se fofilau printre copacii care se îndesiseră. Note: Nici un picior de vietate, nici un zumzet de motor. Te puteai crede într-o altă lume şi în alt secol, nimic nu Între textele publicate de „România literară” (nr. 29, 7 iulie 2017, p. 23), în acest an al centenarului luptelor de la Mărăşti, amintea de viaţa trepidantă a oraşelor lumii în care Mărăşeşti şi Oituz, am aflat şi această corespondenţă din trăiam. Nu ştiu prin ce miracol chiar şi penibilul zgomot al Franţa (Saint-Laurent-du-Pont, Ianuarie 2017), aliata noastră bătrânului nostru automobil şi-a pus surdină. Mi se părea din Primul Război Mondial. În eventualitatea că lectorul nu că plutim prin masa de verde crud ca un vas fanrtomă parcurge şi evocarea lui Pamfil Şeicaru, semnalăm, ceea ce care vrea să întâlnească orizontul pe o mare fără valuri. nici autoarea nu pare să aibe la cunoştinţă: acea statuie albă Drumul s-a terminat într-o poeniţă care te face să stilizată, înduioşătoare prin simplitatea ei, (care) înfăţişează o te crezi „Pe-un picior de plai...Pe-o gură de rai...” femeie, inscripţionată: Monumentul mamei soldatului, este o donaţie a cavalerului Ordinului „Mihai Viteazul”, marelui ziarist Am coborât în tăcere şi abia atunci am văzut cimi- interbelic, istoricului („România în Marele Război”), eseistului tirul pierdut în vâlceaua din pădure, imensă gură cu şi memorialistului Şeicaru, operă a sculptorului Oscar Han. dinţi albi, aliniaţi ca nişte soldaţi la paradă. La Soultzmatt se află unul din locurile de veci a celor peste Am păşit fără nici o vorbă printre coloanele care 95.000 de militari români căzuţi în luptă sau decedaţi din încadrează intrarea, îndreptându-ne spre crucea cauza coflictelor la care a participat România între 1877-1945, zveltă care le străjuieşte pe cele mici şi Albe sub care înhumaţi în peste 1450 de localităţi şi zone situate în 30 de odihnesc fraţii noştri. state ale lumii. În Franţa odihnesc un număr de 2546 de militari, în cinci mari cimitire amenajate, cât şi în alte 111 lo- Am citit şi recitit cu emoţie placa comemorativă: calităţi; Soultzmatt este al doilea ca mărime, după cel din CEI 687 PRIZONIERI DE RĂZBOI ROMÂNI CARE Dieuse, care adăposteşte 947 de militari decedaţi (Direcţia de DORMÎNACESTCIMITIRSUNTMORŢIDEFRIG Cultură a Armatei, In memoriam, Editura Militară, 1994, p. PRIVAŢIUNI ŞI TORTURĂ DIN IANUARIE PÂNĂ LA 3;19). (Emil Niculescu) FINELE ANULUI 1917. Ne-am recules cu greu pentru a citi numele înscrise pe Foto: http://www.paysages-et-sites-de-memoire.fr/site/ crucile albe: Stan Ion, Pandele Ilie, Drăgan Gheorghe, soultzmatt/ Dobre Constantin...Şi iar Ioni, Neculai şi Văsîi...

- 57 - ISTORIE, CULTURĂ

Eroii Şcolii Normale ,,Spiru Haret” Buzău în Războiul pentru Întregirea Neamului ------Profesor Constantin Coman, Seminarul Teologic Buzău

Acum, la o sută de ani, de la anii plini de suferinţă, 11. Slt. Matache I. Dumitru, idem, din Stâlpu-Buzău dar şi de glorie, ai Războiului pentru Întregirea Nea- 12. Slt. Dumitrescu G. Gheorghe, seria 1905, mului, se cuvine a reaminti faptele şi numele celor cl.a II-a, din Nehoiu-Buzău care s-au jertfit pentru a făuri România Mare şi pentru 13. Lazăr Gheorghe, seria 1905, cls.a II-a ca noi, urmaşii lor, să avem o ţară întreagă şi o viaţă 14. Ungureanu R. Dăniţă, idem, din Goideşti-Buzău mai bună. România a înregistrat un bilanţ zdrobitor de 15. Drăiculescu C. Alexandru, seria 1914 pierderi umane în anii participării sale la Primul Război 16. Slt.Popescu N. Toma, din Stâlpu-Buzău, mort în Mondial. Din cei 37.494.186 morţi, răniţi şi dispăruţi ai luptele de la Topraisar-Dobrogea întregului război, ţara noastră a înregistrat peste 17. Popescu Gh. Victor 600.000, din care 339.117 morţi şi dispăruţi, 75.941 18. Teodorescu Constantin mutilaţi, cca. 200.000 grav răniţi şi 116.000 prizonieri, 19. Tănăsecu Spiridon ceea ce reprezenta peste 1/10 din populaţia ţării şi 20. Vlădescu St. Vanghele, din Albeşti-Buzău, mort 2,67 % din totalul pierderilor statelor beligerante.1 O în luptele din Dobrogea mică parte din această uriaşă jertfă de sânge româ- 21. Slt. Dumitraşcu Gheorghe, din Năieni-Buzău, nesc lăsată pe cuprinsul ţării, în anii 1916-1917, a fost seria 1915, mort în luptele din Dobrogea dată şi de către profesorii, elevii şi absolvenţii Şcolii 22. Georgescu Stelian, seria 1915, din Smeeni- Normale din Buzău. Memoria lor a fost permanent Buzău slăvită de către toate generaţiile care s-au format în 23. Slt. Iarca Alexandru, seria 1915, din jud.Ialomiţa acest templu al învăţământului buzoian şi încă din 24. Slt. Mănescu Grigore, seria 1915, din jud. 1926 s-a iniţiat o colectă pentru a se realiza o placă Prahova comemorativă cu numele acestor eroi. În anuarul 25. Slt. Niţoiu I. Nicolae, seria 1915, din Brăieşti- Şcolii Normale din 1929 numele lor apare înscris Buzău pentru prima dată, amintindu-se că s-a strâns suma 26. Slt. Popescu Tache, seria 1915, din Săgeata- de 2.300 lei pentru inscripţionarea plăcii comemora- Buzău, mort în lupta de la Coşna-Putna, jud. Vrancea tive care să fie aşezată în holul de la intrarea şcolii.2 27. Popescu Constantin, seria 1915, din jud. Abia în 1939, pe 18 iunie, odată cu dezvelirea bustu- Prahova lui lui Spiru Haret de la intrarea în şcoală, mult dorita 28. Slt. Posmagiu Aurel, seria 1915, din Trestia- placă de marmură a fost sfinţită şi aşezată în absida Buzău, mort în luptele din Dobrogea stângă a peretelui amfiteatrului.3 Prezentăm această 29. Păun Constantin, seria 1915, din Avrămeşti- listă a eroilor şcolii în ordinea de pe placă, cu numele Ialomiţa date în plus, după cum a fost întocmită de către 30. Slt. Oproescu Gheorghe, din Gura Teghii- Gheorghe V. Stănescu, directorul şcolii în timpul Mare- Buzău, mort în luptele de la Mărăşeşti lui Război, pe ultima copertă a unui regulament al şcolii4: 31. Slt. Furtunescu C. Dumitru, din Gura Teghii- 1. Lt. Gheorghiu Gheorghe, profesor Buzău, mort în luptele de la Mărăşeşti 2. Slt. Dumitrescu Ion-Butoiu, institutor la Şcoala de 32. Slt. Popescu Ghe. Constantin , din Pogoanele- aplicaţie, mort în luptele de la Turtucaia Buzău, mort în luptele de la Mărăşeşti 3. Badiu Cristea, seria 1905, cl.a IV-a 33. Plt. Utiş Bogdan, din Scurteşti-Buzău 4. Calcan R. Cristea, idem 34. Plt. Stan Valerică 5. Cojocaru Nicolae,idem 35. Elev-cercetaş Morărescu Moise 6. Tănase Stelian, idem 36. Elev-cercetaş Şolea Ştefan, din Pleşcoi-Buzău 7. Georgescu Ilie, idem, din Trestia-Buzău, mort în 37. Elev-cercetaş Scoruş Constantin, din Buzău, lupta de la Daia-Transilvania str.Ciochinescu, nr.3 8. Manea Constantin, seria 1905, cl.a IV-a 38. Elev-cercetaş Rădulescu Dumitru, din Scurteşti- 9. Petrescu Dumitru, idem Buzău. 10. Georgescu A.Constantin, seria 1905, cl.a III-a, Spre slava lor, cei care merită pomeniţi din veac în din Scurteşti-Buzău veac, am încercat să creionăm, acum la ceas de

- 58 - ISTORIE, CULTURĂ

comemorare, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la spre Dunăre, pe malul său drept, aproape de locali- Marile bătălii ale poporului nostru din vara anului 1917, tatea Săcădat, în focul luptelor este lovit de un obuz de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, scurte schiţe ce-i desparte capul de trup, aruncându-le pe câmpul biografice ale învăţătorilor eroi buzoieni căzuţi în de luptă. A fost înmormântat în ziua de Sf. Maria Mică, timpul Războiului de întregire naţională. pe 8 septembrie 1916, în cimitirul satului Săcădat.5 Ar fi de precizat că eroii înscrişi pe placa come- O situaţie şcolară asemănătoare a avut şi sublo- morativă între poziţiile 3 şi 14, ca fiind din seria 1905, cotenentul Dumitrescu G. Gheorghe, din Nehoiu, năs- au fost doar elevi ai Şcolii Normale din Buzău, nu şi cut în 1888, ca fiu al preotului Giurgea Dumitrescu din absolvenţi. Şcoala a fost înfiinţată în 1901 de către satul Broasca. A urmat doar doi ani la Normala bu- ministrul liberal Spiru Haret şi a funcţionat până în zoiană, apoi alţi trei la Câmpulung şi alţi doi la cea din 1905, când venind conservatorii la putere, în spiritul Galaţi, unde devine absolvent în 1910. A funcţionat ca tradiţionalelor vrajbe politice româneşti ce se per- învăţător la Comarnic-Prahova şi în satul natal, petuează până azi, au desfiinţat această instituţie cre- Broasca de Nehoiu, unde se transferă, în 1914, ată de liberali! Aşa se explică faptul că eroii menţionaţi pentru a fi sprijin familie, deoarece tatăl trecuse la ca fiind din seria 1905 au trecută alături şi clasa, Domnul de timpuriu. În august 1916, ca sublocotent în pentru a evidenţia câte clase au urmat la Buzău. După Regimentul 8 Infanterie, trece Carpaţii pe la Tabla Buţii desfiinţarea şcolii, în 1905, o mare parte din elevi a spre a elibera Braşovul. În scurt timp este transferat mers către Şcoala Normală „Carol I” din Câmpulung în Dobrogea pentru a stopa înaintarea armatelor ger- Muscel, absolvind acolo. Aşa a fost cazul sublocote- mano-bulgare conduse de feldmareşalul Mackensen. nentului Matache I. Dumitru, din Stâlpu, care a urmat În luptele de la Topraisar este grav rănit şi se stinge 4 clase la Buzău, fiind absolvent al Şcolii Normale din într-un spital de campanie din Brăila. Câmpulung, în 1909. A reuşit să revină în judeţul natal Tot în Dobrogea cade eroic şi sublocotenentul ca învăţător la Nenciuleşti şi Vintileasca, iar în 1914 a Vlădescu Şt. Vanghelie, şeful primei promoţii de ab- urmat şi cursurile de ofiţeri, devenind sublocotenent în solvenţi ai Şcolii Normale de băieţi din Buzău. S-a năs- rezervă. Din toamna anului 1914 a fost numit peda- cut în com. Strachina, judeţul Ialomiţa, dar copilăria a gog la Şcoala Normală din Buzău, funcţionând pe petrecut-o în Albeşti-Smeeni, judeţul Buzău, de unde acest post până la mobilizarea din august 1916. A fost erau părinţii. Pe parcursul şcolii primare a fost tot- repartizat la Regimentul 72 Infanterie din cadrul deauna premiant, iar în 1908, când Şcoala Normală Diviziei 13. Cu unitatea sa militară străbate Trecă- de băieţi a fost reînfiinţată de către Spiru Haret a fost toarea Oltului pentru a trece Carpaţii şi a elibera Sibiul. printre primii reuşiţi la examenul de admitere. Prin hăr- Acolo, la cotul ce-l face Oltul spre a curge apoi drept nicie şi disciplină s-a făcut iubit şi apreciat de către

- 59 - ISTORIE, CULTURĂ

profesori şi elevi, evidenţiindu-se prin talentul său În timpul aceloraşi lupte din Dobrogea, însă în îm- literar. Mai în fiecare an lua premiu la concursul „Tine- prejurări necunoscute, a căzut la datorie apărându-şi rimii Române” şi publica în „Universul Literar”. A reuşit patria „chiar cu preţul vieţii” şi sublocotenentul chiar să-şi întocmească un volum de poezii -„Versuri Dumitraşcu Gheorghe, din Năieni-Buzău. Se născuse pentru mai târziu”, care din păcate nu a fost tipărit. La în anul 1895 şi a devenit învăţător în 1915 ca absol- examenul de diplomă susţinut în 1914 a obţinut media vent al Şcolii Normale din Buzău. A fost clasificat al 9.50, devenind şeful primei promoţii a absolvenţilor zecelea la examenul de diplomă susţinut de cei 40 de Şcolii Normale din Buzău. A funcţionat ca învăţător în absolvenţi ai anului 1915. După ce îşi obţine diploma comuna Osmanu-Brăila şi în satul natal, Albeşti. În au- de învăţător urmează şcoala de ofiţeri de rezervă, apoi gust 1916 a fost mobilizat la Regimentul 8 Infanterie, se angajează ca pedagog la Şcoala Normală din Pia- luptând pentru eliberarea Transilvaniei, apoi în faţa tra-Neamţ. S-a evidenţiat prin talentul deosebit la pic- ofensivei germano-bulgare din Dobrogea. Regimentul tură, câteva dintre tablourile sale, precum „O moară 8 Infanterie, condus de colonelul Alexandru Negri, a ţărănească pe Bistriţa” şi „Un apus de soare”, demon- intrat în război prin trecătoarea de la Tabla Buţii, înain- strează din plin remarcabilul său simţ artistic. În anul tând peste Vf. Taratul Mare, prin Vama Buzăului, 1916 a plecat pe front de la Bârlad, unde se afla Re- ajungând la Budila şi Prejmer, localităţi de lângă gimentul 52 în care a fost concentrat, apoi cu întreaga Braşov. Deoarece, în sud, pe frontul cu bulgarii, tru- unitate s-a deplasat în Dobrogea, unde şi-a dat jertfa pele române suferă ruşinoasa înfrângere de la Turtu- supremă. caia, Statul Major ia decizia de a tranfera trupe de pe Un alt elev ce a urmat doar patru clase la Buzău şi frontul din Transilvania pentru apărarea Dobrogei. Aşa alte patru la Câmpulung a fost Stelian Tănase, devenit se face că Regimentul 8 Infanterie, la 25 august 1916, învăţător în 1907. A funcţionat trei ani ca învăţător în pleacă în marş de lângă Prejmer, trece pe lângă satul Lunca Frumoasă din comuna Pârscov, apoi alţi Braşov, prin Dârstele, urmând Valea Prahovei până în trei ani la Cislău, iar intrarea ţării în război îl găseşte pe gara Predeal, unde se îmbarcă în tren spre Medgidia, postul de învăţător din satul Valea Boului-Prahova. A sosind pe 27 august. Corpul III armată, din care făcea fost mobilizat la Regimentul 48 Infanterie care după parte şi Regimentul 8 Infanterie, încerca să apere ce a primit botezul focului în faţa Sibiului, a lăsat jertfe Dobrogea pe aliniamentul Rasova - Gura Baciului - uriaşe în faţa dealului Rotenberg. În atacul din noaptea Cocargea-Cobadin - Topraisar - Tuzla. Regimentul bu- de 9 septembrie, între orele 3 şi 7 ale dimineţii, Regi- zoian trebuia să înlocuiască trupe ale Diviziei sârbe de mentul a intrat în luptă cu 68 de ofiţeri şi 3600 soldaţi, voluntari, care suferise pierderi deosebit de grele în iar la finalul ei au mai răspuns la apel 15 ofiţeri şi 800 luptele de la Pietreni, în zilele de 4-5 septembrie. În tim- de soldaţi. Printre cei jertfiţi pentru patrie a fost şi pul manevrelor de înlocuire, în zilele de 5-6 septembrie Stelian Tănase, care la doar 29 de ani trecea în soldaţii Regimentului 8 se aflau în faţa dealului Cacia- Oastea Eroilor Neamului şi ai Domnului, lăsând în mac-Orman(cota 136), lângă localitatea Cocargea, urmă o soţie şi trei fetiţe.7 atacaţi de automobile blindate dotate cu mitraliere. Dacă despre luptele din Dobrogea în cărţile de is- Regimentul a intrat în luptă cu 59 de ofiţeri şi 2985 sol- torie s-a scris mai puţin, poate şi datorită înfrângerii daţi suportând patru atacuri violente ale inamicului. A fost usturătoare suferită de către armata română la Turtu- un măcel îngrozitor în care au căzut eroic 4 ofiţeri morţi, caia, în schimb despre luptele de la Mărăşeşti tot 29 răniţi, alţi doi fiind daţi dispăruţi. Din rândul soldaţilor românul ştie. În marea încleştare războinică de la au murit 100, alţi 757 au fost răniţi şi 396 dispăruţi. Sublo- Mărăşeşti s-au jertfit doi tineri absolvenţi ai Şcolii Nor- cotenentul Vlădescu Vanghelie a căzut mai întâi rănit la male din Buzău, sublocotenenţii Oproescu Gheorghe picior, apoi un glonte i-a nimerit fruntea. În aceeaşi luptă, şi Furtunescu C. Dumitru, ambii din Gura Teghii- ceva mai departe de el, cade la datorie şi fostul său coleg Buzău. Sublocotenentul Oproescu Gheorghe a fost fiul de şcoală normală, sublocotenentul Posmagiu T. notarului Mihai Oproescu şi a plecat cu trupele în re- Aurelian, absolvent al anului 1915 şi care urmase tragerea din Moldova, în toamna anului 1916. În cursurile şcolii de ofiţeri, înfiinţată în vara anului 1915 pe primăvara anului 1917 a urmat Şcoala de ofiţeri de la lângă Regimentul 48 Infanterie. Făcea parte dintr-o altă Dorohoi, devenind, la 1 iulie, cel mai tânăr sublocote- companie a Regimentului 8, condusă de către locotenent din promoţie. A fost repartizat comandant de plu- nentul Vernescu, care pur şi simplu a fost nimicită. Co- ton la Compania I - mitraliere a Regimentului 35 „Matei mandantul ei, locotenentul Vernescu şi sublocotenentul Basarab”. „Mărunţel, frumos şi vioiu în mişcări”, era Posmagiu cad morţi, iar ceilalţi doi sublocotenenţi şi plu- dezamăgit că „dacă voi fi să mor, îmi pare rău de tot că tonierul major sunt grav răniţi. Pe 7 septembrie regi- nu sânt la un loc cu oamenii din satul meu”. Dum- mentul a suportat şi lupta de la Cobadin, suferind alte nezeu a fost blând cu el, i-a ascultat temerea şi l-a ridi- pierderi, încât după cele două lupte de la Cocargea şi cat la ceruri în aceeaşi zi cu consăteanul său, Cobadin a pierdut 750 de oameni, rămânând cu 650!6 sublocotenentul Furtunescu C. Dumitru, pe 29 iulie

- 60 - ISTORIE, CULTURĂ

1917, în asaltul de la Răzoare-Muncelu, pe când Alături de absolvenţii Şcolii Normale de băieţi din alerga de la o mitralieră la alta să-şi îmbărbăteze os- Buzău au intrat în galeria Eroilor Neamului şi alţi învăţători taşii. Celălalt erou din Gura Teghii, sublocotenentul buzoieni pe care îi omagiem prin rândurile ce urmează. Furtunescu C. Dumitru, s-a născut în 1897, ca fiu Din acelaşi „leat” cu eroul sublocotenentul Matache al învăţătorului Constantin Furtunescu. A fost pe par- Dumitru, din Stâlpu, amintit primul în aceste schiţe cursul anilor de studii ai şcolii primare un elev model, biografice, a fost şi sublocotenentul Neagu V. Petre, iar rezultatele sale la învăţătură şi disciplină au fost născut în 1889 la Măicăneşti, în fostul judeţ Rm.Sărat deosebit de bune şi pe parcursul Şcolii Normale din (azi comuna se află în judeţul Vrancea), absolvent al Buzău pe care a absolvit-o în anul 1916. A urmat, cu şcolii Normale din Galaţi în anul 1909. A funcţionat ca un an înaintea consăteanului său, în vara anului 1916, învăţător în satul Boboci, din comuna Tohani, judeţul Şcoala de ofiţeri de la Dorohoi, fiind clasificat al III-lea Buzău (azi în judeţul Prahova). Ca sublocotenent al din cei 1208 de elevi ai acestei şcoli militare. A primit Regimentului 72 Mizil a luat parte la grelele luptele din comanda unui pluton în cadrul unei companii de mi- jurul Sibiului, iar pe 14 septembrie 1916 într-un atac traliere din cadrul Regimentului 48 Infanterie, care vijelios al inamicului de lângă satul Herman, a fost lovit avea misiune în arealul geografic al Marii Bătălii de la mortal de o schijă. Mărăşeşti. În zorii zilei de 29 iulie 1917 sublocotenen- Un alt învăţător buzoian, din comuna Cernăteşti, tul Furtunescu, la numai 20 de ani, este răpus de un absolvent al Şcolii Normale din Bucureşti în anul 1912, glonte care îl loveşte chiar în cap, fiind apoi îngropat a fost sublocotenentul Stănescu V. Alexandru. După de către camarazii săi, în momentele de răgaz dintre absolvire a fost numit învăţător la Sarichioi-Tulcea, lupte, lângă un plop de pe malul râului Şuşiţa.8 însă s-a transferat în satul natal. Aici abia apucă să În timpul aceloraşi lupte de la Mărăşeşti a fost lovit aşeze temelia unui nou local al şcolii, că este chemat la cap de o schijă şi sublocotenentul Popescu Ghe. la şcoala de ofiţeri din Ploieşti. Avansat la gradul de Constantin în timpul unei misiuni de cercetare. Era sublocotenent, este mobilizat, în august 1916, la Re- născut în Pogoanele-Buzău şi fost coleg de şcoală gimentul 8 Infanterie şi trece Carpaţii pentru eliberarea normală cu cei doi eroi din Gura Teghii, Oproescu şi Transilvaniei. Nu apucă să lupte aici, că regimentul Furtunescu, toţi absolvenţi a seriei 1916. A luat parte său primeşte ca misiune de luptă apărarea Dobrogei, încă de la intrarea ţării noastre în război la luptele din trecând de la 26 august pe frontul cu Bulgaria. În ziua Dobrogea, unde a fost rănit tot de schija unui obuz de 5 septembrie erau în faţa dealului Caciamac- german. În iarna anului 1916-1917 se reface, odată cu Orman săpând tranşee. Înainte de începerea luptei retragerea în Moldova, apoi reintră în luptă în Marea căpitanul Irimescu, comandantul companiei, şi sublo- Bătălie de la Mărăşeşti unde execută ultima sa misi- cotenentul Stănescu şi-au îmbărbătat ostaşii une după care a fost îmbrăţişat pe veci de pământul spunându-le că în ciuda forţelor inamice superioare ei ţării pe care atât de mult a iubit-o. vor fi sprijiniţi de armatele ruşilor care vor veni în aju- Un erou din seria 1915 a Normalei din Buzău a fost tor. Culmea a fost că ruşii, dimpotrivă, s-au retras şi şi sublocotenentul Stoenescu Tache, născut în 1893 au lăsat flancurile Regimentului 8 descoperite. În focul ca fiul preotului din comuna Săgeata-Buzău. Iniţial, luptei un glonte i-a străpuns marea sa inimă care după finalizarea ciclului primar a urmat trei ani ca elev atunci bătea doar pentru ţară.9 a Şcolii Normale din Galaţi, apoi s-a transferat la Sublocotenentul Ioniţă Gheorghe din satul Ogrăzi, Normala din Buzău pe care a absolvit-o în anul 1915. comuna Monteoru (azi Merei), a fost un buzoian ce a A urmat, ca majoritatea absolvenţilor de şcoli normale, absolvit Şcoala Normală din Galaţi în anul 1913. A slu- şcoala de ofiţeri şi, apoi, din toamna anului 1915, a jit ca învăţător în satul Scorţeni, judeţul Prahova, dar primit post de învăţător chiar în comuna natală. Din intrarea României în război îl găseşte ca învăţător la august 1916 este mobilizat la Regimentul 39 Infanterie Mizil. A fost mobilizat la Regimentul 48 Infanterie şi participă la luptele de la Topraisar-Dobrogea, unde Buzău şi a participat la Campania din 1916 pe fron- este rănit. Participă la dureroasa retragere în Moldova turile din Transilvania şi din Dobrogea. În lupta de la şi se reface, atât el cât şi întreaga armată în iarna an- Prunaru, din noiembrie 1916, a fost capturat de ului 1916-1917, fiind repartizat la Regimentul 16 din bulgari, fiind internat ca prizonier în lagărul de la Suceava care a primit misiune de luptă în zona Trecă- Hascovo. Soarta unui prizonier este crudă, fiind nevoit torii Oituz. Tocmai unde „Pe aici nu se trece!”, în ziua să îndure un tratamentul mizerabil şi numeroase umi- de 30 august 1917, primeşte misiunea de a ataca o linţe. Sublocotenentul Ioniţă Gheorghe evadează, însă poziţie inamică de pe versantul Muntelui Coşna şi, nu reuşeşte să ajungă la camarazii săi, fiind iarăşi asemenea Ecaterinei Teodoroiu se prăbuşeşte lovit capturat de către bulgari. A fost mutat în lagărul de la de gloanţele unei mitraliere în fruntea plutonului său. Sliven unde datorită mizeriei şi hranei insuficiente se Est înmormântat în curtea bisericii din Nicoreşti- îmbolnăveşte de tifos, decedând la 5 decembrie 1917, Bacău. departe de Ţara pentru care s-a jertfit.

