APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.ro

REVISTà DE CULTURà FONDATà LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUà • ANUL XVIII • NR. 7-8 (201-202) • 2015 • 24 PAG. • 3 lei avantext nnn CONSTANTIN M. POPA puþinã mitologie? „mistere ºi conspiraþii” oua carte a ziaristului teazã mult despre implicarea scri- sonale („Am motivele mele”). craiovean Ion Jianu, itorului în scandalul meditaþiei Poeta Carolina Ilica pune în cir- NÎn 1983 ºi 1992, pre- transcendentale. Aflãm, printre culaþie ºtirea cã identitatea celor miul Nobel trebuia sã poarte un altele, de la istoricul literar Dan trei instigatori, doi bãrbaþi ºi o nume românesc: Marin Sorescu Mãnucã faptul cã printre „salva- femeie, i-ar fi fost deconspiratã (Ed. Eikon, Cluj, 2014), are un ti- torii” lui Sorescu (Adrian Pãunes- de cãtre Leopold Sedar Senghor, tlu revendicativ, devoalând din cu ºi Eugen Simion) ar fi fost ºi dar neexistând dovezi nu o poa- start intenþia autorului de a face medicul ªtefan Berceanu. Existã, te dezvãlui. La rândul sãu, Geor- luminã în aºa-zisa afacere Sores- de asemenea, pagini revelatoare ge Sorescu subliniazã existenþa cu versus Nobel. „Convorbirile despre „izgonirea” de la „Ramuri” ocultei, dar face un pas înapoiu cu ºi despre” importantul scrii- („a fost blamat, îndepãrtat ºi agre- atunci când declarã cã Marin tor român din generaþia ’60 recu- sat fizic de cei care doreau sã-l Sorescu „nu i-a spus numele ce- pereazã însã o întreagã biografie înlãture”, ne încredinþeazã, evi- lor pe care îi bãnuia, deci nu pot intelectualã ºi, în acelaºi timp, de- dent exagerând, Victor Crãciun), sã-i nominalizez”. Dincolo de jus- pãºeºte sfera senzaþionalistã avatarurile ministeriale ºi, punc- tificãrile care adorm luciditatea, existentã, de altfel, în lucrãri oa- tul extrem al controverselor: gãsim în cartea lui Ion Jianu ºi recum similare consacrate lui moartea poetului. Un ºir de „pre- poziþii contrare: Nicolae Breban Nicolae Labiº, Marin Preda ori supuneri pãgubitoare” din zona se aratã sceptic („nu ºtiu, nu Cezar Ivãnescu, al cãror sfârºit zvonisticii, bãnuieli ºi acuze sub- prea-mi vine sã cred”), Dan Sha- ridicã încã semne de întrebare. iective. Boala (ciroza) i-ar fi fost fran lasã loc îndoielii („efectul De data aceasta, substanþa cauzatã de hãrþuirea permanentã invers al memoriilor denigratoa- volumului poate fi mai exact defi- la care a fost supus ºi declanºatã re”), iar George Banu denunþã nitã printr-un posibil nou motto, de o injecþie ce i-a fost adminis- provincialismul „complexului de gãsit în intervenþia profeso- tratã la plecarea într-o deplasare Nobel” ºi, drept concluzie, îl ci- rului George Sorescu: „«Puþinã peste hotare. O moarte suspec- teazã pe Emil Cioran: „Ce aiurea- mitologie nu stricã!», preciza G. tã, strecurându-se probabilitatea lã sã-þi strici viaþa dorindu-þi pre- Cãlinescu în studiul monografic unor malversaþiuni speciale (dis- miul Nobel”. dedicat marelui poet din Ipoteºti”. pariþia manuscriselor), dar ºi a Dincolo de dimensiunea do- Într-adevãr, se adunã ºi în jurul unor discontinuitãþi etice în con- cumentarã, Ion Jianu este atent creatorului ciclului La Lilieci o flictul dintre urmaºi. Nu insistãm. la datele care dau coerenþã ºi cre- serie de elemente menite sã-i asi- Oricum, interpretarea totalã a vie- dibilitate demersului jurnalistic. gure o posteritate învãluitã în þii unui important creator obligã Autorul integreazã în aria sa de aburi mitizanþi. Astfel, în legãtu- la o responsabilitate directã. investigaþie, cum s-a vãzut, opi- rã cu „strãmoºii”, este invocatã Revenim la subiectul central nii uneori divergente, ocoleºte MIªCAREA IDEILOR. o înrudire arhondologicã profi- al cãrþii: „rolul nefast al ocultei în tentaþia unor reabilitãri postume tabilã cu primul adevãrat poet ro- privinþa neacordãrii premiului ºi insistã asupra unor idei care Opera unui clasicist: mân, Vasile Cârlova. („O Elena Nobel lui Marin Sorescu”. Este, plutesc difuz în atmosfera post- Sorescu, descendentã din fami- fãrã îndoialã, un subiect incitant, decembristã, cu grijã de a se pro- N.I. Herescu lia Soreºtilor din zona Buzãului, potrivit cu scenariul cunoscutei teja împotriva banalitãþii ºi ruti- se cãsãtorise cu bunicul lui Vasi- emisiuni tv. a lui Florin Iaru, „Mis- nei profesionale. Dosar coordonat le Cârlova”). Asupra datei naºte- tere ºi conspiraþii”. Fratele mai „Cazul Sorescu” este departe rii lui Sorescu este aruncat un vãl mare al poetului susþine cu ob- de a fi elucidat. Asemeni drago- de Mihaela Albu al incertitudinii, necesar celui ce stinaþie influenþa devastatoare a nului din Alca, faimosul saurian ºi-a cultivat nevoia singularizã- ocultei: „Marin Sorescu merita din Insula Pinguinilor, romanul rii, ezitându-se între 19 (conform cu prisosinþã acest premiu... Fap- lui Anatole France, despre care Semneazã: actelor oficiale) ºi 29 februarie tul cã nu l-a primit este un mister niciunul dintre cei ce pretindeau 1936. Potrivit lui Victor Crãciun, inclus în atitudini ºi preocupãri a-l fi vãzut nu putea spune cum l Mihaela Albu „nãscându-se la 29 februarie, mediocre, generate de oculta in- arãta, pe „instigatorii dâmbovi- Marin Sorescu a fãcut parte din- terioarã, pur dâmboviþeanã”. Cei þeni” mulþi pretind a-i cunoaºte, l Liviu Franga tre cei care se puteau sãrbãtori care se declarã deþinãtorii unor dar nu pot spune cine sunt. doar o datã la patru ani. Totuºi, informaþii în afara oricãrui dubiu Reuºita lui Ion Jianu se aflã în l Mãdãlina Strechie pentru a fi « în rând cu lumea » pãstreazã o ciudatã discreþie. interviurile cu însuºi Marin So- spunea cã este nãscut la 19 fe- Eugen Simion ar fi în posesia rescu, pentru cã, a dobândi câte- l Dan Anghelescu bruarie, ceea ce menþioneazã ºi numelor celor implicaþi în cabalã va ceasuri de convorbire, în fond soþia sa, Virginia, în Cronologia („trei confraþi, poeþi cunoscuþi”), cu un introvertit, reprezintã o l Emil Dumitraºcu pe care i-o alcãtuise”. Se colpor- dar nu le divulgã din motive per- performanþã. l Cristina Gelep Protest

LLucauca PPiþu:iþu:iþu: IIstoriastoria uneiunei ccioranieneioranieneioraniene ttextuleextule dede eeminescologieminescologie Viorel Peniºoarã-Stegaru- „citim la TRADEM!” cu Andrei Huþuleac NNNrrr... 78 (201202))) • 20151515 asa de Culturã „Traian Deme- Farmecul scenariilor poetice trescu” a organizat pe 23 aprilie semnate de Huþu 2015 – când s-a sãrbãtorit Ziua AVANTEXT C Mondialã a Cãrþii ºi a Drepturilor de Au- ndrei Huþuleac este un tânãr gã- Constantin M. POPA: Puþinã mitolo- tor –, între orele 16.00 ºi 17.00, la Galeria gie? „Mistere ºi conspiraþii” l 1 lãþean care, la doar 24 de ani, „Vollard” a instituþiei, cea de-a treia întâl- Acocheteazã atât cu actoria, cât nire din cadrul proiectului „Citim la TRA- ºi cu poezia. Volumul sãu de debut în po- MIªCAREA IDEILOR. DEM!” iniþiat de Luiza Mitu. Scopul aces- Opera unui clasicist: N.I. Herescu ezie, poeziilaprimamânã (Editura Karth, tuia este de a promova, în rândul tinerilor, Bucureºti, 2014), cuprinde cincizeci de Mihaela ALBU: N. I. Herescu – un sa- lectura ºi discuþiile libere, pornind de la vant român în exil l 3 poeme definitorii pentru perspectiva lui subiectul unei cãrþi. De aceastã datã, s-a asupra vieþii, dar ºi pentru societatea în Liviu FRANGA: N. I. Herescu – destin dezbãtut volumul de versuri al lui Andrei fãrã moarte l 4 care trãim cu toþii. Cu toate cã temele abor- Huþuleac: poeziilaprimamânã (Editura date sunt unele clasice – iubirea, cuplul, Mãdãlina STRECHIE: N. I. Herescu, „Karth”, 2014), de cãtre studenþi ai Facul- clasicistul l 5 femeia, bãrbatul, muncitorimea etc. – mo- tãþii de Litere din Craiova: Corina-Agna- dul în care ele sunt valorificate þine de Gela ENEA: Poeme l 6 na Pasãre (Secþia Românã-Francezã, anul Revista de culturã editatã de Scrisori N.I. Herescu cãtre Mircea sensibilitatea contemporanã ºi de un simþ I), Ionela Nica (Secþia Românã-Francezã, neojunimist al ironiei: „Veºnicii mitocani AIUS Printed Popescu l 6 anul I), Cosmina Bejenaru (Secþia Româ- N. I. HERESCU: Milliarium l 7 ai asfaltului/ au ºi ei soþiile lor/ copiii lor/ nã-Germanã, anul I). Coordonatorul dis- se grãbesc ºi ei sã ajungã acasã” (Poezie N. I. HERESCU: ªcoala româneas- cuþiilor libere a fost poetul Petriºor Milita- Apare sub egida Uniunii cã l 7 muncitoreascã) sau „un þâr de om/ pri- Scriitorilor din România ru. Ca de obicei, intrarea publicului a fost veºte galeº/ cercul de aluat/ din spatele Emil DUMITRAªCU: N. I. Herescu – liberã. Vã prezentãm în rândurile de mai „un om nou în veºmânt clasic” l 8 unor ochelari inteligenþi” (Micã observa- jos un rezumat al discuþiilor care au avut þie sub-urbanã). Alteori, cvasi-blagianis- Cristina GELEP: Agonie fãrã moarte loc pe marginea cãrþii. – un roman al exilului ºi al iubirii l 8 mul hrãneºte trunchiul masculinitãþii poe- N. I. HERESCU: Agonie fãrã moar- tice: „Pielea femeii/ în care palmele mele/ DIRECTOR te l 9 vor prinde rãdãcini./ Acesta este singurul Nicolae Marinescu Dan ANGHELESCU: N. I. Herescu ºi Viaþa lui Andrei Huþuleac pãmânt/ din care vreau sã rodesc.” Un fel sensurile poeticului l 10 de „Pe buzele ei calde mi se naºte sufle- vãzutã prin propriile poeme tul” (În lan), dar în varianta lui Huþu – REDACTOR-ªEF ndrei Huþuleac, poet ºi actor gã- dupã cum îl alintã prietenii, detaliu pe care Constantin M. Popa CRONICA LITERARà lãþean este un tânãr talentat, ce îl aflãm dintr-un poem. Sunt ºi situaþii în Maria DINU: Sesto Pals, Poetul Pra- Aa fost numit de publicaþiile elec- care (pseudo)transfigurarea femeii o ia pe SECRETAR GENERAL pastiei l 11 tronice „o tânãrã speranþã a teatrului ro- cãi nebãnuite: „Clujencele astea/ Sunt DE REDACÞIE date dracului/ Terminase litere/ Era litera- mânesc” sau chiar „o revelaþie a scenei”. Petriºor Militaru LECTURI Pentru el, poezia este o modalitate de eli- tã cum s-ar spune” (Din problemele ne- ªtefan VLÃDUÞESCU: Neliniºti lu- berare, iar teatrul este o formã de priete- rezolvate ale bãrbatului singur). cide ºi constructive l 12 nie. poeziilaprimamânã este volumul sãu Prin directeþea ºi calma lor cruzime, REDACTORI Cristina GELEP: Poezia ca regulã de de debut, în care transpune diferite situa- poemele Andrei Huþuleac corespund de Maria Dinu supravieþuire între viaþã ºi moarte l 12 þii din realitate ºi, ca în cazul oricãrui bãr- minune sensibilitãþii contemporane care, Mihai Ghiþulescu Luiza MITU: „Sã mã definesc este cel bat, femeia ocupã un loc special în aceste pe lângã emoþiile specifice genului liric, Daniela Micu mai greu” l 13 situaþii de viaþã. Temele abordate de Hu- reuºeºte sã strecoare în discurs o micã Anca ªERBAN: Poezia ca zbor cãtre þuleac sunt: dragostea, moartea, timpul, dozã de entertainment. REDACTORI ASOCIAÞI sine l 13 natura, alcoolul etc. Din diferitele eveni- nnn Ionela Nica Petriºor MILITARU: Silenþioasa ca- mente personale, poetul selecteazã anu- Gheorghe Fabian ligrafie a poetului George Popescu l 13 mite întâmplãri pe care le considerã rele- Huþu ºi eliberarea Silviu Gongonea vante ºi definitorii pentru universul sãu Dan IONESCU: Europa vãzutã de un prin poezie Luiza Mitu deschizãtor de drumuri în culturã l 14 ludic: incidente la care participã eternul Ioana Repciuc Mihai DUÞESCU: Maria Vaida - Po- feminin ºi care au loc în apartamentul sãu, vara luminii l 14 întâlniri cu oameni care l-au marcat, mici ndrei Huþuleac s-a nãscut pe Mihaela Velea alegorii în care apare uneori catwoman. data de 7 decembrie 1990 ºi este ARTE În incipitul cãrþii sale debut, Huþuleac Aun tânãr actor ce s-a remarcat COLEGIUL DE REDACÞIE Mihaela VELEA: Visual eclectic show îºi îndeamnã cititorii sã observe în detaliu prin interpretarea din piese ca Sunt o babã Marin Budicã l 15 structura textelor sale poetice ca în Hip- comunistã (2013); el deþine un blog de poezie, intitulat chiar poeziilaprimamânã, Gabriel Coºoveanu Gabriel BRATU: Un om, un artist, un nozã cu pendul în formã de Huþ, iar la Horia Dulvac dascãl – Ovidiu Bãrbulescu l 15 final, sã sugereze o posibilã dezamãgire a unde se confeseazã: „Scriu, cum ºi când Geo FABIAN: Haydn redivivus l 16 potenþialului cititor: „în timp ce/ acesta din îmi vine sã scriu. Scriu la prima mânã... Lucian Irimescu urmã (poetul-actor)/se aflã deja într-o parte Scriu pentru mine ca sã mã eliberez.” Vo- Sorina Sorescu SERPENTINE mult mai frumoasã a universului”. Femeia, lumul sãu de debut reprezintã mici scena- Adi George SECARÃ: Portret de fiin- ca personaj principal al poemelor este rii extrase din viaþa de zi cu zi, în care pate- ticul ºi ironia se împletesc savuros: „iu- COORDONARE DTP þã psihicã ºi foarte puþin despre „quan- uneori pretext de observaþii uºor psiha- Mihaela Chiriþã tum entanglement”… l 17 nalitice: „Bãrbaþii trãiesc toatã viaþa/ cu beºte-o sincer – ºi sincer am iubit-o/ cum Ion MUNTEANU: Despre liniºtea „pã- prima femeie pe care au iubit-o, astfel în- ar fi iubit-o românescul nostru Elvis [...] ºi m-am trezit într-o dimineaþã singur cuc”. durii” româneºti din Italia: un autor ita- cât, îºi proiecteazã propriile iubite dupã Revista „Mozaicul” este membrã lian ºi un traducãtor român, într-un pro- chipul ºi asemãnarea acestei iubiri origi- Sau problemele existenþiale ale bãrbatului A.R.I.E.L. iect cultural de mare însemnãtate l 18 nale (Constatare poeticã). Alteori, eul (Din problemele nerezolvate ale bãrba- Ioana REPCIUC: Noi alegeri ºi provo- poetic se lasã sedus într-o beatificã con- tului singur) care apar ºi în alte poeme: cãri în etnologia slavã l 19 fuzie de asemãnarea femeii cu o pisicã „Egoul meu s-a mãrit/ Chiar sunt un poet Partener al OEP (Observatoire blândã, ºireatã, neînþeleasã (Enciclopedia nemaipomenit/ Dar cred cã nu a fost nimic Européen du Plurilingvisme) CETATEA POEZIEI firii III). Cartea poeziilaprimamânã este înainte de mine”. (Constatare poeticã 2). Tânãrul poet gãlãþean este martorul Anca ªERBAN: Poeme l 20 o radiografie a propriei vieþi cu inefabilul Tiparul: Aius PrintEd Lorena Pãvãlan STUPARU: Citeºte-mi ºi ironia ei, cu hazardul ºi rutina de care propriei vieþi ºi al propriilor experienþe pe dacã se lasã întunericul l 21 fiecare am avut parte. care, din fericire, le transpune cu autoiro- Tiraj: 500 ex. nie ºi umor. nnn Corina-Agnana Pasãre ADRESA REVISTEI: IN MEMORIAM nnn Cosmina Bejenaru Luca PIÞU: Istoria unei cioraniene Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova textule de eminescologie l 22 Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

CRONICA IDEILOR E-mail: [email protected] Nicolae MARINESCU: Statul ºi revis- ISSN 1454-2293 tele de culturã l 23 Mihai GHIÞULESCU: De ce o Croni- cã de Cotroceni? l 23

UNIVERSALIA Patrick WALDBERG: Suprarealis- 9 771454 229002 mul. În cãutarea punctului suprem (II) l 24 Responsabilitatea asupra conþinutului textelor revine autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiazã. www.revista-mozaicul.ro Cosmina Bejenaru,Corina-Agnana Pasãre ºi Ionela Nica

2 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 nnn MIHAELA ALBU opera N. I. Herescu – un savant unui clasicist: român în exil N.I. Herescu Motto: „Nicolae He- nãscuse însã în spaþiul oltenesc, tudinea lor tradiþionalistã: C. Ni- rescu a pierdut oferta a pe care l-a cinstit printr-o impli- colaescu-Plopºor, folclorist ºi vi- cel puþin douã catedre care totalã în domeniul literar, al itor emerit arheolog, Ion Horia universitare, în Franþa ºi afirmãrii culturale pe mai multe Rãdulescu, istoric ºi „critic” lite- Italia, din cauza refuzu- planuri. Oraºul naºterii era aºa- rar, Mihail Drumeº, romancierul lui de a lua o cetãþenie dar Turnu-Severin1 , dar cursuri- de mai târziu, poeþii T.N. Paulian strãinã. Fiu al ultimului le liceului le-a urmat în Craiova la ºi C. Zancu (C. Floriþã).” (v. Radu Mare Ban al Craiovei, prestigiosul liceu „Carol I”, pen- Gyr, Calendarul meu. Prietenii, gen. Ion Herescu, dintr- tru ca mai apoi sã se înscrie la momente ºi atitudini literare, ed. o familie anticã, ce se în- Facultatea de Litere ºi Filosofie a Ex Ponto, 2001, p. 42) Memoria- rudea cu Basarabii, el nu Universitãþii din Bucureºti, sec- listul continuã ºi cu alte detalii voia sã audã de o renun- þia de limbi clasice, sã fie trimis la privind revista Flamura, dar, de- þare, fie chiar formalã, la o specializare la Sorbona, iar stu- sigur, nu este locul sã le mai con- blazonul de român.” diile doctorale sã le urmeze tot la semnãm aici. Mircea Popescu Universitatea din Bucureºti. Legãtura cu Craiova s-a mate- Dupã absolvire, îºi va începe ca- rializat apoi în înfiinþarea, împre- criitorul, criticul literar, riera de profesor la Liceul „Gh. unã cu C.S. Nicolaescu-Plopºor jurnalistul, poetul, tra- Lazãr”, dar în scurt timp va urca, ºi T. Pãunescu-Ulmu, a revistei Sducãtorul, editorul N.I. pe rând, toate treptele universi- Suflet românesc. Iatã ce poves- Herescu, nãscut în Turnu-Seve- tare, devenind titularul Catedrei teºte acelaºi Radu Gyr despre rin în 1906 ºi trecut în nefiinþã – de limba ºi literatura latinã a Uni- apariþia acestei publicaþii: „Gru- mult prea timpuriu – la Zurich, în versitãþii bucureºtene. pul redacþional al Flamurii n-a 1961, a fost, aºa cum ne spune Chiar dacã a trãit pânã la ple- durat însã prea mult în compo- unul dintre prietenii, colaborato- carea din þarã în capitalã, se poa- nenþa sa din toamna lui 1924. N- rii ºi admiratorii sãi din exil, Mir- te spune cã oraºul studiilor licea- au trecut nici doi ani ºi Ulmu, aliat cea Popescu, „f iu al ultimului le a însemnat rampa de lansare a cu Herescu, s-au rupt de grupa- Mare Ban al Craiovei, gen. Ion viitorului scriitor, traducãtor ºi re, în temeiul unor pretinse prin- Herescu”, provenind „dintr-o fa- editor. Legãtura cu Craiova s-a cipii literare ce n-au fost respec- milie anticã, ce se înrudea cu Ba- manifestat pe mai multe planuri. tate de directorul publicaþiei, sarabii”. El afost, alãturi de prietenii T. Radu Bardeº. /.../ rebelii conde- Dar motivul pentru care un alt Pãunescu-Ulmu ºi de Radu Gyr, ieri au înfiinþat altã revistã, Suflet prieten ºi admirator, Virgil Ierun- unul dintre redactorii care vor românesc, cu o existenþã limitatã ca, îl numeºte – în Jurnalul sãu, conduce revista Flamura, o re- la douã sau trei numere apãrute, Trecut-au anii... – „profesorul de vistã despre care dã mai multe .I. Herescu (n. 6 decembrie 1906, Turnu Severin – d. 16 în pofida colaborãrii lui Ion Pillat august 1961, Zürich), a fost latinist, poet, prozator, eseist boierie”, iar referirile la el sunt informaþii poetul Radu Gyr în ºi a subvenþionãrii de cãtre viito- fãcute totdeauna cu deferenþã ºi volumul sãu de memorii, intitulat Nºi traducãtor român. rul arheolog.” (v. op. cit., p. 90) A urmat cursurile Liceului „Carol I” din Craiova, obþinând baca- evident respect faþã de cel pe Calendarul meu: „Revista, cu un Dupã câteva numere, însã, revis- care-l aminteºte permanent ca fi- caracter tradiþionalist uºor con- laureatul în 1924, apoi pe cele ale Facultãþii de Litere ºi Filosofie a ta se va uni cu publicaþia Nãzuin- Universitãþii din Bucureºti, Secþia limbi clasice (1927). A urmat o ind „Profesorul”, nu este numai turat, fusese întemeiatã cu vreo þa, sub denumirea Nãzuinþa ro- ascendenþa, ci întreaga activita- doi ani înainte (1922, n.n.) de cã- specializare la Sorbona (1927-1929), apoi ºi-a luat doctoratul în Litere mâneascã. la Universitatea din Bucureºti (1929). A editat ºi condus revista de te ºi atitudine. De aceea, nu este tre Radu Bardeº (Constantin În 1926, Herescu va înfiinþa în lipsitã de sens relatarea de cãtre Þencovici)/.../ Spre sfârºitul ve- literaturã clasicã „Favonius”, apãrutã la Craiova între anii 1926-1928. Craiova revista Favonius, care, A fondat ºi condus Institutul Român de Studii Latine din Bucu- Ierunca a unei scene în care, la rii lui 1924, Radu Bardeº s-a ho- mai târziu, se va contopi cu re- Paris, în 1949, la o întâlnire în care tãrât sã schimbe atât colaborato- reºti (1937-1945), a fost preºedinte al Societãþii Scriitorilor Români ºi, vista Orpheus (publicatã în Bu- din 1940, director al Fundaþiilor Culturale Regale Carol I. În exil, dupã Herescu îl prezintã pe Ierunca rii, cât ºi profilul publicaþiei. A cureºti, din 1925, de cãtre N.I. generalului Rãdescu, acesta din constituit aºadar un nou comitet 1944, mai întâi în Portugalia, apoi în Franþa, unde s-a stabilit definitiv, Herescu ºi câþiva dintre cei mai N.I. Herescu a colaborat la mai multe publicaþii, fiind animatorul miº- urmã vorbind „rar, cu mari pau- de redacþie, chemând, spre reîm- importanþi profesori ai sãi: I. Va- ze”, lãsând sã se înþeleagã cã „nu- prospãtarea Flamurii, trei tineri cãrii literare. A fost profesor universitar de latinã, primind recunoaº- laori, D. Evolceanu, D. Burileanu terea unor latiniºti de valoare internaþionalã (a coordonat volumul ºi vine în fire, de firea oameni- inimoºi, aprinºi de flacãra sacrã a ºi G. Murnu) – sub denumirea de lor”, Herescu „tace mereu”. ªi, literaturii: T. Pãunescu-Ulmu, ab- „Ovidiana”, editat la Paris, în 1958, cu ocazia aniversãrii a 2000 de ani Revista clasicã, ca publicaþie a de la naºterea poetului latin Ovidiu). mai scrie Ierunca, „niciodatã nu solvent al primului an al Facultã- Institutului Român de Studii La- l-am vãzut tãcând atât. Un fel de þii de Litere ºi colaborator la Ra- tine, cãruia tot Herescu îi pusese ierarhie a tãcerii pluteºte în între- muri, ºi doi recenþi bacalaureaþi, bazele. Dosar coordonat de Mihaela Albu vedere.” (v. Trecut-au anii...Hu- N.I. Herescu ºi Radu Gyr, toþi cra- Între 1927-1928, împreunã cu manitas, 2000, p. 88) În subtext, ioveni entuziaºti ºi „bãtãioºi”. prietenul sãu T. Pãunescu-Ulmu, Ion Pillat ºi Aron Cotruº. Împre- ºind sã toarne în vers românesc cititorul ghiceºte consonanþa de Reapãrând în toamna lui 1924, va conduce o altã revistã craio- unã cu primii doi, statornici prie- modern lirica lui Horaþiu ºi Catul, spirite a celor doi, ambii trãind sub noua conducere, revista a veanã, Pleiada, revistã „pentru teni, va edita în 1934 o revistã tri- dar ºi, împreunã cu Ion Pillat, „sensul exilului ca spaþiu de re- adunat în jurul ei ºi alþi colabora- poezie, criticã ºi ideologie”, avân- mestrialã cu acelaºi titlu, din care poezia lui Frances Jammes.2 O gãsire româneascã”. tori olteni, vibrând de acelaºi du-i drept colaboratori ai publi- va apãrea însã un singur numãr. aceeaºi preocupare o vom gãsi Profesorul N.I. Herescu se elan, dârji ºi intransigenþi în ati- caþiei pe Vasile Voiculescu, pe De oraºul Craiova se va lega materializatã în studiul „Poeþii de asemenea ºi debutul de scrii- antici în româneºte”, publicat ini- tor al lui N.I. Herescu, acesta pu- þial în Favonius ºi reluat în volu- blicând un Sonet, precum ºi poe- mul Pentru clasicism.Fapte. ziile Scrisoare pentru Minodora Idei. Oameni (ed. Ramuri, Craio- ºi Rondelul Primãverii în revis- va, 1937), precum ºi Limba lati- ta Nãzuinþa, publicaþie condusã nã. Îndrumãri, sfaturi practice de Elena Farago, Dongorozi ºi Al. (1930), Caete clasice (1941), Bi- Popescu-Telega. Debutul edito- bliographie de la littérature la- rial va fi tot cu poezie, în 1926, cu tine (1943), Bibliografia clasicã volumul intitulat Cartea cu lu- în România (1943), Catullo / minã, în care, aºa cum va remar- Roma, 1943), La Poésie latine. ca mai târziu profesorul Emil Du- Etude des structures phonéti- mitraºcu în micromonografia pe que, Paris, 1960. care i-o va consacra în 1984, tâ- nãrul poet „ºi-a concentrat întrea- * ga energie liricã în vederea editã- Înþelegând cã rãmânerea în rii volumului cu titlu generic Car- þara ocupatã ar fi însemnat pier- tea cu luminã.” Acestui volum i derea libertãþii, N.I. Herescu pã- se va adãuga, tot în 1926, Bas- rãseºte România (în 1944) ºi trã- mul celor patru zodii. ieºte în exil pânã la moartea sa Cum pasiunea pentru studiile prematurã (1961). Dar perioada clasice, pentru poezia latinã îl va exilului nu va însemna o îndepãr- urmãri toatã viaþa, mãsura talen- tare de la preocupãrile din þarã, tului sãu literar îl va da în tradu- ci, din contrã, o continuitate. A cerile din lirica latinã ºi greacã, început prin a preda limba latinã Viorel Peniºoarã-Stegaru specialistul în limbi clasice reu- la Universitatea din Lisabona

, serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 3 (Urmare din pagina 3) Universitãþile din Germania, Spa- 1944), avionul cu care venise din nia, Portugalia, Elveþia, Anglia, þarã fusese bombardat ºi arsese. (1947-1948). Stabilit apoi în Fran- Franþa, Italia, ori la congrese in- Îi arseserã toate bagajele – ºi toa- N. I. Herescu – þa, a colaborat cu Mircea Eliade ternaþionale, ca acelea consacra- te manuscrisele, hârtiile ºi banii. la editarea primei reviste literare te, în anii din urmã, lui Ovidiu, la Dar n-a vorbit niciodatã de aceas- a exilului românesc, Luceafãrul, Sulmona, ºi lui Cicero, la Roma”, tã catastrofã, care-l silise sã-ºi (1948-1949) ºi a revistei Uniunea va consemna ºi Mircea Popescu înceapã exilul fãrã bani ºi fãrã destin românã (1948-1950). Colaborea- în portretul pe care i-l va face în haine, doar cu un pardesiu pe zã totodatã la multe dintre publi- Revista Scriitorilor Români. (nr. braþ. ªi mai puþin de un an în urmã, caþiile româneºti – Revista Scrii- 1/ 1962) în trenul care-l ducea la Paris, i s- torilor Români, Caete de dor, a furat valiza în care-ºi adunase fãrã moarte Românul, Cuget românesc, În- * toate fiºele ºi manuscrisele la care Motto: „Opera ºtiinþificã ºi blicate, cât ºi în afara lui. Eºalo- ºir’te mãrgãrite, Destin, Acta Am cugetat îndelung asupra lucrase în Portugalia. A pierdut literarã a lui Herescu aparþine, nate editorial între anii 1937 ºi Philologica º.a. Articolele din titlului articolului de prezentare a câteva mii de fiºe pt. cartea pe pânã la ultima ei fibrã, culturii 1941, chiar dacã elaborate parþial exil au fost adunate în 2004 de acestui savant român, care s-a care o pregãtea./.../ A acceptat ºi române, indiferent unde ea a fost cu un deceniu ºi mai bine înain- cãtre Nicolae Florescu într-un bucurat de preþuirea ºi respectul aceastã pierdere bãrbãteºte, ridi- scrisã ºi tipãritã, ºi în ce limbã.” te, Milliarium I-II ºi Caete clasi- volum intitulat Dreptul la ade- colegilor de generaþie. Iniþial, îl când din umeri ºi zâmbind. Era Liviu Franga ce poartã amprenta spiritualã a vãr, structurat pe trei capitole: alesesem pe cel din Jurnalul lui singurul dintre noi care ºtia sã- finalului unicei belle époque in- articole politice, articole cultura- Ierunca, deoarece cuvintele aces- ºi stãpâneascã destinul.” terbelice, deschizându-se simul- le, articole literale ºi memorialis- tuia acoperã, simbolic, o structu- N.I. Herescu – un „destin fãrã ouã sunt, privind an tan sprea actualitatea contempo- tice. „Habeas animam“ (Fii stã- rã intelectualã ºi moralã emble- moarte”! Acesta este titlul ales samblul operei, com ranã imediatã. /.../ În fiecare din- pîn pe sufletul tãu!), ne spune maticã. de profesorul de limbi clasice Li- Dpartimentele distincte tre aceste opere – cu o genezã unul dintre cercetãtorii cunoscuþi Mai mult, nu trebuie uitat cã, viu Franga pentru un volum apã- care o alcãtuiesc: creaþia ºtiinþifi- separatã pentru cele douã volu- ai exilului românesc, Florin Ma- pentru ºtiinþa sa în câmpul stu- rut la editura Muzeului Literatu- cã ºi creaþia literarã ale lui N. I. me din Milliarium, în pofida apa- nolescu, „a fost cuvîntul de ordi- diilor clasice, dar ºi pentru þinuta rii Române, prin care sunt resti- Herescu. Ele s-au afirmat, prac- riþiei lor comune în 1941 –, vocea ne pe care Herescu l-a avut în sa moralã, N.I. Herescu a fost ales tuite cititorului contemporan tic, simultan ºi tot în simultanei- celui care intervine în text ºi care vedere în cazul celor mai multe drept dascãl de latinã la clasa mare parte din studiile savantu- tate au jalonat ºi au dublat exis- se aude ºi din fundal, din spatele articole semnate de el din 1948 „marelui Voievod Mihai”, viitorul lui, „profesor de boierie” pentru tenþa creatoare a autorului. Pen- lui, este în plinã gestualitate po- pînã în 1961, în câteva dintre cele rege Mihai I. cei de ieri ºi de astãzi. tru primul domeniu creativ, sino- lemicã la adresa contemporanei- mai importante publicaþii perio- L-au admirat, în þarã, cei cu 1 nimul termenului definitoriu poa- tãþii, inclusiv internaþionale. /.../ dice ale exilului românesc”. Mir- care a pornit, încã de timpuriu, în Credem cã nu e lipsit de inte- te fi p a s i u n e a, ºi anume, mai Fãrã îndoialã, primul tablou cea Popescu, unul dintre impor- laborioasa muncã de editare de res faptul cã a publicat la Paris, în exact, pasiunea luptãtorului – deschizãtor al Milliarului /.../ tantele personalitãþi ale exilului, publicaþii – dintre aceºtia, Radu 1960, romanul L’Agonie sans mort, sub pseudonimul Ch. Severin. Ver- pentru o idee ori mai multe – care aduce luminile teoretice necesa- va aprecia cã „a fost unul din pro- Gyr arãtându-l a fi fost la tinereþe se aruncã, aplecat peste spadã ºi re înþelegerii întregului demers „mândru ºi agresiv în atitudini, siunea româneascã o datorãm Cor- motorii ºi fondatorii Societãþii neliei ªtefãnescu, publicatã în 1998, suliþã, cu ardoare în vâltoarea lup- viitor, ca într-un veritabil mani- Academice Române, pe care a logvace ºi zeflemitor, îndrãgostit 1999. tei. fest programatic – ceea ce, în onorat-o la toate congresele cu însã de clasicii latini /.../, dinamic, 2 Despre statornica prietenie ºi Pentru cel de al doilea dome- fond ºi este, întrucât ambele tex- prezenþa sa aristocraticã de mare inteligent ºi þanþoº în alurã”, colaborare cu Ion Pillat aflãm câteva niu creativ, dispãrând, cel puþin te ale secvenþei iniþiale nu sunt savant ºi de fin literat.” Între având „darul de a rãzbate pretu- date tot din memoriile lui Radu Gyr, în aparenþã, teritoriul luptei cu ad- altceva, cum le aratã, de altfel, ºi 1951-1957, Herescu va colabora, tindeni ºi de a cuceri calde sim- precum ºi din cele ale lui Dinu Pillat. versarul de idei, cu contraopinen- numele (Cuvânt înainte la revis- sub direcþia lui Marcel Fontaine, patii.” L-au preþuit profesorii sãi Iatã ce scrie Radu Gyr: „Împreunã tul, dispãrând, deci, spaþiul direct ta Favonius ºi Cuvânt înainte la la Radiodifuziunea Francezã, sec- de la Universitatea Bucureºti, l- cu T. Ulmu ºi N.I. Herescu – tustrei redactori ai revistei craiovene Fla- combatant, ardoarea se conver- Revista Clasicã) decât progra- þia de limba românã, cu câte douã au admirat scriitorii, Ion Pillat fi- teºte într-un alt gen de bãtãlie. mele de lucru cu care porneau la cronici sãptãmânal. „Paginile ind unul dintre aceºtia, dar ºi Va- mura – am fost de nenumãrate ori oaspeþii afabililor amfitrioni, în casa Aceea dusã cu armele cuvintelor drum cele douã reviste interbeli- acestea vor trebui publicate într- sile Voiculescu ori Aron Cotruº. oricând primitoare, la pasionante dis- pentru cucerirea expresiei litera- ce, în 1926 ºi, respectiv, 1929. /.../ o zi – scria M. Eliade – nu numai ªi, astfel, nu întâmplãtor a fost cuþii referitoare la o mai bunã orien- re poe(ma)tice, pentru finalul ca- Cel de-al doilea tablou, Poeþii pentru valoarea lor literarã ºi po- ales în mai multe rânduri preºe- tare a literaturii române, în sensul rierei de scriitor. Lupta de ºi pen- antici în româneºte, subdivizat liticã, ci ºi pentru cã ele constitu- dintele Societãþii Scriitorilor Ro- unui tradiþionalism de structurã cla- tru idei se metamorfozeazã, ºi el în patru scene explicit nume- iesc una dintre cele mai viguroa- mâni. N.I. Herescu s-a bucurat de sicã, nesulemenit de superficialul ºi aproape insesizabil, dar, pãstrân- rotate, este consacrat familiarizã- se ºi mai documentate apãrãri ºi asemenea de aprecierea unor im- dulceagul sãmãnãtorism iorghist ºi du-ºi aceeaºi puritate a ardorii, rii cititorului român nespecialist ilustrãri a latinitãþii noastre.” Dar portanþi oameni politici, genera- opus exceselor modernismului ma- în bãtãlia cu ºi pentru cuvânt. cu universul literar antic clasic, cea mai importantã contribuþie pe lul Rãdescu fiind doar unul din- lignizat prin aºa-zisele curente de avangardã. Aºezaþi în fotolii comode Sinonimul ardorii devine, cred, în atât grecesc cât ºi latin, prin in- tãrâmul studiilor clasice o va da tre aceºtia. acest caz, p a t o s u l, unul prin termediul unicului isntrument L-au admirat, în exil, confraþi în faþa unei ceºti cu cafea sau cu ceai N.I. Herescu prin coordonarea ºi-nvãluiþi parcã într-o tandreþe fa- excelenþã liric. /.../ posibil, azi, de contact intercul- volumului Ovidiana. Recherche întru scris, ei înºiºi scriitori ori milialã, consumam lungi seri de toam- Trei sunt operele care, în for- tural, care este traducerea. sur Ovide (Les Belles Lettres, savanþi care îºi fãcuserã un re- nã ºi de iarnã în comentarii fierbinþi, mulã editorialã definitivatã de Aceasta din urmã are, în viziu- Paris, 1958), volum editat cu pri- nume în þãrile de adopþie – Mir- în fel de fel de proiecte literare ori în autorul lor, delimiteazã câmpul nea foarte modernã a savantului lejul aniversãrii a 2000 de ani de cea Eliade, Eugen Lozovan, Mir- recitãri de poeme. Mai ales Pillat se bãtãliei purtate de savantul ro- umanist, nu doar o funcþie de la naºterea poetului latin ºi la care cea Popescu, Alexandru Busuio- simþea cucerit, împrospãtat sufleteº- mân pentru clasicism – în ultimã cunoaºtere, ca urmare a sistemu- au colaborat specialiºti de valoa- ceanu. Dintre amintirile pe care te, lângã noi, dârjii, impetuoºii „ju- esesnþã, o pledoarie globalã rãs- lui sãu de mediere, ci ºi una de re din mai multe þãri din Europa, ei le-au pãstrat despre cel plecat veþi”./.../ Cu uºoara-i grasiere în ros- tire, autorul Grãdinii între ziduri ne picatã, dar nu vehementã, nici formare complexã, intelectual-es- Statele Unite ºi Canada, precum prea devreme alegem câteva fra- pateticã, în favoarea reîntoarce- teticã ºi, nu mai puþin, eticã: „De ºi români din exil (S. Lambrino, ze pe care le-a consemnat Mir- citea ultimele-i poezii, izvorâte din neistovita lui inspiraþie, eu declamam rii spre fundamentele viziunii, fapt, ceea ce pretindem nu mai Dinu Adameºteanu º.a.) Despre cea Eliade în memoriile sale: pasagii întregi din Toamne-le mele calme ºi echilibrate, despre exis- este traducere, ci transpunere. acest volum, Florin Manolescu „Nu voi uita niciodatã cum l- olteneºti, Herescu – student la lim- tenþã ºi toate laturile ei. /.../ Aces- Traducere înseamnã exactitate. va aprecia cã, alãturi de altele am întâlnit în vara anului 1944, la bile clasice – scanda horaþiana odã a te opere, având o unitate tot atât Transpunere înseamnã exactita- semnate de Mircea Eliade, Alex. Lisabona. Elegant, surâzãtorr cu Taliarhului, în timp ce Ulmu medita, de adâncã, pe cât este de vizibi- te ºi poezie.” Busuioceanu, Eugen Coºeriu pardesiul pe braþ, fericit cã-ºi re- neînduplecat, la o artã poeticã „ro- lã, sunt de plasat în cadrul istoric º.a., „Ovidiana lui Herescu face gãseºte prietenii. Pe un aerodrom bustã” ca un trunchi de gorun de la în care au fost concepute ºi pu- Opera ºtiinþificã ºi literarã a lui parte din reþeaua celor mai impor- german (la Stuttgard, 9 aug. poalele Parângului.” (op. cit., p. 121) Herescu aparþine, pânã la ultima tante borne identitare ale tuturor ei fibrã, culturii române, indiferent românilor din exil.” (v. art.. cit. unde ea a fost scrisã ºi tipãritã, ºi din Viaþa româneascã) în ce limbã. (În parantezã fie spus, Tot în exil, activitatea de con- N.I. Herescu anticipeazã, în ferenþiar a lui N.I. Herescu a fost, aceastã privinþã, dar la o scarã de asemenea, una dintre cele mai redusã temporal, destinul unor prestigioase. „E cu neputinþã sã corifei ai modernitãþii româneºti înregistrãm nenumãrata serie de din ultimul secol încheiat, precum conferinþe, þinute de Herescu la Cioran, Ionesco sau Eliade). Pânã la instalarea regimului bolºevic din noua republicã – regim care a dus un rãzboi personal cu studii- le clasice ºi cu învãþãmântul de rpofil –, aceastã operã a repre- zentat expresia triumfului în cul- tura literarã româneascã a con- ºtiinþei latinitãþii ºi romanitãþii noastre, a apartenenþei poporu- lui român, a limbii ºi culturii sale la temelia civilizaþiei europene. ooperapera unuiunui (Fragmente din studiul intro- ductiv la vol. Destin fãrã moar- cclasicist:lasicist:lasicist: te, Editura Muzeului Literaturii cclasicist:lasicist:lasicist: Române, 2011) N.I.N.I. HHerescuerescu N.I. Herescu Viorel Peniºoarã-Stegaru nnn Liviu Franga

4 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 . I. Herescu a fost în te Revista clasicã, precursoarea primul rând un clasi- actualei reviste Studii clasice, iar Ncist ºi unul dintre fon- N. I. Herescu, clasicistul pe de cealaltã parte Institutul de datorii studiilor greco-latine în Studii latine, precursorul Insti- România. „Destinul fãrã moarte”1 existenþei aceste reviste ne-o ar- tualitatea Clasicismului (de fapt amintite mai sus. Ca profesor, N.I. tutului de Studii Clasice de as- al lui N. I. Herescu s-a încadrat în gumenteazã chiar în prefaþa vo- o pledoarie pentru „interesul pe Herescu are o operã fundamen- tãzi. Dacã Revista clasicã a fost „triologia militantã” (apud L. Fran- lumului Pentru Clasicism: „Cla- care Clasicismul îl mai poate re- talã: Caete clasice, carte didacti- fondatã în anul 1929, Institutul ga) a operelor sale fundamenta- sicismul pentru actualitate” fun- prezenta pentru culturã, pentru cã, conceputã în douã pãrþi: I. de Studii latine a fost înfiinþat le: Pentru Clasicism, Caete Cla- damenteazã de fapt manifestul educaþie, pentru viaþã”), Tradu- Literare ºi filosofice (un fel de de cãtre N. I. Herescu în anul 1937 sice ºi Milliarium. Noi propunem program al revistei Favonius. cerile surselor clasice („fiindcã istorie a literaturii latine) ºi II. cu „filiale ºi secþiuni în þarã, iar o altã încadrare a operei ºi a vieþii (Apud N. I. Herescu Pentru Cla- traducerile formeazã punctul de Politice, sociale ºi economice din 1938 cu un „buletin” pro- celui mai de seamã dintre soldaþii sicism, Prefaþã, Craiova, Editura contact între Clasicism ºi marele (un curs de civilizaþie romanã). În priu.”3 Acest Institut era similar cauzei clasiciste, N.I. Herescu, Ramuri, 1937) public”), Rolul de tipar „etern” prima parte, profesorul analizea- cu altele de profil din Europa, care nu o contrazice pe a domnu- În lupta sa, N. I. Herescu îºi pe care Clasicismul îl are în zã lirica latinã prin principalii sãi cum era cel de Studii romane din lui profesor Liviu Franga, din atrage profesorii, ceea ce îl moti- „arta scrisului”, Apãrarea Oc- reprezentanþi: Catul, Vergiliu, Roma, unde profesorul N.I. He- contrã, credem noi, cã o comple- veazã sã punã bazele unei noi cidentului. Cartea se încheie cu Horaþiu ºi poetul elegiac Ovidiu. rescu a fost invitat în 1940 ºi a teazã. reviste cu aceeaºi tematicã ºi anu- un capitol dedicat marilor perso- Dupã lirica latinã, se opreºte asu- susþinut poate cea mai frumoasã Astfel, în opinia noastrã, N. I. me Orpheus, fondatã ºi ea tot la nalitãþi clasice sau cu preocupãri pra lui Cicero pe care îl considerã peldoarie pentru Romanitatea Herescu a fost o personalitate Craiova. Aceastã nouã publica- clasice ale momentului sãu: V. „cel mai mare orator al latinitãþii”, României. trivalentã în domeniul studiilor þie avea o apariþie mult mai con- Pârvan, Papacostea, Iuliu Valaori deoarece acesta a avut „doctri- Între anii 1937-1941 Institutul clasice, fiind în acelaºi timp: I. sistentã ºi regulatã „fiind stipen- – cel mai preþuit de cãtre N. I. nã, naturã, practicã ºi ºcoalã.” de Studii latine iniþiazã impor- militant pentru cultura clasicã diatã de Ministerul Instrucþiunii”. Herescu, „de-o pasiune fãrã egal, Romanul greco-latin este ºi el stu- tante colecþii, fiind creat cu un greco-latinã II. profesor de stu- (ibidem) Publicistul clasicist cu care el a animat, o viaþã întrea- diat prin Satyricon, considerat scop complex – didactico-ºtiinþi- dii clasice ºi III. fondator de in- compara cele douã reviste, mani- gã, disciplina noastrã.”(ibid.) „amestec de poezie ºi prozã”, fi- fic, literar, dar ºi social. Colecþiile stituþii de culturã clasicã. festându-ºi preferinþa pentru Toate paginile volumului sunt ind un „roman satiric ºi un roman Institutului, iniþiate de cãtre N. I. Favonius, consideratã ca fiind în de fapt definiþii ale Clasicismului de moravuri.” Urmãtorul prezen- Herescu, au fost: Colecþia enci- postura „Cenuºãresei din poves- care „înseamnã tinereþe, ele este tat, în acest veritabil curs de is- clopedicã, Colecþia de traduceri I. Clasicitul militant te: un numãr de pagini mai redus, pururi tânãr”, înseamnã „emoþie”, torie a culturii latine (Caete cla- (pe care el le considera cele mai N. I. Herescu a fost unul din- o înfãþiºare mai modestã ºi date are o „tãrie formidabilã”, este într- sice) este Titus Livius, conside- eficiente instrumente ale Clasi- tre puþinii jurnaliºti de formaþie de apariþie mai niciodatã respec- o „veºnicã devenire”, „este un rat „istoricul moralist”, deoarece cismului greco-latin), Colecþia clasicã care a fondat, susþinut ºi tate, fiindcã Dumnezeu ºtie cum principiu generator pentru litera- „istoria romanã a lui Titus Livius ºtiinþificã, Colecþia de ediþii cri- condus reviste precum Favo- reuºeam sã o plãtesc” (ibid.) pe turã ºi educaþie deopotrivã”, (este) o istorie a moralei romane, tice, Colecþia de drept roman ºi nius, Orpheus, Ausonia, primele când Orpheus „avea o mie de „Clasicismul noi îl socotim nu a curajului, a pietãþii, a dreptului, istoria drepturilor antice, Co- lecþia didacticã. (apud L. Fran- douã contopite mai apoi în Re- calitãþi ºi un cusur: era rece.” numai o ºtiinþã, ci o disciplinã a sentimentului de onoare, adicã vista Clasicã. Periodicele au fost (ibid.) Scopul revistei Orpheus eticã ºi esteticã, cu rol cardinal în a marilor virtuþi”. (ibid.) Capito- ga, op. cit., p. 20) Activitatea pu- ºi cele mai eficiente arme ale pro- era acela de a „rãspândi în marele învãþãmânt”, Clasicismul are o lul I Literare ºi filosofice se în- blicisticã fondatoare herescianã pagãrii culturii greco-latine în public, ºi mai ales printre tinerii „valoare eticã, esteticã ºi peda- cheie cu prezentarea filosofului este continuatã ºi dublatã la rândul celor interesaþi, benefici- ºcolilor secundare ºi superioare, gogicã”, el „este o valoare mora- Seneca, „un gânditor modern acest Institut de Studii latine ind ºi de talentul de poet fonda- cunoºtinþe solide despre toate lã prin disciplina ordinii ºi a ierar- care, pentru vremea lui a ajuns la prin înfiinþarea unei noi reviste, în anul 1939, numitã Ausonia, torului. Cicero a fost cel care l-a domeniile Clasicismului greco- hiei...prin sentimentul de armonie rezultate extraordinare” ºi cu un inspirat în opera sa publicisticã, latin ºi de a stimula interesul lor ºi de echilibru”, „a legiferat în eseu despre Fericirea în filoso- care se dorea a fi o „revistã de considerat „figura cea mai proe- pentru aceste studii.” (v. Cuvânt ordinea frumosului”, „face selec- fia anticã, de fapt un studiu com- culturã clasicã pentru ºcolari ºi 2 înainte la Revista Clasicã) Cele þie spiritualã” a unor „oameni partist între filosofia greacã cu tineret”. (v. Scrisori cãtre N. I. minentã a culturii romane” . In- clusiv numele primului volum de douã reviste sunt unite într-una adevãraþi”. Clasicismul este im- cea romanã ºi cu cea creºtinã, N. Herescu, p. 16) eseuri al lui N. I. Herescu este singurã ºi anume în Revista Cla- portant ºi pentru traducerile din I. Herescu concluzionând cã: „Fi- Nãscut sub constelaþia lui Ki- Pentru Clasicism, în maniera dis- sicã în ianurie 1929, dupã ce în- autorii antici pe care le descrie ca losofia anticã avea deci un sens cursurilor lui Cicero (Pro Milo- tre 1926-1928 revistele Favonius „miracolul acestei trasnfuzii de practic: era o filosofie pentru om ron, dascãl de eroi greci, N. I. ne, Pro Archia poeta etc.) el fi- ºi Orpheus au fost publicate si- sânge, de viaþã, de suflet: o lim- ºi pentru viaþã.” Herescu a avut un destin asemã- ind, la rândul sãu, avocatul cau- multan de cãtre profesorul craio- bã într-o altã limbã.” Traducerile Partea a II-a Politice, sociale nãtor cu patronul sãu astral. Ki- zei/ºtiinþei greco-latine. Volumul vean. Scopul Revistei Clasice era surselor clasice trebuie sã deþi- ºi economice este de fapt un curs ron a devenit constelaþie ca re- Pentru clasicism conþinea de acela de a augmenta „activitatea nã: „exactitate, poezie”, „meto- de civilizaþie romanã ºi este struc- cunoaºtere a lui Zeus pentru mentoratul lui, tot astfel ºi N. I. fapt teoriile ºi convingerile lui într-un domeniu pe care lumea îl dã”, tocmai „pentru reîntinerirea turat pe urmãtoarele subcapito- sale despre valoarea ºi utilitatea desconsiderã”. (ibid) Clasicismului”, cultura clasicã le: A. Cicero, ca om politic; B. Herescu a avut un „destin fãrã studiilor clasice. Volumul Millia- Pentru Clasicism începe cu o greco-latinã fiind perenã prin „tra- Guvernãmântul Romei antice moarte”, datoritã operelor sale rium îi continuã susþinerea cau- prefaþã în care N. I. Herescu îºi diþie” ºi „valori universale”, este care în opinia maestrului se baza dedicate culturii greco-latine pe zei, precum ºi concepþiile din Pen- elogiazã profesorii, mari persona- o culturã „vie” ºi „fecundã”, este pe trei mari factori: „1. ideea de care a sevit-o toatã viaþa, asemeni tru Clasicism. litãþi ai culturii clasice din Româ- o „culturã a elitelor”, elite care au ordine, 2. ideea de autoritate, 3. unui disciplinat ºi eficient militar Lupta lui N. I. Herescu pe fron- nia, precum: I Valaori, D. Evolcea- dus la propãºirea lumii. Cultura ideea de drept” (Caete Clasice, roman. nu, D. Burileanu ºi G. Murnu. Tot latinã, ca model, este, de fapt, partea II Politice, sociale ºi eco- tul studiilor clasice începe cu re- nnn Mãdãlina Strechie vista Favonius, al cãrui nume, aºa în prefaþã ne sunt dezvãluite ºi soluþia pentru supravieþuirea nomice); C. Alegerile în antichi- cum el însuºi ne spune, însemna motivaþiile luptei sale pe frontul Românei deoarece „de câte ori tate, un studiu comparatist de „vânt de primãvarã” sau Zefirul. clasicist, care sunt „acþiuni des- arborele românesc ºi-a înfipt rã- ºtiinþã politicã între sistemul de- Numele revistei era astfel menit tinate sã înfrunte adversitatea ºi dãcinile în pãmânt latin, de atâ- mocraþiilor greceºti ºi sistemul 1 Titul aparþine profesorului Li- sã topeascã zãpada din domeniul nepãsarea, coalizate împotriva tea ori a înflorit ºi a dat roade.” republicii romane; D. Bugetul viu Franga care a realizat o colecþie studiilor greco-latine din cadrul Clasicismului.” (v. Prefaþa la (ibid.) roman, un veritabil studiu de eco- „primordialã” a operelor lui N. I. Pentru Clasicism, ediþia I) Clasicismul militant constinuã nomie anticã romanã; E. Bugetul Herescu: ***N. I. Herescu, Destin societãþii româneºti interbelice. fãrã moarte (Pentru Clasicism), Edi- Învãþãmântul clasic, ce fusese Aceastã primã lucrare fundamen- cu Milliarium sau cu ediþia a II- roman, care continuã studiul talã este structuratã pe ºase mari a la Pentru Clasicism, care aug- economiei romane cu implicaþiile þie îngrijitã, notã asupra colecþiei, notã marginalizat, era astfel apãrat de asupra ediþiei, studiu introductiv de cãtre N. I. Herescu. Justificarea capitole: Articole program, Ac- menteazã pledoaria pentru studii- sale profunde în politica romanã; Liviu Franga, Colecþia Primordialia, le clasice în douã direcþii: popu- F. Agricultura în Antichitate, în Bucureºti, Editura Muzeul Literaturii larizarea ºtiinþei studiilor clasice care N. I. Herescu face un curs române, 2011. ºi crearea de instrumente pentru de economie agrarã compartã; G. 2 Apud N. I. Herescu, Caete Cla- propagarea acestei ºtiinþe. Ast- Refromele agrare în istoria Ro- sice, Bucureºti, Editura Cugetarea fel, ne oferã noi definiþii ºi valori mei – un studiu de ºtiinþe politi- Georgescu–Delafras, 1945, p. 280. ale clasicismului greco-latin, mo- ce, analizând revoluþiile care au 3 Cf. ***Scrisori cãtre N. I. tive suficiente pentru care trebu- avut loc în Roma datoritã lipsei Herescu, Ediþie îngrijitã de Victor ie sã fie studiat: „Clasicismul in- „echilibrului repartiþiei” terenuri- Durnea ºi Vasile Pop-Luca, Cu un tereseazã pe omul de totdeauna”, lor, care a produs o adevãratã re- studiu introductiv de Victor Durnea, Iaºi, Editura Alfa, 2005, în N. I. He- „este o formã de culturã grea” structurare socialã a Cetãþii eter- rescu o carierã, un destin, p. 15. este „poezie”, „vis”, „viaþa în ne; H. Iustinian – este ultima dublu: fantezie ºi realitate”, este parte din capitolul II Politice, „tinereþe”, „ambiþie”, „curiozita- sociale ºi economice, dar ºi a te”, „nedeterminare”, „valoare volumului de Caete clasice, Ius- universalã”, „actualitate”, el este tinian fiind considerat „ultimul „pentru minþi, pentru inimi, în eter- mare împãrat roman” care a fost nitate”. (v. Milliarium, „Necesi- în primul rând „cuceritor, legisla- tatea Clasicismului” din ediþia tor ºi constructor” fondând cu îngrijitã de Liviu Franga) adevãrat „un stat, o credinþã, o lege”. II. Clasicistul profesor III. Clasicistul fondator N. I. Herescu a fost în primul ooperapera unuiunui rând un profesor de studii clasi- N. I. Herescu a fost ºi un fon- ce, specializat mai ales în litera- dator de instituþii de culturã cla- cclasicist:lasicist:lasicist: tura latinã (lirica). Din postura de sicã, dintre care cele mai impor- profesor a fondat ºi revistele tante le considerãm, pe de-o par- N.I.N.I. HHerescuerescu Viorel Peniºoarã-Stegaru

, serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 5 GELA ENEA scrisori N.I. Herescu cãtre Mircea Popescu Paris, 6 Februarie 1958 rãriei politico-literarã de care, potrivit unei 2, rue Théophraste Renaudot, XV mai vechi hotãrâri, mã þin departe cu tena- (Vaugirard 79-30) citate (ºi un anume dispreþ). Îþi vor fi spus Ieruncii. Iubite Domnule Mircea Popescu, Încã o datã, te felicit, din toatã inima Îngãdue-mi sã-þi fac o rugãminte, nu ca pentru felul chibzuit, tactul ºi competenþa dela fost dascãl la fost elev, ci ca dela un cu care ai dus barca la Mainz. S.A.R.3 ºi Rumân încã neanchilozat complet la un Monsignorul îþi datoresc mulþumiri. alt Rumân încã nedescompus sufleteºte!... Al Dtale, cu sentimente cordiale Am nevoe, urgent, de fotografia statu- N.I. Herescu ii lui Ovidiu dela Constanþa (operã, cum mi indice de unde a luat informaþia despre ºtii, a sculptorului italian Ferrari). Foto- prefaþa „Imitaþiei”, pe care eu n’o cunosc. micile mizerii ale vieþii grafia se gãseºte undeva, la Roma, fiind- *** Personalitatea lui Udriºte este, pentru epo- cã a fost reprodusã anul trecut în ziarul cã, pasionantã (alãturat notiþa). dacã roteºti sabia aerul se goleºte de „România” pe care-l faceþi acolo. Aº dori Paris, 24 Februarie 1959. Pe urmã: ºtii ce este cu „marþile litera- umbre sã am fotografia ºi din faþã ºi din profil, ºi 2, Théophraste Renaudot, XV-e. re” ºi ce fel de „Asociaþie culturalã” e cea mãnunchiul razelor îþi coace în creºtet cât se poate de bunã, aºa ca sã se poatã cu pricina? Vãd cã a vorbit, într’o astfel 5 halucinaþia cã numai lui dumnezeu îi face un cliºeu dupã ea (cãci vreau s’o re- Iubite Domnule Secretar Perpetuu, de Marþi, ºi amicul Paratore (alãturat, altã trebuie cerul produc în volumul „Ovidiana”, care apare notiþã). aici în curând). De un an de zile, am tot Deunãzi a pornit o scrisoare cãtre În fine, când expediezi „Actele”, mai apele spovedaniei cresc ºi te furã trimite-mi ºi mie vreo 2-3 exemplare, plus nu bagi de seamã cum degetele lungi ale cerut fotografia asta pe la diferiþi prieteni Monsignor Bârlea, ca sã-l felicit pentru români, toþi mi-au fãgãduit-o ºi toþi s’au „Acta”, ºi pentru buna lor înfãþiºare. Cum extrasele Pârvan, cãci sper cã s’au fãcut. florãresei lãsat pe tânjealã. Nici în feþele bisericeºti ºtiu cã o parte din mulþumiri, ºi prin urma- Încolo? Trãim aici într’o ceaþã ca la împletesc tijele trandafirilor cu panglici nu mai poþi avea încredere ºi Mgr Bârlea re din felicitãri, þi se cuvin neapãrat Dtale, Londra, de-þi vine sã-þi iei lumea în cap. pe masa de poker adn-ul este la vedere mi-o fãgãduise „ferm”... ca unul care te-ai ostenit cu râvnã, alãturi Lucrez pe capete, pentru lucruri care tre- te ridici sã pleci autostrada zâmbeºte În ziua de 10 Februarie vine la Paris prie- de Monsignorul, ca sã iasã lucrurile bine, bue sã iasã acum ºi la toamnã. Între altele, doar tenul meu, dl Gheorghe Siegens (Viale cât mai bine, atâta cât e cu putinþã date o comunicare intitulatã: „Les trois exils de bolizilor ce-i scriu biografia cu 300 de Pasteur 45, telefon 52-71-21). Crezi cã ai fiind împrejurãrile ºi oamenii, nu vreau sã Ciceron”, ºi fãgãduitã Congresului Cice- km/orã putea sã-mi trimiþi fotografiile prin el? La întârzii ca sã îndrept ºi cãtre Dta foarte ronian care se þine la Roma, de Paºti. M’am sub asfaltul încins moare în tãcere o „Alinari” cred cã le-ai gãsi uºor. Bine înþe- sincere elogii. În privinþa conþinutului, prins în subiect, mã pasioneazã ºi trebue les, voi plãti costul lor imediat. ªi dacã colaborãrile sunt la un nivel onorabil sã mãrturisesc cã-l scriu cu oarecare vo- câmpie verde luptate. Pãcat cã nu-l voi putea citi eu, ca asta ar putea intra în dicþionare drept cumva ai vrea sã-mi mai sugerezi, tot din (douã excepþii, pe care le ºtii). Dacã, pe colecþia lui Alinari, ºi alte reproduceri în viitor, textele vor fi citite înainte de publi- sã-l nuanþez cum trebue din partea into- cea mai potrivitã definiþie a unei alte vederea aceluiaº volum, þi-aº fi foarte re- care de oameni competenþi (ºi serioºi, vor naþiilor...(Nu sper sã pot veni la Roma: „nu- biografii cunoscãtor. putea fi înlãturate ºi excepþiile supãrãtoa- mi dã mâna”). nedezmierdate de nimeni... Mã iartã, rogu-te, cã-þi rãpesc timpul ºi re). E drept cã, dacã mi-aduc bine aminte, Dar Dta? Cum te mai lauzi? (vorbã din primeºte cele mai vii mulþumiri, împreunã primejdiile cele mai mari pândeau, din ca- Banat). Nu cã te lauzi, dar scrie-mi cã cu toate gândurile bune. pul locului, secþia „istoricã”.... Ca formã prospiþiezi bine, dacã vrei sã-mi facã plã- revelaþii Al Dtale, graficã, trebue sã-þi mãrturisesc cã mi-a cere. N.I. Herescu plãcut în chip deosebit: simplitate, sobrie- Cu toate cele mai bune sentimente, prietene de-o vreme tate, ºi totuºi eleganþã: aºa trebue. (Dar al Dtale N.I. Herescu mã locuieºte cârtiþa *** cum v’a putut scãpa din vedere, omul lui Dumnezeu, sã scrieþi cotoarele volumelor? cu pielea 1 Paris, 4 Noembrie 1958 Ahimé, e pãcat capital...). Mircea Popescu era secretarul Societãþii crescutã peste dioptriile soarelui Academice Române. Sunt cu atât mai mulþumit de apariþia 2 nu ºtie cât sã sape tunelul Iubite Domnule „Secretar Perpetuu”1 acestor publicaþii, aºa ºi acum, cu cât aici Magunto e numele medieval al orasului pentru a nu-i rãmâne sufletul afarã Mainz; zile maguntine - zile de la Mainz. (care este titlul cel mai glorios la toate amicul Veniamin spunea nu demult unui 3 prietene de-o vreme Societatea Academicã Românã. Academiile), bou care, ca boul, a venit sã-mi repete: 4 Mariano Baffi (1910-1994) - Profesor mã locuieºte ploaia Te rog sã crezi cã a fost pentru mine o „Ce sã fac, dragã, trebuia cu orice preþ sã la Universitatea din Bucureºti ºi la Universita- crescutã din pintenii sincerã bucurie sã pot sta cu Dta, mai în- organizez „zilele române”: ce, vrei sã-mi ia tea din Roma; traducãtor de literatura românã. celui mai mare nor deaproape, la o vorbã ºi-un cuvânt, cu înainte „Popa Bârlea”? Uite cã Popa Bâr- 5 Ettore Paratore (1907-2000) latinist ºi nu poate sã mãrgeleze prilejul zilelor noastre - maguntine2 , – ºi lea tot i-a luat-o înainte ºi încã în chipul expert de faimã mondialã în literatura latinã. cãdelniþa sã-þi descopãr, cu o plãcutã surprizã, ºi cel mai hotãrât cu putinþã. E bine, ºi e pentru a-mi boteza creºtetul ierbii alte feþe ale profilului Dtale spiritual: eºti drept: fiindcã Bârlea e un prietene de-o vreme unul dintre oamenii care câºtigã când sunt om onest, ºi cu intenþii cunoscuþi mai bine. curate. Iar cât priveºte mã locuiesc chiar eu Dupã gustul meu, timpul la Mainz a tre- „competenþa” (de care se sunt bun vecin cu ploaia cut prea repede, prea înghesuit între mul- vorbeºte pe aici nevoe cu malul de pãmânt te uºi. Dar sper sã putem reînnoda firul, mare) e cel puþin tot aºa pe care doarme cartea fie la Roma, fie aici, la Paris. de mare ca a lui Veniamin. din care tu lipseºti Pânã una-alta, fii bun, te rog, ºi adu-þi Despre care ... dar ce sã pietene de-o vreme aminte cã trebuie negreºit sã vãd o nouã mai pierdem vremea: Sã-l somnul ne altoieºte corecturã a textului despre Pârvan înainte lãsãm în plata Domnului. cuvintele în ochi de apariþie. Inoltre parla male di Gari- Deasemenea, când se trage textul dspre baldi. Ovidiu, nu uita sã-mi faci un numãr oare- Mi-ai cerut, la Paris, care de „extrase” (in Mainz, mi-ai dat pa- sã-þi întocmesc o listã de casa cu gust de ºoareci tru în total). „personalitãþi” cãrora sã li se trimitã „Acta Philo- casa perfectã nu mã poate primi Aici nimic nou, în orice caz nimic vred- logica”. O vei gãsi în stau sub umbrelã ploaia întârzie nic de þinut în seamã; doar obiºnuinþa sfo- acest plic. Sunt colabo- poate Preabunul i-a pus interdicþie ratorii volumului „Ovidia- pe Cãdere na” – deci vor fi intere- casa perfectã nu mã poate primi saþi de Fasti Pontici – lasã varul albastru sã þipe câþiva profesori de româ- se scuturã pe umbrela mea neºte, ºi oameni care au Albastrã legãturi cu Românii (spre desupra umbrelei se roteºte un vultur pildã, nevasta lui Salmon e româncã). Dacã îmi mai cu un ºoarece-n gheare aduc aminte ºi de alte vulturul nu mã poate primi nume, îþi scriu. lasã ºoarecele sã alunece pe umbrela Acum o samã de cu- mea vinte (cu rugãminþi): vrei Albastrã/gri sã-l rogi pe Baffi4 (eu nu- varul prinde gust de ploaie ooperapera unuiunui i ºtiu adresa) sã-mi trimi- ploaia prinde gust de var tã textul, dacã l-a publi- casa-de ºoareci cclasicist:lasicist:lasicist: cat, despre Udriºte Nãs- turel, „slovesnicul”? Iar N.I.N.I. HHerescuerescu dacã nu l-a publicat, sã- N.I. Herescu Viorel Peniºoarã-Stegaru

