Geographia Napocensis Anul IX, Nr. 2, 2015

METODOLOGIA IDENTIFICĂRII TRĂSĂTURILOR IDENTITARE LOCALE. STUDIU DE CAZ: IDENTITATEA COMUNITĂŢII DIN RUNCU SALVEI, JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD

1 OANA-RAMONA ILOVAN

Abstract. – The Methodology of Identifying Local Identity Features. A Case Study: The Identity2/2015 of the Community in Runcu Salvei, Bistriţa-Năsăud County. Local and regional identity is a hot topic for those involved into territorial planning and development because identity is a resource that ensuresnr, cohesion an is a resource for medium and long term cultural and economic development. In this paper, we used a case study to exemplify the methodology to identify characteristic identity features at the local level. We identified the local identity features of the human community in Runcu Salvei village, in Bistriţa-Năsăud County. In order to do this, we took into account the historical evolution of the settlement,IX, its toponyms, ethnography, folklore, occupations and handicrafts, as well as the way the inhabitants or those who knew them wrote about people in Runcu Salvei and about their village: descriptions, representations, cultural landmarks for identifying the community and their settlement, representative and emblematicAN people.

Keywords: methodology, identity, community, rural area, tradition

1. Introducere şi metodologie 2. Elemente de susţinere ale Tema identităţii locale şi regionale este identităţii comunităţii şi satului actuală şi prezintă interes pentru toţi cei implicaţi Pentru a identifica reperele identităţii în planificarea şi dezvoltarea teritorială, runcanilor, este necesară cunoaşterea evoluţiei indiferent de nivelul teritorial la care se localităţii, de la înfiinţarea sa, de la atestarea raportează. Identitatea comunităţilor asigură documentară şi denumirea satului, la diversele coeziune şi este o resursă pentru dezvoltarea încadrări administrative. De asemenea, între culturală şi economică pe termenNAPOCENSIS mediu şi lung. componentele derivate ale oricărui sistem Prin urmare, conştientizarea existenţei acestei teritorial, adică cele rezultate ca urmare a resurse este o etapă necesară în cadrul analizelor interacţiunii de secole dintre om şi mediul său de teritoriale geografice. De aceea, în această viaţă, sunt şi cele care surprind repere ale lucrare, prezentăm metodologia de identificare a identităţii oamenilor şi locurilor: toponimia, trăsăturilor identitare la nivel local. Pentru etnografia şi folclorul, ocupaţiile şi meşteşugurile. exemplificare, am identificat trăsăturile identităţii locale runcane, caracteristicile definitorii ale 2.1. Scurt istoric al localităţii Runcu Salvei comunităţii din Runcugeographianapocensis.acad-cluj.ro Salvei, judeţul Bistriţa- Despre întemeierea satului, în relatarea Năsăud, plecând de la un scurt istoric al numită „Un document despre satul nostru din 28 localităţii, de la topinimie, etnografie, folclor, ianuarie 1865. Numirile locurilor din ocupaţii şi meşteşuguri şi de la felul în care comunitatea Runcu, districtul Năsăud” se afirmă GEOGRAPHIAruncanii înşişi sau cei care i-au cunoscut au scris că localitatea Runcu Salvei „... este înpoporată despre ei şi satul lor: descrieri, reprezentări, sau de la descălecarea colonilor italieni, aduşi repere culturale pentru identificarea satului, de împăratul romanilor Traian în această ţară pentru comunitatea runcanilor, figuri sau mai târziu s-au tras din câmpii, în mişlocul reprezentative, figuri emblematice. patriei asupriţi de invasiunile cele dese ale

1 Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Departamentul de Geografie Regională şi Planificare Territorială, Str. Clinicilor, nr. 5-7, cod 400006, Cluj-Napoca, România, [email protected] 29 Oana-Ramona Ilovan

popoarelor varvare pe subt poalele munţilor, unde aşezându-se au deschis acest loc şi au 2.2. Atestarea documentară a satului înpoporat această comună; aşa povestesc În 1547, cu ocazia încasării impozitului anual părinţii, zicând că au auzit de la moşi strămoşi” de către Bistriţa, Runcu Salvei apare în registrele (2002, p. 10). de socoteli, alături de alte zece localităţi Legenda, însă, consemnează începuturile someşene. Apare cu numele de Runc. Şi aşezării „pe un podirei numit Varisce”, o parte locuitorilor comunei li s-au dat supranume, în dintr-un loc deschis numit Faţa Runcului, încă funcţie de locul unde îşi au gospodăria, raportat din secolul al XIII-lea, respectiv 1241-1242, când la cursul râului principal: „după cursul văii a avut loc marea invazie tătaro-mongolă. „Acest [Ideciu] locuitorii se chiamă Suseni, Mijloceni, loc l-a deschis un român din Ţara Ungurească Joseni (Văleni, Turdeni), apoi pe 2/2015 un podeu care a fugit împreună cu cei şapte feciori ai săi, neregulat Podeni precum şi pe apele Valea de frica tătarilor ...” (Tompa, 2002, p. 7). Iniţial Gaurei şi Valea Socilor” (Tompa, 2002, p. 8). el a fost singurul stăpân al văii unde şi-a construit În aceeaşi perioadă, secolelenr, XVI-XVII, o casă pe un teren curăţat şi defrişat (runc = alături de Runcu Salvei au fost atestate curătură, tăietură). Cu timpul au venit şi alte documentar şi alte aşezăriIX, năsăudene: Dobricel familii din Salva care s-au stabilit în această zonă (1593), Sita (1576), Borleasa (1597), Agrieş şi au „făcut un sat” (Tompa, 2002, p. 7). La (1562), Perişor (1576), Poienile Zagrei (1547), 1641, în Runc, se înregistrau 43 de familii. Mititei (1547), Runcu Salvei (1547), Coşbuc Într-un document din 1642, se menţionează (1523), SuplaiAN (1695), Alunişul (1695), Tăure „popor din Runc”, în 1691 sunt menţionaţi (1693), Nepos (1440) şi Leşu (1696). „runcanii”, popa Ilie, judele Costin, pârgarii şi satul Runc. Conform unei conscripţii a 2.3. Denumirea satului episcopului Klein, din 1733, satul avea 73 de Numele localităţii „...îşi are originea sa de la familii, patru preoţi şi o biserică. Conscripţia din posiţiunea locului în care e aşezată...” (2002, p. 1761 consemna că, în 1757, a fost ridicată o nouă 10). Numele satului de Runc îl deducem de la un biserică, înlocuind-o pe cea veche, neîncăpătoare. câmp deschis, teren defrişat (Furcea, 2002, p. Acestei noi biserici, Ion a Pinti i-a dăruit un 13): „Într-un fel domnul Drăganu îl deduce bine. clopot şi Ştefan Pintea, Chifor Ursu şi Georgiţă i- Un câmp scos din pădure, prin tăiere şi ardere. au dăruit trei cărţi de rugăciuni. Runc = câmp deschis. E sinonim cu arşiţă, Cu 1763-1764, înfiinţareaNAPOCENSIS regimentului numire pe care o avem la hotar imediat lângă grăniceresc (militarizarea zonei Năsăudului) şi comună” (Pavelea, 2002, p. 69). Momentele eliberarea localnicilor de obligaţiile feudale, principale în evoluţia denumirii localităţii au fost: Runcu este inclus între cele 44 de aşezări 1547 – Ronck; 1577 – Runca; 1642 – Runcu; grănicereşti şi, tot atunci, „satul s-a mutat mai jos, 1689 – Rung şi 1854 – Runc (Cocean, Boţan, lângă râul Ideciu, într-o vale îngustă şi mărginită Ilovan, 2011, p. 234). de păduri” (Codrea, Puica, 2003, p. 42). Prin anii 1846-1847, după o inundaţie care a 2.4. Evoluţia încadrărilor administrative ale devastat centrul comunei, generalul Galbrone a localităţii Runcu Salvei vizitat comuna şi geographianapocensis.acad-cluj.ro a făcut încercări pentru a o Din secolul XVII şi până în prezent, au avut muta mai în jos, spre sud, spre hotarul comunei loc numeroase modificări privind încadrarea Salva, unde luncile erau mai largi. Runcanii, cu administrativă, cele mai semnificative fiind excepţia lui Tănase Moşdroagă şi Oprea Mare, următoarele (Sigmirean, Onofreiu, 2001): GEOGRAPHIAau fost de acord, chiar să piardă unele părţi de 1691 (încadrare administrativă valabilă până hotar: Piciorul Telciului, Mailat şi Şuliga. La în 1733) – Diploma Leopoldină. Districtul sau mijlocul secolului al XIX-lea, localitatea avea Scaunul Bistriţei – în secolul XV: din „Districtus 260 de case din lemn, cu acoperiş din draniţă sau Valachorum Rodnensis” (aflat sub stăpânirea paie, şi nouă mori de făină. La 1900, existau 270 Bistriţei, conform Diplomei lui Matei Corvin – de case şi avea 1133 locuitori. 1475) (Sigmirean, Onofreiu, 2001, p. 88) făceau

