3

Supliment Români din toate ţările, uniţi-vă! Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul IX, nr. 3(99) martie 2017 *ISSN 2066-0952 VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Coşbuc VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ ______

______

Ana Blandiana, Autobiografie între două Europe/3 Calendarul, poeme de Ana Blandiana/4 Ana Blandiana în rotundul unei vârste, de Nicolae Băciuţ/5 Ana Blandiana, Scrisul de mână/5 Repere biografice/6 Vatra veche dialog cu Ana Blandiana, de Cristina Vasiliu/7 Vatra veche dialog cu Ana Blandiana, de Daniel Kiţu/8 Trei mari „B” ai spiritualităţii româneşti, de Valeriu Anghel/9 Ana Blandiana, Autografe pe cărţi/13 Ana Blandiana, Arte poetice, de Anca Blaga/14 Patria lăuntrului, de Cristina Sava/16 Metafora arborelui în literatura română, de Cristina Aivănesei/18 Ana Blandiana – despre cădere, de Anca Blaga/20 Ana Blandiana – Autografe/21 Coordonatele utopiei blandiene, de Tatiana-Daniela Bercariu/22 Ana Blandiana între două lumi, de Constantin Stancu/23 Valenţe expresive în opera Anei Blandiana, de Angela Biţan/24 Pragmatica textului liric, de Ana Coman/25 Mitul androginului în poezia Anei Blandiana, de Camelia-Cornelia Budan/26 Brăila, 31 mai 2012, la şcoala Gimnazială „Sandu Pledoarie pentru iubire, de Daniela Agafiţei/27 Aldea”, gazda primei ediţii a Festivalului de Creaţie şi Rugăciuni lirice, de Ana Coman/29 Imaginarul blandian, între noumena şi fenomena, de Daniel Kiţu/30 Interpretare „Ana Blandiana” Iubirea şi sensurile lumii, de Mariana Mogoş/32 Căderi în cer, de Anca Barbu /39 Proza Anei Blandiana, de Gabriela Banu/41 Evocări. Involuntar..., de Cornel Cotuţiu/42 După cincizeci de ani.. O întâlnire memorabil, de Veronica Pavel Lerner/42 Întâlnirea cu Ana Blandiana, o „Minune”!, de Angela Olaru/43 Fascinaţia chipului, de Ştefan Jurcă/44 Ipostaze, de Luminiţa Dascălu/45 Întâlniri cu Ana Blandiana. Album sentimental. Membrii Cenaclului „Nicolae Băciuţ”/46 Curajul, poem de Ana Blandiana/47 O cale de coborâre a poeziei pe pământ, de Ana Blandiana/48 Poeme de Cristina Vasiliu/48 Festivalul Internaţional de Creaţie şi Interpretare „Ana Blandiana” Ana Blandiana după Ana Blandiana, de Nicolae Băciuţ/49 Prima ediţie, 2012, de Nicolae Băciuţ/49 La umbra pomelor în floare, de Nicolae Băciuţ/50 Îngeri de cuvinte, de Nicolae Băciuţ/50 Despre îngeri, de Nicolae Băciuţ/51 Poduri de cuvinte, de Nicolae Băciuţ/51 Buna Vestire, de Gabriela Vasiliu/52 Bnrăila, 1 iunie 2013, a II-a ediţie a Festivalului Revanşa memoriei, de Adriana Dumitrescu/52 Ediţia a 2-a, 2013, de Ana Blandiana/54 Regulament/54 În numele Rugăciunii poeziei, de Gabriela Vasiliu/56 Pe unde ubli, poezie, de Gabriela Vasiliu/57 Poezia ca Rugăciune, de Nicolae Băciuţ/57 Oraşe de silabe, de Ana Blandiana/58 Ediţia a III-a, 2014. Dacă nu acum, atunci când, de Nicolae Băciuţ/58 Întoarcerea la rădăcina Arborelui, de Gabriela Vasiliu/59 Dincoace de verde, dincolo de albastru, de Nicolae Băciuţ/59 Aureola verde a poeziei, de Anca Barbu/59 Muguri tineri, de Nicolae Băciuţ/60 Regulament/60 Ediţia a IV-a, 2015. Vârstele poetice ale anotimpurilor, de Nicolae Băciuţ/61 Opreşte, Doamne, ceasornicul..., de Andreea Elisa Roff/61 Regulament/62 Ediţia a V-a, 2016. Festivalul de Creaţie şi Interpretare “Ana Blandiana”, de Ana Blandiana/64 Brăila, ediţia a III-a, 7 iunie 2014 Regulament/64 Scrisori de peste Ocean, de Dumitru Ichim/64 O misiune sacră, de Theodor Damian/65 Inspiraţie/transpiraţie, de Nicolae Băciuţ/65 Dimensiunea sacră a iubirii, de Nicolae Băciuţ/66 Pleopape de ape sub lumină lină, de Nicolae Băciuţ/67 Prin alţii, spre noi, de Nicolae Băciuţ/67 Biblioteca trecutului, de Nicoleta Corneanu/68 Ediţia a Vi-a, 2017. Regulament/69 Cărţile Festivalului, de Nicolae Băciuţ/70 Premiile Festivalului/71 Spaima de literatură, de Daniel Kiţu/75 Ana Blandiana, citită de copii. Umbrei mele i-e frică, de Miruna-Ioana Miron/76 Între mine şi el, de Alexandra Bianca Velcherean/76 Ceea ce se ascunde “între mine şi el”, de Mădălina Boţ/77 Umbrei mele i-e frică, de ana Maria Gîbu/79 Cândva arborii aveau ochi, de Raul Hudea/80 Traversarea copilăriei, de Mara Alexandra Dragotă/80 Cuplu, de Diandra Maria Panfil/81

Arborii şi visul vegetal, de Diana Elena Barbu/82 Ochii arborilor, de Ioana Toloargă/83 ______Mare neexplorată, de Andreea Raluca Radu/84 Număr ilustrat cu fotografii din colecţia Nicolae Băciuţ

2 una, occidentală, care timp de secole a ignorat cu superbie ceea ce se pe- trecea la câteva sute de kilometri din- colo de frontierele sale și care încă se Timp de aproape o jumătate de mai întreabă cum se numesc țările secol orice autobiografie – termen baltice și dacă Budapesta este capitala consacrat pentru ceva între interoga- României sau a Ungariei; și cealaltă, toriu și curriculum vitae, în care orientală, care a visat mereu să îi se- trebuia menționată originea proletară mene celei dintâi, idealizând-o tocmai sau burgheză („sănătoasă” sau „nesă- pentru că îi era inaccesibilă. Cele do- nătoasă”, în limbajul epocii), aparte- uă părți și-au rămas la fel de necunos- nența politică a rudelor (mamă, tată, cute una alteia, chiar dacă necunoaș- frați, surori, mătuși, unchi, bunici) la terea ține în primul caz de subesti- un alt partid decât cel comunist etc – mare și în cel de al doilea de supra- orice autobiografie era împărțită în estimare. În timpul descoperirii reci- două secțiuni: înainte de 23 august proce, ocazionată de integrarea euro- 1944 şi după 23 august 1944 (data peană, decepția este un risc major, intrării Armatei Roșii în România). Ei ______mai ales pentru cei ce înaintează de la bine, în ultimii ani lucrurile s-au nunțat devenea politic pentru că era o Est spre Vest. Mi se pare, de altfel, schimbat: data împărțirii vieții noastre formă de libertate. esențial ca acest proces de integrare în două secțiuni nu mai este 23 august În ceea ce mă privește, aceste in- să unească nu numai strategiile eco- 1944, ci 22 decembrie 1989 (data terdicții au transformat, aproape fără nomice și diplomatice, dar și obse- fugii lui Ceaușescu). voia mea, simbolul scriitorului care se siile. Și să nu uităm că Europa de Est Deci, înainte de 22 decembrie încăpățâna să spună adevărul, care aduce Occidentului suferința pe care a 1989, eu eram un scriitor care avea 19 eram de decenii, într-un simbol poli- trăit-o, ca pe o zestre care se adaugă cărți publicate, două în sertar, trei tic. Acest simbol au încercat să-l ma- patrimoniului comun european. În interdicții de semnătură și o singură nipuleze conducătorii de după 22 timp ce Occidentul a adus Europei de obsesie: să scrie ceea ce crede și să decembrie 1989 propunându-mi să Est drepturile omului. încerce să publice ceea ce a scris. A devin vice-președinte al Frontului În acest sens, unul dintre parado- scrie era simplu. A publica era mult Salvării Naționale, adică al țării. Și xurile integrării europene (care nu e mai dificil. „A fi interzis” sau „a avea când am refuzat, fără măcar să le decât o parte a mondializării) este că interdicție de semnătură” însemna că înțeleg din prima clipă motivele, doar în timp ce reunificarea continentului numele tău nu mai putea apărea nici din bun simț, am devenit dușmanul este mai presus de toate o difuzare a în ziare, nici pe coperta vreunei cărți, noii puteri, așa cum fusesem al celei libertății de la Vest spre Est, spiritua- nici chiar să fie citat în textul de dinaintea ei. De fapt, a fi liber se lizarea acestei libertăți poate să înain- altcuiva. Pentru prima oară eu am fost dovedea mult mai complicat decât a teze dinspre Est spre Vest. Printre ca- interzisă pur și simplu pentru că tatăl nu fi liber. uzele și explicațiile acestui fenomen, meu era în închisoare, de celelalte Decenii la rând, libertatea fusese două sunt cele mai importante: pe de două dăți din cauza propriilor mele pentru noi replica pe care reușeam, o parte precaritatea sau chiar absența poeme: Prima interdicție a durat 4 sau nu, să o dăm terorii și, odată te- libertății timp de decenii au dat un ani, cea de a treia ar fi fost probabil roarea dispărută, ne-am dat seama cu plus de substanță și de responsabili- definitivă, dacă n-ar fi fost întreruptă spaimă că de fapt nu știam ce în- tate redescoperirii ei, iar, pe de altă de evenimentele din decembrie '89. seamnă să fii liber. Este mai ușor să parte, patrimoniul suferinței a șters Eram deci autorul a 19 cărți, dar definești noțiunile prin contradicție cu diferența dintre estetic și etic, dintre pentru publicul român (și, îndrăznesc opusul lor decât investindu-le cu un morală și artă. Pentru că o jumătate să spun, chiar pentru poporul român) conținut autonom. Românii sunt as- de secol a fi liber n-a fost în Est o eram nu numai autorul cărților mele, tăzi un popor care, fără să fi avut ră- consecință a legii, ci un risc și un ci și, mai ales, autorul tăcerilor mele. gazul să-și revină după o jumătate de talent, un talent care uneori se Pentru că printre cărți au existat secol de teroare comunistă, descoperă confunda chiar cu talentul literar. interdicțiile. Astfel, înainte chiar de a spaima în fața unui capitalism sălba- Așa se explică faptul că în ultimii fi cunoscută ca scriitor (prima tec structurat de corupție și dominat 20 de ani principala mea operă nu a interdicție a intervenit după debutul de aceeași minoritate socială reciclată fost literatura pe care am continuat să cu două poezii în revista Tribuna din politic, care se sprijină pe vechile re- o scriu, ci primul Memorial al Victi- Cluj) am devenit cunoscută ca scriitor țele și relații de putere. Ceea ce creea- melor Comunismului din lume, un interzis. Mai târziu, cea de a treia ză sentimentul neliniștitor că schim- mare muzeu (de mai mult de 50 de interdicție interzicea nu numai cărțile barea nu e decât o stratagemă de a in- săli) realizat sub egida Consiliului mele noi, ci și prezența în biblioteci a venta mai răul pentru a lăsa răul ne- Europei într-o veche închisoare cărților publicate înainte. Era o inter- schimbat. Iar această remarcă e vala- stalinistă din România. dicție nu numai pentru viitor, ci și bilă și pentru celelalte popoare din Pentru că cea mai mare victorie a pentru trecut. Într-o societate în care Est. comunismului – o victorie a cărei im- singura materie primă nedeficitară era Vorbesc de „popoare din Est” portanță a fost descoperită dramatic minciuna și singura realitate aparatul pentru că mi se pare evident că, în după 1989 – a fost crearea omului represiv, cel mai mic adevăr pro- fapt, continuă să existe două Europe: fără memorie, a omului nou, cu→

3 creierul spălat, care nu trebuia să-și Nu e nicio îndoială că lumea de amintească nici cine a fost, nici ce a azi este în criză. Dar a existat un avut, nici ce a făcut înainte de singur moment în lunga sa istorie comunism. Memoria este o formă de când nu a fost? Acuitatea sentimen- adevăr și trebuia distrusă pentru a tului de a fi în criză vine azi din distruge sau manipula adevărul. faptul că suntem cu toții intrați într-o Deconstrucția memoriei – crimă în accelerație nesănătoasă care ne face egală măsură contra naturii și contra să semănăm acelui țăran dintr-o po- istoriei – este opera primordială a vestire chinezească chinuindu-se să comunismului. tragă plantele de frunze ca să crească Crearea Memorialului Sighet n-a mai repede. Mai repede încotro? Și de fost pentru noi un scop în sine. Ceea ce? ce ne-am propus și ceea ce am căutat Dacă lucrurile evoluează de-a lungul cu disperare a fost un mijloc de liniilor trasate prin acest început de ______resuscitare a memoriei colective. Căci secol, Europa va fi de aici în 50 de popoarelor, având ca destinație conti- spre deosebire de toate dictaturile și ani continentul cel mai globalizat de nentul nostru. Istoria va continua ro- de toate terorile istoriei omenirii, co- pe pământ: un fel de Turn Babel unde tația sa de la Est la Vest și Europa va munismul nu pretinde supușilor săi toată lumea, dacă nu va vorbi araba, fi încă o dată creuzetul în care se va doar să fie supuși, le pretinde și să fie va vorbi o engleză care îl va face pe zămisli un nou ev. Să sperăm că nu fericiți că sunt supuși. Umilință și Shakespeare să se învârtă în un nou ev mediu. aberație pe care numai memoria putea mormânt, și unde nimeni nu se va mai În această lume din ce în ce mai să o evite și care este exact opusul simți acasă, unii pentru că nu-și mai globalizată, scriitorul care sunt conti- drepturilor omului. Evident, ne putem recunosc propria casă, alții pentru că nuă să scrie, să fie din ce în ce mai întreba, privind civilizația noastră în în pofida obligativității corectitudinii tradus (60 de cărți traduse în 24 de curs de a scăpa de sub orice control, politice (care va ține loc și de religie, limbi) și să utilizeze ca principală ma- de ce părinții democrației au uitat să și de inchiziție) o să se găsească terie primă a paginilor sale suferința adauge Cartei Drepturilor Omului și o mereu mijlocul de a-i face să celor 50 de ani de comunism și dure- cartă a datoriilor omului, dar, dincolo înțeleagă că nu e casa lor. Trăim în roasa confuzie a celor 25 de ani de de toate riscurile și ironiile libertăţii mod evident o nouă eră a migrației tranziție de la un regim la altul, de la fără frontiere care se numeşte o Europă la alta. globalizarea, există necesitatea – CALENDARUL Este greu de spus care este rolul tocmai pentru că nu mai există limite scriitorului – evident, din ce în ce mai geografice – de a descoperi rigori și Calendarul pe care singură periferic – în această evoluție pe care un echilibru interior puterii noastre Mi-l scriu pe perete el o poate influența într-o infimă comune. Este singurul lucru de care mi-e măsură. Să înlocuiască pe înțelepții Această putere trebuie construită teamă de altă dată dispăruți de atât de mult în școlile noastre, în bisericile Cu adevărat pe pământ. timp? Chiar dacă ar fi în stare, cine ar noastre, prin operele noastre de artă și În fiecare seară, mâna mea mai avea timpul și disponibilitatea să prin cărțile noastre. Noi, autorii Face fericită un cerc în jurul îl asculte într-o lume care a pregătit acestor cărți scrise în limbile noastre cifrei curente: politically correct ideologii prêt-à- atât de diferite și atât de greu de roşu pentru poezie, porter pentru nu contează ce situație? tradus exact, ne aflăm la izvorul verde pentru proză O lume în care excesul de libertăți viitoarei lumi unice, care mai poate fi Sau tremură de ruşine şi spaimă, maschează faptul că e în curs de modelată de cuvintele noastre și de Trăgând două linii încrucişate cu dispariție adevărata libertate, liberta- amintirea suferințelor noastre. Pentru negru tea interioară... că, înainte de a ne asuma viitorul unei Peste ziua scoasă din timp. Ne rămâne să sperăm că iubirea, singure lumi, noi trebuie să ne asu- Astfel care este combustibilul vieții și al ar- măm obsesiile, amintirile, mentalități- Viaţa mea devine mai scurtă tei, va fi mereu mai puternică decât le trecuturilor noastre diferite: vaste Cu o necunoscută pierdută-n ura, care este combustibilul istoriei și câmpuri arate cu uneltele artei. Nu neant al morții. Și ne mai rămâne, de ase- este pentru prima oară când am Despre care n-am fost în stare să menea și mai ales, credința profundă curajul ridicol de a susține că lumea scriu că toate dificultățile, suferințele și poate fi încă salvată prin poezie. Dar Nici o literă care s-o ancoreze în dramele vor fi materii prime pentru Dostoievski nu a spus că lumea poate fiinţă, viitoarele noastre cărți. Din acest fi mântuită prin frumusețe? Și nu e Viaţa mea devine mai scurtă punct de vedere, avem resurse pentru poezia o parte a frumuseții lumii? Şi Cu fiecare zi neapărată întregi biblioteci: biblioteci care vor verbul din care provine etimologic De un cerc roşu influența viitorul prin analizarea unui poezia nu este verbul grecesc poiein Sau de un cerc verde prezent pe care nu putem să-l care înseamnă a construi? Chiar dacă Pentru că nimic din ceea ce nu e influențăm. poezia nu poate salva decât pe cei scris (Discurs rostit la Galaţi, cu dispuși să se lase salvați, sunt convin- Nu există. ocazia acordării titlului de Doctor să că globalizarea va fi culturală sau ANA BLANDIANA Honoris Causa al Universităţii nu va fi deloc. “Dunărea de Jos”, 17.06.2016.)

4 printr-o fericită conjunctură a astrelor de prof. dr. Gabriela Vasiliu, susţinută de un soţ admirabil, Cristi Vasiliu, şi de o fiică delicată,

sensibilă, talentată, Cristina Vasiliu, de Nicolae Băciuţ, de oameni dragi dintr-o Brăilă care şi-a făcut-o de-a casei, alături de Panait Istrati sau Fănuş Neagu, şi pe Ana Blandiana, prezentă an de an din 2012 încoace,

(Foto: Brăila, 31.05. 2012) într-o sărbătoare a poeziei şi a Nu am creditat niciodată bucuriei cunoaşterii unui poet aniversările ca un motiv de trecere în minunat, secondat, atunci când s-a revistă a unui destin, a unei opere. putut de un om/scriitor drag sufletului Dar mi s-a părut de fiecare dată nostru, Romulus Rusan. un bun pretext pentru a omagia un Pentru Ana Blandiana, cea din autor prin contribuţia sa la creşterea orizontul Brăilei, mi s-a părut mai literaturii române. firesc, mai potrivit să antrenez în a Vatra veche a realizat suplimente vorbi pe cei care au fost parte a unui literare în astfel de circumstanţe, unor eveniment care s-a transformat nu autori faţă de care am manifestat doar în tradiţie, ci şi în fenomen. afinităţi elective, autori mureşeni ori Aşadar sursa noastră pentru cuprinsul acestei ediţii vor fi, în de anvergură naţională: Valentin Addenda la Curriculum Vitae Marica, la 60 şi la 65 de ani de viaţă, primul rând, cei care au fost antrenaţi în manifestrările de la Brăila, ori în Romulus Guga la 30 de ani de la moartea sa, Lazăr Lădariu, la 75 de altele, conexe lor, inclusiv întâlniri la ani, N. Steinhardt, la centenarul casa de vacanţă a Anei Blandiana şi a naşterii, şi două suplimente Nichita lui Romulus Rusan. Stănescu, în 2016, în contextul Dorim ca această ediţie Festivalului Internaţional de Poezie publicistică să se distingă prin dorinţa „Nichita Stănescu”, în ediţiile 2016 şi de a face auzite voci critice care nu 2017. sunt instanţe critice consacrate, dar La un rotund de vârstă, probabil aceasta nescăzându-le cu nimic au- că Anei Blandiana îi vor fi dedicate toritatea, credibilitatea, academismul multe pagini, se va face o evaluare a abordărilor interpretative. unei opere, se vor evoca întâmplări cu Punerea în ecuaţie a dialogului Ana Blandiana, Ana Blandiana se va cu opera Anei Blandiana e deschisă confesa, va face mărturisiri despre de un demers pe care îl considerăm date şi evenimente din biografia ei. inedit, original, acela de a pune faţă în Nu putem sta deoparte la acest faţă un copil, Cristina Vasiliu, elevă în clasa a V-a, şi un autor de moment aniversar al Anei Blandiana, dintr-un sincer sentiment de preţuire, anvergura Anei Blandiana. E un Laborator poetic consolidat şi de o solidaritate în exerciţiu care dă din start distincţie orizontul unei amiciţii căreia eforturilor editoriale ale revistei Vatra Festivalul Internaţional de Poezie veche. „Ana Blandiana” de la Brăila, cinci Acest dosar mai e, între altele, şi ediţii, i-a dat consistenţă. o parte a „dosarului” Festivalului de Nu voi apela însă la „nume la Brăila. grele” pentru a vorbi în context Aici sunt date care vor putea aniversar despre Ana Blandiana, ci vorbi de o manifestare literară aparte, voi apela la generaţia foarte tânără, în care Ana Blandiana s-a prins cu căreia Ana Blandiana i-a oferit şansa ezitări, dar a descoperit mai apoi descoperirii/întâlnirii cu poezia, frumuseţea şi nobleţea gestului fiindcă, o pot spune ca martor al organizatorilor. multor evenimente, Ana Blandiana Pentru mine, acest Supliment de este foarte iubită de cea mai tânără revistă este reverenţa pe care o fac generaţie, e privită cu respect şi unui autor care şi-a pus discret admiraţie, dar, lucru esenţial, e citită. amprenta pe destinul meu, dacă mă Şi nu oricum, ci cu ochi critic, cu gândesc că în 1990 este unul dintre respensabilitate de... oameni mari. cei care au scris „Recomandarea” Cinci ediţii la rând, Festivalul de pentru primirea mea în Uniunea Truda scrisului Creaţie şi Interpretare „Ana Scriitorilor. Blandiana”, manifestare pusă în operă NICOLAE BĂCIUŢ