6 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 u volumul intitulat tru toate lãmuririle ce am socotit Pentru Clasicism nnn N.I. HERESCU necesare asupra acestui prim C(Craiova, Editura „Ra- volum, cititorul este rugat sã se muri”, 1937) s-a întâmplat un lu- refere la prefaþa ediþiei I. cru neaºteptat, atât pentru autor, milliarium Al doilea volum, cuprinzând cât ºi pentru cei ce cunosc prefe- perioada 1937-1941, este în între- rinþele publicului cetitor de la noi. (Prefaþã la ediþia a II-a) gime nou. Anume: apãrut în primãvara lui Am dat acestei serii titlul lati- 1937, acest volum era complet te din þara noastrã? ºi dupã cât mã vor ajuta puterile nesc de Milliarium. Cuvântul epuizat la începutul lui 1940. Aºa- O asemenea fericitã eventua- ºi (împrejurãrile!) sã lucrez în sluj- desemna în latineºte „pietrele dar, prima ediþie dintr-o carte care litate – în care nãdãjduiesc cu tot ba acestei scumpe misiuni. milliare”, adicã acele mici coloa- nu cuprindea nici roman, nici nu- sufletul ºi pentru care lupt de Primele douã volume ale se- ne care, ca ºi pietrele kilometrice vele, nici mãcar poezii!, ci doar cincisprezece ani din toate pute- riei apar acum împreunã. Cel din- din zilele noastre, arãtau distan- eseuri privind problematica stu- rile – mã îndeamnã sã continui a tâi, cel de faþã, cuprinzând perioa- þele pe marginea glorioaselor diilor clasice în lumea modernã ºi aduna ceea ce am scris, cu diferi- da 1926-1936, este de fapt ediþia ºosele consulare sau imperiale. în cultura româneascã, s-a vân- te prilejuri ºi la intervale diverse, a II-a a volumului Pentru Clasi- Cãci, în gândul meu, seria aceas- dut în mai puþin de trei ani. Faþã în sprijinul unui clasicism româ- cism din 1937. O ediþie însã, cu ta are de scop sã mãsoare, în de situaþia grea pe care clasicis- nesc. Cartea Pentru Clasicism expresia devenitã tradiþionalã, timp, etapele progresive ale dru- mul a avut-o în România în ulti- nu va rãmâne, deci, o apariþie sin- revãzutã ºi adãugitã; pãrþile noi mului care conduce, fie-ne îngã- ma jumãtate de veac, aceastã guraticã, ci va constitui doar pri- se gãsesc la paginile 49-54 („Lec- duit sã sperãm, la izbânda clasi- micã întâmplare echivaleazã cu o mul volum dintr-o serie, care va þie de limba românã pentru uzul cã în literatura modernã”); 135- cismului în România. minune. S-a schimbat oare ceva fi mai lungã sau mai scurtã, dupã recenzenþilor de traduceri din lim- 140 („Onomastica latinã în limba în mentalitatea oamenilor de car- câþi ani îmi va mai da Dumnezeu ba latinã”); 77-80 („Cultura clasi- românã”) ºi 165-166 (1936). Pen-

...Metriótes kaí symetria nnn N.I. HERESCU ford ºi Cambridge. Sã trecem Platon oceanul ºi sã vedem cum stau lucrurile în America. Este doar ºadar, înapoi la tradi- þara pozitivismului prin excelen- þia clasicã ... Dar cum? ºcoala româneascã þã: americanul, mai presus de ori- AÎn primul rând, fireºte, (fragmente)1 ce, e un bussinessman, om de afa- prin ºcoalã. ceri. Învãþãmântul clasic, însã, are America ºi-a pus ºi ea dezbã- astãzi, la noi ca ºi aiurea (încã o ne unor timpi de mult încheiaþi, cã. Omul care a trecut prin ºcoalã * tuta problemã a utilitãþii învãþã- modã pe care o imitãm!), adver- spiritul antichitãþii e regulatorul trebuie sã se fi apropiat cât mai Totuºi, de câþiva ani, clasicis- mântului clasic. ªi, ca s-o rezol- sari ireductibili. „La cea ar mai statornic al inteligenþei ºi al ca- mult de un ideal de umanitate; ca mul a devenit inexistent pentru ve, a procedat „americãneºte”: a putea fi bunã aceastã vechiturã? racterelor ºi izvorul simþului isto- sã folosesc o imagine cunoscu- ºcoala româneascã. ªi va conti- întreprins mai întâi o statisticã Sã învãþãm pe tineri lucruri prac- ric.” tã, omul cu carte trebuie sã fie nua sã rãmânã ºi dupã actuala mostrã. Au fost consultaþi ºi au tice, folositoare, cum sunt limbi- ªi tot Eminescu: cât mai departe de animal ºi cât semi-reformã care, bine intenþio- rãspuns la chestionar 8.000 de le moderne.” Ca ºi când un po- „Precum gimnastica dezvoltã mai aproape de înger. natã, a vrut sã facã ceva, dar n-a profesori. Concluziile statisticii: por întreg ar urma sã se transfor- toate puterile musculare ºi dã Cã prima însuºire nu o poate avut curajul. Cu jumãtãþi de mã- 1. În 1700 de ºcoli secundare me într-o armatã de agenþi de co- corpului o atitudine de putere ºi da tânãrului decât cultivarea cul- surã nu s-a creat niciodatã nimic; americane, 940.000 elevi urmeazã merþ ºi de funcþionari de bancã. tinereþe, tot astfel pururea tânãra turii clasice, sã sperãm cã nu mai s-a stricat numai. (Pedagogii limba latinã ºi 900.000 elevi ur- (Sau, poate, de portari de hote- ºi senina antichitate dã o atitudi- trebuie dovedit, mai ales dupã noºtri oficiali continuã ei sã crea- meazã toate celelalte limbi moder- luri: Man spricht Deutsch! En- ne analogã spiritului omenesc.” rândurile lui Eminescu. Dar þin sã dã cã toatã problema educaþiei stã ne la un loc; 2. În 609 colegii ºi glish spoken! Se habla Espa- În definitiv, care e misiunea adaug cu privire la a doua: Clasi- numai în numãr pe hainã, elimi- universitãþi, 36.000 studenþi înva- ñol!). ºcolii? Una singurã: sã formeze cismul este ºi ºcoala frumuseþii. nare pe o sãptãmânã ºi trei la con- þã latineºte, iar 14.000 ºi greceº- Aceastã idee, care poate ca- oameni docili. Nu în sensul mo- Model etern de echilibru ºi armo- duitã?). „Inutilitatea” clasicismu- te; 3. Studenþii cu culturã clasicã racteriza mentalitatea unei epoci dern al cuvântului, ci în accepþi- nie. Platon spusese: „în toate lu- lui, consacratã la noi de oficiali- se prezintã, în ºcoli, ca ºi la exa- întregi, aparþine vremii noastre. unea lui latineascã. Docilis este crurile, mãsura ºi proporþia (me- tate, nu se cunoaºte în alte pãrþi. mene, cu o superioritate, ºi de Nu tocmai demult, capetele cu- omul „capabil sã înveþe”; insul triótes kaí symetria) constitu- În þãrile cele mai diverse ca spirit, pregãtire, ºi de maturitate a gân- getãtoare ale României gândeau pregãtit sã primeascã datele ºtiin- iesc frumuseþea ca ºi virtutea.” ca formã politicã ºi ca interese, dirii, de 10-13% asupra colegilor altfel. Iatã ce-ºi permitea sã crea- þei ºi rezultatele cugetãrii; ele- Monumentele literare ale antichi- cultura clasicã formeazã pivotul lor fãrã culturã clasicã. dã Eminescu: „Cultura clasicã are mentul de progres. Liceul n-are a tãþii, realizând idealul cel mai înalt culturii de Stat. O micã statisticã ªi acum, dupã aceastã lecþie a calitatea determinantã de a creº- scoate doctori, oameni „tobã de de mãsurã ºi proporþie, pot pro- în aceastã privinþã e o lecþie foar- cifrelor: care e situaþia în ºcoala te, ea este de esenþã educativã, carte” (ºi cum ar putea-o face?), voca în om acel proces de ame- te instructivã. româneascã? Limba latinã se în- ºi iatã ceea ce a lipsit ºcoalelor ci oameni în stare sã înveþe de-a liorare interioarã cãtre care trebu- Las la o parte þãrile de culturã cepe abia în clasa a 3-a ºi se pre- noastre pânã acuma ºi le va lipsi lungul vieþii lor întregi. ie sã ambiþioneze ºcoala. Cãci latinã; compararea cu ele ar fi dã cu un numãr infim de ore, va- încã mult timp înainte [ah! darul Alãturi de acest obiect, care omul cel mai inflexibil îºi simte zdrobitoare. În aceste þãri, de alt- riind între douã ºi trei. Programe- de divinaþie al poeþilor!]… Fixat priveºte structura intelectualã, spiritul plecându-se în faþa fru- fel, cultura clasicã e în ordinea le liceului nostru în schimb sunt o datã pentru totdeauna, nemai ºcoala mai tinde cãtre al doilea, museþii, care îmblânzeºte totul fireascã a lucrurilor. /.../ În Ceho- încãrcate cu materii de memorie putându-se schimba, cãci aparþi- care priveºte structura sufleteas- (Goethe). slovacia, limba latinã se predã în ºi cu tot felul de limbi moderne. liceele „reale”, care sunt cele mai Iar limba greacã se predã în ulti- numeroase (111 în 1924), din cla- mele douã clase, câte o orã pe sa I-a pânã într-a 8-a, câte ºase sãptãmânã. Iatã cum înfloreºte ore pe sãptãmânã, cu excepþia latinitatea la poporul latin de la clasei a 6-a, unde sunt 5 ore, ºi a gurile Dunãrii. Bietul Alecsandri, 7-a, unde sunt patru). /.../ De la dacã ar trãi azi, s-ar ruºina sã mai vecinii noºtri cehoslovaci, sã tre- proclame cã „Latina gintã e regi- cem la vecinii noºtri poloni. În nã...” Într-o þarã unde nu se face Polonia sunt (dau cifra din 1928) niciun fel de latinitate, spre sa- 786 licee. Dintre acestea, 499 poar- tisfacþia vecinilor noºtri de alt tã numele de licee „humanistice” sânge ºi cu alte idealuri. ºi cuprind un învãþãmânt dezvol- tat al limbii latine; 86 se numesc 1 Textul datat 1934, este preluat „clasice”, cu greacã ºi latinã (ºase din vol. Milliarium (I), Bucureºti, ºi opt ani); 19 „neo-clasice”, cu 1941. limbi clasice ºi matematici; ºi nu- mai 121 /.../ cuprind un învãþã- mânt ºtiinþeific, cu matematici fãrã limbi clasice. /.../ Într-o altã vecinã a noastrã, Ungaria¸învãþãmântul e împãrþit în trei tipuri. În tipul cu mult cel mai numeros, „gimnaziile reale”, limba latinã se învaþã opt ani. Într- un al doilea tip, pe lângã latinã, se predã ºi greaca, tot opt ani. Sã lãsãm la o parte Anglia, unde liceele cele mai reputate, în patrie ca ºi peste hotare /.../ au învãþãmânt clasic obligatoriu ooperapera unuiunui pentru toþi elevii pânã la o anu- mitã vârstã ºi unde latina este o cclasicist:lasicist:lasicist: materie obligatorie la examenul de intrare în marile universitãþi Ox- N.I.N.I. HHerescuerescu Viorel Peniºoarã-Stegaru

, serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 7 ui N.I. Herescu i s-ar Tot poezia, însã, l-a fãcut cu- potrivi foarte bine for- noscut literaþilor timpului ºi i-a Lmula pe care Frances- N. I. Herescu – „un om oferit un pretext pentru funcþiile co de Sanctis o foloseºte atunci de secretar al Societãþii Scriitori- când scrie despre Vittorio Alfieri: lor Români, mai apoi de preºe- „omul nou în veºmânt clasic”. dinte al acesteia (1939). [...] Cãci acesta era profesorul ºi nou în veºmânt clasic” În strãinãtate îºi continuã pre- literatul N.I. Herescu – un om ocuparea majorã a vieþii: lupta nou care îmbrãca platoºa clasi- asupra interpretãrii „totale” a mului, la cele literare ºi la cele de Société des Études Latines din pentru clasicism. cismului, vehiculat exclusivist ºi clasicismului greco-latin, atât în filosofia culturii româneºti. Paris. De altfel, multe dintre stu- Cãci întreaga sa operã ºi prin- vehement drept singura modali- dezvoltarea lui internã-filologicã, N.I. Herescu conduce apoi, cu diile, ediþiile critice ºi traducerile cipalele evenimente biografice tate de a face cultura unei þãri, precum ºi în multiplele influenþe competenþã ºi discernãmânt, In- fãcute în cadrul Institutului apã- vorbesc despre acelaºi clasicism cu atât mai mult a unei þãri latine. pe care le-a determinat în cultu- stitutul de Studii Latine, reuºind reau concomitent la Bucureºti ºi militant al omului de culturã N.I. ªi, desigur, cã în multe privin- rile naþionale, printre care, evi- în scurt timp sã atragã mulþi spe- Paris. Herescu. þe n-a greºit, mai puþin poate în dent, ºi cultura românã. Pentru cialiºti români, sã impunã un spi- Vocaþia dintâi a lui N.I. Heres- Prin majoritatea scrierilor sale, accepþia clasicismului ca unica aceasta, pentru cultura românã, rit de colaborare, deopotrivã de cu a fost, însã, poezia, cãreia i s- prin majoritatea dintre înfãptui- modalitate a vieþii spirituale a clasicismul a însemnat deopotri- emulaþie între aceºtia, ceea ce va a abandonat întru totul în prima rile sale, N.I. Herescu ºi-a câºti- unui popor. vã un punct de plecare, o sursã face renumele european al Insti- sa tinereþe ºi pe care regreta, la gat pentru totdeauna un loc bi- Dar clasicismul înþeles astfel permanentã de inspiraþie, cât ºi tutului. maturitate, cã nu o mai poate nemeritat în istoria culturii ºi li- de cãtre N.I. Herescu se rãsfrân- un canon perpetuu de frumuse- Selecþia de ediþii critice dirija- sluji cu acelaºi entuziasm ºi zã- teraturii române. ge ºi asupra vieþii sociale ca ata- þe ºi valoare – socoteºte profe- tã de N.I. Herescu, apãrute sub bavã, cãci, prins în plasa respon- re, asupra temperamentului indi- sorul N.I. Herescu. egida Institutului de Studii Lati- sabilitãþilor sale o neglijeazã, iar nnn Emil Dumitraºcu vizilor, nu numai asupra creaþiei De aici ºi varietatea studiilor ne, s-a impus imediat în lumea atunci când scrie câte ceva se culturale în general. [...] clasicistului N.I. Herescu, de la ºtiinþificã a clasiciºtilor. Datoritã complace într-un festivism de La maturitate, N.I. Herescu îºi cele erudit-filologice, consacra- acestei activitãþi, N.I. Herescu ocazie. Este remrarcabilã totuºi (Fragmente din N.I. Herescu. concentreazã energia ºi pasiu- te – aºa cum spuneam – dezvol- este ales membru al Academiei râvna cu care cautã noi formule Studiu monografic, Reprografia nea aproape cu exclusivitate tãrii interne-filologice a clasicis- de ªtiinþe Morale ºi Politice ºi al lirice, noi modalitãþi de expresie. Universitãþii din Craiova, 1984)

eputat filolog clasicist, þe, un fel de teamã sã nu i se facã cunoscut în România rãu, sã nu-i deformeze pântecul Rºi ca traducãtor din agonie fãrã moarte – un delicat, sã nu-i ofileascã sânii, poezia antichitãþii latine, N.I. atât de mici ºi de fermi. Pentru Herescu a revenit în actualitatea prima oarã , în îndelunga lui rela- literarã prin romanul sãu în douã þie cu femeile, ºi-a impus sã nu volume: Agonie fãrã moarte. roman al exilului ºi al iubirii facã sã sufere o fiinþã atât de Romanul a fost tradus din fran- suavã, de blândã, de discretã.” cezã, iar de publicarea sa s-a lor exilaþi, iar într-un loc se ope- prea încet pentru ei, deºi am pu- dintre ei apare totalã. Sibylle ºi Ilustrate în situaþii diverse, ocupat cercetãtorul literar Nico- reazã ºi cu o ierarhizare, ceea ce tea spune cã nu trece mai deloc. Patrice se dãruiesc trup ºi suflet vãzute din mai multe unghiuri, lae Florescu de la Institutul Cãli- dovedeºte o cunoaºtere din in- Ei acceptã nenorocirea, ca pe un clipei trecãtoare, îmbãtaþi de a trãi cu neliniºtile, inadecvãrile, eºe- nescu. Cartea a fost inspiratã de terior, subtilitate ºi spirit fin de dat. În fond, se mulþumesc sã ziua din plin; pentru amândoi, curile, reuºitele, cu modul lor de exilul autorului în Franþa ºi sur- observaþie privind natura, cau- asiste la viaþa altora, a „celor- plãcerea este cea mai de seamã a simþi, de a lupta pentru o idee, prinde aceastã experienþã de la zele care produc exilul ºi modul lalþi”, a fericiþilor posesori ai preocupare a vieþii (uneori Sibyl- sau pur ºi simplu de a iubi, per- planul personal, la cel politic ºi de manifestare, psihologia, com- unei slujbe, ai unui cãmin, ai unei le îi spunea, uºor acoperit, „feri- sonajele romanului, împreunã cu social. Într-un articol din Viaþa portamentul persoanelor exilate, cariere.” cire”). Pe de altã parte, la polul problematica abordatã, a exilu- Româneascã dedicat lui N.I. dar ºi modul de manifestare într- Agonie fãrã moarte trateazã opus al sinceritãþii, angajãrii, lui, a iubirii, a unor valorilor într- Herescu de Florin Manloescu – o anumitã colectivitate în care de asemenea problematica iubi- empatiei, a unei raþiuni bazate pe o lume în care verticalitatea ºi Scriitori români în exil (II) N. I. ajung aceºtia: „Exilaþii nu sunt rii ºi a unei game largi de senti- sentimente oneste se aflã Ma- principiile, solidaritatea ºi al- Herescu – Un „Paysan du Da- chiar atât de uºor de suportat, în mente ºi atitudini incluse aici de rie-Claire: „...femeia-care-nu- truismul, nu sunt foarte uºor de nube” –, criticul face o prezen- caz cã ar fi atraºi sã trãiascã îm- la pasiune, devotament, angaja- cere-niciodatã-nimic-ºi-aºteap- gãsit, contureazã un roman apt tare a romanului în legãturã cu preunã cu alþii. Oricât ar fi de di- re, empatie, la renunþare, frivoli- tã-sã-i-se-ofere. De aceea, lãsa sã capteze atenþia, sã surprindã, evenimentele istorice : „Roman feriþi între ei, faptul cã sunt exi- tate, nepãsare. Tipurile caracte- impresia de puritate în abando- sã emoþioneze ºi sã îndemne la al primului exil românesc din laþi este trãsãtura care îi apropie rologice care afiºeazã ºi trãiesc nul cel mai deplin al amorului fi- reflecþie. Franþa (Exilul regal) ºi al dra- ºi îi face sã semene ca fraþii. din plin frivolitatea sunt Sibylle zic, fapt nemaiântâlnit la alte melor pe care le-au trãit repre- Masa lor umanã, doar aparent ºi Patrice: „Pe scurt: la lectura amante, determinându-l sã sim- nnn Cristina Gelep zentanþii acestuia, L’Agonie compactã, este împãrþitã în trei celor douã breviare, asemãnarea tã, atunci când o strângea în bra- sans mort (Editura Le Mont categorii: în partea cea mai de jos Saint-Clair, Paris, 1960; versiune a scãrii de valori, se înscriu te- în limba românã de Cornelia ªte- mãtorii, dezarmaþii, neajutoraþii fãnescu, vol. 1, Bucureºti, 1998, care îºi duc viaþa de azi pe mâi- vol. 2, Bucureºti, 1999) a fost ne, incapabili sã vadã mai depar- scris în 1956–1957 (în lunile în te de dumicatul de pâine, pe care care colonelul Gamal Abdel Na- trebuie sã-l câºtige de undeva; - ser a naþionalizat Canalul de dupã ei „mulþimea”, grosul tru- Suez, iar sovieticii au înãbuºit în pei, descurcãreþii, înºelând pe sînge revoluþia de la Budapes- scurtã duratã nevoile, cu ceea ce ta) ºi a declanºat imediat dupã le picã dupã ce îºi amaneteazã apariþie o disputã aprinsã, la care lucrurile; ºi, în sfârºit, avangar- au participat, pe lîngã unele pu- da privilegiaþilor. Ei îºi permit sã blicaþii periodice româneºti din trãiascã de la lunã la lunã, acor- Franþa sau din Germania, ºi re- dându-ºi luxul unei tihne relati- vista Glasul patriei.” ve, pentru cã aºteaptã sfârºitul Prin urmare, exilul este o temã lunii sã vadã ce vor face mai de- majorã a romanului, atât prin pris- parte. La urma urmei, toþi sunt ma unor personaje exilate, cât ºi „pe cracã”. Doar, cum observa- prin descrierea ºi problematiza- se Donald Reginald Godstone, rea amãnunþitã a acestui mod de cu solidul sãu bun simþ britanic, existenþã. Numerose pasaje sur- nu toate crãcile au aceeaºi gro- prind o psihologie proprie a ce- sime ºi cine este norocos alege ramura care, la furtunã, riscã cel mai puþin sã se frângã...” Exilaþi sunt portretizaþi ºi printr-o sugestivã comparaþie cu ceilalþi, cu cei fericiþi, norocoºi, cei care duc o viaþã stabilã ºi si- gurã: „ Dar oricâþi ar fi ºi oricãrei categorii ar aparþine, toþi exilaþii se regãsesc în aceeaºi „cãciu- lã”, cu aceleaºi griji, aceleaºi mizerii, având aceleaºi motive sã fie scârbiþi.[...]Toþi au parte de asemenea înjosiri, toþi le cunosc, ooperapera unuiunui le-au cunoscut ºi le vor cunoaº- te într-o zi. Toþi par sã fi prins cclasicist:lasicist:lasicist: rãdãcini în nefericirea lor, îmbã- trâniþi, de douã ori mai repede N.I.N.I. HHerescuerescu uzaþi de timpul care trece mult N.I. Herescu Viorel Peniºoarã-Stegaru

8 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 „Delicioasã, pentru amândoi, lepciunea dictatã de momentul pe plan carnal, legãtura dintre ei nnn N.I. HERESCU trãit, ºi-a ales cravatele ºi, rând îl lãsa rece pe Gabriel. În adân- pe rând, le-a dat la spãlat ºi cãl- cul sufletului, el era convins de cat. A înþeles sã prelungeascã inutilitatea ºi confuzia momen- viaþa câte unui costum, cu mai tului; în schimb, Sibylle era mai agonie fãrã moarte mult de trei ani, iar de fãcut altul mult decât fericitã, crezându-se nu ºi-a permis mai devreme de iubitã. Întrucât plãcerea repre- (fragment) cinci ani. ªi încã!... – dar reuºea zenta în ochii ei unica dovadã sã se prezinte în lume, curat ºi de sinceritate în dragoste, Sibylle mare, cã eu o cunosc: dupã felul corect, chiar dacã uneori stofa se încuraja singurã: doar cu mine cum mã posezi, aºa cum numai apãrea tocitã sau prinsese lus- îºi satisface Gabriel toate pofte- tu o faci, poate fi cineva mai feri- tru. El care fusese recunoscut ca le trupului! ªi, ca urmare, i se cit decât mine? Fericirea mea nu mâncãcios inveterat, a avut tã- dãruia cu forþa dezlãnþuitã a cor- are margini! ria sã-ºi reducã hrana la strictul pului sãu tânãr, convinsã cã mã- - ªi...niciodatã, niciodatã nu necesar, dacã nu chiar mai mult, car acum trãieºte marea dragos- te-a dezgustat? uneori. Zile la rând nu se hrãni- te împãrtãºitã. - Dezgustat! Ce-þi veni? Eºti se decât cu ceai ºi pâine uscatã, - Parcã ai fi Theodora, îi spu- nebun, dragule? Cum sã te dez- dar nimeni nu a ºtiut prin ce tre- se într-o zi, Gabriel. guste dragostea? ce. De mult, a luat hotãrârea sã - Despre cine vorbeºte? Încã - Totuºi, Sibylle, dragostea ce nu mai accepte vreo invitaþie la una din fostele tale iubite? þine numai de voluptate plictiseº- masã, la prânz ori seara. A renun- - Nu! Despre împãrãteasa Bi- te cum plictiseºte monotonia, þat la absolut toate invitaþiile, zanþului. cum te poate dezgusta prea mul- motivând imposibilitatea lui de - Ei, ºi tu! ...În fond ce ai cu tã miere, cum ajungi suprasatu- a rãspunde invitaþiilor, cu o invi- ea? rat de prea multe flori. Dupã ce taþie. Într-o zi, i-a explicat com- - Theodora regreta cã sânii ºi-au satisfãcut poftele, oamenii patriotului ºi prietenului sãu, femeilor nu sunt gãuriþi cât mai devin triºti: ei trãiesc drama se- Paul Gane (într-o zi de foame mult ºi mai profund, ca sã aibã xului. Vai, carnea e tristã... pentru amândoi), teoria desco- prin ce face dragoste. - Nu ºi a mea! Protestã râzând pãrerea ei de femeie despre fe- lului. Curând, Lignerolle avea sã peritã în una din cãrþile lui Al- Câtva timp, Gabriel a încercat Sibylle. mei: „În general, suntem biete fi- recunoascã în acest fel de a trãi, dous Huxley, dupã care: „Postul sã o facã pe Sibylle sã priceapã - Iarãºi îþi spun cã eºti prea inþe mãrginite, dragul meu, nu regula tuturor exilaþilor – dacã, stã la baza marilor zboruri ale cã în dragoste nu numai plãce- tânãrã. Încã nu înþelegi nimic... avem habar ce înseamnã minu- bineînþeles, nu erau decât sim- sufletului, deschizându-i drum rea conteazã. Complexã, dragos- În cele din urmã, Gabriel se nea zborului, suntem lipsite pânã ple animale supravieþiuitoare – . spre nebãnuite lumi magice”, tea meritã sã i se acorde preþui- vãzu silit sã realizeze cã inima noii ºi de infima capacitate de a ne Era regula pe care el însuºi ar fi atât de preþuite de artiºti: Ursus rea cunoscutã de marea artã, ea sale prietene nu era tulburatã de depãºi propriul cerc strâmt. Iar însuºit-o dacã, într-o zi, ar fi deveni clarvãzãtor din cauza mi- însãºi artã mare ºi, ca atare, difi- nicio metafizicã, nici o problemã egoismul ne este feroce.” De ajuns exilat. Exemplul vieþii lui zeriei!” cilã. legatã de destinul omenirii nu îi atunci, ori de câte ori Gabriel Gabriel Adam s-a impus, de alt- - Postul determinã omul sã in- - Adicã ce vrei sã spui, cã dra- neliniºteºte cugetul. În vocabu- Adam îºi dãdea frâu liber gân- fel, multora. Urmãrit de nevoi ºi tre într-un soi de „stare secun- gostea nu ar fi un bun al tutu- larul ei, nu încãpeau unele expre- durilor, strigându-le în gura mare, de privaþiuni, Adam a rãmas re- darã”, prielnicã muncii intelec- ror? sii de tipul: cum? de ce? ºi cu iar Sibylle încerca sã-i cearã ex- belul greu de stãpânit. Nici un tuale. - O, Doamne, câte vieþi se atât mai mult, întrebãri „ºi acum plicaþii, el îi replica inevitabil: compromis, nici o concesiune. - Aveþi grijã sã nu repetaþi pierd fãrã sã fi cunoscut dragos- ce va urma?” Zadarnic încerca- „Tot nu ai priceput nimic drãgu- Nimic. Nimãnui! O deminitate ri- acest gând, mai ales fraþilor tea! Tu nu ai întâlnit bãrbaþi ºi se la început sã-i cearã efortul þã, asta þine de altã lume”. gidã. Trecând prin toate încer- noºtri occidentali, se sperie prie- femei care sã nu aibã habar cã „de a face din trup” dupã formu- cãrile exilului, în ciuda deziluzii- tenul, auzindu-l; ei ar fi capabili existã! la lui Bergson, „supliment al su- Ceea ce apreciazã Patrice la lor ºi a mizeriilor, el ºi-a pãstrat, sã ne transforme imediat în - Niciodatã, dragule! fletului”. Sibylle rãmânea insen- noul sãu prieten, dar ºi ceea ce îi fãrã sã clipeascã, demnitatea aceastã „stare secundarã”... - Oh, ºi când te gândeºti cã sibilã. Nu era în stare sã se des- reproºeazã, dincolo de stima ºi bãrbatului de odinioarã, când Ajunse pânã aici, lucrurile au sunt legiuni...Dar ce sã aºtept de prindã de pãmânt! Avea drepta- afectuasa simpatie ce i-o poartã, þara lui era liberã: „Am pierdut luat o altã întorsãturã. Oricum la tine! Eºti prea tânãrã... te Absenta, îºi spunea Gabriel, este stilul sãu de viaþã. Gabriel totul, cu excepþia onoarei: sã nu nefericitã. Cine dã mai multã - Sã fii sigur, dragul meu om când mi-a formulat, la Bucureºti, l-a ales dupã ce a luat calea exi- o abandonãm!” El repeta neîn- atenþie spiritului, în detrimentul cetat cã fiecare exilat îºi repre- trupului, va înþelege cã acesta zintã þara ºi naþiunea, iar lumea din urmã nu va întârzia sã-ºi ia în care trãieºte judecã demnita- revanºa. A fost ºi cazul lui Ga- tea poporului sãu, de cele mai briel Adam. O gravã decalcifiere multe ori, dupã exemplul propriu. a întregului organism, apãrutã la Adam nu s-a lãsat copleºit de un moment dat, a fost pe punc- nenorocire ºi a ºtiut, oricând ºi tul de a-l costa viaþa. A scãpat, în orice prilej, sã se facã respec- dar la limitã, iar de atunci a avut tat pe mãsura omului de odinioa- mereu de tras; de pe urma aces- rã. „Purtaþi-vã crucea, nu o tâ- tui moment de crizã, a suferit în- râþi!” A rãtãcit ºi el, ca atâþia alþii, tregul sãu sistem osos. Grija lui dintr-o camerã mobilatã în alta, Adam era sã nu se observe... dintr-un hotel modest într-o ma- Patrice, care în ciuda discreþiei gherniþã mai nenorocitã, fãrã sã prietenului nu a întârziat sã ghi- se plângã, ba a reuºit chiar sã nu ceascã situaþia, îi spuse într-o zi: sufere. Dincolo de hotarele þãrii - Luaþi aminte, Adam – în ciu- sale, el nu-ºi putea concepe via- da apropierii dintre ei, cum în- þa decât rãtãcind. Singurul deta- tâmplã uneori în relaþiile bãrbã- liu al noii sale vieþi, cu care nu a teºti de prietenie, cei doi nu se fost în stare sã se obiºnuiascã tutuiau – luaþi aminte, vã spun, în niciun chip, era faptul cã nu mila faþã de exilaþi are ºi ea o limi- se putea bucura de o camera de tã...” baie. κi amintea ca de un para- dis pierdut vremea când putea sã se spele dupã placul inimii, sã N.I. Herescu, Agonie fãrã se cufunde zilnic în apa din cadã, moarte, vol. I, Editura “Jurnalul chiar ºi de douã ori, dacã dorea. literar”, versiune româneascã de Ce plãcere! Abia acum a ajuns Cornelia ªtefãnescu, Bucureºti, sã înþeleagã butada lui Valery 1998, pp. 153-157. Larbaud: cum de nu a fost inter- zisã baia, ca oricare dintre plãce- rile acestei lumi? Lipsa bãii se numãra printre condiþiile neferi- cite ale zilei unui exilat, de aceea a fãcut tot posibilul sã se dezba- re mãcar de una dintre aceste condiþii: a învãþat sã se spele „pe bucãþi” sau pe „fragmente dis- parate”. Odatã cu încercãrile de- puse pentru gãsirea soluþiilor care sã echilibreze viaþa în noua sa poziþie, Gabriel Adam a înþe- ooperapera unuiunui les cã trebuie sã se resemneze ooperapera unuiunui purtând îmbrãcãminte modestã. clasicist: ªi totuºi, dandy-ul de altãdatã cclasicist:lasicist:lasicist: nu a gãsit de demnitatea lui sã se plângã. Dimpotrivã, cu înþe- N.I.N.I. HHerescuerescu Viorel Peniºoarã-Stegaru

, serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 9 atinistul, profesorul, cel ocultã. Acel dincolo al supra- care avea sã conferen- nnn DAN ANGHELESCU empiricului este abandonat sub Lþieze în cele mai presti- o tragicã uitare a Fiinþei (Seins- gioase universitãþi din Europa vergessenheit). ªi totul se pro- (Roma, 1940, Madrid, 1945, Ge- duce pe temeiuri iluzorii de pro- neva ºi Glasgow, 1946, Lisabo- gres istoric ºi o problematicã bu- na, 1947-1948, Saarbrücken, N. I. Herescu ºi sensurile nãstare a maselor. Este la fel de 1954, Coimbra, 1958, Heidelberg, apropiat de ideile unui Karl Jas- 1959, Padova, 1961), prozatorul, pers pentru care omul fusese eseistul ºi traducãtorul N.I.Heres- poeticului adus în stare de entitate substi- cu a debutat editorial la vârsta tuibilã, de atom tot mai vid cãzut de 23 de ani cu un volum de poe- hologi sau poeþi (de la Mommsen N. I. Herescu – prin preocu- în uitare de sine, fãrã a mai ºti ce me intitulat Basmul celor patru la Herder, Keats, Tennyson sau pãrile ºi deschiderile sale cãtre sã facã cu sine ºi cu lumea. La fel zodii (Craiova, 1926). Cu toate Paul Valéry) N.I. Herescu încear- dimensiunea vastã a Poeticului cum Oswald Spengler, cam în ace- acestea, vocaþia de autor liric cã sã ilumineze împrejurãrile în – vãdeºte vocaþia ºi viziunile unui laºi timp, vorbea despre pãcatul avea sã devinã o preocupare oa- care ia naºtere plãsmuirea poeti- gânditor renascentist. El se adre- ºi prãbuºirea omului faustic. recum colateralã, cedând locul cã. Arta clasicã, spune el, s-a ivit seazã unei societãþi în care valo- (Amurgul Occidentului). Pe un unei veritabile, nedezminþite fas- din acelaºi spirit din care s-au rile umanului se regãsesc în vã- asemenea fond ideatic, alegaþiile cinaþii faþã de clasicismul literar nãscut monumentul geometriei ditã disoluþie ºi eclipsã. Evocând Profesorului Herescu privitoare al Antichitãþii greco-romane. Dar, greceºti sau monumentul legis- lumea clasicitãþii el nu pledeazã la tehnicã ºi poezie se întâlnesc poate tocmai de aici, poeticul laþiei romane, cãci „mãsura, echi- pentru un anume curent esteti- în mod coincident cu cele pe care, avea sã capete în scrierile gândi- librul, logica de care au nevoie co-literar, ci pentru un Weltan- mult mai tîrziu, le avansa Martin torului N.I.Herescu sensuri cu legislaþia ºi geometria deopotri- schauung al acelei lumi, vizând o Heidegger în ultimul interviu totul speciale, conferindu-i-se vã, sunt într-adevãr caracterele revenire la valorile ei, la faptul cã acordat presei (der Spiegel, nr. înalte semnificaþii filosofice, exis- artei clasice.” (v. N.I.Herescu, în illo tempore omul se situa – 23 /1976 – Nur noch ein Gott tenþiale ºi etice. Astfel, în con- Despre condiþiile poeziei, în Re- era gândit, în sensul de centru al kann uns retten): „… în ce pri- cepþia sa, poeticul este îndreptã- vista Fundaþiiilor Regale, nr. 4 universului, de mãsurã a tuturor veºte tehnica modernã, ea nu þit sã devinã criteriu, deopotrivã aprilie 1939, p. 3) lucrurilor (antropos metron pan- este unealtã ºi nici nu mai are de- estetic ºi moral, în virtutea cãruia Cât despre Necesitatea Clasi- ton)! Vorbim, prin urmare, despre a face cu uneltele. /.../ omul este pot fi validate sau nu (!) intero- cismului, aceasta mai rãspunde ºi un demers de naturã filosoficã, controlat, comandat ºi provocat gaþiile ºi adevãrurile lumii con- Cu toatã discreþia, distanþa ºi unor alte raþiuni decât cele de na- depre o gândire în care întoarce- de o putere care se manifestã în temporane. Pe temeiurile lui ar tre- clasicul lor echilibru, scrierile turã strict literar-ºtiinþifice sau di- rea la Clasicism (Necesitatea esenþa tehnicii ºi pe care el în- bui sã se judece natura tene- profesorului Herescu au, pe tot dactice. Existã, în subsidiar, ºi te- Clasicismului) este o soluþie, suºi nu o stãpâneºte. (....) Filo- broasã a utopiilor, a erorilor mo- parcursul lor, un anume filon tra- meiuri cu reverberaþii mult mai di- soluþia unicã, în faþa marilor de- sofia nu va putea sã producã nici dernitãþii ºi a devastatoarelor ºi gic. Dimensiunea poeticului în- recte ºi actuale. De altfel, formulã- cãderi ale lumii. Într-o astfel de o schimbare imediatã a stãrii ac- tragicelor seisme valorice. Dar soþeºte ºi ilumineazã întregul rile lui au o exemplarã limpezime orientare, profesorul se întâlneº- tuale a lumii. Ceea ce este valabil iatã, efectiv, alegaþiile oferite au- drum al gândirii, indiferent care cãci spune: „restaurarea culturii ºi te – este alãturi! – de marii gândi- ºi despre orice putere ºi strãduin- ditoriului la o conferinþã pe care sunt tãrâmurile pe care le explo- a poeziei în vechile lor drepturi tori ai veacului XX, cei care, ase- þã umanã. Numai un Dumnezeu o susþinuse sub cupola Ateneu- reazã. Aºa se întâmplã, de pildã, apare, astãzi, pentru omenire, ca menea lui, inatuiserã marea crizã ne poate încã salva. Nu ne rãmâ- lui Român la 14 mai 1939: „Vre- cu studiul Destinul împãrãtesc un elementar gest de legitimã apã- a umanitãþii ºi a civilizaþiei. Este, ne, ca unicã posibilitate, decât mea noastrã, din pãcate, e o vre- al poetului, dedicat lui Virgiliu rare./.../ necesitatea clasicismului alãturi de Berdiaev, cel care opta sã provocam în gândire ºi poezie me grãbitã. Oamenii nu mai au (Institutul de Studii Latine), sau este, în fond, a cere sã se recu- pentru întoarcerea cãtre Un Nou o stare pregãtitoare pentru apa- timp...De la minunile tehnice la cu articolul Despre condiþiile noascã din nou întâietatea spiri- Ev Mediu. Se întâlneºte cu Hei- riþia sau absenþa Lui în crepus- care asistãm uluiþi de câteva de- poeziei (Consideraþii asupra li- tului asupra tehnicei; este a în- degger în ideea cã Omul veacu- culul nostru: cãci în chipul Lui cenii – telegrafie fãrã fir, aeroplan, ricei latine) în nr. 4 (aprilie) al drepta din nou atenþia tineretului lui XX a devenit o depreciatã ºi absent suntem noi înºine cei care radio, televiziune – ºi care, toate Revistei Fundaþiilor Regale, am- cãtre creaþiunile spirituale, care derizorie entitate, expusã veºnic ne pierdem”. la un loc, înseamnã, în douã cu- bele apãrute în 1939. sunt literatura, filosofia ºi artele umilitoarelor imperative de a se Detectãm aici o identitate fra- vinte: triumful vitezei /.../ în care Preocupat de ontologia poe- frumoase; este a predica reîntoar- livra, de a se complace într-o si- pantã, în esenþã, cu mesajul pro- domneºte tiranic trecãtorul as- ziei, demers în care se întâlneºte cerea la cultul poeziei.”(Idem, Ne- tuare, mereu disponibilã (bes- fesorului N. I. Herescu privind tãzi, în pofida lui ieri ºi în dauna deopotrivã cu esteþi, istorici, psi- cesitatea..., op. cit., p. 21) tand), cãtre o comandã (Bestelt) reîntoarcerea la cultul poeziei. lui mâine /.../...din viaþa contem- poranã a fost îndepãrtatã poezia./ .../ Poezia se ofileºte în þara lui Eminescu./.../ Noile generaþii dis- preþuiesc poezia nu numai în artã, dar ºi în viaþã./...Loc pentru poe- zie nu mai rãmâne, ºi nici timp./ .../Ceea ce s-a întâmplat în vre- mea noastrã /.../ Spiritul n-a pu- tut þine pas cu tehnica. ªi toatã criza contemporanã vine tocmai din marea nepotrivire dintre pro- gresul tehnicii ºi starea pe loc a spiritului.” (N. I. Herescu, Nece- sitatea clasicismului, Tiparul „Cartea Româneascã”, Bucureºti, 1940, pp. 12-21) Iar finalul pledoariei din sala Ateneului era cât se poate de semnificativ: „ªi fiindcã mai ales despre poezie am vorbit în cu- prinsul acestei conferinþe, voi încheia citându-vã un vers, acel vers frumos cu care John Keats începe minunatul sãu poem En- dymion: A thing of beauty is a joy for ever.”

ooperapera unuiunui cclasicist:lasicist:lasicist: N.I.N.I. HHerescuerescu N.I. Herescu Viorel Peniºoarã-Stegaru

10 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 nnn MARIA DINU incursiuni în viaþa ºi opera lui Sesto Pals textului, de multe ori recurgând pentru poezie, dar se ºi distreazã orice acþiuni teribiliste ºi sã ia la inserþii confesive extrase din copios la orele de literaturã, când drumul ºtiinþelor exacte. Totuºi, Michael Finkenthal, Sesto mãrturisirile sau scrierile autore- profesorul le vorbeºte despre dupã 1933, Senia nu se va des- Pals, poetul prãpastiei. O viaþã ferenþiale ale altor scriitori, mar- importanþa lui Vasile Alecsandri. pãrþi de poezie, ci va scrie în se- în secol, Colecþia „Avangarda”, tori la tulburãrile vremii (Mihail Nu întâmplãtor, la bacalaureat, cret. Despãrþirea de prietenii sãi, Editura Tracus Arte, Bucureºti, Sebastian, Pericle Martinescu, Senia obþine calificativul insufi- are loc prin anii ’50, când aceºtia 2014 Nina Cassian, Annie Bentoiu cient, deoarece infirmase valoa- vor emigra în Franþa ºi Israel, însã etc.). Nãscut în septembrie 1912 rea poeziei lui Alecsandri, dova- legãturile sunt reluate dupã ple- tudiul lui Michael Fin- sau 1913, în Odessa, Simion Ses- dã cã „anarhismul” sãu cu care carea poetului în 1970. kenthal – Sesto Pals, topali provenea dintr-o familie cu spulbera ierarhiile literare deja Eseul lui Michael Finkenthal precum Poemul balonului din poetul prãpastiei. O origini în Crimeea sau în Munþii consacrate este indigerabil la vre- abordeazã ºi problematica texte- anii ’40, scris în opinia lui Fin- S kenthal pe linia Bucureºti-Craio- viaþã în secol –precedã volumul Caucaz, stabilitã în 1920 în Ga- mea respectivã. Alãturi de Aurel lor lui Sesto Pals, subiect pe care Sesto Pals, scrieri în prozã laþi. Fiindcã în perioada liceului, Baranga – ºi el coleg de liceu –, autorul preferã sã nu-l trateze ex- va ºi probabil replicã la Romanul (1950-1970) ºi se înscrie în di- tânãrul Senia se remarcase prin Paul Pãun ºi Gherasim Luca, Se- haustiv, ci sã traseze posibile di- de dragoste al lui Luca, mai pãs- recþia de recuperare a unui scrii- talentul sãu la ºtiinþele exacte, el nia publicã în cele ºase numere recþii de aprofundat care invitã treazã visul, hazardul obiectiv, tor avangardist cvasinecunos- se înscrie la Politehnicã în Bucu- ale revistei Alge. Întâlnirile aces- cititorul la reflecþii. Evident, o în- primatul dorinþei, dar anunþã deja cut la noi, o datã fiindcã dupã reºti, Facultatea de Poduri ºi tor „zvãpãiaþi”, „tâlcul jocurilor trebare fundamentalã vizeazã va- o mare suferinþã ºi sentimentul 1933 poetul nu va mai publica, ªosele, secþia de cercetãri geolo- lor ºi al poveºtilor aparent lipsite loarea acestor texte în ansamblul inaderenþei exterioare („Lumea e cu toate cã va continua sã scrie, gice. Familia se va muta ºi ea la de noimã (scrierea automatã sau creaþiei suprarealiste, mai ales în tristã de azi ºi neagrã de ieri”), în al doilea rând, deoarece din Bucureºti într-o perioadã insta- enunþarea viselor în conþinutul raport cu cea a prietenilor sãi, frecvente în poemele urmãtoare. 1970 pânã în 2002 (anul morþii bilã, când antisemitismul era în lor)” au derutat-o pe tânãra Va- Gherasim Luca, Paul Pãun, Dolfi Tema geloziei, frustrarea, iubirea sale) el a trãit în Israel. În ultimii floare. Odatã cu intrarea Româ- lentina, ca ºi obiceiul Nadinei Trost. Un rãspuns definitiv în devin transparente ºi obsesive, ani, Colecþia „Avangarda” coor- niei în Al Doilea Rãzboi Mondial, Krainik, o turcoaicã sau siriancã acest sens e, totuºi, dificil de for- iar Valentina este ”muza” (sau donatã de Ion Pop la Editura Tra- Senia e înrolat în batalioanele de membrã a grupului suprarealist de mulat, dupã cum reiese ºi din ”anti-muza”) la care Pals se ra- cus Arte, Colecþia „Avangardã ºi muncã obligatorie, astfel cã, prin la Bucureºti, de a servi goalã ca- observaþiile lui Michael Finken- porteazã constant: „ªi acum a în- transdisciplinaritate” a Editurii 1941, lucreazã la întreþinerea liniei feaua. Tot Valentina i-a povestit thal, cu atât mai mult cu cât Ses- ceput marea tristeþe… ochiul tãu Aius, publicaþia „Caietele Avan- ferate Bucureºti-Craiova, apoi, un vis de-al ei lui Trost, iar aces- to Pals reprezintã un caz particu- cuprins de atâta durere. Sexul tãu gardei”, ca ºi Caietele Simpozio- pânã în 1970, va fi inginer în ca- ta l-ar fi inclus într-una din cãrþile lar, fiind nevoit sã-ºi tempereze, dorit de atâþia oameni strãini. nului Naþional „Craiova ºi avan- drul CFR. Un moment biografic sale. ba chiar sã-ºi ascundã eferves- Totul a început sã-mi aparã ne- garda europeanã” sau volumul important – un adevãrat ºoc pen- Momentul de manifestare de- cenþa creatoare, dupã episodul clar. // Mintea se întunecã în ase- D. Trost. Între realitatea visului tru rudele poetului, în special plinã a acestui spirit îndrãzneþ, algist din 1933. Astfel, poemele menea ocazii ºi stã la pândã ca o ºi visul ca realitate de Michael pentru mama sa care leºinã la afla- dar ºi al intoleranþei faþã de orice lui Pals ni se par a-ºi impune pro- pasãre neagrã.” (ªi acum a înce- Finkenthal se numãrã printre în- rea veºtii – îl reprezintã cãsãtoria tendinþã în afara gusturilor comu- pria grilã evaluatoare concomi- put marea tristeþe). Finkenthal cercãrile de a recupera autorii sa în 1946 cu Valentina, veriºoa- ne, se producea în anul de „gra- tent cu delimitarea între primele subliniazã cã tema prãpastiei re- avangardiºti români mult prea ra primarã a lui Senia, cu paispre- þie” 1933. Tinerii publicã celebrele texte adolescentine scrise în- vine des în poezia lui Pals, iar un puþin cunoscuþi marelui public. zece ani mai tânãrã decât el. Re- reviste Muci ºi Pulã, subintitu- tre1931-1933, apãrute în reviste- poem scris în 1966, la doi ani dupã Fãrã sã se înscrie în categoria laþia, însã, se va deteriora treptat latã Organ Universal, pe care le le de avangardã ºi fragmentele divorþul de Valentina, se intitu- monografiilor tradiþionale care sub impactul nevoilor materiale, trimit mai multor personalitãþi urmãtoare, nepublicate ºi notate leazã chiar Prãpastia, unde des- delimiteazã în decupaje ample plecãrilor dese ale poetului-ingi- culturale, inclusiv lui Nicolae Ior- în jurnalul þinut în timpul depla- trãmarea relaþiei e simbolizatã viaþa de operã, lucrarea lui Mi- ner pe diverse ºantiere ale þãrii, ga, cu dedicaþie. Întâmplarea, sãrilor sale sau în „Caietul ne- printr-o cãdere. Deci, expresia chael Finkenthal – dupã cum refugiului sãu în lumea cãrþilor, asupra cãreia planeazã mai multe gru.” Finkenthal constatã cã propriei drame, care-l înghite în suntem avertizaþi din Introduce- geloziei soþului, pe scurt, diferen- versiuni, relatatã în conþinutul poemele de tinereþe din Alge sunt abisul ei, poezia lui Pals se situ- re –, propune un protagonist fãrã þei mari de vârstã ºi de preocu- diverselor schimburi epistolare destul de eclectice, prin valorifi- eazã pe cu totul alte coordonate vreun „«tâlc» ascuns” sau me- pãri. Lucrurile se complicã ºi mai redate de Finkenthal, le aducea carea procedeului asocierii inso- decât cea a prietenilor sãi din afa- saj moralizator, cu atitudini ºi mult când Valentina se îndrã- adolescenþilor arestul la Vãcã- lite, chiar ilogice, de substantive rã, raliaþi la suprarealismul ”tare”, fapte în legãturã cu specificul gosteºte de Ion Caraion, iubire reºti ºi repercusiuni greu de ui- ºi adjective, întâlnit anterior în european ºi în contact cu figurile vremii respective. Cu toate aces- înfiripatã, în interpretarea lui Fin- tat. În cazul lui Senia, episodul poezia lui Philippide ºi Vinea, dar lui proeminente. Cartea lui Mi- tea, profesorul de la Universita- kenthal, datoritã hazardului ob- marca încheierea activitãþii sale ºi a retoricii expresioniste, alãturi chael Finkenthal îndeamnã la se- tea John Hopkins din Baltimore iectiv suprarealist, cãci în timp ce literare manifestate public. Cum de tematica suprarealistã a visu- sizarea ºi a altor diferenþe, proiecteazã în jurul lui Sesto Pals îi dactilografia textele, ea înlo- familia sa nu are încã cetãþenie lui sau obiectelor banale investi- printre care problematica hazar- o aurã pe mãsura personalitãþilor cuieºte titlul poemului Sãturare românã ºi poate fi expulzatã ori- te cu valenþe artistice. În anii ur- dului obiectiv, la Pals, în opinia suprarealiste prin însãºi sintag- cu Sãrutare, atrãgându-i, astfel, când din þarã, bãiatul va promite mãtori, aceste particularitãþi se cercetãtorului, o „necesitate ex- ma „poetul prãpastiei”, o trimite- atenþia lui Caraion. În 1958, cei în prezenþa judecãtorului de in- dilueazã, cãpãtând aspectul unor terioarã”, fãrã sã aibã consecinþe re atât la meseria sa de inginer de doi sunt arestaþi ºi condamnaþi, strucþie ºi a tatãlui sã renunþe la „însemnãri cotidiene”. Un text asupra interiorul ca la suprarea- tunele ºi poduri, cât ºi la cufun- Caraion la muncã silnicã pe viaþã liºti, deºi, nouã ne pare mai mult darea în abisul sinelui ºi, implicit, pentru difuzarea de texte antico- o concepþie la care poetul ajun- al creaþiei sale poetice, unde ra- muniste, iar Valentina la cinci- sese din dorinþa de a-ºi feri cum- portarea ºi transpunerea eveni- sprezece ani de detenþie grea, va sau conserva axa interioarã mentelor exterioare capãtã sem- deoarece îi transcrisese textele. nealteratã de efectele împrejurã- nificaþiile unei cãderi distrugãtoa- Cu toate cã ºtia de aceastã rela- rilor neprevãzute, nu puþine pe re, ireversibile. Accesul la aceas- þie, Senia nu înceteazã s-o iu- atunci. Nu întâmplãtor, într-o cior- tã interioritate ar constitui, deci, beascã pe Valentina, de care va nã a unei scrisori cãtre ªtefan „tâlcul” vieþii scriitorului evreu de divorþa în 1964, la un an de la eli- Baciu, semnalate de Finkenthal, origine românã, om al sondãrii berarea acesteia, fiindcã femeia trimiterea la metafora melcului, unei materii exterioare, dar ºi al alege sã se întoarcã la Caraion. care în loc sã aibã casa cu des- propriei fiinþe, profund tulburate Pals se cãsãtoreºte cu Lucy chidere spre exterior, e „astfel rã- de evenimentele vieþii sale, sur- Metsch, o prietenã mai veche, sucitã încât ea evadeazã înspre prinse la marginea abisului. cunoscutã în anii ’40 care lucra- interior”, motiv pentru care poe- Capitolele sunt ordonate în se ca pictor-scenograf la Studioul tului îi e greu sã iasã în afarã, sur- funcþie de firul biografic ce înre- de Filme Artistice „Bucureºti”. prinde retragerea în sine, odatã gistreazã dificultãþile existenþei Dupã mai multe încercãri eºuate, cu asaltul evenimentelor biogra- pe fondul conflictelor mondiale, cuplul emigreazã în 1970 în Isra- fice, ºi dificultatea medierii între a anilor de comunism ºi a condi- el. exterior ºi interior. Dar nu acþio- þiei evreilor, în general, ºi se re- Pe lângã acest plan biografic, neazã aici, în aceastã retragere, marcã prin informaþia bine asam- cartea lui Michael Finkenthal sur- tot hazardul obiectiv ºi Pals se blatã, reconstituirea unor situaþii prinde o serie de detalii privind înºela înþelegându-l separat de sau portrete destul de savuroa- relaþiile lui Sesto Pals cu scriitorii existenþa interioarã a individului? se – cum sunt cele ale familiei suprarealiºti, relaþii favorizate de Oricum ar fi, revenind la ceea ce poetului ºi, în special al tatãlui firea sa dezinvoltã, predispusã la constatam la de la începutul cro- poetului –, informaþii confirmate contestarea concepþiilor vetuste nicii, Finkenthal dã viaþã unei ºi de propriile impresii ale profe- ºi cliºeizate, manifestatã încã din personalitãþi complexe, cu preo- sorului american, în urma contac- adolescenþã. Hazardul face ca cupãri multiple – filozofie, fizicã tului direct cu unii dintre apro- prin liceu, la „Matei Basarab”, cuanticã, geologie, mineralogie, piaþii lui Pals. De asemenea, Mi- sã-l aibã coleg pe Zalman Locker, numerologie –, aºa cum supra- chael Finkenthal acordã o aten- viitorul Gherasim Luca, cu care realiºtii erau atraºi de domenii þie deosebitã reconstituirii con- Senia împãrtãºeºte pasiunea variate de la alchimie sau ocul- Viorel Peniºoarã-Stegaru tism la ºtiinþele moderne etc. , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 11 neliniºti lucide ºi constructive

ai mult decât oricare în abstract ºi în simbolic. În linie doua Rãstignire”) „disecþie” („mã mã aºtepta în dormitor” („spre dintre volumele de metaforicã, moartea se vede în întreb/ ºi acum/ ce anume o þine searã”), „la crâºmã/ (…)/ moar- Mpoezie anterioare ale naturã: „pe câmp/ undeva în afa- (moartea)/ în viaþã?...”). Atitudi- tea îl aºtepta/ rãbdãtoare/ la uºã” lui Emilian Mirea, „Poemele mor- ra oraºului/ trãieºte un copac/ în nea de perplexitate este o atitu- („moartea aºtepta la uºã”), „moar- þii” (Craiova: Editura Ramuri, formã de cruce/ l-am vãzut pri- dine de mirare ºi „ne-înþelegere”: tea îºi bea/ cafeaua cu lapte/ o 2013) prezintã o coerentã ºi coe- mãvara/ (…)/ ºi l-am vãzut iarna/ „nu înþeleg de ce/ ne mândrim voi pãcãli puþin ” („dupã ora zivã ideaticã poeticã. Situaþia liri- când crucea e ºi mai/ evidentã ºi atât/ cu faptul cã/ ne îmbrãcãm ºapte”). Fiind pretutindeni ºi eter- cã fundamentalã a plachetei se îngheþatã” („copacul în formã de ºi/ încãlþãm cu/ piei de animale nã, moartea trebuie acceptatã re- defineºte prin aceea cã eul poe- cruce”). Patru sunt atitudinile (?!)/ în fond/ nu facem decât/ sã semnat: „sunt pregãtit/ moartea tic este preocupat de moarte în faþã de moarte: constatativã, in- ne îmbrãcãm/ ºi încãlþãm/ cu poate veni/ oricând” („voi sta cu timp ce trãieºte. Astfel, moartea terogativã, de perplexitate ºi ex- moarte” („ne îmbrãcãm cu moar- moartea la un pahar de tãrie”). face ca viaþa sã fie reflexivã. Me- plicativã. Atitudinea constatati- te”). Atitudinea explicativã face Moartea survine pe cont propriu; ditaþia asupra morþii se bazeazã vã constã în descrierea eveni- ca moartea sã fie familiarã ºi in- totuºi, ea face parte din tot ce ne pe ideea cã viaþa este un neºtiut mentelor mortuare: „sãptãmâna structivã: „moartea e dascãlul tãu/ înconjoarã, e unul dintre instru- fel de moarte: „o viaþã este/ tot trecutã a murit un vecin/ era un exigent ºi intolerant/ care te în- mentele sale. Totul lucreazã pen- un fel de/ moarte/ doar puþin/ în- om falnic care credea/ cã va trãi vaþã/ lecþia despre viaþã” („în lu- tru moarte. Inclusiv iubirea devi- toarsã pe dos/ spre un fel/ de nu mult/ scara blocului în care lo- mea duhurilor”). ne unealtã a morþii: „am vãzut cã ºtiu unde” („spre un fel”). Raþio- cuia/ pãrea o cazematã/ care însã Anumite fapte ale omului aco- tu eºti moartea/ care stã sã mi se namentul liric este tranzitiv: „o nu l-a apãrat/ de moarte” („caze- perã fuga de moarte: „a plecat de întâmple” („într-o noapte fãrã în faþa morþii. Poetul Emilian Mi- rea aratã cã este capabil sã inter- ecturi viaþã este tot un fel/ de moarte”, mata”). Moartea ca supraconcept acasã:/ sã bea o bere sau/ sã fugã lunã”). Aspect supraordonat al prin urmare, moartea se consti- al vieþii este peste tot, prin casã, de moarte” („fuga de moarte”). vieþii, moartea este naturalã, fi- preteze în cheie liricã evenimen- tuie ca un întreg spectru de vieþi. pe stradã, la restaurant, „o moar- Controlând resorturile vieþii, reascã, acceptabilã: „despre tele capitale ale vieþii. El constru- Adicã, în timp ce o viaþã e un fel te frumoasã trece/ zilnic/ prin moartea este ºi blândã ºi îngã- moarte numai de bine”, spune ieºte ºi transmite, totodatã, idei de moarte, moartea include toate case ºi pe stradã” („moartea e o duitoare, ºi curtenitoare, ºi de poetul. Meditaþie aprofundatã poetice ºi emoþii. Este calea, din- felurile de vieþi. Aceastã interfe- femeie fãrã soþ”). Atitudinea in- treabã, ºi naivã: „moartea mea/ mã despre viaþã în termenii morþii, totdeauna, a liricii de altitudine. renþã permite ca, în viaþã, moar- terogativã apare în poezii precum rãsfaþã” („în rime sau a-prioric”), volumul „Poemele morþii” este tea sã fie vãzutã fragmentar pes- „copacul în formã de cruce” („mã „fugisem definitiv/ din viaþã/ (…)/ remarcabil. Ceea ce se traseazã, nnn ªtefan Vlãduþescu te tot: în prezent, în trecut, aie- întreb dacã/ nu cumva/ Iisus e sigur cã moartea nu/ mã mai poa- dincolo de versuri, este o poziþie vea, în vis ºi reverie, în concret, printre noi ºi/ I se pregãteºte/ a te gãsi/ (…)/ dar spre searã/ (…)/ lucidã, un surâs înþelept ºi amar poezia ca regulã de supravieþuire între viaþã ºi moarte oezia lui Mihai Mãceº în ultimul rând, o autointeroga- zboarã pe cerul nostru/ zise omul ludicul, spontaneitatea, umorul, are o candoare, o armo- þie. Cãutãm în poezie rãspunsuri de rând ajuns cãpetenie a nimã- jovialitata nu lipsesc. Un bun Pnie interioarã, anumite ºi punem întrebãri care ne preo- nui/ din purã întâmplare.” („Ge- exemplu în acest sens este poe- contururi metafizice ºi elemente cupã în general, chiar în ordine raneia”) mul „Trecere”. inefabile, o anumitã sensibilitate cotidianã. Acesta este un fel de Volumul abordeazã unele din În poemele lui Mihai Mãceº ºi reminiscenþe ludice, care se interogare personalã a textului, marile teme ale literaturii. Singu- se vorbeºte ºi despre dragoste regãsesc din ce în ce mai rar în aºa cum citim, posibil, conform rãtatea, trecerea timpului, proble- atât la modul ideal, cât ºi prin poezia contemporanã. Aceasta unor interese deja prestabilite, a ma vidului interior îl frãmântã pe concretizãri ale corporalului. Ast- din urmã este o poezie a trauma- ceva ce ne intereseazã deja. Ci- poet, iar eul poetic se luptã, se fel, în „Elegie” avem un foarte tismului personal, a rupturii ire- tim cu un anumit orizont dinainte zbate cu aceste stãri, însã cel mai subtil portret al iubitei printr-o ductibile ºi definitive, a traumei format ºi cu anumite întrebãri care adesea existã ºi o stare de înþe- micã istorie a corpului, dacã o fãrã vindecare printre altele, a deja ne preocupã. De aceea, se leaptã acceptare, de contempla- putem numi aºa. Interesant este prãbuºirii ºi complacerii în psiho- pune întrebarea despre ceea ce þie, de reflecþie. Poetul se împacã cã elementele corporale sunt zã. Investigarea ºi exprimarea ºtim cu adevãrat, despre ceea ce cu singurãtatea ºi pustiul, iar re- asociate cu elemente din naturã, acestor stari se instituie în poe- este esenþial ºi dincolo de apa- sorturile gãsite în credinþã aduc ceea ce oferã o notã aparte de zia actualã ca unic scop, nu se renþe, iar poezia despre care vor- liniºtea. Credinþa se manifestã în senzualitate prin transferul de cautã o soluþionare, o ieºire la bim include aceastã problemati- speranþa pusã în „singura reali- atribute ºi prin prisma acestor luminã cu ºi prin creaþie, aºa cum cã. „Mi se pare o glumã sã-þi tate palpabilã”, veºnicia. Poetul duble asocieri: naturã-trup, trup- se fãcea de regulã. Deosebitã de elemente care o pun sub semnul spun/ cã vorbim aceeaºi limba/ crede într-o astfel de continuare naturã. Avem, prin urmare, o va- acest tip de poeticã este creaþia exclamãrii ºi întrebãrii, mirarea, când te duci parcã vii iubito/ când a vieþii, iar divinitatea sau remi- rietate de teme si motive literare lui Mihai Mãceº, care se îndepãr- uimirea, þin interesul viu ºi aduc te duci parcã vii/ nu ºtiu unde ºi niscenþe ale acesteia strãbat în subtil si sensibil abordate, care teazã de aceastã manierã agresi- o prospeþime atât ideilor, cât ºi de unde/ ºi nici nu cred cã voi ºti multe dintre poemele sale. Cu contureazã o poezie serenã. vã de ºoc, de scandal, de impact trãirilor, sentimentelor ºi îi creea- curând/ ºtim totul despre tot ºi toate cã am amintit de marile teme negativ ºi dezechilibrant. Suntem zã cititorului sentimentul de co- toate dar nu ºtim nimic/ despre ale literaturii abordate în acest nnn Cristina Gelep destul de departe de un limbaj participare, de pãtrundere ºi des- noi/ trãitori în sanctuarul cu în- volum ºi de sentimentul singurã- care exprimã reziduuri ºi ravagii coperire împreunã cu el a univer- trebãri fãrã rãspuns/ nimeni nu tãþii, al tristeþii, al vidului interior, ale delirului lingvistic. În volumul sului sau universurilor livreºti. Etice întâlnim un anumit finisaj „Întrebãri ºi rãspunsuri cum sã textual, fie cã este stilistic sau ºtii rãspunsurile/ dacã nu ºtii în- compoziþional ºi o încredere în trebãrile/ acum zilele astea nu-mi forþa cuvântului, în capacitatea dau seama bine/ dacã mã hrã- lui de a transgresa limite încã din nesc cu tine în viaþa/ peticitã de primul poem al volumului, „Des- întâmplãri/ cu zile ºi nopþi de coº- tin”, în care „Fãrã cuvinte poetul mar/ exorcismul visceralã cale/ e ca o pasãre fãrã aripi”. De ace- sentimentalã cale spre nu ºtiu ea, cu ºi prin cuvinte se pot um- undele din noi/ ar trebui sã fie o ple goluri, se pot arunca punþi liniºte de care sã ne fie teamã/ „poetul e pasãrea visãrii între un sunt îngrijorat cã mã întorc de neant ºi altul”. De aceea, poezia unde am venit/ halucinaþii de care lui Mihai Mãceº poate fi sinteti- n-am cum sã scap/ aºteptare a zatã, în cazul în care trebuie sã celor purtaþi de vânt prin iarba/ apelam la o formulã, cu asemãna- mai bãtrânã decât cel nenãscut/ rea actului poetic cu o regulã de cerul acvamarin cristal în care se supravieþuire între viaþã ºi moar- reflectã/ distanþa dintre umbra te, desigur cu asumarea faptului mea ºi mine.” („Dilema”) cã încadrarea într-o formulã este Esenþiale nu sunt doar rãs- insuficientã ºi reducþionistã. punsurile, verdictele, soluþiile, ci Revenind la maniera în care se ºi întrebãrile corect puse care re- constituie volumul de faþã, Mi- liefeazã tot un fel de curiozitate, hai Mãceº este un poet care se de vivacitate, de interes, de spi- mirã de existenþã, de sine, de lu- rit reflexiv ºi ascuþit în cãutarea cruri, de iubire, iar asta e ceea ce de orice fel ar fi ea, pentru cã po- þine interesul pentru poezie viu ezia este o cãutare, o cãutare a ºi pe ea în sine. Tocmai aceste sinelui, o autodescoperire ºi nu