- 61 - ISTORIE, CULTURĂ

Sublocotenentul Dincă Ştefan, născut în 1886, în Sublocotenentul Constantin Pioară a fost absol- Albeşti-Buzău, a umat câteva clase primare în satul ventul Şcolii Normale din Bârlad, în anul 1913. Era de natal, apoi în 1899 s-a mutat cu familia în satul fel din Cernăteşti-Buzău, şi a fost numit învăţător în Bâscenii de Jos, com. Calvini-Buzău. În 1903 devine satul Potoceni, din comuna Mărăcineni-Buzău. În tim- elev al Şcolii Normale din Galaţi, la care îşi ia diploma pul Marelui Război a fost mobilizat la Regimentul 48 de învăţător în 1910. Face Şcoala de ofiţeri la Infanterie şi a luat parte, în campania din 1916, la Regimentul 8 Infanterie - Buzău, obţinând gradul de luptele din jurul Sibiului. În retragere, prin Munţii sublocotenent în re-zervă, apoi primeşte post de Argeşului, a căzut prizonier, ajungând prin lagărele din învăţător la şcoala din satul Corbu, comuna Cătina- Germania. În cele din urmă ajunge tocmai în Insula Buzău. În 1913 a fost mobilizat şi a participat la Cam- Danholm, din Baltica, unde, la 2 mai 1918, moare da- pania din Bulgaria, în urma căreia România a dobândit torită condiţiilor inumane de detenţie. Cadrilaterul. După războiul din Bulgaria s-a transferat În legătură cu prizonieratul în Germania, ar fi de ca învăţător la Şcoala Poeni-Mărunţişu, de lângă amintit şi faptul că cel mai faimos director al Şcolii Nor- Pătârlagele, unde s-a dedi-cat învăţăturii copiilor până male din Buzău, Emil Palade, tatăl singurului român în 1916, când iarăşi a fost mobilizat pentru Războiul laureat al Premiului Nobel, George Emil Palade, a de întregire naţională. A fost încadrat ca sublocotenent fost în timpul războiului (1916-1918) prizonier în al Regimentului 48 Infanterie, luptând pe Valea Oltului, Germania. Un alt director al şcolii din perioada aceea, unde de două ori a fost luat prizonier, dar a reuşit să Constantin I. Tomulescu, a participat la război cu scape, revenind la unitatea sa. Luptă, în perioada re- gradul de căpitan, iar viitorul profesor de limba română tragerii, pe valea Argeşului şi, pentru vitejie, este înain- al normalei buzoiene, Ştefan Săndulescu, era în tat la gradul de locotenet. În timpul Bătăliei de la timpul războiului învăţător, ca absolvent al Şcolii Mărăşeşti ajunge cu regimentul în zona Muncel- Normale din Brăila, având gradul de sublocotenent.10 Vrancea şi, tocmai în ziua de final a marii bătălii, pe Cultul eroilor a fost permanent menţinut de către când se deplasa la un pluton rămas fără ofiţer, o schijă profesorii şi elevii şcolii, iar un exemplu îl reprezintă de obuz i-a perforat abdomenul în ziua de 21 august cele două plăci de marmură de la intrarea şcolii deja 1917. A fost înmormântat în curtea bisericii din menţionate. Alte exemple sunt ilustrate în anii celui Fitioneşti-Vrancea. de-al Doilea Război Mondial, când elevii Şcolii - 62 - ISTORIE, CULTURĂ

Normale trăiau entuziasmul iubirii de ţară ce trebuia elevi, actuali vânători de munte şi-au făcut datoria faţă iarăşi reîntregită după ce fusese sfâşiată de către de patrie aşa cum le propăvăduiaţi dumneavoastră URSS, Ungaria şi Bulgaria în vara anului 1940. Elevul fără a precupeţi nimic. Unii au sfidat moartea, trecând din clasa a VIII-a, Georgescu Aurel, era felicitat de în rândurile martirilor, alţii şi-au lăsat o parte din sân- către învăţătorul Victor Costinescu, din C.A.Rosetti, gele lor pe acest pământ spurcat, pentru a împăca printr-o scrisoare adresată directorului Şcolii Normale, acest popor cu Dumnezeu, iar alţii şi-au jertfit cele mai la acea vreme, Emil Palade, pentru contribuţia de- frumoase clipe ale tinereţii lor în lupta pentru gloria osebită la colectarea sumei de 3500 lei care urmau a ţării. Vintilă este lovit de o schijă la un picior, nu aşa de fi distribuiţi ca ajutor pentru văduvele de război: „Fiţi grav. Morişcă şi Gâdiuţă s-au luptat vitejeşte şi sunt mândru, Domnule Director, că actualii sau foştii elevi decoraţi. Nici eu nu sunt mai prejos, căci am două (dintre care unii au căzut pe câmpul de luptă ai Şcolii decoraţii şi cu toţii am jurat să răzbunăm moartea lui Normale din Buzău) au contribuit ori contribuiesc cu Niculescu Stelian, care a căzut ca un Erou la Nistru în fapta şi chiar cu sângele lor la reîntregirea scumpei faţa cazematelor liniei Stalin. Când în vreun mic nostre ţări.”11 repaos ne întâlnim cu toţii, evocările nu mai iau sfârşit. Şi pentru a înţelege cum simţeau şi trăiau pe atunci Ne vedem iarăşi în băncile scrijelite de mâna unor iubirea de ţară elevii normalişti redăm integral sculptori neîndemânateci. Vedem pe foştii noştri pro- scrisoarea unuia dintre ei aflat pe front: fesori, păşind rar la catedră şi căutând să ne ridice vălul de pe tainele acestei lumi, iar în fruntea corte- Elev-plutonier Băcescu Nicolae giului păşiţi dumneavoastră cu învăţăturile blândului Batalionul 17 Vânători de Munte Pestalozzi şi filozofia lui Kant. Frumoase ni se mai par Compania 1 acele timpuri, chiar şi orele de lucru manual care Crimeia, 17 februarie 1942 pentru mine, în special, erau un adevărat chin. Nu ştiu Domnule Director, cum aş putea face să înţeleagă pe camarazii care trec Un sentiment de nostalgie mă face ca în aceste mo- azi prin acelaşi loc ca noi, că timpul nu ne este dat mente, după terminarea unor lupte grele, să vă scriu să-l risipim zadarnic. Cât nu am da noi acum să mai dumneavoastră. Simt nevoia de a mă spovedi aceluia avem pe cineva care să ne deschidă orizontul spre a ce în ultimii ani ai şcolii mele mi-a fost învăţător şi înţelege mai bine tainele lumii ce ne înconjoară. Atunci ocrotitor. Îmi revin mereu imagini, când fiind pe băncile nu aveam nici-o grijă, decât aceea de a asimila şcolii, de la catedră ne învăţaţi cum să ne iubim ţara, cunoştinţe. Acum altele ne sunt grijile, şi multiple. Am ba ceva mai mult, cum ne învăţa părintele Morărescu greşit de multe ori faţă de dumneavoastră şi faţă de să înălţăm jertfa pentru patrie la rangul de dogmă. domnii profesori, cred că acum ne iertaţi toate. Erau Toate sfaturile dumneavostră şi ale tuturor domnilor micile satisfacţii ale unor copii ce simţeau poate ce vi- profesori care-şi iubeau ţara, nu au fost aruncate în fore au să vină peste frunţile lor primăvăratice. Erau pustiu. D-le director, veţi şti că foştii dumneavoastră ultimele clipe vesele ale unei generaţii ce se pregătea pentru lupta cea mare, de descătuşare a neamului nostru. După cum ştiam să fim veseli, tot aşa am ştiut să nesocotim moartea, trecând peste cazemate şi coloşi de oţele, sub şuierul gloanţelor şi trăznetul obuzelor. Nimic nu a putut să ne oprească în avântul nostru tineresc. Nu pot să uit nici acum ce ne-aţi spus într-o oră de Pedagogie. Era o după-amiază de primă- vară şi ca subiect „Sentimentul Naţional”:„-Voi, aceşti tineri, veţi fi întrebuinţaţi în misiunile cele mai grele pentru că sunteţi tineri şi plini de avânt!”. Da, D-le Di- rector, înainte de a fi ostaş am luptat cu forţele mele, ce-mi stăteau la îndemână, contra bolşevismului. Azi, ca ostaş, am convingerea ca lupta de atunci să fie în- cununată de succes. Azi simţim cum din vârful baionetelor noastre se conturează o ţară de granit, pe care viforele care vor veni nu vor reuşi să o clintească din loc. Din sângele nostru, al tuturor, care se varsă aici, departe de scumpa noastră patrie, vedem cum se încheagă un viitor de aur al ţării noastre. Jertfele noastre le punem ţării temelii noi, să se ridice pe culmile nepieritoare ale

- 63 - ISTORIE, CULTURĂ

gloriei arcaşilor lui Ştefan, care numai de Dumnezeu S-a dus lângă colegii lui dragi: Muşetescu D., se temea. Pentru aceasta nu vrem lauri, pentru noi e Niculescu Stelian, Alexandrescu Aurel, Ciurea Aurel.”13 destul muzica mitralierelor în ritmul sacadat al Scriind aceste rânduri care te cutremură privind obuzelor (un ritm nu prea lento ca vestitele noastre eroii celor două războaie mondiale, nu poţi să nu te coruri conduse cu măiestrie de d-l profesor Vicol). Dar întrebi: „De ce oare şefii de promoţii cad primii în luptă pe rănile deschise şi pe suferinţa acelora ai căror băr- asemenea lui Vlădescu Vanghelie şi Popescu M. baţi, copii, fraţi şi părinţi şi-au dat viaţa pentru patrie, Constantin? Oare animaţi de acelaşi imbold al nu vrem să vedem că se ridică o clică de profitori, căci perfecţiunii vor să dovedească şi în faţa morţii că sunt ne-ar durea! cei mai buni?” Şi acum, ca să vă faceţi o idee asupra frontului, nu Din păcate, peste eroii celui de-al Doilea Război mai ascultaţi ce născocesc nişte minţi bolnăvicioase Mondial care au luptat pe Frontul de Răsărit mult timp la gura sobei sau în aburul infect al cafelei. Nu ascul- s-a aşternut o grea şi apăsătoare tăcere, mai grea taţi nici ceea ce pălăvrăgesc cei de la Londra. Tot ceea decât ţărâna de pe mormintele lor răspândite de la ce scriu ziarele noastre e purul adevăr. Doar le citim şi Prut şi până la Volga. O concluzie amarnică a istoriei noi, aceştia ce facem să se scrie. Am purtat gloria ar- e aceea că se poate întreţine cultul eroilor aflat în matei române şi dincolo de stepa... ( d-l profesor tabăra învingătorilor, dar nu şi în cea a învinşilor! Docea o ştie!) până la Marea Azov, la Mariopol. De Glorie nepieritoare celor care si-au dat viaţa pentru acolo ne-am întors în Crimeea să o curăţim de liftele Ţară şi Neam! Fie-le numele pomenit din veac în veac! păgâne. Luptă grea, dar inamicul oriunde este întâlnit este bătut şi distrus. Într-o singură luptă compania Note: noastră a prins peste 300 de prizonieri şi tot pe atâţia 1. Istoria militară a poporului român, Editura Militară, morţi şi răniţi. Nu mai vorbim de materialul enorm dis- Bucureşti, 1988, p.801. trus şi capturat. E lucru cert că victoria nu va întârzia 2. Anuarul Şcoalei Normale de Băieţi „Spiru C. Haret”- să fie a noastră. Aceste lucruri vi le spune cineva care Buzău, 25 de ani de activitate şcolară, Tipografia şi Legăto- ria de cărţi „Luca Oprescu”, Buzău, 1929, p.118-120. de opt luni de zile a fost veşnic în contact cu inamicul 3. Arhivele Naţionale Buzău, Fond Colecţia de manu- şi care revelionul nu l-a petrecut într-o atmosferă scrise, Constantin Dumitrescu, Şcoala Normală de băieţi din moleşitoare, de petrecere, ci pe vârful munţilor Crimeii, Buzău, vol. V D, f.307. în faţa ina-micului şi în cel mai grozav viscol şi ger. Am 4. Anuarul Şcoalei Normale de Băieţi „Spiru C.Haret”- uitat cu toţii ce o fi comoditatea şi bunul trai. Eroul Buzău, 25 de ani de activitate şcolară, Tipografia şi Legă- numai în lupte se simte bine, căci în saloane îşi pierde toria de cărţi „Luca Oprescu”, Buzău, 1929, p. buna dispoziţie. 5. Arhivele Naţionale Buzău, Fond Colecţia de manu- Terminând de scris, vă rog ca la fel cum aţi creiat scrise, Constantin Dumitrescu, Şcoala Normală de băieţi din din noi nişte buni luptători să faceţi din tinerele vlăstare Buzău, vol. V D, f.310-311. De precizat că majoritatea datelor privind eroii Şcolii Normale din Buzău din Primul cetăţeni destoinici ai României Mari de mâine şi vred- Război Mondial au fost luate din vol.V D şi V E al colecţiei de nici urmaşi ai acelora care în ploia de obuze şi gloanţe manuscrise Constantin Dumitrescu. mureau cu cântecul patriei pe buze şi în suflet cu nos- 6. Emil Niculescu, Regimentul 8 Dorobanţi/Infanterie talgia ţării îndepărtate. Aceştia au ştiut să-şi dea viaţa Buzău, în revista Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”, pentru ţară, ei să o facă frumoasă ca un Soare! „Armata în judeţul Buzău-o retrospectivă istorică”, vol. I, Şi din Sâmburele iubirii de patrie pe care l-aţi făcut Editura Editghaph. Buzău, 2016,p.193-195. să încolţească în sufletele noastre semănaţi şi în 7. Liviu Corciu, Regimentul 48 Infanterie, Buzău, în inimile lor, pentru că mai avem nevoie de minţi lumi- „Străjer în calea furtunilor”, Magazin al Fundaţiei „Mareşal nate şi braţe tari şi ne-ar veni foarte greu să mai luăm Alexandru Averescu”, anul III, nr. 6, decembrie 2009, p.66- 72. o luptă atât de grea de la început. E o rugăminte a unui 8. Gabriel Cocora, La Poalele Penteleului, Gura Teghii, ostaş care luptă departe de Ţară, Pentru Ea şi pentru Editura Litera, Bucureşti, 1979, p.153-154. binele nostru, al tuturor. 9. Emil Niculescu, Op. cit., p.195. Să trăiţi!12 10. Viorel Iosifescu, Ana Platon, Alexandru Borcan, Şcoala Această frescă a jertfei pentru ţară nu ar completă Normală „Spiru C. Haret” Buzău ( 1838-1998)-File de mono- fără ştirea-necrolog apărută în ziarele buzoiene în grafie-160 de ani de la înfiinţare,Tipografia Alpha MDN, toamna anului 1941: „Şcoala Normală de băieţi din Buzău,1998, p.19-20. 11. Buzău anunţa moartea de erou a şefului promoţiei Arhivele Naţionale Buzău, Fond Şcoala Normală, 1938, sublocotenentul Popescu M. Constantin, mort Dos.3/1941-1942, f.7. 12. Ibidem, f.350. cu faţa la duşman în ziua de 30 august 1941, înmor- 13. Ibidem , f.309. mântat la Vîgoda cu încă şapte camarazi ofiţeri. Toţi cei ce i-aţi cunoscut sufletul bun, mândriţi-vă că a murit pentru Ţară. A fost primul în şcoală şi primul în foc!

- 64 - ISTORIE, CULTURĂ

Generalul Henri Mathias Berthelot la Buzău - în notele personale ------Colonel Liviu Corciu, Divizia 2 Infanterie „Getica” Masă rotundă cu tema Aportul sediului reabilitat al Muzeului Scriitorul francez Francis misiunii militare franceze în Judeţean Buzău, a avut loc o Berthelot a donat, Muzeului realizarea Marii Uniri. sesiune ştiinţifică cu tema Aportul Judeţean Buzău mai multe file O nouă premieră în galeria cul- misiunii militare franceze în originale din jurnalul generalului turală buzoiană prin organizarea realizarea Marii Uniri, organizată Henri Berthelot, şeful Misiunii unor manifestări cultural-educative în colaborare cu Centrul Cultural franceze în România în timpul şi ştiinţifice cu ocazia sărbătorii Francofon Buzău, Divizia 2 Infan- Primului Război Mondial, în care Zilei Naţionale a României dedi- terie „Getica”, Fundaţia „Mareşal sunt consemnate modificările şi cate elevilor, cadrelor didactice Alexandru Averescu”. adnotările făcute de acesta, cu precum şi tuturor celor pasionaţi La această activitate invitatul sur- cerneală albastră, şi care sunt de trecutul istoric, dar şi de activi- priză a fost autorul francez de ro- prezentate în facsimil pentru prima tatea muzeală şi de protejare a mane istorice domnul Francis dată într-o revistă din România. patrimoniului cultural. Berthelot, nepotul generalului francez Redăm în continuare tradu- Cu acest prilej, duminică, 29 Henri Berthelot, conducătorul misiu- cerea câtorva file. noiembrie 2015, începând cu ora nii militare franceze în România din 11.00, în amfiteatrul din cadrul anii Primului Război Mondial. [...] 2 decembrie La nord-vest de Bucureşti, trupele române s-au angajat puternic în luptă şi au avansat destul de mult. Inamicul a părut surprins. Dar trebuie mers repede, pentru că Armata a 2-a a suferit un eşec serios la nord de Târgovişte şi Corpul I Armată este într-o situaţie critică care îl obligă să se retragă în direcţia Găieşti. Cavaleria lui Schmettow este deja în spatele lui. În apropiere de Titu au fost semnalaţi germani călări. Philippon vine să raporteze situ- aţia distrugerii petrolului, a sondelor şi a rezervelor de la vest de Prahova. La est, lucrările de pregătire sunt încheiate. La raport, este luată decizia de a muta chiar în această seară Marele Cartier General la Buzău. Plecăm la 4.30. Îl iau cu mine pe amiralul Fournier. De la Ploieşti se înnoptează de-a binelea. Mergem încet, în mijlocul unui adevărat exod. Ţăranii fug dinaintea invadatorilor, ducându-şi în căruţe tot avutul şi mânându-şi vitele. Noaptea se în- tunecă şi mai mult din cauza norilor grei de fum şi funingine, luminaţi de dedesubt de licăririle mohorâte ale incendiilor de la depozite şi de

- 65 - ISTORIE, CULTURĂ

acelea, mai vizibile, ale sondelor care ard ca torţele. Este sinistru! Ajungem la Buzău pe la ora 8. În timp ce se pregăteşte instalarea, luăm o gustare la bufetul gării, împreună cu prefectul. 3 decembrie. De dimineaţă aflăm că, (sic!) cavaleria germană a intrat în Titu. Unii vor deja să părăsească Buzăul şi s-o şteargă mai departe. Totuşi, veştile pe care le avem despre bătălia de pe Argeş nu sunt rele: au fost luaţi 1200 de prizonieri. Dar înaintarea armatei Falkenhayn nu permite continuarea luptei şi avertizăm în consecinţă pe Prezan, care s-ar putea să aibă dificultăţi în a reuşi să se desprindă de inamic. Inerţie totală a ruşilor, care nu par să îşi dea seama de situaţie. Folosirea ultimelor rezerve pentru a acoperi replierea la Sud de Ploieşti. Ordine transmise pentru distrugerea petrolului şi a benzinei la Câmpina, Băicoi şi Ploieşti. Colonelul Dubois a fost grav rănit. 4 decembrie. Ieri seară întregul Stat Major era încântat să anunţe că cifra prizonierilor se ridica la 2500, plus 26 tunuri. În această dimineaţă, ni se spune că Divizia 2/5 se retrage în dezordine şi că comandantul ei a părăsit în galop câmpul de luptă! În ciuda frumoasei comportări şi a înaintării diviziilor Scărişo- reanu şi Lambru, trebuie să ne oprim. Bătălia este pierdută şi se impune retragerea generală. Aceasta va fi executată sub protecţia Diviziei 10, la centru, şi a unor elemente din Diviziile 21 şi 7 Infanterie mai la sud. Consternare la Bucureşti. Evacuările de materiale şi de provizii continuă şi vor continua cât mai mult timp posibil, utilizând linia Bucureşti - Slobozia - Ţăndărei. În cursul după-amiezii, Prezan şi Angelescu vin să pregătească ordinele pentru retragere. Cred că, pentru moment, armata română este în imposibilitatea de a mai face un nou efort şi îi spun asta lui Joffre, pentru a insista pe lângă Stavka (Marele Cartier General rus, n.red.) pentru urgentarea unui sprijin real al ruşilor. În acest moment, o divizie din Corpul 8 Armată rus se îndreaptă în marş dinspre Buzău spre Mizil, pentru a acoperi retragerea Armatei 2 române. 5 decembrie. Germanii nu au ajuns încă la Bucureşti. Sosirea Corpului 3 Cavalerie rus. Coman- dantul, contele Keller, asistă la raport. Regele a semnat numirile, pe care toată lumea le aştepta, pentru reconstituirea cadrelor superioare. Prinţul (Carol) face o dare de seamă în legătură cu distrugerea căii ferate între Sinaia şi Comarnic. Domnul Brătianu a primit un mesaj de la Briand, în care este asigurat, în aceste zile grele, de întreg sprijinul Franţei. Îi cer lui Joffre să insiste din nou asupra acestui aspect, din punct de vedere militar. Telegramă către Janin pentru ca Rusia Scriitorul francez Francis Berthelot, nepotul să cedeze României o parte din producţia de petrol de generalului Henri Berthelot, şeful Misiunii franceze la Baku, în schimbul rezervelor distruse în interesul în România în timpul Primului Război Mondial general al Aliaţilor. - 66 - ISTORIE, CULTURĂ

Se pune problema comandamentului forţelor aliate scânteie de speranţă în priviri. Se va putea face ceva din România. Într-o telegramă expediată lui Joffre, cu aceşti viteji! Trupele încă apte de luptă vor ţine comunicată lui Janin, insist ca regele să deţină co- provizoriu linia Cricovului. manda supremă pe frontul român, cu un general rus Decizie de a pleca în această seară. Marele Cartier ca adjunct, pentru a comanda trupele ruse care luptă General va merge să se instaleze în Moldova, la în România. Seara, vizita lui Beliaev, însoţit de şeful Bârlad. Guvernul va fi la Iaşi. de stat-major al lui Saharov, generalul Şişkievici, în Un tren care îl transportă pe generalul Denikin, co- vederea stabilirii condiţiilor în care va fi utilizată Divizia mandantul Corpului 8 Armată, s-a oprit exact în centrul 15 (Corpul 8 Armată). gării din Buzău, pe linia pe care trec trenurile de eva- Phillipon vine să raporteze detalii legate de misi- cuare. Şeful gării îi solicită să permită manevrarea unea sa. Distrugerea sondelor şi a rezervelor de petrol trenului pe o linie secundară. Denikin consideră pro- şi benzină este încheiată. Inginerii români i-au punerea o ofensă şi pune să se plaseze două santi- acordat tot ajutorul necesar. nele în faţa locomotivei, cu ordin de a trage asupra 6 decembrie. Recul al Diviziei 1 Cavalerie şi mecanicului, dacă acesta se mişcă. Nu reuşim să îl retragere a Diviziei 22 Infanterie. Inamicul presează. convingem de necesitatea eliberării liniei, decât Debarcare a ruşilor la Buzău. spunându-i că trenul regal trebuie să se formeze Va fi stabilită o linie de apărare în spatele Buzăului, exact pe locul ocupat de el. Cum ar putea să pe frontul general Râmnicu-Sărat - Filipeşti - Viziru. funcţioneze transportul trupelor cu asemenea menta- Generalul rus Veliţko este însărcinat cu lucrările de for- lităţi? tificaţii, care vor fi efectuate cu mână de lucru civilă. Sosirea doctorului Coullaud, care preia comanda Tarifele salariale îl înspăimântă pe Brătianu. Şi eu cred corpului medical al misiunii. că sunt puţin exagerate. Trenul nostru către Bârlad pleacă la ora 8 seara, su Se anunţă o întărire a trupelor inamice în Valea supravegherea, iluminată de lanternă a colonelului Oituzului. Încă un punct care trebuie supravegheat (Edracle) Nicoleanu.[...] foarte serios. Fragment preluat din lucrarea General Henri 7 decembrie. Stânga lui Averescu continuă să dea Berthlot, Memorii şi corespondenţă (1916-1919), înapoi precipitat. Germanii au intrat în Bucureşti şi traducere din limba franceză de Mona Iosif, Ploieşti. Asistăm îndureraţi la trecerea unităţilor în Editura Militară, Bucureşti 2012, p.110-114 retragere. Soldaţii, în zdrenţe şi părând extenuaţi, îşi îndreaptă totuşi ţinuta când trec prin faţa regelui, cu o