5

Receptarea critică a operei Anei Ana Blandiana (Otilia Valeria Blandiana a fost extrem de bogată, la Rusan, n. Coman; n. 25 martie 1942, fel de bogată ca însăși opera în sine. Timișoara) - este autoarea a peste Criticul Marian Popa subliniază treizeci de volume de poezie, proză, că «situația dilematică este creată prin eseuri, publicistică. raportarea normelor biologice la cele S-a remarcat nu doar ca scriitoare, etic-sociale»; «conștiința trupului ci şi prin modul în care şi-a asumat păcătos și precar ajunge însă cu condiţia de luptător pentru libertate, timpul sursa unei voluptăți reci, dreptate, adevăr, atât înainte de sarcastice, revendicând ultragiul», decembrie 1989, cât şi după. «mijloc de exteriorizare a vitalismului Pentru atitudinea sa, înainte de intens». Revoluția din 1989, n-a avut drept de O interesantă conjugare lirică a semnătură în trei rânduri (1959-1964, temei somnului în poezia Anei 1985, 1988-1989), din 1988 fiind Blandiana este observată de criticul supravegheată permanent de serviciile ______literar Eugen Simion: «somnul nu secrete din România, fiindu-i întem- 1998, Ghicitul în mulțimi, 2000, Cine este cu necesitate o prefigurare a niţate cărţile, care au fost scoase din sunt eu?, 2001, A fi sau a privi, 2005, morții; e întoarcerea pentru o clipă la biblioteci. O silabisire a lumii, 2006, Spaima de ritmul pur al materiei, o zonă de În luna mai 1990, a reînființat literatură, 2006, Fals tratat de liniște și de plenitudine a pasiunii Centrul PEN din România, pe care l-a manipulare, 2013; degajate de forța devastatoare a condus până în 2004. În noiembrie Cărți de proză: Cele patru simțurilor; iubirea își regăsește în 1990, s-a numărat printre cei care au anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele acest spațiu chipu-i melancolic, suav, fondat Alianța Civică, fiind în fruntea fantastice, Proiecte de trecut, 1982 - spiritualizat» (SSra, I, 336): Adorm, acesteia, ca preşedinte, mai bine de nuvele fantastice, ambele volume au adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / un deceniu (1991-2002). apărut sub titlul Orașul topit și alte Părem întinși alături / Doi tineri La începutul lui 1993, a iniţiat, povestiri fantastice in 2004, Sertarul morți egali./ (...) / Nu te speria, / împreună cu Romulus Rusan, cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 – Pletele noastre vecine / Răsfirate în Memorialul de la Sighet, iar în aprilie roman, Imitație de coșmar, 1995 – iarbă / Au început să prindă rădăcini, 1995, Academia Civică. nuvele, Povestiri fantastice, 2016. / În curând frunzele ne vor înveli / În Este membru corespondent al Varia: Misiune imposibilă, în auriul omăt. / Niciodată n-am Academiei Române (din 2016). Povești de dragoste la prima vedere, semănat mai mult, / Aripile ți s-au Opera: Cărți de poezie: Persoana 2008 - nuvele (Ioana Pârvulescu, afundat în țărână / Și nu se mai văd. întâia plural, 1964, Călcâiul Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, («Adorm, adormi»). vulnerabil, 1966, A treia taină, 1969, Ana Blandiana, Adriana Bittel), Alexandru Piru, în «Istoria 50 de poeme, 1970, Octombrie, Timpul scrie pe trupul meu versuri , literaturii române de la început până Noiembrie, Decembrie, 1972, Poeme, 2008 - selecție de versuri azi» (1981), apreciază că «Poeta are o 1974, Somnul din somn, 1977, (audiobook): filozofie. În tentativa sa de a fi, omul Întâmplări din grădina mea, 1980, I-au apărut aproape cincizeci se izbește implacabil de un termen Ochiul de greier, 1981, Ora de nisip, de volume traduse în 26 de limbi. final, ceea ce constituie, cum se 1984, Stea de pradă, 1986, Alte * intitulează cel de-al doilea volum, Premii intâmplări din grădina mea, 1987, Călcâiul său vulnerabil (1966). Întâmplări de pe strada mea, 1988, Premiul pentru poezie al Uniunii Salvarea se află în aspirația spre Poezii, 1988, Arhitectura valurilor, Scriitorilor din România, 1969; puritate, condiție etică, dar și în 1990, 100 de poeme, 1991, În Premiul pentru poezie al Academiei sublimarea vieții în artă, condiție dimineața de după moarte, 1996, La Române, 1970; Premiul pentru proză estetică. Altfel spus, nemurirea se cules îngeri, 1997, 2003, 2004, al Asociației Scriitorilor din obține prin identificarea cu universul, Cartea albă a lui Arpagic, 1998, București, 1982; Premiul nu prin imitarea naturii, arta e un fel Balanța cu un singur talger, 1998, Internațional "Gottfried von Herder", de transsubstanțiere, o mutație Soarele de apoi, 2000, Refluxul Viena, 1982; Premiul Național de ontologică (A treia taină, 1969). Mai sensurilor, 2004, Poeme (1964-2004), Poezie, 1997; Premiul "Opera departe poeta caută hotarul dintre 2005, Întoarcerea lui Arpagic, 2008, Omnia", 2001; Premiul Internațional bine și rău, dintre înnorat și senin, Patria mea A4, 2010, Pleoape de "Vilenica", 2002; dintre lumină și noapte, exterior și apă, 2010; În martie 2016, a primit Premiul interior, paradis și infern. Moartea e Cărți de eseuri: Calitatea de „Poetul European al Libertății”, văzută ca un rit nupțial...» (PIL, 502 martor, 1970, 2003, Eu scriu, tu scrii, pentru volumul Patria mea A4, care a sq.). el/ea scrie, 1975, Cea mai frumoasă apărut în traducere poloneză în Nicolae Manolescu reține mai dintre lumile posibile, 1978, ianuarie 2016. Decernarea premiului ales: „proza de ficțiune, foarte Coridoare de oglinzi, 1983, a avut loc în cadrul ediției a 4-a din personală, conține pagini antologice”. Autoportret cu palimpsest, 1985 cadrul concursului cu același nume, (Sursa Wikipedia) Orașe de silabe, 1987, Geniul de a fi, organizat la Gdansk, în Polonia.

6 -Din nevoia de a exprima inex- primabilul, cred. -Un poet poate avea o poezie preferată sau un volum (din creația personală)? -Da, dar nu e mereu aceeaşi. Uneori îmi plac ultimele poeme scrise. Alteori descopăr cu uimire poeme vechi, ca şi când nu ar fi ale mele. În orice caz, niciodată opţiunea autorului nu cred că este o judecată de valoare, ci una profound subiectivă, Biroul de lucru al Anei Blandiana, ţinând de raţiuni adesea misterioase. de la casa sa de vacanţă - Cum și când fixați titlul unei poezii? -Mult după scrierea ei, atunci când construiesc un volum din piesele

„Doamne, nu da omului cât poate separate; şi atunci titlurile sunt doar suferi!” nişte repere, nu au de fapt importanţă. Asta explică şi de ce nu-mi ştiu Dialog în oglinda vârstelor niciodată poeziile după titlu. - Pentru cine scrie un poet?

-Cred că poetul scrie întotdeauna -Scrisul poate fi considerat un pentru sine sau poate nici măcar pentru sine… joc? Un colţ al nostalgiilor la casa de Pur şi simplu scrie, pentru că nu -Nu cred că scrisul în sine este vacanţă poate face altfel. Cititorul este cel ce un joc, pentru simplul motiv că, dacă ar fi joc, ar depinde de cel care scrie face poemul citit să devină al lui, dacă să-l joace sau nu, în timp ce noi adăugându-i propriile emoţii şi - şi tu şi eu - ştim că nu e aşa. De perspective. altfel, întotdeauna am simţit că -Cu ce se hrănește mai mult trăsătura implacabilă a scrisului este Poezia: cu tristețe sau cu bucurie? singura lui raţiune de existenţă. Asta -Evident cu nelinişte, introspec- nu înseamnă însă că, în cadrul acestei ţie, meditaţie în singurătate. Numai condamnări pe viaţă - o condamnare suferinţa e creatoare. Bucuria îşi este la frumuseţe, de fapt, jocul nu poate suficientă sieşi. Nu te-ai gândit de ce toată apărea ca un exerciţiu artistic şi spiritual. poezia de dragoste a lumii este Dialoguri despre poezie pentru o -Cum ați reușit să păstrați atât expresia unor iubiri neîmplinite? emisiune culturală radio, în 15 de viu copilul în suflet și în Cele împlinite nu mai simt august 2016 cuvânt? nevoia expri-mării prin cuvânt. -Tocmai îmi reproşam, că ţi-am -Ce simte un scriitor când răspuns ca şi când aş fi uitat că eşti citește ceea ce a creat? încă un copil. Dar asta se întâmplă -Eu nu simt decât uimire. Cu cât pentru că simt o reală egalitate între citesc mai mult, cu atât nu-mi vine să noi, neavând nicio importanţă pe care cred că eu am scris acele pagini palier de vârstă se petrece această -Sunteți atât de curajoasă!!! egalitate. Tot ce ştiu este că nu numai Cum pot învăța și eu această lecție? toată copilăria, ci toată viaţa mi-a fost -E o întrebare la care nu ştiu să teamă să nu ajung să semăn răspund. oamenilor mari. Nu m-am considerat niciodată -Ce reacție a avut mama curajoasă în mod special. dumneavoastră când a înțeles că M-am purtat doar cum îmi venea aveți darul de a scrie? să mă port şi cum îmi era mai simplu -Nu ştiu, pur şi simplu nu-mi să mă port. amintesc de când a început. Tot ce Mi-a fost întotdeuna mai greu să ştiu e că nu am fost niciodată mint decât să spun adevărul. Și am întrebată ca alţi copii ce vreau să mă fost învăţată de mică să resist la orice fac când voi fi mare, pentru că toată şi să fiu convinsă că pot orice. Mama avea o vorbă: „Doamne, nu da omului Ana Blandiana, înconjurată de o lumea ştia dinainte. Şi mama era şi parte din “galeria” brăileană şi nu ea obişnuită cu situaţia şi nu avea cât poate suferi!” CRISTINA VASILIU numai, la casa de vacanţă, 15 sentimentul că depinde de ea. august 2016 -De unde vine Poezia? (cl. a V-a)

7 -Dacă ne raportăm la -Roger Scruton, un important întregul orizont al cotidianului, publicist britanic și susținător al ce vă străbate ființa, există vreo rezistenței anticomuniste a preșe- graniță între vremelnicia omului dintelui ceh Václav Havel, afirma Ana Blandiana și deschiderea în cartea sa „Cultura modernă pe spre etern a creatorului Ana înțelesul oamenilor inteligenți”: Blandiana? „Conținutul textului este acum -În mod evident nu există în obținut doar prin citirea lui: mintea mea o departajare clară între autorul dispare, devine absent, iar cele două entităţi, asta şi pentru că, absența lui e, așa-zicând, citită în atunci când mă gândesc la mine text, care nu-i revelează sufletul însămi, nu mă definesc înainte de a mai mult decât resturile unghiilor mă analiza, ci încerc pur şi simplu să sale tăiate”. Sunt textele poetice, înţeleg ce i se întâmplă fiinţei care epice, ale Anei Blandiana un pat al sunt. Astfel, cel mai important lucru lui Procust pentru sufletul dumnea- din viaţa mea - o viaţă desfăşurată în voastră? istorie şi în contingent - este scrisul, -Nu, deloc. Sunt o formă de iar scrisul poate exista doar în măsura libertate în care eu îmi acord un în care omul care ţine în mână pixul „Cel mai important lucru spaţiu mai larg şi mai nepretenţios reuşeşte să-şi depăşească bolile, din viaţa mea este scrisul” obsesiilor şi ideilor legate de realitate depresiile, nenoroacele. şi cu care nu îndrăznesc să încarc De altfel, vremelnicia şi eterni- hotomică se potrivește imagina- poezia. Mă simt bine în proză cu atât tatea sunt două noţuni cu definiţii la rului, viziunii creatoare a scrii- mai mult cu cât ea îmi permite să fel de aproximative pentru fiinţa toarei Ana Blandiana? oglindesc realitatea, dar şi să las umană căreia i se aplică. -Mi-e greu să răspund pentru că, razele luminii să se întoarcă din -Dacă nu vi s-ar fi hărăzit să în ceea ce mă priveşte, este clar că oglinda ei şi să se prelungească deveniți scriitor, ce v-ar fi tentat locuiesc în ambele emisfere ale dincolo de orizontul concret spre mai mult în viață și de ce? timpului, că sunt o fiinţă solară, dar tărâmul de dincolo al poeziei. -Mi-ar fi plăcut să fac istoria, şi un scriitor atent la misterele pe care -Care dintre următoarele între- chiar am ajuns să o fac la Sighet. Este umbrele le nasc. Sunt atrasă de zonele bări vă definesc mai sugestiv ori- cadrul larg şi concret al suferinţei, dramatice. Noaptea nu este pentru zontul creator: DE CE? sau CUM? zădărniciei şi sensului zbaterii mine depresivă, ci dramatică şi are În ce măsură vă identificați cu una omeneşti, din care se ridică aburul forţa vitală a zilei cu care rivalizează. sau cu cealaltă? care creează aureola poeziei. -În calitate de cititor al poeziei -Nici DE CE ?, nici CUM ?, ci -Cum simțiți pulsația lumii dumneavoastră, cel mai mult mi-a CE? Este întrebarea care contează poetului în cavalcada furibundă a mers la inimă volumul „Octombrie, pentru mine. existentului contemporan? noiembrie, decembrie”. Există con- Ce spun, nu cum spun şi nu de ce -Deşi cu siguranţă există epoci troverse evidente în legătură cu te- spun. Ceea ce spun ascunde în sine şi mai poetice şi altele mai puţin poetice ma importantă a acestui volum, Iu- de ce o fac şi forma în care reuşesc să - în sensul că atunci când tragediile birea. Criticii „de direcție” ai con- exprim. istoriei îşi depăşesc limitele (în răz- temporaneității noastre, Eugen -Nichita Stănescu afirma, în boaie, lagăre de exterminare, gula- Simion și Nicolae Manolescu, apre- stilul său surprinzător, că poetul, guri), orice cuvinte pot părea frivole ciază, la unison, că nu putem vorbi ca și soldatul, nu are viață şi fără rost - poeţii au fost în stare despre o erotică propriu-zisă, sen- personală. Există vreun sâmbure să-şi construiască universurile ori- zual manifestă, în aceste versuri. de adevăr, după opinia dumnea- unde şi în orice condiţii, iar lumile lor Ce este iubirea pentru poeta Ana voastră, în această rostire ora- au rămas să mărturisească despre Blandiana? culară a poetului? lumea tuturor. -Mi se pare firesc, pentru că este -Poate că poetul nu, dar omul -Care este tipul de cititor pe o culegere de poeme despre iubire, nu care scrie poezia, da. care l-ați prefera în preajma despre erotism, senzualitate, volupta- Iar viaţa lui personală este chiar rândurilor pe care le-ați așternut te. Iubirea e forţa care ţine universul furnizoarea materiei prime din care pe hârtie? viu, care ţine planetele legate între sunt plămădite poemele. -Cel care îşi adaugă propria ele, este misterul care poate lega două -Ce rol are dimensiunea reli- sensibilitate şi intuiţie textului meu, fiinţe dincolo de viaţă sau de moarte. gioasă în creația Anei Blandiana? făcând de fapt să se nască poezia la Aşa cum poezia nu poate fi definită, -Un rost primordial, nu în sensul jumătatea distanţei dintre mine şi el. nici iubirea nu poate fi definită cu a- apartenenţei la un cult, ci în sensul -Cunoscutul antropolog Gil- devărat, pentru că ea depăşeşte limi- apartenenţei la marele mister din care bert Durand, în analiza sa privind tele cuvântului, după cum depăşeşte izvorăşte totul; Poemul şi rugăciunea dimensiunea imaginarului, realiza limitele simţurilor. Felul în care ulti- sunt ca două fructe crescute pe o distincție între regimul diurn și mul secol a degradat noţiunea de iu- aceeaşi creangă de care atârnă cel nocturn. bire în cea de erotism este o formă de universul. Credeți că această formulă di- sărăcire spirituală aproape sinucigaşă. Prof. drd. DANIEL KIȚU

8 Valeriu Anghel dintr-o familie de țărani, cărora filo- soful le închina la intrarea în Aca- demie Elogiul satului românesc, bu- nicul și tatăl Anei Blandiana – preoți

de o vibrantă rezonanță patriotică. Toți trei au fost umiliți de regimul comunist. Lui Blaga i s-a luat

– note pentru o hermeneutică a Catedra de filosofia culturii de la creației literare a poetei – Universitatea din Cluj în 1948, iar în 1959, când a fost propus de Acad- ______Ordinea în care am așezat emia Regală Suedeză la Premiul No- California din Los Angeles, confirmă numele celor trei distinse personalități bel, guvernul de la București i-a re- și ea în Civilizație și cultură (Ed. ale spiritualității românești a plecat de fuzat sprijinul. Lui Brâncuși nu i s-a Meridiane, 1989): „România este la anul primirii lor în Academia primit ca donație atelierul de sculp- vatra a ceea ce am numit Vechea Română: Blaga – în 1936, Brâncuși – tură din Paris, Ana Blandiana a avut Europă, o entitate culturală cuprinsă post mortem, în 1990 (alături de interdicție de publicare între 1959 și între 6600 și 3500 î. Hr. Această Mircea Eliade, Constantin Noica, 1964 (pe motiv că tatăl ei era deținut străveche civilizație europeană prece- Virgil Madgearu, Ștefan Odobleja, politic ca „dușman al poporului”), în de cu câteva milenii pe cea sume- Nicolae Paulescu, Nichita Stănescu 1985 și 1988-1989 pentru poezii riană. A fost o perioadă de armonie ș.a.), Ana Blandiana – în 2016. împotriva ceaușismului. Numele lor în deplin acord cu energiile creatoare Cele trei personalități sunt legate, vor rămâne veșnic încrustate cu litere ale naturii. Oamenii de aici au folosit prin toate fibrele ființei și creației lor, de aur în memoria pământului ro- o scriere sacră, începând cel puțin cu direct sau prin părinți ori bunici, de mânesc și a lumii. sfârșitul mileniului III î. Hr.” spațiul din jurul și partea de sud a Cred că acestei civilizații aparțin Lancrămului, centrul unui vortex e- Vechea civilizație europeană de cele trei tăblițe din lut ars descoperite nergetic planetar care atinge, sub la Dunăre și Carpați de N. Vlassa în 1961 la Tărtăria forma unei spirale generate de numă- (puțin mai la sud-vest de Lancrămul rul sacru din șirul lui Fibonacci, So- Cultura noastră națională este lui Blaga), inscripționate cu un veja Mioriței lui Alecsandri, Ipoteștii vădit tributară materialismului (dia- alfabet asemănător cu cel sumerian, lui Eminescu și Livenii lui Enescu, lectic și istoric în comunism), domi- dar mai vechi cu 2000 de ani. Până în după care ocolește Budapesta pe la nant în plan european în ultimele 2012 s-a considerat că aceste tăblițe nord, trece prin Medjugorje din Bos- două secole și ideii de țară neolatină, constituie cea mai veche scriere din nia-Herțegovia, prin Muntele Olimp neglijând civilizația preindo-euro- lume. În octombrie 2012 însă, prof. din Grecia etc. Cei care se conectează peană din această parte a lumii și mai univ. dr. Sabin Luca a descoperit în energiilor din acest spațiu (parte a ales aportul traco-dacilor antici la situl arheologic Miercurea Sibiului 2, „Grădinii lui Dumnezeu”, cum a conturarea identității europene în la 40 km de Tărtăria, pe traseul numit Papa Ioan Paul al II-lea Ro- Evul Mediu și după. Deficitul de viitoarei autostrăzi Sibiu-Orăștie, la 5 mânia) își purifică mintea și sufletul, instruire și educație al românilor metri sub pământ (adâncime neobiș- se eliberează din chingile materia- poate că pleacă și de aici. nuită pentru săpăturile arheologice), o lismului și transced într-un univers Este știut că marile civilizații bucată inscripționată dintr-un vas de greu de definit prin conceptele preistorice au înflorit pe văile ceramică din jurul anului 6200 înain- raționale de care dispunem. De fapt, Gangelui și Indului, Tigrului și tea erei creștine. Lancrămul lui Blaga, Soveja Vrancei Eufratului în Asia, pe Valea Nilului Lucian Blaga s-a născut chiar în și Livenii lui Enescu sunt vârfurile în Africa și pe Valea Dunării (de la centrul acestei zone, bunicii lui unui triunghi dreptunghic isoscel cu cursul ei mijlociu până la vărsarea în Brâncuși au trecut munții la Hobița unghiul drept la Curbura Carpaților. mare) în Europa, în condițiile în care din nordul zonei, bunicii din partea Adică acolo unde s-a născut Miorița, partea de nord a continentului era sub mamei poetei erau din localitatea care atestă faptul că „Păstorul gheață. Arheologul Dumitru Berciu, Blandiana, situată peste Mureș față de Mioritic trăiește încuibat în esența cel care a descoperit Gânditorul de la Tărtăria. Al doilea copil din cei opt, ființei umane”, cum scrie într-un eseu Hamangia și consoarta sa, datând din mama Anei Blandiana a rămas fără antropologul Gheorghiță Geană, iar perioada anilor 5000 înaintea erei ambii părinți la 17 ani și a muncit din Victor Ravini, într-o lucrare recentă, creștine, a descris în Zorile istoriei în greu să-și crească frații mai mici, cum că poema este expresia literară Carpați și la Dunăre (1966) aspectele va face și mai târziu, cu cele două fete modernă a unui ritual ancestral de materiale și spirituale din neolitic ale ei, în lungii ani de detenție contopire a sufletului cu divinitatea. (5500-1800 î.e.cr.). „Carpații sunt politică a tatălui, care la poetă s-au Toți trei au făcut pași siguri „pe într-o regiune a lumii în care se situa transformat în solemnitatea îngerului nisipul eternității”: Lucian Blaga prin odinioară centrul celei mai vechi care sărută roua de mătase a gândului. reconstrucția filosofică a „spațiului culturi cunoscute în ziua de azi” – Ceea ce a bulversat însă mass- mioritic”, Constantin Brâncuși prin afirmă dr. Daniel Ruzo, arhitect, media românească în 2012 a fost „redarea esenței lucrurilor” în sculp- filosof și istoric peruan. Maria studiul de paleogenetică realizat în tură, Ana Bladiana prin „consacrarea Gimbutas, cercetătoare de origine Germania de prof. Alexander poeziei ca mit creator”. Tatăl lui lituaniană stabilită după război în Rodewald, directorul Institutului de Blaga a fost preot, Brâncuși provenea SUA, profesor la Universitatea Biologie Umană și Antropologie →