12 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 nnn LUIZA MITU „sã mã definesc este cel mai greu” mãtãsuri scumpe/ mi l-am îmbrã- Poemele Lilianei Hinoveanu vânãtã /mã dãruiesc þie poemu- cioburi albe/ asortate cu flori de cat în culori/ ºi culorile s-au îm- devin memorii senzorial - auditi- le/ pânã când ultimul cuvânt se câmp” (Paznic la uºa timpului); prãºtiat în aer/ într-un alt trup/ am ve, sculptate în trup: „sã mã des- va duce pe apa sâmbetei/ ºi se doar împrumutând zborul început sã dialoghez cu trupul cel prind de picioarele grele de lut/ va întoarce duminica într-un alt este o purificare a trupului, elibe- nou/ pânã când culorile au intrat ºi sã zbor pãrãsindu-mi toate ne- poem” (Poemul de duminicã); rarea din închisoarea trupului, una în alta/ ºi apoi mi-au strãpuns putinþele” (doar împrumutând „toatã ziua am spart farfurii/ mi- golirea de dorinþe prin cuvânt: carnea/ cu durere/ cu urã/ cu sete/ zborul); „opreºte cuvintele care au zdrobit degetele cioburile/ ºi „doar el, sufletul, îmbrãcat în cu- trupul meu a devenit cobai/ pen- intrã în mine ºi mã ard/ precum tãlpile sângerânde au lãsat urme vinte/ rezistã pe cruce/ scriind cel Liliana Hinoveanu, doar îm- tru toate experimentele întâmpla- focul din iadul promis. mi-am bi- adânci/ transformând plecãrile în mai frumos poem de dragoste” prumutând zborul, Editura Aius, te în/ fiecare secundã/ […] îmi pla- ciuit coapsele arcuite/ pânã a dat (Urlet). Liliana Hinoveanu pozi- Craiova, 2015 ce mai mult trupul cel nou/ pot sã sângele/ simþeam durerea ca pe þioneazã trupul undeva între ecou mã uit la el cu atenþie/ sã-l mode- o binecuvântare/ mã rugam sã fii ºi zbor, între plin ºi preaplin, între olumul de poezie al Li- lez” […]. Ceea ce ochiul ºi ure- acolo…/ plecãrile sunt stãri im- suiº ºi coborâº, între aici ºi din- lianei Hinoveanu, chea capteazã, fie cã este vorba previzibile ale trupului” (Aºteap- colo. Poemele sale sunt mai ales Vdoar împrumutând de exteriorul diurn, pãsãri, copaci, tã-mã); „ºi pulsul tãu a rãmas im- o încercare de a „învãþa sã fii ºi zborul, este o metamorfozã, realã animale, oameni, obiecte, fie de un pregnat în degetele mele mereu” sã treci mai departe” (De toam-

ºi oniricã, a trupului prin vedere ºi interior nocturn, în care amintirea (Gradul superlativ al durerii); nã) prin autocunoaºtere: „sã mã ecturi sunet. Reprezentativ pentru joacã un rol esenþial, se transferã „cu trupul deºirat de oasele sub- definesc este cel mai greu” (Cea- aceastã afirmaþie este poemul Co- trupului pe principiul vaselor co- þiri/ cu ochii înroºiþi într-un roºu laltã). Poezia este însuºi zborul, baiul: „Mi-am ascuns trupul în municante. strident/ cu buzele hãlci de carne spaþiul care-i oferã Lilianei Hino- veanu libertatea de expresie. poezia ca zbor cãtre sine complex, într-o continuã transfor- prezent în mai multe poeme din Fragilitatea ºi neputinþa se re- mare ºi descoperire. acest volum (în Aºteaptã-mã, simte în poemele Cealaltã: „dacã Actul creator se materializea- Bucurie, Cealaltã, Doar împru- mi-ar creºte o aripã/ m-ar ajuta sã oemele Lilianei Hino- zã pe un fundal ce aminteºte de tând zborul, Hai sã spargem mã obiºnuiesc cu zborul” ºi doar veanu surprind prin lirica lui Nichita Stãnescu, aºa baloane de aer º.a.), poate fi vã- tã-mã: „azi noapte am fost un cal împrumutând zborul: „mã simt Puniversul bine conturat cum apare, de exemplu, în poe- zut ca o ascensiune a spiritului zburãtor/ cu aripi uriaºe”. Calul invadatã de pãsãri/ ºi mi-aº dori ºi prin sensibilitatea sa contem- mul Amputate: „arºiþa verii s-a ce aspirã cãtre cunoaºtere ca for- simbolizeazã forþa interioarã datã sã pot împrumuta zborul”. În po- plativã ce dezvãluie zvâcnirile transformat în cântec/ ascultã-l”, mã singularã de desãvârºire, de de o identificare arhetipalã deloc emul It’s a Deal apare motivul unui spirit aflat în continuã de- sau în poemul Ascunsã în faldu- accedere la o complexitate interi- involuntarã. ªi în poemul Bucu- romantic al umbrei care reprezin- venire. Volumul de versuri doar rile apei: „[…] ºi când noroiul oarã greu accesibilã: „sã mã defi- rie apare imaginea calului – „ca- tã partea eternã a fiinþei: „am stat împrutând zborul oferã accesul devine locul în care mâinile mele nesc este cel mai greu” (Cealal- lul meu verde se plimbã pe cer de vorbã/ cu umbra mea/ ºi ne- cãtre o poezie ludicã, o poezie a se joacã/ creând forme de fiinþe tã) sau „cea îngropatã în mine cãlare pe un nor alb” –, marcând am înþeles/ n-o sã ne despãrþim / stãrii, a fragilitãþii dublate de o nenãscute […] cântecul se deºi- strigã în unghiuri ºi pãtrate”(As- o deschidere cãtre înãlþimi, iar niciodatã.” Poezia Lilianei Hino- forþã interioarã, venite din strã- rã/ bolborosit”. cunsã în faldurile apei), sau „aº- culoarea verde devine ºi ea o veanu apare ca un ecou al unei fundurile fiinþei ºi duce la o con- Proiecþiile eului asemenea unui teaptã-mã/ într-o noapte voi fi tu” constantã a liricii Lilianei Hino- voci senzitive ºi bine sedimenta- templare multifaþetatã a eului care glob de cristal, care reflectã lumi- (Aºteaptã-mã). veanu din acest volum, prezentã te, de o contemplativitate ºi (au- avanseazã de la un dialog cu pro- na în diverse forme ºi nuanþe cro- Într-un mod neobiºnuit ºi sur- de exemplu ºi în poemul Coba- to)interogare ce atrag cititorul. priul sine la un dialog cu exterio- matice, se aflã în centrul univer- prinzãtor apare metamorfozarea iul: „ochiul verde în locul ochiu- rul, pentru ca, în final, sã se în- sului interior, cu sublimãri într-o eului într-un cal zburãtor în poe- lui cãprui”, verdele, vegetalul du- nnn Anca ªerban toarcã asupra sa, spre un sine poezie rafinatã. Motivul zborului, mul menþionat anterior, Aºteap- când cãtre sevele cunoaºterii.

nnn PETRIªOR MILITARU silenþioasa caligrafie a poetului George Popescu aceastã colecþie se numeºte Ca- roze/ Domnul strivit/ ºi el de gri- recele lui Kafka. ligrafia Silenciosa ºi este sem- jile mele mecanice.”, Cuþitul ne- Deºi trimit la marile probleme nat de George Popescu. Avem în milos ºi grijile mecanice). Ca un existenþiale, poemele lui George faþã un volum de versuri bilingv George Popescu, Caligrafia Atlas postmodern, divinitatea Popescu o fac cu o discreþie si- (românã ºi portughezã), ce bene- Silenciosa, Organização Marco este absorbitã de nemuritoarele lenþioasã, cu un sentiment al me- ficiazã de o graficã remarcabilã ºi Lucchesi, Coleção Espelho do tensiuni ale Eului captivat de pre- tafizicului marginalizat, al detaliu- cuprinde o serie de douãzeci ºi Mundo, Rocco Jovens Leitores, zenþa macedonskienei ºi, aici, tha- lui expresiv, ce are ceva din adie- patru de poeme inedite. Cele din Rio de Janeiro, 2015. naticei flori. rea artei orientale sub canicula prima parte sunt scrise pe dru- În a doua parte, filonul experi- încordãrii poetice occidentale. mul dintre România ºi Italia, între „În tãcerea care-ºi mentalist este dus mai departe, „Poezia nu trebuie sã schimbe 2002 ºi 2005 ºi se grupeazã sub refuzã zborul/ mâna se accentueazã sentimentul de lumea ºi nici sã îmbunãtãþeascã titlul Caligrafia Silenciosa, iar mea e doar un strigãt/ marginalitate ºi apar noi episoa- în vreun fel condiþia umanã, nici cele din partea secundã, Ars o disperare în plus în de din seria crimelor maturitãþii mãcar sã fie o alternativã, ci pur Moriendi, sunt rodul cãlãtoriilor vacarmul/ nãlucilor („cu braþele mele am ucis/ tran- ºi simplu sã fie o medicina natu- spre Rio de Janeiro ori São Pau- fragede. Ca noaptea/ dafirul bolnav de speranþe”, Nu- rans, o cale de ieºire din cercul lo, unde poetul craiovean a sus- pe pânza pe care mã mai foamea înfloreºte). Homer, imposibil al destinului. Poezia þinut conferinþe pe diferite teme zidesc. ” – O dispera- Dante, Henri Michaux, René distruge scara iluzorie de valori literare. re în plus Char, Mario Luzi sau Franz Kaf- creatã de mode, readuce interio- Poemele din secvenþa Cali- ka sunt câteva din santinelele rul în afarã prin raportarea la tra- grafia Silenciosa sunt, de cele e curând, poetul ºi tra- care patruleazã intertextual prin diþie, refuzã periculosul joc de mai multe ori, de o simplitate con- ducãtorul brazilian micul castel al poeziei lui George zaruri ºi nu îºi asumã decât un templativã cvasi-celanianã („ […] Marco Lucchesi a nume;// […] moartea vine ºi Popescu: „hoþeasca mânã a vâ- singur risc: un halou prin care D abia acum lângã tufa murdarã de nãtorului ceresc/ dãruieºte scri- lumina Cuvâtului este filtratã avut ideea înfiinþãrii unei colecþii uneori nu pleacã// rãmâne aici ca- roze/ prãbuºite ºi ele într-un somn de poezie, „Espelho do Mundo” ntr-un refugiu strâmt –/ muritoa- bului/ tot râul unei vieþi muritoa- când se incarneazã într-un vers vinovat/ tata e de acum o mãnãs- („Oglinda lumii”), prin care sã le re ºi ea pentru câteva ceasuri”, re// e pe punctul sã soseascã un ce atinge divinul.” – este confe- tire pustie”, L’espace du dedans), ofere cititorilor din Brazilia mos- Moartea vine ºi pleacã) sau ale cuvânt nou/ pe cioburile unei siunea poetului George Popescu în care apar diferite nuanþe ale tre din poezia contemporanã din unei mari absenþe („însã pe coli- oglinzi uitate// chipul nimãnui din Prefaþa adresatã cititorului plecãrii („Moartea vine ºi plea- diferite colþuri ale lumii. Volumul na incendiatã de roze/ Domnul îºi zboarã – zboarã ºi cade –/ în co- brazilian, pe care o aleg drept cã/ însã sub mâna care întinde cu care a deschis, de curând, domolea suspinul// îºi liniºtea dul duºman unde copilãria mea/ concluzie a rândurilor de faþã. chipuri grele/ nu va gãsi niciun suspinul pe colina/ gravidã de îºi joacã norocul la zaruri”, ªoa-

, serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 13 itu Maiorescu ºi desco- la Europa exterioarã. Poliglotul perirea Europei de ºi traducãtorul Titu Maiorescu, TBogdan Mihai Dascãlu- Europa vãzutã nefiind un spirit sedentar (în vi- Romiþan este o lucrare postdoc- ziunea lui Eugen Simion), care toralã, apãrutã la Editura Muzeu- seara citea Creangã ºi corecta tra- lui Naþional al Literaturii Româ- duceri, o mare „parte (dacã nu cea ne, în 2013, conducãtor ºtiinþific de un deschizãtor mai mare!) a vieþii ºi-a petrecut-o fiind academicianul Eugen Si- cãlãtorind. Indiferent dacã acest mion. Datoritã activitãþii Junimii, apetit s-a manifestat în strãinãta- literatura românã s-a alipit, ca te ori pe sol românesc, dacã a valoare ºi paletã problematicã, de drumuri în culturã beneficiat de carul de fier, de va- Apusului. Tinerii burghezi, care por, de poºtalion, de cãruþã etc., au studiat în strãinãtate, la Vie- H. Steinthal, Max Müller, W. v. interes, cãci limba francezã îi de- el este omniprezent în paginile na, Berlin ºi Paris, au revenit în Humboldt, iar dintre români: Ti- venise familiarã timpuriu (la Ber- memorialistice” (Dascãlu, p. 99). þarã ºi au stabilit un program de motei Cipariu, Aron Pumnul, Ale- lin dãdea lecþii de francezã în fa- Din ce a vãzut ºi a bãtut la pas, prelegeri populare, cu norme ºi xandru Cihac, B. P. Haºdeu. milia viitorului socru), aºa încât enumerãm: Viena, unde seara teme revigorante pentru societa- Bogdan Mihai Dascãlu-Romi- cãrþile autorilor erau citite ºi observa clar, pânã la zece, „invi- te, pe care l-au îndeplinit ani la þan îºi leagã lucrarea de Jurnal, gustate în limba lor originarã” zibilele la Braºov: Orion, Sirius, rând, în beneficiul oraºului ºi al fapt care o singularizeazã, ºi de (Dascãlu, p. 77). Autorii francezi Pleiadele, Aldebaran, Berlin, Tos- societãþii româneºti în general. corespondenþa lui Titu Maiores- preferaþi au devenit: Béranger, cana”, Berlin, Toscana, Capul Lucrarea Titu Maiorescu ºi cu. Din Jurnal (redactat în limba Corneille, Molière, Orville, Raci- Nord, Londra (însoþit de Livia), descoperirea Europei este ela- germanã) obþine punctele de ple- ne. Datoritã interesului manifes- Milano, Veneþia, Breslau, Poz- boratã în trei secþiuni: Criticis- care ale viitoarelor studii maio- tat faþã de opera lui Shakespea- nan, Weimar, Eisenach, Pesta, mul, Europa spiritualã ºi Euro- resciene, iar corespondenþa îi re, Titu Maiorescu s-a apropiat Aue, Linz, Tagaz, Pressburg, Piaþa ecturi pa exterioarã, urmãrind, în ordi- atestã identificatul: „Bunele pã- de literatura de limbã englezã, din San Marco – unde vede „o lume ne: criticismul maiorescian, cu reri despre lingvistul britanic care a citit cu plãcere cãrþile sem- fenomenalã”, canal Grande, Lido sursele care l-au inspirat ºi pe (Max Müller, n. n.) se regãsesc ºi nate, între alþii, de Charlotte º.a. Multe lucruri legate de rafi- care s-a bazat, autori, cãrþi ºi cu- într-o notã din scrierea sa (…). Brontë, George Gordon Byron, namentul gastronomic, dar ºi ce rente culturale importante ale Sentimentul cã îi datoreazã aces- Charles Dickens, Lawrence Ster- anume din specificul local / naþi- Europei secolului al XIX-lea. Ni tuia recunoºtinþã pentru informa- E. Lovinescu, apãrut în „Gazeta ne. Extrem de cunoscutã i-a fost onal s-a substituit gastronomiei se prezintã ce a întreprins Titu þiile obþinute din lucrarea sa, l-a literarã” (XX, 29 iunie, 1967). opera scriitorilor americani: Bret globale se regãsesc în subcapi- Maiorescu ºi consecinþele pro- determinat sã i se adreseze în Partea a II-a, subintitulatã Eu- Harte, Mark Twain ºi Edgar Allan tolul Enogastronomie. A vedea iectelor lui. Acesta este primul scris, într-un mod cât se poate ropa spiritualã, se deschide cu Poe. Mai puþin frecventate au fost Europa sfârºitului de secol al merit al cãrþii. Al doilea, ne sunt de elogios”. Tânãrul Maiorescu Nevoia de proiecte: „Faptul cã literaturile italianã, din care reþine XIX-lea, cu ajutorul Jurnalului readuse în atenþie principalele a cãutat sã combatã neadevãrul tânãrul Maiorescu îºi formuleazã autorii de mare notorietate: Vittorio lui Titu Maiorescu, pe care judi- studii maioresciene care au acþi- care îi pãrea cã existã „în toate primele proiecte în scris trebuie Alfieri, Dante Alighieri, Ugo cios îl interpreteazã ºi-l traduce onat într-un context anume, pe formele de manifestare a spiritu- interpretat ºi ca un angajament Foscolo, Giacomo Leopardi, din germanã Bogdan Mihai Das- care l-au influenþat ºi modernizat. lui public”, inclusiv în gramaticã: faþã de sine însuºi, dar ºi faþã de Pietro Mestasio, ºi spaniolã, din cãlu Romiþan, împlineºte partea Pentru prima datã, limba era nor- „Titu Maiorescu îºi începe acti- propria posteritate” (Dascãlu, p. care nu-l aminteºte decât pe de atractivitate a acestei bineve- matã printr-un cap limpede, care vitatea de asanare criticã a artei, 67). Cãrþile care l-au influenþat pe „astãzi obscurul Pedro Antonio de nite lucrãri de cercetare. Susþine- punea la punct reguli de ortogra- a culturii ºi a ºtiinþei româneºti Maiorescu, ale cãror titluri apar Alaræon, pentru simplul motiv cã rea savantã a chestiunilor puse fie, dar ºi frecvenþa cuvintelor printr-o scriere fundamentalã în în Jurnal, parvin din literaturile ºi-a luat rãgazul de a-i traduce în dezbatere, foarte multe inedi- experimentale. Sistemul ortogra- contextul epocii: Despre scrierea germanã, francezã, britanicã ºi povestirea O bunã pescuire” te, reprezintã o trãsãturã majorã fic propus de mentorul Junimii „a limbei române”. Bogdan Mihai cea americanã, italianã ºi spanio- (Dascãlu, p. 79), apãrutã în a lucrãrii Titu Maiorescu ºi des- triumfat deplin, când a fost ad- Dascãlu - Romiþan prezintã Cri- lã. De asemenea, avea lecturi „Convorbiri literare”. Din obligaþii coperirea Europei, care este optat de Academia Românã în ticismul estetic. Surse filozofice, vaste din literatura Antichitãþii. didactice, a avut lecturi, în peri- consolidatã cu o Bibliografie de 1880 ºi generalizat de acest for în având pe masã O cercetare cri- Consemneazã numele a patruzeci oada studiilor vieneze, din Homer, arie largã. 1904”. Lingviºtii care l-au influ- ticã asupra poeziei române de ºi patru de scriitori germani, pre- Sofocle, Horaþiu ºi Vergiliu. enþat ca metodã sunt: K. L. la 1867, de Titu Maiorescu ºi cum: Schiller, Goethe, Lessing, Cea mai atractivã dintre secþi- nnn Dan Ionescu Schneider, H. Schuchardt, W. opþiunile critice ale lui Eugen Si- Heine ºi Spielhagen. Literatura unile lucrãrii Titu Maiorescu ºi Corssen, Fr. Diez, A. Mussafia, mion, din studiul T. Maiorescu ºi francezã „se bucurã ºi ea de mult descoperirea Europei se referã Maria Vaida – Povara luminii ub un titlu somptuos, zã, adesea miracolele, iar aco- Povara luminii, colec- lo, la Curtea de Argeº miraco- Sþie de studii, eseuri ºi lul s-a înfãptuit prin bunãvoin- cronici literare ale Mariei Vaida, þa ºi înþelepciunea omului cât o editura grinta din Cluj – Napoca, minune, Excelenþa Sa academi- 2014, publicã un veritabil specta- cianul Gheorghe Pãun, care a col de idei, pus în scenã de o pro- relizat o punte între revistele fesoarã - artistã, cãreia trebuie sã- culturale româneºti din þarã ºi i recunoaºtem meritele de regizor din jurul ei... Dar eu, ca un ne- desãvârºit. Câteva din titlurile vrednic urmaº al Anei din zid, publicate în carte sunt conclu- am fost binecuvântatã a-l cu- dente: Romanul minimalist; Ni- noaºte pe Omul Nicolae Dabija chifor Crainic - spiritualitatea (pe poet îl ºtiam, ca ºi pe cei- creaþiei lirice; Petru Comarnes- lalþi, începând cu Grigore Vie- cu-despre solitudine ºi neliniºti; ru, Leonida Lari numai din Cu Nicolae Dabija pe drumul cãrþi), care mi-a dãruit o carte cãtre bisericã; Cartea Brâncove- ce aratã dragostea sa întru Cu- nilor; Horia Bãdescu sau erosul omului în pãcat, singur Dumne- vânt ºi Credinþa Strãmoºeascã, ca izbãvire; Patriarhul României zeu, autorul lumii, putea sã adu- mi-a dãruit, de fapt, inima sa, m- - Miron Cristea. Glosând despre cã restabilirea mântuitoare - din a luat de mânã ºi m-a condus pe Nichifor Crainic, Maria Vaida com- dragoste nemãrginitã pentru Drumul spre Bisericã. Ediþia a pune un eseu admirabil: „Umani- propia-i operã.” doua a acestei admirabile cãrþi zarea dumnezeirii ºi îndumnezei- Profesoara Maria Vaida ar fi pulseazã de românism, de tradi- rea omului constituie pentru Ni- putut fi tentatã sã adopte un stil þiile fãrã de moarte care ne defi- chifor Crainic esenþa acþiunii didactic, scolastic, însã autoarea nesc, Maria Vaida are cultul va- religioase ortodoxe, dubla întru- transformã o posibilã relatare lorii, ºtie sã deceleze perfect pe- chipare desãvârºitã prin Hristos, dogmaticã într-un eseu scânte- renitatea lor. fiul omului ºi fiul lui Dumnezeu, ietor, atribut al scriitorilor adevã- Povara luminii este o scriere raportat, deci, atât la Domnul ce- raþi. Scriind despre poetul Nico- care mi-a bucurat sufletul în acest resc, etern, cât ºi la fiinþa umanã lae Dabija, vrednic pãstrãtor de început de an 2015, aºezând, încã efemerã. Nichifor Crainic menþi- limbã românã în aceastã Europã o datã, Clujul pe harta marilor ona într-o lucrare dogmatic ide- zbuciumatã, Maria Vaida încon- spirite. ea: creºtinismul e a doua crea- deiazã fastuos arta cuvântului: nnn Mihai Duþescu þie a lumii, adicã refacerea ei în „În Cetatea Regilor se pot întâm- Har prin jertfa pe cruce a Mân- pla minuni ºi în zilele noastre, tuitorului ºi cã, dupã cãderea pentru cã Ana din zid facilitea- Viorel Peniºoarã-Stegaru

14 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 nnn MIHAELA VELEA visual eclectic show era considerat odinioarã antiso- Viorel Peniºoarã- Stegaru / Galeria Arta Craiova 30 mai - 14 iunie 2015; cial/ antisocialist, subversiv, dã- U.A.P. Art Galery 1- 15 iunie 2015; Muzeul Olteniei- Sala ªtefan Ciuceanu unãtor sau, dimpotrivã, modelul 3- 10 iunie 2015 demn de urmat. Lucrãrile reflectã mediul în care a trãit, cu bucuria de a-ºi realiza mãruntele dorinþe (reconstituite din chitanþe ºi amin- tiri) dar ºi umilinþa, absurdul ori anomaliile acelei perioade. În anii a 81 de ani Viorel Peni- ’50, la nici 16 ani, elevul Peniºoa- ºoarã-Stegaru simte rã fusese arestat, anchetat ºi con- Lmai intens tentaþia per- damnat de cãtre Tribunalul Mili- spectivei, decât nevoia de a se tar Galaþi, la un an închisoare co- dedica unei apologii a retrospec- recþionalã pentru uneltire contra tivei. Artist cunoscut ºi respec- ordinii sociale. Urmãrind subiec- tat al oraºului, cu o carierã soli- tele, dar ºi mijloacele de prezen- dã ca scenograf la Teatrul Naþio-

tare, devine interesantã crearea rte nal, Viorel Peniºoarã nu cautã sã unei perspective multiple: dacã se „legitimeze”, contabilizând anii ’50, sunt conturaþi ca ani ai distincþiile, onorurile, expoziþiile constrângerilor ºi abuzurilor, au- ori spectacolele deja fãcute. torul completeazã aceastã direc- Asta nu pentru cã ar ignora im- þie cu numeroase referinþe de tip portanþa unei munci care l-a con- pop art, evocând în acest fel tot turat în mod special ca artist ºi ca ceea ce a însemnat aceastã pe- om, ci pentru cã acesta a devenit rioadã în istoria artelor, dar ºi a din ce în ce mai fascinat de ipos- evoluþiei gândirii. Ritmul ºi dez- taza de „artist al cetãþii”. Desue- voltarea societãþii, deschiderea, tã ca formulare lingvisticã, însã, libertatea de expresie, nevoia de mereu actualã ca atitudine, a depãºi formule încetãþenite, aceastã preocupare deplin asu- sunt idei ce nu par contempora- matã îl face sã se dedice unor ide- ne cu anii ’50 româneºti; iar aluri care se deschid cu genero- aceastã distanþã ideologicã, sus- zitate cãtre ceilalþi. El este unul prinde în mod paradoxal con- dintre puþinii care au constatat trastul, dar ºi seducþia, acapara- cã artiºtii craioveni ºi-au pierdut rea ºi dorinþa de evadare dintr- interesul de a comunica unii cu un mediu care vrea sã te limiteze, alþii ºi cã, în general, solidarita- sã te þinã captiv ºi perfect docil. tea de breaslã pare cã nu îºi mai Viorel Peniºoarã este genul gãseºte locul în preocupãrile de artist care are capacitatea de a omului contemporan. Aºa au în- fi credibil: el se poate remarca ceput „întâlnirile lui Peniºoarã”, prin compoziþii ample, poate face întâlniri care nu fac altceva decât pasteluri cu flori încântãtor de vii sã provoace schimbul de idei ºi ºi strãlucitoare sau poate fi un sã încerce o instaurare a armo- bun scenograf – iar asta se simte niei ºi colegialitãþii. Într-o socie- pregnant în proiectul Visual tate acaparatã de un soi de „es- eclectic show. Peniºoarã demon- teticã” a pricopselii/procopselii streazã cã arta nu este o meserie (utilizând pentru autenticitate va- care sfârºeºte odatã cu bineme- rianta localã), Peniºoarã este unul ritata ieºire la pensie, cã dinamis- dintre cei care au ales sã trãiascã mul, entuziasmul, acumulãrile ºi senin ºi în deplin acord cu pro- consistenþa ideilor fac diferenþa priile valori. între diferitele persoane care prac- Artistul Peniºoarã a depãºit de ticã aceastã îndeletnicire denu- mult perioada demonstrativã. mitã generic artist. Numeroasele expoziþii deschise Viorel Peniºoarã-Stegaru de-a lungul timpului i-au oferit notorietatea pe care o merita. Noul sãu proiect, prezentat de curând în trei dintre galeriile cra- lll comparativul de superioritate lll comparativul de iovene, îl situeazã în mod surpri- CAN, Fenomenul colindatului butat în revista Familia) «ulti- zãtor pe artist într-o perspectivã sau despre o etnologie a tradi- ma ºi mult periclitata sentinelã diferitã de cea cunoscutã pânã þiilor, Ed. Universitaria, Craiova, a românismului»”. Ed. ªcoala acum. Apelând la o strategie con- 2013 *** Ardeleanã, Cluj, 2015*** ceptualã ºi expunând lucrãri de picturã, desen, colaj sau obiect SOARELE TÂRZIU DE NO- FÃRà TITLU. „Sufletul e ca Visual eclectic show (Galeria IEMBRIE INTRà BLÂND ÎN un coridor/ de spital/ cineva spa- Arta) ori Nopþile Europei (Mu- TRUPUL MEU VECHI. „razele lui lã urmele/ în fiecare searã/ ºi sân- zeul Olteniei) sunt poate cele mai înainteazã pe coridoarele / melan- gele dispare/ în lumina joasã/ sincere ºi mai intime proiecte ale colicei abaþii interioare, / trec apoi trage un cearºaf în grabã/ artistului de pânã acum. Ele reþin dintr-o chilioarã în alta, / pe rând ne acoperã pe toþi/ urmele sunt atenþia ºi imprimã „coordonate- luminându-le // încet se îndreap- ale pacienþilor/ spitalul sunt eu.” le” unui multiplu autoportret, tã lumina apoi / spre adânc / în- RADU CÎRSTEA RATZONE, unul fãrã artificii ºi false înfrumu- cet, / aºa cum cobora mama în sunt un gunoi, sunt un nimic, Edi- seþãri, având ca fundal acel coti- aprilie / cele o sutã douãzeci de tura Karth, Bucureºti, 2014 *** dian pe care artistul l-a traversat trepte / de la monument, spre de-a lungul vieþii, ºi care a avut o ARGUMENT. „Lucrarea noas- Dunãre, / prin mica pãdure cu contribuþie importantã în dezvol- trã îºi propune sã fie mai ales un miresme tari”. GABRIEL CHIFU, tarea sa ca om. Sunt aduse în dis- exerciþiu de contextualizare ºi in- Ploaia trivalentã, Ed. Brumar, cuþie subiecte foarte personale terpretare a fenomenului colinda- Timiºoara, 2015**** legate pe perioada comunistã, tului dintr-un referenþial cât se gânduri sau opinii reþinute în se- poate de consistent ºi de expre- REPEDE OCHIRE. „Prezenþa curitatea propriei intimitãþi, adã- siv: Þara Loviºtei, zonã care poa- aproape constantã a toponimicu- ugând încã o bucãþicã în colajul te fi consideratã un nucleu repre- lui Sãtmar (cu variantele Satma- uriaº al micii sau marii istorii. Fi- zentativ al colindatului românesc, ru, Satmar) în publicistica emi- gurile ºablonarde, bine înfipte în tocmai prin caracteristica ei de nescianã – dar ºi în poezia Doi- conºtiinþa umanitãþii, ale lui Marx, pod între Muntenia ºi Transilva- na – ne obligã sã ne întrebãm Lenin, Stalin sau Ceauºescu cap- nia, aspect ce trimite la o specifi- asupra provenienþei informaþiilor teazã perspectiva vizualã a privi- citate a interferenþelor, dar ºi la o ºi a legãturii [poetului] cu istoria torului, punând în discuþie valo- mare bogãþie ºi diversitate tema- ºi oamenii acestui þinut – numit rile acceptate ale orânduirilor so- tice, muzicale, poetice ºi actanþi- de Iosif Vulcan (cel care l-a de- ciale ori de stat, cu tot ceea ce ale”. CORNEL BÃLOSU DU-

, serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 15 un om, un artist, un dascãl – Ovidiu Bãrbulescu una mai ne-a prilejuit o spunea la vernisajul sale expozi- dublã sãrbãtoare la Ga- þiei aniversare: „Ovidiu Bãrbules- Lleria Arta, din Craiova, cu este un poet al culorii, dar ºi al expoziþia artistului Ovidiu Bãrbu- liniei. ARMONIE este cuvântul lescu, odatã cu împlinirea frumoa- care sintetizeazã esenþa personali- sei vârste de 75 de ani. tãþii sale. O personalitate complexã, Ochi ager, atenþie deosebitã, în care se întâlnesc fericit deli- observaþie profundã ºi talent, cateþea, discreþia ºi fermitatea.” cum zice românul, cu carul. Toa- Expoziþia a prezentat publicu- te concentrate în douã cuvinte: lui, care a fãcut Galeria Arta neîn- Ovidiu Bãrbulescu, cel care ne-a cãpãtoare, 44 de lucrãri în ulei, încântat privirile ºi sufletul, sco- acril, acuarelã ºi tuº, realizate într- þându-ne pentru moment din ce- o diversitate reprezentativã sti- nuºiul cotidianului. listicã, tehnicã ºi tematicã. Aº re- Aflat la vârsta maturitãþii, când marca, pe lângã Smalþurile obo- de obicei „se dã raportul”, Ovi- gene relizate în culori acrilice, diu Bãrbulescu mai are încã mul- acuarelele Dunãrea la Calafat ºi te de spus, aducându-ne pe si- Peisaj din Avignon, peisajele din meze, cum spunea el însuºi: lu- Vâlcea relizate în tempera, acua- legat. Foarte bine l-a surprins pe rte crãri de picturã în ulei, în culori rela Madona Dudu, portretul ne- acrilice, acuarelã, tuº, laviu, cãr- poatei sale Alexandra, tot o acua- Ovidiu Bãrbulescu artistul plas- bune, mijloace de expresie, an- relã, ºi portretul în tuº Tudor Vla- tic Lucian Florin Rogneanu: „De- samblu de elemente semiotice, dimirescu. Remarcabile sunt ºi licateþea ºi sinceritatea sunt atu- semantice ºi sintactice ale limba- gretatului istoric de artã Vasile de artã publicate în revistele de peisajele în ulei de la Sibiu ºi Pra- urile principale ale lui Ovid Bãr- jului plastic generând o frumu- Drãguþ: „Pictura lui Ovidiu Bãr- culturã Ramuri ºi Mozaicul, ori în ga, precum ºi cele douã peisaje bulescu. În compoziþiile domniei seþe specificã.” bulescu are o sensibilitate cro- alte publicaþii precum Meridian, de la Bobiceºti, locul naºterii ar- sale nu întâlneºti niciodatã acele Lucrãrile expuse ºi de data maticã aparte, clãditã atât pe Demnitatea, Cuvântul libertãþii, tistului, de care a rãmas atât de «tertipuri» specifice meseriei, aceasta confirmã aprecierile re- ºtiinþa principiului luminã-culoa- Gazeta de Sud, prezenþele în emi- prin care unii artiºti încearcã sã re, cât ºi pe sinceritatea demer- siunile de la Radio Oltenia Craio- ascundã anumite stângãcii sau sului plastic, pe transfigurarea va, TVR etc., prin care a promo- sã potenþeze efecte vizuale. Sub- realului la cote înalte de arderi vat cu generozitate valorile artei iectele sunt lãsate sã respire un lãuntrice.” plastice ºi creaþiile confraþilor de aer de naturaleþe ºi bucurie vi- Cele 29 de expoziþii personale breaslã. Dicþionarul de Artã – zualã ce conferã sinceritate de- prin care a fost prezent în atâtea termeni de atelier (Bucureºti, mersului artistic.” localitãþi din þarã, participãrile din 1993), volumul biografic Gh. Ovidiu Bãrbulescu se înscrie 1966 la toate expoziþiile locale, Teodorescu-Romanaþi (1995) ºi în stirpea rarã a artiºtilor care vi- judeþene sau regionale, iar din Dicþionarul de arsmateticã breazã profund în faþa realitãþii, 1977 la cele naþionale, lucrãrile din (Bucureºti, 2003), scrise în fiindcã ochiul lor trece de apa- colecþii particulare din þarã ºi din colaborare cu Ion ªuºalã, încu- renþele fizice ale oamenilor ºi lu- strãinãtate (Franþa, Anglia, Ca- nuneazã demersul teoretic al unui crurilor, dincolo de acestea. Ex- nada, Israel, Iran, Olanda, Dane- artist deopotrivã lucid ºi pasionat. poziþia pe care ne-a oferit-o la marca, Belgia, Polonia, SUA, Cei 45 de ani în care a fãcut împlinirea celor 75 de ani a fost o Austria, Republica Moldova, educaþie plasticã viitorilor învãþã- încântare, o bucurie a sufletului, Spania Germania, Portugalia, Ita- tori, ca profesor la Colegiul fãcându-ne sã fim parcã mai buni, lia) stau mãrturie dãruirii cu care Naþional „ªtefan Velovan” din mai liniºtiþi. Ovidiu Bãrbulescu ºi-a dedicat Craiova, dintre care 20 a fost ºi viaþa artei sale. preþuit director, întregesc perso- nnn Gabriel Bratu Nu pot fi trecute cu vederea nalitatea lui Ovidiu Bãrbulescu, nici zecile de cronici ºi articole despre care Nicolae Marinescu

flatã spre finalul ei, sta- muzicã „pur” haydnianã, datoratã giunea 2014-2015 a Fi- dirijorului Radu Postãvaru ºi or- Alarmonicii „Oltenia” Haydn redivivus... chestrei craiovene. ne-a oferit pe parcurs o incursiu- Încheierea ciclului de concer- ne mai de substanþã în universul te Haydn a revenit dirijorului cra- sonor al marelui compozitor cla- iovean Alexandru Iosub, într-un sic vienez Joseph Haydn, supra- program de zile mari: Simfonia nr. numit „pãrintele” simfoniei, pro- 100, „Militara” ºi, în primã audi- punând un ciclu de 5 concerte, þie în Bãnie, monumentala Missã sub genericul „Sã-l (re)descope- Cellensis. În mod cert, orchestra rim pe Haydn”. ºi corul Filarmonicii au fost „che- Considerãm cã acþiunea Filar- mate” sã întrupeze sonor o parti- monicii a avut menirea de a ne turã vocal-simfonic de dimensi- atenþiona asupra faptului cã mu- uni impresionante (cca 70 de mi- zica lui Haydn este mai actualã ca nute), cu „problematici” interpre- oricând. Muzica acestuia o putem tative de evidentã dificultate teh- considera un „medicament”, un nicã. Soliºtii Missei Cellensis demers de asanare spiritualã a Olga ªain (sopranã), Mihaela omului contemporan, de apropie- Popa (mezzosopranã), ªerban re a ascultãtorului de astãzi de Cristache (tenor) ºi Adrian-Iulian muzica vremurilor apuse, de eva- Zamfir (bas-bariton), toþi membrii dare din „haosul” ce ne înconjoa- ai corului Filarmonicii, au dove- rã, din tumultul vieþii cotidiene. dit o evoluþie ce poate fi de bun Retrospectiva noastrã priveº- penetrant; el exceleazã prin elanul cor ºi orchestrã. Cei patru soliºti Mircea Marian, debut pe scena augur pentru viitoarele lor „abor- te repertoriul, dirijorii, soliºtii. În ºi seriozitatea cu care abordeazã – soprana Anna Mirescu, mez- craioveanã). În binecunoscuta, dãri” vocal-simfonice. Ca ºi în primul ºi al doilea concert, l-am textul muzical. În Missã, cvartetul zosoprana Claudia Codreanu, te- prin „tâlcul” ei, Simfonie a des- precedentele douã misse din ca- urmãrit „la lucru” pe tânãrul ºi exi- solistic - Diana Þugui (sopranã), norul Nicolae Simonov ºi basul pãrþirii, succesul de public a fost drul acestui ciclu, ansamblul co- gentul dirijor braºovean Cristian Carmen Topciu (mezzosopranã), ªtefan Schuller – ºi-au etalat vir- asigurat „din start”. Lui Radu ral al Filarmonicii a trecut „proba Oroºanu, la ora actualã, unul din- Cristian Mogoºan (tenor), Marius tuþi vocale ce au þinut cont de Postãvaru nu-i rãmânea altceva de foc”, situându-se în parame- tre cei mai „cãutaþi” ºefi de orches- Manyov (bas) - a evoluat ca o intimitatea ºi echilibrul discursu- de fãcut decât sã punã la punct trii înaltului respect faþã de muzi- trã, care ºi-a etalat cu generozita- echipã, dovedind afinitãþi de ex- lui muzical, punând în relief voca- toate detaliile muzicale, inclusiv cã, asimilând cele trei misse într- te abilitãþile interpretative. Simfo- presie ºi culoare sonorã. litatea de facturã profesionistã. cele de naturã vizualã (stingerea un timp relativ scurt. Pavel niile nr. 85 (Regina), nr. 92 (Ox- Sub bagheta dirijorului italian Radu Postãvaru este, iatã, un treptatã a luminiþelor de pe pupi- ªopov, în calitate de maestru de ford), nr. 98, Concertul în Do ma- Orazio Baronello s-a desfãºurat nume foarte cunoscut ºi apreciat trele instrumentiºtilor). „Neantul” cor, a dovedit calitãþi artistice de jor petru violoncel (solist Filip cel de-al treilea concert Haydn, al vieþii noastre muzicale, actual- scenei din finalul simfoniei a pro- înaltã þinutã; experienþa sa înde- Papa) ºi Missa Nelson (soliºti, cor, în program fiind incluse douã lu- mente dirijor ºi director al Filar- dus „ºocul” nesfârºitelor aplau- lungatã în domeniu s-a constituit orchestrã), în viziunea lui Cristian crãri: Simfonia nr. 88 ºi Missa in monicii „Paul Constantinescu” ze. Dupã pauzã, am ascultat o într-o pilduitoare demonstraþie de Oroºanu au cãpãtat contururi so- tempore belli (în primã audiþie la din Ploieºti. Prezenþa sa la pupi- versiune bine „strunitã” de violon- înþelepciune ºi determinare. nore de o acurateþe ºi rigoare im- Craiova). Dacã în Simfonia în Sol trul Filarmonicii craiovene s-a celistul Mircea Marian, solistul Îndemnul nostru adresat me- presionante. Gestica sa este ele- major, Orazio Baronello a vizat constituit într-un veritabil eveni- Concertului în Re major, un artist lomanilor: Ascultaþi-l pe Haydn! gantã, precisã, convingãtoare ºi puritatea stilului ºi calitatea in- ment artistic. În program: douã deosebit de înzestrat, cu o tehnicã Muzica lui poate fi un liant al în „ton” cu subtilitãþile discursu- terpretãrii, în Missã a pus în va- simfonii (nr. 45, „a Despãrþirii” ºi fãrã cusur ºi o ardentã sensibilitate. purificãrii spirituale... lui haydnian. Sunetul violoncelis- loare resursele expresive ale am- nr. 22, „Filosoful”) ºi Concertul în Simfonia nr.22 a încununat de o tului Filip Papa strãluceºte, este plului aparat interpretativ: soliºti, Re major pentru violoncel (solist manierã electrizantã o searã de nnn Geo Fabian 16 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 nnn ADI GEORGE SECARà portret de fiinþã psihicã ºi foarte puþin despre „quantum entanglement”… Alexandru Ovidiu Vintilã, Ob- introducere la un Halloween „in- terizat ca un paradox, imaginat de re, care vrea sã pipãie, sub privi- iecte psihice, Editura Karth, Bu- terior”: „ºi toatã noaptea/ cu sin- fizicianul austriac Erwin rea unei luni „ca dintr-un ºtreang/ cureºti, 2014. gurãtatea aceasta// costumaþi ºi/ Schrödinger în 1935, ilustrând ce (…)/ în mijlocul zilei/ albã ºi rece”, machiaþi// cufundaþi într-o/ îngro- probleme apar dacã se aplicã „in- de pe „tavanul albastru al ceru- provocare liric-filoso- zitoare tãcere// aici ºi altundeva terpretarea Copenhaga” a meca- lui”, într-o lume de mistere ºi me- ficã este cea mai nouã aidoma unor statui// în vãzul lu- nicii cuantice asupra obiectelor lancolii, „unde viaþa e scurtã/ ºi Ocarte de poezie a lui mii umbrele/ piatra/ o veritabilã/ din viaþa de zi cu zi. El a imaginat moartea prea lungã” (p.55-57). Un Alexandru Ovidiu Vintilã, proba- piatrã// morþii au fost lãsaþi sã-ºi/ un experiment în care este pre- rezultat, vag sartrean, „când se bil cea mai fermecãtoare încerca- îngroape morþii// alãturi apele re- zentã o pisicã care poate sã fie întâlneºte chimia cu greaþa” ºi „o re a sa de a desprinde Frumuse- pezi ale/ râului rin dealurile pe vie sau moartã, în funcþie de un resorbþie în prenatal”! ªi apoi þea dintru posibilitate, pentru a o unde/ a bãut bere cândva sfân- eveniment aleator anterior. În tim- rânduri mãrturii despre când „su- împãrtãºi cu cei dispuºi la lectu- tul dada”. O dialecticã mai mult pul elaborãrii experimentului sãu fletul þi-e ostil/ te apasã”, poete, rã, dincolo de „comedia bufã a sau mai puþin hegelianã ( „haine- a inventat termenul Ver- ºi eºti „interpret ºi victimã a miº- zilei” (citatele vor fi din cartea le cenuºii ale” filosofului sunt schränkung, cu sensul de entan- cãrii gândirii” (dupã cum citezi iar prezentatã, excepþiile vor fi men- menþionate în finalul poemului de glement cuantic (în englezã quan- din G.Naum, într-un superb poem þionate!), cea a Zilei cea de toate mai sus!) dinamizeazã discursul tum entanglement) care este un intitulat „un peºte de lemn”!), dar zilele! îndatorat cu mãsurã dicteului fenomen cuantic în care stãrile ºtii ºi „ce înseamnã prezenþa bo- Nu înseamnã cã volumele pe automat, „o forþã adâncã” (p.34) cuantice ale mai multor obiecte lii/ a morþii conºtiinþa a/ toatã sin- care i le-am mai citit, „caricatura deschide tot ceea ce se poate sau particule elementare diferite gurãtatea”, retrãind solidar con- de cretã” (Ed.Cartea Româneas- deschide pentru a reda cu maxi- puternicã// o pânzã subþire/ într- sunt „cuplate” între ele. Cuvân- temporaneitatea „fenomenului cã, 2003) sau „cartea lui koch” mã eficienþã existenþa „obiecte- o fereastrã/ luminatã difuz// un tul englez „entanglement” în- Piteºti” ºi a tuturor crimelor îm- (Ed.Brumar, 2009), ar fi dez-vrãjit lor psihice” (p.28-31), poemul fir de sânge// nimic mai mult// seamnã „încurcãturã complica- potriva umanitãþii! Trãind „gra- cumva cititorul, dar sobrietatea care dã titlul repetând obsedant decât ramurile/ unor arbori prin- tã”. În sens matematic, funcþia de matica tare a fiinþei”, Al.O.Vintilã neo-suprarealistã ori neo-avan- numele unui poet, Robert Brow- tre/ sârme de înaltã/ tensiune” undã globalã care descrie siste- lasã spaþiu ºi timp ºi câte unui gardistã de atunci (premiatã la ning, din pãcate atât de puþin (p.47). Tensiunea aceasta este mul de obiecte entanglate nu poem de dragoste memorabil, vremea aceea) capãtã parcã o ele- cunoscut… bine administratã de constructor poate fi redusã („factorizatã”) precum „Într-o bunã zi” (unde ganþã cu totul ºi cu totul specia- Poemul este cuprins în primul ( s-a observat referitor la cea mai într-un produs de mai multe func- nemãrginirea este mai oarbã ca lã, care ne conving cã „Obiecte grupaj al cãrþii, fiind trei în total, nouã carte a Andrei Rotaru, „Le- þii elementare independente co- niciodatã, unde fiinþa poate fi psihice” este într-adevãr una din- primul grupaj intitulându-se „la- mur”, cât de rari sunt poeþii care respunzând fiecare câte unui doar o pisicã neagrã privind în- tre cele mai bune cãrþi de poezie tura umbrei”, abia al doilea „ob- într-adevãr construiesc ei înºiºi obiect individual, chiar dacã ob- drãgostiþii „ca pe douã fiinþe/ fãrã apãrute în anul 2014, conform ºi iecte psihice”, iar al treilea „une- Cartea ºi nu se lasã manipulaþi iectele respective sunt separate nicio însuºire// fãrã nicio fricã de unui sondaj/ unei anchete reali- le lucruri”. Aproape sigur poetul de cãtre textele ºi haosul lor!), spaþial.” Sic! moarte”, p.76-77), poate cocheta zate recent online, unde, de alt- are niºte chei de interpretare la apropiindu-ne de grozãvia de a fi Oricum, în pofida sugestiei, grav cu un borgesianism savu- fel, l-am ºi votat pe Al.O.Vintilã ºi care putem sau nu sã ajungem. martor ºi de a depune mãrturie, acest „entanglement” nu s-ar ros (deºi în poem apare ºi un cartea sa. Un teritoriu al maºinã- Moartea, mai mult sau mai puþin chiar ºi citând din contemporani potrivi (deºi este loc de-o cerce- sombrero!) în „gradiva” (p.80): „o riilor ciudate, al mecanismelor prezentã, pluteºte „evidentã” în precum Ada Milea: „rãvãºiþi de tare!), dacã luãm în general, în- hainã subþire e viaþa/ ochii mici gândite pânã mai departe sau mai „Gândul meu ascultã gândul ei”, ploaie/ suntem când de fapt/ tregului fenomen liric actual, ºi ai nopþii se dilatã încet/ tu te-ai încoace de capete oarecare se imortalizând (sic!) clipe petrecu- ceauºescu n-a murit” (p.51). De în particular, nici întregii cãrþi a culcat alãturi de mine ºi/ foºne- dezvãluie cititorului care a încer- te într-o ceainãrie din Cernãuþi! parcã, într-un fel, am fi obligaþi/ lui A.O.Vintilã (chiar nu sunt, pro- tul plopilor e mai viu/ decât lu- cat mãcar o datã sã empatizeze Dacã spuneam mai sus ceva de- violaþi sã jucãm într-un film por- babil v-aþi dat seama, specialist mea însãºi, gradiva/ existã un gol cu Franz Brentano (de la el este spre sobrietate, nu înseamnã cã no în care bãtrânii ceauºeºti/ceau- în fizicã sau metafizicã cuanticã, imens ºi în el e/ un tigru de aur”. cules moto-ul cãrþii: „Fiecare fe- excludem ludicul, ba chiar putem ºiºti ºi moºtenitorii lor ar fi încã sau ortofizicã, cum i se mai spu- Se desparte de cititori, pânã la nomen psihic conþine în sine sã subliniem ludicul sobru, de (sic!) actori principali! Muza con- ne pe la noi…), iar asupra Doam- urmãtoarea carte, plecând „cu o ceva ca obiect, deºi nu fiecare în jucãtor de ºah sau de go, care templaþiei dicteazã: „spaima ºi nei Sigrún nu vom face niciun fel geantã în mâini/ prin grâul des acelaºi mod.”), Nietzschele Zarat- are o legãturã serioasã ºi cu poe- nemiºcarea/ sunt acum tot una de ipoteze, ca sã nu fim ispitiþi sã dintr-o/ camerã goalã”, închizând hustra sau invers, Gellu Naum, zia, ºoptind ca un predecesor: cu/ noaptea cu bezna/ obiecte ºi credem cã am iniþiat critica (adicã ochii pentru a ºterge diferenþa Gherasim Luca, Mariana Marin „Ceci n’este pas une pomme”, lucruri” (p.48)! Comentariul n-ar analiza!) literarã cuanticã! dintre lucruri, obiecte, fiinþã ºi fi- º.a.m.d., din acest punct de ve- ceea ce ne face ºi mai precauþi în fi îndestulat de n-am sublinia in- În care, totuºi, poemul „pãdu- inþãri, umbrele umbrelor umbre- dere, al intertextualitãþii, având hermeneuticã, faþã de interfeþele fluenþa artelor plastice (nu nu- rea norvegianã (o deschizãturã a lor, care la el îºi pot pierde echili- de-a face poate cu una dintre cele divers culturale ale liricii lui Al- mai de Chirico de la p.56!) ºi a frigului)”, cu sau fãrã legãturã cu brul, aºteptând acel cal gigantic mai pronunþat post-moderniste .O.Vintilã: „Veluri/ pânzeturi ºi/ unui onirism moderat, special, Murakami, ar fi printre favorite care poate trece în vitezã prin cãrþi ale ultimilor ani, într-o vre- dantele// pe trup de înger/ ami- stând sub semnul acelui vers din (p.17-21), punctând la capitolul centrul oraºului, înaintând „cu me în care i se cântã deja proho- roase// a scarabeu/ de antracit/ Gellu Naum „încorporat” în arma- „onirism”: „pãdurea norvegianã pãlãria plinã de vise”, ocolind pe dul, dacã nu i se face chiar o po- norii par grei/ pe cer când plouã/ ta poetului Al.O.Vintilã, încã din e visul meu/ din dreptul unei fe- cât posibil „mijlocul spaimei” manã de nu ºtiu câte zeci de ani… / ºi nici mãcar lingoare nu-i/ oºti- primul text, „sandalele lui zarat- restre zidite/ (…)/ Marele Viking unde este „o spaimã mai mare”, Dacã vreþi, cea mai suprarealistã re de eroi/ migrând din vest/ în hustra”, unde nopþile miros acut în preajma lui Dumnezeu Tatãl/ posibil o spaimã de curãþenia carte post-modernistã! Un „teri- est un ºarpe lung// patern e crân- a spaimã: „Visul din vis în care aproape în cer pãdurea norvegia- unei Morþi care se joacã de-a fe- toriu” „În afara tuturor lucrurilor” gul crud/ verde pãmânt ºi/ apã nu visam” (p.11). ªi dupã cum nã// cai fragili între vis ºi ninsoa- nomenologia psihicã, de metafi- (aºa se intituleazã poemul final, vid// în vis vermeer cântând/ la începe Cartea, într-adevãr este ºi rea fãrã sfârºit// imensã-i pãdu- zica cuanticã, de-a limba lui Ein- o altã „punere în abis” (abisul mandolinã el despre ea/ ea cum una a spaimelor („Spaima viilor rea norvegianã// ca neputinþa de stein arãtatã nefiinþei nefiinþei. conºtiinþei, al sensului), oarecum cã el// un soare desenat în/ rama de a vorbi cu morþii/ spaima mor- a fi/ aproape de Tine”, putându- Lãsând „locuri (n.n.ºi poeme) profund pesimist-umanistã: „din- albã a unui geam/ imaculatul orb þilor de a vorbi cu viii”, poemul al se deschide aici discuþia despre de gândit” pentru un viitor rela- spre umanitate nu se vede/ ni- înotãtor/ Ceci n’este pas une doilea, „Pânã la Dumnezeu”, religiozitatea poetului, cu sau fãrã tiv, singurul timp real, unde „…ni- mic// poate spinarea neagrã a pomme.” (p.49). Cred cã este in- p.12), care vin ºi se duc, flux-re- o icoanã a lui Kant într-un tricou meni/ nu mai spulbera/ pãpãdii pãmântului reavãn/ un peisaj util, apropo de ceea ce sugeram flux, într-o pendulare pe care o galben. De fapt doar un tablou în vânt// pãsãri/ se încâlceau prin- translucid/ într-o dimineaþã plo- mai sus, sã precizez cã nu existã observãm ºi la jocul dintre noap- cu filosoful, de gãsit la pagina 22! tre îngeri// cerul era atât de al- ioasã// când stai ºi priveºti para- nimic „demn” de un film sau de o te, mare ºi fiinþã: „spre mare noap- Religiozitatea, filia ºi filantropia bastru/ deºi era o dimineaþã oa- da pãsãrilor toamna// prin fereas- carte… horror în „obiecte psihi- tea se întinde/ ca aburul unei pân- poetului, quasipsalmicã uneori: recare”. Al.O. Vintilã, ucenicul tra deschisã// oraºul imaginea ce”: „imagineazã-þi un înger/ cã- ze de pãianjen/ îndãrãtul pinilor „în oraº duminica/ se pregãtea care a învãþat în „atelierul meca- unui obiect psihic.” (p.91-92). zut pe pãmânt/ sub privirile tale/ existã un teritoriu/ aparte al mar- monoton/ sã-ºi intre în vrie// un nic în care s-a construit/ decesul „Un spaþiu intermediar” (alt titlu oarbe// un zid transparent/ ca o ginii” (p.12). Sau: „noaptea ve- ºarpe în burta celuilat ºarpe/ un lui dumnezeu”, a încãlþat sanda- de poem), avându-l ca patron substanþã necunoscutã// splen- nea dinspre mare/ valurile fremã- peºte înghiþit de un peºte/ un lele lui Zarathustra ºi a fugit în spiritual pe „sfântul dada” (p.26), dida expresie a sfârºitului/ de tau ca o bucatã de cârpã/ în vânt” cuvânt dintr-un limbaj în/ alt lim- lumea autenticã a Poeziei, ºi-a ri- care ne reaminteºte cã existenþa ploaie/ ºi câinii// ºi oamenii adu- (p.41)! Iar spectacolul existenþei baj tangaj între viaþã/ ºi moarte dicat acolo propriul atelier unde noastrã se poate transforma în naþi la un pahar/ de vorbã// dea- stã sub moto-ul: „viaþa e oarbã Iosif cu/ pruncul Iisus în braþe// pãsãrile paradisului vin sã fie ºter- orice clipã într-un coºmar: nu în- supra lor luna îºi tot schimbã cu- iatã cum moartea/ îºi face de cap” un trup subþire/ ca o literã// ase- se de apa strãinã a ploilor. Iar din tâmplãtor coperta cãrþii m-a tri- loarea” (p.46) (p.15), de gãsit într-unul dintre menea milei/ ºi umilinþei// deasu- penele lor rãtãcite construieºte mis cu gândul la posterele unor Potenþialitatea coºmarului sau cele mai consistente poeme, inti- pra apei/ paºi apãsaþi/ rãnile vii mecanisme bizare, cele mai multe filme de groazã destul de recen- chiar a situaþiei dezastruoase, de tulat misterios oarecum „doam- ale memoriei// lumina privirii lui poeme, cu care zeul chiar poate te, „The Cabin in the Wods”, unde nu mai existã întoarcere (ca na sigrún ºi pisica lui schrödin- Dumnezeu” (p.54). zbura prin sufletele unor strãini „The Conjuring”, „Dark Circles” în filmul „U Torn” de Oliver Sto- ger”. Dacã ne informãm rapid Acesteia, trãirii sentimentului ca oamenii, însetaþi sau nu de în- ori „Treehouse”. Dar iatã cum ne!) este Totul! Par exemple: „o (Wikipedia sã trãiascã!), aflãm cã Sacrului, i se opune uneori esen- vierea Lui… începe poemul menþionat, o bunã încãpere/ unde suferinþa/ e mai „pisica lui Schrödinger” este un þializarea unei deznãdejdi oareca- experiment mental, adesea carac-

, serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 17 despre liniºtea „pãdurii” româneºti din Italia: un autor italian ºi un traducãtor român, într-un proiect cultural de mare însemnãtate ecent, la Palatul Savelli, nele, galben de grâu peste câm- bãtãturã, Veºtedele câmpii ale jurimile hãrãzite unei naturi în sediul primãriei coche- pii pânã la mare, mã cufundai în durerii, Sãrãcia se joacã de-a parte genuine. O Ithacã fãrã Uli- Rtului oraº italian Alba- somn, într-o baie de transpiraþie, luxul, Vise, minciuni... ªi iatã se, dar rezervatã unui Telemac ºi no, din imediata apropiere a Ro- spre a mã deºtepta cu amintirea adolescenþa. Iar totul este legat grupului sãu de tovarãºi de joa- mei, a avut loc un eveniment cul- morþilor cãzuþi sub bombe. În za- de rãzboi ºi de amintirea urâtã lã- cã ºi de isprãvi migrând, prin ac- tural de excepþie, la care, alãturi rea îndepãrtatã, pe mare, un soa- satã de acesta în urmã. Inclusiv tul restitutor al Memoriei, spre li- de oficiali ai urbei (primarul Ni- re imens se oprise, ca un spectru dragostea, prima dragoste cu- manul descoperirii ºi asumãrii cola Marini, asesorul cultural însângerat. Pãmântul avea deja noscutã de autor în copilãrie: „Cât conºtiinþei de sine. Poet de o sen- Alessio Colini ºi Marcello Zega, gust de putreziciune. Pânã cu o am mai visat, singur, la Antoniet- sibilitate acutã, Aldo Onorati oferã preºedintele Unitre din localita- zi mai înainte tremurase la tune- ta! Îmi imaginam ºi doream un cititorului, prin aceastã operã, o te), a participat un public nume- tul minelor neexplodate, împrãº- rãzboi, pe baza cãruia (odatã ce incitantã ºi captivantã probã de ros format din români ce s-au sta- tiate prin câmpurile de maci ºi de întreaga ordine socialã crudã s- destin, în care copilãria capãtã bilit în regiune, de mulþi ani, îm- pir. ªi chiar în amurgul acela de ar fi rãsturnat) ne-am fi întâlnit în mãsura unui fel de catehism al preunã cu familiile lor. O întâlnire iunie timpuriu, un urlet îºi fãcu pericol ºi poate aº fi îmbrãþiºat-o formãrii, cu un vãdit caracter de între culturi, ca urmare a desfã- ecou printre ºirurile pustii. Ago- în zgomotul sinistru al avioane- universalitate”. ºurãrii unui proiect demarat de nia zãzboiului îºi prelungea hor- lor de atac, în bubuitul mortal al Volumul de povestiri al lui primãria din localitate, fiind lan- cãiturile. În spatele stufãriºurilor bombelor, în sunetul strident al Aldo Onorati este foarte cunos- satã o carte a unui cunoscut scri- societãþii”... Sunt paisprezece de trestii, neatinse de vâlvãtãi, o sirenelor... Ne-am fi refugiat într- cut în Italia, ajungând la a ºasea itor italian contemporan, Aldo povestiri în care facem cunoºtin- tânãrã muiere descoperise trupul o grotã pe malul lacului, aº fi pro- ediþie, prima ei apariþie, la Editura Onorati, în versiune româneascã, þã cu micuþii Fischietto („osul cel bãrbatului ei. Îi puneau coroane, tejat-o, aº fi plecat în cãutarea „Armando”, din Roma, având loc graþie traducerii ei de cãtre uni- mai tare pe care a trebuit sã-l dis- într-o micã vale inundatã de tã- hranei, aº fi consolat-o... La ter- în anul 1970. Despre ediþia în lim- versitarul craiovean George Po- trug în copilãria mea”, „negru ca cere, cu chipuri apãsate de foa- minarea rãzboiului, întorºi acasã ba românã, în interviul acordat lui pescu ºi publicatã la sfârºitul un þigan, cu buzele mari, cãrnoa- me ºi înecate de plâns: ca niºte la pãrinþii noºtri, ne-am fi logo- Filippo Ferrara, prilejuit de lan- anului trecut la Editura „Aius” se, ºi cu privirea impertinentã”, pãmânturi sãpate ºi brãzdate de dit”. sarea acesteia în mijlocul româ- din Bãnie. Un dialog sincer, cum care „zicea atâtea vorbe de ocarã plug”. Despre carte, George Popes- nilor din Italia, autorul spune cã au apreciat cei prezenþi, pentru o de unul singur cât noi toþi împre- În mod cu totul deosebit, prin cu, traducãtorul ei, noteazã: „În- ea va fi dãruitã spre lecturã, îm- mai bunã cunoaºtere reciprocã ºi unã”...), Provola, bâlbâitul, care subiecte ºi scriitura autorului, treaga odisee e plasatã în geo- preunã cu textul original, româ- pentru integrarea culturalã a ro- „repetase de trei ori clasa întâi”, impresioneazã povestirile Stra- grafia unei localitãþi italiene, nu nilor rezidenþi în Albano, astfel mânilor rezidenþi în Castelli Ro- Oggino ºi Succhione, „prichindei da, Nãzdrãvãniile din Piaþa San departe de Roma: Albano, mai încât „sã poatã servi ºi ca un su- mani, zona unde se petrec întâm- tipici ai mizeriei, cãrora nu le era Paolo, Încãierarea, Moartea în exact Piazza San Paolo ºi împre- port la învãþarea limbii noastre. plãrile relatate în carte ºi care de- teamã de nimic ºi care cunosc scriu istoria de dupã rãzboi a unei viaþa precum iepurele trifoiul”, aºezãri sfâºiate de sãrãcie ºi de Picchio ºi Nilone, „dragi tovarãºi bombe, relatate din perspectiva de copilãrie”, blândul Benito Li- ºi cu participarea unor eroi aflaþi bero, cel cu „nume dublu, dar ce încã la vârsta copilãriei, dar ma- vinã avea el?”, rãsfãþatul Paoli- turizaþi înainte de vreme. no, „cu un glas antipatic ºi gata Aldo Onorati, autorul volumu- în orice clipã s-o strige pe maicã- lui de povestiri Viaþa în fãrâme, sa de zãpãcit ce era când se afla despre care vom vorbi mai jos (în la ananghie”, Luca, fãrã o mânã, italianã Nel frammento la vita), care „îºi datora necazul unei bom- este prozator, poet, eseist, isto- be neexplodate”... („Tatãl lui Luca ric literar ºi director editorial. A avea pãmânt la hotarul cu noi. Doi lucrat ca dascãl la mai multe ºcoli fraþi îi rãmaseserã sub bombe, iar din Castelli Romani ºi a publicat unui fiu de nouã ani un bolovan o operã impresionantã, tradusã îi strivise toracele”...), Ubaldo, în nouãsprezece limbi strãine, „nesuferit prin natura sa, ºarla- abordând o diversitate de regis- tan, nelipsit de inteligenþã ºi de o tre tematice, printre care ºi sub- anume prestanþã fizicã”, Giusto, iecte pentru copii ºi adolescenþi. care împãrþea comenzi, Checco, În limba românã i-au mai apãrut Andrea, Marcello ºi Pipo, care le volumul de poeme Sincopele iu- îndeplineau... Alãturi de ei, la toa- birii ºi romanul Iubire blestema- te nãzdrãvãniile din care nu lip- tã, în traducerea lui George Po- seau încãierãrile, furtul fructelor, pescu, urmând a i se publica, tot expediþiile de descoperire a ves- la amintita editurã craioveanã, în tigiilor, aventurile de tot felul, in- cadrul aceluiaºi proiect cultural, clusiv cele care privesc dragos- un volum de confesiuni, în reali- tea, întotdeauna spunea „pre- tate un emoþionant poem în pro- zent” micul Aldo, povestitorul de zã, Scrisoare cãtre tata (în limba mai târziu al tuturor pãþaniilor. O italianã Lettera al padre). carte a copilãriei, dar ºi o frescã a Volumul de povestiri Viaþa în Italiei sãrãcitã de rãzboi, care în- fãrâme are drept personaje, cum cerca sã-ºi vindece rãnile ºi sã-ºi se exprimã Filippo Ferrara, într- regãseascã identitatea, în acord un interviu pe care îl ia autorului, cu tradiþiile ºi marea istorie a îna- „copii salvaþi de ameninþarea intaºilor. bombelor, autentici copii ai sãrã- Fiecare povestire, în felul ei, ciei ºi ai speranþei”, care desco- este o „fãrâmã de viaþã”, care im- perã lumea trunchiat, în primul presioneazã prin simplitate ºi cu- rând prin perspectiva ororilor, a minþenie, prin asemãnarea izbi- traumelor ºi a destinelor mutila- toare cu istoria noastrã, tot o þarã te, pe care le-a adus cu sine rãz- rãscolitã de bombe ºi de obuze, boiul, dar ºi prin prisma lipsuri- care ºi-a vindecat greu infirmitã- lor, a sãrãciei ºi a foametei, prin þile, dupã cel de-al doilea rãzboi care trecea þara în acele vremuri. mondial. „Pãmântul era încã mur- Printre toate, cu seninãtatea spe- dar de sânge din cauza rãzboiu- cificã vârstei, se strecoarã auto- lui recent, scrie autorul la înce- rul ºi ceata lui de copii gãlãgioºi, putul unei povestiri. Nu împlini- colegi de joacã ºi de suferinþã, „o sem încã ºapte ani. Într-o dupã- gaºcã de mici canalii, o drojdie a amiazã de iunie, plinã de rându-