- 67 - ISTORIE, CULTURĂ

Medicul şi scriitorul Vasile Voiculescu în Primul Război Mondial Exerciţiul ştiinţific este o condiţie, o experienţă adâncă, mai mult decât necesară creatorului artistic. Vasile Voiculescu ------Dr. Valeriu LUPU, Vaslui Introducere: Personalitate marcantă şi complexă bărbaţi. Pentru împlinirea acestor obiective trei armate a culturii şi ştiinţei româneşti din prima jumătate al române (I-a, II-a şi a IV-a) şi armata a IV-a rusă ce secolului al XX - lea, Vasile Voiculescu se va impune, operau în Moldova se vor desfăşura pe un front de deopotrivă, în domeniul culturii - prin opera sa literară 1400 km cu direcţia de acţiune spre nord - nord vest. şi în domeniul ştiinţelor medicale - prin concepţiile, Trecerea viguroasă a Carpaţilor face ca pe 16 au- modalităţile de abordare a patologiei şi deontologiei gust să fie cucerit Braşovul, iar pe 26 august oraşul sale medicale. Avea să-şi câştige notorietatea în Miercurea Ciuc, cu intenţia joncţiunii militare pe valea ambele domenii, îndeosebi în perioada interbelică, Mureşului. Numai că, solidare cu Habsburgii, Germa- după ce va fi participat activ ca medic militar la marea nia, Turcia şi Bulgaria vor declara război României şi dramă a Primului Război Mondial. profitând de vremea rea şi rezistenţa redusă asigurată Alături de alte personalităţi medicale ale timpului, de Armata a III-a (ce asigura graniţele de la Dunăre, precum; Ioan Cantacuzino – descoperitorul vaccinului Dobrogea şi sudul ţării) vor cuceri Bazargicul (23 au- antiholeric şi conducătorul Direcţiei generale de pre- gust), Turtucaia (24 august) şi Silistra pe 26 august. venire şi combatere a bolilor infecţioase, Grigore T. Manevra de la Flămânda, încercată de generalul Popa – mentorul spiritual al Universităţii de medicină Averescu, va fi zădărnicită de vremea nefavorabilă şi Farmacie Iaşi, George Brătescu – medic scriitor, (furtuni şi ploi), ceea ce va duce la căderea Constanţei Jules Nitzulescu – fondatorul şcolii de parazitologie de pe 9 octombrie şi a întregii Dobrogi pe 12 octombrie la Iaşi, Marius Nasta – fondatorul şcolii de dermatolo- 1916. gie, Mihai Ciucă – fondatorul şcolii de bacteriologie şi Reluarea ofensivei pentru Transilvania s-a dovedit epidemiologie de la Iaşi şi alte nume ilustre ale medi- tardivă, pentru că între timp Puterile Centrale s-au re- cinii româneşti, ca medic militar Vasile Voiculescu îşi grupat pornind o ofensivă generală spre est. În acest va aduce contribuţia sa pe frontul suferinţei, aşa cum context, Armata I austro-ungară forţează porţile alături de nume ilustre ale culturii noastre, precum carpatice ale Moldovei, iar armatele germane forţează Alexandru Vlahuţă, Ion Pilat, Nichifor Crainic, Victor porţile carpatice ale Ţării Româneşti sub comanda Ion Popa, Tudor Pamfile, George Tutoveanu, îşi va generalilor Falkenheym, Morgen şi Mackensen, aduce prinosul său creator literar, ambele pentru glo- ultimul căutând drumul cel mai scurt spre Bucureşti. ria acestui popor, în împlinirea marelui vis al românilor Rezistenţa românească va fi extrem de dârză şi nu de atunci şi din totdeauna, România Mare. rareori eroică. Cu toate acestea, în lunile septembrie, România şi Primul Război Mondial octombrie şi noiembrie ale anului 1916, vor fi pierdute Realităţile momentului erau atunci marcate de toate localităţile din Transilvania (Sibiu - 13 septem- hotărârea României de a ieşi din neutralitate şi de a brie, Făgăraş - 21 septembrie, Braşov - 24 septem- intra în alianţă cu puterile Antantei (Franţa, Marea brie, Munţii Sucevei şi Valea Oituzului - 29 septembrie) Britanie, Rusia, la care se va alătura şi SUA), după so- şi din sud (Tg Jiu - 2 noiembrie, Craiova -8 noiembrie, maţia înaltului comandament militar francez (acum Râmnicu Vâlcea - 12 noiembrie, Curtea de Argeş - 15 sau niciodată) din şase iulie 1916. Animată de spe- noiembrie). ranţa realizării Marii Uniri, România declară război Eşecul bătăliei pentru Bucureşti de pe linia Neajlov Austro-Ungariei pe data de 4 august 1916. Entuzias- – Argeş, generat în principal de căderea planurilor de mul general al momentului era dictat de înaltul ideal luptă ale comandamentului român în mâinile lui de eliberare a Transilvaniei şi Bucovinei de Nord, ceea Mackensen, este urmată de retragerea armatei ce a condus la mobilizarea într-un timp record a române pe linia Curbura Carpaţilor - râul Putna - Sire- 833.401 combatanţi şi a unei rezerve de 1.234.000 tul inferior până la Dunăre. „Toamna pătimirii noastre” - 68 - ISTORIE, CULTURĂ

– sintagma sub care rămâne în istorie această tristă prima dată cu ocazia celui de al doilea război balcanic perioadă, va însemna pentru armata noastră peste (1913) ca medic de batalion. Conştiincios, ordonat şi 50.000 soldaţi şi ofiţeri morţi în lupte, peste 80.000 de devotat profesiei şi misiunii sale, va fi decorat pentru răniţi, iar pentru poporul nostru peste 1,5 milioane merite cu medalia „Avântul Ţării”. Va fi mobilizat din refugiaţi care se îndreptau spre Moldova. Se asociau nou în toamna anului 1915 (înaintea ieşirii României acestei tragedii şi nenumăratele atrocităţi comise de din neutralitate) cu rangul de căpitan medic şi va fi în- trupele de ocupaţie, îndeosebi bulgare şi maghiare, sărcinat cu înfiinţarea Spitalului Mobil nr 6 Bucureşti asupra populaţiei rămase. Acest ultim aspect îl va de- în cadrul Armatei a III-a, oaste care asigura apărarea termina pe Averescu să-l admonesteze telegrafic pe ţării între Dunăre, Carpaţi şi Marea Neagră. omologul său german Mackensen „A omorâ femei, Evoluţia nefavorabilă a ostilităţilor din sudul ţării va copii şi răniţi nu-i nici vitejie, nici virtute”. face ca spitalul, pe care Vasile Voiculescu îl conducea, Această tragedie naţională va fi amplificată de as- să fie relocat la Bârlad odată cu trupele în retragere, primea iernii ce urma (-17/- 300 C) şi, mai dramatic, de iniţial ca spital mobil pentru răniţi (Spitalul 442), apoi epidemia de tifos exantematic, febră tifoidă şi hepatită ca spital de contagioşi. Va activa ca medic militar până epidemică care vor decima armata şi populaţia civilă, la gradul de colonel pe toată durata războiului, mai numai ele realizând peste 300.000 de decese. precis până în octombrie 1918. Intrarea României în război, cu toate necazurile Perioada războiului, îndeosebi epoca bârlădeană, începutului dezastruos, va schimba raportul de forţe îl vor marca într-un mod cu totul special, deopotrivă pe frontul european prin dislocarea unor trupe de elită sub aspect medical şi literar. Sub aspect medical, ale puterilor centrale, ceea ce va facilita victoriile posibilităţile medicale limitate ale timpului (bolile Antantei de pe Somme, Iszonso şi Macedonia. Reor- infectocontagioase cu caracter epidemic constituiau ganizarea, instruirea şi dotarea armatei române cu patologia curentă, iar antibioticele nu erau ajutorul misiunii franceze condusă de generalul descoperite), la care se adăugau grozăviile războiu- Berthelot, trecerea conducerii armatei sub comanda lui, calamităţile şi neajunsurile materiale îi vor crista- regelui Ferdinand şi a serviciului sanitar al armatei sub liza un concept medical, în care stilul de muncă, modul patronajul reginei Maria, vor face posibile marile vic- de abordare sub aspect psihosomatic şi holistic al torii de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi Doaga, prin care celui în suferinţă, prinde contur. Armata Română s-a acoperit de glorie confirmând Munca era una titanică, aproape fără odihnă. Se proclamaţia regală „Ne aşteaptă lupte grele, dar cu împărţea cu generozitate între spitalul pe care îl coor- ajutorul lui Dumnezeu vom învinge”. dona şi spitalul din localitate cu nenumăratele soli- Rezistenţa dârză a Armatei Române pe aliniamen- citări ale populaţiei locale, aplicând şi aici principiul tul aşa zisului „triunghi al morţii” va reuşi menţinerea căruia i se dedicase, a „medicului fără arginţi” după Moldovei ca ultim bastion al românismului şi începerea pilda biblică a lui Cosma şi Damian, principiu pe care tratativelor de la Focşani din noiembrie 1917, îl va respecta toată viaţa. Acestui travaliu intens şi plin încheiate cu „pacea punică” de la Bucureşti din 24 de riscuri îi va cădea el însuşi victimă, îmbolnăvindu- aprilie 1918, cel mai înjositor tratat pe care România se de tifos exantematic. Va refuza convalescenţa, l-a semnat vreodată. Instabilitatea trupelor ruseşti (din motivând că sunt mulţi bolnavi care au mai multă cauza problemelor interne ale imperiului ţarist), care nevoie de refacere şi asistenţă medicală decât el. Şi au creat atâtea probleme comandamentului român, va fi contracarată de intrarea în război a SUA la începutul anului 1918, ceea ce va conduce la capitularea necondiţionată a Bulgariei, Turciei şi Austro-Ungariei în septembrie 1918 şi a Germaniei la 11 noiembrie 1918, dată la care se încheie Primul Război Mondial. Tributul de sânge şi suferinţă al poporului român a fost dramatic. Pierderile totale ale armatei, incluzând şi campania din Ungaria bolşevică, au fost de 217.016 soldaţi şi 2330 ofiţeri (3% din populaţia ţării – imediat după Franţa care pierde 3,6% din populaţie), la care se adaugă şi victimele colaterale enunţate mai sus. Medic militar în Primul Război Mondial Tânăr medic, absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, cu o bogată experienţă medicală de medi- cină primară, în calitatea sa de medic de plasă şi dis- pensar medical, va fi mobilizat în cadrul armatei pentru

- 69 - ISTORIE, CULTURĂ

avea dreptate, pentru că în epidemia de tifos din Ca o compensaţie pentru ororile războiului pe care primăvara anului 1917 aveau să cadă victime peste le trăia zi de zi, îngrijind răniţii ca medic de spital mili- 300.000 de oameni (cât în 10 mari bătălii), între care tar, destinul îi oferă o şansă extraordinară prin faptul 250 de medici şi 1000 de sanitari. că poposeşte la Bârlad cu spitalul său, unde va întâlni Va îngriji bolnavii cu acelaşi devotament cristic pe o adevărată efervescenţă culturală a locului, consis- care l-a practicat întotdeauna şi pe care avea să-l tent augmentată de faptul că mulţi oameni de cultură practice toată viaţa. Acest devotament va fi recom- se refugiaseră aici. pensat prin cele mai înalte decoraţii ale statului român, Între aceştia, trei nume aveau să-i marcheze viitorul „Steaua României” în grad de ofiţer şi „Coroana scriitoricesc; Nichifor Crainic (cu care va colabora mai României” cu spadă şi panglică de virtute militară. târziu la „Gândirea”), Ion Pilat (cu care va lega o pri- Atitudine firească pentru doctorul Vasile Voiculescu, etenie de idei pentru toată viaţa) şi, cel mai apropiat adept convins al conceptului paulescian că „medicul sufletului său, Alexandru Vlahuţă, sosit şi el aici în trebuie să fie recunoscător bolnavului, pentru că refugiu cu celebrul său car cu boi, căruia îi va rămâne îngrijindu-l îşi desăvârşeşte arta medicală”. un discipol fidel şi-i va dedica cuvinte de mare afecţi- Despre profilul uman al doctorului Vasile Voiculescu une şi admiraţie „Am cunoscut pe Vlahuţă în timpul vom afla din mărturiile celor care l-au cunoscut, pa- războiului şi am trăit tot timpul lângă el. De dragul lui cienţi sau colaboratori. Să trăiţi domnule medic. Am am scris cele mai multe poezii strânse în volumele onoarea a vă trimite prezenta ca amintire şi recunoş- „Din Ţara Zimbrului”, publicat în 1918 şi „Pârgă”, tinţă pentru educaţia, sprijinul şi ocrotirea ce mi-aţi publicat în 1921. Îi plăcuse primul meu volum, intitulat acordat în această pribegie, ajutându-mă mai mult ca „Poezii” şi mă zorea mereu să scriu. Cu el am trecut un părinte legitim. Jandarm plutonier Corbu, Compa- apoi la „Lamura” şi „Dacia” fiindu-i un statornic cola- nia Prahova; 1 aprilie 1918. Viitorul academician Jules borator” (I. Valerian - Cu scriitori prin veac E. P.L, Buc. Nitzulescu – pe atunci medic începător – îşi va aminti 1967) şi „Amintiri despre Vlahuţă”. cu veneraţie despre şeful său, doctorul Vasile Această mişcare culturală va gravita în jurul Voiculescu L-am cunoscut pe Vasile Voiculescu, proaspăt înfiinţatei Academii Bârlădene prin strădania îndeosebi sub aspectul său de medic şi, aş accentua, lui Tudor Pamfile – părintele etnografiei româneşti, de eminent şi adevărat medic, care îşi iubea profesia George Tutoveanu – om de cultură al locului şi dra- şi se devota cu tot sufletul celor suferinzi. Am fost maturgului Victor Ion Popa – părintele lui „Tache, Ianke adânc impresionat de seriozitatea, căldura, efortul şi Cadâr”. Deşi debutase ca poet încă din 1901 cu neobosit depus de Vasile Voiculescu pentru îngrijirea poezia „Odă lui Eminescu”, primul său volum va apare bolnavilor noştri. Pentru mine aceasta a însemnat o în 1916 intitulat „Poezii”. La îndemnul lui Vlahuţă, şcoală şi un exemplu de neuitat. care-i intuise talentul din volumul publicat, va scrie Dincolo de activitatea sa neobosită ca medic, poezii cu profund mesaj eroic şi patriotic, inspirat din doctorul Voiculescu era un adept convins al lui Ioan tragedia ţării, poezii pe care le va cuprinde în volumul Cantacuzino, care vedea în igienă şi măsurile antiepi- „Din Ţara Zimbrului” după ce fusesră publicate în demice de natură profilactică cheia sănătăţii indivi- ziarul „România” unde scriau şi Mihail Sadoveanu, duale şi comunitare. Această convingere, cristalizată Octavian Goga, Barbu Şt. Delavrancea, Ion în timpul războiului, o va aplica în întreaga sa activitate Agârbiceanu şi Alexandru Vlahuţă. prin celebrele sale publicaţii de educaţie igienico-sa- Cele 20 de poezii cuprinse în volumul apărut la nitară a poporului, nenumăratele sale emisiuni radio- Editura Lupaşcu din Bârlad, descriu deopotrivă fonice destinate acestui scop la „Ora satului” şi mai dramele războiului, secvenţe de pe front, sacrificiile şi ales în cartea sa „Toate leacurile la îndemână” publi- vitejia de baladă a soldaţilor noştri, pătrunse de vi- cată de „Fundaţia Culturală Regală principele Carol” braţia patriotică a momentului şi îndemnurile morale în 1935, retipărită în trei ediţii. pentru cei aflaţi sub arme. Toate aceste poezii poartă Medicul scriitor Vasile Voiculescu şi Primul marca patetismului tipic voiculescian şi eroismul tipic Război Mondial lui Vasile Alecsandri şi George Coşbuc. Mai mult, în „Toamna pătimirii noastre” avea să se reflecte dra- toate poeziile lui renaşte, ca de atâtea ori în istoria matic în sufletul extrem de sensibil şi generos al neamului, speranţa în Ţara Zimbrului (Moldova), viitorului autor al „Poemelor cu îngeri” sau „Ultimelor pentru că Leul Băniei, Vulturul falnic al Munteniei şi sonete închipuite ale lui Shackespeare”. Tragedia nea- Delfinii Dobrogei îşi pierduseră vigoarea, voinţa şi mului, pe care o trăia cu durere şi sensibilitate poetică, puterea în faţa duşmanului. îşi va găsi expresia artistică într-o adevărată încrân- Aici, în Ţara Zimbrului, avea să se decidă viitorul cenare dureroasă a versului, nu lipsită însă de eroism ţării, atât prin purgatoriul suferinţei, cât mai ales prin legendar şi optimism dătător de speranţă şi perspec- rezistenţa încrâncenată a neamului, Fusese aprigă nă- tivă. vala şi crâncenă împotrivirea / Duşmanul sta înfipt în

- 70 - ISTORIE, CULTURĂ

cheie şi nu-l puteam clinti din loc / Ca-ntr-un bârlog intrase-n steiuri şi plănuindu-ne pieirea / Făr-de răgaz vărsa într-una, potop de flăcări şi de foc („Era o zi de bătălie”). Dramatismul stării prin care trecea ţara, deznădej- dea şi lipsa de speranţă pe care o împărtăşea poporul supus unor chinuri fără sfârşit, sunt dureros surprinse în versurile din poezia „Din zile de durere”: Ceahlăul doar departe, mai arde cu putere / Şi fruntea lui zbuc- neşte în flăcări de comoară / Arzând ca o făclie ce pâlpâe-n durere / La căpătâiul ţării, ce parcă stă să moară. Ca apoi aceiaşi speranţă din totdeauna să prindă contur şi avânt în versurile din poezia „Ţării mele” O, ţara mea, tu culme-ncremenită / De-atâta sânge roasă Pentru Voiculescu, experienţa medicală din cam- şi brăzdată / Azi din adâncuri, grea şi neclintită / Te- pania militară trăită şi îmbinarea ei cu activitatea lite- nalţă-n slăvi mai sus ca niciodată. Acelaşi patetism rară, va rămâne o constantă a întregii sale vieţi, dureros şi eroism, îl vom găsi şi în celelalte poezii „exerciţiul ştiinţific este o condiţie, o experienţă (Şase cruci, Popa din Dealul Sării, Pe Argeş, Rănitul adâncă, mai mult decât necesară creatorului artistic” etc) ale volumului pentru care va primi Premiul Aca- va spune el cu convingere. demiei pentru poezie. Bună parte din poeziile sale pa- Această dublă ipostază, de literat - în care domi- triotice vor fi cuprinse însă în volumul „Pârgă”, publicat nantă este imaginaţia artistică, - şi medic - în care do- în 1921. Ceea ce este interesant la medicul şi scriitorul minantă este practica riguros ştiinţifică -, îl va face să Vasile Voiculescu, este această coabitare a geniului afirme că „scriitorul cu o pregătire ştiinţifică va căpăta literar cu cel medical ştiinţific. Interesul său deosebit un registru nou pe care îşi poate exersa temele sale. pentru ştiinţă şi filosofie, pentru metafizică şi psiholo- Totul depinde de trăire, talent şi experienţă”. gie, psihofizică şi psihopatologie, cabală şi teozofie, la Or, Vasile Voiculescu le-a avut pe câteştrei, oferind curent cu marile personalităţi ale timpului Wundt şi patriei sale ceea ce a avut el mai de preţ; ştiinţa sa Hoffding, Littre şi August Comte, Carlyle şi Emerson, medicală şi arta sa literară. confruntat cu suferinţa şi războiul, îi va structura un Bibliografie: sistem propriu de abordare a realităţii şi o viziune pro- 1. I. Apetroaie, Vasile Voiculescu, Studiu monografic, Ed. prie din perspectiva existenţei, sfârşind într-o coabitare Minerva, 1975; 2. C.I. Bercuş, Activitatea medicală a poetului Vasile Voiculescu, benefică între ştiinţă şi literatură. în Pagini din trecutul medicinei, Ed. Medicală, 1970; Schimbarea registrului, de la poezie, eseu literar, 3. G. Călinescu, Istoria literaturii Române, Ed. Minerva, Buc. proză fantastică, dramă, la concepţia holistică inte- 1982; grativă a abordării sale medicale, eseul medical, arti- 4. Romulus Dianu, Despre Vasile Voiculescu, în Ramuri nr. 11, 1970; cole de igienă socială şi patologie medicală, pare una 5. C. Kiriţescu – Istoria războiului pentru întregirea României, Ed. firească şi se vor constitui în cele două dominante ale Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc. 1989; gândirii şi creaţiei voiculesciene, medicală şi literară. 6. Jules Nitzulescu, Despre ştiinţă şi literatură, în Cronica nr. 15, „El a transformat în conştiinţă toate experienţele vieţii. 1970; 7. Florentin Popescu, Pe urmele lui Vasile Voiculescu, Ed. Sport- Rănile grave, epidemiile de tifos, icter şi TBC, păduchii turism, Bucureşti, 1984; şi mizeria, au fost incluse conştiinţei spirituale şi sal- 8. Florentin Popescu, Detenţia şi sfârşitul lui Voiculescu, Ed. vate cu sensuri noi”. Vestala, Bucureşti, 2000; În concluzie: 9. Gh. Postelnicu, Viaţa şi opera lui Vasile Voiculescu, Ed. Euro Press, Bucureşti, 2012; Drama Primului Război Mondial, pe care Vasile 10. Dan Ravaru, De Sântămăria Mare, s-a stârnit mobilizare; Ed. Voiculescu o trăieşte cu durere şi sacrificiu, şi atmos- Pim, Iaşi, 2016; fera culturală pe care o găseşte la Bârlad, se 11. Al. Robot, Poetul Vasile Voiculescu, în Rampa, 26 Oct. 1933; dovedesc a fi stimulative pentru cristalizarea viziunii 12. I. Rotaru, Vasile Voiculescu, Ed. Recif, Buc. 1993; 13. Stoica Leontin, Serviciul Sanitar al Armatei, 1916-1918, Teză sale artistice şi ştiinţifice. de doctorat, Chişinău, 2012; „Îndemnurile şi îndreptările în viaţă” pe care le 14. I.Valerian, Cu scriitori prin veac, Editura pentru Literatură, Buc. primeşte de la Vlahuţă, cât şi influenţa lui Nichifor 1967; Crainic şi prietenia cu Ion Pilat, în atmosfera creativă 15. Vasile Voiculescu, Gânduri albe, Ed. Cartea Românească, a Academiei Bârlădene, au influenţat în bună măsură Buc. 1986. evoluţia ulterioară a medicului şi poetului Vasile Voiculescu.