30 Metodologia identificării trăsăturilor identitare locale

parte: Bichigiu, , Găureni, Hordou îndoita însuşire ce aţi avutu până acum, aţi fostu (Coşbuc), Ilva Mică, Leşu, , Mititei, totodată ostaşi şi cetăţeni bravi şi loiali”. Mocod, Năsăud, Poienile Zagrei, Mare, 12 martie 1861 – Patenta Imperială. Rebrişoara, , Runcul (Salvei), Salva, Districtul autonom românesc al Năsăudului, Sângeorz (Băi), Suplai, , Vărarea (Nepos), cercul Zagra. Reşedinţa Mocod, cu comunele: Zagra. Reşedinţa era Bistriţa (Bistricia, Bistriz, Mititei, Runcul Salvei, Zagra, Poienile Zăgrii, Besztercze); Suplai şi Aluniş. S-a dispus organizarea 16 martie 1764 – Patenta imperială semnată comunelor grănicereşti din fostul regiment de Împărăteasa Maria Tereza. Patenta se românesc năsăudean într-un district autonom, constituia într-o directivă şi stipula: „Cu gândul începând cu data de 15 aprilie 1861. Districtul a la Ardeal şi la asigurarea graniţei acelei provincii fiinţat până în 1876, la această dată formându-se2/2015 iubite împotriva ciumii, contrabandelor şi altor comitatul Bistriţa-Năsăud. rele care ameninţă liniştea provinciei şi a întregii În 1948, comuna Runc a fost desfiinţată monarhii, am hotărât să încadrăm în statul militar abuziv de P.C.R. şi a fost trecutănr, la comuna grăniceresc şi Valahi nobili şi liberi, făcându-i Salva. După 1989, runcanii au făcut nenumărate părtaşi la toate imunităţile şi prerogativele acelui memorii pentru reînfiinţareaIX, comunei Runc. În 3 stat” (Sigmirean, Onofreiu, 2001, pp. 91-93). martie 2002, s-a organizat referendumul pentru 9 ianuarie 1766 (1762-1851 – fiinţarea reînfiinţarea comunei, unde runcanii s-au Regimentului II de graniţă) – Documentul de prezentat la vot în proporţie de peste 95% şi toţi cedare a Văii Rodnei de către oraşul Bistriţa au votat „da”AN pentru comuna Runc. Prin legea către autorităţile austriece, cu scopul înfiinţării 67/2005, publicată în Monitorul Oficial al graniţei militare năsăudene. Regimentul de României, cu nr. 251/25/03/2005, Runcu a îndeplinit statutul de comună graniţă năsăudean. Reşedinţa era Năsăud (până , iar în 12 iunie 2005 au avut loc primele alegeri libere în 1777, judeţul se extindea mult spre nord-est, postdecembriste în calitate de comună. incluzând localităţile Coşna şi Cârlibaba). A