18 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 Dacã am acorda o mai mare aten- þie factorului cultural, am avea o posibilitate nobilã de înþelegere noi alegeri ºi provocãri cu persoane din alte þãri. Cultura deschide spre toleranþã ºi spre cunoaºterea profundã a suflete- în etnologia slavã lor”. În ceea ce priveºte pe româ- nii din Italia, þine sã facã obser- n Europa occidentalã, dez- puncte de atracþie apar în vizorul de lipsa unor produse ºtiinþifice vaþia Filippo Ferrara, în Italia se voltarea etnologiei ca cercetãtorilor slovaci, dintre care autentice. Situaþia dramaticã de- aminteºte despre ei „doar atunci κtiinþã bine individualiza- am remarca: istoria socialã, antro- spre care vorbeºte Miroslava când este vorba de ºtiri negati- tã a fost încurajatã de transfor- pologia vizualã, antropologia ur- Lukiæ Krstanoviæ ar fi fost cau- ve”. „ªtirile negative atrag mereu, marea lentã a antropologiei so- banã, studii de gen, cercetarea zatã de faptul cã cercetãtorii sârbi rãspunde Aldo Onorati. Se zice cio-culturale dintr-o ºtiinþã a tri- migraþiei. Aºa cum indicã ºi titlul au fost obligaþi sã-ºi situeze acti- cã face mai mult zgomot un co- burilor exotice într-una a comu- revistei, tematica ei nu se limitea- vitatea sub zodia ideologiei mar- pac în cãdere, decât o întreagã nitãþilor apropiate, „de acasã” zã doar la terenul slovac, ci îºi xiste timp de mai multe decenii. pãdure în creºtere. Existã extra- (engl. at home), fapt determinat lãrgeºte interesul spre alte arii În plus, se opteazã ºi în acest text, mai ales de pierderea legãturilor slave, reunind specialiºti din Ser- aºa cum este ºi cazul celorlalte, comunitari care sunt în ordine cu administrative ºi politice cu fos- bia, Slovenia, Polonia, cu care pentru idealizarea revirimentului legea, demni de respect ºi existã tele colonii. Spre deosebire de cercetãtorii de la Bratislava au ºtiinþei etnofolclorice în epoca ºi alþii de o moralitate îndoielni- vecinii lor vestici, etnologii din împãrþit atât confruntarea cu pro- postsovieticã în cadrul antropo- cã. La fel ca ºi printre noi, italie- Europa Centralã ºi de Est nu au paganda comunistã, cât ºi ele- logiei culturale. Se considerã cã nii. Eu mã aflu în contact cu cul- avut de ales între a practica un mente de asemãnare în structura acesta este momentul în care se turi chiar îndepãrtate de cea a studiu antropologic al celuilalt internã a vieþii tradiþionale cerce- produce dorita eliberare de sub noastrã ºi, deci, cu persoane de ºi altul al sinelui, unul al popo- tate. dominaþia realismului etnografic alte religii, cu alte rãdãcini, fiind- rului (Völkskunde) ºi altul al po- Numãrul din 2012 al revistei ºi orientarea spre metodologia cã sunt tradus ºi citit în diferite poarelor (îndeobºte exotice) pare a fi unul exponenþial fiindcã criticã a câmpului de cercetare, fi Atlasul Etnologic al Slovaciei þãri. ªi totuºi, când intrãm cu ei (Völkerkunde). Conduºi de rea- aici se evalueazã parcursul disci- spre noi terenuri cum ar fi studii- (1991) sau Enciclopedia Cultu- într-o discuþie culturalã simþim cã litatea din jurul lor, aceºtia din plinelor etnologice din þãrile sla- le etnice sau fenomenele socio- rii Populare din Slovacia lumea e micã: suntem cu toþii un urmã au cercetat materialul oferit ve central-europene de la mo- culturale de o certã, dar alarman- (1995). singur neam, cel omenesc”. De- de folcloristicile autohtone. To- mentul primelor încercãri de car- tã noutate. Este subliniatã difi- Moda criticã din cadrul dome- spre reuºita proiectului ºi „tãlma- tuºi, dupã anii ’80 ºi, mai ales, tografiere a vieþii populare auto- cultatea misiunii pe care a avut-o niului etnologic sau antropolo- gic de a se nega din interior ciul” cãrþii în limba românã, scrii- dupã cãderea regimurilor comu- htone la experimentele epistemo- etnologia sârbã, aceea de a fi mult niste din rãsãritul continentului, logice recente. Studiile adunate timp o „ºtiinþã invizibilã”, fãrã printr-o negare generalizatã a pro- torul craiovean George Popescu, etnologiile locale au simþit nevo- în acest volum, semnate de spe- prea multe posibilitãþi de a-ºi priilor temelii ºi mefienþa faþã de Filippo Ferrara precizeazã: este ia unui suflu proaspãt dinspre cialiºti slovaci, sloveni, polonezi urma întemeietorii de la începu- moºtenirea documentarã genera- „unul dintre cei mai prestigioºi tradiþia criticã a antropologiei, sau sârbi oferã o imagine unitarã tul secolului trecut, obligatã sã tã de etnologie ºi folcloristicã se traducãtori ai poeþilor ºi prozato- care a însemnat, uneori, punerea asupra cadrului instituþional în sondeze etnografic implementa- face simþitã în cercetarea propu- rilor noºtri (Pasolini, Luzi, Sereni, sub semnul îndoielii a propriilor care s-a creat ºi a funcþionat stu- rea socialismului, neglijându-ºi sã de Janina Radziszewska, din Moravia, Sciascia), ºi de aseme- tradiþii de cercetare, a temelor diul ºtiinþific al culturii etnofol- vocaþia integratoare ºi analiticã. Wróc³aw, Polonia. Cercetãtoarea nea poet el însuºi ºi eseist”. centrale, a adecvãrii socio-profe- clorice în aceastã parte a Euro- Aceeaºi realitate a etnologiei va reface istoria analizelor îndrep- Idei regãsite ºi în paginile pu- sionale a specialiºtilor. Au apã- pei. Autorii au în comun intenþia sârbe este avut în vedere ºi de tate spre o comunitate tradiþio- blicaþiilor „Giornale del Comune rut, de asemenea, interogaþii asu- de a expune în special impactul cercetãtoarea Lada Stevanoviæ, nalã din munþii Tatra, de la croni- di Albano”, din 10 noiembrie pra pertinenþei analizelor ºtiinþi- regimului comunist asupra dome- care analizeazã parcursul tematic cile romantice ale etnografilor 2014, „Leggere tutti”, nr. 91, din fice ale etnologiilor est-europe- niului lor, modalitãþile prin care al unei reviste pentru tineret apã- amatori de la jumãtatea secolului noiembrie 2014, „Leggere tutti”, ne, realizate sub imboldurile po- au fost evitate interferenþele aces- rutã la Belgrad în perioada 1931- al XIX-lea, la mai recentele cer- nr. 92, din decembrie 2014 º.a., litice ale fostelor regimuri, dar ºi tui regim în dezvoltarea autono- 1941. Intitulatã „Jugoslovenèe” cetãri de teren profesioniste ale care laudã proiectul iniþiat ºi sus- asupra moºtenirii naþionaliste a mã a disciplinei ºi apoi strategiile („Tânãrul iogoslav”), aceasta etnologilor poloni. Intenþia au- toarei este de a avertiza asupra þinut financiar de primãria localã, disciplinei inclusiv în post-socia- de recuperare a direcþiei clar ºtiin- avea scopul declarat de a-i ghida lism, o determinare inevitabilã þifice în postcomunism. De altfel, pe cei mai tineri reprezentanþi ai riscurilor unui entuziasm consi- „iniþiativã de o atât de înaltã þi- într-o disciplinã axatã pe proble- publicarea acestui numãr al revis- noii republici sã-ºi accepte noua derat neºtiinþific de a explora exis- nutã umanã ºi culturalã”. Iniþiati- mele etnicitãþii ºi implementatã tei este finanþatã de un proiect identitate naþionalã într-un stat tenþa oamenilor muntelui, califi- vã „îndrãzneaþã, care transpune într-un spaþiu extrem de sensibil naþional intitulat „Procesele cul- multietnic. Autoarea încearcã sã caþi drept ultimi reprezentanþi ai în cheie culturalã modul de a se la acest gen de referinþã. Astfel, turale în societatea postsocialis- arate procesul prin care un instru- strãvechii populaþii slave comu- întâlni al celor douã naþionalitãþi localizãrile naþionale ale etnolo- tã: între globalizare ºi localizare”. ment didactic se va transforma ne. diferite, deºi afine din motive de giei est-europene au fost implicit În acest cadru se integreazã ºi gradual într-unul propagandistic, Este regretabil (deºi poate de rãdãcini strãvechi ºi literare (Ovi- provocate sã aleagã între a con- primul studiu al volumului, dedi- cu ajutorul mecanismului de cre- înþeles în contextul necesitãþii diu, poetul nostru din epoca au- tinua unele direcþii epistemice, de cat istoriei etnologiei sârbe. La are a unui aºa-zis folclor iugoslav, puternic resimþite de înnoiri cu gustinianã, este un poet foarte a le reforma din temelii pe altele fel ca în þãrile vecine, interesul conþinând imnuri, cântece popu- orice preþ a vechilor metodologii iubit în România)”. Un dialog al ºi, nu în ultimul rând, de a des- pentru colectarea produselor spi- lare ºi poezii patriotice. ºi opþiuni teoretice) cã autorii pre- românilor („ce depãºesc o mie de chide noi cãi ºi noi terenuri (de ritului popular apare la sfârºitul Un alt studiu care oferã iarãºi zenþi în aceste pagini se concen- persoane în oraºul nostru”) cu multe ori tributare curentului oc- secolului al XIX-lea, fiind încu- o perspectivã documentarã asu- treazã cu prioritate asupra muta- cultura italianã, reprezentatã de cidentalist). rajat de crearea Academiei Rega- pra etnologiei slovace este cel þiilor, deficienþelor, se raporteazã apreciatul autor Aldo Onorati, ºi Astfel, observarea alegerilor le Sârbe (1886), a Comitetului Et- dedicat unei alte reviste de pro- preponderent la punctele slabe ale sistemului în care a funcþio- cu traducãtorul sãu, „marele ita- fãcute de etnologii contemporani nografic Sârb (1894) ºi situat sub fil, apãrutã la Bratislava în anul din lumea slavã poate fi un bun egida istorismului cultural foarte 1953. ªi parcursul acestei publi- nat etnologia slavã în ultimele lienist, profesorul George Popes- indicator pentru înþelegerea cu- activ în acea perioadã. Orienta- caþii este marcat de interferenþa douã secole, ºi nu asupra elemen- cu”, care „a predat la Universita- rentelor actuale de idei ºi o sursã rea etnograficã a institutului de regimului politic cehoslovac, telor de continuitate ºi asupra te”, în oraºul sãu natal, „ºi unde de autocunoaºtere atunci când profil înfiinþat în 1947 este datã, care încerca sã construiascã o reuºitelor. Este adevãrat cã pro- opereazã ca om de culturã prin- ne raportãm comparativ la etno- crede autoarea Miroslava Lukiæ direcþie conjugatã a etnologilor paganda comunistã a declanºat tre cei mai importanþi din þara sa, logia româneascã. Realizatã de un Krstanoviæ, de viziunea sovieti- din cele douã þãri aflate sub ace- procese care au afectat viziunea fiind ºi îngrijitor de ediþii ºi jurna- colectiv de cadre didactice ºi cer- cã asupra disciplinei, care-ºi face eaºi administraþie: cehã ºi slova- pur ºtiinþificã a disciplinei ºi a list, poet ºi critic literar”. În ceea cetãtori din cadrul departamen- din ce în ce mai mult simþitã pre- cã. Revista „Slovenský národo- încercat sã manipuleze refracþia ce priveºte subiectul cãrþii, no- tului de etnologie ºi antropolo- zenþa în etnologia de la Belgrad. pis” („Etnologie slovacã”) a re- academicã a culturii populare din teazã aceleaºi publicaþii, el repre- gie culturalã integrat în Faculta- Regimul comunist va încerca sã- flectat în paginile sale procesele aceste zone în scopuri politice. zintã „o întâmplare adevãratã a tea de Filozofie a Universitãþii i determine pe etnologii iugoslavi de colectivizare ºi industrializare Totuºi, aceste ingerinþe nejusti- unor copii ce-ºi câºtigau traiul ca Comenius din Bratislava, revista sã construiascã o viziune ideali- ale societãþii rurale autohtone, ficabile nu au fost în mãsurã sã adulþi în anii de dupã rãzboi în „Ethnologia slovaca et slavica”1 zantã asupra unitãþii obiceiurilor aºa cum cerea viziunea marxist- schimbe radical traseul cercetãrii zona „Sampaveli”, unde trãiesc ilustreazã, în numerele sale anua- ºi tradiþiilor diferitelor naþiuni din leninistã în cercetarea vieþii so- de gen în þãrile excomuniste, ori- mulþi români acum”... „George le, preocupãrile etnologilor slo- fosta republicã iugoslavã. Aºa- ciale, cât ºi linia tradiþionalã, au- entându-l spre teme ºi concluzii inventate. Revista de faþã poate Popescu a trasat o viziune origi- vaci ºi ale colegilor lor din lumea numita „epocã de aur a terenu- tonomã a analizei culturii popu- slavã în studierea culturii tradiþi- lui” din anii ’50-’60 va însemna lare slovace în funcþionarea ei servi însã ca o analizã obiectivã nalã a culturilor „centrale ºi peri- onale. Destinul publicaþiei se crearea ºi îmbogãþirea unei con- naturalã. Autorul acestui text, a piedicilor extreme pe care disci- ferice”, subliniind cã acestea din confundã cu cel al predãrii disci- sistente arhive de folclor rural au- Peter Slavkovský îºi manifestã plina în cauzã a fost obligatã sã urmã sunt mai libere, mai creati- plinelor etnologice în capitala tentic, însã în perioada urmãtoa- optimistul în privinþa capacitãþii le depãºeascã pentru a-ºi realiza ve: astfel Albano ºi Castelli (Ro- Slovaciei, aceasta apãrând în ace- re atenþia cercetãtorilor se va de- etnologiei de la Bratislava de a cu succes menirea ºi a supravie- mani) sunt într-un anume fel pri- laºi an, 1969, în care departamen- plasa spre viaþa în oraºe, spre evita copleºitoarele ingerinþe þui astãzi pe bazele reformate atât vilegiate, spre exemplu, interven- tul respectiv a fost creat de cãtre urmãrirea proceselor de indus- politice ale timpului trecut ºi de a de dorite. þia scriitorului nostru concitadin mentorul ºi iniþiatorul sãu, Jan trializare ºi urbanizare, conside- urma o cale autonomã. Aceastã care ne-a întreþinut cu un dialog Podolak. În ceea ce priveºte de- rate arii prioritare din perspecti- opinie este susþinutã de faptul cã, nnn Ioana Repciuc strãlucit ce a mers de la civilizaþia partamentul universitar, interesul va administraþiei statale. imediat dupã cãderea regimului pentru studiile de conservare a Autoarea deplânge cu prea comunist, cercetãtorii din aceas- þãrãneascã la universalitatea rã- 1 „Ethnologia slovaca et slavi- dãcinilor noastre; latina, limba patrimoniului cultural este vizibil mare uºurinþã incapacitatea dis- tã þarã au fost capabili sã publi- ca”. The International Review of Slo- mamã comunã, a început sã fie în titulaturile celor douã secþii ale ciplinei de a oferi, în ciuda aces- ce, pe baza documentelor etno- vak and Slavic Ethnology, Tomus 35, ridicatã la importanþa pe care o acestuia: etnologie ºi antropolo- tor cerinþe extra-ºtiinþifice, o con- folclorice culese pânã atunci din 2012, Universitas Comeniana Bra- meritã”. gie culturalã, muzeologie ºi pa- tribuþie realã la studiul culturii satele slovace, instrumente de tislavensis Facultas Philosophica, trimoniu cultural. Totuºi, noi populare sârbeºti, fiind îngrijoratã lucru de clarã importanþã, cum ar Bratislava. nnn Ion Munteanu , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 19 nnn ANCA ªERBAN poeme stai liniºtit Doamnei D. nu o sã scriu mã gândesc la fetiþa cu pãrul creponat despre cele patru ferestre care îngânã tautologii la piaþa victoriei cu luminã slabã o sa îngenunchez ºi râde cu poftã de metroul din direcþia în faþa mausoleului acolo unde opusã podul face legãtura cu untdelemnul din candelã o sã tac pânã la ea ºtie cã joi dimineaþa vine Triton asfinþit o sã trec prin ziduri ºi lasã norii slobozi inspirã expirã n-o sã mã vadã nimeni îmi lipsesc îndoaie genunchii mi se pare cã oasele ºi mirosul de pãmânt are alura unei prim-balerine cu sunt diformã port în mine o uºã poante imaginare ºi urechi curajoase ce sunã a gol ºi câteva insecte (mai sunt trei minute) ce nu înþeleg nimic se aºeazã cu picioruºele ridicate între scara rulantã nu urcã doar coboarã vertebre ºi nu schiþeazã niciun paltonul roºu petecit în spate ciorapii gest albi mirosul de negresã eu nu rãspund la numere ziua fãrã nume necunoscute n-aº fi crezut cã pielea ruptã-n fâºii rãmâne vie cã pãstreazã mirosul acela de soc proaspãt între carne ºi sânge cules ºi urmele cãrnii ºi dacã ºoaptele rãmân în piele a trebuit sã mã ascund într-o se mângâie singure una pe alta poezie delicat-senzualã, obsesia pielii, o percepþie finã a realitãþii ºi irealitã faþã de pernã matã ºi sã închid respirã într-o doarã lipsite de graþie þii. Poezia, dincolo de plãcerea gratuitã pe care ne-o provoacã, este o întâl- ochii sã mã imaginez într-o nu se privesc pun bariere între carne ºi Onire cu tine însuþi. Începe de la întâlnirea cu un necunoscut, pentru a se movilã sã mã identific cu ea sânge împlini în întâlnirea cu tine însuþi. Epifania. Cam acestea sunt gândurile generale pe pânã la ultimul grãunte de praf se înfioarã revãrsându-se în interiorul care mi le-a inspirat poezia Ancãi ªerban, ca orice poezie valoroasã care întruneºte sã suflu sacadat sã caut în mine care a început sã se trezeascã acordul mai multor sensibilitãþi… Nu ºtiu în ce fel de gen liric aº putea-o încadra sau în preaplinul sã-l las liber într-un ce orientare contemporanã, în ce familie poeticã sau comunitate de poete. Anca (îmi singur avânt permit sã-i spun astfel, mi se pare frumos ºi faptul cã pe sora mea o cheamã Anca) are vocea ei unicã, o voce care se va impune dacã va gãsi ºi receptivittaea necesarã în despre cãdere sfârºit de octombrie rândul editorilor, pentru a ajunge la cât mai mulþi cititori, mai mult sau mai puþin specia- ochiul meu stâng stã de vorbã cu ochiul lizaþi. Bineînþeles cã se pot aduce ºi argumente particulare, de gust, în sprijinul acestei trãim ºi atunci când suntem sãdiþi meu drept judecãþi de valoare. aproape de rãdãcina unui bambus între douã staþii bomboane de ciocolatã nnn Lorena Pãvãlan-Stuparu ºi atunci când suntem cãlcaþi de un amãruie cu coniac tramvai din noi se ridicã un abur miroase a tãmâie ºi iar n-am tãcere ºi iar uºor vanilat ºi rece n-am inimã mã obsedeazã culoarea roºie inerþia serpentine ºi în þipete ezoterice ne purtãm crucea-n obraji cu mâinii drepte de vultur nonºalanþã nu credem în sânge ºi picãturile prin care trece moartea nu simþi ºinele nici în resturile de piele lãsate deloc albastru roºu vindecã albastru de patimã când te ating sperã involuntar pe podea mi se pare cã alb îmi suflec mânecile cã cineva îºi apleacã privirea cãtre noi umerii nu mai e mult mâinile mici vor trebuie poartã-n ele avea gropile cele mai adânci timp aºteptare cu inel am spus trebuie sã-mi las pielea sângele amestecat de topaz sã respire prin despicãturile adânci trei pisici martie în care aerul îºi varsã miresmele ºi trecutul senin am inventat împreunã bancurile limba celor ce negarea ºi uitarea cel mai frumos joc cu ponei de peºti coloraþi s-au stins aceluiaºi poem naiv am râs ºi n-am uitat (nu demult) despre luminã ºi lipsã nici de controlor sã nu mã risipesc în imagini ondulatorii fluieratul bilei albe fragment din îngerul meu nici de semnalul de alarmã în întrebãri ºi atingeri strãine o întâmplare cu inima verde de care s-a agãþat inelul în limitãri ºi stãri de luminã pe care nu ºtii ºi umerii supradimensionaþi tãu cu topaz e posibil ca într-o zi unde sã o aºezi de sâmbãtã dimineaþa derapajul sã aibã un sens prins în cãdere de vârfurile nu e încã timpul lila ale degetelor pielea care ne îmbracã trupul poem cu unicorni solari e încã fragedã te i-am vãzut într-o baie de luminã femeia din apã o vom strâmta semnalul din piept vine ºi trece rotind opt frânghii cu opt noduri în zori se zvârcoleºte dã drumul la muzicã asemenea acelor de ceasornic i-am întins femeii ºi o vom apoi trece mai departe grãbit fãcând tunel prin carne ºi prin oase mâna stângã din piept prinde cu sfori de mãtase pe strãzile oraºului ce duc sã rupã rãdãcinile crude rotunjite la capãt pânã la capãtul pãmântului (alte tãceri fragile) – dar asta nu-i decât un detaliu– i-am spus sã nu mai vorbim azi nu-mi e teamã mi se pare metroul îºi împart gurile pe deasupra uitãrii din adâncuri un uriaº lucid înfãºurat nu ºtiu dacã va mai rãmâne ceva insomnie într-un cearºaf roºu dacã va mai veni cineva în palmã-mi stã scris nu deschid uºa þâºneºte la etajul nouã sã le respire numele gustul pentru ziduri ºi tãcere miroase a cearã pierderea în marginile când îmi adun genele fiinþei uitate de pe prag înnodare Tritotri cu un etaj mai jos mã dor dinþii de la socata mamei femeia care aduce ploaia mâinile 3 o femeie desculþã acidã ºi obositor de dulce are ochii vâscului macinã cafea o simt în piele ºi în lipsã ºi circulã cu trenuri de mare vitezã atingerea mâinilor ºi schimbã cearºafuri în ceas ºi în ochi prin lumini ºi tãceri mâinile nu oferã din pânzã reciclatã în toate fotoliile îmbrãcate remediate numeric mâna atingerii în mãtase mâinile nu primesc floarea soarelui ºi pe toate paturile de scânduri nu are simþul limpezimii atingerea somnului a început sã creascã de care mi-am legat pãrul cultivã gânduri firave mâinile ucid cu pasiune luminile din pereþi fir cu fir cu fir cu fir albe, cenuºii, apoase atingerea atingerii fix la ora atât crede cu tãrie în ziduri atingerea ºase

20 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 nnn LORENA PÃVÃLAN STUPARU citeºte-mi dacã se lasã întunericul

mergem alãturi unul de altul Poem (1) ºi îþi pot vedea arderea interioarã când încerci sã te îndepãrtezi numai dragostea ta grãbesc pasul ºi ne-a þinut împreunã te zãresc pe banca de lângã Biserica iar când s-a sfârºit Elefterie dragostea ta sau în cabina telefonicã de pe Dacia a început unde ne-am sãrutat prima datã dragostea mea în tot acest timp în umbrarul dintre blocurile strãjuite de arbori seculari Înfãºuratã-n voaluri numai de tine însuþi nu te poþi apãra dezgrop fãpturi de dantelã În intimitatea ochiului din haosul care le purificã uman glanda lacrimalã de la capãtul sprâncenii tu mã ceri de soþie drepte în câte-o epistolã conducta nasolacrimalã de pe nara dreaptã un nene ne plimbã acum pe-amândoi canaliculul lacrimal inferior din colþul în motocicleta lui cu ataº pe 13 dinspre narã al ochiului stâng Septembrie caruncula lacrimalis de lângã el ºi lucrurile în care credem alãturi - punctul lacrimal Poemele din aºteptare se-ntâmplã în realitate pupila lacrimalã sus de tot, la rãdãcinã u cred în hazard, de aceea con- leac, poezia-cale de accedere cãtre Mare- nãrii stângi sider de bun augur juxtapune- le ascuns, poezia-rezistenþã, ce corespund asemenea, canaliculul lacrimal superior rea mea cu cea a poetei Lorena în plan simbolic evoluþiei interioare a in- O altã ºtiinþã botanicã ºi un sac lacrimal trântit în capul nãrilor - N vorba poetului Lucian Blaga Pãvãlan Stuparu, al cãrei volum de poezie stanþei lirice. Nu lipsesc referinþele inter- de-acum necesarã Citeºte-mi dacã se lasã întunericul e în textuale la Lucian Blaga, Gaston Bache- curs de publicare. Primele sale poeme apar, lard, Vergiliu, Gânditorul din Hamangia. þi-am ºters de praf chipul în perioada 1979-1989, în revistele Lucea- De-a lungul mai multor poeme apare plân- cu bluza mea ºi buzele mele Citeºte-mi dacã fãrul, Flacãra, Slast. Lorena Pãvãlan Stu- sul ce pare a fi o constantã existenþialã þi-am îmbrãþiºat cãmaºa de duminicã se lasã întunericul paru este o poetã înzestratã cu o sensibi- necesarã ºi iminentã pe fundalul unor de- ºi cãmaºa de luni litate aparte, pentru care poezia reprezintã rapaje interioare profunde: „covorul de la- marþi am plecat la bibliotecã ºi fluturã peste ape calea cãtre sine ºi singura modalitate via- crimi”, „glanda lacrimalã”, „oricât aº plân- aºa cum plecau primii oameni oricum m-aº îmbrãca bilã de problematizare a cotidianului ºi a ge”, „mãnânc sã am putere sã plâng”. În- dimineaþa la vânãtoare oricine alta aº fi. micilor mari frãmântãri existenþiale, de a cercarea comunicãrii cu Marele ascuns Am crezut cã poezia mã poate lecui supravieþui în faþa a ceea ce am numit Ma- prinde contur prin elemente materiale, ale se va lumina de ziuã când e noapte pe lumea asta rele absent sau, mai bine-zis, Marele as- universului domestic, fãrã a se pierde însã, îmi va fi foarte cald ºi-am scris ceva despre ploaie cuns, o instanþã masculinã cãruia îi sunt ancorarea în realitatea virtualã a „spaþiului prietenele mele îºi vor întinde aici, în dreptul ferestrei dedicate versurile, prezent fizic, dar nu ºi monitorului”, „blogului” în faþa cãruia cãrþile pe pâine fãrã nici-o legãturã afectiv, dupã cum regãsim în finalul poe- adoarme cu „mânuþa ieºitã din maus”, o pisica se va plimba cu ziua de ieri. mului Tatãl nostru este singur. Poeta cul- realitate compensatorie ºi relaxantã. În pe hol Am trecut apoi de zeci de ori peste pod tivã o liricã a apropierii ºi comunicãrii alte- Poem(1), iubirea apare ca stare de alter- nepregãtitã pentru cãlãtorie ca ºi cum nici nu ar fi trebuit ritare, însã, cum dialogul nu se poate in- nanþã, nu ca sentiment comun, împãrtãºit sã aibã vreun rost stitui, discursul se întoarce spre sine, de- simultan: „numai dragostea ta/ ne-a þinut ºi urmele au început sã se ºteargã. venind un monolog asupra posibilitãþilor împreunã /iar când s-a sfârºit/ dragostea Decupeazã cu forfecuþa Citeºte-mi dacã se lasã întunericul fiinþei de a-ºi gãsi resursele conectãrii la ta/ a început/ dragostea mea”. În alte poe- nimic nu fac cum se cuvine: atât spre nord mediul din afarã, rãmânând, în acelaºi timp, me, apare Marele ascuns devenit palpabil cânt ca un filozof ºi gândesc ca un cât ºi spre cer egalã cu sine. Ni se dezvãluie un univers ºi accesibil în obiecte mãrunte („þi-am îm- cântãreþ ajutã-mã sã închei cu bine bine conturat, cu obiecte vintage: „voa- brãþiºat cãmaºa de duminicã ºi cãmaºa de octombrie mã înfãºoarã în nori luminoºi aceastã dimineaþã inversã. luri, fãpturi de dantelã, motocicletã cu ataº, luni” sau „voi sãruta mai departe fotogra- din când în când beau ceai batiste brodate, sticluþe de parfum ºi pu- fii ºi voi mângâia pixuri”) sau transpare din când în când driere”, care trimit la imaginea unor repre- ideea de aºteptare, de negare a absenþei: merg pe vîrfuri ca balerina cu tocurile-n Oricât zentãri feminine din altã epocã ce popu- „am aranjat paturile, canapelele, scaunele/ mînã leazã clãdirile ºi strãzile din Bucureºti. poate vii ºi te odihneºti/ nouã nu ne este închid ochii ºi desfãºor la picioarele mi-ai cere sã fiu realistã Poemele seduc prin trecerile fine de la pla- fricã de tine”. Discursul poetic acumulea- trecãtorilor sã spun ceva cu cap ºi coadã nul interior la cel exterior, prin abordarea zã pe alocuri accente argheziene, într-un covorul din lacrimi mai simplu marilor teme (iubirea, viaþa de cuplu, fami- fel de oscilaþie între „credinþã ºi tãgadã” a ca ºi cum eu chiar aº gândi ca sã-nþeleagã toatã lumea lia), prin senzitivitate, prin zbuciumul in- poetei: „aratã-mi cã eºti viu”. Aºadar, Lo- adorm la-ntâmplare terior temperat ºi, nu în ultimul rând, prin rena Pãvãlan Stuparu reuºeºte sã creeze din vârful degetelor autoironie ºi ironie, ca modalitãþi ale unei impresia unei liniºti de dupã furtunã, când ºi urc pânã la inima ta viziuni mature, experimentate, care ia în actul creator este liber sã prindã contur Nani rãspãr solicitãrile ºi îndatoririle exterioare. fãrã alte încorsetãri ºi menajamente. * Actul creator capãtã diverse semnificaþii când plouã te visez toatã noaptea în oricât ai încerca care ar putea fi clasificate astfel: poezia- nnn Anca ªerban garsoniera de la ultimul etaj comunicând e la fel de dincolo direct cu demisolul cel mai frumos tablou îl pictezi o fatã cu pãrul împletit în multe codiþe prin domesticire negre deschide lacãtele grilajului sub pãlãria oraºului ºi apoi uºa detaliu cu detaliu o canapea de pluº incert ºi covorul albastru cu * auriu oricât aº plânge spaþiul cosmic al monitorului pe care fluturele furtunii aleargã stele pitice ºi-al rãzboiului înspre pãtuþul lor dormitor, birou, numai dragostea mã-mpiedicã sã plec bucãtãrie ºi baie * oricâte alunecãri ale creierului Unul de altul ºi surpãri de imagini eroziuni ale pãrþilor componente numai de tine însuþi o fericire pluteºte în ele: nu te poþi apãra când atunci ca ºi acum te hrãneºti cu luminã stãtea sã plouã ºi fiindcã nu e în vis ºi într-un târziu era senin , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 21 In amintirea était condamné. Et voulait faire doamnei Monica nnn LUCA PIÞU quelque chose pour fuir son des- Gafiþa-Vasiliu, tin. Il est grand parce qu’il n’a suceveancã fãrã noroc pas pu y réussir. C’est mentir istoria unei cioraniene pour un poète que de ne pas s’ef- sã ne începem excur- fondrer sous son propre idéal. sul ab ovo. O sã na- Plus que tous les humains, il est Orãm cum, graþie lui à la recherche de l’illusion, sans Jean-Paul Goujon, istoricul lite- textule de eminescologie pouvoir jamais s’y installer. rar însurat cu o moldoveancã din On pourrait avoir l’impressi- Letea Veche, l-am cunoscut pe retipãririi oameni competenþi ca on qu’Eminesco a essayé de se fostul sãu coleg de facultate Ion Vartic, Marin Diaconu sau laisser tromper par l’amour. Pour- Maurice Imbert, librar pe Strada Dan C. Mihãilescu. Pe urmã, Ilici tant il sait l’illusion de toutes ses Odeonului, ºi nu oriunde, ci la îi ceda timona României neschim- langueurs. Il ne s’adonne à la parterul clãdirii în care vieþuia, de bate la faþã, pentru patru ani, unui passion que pour les souffrances multã vreme, Cioran. Cam pe aco- adunãtor de cotizaþii peceriene ºi qu’elle inspire, pour son échec. lo se aflase, în interbelic, ba ºi baxuri þigaretice. I-o ceda dupã D’ailleurs n’a-t-on pas remarqué dupã al Doilea Rezbel Universal, luminosul exemplu anecdotic al que l’amour est substance de Librãria Amicilor, faimoasã cît o rrromului ce-ºi ducea gloaba la poésie uniquement parce qu’il þinuse Adrienne Monnier, priete- piaþã pentru a o face de cacao ºi exclut le bonheur? Pour les co- na intimã a Sylviei Beach, a edi- a o expune râsului general. eurs dissociés du monde, il ne toarei lui Joyce, peste drum in- Dar, anno Domini MCMXCIX, peut être éprouvé que sous la stalatã. Faimoasã fusese cât ve- ce-mi expedia poºtalmente Gou- forme de la félicité ou du mal- neau, în acel spaþiu strâmt, sã jon? O broºurea de opt pagini, heur. Qu’Eminesco ait aimé une ceteascã din opurile lor, Gide, cu sigla Locus Solus, iar pe ulti- femme que tout le monde a eue, Larbaud, Valéry, Cocteau, neoco- ma, în loc de colofon, precizarea sauf lui, cela peut tenir à beau- lind-o Hemingway, dupã retrage- urmãtoare: nonante-neuf exem- coup de choses. Le fait impor- rea nemþilor din Paris, nici mãcar plaires tirés le 16 mai 1993 à Simone Boue, Emil Cioran ºi Luca Piþu tant c’est qu’il n’a pas pu suc- în þinutã militarã. Genève. În interiorul broºuric se poids du mot est proportionnel décomposition. Qui oserait se comber à la dégradation du bon- Îl vom fi cunoscut pe Maurice lãfãia, cum era de aºteptat, ciora- au caractère fuyant du vécu. demander comment il a ressenti heur. Son âme n’était pas suffi- Imbert în 1992, când lectoream la nica scrisã, pe când la final, între Eminesco, le plus grand poè- la vie quand c’est par la mort samment mystique pour déser- Universitatea din Nancy II. Am paranteze pãtrate, eram informaþi te roumain, est une des illustra- qu’il a été vivant? ter dans la félicité (Shelley), trecut pe el ºi în 1993, când, îm- c-a apãrut în Comoedia* din 16 tions des plus probantes de Eminesco a vécu dans l’invo- mais suffisamment forte pour re- preunã cu Alexandru Zub, pri- ianuarie 1943. l’échec qu’implique toute exis- cation du non-être. Et cette in- courir au malheur qui lui aussi misem invitaþie la ªcoala de Înal- Expediindu-ne fotocopia do- tence poétique. Sa vie n’est qu- vocation se déploie entre une est une désertion. Aussi, pour le te Studii în ªtiinþe Sociale. Vor- cumentului, Goujon punea un sic! ’une série de misères accompag- sensation matérielle, qui est le poète, tout est possible sauf la beam cu el de unele ºi de altele, dupã pseudoprenumele Emma- nées par le pressentiment de la froid de la vie, et une sorte de vie. îmi vindea, la preþuri astronomi- nuel. Îl punea pentru cã… nu ºtia folie qui devait finalement le prière, qui en est l’aboutissemnt. *** ce, Poveºtile secrete ale Malo- cât de mult îºi abhorase Decom- couronner. Raconter cette vie ne La Prière d’un Dace, un des Aici se încheie articuletele cio- ruºilor, Agonia Creºtinismului pozitorul prenumele real, nu doar servirait à rien, du moment qu- poèmes les plus désespérés de ranian din Comoedia, îmbroºu- ºi, de Klossowski, Moneda vie, fiindcã evoca un personagiu ’elle était nécessaire, et du mo- toutes les littératures, est un hym- rat piratereºte de Maurice Imbert, iar într-o zi, pãºind pe sub feres- rousseauist, emilul pedagogic, ment que les accidents heureux ne à l’anéantissement. II y de- librarul de pe Sfântul-Andrei-al- trele librãriei sale Simone Boué, dar ºi din oroare faþã de haioºe- n’entachent aucunement sa pu- mande la grâce de l’éternel re- Artelor. Fotocopii dupã el voi fi companioana Omului din Rãºi- nia hipocoristicului frânc Mimi- reté negative. Pourquoi faire pos. Et pour s’assurer que rien expediat, în anii trecuþi, unor Adri- nari, ce se întorcea probabil de la le, cã pe Miluþã nu-l mai punea la l’histoire d’une fatalité, quand ne l’attacherait encore à la vie et an Alui Gheorghe, Dan C. Mihãi- cumpãrãturi, mã întreba amicul socotealã. Dupã Ultimul Rezebel elle aurait été la même dans n’im- que rien n’entraverait son désir lescu, Gheorghe Grigurcu, Gellu goujonesc dacã nu aveam ºtire Mondial, când se hotãrãºte sã nu porte quelle situation du temps de néant, il exige de Dieu qu’il Dorian, Gabriel Funicã sau Ionel de textule cioraniene încã neîn- mai plece din Francia învingãto- et de l’espace? La biographie n’a maudisse tout homme qui aurait Necula, ultimul dintre ei lucrând frâncizate, ceva mai mititele ca rilor în Germania învinsã, în Italia de sens que si elle met en evi- pitié de lui, qu’il bénisse celui p-atunci chiar la o cãrãmidã, doc- dimensiune. Vorbise cu auctore- republicizatã prin referendum ori dence l’élasticité d’une destin- qui l’accablerait, qu’il prête for- tã ºi totuºi neuniversitoantã, cu le ºi ºtia cã îºi cedase toate drep- în Spania caudilizatã de Franco, ée, la somme de variables qu’el- ce au bras qui voudrait le tuer et privire la Decompozitorul din turile Gallirmardienilor, care tra- el gãseºte compromisul nominal, le comporte. Chez Eminesco, que parmi les hommes celui-là Rãºinari. Cã le-au fructificat sau tau numai cu Humanitas, însã îºi iniþializeazã cele douã prenu- c’est la monotone idée de l’ir- soit le premier qui lui ôterait la nu, în Antiteze, Hyperion ori niºte afaceri piratereºti cu artico- me ºi obþine sigla auctorialã E.M. réparable qui laisse prévoir dès pierre ou reposer sa tête. Apostrof, þine de altã intervenþie, le revuistice tot ar fi implemen- Cioran, pentru ca, la finiº de cur- les premiers vers ce qui devait filologicianã aceea. tat, din respect pentru Pascal Pia sã intelectualã, sã nu pãstreze suivre et qui rend inutiles les Celui qui excitera les chiens ºi alþi înaintaºi parigotici. decât patronimul, imaginîndu-l soucis biographiques. Ce sont pour qu’ils déchirent mon *** Tocmai ieºise, la Bucureºti, însã ca pe un nomen graecale, les médiocres qui ont une vie. coeur *Ce e cu revista Comoedia? Ce Îndreptarul pãtimaº, ce nu era afin cu Platon, Diogenes, Aristo- Et si on a inventé les biograp- Accorde-lui, Seigneur, une interes ar prezenta ea pentru ciora- de nasul sãu, aºa cã m-am gîndit teles, Zenon. Mã rog: Democrit nologi si istoricii literari români? Pe hies des poètes, c’est pour sup- précieuse couronne lângã cele douã intervenþii ale lui Cio- imediat la articuletele Crima bã- din Abdera, Omul din Rãºinari, pléer la vie inutile qu’ils n’ont Et à celui qui lapidera ma face trînilor, meºteºugit întru apãra- Decompozitorul din Arondismen- ran, aceea despre Eminescu ºi cealal- pas eue. Sois bienveillant, Toi Tout tã despre Le dor ou la nostalgie, rea Eliadelui îndepãrtat de la Uni- tul 6, Cioran din Sibiu und so On a beucoup écrit en Rou- Puissant, et donne-lui la vie ambele ivite în 1943, ar mai fi eseul versitate, cu modesta-i propune- weiter. manie sur Eminesco et surtout éternelle. vâlceanului Luc Badesco, din 1942, re, fantasmaticã, de a elimina din Dãm, mai vale, scrisa îmbro- sur son «pessimisme», sur l’in- despre piºicheritatea lui Brâncuºi, societal, prin mijloace violente, ºurizatã de Maurice Imbert. Nu fluence dans son oeuvre de Ce n’est qu’ainsi qu’il peut semnalat, acesta, de Virgil Ierunca în toþi indivizii trecuþi de patruzeci în traducþie rapidã, ca pentru Via- Schopenhauer et du bouddhis- remercier Dieu de lui avoir ac- volumul Româneºte, printr-o nota la de primãveri. I-am mai grãit de þa Româneascã, unde, mã aver- me. Pessimiste, il l’a été en effet cordé «la chance de vivre». capitolul despre Omul din Hobiþa, opera publicisticã a filosofului, tiza Liviu Ioan Stoiciu, nu aveau eseu încã nescos la luminã de brîncu- et il fait penser dès l’abord à un Disparaître irrémédiablement ºiologii noºtri. Este de presupus cã din vremea turbulentei sale juneþi corectori de limbi streineze. O sã Leopardi ou à cet étrange Portu- dans «l’éternelle extinction» lui valahiceºti, cãci pe aceea frân- pãstrãm în French ºi transpune- Luc Badesco, viitorul specialist în gais, Quental. Seulement c’est paraît le suprême achèvement. simbolismul francez, îl va fi prezen- ceascã o ºtia, mãcar cã nu în în- rile cioraniene din Rugãciunea passer à côté de l’essence de sa Dans Mortua est il se deman- tat pe Cioran revistei antemenþiona- tregime. Eu urma sã-i procur fo- unui dac, din care, cum nu igno- poésie ou se débarrasser trop fa- de: «Le tout n’est-il pas folie?» te, interzisã de gaullisti în final de tocopiile, Goujon sã le traducã, rã niciun cioranolog prilejual, se cilement des difficultés qu’elle Les hommes y sont des «rêves 1944 pentru colaboraþionism cu ocu- el sã scoatã placheta, sub pro- gãsesc ecouri vaste în textul de suscite que de la qualifier de incorporés qui courent après des pantul tedesc, mãcar cã în ea publi- pria-i siglã ori, cu William Théry, închidere a Tratatului despre «pessimiste» ? comme s’il pou- rêves». case, între alþi oportuniºti de stânga la Editura A L’Ecart, unde-mi ne- descompunere, în finalul ce îi vait y avoir une autre sorte de Eminesco n’a pas trouvé le ai vremii, însuºi Jean-Paul Sartre, care murisem deja prefaþa cinegeticã aproape un exerciþiu de prozifi- poésie! A-t-on vu un chant de subterfuge sublime de l’extase. se bucurase, acolo, ºi de cronici fa- la Creangã ºi Scrisoarea cãtrã care a stroafelor eminesciene ºi a vorabile la piesele sale jucate sub l’espoir qui n’inspirât un léger Il s’élève de l’intérieur de la mort ocupaþie si la cãrþile scoase tot atunci. un amic occidental. Trebuiau blestemului lor aferent. dégoût? Le mot de Valéry: «Les au-dessus de la vie. Dans l’exta- fãcute cercetãri ºi în publicaþiile Iat-o, scrisura supusã broºu- Solicitat de un jude hexagonal ,,va- optimistes écrivent mal», sigifie, se on est au-delà de l’une com- leat 1945, avea sa nege orice legãturã hexagonale din timpul Ocupaþiei rizãrii nemiloase: au fond, qu’il ne saurait y avoir me de l’autre. C’est la solution cu publicaþia. A nu se uita nici cã, în Germane. d’affinité qu’entre la rêve et l’ab- de Shelley, qui a réussi à trans- cartea-i despre «fasciºtii» Eliade, Vremea a vremuit, eu nu m-am *** sence. Comment chanter une cender l’irréductible de la vie et Cioran si Ionesco, îi reproºeazã Ale- mai dus pe la el ºi fiindcã, în 1994, Il ne peut y avoir d’aboutis- présence quand le possible lui- de la mort tandis qu’il les fond xandra Laignel-Lavastine autorului reveneam înfierbântat sã-mi reiau sement à la vie d’un poète. C’est même est entaché d’une ombre en musique irréelle. Philosophi- nostru eseul despre dor - speriatã tribulaþiile pe mal bahluvian, ca de tout ce qu’il n’a pas vécu que de vulgarité.? Entre la poésie et quement parlant, c’est les esca- de vocabulul Sehnsucht, ca Scaraoþchi unul ce nu dãdea Ieºii unor Con- lui vient sa puissance. Plus le de tãmâie -, neºtiind sãrãcuþa cã el l’espoir, l’incompatibilité est moter; poétiquement, c’est les este reluat, sub un titlu mai general, stantin Ciopraga, Þucu Andries- contenu de l’instant est nourri complète. Car la poésie n’expri- sauver dans une irréalité plus cu, Liviu Leonte, Cristofor Simio- d’inaccessible, plus le poète est în Précis de décomposition. Nu ºi-a me que ce qu’on a perdu ou ce efficace que leur dissemblance. pierdut actualitatea nici azi, nu o va nescu, Viorel Barbu sau Horia Zi- à même d’en exprimer la sub- qui n’est pas – pas même ce qui Dans toute extase il y a quel- pierde niciodatã, din moment ce tra- lieru, o, nu, nici pe Hiroºima, nici stance. La quantité de résistan- pourrait être. Sa signification que chose de divin; et de frelaté teazã, cu mijloacele filosofiei tradu- pe Nagasaki, darmite pe Cernobîl. ce que la vie oppose à la soif de dernière: l’impossibilité de tou- aussi. cerii, chestiunea xenismelor, a pier- Vremea a vremuit; eu, ca tot vivre determine la qualité du te actualité. C’est pour cela que Pour échapper à une telle lu- derii conotaþionale ºi a dificultãþii tra(- Valahul lãsãtor, nu am mai cãutat souffle poétique. L’expression se le coeur du poète n’est rien d’au- cidité, un Hölderlin se complaît ns)ducerii termenilor idiomatici din dupã Crima bãtrânilor; scrierile condense dans la mesure où l’e- tre que l’espace intérieur et in- dans une Grèce idéale de l’âme; limba-sursã în limba-þintã; din mo- publicistice în cestiune le-au dat xistence nous échappe et le contrôlable d’une fervente il veut se leurrer. Il sentait qu’il ment ce, carevasãzicã, gilt die Ue- bersetzung nur als Ueber-setzung.