- 71 - ISTORIE, CULTURĂ

Împrejurările instaurării ocupaţiei germane în oraşul Buzău (1/14 – 2/15 DECEMBRIE 1916) ------Conf.univ.dr. Constantin I. STAN, Universitatea „Dunărea de Jos” Cu toate eforturile făcute, a rezistenţei înverşunate a 5 decembrie 1916 această situaţie dramatică astfel: „În soldaţilor români pe crestele Carpaţilor, în crâncenele urma armatelor în retragere pentru ca să se facă gol şi bătălii de la Bran, Câmpulung, Predeal, Jiu, Argeş, ruină în calea inamicului, se distrugea totul ca să nu Neajlov, înaintarea puhoiului duşman nu a putut fi oprită. cadă nimic în mâinile lui. Se aprindeau hambarele pline Martoră a dramaticelor evenimente, Yvonne Blondel, de grâu, se prăbuşeau în râuri podurile, se aruncau în fiica lui Camile Blondel, fost ministru plenipotenţiar al aer tunelurile, se distrugeau şi aprindeau sondele şi de- Franţei în România preciza în jurnalul său din data de pozitele cele mari de petrol şi de benzină cu mii de 6/19 octombrie 1916, că: la Buzău, Predeal dar mai ales vagoane; se minau pulberăriile şi arsenalele, se dărâ- la Câmpulung, ofensiva germană se înteţeşte necon- mau morile şi fabricile, se bombardau silozurile care tenit. Fără nicio îndoială marele colosul Hindemburg toate acestea au costat milioane şi milioane”.4 Credem vrea să dea o mare lovitură şi să-şi concentreze forţele că reputatul medic chirurg de origine ardeleană disponibile contra României.1 La rândul său, cunoscutul exagerează pe alocuri. Depozitele, silozurile de cereale jurnalist şi analist politic de origine buzoiană, Pamfil şi alimente nu au fost distruse. Alexandru Marghiloman Şeicaru îşi aminteşte, peste o jumătate de secol, că: Re- pretinde în notele sale politice la 11 noiembrie 1916: tragerea generală avea loc la lumina sondelor de petrol „scriu Regelui pentru a-l implora să nu permită să se incendiate. Refugiaţii se îndreptau spre necunoscut, în- ardă recoltele în depozite. Duc eu scrisoarea la Palat la tâlnind la orice pas trupe ruseşti. orele 6 1/2 .5 Instalaţiile de petrol au fost însă distruse ori În cursul acestei retrageri care dădea impresia unui avariate. Martor al acestor triste momente este ofiţerul convoi nesfârşit urmărind în tăcere, îndurerat carul fu- aviator, viitorul general Gheorghe Negrescu, care nebru al unui ideal, am fost câtăva vreme coleg cu doi susţine în amintirile sale următoarele: „imaginea exo- ofiţeri din misiunea militară franceză. Au vrut să meargă dului apărea în toată grozăvia sa la venirea din Ploieşti pe jos cu unităţile pe la care fuseseră detaşati. Asis- pe şoseaua spre Buzău(...) toată lumea mergând în taseră la bătălia de la Neajlov (...) Nu găseau termenul această direcţie se formaseră pe şosea patru rânduri de exact a califica atitudinea ruşilor (...). vehicule încărcate cu boccelele refugiaţilor, iar pe În zare cerul era acoperit de fum: 1677 de sonde in- şanţuri şi alături copiii, femeile, harababura soldaţilor cendiate dintre care 1047 în producţie, 26 de rafinării şi rătăciţi de unitate ce formau un şir nesfârşit în tot lungul rezervoare cu 827.000 tone de petrol derivate.”2 şoselei până la Buzău. Nu se putea vedea un spectacol Arabella Yarka, fiica adoptivă a lui Scarlat (Charles) mai înfiorător, mai demoralizant, ca exodul unei populaţii Jarka şi a Mariei Yarka (născută Prejbeanu), provenind în faţa duşmanului. dintr-o veche familie boierească, descrie în jurnalul său Şi ca o încoronare nemeritată a acestui spectacol, o intim din 13/26 noiembrie 1916, această atmosferă explozie formidabilă a rafinăriei de la Teleajen a com- lugubră în felul următor: „străzile gemeau de trupe pletat spaima şi deprimarea mulţimii”.6 amestecate cu civili, care se grăbeau de-a valma spre Atmosfera era într-adevăr apocaliptică, ca urmare a Buzău. Şi tot treceau şi treceau! Tunuri şi soldaţi, distrugerii înfundării, incendierii sondelor, rezervoarelor, camioane, căruţe, oameni sărmani, animale scăpate din puţurilor de petrol. Numeroşi contemporani au surprins frâu, urnindu-şi instinctiv stăpânii(...). în pagini antologice aceste dramatice evenimente. Era deja ceasul la care, în acest anotimp, se lăsa Cunoscutul gazetar şi om politic de mai târziu, Stelian noaptea în toată regula; dar numeroasele incendii vio- Popescu, afirmă în însemnările sale că: „La Ploieşti am lente care izbucniseră în jurul Ploieştiului luminau oraşul asistat la un spectacol înfiorător al incendierii rafinăriilor din toate părţile ca nişte tragice focuri bengale po- şi sondelor, oroare ce nu o voi uita niciodată”. topindu-l cu lumini roşii şi portocalii. În acelaşi timp, un Îngrozit, abia am putut căpăta puţină pâine în gara vânt foarte puternic, stârnit pare-se, de un fenomen fizic Ploieşti şi am continuat drumul înainte spre Buzău unde provocat de exploziile de gaze şi de căldura flăcărilor, am ajuns la ora 12 noaptea. Multă lume şi în această străbătea turbat oraşul ca suflul unui dezastru”.3 gară, care umbla disperată, iar altul înjurase şi critica pe Colonelul(r) medic Vasile Bianu care a condus 24 de ofiţeri (pe n...) rege şi guvern”.7 Aflat în drum spre zile spitalul militar nr.166 (fost „Ion C. Brătianu”) de la Moldova, căpitanul rezervist Henri Stahl descrie în Buzău înfăţişează în însemnările sale la 22 noiembrie/ amintirile sale imagini zguduitoare. Autorul îşi exprima

- 72 - ISTORIE, CULTURĂ

profundul regret că imense cisterne de benzină au fost De dimineaţă, domnul general a dat ordin să se in- date pradă focului ca să nu cadă în mâinile inamicului. staleze birouri în Primărie, iar mutarea bagajelor din „Exploziile cutremurau pământul se scuturau vagoanele vagoane să se facă mai târziu. de raniţe, iar „flăcările păreau a învălui tot oraşul” Birourile s-au instalat după ora 9.30 a.m. din cauza (Ploieşti.n.m.). Ele erau aidoma „unor mingi enorme; lipsei mijloacelor de transport”.12 pachete compacte de gaze şi fum rostogolite haotic Generalul Radu R. Rosetti, care în august 1926 era proiectate la sute de metri deasupra uzinelor. Peste tot şef al Biroului de Operaţiuni Militare, funcţie pe care o va la Buzău, remarca acelaşi martor ocular era o negură îndeplini pe toată campania anului 1916, arăta în me- deasă, ploaia de funingine ce se lasă ca un zăbranic de moriile sale la 19 noiembrie /2 decembrie 1916 că: jale peste tot oraşul”.8 „Seara, eşalonul Marelui Cartier General aflat la Periş Planul de distrugere sau de deteriorare a sondelor, pleacă cu trenul la Buzău. Rămân la Periş cu maiorul puţurilor şi rezervoarelor de petrol a fost întocmit de francez Jaques Cartier pentru a asigura continuitatea colonelul englez Thomson. El a trebuit pus în aplicare legăturilor cu comandamentele de armată până ce vor de locotenent colonelul John Norton Griffiths, inginer isprăvi instalatul la Buzău, instalaţii începute de mai militar. Condiţiile erau foarte riscante, mai ales că ope- multe zile. raţiunile s-au derulat într-un timp extrem de scurt şi pe un teritoriu relativ extins. Asemenea acţiuni nu au avut loc doar în judeţul Prahova, la Băicoi, Câmpina, Telea- jen, dar şi la Arbănaşi, Policiori, Berca, Sărata Monteoru (judeţul Buzău).9 Situaţia politico-militară devine tot mai cri-tică. În aceste condiţii, la 20 noiembrie/3 decembrie 1916, Regele Ferdinand a ordonat transferarea Marelui Cartier General Român din comuna Periş, în clădirea Palatului comunal (sediul Primăriei) din oraşul Buzău. Alegerea nu era întâmplătoare, căci potrivit colonelului Victor Pétin, şeful de Stat Major al Misiunii Militare franceze din România, avea cu precădere raţiuni de ordin strategic. Se spera păstrarea graniţelor la vest de Buzău, salvând în felul acesta Muntenia de Nord „în Enervarea datorită situaţiei duce la unele discuţiuni dreapta având munte”. Regele Ferdinand conta pe nu tocmai nimerite între unii ofiţeri de la cartier şi unii acest amănunt, nu lipsit de importanţă. Şeful statului ofiţeri francezi”.13 român miza şi pe faptul că ruşii anunţaseră deja sosirea Aflat în centrul dramaticelor evenimente, generalul a două divizii de cavalerie şi alte trei de infanterie ţariste. Henri M. Berthelot susţine în jurnalul său din 19 noiem- Trupele nou venite urmau să salveze „o parte din brie/12 decembrie 1916 că: „La raport este luată decizia regiunea petrolieră şi să fie acoperită calea ferată de la de a muta chiar în această seară Marele Cartier General Galaţi, adică legătura pe mare cu Odessa”.10 Al. la Buzău. Marghiloman susţine în notele sale politice la 20 noiem- Plecăm la 4.30. Îl iau cu mine şi pe amiralul Fournier. brie 1916 că: „situaţia trebuie să fie foarte compromisă, De la Ploieşti se înnoptează de-a binelea. Mergem încă căci miniştrii au plecat definitiv astă-noapte! Statul în mijlocul unui adevărat exod. Ţăranii fug dinaintea in- Major, afară de birourile operaţiilor, s-au instalat la vadatorilor ducându-şi în căruţe tot avutul şi mânându-şi Buzău; generalul Paraschivescu de la muniţii a plecat vitele. Noaptea se întunecă şi mai mult din cauza norilor de asemenea. Etapele gata de plecare în automobile, grei de fum şi funingine, luminate pe dedesupt de licări- generalul Burghele, secretar general, care trebuia să rile mohorâte ale incendiilor de la depozite şi acelea mai plece la urmă de tot, şi-a trecut puterile lui Neniţescu vizibile ale sondelor care ard ca torţele. Este sinistru! (...). Buftea e singurul refugiu temporar al câtorva diri- Ajungem la Buzău pe la ora 8. În timp ce se guitori militari şi politici care se mai învârtesc în jurul pregăteşte instalarea luăm o gustare la bufetul gării Bucureştiului”.11 împreună cu prefectul”.14 Participant direct la tumultoasele momente, generalul În timp ce birourile Marelui Cartier General Român Toma Dumitrescu, la vremea aceea având gradul de erau amenajate în Palatul Comunal, Regele Ferdinand maior şi funcţia de şef al cabinetului generalului Dumitru s-a instalat la Vila „Albatros” de la marginea oraşului Iliescu arată în jurnalul său de front între altele: „Am Buzău aparţinând lui Alexandru Marghiloman. Aflat în ajuns la Buzău, în noaptea de 19/20 noiembrie 1916, la anturajul suveranului României, şeful serviciului P.T.T. ora 2, în gară multă afluenţă de refugiaţi. Ne-am insta- al Casei Regale, alsacian de origine, dar născut în lat Cartierul la Primărie, iar locuinţa domnului general România, Eugeniu Arthur Buluman, relatează în însem- Iliescu şi a mea la domnul inginer Cătuneanu (însurat nările sale din 25 noiembrie 1916, între altele: „În noapte de curând), el a plecat din Buzău a doua zi după sosirea am ajuns la Buzău şi încartiruiţi la vila „Albatros” a lui noastră. Alexandru Marghiloman. Casă şi grădină frumoase (....)

- 73 - ISTORIE, CULTURĂ

De când am plecat din Brătileşti şi până am ajuns la să fim extremă stângă a marelui front oriental ce se Iaşi, toate mesele cartierului nostru sunt prezidate de întinde de la Marea Nordului până la Marea Neagră şi rege. Acum a sosit şi Principele Carol la noi”.15 vom împărtăşi soarta generală a Aliaţilor”. Retragerea În data de 21 noiembrie/15 decembrie 1916 la sediul armatei trebuia făcută pe Siret. din Buzău al Marelui Cartier General Român s-au luat o „Pe când bătălia (Bucureştiului n.n.) era în toiul ei - serie de măsuri importante. După o serie de negocieri scria mai departe I.G.Duca – Brătianu ne ruga să s-a ajuns la o soluţie acceptabilă: „Regele comandant plecăm, dar să nu mergem la Iaşi, să stăm în tren, de căpetenie, având pe generalul (Constantin n.n.) undeva în dosul Marelui Cartier, aşa încât, în caz de Prezan ca şef de stat major pentru trupele româneşti, izbândă – ceea ce nici el nu credea să putem să ne un general rus pentru conducerea trupelor ruseşti. Am întoarcem repede la Bucureşti (...). avut norocul ca generalul Scerbacev să fie un om S-a format deci un tren ministerial şi plecarea s-a fixat înţelegător şi loial”.16 Întradevăr, Scerbacev nu va trece pentru vineri 2 decembrie (19 noiembrie stil vechi) la ora de partea bolşevicilor, fapt extrem de important pentru 10 seara. Ionel şi Vintilă Brătianu erau încă în cursul situaţia existentă pe frontul românesc. dimineţii la Periş(...) trebuia să mă urc în trenul ministe- Marele Cartier General Român nu a stat prea multă rial seara la Periş şi să ne oprim a doua zi dimineaţa la vreme la Buzău. Datorită agravării situaţiei militare, el a Boboc, prima gară după Buzău. trebuit mutat în 25 noiembrie/8 decembrie 1916, pentru Între orele 12 şi 11 ne-au urcat în vagon şi spre mai multă siguranţă, la Bârlad. Comandantul Armatei a miezul nopţii, trenul ministerial a pornit spre Boboc. La II-a române, generalul Alexandru Averescu arată în Boboc, în gară ne-au tras vagoanele lângă o magazie notiţele sale foarte lapidar următoarele: „Azi dimineaţă a veche de cereale şi acolo au fost două zile hotărâtoare plecat Marele Cartier General de aici la Bârlad. Am găsit în istorie, reşedinţa guvernului român, trei vagoane şi o la Buzău pe comandantul Corpului VII Armată rus, locomotivă sub continuă presiune”.21 Divizia 4 rusă a început să sosească. Va veni şi un corp Populaţia Bucureştiului a aflat prin intermediul presei de cavalerie cu trei divizii”.17 că guvernul s-a deplasat către Iaşi, Vasile Th. Cancicov, Autorităţile militare române îşi puneau mari speranţe care a rămas în capitală pe toată perioada de ocupaţie în sprijinul masiv al trupelor ruse, dar şi într-o linie forti- a Puterilor Centrale, atestă în însemnările sale la 21 ficată: Furu Mare - Racoviţeni - Viziru. Lucrările au în- noiembrie/4 decembrie 1916: „cum s-a luminat am trimis ceput, încă din 11 octombrie 1916, prin ordinul r. 2243 al după ziare, din ele văd că aseară guvernul a părăsit Marelui Cartier General Român. Se avea în vedere Bucureştiul. Prefectul de poliţie făcea cunoscut că în in- zona Brăila, Galaţi, malul stâng al Siretului între loca- teres superior, guvernul se va strămuta la Iaşi, pentru a lităţile Nămoloasa şi Gura Putnei.18 Lucrările erau coor- putea păstra legătura cu armata şi Aliaţii”.22 donate de generalul Văleanu. El a primit ordin să aibă în Atmosfera la Boboc era însă tristă şi tensionată şi vedere în cadrul liniei sale apărarea localităţilor Panciu natura era potrivnică. I.G.Duca mărturiseşte în aminti- - Odobeşti - Urecheşti Vest - Râmnicu Sărat - Nisipurile rile sale: „cerul era din ce în ce mai întunecos. De - Viziru. În data de 24 noiembrie 1916. Marele Cartier dimineaţă şi până seara stăteam închişi în vagoanele General Român a cerut ca fortificaţiile să cuprindă noastre, aşteptam veşti care nu mai veneau (...). A doua şoseaua Buzău - Râmnicu Sărat - Putreda care zi spre seară au sosit fraţii Ionel şi Vintilă Brătianu, care prezenta un însemnat rol strategic, dar şi apropierea căii ne-au adus veşti foarte proaste: Bătălia era pierdută, ferate.19 Bucureştii trebuiau să fie ocupaţi dintr-un moment în Lucrările au fost efectuate în grabă din cauza deterio- altul. Marele Cartier părăseşte Perişul şi se mută rării situaţiei - militare. La ele au participat muncitori deocamdată la Buzău. Ca urmare a pierderii marii civili, dar şi prizonieri. La data de 27 noiembrie 1916, bătălii, Armata a II-a, care îşi menţinea încă poziţiile în reprezentantul Marelui Cartier General Român, genera- Carpaţi, trebuia să se retragă şi ea. Averescu începuse lul Dumitru Colescu, şi generalul rus Sabotin au in- să execute mişcarea”.23 spectat fortificaţiile şi au constatat că ele erau de slabă Situaţia în oraşul Buzău era dificilă. Dezordinea şi calitate, că reţelele de sârmă ghimpată nu au fost peste agitaţia atinseseră cote alarmante. Generalul Radu R. tot aşezate, obstacolele de lemn nu ocupau decât apro- Rosseti notează în amintirile sale că: „La Marele Cartier ximativ 1 km. Lucrările s-au dovedit a fi superficiale şi nu General Român a sosit o delegaţie a cetăţenilor s-au situat la nivelul cerut.20 În timpul „bătăliei Râmnicu- Buzăului alcătuită din domnii Iarca, Cătuneanu şi alţii, lui” amintita linie de fortificaţie nu şi-a dovedit eficienţa. condusă de prefectul Dunca. Delegaţia cere să nu se Bucureştiul a fost părăsit şi de guvernul prezidat de deie o bătălie în preajma Buzăului. O trimit la generalii Ion I.C. Brătianu. El s-a îndreptat spre mica localitate Denikin şi Averescu, acesta din urmă sosit în dimineaţa Boboc, aflată în apropiere de oraşul Buzău. Martor al cu trenul său special în gara Buzău”.24 La rândul său, acestor etape pline de tensiune, I.G.Duca le descrie în generalul Alexandru Stoenescu, care avea în 1916 amintirile sale astfel: „De acum chinurile ultimelor săp- gradul de colonel şi comanda Regimentului 60 Infan- tămâni dispăruseră. Situaţia îmi apărea lămurită. Ne terie, descrie în cartea sa de rememorare situaţia din vom retrage pe graniţa vechii Moldove. Ne vom mărgini oraşul Buzău, la 29 noiembrie / 12 decembrie 1916, în

- 74 - ISTORIE, CULTURĂ

felul următor: „Intraţi în oraş pe la 11 a.m. am găsit în- totodată, lupte îndârjite. Trupele de acolo aveau mari treg Buzăul plin de oştire: infanterie, artilerie, ruşi, probleme şi, de aceea, pe moment, s-au trimis de co- diferite coloane, mulţi se găseau retraşi de 4-5 zile mandamentul Armatei a II-a două batalioane din Regi- aşteaptă ordinul. O aglomeraţie neînchipuită mai ales mentul 12 Infanterie. Din păcate, amintitele subunităţi pe şoseaua ce merge la podul de pe Buzău”.25 au sosit prea târziu. Nici Diviziile 12 şi 42 Infanterie După plecarea Marelui Cartier General Român la române nu au făcut faţă situaţiei.32 Bârlad guvernul Ionel Brătianu s-a deplasat către Iaşi. Divizia 12 Infanterie română a reuşit să treacă prin Martor al tristului eveniment, I.G.Duca afirmă în oraşul Buzău, retrăgându-se către Rm. Sărat. În atari amintirile sale cu nedisimulată durere, între altele: „După condiţii la 30 noiembrie / 13 decembrie 1916, oraşul o ultimă seară tristă, foarte tristă, îngrozitor de tristă, pe- Mizil a fost ocupat de nemţi. trecută lângă hangarul nostru din gara Boboc, ne-am Condiţiile atmosferice erau potrivnice Căpitanul de culcat şi trenul s-a pus în mişcare. Dimineaţa la ora opt atunci, viitorul general de mai târziu, Gheorghe soseam la Iaşi. A doua perioadă a războiului începea”.26 Garoescu, comandant al companiei de mitraliere din Situaţia armatei române se agrava tot mai mult. Lupte Regimentul 6 Vânători, susţine în amintirile sale urmă- grele au dat ostaşii Diviziei 6 Infanterie din cadrul Ar- toarele: „În ziua de 25 noiembrie ne-am oprit la Tisău. matei a II-a române la Tabla Buţii, Bratocea şi Predeluş. De aici, a doua zi, am luat-o peste deal spre Vipereşti şi Armata a IX-a germană ataca cu furie deoarece dorea ne-am oprit la Cândeşti. De când am plecat, a început să cucerească localităţile Bratocea şi Pasul Buzăului. să cadă o ninsoare teribil de deasă. Ne-a nins tot drumul Aceste aşezări aveau un important rol strategic. Gene- până la Vipereşti. Drumul peste deal a fost foarte greu ralul Erich Von Falkehayn recunoştea în amintirile sale (...). La Cândeşti am ajuns pe la ora 8.30 seara, după un că Pasul Buzăului este străbătut de râul cu acelaşi marş de 31-32 km, pe un noroi grozav. Trupa a făcut nume şi reprezintă un rol strategic întrucât face legătura mari eforturi şi merită toată lauda. Bieţii oameni, rău între Transilvania şi Muntenia.27 încălţaţi, rău hrăniţi au suportat totul cu cea mai mare Trupele române se retrăgeau pe văile Prahovei, resemnare (...). La 27 noiembrie, au rămas pentru Ialomiţei şi Buzăului. Armata I şi cea a apărării Dunării odihnă la Cândeşti. Era absolut necesară, oamenii şi urmau să se retragă până la şoseaua Târgovişte - caii fiind complet epuizaţi”.33 Ploieşti. La Urziceni trebuia să sosească Corpul 3 Ca- Datorită situaţiei tot mai dificile, pierderilor mari în- valerie rus pentru a ţine în loc puhoiul duşman. De registrate de trupele române, portivit maiorului Toma asemenea, Divizia a XV-a infanterie rusă şi Corpul 8 Ar- Dumitrescu, încă din 21 noiembrie / 4 decembrie 1916, mată ţarist au primit misiunea de a amâna intrarea s-a pus problema „retragerii generale a armatei noastre unităţilor germane în oraşul Mizil.28 pe linia Rm. Sărat - Sud Brăila”.34 Moralul ostaşilor Lupte grele s-au purtat între Ploieşti şi Mizil, dar români scăzuse considerabil. Numeroşi soldaţi îşi înaintarea inamicului nu a putut şi oprită. Apărarea văii părăseau regimentele. Astfel sergentul Ion Mihăilescu, Buzăului a fost încredinţată de comandantul Armatei a din Regimentul 8 Infanterie Buzău, declară pe 31 ian- II-a generalului Arthur Văitoianu. El a alcătuit un de- uarie 1919 autorităţilor militare competente că, în luna taşament comandat de colonelul Stan Constantinescu. noiembrie 1916, s-a rătăcit de compania sa. Fiind găsit Acesta era compus din Regimentele 3 Vânători şi 28 In- de organele poliţiei militare, el a fost îndrumat la cea mai fanterie „Radu Negru”, dar şi din câteva baterii de arti- apropiată unitate, respectiv Regimentul 38 Infanterie lerie, care au luptat cu îndârjire în comunele buzoiene: Brăila, care atunci fusese cantonat lângă Urziceni.35 La Pârscov, Predeşti, Vispeşti şi Cislău.29 La Cislău au avut rândul său, generalul Al. Averescu preciza în jurnalul loc confruntări violente între grupul generalului său de front, la 23 noiembrie / 6 decembrie 1916, că „lu- Arghirescu şi unităţile germane. Bătălii sângeroase crurile se complică, Divizia 4, colonel Lupescu, împinsă s-au derulat, potrivit documentelor, în satele Scărişoara foarte aproape de inamic, nu se ştie cum şi în ce şi Poiana Secului, dar şi pe Văile Nişcovului şi Caprei. împrejurare s-a debandat”.36 Trupele nemţeşti au cotraatacat puternic şi, de aceea, în Lipsit de apărare eficientă, bine organizată, căci seara zilei de 28 noiembrie/11 decembrie 1916, gene- multe unităţi se retrăgeau, oraşul Buzău a intrat sub ralul Arghirescu a primit ordin de la Marele Cartier ocupaţia germană. Începând cu noaptea de 1/14 – 2/15 General Român să dispună neîntârziat retragerea în decembrie 1916, Divizia a XII-a de infanterie bavareză mod organizat, fără ca adversarul să observe.30 A doua a pătruns în localitate, înfrângând rezistenţa destul de zi, pe 29 noiembrie / 12 decembrie 1916, nemţii bine or- slabă a Diviziei 3 Infanterie română şi Divizia 15 Infan- ganizaţi şi superior numeric au atacat prin Divizia 89 In- terie rusă. Nemţii au organizat şi dus la bun sfârşit o fanterie. Alături de ei s-au aflat şi militarii Diviziei 3 eficientă mişcare de învăluire, dinspre vest prin comuna Infanterie austro-ungare. Pierderile înregistrate de Lipia.37 Al. Marghiloman evidenţia în notele sale din 2/15 unităţile române au fost considerabile. Pe 30 noiembrie decembrie 1916 că, potrivit comunicatului militar / 13 decembrie 1916, un batalion de infanterie german german din 1/14 decembrie: „Buzăul a fost luat cu asalt a pus stăpânire pe satul buzoian Pârscov.31 Iureşul duş- în noaptea de 1 spre 2 decembrie, iar râul (Buzău n.n.) man devine de neoprit. Pe Valea Nişcovului s-au dat, a fost trecut la 2 decembrie”.38 Aflată în refugiu la părinţii