funcţionat Regimentul al II-lea transilvan 2.5. Toponimia grăniceresc de infanterie nr. 17, care era o unitate Toponimele din comună au apărut în funcţie militară şi juridică distinctă, cu o populaţie de de caracteristicile locurilor respective. De 34.328 locuitori, în prima jumătate a secolului exemplu: „de la o arsură (Arşiţa); de la XIX, având un impact benefic asupra vieţii posiţiunile celea multe, umede şi apătoasă socio-economice a regiunii. NAPOCENSIS(Bălţile); de la iarbă (Buciumaşi, Dosul 18 februarie 1851 (intră în vigore la 1 aprilie Rogosului, Iedera, Limba Vecină – limbariţă), de 1851 hotărârea privind desfiinţarea regimentelor la un proprietar (Dâmbu Românesc, Dosul lui româneşti de graniţă) – „Majestatea Sa Balaban, Coasta Dochii); de la lemnul de soci Împăratul, la propunerea Consiliului (Dealul Socilor); de la unii meşteri de fer Ministerialu, cu preaînalta rezoluţiune din 22 (Făuriştile); de la o fântână ce se află în mişlocul ianuariu 1851”. Înştiinţare privind desfiinţarea acestui teren (Fântâna Rece); gropi (Gropila); se regimentelor româneşti de graniţă. „[…] ţinea pe acest loc capre de pădure (Groapa desfiinţarea aşezământului militariu de graniţă în Ţapului); în aproprierea comunei (Coasta această ţară de coroană,geographianapocensis.acad-cluj.ro şi în loculu celoru cinci Satului); de la adâncimea lui (Runcu Mare); de regimente de graniţă de până acum, a hotărâtu a la planta (Mătrăguni); de la moghila (Moghila); se înfiinţa totu atâtea regimente de liniă, şi anume demult crescută cu lemne dese (Pădurea Mare); patru regimente infantericeşti de liniă unu un picior de dial (Piciorul Telciului); de GEOGRAPHIAregimentu husărescu de sters de liniă. […] veţi rădăcinile de plop (Plopii); loc râpos (Râpci); depune arma şi vă veţi consfiinţi cu totulu spre subt o culme de dial (Subt Codru); stârpit de ocupaţiunele păcei, […] fiind pururea vrednici de isvoară de apă (Săcături); se află astăzi trestiiş numele vostru celu bunu, ce vi l-aţi cîştigatu pe (Trestie); în fundul otarului (Ungheri); culme de dreptate, şi de prea-nalta favoare şi graţia, şi veţi deal a terenului Poiana (Vârvu Poienii); umed şi fi cu atât mai vârtosu cetăţeni loiali, cu cât voi, în mlăştinos (Vataştina); când este povoi adună

31 Oana-Ramona Ilovan

movili de petri pe locurile aşezate în luncă cunună care poartă numele de conciu. Cămaşa (Valea Petrii)” (2002, pp. 10-12) . femeilor este până la brâu şi este lucrată de cele mai Reprezentative sunt şi: „Gardeşu, loc de deseori foarte frumos. Continuarea cămăşii sunt fânaţ; numit după gardul ce a existat între hotarul «poalele». Peste poale, se strâng cu un brâu de lână localităţii Salva şi hotarul localităţii Runcu Salvei două pânzeturi, «cătrinţe», una înainte şi una înapoi. pentru a opri trecerea turmelor de oi” (2002, p. Pe cap poartă năframă de stambă, iar în sărbători, 31); „Moghila, loc de arătură; îşi are numele de de mătasă de culori diferite. La gât poartă, în deosebi fetele, mărgele şi bani de argint (numiţi taleri). Restul la moghila sau meta ce se găseşte la hotarul îmbrăcămintelor atât la femei cât şi la bărbaţi sunt la dintre Runcu Salvei şi comuna Zagra” (2002, p. fel. Ca încălţăminte poartă opinci legate de picior cu 32); „Piciorul Telciului, loc de arătură şi fânaţ; curele de piele trecute prin nojiţele opincilor. Mai sus este un deal în apropierea comunei Telciu peste au obiele de lână, cari sunt legate cu 2/2015 aţă de lână care duce drumul de picior în comuna vecină” neagră sau de coadă şi coamă de cal. În sărbători în (2002, p. 32). deosebi tinerii încalţă cisme.” - în 1971, N. Dunăre, realizândnr, o prezentare a 2.6. Etnografia şi folclorul principalelor trăsături ale subzonei etnografice Din punct de vedere etnografic, comuna se Năsăud, în lucrarea Judeţul Bistriţa-Năsăud: încadrează în Ţara Năsăudului. Gradul de încadrare şi zonare etnograficăIX, (p. 183), afirma: conservare a elementelor de cultură populară este „[...] populaţie românească; [...] tot timpul au fost semnificativ pentru identitatea comunităţii rurale oameni liberi făcând parte din districtul românesc al din Runcu Salvei. Surprinse în perioade diferite, Rodnei, din AN regimentul grăniceresc şi districtul acestea sunt caracteristicile definitorii ale Năsăudului. Aceste situaţii le-au înlesnit – nu fără portului popular al locuitorilor comunei Runcu lupte sociale – afirmarea pe plan cultural şi naţional. Salvei şi ale etnografiei comunităţii: Alături de agricultura de luncă, deal şi munte, - în 1929, Tiberiu Morariu, în Valea Sălăuţa locuitorii acestei subzone au practicat creşterea şi împrejurimea (p. 133-134), realizează vitelor, păstoritul pendulator cu văratul la păşunile următoarea descriere: montane (pendulare simplă) şi adeseori iernatul în „Îmbrăcămintea bărbaţilor. Bărbaţii au capul zona fâneţelor de pădure sau de sub pădure acoperit, vara cu pălărie de păr, iarna cu căciulă (pendulare dublă). În zonele muntoase, o pondere au (numită de popor cuşmă) neagră de miel. Cămaşa e deţinut şi pădurăritul, vânătoarea, pescuitul. albă, din pânză de bumbac şi de cânepă, cu gulerul Prezentând anumite asemănări cu zona etnografică răsfrânt şi împodobit, mai ales la cămaşa de Ciceu-, portul popular năsăudean a dezvoltat sărbători, cu câteva floricele sau cu mărgele. într-un mod mai pronunţat câteva piese specifice ca: Bătrânii poartă de obiceiu cămăşiNAPOCENSIS cu arnici, feciorii sumanul lung cu guler răsfrânt; izmenele largi la şi bărbaţii cămăşi cu mărgele. Peste cămaşă se bărbaţi, cămaşa lungă frumos brodată la femei ca şi poartă un pieptar scurt, care se încheie la subsuoara la bărbaţi, pălăria cu bor mare şi pană mare de stângă. Peste pieptar, mai demult se îmbraca păun.” sumanul negru, care a fost ciuruit de gloanţe la - în 2003, N.-L. Ştefănescu, în Monografia Aspern şi Wagram. Sumanul acesta în timpurile din Comunei Salva. Judeţul Bistriţa-Năsăud (p. 73- urmă a dispărut, fiind azi înlocuit cu «rechelul». E un 75) (comuna Salva includea satele Salva şi veşmânt făcut din pănură de lână, puţin mai scurt şi Runcu Salvei), scria: mai strâmt decât haina istorică. „La sărbători, locuitorii satului se îmbracă în Vara ţăranii poartăgeographianapocensis.acad-cluj.ro izmene făcute din pânză de straie populare. Bărbaţii poartă pălării negre din casă, strâmte 30 cm, cari sunt acoperite până la pâslă (clopuri), cu boruri largi, împodobite cu genunchi de cămaşă. Mânecile cămaşei sunt foarte bucheţele de flori naturale sau artificiale. În zilele de largi, astfel că pot atinge până la 40 cm. În sărbători mare sărbătoare, pe partea dreaptă a pălăriei GEOGRAPHIAmai îmbracă peste izmene şi pantalonii făcuţi tot din tinerilor apar vestitele «strunţuri de păun», una din pânză albă, dar cu o ţesătură specială «în ponive». marile atracţii etnografice ale ţinutului. Cămaşa de Când e frig, iarna, peste izmene îmbracă «cioarecii» cânepă şi bumbac, lungă până la genunchi, cu cari nu pot fi decât de culoare albă (foarte rar se află mâneci largi, este împodobită artistic cu broderii de câte un om sărac, care să aibă cioareci negri). aţă sau mărgele colorate. Pantalonii de pânză sunt Îmbrăcămintea femeilor. Fetele poartă părul pe laţi, cu ciucuri, sau stânşi pe picior, peste care se trag spate, iar femeile măritate îl aşează pe cap în chip de iarna «cioareci» albi. Pieptarul din blană de miel