9 al Universității din Hamburg și de dr. acestui pământ zidit în cuvântul lui Georgeta Cardaș, cercetător științific, Dumnezeu. Deslușirea lor, biolog specialist în genetică. Potrivit descoperirea lor este încercarea la acestui studiu, populația actuală a care Dumnezeu ne pune. Este României este clar înrudită cu menirea valorii noastre ca om” – populațiile care au locuit pe teritoriul spune undeva geograful Simion ei în epoca bronzului (între 3000 și Mehedinți, născut la Soveja. 500 î. e. cr.), precum și cu populațiile Pe partea cealaltă, un savant de pe coasta de vest a Asiei Mici, englez, specialist în biologie celulară unde a fost localizată Troia, și din și biochimie, a emis o teorie conform nordul Italiei. căreia toate sistemele naturale sunt În compendiul de Istoria litera- conectate la o memorie exterioară de turii române din 1945, G. Călinescu la care primesc informații. nota și el: „Noi suntem în fond geți, și Probabil că este vorba de o geții reprezintă unul din cele mai memorie cosmică despre care am citit vechi popoare autohtone ale Europei, recent într-un interviu luat de Marcela contemporane cu grecii, cu celții, cu Feraru lui Erwin Lászlo, profesor de grupurile italice anterioare Imperiu- filosofia științelor și știința sistemelor lui Roman. Prin penetrația romană în în mai multe catedre universitare pre- Dacia nu s-a născut un popor nou, ci stigioase din SUA și Europa, Doctor un popor foarte vechi s-a modificat Honoris Causa al unor universități Ana Blandiana, Brăila, 31.5. 2013 prin înrâurirea altuia mai nou”. americane, canadiene, finlandeze și ______Dacii imperiali s-au creștinat ungare. Acesta spune că tot ce s-a astfel ca un râu de energie care curge foarte repede, îmbrățișând noua întâmplat vreodată în Univers se veșnic dinspre lumea invizibilă spre religie datorită cultului morții și păstrează înregistrat într-o memorie cea vizibilă, întorcându-se apoi în credinței lor în viața veșnică, pe care cosmică Akasha (în sanscrită – „cer”, izvoare”. „Ne vede Dumnezeu” sau le moșteniseră de la populațiile găsite „spațiu”, „înțelepciune”), un internet „Știe tot ce facem” devine astfel un la Dunăre și Carpați de indo- uriaș în care rămâne fiecare gest, adevăr… europeni. Acest lucru îl afirmă și fiecare cuvânt, fiecare gând al nostru, Mircea Eliade în lucrarea De la odată cu numele ce-l purtăm. Totul se „Un misterios și adânc Zalmoxis la Genghis Han, tradusă la naște în akasha și se întoarce în testament” noi în 1970: „Cultul lui Zalmoxis, ca akasha, nu dispare absolut nimic și și miturile, simbolurile și ritualurile ceea ce este foarte important – tot Numele real al poetei este Otilia- care stau la baza folclorului religios ceea ce se întâmplă are un efect Valeria Coman, prin căsătorie Rusan. al românilor, își au rădăcinile într-o asupra restului lumii. Universul este Otilia este numele de botez al mamei, lume de valori spirituale care în întregul lui o unitate, spune iar Valeria – al bunicii dinspre mamă. precede apariția marilor civilizații savantul, face parte dintr-un tot Ana este numele bunicii din partea ale Orientului Apropiat antic și ale genetic; sunt înregistrate toate tatălui, iar Blandiana – satul în care Mediteranei”. fenomenele și toate rămân în au trăit bunicii dinspre mamă. memoria Universului, tot ceea ce Deși n-avem de unde ști dacă Lumea modernă – între religie facem fiecare dintre noi aparține alegerea numelui literar care a consa- și știință acestei informații arhivate în câmpul crat-o s-a datorat unei sonorități deo- akashic. sebite a celor două vocabule sau este Toată lumea știe că religia se Întrebat dacă există oameni care vorba de o chemare a străbunilor cu ocupă de dimensiunea invizibilă a pot „descărca” informații conținute în conotații mult mai profunde, încer- omului în Univers, iar știința – de această memorie a tutoror timpurilor, căm totuși o explicație. partea lui concretă. Bătălia dintre cele Erwin Lászlo a răspuns că sunt Numele de botez este o „meta- două tipuri de cunoaștere pare fără oameni „senzitivi” care pot vedea foră revelatorie”, spune Lucian Blaga, sfârșit, din moment ce în școală se ceva mai mult când se află în stare de nu este rezulatul unui hazard. Ana, de studiază, în paralel, atât Biblia la „conștiință modificată”. pildă, corespunde numelui biblic orele de religie, cât și științele naturii Același lucru îl spune și Dumitru ebraic Hannah, inițial cu semnificația cum ar fi Biologia, Fizica, Chimia Constantin Dulcan în ediția a III-a a de „Iahve a avut milă”, „Iahve s-a etc. Avem noi, astăzi, după atâtea mii lucrării Inteligența materiei (Ed. îndurat”, Iahve fiind divinitatea de ani de căutări și întrebări fără Eiko, 2009): „Din fizica cuantică știm ebraică supremă, la origine – zeu al răspuns, argumente care să ne permită că ceea ce numim materie sunt doar forțelor naturii. o sinteză a celor două tipuri de cuante sau pachete de energie, aflate Cealaltă componentă a numelui cunoaștere? Sau să se rezume totul la în continuă mișcare sub formă de literar este explicată chiar de poetă răspunsul lui Voltaire la o întrebare vibrație (…). Particulele subatomice într-un interviu din 1980: „Blandiana despre relația lui cu Dumnezeu: „Ne vin dintr-un superspațiu, ne lasă un este numele unui foarte frumos sat de salutăm, dar nu vorbim!”… timp imaginea doar aparent pe Valea Mureșului, satul în care s-a „Numai din dragoste profundă consistentă a formelor pe care le născut mama, dar pe care l-a părăsit pentru vatră, pentru neam și țară poți conturează, apoi dispar în lumea din ea însăși încă din adolescență. Când să smulgi și să descoperi tainele care au venit. Universul ne apare se întâmplă să-l străbat fără a →

10 întâlni pe cineva, să trec pe lângă cântec lirirc solemn, adesea improvi- „Dimensiunea supratemporală pe porumbiștea de pe malul râului care zat, care poate fi interpretat solo sau care o conferă poeziei sale teme ca poartă încă numele bunicului pe care în acompaniament orchestral. puritatea și căderea în păcat, nu l-am cunoscut, am sentimentul Înrudit cu dor, intraductibil în moartea și supraviețuirea, dragostea ciudat de liniștitor că legătura cu alte limbi, cuvântul doină (de origine ca năzuință spre absolut și evadarea pământul acela depășește cu mult traco-dacă) nu definește o specie din materialitate”. propria mea biografie și că numele literară a genului liric, ci este mai În nr. 12 din decembrie 1984 al literar pe care-l port reprezintă, fără curând o stare poetică specifică numai revistei Amfiteatru, de unde fusese ca eu însămi să-mi fi dat seama, un românilor, determinată desigur de le- obligată să demisioneze cu șapte ani misterios și adânc testament care gătura cu pământul pe care s-au năs- înainte, publică patru poezii împo- așteaptă, răbdător, să-l împlinesc.” cut și de pe care n-au plecat niciodată. triva regimului comunist, traduse și Închipuindu-ne că poeta s-a aflat Dacă există oameni care au un „dat de publicate în nenumărate țări. În Totul într-o stare de conștiință modificată, la Dumnezeu” întru înveșnicire, dă foc și face scrum toată ideologia poate nedeslușită încă, dar simțită moștenit de la înaintași, Ana de partid din cei 40 de ani care suficient pentru a găsi „cheia” Blandiana este, spre mândria celor trecuseră din 1944, în 40 de propoziții descifrării memoriei cosmice pe care care o cunosc, unul dintre aceștia. cu predicat subînțeles, înglobate într- o sugerează „fără să-și dea seama”, o propoziție redusă la singurul subiect încercăm și noi să pătrundem în sfera „Cea mai frumoasă dintre considerat logic de Ceaușescu: „(Să semantică a cuvântului Blandiana. lumile posibile” facem…) totul!” O altă poezie se Spre surprinderea noastră, loca- încheie de-a dreptul revoluționar: „Eu litatea bunicilor dinspre mamă este Ana Blandiana a debutat în 1959, cred că suntem un popor vegetal – / singura care exista cu acest nume și în la 17 ani, în revista Tribuna din Cluj, Cine-a văzut vreodată / Un copac Dacia romană, așa cum am găsit-o pe cu poezia Originalitate. Cum tatăl ei revoltându-se?” o hartă întocmită de istoricii Con- era în închisoare, condamnat pentru Scandalul produs s-a soldat cu stantin C. Giurescu și Dinu C. „uneltire împotriva statului”, organele interzicerea de publicare pentru o Giurescu în 1975. Un drum construit de partid orădene au trimis tuturor perioadă de timp. Din Tulnicii de cuceritori venea din Napoca revistelor literare din țară un „denunț” Vrancei, i-am trimis atunci o scurtă (Clujul de astăzi) și trecea prin (Doamne, ce vechime are acest odios scrisoare, ca semn de susținere și Potaissa (Turda), Brucla (Arad), mijloc de a ucide, conștient, din încurajare pentru gestul ei. În martie Apulum (Alba Iulia), Blandiana, culpă!) în care se cerea interzicerea ei 1985, am primit autograful alăturat pe Aquae (Călan), Sarmizegetusa Ulpia ca „fiică a unui dușman al poporului” Ochiul de greier și următorul pe Cea Traiana (Sarmizegetusa), Tibiscum și astfel și-a pierdut pentru patru ani mai frumoasă dintre lumile posibile: (Caransebeș), Ahmediam (Mehadia), dreptul de a publica. A redebutat în „Domnului Prof. Valeriu Anghel îi Dierna (Orșova), Drobetis (Turnu Contemporanul lui George Ivașcu în închin această carte veche despre o Severin). 1963. lume pe care îi doresc să o cunoască La prima vedere, Blandiana pare În 1982, la numai 40 de ani, în și altfel decît din aceste pagini și să i a proveni din latinescul blandus, con- aula vechii Universități din Viena i se se pară la fel de frumoasă cum mi-a siderat eronat la originea cuvântului decernează Premiul Internațional părut mie. Cu reală stimă, Ana blând, pentru că la romani avea „Gottfried von Herder” pentru Blandiana, martie ’85”. sensul de „binevoitor”, „măgulitor”, ______În 1988, Editura Ion Creangă îi „mângâietor”. Dicționarele româno- publica o carte pentru copii – latine indică pentru blând cuvintele Întâmplări de pe strada mea – în care latinești apricus („însorit“, „blând“), un motan, Arpagic, devine vedetă pe lenis („moale“, „neted“, „ușor”, „lin”, strada poetei: „Cine este acest „temperat”, „blând”), mansuetus personaj, / Pe care-mi permit / Să-l („blând”, „liniștit”), mitis („amabil”, numesc cel mai vestit / Motan din „blând”), mollis („moale”, „plăcut”, oraș / Căruia i s-au scrie poezii / Și i „agreabil”, „armonios”, „calm”, s-au făcut portrete, / Așa cum se „blând”), placidus („binevoitor”, obișnuiește printre vedete; / (…) „calm”, „potolit”, „blând”), ceea ce Când iese la plimbare / Toată strada ne face să presupunem că „blând” ar emoționată / Se îmbulzește să-l vadă; putea proveni dintr-un fond prelatin. / (…) Mașinile sunt obligate / Să În familie și între prieteni poetei i încetinească, / I se aruncă ochiade / s-a spus (și i se spune) Doina. De la În manieră pisicească, / I se dau flori, cele două nume de botez Otilia și / Pâine cu sare, / Câte-o scrisoare / Valeria putea să i se spună oricum – În plic / Și toată lumea strigă / Lia, Valea, Vali etc., dar destinul a «Arpagic!»”. vrut să fie chemată cu un nume pe Din acest an și până la căderea care, la sfârșitul anului 2009, Organi- comunismului, Ana Blandiana n-a zația Națiunilor Unite pentru Știință mai avut drept de publicare. A rămas și Cultură (UNESCO) avea să-l in- însă în conștiința noastră o uriașă cludă pe lista patrimoniului cultural Statuie a Libertății, după 1990 reali- imaterial al umanității, definind un zând Fundația Academia Civică, →

11 împreună cu Romulus Rusan (plecat intervenția creatorului divin, ci mai „Când arborii aveau ochi” recent dintre noi să binecuvânteze și- degrabă are nevoie de aceasta. El a n ceruri o Academie Civică) și Me- creat ființele umane și le-a lăsat să se Unele creații ale Anei Blandiana morialul Victimelor Comunismului și dezvolte potrivit legilor lor interne”. pot părea de neînțeles dacă nu știm că al Rezistenței de la Sighet. Desem- Medicul Dumitru Constantin poezia poate propune și enigme ce nată „Poetul European al Libertății” Dulcan spune în Inteligența materiei, rămân doar mistere prielnice fiorului în martie 2016, la Gdansk, Polonia, în publicată în primă ediție în anul 1981, poetic dacă n-ai norocul de lecturi competiție cu poeți din Danemarca, când a constituit un șoc în lumea care să-ți explice, într-un fel sau altul, Italia, Macedonia, Portugalia, Rusia științifică de la noi, că primele celule adâncirea poetei în metafizic. Iată una și Ungaria pentru volumul Patria mea purtătoare de viață se înmulțeau pe dintre acestea: „Cândva arborii aveau A4 tradus în polonă, Ana Blandiana cale asexuată, prin diviziune. Era o ochi / Pot să jur, / Știu sigur / Că cunoaște un nivel de popularitate de înmulțire în care nimeni nu murea. vedeam când eram arbore, / Îmi care nicio altă scriitoare de la noi nu Văzută astfel, lumea fără moarte era amintesc că mă mirau / Ciudatele s-a bucurat vreodată. monotonă și anodină. Atunci a apărut aripi ale păsărilor / Care-mi treceau „păcatul”, prin sexualitate, și odată cu pe dinainte / (…) Caut zadarnic ochii aceasta, moartea: două celule se arborilor acum, / Poate nu-i văd / Constantin Brâncuși – unesc pentru a o naște pe a treia, după Pentru că arbore nu mai sunt, / Sau „Începutul lumii” care mor. poate-au coborât pe rădăcini / În Tot în 1981, Ana Blandiana pământ, / Sau poate, / Cine știe, / Mi Părinții Anei Blandiana s-au publică Ochiul de greier, în care s-a părut numai mie / Și arborii sunt născut în anul în care marele sculptor include și cele cinci strofe ale poeziei orbi dintru-nceput…/ Dar atunci de expunea la Muzeul Național de Artă Oul (din care reproducem trei), ce / Când trec de ei aproape / Simt Modernă din Paris simbolul începu- spunând același lucru ca și medicul, cum / Mă urmăresc cu privirile / Într- tului vieții – 1915: la 25 martie dar cu ajutorul imaginii artistice: un fel necunoscut, / De ce, când Gheorghe Coman, într-o comună din foșnesc și clipesc / Din miile lor de județul Timiș, iar la 10 aprilie – Ţi-aduci aminte cât de bine pleoape, / Îmi vine să strig – / Ce-ați Valeria Diacu, în Blandiana din Era în oul de pe ape văzut?...” județul Alba. În 1924, când sculptura Unde eram zidiţi de-a pururi Poezia a apărut în volumul trecea oceanul în SUA, la Făptură singură, deplină Octombrie, Noiembrie, Decembrie Philadelphia, Lucian Blaga publica În care universu-ncape din 1972. Cu câțiva ani mai înainte, o Filosofia stilului și volumul de poezii Suficientă astfel sieşi, echipă de geologi americani care În marea trecere. În 1942, când se Plutind lumină în lumină? efectuaseră prospecțiuni petroliere în naște Ana Blandiana, Blaga publica o ……………………………. zona Tulnici-Soveja declaraseră la ediție definitivă de Poezii, precum și Cine-a greşit şi până când? întoarcerea în SUA că în pădurea de volumul Religie și spirit. Oul perfect, tăiat în două, pin silvestru din punctul Gălăciuc, în În concepția noastră, religia se S-a rupt în cer şi în pământ capătul scurtului drum spre Soveja, se ocupă de lumea abisului din noi, se Însingurând deodată-o lume – petreceau lucruri ciudate. Un an mai adresează mai mult sufletului (locali- Ţi-aduci aminte cât de nouă? târziu, în 1970, o revistă de specia- zat la nivelul inimii), o structură Iar lama străbătu prin mijloc, litate de-a lor vorbea despre „o imaterială de origine divină, care dă Reinventându-ne pe rând. pădure fantastică de lângă Tulnici omului viață și personalitate, în timp din România”, localizată unde am ce știința se adresează spiritului, Ţi-aduci aminte despărţirea trăit un sfert de veac. În esență – plasat, în aceeași logică, la nivelul Celulelor de ele înseşi scriam în Vocație și destin, apărut în creierului, unde se formează inteli- Şi spaima sângelui voind anul 2000 la Focșani –, articolul re- gența, ambele întâlnindu-se în con- Să curgă într-un singur trup? lata că unele din aparatele cercetă- știința omului. Există deci o singură Pământul se-ntindea prin arbori torilor americani detectaseră în pă- realitate, cu structuri vizibile generate Şi cerul se-ncleşta în crengi, dure existența fizică a unei clădiri de de structurile joase ale câmpului de Să nu se vadă, goală, rana mărimea unui hangar de avion, care energie și structuri invizibile, gene- Pe locul căreia s-au rupt. însă nu se vedea. Pe locul unde apa- rate de frecvențele înalte. Simbolul ______ratele indicau prezența uriașei clădiri devine astfel legătura dintre uman și erau arbori și se putea circula printre divin. ei. În timpul cercetărilor, geologii s- Prea Fericitul Patriarh Daniel au simțit supravegheați permanent de susține că „Ora de religie nu poate fi ochi nevăzuți, iar uneori aveau sen- înlocuită cu nicio altă știință, pentru zația fizică, inexplicabilă, că cineva că ea este știința legăturii noastre cu se află în imediata lor apropiere. Dumnezeu cel veșnic, Care ne-a creat Ana Blandiana n-a fost, în mod pentru viața veșnică, pentru iubire și sigur, niciodată în aceste locuri, fericire veșnică în Împărăția Prea- situate în unghiul drept al triunghiului sfintei Treimi, spre mântuirea noas- isoscel cu baza între Lancrăm / Blan- tră”, în timp ce Papa Francisc afirmă diana și Ipotești / Liveni. Să aibă poe- că „Big Bang-ul, pe care îl conside- Constantin Brâncuşi, „Începutul ta calități extrasenzoriale pe care cei răm ca origine a lumii, nu contrazice lumii” mai mulți dintre noi nu le au și să →

12 fi cunoscut asemenea percepții când pământ”) cu cele uraniene („ascunse se plimba pe la poalele dealului jumătate în văzduh”) transmise de bunicului său dinspre mamă? populațiile autohtone triburilor geto- Noi credem că da, pentru că acest dace înainte de cucerirea romană. lucru îl întâlnim în multe alte poezii, Tocmai această uniune armonioasă printre care Cântecul din Somnul din dintre pământ și cer i-a făcut pe daci somn apărut în 1977: își scrie cânte- nemuritori. Ana Blandiana a găsit și cul pe frunze cu-o dudă, cohorte de aici „cheia” pătrunderii în „câmpul furnici îl sorb și-l duc în pământ, akashic” al strămoșilor noștri, fără iarba îl va scoate apoi la lumină și – prea multe figuri de stil, dar cu o cu noroc – au să-l pască mioarele. gândire mitică proprie copilăriei „Va curge în lapte apoi înțelept, umanității, trecută printr-un filtru înstelat, / Și nimeni n-o să-și mai modern. aducă aminte / C-a fost zămislit din O bijuterie lirică este și păcat, / C-a fost gândit în cuvinte”. E minipoemul filosofic Recviem din cântecul eternei reîntoarceri în comu- volumul premiat de polonezi, închinat niunea armonioasă cu primordialul. mamei sale: „Un poet pe care nu cred că l-ai citit, / îți spuneam, / Era Perceperea dinamicii grave a convins că există / și dincolo o existenței umane moarte / Al cărei rezultat este nașterea pe pământ. / (…) Dacă nu te În Cea mai frumoasă dintre lumile vei simți bine acolo, / Adu-ți aminte posibile din 1978, Ana Blandiana are de Novalis, / Și mai ales nu uita / – Pe „Ochiul de greier”, lui Valeriu o scurtă notă de călătorie care proba- Fă-ți un nod la batistă – / Să mă Anghel bil a inspirat poezia Dealuri, apărută previi / Când revii”. Novalis a fost un cu un an mai înainte în Somnul din poet romantic german care considera somn. „Chiar dacă n-aș fi văzut drept unica realitate lumea subiectivă, niciodată Ipoteștii – scrie poeta –, aș iar visul și somnul – surse de fi fost sigură că Eminescu s-a născut adevăruri absolute. printre dealuri. Primită în Academia Română abia Dar când am descoperit perspec- după ce era membră a Academiei tiva aceea neînchipuit de blândă (…), Europene de Poezie și a Academiei am înțeles că între Eminescu și Mondiale de Poezie, Ana Blandiana dealurile Ipoteștilor legătura este mai este singura Doamnă care a intrat ca misterioasă și mai definitivă decât scriitoare, după Majestățile Regale putusem bănui. Am înțeles deodată Elisabeta și Maria, poeta devenind de (…) că nu numai Eminescu semăna fapt prima Regină a Scrisului dealurilor de la Ipotești, că dacă Românesc înnobilată de compatrioți Eminescu nu s-ar fi putut naște decât pentru înălțimea cugetării și între dealuri era pentru că dealurile originalitatea expresiei literare. erau de la facerea lumii emines- La mulți ani, Distinsă Doamnă a ciene”. Poeziei de Pretutindeni și din Toate Ana Blandiana nu scrie însă dintr-o Timpurile, Dumnezeu să vă fie pururi perspectivă speculativă, ci pentru a în preajmă! Pe “Sertarul cu aplauze” , lui afla, pentru sine și pentru cititorii ei, ______Laurenţiu Kovacs un temei de existență. Pe fond, ea are * în ființa ei dealurile bunicului, de Ana Blandiana a dat mii de aceea alegoria viață-moarte din autografe, mai pe îndelete, mai în poezia Dealuri inclusă în Somnul din graba cozilor de cititori răbdători somn o face să ridice „spațiul pentru a primi binecuvântarea lec- mioritic” de pe orizontala lui Blaga turii prin scrisul de mână al pe verticala „coloanei fără sfârșit” a autoarei. lui Brâncuși, unind cerul cu pământul În spaţiul internautic există într-o arhitectură mitică proprie. reproduse multe pagini de autograf Plaiul, doina și dorul se contopesc pe cărţile Anei Blandiana. Unele astfel „în perspectiva aceea par de convenienţă, nici nu s-ar neînchipuit de blândă” a pământului putea altfel, dar sunt destule românesc, poeta deslușind, mai autografe memorabile, cu încărcă- devreme decât alții, în textul literar al tură emoţională, iar altele verita- Mioriței un ritual ancestral de bile portrete critice, amicale, făcute comuniune a sufletului cu divinitatea. unor confraţi faţă de care Ana Este o interferență a cultelor Blandiana se simte solidară. (N.B.) chtoniene („ascunse jumătate în Manuscris, poemul „Dealuri”