- 75 - ISTORIE, CULTURĂ

săi din oraşul Buzău, Elena Negrescu, soţia contraami- 15. Eugeniu A. Buhman, Patru decenii în serviciul Casei ralului Nicolae Negrescu, comandantul Diviziei de regale a României. Memorii, 1898 – 1940. Ediţie de Cristian Dunăre, notează în jurnalul ei din timpul ocupaţiei, pe 4 Scarlat, Bucureşti, Editura Sigma, 2006, p.183. 16. decembrie 1916, că: „Iordache care venea din piaţă Vezi General Radu R. Rosetti, Op.cit., pp.159-160; mi-a spus că tot oraşul este plin cu patrule nemţeşti, că C.I.Stan, Regele Ferdinand „Întregitorul (1914 – 1917), ed. ruşii devastaseră toate magazinele şi băcăniile şi că în a II-a, Bucureşti, Editura Paideia, 2011, p.141. 17. Mareşal Al.Averescu, Notiţe zilnice din războiu, vol.II retragere dăduseră foc pretutindeni”.39 Deci, vedem din 1916 -1918. Ediţie de Efumie Ardeleanu şi Adrian Pandea, cele relatate ce fel de „aliaţi erau trupele ţariste”. Bucureşti, Editura Militară, 1992, pp.98-99. În Moldova s-au retras, din Buzău, nu numai soldaţii 18. Arhivele Militare Române, fond Marele Cartier General şi ofiţerii, dar şi spitalele militare, unele instituţii de în- Român, Biroul Operaţii, dosar 470/1916, f.54. văţământ. Şcoala de Arte şi Meserii Buzău (azi Colegiul 19. Ibidem, f.44-45. Agricol „Dr.C.Angelescu”) a fost evacuat la Iaşi, unde 20. Ibidem, dosar 28/1916, f.428-430; C.I.Stan (editor), şi-a continuat activitatea în condiţii nu tocmai bune. În Linia fortificată Furu Mare-Racoviţeni-Viziru. Bătălia timpul retragerii, s-a pierdut, însă, arhiva instituţiei.40 Râmnicului - 1916 (contribuţii documentare), în „Document”, Pentru locuitorii oraşului şi judeţului Buzău începea anul XVII, nr.3 (65), 2014, p.78. acum o perioadă dificilă cu multe privaţiuni şi lipsuri, 21. I.G.Duca, Memorii, Războiul. Partea I (1916-1917), aceea a ocupaţiei germane. Ediţie de S. Neagoe, vol.III, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1994, pp.97-98. 22. Note: Vasile Th. Canceicov, Impresiuni şi păreri personale din timpul războiului României. Jurnal zilnic, 13 august, 1. Yvonne Blondel, Jurnal de război 1916-1917. Frontul de 1916-13 decembrie 1918, vol.I,ed.I, Bucureşti, Editura ziaru- sud al României. Versiune românească de Rodica Zagar, lui „Universul”, 1921, p.200. 23. Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2005, p.259. I.G.Duca, Op.cit. vol.III, pp.99-100. 24. 2. Pamfil Şeicaru, România în Marele Război. Prefaţă de General Radu R.Rosetti, Op.cit., p.162. 25. Ion C. Brătianu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1994, pp.284- General Alexandru I. Stoenescu, În ploaia de gloanţe. 285. Note din carnetul de campanie 1916-1918, Bucureşti, Edi- 3. Arabella Yarka, De pe o zi pe alta. Carnet intim 1913- tura Cartea Românească, 1919, p.101. 26. 1918. Traducere de Denisa Toma. Prefaţă de Mihai Dinu I.G.Duca, Op.cit., vol III, p.103; C.I.Stan, Buzăul şi Sturdza, Bucureşti, Editura Compania, 2010, p.135. Rm.Sărat în anii ocupaţiei germane 1916-1918, Buzău, 4. Dr. Vasile Bianu, Însemnări din războiul României Mari. Editura Editgraph, 2008, p.36. 27. De la mobilizare până la pacea de la Bucureşti, Vol.I., Cluj, Erich von Falkenhaen, Campania Armatei a IX-a îm- Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1926, p.51. potriva românilor şi ruşilor, Bucureşti, Editura, Alcalu, 1937, 5. Alexandru Marghiloman, Note politice, Războiul (1916- p.101. 28. 1917). Ediţie şi indice de Stelian Neagoe, vol.II., Bucureşti, A.M.R., fond M.C.G.R. – Biroul operaţii, dosar Editura Machiavelli, 1994, p.77. 470/1946, f.323. 29. 6. General (r) Gheorghe Negrescu, Din amintirile unui General Alex I. Stoenescu, Op.cit., p.101. 30. vechi aviator, Bucureşti, Editura Militară, 1977, p.125. A.M.R., fond M.C.G.R., Biroul Operaţii, dosar 34/1916, 7. Stelian Popescu, Amintiri. Ediţie de Ioan Opriş. Bu- f.348. 31. cureşti. Editura Albatros, 2000, p.148, C.I.Stan, Stelian Ibidem, dosar 29/1916, f.418. 32. Popescu în viaţa politică a României primului deceniu inter- Ibidem, dosar 48/1916, fila 178. 33. belic 1918 – 1928, în „Anuar de Ştiinţe Istorice, Ploieşti General Gheorghe Garoescu, Jurnal de front, vise de X/2001, p.265. iubire (14 august 1916-28 septembrie 1918). Ediţie de 8. Henri Stahle, Cu Parlamentul în U.R.S.S. (1916 – Marian Moşneagu, Bucureşti, Editura Militară, 2017, p.93. 34. 1918). Bucureşti, Editura Domino, 2003, p.8-9. General T. Dumitrescu, Op.cit., p.161. 35. 9. Valentin Ioan Fuscan, Albionul în căutarea de alianţe Arhivele Naţionale Judeţene Buzău, în continuare se (1914 – 1918), Bucureşti, Editura Militară, 2014, pp.159-160. va cita Arh.N.J.Buzău, fond Primăria com. Pătârlagele, dosar 10. General Petin, La drame roumaine 1916 – 1918, Paris, 15/1919, f.35. 36. Rayot, 1932, pp.55-56. Mareşal Al. Averescu, Op.cit., vol.II, p.98. 37. 11. Al. Marghiloman, Note politice, vol.II, p.85, C.I.Stan, Arh.N.J.Buzău, fond Prefectură jud.Buzău, dosar Marele Cartier General Român la Buzău (noiembrie 1916), 24/1918, f.16, Dimitrie Gh. Ionescu, Istoria oraşului Buzău – în „Străjer în calea furtunilor” X, nr.20, decembrie 1916, p.33. cele mai vechi timpuri până astăzi, Bucureşti, Editura Litera, 12. General Toma Dumitrescu, Jurnal. Războiul naţional 19179, p.197. 38. 1916. Ediţie de Maria Georgescu, Bucureşti, Editura Aca- Al.Marghiloman, Op.cit., vol.II, p.97. 39. demiei de Înalte Studii Militare, 1999, p.161. Elena Negrescu, Jurnal de război 1916-1918. Ediţie de 13. General Radu R.Rosetti, Mărturisiri (1914 – 1919). Neculai Maghiar şi Ion Dănilă, Bucureşti, Editura „Detectiv”, Ediţie de Maria Georgescu, Bucureşti. Editura Modelism, 2006, p.160. 40. 1997, p.157. Arh.N.J.Buzău, fond Liceul Industrial de Băieţi, dosar 14. Generalul Henri Berthelot, Memorii şi corespondenţă. 52/1912, f.2. Relu Stoica, Colegiul Agricol „Dr. C. Angelescu, 1916-1919. Ediţie de Glenn E. Torrey. Traducere de Mona Buzău. O şcoală centenară 1902-2002, Buzău, Editura Iosif, Bucureşti, Editura Militară, 2012, p.110. Fundaţiei „Vasile Voiculescu”, 2002, p.20.

- 76 - ISTORIE, CULTURĂ

RAFTUL CU CĂRŢI

Generalul Henri Berthelot, că Armata 2 a suferit un eşec se- Memorii şi corespondenţă (1916- rios la nord de Târgovişte şi Corpul 1919), introducere de Glenn E. 1 Armată este într-o situaţie critică, Torrey, Editura Militară, 2012, 456 care îl obligă să se retragă pe di- p. recţia Găieşti. Cavaleria lui Schmet- Glenn E. Torrey, cercetător de tow este deja în spatele lui. (...) nouă promoţie al Marelui Război, La raport este luată decizia de a într-o consistentă prefaţă anunţă, muta chiar în această seară Marele editarea în română, dar şi premieră Cartier General la Buzău. europeană a scrierilor de front ale Scurta rezidenţă a M.C.G. în urbe lui Henri Berthelot, şeful Misiunii este cumva relevantă pentru gur- franceze în România. Spre deose- mandul şi gurmetul general (numit bire de mulţi alţi generali francezi- de ţăranii-ostaşi „Burtălău”), care nuanţează istoricul importanţa pe avusese, în traseu, mâhnirea de a care o are apariţia acestui preţios fi martor la apocalipticul exod al tru- document - memoriile sale au pelor în retragere şi al populaţiei rămas nepublicate până acum. civile, iluminată de incendiile zonei Probabil de cea mai mare impor- petroliere, către Moldova. Ajungem tanţă este faptul că cea mai impor- la Buzău pe la ora 8. În timp ce se tantă reuşită a lui Berthelot rămâne pregăteşte instalarea, luăm o pe Frontul din România, care el ostilitatea resimţită pentru Alexan- gustare la bufetul gării, împreună cu însuşi nu se bucură de o mare dru Averescu. Berthelot, care pare prefectul. Stelian Popescu, direc- atenţie în ceea ce priveşte opera- să fi dezvoltat o adevărată obsesie torul ziarului „Universul”, evac- ţiile Primului Război Mondial. În pentru defectele lui Averescu, îl uându-se cu trenul, spre Iaşi, este sfârşit, personalitatea şi talentul lui descrie în repetate rânduri într-un scandalizat de opulenţa „gustării”, Berthelot s-au potrivit mai bine mod profund negativ şi, uneori, cum consemnează în amintirile muncii de stat-major sau de legă- chiar nedrept. E drept, că nici şeful sale. O zi mai târziu consta repezi- tură decât pentru acţiuni în lumina de misiune nu avea pe lângă co- ciunea cu care forţele Puterilor reflectoarelor. Cele mai mari mandantul Armatei a 2-a un bun Centrale încerca o tactică ce va succese le-a obţinut în spatele conducător de imagine: Colonelul căpăta un nume abia în al Doilea scenei, îndemnând, sfătuind şi în- Hucher, colonelul francez ataşat Război Mondial, blitzkrieg-ul: De curajând, printr-o combinaţie inspi- cartierului general al lui Averescu, dimineaţă, aflăm că cavaleria ger- rată de francheţe, tact şi umor. pare să fie unul dintre puţinii ofiţeri mană a intrat în Titu. Unii vor deja Statutul generalului a rămas, francezi cărora le lipsea tactul şi, să părăsească Buzăul şi s-o peste timp, în conştiinţa publică prin urmare, acutiza tensiunile din şteargă mai departe. (...) Inerţie (zonă care mai are sentimentul is- această relaţie. totală a ruşilor, care nu par a-şi da toriei) unul de recunoscătoare De la sosirea în România, Henri seama de situaţie. Folosirea ul- prietenie: Chiar şi în ziua de azi, în Berthelot, deşi ar fi fost dorit de Bră- timelor rezerve pentru a acoperi România amintirea lui Berthelot tianu în funcţia de şef de stat major replierea la sud de Ploieşti. Ordine este vie, fiind rememorat cu un al armatei române, tocmai pentru a transmise pentru distrugerea apelativ pe care numai foarte puţini contracara inerţia ruşilor, se implică petrolului şi benzinei la Câmpina, străini au avut cinstea să-l poarte: în documentarea asupra situaţiei de Băicoi şi Ploieşti. „un bun român”. fapt a trupelor române, consiliere şi Pe 7 decembrie, când Marele Dacă o trăsătură specifică a sa lobby în favoarea acestora. Tem- Cartier General urma să era maniera sa directă şi convingă- perament de luptător, eminamente părăsească Buzăul pentru a se toare de a-şi susţine ideile, carac- animat de un optimism tonic, conta- instala la Bârlad, în vreme ce teristică pentru relaţia sa cu Joffre giant, va lua act de admirabila dez- Guvernul se fixa la Iaşi, va lua act (Joseph, generalisim, şeful Statului organizare a organismului nostru de un eşantion de mentalitate rusă Major francez, n.m.), nu e mai puţin militar de atunci. Veştile negre so- prin unul din importanţii ei coman- adevărat, observă Torrey, că me- sesc în cascadă, mai ales după danţi: Un tren care îl transportă pe moriile dezvăluie şi faptul că, în căderea Bucureştiului şi după generalul Denikin, comandantul spatele bonomiei afişate public, se manevrele cavaleriei germane, care Corpului 8 Armată, s-a oprit exact puteau ascunde resentimente ne- acoperea şi depăşeau flancurile în centrul gării din Buzău, pe linia gative destul de puternice, dintre apărătorilor. La 2 decembrie 1916 pe care trec trenurile de evacuare. care un exemplu grăitor îl reprezintă nota:... trebuie mers repede pentru Şeful gării îi solicită să permită

- 77 - ISTORIE, CULTURĂ

manevrarea trenului pe o linie se- de la nord-vest de Râmnicu Sărat, infanteriştilor, lângă Iaşi, la 3 aprilie. cundară. Denikin consideră pro- plănuieşte un aliniament mai înapoi. ...La sfârşitul manevrei comand să punerea o ofensă şi pune să se Lucrurile se precipită, până la 28 se formeze careul şi le rostesc plaseze două santinele în faţa loco- decembrie, când aliaţii dezic din viitorilor ofiţeri o alocuţiune despre motivei, cu ordin de a trage asupra nou: În ciuda afirmaţiilor lui necesitatea de a-şi continua fără mecanicului, dacă acesta se mişcă. Saharov. Divizia 15 Infanterie rusă preget eforturile şi despre îndatori- Nu reuşim să îl convingem de nece- s-a retras, iar germanii au intrat în rile lor ca ofiţeri. Evidenţiez va- sitatea eliberării liniei decât Râmnic. Fireşte, vecinii au preluat loarea, curajul, abnegaţia soldatului spunându-i că trenul regal trebuie aliniamentul şi retragerea se român, ca şi faptul că nevoile sale să se formeze exact pe locul ocu- accentuează, tot mai aproape. De sunt foarte puţine. El nu are nevoie, pat de el. Cum ar putea să asemenea, evident, Saharov zice pentru a săvârşi fapte măreţe, funcţioneze transportul trupelor cu că inamicul a suferit pierderi mari. decât un pic de afecţiune din partea asemenea mentalităţi. Cavaler, Comunicatul inamic anunţă 5000 comandanţilor săi. Ofiţerul îi da- fiindcă, dacă ar fi să calchiem o for- de prizonieri. torează această afecţiune:„Iubiţi- mulă a lui Caragiale, fost patron al O scrisoare, de la 30 decembrie, vă soldaţii! Încrederea pe care le-o restaurantului gării buzoiene, în către sora sa, tranşa, cu mâhnire şi arătaţi va fi răsplătită!”. anul 1894-1895, privind apelativul lipsă de perspectivă situaţia: La 11 mai 1917, într-o epistolă reginei Elisabeta („madam Carol”) În scrisoarea cu numărul 19, îţi către fratele George, după o vizită în accepţiunea burghezo-maha- vorbeam despre ocuparea şi la Petersburg, aminteşte loiala ar- lagească, i s-a comunicat că ar apărarea liniilor Râmnicului, ori mată aliată din est, pe care se uzurpa linia de formare a garniturii astea s-au dus demult pe apa putea conta: În momentul în care destinată pentru „madam Ferdi- sâmbetei. Ruşii care au fost în- Rusia dă efectiv impresia că aban- nand”. sărcinaţi cu apărarea nu au rezistat donează, este bine ca Franţa să-şi „Bătălia de Crăciun” sau bătălia mai mult de patru zile: una din amintească că noi avem în Româ- Râmnicului, este trecută de diviziile lor s-a lăsat strivită, aşa nia o armată fidelă, care ajuge la o Berthelot tot în „cartea neagră” a cum cele din Dobrogea au fost luate cifră de 500000 de soldaţi şi dis- colaborării româno-ruse; la 13 prin surprindere şi aruncate peste pune în plus de 200000 de recruţi. decembrie 1916, de la Bârlad, unde Dunăre. Undeva, lângă Hârlău, pe 29 mai, se mutase M.C.G., scria: Trupele De ceva timp, de când am inspectează Divizia 13, condusă de ruse se repliază pe linia organizată început să-i frecventez pe ruşi, con- colonelul I. Popescu Sanitaru; de (?) de la Râmnic la Viziru, unde stat că mentalitatea lor este destul faţă sunt regele, Brătianu, trebuie să reziste. Trei divizii de asemănătoare cu cea a reprezentanţi ai Aliaţilor, ofiţeri ai Mi- române vor apăra înălţimile din nor- românilor. Sunt oameni susceptibili, siunii franceze: Tiruri de artilerie, dul Râmnicului, iar două divizii vor orgolioşi, dând în mod intenţionat reglarea tirului, contrabaterie, rămâne în rezervă, spre Focşani. de înţeles că sunt singurul popor pregătirea de atac. Apoi manevre Aceste două grupări vor fi sub mare, cu o armată mare, că au tot de infanterie. În sfârşit, defilarea di- ordinele lui Văitoianu, respectiv ce le trebuie, că nu au nevoie nici viziei complete cu cele 12 bata- Christescu. Averescu îşi menţine de sfaturi, nici de ajutor, de la lioane, nouă baterii de 75 şi două comanda ansamblului acestor forţe. oricine ar veni acestea. Dacă ei îşi baterii de obuziere de 105. Albert Mai la nord, Divizia 15 şi Brigada 7 consideră trupele măreţe, eu sunt Thomas este încântat şi exclamă: Mixtă, în regiunea Vrancea şi Oituz, departe de a avea aceeaşi impresie „Ai zice că sunt soldaţii noştri!” rămân ataşate Armatei 9 ruse.(...) şi aici au arătat că, dacă rezistă îm- După revoluţia rusă din martie La prânz suntem rugaţi să asistăm potriva austriecilor, nu valorează doi 1917, începe dezintegrarea efortu- la defilarea avangardei Corpului 30 bani în confruntările cu germanii şi lui de război al marelui aliat din Armată rus. Soldaţii trec cu o atitu- cu bulgarii. (...) răsărit, preponderente fiind pacifis- dine ţeapănă, cu baioneta spre Important este că acum aban- mul şi dezordinea; în aceste înainte (privilegiu special al donăm linia Râmnicului, pentru a ne condiţii, a devenit în foarte scurtă unităţilor care s-au distins), dar par aşeza pe Siret. Va veni o zi în care vreme evident că armata română foarte obosiţi (mi se spune că acest o vom părăsi şi pe aceasta, pentru era forţa din est cea mai stabilă şi regiment tocmai a parcurs 120 de linia Prutului, iar România va avea mai de încredere. Ofensiva, pre- kilometri în patru zile). atunci soarta Serbiei. văzută să înceapă la 1 iulie, cu Pe 15 decembrie părea că planul Va urma retragerea armatei Armatele 4 şi 6 ruse şi Armata 1 rămâne „bătut în cuie”: Saharov a române pe Siret şi reconstrucţia română, se amână şi datorită faptu- dat ordin să se reziste pe poziţiile acesteia în spatele frontului, ope- lui că francezii hotărâseră, îm- organizate la Râmnic. Dar chiar azi, raţiune la care meritele misiunii lui potriva opiniei lui Berthelot, să primin informaţii că elemente ina- Berthelot sunt de netăgăduit. Sunt echipeze doar 10 divizii româneşti, mice şi-au făcut apariţia pe colinele amintite manevrele artileriştilor şi iar nu 15. - 78 - ISTORIE, CULTURĂ

La 25 iulie, Armata 2 română, co- atacăm pe ruşi şi am găsit francezi”. Divizia 9 a luat din nou gara şi a mandată de generalul Averescu, şi Aluzie la ţinuta gri-bleu a armatei reuşit să se menţină pe liziera de la Armata 4 rusă au înaintat 15 km, române. Mărăşeşti. pe un front de 30 km, până când Cronica lungilor înfruntări armate Marile bătălii de la Mărăşti, acţiunile armatei ruse au fost între- este urmărită îndeaproape, uneori Mărăşeşti şi Oituz din vara anului rupte brusc de o telegramă de la cu accente de tristeţe la adresa co- 1917, de multe ori ignorate de isto- Kerenski, care suspenda orice ope- mandanţilor români, ajunşi unii din- ria militară occidentală, îşi primesc, raţii ofensive, document popularizat tre ei, în funcţii importante datorită şi de la Glen E. Torrey, meritatul la nivelul trupelor de sovietul rus din „relaţiilor”; la 16 august: Lupta con- brevet de bravură: Fără îndoială Iaşi. Obligaţi să abandoneze ofen- tinuă, atacurile sporindu-şi violenţa; această performanţă a armatei siva, ca efect al „defecţiunii” ruse, trupele române rezistă în conti- române reprezintă unul dintre cele românii suportă, mai bine de două nuare în faţa eforturilor germanilor. mai frumoase capitole de istorie săptămâni, ofensiva austro-ger- Divizia 5 Infanterie a fost din plin militară a României. mană. În seara de 4 august, s-a încercată, mai ales din cauza co- Defecţiunea comenzii ruse este ţinut un nou Consiliu de Război, la mandantului ei (colonelul Aristide vizibilă încă din notele din 30 care a participat şi Berthelot ca Razu, n. m.), total nepregătit, dar, în noiembrie 1916: Primele lupte la „cetăţean român”, după cum sub- această biată armată română, orice sud-vest de Bucureşti. Întăririle linia Brătianu. S-a decis „să se om de casă este intangibil. ruseşti promise sosesc cu o apere pământul Moldovei metru cu Într-o scrisoare către sora sa încetineală gândită. În acest timp, metru” şi, în cea mai defavorabilă Louise învederează „tactica” alia- Beliaev cere salvarea armatei, iar situaţie, armatele române să se re- ţilor ruşi: Bravii noştri români con- când este întrebat cum, el tragă în Rusia, alături de rege şi gu- tinuă să lupte cu multă însufleţire. răspunde: „Prin retragere!” Este vern, afirmându-şi astfel loialitatea Mackensen şi arhiducele Joseph foarte simplu, evident, dar este faţă de Aliaţi până la sfârşit.(...) (general-colonel, n.m.) şi-au unit metoda celor care refuză să lupte. Demonstraţia de forţă a armatei forţele pentru a-i ataca: pe de o La 31 ianuarie 1917, în rândurile române, care a reprezentat singura parte, urcând Siretul cu 12 divizii, expediate sorei sale, după o vizită victorie a Aliaţilor, pe orice front, în pe de alta, coborând Oituzul cu alte la Stavka, pare a fi găsit „cheia” anul 1917, a stârnit sentimente de cinci. Într-o primă fază şi sub efectul conduitei militare ruse: Aliaţii noştri admiraţie peste tot şi a întărit anga- surprizei, curajoşii noştri ruşi au în- dragi voiau să trimită armata jamentele Londrei şi Parisului ceput prin a-şi lua tălpăşiţa, Dar română, scoasă de pe front, pentru România, într-un moment în aveam la îndemână diviziile pentru a se reface undeva în care erau tentate să renunţe la române şi datorită lor situaţia a spatele frontului. Îl întâlneşte pe susţinerea obiectivelor de război ale putut fi echilibrată. Iată că sunt zece Gurko noul şef al Statului Major acesteia. zile de când durează bătălia şi General al armatelor ruse, al cărui La Mărăşeşti, pe 8 august 1917, nemţii nu au putut câştiga decât 5 conduită nu i se pare francă: Am nu sunt semne că ruşii îşi asumă kilometri de teren, iar acum par avut atunci impresia că ruşii au un apărarea sectoarelor de front ce la aproape terminaţi. În orice caz, plan ascuns: acela ca, la sfârşitul reveneau: Atacurile germane au acest efort i-a costat pierderi se- războiului să fie recompensaţi, chiar continuat toată ziua de ieri, pe rioase. Câţiva prizonieri au relatat pe spinarea României, pentru efor- calea ferată care serveşte drept axă că unele companii nu mai au decât tul pe care îl vor fi făcut pentru a o pentru mişcările lor. Divizia 13 rusă 25-30 de oameni şi că unul dintre recuceri. Şi cu cât va fi mai mic efor- s-a retras în dezordine şi Divizia 5 regimente a fost redus la 300 de tul pe care armata română îl va română a trebuit să se angajeze soldaţi. depune pentru recâştigarea teritori- total în adâncime.(...) Bătălia din Lupta de la Răzoare (6/19 au- ului său, cu atât mai mare va fi faţa Mărăşeştiului este în toi. Divizi- gust) e percepută destul de preţul pe care-l va cere Rusia. Ba ile Armatei 1 iau treptat locul ruşilor. aproape de reala dimensiune a situ- chiar cred să acest gând ascuns Se pare că germanii îi caută în mod aţiei pe care a determinat-o: Ziua este mai vechi, şi dacă efortul special pe aceştia din urmă şi-şi in- de ieri a fost deosebit de grea; după ruşilor a fost atât de anemic în tensifică tot mai mult eforturile către o pregătire intensă de artilerie, ger- susţinerea României este pentru că vest. Divizia 9 Infanterie română a manii au cucerit primele linii ale Di- pe ruşi nu-i deranja să-i vadă pe fost nevoită să se angajeze foarte viziilor 9 şi 13 şi au avansat până la români la ananghie, pentru ca aceş- serios în lupte. Orizontul de aştep- pădurea de la Răzoare şi la cota tia să conştientizeze din plin nevoia tare al inamicului era infirmat, con- 100. Frumosul contraatac al Diviziei unui ajutor rusesc. În plin proces de trariat de „identitatea” apărătorilor: 10 şi a rezervelor Diviziei 13 a refacere a armatei române, la Un prizonier german luat prizonier respins inamicul până la Satul-Nou, Vaslui, la Corpul 5 Armată, se alaltăieri a afirmat: „Visam să-i luînd 600 de prizonieri. La rândul ei, semnalează inechităţi şi abuzuri ale