32 Metodologia identificării trăsăturilor identitare locale

este împodobit cu ciucuri mari de mătase colorată. recunoscută la nivel naţional Ţara Năsăudului) ce «Ciubotele», cizme negre şi ghete sau bocanci, au poate fi exploatată în condiţii socio-economice luat locul opincilor de odinioară. favorabile, şi un factor ce asigură stabilitate în Portul femeiesc şi-a păstrat şi mai bine caracterul condiţii dificile (Ilovan, 2009). Identitatea local. În zilele de lucru şi iarna se poartă năframe runcană este definită de caracteristici ce trimit la colorate, legate, după caz, în faţă sau în spate. mândria locală, la identitate teritorială şi Cămăşile de pânză, cu mâneci largi, sunt împodobite cu deosebită artă, atât pe guler, cât şi pe mânecă cu spirituală. broderii de aţă sau mărgele. Peste poalele lungi se Reprezentativă pentru înţelegerea acesteia poartă, în faţă şi în spate, pitoreştile «pânzeturi», este „Cartea de la Runc” (Pintea, Tompa, Pop, catrinţe de diverse tipuri, cu dungi de-a latul sau ed., 2002) ce cuprinde gânduri ale runcanilor «pânzeturi tărcate», terminate în ciucuri de mătase despre ei înşişi şi ale altora despre2/2015 aceştia. sau dantele. Autodefinirea şi reprezentarea comunităţii din Datinile şi obiceiurile se păstrează vii în viaţa care fac parte, precum şi imaginea acestora (om socială a comunităţii: colindul, pluguşorul, căluşerii, şi comunitate) văzută de nr, alţii fac posibilă capra, jocul ursului, primirea mirilor cu grâu şi apă – schiţarea elementelor ce compun identitatea simbol al belşugului şi rodniciei în căsnicie. În ceea runcană: portul popular (valorile satului ce priveşte organizarea muncilor câmpului şi a IX, sublimate în etnografie; astfel satul acesta fiind tuturor evenimentelor sociale, locuitorii satelor, în majoritate neştiutori de carte, se orientau după un reper în Ţara Năsăudului); spiritul experienţa şi cunoştinţele rămase de la străbuni, pe conservator; AN credinţa; ocupaţiile tradiţionale; care le transmiteau urmaşilor. Conform acestei dragostea de carte; administrarea proprie; împărţiri calendaristice, primăvara începe după oamenii reprezentativi (majoritatea fiind cei care «zilele babe» sau «zăpada mieilor», în Alexii (17 au devenit „domni”); figurile emblematice martie) şi ţine până la Sf. Onofrei (12 iunie). Vara (poetul şi haiducul); identitatea grănicerească. începe de la Sf. Onofrei şi ţine până la Sf. Mărie Mică Factorii principali care au influenţat sau (8 septembrie), toamna durează din septembrie până condiţionat devenirea comunităţii au fost: la Moş Nicolae, iar iarna de pe 6 decembrie până la izolarea geografică, comunitatea fiind Alexii”. conservatoare (suflet ţărănesc, credinţă), mai Folclorul comunei este bogat, însă nu a primit puţin dezvoltată economic; istoria, prin statutul suficientă atenţie pentru a fi cules şi publicat şi, de sat grăniceresc; cel administrativ: pierderea astfel, pentru a i se asigura perenitatea din sau deţinerea statutului de comună. această perspectivă. Vasile Mititean a cules cinci creaţii folclorice, pe care le-aNAPOCENSIS publicat grupate 3.1. Satul Runcu Salvei (descrieri, sub titlul de „Poezii populare auzite de la reprezentări, repere pentru identificarea sa) bătrâni” (în Pintea, Tompa, Pop, ed., 2002, p. 83- „Mult timp satul a fost necunoscut, ascuns 85). Acestea sunt (titlul este dat după primul după spatele lui Dumnezeu” (Pavelea, 2002, p. vers): S-o dus cucu cel bătrân; Mândră floare-i 69), însă, în prezent, Runcu, unul dintre satele norocù; Cine n-are num-un dor; Împărate, „de-ale noastre vechi şi graniţeşti” împărate şi Bade, păunaş rotat. (http://runcusalvei.ro/), este: ▪ păstrătorul trecutului şi al amintirilor: 3. Identitatea runcană.geographianapocensis.acad-cluj.ro Caracteristici - „locul acela [care] mi-a umplut fiinţa cu definitorii, mândrie locală totul, pentru că numai acele locuri îmi rămân Identitatea comunităţii este cea care asigură permanent în minte, suflet, ochi sau ureche” perpetuarea acesteia, fiind o resursă (identitatea (Dâncu, 2002, p. 116); GEOGRAPHIAeste considerată resursă în cadrul activităţilor - un loc ocrotitor, unde „primele mele ferestre turistice, de exemplu. Prin elementele spre lume au fost cărţile tatălui meu şi un aparat componente ale identităţii, se oferă „o carte de de radio” (Dâncu, 2002, p. 119); vizită” prin care o comunitate poate fi - „întreaga geografie mitică în care este recunoscută din exterior: clopul cu pană de păun situat..., aproape de Năsăudul marilor «şcoale»” din costumul tradiţional prin care este (Baciu, Tabără, 2002, p. 56);