13 artei poetice Blandiana alege să dea o în lirica sa: sfera purităţii şi a tentă mai ştearsă formei, pentru a lăsa spiritualului, pe de o parte, şi sfera ideea să transpară. Excepţie fac refe- existenţei carnale, organice, pe de altă POVESTE... DESPRE O rinţele livreşti cu ecouri mitologice. parte, este utilizat aici ca o metaforă CORABIE CU POEŢI. A SE Este o mască a ignoranţei, purtată de de reminiscenţă eminesciană: „ferici- CITI: ARTE POETICE cea care se mărturiseşte străină de tul somn comun” aparţine celor ce Obsesia poeţilor interbelici pen- sursa inspiraţiei sau de permanenţa ei: respiră între graniţele „cercului tru desenarea artelor poetice e conti- „Nu ştiu când vine/ Nu ştiu când strâmt”. Astfel, „mândria”, orgoliul nuată de neomodernişti, şi în special pleacă”. Este un joc al antitezei şi al creator sunt chemate să justifice de Ana Blandiana. Dacă lectorul anaforei adeseori ales de poetă pentru efortul creator, să-i dea un sens. inocent (sau nu) doreşte să caute firul a marca un spaţiu al contrastelor şi Modelele literare pot fi uneori scări, Ariadnei din poezia Anei Blandiana, pentru a mima inocenţa. Totodată, e- pe care să urci, alteori, ca în „Unde-i trebuie să ştie că tot ce va citi este o fectul stilistic e unul care generează mândria?”, pot fi culmi de neatins, ce poveste – una despre hainele nevăzute eufonia, întărind izotopul cântecului. provoacă îndoiala în propria forţă ale împăratului-poet, despre labirintul creatoare. Interogaţiile se ordonează interior şi cel exterior, despre alun- într-un crescendo încheiat metaforic: ecarea în somnul care ne va trezi în „De ce această renunţare/ La fericitul împărăţia lui „a simţi”. somn comun,/ Dacă nu pot din cel Asemeni poetei, lectorul va tr- mai grav/ Clopot al lumilor să sun?” ebui, în acest itinerariu al descoperirii De altfel, vocile criticii au subliniat sensului, să lase în urma sa semne de deseori această latură reflexivă, inte- recunoaştere. Călătoria se va face ase- rogativă a creaţiei Anei Blandiana. meni lui Hensel şi Gretel, presărând Poeta se regăseşte uimită în faţa „Fărâme de litere şi de cuvinte”, pe versurilor ce curg din mâna sa în urma cărora adevărul se poate re- Silabe, din volumul Poezii: „Ascult constitui într-un drum spre sine. Când uimită cum se schimbă/ Gându-mi cuvintele, „merinde de drum”, se vor stângaci în regi şi zei/ Înţelegându-se- termina, vom lăsa în urmă, asemenea ntre ei/ Într-o demult uitată limbă.” poetei, părticele din noi, tot mai Stângăcia dispare uşor-uşor, cuvintele determinaţi să urmăm sensul... împletesc certitudini, astfel încât eul Cuvântul nu este doar topos, ci liric capătă daruri divinatorii, titlul poeta însăşi devine toposul în care conducându-ne astfel, printr-un subtil respiră cuvântul. Ideea creatorului- joc de cuvinte, la Sibylla. Acolo unde posedat de opera sa nu este una nouă, poeta nu face exces de ornamente sti- dar primeşte în Locuită de-un cântec listice, găsim întotdeauna jocuri de accentele femininului, prin ideea unui cuvinte sau metafore-cheie, care des- regressus ad uterum. Poeta adăpos- chid porţi spre multiple interpretări. teşte, ca un pântec, materialul din ca- Aceeaşi idee este regăsibilă şi în re va crea. O Penelopă care dă naştere Pânza. Motivul biblic al răstignirii şi firului, nu doar ţesăturii, şi refuză ______este împletit cu simbolistica păgână a cu modestie laudele, negăsindu-şi altă Printr-un joc de cuvinte, găsim paianjenului şi cu dedublarea eului calitate decât aceea de a şti să aştepte: în această poezie o „ea” „locuită” şi liric, care se regăseşte şi în ipostaza „Nu merit frunzele voastre de laur / chiar „în-locuită” de cuvânt, care, de vânător, şi de vânat: „Răstignită Decât pentru umilinţa/ De a-i fi rămas asemenea unui Cronos înfometat, o pe-o pânză de păianjen/ Căreia îi credincioasă / La nesfârşit.” Poezia – poate devora în orice clipă, fără a admir murind ţesătura,/ Nu-ncerc să „cântec” ancorează după voie în por- întâmpina vreo rezistenţă. Există o scap de ceea ce mi-a scris/ Cu propria tul ei: „Locuită de-un cântec,/ Părăsi- permanentă întoarcere a poetei cu faţa mână.” Poeta îşi neagă această natură tă de-un cântec,/ Poate chiar văduva spre orizontul mitologic, care dă gre- duală, subliniată prin deicticele pro- unui cântec”. (Locuită de-un cântec) utate oricărui tipar existenţial/ model nominale şi verbale „mi-a scris”, şi se În Evanghelia lui Ioan, universul creator. declară învinsă de forţa cuvântului pe profan este o imagine a cuvântului În Unde-i mândria?, poeta îşi care l-a zămislit şi în care s-a întrupat, divin: „La început a fost Cuvântul şi asumă atât rolul lui Orfeu, cât şi cel al fără a mai putea apoi să-i cunoască/ Cuvântul era la Dumnezeu”. Acesta lui Euridice, dar acest antagonism să-şi cunoască sensul: „Învinsă astfel: devine o proiecţie a gândurilor şi a este un şi mai acut generator de un cuvânt eu însumi, / Al cărui sens sentimentelor, fiind deseori sinoni- interogaţii interioare: „Ce vreau să nu mi-l aduc aminte.” mizat cu cântecul, care, şi el, este spun?/ Ce merită să spun?” Evadarea În termenii lui Alexandru Mu- ”considerat vehicul al mesajului sa- din sfera obişnuitului, din „fericitul şina, poetica „eului scindat” este una cru”, în termenii Doinei Ruşti. somn comun”, nu are niciun rost în dintre cele mai pregnante mărci ale Metafora cântecului aduce în absenţa certitudinii că poate atinge liricii moderne: „Eul e o ficţiune, un prim-plan o poetică a logosului şi a eminesciana muzică a sferelor. construct, rezultatul unei anumite per- simplităţii. Tăietura versurilor e na- Motivul somnului, folosit de poetă în spective asupra lumii, al unei anumi- turală, nu se urmăresc efecte stilistice general ca un element unificator al te abordări, însumări ale acesteia. → aparte. Pare că în creaţiile din sfera celor două arii semantice dominante ANCA BLAGA

14 În modernitate există euri fi altul/ Şi, bineînţeles, va fi complet Le lasă în urmă / Încarcerându-le / În multiple pentru că lumea modernă diferit/ Atunci când îl va citi propriile aureole” – Rezervaţie. însăşi e o pluralitate de lumi”. altcineva” (Acest poem). Este o idee Motivul închiderii nu are aici Metafora pânzei de paianjen deschide poetică dragă şi lui Borges, care a conotaţii negative, ci simbolizează şi alte grile de lectură. Fragilitatea ei inserat-o în poezia Fericire: „Pe raft izolarea valorii într-o colivie aurită – şi munca sisi-fică a paianjenului stau cărţi, dar litere nu au./ Când propria aură, cea care poate compensa deschid uşa şi spre tema timpului şi cartea o deschid apar şi ele/ Totul se- lipsa culorilor. spre motivul soli-tudinii. Destrămarea ntâmplă pentru prima oară,/ Dar într- Poeta se dezice de categoria pânzei este efec-tul unei amnezii un chip veşnic/ Cine citeşte cuvintele artiştilor superficiali, care vânează autoimpuse. Asocie-rea motivelor mele le inventează.” Caracterul re- faima: ”Evident nu seamăn/ Cu biblice cu cele păgâne este, de altfel, flexiv al textului nu se naşte doar din niciunul dintre aceşti torcători de un element folosit şi în liriga inserarea unor motive filosofice, ca cuvinte/ Care îşi croşetează costume blagiană. fugit irreparabile tempus sau vanitas şi cariere,/ Glorii, orgolii” – Fără să Lait-motivul vânătorii, transfor- vanitatum, ci şi din nota melancolică ştie. Nu este aici vorba doar despre mată într-o goană după umbrele ce trenează după lectura lui. narcisismul auctorial, de altfel des cuvintelor, primeşte valenţe simbolice Certitudinile  „bineînţeles” – se întâlnit în poezia Anei Blandiana, ci în Vânătoare. Puritatea cuvântului nuntesc cu incertitudinile  „dacă” – despre conştiinţa faptului că pentru este miza căutării poetei, care nu se şi împreună definesc o notă specifică ea, poezia nu este „costumul” pe care mai mulţumeşte decât cu acele liricii Anei Blandiana: deschiderea îl îmbracă pentru a defila pe străzile cuvinte care „nu şi-au vândut spre interogaţie şi caracterul reflexiv cotidianului, ci este „scheletul” de pe sufletul”: „N-am alergat niciodată al limbajului poetic. care carnea se poate jupui în orice după cuvinte, tot ce-am căutat au fost Rezervaţie şi Fără să ştie sunt moment, este carapacea pe care o umbrele lor” (Vânătoare) – o poeme în oglindă, două bijuterii simte „dureros de dulce”, în termeni reflectare a logosului în ape limpezi, stilistice în care poeta încearcă să se eminescieni. căci aici umbra nu are conotaţii autodefinească, ca şi spirit creator, Plăcerea/nevoia endemică de a negative, ci este un paleativ al mai întâi prin asociere cu simbolul scrie este asociată aici travaliului sufletului cuvântului: „Că din cuvânt/ cabalin, apoi prin diferenţiere de creator şi trimiterea la un alt simbol al Nimic nu e mai de preţ - / Decât „ceilalţi”. regnului animal – broasca ţestoasă, nu umbra / Şi nu mai au umbră/ Lumea modernă este resimţită ca este întâmplătoare. Cuvintele care şi-au vândut sufletul”, o cutie ultratehnicizată, în care mai Datorită carapacei, boltită în a- scria poeta în Vânătoare. Inter şi trăiesc doar două simboluri ale fară la partea de sus, asemenea ceru- metatextualitatea, ca „jocuri” literare, purităţii spiritului: caii şi poeţii. lui şi plată în partea de jos, asemenea susţin ideea tristeţii jucate. Simbolul cabalin are o largă pământului, şi a picioarelor-stâlpi, Alteori însă, durerea are note paletă de valenţe, dar aici putem broasca este considerată un animal veridice şi logosul este asociat cu urmări metafora libertăţii, a călătoriei, cosmofor, un susţinător al lumii, deci thanatosul, ca în Am obosit. Motivul a frumuseţii, a nobleţei, alături de o un simbol al puterii spiritului, al creatorului obosit de nemurire: „Am altă valenţă, ascunsă în spatele înţelepciunii. Asemeni ei, poeta simte obosit să mă nasc din idee,/ Am metaforei: calul, animal psihopomp, efortul de a menţine „ordinea lumii” obosit să nu mor” este asociat unui învinge moartea şi timpul, asemeni prin scris: „Cu lecţia ţestoaselor/ Care motiv al universului organic – frunza. poetului, ce rămâne viu prin opera sa: astfel supravieţuiesc/ Lungi şi Poeta pare a-şi dori din nou „fericitul „Cai şi poeţi,/ Din ce în ce mai rari, / nefericite/ Secole”. somn comun”, invocat în Unde-i Mai fără de preţ. / Mai greu de Povestea nu se încheie, de fapt, mîndria? De altfel, multe din versu- vândut.” Ambiguitatea născută din niciodată, ea se transformă într-o rile volumului Ochiul de greier, aso- sintagma „greu de vândut”, trimite călătorie pe o corabie de piatră. O ciază motivul scrisului cu tema tha- atât spre motivul trădării, cât şi spre călătorie în care doar cei aleşi, ce natosului. Elementul vegetal devine, conştiinţa propriei valori. poartă „darul tragic” se pot îmbarca. pe rând, spaţiu embrionar, apoi Muzicalitatea versurilor se naşte O călătorie desprinsă de legile spaţio- mistagog ce o va învăţa lecţia trecerii din prezenţa laitmotivului creat prin temporale, căci corabia nu înaintează, în nefiinţă: „Apoi să mă desprind de enumeraţie, de fapt o comparaţie ci „timpul se mişcă/ În jurul ei tot mai pe ram / Ca un cuvânt de pe buze/ În ascunsă: „cai şi poeţi”, precum şi din repede”. Poetul aşteaptă această arcă felul acela copilăresc/ În care/ Se gradaţia descendentă a simbolurilor şi crede în ea: „Poeţii cred că e o moare / La frunze.” (Am obosit). cromatice: „Negri, suri, albi,/ Din ce corabie/ Şi se îmbarcă” (Corabia cu Acest poem este un elogiu adus în ce mai albi”. Amortizarea culorilor, poeţi). Caracterul iluzoriu al faimei, lectorului. Versurile conţin ideea sau mai bine zis oscilaţia între non- capacitatea artistului de a se autoi- heracliteană a trecerii timpului, care culori marchează scoaterea din pro- luziona, idealismul său, refuzul ba- schimbă în fiecare secundă fiecare zaic, mitizarea, un desen în alb-negru nalului, permanenta călătorie pentru a atom din care este creat universul. Nu care urmăreşte doar esenţa, scăpându- găsi răspunsuri, ipostaza de Don ne scăldăm de două ori în apa i detaliile. Calul-poet aleargă spre o Quijote în luptă cu morile de vânt ale aceluiaşi râu, nu citim de două ori un zare a purităţii, în care culorile tari ale clepsidrei – toate aceste „feţe” ale poem la fel, nu-l înţelegem de două vulgarului au fost anihilate. Ei artistului sunt surprinse în versurile ori la fel: „Acest poem durează doar simbolizează tot ceea ce a mai rămas Anei Blandiana, ce concentrează atâta/ Cât îl citeşti:/ Data viitoare cât inocent în această lume „învinsă de sâmburele filozofic al unei înalte îl vei citi/ Va fi altul/ Pentru că tu vei tehnică”; două „Fiinţe pe care timpul/ conştiinţe poetice.

15 rea acestora,/ În timp ce Dumnezeu/ Coboară printre ei/ Şi învaţă să meargă pe role”- Pe role). O reiterare lirică (din Evrei), în Gheorghe Grigurcu afirma, cât se căutarea sacrului - mysterium-fas- poate de motivat, că denunţând mitul cinans, devine o condiție a percepției celebrităţii concepute ca o pseudo- umbrei lucrurilor viitoare. Poeta re- mântuire, Ana Blandiana se recu- consideră căutarea o vânătoare a noaşte sub înfăţişarea poetului de tot- cuvintelor; ca într-un pact faustian, deauna. (revista Vatra, martie, 2015) acestea își vând sufletul, drept pentru Poemele sale se construiesc într-o care numai umbra însăși mai poate caligrafiere cu ușoare rotunjiri în salva, și nici aceea, doar taina rugă- irizarea metaforicului, impresionante, ciunilor („Les miracles de la Sainte trecând limita dintre creație și creator, Vierge“, dacă am avea în vedere și om și umbra sa; vădit, realitatea se cartea lui Gautier de Coincy); nimic metamorfozează în poezie; omul și fără acea spontaneitate a autoarei din scriitorul sunt surprinși într-o mutua- senzorialitatea și exultanța versului, ______litate echidistantă; imaginarul poeziei într-un regim al meditației elegiace în prentele penelor pe pagini/ Şi mă feminine subliniază o construcție plu- construcția locului ce revine visului grăbesc să le memorez/ Înainte de a- rivalentă; înclinații mai mult către în aparente fețe ale realului, fețe mi fi confiscate/ Ca să se decreteze spirit și mit deconcertează corporalul plăsmuite într-o anume arhitectură a specii noi/ De păsări de pradă.” - („Voi reuşi vreodată/ Să descifrez oniricului („N-am alergat niciodată Dovezi). Tot Gheorghe Grigurcu con- urmele care nu se văd,/ Dar eu ştiu că după cuvinte,/ Tot ce-am căutat/ Au sideră că, pentru Ana Blandiana, există şi aşteaptă/ Să le trec pe curat/ fost umbrele lor/ Lungi, argintii,/ „laitmotiv al întregii d-sale producţii, În patria mea A4?”); tot atâtea Târâte de soare prin iarbă,/ Împinse acest simţămînt al incongruenţei cu chemări la transcendere, la a coloniza de lună pe mare;/ Nu am vânat mediul (privind lucrurile mai adânc: grația creației, noblețea gândului și a niciodată/ Decât umbrele vorbelor// cu propria sa condiţie) alcătuieşte un sufletului, în numele unui dincolo al (...) din cuvânt/ Nimic nu e mai de fel de respiraţie lirică: poeta poate numirii. Ca un exercițiu de libertate preţ/ Decât umbra/ Şi nu mai au supravieţui mulţumită lui.” (Vatra, prin literatură, de exersare a libertăţii umbră/ Cuvintele care şi-au vândut 2015) În versul blandian, involuția divine, a Sinelui adus la timpul pre- sufletul.” – Vânătoare). îngerilor sugerează vremelnicia și im- zent, patria lăuntrului este reflectată Metafore elaborate, directe, dat perfecțiunea umanului, o inversiune a poematic, și ne propunem să demon- fiind ego-ul – deja şi mereu – „locuit ceea ce profetul consideră în Prover- străm că are drept punct de plecare de gând” (Ernst Cassirer, Eseu despre be - bătrânețea văzută ca înțelepciune. pledoaria pentru ceea – ce - se - om, 1994), supuse timpului şi În filozofia poetei, aspiraţia vocațio- ascunde – vederii. spaţiului liric deschis ori neprevăzut, nală către Înalt, element specific artei, Pentru Ana Blandiana, Dum- aduc prezența Celui care locuieşte în genere, atrage în imediata apropi- nezeu nu este un deus absconditus, ci gândul, de cele mai multe ori, îngerul ere un sentiment al căderii, fiind o forță care se umanizează, impli- sau locţiitorii lui („Trupul meu/ Nu-i necesar ca ființa să rămână în acea cându-se în cotidian, mai mult de atât, decât armura/ Pe care un arhanghel stare inedită pentru a transcende datul pare detracat și chiar face eforturi şi-a ales-o/ Să mă treacă prin lume/ Şi („Îngeri bătrâni urât mirositori/ Cu iz umane, nu de crucificare; de data astfel travestit/ Cu aripile împache- stătut în penele jilave/ În părul rar,/ În aceasta, de adaptare la lumea nouă, cu tate/ Înlăuntru/ Cu viziera zâmbetului/ pielea scămoşată de insule de psori- singularitatea aceluiași scop: de a Coborâtă peste faţă,/ Pătrunde în azis,/ Hărţi scrijelate adânc/ Ale unor salva ceea ce este pierdut. Formula iureşul luptei/ Se lasă acostat cu măs- înspăimântătoare/ Tărâmuri necunos- biblică este transpusă pe un ton su- cări,/ Şi chiar mângâiat/ Pe platoşa cute./ Prea trişti pentru bunevestiri/ ficient de grav; descindere dumneze- rece a pielii/ Sub care repulsia Prea slabi pentru sabia de foc,/ Se iască peste natura omului (post)mo- cloceşte/ Îngerul exterminator.” – Ar- lasă-ngropaţi dormitând/ Ca nişte se- dern, monade care nu-și mai percep mura) Apocaliptic, figuraţia înge- minţe pe care le sameni./ Cu dureri condiția umană, transformându-se în rească nu este, precum la Vasile Voi- reumatice la-ncheieturile aripelor/ Tot creaturi ne-simțitoare, ne-văzătoare, culescu, acea îngerețe atinsă, ci o mai ascunse-n pământ,/ Tot mai moş- ne-auzind și astfel își reduplică îngerețe umilită - îngeri „bătuţi cu negi, tot mai oameni…” - Îngeri formatul şi structura în serii de alte pietre” – drama supranaturalului co- bătrâni). Revenind la înțelepciunea mecanisme; pe de altă parte, „fericitul borât în uman – poate într-un anume din Proverbe, coborâtă în cotidian, somn comun” este mai ambiguu, la fel - un revue din Geneza („Îngerii ridică „tăcerea” la un mai mult al în- păstrarea reminiscenței, din tematica bătuţi cu pietre/ Care mai au tăria/ Să țelegerii, o transfigurare metaforică a „luptei cu inerția”; reverberație a nu se-ndepărteze în văzduh/ Îmi cer singurătății eliberatoare („Singurăta- problematicii etice, rămasă în adâncul răniţi/ Şi frânţi de oboseală, găzduire/ tea ia forma aglomerărilor,/ Mulțimi- reflecției lirice care transmite emoție, Şi-n timp ce fâlfâie uşor/ Adorm le sunt pustiuri,/ Retragerea înspre încordare ori relaxare, dorință ori umili şi fragezi prin caiete,/ Trăgân- culmi cu povara/ De tăceri isihaste e strădanie - stări sufletești în contra- du-şi doar în somn/ Când li se face tot mai nesigură,/ În timp ce pe mar- timp („Mecanisme/ Create de alte frig/ Câte o filă albă peste aripi./ Di- ginea omoplaților/ Cureaua → mecanisme/ După chipul şi asemăna- mineaţa ştiu că n-am visat/ După am- CRISTINA SAVA