- 79 - ISTORIE, CULTURĂ

aprovizionării, tolerate de autorităţi: adevărat că a fost primul din armată propriu despre bătălia de la Mărăşti, Este sărăcie lucie şi aproape care s-a afişat cu cocardă roşie! stopată printr-o telegramă a lui foamete. La 23 mai 1917 va trimite Louisei Kerenski. Acest atac, pe care l-am Porţia de carne este de 250 de o epistolă din care reiese că nu era pregătit minuţios, era totuşi singurul grame, doar trei zile pe săptămână; cu totul imun la micile flatări ale mijloc de a ajuta frontul din Galiţia, în această raţie intră şi oase, dar sentimentului naţional, mândriei pentru că noi puteam da peste cap, nici urmă de grăsime, aşa încât sol- galice: (acest 23 este, de fapt, 10 dintr-o singură lovitură, cinci-şase daţii nu mai au deloc muşchi. Şi ni- mai, în calendarul român. Este divizii germane. Totul era bine meni nu se ocupă de ameliorarea aniversarea monarhiei române). organizat şi ar fi reuşit în mod sigur. acestei situaţii. Încerc să le atrag S-a început printr-o slujbă reli- Dovada este că atacul secundar, pe atenţia celor de la putere, pentru a gioasă, care n-a avut decât un sin- care am avut buna inspiraţie să-l remedia situaţia prin rechiziţionarea gur defect, a fost un pic cam lungă, declanşăm în ajun, ne-a depăşit de vite; dar mă lovesc de indife- în plin soare. A urmat trecerea în re- aşteptările. renţă sau de interese personale. vistă a trupelor, chemarea răniţilor Acesta avea drept scop elibe- Proprietarii preferă să câştige bani în primul rând şi înmânarea deco- rarea muntelui şi a fost purtat si- vânzându-şi bunurile intendenţilor raţiilor. Regele a adoptat maniera multan de trei divizii ruse şi de trei ruşi, care le oferă un preţ mai bun. franceză şi a decernat decoraţiile în române, care au avansat pe un Astfel, se ajunge la discrepanţe faţa drapelelor, dându-le o acoladă front de 30 km şi o adâncime de 15 absolut evidente între, pe de o (ceremonial medieval de învestire a km. Nemţii au lăsat 5000 de morţi parte, soldaţii ruşi rotunjori, rumeni, unui cavaler, constând dintr-o pe câmpul de luptă; au fost făcuţi plini de slănină, şi pe cealaltă parte, îmbrăţişare şi o atingere cu latul peste 3000 de prizonieri; au fost scheletele din armata română. Şi spadei, nota editorului) proaspeţilor luate peste 90 de tunuri, fără a mai toate astea din pricina indiferenţei cavaleri. socoti tunurile din tranşee, mi- unei clici politice ale cărei interese M-a rugat apoi să înmânez chiar tralierele şi muniţiile, în cantitate personale sunt considerate intangi- eu crucea Legiunii de Onoare, des- considerabilă. Din asta îţi poţi face o bile. tinată ofiţerilor români, ceea ce am părere despre ce ar fi însemnat Reprezentantul României la făcut cu tot ceremonialul obişnuit, atacul principal: toate trupele ina- Petersburg, Diamandy, socialist ca inclusiv Marseilleza, şi nu e un mice din cele două puncte de atac orientare politică, în 19 aprilie, nu spectacol banal să vezi, în timpul ar fi fost capturate, neavând nici o era alertat de viaţa politică a gazde- acestui război, un Hohenzolern as- scăpare. lor: pare să aibă încredere în eveni- cultând Marseilleza, cu mâna la O zi mai târziu, i se reconfirmă mentele care se petrec la ora chipiu şi cu cea mai mare ele- „stilul” total necamaraderesc de actuală în Rusia. Eu sunt ceva mai ganţă.(...) cooperare al ruşilor şi, în faţa puţin încrezător, văzând ce se în- A fost într-un fel revanşa misiunii acestei indubitabile opacităţi, va tâmplă aici. Grupuri de soldaţi ruşi franceze, iar ofiţerii ruşi care asis- transmite, cavalereşte, felicitări co- au manifestat pe străzile Iaşului tau la ceremonie au fost oarecum mandantului român pe care nu îl purtând steaguri roşii cu inscripţia contrariaţi să vadă această armată simpatiza cu predilecţie: La Armata „mir”, ceva care înseamnă „pace”. română, pe care o considerau muri- 2, Divizia 8 curăţă Valea Caşinului, Pe de altă parte Leciţki şi-a dat bundă, dar care avea totuşi o atitu- dar, la dreapta sa, Corpul 40 rus re- demisia pentru că i s-a refuzat do- dine şi o disciplină diferite de ale lor. fuză să se implice! Vouillemin a ple- rinţa de a restaura cât de cât disci- Încearcă să găsească sâmburii cat să transmită complimentele plina în cadrul trupelor. unui mod de a fi slav, îngăduitor cu mele lui Averescu. Totalul tunurilor Atitudini binevoitoare faţă de viciile declarat „naţionale”: În capturate este de 88, din care 47 au noua conducere a Rusiei sunt de- această dimineaţă, doi ruşi au fost fost luate de către români. tectate, la 25 aprilie 1917, şi în ati- găsiţi înecaţi într-o pivniţă. Să nu Beţia slavă, împinsă dincolo de tudinea lui Gurcikov, ministrul de piardă timpul au tras în două bu- grotesc şi chiar de instinctul de război al noului guvern cel al lui toaie, apoi şi-au lipit gurile de găuri, conservare, este, ea însăşi, un per- Kerenski: Am aflat a doua zi că l-a bând până la inconştienţă; vinul a sonaj episodic în relatările episto- revocat din funcţie pe generalul Sa- curs peste cei doi beţivani şi încă se lare (20 august 1917) trimise pe harov şi pe Leciţki, care comandă mai revărsa peste ei când au fost adresa Louisei: Nu pomenesc nimic armata rusă din Carpaţi şi despre descoperiţi. Discursul funebru a fost de ruşi, din motive întemeiate. Sunt, care se spune că ar fi obosit. În rostit de ofiţerul rus chemat pentru desigur printre ei şi oameni de is- schimb, Ţurikov, care comandă ar- constatarea deceselor şi a constat pravă, dar ce de pleavă în rest! Iată mata care a pierdut Dobrogea şi în aceste cuvinte memorabile: „Ce o nouă întâmplare. Direcţia servi- care a avut îndrăzneala să-şi felicite moarte frumoasă, totuşi!” ciului român de sănătate şi-a trupele pentru această frumoasă Reia, la 27 iulie, în corespondenţa împachetat toate materialele de la- ispravă, şi-a păstrat slujba. E cu sora sa, informaţii din jurnalul borator şi vagonul se afla în gara

- 80 - ISTORIE, CULTURĂ

Iaşi, încărcat de flacoane diverse, operaţiune condusă de ruşi pe Siret Pe 10 decembrie 1917, apare, în culturi microbiene, borcane cu ar fi făcut 700 de prizonieri din Di- fine, dovada scrisă a înţelegerii cu alcool conţinând tot felul de mon- vizia 200 Infanterie germană. Bu- germanii: Colonelul Condeescu struozităţi chirurgicale etc. O bandă curie mare la Cartierul General, dar (scriitorul şi generalul de mai târziu, de ruşi trece, câţiva simt mirosul de de scurtă durată, până la dezamor- n.m.) îmi aduce în această seară alcool, aşa cum muştele simt par- sarea de a doua zi: Afacerea de textul armistiţiului încheiat ieri fumul de trandafir; pradă vagonul, alaltăieri nu justifica deloc bucuria seară, la 11,30. Este, în fapt, o în- smulg capacele cutiilor, beau tot ce exuberantă a ruşilor: au avut de-a cetare a focului, cu interdicţia de a găsesc. Cei mai matoliţi adorm pe face cu austrieci, nu germani, şi nu muta trupe ori chiar simple efective, loc, aşteptând să se risipească au păstrat nimic din terenul cucerit, pentru a le duce pe alte fronturi. Dar aburii beţiei; un fumător dă foc pentru că vecinii au refuzat deschis vor ţine cont inamicii noştri de acest vagonului şi toată lumea se prăjeşte să-i sprijine. Mişcătoare solidaritate! angajament? precum cotletele. (p. 232) Dacă bravura trupelor ruse nu „Coabitarea” cu ruşii devine din „Defecţiunile” oaspeţilor ruşi strălucea, o nocivă activitate sub- ce în ce mai fragilă şi problematică; nu încetează nici sub starea terană era tolerată de organele la 16 decembrie, comitetul bolşevic excepţională de alertă pe care au bolşevice: Se semnalează, de şi-a făcut cunoscută intenţia de a presupus-o bătăliile din triunghiul asemenea, o contrabandă activă aduce o divizie rusă la Iaşi. Gene- de foc Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz; la între porturile Mării Negre şi ralul Prezan a răspuns că nu este 30 august, înregistra încă o probă Constanţa. Ne aprovizionăm un lucru dezirabil şi că, la nevoie, se de fidelitate a combatanţilor pe care astfel duşmanii cu grâu rusesc va opune cu armele trimiterii de nu se putea conta la primejdie: Di- (basarabean, cum reiese din con- trupe ruseşti la sediul guvernului vizia 124 rusă a luat-o la sănătoasa text, n.m.), sub privirile binevoitoare român; trupele ruse care vor să se la nord-vest de Panciu, iar trupele ale autorităţilor sovietice. retragă în Rusia vor avea de urmat române au fost din nou nevoite să O telegramă de la Lenin, la 3 de- un itinerar bine determinat; toate reechilibreze situaţia! Divizia 3, cembrie 1918, anunţă că armatele actele de jaf vor fi considerate ca aripa stângă a Armatei 2, Divizia 5, ruse sunt în întregime sub comanda fiind comise nu de trupele aliate, ci aripa dreaptă a Armatei 1, şi Divizia sovietelor, că s-au dat ordine spre a de bandiţi, împotriva cărora se va 13, nou adusă din rezervă, au reuşit negocia armistiţiul şi că, dacă acest folosi forţa armată. să închidă frontul. Grigorescu armistiţiu nu este acceptat pe fron- Într-adevăr, jafurile continuă în (Eremia, generalul, n.m.) se plânge tul român, toate trupele ruse se vor mai multe zone ale teritoriului româ- de agentul de legătură rus trimis la întoarce în Rusia. nesc, ca şi în Basarabia. armata sa, care dă ordine şi le-a de- Trei zile mai târziu, Berthelot îl în- În seara de 21 decembrie, se venit tututor absolut insuportabil. tâlneşte pe Şcerbacev, comandant încearcă o lovitură de acaparare a Nu doar „manu militari” erau cu care se afla în bune relaţii, comenzii armatei ruse din Moldova, demisionari, dar erau autori ai unor aflându-l din ce în ce mai îngrijorat din fericire şi prevedere, dejucată: probleme logistice şi perspective de turnura luată de evenimente în mai mulţi membri ai comitetului din cele sumbre, amintind invazia ciuda gestului său pe care bolşevicii bolşevic au pătruns cu forţa la Şcer- lăcustelor din paginile cronicarilor i-l reproşează deja (o telegramă bacev, cu pistolul în mână. Din feri- moldoveni; la 5 septembrie 1917, către „forţele ruse prin care, în ve- cire, noi desemnasem ca gardă un scrie fratelui: Aici cel mai mult ne derea armistiţiului cu germanii, se ofiţer francez şi unul român, care, îngrijorează senzaţia că, în Rusia, impunea şi participarea românilor, cu ajutorul fiului său, au reuşit să lucrurile se îndreaptă către o com- n.m.), s-ar putea menţine trupele la dejoace planul şi să-i respingă pe pletă debandadă. Proviziile de datorie. Desigur, se aşteaptă să fie atacatori.(...) În această noapte, hrană necesare armatelor ruse înlocuit, dar vrea să câştige timp, gara Socola, în acelaşi timp gară nu mai sosesc şi trupele sunt timpul necesar să înlocuiască regulatoare, de aprovizionare şi de alimentate exclusiv din resursele trupele de pe front în care nu mai tranzit, dar mai ales cartierul re- româneşti. Şi dacă rechiziţiile s-ar are încredere, cu ucrainieni voluţionar rus, de unde pleacă toate face în mod rezonabil!; dar adeseori (subordonaţi Radei de la Kiev, ce directivele bolşevice, a fost încer- e vorba pur şi simplu despre jafuri, era sub obedienţă bolşevicilor, cuită de trupele române. Toţi indi- iar resursele sunt irosite după bunul manifestând tendinţe separatiste, n. vizii suspecţi au fost dezarmaţi. Şi plac; şi cum acestea nu sunt m.) şi cehi, să pună companii asta s-a întâmplat cu mult calm şi inepuizabile, mă întreb ce se va în- de basarabeni în diferite puncte, fără nici cea mai mică vărsare de tâmpla în ianuarie sau februarie! pentru poliţie şi menţinerea ordinii, sânge, ceea ce dovedeşte cu pri- Veştile bune care se mai primeau să înceapă o activă propagandă, sosinţă că ajunge numai voinţa de la „camarazii de arme” ruşi sunt, de acord cu Rada; nu are pentru a-i întoarce pe oameni la de pe o zi pe alta, dezminţite; încredere deplină în Kakedin şi nici sentimentul datoriei. La fel un regi- astfel, la 7 octombrie 1917, o în cazaci. ment rus, care mergea spre Iaşi a

- 81 - ISTORIE, CULTURĂ

fost arestat şi dezarmat foarte uşor pentru a începe războiul civil îm- Importante mărturii ale istoriei de un batalion român, la Podul potriva inamicilor puterii sovietice, noastre militare (şi politice) din Iloaiei. ruşi şi ei, în definitiv. La 10 martie timpul Marelui Război, jurnalul şi Sunt necesare intervenţii cu 1918, observă, în capitala Basara- corespondenţa generalului Henri mâna pe trăgaci pentru a pondera biei, absenţa notabilităţilor unioniste Berthelot, atâta vreme citat frag- elanul revoluţionar, bine irigat cu Sosire la Chişinău. La 3.30. Divizia mentar sau prin surse de a doua alcool, al ruşilor; la 26 decembrie, 11 este masată în gară şi în jurul ei. mână, constituie un preţios dar notează generalul, Maiorul Brun Generalul Istrati îmi prezintă onorul. oferit cercetătorilor români. vine de la Roman să-mi raporteze Îi strâng mâna căpitanului Sarret, arestarea comitetului bolşevic al dar regret să constat lipsa oricărui Armatei 4, care a avut loc azi- reprezentant al Sfatului Ţării sau al Robert Forczyk, Al Doilea dimineaţă la ora 6, şi care nu a ge- guvernului basarabean. Să fie o Război Mondial. Sevastopol nerat nici un incident. L-au adus pe omisiune sau o interdicţie? 1942. Triumful lui von Mantein, praporgicul care se intitula şef al ar- Una peste alta, situaţia din Rusia Editura „Litera”, 2015, 144 p. matei şi care dăduse ordinul de nu este deloc îmbucurătoare: divizii abandonare a frontului. Divizia 80 întregi refuză să lupte. Există în Colecţia „Campanii & bătălii” a rusă, care se pregătea să execute marea, sfânta Rusie, o frumoasă Editurii „Litera” lansează prin cartea acest ordin, a fost readusă la ordine colecţie de laşi, trădători şi porci. lui R.F., fost ofiţer superior în trupele de trupele lui Stratilescu. Încotro ne vor duce ei? S.U.A., şi doctor în relaţii inter- Abuzurile se desfăşurau pe Revine în România, la sfârşitul naţionale şi securitate naţională, bandă rulantă şi la toate palierele, anului 1918, comandant al Armatei specialist în istoria militară euro- frizând banditismul şi, la nevoie, de Dunăre, delegat a media con- peană şi asiatică, istoria unei cam- asasinatul; la 23 ianuarie 1918 flictele de frontieră româno-sârbe panii ce a angajat şi forţe militare trimetea veşti sorei sale: Ieri, la româno ungare; la 20 decembrie române: asediul Sevastopolului (10 Chişinău, i-au arestat pe românii 1918, scria sorei: În această noiembrie 1941- 1 iulie 1942), unde care făceau parte din Comisia dimineaţă am sosit la Orşova, la au fost angajate şi forţe militare interaliată de achiziţionare a ali- frontiera Banatului. Este o graniţă române. mentelor. Era cât pe ce să pro- absolut artificială, pentru că popu- cedeze la fel cu ofiţerii englezi, laţia din această regiune este în francezi şi americani. În orice caz mod limpede de origine română, au pus mâna pe aproape 2 milioane deşi sârbii emit pretenţia de a pune de ruble, date de Aliaţi pentru achi- mâna pe el. Situaţia tensivă era re- ziţionarea de alimente. Dimpotrivă, confirmată, în 6 ianuarie 1919: faţă de nemţi se arată o servilitate Mîrzescu îmi semnalează abuzurile extremă şi le ling pantofii cu o ser- comise de sârbi în Banat. vilitate incomparabilă. Pe februarie În Rusia răvăşită de războiul civil se înregistra o crimă cu autor colec- dintre „roşii”/maximalişti şi „alb- tiv, ce, îndeobşte, nu mai intra în gardişti”, Denikin va mai juca o cercetarea curţilor marţiale ruse: carte, în partida celor de pe urmă, Generalul Nekrasov a fost asasinat moment în care va solicita sprijinul mişeleşte de soldaţii ruşi, adevăraţi forţelor „intervenţioniste”, care bandiţi, într-un tren între Ungheni şi operau la Odesa şi în Ucraina; la 12 Chişinău. Funeraliile au avut loc ianuarie 1919 Berthelot aminteşte azi-dimineaţă., la biserica Sf. Spiri- de noile ipostaze ale foştilor don din Iaşi. comandanţi ţarişti de pe frontul După încheierea păcii de la din Moldova: Întoarcerea lui Buftea, prezenţa Misiunii franceze Şcerbacev, care îmi aduce o Decizia de lichidare a forţelor îşi pierdea sensul, ba chiar stârnea scrisoare de la Denikin. A obţinut de ruseşti din Crimeea, Sevastopolul animozitatea Puterilor Centrale. la Krasnov să fie pus în subordinea fiind considerat „un portavion de O flatantă propunere este decli- lui Denikin şi doreşte ca un batalion nescufundat”, a avut, se pare, şi o nată: pe când se repatria, cu Misi- francez să fie trimis la Rostov, motivaţie care ne privea: la 13 iulie une franceză, în Rusia - primeşte cu tancuri, pentru a susţine moralul 1941, şase bombartiere sovietice un mesaj cum că Troţki ar dori să-l cazacilor, ale căror forţe slăbesc. din armata aeriană a Flotei Mării vadă: Troţki ar vrea să-l ajutaţi să Garanţiile pe care le solicita Negre au atacat rafinăriile de lângă reorganizeze Armata Roşie!, i se generalul era stricte, ca acele ale Ploieşti incendiind 9000 de tone de comunică, dar nu pentru a intra în unui păţit, şi au întârziat să petrol; peste cinci zile, un alt raid a război împotriva germanilor, ci sosească. mai distrus alte 2000, apreciindu-

- 82 - ISTORIE, CULTURĂ

se astfel: cantitatea de combustibil undeva pe Frontul de Vest, n.m). de Munte român, fac mai multe distrusă ar fi fost suficientă pentru Românii au participat la această încercări de a cuceri dealul cinci alimentări cu combustibil campanie cu diviziile 1 şi 4 Vânători Căpăţâna de Zahăr şi Vârful de pentru toate diviziile Panzer de Munte şi Divizia 18 Infanterie, în Nord, dar sunt respinşi de ruşi. Pe 7 desfăşurate în U.R.S.S. total 18 batalioane de infanterie şi iunie se declanşează principalul Odată capturată, Crimeea nu mai un batalion de mitraliere (...)- atac terestru cu patru divizii şi cad, reprezenta un pericol pentru câm- aproape un sfert din forţele Axei. pe rând, în mâna asaltanţilor gara purile petroliere româneşti, ba, mai Punctul lor vulnerabil, vizibil şi la Mekenzievî Gorâ (9 iunie), Dealul mult, trebuia fi folosită ca trambulină Odessa, era o modestă dotare cu Ruinelor (11 Iunie), Kamarî (12 pentru traversarea strâmtorii Kerci artilerie şi geniu. Autorul va re- iunie), Fortul Stalin (13 iunie). Pe 17 spre Caucaz. marca: Românii erau soldaţi cura- iunie, nemţii cuceresc forturile Mak- Comanda acestei misiuni joşi şi agresivi, capabili să ducă la sim Gorki, G.P.U., Ceka, Molotov şi revine generaloberst-ului Erich von bun sfârşit atacuri bine planificate, Volga, iar vânătorii români cuceresc Mastein, căruia i se încredinţează dar lipsa sprijinului tehnic în luptă îi dealul Căpăţâna de Zahăr. Între 18- comanda Armatei XI., care îşi aso- făcea să depindă foarte mult de 21 iunie, germanii cuceresc Prăjina ciază, pentru reuşită Corpul LIV, co- germani pentru operaţiunile Vulturului, Bateria 12 Coastă şi For- mandat de generalul Erik Hansen, ofensive. S-a încercat reechiparea tul Lenin, iar Fortul de Nord se trei grupuri de avioane de vână- Diviziei 18 Infanterie cu artileria predă. Pe 23 iunie e cucerit Fortul toare, astfel că, la sfârşitul lunii oc- capturată de la sovietici. Konstantinovski, românii cucerind, tombrie, Crimeea era cucerită, mai Pentru forţele şi tehnica angajate la 25 iunie, Bastionul II (generalul puţin Sevastopolul. Germanilor le în această lungă şi sângeroasă Avramescu curăţând valea pâna la eşuează un atac surpriză (2-3 confruntare, e de amintit că Hitler a râul Ciornaia) şi, o zi mai târziu noiembrie) şi două ofensive (10-21 aprobat participarea la asediu a abia, se ajunge la Sevastopol. Pe noiembrie şi 17-22 decembrie), iar, tunului pe şine „Dora”, calibru 800 29 iunie, germanii traversează gol- după ce ruşii reuşesc să debarce mm, cântărind 1328 de tone, desti- ful Severnaia, creând un cap de două armate (la Kerci şi Feodosia), nat să distrugă fortificaţii; se adău- pod, cuceresc creasta Sapun şi se abandonează ofensiva împotriva gau mortierele „Karl”, calibrul 600 înaintează până la Cimitirul Englez. Sevastopolului, la 30 decembrie. mm, cu proiectile de 2,4 tone, În acea zi, Divizia I de Vânători de Numai în decembrie, nemţii avu- obuziere tip „Bruno cel lung”, 283 munte români cucereşte satul seseră pierderi de 8595 de soldaţi, mm, mortiere de 305 mm, 785 de Novo-Şuli, după o luptă de trei ore pierderile sovieticilor estimându-se, tancuri medii şi grele şi 112 dusă din casă în casă. pentru perioada noiembrie-decem- româneşti. Operaţiunile aeriene ale La ordinul Stavkăi, pe 1 iulie, ge- brie la 7000 morţi şi 20000 de pri- Luftwafe nu au putut să împiedice, neralul Petrov şi statul său major zonieri. în toamna lui 1941, sosirea a pleacă cu un submarin şi viceami- Sunt detaliate planurile comba- 20000 de soldaţi sovietici pe mare, ralul Oktiabrski şi ai săi (221 de tanţilor, identitatea şi valoarea co- iar, în 1942, să mai primească membri ai statului major) se eva- mandanţilor germani (în afară de 35000 de soldaţi şi să evacueze cuează cu un avion, părăsindu-şi cei amintiţi, generalii Maximilian 9000 de răniţi. Pentru că aviaţia nu trupele, între care 23000 de soldaţi Fretter-Pico - artilerie, Ludwig Wolff reuşea să blocheze portul răniţi adăpostiţi în buncărele sub- - Divizia 22 Infanterie, Hans von Sevastopol, s-au trimis şase sub- terane din jurul Bateriei 35 Coastă; Tettau, Fritz Lindemann, coloneii marine a câte 92 de tone, dezmem- după ce a tras ultimele proiectile, pe von Choltiz Hitzfeld şi alţii) şi sovi- brate, cu barjele, pe Dunăre, până 2 iulie, căpitanul Lescenco, a ordo- etici (generalii Petrov, Novikov, în portul Constanţa, care au devenit nat să se arunce în aer tot praful de Kolomieţ, viceamiralii Oktiabrski, operabile abia în iunie 1942; până puşcă rămas în magazii. coloneii Kapitohin şi Skutelnik), co- atunci, s-a apelat forţele navale Agonia Sevastopolului, destul de manda românilor este reprezentată uşoare italiene (patru torpiloare, sângeroasă şi aceasta, se întinde de generalul-maior Gheorghe cinci vedete rapide şi şase minisub- între 30 iunie şi 4 iulie 1942, prin Avramescu (1884-1945), coman- marine. căderea aerodromului de pe capul dantul Corpului de Vânători de Campania din 1942 începe cu re- Herson. Practic, în 1 iulie, oraşul Munte, capabil dar care, cunoscând ocuparea Kerciului şi Feodosiei de era în ruine şi flăcări, trupele sovie- metodele operaţionale germane, nu către germani, până la jumătatea tice începeau să se predea în suporta faptul că von Manstein lunii mai, apoi, din 2 iunie, un grupuri, steagul german flutura dea- avea tendinţa de a da ordin direct atac aerian de cinci zile asupra supra ruinelor Muzeului Panorama, trupelor sale sau de a le detaşa pe Sevastopolului, în cursul căreia se ridicat de ruşi în memoria războiu- lângă alte trupe germane (...) Mai doboară o turelă de tun din fortul lui Crimeei din 1854-1855. Românii, târziu, în 1945, Avramescu va fi Maksim Gorki I. Între 2-7 iunie, remarcă autorul, au avut o reacţie executat de sovietici („aliaţi”, Corpul XXX şi Corpul de Vânători de atitudine: Von Manstein a încer- - 83 - ISTORIE, CULTURĂ

cat să-i excludă pe români de la Peter Antill, Al Doilea Război atacul final asupra Sevastopolului, Mondial. Stalingrad 1942; Editura dar generalul-maior Gheorghe „Litera”, 2015, 144 p. Manoliu, comandantul Diviziei 4 Autorul, licenţiat în relaţii inter- Vânători de munte, i-a ignorat naţionale, master în studii strate- ordinele şi şi-a trimis trupele să gice şi scriitor, evocând şi analizând ridice steagul românesc pe monu- monumentala bătălie de la Stalin- mentul Nahimov din oraş. grad – moment de cotitură în istoria Asediul Sevastopolului a însem- militară a secolului XX – investigând nat anihilarea a 118000 soldaţi şi marea înfrângere a Armatei VI, co- marinari sovietici, din care, în iunie mandată de generalul feldmareşal 1942, au fost capturaţi 95000 iar Friedrich Paulus, prezintă în detaliu 5000 evacuaţi, ceea ce înseamnă situaţia celor două forţe aflate în 18000 de combatanţi pierduţi în luptă pe malurile fluviului Volga, bătălia finală (pierderile de vieţi din analizează meritele comandanţilor rândul civililor au fost considera- şi felul în care au influenţat cursul bile). Armata XI germană a „cotizat” luptei, modul în care s-a decis an- 4264 de morţi, 21626 răniţi şi 1522 gajarea, din partea germanilor, a dispăruţi, însumat 27000 de luptă- unor resurse atât de importante tori; românii au avut 8454 de vic- pentru o ţintă secundară. Miza a time (1597 morţi, 6571 răniţi şi 277 căpătat abia apoi, la sfârşitul a cinci de dispăruţi). luni de război de uzură, rolul de în 1942, o campanie-fulger, cum Pe 1 iulie von Manstein va fi catalizator al prăbuşirii ulterioare a fusese anterioara, şi nu un lung avansat feldmareşal şi, ironie a Wehrmachtului. război de uzură. sorţii, va pleca pentru o lungă va- Operaţiunea Barbarossa, de- În iunie 1942 începe Operaţiunea canţă în România, în timp ce poliţia clanşată la 22 iunie 1941, viza Blau, ale cărei ţinte erau trupele so- SS va dezlănţui în Crimeea un val Leningradul, Ucraina, Donbasul şi vietice din sud şi terenurile petroli- de atrocităţi ce va dura doi ani. Caucazul, Moscova neintrând între fere din sudul Caucazului; în iulie, Epilog: în mai 1944, trupele sovie- obiectivele strategice (până la 30 Corpul de Armate Sud se desparte tice iau cu asalt şi surprind în penin- septembrie, când Grupul de Armate în Corpul de Armate A (cu direcţia sula Herson, ultimii rezistenţi ai Centru începe Operaţiunea Taifun, Caucaz) şi Corpul de Armate B, ce Axei, după ce aceasta reuşise să ce viza capitala URSS). În urma să ocupe Stalingradul. Grupul evacueze aproape jumătate din Ar- blitzkrieg-ul purtat, iniţial, pierderile B avea în compoziţie numai Armata mata XVII; răbojul înregistrează că Armatei Roşii au fost imense: II şi Armata VI, la care se adăugau 31700 combatanţi germani şi 25800 400000 de prizonieri numai până la armatele statelor satelit ale Axei. luptători români au fost ucişi sau 1 iulie, apoi încă 650000 după Pe 19 august generalul Friedrich luaţi prizonieri la Sevastopol. Alonja căderea Kievului, până pe 6 Paulus ordonă Armatei VI să acestei confruntări a ajuns până în septembrie. Întârziaţi de încercuirea pornească spre Stalingrad, iar la 3 mileniul trei: din cauza muniţiei ne- Kievului, germanii vor începe atacul septembrie era la periferia oraşului. explodate, dat fiind că zona aceasta asupra Moscovei târziu şi obiectiv Stalingradul devine obiectiv priori- a fost timp de opt luni sub bombarda- nu a putut fi atins înainte de sosirea tar, întinzându-se pe malul Volgăi, ment continuu, în februarie 2004, o iernii ruseşti; pe 4 decembrie avea 40 km lungime şi 5 km lăţime, mină germană magnetică de 900 kilo- temperatura scăzuse la -35 grade fluviul măsurând şi el 1600 m pe grame, lansată din aer, a fost şi atacul final al germanilor a fost acest traiect. Armata 62 Rusă, descoperită de nişte oameni care oprit. care îl apăra, era condusă de adunau fier vechi în golful Kazanskaia Costurile Operaţiunii Barbarossa, Vasili Ciuikin, care cunostea tacti- şi a exploadat, făcând trei victime. un eşec cu greu evitat, câtă vreme cile germane; ştia că blindatele Volumul, cu un traiect narativ alert obiectivele lui (distrugerea Armatei pornesc la atac după o pregătire a şi atent la nuanţe, cu iconografie, Roşii şi cucerirea Moscovei) nu au aviaţiei, urmate fiind de infanterie, pentru lectorul român, de cele fost atinse, erau un milion de vic- drept care a decis să plaseze tru- mai multe ori inedită şi multiple hărţi time, 4200 de vehicule blindate, iar pele sale foarte aproape de cele color asigurate de Horward cele 16 divizii de panzere mai germane, astfel încât Luftwafe să Gerrard, are meritul de a prezenta aveau numai 140 de tancuri nu-i poată ataca pe sovietici fără impactul logisticii, al vremii şi al funcţionale; pierderea a 100000 de riscul de a-şi lovi propriile trupe. operaţiunilor militare în ultima victo- vehicule motorizate şi a 200000 de Lupta tancurilor şi a infanteriei în rie majoră a germanilor în al Doilea cai afecta mobilitatea şi logistica aglomerările urmane, iarăşi îi deza- Război Mondial. Wehrmachtului. Hitler spera, totuşi, vantaja pe nemţi. - 84 - ISTORIE, CULTURĂ