22 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 sate, mi se pare o datorie sã ex- nnn NICOLAE MARINESCU prim solidaritatea cu cei care au propus aceste Legi ºi, deopotri- vã, cu aceia care le-au votat. E rândul celor chemaþi sã le statul ºi revistele de culturã punã în aplicare, mai ales Legea pentru finanþarea revistelor de culturã reprezentative, sã dove- cât sã argumenteze în favoarea spectacole ºi muzee. Dincolo de portul pe care se scrie, cã inter- deascã înþelepciunea necesarã culturii naþionale. Confuzia este aceastã susþinere mai mult decât netul nu va înlocui tiparul, cum pentru a folosi eficient cadrul le- alimentatã ºi de constatarea em- oportunã a culturii în general, a cinematograful nu a înlocuit tea- gal generos creat, astfel încât in- piricã a faptului cã, dacã tirajele celei scrise în special, cele douã trul, chiar dacã l-a revoluþionat, terese de grup personalizate sã cãrþilor ºi revistelor de culturã au Legi constituie un exemplu ºi un cã poporul român trebuie sã-ºi nu afecteze contextul actual de scãzut dramatic, numãrul titluri- îndemn, pentru fantomatica noas- regãseascã credinþa cã dacã „Ai libertate a creaþiei, policentrismul lor a crescut exponenþial. Obser- trã societate civilã, la implicare carte, ai parte!”, astfel încât sã-ºi ºi diversitatea potenþialului cre- vaþie realã ºi superficialã în ace- solidarã ºi eficientã în rezolvarea poatã onora destinul istoric. ator, indiferent de zona geografi- laºi timp, îndreptãþindu-i pe indi- marilor probleme ale breslelor ºi Chiar dacã dificultãþile financia- cã, categorii de vârstã, specificul ferenþi sau prea optimiºti, pani- grupurilor sociale pe care ar tre- re au fost din ce în ce mai mari, creaþiei etc. Un dialog deschis -a discutat mult, de-a cându-i pe cei instalaþi pe poziþii bui sã le reprezinte. revistele culturale, inclusiv cele privind principiile ºi criteriile lã- lungul ultimilor ani, în de notorietate sau pesimiºti. Experienþa celor 24 de ani de tipãrite, sunt, cu certitudine, ab- sate de legiuitor în responsabili- Smediile culturale, mai Rezultatul acestei confruntãri activitate desfãºuratã de Editura solute necesare. Înainte de toate tatea Uniunilor de Creatori mem- ales publicistice, despre situaþia se dovedeºte însã pozitiv, de- Aius ºi a celor 15 ani de apariþie pentru cã ele reprezintã „arenele” bre ANUC ºi a Ministerului Cul- precarã a cãrþii ºi revistelor de monstrând fãrã echivoc adevã- neîntreruptã a seriei noi a revis- în care „cavalerii spiritului” se turii poate crea transparenþa ne- culturã ca ºi despre indiferenþa rul, pe care trebuie sã îl acceptãm tei de culturã Mozaicul, înteme- confruntã, probându-ºi ºi stimu- cesarã încrederii creatorilor, dar vinovatã a „Statului” faþã acest cât mai repede ºi cât mai mulþi, cã iatã cu un program proeuropean lându-ºi mãiestria în competiþia ºi a întregii societãþi, în onestita- esenþial vehicul al spiritualitãþii nu existã climat mai profitabil la Craiova, în 1838, din iniþiativa naþionalã, spre a ne reprezenta tea elitei artistice naþionale. Pen- româneºti. Ca mai totdeauna la pentru culturã decât acela al li- ºi pe cheltuiala lui Constantin identitatea în lumea globalizatã tru cã rezultatele aplicãrii acestor noi, invocarea necesitãþii inter- bertãþii ºi competiþiei. Oricât de Lecca, ºi reluatã, ca publicaþie cãreia îi aparþinem. În aceste re- Legi, dovedind capacitatea de venþiei oficiale pentru depãºirea contondente au fost replicile exclusiv privatã dupã 160 de ani, viste de culturã creatorii se con- autoguvernare, ar putea determi- impasului s-a fãcut pornind de la combatanþilor obligaþi sã-ºi ape- cu asumarea proiectului europe- fruntã întâia oarã ºi cu „publicul na continuarea acestui proces nevoile imediate ale celor „în su- re interesele, fiecare legitime în nist al fondatorului, sub patro- specializat”: critici ºi istorici de necesar. Amendarea Legii biblio- ferinþã”, nu dintr-o viziune asu- felul lor, mai important mi se pare najul spiritual al lui Adrian Mari- artã sau profesori, formatori ai sis- tecilor, o Lege a mecenatului º.a. pra evoluþiei societãþii noastre pe faptul cã Parlamentul României, no cu al sãu proiect „neopaºop- temului de valori pentru tinerele sunt stringent necesare pentru a termen mediu ºi lung, rãmasã încã cum ar veni „Statul”, a adoptat o tist”, ne obligã sã salutãm un generaþii. ªi tot prin ele este pro- oferi creatorilor români condiþiile o aspiraþie alunecând confuzã Lege de interes strategic: Legea demers destinat sã susþinã cul- movatã oferta de spiritualitate cã- favorabile competitivitãþii, la care între cliºeele gândirii noastre pu- pentru finanþarea revistelor de tura românã în vocaþia sa istori- tre membrii societãþii, în funcþie de vocaþia îi îndreptãþeºte. blice, formatã din reziduuri ale culturã reprezentative ºi are în cã de a fi naþionalã ºi europeanã/ disponibilitãþile individuale, ºi se Sã nu uitãm cã, pentru a con- ideologiei naþional-comuniste ºi dezbatere o alta la fel de impor- universalã „în acelaºi timp”. propune îmbogãþirea registrului strui autentic ºi durabil, dialogul ale unui liberalism neasimilat. De tantã: Legea privind aplicarea Am convingerea cã actuala de creativitate în sfera producþiei ºi responsabilitatea sunt virtuþi aici patetismul preopinenþilor, mai TVA-ului de 5% pentru cãrþi, civilizaþie rãmâne, în mod fatal, a materiale. Dincolo de inevitabilul universal obligatorii. înclinaþi sã pledeze pro domo de- presã ºi biletele de intrare la culturii scrise, indiferent de su- subiectivism al unei pãrþi intere-

nnn MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþi de ce o Cronicã de Cotroceni? la” (Google, din nou!). Am zis, în re”. E firesc însã sã ne întrebãm nia, autoritarismul, ambiþia ºi or- sfârºit: hai sã citesc ºi eu! ºi cât poate (can & may) sã spu- goliul uriaºe, mitomania etc. pot Am citit greu. Recunosc, în mai nã Adriana Sãftoiu. De câteva ori, fi uºor observate ºi nu au cum sã multe rânduri am adormit (o datã a zis ºi de bine despre Bãsescu. placã. Nu e nevoie de citate din chiar în soare) cu nasul în ecran. Reþin: „În timpul vizitei în S.U.A Pascal de Sutter (Aceºti nebuni Adriana Sãftoiu, Cronicã de Pe ultima sutã de pagini, am în- din 2005, Traian Bãsescu a întins care ne guverneazã, Tritonic, Cotroceni, Editura Polirom, Iaºi, ceput sã scrolluiesc tot mai re- o hartã strategicã la poalele celui 2008). 2015, 320 p. pede ºi nu pot spune cã nu m-am mai puternic om din lume, Geor- Mi-e greu sã cred cã Adriana Ce a vrut Adriana Sãftoiu cu bucurat când am ajuns la Index. ge W. Bush, ºi i-a arãtat cu dege- Sãftoiu nu ºtie cã noi ºtiam ce ne- Cronica? Mai întâi, mã gândesc criu despre cartea Adri- Sunt mare amator de picanterii ºi tul de ce pentru România e im- a spus domnia sa (inclusiv despre la un scop curat, pur comercial. anei Sãftoiu când focul nu sunt prea pretenþios. Nu mã portantã Republica Moldova, marele rol al mass-media în politi- Bãsescu (se) vinde, aºa cã a vrut Sde paie s-a stins. ªi fu- aºteptam la cine ºtie ce delicii. atât de aproape de Transnistria cã). Atunci de ce ne-a mai spus? sã dea lumii o carte cu el ca per- mul ºi mirosul s-au cam dus. În Mai toþi comentatorii au reþinut ºi de controlul rusesc. Despre De acord cu Xenia Negrea ºi dez- sonaj principal. Cât mai merge! ziua apariþiei, am avut ceva de- cam aceleaºi episoade care nu m- Moldova nu cred cã au vorbit acord cu Vintilã Mihãilescu! Car- Dar nu mã pot opri cu gândurile ranj. Vuia Facebook-ul, am primit au impresionat: retragerea lui mulþi preºedinþi de stat în Biroul tea nu e o cronicã. Nu consem- aici. Poate mai e ceva. În ciuda ºi câteva telefoane. Din varii „dragã Stolo”, „bileþelul roz”, Oval. Bãsescu a fãcut-o, cu de- neazã sistematic fapte, ci ne plim- distanþãrii, asocierea Bãsescu- zone, unii voiau sã ºtie ce cred. efectul Elenei Udrea asupra lui votament pentru cauzã” (p. 150). bã încoace ºi încolo. A „legat eve- Sãftoiu persistã în mentalul co- Chiar ºi câþiva studenþi s-au chi- Silvio Berlusconi. Sincer, maxi- Bine iese ºi din relatarea ceremo- nimentele într-un joc al memoriei” lectiv. Sunt încã multe întrebãri! nuit sã formuleze întrebãri. A doua mum de picanterie din toatã car- niei de la Moscova, de sãrbãtori- în care a „urmãrit o diacronie a re- Nu cumva fosta consilierã doreº- zi, Cronica de Cotroceni nu se tea mi se ospãþul din avionul pre- re/comemorare a 60 de ani de la levanþei” (p. 7). Hmm... despre te sã rezolve o datã pentru tot- mai gãsea prin librãrii, am auzit. zidenþial, în momentul când a ve- sfârºitul rãzboiului, în care per- memorie ºi relevanþã cred cã e mult deauna problema asta? Zic ºi eu. Câþiva insistenþi s-au oferit sã- nit vestea cu jurnaliºtii ostatici sonajele sunt Bush, Putin ºi... de vorbit. Mã depãºeºte! Xenia Dacã e aºa, dupã mine, de data mi procure un exemplar. Din felul în Irak: „Generalul Bãdãlan se la- Regele Mihai (pp. 288-289). „Bã- spunea cã totul e „o serie de ener- asta, nu a reuºit. Nu fac procese cum se discuta, îmi dãdusem sea- udã cu conservele de fasole ºi siºtii” ar mai putea gãsi ºi flutura vãri pe care le poate avea cineva de intenþie, dar nici sã nu se aº- ma repede cã nu mã intereseazã. ceapã pe care le are cu el ºi anun- câteva pasaje. „Anti-bãsiºtii” s- de pe lângã putere”. Sigur, nervii tepte cineva sã percutez la astfel Pe searã am primit (forward la for- þã o masã copioasã. Se aprind ar întreba, nu fãrã temei, care au (în sensul cel mai larg ºi vulgar) de manevre! ward la forward...) un pdf. L-am luminile. Într-adevãr, conservele fost „cauzele” bunelor lui Traian au contat. Dar par niºte nervi bine lãsat acolo. Am început sã fiu cât sunt reale ºi ceapa la fel. Ca la Bãsescu. În general, dupã cum oblojiþi. Textul pare scris cu mare PS. Am câteva dorinþe/curiozi- de cât interesat în sãptãmânile popotã. Sunã telefonul.” (pp. scrie „cronicara”, cam tot ce a grijã, de un lucrãtor într-ale comu- tãþi: (1) Aº vrea sã citesc integral urmãtoare, când am vãzut cã mai 180-181). În rest, Traian Bãsescu fãcut el a fost interesat. Dar asta nicãrii publice, cum chiar e dna Caietul albatru, jurnalul pe care mulþi oameni pe care îi apreciez – cãci, hai sã recunoaºtem, de- nu surprinde. Nu cred cã se gân- Sãftoiu (nici un pic de ironie!). se bazeazã Cronica. (2) Aº vrea au scris despre carte. Mai întâi a spre el e vorba, el a vândut car- dea cineva cã preºedintele a fost Chiar ne spune cã unele poveºti sã apuc sã vãd cum vor fi recep- contat textul profesorului Vintilã tea – aºa cum ni-l imaginam cu ferm convins de necesitatea con- sunt „eliberate de tuºa personalã tate Cronica ºi Caietul de cãtre Mihãilescu din Dilema veche toþii. Chipul sãu este cel creat de damnãrii comunismului. Nu, a fã- a jurnalului” din care le-a extras. istoricii de peste 20, 30, 50 de ani. (Google, vã rog!). Domnia sa vor- media „anti-bãsiste”. E adevãrat, cut-o ca sã dea bine. Sau cã dã- Dar, dupã mine, eliminarea „tuºei (3) Aº vrea sã ºtiu cine e „Seme- bise ºi la lansare. Am simþit com- mai puþin hidos, ceva mai uman, dea multe parale pe intelectualii personale” aduce un deficit de te”, numit ºi „timpanul SRI” (p. plezenþa, dar mi s-a pãrut cã, to- dar în fond acelaºi. Nu a fãcut el care ajunseserã sã îl adore. S-a credibilitate. La fel ºi încercarea 179). (4) Aº vrea niºte lãmuriri cu tuºi, Cronica ar putea fi aºa chiar tot ce au zis Antenele cã a folosit, cel mai adesea, de oameni, de a da textului un aer uºor sa- privire la fragmentul: „masoneria ceva-ceva... Determinantã a fost fãcut (vezi episoadele cu plânsul, situaþii etc. ªi uite aºa ajungem la vant prin citarea unor autori, aleºi pe care la începutul mandatului întâlnirea cu Xenia Negrea, care cu pumnul în copil º.a.), dar a fã- profilul moral/psihologic. E evi- cam alandala ºi unii cam... fumaþi [s. M.G.] o considera un loc de mi-a fãcut câteva comentarii, fu- cut, dupã fosta sa consilierã, des- dent cã Bãsescu are profil de (nu e cazul celui amintit). ªi dacã joacã pentru unii care îºi imaginea- gind pe scãri. I-am citit apoi tex- tule nefãcute. Vorba profesoru- politician ºi cã profilul de politi- tot a populat subsolurile cu zã cã ei conduc lumea. Nu avea tul în Prãvãlia culturalã, „În- lui Mihãilescu, multe evenimen- cian e simpatic numai în filme, op.cit.-uri, putea indica ºi pagini- nici un respect pentru aceste mor- semnãri despre maidanul alanda- te „s-au întâmplat din întâmpla- pentru omul de rând. Megaloma- le. Altfel, n-au haz. fologii obscure” (p. 148).

, serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515 23 nnn PATRICK WALDBERG suprarealismul. în cãutarea punctului suprem (II) „...visul, fundament al secretelor destinului în straturile tru cã Suprarealismul nu este ºi oricãrei idei de cunoaºtere” ºi pliurile minelor subterane. Su- nu a fost niciodatã o ºcoalã, ci o Jacques Lacan prarealismul, în fervoarea sa co- stare de spirit, o jebrã de experi- lectivã, a fãcut tot posibilul pen- enþe, un fascicul de aspiraþii ce in cele mai adânci pro- tru a introduce „sacrul în viaþa voia sã redea fiinþei totalitatea sa funzimi, la întrebãrile cotidianã”, dupã expresia lui Mi- specificã. Dcele mai simple, ei dau chel Leiris, care, într-o carte emo- Manifestul suprarealismului rãspunsuri cu totul mistificatoa- þionantã ºi densã, Âge de l’Hom- din 1924 marcheazã naºterea is- re, fãrã legãtura logicã sau cel me (Vârsta omului) a întocmit o toricã a miºcãrii. Aceastã decla- puþin cea asociativã, dar a cãror fenomenologie a acestor întâlniri, raþie a drepturilor ºi obligaþiilor rezonanþã lasã totuºi sã fie simþit descoperiri ºi momente valori- poetului este acum cunoscutã la faptul cã tocmai a fost spus ade- zante. Totul se petrecea ca ºi cum nivel universal ºi sunt destui care vãrul ascuns al fiinþei. La întâlni- pentru acest tineret ardent fieca- ºtiu pe de rost fraze din Breton rile la care au avut loc aceste pri- re clipã a vieþii trebuia sã se îm- pe care le rostesc furtunos ºi flu- me experienþe, Eluard, Max Ernst, plineascã pe deplin în eternita- turã ca pe stindarde negre: „Omul, Morise ºi Breton nu reuºesc sã tea „regãsitã”, dupã îndemnul lui acest visãtor definitiv”; „Iubitã atingã starea de somn hipnotic, Rimbaud. Asupra acestei explo- imaginaþie, ceea ce îndrãgesc cel dar aceasta nu înseamnã cã ei nu rãri pasionale a nopþii fertile dom- mai tare la tine este cã tu nu ierþi”: sunt profund tulburaþi de com- nea hazardul, un hazard aproa- „Numai cuvântul libertate mã mai portamentul parapsihic al cama- pe divinizat, revelator de cores- exaltã”; „A reduce imaginaþia la razilor lor. Rezultatul „somnuri- pondenþe, de analogii ºi stimula- sclavie, fie ºi în numele a ceea ce lor” va fi confruntat cu Les tor al adevãrurilor ascunse. Prin se cheamã grosolan fericire, în- Champs Magnétiques (Câmpu- hazard obiectiv Breton a califi- seamnã a te sustrage faþã de tot rile magnetice) ºi supus unei cat întâlnirile fortuite sau, dacã ce, în strãfundurile tale, este jus- examinãri menite sã suscite o re- vrem, concursul de împrejurãri ºi tiþia supremã.”; „Atunci când ci- flecþie fertilã. De acum încolo, vi- manifestãrile neaºteptate al cãror neva înceteazã sã simtã, eu sunt sul, reveria din starea de veghe, efect de surprizã ia amploare din de pãrere cã e mai bine sã tacã.”; precum ºi stãrile de abandon în sentimentul ca au fost ghidaþi de „Eu cred în rezoluþia viitoare a care spiritul se elibereazã de limi- o necesitate obscurã. Toate aces- acestor douã stãri, în aparenþã te ºi constrângeri vor face obiec- te acte þin de ceea ce el a numit contradictorii, care sunt visul ºi tul unei promovãri pe care nu o magie cotidianã, datorita cãreia realitatea, într-un fel de realitate mai cunoscuserã încã de pe vre- coincidenþele ºi contrastele do- absolutã, de suprarealitate, dacã mea romanticilor. În 1923, Aragon bândesc valoare premonitorie ºi putem sã o numim aºa.”; „Sã nu scria Une vague de Rêves (Un Patrick Waldberg ºi Max Ernst se transformã în cheie deschizã- ne ferim de cuvinte: minunatul (le val de vise), text exaltat, inspirat, toare de porþi ale cunoaºterii, ale merveilleux) este întotdeauna ce are deja caracterul unui mani- considerate ca simple petreceri Nadja. Aragon la rândul sãu ne- fiinþei ºi ale destinului personal. frumos, nu conteazã care, numai fest: „Vise, vise, vise, tãrâm al vi- ale timpului sau întâlniri banale, a lãsat o descriere de neuitat, în Aceasta a fost, pe scurt, cli- ce este minunat este frumos.”; selor ce la fiecare pas devii din ci erau vãzute mai degrabã ca eta- Paysan de Paris (Þãranul din matul în care ideea de suprarea- „Suprarealismul vã va ghida spre ce în ce mai întins”. În acest timp, pe ale unui ritual. Jules Monne- Paris), a anumitor locuri unde lism s-a nãscut ºi a ajuns la ma- moarte, care este o societate se- o agitaþie euforicã, o febrã a des- rot ºi dupa el Julien Gracq au avut sufla vântul suprarealitãþii, cum turitate. Ne putem întreba, într-o cretã.”; „Limbajul i-a fost dat coperirilor, un fel de beþie pluteº- dreptate sã punã în valoare ca- ar fi pasajul Operei, barul Certa carte consacratã artei, de ce am omului pentru ca omul sã ajungã te în aer ºi pune stãpânire pe tâ- racterul pre-religios al Suprarea- în care se întâlneau dadaiºtii ori acordat atâta atenþie poeþilor, dar sã îl foloseascã într-un mod su- nãra comunitate ce începe sã se lismului pe cale de a se naºte, dealul numit Buttes Chaumont ºi multora din acþiunile ºi lucrãri- prarealist”. constituie. „Împreunã vom repu- caracter ce, datoritã magnetismu- unde se profileazã silueta aeria- le lor. Acest lucru era necesar, aºa ne Noaptea pe ºine”, zicea René lui personal al lui André Breton, nã ºi înspãimântãtoare a Podului cum este adevãrat cã dacã igno- Traducere din limba Char. Chiar dacã a scris-o mult a þinut piept tuturor sciziunilor, Sinuciderilor. Într-adevãr, supra- rãm caracteristicile afective, emo- francezã: Denisa Crãciun mai târziu, aceastã devizã fulgu- tuturor crizelor. Atât în stradã, cât realiºtii îmbiau la o nouã lecturã þionale, pasionale care a marcat rantã rezumã retrospectiv ceea ce ºi în stabilimentele alese pentru a oraºului, iar acest cuvânt tre- naºterea acestei miºcãri artistice, suprarealiºtii au simþit ºi vrut sã confruntãri ºi dezbateri de aceºti buie luat în sensul înþeles de scriitura ºi arta suprarealistã sunt atingã în timpul primelor lor dez- tineri cãutãtori de aur, se vizeazã Novalis ºi anume acela al citirii pur ºi simplu de neînþeles. Pen- bateri. Un instinct infailibil îi cã- sacralizarea tuturor clipelor vie- lãuzeºte spre locuri, fiinþe, opere þii. Un itinerar îl atrage ºi îl reþine încãrcate de acea putere inefabi- în mod special pe Breton datori- lã care face posibil sã se atingã ta simbolurilor ºi referinþelor ini- revelaþia. „Dintr-o datã îºi dau þiatice care îi dau formã, dar ºi seama ca o mare unitate poeticã datoritã faptului cã parcurgerea leagã profeþii tuturor popoarelor lui – experienþa i-a demonstrat-o, de Illuminations (Iluminãri) ºi este favorabilã întâlnirilor semni- de Chants de Maldoror (Cânte- ficative. Mult timp dupã aceea, cele lui Maldoror) ”, scria Ara- în Amour fou (Iubire nebunã), gon. Dicteul inconºtientului sau evoca presiunea dorinþei de a dicteul magic, aºa cum îi plãcea afla, de a cunoºte, permanent re- lui Breton sã-i spunã în Entrée simþitã: „ªi astãzi încã nu aºtept des Médiums (Intrarea mediumi- nimic în afarã de propria-mi dis- lor), e chemat sã substituie pu- ponibilitate, aceastã sete de a rã- þin câte puþin elaborãrile concer- tãci, de a întâlni totul, prin care tate ºi dirijate de raþiune. O beþie îmi asigur menþinerea în comuni- a libertãþii dã aripi unei inspiraþii care misterioasã cu celelalte fiin- neîngrãdite ºi aceasta este „liber- þe disponibile, ca ºi cum am fi fost tatea din care se naºte mirificul”. dintr-o datã chemaþi sã ne reu- Dupã Balzac, primul care a nim”. Promenada preferatã al lui conturat mitului Parisului este Breton începea în piaþa Maubert, Baudelaire, iar el ne-a dat urmã- unde se înãlþa statuia lui Étienne toarea adnotaþie: „Viaþa parizia- Dolet, amplasatã chiar pe locul nã este fecundã în subiecte poe- unde acesta fusese ars de viu tice ºi mirifice: mirificul ne învã- pentru erezie ºi ateism; traversa luie ºi ne hrãneºte precum aerul”. l’Île de la Cité, leagãn al Parisu- Am trãda adevãrul Suprarealis- lui, se oprea un moment la turnul mului dacã am trece sub tãcere Saint-Jacques pe unde bântuie rolul pe care l-a jucat Parisul, – umbra lui Nicolas Flamel pentru acel Paris nocturn, magico-ero- a continua, mai apoi, de-a lungul tic, ocult, cu mrejele sale de Gor- bulevardului Sébastopol pânã în gonã, în cristalizarea energiei apropierea Halelor ºi se încheia emoþionale ºi sensibilitãþii supra- cu un tur în jurul „foarte frumoa- realiste. Plimbãrile, întâlnirile în sei ºi foarte inutilei Porte Saint- locuri alese nu mai erau deloc Denis”, dupã cum se spune în Colaj de Max Ernst

24 , serie nouă, anul XVIII, nr. 78 (201202), 20151515