33 Oana-Ramona Ilovan

- „Satul se retrage din istorie ca să se pulsează încă o viaţă liniştită” (Câţcăuan, 2002, fortifice şi, prin poeţii şi haiducii lui, prin p. 189); „un păstrător al raporturilor spirituale oamenii lui de nădejde, să-şi impună dintre comunitate şi veşnicie” (Câţcăuan, 2002, adevărurile, să-i fortifice existenţei esenţele, să p. 189); dea istoriei şi trăirii adevăratele - „Satul este aruncat în şapte cartiere. sensuri”(Nuşfelean, 2002, p. 89); Începând cu Suseni şi Podeni, continuând cu - „sat grăniceresc transilvan, aflat printre Valea Alunişului şi Coboaii şi terminând cu dealuri şi livezi” (Dâncu, 2002, p. 119); Săcăturile, Voriştea şi Dealul Coboaii..., departe - „satul grăniceresc păstra tot felul de forme de văile mănoase şi de drumurile de legătură” comunitare de ajutor: claca în caz de nenorociri (Câţcăuan, 2002, p. 189); sau lucrări costisitoare, ajutoarele de sărbători; - „Runcul de azi are ceva mai 2/2015 multe fire[, formă de ajutorare a celor săraci: erau chemaţi dar] este mai puţin marcat de «buldozerul» la diverse munci... o formă de a perpetua şi întări civilizaţiei. Are în el ceva ce nu poate fi distrus” norma morală a eliminării câştigului fără (Dâncu, 2002, p. 92); nr, muncă” (Dâncu, 2002, p. 120); - „starea precară a drumului ce duce spre - „sat aşezat departe de «răutăţile localitate şi pentru careIX, făceau vinovaţi pe cei civilizaţiei» [...] a fost nevoit să-şi creeze propria din administraţia comunală” (Baciu, Tabără, civilizaţie, propriile norme, cutume din care 2002, p. 62). runcanii n-au ieşit” (Pupeză, 2002, p. 183); - „cetate de grăniceri şi de străjeri ai datinei 3.2. RuncaniiAN (comunitatea) străbune” (Câţcăuan, 2002, p. 189); „Runcanilor de astăzi, le revine nobila - „Un mare of al runcanilor...statutul de menire de a păstra tradiţiile, de a cinsti memoria comună” (Baciu, Tabără, 2002, p. 62). înaintaşilor, de a-şi menţine tenacitatea, hărnicia ▪ satul, cu simbolurile sale: şi mândria, calităţi care i-au impus în istoria - „badea Vasile Dâncu [...] oamenii...” «vatrelor româneşti»” (http://runcusalvei.ro/). (Tompa, 2002, p. 44); Runcanii sunt sau sunt caracterizaţi sau au - „bisericuţa din lemn în stil maramureşan” fost influenţaţi de: tradiţii, Biserică, istorie, (Tompa, 2002, p. 44); dragostea de carte şi modernitate. Pentru - „arhitectură a lemnului şi a porţilor care te amploarea impactului pe care aceşti factori au poartă în aria legendară a Maramureşului, că şi avut-o asupra comunităţii, sunt revelatoare aici, pe porţi împărăteşti de fagNAPOCENSIS şi stejar, găseşti rândurile scrise de runcani sau de cei care îi forme arhetipale moştenite şi perpetuate secular cunosc pe runcani. de la civilizaţii străbune” (Moise, 2002, p. 191); Aceştia scriu despre: - „dealul sau muntele” (Baciu, Tabără, 2002, ▪ tradiţii: p. 55); - „obiceiurile vechi” (Morariu, 1929, p. 126); - „pământ destul de sărac” (Baciu, Tabără, - „meşteşugurile şi produsele tradiţionale” 2002, p. 55); (Uiuiu, 2002, p. 81); - „trebuie să acceptăm că lumea în substanţa - „comunitatea puternică ..., între runcani o ei este un mare sat” (Dâncu, 2002, p. 92); unitate de suflet” (Pop, 2002, p. 41); - „o lume caregeographianapocensis.acad-cluj.ro se rotea după ceasul - „spiritul conservator” (Pop, 2002, p. 41); anotimpurilor, [marcată de] simbolurile discrete - „respectul pe care îl au faţă de valorile ale satului” (Dâncu, 2002, p. 116); trecutului” (Pop, 2002, p. 41); - „podul din centrul satului”; „nevoia - ocupaţia principală, cea de agricultori, de GEOGRAPHIAreconstruirii podului de prea multe ori dus de care sunt legate obiceiurile vechi; ape” (Marinescu, 2002, p. 186); („… s-au luptat - „legătura dintre sufletul omului şi sufletul pentru ca în centrul satului să fie clădit un pod (parabolizant) al satului” (Nuşfelean, 2002, p. durabil”) (Baciu, Tabără, 2002, p. 62); 89); - „spiritualitatea runcană poartă pecetea - faptul că „oamenii au fost obligaţi să-şi adâncă a unui suflet ţărănesc [unde] mai producă singuri uneltele pentru mâini şi suflet”