Primul atac major asupra Stalin- ultimul pas spre victorie; după 29 Pe 19 noiembrie, Fronturile de gradului are loc la 12 septembrie. În octombrie luptele urbane au încetat, Sud-Vest şi Don, după o pregătire ajunul atacului, germanii aveau în rămânând perspectiva unei ierni de artilerie şi-au început atacul pe faţă nouă armate sovietice, des- traversată în ruinele Sevastopolului un front cu lungimea de 320 km, făşurate pe 640 de km de front, iar distrus. Armata 3 română fiind atacată prin Armata 62, care era în oraş avea Nu vom urmări, la pas de capetele de pod Serafimovici şi 54000 de soldaţi 900 de piese de manevră întreaga bătălie, dar vom Kleţkaia, depăşind-o, îndreptându- artilerie şi 100 de tancuri. Armata VI decela modul în care Antill, se către Kalaci, unde aveau întâl- avea 15 divizii cu aproximativ menţionează prezenţa trupelor nire cele trei mari forţe sovietice. 300000 de soldaţi şi era sprijinită române. În stânga Armatei VI – Eremenko trece prin linia ţinută de de Armata 4 Panzer. Bătălia notează autorul – se afla Armata 3 Corpurile 6 şi 7 româneşti, care au sângeroasă a durat până pe 26 română, comandată de generalul fugit spre vest, la fel ca Armata IV septembrie, germanii câştigând Dumirescu, armată care, în august, Panzer, lăsând în acest fel Armata 4 poziţia strategică de la Mamaev pierduse capetele de pod de la română să înfrunte singură situaţia Kurgan, Divizia 24 Panzer Serafimovici şi Kleţkaia. Românii periculoasă. Ce a urmat se mai ştie, ajungând la Volga, pe care o con- trebuiau să acopere un front de 160 pe 23 noiembrie braţele cleştelui trolau, în sudul oraşului, pe un front km, pe care absenţa barierelor rus s-au întâlnit la Kalaci. Surpriza de 8 km. Bătălia în oraş, poreclită naturale îl privau de adâncime. În învingătorilor nu a fost mică, ei esti- de nemţi „războiul şobolanilor”, luna octombrie, la propunerea lui mau că au prins în capcană 85000- devine foarte dificilă: clădiri Dumitrescu de a lansa un atac com- 90000 de soldaţi, dar prada prăbuşite, baricade şi obstacole binat româno-german asupra capu- întrecea aşteptările: dacă luăm în făceau dificilă manevrarea amplă, lui de pod de la Serafimovici fusese calcul că acolo se aflau 14 divizii de bătălia dându-se prin sute de lupte respinsă, fiindcă germanii nu doris- infanterie, trei divizii de panzere, trei la nivel de batalion, companie sau eră să renunţe la nici un soldat din motorizate şi una de tancuri Flak, pluton şi nicidecum de divizie. armata lor care lupta împotriva două divizii româneşti şi un regi- Ciuikov renunţă şi el la formaţiunile Stalingradului. A fost o decizie pe ment croat, cifra ar fi de peste convenţionale de luptă, folosind aşa- care germanii aveau să o regrete 250000 de soldaţi. numitele trupele de şoc, formaţiuni curând. La sud de Stalingrad se Fuhrerul l-a chemat pe von organizate şi echipate special pen- afla Armata 4 română, comandată Manstein ordonându-i să formeze tru anumite misiuni, alcătuite din 50 de generalul Constantinescu Grupul de Armate Don, pentru a până la 100 de luptători. (-Klaps, n.m.), cel care abia lua în stabiliza poziţiile din sudul Rusiei şi Al doilea atac al germanilor în- primire Corpurile de Armată 6 şi 7 să se pregătească pentru a veni în cepe în 27 septembrie; se loveşte româneşti, când a început con- sprijinul lui Paulus. Apoi a vorbit cu zona industrială a Stalingradului: traofensiva sovietică. Pe 18 noiem- şeful Statului Major General al oţelăria Octombrie Roşu, fabrica de brie, o mai veche idee a ruşilor, Luftwaffe, dacă are suficiente tractoare Dzerjinski, fabrica de ar- având în vedere că lungile linii de avioane de transport şi bom- mament Barrikadî; după grele aprovizionare ale Axei, dar şi flan- bardiere pentru aprovizionarea încleştări, germanii pătrund pe o curile erau menţinute de formaţiuni Armatei VI. Calculele arătau că acei adâncile de 3 km, fără să-şi fi atins satelit, era aceea de a încercui aflaţi la Stalingrad aveau nevoie de ţelurile. Un atac vine, la 12 Armata VI, pregătirile erau circa 750 de tone pe zi (minimum octombrie, din iniţiativa ruşilor, încheiate; participau trei armate: 500). Aviaţia germană, angajată şi ce atacă fabrica de tractoare, Frontul Stalingrad (condus de în Africa de Nord, nu ar fi putut nici împingându-i înapoi pe germani cu Eremenko), Frontul Don (comandat măcar în condiţii optime, cum 300 m. de Rokossovski) şi Frontul Sud- arăta şi studiul şefului său de La 14 octombrie, sub presiunea Vest, comandat de Vatutin. Princi- stat major, general locotenentul lui Hitler, care devenise obsedat de palele două puncte ale străpungerii Jeschonnek, să îndeplinească victoria de la Stalingrad, începe cel erau unul dinspre nord spre sud îm- această misiune. de al treilea atac german, cu 90000 potriva Armatei 3 române, celălalt Pe 21 noiembrie Hitler i-a de soldaţi şi 300 de tancuri pe un dinspre est spre nord-vest, comunicat lui Paulus că Armata VI front de 5 km. La 26/27 octombrie împotriva Armatei 4 române, primul trebuia să-şi păstreze poziţia, deşi germanii erau la doar 350 m de susţinut de Frontul de Sud-Vest, cu acesta, împreună cu cei cinci co- Volga, cuceriseră 90% din oraş şi misiunea de a îndepărta-o de mandanţi de corp de armată ai săi distruseseră echivalentul a şapte di- Corpul XI german. Frontul Don şi opinau că ar fi trebuit să încerce o vizii sovietice. Dar, după 2 săp- Armata 65 trebuiau să blocheze evadare înainte ca liniile ruşilor să tămâni de confruntări, slabul sprijin germanii din nordul Stalingradului se consolideze; va adopta o strate- de la Luftwaffe, şi lăsarea frigului, iar Frontul Stalingrad urma să atace gie de apărare de tip arici, în spe- Armata VI nu mai are forţă să facă Corpul 6 românesc. ranţa că va fi aprovizionat pe calea

- 85 - ISTORIE, CULTURĂ

aerului şi Manstein va sosi cât de Corpului XI, împreună cu subor- După alte surse, David R, repede să-l despresoare. donaţii, a refuzat să se predea, pe Marples, în 2011, apreciază că Grupul de Armate Don a început zona sa concentrându-se toată arti- presa sovietică cifrează pierderile să se închege, adunând pe lângă leria Frontului Don, adică vreo 300 totale ale germanilor la 700000, cu diverse formaţiuni germane şi ceea de tunuri pe kilometru; ultimii luptă- observaţia că şi pierderile sovietice ce rămăsese din Armata 3 română. tori germani din bătălia Stalingradu- au fost extrem de mari, deoarece Cu Fronturile Stalingrad şi Don, so- lui s-au predat pe 2 februarie. Era, i-au combinat pe civili şi militari; în vieticii au declanşat, pe 2 decem- pentru Germania, începutul kaput- condiţiile în care s-a desfăşurat brie un intens atac doar au primit o ului, iniţiativa strategică trecuse de bătălia, pur şi simplu nu se putea dură ripostă din partea nemţilor, parte lui Stalin. Pierderile suferite face deosebire între ei. Aproximativ care ocupau acum vechile poziţii de germani, numai în oraş, eva- 5 milioane de ruşi au murit, se pare, defensive ale Armatei Roşii. luează Peter Antill, se apropiau de în acest conflict, ridicând întrebarea Manstrin declanşează, la 12 de- 300000 (circa 35000 de răniţi eva- dacă victoria de la Stalingrad a fost cembrie, Operaţiunea Furtuna de cuaţi, aproape 10 0000 de prizonieri atât de decisivă pe cât este de Iarnă, presându-l totodată pe Hitler şi 150000 de morţi), plus încă multe ori descrisă. A fost totuşi să ordone Armatei VI să înceapă 300000 de victime din celelalte for- prima înfrângere majoră a armatei operaţiunea de evadare; în replică, maţiuni ale Grupurilor de Armate A, germane (...). Dintre numeroasele pentru a izola complet pe Paulus de B şi Don. Pierderile suferite de aliaţii aspecte ale Stalingradului, care Grupul de Armate Don, ruşii încep, Axei, importanţi prin faptul că au sunt greu de înţeles pentru publicul pe 16 decembrie, Operaţiunea păstrat liniştea în sectoarele ce le- occidental, cel al sacrificiului are o Micul Saturn şi, după trei zile de au fost încredinţate, permiţând importanţă capitală. Pe parcursul luptă, străpung linia de apărare a nemţilor să-şi desfăşoare acţiunile războiului, atacurile în valuri ale trupelor italiene, încercuind parţial ofensive, au fost majore: Italia – ruşilor aveau să-i împingă constant Armata 8 italiană. Pe 28 decembrie, peste 110000 soldaţi, România, pe germani înapoi, este drept, cu Hitler a ordonat retragerea trupelor aproape 160000, Ungaria 143000. costuri uriaşe (Rusia în secolul XX. din Caucaz, iar lui Manstein să-şi Întemeiat în 1589, sub numele de În căutarea stabilităţii, Editura „Me- adune trupele pe o linie de front la fortăreaţa Tariţîn, şi botezat, la teor Press”, 2014). 250 km în vestul Stalingradului, 1925, Stalingrad, oraşul a fost prac- ceea ce pecetluia soarta Armatei tic distrus şi a primit titlul de „Erou” VI. Prin două baze aeriene (Tatin- în 1945. În timpul regimului de Am decupat, pentru eventu- skaia şi Morozovsk) aviaţia ger- destalinizare, iniţiat de Hruşciov, alul lector, numai secvenţa mană aproviziona cu un minim pe din 1962, va fi renominalizat: Stalingrad, deşi volumul pre- Paulus, încercând să evacueze Volgograd. Principalul monument zintă, în paralel, şi Operaţiunea grav răniţii. Pe 10 ianuarie ruşii, prin memorial al marii bătălii care l-a „Floarea de Colţ”- campania Operaţiunea Inelul (Kolţo) caută să avut ca „personaj” este cel de pe dea lovitura de graţie Armatei VI, în- dealul Mamaev Kurgan (Tumulul lui din Caucaz unde au participat şi cepând un nimicitor baraj de arti- Kurgan), apărut pe hărţile militare trupe române, acoperit fiind lerie, ce a lovit Pitomnik cel mai bun sub denumirea „Vârful 102”: o sta- de titlul lucrării, apărută în aerodrom din interiorul pungii, pe 16 tuie înaltă de 85 de metri reprezen- aceeaşi, de salutat, colecţie: ianuarie, pentru ca, pe 23, să ocupe tând Maica Rusie. Acolo se află şi „Campanii şi bătălii” a Editurii şi Gumrak, ultimul aerodrom con- un complex memorial gigantic, ridi- „Litera”. Ilustraţii, hărţi trolat de germani. Cei 100000 de cat între 1959 şi 1967, unde se află deosebite, pe care istoriile de luptători încercuiţi îşi aşteptau şi mormântul generalului Vasili acum două decenii, lipsite de sfârşitul. Pe 26 ianuarie, forţele lui Ciuikov, primul mareşal înhumat în Rokossovski rup în două dispozi- afara Moscovei. Din 1994, a fost sprijinul internetului şi bazate tivul de apărare al lui Paulus inaugurat un Cimitir Militar, unde, în numai pe fondurile arhivelor şi trec la reducerea pungilor. Pe timp, au fost „invitate” să-şi adune şi muzeelor militare, aduc un 31 ianuarie, după o cruntă şi rămăşiţele pământeşti ale eroilor, plus de interes şi veridicitate deznădăjduită rezistenţă germanii ce se vor mai identifica, şi celelalte informaţiei. încep să se predea; în acea zi Hitler state beligerante prezente la Stalin- îl avansase pe Paulus la gradul de grad şi Cotu Donului; acum vreo doi feldmareşal sperând la o rezistenţă ani, a fost împropietărită cu un lot şi până la ultimul om sau o onorabilă România (cum peste cimitirele Bibliotecar sinucidere, dar comandantul Ar- eroilor inamici, după război, sovie- matei VI s-a predat, fără a ţine cont ticii au trecut cu plugurile, nu ştim de „favorul” patriei recunoscătoare. ce se va mai putea convoca pentru Generalul Strecker, comandantul veşnic organizata odihnă).

- 86 - MOZAIC BUZOIAN

MEDIUL ASOCIATIV MILITAR BUZOIAN ASOCIAŢIA CERCETAŞILOR MILITARI ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE

Colonel(r) Alexandru Rusu Motto: „... acelor mulţi anonimi care, cu convingere şi conştiinciozitate, s-au dăruit în totul Patriei Lor, jertfindu-se pe acest domeniu informativ în atâtea bătălii. Neelogiaţi de nimeni, ei au rămas aceiaşi anonimi conaţionalilor lor. EROI, SLAVĂ LOR!” (Căpitanul C.D. Brezoianu, în dedicaţia ce însoţea un studiu informativ / Direcţia Informaţii Militare între Ficţiune şi adevăr, Bucureşti, 1994, pag.260 )

Buzăul, una din cele mai mari garnizoane din putea continua cu multe alte elemente în sprijinul afir- România, are foarte mulţi pensionari militari, maţiei anterioare. Cu multă muncă, multe sacrificii şi aparţinând tuturor categoriilor de militari - generali, tenacitate Buzăul a devenit cu timpul (sperăm din tot ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari -, dar şi tuturor cate- sufletul că va fi şi în viitor) o adevărată „Academie a goriilor de forţe ale armatei - Forţele Terestre, Forţele cercetaşilor”. Aeriene şi, chiar dacă nu avem mare sau fluviu, Tradiţia deosebită a domeniului ne-a obligat, pe toţi Forţelor Navale, în special datorită existenţei Coman- cei care am slujit pentru perioade mai mari sau mai damentului Operaţional Întrunit. mici sub acelaşi drapel, să depăşim situaţia de ne Majoritatea pensionarilor militari au aderat la Asoci- „aminti cu nostalgie” de vremurile trecute şi de „faptele aţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Re- de arme” care ne-au marcat fără echivoc trecutul de tragere Filiala Buzău, structura asociativă care ar fi „cercetaş” sau „cercetaş-paraşutist”. Simţeam că a trebuit să fie reprezentativă pentru rezerviştii militari, venit vremea să ne mai facem utili „cercetării” şi de pe dar care nu a reuşit să se achite de acest lucru aşa poziţia de rezervişti, chiar dacă scepticii netratabili, cu cum se aştepta marea majoritate. Drept urmare, firesc, atitudinea lor dezarmantă, demobilizatoare, încercau, au apărut mai multe astfel de structuri asociative, con- cu voie sau fără de voie, să ne taie aripile. stituite pe arme şi specialităţi militare, având ca prin- Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Re- cipal obiectiv promovarea valorilor şi istoriei armei sau tragere (ACMRR) a fost înfiinţată în anul 2011. Totul a specialităţii militare respective la nivel local şi naţional. plecat de la câteva discuţii într-un cerc restrâns, ocazie cu care au fost stabilite principalele „puncte de De ce o asociaţie a cercetaşilor la Buzău forţă” ale acestui proiect cu speranţa că se vor găsi Cercetarea, mai cu seamă cercetarea în dispozitiv suficient de mulţi cei care să-l sprijine. Oricum, sincer prin paraşutare, este indisolubil legată de garnizoana să fiu, a trecut destul timp de la „scânteia de iniţiere” Buzău, deoarece aici, după înfiinţarea la 01.02.1958, şi până la momentul când proiectul a fost pus efectiv în cadrul batalionului de paraşutişti, a primei companii pe picioare. Oscilând permanent între bucurii şi de cercetare specială (prin paraşutare), a fost „labo- dezamăgiri, între aplomb şi letargie, presărat pe ici pe ratorul” în care s-au conceput, experimentat, per- colo cu „angajamente tinereşti”, s-a reuşit constituirea fecţionat şi au fost trasate principiile de bază ale asociaţiei atunci când, în seara zilei de 28 martie 2011, cercetării în dispozitiv prin paraşutare de-a lungul tim- ora 17.30, într-un micuţ birou de pe bulevardul pului. Tot aici s-au pus bazele profesionalizării acestei Mareşal Alexandru Averescu din Buzău, după specialităţi deosebite, de aici au plecat, au dezvoltat şi discuţii pro şi contra, argumentate sau mai puţin au făcut cunoscută şi respectată specialitatea militară argumentate, a fost acceptată denumirea actuală a „cercetare” cei mai mulţi dintre cei despre care astăzi asociaţiei, a fost semnat actul de constituire şi a fost doar ne amintim şi vorbim cu respect şi ... lista ar adoptat statutul.

- 87 - MOZAIC BUZOIAN

Câteva repere identitare ale ACMRR importante pe plan local, naţional, iar uneori şi pe plan Este o asociaţie profesională a cercetaşilor militari internaţional; în rezervă sau în retragere, indiferent de categoria h) colaborarea cu organizaţii similare din ţară şi socio-profesională de care aparţin şi persoană juridică străinătate; de drept privat fără scop patrimonial, independentă, i) realizarea altor scopuri legale, stabilite prin democratică, nonprofit, apolitică şi deschisă. hotărâri ale organelor de conducere ale ACMRR. Aceasta reprezintă interesele cercetaşilor militari în ACMRR îşi propune organizarea în comun cu insti- rezervă şi în retragere în relaţiile cu autorităţile şi in- tuţii militare/civile de învăţământ, alte structuri asocia- stituţiile publice centrale şi locale şi cu organizaţiile tive şi organizaţii a unor activităţi şi acţiuni care să similare din ţară şi străinătate. promoveze profesia de cercetaş militar în rândul aces- Obiectivele principale ale ACMRR: tora, de genul: a) promovarea valorilor socio-profesionale ale a) tabere (de orientare în teren, de supravieţuire în cercetaşilor militari în mediul militar şi în societate; diferite medii terestre, mobile etc.); b) editarea/participarea la editarea unor lucrări b) drumeţii/excursii tematice (geografice, istorice, ştiinţifice specifice domeniului militar şi profesiei de folclorice etc.); cercetaş militar; c) exerciţii, cursuri şi concursuri educative şi aplica- c) organizarea de activităţi ştiinţifice pe teme de tiv-militare; interes conexe domeniului de activitate; d) circuite de promovare a profesiei de cercetaş d) promovarea respectului faţă de simbolurile militar; naţionale şi valorile fundamentale ale democraţiei şi e) simpozioane, mese rotunde, consfătuiri, prezen- statului de drept; tări de carte etc. e) consilierea membrilor pe problematica drepturilor ACMRR îşi poate constitui, ca structuri teritoriale, şi obligaţiilor cetăţeneşti, pentru consolidarea rolului sucursale şi filiale. societăţii civile; Deviza ACMRR este „Ad unum omnes” („Toţi ca f) participarea la educarea generaţiilor tinere în spir- unul”). itul dragostei şi respectului faţă de ţară, popor şi pro- ACMRR, beneficiind de expertiza de specialitate a fesia de cercetaş militar; membrilor săi, are de oferit foarte multe domeniului g) participarea la comemorarea evenimentelor militar: includerea în echipe mixte de instruire a

- 88 - MOZAIC BUZOIAN

partenerilor; constituirea de echipe mobile de instruire au reuşit să se constituie în prima structură asociativă proprii (poate fi o soluţie pentru a menţine un nivel de a cercetaşilor militari în rezervă şi în retragere, instruire suficient al rezervei de cercetare); constituirea aparţinând tuturor categoriilor de personal - ofiţeri, unor echipe de specialişti care să ofere soluţii la subofiţeri, maiştri militari, gradaţi şi soldaţi. îndemâna decidenţilor militari asupra unor aspecte Pot afirma acum, în cunoştinţă de cauză, după circa importante; consultanţă în domeniul elaborării 6 ani de funcţionare, că diversitatea asociativă a fost doctrinelor, instrucţiunilor şi regulamentelor; sprijinirea, şi este un lucru benefic, iar proiectul nostru unul de cu personal propriu, a efortului echipelor destinate succes, pentru că astăzi suntem aproximativ 70 mem- selecţionării categorilor de personal pentru domeniul bri care aparţin şi categoriilor de personal lăsate oare- „special”. cum „la voia întâmplării” după trecerea în rezervă, în În acelaşi timp ACMRR, ca entitate socială distinctă, special subofiţerii, gradaţii şi soldaţii cercetaşi. are de oferit multe, foarte multe şi societăţii buzoiene: 12 noiembrie - Ziua cercetaşilor militari consiliere pe domeniul specific personalului militar în A devenit deja o tradiţie a ACMRR ca în fiecare an, rezervă şi în retragere; executarea în comun cu alte în luna noiembrie, să sărbătorească „Ziua cercetaşilor structuri interesate ale societăţii civile (direcţii, inspec- militari”. torate, şcoli etc.) a unor activităţi practic-aplicative în Această zi marchează momentul când a luat fiinţă, domeniile pe care membrii ACMRR le stăpânesc sub semnătura domnitorului Alexandru Ioan Cuza pe foarte bine (alpinism, topografie, supravieţuire, Înaltul ordin de zi nr. 83, Statul Major General al deplasare în diferite medii etc.); organizarea unor Armatei României, în cadrul căruia Secţia a II-a deve- „cercuri şcolare”, cu sprijinul unor sponsori, pe nea primul element specializat de informaţii al oştirii domeniile de mai sus; multe alte aspecte la care române. A fost una dintre cele mai importante decizii putem să ne aducem contribuţia. politico-militare a României moderne, care a marcat Personal consider că este o realizare excepţională profund existenţa şi evoluţia structurilor de informaţii pentru cercetaşii militari rezervişti din Buzău faptul că militare.

