Geographia Napocensis Nr. 2(2015)-BT
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Geographia Napocensis Anul IX, Nr. 2, 2015 METODOLOGIA IDENTIFICĂRII TRĂSĂTURILOR IDENTITARE LOCALE. STUDIU DE CAZ: IDENTITATEA COMUNITĂŢII DIN RUNCU SALVEI, JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD 1 OANA-RAMONA ILOVAN Abstract. – The Methodology of Identifying Local Identity Features. A Case Study: The Identity2/2015 of the Community in Runcu Salvei, Bistriţa-Năsăud County. Local and regional identity is a hot topic for those involved into territorial planning and development because identity is a resource that ensuresnr, cohesion an is a resource for medium and long term cultural and economic development. In this paper, we used a case study to exemplify the methodology to identify characteristic identity features at the local level. We identified the local identity features of the human community in Runcu Salvei village, in Bistriţa-Năsăud County. In order to do this, we took into account the historical evolution of the settlement,IX, its toponyms, ethnography, folklore, occupations and handicrafts, as well as the way the inhabitants or those who knew them wrote about people in Runcu Salvei and about their village: descriptions, representations, cultural landmarks for identifying the community and their settlement, representative and emblematicAN people. Keywords: methodology, identity, community, rural area, tradition 1. Introducere şi metodologie 2. Elemente de susţinere ale Tema identităţii locale şi regionale este identităţii comunităţii şi satului actuală şi prezintă interes pentru toţi cei implicaţi Pentru a identifica reperele identităţii în planificarea şi dezvoltarea teritorială, runcanilor, este necesară cunoaşterea evoluţiei indiferent de nivelul teritorial la care se localităţii, de la înfiinţarea sa, de la atestarea raportează. Identitatea comunităţilor asigură documentară şi denumirea satului, la diversele coeziune şi este o resursă pentru dezvoltarea încadrări administrative. De asemenea, între culturală şi economică pe termenNAPOCENSIS mediu şi lung. componentele derivate ale oricărui sistem Prin urmare, conştientizarea existenţei acestei teritorial, adică cele rezultate ca urmare a resurse este o etapă necesară în cadrul analizelor interacţiunii de secole dintre om şi mediul său de teritoriale geografice. De aceea, în această viaţă, sunt şi cele care surprind repere ale lucrare, prezentăm metodologia de identificare a identităţii oamenilor şi locurilor: toponimia, trăsăturilor identitare la nivel local. Pentru etnografia şi folclorul, ocupaţiile şi meşteşugurile. exemplificare, am identificat trăsăturile identităţii locale runcane, caracteristicile definitorii ale 2.1. Scurt istoric al localităţii Runcu Salvei comunităţii din Runcugeographianapocensis.acad-cluj.ro Salvei, judeţul Bistriţa- Despre întemeierea satului, în relatarea Năsăud, plecând de la un scurt istoric al numită „Un document despre satul nostru din 28 localităţii, de la topinimie, etnografie, folclor, ianuarie 1865. Numirile locurilor din ocupaţii şi meşteşuguri şi de la felul în care comunitatea Runcu, districtul Năsăud” se afirmă GEOGRAPHIAruncanii înşişi sau cei care i-au cunoscut au scris că localitatea Runcu Salvei „... este înpoporată despre ei şi satul lor: descrieri, reprezentări, sau de la descălecarea colonilor italieni, aduşi repere culturale pentru identificarea satului, de împăratul romanilor Traian în această ţară pentru comunitatea runcanilor, figuri sau mai târziu s-au tras din câmpii, în mişlocul reprezentative, figuri emblematice. patriei asupriţi de invasiunile cele dese ale 1 Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Departamentul de Geografie Regională şi Planificare Territorială, Str. Clinicilor, nr. 5-7, cod 400006, Cluj-Napoca, România, [email protected] 29 Oana-Ramona Ilovan popoarelor varvare pe subt poalele munţilor, unde aşezându-se au deschis acest loc şi au 2.2. Atestarea documentară a satului înpoporat această comună; aşa povestesc În 1547, cu ocazia încasării impozitului anual părinţii, zicând că au auzit de la moşi strămoşi” de către Bistriţa, Runcu Salvei apare în registrele (2002, p. 10). de socoteli, alături de alte zece localităţi Legenda, însă, consemnează începuturile someşene. Apare cu numele de Runc. Şi aşezării „pe un podirei numit Varisce”, o parte locuitorilor comunei li s-au dat supranume, în dintr-un loc deschis numit Faţa Runcului, încă funcţie de locul unde îşi au gospodăria, raportat din secolul al XIII-lea, respectiv 1241-1242, când la cursul râului principal: „după cursul văii a avut loc marea invazie tătaro-mongolă. „Acest [Ideciu] locuitorii se chiamă Suseni, Mijloceni, loc l-a deschis un român din Ţara Ungurească Joseni (Văleni, Turdeni), apoi pe 2/2015un podeu care a fugit împreună cu cei şapte feciori ai