34 Metodologia identificării trăsăturilor identitare locale

(Dâncu, 2002, p. 116) sau că „oricare din frenetic de ea. Rând pe rând, prin oamenii pe oamenii acestei comunităţi ar fi preferat să care îi trimite în ţară şi în lume, Runcul îşi moară decât «să meargă a cere» (Mama nu mă resemnifică identitatea şi-şi câştigă dreptul de a lăsa nici la colindat pentru că dădeau copiilor fi un punct de reper pe harta Ţării Năsăudului” bănuţi sau fructe)” (Dâncu, 2002, p. 120); (Uiuiu, 2002, p. 82). Runcanii sunt: „poate cei mai conservatori - „grăniceri ai Împăratului de la Viena, oameni ai Ţării Năsăudului; vă păstraţi portul soldaţi vecini cu moartea” (Dâncu, 2002, p. cum nimeni nu-l păstrează, la voi păstoritul, 116); grija pentru animale, cântatul din fluier şi din - „nu sunt doar agricultori din moşi strămoşi, frunză, precum şi jocul din gordună sunt ţinute ci fii ai grănicerilor ce au durat aici în Runc, de- atât de bine.” (Dâmbu, 2002, p. 187); „oameni a lungul timpului, o adevărată 2/2015 vatră de care încă mai poartă cu mândrie curele şi sarici spiritualitate românească (Pupeză, 2002, p. 184); cusute cu răbdare şi migală” (Moise, 2002, p. - „memoria înaintaşilor noştri” (Dâmbu, 191); „căciula de miel, cămaşa de pânză sau 2002, p. 187); nr, opincile” (Baciu, Tabără, 2002, p. 55). - „poartă în priviri mândrie de daci, dar şi de foşti grăniceri” (Moise, 2002, p. 192); ▪ Biserica - „«fii de graniceri»,IX, care au menirea de a Din 1514 (de când este menţionat primul păstra şi duce mai departe tradiţia, hărnicia, preot) până în prezent, în parohia Runcu Salvei, mândria şi de a cinsti memoria înaintaşilor au slujit peste 21 de preoţi (Pintea, Tompa, Pop, noştri” (http://runcusalvei.ro/);AN ed., 2002, p. 19). Cel mai cunoscut, în oralitatea - eroii comunităţii se revendică de la cele comunităţii, este: „Petre Contra ... venea din două războaie mondiale (22 din 1914-1918 şi 25 Aluniş până la Runc pe jos. Când obosea, între din 1941-1945), alături de 11 veterani de război cele două sate, stătea jos pe un dâmb, în vârful (Pintea, Tompa, Pop, ed., 2002); căruia s-a făcut o groapă, şi s-a născut un - „locuitori români someşeni” (Morariu, toponimic, groapa Popii”... (Dâmbu, 2002, p. 1929, p. 126); 20) „[...] a lăsat posterităţii actuala biserică - „runcanul (acesta) nu mai era al acestui construită în plină epocă comunistă” (Dâmbu, timp de plastic şi consum, doar se împărtăşea de 2002, p. 20). la un timp mai lung care ne-a ţinut neamul în - „Pe clopotul Bisericii din Runc stă scrisă istorie” (Uiuiu, 2002, p. 82). inscripţia «Sper mea Christus» (Speranţa mea este Hristos). Acesta este cuvântulNAPOCENSIS ordonator al ▪ dragostea de carte comunităţii mult timp de-a lungul ultimelor trei - „Faptele şi zbaterile runcanilor atestă veacuri” (Mircea, 2002, p. 23). preocupările şi năzuinţele lor şi pentru educarea - „cultura liturgică sau cultura sacră copiilor”. (http://runcusalvei.ro/); alcătuită din ritualuri (profane ori hierofanice) - „E important de subliniat dragostea de ce dau identitatea personală sau comunitară” carte, moştenită prin tradiţie, care i-a scos şi i-a (Mircea, 2002, p. 23); trimis în lume pe tinerii runcani. E o mândrie a - „Credinţa în Dumnezeu le-a însoţit istoria” acestui sat, ca a mai tuturor satelor năsăsudene” (Baciu, Tabără, 2002, p. 56); (Pop, 2002, p. 41); - „biserica şi şcoalageographianapocensis.acad-cluj.ro le-au însoţit runcanilor - „cât de adânc a pătruns cartea şi nevoia de viaţa” (Baciu, Tabără, 2002, p. 56); expresie culturală în izvoadele locului” (Uiuiu, - „păstrarea dreptei credinţe” (Dâmbu, 2002, p. 82); GEOGRAPHIA2002, p. 187). - „Ce-i mână pe ei spre poezie? Frumosul şi ... adevărul” (Nuşfelean, 2002, p. 89); „să-şi ▪ istoria releve mai bine esenţa. Adevărul. Dreptatea. Nu - „De această sete arzătoare de afirmare a degeaba, alături de poeţi, satul acesta a dat şi valorilor veşnice este impregnat locul acela haiduci” (Nuşfelean, 2002, p. 89); aşezat între dealuri ca în căuşul palmei lui - „runcanii aveau în casele lor biblioteci” Dumnezeu – şi generaţiile mai tinere sunt purtate (Pintea, 2002, p. 132);

35 Oana-Ramona Ilovan

- „Bucuria lecturii, fericirea că am întâlnit de aceştia, prin valoarea de simbol pe care o are, oameni care socoteau lectura tot atât de este Vasile Pinti. importantă ca semănatul, ca aratul...” (Pintea, Ioan S. Pavelea a fost unul dintre directorii 2002, p. 132); şcolii, învăţător din secolul al XIX-lea, care a - „pentru că lectura era tot atât de participat la primul război mondial şi care, pe importantă în cotidian ca şi aratul, cositul ori lângă activitatea didactică, s-a impus prin cea alte munci agricole” (Pintea, 2002, p. 132); publicistică: semnează numeroase articole în - pentru mulţi, Runcu Salvei era „O după „Arhiva Someşană”, face traduceri, cunoscut amiază petrecută în tovărăşia lui badea Vasile fiind pentru traducerea din limba rusă a Mititean la atelierul lui de tâmplărie” (Baciu, „Legendei turceşti”1, sau are contribuţii Tabără, 2002, p. 59); lingvistice sau de toponimie (este 2/2015 recunoscut - „apetitul pentru cultură şi civilizaţie al schimbul său de opinii cu profesorul universitar runcanilor” (Pupeză, 2002, p. 184); Nicolae Drăganu). În acest context, credinţa sa - „copiii runcanilor ce au luat drumul era „Să îşi lase la o parte mărunţişurilenr, vieţii, şcoalelor şi care azi sunt cei care fac mândria găsindu-şi rostul în slujirea şcolii şi îmbogăţirea satului” (Pupeză, 2002, p. 184); culturii” (Man, 2002, IX,p. 31). - „copii de ţărani care ajung «domni» la oraş Ioan S. Pavelea, în scrierile sale, era condus şi care nu-şi uită obârşiile, se întorc mereu la de crezul într-o cercetare realizată fără origine, cu o mândrie demnă de urmat” prejudecăţi, afirmând că: „[...] trebuie să ne (Marinescu, 2002, p. 186). învăţăm a cugetaAN cu cap românesc, independent” (Pavelea, 2002, p. 67) şi „Adevărata ştiinţă ▪ modernitatea trebuie să aibă un pronunciament ştienţific, fără Influenţele modernităţii se relevă în accesul la a prezenta prejudicii naţionale, sociale sau tehnologie şi impactul acesteia. religioase” (Pavelea, 2002, p. 68). În spiritul celor de mai sus, dascălul runcan se adresează Sentimentul de mândria locală este foarte astfel lui Nicolae Drăganu, în Runcu-Salvei la 26 bine exprimat de unul dintre fiii satului: „Faptul Maiu 1936: „[...] [...]. profesori[i] universitari că sunt runcan, că m-am născut în Runcu Salvei dela Cluj au o metodă greşită în ceea ce priveşte e singura mândrie pe care mi-o permit, e toponimia – toată numirile străvechi le derivă singurul orgoliu, care, sper să-mi fie iertat” din limba ungurească!! Această eroare capitală (Pintea, 2002, p. 132) şi NAPOCENSIS de un crez al apoi o transmit somităţilor şi universităţilor administraţiei locale actuale: „Cunoaşterea şi streine, cari le primesc de bani buni” (Pavelea, descoperirea runcanilor în documente permite 2002, p. 67). urmaşilor să cunoască acei vrednici înaintaşi Printre runcani, Ioan S. Pavelea este care s-au ridicat la nivelul de slujire a recunoscut ca „dascăl de sat întru cunoaşterea şi consătenilor, a comunităţii vetrei, odinioară descifrarea trecutului” (Tanco, 2002, p. 63). grănicerească” (http://runcusalvei.ro/). Şcoala din comună a fost denumită „Şcoala Prima întâlnire a Fiilor satului Runc a avut Generală Ioan S. Pavelea”, după numele omului loc în 8 septembrie 2002. Începând cu 2009 (prin de cultură care a avut un rol semnificativ pentru hotărârea Consiliuluigeographianapocensis.acad-cluj.ro local nr. 20 din dezvoltarea învăţământului în Runcu Salvei, prin 14.08.2009), este în funcţiune şi Regulamentul „activitatea de iluminare a runcanilor ca dascăl” pentru aprobarea titlului de cetăţean de onoare (Baciu, Tabără, 2002, p. 57), şi a format generaţii al Comunei Runcu Salvei. de runcani. GEOGRAPHIA Preotul Iulian Chitta era directorul ziarului 3.3. Oamenii (figuri reprezentative, figuri „Poporul”, editat la Runcu Salvei, şi „pare să fi emblematice) Figurile reprezentative ale Runcului sunt Ioan 1 Teodor Tanco (2002, p. 64) scrie despre „traducerea S. Pavelea, Iulian Chitta, Grigore Başotă, Vasile directă a frumoasei Legende turceşti auzită în lagărul de Dâncu, Petre Anghelini şi Vasile Tompa. Alături la Ţimlensca în 1916 şi tradusă la nivel artistic, încât a fost publicată în «Arhiva Smeşană»”. 36 Metodologia identificării trăsăturilor identitare locale