16 rucsacului/ Roade cioturile cu rămă- chiar dacă nu eu apăsam pe trăgaci,/ tău care nu-ţi seamănă.” – Rugăciu- șițe de pene” - Cureaua rucsacului) Ci-mi astupam urechile,/ Oripilată de ne); și, oarecum, o prefigurare a căde- Al. Cistelecan, în critica despre poe- zgomotul morţii/ Şi de mirosul rii, prin imaginea celui mai frumos zia Anei Blandiana, scria că „panica sudorii neruşinate a celor ce-au tras.// înger, fecior al dimineții, helel, Luci- acestei agonii e transpusă într-o Mai nevinovată, dar nu nevinovată,/ fer (Isaia), se construiește atât de sintaxă aparent contemplativă (şi cu Totuşi mai nevinovată decât tine,/ poematic („Așa te-am zărit/ În timp detaşarea implicită contemplativită- Autorul acestei perfecţiuni fără milă,/ ce cădeai/ De-a curmezișul prin cer,/ ţii), dar mereu vibratilă şi cu o Care ai hotărât totul/ Şi apoi m-ai Sfâșiind giulgiurile albe ale norilor/ imaginaţie (inclusiv a notaţiilor) ce se învăţat să întorc şi celălalt obraz.” – Și lăsându-le să te înfășoare,/ Ca și regăseşte şi ea mereu pe un registru Animal planet) cum știai că/ La sfârșitul picajului/ de spontaneitate şi frăgezime.” Similitudine psalmică, în manie- Urma să te strivești/ De asfaltul pe (Vatra, 2015) ră postmodernistă, pare-să că senzo- care așteptam/ Să-mi ghicesc desti- Cu senzualitatea femininului nul/ În măruntaiele tigrului.” - Cap încorsetat, este rescrisă rugaciunea sau pajură); o irizare a Marelui Orb Tatăl nostru („Iartă-mă de această/ din panismul lui Blaga ori stilizări Răsturnare în oglindă,/ Dar precum naiv-iconografice, numite, de poetă, pe pământ așa și în cer. Totul oboseala de a se „naşte din idee”, seamănă/ încerc să te-ajung, să mă constituie aspiraţia de a depăşi neli- apropiu/ Să mă las înghițită de aură,/ niştile rezumate în „tristeţea meta- Să-mi închipui că te-am atins/ Căzând fizică”; sufletul evadează inocent în în extaz,/ Cum cad păsările în înalt./ paradisiacul ancestral („Afară pe co- Și nu reușesc.” - Scara); Fiul risipitor line sufletul/ Îşi regăseşte respiraţia,/ apare, de data aceasta, în lirica Verdele ierbii îi face bine,/ Rostogolit Blandianei, într-o altă ipostază, prin otava/ Jumătate iarbă, jumătate modernă („Port hainele tale/ Pe care mireasmă,/ Respiră adînc, inspiră, corpul meu le ocupa/ Mirându-se de expiră/ Primăvara care trece prin el/ potrivire/... Port hainele tale pe Curăţindu-l de spaime.” - Afară pe străzile ude tu ai crezut/ Fă-mă și pe coline); fiorul metafizic, într-un mine să cred/ Lasă lumina ta sa mă expresionism discret, subiacent sim- aprindă ... Zărindu-se pe la cusături/ bolurilor antinomice, ale treziei și bu- Strălucirea sâmburelui/ Trecut dintr- colicului, este încadrat unui fantastic un secol într-altul” - Dulce confuzie). oniric, de factură meditativă și, totuși, Alex. Ștefănescu este de părere că cu acuitatea observației disponibilă Blandiana, „aşa cum alţi poeţi visează ______vibrației culturale, trăită. sau plâng sau îşi declară dragostea, rialul, într-o linie de semnificare uni- Ana Blandiana se recunoaşte sub ea gândeşte la scenă deschisă” (Va- direcţională şi univocă, aduce formula înfăţişarea poetului pentru care apre- tra, 2015). enumerativă într-o secvență discursi- hensiunea responsabiliții (precum în Dacă Blaga conștientizează că vă, concentrată pe simboluri și con- Ioan) devine tot mai acută; salvarea pierderea credinţei demitizează eter- turată pe fiecare termen, realizând o semenului, pilda cu samariteanul, nitatea vieţii și golește însăși ființa- divinitate meticulos-inginerească, în este neliniştea centrală din poezia de rea, aducând o tristețe iremediabilă, serii de monade, evadând local și acum a poetei care nu se vrea a fi o Ana Blandiana caută o opunere dina- punctual („Dumnezeu al libelulelor, inimă părtașă viciilor și a degradării mică, o ieșire din angoasa vinovăției al fluturilor de noapte,/ Al ciocârliilor lumii, știind că „posteritatea este ceea de a face parte din același univers în şi al bufniţelor,/ Dumnezeu al râme- ce rămâne, prima condiţie ca ea să destrămare, unde trebuie învățată lec- lor, al scorpionilor/ Şi al gândacilor existe este să existe ceva de rămas” ția (din Matei) suferirii răului şi iubi- de bucătărie,/ Dumnezeu care i-ai („Durerea mea nu există dincolo de rea vrăjmaşilor („Mai nevinovată, învăţat pe fiecare altceva/ Şi ştii di- mine,/ Ea este inchisă între limitele dar nu nevinovată,/ În acest univers în nainte tot ce i se va întâmpla fiecă- corpului meu/ Funcționând ca un care/ Înseşi legile firii hotărăsc/ Cine ruia,/ Aş da orice să înţeleg ce-ai magnet/ Care a strâns-o din lume./(...) trebuie să ucidă pe cine/ Şi cel ce simţit/ Când ai stabilit proporţiile/ Și acum în jurul meu e un gol lumi- ucide mai mult este rege:/ Cu ce Otrăvurilor, culorilor, parfumurilor,/ nos/ Ca o aureolă etanșa ce izolează admiraţie este filmat/ Leul placid şi Cînd ai aşezat într-un cioc cântecul/ tumoarea/ Despre care nu știu decât feroce sfârtecând căprioara,/ Iar eu, Şi în altul croncănitul,/ Şi-ntr-un că este eu însumi./ Dar nici despre închizând ochii sau televizorul,/ Am suflet crima şi în altul extazul,/ Aş da mine nu știu mai mult” - Dincolo de senzaţia că particip la crimă mai orice, mai ales, să ştiu/ Dacă ai avut mine). După imagini convenţionale, puţin,/ Deşi ştiu că-n opaiţul vieţii/ remuşcări/ Că pe unii i-ai făcut urmează contrapunctul voit-insolit; Trebuie pus mereu sânge,/ Sângele victime şi pe alţii călăi,/ Egal de dorința de a comunica la un nivel de altuia.// Mai nevinovată, dar nu vinovat faţă de toţi/ Pentru că pe toţi profunzime și de a aduce un prim nevinovată,/ Am stat la masă cu i-ai pus/ În faţa faptului împlinit./ reproș divinului din toate. („Nu l-am vânători,/ Deşi îmi plăcea să mângâi Dumnezeu al vinovăţiei de a fi hotă- înţeles niciodată,/ Nu i-am cunoscut urechile lungi/ Şi mătăsoase ale rât singur/ Raportul între bine şi rău,/ definiţia:/ Un personaj transparent/ iepurilor/ Asvârliţi, ca pe un catafalc,/ Balanţa menţinută cu greu în echi- Sau numai o boare/ Pe care nici nu o Pe faţa de masă brodată./ Vinovată, libru/ De trupul însângerat/ Al fiului simţi,/ Deşi te atinge./ După ani, →

17 după decenii începi să-i descoperi/ rii în ordinea mitică: «Și împle cu-ale Urmele / Întipărite în carne,/ ei scântei/ Cărările din crânguri/ Sub Adânci/ Ca nişte urme de ghiare./ Tot șirul lung de mândri tei/ Ședeau doi ce ştiu despre el/ Este că se grăbeşte/ tineri singuri.» (Luceafărul). Situarea Spre locul/ Unde el încetează să fie.” poetică a cuplului Cătălina-Cătălin - Un personaj transparent) «sub sirul lung de mândri tei», înalță, Dacă Arghezi plăsmuieşte eterna în planul simbolicului, jocul ademeni- dilemă fiinţă-nefiinţă și aspiră la tor-șăgalnic al începutului, conferin- atingerea nelimitatului, simțindu-se du-i profunzimea simțirii autentice, pribeag în şes, în munte şi pe ape, unicizate și înnobilate de reverie. această proiecţie în victimajul abso- Receptarea amplificatoare a des- lut, la Blandiana, este reflexia inocen- podobirii arborilor este redată, în spa- ţei poetului – dramatic şi salvific – de țiul poetic, prin metafore ca: “ploaia natură orfică, stare emergentă din florilor”, “omătul trandafiriu”, “troie- firescul lucrurilor („Nu mai am nele de ninsoare florală”. dreptul să mă opresc./ Orice poem În valea aducerii aminte, sub bo- nespus, orice cuvânt negăsit/ Pune în gata scuturare a florilor de tei, Florin, pericol universul/ Suspendat de feciorul de împărat, retrăiește trecutul buzele mele./ O simplă cezură a neatins de suflarea patimii. Excesiva versului/ Ar întrerupe vraja care scuturare a florilor de tei, semn dizolvă legile urii,/ Vărsându-i pe premonitoriu al sfârșitului, așterne toţi, sălbatici şi singuri,/ Înapoi în (Foto: 22.2.2010 ) troiene în fața reginei dunărene, iubita umeda grotă a instinctelor” - de Arald, sau însoțește mișcarea rit- Biografie). Metafora s-a ivit în clipa când s-a mică a copacului funerar - chiparosul, Scrisul și meditația parnasiană se declarat în lume, ca un miraculos insuflând în vraja dintre Tomiris și irump într-o radiografiere a realului incendiu, acea structură și acel mod Sarmis, unda neliniștitoare a preves- empiric, într-o rostuire a cuvântului de existență numite împreună «om» și tirii: «Se clatin visătorii copaci de poetic, un altfel moralizator, într-o se va ivi necurmat atât timp cât omul chiparos/ Cu ramurile negre uitându- simbolistică delicată care semnifică va continua să ardă, ca o feștilă fără se în jos,/ Iar tei cu umbra lată, cu răspunsul nuanțat la experiențele creștere și fără scădere, în spații și flori până-n pământ/ Spre marea-ntu- colective. dincolo de spații, în timp și dincolo necată se scutură de vânt.» (Sarmis) Vocea lirică aduce speranța că de timp. Metafora este emblema unei Arbore matrice, teiul eminescian se dincolo de efemer și perisabil există permanențe aproape atemporale. A- opune gorunului-sicriu al lui Blaga acel ne-deslușit al omului - Imperiu al parținând aceleiași coordonate atem- sau, poate, îi înglobează semnificația, veșniciei - pe care Poezia îl poate face porale, Arborele, ca și stâlp ceresc ce într-o viziune poetică în care deschi- sesizabil ori, parafrazându-l pe reazemă bolta cerului, acest axis derea trunchiului poate însemna și Dostoievski, lumea poate fi mântuită/ mundi, e prezent în toate mitologiile absorbire a făpturii și proiecției de vis salvată prin frumuseţe. Verbul poetic lumii. El reprezintă linia de unire a frumoasei Blanca, cea născută din presupune o angajare într-o continuă între cer și pământ, între supranatural iubire. (Povestea teiului). Emanația autodefinire a omului spiritual, după și natural. fatală a teiului, săla ș vegetal al ur- cum Nicolae Manolescu scrie în Îmbrăcând haina metaforei, arbo- sitoarelor, poate fi și revelație a som- Istoria Critică a Literaturii Române rele devine în literatura română unul nului, într-un vis împărtășit : «Teiul că „la Ana Blandiana se vede bine o dintre motivele fundamentale. În uni- mândru se deschide/ Ies trei zâne ca poezie caldă care se vrea vibrantă de versul imaginar al liricii eminescie- pe poartă,/ Câte-o stea în frunte adevăruri sufletești nepervertite, ne, constelația metaforică a arborelui poartă;/ Peste vârfuri trec scântei,/ declarându-se ca atare și încercând să este fundamentală. Decor, metaforă și Intră zânele în tei./ Muma doarme, triumfe sufletescul pur, fie de ordinul simbol, înalta poeticitate melodică a pruncul râde,/ Copacul se reînchide». senzorialității, fie de ordinul imaginilor răsună într-o tonalitate (Ursitorile) convingerii morale.” unică. Fie că este tei, salcâm, plop, Dacă teiul este copacul individual, Arta poeziei blandiane primește salcie, cireș, sub cupola ocrotitoare a stejarul este arborele național (axis statut de lirism european, un lirism copacului devenit metaforă, se mundi) într-o mitologie colectivă. prin care se desăvârșește meritul de a adăpostesc elanurile, profunzimile și Astfel, puterea germinativă a vege- fi numită „Poetul European al Liber- trăirile romanticului Eminescu. Copac talului este comprimată metaforic în tății”, construind acel tablou al fețelor al destinului interior sustras acciden- semințe și sâmburi: «În sâmburul de cotidianului care merg spre grotescul telor contingenței, teiul înnobilează ghindă/ E un stejar. Cum dansul din mediatic şi consumist, și, unde, de- orice experiență și este o prezență proprii rădăcine,/ Din planul vieții partele - aproape este adus în chiar privilegiată în vegetalul eminescian, sale ascuns în colțu-obscur/ Își crește tumultul vieții. alături de salcâm, brad. În Luceafărul, trunchiul aspru - așa poporul meu,/ În ______tine-ți e puterea-ți, nălțarea-ți și poemul suprem, Teiul, nu are o Bibliografie: Ana Blandiana, Patria simplă contribuție de decor, ci o pieirea-ți.» (Andrei Mureșanu) mea A4, Poeme noi, Editura semnificație de profunzime, anunțând Tot în lirica eminesciană, arborele Humanitas, 2010, pag. 152. și însoțind prezența erosului în peisa- poate defini metaforic și apoteoza → jul văratic, cu toate consecințele trăi- Prof. CRISTINA AIVĂNESEI

18 existenței. Copacul răsărit din inima perspectivă, același critic subliniază sultanului în vis și cuprinzând în reveria intimității, ilustrată prin umbra sa nemărginile lumii, profeție imaginile turnului ce închide în a dominației universale, se dovedeşte interiorul sau clopotul-inimă și ale a fi un simbol ambiguu, valabil într-o arborelui ce cuprinde embrionul strictă temporalizare. (Scrisoarea III) nocturn al sicriului, într-un trup Eterna poezie Pe lângă plopii fă- matern din care își trage sevele : «Și ră soț se înscrie în seria creațiilor cu- mut/ ascult cum crește-n trupul tău treierate de tristețe, provocată de pier- sicriul,/ sicriul meu,/ cu fiecare clipă derea iubirii. Acest fapt nu e întâm- care trece». (Gorunul) plător, deoarece plopul fără soț devi- Tot în spațiul liricii lui Blaga, La umbra cireşului de la casa de ne o metaforă a destrămării iubirii, a bradul bătrân și tânăr, străjuind între vacanţă a Anei Blandiana, vorbind neînțelegerii ființei adorate. În Dicţi- zodii și țară, este semnul transcenderii despre poezie şi arbori onarul de simboluri al lui Jean Che- din lumea imediată, crescut în spațiul (15 august 2016) valier și Alain Gheerbrant, plopul e infinit, într-o lume a gândului luminat ______considerat un copac asociat «durerii, de fulgerul înălțimilor: «bătrân, bă- sacrificiilor și lacrimilor» : «Pe lângă trân, în imperiul meu/ bradul bărbos Rostirea poetică este impreganată plopii fără soț/ Adesea am trecut; / străjuieste mereu» (Cântecul bra- de puritate, luciditate și gravitate: Mă cunoșteau vecinii toți/ Tu nu m-ai dului) « Cândva arborii aveau ochi,/ Pot să cunoscut.» (Pe lângă plopii fără soț) Cu o metaforă care plăcea și lui jur,/ Știu sigur/ Că vedeam când eram Un alt poet aplecat asupra taine- Malherbe și lui Valery, se poate arbore.. » (Cândva arborii aveau lor lumii, Lucian Blaga, face apel la spune ca în timp ce «proza merge», ochi). câteva repere ale geografiei sacre, la poezia dansează». Trecutul e cel care modifică elemente cu valoare nesubstituibilă, Poezia Anei Blandiana, cu ade- prezentul, iar ființa constată că, în în universul său liric. Metaforicul la vărat, dansează, are forță și grație, fața timpului, omul e incapabil să Blaga, amplificat de mitic și metafi- lăsând impresia unui joc superior al găsească răspunsuri. zic, ține de substanța propriei creații spiritului. Priveliștile dobândesc prin inter- filozofice și poetice. Tentativa de re- «Poezie a austerității și sugestiei mediul metaforei proprietăți incan- velare a misterului angajează metafo- totodată, lirica Anei Blandiana de tatorii, copacii, fructele, păsările răs- ricul în procesul creator esențial care după Octombrie, noiembrie, decem- pândesc irizări de tărâm fantastic. transgresează datele imediate ale sfe- brie, aşează accentele asupra emoției Poezia Anei Blandiana nu este rei limbajului. Funcția metaforei este desenate cu grație, în cuvinte lipsite decât o perpetuă încercare de definire de a precipita în adâncime substanța parcă de pondere, al căror semantism a propriei identități, o continuă mode- poetică, era de părere Blaga însuși. reiese fie din intelectualizarea sen- lare și remodelare a lumii în penița Motivul arborelui este prezent mai zației, fie din freamătul vieții con- fragilă a contemplației. ales în riturile de «trecere», pentru a crete, surdinizat de rostirea incapabilă Avându-și rădăcinile adânc înfip- simboliza viața sau eternitatea, printr- parcă să imobilizeze în vocabulă te în pământ și crengile înălțate spre o figurare a călătoriei extatice în lu- spasmul existențial ». (Iulian Boldea- cer, arborele reprezintă un nestrămu- mea de dincolo, în «celălalt tărâm», Ana Blandiana, Monografie) tat reazem al universului: cu rădăci- într-o realitate externă : «Arborele nu În poemul Din apă ieșeau trupuri nile adânc înfipte în pământ, pentru a a fost ales doar pentru a simboliza albe de plopi, plopii transpun meta- nu se clinti din potrivirea celor dum- cosmosul, ci și viața, tinerețea, ne- foric imaginile ascensionale și auro- nezeiești, cerul cu creștetu-i atingân- murirea, înțelepciunea». (Mircea Elia- rale ale nașterii, ivirii. Iubirea îți du-l și văzduhul întreg îmbrățişându-l de, Sacrul și profanul) Exprimată găsește în acest spațiu chipul ei cu nemăsuratele-i mâini. metaforic, aceasta devine semnificația melancolic, suav, spiritualizat: « Din ______gorunului, în poezia omonimă a lui apă ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu Blaga, copacul simbolizând trecerea forme somnoroase și suave,/ Ado- Bibliografie: din realitatea tipului ireversibil în e- lescenți frumoși sau doar femei,/ 1. Blaga, Lucian, Opere. Poezii, ternitatea universului, prin presen- Dulce confuzie, pletele jilave/ Nu Editura Minerva; timentul apropierii morții. îndrăzneau dorința s-o ascundă,/ Apa 2. Blandiana, Ana, Opere. Poezii, Ca «arbore al lumii», gorunul este era fără sfârșit, rotundă… » Editura Minerva; menționat încă din Georgicele lui Ana Blandiana are un fel inimi- 3. Boldea, Iulian, Ana Blandiana. Vergiliu și Metamorfozele lui Ovidiu. tabil de a-și implica biografia în Monografie, Editura Aula; Călătoria inițiatică pe celalalt tărâm versuri, poezia ei devenind uneori o 4. Chevalier, Jean Gheerbrant, este prezentă în « ritul de trecere » tragedie în alb, un desen pe o frunză Alain, Dicţionar de simboluri, vol. I, sub forma unei înmormântări, antici- transparentă sau un bocet într-o Editura Artemis ; pată de o stare de perfectă liniște, cascadă de lumină. 5. Eliade, Mircea, Sacrul și exprimată metaforic în mit : poetul Ideea trecerii ireversibile a profanul, Editura Humanitas ; aude cum în liniștea eternă crește timpului este însoțită de cea a 6. Eminescu, Mihai, Opere. Poezii, sicriul său în pieptul gorunului. pierderii copilăriei. Prezența arborilor Editura Minerva ; Ion Pop remarca ipostaza «em- «care aveau ochi» dezvăluie una din 7. Pop, Ion, Lucian Blaga, brionară» a subiectului situat în reve- temele privilegiate ale poetei: Univesul liric, Editura Cartea lație viscerală cu universul. În această candoarea. Românească ;