- 89 - MOZAIC BUZOIAN

Faptele de arme şi jertfele memorabile, de un ero- Revista „Cercetaşii buzoieni” ism şi o dăruire exemplare, ale cercetaşilor militari - Este cel mai important şi de suflet proiect al Asoci- aceşti luptători tăcuţi şi, de cele mai multe ori, neştiuţi aţiei Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragere, - vor rămâne gravate etern, cu recunoştinţă, în cartea un vis realizat la 1 februarie 2013, când, odată cu de aur a oştirii române şi vor constitui şi pilde de urmat aniversarea împlinirii a 55 ani de la înfiinţarea primei pentru cei care vor veni după noi. structuri de cercetare în dispozitiv prin paraşutare în Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Armata României – compania de cercetare specială, a Retragere se înclină cu respect şi veneraţie în faţa apărut primul număr (omagial) al revistei. măreţiei faptelor de arme ale înaintaşilor şi, prin tot Revista are apariţie anuală şi este unul din cei mai ceea ce face, conform obiectivelor statutare, va pro- eficienţi vectori prin care sunt promovate preocupările mova şi susţine valorile fundamentale ale societăţii ACMRR şi membrilor săi în mediul social buzoian şi româneşti, armatei şi structurilor de informaţii militare. naţional, proiecte, puncte de vedere, studii de spe- Va avea o acţiune consecventă pe linia cunoaşterii, cialitate, elemente de artă şi ştiinţă militară etc. păstrării şi transmiterii istoriei cercetării - un adevărat Comitetul redacţional urmăreşte ca publicaţia să „izvor de apă vie” - astfel încât cei mai mai tineri devină cu adevărat un proiect de succes, o constantă dintre cercetaşi să-şi cunoască înaintaşii, să-i respecte în publicistica buzoiană, un forum al confruntărilor de şi să le urmeze exemplul. idei, o „agora” a minţilor şi spiritului. Proiectul realizării acestei reviste a fost lansat într-un moment în care se simţea necesitatea formulării unui „obiectiv” pe care majoritatea membrilor asociaţiei să-l poată conştientiza mai simplu şi la care să se poată angaja cu uşurinţă, pentru că, la vremea respec- tivă, pensionarii militari nu aveau un spaţiu de exprimare al lor în care să-şi regăsească spiritul camaraderesc, punctele comune, să-şi promoveze preocupările, să se informeze ... într-un cuvânt să se facă încă utili. În paginile revistei îşi găsesc loc toţi cei au ceva de spus, indiferent poziţia pe care o ocupă: cercetaşii militari, paraşutiştii, analişti militari, socio- politici, alţi militari rezervişti. Datele de contactare a redacţiei sunt trecute pe coperta interioară, iar cei interesaţi pot lua legătura cu comitetul redacţional oricând. Vom avea grijă ca toţi cei care se adresează redacţiei să primească un răspuns la preocupările lor şi vom oferi, dacă vom fi solicitaţi, ajutor camaraderesc tuturor celor care doresc să scrie, să-şi facă auzit glasul. Promit solemn că într-un număr viitor voi reveni cu unele date despre lunga şi frumoasa istorie a cercetaşilor militari „elita Armatei României” aşa cum îi definea generalul de brigadă (rtr.) Mihai Chiriac în titlul lucrării „Cercetaşii militari, elita Armatei României – istorie şi actualitate”, apărută sub egida Direcţiei Informaţii Militare, la Editura Militară, Bucureşti, 2006.

Buzău, 21 noiembrie 2017

- 90 - AREAL BUZOIAN

Satul dacic de la Năieni o aşezare în care oamenii vor putea trăi ca pe vremea dacilor ------Plutonier adjutant principal Sandu Popa, Divizia 2 Infanterie „Getica”

Năeni este o comună în judeţul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Fântânele, Finţeşti, Năeni (reşedinţa), Proşca şi Vârf. Comuna se află pe versantul sudic al dealului Istriţa, în vestul judeţului. Ea este deservită de şoseaua judeţeană DJ205, care o leagă spre sud de şoseaua naţională DN1B, Buzăul de Ploieşti, şi spre est de comunele Breaza, Pietroasele, Merei şi Verneşti. La Finţeşti, din acest drum se ramifică şoseaua judeţeană DJ104N, care duce spre vest în judeţul Prahova la Jugureni. La nivelul judeţului se încearcă, conform unei infor- maţii transmisă de către Fundaţia Origini Carpatice, înfiinţarea unei reţele de sate dacice cu arhitectură specifică, ateliere de meşteşuguri vechi (lemnărit, prelucrarea pietrei, ţesătorie, obiceiuri etc.) şi muzee Primele locuinţe dacice au fost construite deja pe de tehnică populară în zonele respective. un teren pus la dispoziţie de primăria Năeni pe dealul Asemenea locaţii sunt în curs de realizare în zona Tigoarea, la un kilometru distanţă de o necropolă Găvanele – comuna Bozioru, Izvorul Vâna Rece – co- dacică şi Biserica dintr-o piatră. muna Cozieni şi în comuna Năeni. Sunt două bordeie din piatră de Năeni, proptite Satul dacic de la Năeni, judeţul Buzău, este primul într-un mal de pământ, aşa cum construiau dacii din sat din ţară, care a prins viaţă din anul 2015, în care aceste zone. În interior se află o sobă din cărămidă, locuitorii trăiesc asemenea strămoşilor daci. Ceea ce mese şi scaune din lemn, iar pe jos este duşumea din a început ca un experiment sociologic, are toate lemn. şansele să devină un reper pe harta turistică a lumii. Peste câţiva ani, la o distanţă de trei kilometri de Locuitorii satului trăiesc ca pe vremea lui Burebista, centrul comunei Năeni, ar putea răsări o nouă graţie unui proiect început de preotul Mihail Milea, un aşezare cu structura unei unităţi teritoriale din zilele pasionat de istorie locală. Fundaţia pe care o conduce noastre, dar cu o populaţie care va trebui să a pus bazele unei aşezări rurale, pe un deal din co- vieţuiască exclusiv după reguli arhaice. muna Năeni, unde locuitorii vor trăi precum strămoşii Iniţiatorul proiectului unic în România, preotul daci, în bordeie din piatră, şi vor supravieţui din Mihail Milea, cunoscut pentru numeroasele sale acţi- creşterea animalelor şi cultivarea pământului. uni umanitare în Buzău şi nu numai, spune că muzeul viu pe care îl realizează va fi atât un obiectiv turistic important, cât şi un experiment sociologic. Înainte să-şi înceapă măreţul demers, preotul Mihail Milea a realizat o documentare temeinică asupra modului de viaţă al dacilor. Cu ajutorul unor istorici buzoieni, au fost realizate şi câteva machete ale unor locuinţe pe care strămoşii noştri le construiau cu două milenii în urmă şi care se vor reproduse în satul arhaic din Năeni. „Deţinem o suprafaţă de patru hectare de la primăria localităţii Năeni pe care o amenajăm corespunzător pentru a fi locuită permanent. La început am împădurit cu peste 4.000 de pomi, plantaţi cu ajutorul unor voluntari, am pus viţă de vie. Pe lângă cele două bordeie, primele dintre cele pe care

- 91 - AREAL BUZOIAN

ni le-am propus, am mai construit un sanctuar, am amenajat un lac, stâna propriu zisă. Vor fi oameni care vor locui efectiv acolo, va fi un sat viu. Noi facem doar vatra satului dar el se va extinde în funcţie de numărul celor care vor dori să locuiască acolo. Se vor naşte copii acolo. Vrem să ne întoarcem la tradiţiile vechi, la simplitate, naturaleţe. Va fi şi un obiectiv turistic dar va fi şi un muzeu viu, un sat normal cum sunt cele naturale, dar cu obiceiuri mult mai vechi”, spune preotul Mihail Milea.

care îl vor obţine. Se vor autogospodări iar în timp comunitatea se va extinde şi vor fi construite bordeie în funcţie de creşterea numărul de locuitori. Este posibil ca unii să nu reziste prea mult acestui stil de viaţă, Aşezarea, chiar dacă neterminată, are deja o însă cu siguranţă vor veni alţi voluntari. Satul nu va populaţie de cinci persoane: ciobanii de la stână şi fi niciodată gata, pentru că el va fi în continuă câţiva voluntari din Buzău care lucrează la amena- dezvoltare”, spune preotul Milea. jarea bordeielor din piatră. Preotul Mihail Milea spune că implicarea sa va dura „Regula pentru cine va locui acolo este să mănânce câţiva ani, până când comunitatea se va închega şi precum dacii, să trăiască precum dacii, să aibă ocu- va deveni autonomă în ceea ce priveşte resursele de paţiile strămoşilor, precum cioplitul pietrei, al lemnului, trai. olăritul. Satul se va întreţine singur. Oamenii vor Note: creşte animale, păsări, vor prepara carnea la proţap, http://adevarul.ro/locale/buzau/experiment-sociologic- sau în vase din ceramică, veselă din lemn. Vor fi îm- unic-sat-dacic-construieste-judetul-buzau-locuitorii-vor- brăcaţi în straiele dacilor. Îşi vor asigura singuri hrana, trai-vremea-burebista-1_561e4e47f5eaafab2ca62c06/ind vor putea face rost de bani din vânzarea produselor ex.html https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_N%C4%83eni,_Buz animale, naturale toate, mierea de albine, a vinului pe %C4%83u

- 92 - MOZAIC BUZOIAN

ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI ÎN ŞCOLI LA BUZĂU În cadrul activităţilor dedicate sărbătoririi la 25 octombrie a Zilei Armatei României, militarii Garni- zoanei Buzău, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Buzău şi Biroul de Informare Recrutare, au planificat, organizat şi desfăşurat miercuri 18 octombrie, la Şcoala Gimnazială „Sfântul Andrei” şi Liceul Teoretic „Alexandru Marghiloman” din Buzău, evenimentul „Ziua Armatei Române în şcoli”, un proiect educaţional prin care militarii din Buzău au împărtăşit bucuria sărbătoririi acestei zile cu elevii având convingerea că acest moment de suflet este, înainte de toate, un eveniment prin care se cinstesc valorile româneşti, patriotismul, curajul şi devotamentul faţă de ţară. Militarii buzoieni din cadrul Batalionului 3 Geniu „General Constantin Poenaru”, Batalionului 620 Operaţiuni Speciale „Băneasa-Otopeni”, Grupul 4 EOD şi din cadrul Școlii Militare de Maiştri militari şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene „Traian Vuia” de la Boboc prezenţi la activitate au interacţionat activ cu elevii prezenţi, vorbindu-le acestora despre tradiţiile de luptă ale înaintaşilor noştri, despre zbuciumata epopee pe care aceştia au scris-o cu litere de aur în cartea de istorie a neamului, dar şi despre misiunile actuale pe care le desfăşoară în ţară şi în teatrele de operaţii alături de partenerii noştri din NATO. Totodată, a fost prezentată şi oferta educaţională a sistemului militar, încercând astfel să ajute elevii în alegerea unei cariere în acest domeniu. m.m.p. Iulian Cadulencu Foto: cap.cls.a.III-a Paul Oprea

- 93 - MOZAIC BUZOIAN

Veteranul Neculai Enache sărbătorit la 95 de ani

Vineri, 13 octombrie 2017, zi de mare însemnătate pentru generalul de brigadă în retragere Neculai Enache care a aniversat 95 de ani. În semn de respect pentru profesionalismul, competenţa şi energia de care a dat dovadă pe timpul activităţii desfăşurate în cadrul Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - filiala Buzău, cât şi pentru implicarea în promovarea imaginii veteranilor de război, militarii Garnizoanei Buzău, în colaborare cu Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război - filiala Buzău şi autorităţile administraţiei publice locale au sărbătorit o zi specială pentru generalul de brigadă în retragere Neculai Enache care a demonstrat că La frumosul eveniment au fost prezenţi consilierul iubirea de ţară este cea mai nobilă virtute. pe probleme de apărare al prim-ministrului, generalul locotenent (r.) Petrică-Lucian Foca, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, general de brigadă Gheorghiţă Vlad, preşedintele Asociaţiei Cultului Eroilor Buzău, general de brigadă (r.) Achim Alstani, prefectul Judeţului Buzău, Carmen Adriana Ichim, preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, Petre Emanoil Neagu, primarul municipiului Buzău, Constantin Toma, reprezentanţi ai Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - filialele Bucureşti, Brăila, Ialomiţa, Vaslui. Veteranului i-au fost dăruite, în semn de maximă apreciere, diplome de excelenţă, flori, plachete şi un tricolor care să-i păstreze în suflet profunda recunoş- tinţă a militarilor de azi. m.m.p. Iulian Cadulencu Foto: cap.cls.a.III-a Paul Oprea

- 94 - MOZAIC BUZOIAN

Veteranul locotenent (rtr.) Aurel Mîncu sărbătorit în preajma aniversării a 98 de ani Locotenentul (rtr.) Aurel Mîncu, din Buzău, a împlinit 98 de ani, pe 4 noiembrie 2017. Longevivul locotenent (rtr.) Aurel Mîncu a luptat timp de trei ani pe front, fiind mărşăluitor între Odesa şi Cehoslovacia. Faptele din timpul războiului îi sunt întipărite vii în memorie: După un bombardament greu şi lung, căpitanul Negrescu, ieşit din adăpost, după ce trecuse iadul şi ne făceam prezenţa, am constatat că încărunţise. Pierderi de vieţi au fost şi la Dalnik, unde s-a amenajat un cimitir al eroilor de peste un hectar, ordonat milităreşte, pe grade. Preoţii militari au avut mult acolo de lucru. Pe frontul de răsărit, trebuia, treptat, să te obişnuieşti cu ideea că nu toţi mor de bătrâneţe. În semn de respect pentru profesionalismul, competenţa şi energia de care a dat dovadă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, militarii Garnizoanei Buzău, în colaborare cu Asociaţia Naţională a Naţionale a Veteranilor de Război - filiala Buzău, Veteranilor de Război - filiala Buzău şi Centrul Militar colonel ing. Ionel Stoica, comandantul Centrului Militar Judeţean au sărbătorit o zi specială pentru locotenent Judeţean şi locotenent-colonel Ionel Bratu, coman- (rtr.) Aurel Mîncu care a demonstrat că iubirea de ţară dantul Comenduirii Garnizoanei Buzău. este cea mai nobilă virtute. Veteranului i-au fost dăruite, în semn de maximă A fost felicitat de către comandantul Diviziei 2 apreciere, diplome de excelenţă, flori, plachete şi Infanterie „Getica”, general de brigadă Gheorghiţă un tricolor care să-i păstreze în suflet profunda Vlad, preşedintele Asociaţiei Cultului Eroilor Buzău, recunoştinţă a militarilor de azi. general de brigadă (rtr.) Achim Alstani, generalul de m.m.p. Iulian Cadulencu brigadă (rtr.) Neculai Enache, preşedintele Asociaţiei Foto: cap.cls.a.III-a Paul Oprea

- 95 - MOZAIC BUZOIAN

25 octombrie Ziua Armatei României Miercuri, 25 octombrie 2017, ora 10.00, cu ocazia sărbătoririi Zilei Armatei României, militarii din garnizoana Buzău au participat la ceremonia militară şi religioasă cu depuneri de coroane de flori, desfăşu- rată la Monumentul „Regimentului 48 Infanterie” din Parcul Eroilor, iar de la orele 12.00, la dezvelirea Monumentului Eroilor din cele două războie mondiale în localitatea Costeşti, judeţul Buzău. În cadrul manifestărilor, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, generalul de brigadă Gheorghiţă Vlad a transmis că 25 Octombrie, Ziua Armatei Române a reprezentat şi continuă să fie un moment cu valoare de simbol, nu doar pentru cei îmbrăcaţi în uniforma militară, ci şi pentru întreg poporul român. Este ziua în care ostaşii Armatei române au eliberat ultima bucată de pământ românesc de sub ocupaţie străină, constituind un bun prilej pentru a rememora şi cinsti faptele de vitejie ale înaintaşilor, ale celor care au făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătălie, ale tuturor celor care, prinşi în vâltoarea marii conflagraţii a Secolului XX, şi-au făcut cu cinste datoria faţă de patrie.

- 96 - MOZAIC BUZOIAN

Totodată comandantul diviziei a folosit acest prilej - Ziua Armatei României pentru a transmite şi asigura societatea civilă că ne vom îndeplini misiunea încre- dinţată de poporul român aceea de a servi cu demni- tate patria şi valorile ei. Garnizoana Buzău a organizat, cu sprijinul S.C. ROMCARBON S.A. BUZĂU, activităţi menite să amintească şi să cinstească lupta şi jertfa Armatei Române. Astfel, militarii din Garnizoana Buzău au invitat buzoienii începând cu orele 16.30. pe Platoul din „Piaţa Daciei” pentru a le oferi o porţie de fasole cu ciolan, susţinerea unui concert de către Muzica Mili- tară a Diviziei 2 Infanterie „Getica”, urmată de o retragere cu torţe pe itinerariul Piaţa Daciei - Aleea Trandafirilor – Bulevardul Unirii – Bulevardul Mareşal Alexandru Averescu – Divizia 2 Infanterie „Getica”. La ceremonii au participat reprezentanţi ai adminis- traţiei publice locale, notabilităţi şi distinşi veterani de război. m.m.p. Iulian Cadulencu Foto: cap.cls.a.III-a Paul Oprea

- 97 - MOZAIC BUZOIAN

11 NOIEMBRIE ZIUA VETERANILOR DIN TEATRELE DE OPERAŢII Ziua Veteranilor din teatrele de operaţii a fost Gândul tuturor se îndreaptă şi spre cei 29 de eroi sărbătorită, sâmbătă, 11 noiembrie de militarii din căzuţi la datorie în teatrele de operaţii în care ne-am garnizoana Buzău printr-o ceremonie militară şi reli- angajat alături de aliaţii şi partenerii noştri, precum şi gioasă, începând cu orele 11.00 în comuna Smeeni, câteva zeci de militari răniţi pe timpul acestor operaţi- din judeţul Buzău. uni. Armata a plătit acest preţ greu pentru ca România Ceremonia a cuprins şi dezvelirea Monumentului să-şi poată îndeplini obligaţia de a fi parte activă a Eroilor din Teatrele de Operaţii, unde participanţii la comunităţii internaţionale, la efortul mondial de activitate au ţinut un moment de reculegere şi au construcţie a unei lumi mai bune şi mai sigure. depus coroane de flori în memoria eroilor căzuţi la Să nu uităm să transmitem gândurile noastre de datorie. bine, alinare, compasiune şi recunoştinţă şi familiilor De asemenea, la ora 11.00, au fost trase clopotele îndurerate ale veteranilor de război, pentru curajul, în toate bisericile şi capelele construite în incinta neclintirea şi demnitatea cu care au trecut prin aceste unităţilor militare. dure încercări. Comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, general La ceremonie au participat reprezentanţi ai admi- de brigadă Gheorghiţă Vlad a transmis, în numele nistraţiei publice centrale, locale, notabilităţi şi distinşi personalului Diviziei 2 Infanterie „Getica”: întreaga veterani de război. preţuire şi admiraţie pentru toţi veteranii, faptele lor *** rămânând în paginile istoriei româneşti, pentru a servi Ziua Veteranilor a fost instituită prin Legea nr. 150 din drept model generaţiilor următoare. Totodată a trans- 22.10.2014, privind modificarea şi completarea OUG mis întregul respect pentru militarii şi civilii români, nr.82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului decedaţi sau răniţi, care s-au sacrificat în diversele armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor teatre de operaţii, unele în cele mai periculoase locuri drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat. Veteranii din teatrele de operaţii sunt aceia care s-au din lume, aducând legitimitate,recunoaştere şi oferit voluntari pentru ţara lor, oameni care fac parte din apreciere României. societatea noastră, şi care deşi cunoscând dificultăţile pe Din munca acestor oameni, putem afirma cu tărie care le vor întâmpina într-o zonă de război, conştien- că garanţiile de securitate solide de care România se tizează sacrificiile pe care le vor face. bucură în prezent se datorează în mare măsură şi Aceştia aleg calea de a intra în marea galerie a celor acestui spirit de sacrificiu care întruchipează coloana pentru care sentimentul de patriotism nu reprezintă doar vertebrală simbolică a loialităţii şi patriotismului. dragostea faţă de ţară sau popor, ci şi năzuinţa de a lăsa ceva urmaşilor, şi anume libertatea chiar cu preţul vieţii, distingându-se prin curaj şi vitejie în războaie sau în alte împre- jurări grele şi periculoase, fiind gata să se jertfească pentru un scop înalt. România se alătură, astfel, Australiei, Canadei, Statelor Unite ale Americii, precum şi altor state din Europa care, la 11 noiembrie, îşi arată recunoştinţa pentru militarii întorşi din misiuni şi îşi comemorează eroii. Ziua de 11 noiembrie a fost aleasă pentru simbolistica ei şi intrarea în vigoare, la 11 noiembrie 1918, ora 11.00, a Armistiţiului între Puterile Antantei şi Germania, în urma căruia se punea capăt Primului Război Mondial şi se creau condiţiile necesare realizării, în ţara noas- tră, a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

m.m.p. Iulian Cadulencu Foto: cap.cls.a. III-a Paul Oprea

- 98 - MOZAIC BUZOIAN

Paraşutiştii militari au „cucerit” Piaţa Dacia din Buzău Moto: Minţile sunt precum paraşutele - funcţionează numai când sunt deschise. Thomas Dewar Într-un splendid decor autumnal, în care soarele a surâs tuturor, deopotrivă concurenţi, veterani paraşu- tişti, copii şi organizatori, paraşutiştii militari români s-au reunit la startul ediţiei cu numărul XXX a „Memo- rialului General Grigore Baştan”, în oraşul cupolelor de mătase, Buzău. Ediţia din acest an a (re)adus paraşutiştii militari în inima oraşului, piaţa din faţa Palatului Comunal, aducând pe aripi de măiestrie şi curaj Drapelul tricolor, care a fost desfăşurat cu emoţie şi nedisimulată mân- drie, în cadrul festivităţii de premiere. Această ediţie aniversară a memorialului a fost organizată de către Centrul de instruire pentru ISR, paraşutişti, operaţii speciale şi JTAC în colaborare cu Fundaţia „General Grigore Baştan”, cu inimosul sprijin al Primăriei şi consiliului local Buzău. Reuniţi sub spiritul „curajului, camaraderiei şi fair play-ului” bravii icari moderni au adus cu ei, din toate colţurile ţării, tumultul miilor de ore de antrenament, spiritul de competiţie şi dorinţa de a cinsti cum se cuvine memoria generalului Baştan. Cele zece loturi prezente la start au aparţinut Forţelor Terestre Române, Componentei pentru Operaţii Speciale din Statul Major al Apărării şi Brigăzii speciale de inter- venţie a Jandarmeriei Române. Animaţi de dorinţa de a câştiga concurenţii au stârnit o adevărată emulaţie în rândul celor ce, mâine, le vor lua locul, elevii de astăzi. Au fost invitaţi să asiste elevi de la Colegiul Naţional Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, Şcoala generală „General Grigore Baştan” şi Liceul Tehnologic „Henri Coandă” din Buzău, precum şi de la Liceul „Simion Mehedinţi” din Vidra judeţul Vrancea. Concursul s-a dovedit a fi şi o excelentă ocazie de promovare a profesiei armelor şi a trezit instantaneu dorinţa micilor „visători” de a deveni faimoşii luptători ai viitorului. Etapele concursului au solicitat la maxim atât curajul cât şi priceperea şi rezistenţa psiho-fizică a participanţilor. Principalele probe au constat în: inserţia prin paraşutare cu armament şi materiale, aruncarea grenadelor de mână de exerciţiu la precizie, deplasarea în teren contaminat, traversarea râului Buzău pe funicular, deplasarea după azimut, acordarea primului ajutor şi executarea unei şedinţe de tragere specifică, toate acestea desfăşurate pe o dis- tanţă cumulată de circa 20 de kilometri.

- 99 - MOZAIC BUZOIAN

La sfârşitul acestei adevărate gale a paraşutiştilor, indisolubil numele şi existenţa, iar anul acesta a adus dominată de spirit de învingător şi fairplay, merituoşii reînnodarea unei vechi tradiţii, salturile demonstrative câştigători au fost membrii lotului Batalionului 630 cu paraşuta aripă cu aterizare în inima municipiului, Paraşutişti „Smaranda Brăescu” din Bacău. Podiumul Piaţa Dacia. a fost completat de lotul Brigăzii de Informaţii Militare Competiţia a adus o energie şi o dorinţă de victorie „Mareşal Alexandru Averescu” din Buzău, pe locul II, specifică acestor inimoşi militari, luptătorii paraşutişti, iar pe locul III s-a clasat echipa Batalionului 610 care, indiferent de celelalte specialităţi militare pe care Operaţii Speciale „Vulturii” din Târgu Mureş. O menţi- le au, sunt uniţi atât de spiritul temerar, cât şi de cel une specială a fost acordată lotului Jandarmeriei mai frumos vis al omenirii, zborul. Române, care s-au dovedit a fi cei mai buni trăgători Nu putem încheia această scurtă consemnare fără din cadrul concursului. a mulţumi călduros tuturor celor care au făcut posibilă Vrem să credem că pe parcursul a celor mai mult de desfăşurarea în cele mai bune condiţii a unui concurs trei decenii de existenţă a „Memorialului General destinat minţii, inimilor şi caracterelor celor tari. Grigore Baştan” acesta a devenit o sărbătoare-eveni- Locotenent-colonel Dragoş-Claudiu Axinia ment şi pentru municipiul Buzău, de care îşi leagă Foto: Petrică Mihalache

- 100 - Acordaţi 2% din impozitul anual pe venit Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”, (organizaţie nonprofit, de utilitate publică, recunoscută conform HG 860 din 12.11.2013) pentru a reda patrimoniului naţional o clădire istorică MOZAIC BUZOIAN CERCUL MILITAR BUZĂU

Detalii de completare şi trimitere a formularului 230 pe site-ul www.fundatia-averescu.ro

CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂU Decoraţiuni Piatră pentru curte şi grădină

Calcar de Năieni www.decoratiunipiatra.ro

Colectivul redacţional şi colaboratorii cadranului militar buzoian mulţumesc cititorilor pentru fidelitatea şi interesul cu care ne urmăresc paginile, dorindu-ne, să ne rezerve, în continuare, un loc privilegiat în lecturile dumnealor. Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu” Buzău, Bulevardul Unirii nr. 140 www.fundatia-averescu.ro