întreprins temerara acţiune de unul singur” ciclu în volumul colectiv 10 poeţi ţărani, ediţie (Tanco, 2002, p. 70). La 27 noiembrie 1935, de Meiţoiu, Bucureşti, E.E.E.S., 1973, pp. 47-54. apare primul număr din „Poporul”, iar ultimul Este prezent în A doua întâlnire a scriitorilor din este nr. 21/1 decembrie 1936. Tipărirea lui se România, 1978; A treia întâlnire a scriitorilor face la Tipografia „Fortuna” din Beclean, apoi la ţărani din România, 1980; 9 Dimineţi, Bistriţa, unităţile „Orient” şi apoi „Iacob Goldstein” din 1975; Cenaclul literar „George Coşbuc”, Dej (Tanco, 2002, p. 70). Ziarul se remarcă prin Editura Aletheia, 2001; în Literatura română abordarea „problemelor internaţionale, a contemporană (vol. II), de Marin Bucur şi în realităţilor din ţară, rubrica Şcoala, pagina Dicţionar literar 1939-1997 al judeţului Bistriţa- Economia cu două direcţii pronunţate, poveţe Năsăud de Teodor Tanco. Volumele sale de bune despre agricultori şi pădurile grănicereşti versuri sunt: Cântece (1966-1972), 1974,2/2015 Editura [şi printr-]un stil îngrijit şi luciditate în Dacia, Cluj-Napoca, 64 p.; Gravuri lapidare, problemele generale” (Tanco, 2002, p. 72). (1973-1985), 1990, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Grigore Başotă a fost un opozant al 62 p.; Simple propoziţii, 2001,nr, Editura Dacia, regimului comunist, care a înfruntat autorităţile şi Cluj-Napoca (Popescu, 2002, p. 93). Temele i-a sprijinit pe cei săraci, fapt pentru care a fost liricii lui Vasile DâncuIX, sunt satul, copilăria, renumit (Moldovan, 2002, pp. 75-80). În timpul istoria (Popescu, 2002, p. 96). regimului de opresiune sovietic, când s-au impus Doi dintre primarii care au administrat Runcu cote, era renumit în sat că îi ajută pe cei săraci Salvei au rămas în memoria runcanilor: „Petre sau nedreptăţiţi. Pentru că a ridiculizat Anghelini –AN un fost primar de dinaintea autorităţile şi şi-a riscat viaţa, „Başotă a intrat în administrării sălăuanilor şi badea Vasile oralitatea populară, a câştigat simpatia Tompa, primarul ce nu vrea să renunţe la portul oamenilor, care vedeau în el unul «de-al ţărănesc, cel mai longeviv ţăran primar din lor»”(Moldovan, 2002, p. 77). De aceea, acest zonă” (Baciu, Tabără, 2002, pp. 55-62). haiduc modern nu a putut fi prins multă vreme, „Vasile Pinti din Runcu Salvei, făcea opinci pentru că avea informatorii lui peste tot, nu doar dar gândea poezie” (Uiuiu, 2002, p. 81). în Runcu Salvei, satul său de baştină. „Acuzaţia Publicase versuri în ziarul „Ecoul” şi avea şi de bază era: «Terorizarea organelor populare de „vreo cinci-şase volume în manuscris: versuri, stat şi uneltirea contra Republicii Populare un roman, povestiri...O mică operă” (Uiuiu, Române»”, iar, martorii oculari afirmă că „prin 2002, p. 82). Alţii îşi amintesc de „...biblioteca anii 1944-1952 şi chiar după NAPOCENSIS aceea, era figura lui Vasile Pinti unde te duceai şi-ţi luai cartea legendară a locuitorilor din ţinutul Bistriţei şi dorită din rafturile amenajate pe prispa casei, Năsăudului” (Moldovan, 2002, p. 79). A fost în [...] s-au pus bazele dragostei de carte pentru închisoare din 1952 până în 1964, iar în 1988 unii din copiii runcanilor” (Baciu, Tabără, 2002, moare (Moldovan, 2002, p. 80). p. 59). Poetul „Vasile Dâncu nu este un ţăran care Oameni de cultură contemporani, născuţi la scrie poezii, el este un poet extraordinar care Runcu Salvei, sunt: preotul şi scriitorul Ioan trăieşte la ţară” (Popescu, 2002, p. 95). S-a Pintea (născut la 26 octombrie 1961), sociologul născut la 11 mai 1939, a urmat clasele şcolii Vasile Sebastian Dâncu (născut la 25 noiembrie primare, iar, în aniigeographianapocensis.acad-cluj.ro ’80, clasele V-VIII, la 1961) şi scriitorul George Vasile Dâncu (născut cursurile fără frecvenţă ale Liceului „George la 3 august 1973). Coşbuc” din Năsăud. S-a format cultural şi literar în mod autodidact. Debutează cu poezia 4. Concluzie GEOGRAPHIA„Cântec”, în revista „Albina”, Bucureşti, 1967, Componenta umană din Runcu Salvei, având nr. 996, p. 5. Colaborează la „România literară” un destin şi o identitate etnografică comune cu (Bucureşti), „Tribuna” (Cluj-Napoca), „Steaua” cele ale altor sate din Dealurile Someşului Mare (Cluj-Napoca), la presa locală bistriţeană şi încadrându-se Ţării Năsăudului, a contribuit la „Ecoul”, „Minerva” şi „Cadran”. Are colaborări crearea memoriei, a identităţii teritoriale a acestei la emisiuni culturale şi literare radio şi TV şi un regiuni geografice.