19 văzută ca ultimă soluţie a salvării sufletului de „somnul bont”, idee exprimată în De dragoste: „Cu- Lirica Anei Blandiana îi prinde-mi tâmplele în palme-aşa/ trezeşte criticului Eugen Simion Cum ţii să nu se verse un potir/ Şi reflecţii privind „dansul cuvintelor” pune-ţi gura peste gura mea:/ Inspiră şi, amintind apartenenţa ei la ţipătul pe care-l expir.” Prepoziţia din generaţia din care fac parte şi Ioan titlu deschide ideea reflexivităţii. Alexandru, Nichita Stănescu, Cezar Descifrăm în acest volum o Baltag sau Marin Sorescu, găseşte că poetică a alunecării, a căderii care „unele teme, obsesii şi mituri sunt produce un sentiment acut de Exas- comune”. Remarcă traseul liricii perare: „Exasperarea de-a curge/ dinspre candoare şi stare de Spre nimic şi spre nimeni,/ Cum consonanţă cu ritmurile universului, curge sângele din rană,/ Am învăţat- spre conştientizarea răului existenţial, o-n lungi istorii/ Domesticite de stare de criză tradusă prin motivul neant.” somnului, al căderii, al maculării. Căderea îmbracă diferite for- Într-adevăr, versurile Anei me: rostogolirea pe o scară, ascen- Blandiana trec de la o viziune utopică ______siune răsturnată reliefând impotenţa la una distopică, deoarece lectorul de a evolua, în Punctul bătrân, este condus gradat de la lume zdrenţuite pe cer”. Poeziile acestui prăbuşirea unui simbol al sacrului, impregnată de „minune” la una în volum sunt construite simetric, în- biserica, în De-a v-aţi-ascunselea, care păcatul, urâtul şi răul existenţial chizând ideea unui sfârşit implacabil. căderea în somn sau într-un infern cu în general, sunt conştientizate şi Dezabuzarea pune stăpânire pe tot atât mai înspăimântător cu cât este interiorizate de poetă. Această trecere ceea ce respiră, şi motivul târziului şi golit de diavoli – în Un infern. poate fi urmărită la nivelul limbajului, motivul beznei se împletesc: „E prea În unele poezii de meditaţie prin observarea manierei în care sunt târziu:/ Celula însăşi se destramă,/ Nu regăsim influenţa necuvintelor stănes- înlocuite categoriile „suave” şi „can- mai recunosc niciun pact –/ Apusul ciene, alături de antiteză şi oximoron, dide” de către cele ale „maculării”. de soare e rânced/ Şi răsăritul trucat.” în sfera eticului care se descoperă Totuşi, la o analiză atentă a – Târziu. căzut şi el, fără Măsură: „ Maibinele textelor aparţinând perioadei de de- Această conştientizare a târziului şi mairăul/ Nu există./ Ele sunt doar but, se poate observa prezenţa, pre- atrage o căutare a unor posibile re- fantasme,/ Visuri fără măsură/ Ale vestitoare, a unor elemente din sfera fugii, într-o aglomerare de enume- binelui şi ale răului”. maculării. raţii, antiteze şi metafore-simbol. Uneori, meditaţia duce la un Construcţiile oximoronice de- Fuga se face în somn, în tăcere, în discurs impersonal, în care se renunţă finesc stilul poeziilor din volumul cărţi, în alcool, în ură, în dragoste, în la strategiile subiectivităţii, iar textul Stea de pradă, aspect evident încă din propriul sine, Înlăuntru – ca ultimă devine lapidar. titlu. Macularea este definită tot văgăună salvatoare. Această impersonalizare con- oximoronic, în Funingine, prin lait- Această recluziune a fiinţei este duce spre detaşarea de propriul eu şi motivul arhanghelului de funingine, dublată de o recluziune a timpului. În chiar spre respingerea sinelui: „Val care s-a autoincendiat, „Uitând că nu Dezghiocare, secundele se ascund după val prin nisipul/ Remăcinat tot poate să ardă”. Apare în acest unele în altele, ca nişte păpuşi mai fin –/ Identic cu mine mi-e monobloc un limbaj ordonat într-un Matrioşka, iar în urmă rămâne doar chipul/ Din ce în ce mai străin (Din ce crescendo metaforic, prin care poeta un Hohot. în ce). ne transmite, cu o senină resemnare, Limbajul metaforic, îmbrăcând Reflecţia pe tema eticului că eminesciana regenerare din propria formele unei meditaţii impregnate de continuă şi în volumul din 2000, cenuşă nu mai este aici o cale de tristeţe, continuă şi în volumul din Soarele de apoi. Limbajul transcrie salvare. 1990, Arhitectura valurilor. Apa – durerea sufletească provocată de lipsa Motivul apocaliptic, este tra- simbol al vieţii, devine aici o certitudinilor, de nesiguranţa în dus, tot metaforic, în Alb, prin ima- Arhitectură-n mişcare, dar în acelaşi trasarea limitelor şi a punctelor de ginea unei „germinaţii oprite, amâ- timp o „mănăstire” „mereu surpată”, sprijin: „Şi toate punctele de reper/ nate”. De altfel, criticul Valeriu ducând cu gândul la motivul filozofic Ale lumii se clatină” (Tangaj). Poeta Cristea definea, printr-o culoare, sau panta rhei, idee reluată de altfel şi în pare a crede că toate aceste antagonii mai degrabă, non-culoare, poetica Trecere: „Totul se schimbă,/ S-a ar putea fi anulate prin reîntregirea Anei Blandiana, ca un „alb tragic”. schimbat/ Sau se va schimba”. fiinţei primare, androgine, prin Non-culoarea şi tonurile de acceptare Limbajul se încifrează, stilul se recâştigarea Întregului: „Să nu fii senină a urâtului existenţial dau apropie de cel barbian, scenariul bărbat sau femeie,/ Nici bătrân sau universului liric o notă aparte. ideatic ia forma unor iniţieri, în care copil./ Să nu fii piatră sau arbore,/ Totul stă sub semnul lui fugit antiteza, expresie a antagonismelor Nici apă sau foc./ Să fii întreg – să fii irreparabile tempus, chiar şi clipele lumii, reocupă locul central: întregul.” Desenul liric se simplifică încearcă să fugă din celula-timp, „Intertimp,/ Regn de trecere,/ cu fiecare poezie în parte, singurele construind, Pe cer, tablouri ale Eternitate/ La fel de străină/ De trecut podoabe stilistice capabile să → finalului: „Treceau clipe mari şi viitor...” (Trecere). Iubirea este ANCA BLAGA

20 creioneze ideea poetică rămânând volumului reflectă nevoia poetei de metafora şi antiteza. libertate şi de solitudine în faţa foii de Epitetul lipseşte deseori, hârtie, ca o reacţie la agresiunea fiindcă sentimentul nu este descris, ci cotidianului. simţit şi transcris în mod nemediat, Atmosferă traduce ideea aces- creând poezia-oglindă. tei claustrofobii: „Nu mai aud, nu mai Ochiul care înţelege este încer- vorbesc, mă sufoc,/ Neputincioasă, cănat, oboseala vânătorii sensurilor a libertatea/ Se lasă treptat înlocuită:/ erodat fiinţa, iar timpul se măsoară cu Natura are oroare de vid.” acele unui Ceas de nisip – o nouă Analizând limbajul poetic trimitere la filosofia borgesiană, în blandian, Irina Petraş observă pre- care alunecarea în timp şi din timp zenţa copleşitoare a participiilor  îmbracă fiinţa umană în fiecare clipă: „determinări gata să-şi capete au- Şi bine şi rău,/ Şi mare şi timp,/ Şi tonomia, să se substantivizeze. A- versuri înscrise/ Pe plaje aride,/ Când ceastă iminenţă a substantivului abs- tot universul/ E-o clepsidră întoarsă/ tract defineşte poezia Anei Blandiana. Prin care se scurg/ Înspre cer Atlan- Privirea răbdătoare a poetei, tide.” Întoarcerea Universului cu verbul ei în aşteptare descriu lumea susul în jos creionează metaforic prin participii, asigurându-i prin ideea răsturnării valorilor şi a re- zbateri, treceri şi învieri, accesul la perelor morale. idee. Volumul Refluxul sensurilor, Gramatica e contrazisă. Par- publicat în 2004, devoalează o poe- ticipiul nu mai e urmarea unui verb, tică a conştientizării crepusculului. deci viitor, ci sămânţă a verbului plin,

Puţine mai sunt refugiile: hibernarea, substantivizat, a infinitivului lung. Lui Nicolae Băciuţ, sub semnul somnul sau alte cavouri mai lasă ilu- Abia trecut, prezent cutremurător, el colegialităţii şi al preţuirii. Ana zia reunirii eurilor. prevesteşte lumi viitoare aşezate, Blandiana, 31 aug.’88 -11 mai ’89, Motivul Matrioşkăi ascunde rotunde, feminine. Visate în limba pe volumul “Poezii” din BPT ideea diferitelor vârste ale feminităţii, maternă.” care, puse una lângă alta, reîntregesc Rămânând în sfera timpurilor sinele: „Vârstele au rămas închise în verbale, se observă predilecţia poetei mine/ Ca seminţele adormite într-o pentru prezentul etern, care exprimă păstaie,/ Prea fericite ca să încerce să adevăruri universal-valabile, axio- spargă sicriul./ Zadarnic mă cercetez:/ matice, de unde şi nota metafizică Văd o singură fiinţă/ Neschimbată de asociată, şi pentru prezentul iterativ, decenii/ În care numai eu ştiu să care reliefează cicluri cosmice sau adorm/ O fetiţă, o adolescentă, o existenţiale, automatisme cotidiene, femeie.../ Ascunse una într-alta,/ sau Programe: „Despre moarte/ Unii Refuzând să rodească” (Într-o pă- spun discursuri,/ Alţii scriu poeme,/ staie). Iar alţii pur şi simplu mor/ Pentru că Se conturează astfel izotopul nu ştiu să facă altceva.” unui regressus ad uterum, în versuri În astfel de poezii, deicticele de conştientizare a prizonieratului verbale şi pronominale traduc o- fiinţei. biectivarea discursului liric, des- Apele se transformă în „oglinzi chizând calea spre meditaţie filo- bătrâne”, în Mlaştini neroditoare, în zofică. „carcere de vreme” care nu mai Scenarile metaforico-aluzive, reflectă adevărul, ci mint, răspândind combinate cu candoarea privirii a- în jur „miasma încheiatului noroc”. runcată lumii, asumarea „darului Uneori versurile îmbracă for- tragic”, apoi conştientizarea vulne- ma revoltei şi a negării propriului rabilităţii fiinţei în faţa timpului şi a "Lui Nicolae Băciuţ şi cărţilor sale, sine: „O, Doamne, dezleagă-mă, timpurilor, conturează portretul celei dar în egală măsură entuziasmului dezleagă-mă/ De timp şi de loc, de care nu a jucat roluri în spaţiul poetic, şi forţei sale sufleteşti şi intelectuale strămoşi, de nepoţi,/ De toate şi de ci, dimpotrivă, s-a devoalat publicului pe care le pune în slujba toţi,/ Şi de mine însămi, de poţi” cu feminitate şi graţie, conform construcţiilor culturale, îi închin (Dependenţă). propriilor mărturisiri: „Am visat această carte despre o lume pe care Repetiţia creează impresia unei întotdeauna o poezie simplă, aproape am străbătut-o în acelaşi timp, sub incantaţii, care însă nu îşi va împlini eliptică, schematică, având farmecul semnul colegialităţii admirative - crezul, căci poeta se îndoieşte de desenelor făcute de copii în faţa Ana Blandiana, 10 dec. 2013" - puterile creatorului. cărora nu eşti niciodată sigur dacă nu cuvinte scrise pe pagina întâi a În volumul Patria mea A4, cumva schema este chiar esenţa” – darului trimis de ziua mea, volumul discursul liric are trăsături aforistice, mărturisea poeta, în Dimineaţa de "Fals tratat de manipulare". cu dese încercări de „a defini”. Titlul după moarte.

21 Utopia erosului blandian poartă cu dis- nism de sorginte creştină supravie- creţie semnele miturilor. Indrăgostiţii ţuieşte stingher într-o lume putrezindă. sunt perechea primordială, ipostaziată Îngerul încearcă zadarnic să-şi crească

Hugo Friedrich plasează moder- într-o natură armonioasă, cu ecouri unghii la capetele aripilor („Eclipsă”). nismul literar sub zodia terifiantă a „ca- eminesciene. Cei doi păşesc „desculţi şi Cinstea este o aventură a eului eroic tegoriilor negative”. Teoreticianul vede limpezi”, iar „tălpile goale, călcând în („Întoarcere”). El îşi toarce puritatea în aici semnul distinctiv al rupturii de lumina de lună, scoteau un sunet uşor”. juru-i, retras „ ca viermele-n mătase” utopia romantică. Antagonismul devine Natura armonioasă şi senzuală oglin- („Intoleranţă”). principiu de construcţie a imaginarului deşte diafan miracolul iubirii: plopii au Chiar dacă vremurile capătă ac- poetic în lirica Anei Blandiana. De fapt, trupuri albe cu forme voluptoase, apa e cente apocaliptice, îngerii „au hainele Binele şi Răul, Frumosul şi Urâtul se nesfărşită şi rotunda, luna toarnă pe încâlcite de vânturi” („Agăţaţi în manifestă complementar: umbrele ca- luciul ei ulei.. Timpul încremeneşte, crengi”), „omenirea şi-a condamnat la pătă luminozitate în oglinda purifica- clipa se dilată, tăcerea e ocrotitoare: moarte sfinţii” („Nord”), iar calul toare a viziunii poetice, înfăţişând o „Era atâta linişte/ Că timpul nu năzdrăvan îşi risipeşte oasele în galop lume aureolată. Utopia ţesută delicat de îndrăznea să spună vreo secundă”. („Un cal tânăr”), viziunea poetică poezia Anei Blandiana are configuraţia Moartea îndrăgostiţilor devine aspiraţie resacralizează şi purifică prin candoare. şi perfecţiunea unei Arcadii, din care, spre eternizare („Dacă ne-am ucide Pornită la drum lung şi greu, autoarea însă, relele nu sunt alungate, ci privite unul pe altul”). Chiar şi disperarea curăţă părul de omizi, lecuieşte adânc în ochi şi îmblânzite, pentru că şi pierderii celuilalt e „suavă”. căţeluşa, hrăneşte jivinele Sfintei, fără ele fac parte din condiţia umană. Contopirea el - ea capătă forma să se încrunte şi fără să se plângă, Utopia artei are legătură cu mo- perfecţiunii androginice: „Tu vezi nu- reordonează şi rearmonizează lumea, derna criză a limbajului poetic. Alter- mai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu bucurându-se de fiecare clipă. Chiar şi nativa este o poezie exprimată trans- duci dorul soarelui, /Eu duc dorul lunii,/ moartea e o blândă, mioritică prelungire lingvistic. Artistul şi-a pierdut încre- Stăm spate în spate,/ Oasele noastre s- a vieţii sau o distilare în esenţe. derea în cuvântul care „şi-a vândut au unit de mult,/ Sângele duce zvonuri Fiorul trecerii îndeamnă la refugiu sufletul” şi caută „umbra argintie” a de la o inimă la alta” („Cuplu”). în mijlocul naturii: ”De ce nu m-aş cuvintelor. Poezia e o cale de cu- O componentă a erosului utopic întoarce printre pomi,/ Printre arborii noaştere şi de autocunoaştere: „orice este funcţia sa de cunoaştere a lumii şi chirciţi de vântul fierbinte,/ Printre cuvânt e o încredere pe linia frântă între de înţelegere a condiţiei umane : ”Lasă- stolurile de frunze care ţipă ca păsă- cer şi mine” (”Cât timp vorbesc”). mă să m-aprind de întunericul tău/ În rile”. Ninge mult în poeziile Anei Logosul instituie fiinţa: ”Vorbindu-ţi, e lumina feroce/ Învaţă-mă să ard întu- Blandiana, grădina pământului e unul o formă de viaţă”. Creaţia poetică necat”. Somnul e starea de graţie, starea dintre miracole şi se oferă simţurilor devine „o vânătoare” a limbajului fericirii şi a cunoaşterii, când „ochiu- hiperbolizate: „Auzi ce somnoros capabil să reveleze sensurile originare. nchis afară / Înăuntru se deşteaptă”: foşneşte soarele/ Prin ierburi uscate,/ Se manifestă nostalgia primordiilor, „nemaitrebuind să privim/ Închizând Cerul e moale şi lasă pe degete/ Un fel când „cuvântul nu era născut” („Oul”), ochii am putea vedea” (Învaţă-mă să de polen” („Adorm, adormi”). Pădurile stare asociată fericirii şi liniştii ard întunecat”). Iubirea în sine este vuiesc de îngeri goi, sori rotunzi atârnă dinaintea durerii de a fi viu. Poezia somn „din care nu vreau să mai ies”. din fiecare pom, cerul îngreunat de stele visată de Ana Blandiana restabileşte Poezia Anei Blandiana aspiră spre atârnă pe pământ, gâdilat de iarbă. tăcerea şi exprimă ceea ce nu există armonia Bine- Frumos- Adevăr. Va- Stihiile intensifică până la extaz bucuria dincolo de hotarele fiinţei artistice. lenţa morală este una dintre coordo- de a trăi: ploaia e o binecuvantare care Artistul este „veriga unui mister amâ- natele utopiei blandiene. Sufletul cast înfrumuseţează lumea, la fel şi nin- nat”, un mesager care poartă matern poartă povara vinovăţiei trupului păcă- soarea capabilă să oprească timpul din sensuri originare spre cititorul încă tos, „amar şi otrăvitor”. Un uma- căderea lui peste pământ. Vara „îşi nenăscut sau un tânăr frumos, naiv şi ______trage povara fierbinte şi dulce/ Din pur, zdrenţuindu-şi aureola în „spadele” bostănărie”, fructele şi legumele se coc privirilor noastre („Din auster şi din de-a valma, explodând de culori naivitate”). Poezia ideală refuză litera- sărbătoreşti şi de forme împlinite. turizarea, artificiul, falsificarea. Ea este Poeta se copilăreşte, amestecă o cochilie cu mai multe adâncimi. Pro- regnurile, îşi construieşte „un rai cesul creaţiei e o căutare a „tonurilor liliputan” în care se joacă „zei fericiţi şi clare” şi a „cuvintelor clare” („Intole- pitici” . În grădina poeziei pentru copii ranţă”). Rolul artei este de a găsi miezul şi pentru adulţi copii, ea îngrijeşte pur al realului, iar calea pare a fi florile, culege fructele, admiră mâţele şi „reintrarea vorbelor în lucruri”. Poezia vrăbiile, se joacă de-a literele, în vreme este o ninsoare castă peste o lume ce- ce dincolo de porţi se aude în surdină nuşie („Elegie de dimineaţă”). Clari- vuietul timpului... tatea, seninătatea, puritatea reprezintă Inevitabil, sărbătorim poezia unele dintre cele mai importante calităţi oaspetelui nostru prin prea multe ale utopiei artistice dorite de Ana cuvinte. Îi încredinţăm povara de a Blandiana, asemenea unui navigator înlătura coaja vorbelor, pentru a afla grec îndreptându-se spre coloanele albe miezul lor sfrijit, dar sincer. ale templului de pe insulă. PROF. TATIANA- DANIELA Utopia existențială se alcătuieşte BERCARIU armonios din teme esenţiale precum Colegiul Naţional „Gh. Munteanu iubirea, natura, timpul, viaţa şi moartea. Murgoci”, Brăila

22 De la intrare, S-a obișnuit cu mine Cu veșnica mea dispariție în zori,

Cu veșnicele mele întoarceri Ana Blandiana este cunoscută în Crepusculare. istoria literaturii ca o poetă remar- Înfrântă, uneori cabilă, cu un discurs poetic original și Nu mai reușesc să ajung până la el. cu o poezie care marchează mintea Atunci se scoală, cititorului. Are impact. Numele ei e Îmi prinde capul în dinți un pseudonim preluat de la numele Cu duioșie satului unde s-a născut mama sa. Nu- Ana Blandiana, Nicolae Băciuţ – În Și mă târăște încetinel. mele real este Otilia Coman, născută dialog cu poezia, Brăila 18.06.2016 Alteori la 25 martie 1942, sub zodia harului. ______Nu mai știu să mă întorc din vis. Tată ei a fost preot și a fost tratat în Cititorul este atras de magma Atunci pornește după mine regimul comunist ca dușman al po- poemului, căldura dragostei radiază În labirint, porului, cu efectele specifice vremii. mereu. Imaginația ei pune probleme Îmi dă de știre Toate acestea i-au marcat viața. existențiale, implicit teologice, între- Răcnind Suferința s-a revărsat în poezie, bările explică starea, sunt suficiente Ca mă va salva. în cărțile scrise. Sensibilitatea a aju- prin delicatețea lor. Cititorul nu este (Între lumi, fragment). tat-o să convertească energiile nega- agresat… Parabolele au forță, nu sunt tive în poeme cu înaltă ținută estetică. complexe, din contră sunt expresive Taina vieții este bine prinsă, Modul ei de a privi lumea este unul și aduc bucurie. între labirint și lumea lină a somnului, special, se miră de miracolele din Ana Blandiana a propus un stil sub o forță magică, greu de controlat. peisajul vieții, are darul de a prinde în literatura română, s-a impus prin E o prezență în spatele fiecărui poem. totul în imagini proaspete. Are un poezie pur și simplu, natural. Un Dumnezeu care pune lucrurile în organ special pentru a prinde noul cu mișcare. Poetul se bucură, femeia fiecare tablou, cu fiecare zicere. Cândva arborii aveau ochi, tresare între două lumi… Această sensibilitate îi permite să Pot sa jur, Ana Blandiana a fost premiată reziste agresiunii pe care o poate Știu sigur de Uniunea Scriitorilor din România, produce materia asupra spiritului. O Ca vedeam când eram arbore, de Academia Română, este imediat transmite prin poezia sa, cititorul se Îmi amintesc că mă mirau recunoscută de public, scriitorii o întâlnește cu o lume mirifică, dez- Ciudatele aripi ale pasărilor consideră demnă reprezentantă a brăcată de tabuuri… Mesajul ei este Care-mi treceau pe dinainte, poeților care marchează o epocă. proaspăt, un copil în Rai descoperă Dar dacă pasările bănuiau Inspiră și convinge. miracole sub curcubeie… Ochii mei, A fost tradusă în numeroase Propune întrebări, miracole, lu- Asta nu îmi mai aduc aminte. limbi străine, poemele ei au circulat cruri sub pielea tigrului, mereu în salt. Caut zadarnic ochii arborilor acum. înainte de 1989, a fost cenzurată, s-a Lucrurile curg simplu, de la sine, nu Poate nu-i văd bucurat de o admirație sinceră. Cel intervine în fluxul narațiunii lirice, Pentru că arbore nu mai sunt, mai mare premiu primit este chiar din contră, stimulează curgerea spre Sau poate-au coborât pe rădăcini poezia sa. Un fenomen irepetabil în cititor. Amintiri din alte vieți o asal- În pământ, viața unui om. Un dar… tează, viața este o călătorie printr-un Sau poate, O rugăciune din partea poetei: peisaj luat așa cum e, fără modificări. Cine știe, Viața înseamnă capacitatea de a Mi s-a părut numai mie Să stau culcată-n zăpadă depăși etapele, bucuriile, tristețea. Şi arborii sunt orbi dintru-nceput... Cu brațele larg desfăcute, La marele spectacol din poezia Dar atunci de ce Închipuind o nespus de frumoasă sa participă elementele naturii: ploaia, Când trec de ei aproape Cruce de somn fulgerele, vântul, aerul, animalele îm- Simt cum Dinadins, blânzite de frumos. Frumusețea în Mă urmăresc cu privirile, Pe care doar îngerii ar merita sine, radiind din formele primare. Într-un fel cunoscut, Să se răstignească Poeta se integrează creației, nu o De ce, când foșnesc şi clipesc Pentru păcate făcute refuză, o presupune… Din miile lor de pleoape, În paradis. Poezia de dragoste implică Îmi vine sa strig - Alb fără margini cititorul, poemele au o arhitectură Ce-ați văzut?... Și liniște neîncepută, proprie, specifică, cuvintele dansează (Cândva arborii aveau ochi). Nori destrămați în flori în piața centrală, cuvinte nu au im- Troienindu-mă lin, portanță prin ele, au importanță în E aici un miracol, o mișcare a În timp ce lacrimi fierbinți dinamica narațiunii lirice. Poezia de materiei care se bucură de existență, e Se nasc sub pleoapele-nchise dragoste are încrustată în carnea ei conștientă de fluxul vieții… Şi-gheaţă înainte de-a curge metafore blânde, frumoase prin Din vise. prezență. Trec dintr-o viața într-alta Se simte prezența femeii în Mângâind ușor Amin. (Rugăciune). discurs, nu o ascunde, o potențează. Coama leului somn CONSTANTIN STANCU