săi, neregulat Podeni precum şi pe apele Valea de frica tătarilor ...” (Tompa, 2002, p. 7). Iniţial Gaurei şi Valea Socilor” (Tompa, 2002, p. 8). el a fost singurul stăpân al văii unde şi-a construit În aceeaşi perioadă, secolelenr, XVI-XVII, o casă pe un teren curăţat şi defrişat (runc = alături de Runcu Salvei au fost atestate curătură, tăietură). Cu timpul au venit şi alte documentar şi alte aşezăriIX, năsăudene: Dobricel familii din Salva care s-au stabilit în această zonă (1593), Sita (1576), Borleasa (1597), Agrieş şi au „făcut un sat” (Tompa, 2002, p. 7). La (1562), Perişor (1576), Poienile Zagrei (1547), 1641, în Runc, se înregistrau 43 de familii. Mititei (1547), Runcu Salvei (1547), Coşbuc Într-un document din 1642, se menţionează (1523), SuplaiAN (1695), Alunişul (1695), Tăure „popor din Runc”, în 1691 sunt menţionaţi (1693), Nepos (1440) şi Leşu (1696). „runcanii”, popa Ilie, judele Costin, pârgarii şi satul Runc. Conform unei conscripţii a 2.3. Denumirea satului episcopului Klein, din 1733, satul avea 73 de Numele localităţii „...îşi are originea sa de la familii, patru preoţi şi o biserică. Conscripţia din posiţiunea locului în care e aşezată...” (2002, p. 1761 consemna că, în 1757, a fost ridicată o nouă 10). Numele satului de Runc îl deducem de la un biserică, înlocuind-o pe cea veche, neîncăpătoare. câmp deschis, teren defrişat (Furcea, 2002, p. Acestei noi biserici, Ion a Pinti i-a dăruit un 13): „Într-un fel domnul Drăganu îl deduce bine. clopot şi Ştefan Pintea, Chifor Ursu şi Georgiţă i- Un câmp scos din pădure, prin tăiere şi ardere. au dăruit trei cărţi de rugăciuni. Runc = câmp deschis. E sinonim cu arşiţă, Cu 1763-1764, înfiinţareaNAPOCENSIS regimentului numire pe care o avem la hotar imediat lângă grăniceresc (militarizarea zonei Năsăudului) şi comună” (Pavelea, 2002, p. 69). Momentele eliberarea localnicilor de obligaţiile feudale, principale în evoluţia denumirii localităţii au fost: Runcu este inclus între cele 44 de aşezări 1547 – Ronck; 1577 – Runca; 1642 – Runcu; grănicereşti şi, tot atunci, „satul s-a mutat mai jos, 1689 – Rung şi 1854 – Runc (Cocean, Boţan, lângă râul Ideciu, într-o vale îngustă şi mărginită Ilovan, 2011, p. 234). de păduri” (Codrea, Puica, 2003, p. 42). Prin anii 1846-1847, după o inundaţie care a 2.4. Evoluţia încadrărilor administrative ale devastat centrul comunei, generalul Galbrone a localităţii Runcu Salvei vizitat comuna şi geographianapocensis.acad-cluj.roa făcut încercări pentru a o Din secolul XVII şi până în prezent, au avut muta mai în jos, spre sud, spre hotarul comunei loc numeroase modificări privind încadrarea Salva, unde luncile erau mai largi. Runcanii, cu administrativă, cele mai semnificative fiind excepţia lui Tănase Moşdroagă şi Oprea Mare, următoarele (Sigmirean, Onofreiu, 2001): GEOGRAPHIAau fost de acord, chiar să piardă unele părţi de 1691 (încadrare administrativă valabilă până hotar: Piciorul Telciului, Mailat şi Şuliga. La în 1733) – Diploma Leopoldină. Districtul sau mijlocul secolului al XIX-lea, localitatea avea Scaunul Bistriţei – în secolul XV: din „Districtus 260 de case din lemn, cu acoperiş din draniţă sau Valachorum Rodnensis” (aflat sub stăpânirea paie, şi nouă mori de făină. La 1900, existau 270 Bistriţei, conform Diplomei lui Matei Corvin – de case şi avea 1133 locuitori. 1475) (Sigmirean, Onofreiu, 2001, p. 88) făceau 30 Metodologia identificării trăsăturilor identitare locale parte: Bichigiu, Feldru, Găureni, Hordou îndoita însuşire ce aţi avutu până acum, aţi fostu (Coşbuc), Ilva Mică, Leşu, Maieru, Mititei, totodată ostaşi şi cetăţeni bravi şi loiali”. Mocod, Năsăud, Poienile Zagrei, Rebra Mare, 12 martie 1861 – Patenta Imperială. Rebrişoara, Rodna, Runcul (Salvei), Salva, Districtul autonom românesc al Năsăudului, Sângeorz (Băi), Suplai, Telciu, Vărarea (Nepos), cercul Zagra. Reşedinţa Mocod, cu comunele: Zagra. Reşedinţa era Bistriţa (Bistricia, Bistriz, Mititei, Runcul Salvei, Zagra, Poienile Zăgrii, Besztercze); Suplai şi Aluniş. S-a dispus organizarea 16 martie 1764 – Patenta imperială semnată comunelor grănicereşti din fostul regiment de Împărăteasa Maria Tereza. Patenta se românesc năsăudean într-un district autonom, constituia într-o directivă şi stipula: „Cu gândul începând cu data de 15 aprilie 1861. Districtul a la Ardeal şi la asigurarea graniţei acelei provincii fiinţat până în 1876, la această dată formându-se2/2015 iubite împotriva ciumii, contrabandelor şi altor comitatul Bistriţa-Năsăud. rele care ameninţă liniştea provinciei şi a întregii În 1948, comuna Runc a fost desfiinţată monarhii, am hotărât să încadrăm în statul militar abuziv de P.C.R. şi a fost trecutănr, la comuna grăniceresc şi Valahi nobili şi liberi, făcându-i Salva. După 1989, runcanii au făcut nenumărate părtaşi la toate imunităţile şi prerogativele acelui memorii pentru reînfiinţareaIX, comunei