37 Oana-Ramona Ilovan

BIBLIOGRAFIE [19] NUŞFELEAN, O., (2002), Poeţi şi haiduci (în loc de prefaţă), în vol. „Cartea de la Runc”, [1] BACIU, O., TABĂRĂ, V., (2002), Runcu Salvei Editura Aletheia, Bistriţa, p. 89. – între tradiţie şi tranziţie, în vol. „Cartea de la [20] PAVELEA, I. S., (2002), Precuvântare, în vol. Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, pp. 55-62. „Cartea de la Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, [2] CÂŢCĂUAN, Al., (2002), La ceas aniversar, în pp. 66-68. vol. „Cartea de la Runc”, Editura Aletheia, [21] PAVELEA, I. S., (2002), Runc, în vol. „Cartea Bistriţa, pp. 189-190. de la Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, p. 69. [3] COCEAN, P., BOŢAN, C. N., ILOVAN, O.-R., [22] PINTEA, I., (2002), Singura mândrie pe care (2011), Judeţul Bistriţa-Năsăud, Editura mi-o permit, în vol. „Cartea de la Runc”, Editura Academiei Române, Bucureşti. Aletheia, Bistriţa, p. 132. [4] CODREA, M., PUICA, V. A., (2003), Salva – [23] PINTEA, I., TOMPA, I., POP, Gh. (ed.),2/2015 (2002), schiţă monografică, Editura „Dragoş Vodă” – Cartea de la Runc, Editura Aletheia, Bistriţa. Editura Societăţii Culturale Pro Maramureş, [24] POP, Gh., (2002), Vorbind de satul meu, vorbesc Cluj-Napoca. mai mult cu inima, în vol. „Carteanr, de la Runc”, [5] DÂMBU, I., (2002), Cu înţelepciune, să luăm Editura Aletheia, Bistriţa, p. 41. aminte, în vol. „Cartea de la Runc”, Editura [25] POPESCU, D. R., (2002), Poetul bate un cui în Aletheia, Bistriţa, p. 187. gard, în vol. „Cartea de la Runc”, Editura [6] DÂMBU, I., (2002), Popa satului, în vol. „Cartea Aletheia, Bistriţa, pp.IX, 95-97. de la Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, p. 20. [26] PUPEZĂ, V., (2002), Pentru două zile, din nou [7] DÂNCU, V. S., (2002), Nostalgii, în vol. „Cartea acasă, în vol. „Cartea de la Runc”, Editura de la Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, pp. 119- Aletheia, ANBistriţa, pp. 183-185. 120. [27] SIGMIREAN, I., ONOFREIU, A., (2001), [8] DÂNCU, V. S., (2002), Singurul lucru care Istoria judeţului Bistriţa-Năsăud în documente şi lipseşte acelui loc este Marea, în vol. „Cartea de texte (epocile modernă şi contemporană), la Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, p. 116. Editura Răsunetul, Bistriţa. [9] DÂNCU, V., (2002), Satul are în el ceva ce nu [28] Site-ul Primăriei comunei Runcu Salvei poate fi distrus, în vol. „Cartea de la Runc”, (http://runcusalvei.ro/), accesat în 12 mai 2012. Editura Aletheia, Bistriţa, p. 92. [29] ŞTEFĂNESCU, N.-L., (2003), Monografia [10] DUNĂRE, N., (1971), Judeţul Bistriţa-Năsăud: Comunei Salva. Judeţul Bistriţa-Năsăud, lucrare încadrare şi zonare etnografică, în „File de de diplomă, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Istorie”, vol. I, Bistriţa, pp. 179-190. Facultatea de Geografie, Specializarea [11] FURCEA, I., (2002), Istoricul parohiei Runcu Geografie-Limbă şi literatură engleză, Cluj- Salvei, în vol. „Cartea de la Runc”, Editura Napoca. Aletheia, Bistriţa, pp. 13-15. [30] TANCO, T., (2002), Harnicul Ioan S. Pavelea, [12] ILOVAN, O.-R., (2009), NAPOCENSISȚara Năsăudului. în vol. „Cartea de la Runc”, Editura Aletheia, Studiu de Geografie Regională, Presa Bistriţa, pp. 63-65. Universitară Clujeană, Cluj-Napoca. [31] TANCO, T., (2002), Poporul, în vol. „Cartea de [13] MAN, I., (2002), Satul şi şcoala, în vol. „Cartea la Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, pp. 70-72. de la Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, pp. 28- [32] TOMPA, E., (2002), Runcu Salvei – repere 33. istorice, în vol. „Cartea de la Runc”, Editura [14] MARINESCU, Gh., (2002), Scrisoare către Aletheia, Bistriţa, pp. 7-9. runcani, în vol. „Cartea de la Runc”, Editura [33] TOMPA, I., (2002), Satul meu – locul unde pare Aletheia, Bistriţa, p. 186. că nu se întâmplă nimic, în vol. „Cartea de la [15] MIRCEA, I., (2002),geographianapocensis.acad-cluj.ro La Runc trebuie să vii, să Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, p. 44. vezi, să ştii şi să crezi, în vol. „Cartea de la [34] UIUIU, Al., (2002), În slujba valorilor eterne, în Runc”, Editura Aletheia, Bistriţa, pp. 23-27. vol. „Cartea de la Runc”, Editura Aletheia, [16] MOISE, I., (2002), Destin şi durată la Runc, în Bistriţa, pp. 81-82. vol. „Cartea de la Runc”, Editura Aletheia, [35] (2002), Un document despre satul nostru din 28 GEOGRAPHIABistriţa, pp. 191-192. ianuarie 1865. Numirile locurilor din [17] MOLDOVAN, G., (2002), Grigore Başotă, comunitatea Runcu, districtul Năsăud. De la haiducul, în vol. „Cartea de la Runc”, Editura oficiul comunal Runcu, în 28 ianuariu 1865. Aletheia, Bistriţa, pp. 75-80. Iuon Cosmii, jude comunal; Iuon Constantin, [18] MORARIU, T., (1929), Valea Sălăuţa şi notar, în vol. „Cartea de la Runc”, Editura împrejurimea”, în Arhiva Someşană, nr. 11, Aletheia, Bistriţa, pp. 10-12. Năsăud, pp. 104-147.

38