23 expresivitate ce alcătuiesc monologul liric ceea ce Platon prezenta în opera ,,Banchetul " referindu-se la existenţa în trecut a trei tipuri de oameni, („CUPLU” - analiză pe text) printre care şi androginul, ,,un bărbat- Cu o amprentă de certă origi- femeie[…] ca un întreg deplin şi nalitate, poezia Anei Blandiana este o rotund". Datorită mândriei covârşi- realitate dintre cele mai pregnante. toare ce îi stăpânea, Zeus se hotărăşte Originalitatea autentică a acestui să-i despartă, tăindu-i în două părţi – talent cu un pas atât de sigur a păşit şi femeie şi bărbat - iar mai târziu, vă- s-a înălţat pe treptele de diamante ale zând că dorul nestins îi făcea să stea marii poezii. Debutează în 1959, în îmbrăţişaţi tot timpul, le mută ,,păr- revista ,,Tribuna" din Cluj, cu poezia ţile ruşinoase" în faţă, pentru a putea ,,Originalitate", publicând apoi con- da naştere rodului iubirii. Acest mit stant numeroase volume de poeme este expus în operă de comicul tim- printre care se numără şi ,,Octombrie, purilor, Aristofan. Noiembrie, Decembrie" apărut în Structura este specifică genului 1972 în care regăsim minunata poezie liric, poezia este alcătuită din 51 ,,Cuplu". versuri nedistribuite în strofe, iar din Fiind o contemporană desăvârşi- punct de vedere prozodic, regulile tă, creaţiile Anei Blandiana se carac- sunt exonerate: nu se poate vorbi de terizează prin sinceritate şi rafina- rimă, ritm, măsură. Ediţie 2015, Editura Nico ment, postmodernismul reprezentând La nivel fonetic remarcăm pre- ______un curent literar care îi determină pe zenţa aferezei (,,şi-l, se-ntorc, şi-mi dor Vianu în opera ,,Atitudinea şi scriitori să îşi construiască propria etc."- în toate cele trei cazuri formele eului în lirica lui Eminescu", reacţie: una esenţialmente culturală, exemplificate fiind elidată vocală vocea reprezentată prin acea persoana livrescă a citatului intertextual şi a „i”), care în acest discurs poetic, deşi I a pronumelui şi a verbului apar- parafrazei. Ei incorporează, în pro- este un accident fonetic, primeşte de ţinând unui androgin. De fapt, poezia priul text, fragmente de text şi această dată funcţia estetică, de ase- postmodernă promovează în mod experienţe ale altora, recunoscându-le menea, eul liric utilizează pe de o absolut ruptura dintre eul subiectiv- şi numindu-le explicit. parte aliteraţia (,,nimeni nu ne poate" poetic şi eul empiric psihologic. Eul O astfel de operă este şi poezia etc.), pe de altă parte, asonanţa (,,Ar liric postmodern vrea să se despartă ,,Cuplu", o creaţie lirică în versuri ce vedea numai spatele") ambele având de experienţa biografică, să caute are caracter meditativ, fiind o operă rol eufonic. dincolo de sentiment şi să se erijeze reflexivă pe teme filozofice, vocea În plan lexical predomină anto- într-un eu poetic absolut, superior, un lirica exprimându-şi în mod direct nimele (,,luna/soare", ,,al meu/al eu imaginar al fiinţei. sentimentele. tău"). Pe tot parcursul monologului, În plan stilistic, prezenţa unei Tema operei o constituie mitul întâlnim antiteza Eu/Tu, ceea ce ne palete variate de tropi formaţi cu aju- androginului, transpus în registru determină să observăm o oarecare torul cuvintelor ce au dobândit sen- liric, ceea ce implică, aş putea afirma, disecare pe două planuri - planul suri conotative redă discursului liric o megatema literaturii din toate tim- persoanei I şi planul persoanei a II-a. expresivitate deosebită. Eul liric utili- purile. Iubirea, acest sentiment etern În acelaşi timp, textul liric este pre- zează adjectivul ,,perfect", atribuindu- uman. De asemenea, semnificaţia ti- sărat cu anumite cuvinte derivate i un grad de comparaţie, evidenţiind tlului are o rezonanţă aparte, exem- (,,suprapunem", derivat cu prefixul astfel faptul că cele două persoane plul ,,cuplu" realizând conexiunea cu ,,supra") şi compuse („deodată") ge- formează un tot unitar imposibil de tema iubirii, care are mai multe as- nerând o ambiguizare a textului . vizualizat în întregime; acest lucru ar pecte: iubirea ca iniţiere (mitul ero- La nivel morfosintatic este rele- putea fi posibil doar dacă cineva ar tic), iubirea – pasiune şi implicit, iu- vată inversiunea (,,sfintele buze"), locui pe acea ,,muchie" ce în context birea tragică (,,Romanul lui Tristan", repetiţia utilizată frecvent (,,nimeni are sensul de ,,cer". Aşa cum Platon de I. Bedier, ,,Romeo şi Julieta", de […] nimeni", ,,luna[…] luna" etc.), descria în ,,Banchetul", androginul W. Shakespeare). precum şi zeugma (,,spatele din care putea fi observat în toată splendoarea Mitul androginul, alături de cel al s-a smuls însângerat, înfrigurat, /Al sa doar de către zei, cele două fiinţe Vampirului, al Zburătorului şi al lui celuilalt"). Constatăm, de asemenea, neputând să privească una către alta; Narcis, aparţin iubirii ca iniţiere, încât că predomină substantivele şi verbele ele constituiau, de fapt, un trup pe ca- mentalitatea arhaică resimte iubirea (lucru ce implică dinamism, adjecti- re erau dispuse opt membre şi dublul ca pe o forţă atât de puternică, primul vele ocupând un loc nesemnificativ; fiecărei componente ale trupului. Me- impact al sentimentului fiind atribuit pronumele şi adjectivele pronominale taforele din expresia ,,Tu vezi numai unei fiinţe supranaturale şi presupu- precum şi verbele existente sunt la luna,/ Eu văd numai soarele" relevea- nând un proces de iniţiere configurat persoana I si a II-a (mărci subiective ză locul de naştere a fiecărei persoa- în aceste mituri erotice. ale eului liric). Din acest motiv, liris- ne: bărbatul, în soare, femeia, în → Prin opera ,,Cuplu", Ana Blan- mul este subiectiv (limbaj afectiv; - Prof. ANGELA BIŢAN diana îşi mitologizează meditaţia mimesis), iar tipul liricii, lirica roluri- Şcoala Gimnazială ,,Oprea lirică descriind în cuvinte de mare lor şi a eului, după clasificarea de Tu- Iorgulescu”, Câmpulung, Argeş

24 poezia îi dezarmează, deoarece se ceptăm. Sensul profund al textului opreşte asupra unui mecanism foarte rămâne o taină. fin de funcţionare a versului. Tocmai Cum şcoala are o înaltă misiune, modalitatea de funcţionare a acestuia aceea de a produce permanent o Titlul intervenţiei mele ar părea ar trebui să constituie obiectul inte- schimbare, orele de limba română că trimite spre un demers de ordin resului şcolarului dornic să afle cum presupun un transfer subtil între tehnic, de enunţare a unor procedee, poetul, creatorul rosteşte în limba sa profesor şi elev, pentru valorizarea modalităţi de receptare a textului liric cuvintele natură, speranţă, iubire, experienţei amândurora: în cazul în anii de gimnaziu. soare, bucurie sau a fi. profesorului - valorizarea un sistem Voi încerca să depăşesc această Întâlnirea cu textul liric începe în coerent de lectură critică, în cazul impresie, exprimând, mai degrabă, şcoală atât pentru profesor, cât şi pen- elevului, valorizarea subtilităţilor câteva consideraţii despre reprezen- tru elev, prin apropierea de locul, în naive conţinute de răspunsurile lui. tarea textului liric în orele de limba care poetic trăieşte doar creatorul. Ce consider a fi capital pentru română. Profesorul îşi invită elevul să vadă mine ca dascăl în relaţia elevului cu Aş porni în această tentativă de la ideile, bănuite a fi rostite de poet. textul liric este traseul de final al vorbele lui Paul Valéry referitoare la Acest să vadă înseamnă gestul de a înţelegerii acestuia, cel al reflecţiei, poezie. Apropiind-o de dans, scrii- demonta formule de manifestare a sortit desăvârşirii sau ratării torul francez considera că poezia nu expresiei poetice, de la tropi până la semnificaţiilor, trimiţând lectorul trimite către ceva anume, ci către vecinătăţile nevinovate şi neîntâmplă- exact în punctul din care a plecat şi nicăieri. toare ale cuvintelor. convertindu-l într-un nou început de Dacă se poate întâmpla acest lu- Reacţiile produse de lectura unor lectură. Şi tocmai în aceasta constă cru atunci ea se apropie de un obiect poezii, transpuse literal, sunt semnele inefabilul liricului: în a nu putea să-i ideal, de o stare, de fantoma unei intrării în rezonanţă cu acesta. Înves- descoperim sensurile prin vreun tip flori sau de punctul suprem al fiinţei. tirea cu sens se produce mai târziu, de analiză, nici măcar anunţat avizată. Cred că exerciţiul decriptării textului după ce se traversează faţa văzută a Sensul textului rămâne, aşadar, o liric începe din acest moment. textului şi se ajunge în faţa nevăzută a taină, nu mare, nu mică, doar o taină. Pentru şcolari, de cele mai multe acestuia. Sunt convinsă că siguranţa PROF. DR. ANA COMAN, ori, poezia este o probă majoră a identificării sensului este, de fapt, o Școala „Mihai Eminescu”, hermeneuticii. Dacă epicul îi tentează incertitudine, dar, din dorinţa de a Brăila pentru că vizează ideile, ce se spune, construi impresii de lectură, o ac- ______

VALENŢE... celuilalt dispariţia. Sunt utilizate, de

→pământ, iar cea bărbat-femeie, în asemenea, comparaţii (,,crescuţi ca lună. Totodată, aceste figuri de stil două crengi"), litota (,,atrofiată […] subliniază opoziţia celor două fiinţe cât o cocoaşă, /Cât un neg…"). Dorul ca şi orientare: una către vest, iar alta nestins de a se vedea poate aduce către est, puncte cardinale opuse, despărţirea de ,,lumea vie", astfel in- răsăritul şi apusul. Eul poetic ascunde tervenind cei doi zei, Eros şi Thana- astfel un amalgam de conotaţii ce în metafora revelatorie ,,sângele duce tos, cel ,,smuls" văzând doar ,,spatele îmbracă această operă cu valoare. zvonuri /de la o inimă la alta", un dor […] însângerat, înfrigurat,/ Al Mesajul poetic constituie, în cunoscut doar de androgini: ,,zvâc- celuilalt". fond, transmiterea cititorilor fictivi a nirile" iubirii se transmit între cele Toate figurile de stil în sinestezie imaginii androginului, Ana Blandiana doua inimi ale aceluiaşi trup. generează imagini artistice, predo- transformând în versuri de aur ceea ce Prezenţa binefăcătoare a epitete- minant vizuale (,,descopăr clavicula Platon cuprindea în ,,Banchetul", iar lor apreciative (,,clavicula dulce") şi dulce/şi, urcând, degetele îţi ating Chévalier în ,,Dicţionar de sim- metaforice (,,sfintele buze") îndrumă sfintele buze", ,,avem patru braţe să boluri". lectorii la meditaţie. Interogaţiile ne apărăm „etc.) şi motorii (,,tu poţi Deoarece majoritatea cuvintelor retorice deschid câte ,,un capitol", am fugi numai în partea ta" , ,,dacă unul aparţin fondului lexical principal, putea spune: după întrebarea ,,Cum […] s-ar smulge"etc.), toate acestea textul este accesibil atât unui lector eşti?" este prezentat actul cunoaşterii contribuind la conturarea imaginii competent, cât şi unui lector inocent. între cele două persoane ce alcătuiesc androginului descris cu atâta ardoare. În poezia Anei Blandiana fra- androginul, apoi ,,Suntem egali?" Discursul liric abundă în motive şi pează, în planul sensului poetic, al face debutul pasajului în care este pus simboluri. Incită valenţele expresive fondului principal de sentimente şi de în discuţie momentul morţii, din acest ale lumii, în antiteză cu soarele, prima idei, al stării lirice deci, tendinţa de punct de vedere apărând nesiguranţa: simbolizând tristeţe, moarte, iar soa- adâncire în metafizică", aşa cum vor muri amândoi în acelaşi timp? rele, explozie de viaţă. În plus, sin- afirma Laurenţiu Ulici : ,,De aceea, Deci , implicit, sunt egali? tagma ,,a ne putea privi în ochi" ex- prin cele ilustrate şi prin dibăcia de Vocea poetică aduce în prim plan primă dorinţa de cunoaştere, de aflare care dă dovadă scriitoarea realizează situaţii în care cei doi nu vor trece în a acestei paradigme: cum arată de prin opera ,,Cuplu" o capodoperă nefiinţă în acelaşi moment: celălalt va fapt jumătatea cealaltă a androginului. demnă de a exista în galeria celor mai fi ,,molipsit[…] cu moarte", metafora Sensul propriu al cuvintelor se reprezentative creaţii româneşti’’. ascunsă a dorului ce îi va aduce şi îmbină cu cel figurat, realizându-se

25 fiinţei. Intregul univers participă la această scindare: pământul, cerul, sângele, celulele, totul tânjind la aceeaşi unitate pierdută, la aceeaşi linişte dintru început. Această eternă căutare a unităţii

Criticul literar Eugen Simion o este susţinută prin forţa demiurgică a prezintă pe Ana Blandiana în metaforei, prin repetiţia interogaţiei capitolul “Spiritualizarea emoţiei”, care transformă monologul liric într- afirmând că o ,,elegie a ideii de un dialog permanent cu cititorul cunoaştere se identifică în creaţia provocându-l la o amplă meditaţie poetei, în versurile ei ardoarea de a asupra propriului destin condamnat la trăi nu înlătură însă tristeţea de a o eternă căutare. exista”. Poezia este acceptată ca stare Aceeaşi imagine a perfecţiunii, a de spirit şi act de cunoaştere. comunicării totale apare în poezia Pentru mine, o anonimă cititoare, ,,Cuplu”, în care Ana Blandiana poezia este lacrima mamei mele când dialoghează cu fiinţa iubită: ,,Unii te a auzit cuvântul ,,libertate” spus de o văd numai pe tine/Alţii mă văd numai voce inconfundabilă, este bătaia de pe mine”. Ca şi în poezia ,,Oul,” inimă când am privit o secundă în identificăm elementele universului, ochii lui, este melodia sufletului cosmicul și terestrul: ,,Tu vezi numai luna, eu văd numai soarele”. cunoscută doar în singurătate. Citind La Brăila, 17.06. 2016, vorbind Folosirea interogaţiei retorice: poezia “Oul”, am avut revelaţia armo- despre arta poeziei ,,Cum eşti?” are rolul de a evoca un niei şi totul a pornit de la un Dialog al ______portret al fiinţei iubite din care lui Platon “Banchetul”. îndrăgostiţi nu se pot privi unul pe descoperim asemenea unei celebre Versurile poetei ne amintesc de celălalt: ,,Oh numai noi cunoaştem sculpturi de Brâncuşi: ,,Sfintele buze” starea primordială a materiei: “Ţi- dorul/de a ne putea privi în ochi/şi a și gura ce se striveşte până la sânge. aduci aminte cât de bine/Era în oul de înţelege astfel totul”. Imaginea adroginului evocă cele- pe ape”, în care domină principiul Iubirea este o forţă mai presus de genezei, al legăturii dintre macrocosm brul dialog platonician în substanţa și fire care stabileşte o relaţie între şi microcosm. semnificaţia lui:,,Avem patru picioare ordinea cosmică și cea umană, de la Starea pură, absolută a iubirii e să alergăm/Dar tu poţi fugi numai în care putem învăța jertfa și dorul,de la partea ta/avem patru braţe să ne asociată cu motivul LUMINII, având care înţelegem că sufletul și trupul apărăm/Dar eu pot lovi numai duşma- multiple interferenţe: de la lumina pot intra într-o comuniune primor- nul din faţa mea”. creaţiunii până la aceea din poezia lui dială amintind de starea iniţială a Ca şi în celebrul drum al lui Orfeu Eminescu sau a lui Blaga. Imaginea firii. Suntem făpturi de lut în care din Infern când acesta păşeşte prin iniţială a poemului ne aduce aproape există totuşi o frântură de dum- împărăţia lui Hades fără să mai poată de cosmic, dar şi de profunzimile nezeire, noi repetăm prin existenţa întoarce privirea spre a o observa pe universului interior, de formularea lui noastră setea de armonie cosmică pe Euridice şi aici, în poezie, identificăm Platon: ”De vreme ce fiinţa era tăiată care au exprimat-o toţi marii poeţi ai în două, fiecare jumătate dorea să se aceeaşi suferinţă, deoarece cei doi lumii. alipească celeilalte jumătăţi. Se prin- ______Poezia Anei Bladiana exprimă deau în braţe şi se strângeau atât de într-un mod incomparabil tinereţea si tare, că-n dorul lor de contopire uitau prospeţimea unui spirit plin de entu- de mâncare şi de tot” [Platon- ziasm, ne transmite nouă, cititorilor “Banchetul”]. săi bucuria curată de a trăi. Considerând că Eros este cel ce Puţini dintre creatorii de frumos împreunează frânturile vechii naturi, din literatura română au exprimat la că el îşi dă osteneala să facă din două cote atât de înalt artistice această stare fiinţe una singură, să vindece neferi- de deschidere, de lumină existenţială cirea firii umane, filozoful ne tentează emanând printr-un receptacul sufle- să aspirăm la unitate şi armonie. tesc noi valenţe ale sensibilitaţii uma- Iubirea despre care ne vobeşte ne. Viaţa si dragostea sunt un dar Ana Blandiana în poezia ei se dumnezeiesc şi poeta ştie că: ,,De aş oglindeşte pe sine, este “iubirea fără grăi în limbile oamenilor și ale înge- dor de nimeni”, având forţa magică rilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am de a se reflecta pe sine. aramă sunătoare și chimval Este o stare de graţie înainte de răsunător”. naşterea Cuvântului. Ruptura este i- PROF. CAMELIA CORNELIA nevitabilă: “oul perfect, tăiat în două,/ BUDAN, S-a rupt în cer şi pe pământ”, iar Brăila 2016, Colegiul Național ,,Nicolae aceasta generează o altă construcţie a întrebări pentru Ana Blandiana Bălcescu”, Brăila

26 senzaţii tactile, devenite un dulce joc al cunoaşterii: „Cum eşti?/ Dacă ridic braţul/ Şi-întind înapoi,/ Îţi descopăr clavicula dulce/ Şi, urcând, degetele îţi

Ana Blandiana e o reprezentantă ajung/ Sfintele buze.” Legătura imper- de seamă a generației ’60 în care se fectă între cele două fiinţe duce la biza- realizează resurecția liricii, pe linia rerii biologice. Despărţirea celor două vitalismului exuberant de sorginte trupuri contopite în aceasta unire sim- blagiană sau prin descoperirea trăirii biotică imperfectă devine imposibilă, și rostirii grave. Poezia Anei Blandiana iubirea însemnând o viziune profundă transpune în imagini poetice implica- asupra vieţii şi a morţii: „Orice pas este ţiile umane ale separării celor două o luptă pe viaţă şi pe moarte./ Suntem principii, masculine şi feminine, deve- egali?/ Vom muri deodată sau unul va nite antinomice, aflate într-o atracţie purta,/ Încă o vreme,/ Cadavrul perpetuă, pentru a reface starea de celuilalt lipit de el./ Şi molipsindu-l armonie primordială, legătura cu uni- lent, prea lent, cu moarte?” Fericirea într-un cuplu înseamnă asumarea totală versul originar. Cuplul erotic, reunit sub semnul androginului, are totuşi ______a existenţei, cu toate avatarurile ei, imperfecţiuni tardivei reîntregiri, poeta Şi-nseamnă/ Samânţa destinată inclusiv fenomenul extincţiei, al morţii descoperea odată cu tema dragostei, nerodirii.” Poeţii sunt purtaţi de râurile individuale. sentimentalitatea tandră, senzualitatea, zeului Hypsos pe tărâmuri îndepărtate. În condiţiile pierderii nemuririi ori- adică un univers concret, palpabil, ab- Alte volume de poezii „Poezii” (1974), ginare, cuplul nu mai e privit ca o for- sent mai înainte. Se remarcă îndată nu „Ochiul de greier” (1981), „Ora de mă paradiziacă de existenţă umană, de numai densitatea materială a acestei li- nisip” (1983), „Întâmplări pe strada refacere a ordinii iniţiale; nu îi e dată rici erotice, dar și curgerea ei difuză. mea” (1988), „Arhitectura valurilor” nici măcar fericirea simplă, precum Fi- Tragismul, atitudine reflexivă, claritate, (1990), „La cules de îngeri” (1998). lemon şi Baucis, sortiţi de zei să moară elegie a cunoașterii, lipsa imagismului Poezia „Cuplu”, ara ca temă ilus- simultan, ci despărţirea devine o povară - iată atributele poeziei Anei trarea unui mit originar, al androginu- a vieţii pentru celălalt: „Sau poate nici Blandiana. lui, fiinţa fabuloasă din mitologia grea- nu va muri întreg./ Şi va pune în eter- Cuvinte cheie: rostire, univers că, ce reunea, într-o singură întrupare, nitate/ Povara dulce-a celuilalt,/ Atrofi- originar, tema dragostei, sensibilitate trăsături masculine şi feminine. Andro- ată pe vecie,/ Cât o cocoaşă,/ Cât un tandră. ginul e pedepsit de Zeus pentru trufie şi neg.” Fiinţele umane nu pot atinge iubi- Ana Blandiana a fost încadrată în puteri miraculoase şi separat în două rea deplină, paradiziacă, prin urmare Istoria literaturii în curentul neomo- jumătăţi, aflate apoi în eterna căutare de nici contopirea perfectă ce ar rezulta de dernism sau în „remake-ul modernist” sine, în dorinţa de recompunere a între- aici: „Oh, numai noi cunoaştem dorul/ aşa cum afirma Nicolae Manolescu în gului, ca expresie a refacerii armoniei De-a neputea privi în ochi”. „Istoria critică a literaturii române”. începuturilor. Platon în „Banchetul”, Ana Blandiana este o reprezentantă În primul volum, „Persoana întâi explica misterul atracţiei erotice. de seamă a generației ’60 în care se plural”(1964), Ana Blandiana, vedea Poezia Anei Blandiana transpune realizează resurecția liricii, pe linia lumea mai ales sub imaginea ei ideală; în imagini poetice implicaţiile umane vitalismului exuberant de sorginte bla- totul i se părea poetei demn de transpus ale separării celor doua principii, mas- giană sau prin descoperirea trăirii și în versuri, fiindcă unghiul din care era culine şi feminine, devenite antinomice, rostirii grave, etice a eului instalat în privită existenţa răspundea unei aflate într-o atracţie perpetuă, pentru a criză, cum distinge Iulian Boldea în voluptăţi interioare. Era faza cuprinderii reface starea de armonie primordială, monografia dedicată Anei Blandiana. extatice şi nediferenţiate a lumii, când legătura cu universul originar: „Unii te Acelaşi critic descoperă la această poetă ochiul se umple de forme şi râvneşte. văd numai pe tine,/ Alţii mă văd numai un element de omogenitate și de conti- Tema lirică principală a acestui volum e pe mine,/ Ne suprapunem atât de nutate: „perpetuă încercare de definire candoarea, pe care poeta o mărturiseşte perfect,/ Încât nimeni nu ne poate zări și autentificare a propriei identități”. nemijlocit: „Candoarea mi-a-nflorit în deodată.” Iubirea e un sentiment Poetei i se recunoaște aportul la ochi definitiv”. Imaginea existenţialistă intrinsec, plin de mister, greu de dezvoltarea liricii naționale, având pu- a naturii îşi face loc cu subtiliate, prin priceput din afară, o trăire imaterială şi țini detractori. S-a vorbit în legătură cu vagi trimiteri la Camus, tocmai prin diafană, duală însă, privită mereu din acestă poezie de o problematizare a vie- dorinţa irepresibilă de contopire cu apa, cele doua perspective, ale fiecărui ții şi a creației, de profunzime și gravi- de identificare absolută cu elemente component al cuplului erotic, ca un tate, menite să individualizeze un profil vitaliste ale acesteia: „Lăsaţi ploaia să păcat originar, o pedeapsa de a nu liric, fapt recunoscut de critica (P. mă îmbrăţiseze de la tâmple până la reconstitui niciodată întregul: „Tu vezi Poantă, I. Pop, N. Manolescu). La anti- glezne,/ Iubiţii mei, priviţi dansul numai luna/ Eu văd numai soarele/ Tu pod, Gheorghe Grigurcu neagă afirma- acesta nou, nou, nou” (Dans în ploaie). duci dorul soarelui/ Eu duc dorul lunii,/ ția că ar fi o poetă a ideii, a dilemelor: Simbolurile erotice sunt mai pu- Stăm spate în spate.” „Senzorialul său e o stare somnolentă ternic reprezentate în „Octombrie, Cuplul erotic, reunit sub semnul ce nu suportă o analiza prea ascuțită!”. Noiembrie, Decembrie” (1972). Co- androginului, are totuşi imperfecţiuni Inteligența artistică ar sta în „cultura pacii sunt prinşi de o lumină suavă, tardivei reîntregiri: „Oasele noastre s- de elementarități”, în „nota de auten- pentru că Erosul se asociază cu Tha- au unit de mult/ Sângele duce zvonuri/ ticitate.” → natosul, iar îngerii goi aruncă seminţe De la o inima la alta”. Rămâne mereu Prof. DANIELA AGAFIŢEI printre copaci pentru cuplul adamic: o zona de mister greu de explorat, cu Şcoala Gimnazială nr. 3 „Pe unde călca,/ Talpa striveşte fruct/ zvonuri nelămurite ale fiinţei, cu dulci „Ciprian Porumbescu”, Constanţa

27 Tema predilectă a poetei este tema timent virginal al existenței și în care imanentă, dar până la urmă inflexibilă candorii, în fond o temă etică, afirma poemele, cu toată fragilitatea substanței, se arată a fi numai propria-i fervoare. Al. Cistelecan, poezia evoluând de la aveau o grație irepresibilă, o prospețime Nicolae Manolescu sugera ideea că inocență senzuală la o poezie dogma- de adolescent ieșit din ape. Cum teme- „Octombrie, noiembrie, decembrie” tică, expresie a dramei. Aceeaşi poetică le candorii sunt, în fond teme etice, po- poeta descoperea odată cu tema dragos- a misteriozității lumii și a „corolei de eta a ajuns în mod inevitabil la un li- tei, sentimentalitatea tandră, senzualita- minuni” revine și la Ana Blandiana. Pe rism de atitudine în acestă ordine – pri- tea, adică un univers concret, palpabil, linia aceleași structuri blagiene, muta- mul nivel conștientizat și dogmatic al absent mai înainte. Se remarcă îndată țiile din poezie nu sunt de suprafață, ci candorii. E momentul în care se declan- nu numai densitatea materială a acestei de adâncime, fără rupturi. șează drama ingenuității, criza sa irezol- lirici erotice, dar și curgerea ei difuză. Ȋn condițiile date, volumul „Ochiul vabilă în care candoarea devine și o exi- Imagini de paradis erotic, suave, stră- de greier” va produce oarecum o gență de frustrări: „teama de a muri de lucitoare, ca în icoanele lui Fra Ange- schimbare, având ca temă nostalgia alb/ sau moartea de a învinge totuși.” lico, ne întampină de exemplu în „Din contopirii cu elementaritatea, cu ori- Opțiunea este asumată cu întreaga apă ieșeau trupuri albe de plopi”, una ginarul. Nou față de volumele anteri- sa artă dramatică și un puritanism din cele mai frumoase din carte. În ceea oare, ființa nu se mai poate elibera de spiritual începe să exorcizeze universal ce privește nota morală, prezentă de la chingile îngerești și de rigorile purita- și ființa. Întreținându-și candoarea prin început la Ana Blandiana, ea se nismului, de ordinea perfectă instaurată exerciții de asceză, poeta instituia prin manifestă acum ca o nevoie a poetei de și de certitudinea unui spirit geometric. meditațiile sale etice o cenzură asupra a se verifica prin contemplarea de sine. „Stea de pradă” va marca o nouă cosmosului, modelându-l după norme Trăirea nu-i e suficientă, ea trebuie du- dezicere de sine. De la „viziunea eti- blată de privirea introspectivă, analitică, cistă” va ajunge la o „etică vizionară”, în stare să prindă trecerea finită, timpul ascunsă în poem ce-și menține organi- ei curgător sinucigaș. În această răs- citatea tocmai prin tensiunea contra- frângere lucidă stă înțelesul adânc. Pe dicțiilor. Ana Blandiana gravitatea o prinde mai Tragismul, atitudine reflexivă, cla- bine decât jocul; „ea este acasă în ritate, elegie a cunoașterii, lipsa ima- ceremonial și chiar în mica solemnitate gismului – iată atributele cu care poezia decât în familiaritate și comun; celebri- Anei Blandiana a fost ȋnvestită. Petru tatea liricii ei cultivă cu mai mult noroc Poantă ,,Modalițăti lirice contempor- seriosul decât umoristicul sau ironicul”. ane” afirma: „A nu-ți trăi propria stare Nicolae Manolescu definește generația prin creație” - un deziderat pe care în- Brăila, Muzeul „Panait Istrati”, 31.5. ’60 ca având o contribuție esențială la săși poeta îl „terorizează” în calitate de 2013 – Ochi şi urechi la Ana formarea postmodernității, deși la nivel martor. Ana Blandiana nu oferă soluții ______discursiv, programatic, ea nu a folosit în acest sens, ci știe să extragă lirismul purificatoare, aproape estetizant- niciodată termenul, spre deosebire de situației problematizate. Transformă un morale. Viziunea se simplifică și totul generația ’80, care are conștiința că silogism în poezie, prin tensiune in- se grupează în jurul celor doi poli care aparține epocii postmoderne. Multe telectuală surdinizează de melancolie. se regăsesc continuu: vinovăție/puritate, dintre poeziile acestei generații conțin Astfel, nu mai contează rigoarea lui, ci inocență/corupție, atitudinea nefiind elemente specific postmodernismului: starea elegiacă pe care o iradiază, o sta- departe de un soi de cinism al candorii. prozaizarea limbajului, conectarea inter re vecina cu revelația, dar nu revelație Mircea Martin, în „Generație si și intratextuală. deplină. creație”, afirma: „Schimbarea atitu- Ana Blandiana este și va rămâne Sensul lirismului său nu e cunoaș- dinii lirice nu șterge continuitatea unor mereu în sufletele noastre un etalon de terea, ci drumul spre ea. Categoriile teme sau viziuni fundamentale.” Poeta simțire, dăruire și dragoste, o percepție dezbătute tematic precum: adevărul, de recepție diafană şi de irepresibilă diafană a inefabilului. puritatea, frumusețea, libertatea, curajul exuberanță dăruită, altădată, până la își tremură conturele oglindite în destrămare ploii și ierburilor, se recule- Bibliografie: această stare, simultan melancolică si ge acum într-un peisaj glaciar cu aer dârză. Poeta le sacrifică, deliberat, ca rarefiat și zăpezi imaculate amintind Bărădâu, George, Neomodernismul arhetipuri, coborându-le în cuvânt, deci arhitectura efemeră a Munților Cando- românesc, Editura Institutul în existență. Le deschide spre cunoaș- rii invocați mai de mult. Apariție ful- European, 2008; tere, confruntându-le cu istoria. Dar gurantă în primul volum Munții Can- Blandiana, Ana, Poezii, Editura ceea ce este măreț într-o asemenea ele- dorii devin aici o prezență abstractă, Minerva, Bucuresti,1989; implicate permanent și pretutindeni, un gie e refuzul plânsului. Prin Ana Blan- Cistelecan, Al., Poezie și livresc, Ed. diana, poezia feminină de la noi își teritoriu etic și ideal la care poeta se Cartea Romanească, Bucureşti; găsește sursele în tragic, din această întoarce ca la o copilărie depărtată. permanentă confruntare. În măsura în Ne este propusă o puritate ce Evseev, Ivan, Dicționar de simboluri care tragicul presupune ethos, creația sa depășește contactul originar și fraged cu si arhetipuri culturale, Editura reprezintă o „dezbatere etică”. lumea din jur pentru a se constitui într-o Amarcond, Timișoara, 1994, 1973; Al. Cistelecan –Poezie şi livresc - vârstă interioară dat de o opțiune Manolescu, Nicolae, Martin, Mircea, preciza: „Desigur că de la inocența decisă. Este vorba de o vârstă absolută, Generatie și creație, EPL, senzuală la disciplina doctrinară a poe- căci această copilărie sau această ado- București,1969; mului, candoarea a traversat câteva lescență nu sunt faze de tranziție, ci rit- Poantă, Petru, Modalități lirice stadii ale complexității și implicării.” muri umane eterne. Puritatea poate defi- contemporane, Editura Dacia, Cluj- Există întâi nivelul exterior, cel al fan- ni numai un spațiu elevat. Poeta caută Napoca. teziei, în care ea este mai mult un sen- un criteriu de stabilitate în curgerea

28 Taina revelației are o formulă unică: Poate să vorbească doar o dată de două ori într-un veac… Aceleiași dialectici a gestului Poezia Anei Blandiana nu are din sculptura lui Brâncuși îi locuri comune pentru că reprezintă o corespunde verbul Anei Blandiana, inedită combinație dintre semnul cu- modelat în jurul lui a ști: vântului destinat, profunzimea ideilor Știm că există… generate de acesta și entuziasmul liric Știm că ne sprijină dac-am greși motivat. Poeta resimte artificialitatea Știm că nu poate să moară… inerentă a intenției de a scrie doar Comunicarea se preface prin versuri, de aceea renunță când veci- tăceri succesive, ințiatice redate cu nătatea cuvântului ar dicta aceasta și inocența copiilor: Putem să ne- se abandonează formelor de lirism ntoarcem copii… iar supremul prin discret, divin. depersonalizare, prin catharsis: Când Cred că astfel salvează poezia de nu ne vom mai teme de vânt… Vom inegalitățile evidente, orientând spiri- ști că vorbește Cumințenia pămân- tul spre o mișcare de întoarcere și de tului. împăcare numai cu sine, spre a trăi o În templul cu drept de cetate își ______iubire sacră. are locul doar omul mântuit. gestul întors. Privirea femeii din Hașdeu, zăbovind cu folos asupra Consider că aceste două creații sculptura lui Brâncuși, bine ascunsă cuvintelor, spunea că Orice cuvânt surprind magistral esența existenței de arcade puternic subliniate își oglindește un lucru, o ființă, o idee, în umane, dimnesionată pe două linii găsește sublim corespondentul în poezia Anei Blandiana logosul re- necesare: una a tăcerii și alta a versurile: flectă mai mult: o lume delimitată de rostirii, măsuri ale credinței, ale „Maturi și puternici s-ajungem la legile naturii pure, matriciale, a tăinuitului dialog cu Divinitatea. poarta creației… candorii increate, cu un aer plin de Sculptura Rugăciune, lucrare Ne-ar învăța să vorbim, ne-ar legăna îngeri, cu aripile incastrate în propriul ulterioară Cumințeniei pământului, să dormim trup. declanșează, în viziunea criticilor de Noi am dispărea… Pentru a-mi argumenta ipoteza artă traseul care va configura cu de- Fii înțelept este îndemnul învestit am selectat din imaginarul creației săvârșire arta lui Brâncuși, marcând o de poetă cu valoarea unui principiu poetei trei structuri lirice pe care le- cotitură chiar în sculptura europeană vital, aceasta motivând și opțiunea am așezat alături de un alt imaginar, modernă. Aceeași femeie se roagă, în noastră pentru un asemenea corolar cel al lui Brâncuși. genunchi, nu se tânguie, se întoarce poetic. Astfel Cumințenia pământului nu tot spre sine, cu smerenie. Traversând drumul ascezei, în poate locui poetic decât lângă sculp- Rostește o poezie a inimii, un Rugăciune și Cumințenia pământului tura Cumințenia pământului, Fii psalm pe care Ar trebui să-l auzim ajungi să împrumuți armura marti- înțelept lângă Rugăciune, mediate de astfel: rilor, să poți aboli timpul și spațiul un al treilea discurs poetic Ar trebui. Ar trebui să ne naștem bătrâni doar printr-o neîntreruptă rostire în Cumințenia pământului, sculp- Să venim înțelepți care tonul principal este dat de frica tură finalizată de Constantin Brâncuși Să fim în stare de a hotârî soarta de abis. în 1907, cumulează întreaga filosofie noastră în lume… Nu te speria de gesturile mele… a românului, reprezentând o femeie Să știm din răscrucea primară ce Ucigător e doar locul pașnic… într-un moment de mister total, drumuri pornesc… Tu teme-te numai de spațiul-n care absolut, întoarsă cu fața spre pământ, Pentru poetă răsturnarea sensului Îți pare cum că nu exist și plângi… rugându-se, cred, nu pentru sine, cât devenirii umane, nu schimbă destinul, Motivul cercului generează înr- pentru alții. ci-l confirmă, reducându-l la unitatea un limbaj modern imaginea perma- Dacă acceptăm opinia lui Petru primordială, purificat prin nentei mișcări poetice, de un lirism Comănescu că Gânditorul de la Ha- ______ușor aspru, ușor polemic: mangia este o precumințenie a pă- Eu sunt asemenea elicei avionului… mântului, vedem în opera lui Brân- Elicea avionului se-nvârte cuși Cumințenia pământului o per- invizibilă… fecțiune a gestului de a interioriza o Sub raportul expresiei cele trei stare, hărăzită doar celor aleși. poezii au o cadență implacabilă și Încremenirea apare ca motiv liric impresionantă, așa cum le ca- în poezia Cumințenia pământului, racterizează Nicolae Manolescu, căpătând pentru poetă însemnul formula acestora fiind tot în termenii îndârjirii, dar și cel al plecăciunii: E criticului plângerea sau jubilația sau mare, greu de urnit și răbdătoare… speranța. Încleștarea cu care se resimte blamata Prof. dr. ANA COMAN condiție umană este rezumată Colegiul Naţional „Gh. Munteanu magistral: Dac-o lovești durerile sunt Murgoci”, Brăila simțite, dar tac…

29 inserate în generația neomodernistă a anilor ’60 [Mincu, 2007:42]. Același Nicolae Manolescu sublinia că în versurile Anei Blandiana „... peisajul este exclusiv acela lăuntric, moral, iar dintre teme lipsește (și va lipsi mereu) 3 Rezumat erosul” . Analiza de față pornește de la Lucrarea pornește de la aceeași idee: Erosul nu se arată la față abordarea dihotomică a imaginarului în toate meandrele sale și blandian din perspectiva dualismului ______vicisitudinile, devastatoare uneori, ale kantian, noumena/ fenomena. Scopul a depășirii individuației, a demateria- amorului. Poezia aceasta mizează pe acestei abordări este interpretarea lizării și-a descătușării spiritului. Am o gramatică estetică inedită și pe o unui aspect esențial și anum tema relevat faptul că privirea reprezintă nouă logică a exprimării [Manolescu, Erosului. posibilitatea trecerii de la condiția 2002: 138] Dincolo de o definiție a terme- fragmentarului, a parțializării ființei, De aceea, considerăm necesară o menilor, demersul nostru se vrea a fi la o percepție unificatoare, totali- analiză a acelor zone de poezie un excurs în imaginarul poetei. Vom zantă a existentului. blandiană în care decelăm decela, în poeziile Anei Blandiana, Concluzia lucrării subliniază dimensiunea tematică a iubirii dintr-o diferite proiecții ale instanței femi- faptul că poeta a urmărit modurile perspectivă duală care, credem, nine, ale trăirii iubirii din această aedice de-a coborî iubirea în sub- reprezintă nervul sciatic al lirismului perspectivă, care transcend materia- stanța numenală a misterului. blandian. Este tocmai filonul care litatea către esența sacră a umanului. inervează textura unor poeme în care O primă parte a analizei noastre Cuvinte-cheie: anagogic, noume- se simte nevoia de sinceritate, de va urmări principalele axe ale liricii na, fenomena, Eros-Iubire, privire emoție așa-zis personală. poetei, considerate din perspectiva Vorbim, în acest caz, și despre o acestui studiu: sufletul, lumea și (Fragmente) reacție firească a unei întregi generații sacralitatea. Prin acest triunghi, vom I. TEMA IUBIRII BLANDIENE ÎN creatoare la epoca dogmatică din acei releva felul în care iubirea, ca ORIZONTUL DIHOTOMIEI NOU- ani, la un clivaj între estetic și așa- dimensiune a interiorității sufletești, MENA/FENOMENA zisa etică socialistă. metamorfozează fenomena (materia- „Se vede bine la Blandiana a- litatea) pentru a accede la numena S-a vorbit despre lirica Anei ceastă poezie caldă care se vrea vi- (transcendent). Vom observa astfel că Blandiana ca despre o erupție a unei brantă de adevăruri sufletești neper- inclusiv naturismul poetei este emoții intense, drapate-ntr-un văl de vertite, declarându-se ca atare și în- expresia diluției reciproce, ca într-un evanescență, ca despre o trecere de la cercând să facă să triumfe sufletescul sistem de vase comunicante, a ludic la meditativ și de la gingășie la pur, fie acesta de ordinul senzo- 4 fenomenalului și-a esenței spiritului. exercițiul confesiv. rialității” . Vom evidenția apoi o reseman- Critica literară este unanimă în a Evanescența lirică, demateriali- tizare a Erosului într-o ambiguizare cataloga creația blandiană drept zarea voită care operează și printr-o voită a trăirii acestuia, o reificare pa- „poezie meditativă”. simbioză a umanului cu regnurile, radoxală într-un continuum teofanic. S-a remarcat, de asemenea, dez- printr-o răsucire genetică dinspre Iubirea va fi obnubilată liric pe voltarea osaturii lirismului poetei pe uman, ca sursă de revitalizare a două căi: transgresarea limitelor canavaua modelului blagian, mai ales naturii, pot fi așezate în canonul umanului într-o tentație panteistă a prin opțiunea pentru libertatea for- dualismului kantian, NOUMENA/ absorbirii regnurilor în receptaculul mală (prozodică) și prin migrația len- FENOMENA. trupesc sau cufundarea în oniric. tă către esențializarea lirismului. „Na- Vom observa, prin urmare, că O altă consecință a acestei tură eminamente romantică, de tip ceea ce numim Eros, dincolo de viziuni originale asupra Erosului este contemplativ și interiorizat, formată antica grecească distilare în Agape, devirilizarea instanței masculine. îndeosebi prin studierea intensă a lui sau Storge, reprezintă, de fapt, o Aceasta devine entitate numenală, Eminescu, Blaga și Novalis, a muzicii interiorizare autarhică a trăirii, o drapată-n imago-ul mirelui sau se clasice și a picturii, Ana Blandiana remitologizare personală a ideii de refugiază în ipostazele filială și tinde, în poezie, la lirismul esențial, cuplu și a raportării la Celălalt. 1 paternă. Există și aici aceeași nevoie pe care îl și realizează adesea.” Bidimensionalitatea kantiană pe a desprinderii de fenomenal prin Dincolo de naturism, Nicolae care-am menționat-o se pliază pe proiectarea Celuilalt într-un onirism Manolescu remarca existența unui această pulsatilă nevoie de reinven- 2 mai degrabă evanescent. „regim semi-oniric” , care guvernea- tare onirică a ideii de cuplu, fie → Un ultim aspect tratat în cuprin- ză întreg traiectul creator al poetei drd., gradul didactic I, prof. DANIEL KIȚU sul lucrării este simbolismul ocula- 1 Colegiul Național „Gheorghe rității. Ochiul/ privirea instituie o Dumitru Micu, Ana Blandiana, în: Dicțio- dictatură a unei trăiri care trans- narul general al literaturii române, vol. II, A- Munteanu Murgoci”, Brăila gresează sau amalgamează regnurile. B, București, Univers Enciclopedic: Academia Am observat și-o relaționare a Română, coord. Eugen Simion, 2004, pp. 554 2 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literatu- 3 Nicolae Manolescu, op. cit., pp. 1048 privirii cu apetitul thanatic, expresie rii române, Pitești, Paralela 45, 2008, pp. 1049 4 Ibid., pp. 1047

30 într-o schemă androginică naturistă, II.AXELE LIRICII ANEI fie într-un canon poetic al DISTAN- BLANDIANA ȚEI de care celălalt are nevoie pentru a reinvesti puritate/ mister în ființa În esența ei, lirica deschisă iubitei. „La nivelul existenței, conști- către tema iubirii, ca, de altfel, întreg ința noastră nu are nicio putere crea- corpusul poetic blandian, este una toare. Trebuie deci să fie dat ceva, ANAGOGICĂ, prin care este cântată, independent de percepția noastră.”5 incantată orfic, elevația către Pentru Kant, aceasta este esența, spiritual, către mistic. dincolo de nivelul cogniției umane și Această poezie face trecerea de este numită noumen sau lucru în sine. la jubilația începuturilor, în care ______Noumenul este plasat de filosoful privirea dicta crugul vremurilor, se spiritului devoalează foamea apriorică german în opoziție cu fenomenul, cu ridica titanescă peste orizonturi și le de un Adevăr situat dincolo de semne ceea ce apare, adică ne referim aici la mângâia superbia, către tonul grav, și de aparențe. zona mundanului, la sfera accesibilă profund, pe care-l impune volumul Cele trei axe corespund in- percepțiilor noastre intuitive. „Octombrie, noiembrie, decembrie”, fluenței blagiene în creația poetei, Această structură dihotomică în care privirea devine agent influență oarecum vizibilă în axa po- poate fi aplicată și felului în care tema metamorfic al unei extincții pe care etică a NATURISMULUI evanes- iubirii apare distilată în poezia blan- însă poeta o privește cu o delicată cent. diană. Repetăm, nu despre iubirea înțelegere. Se poate observa, în aceste propriu-zisă, nu despre senzualitatea Lirica blandiană se funda- versuri, o permanenta ispită, ident- carnală sau despre chimia volup- mentează pe trei axe poetice esen- ificarea frenetică a eului cu dez- tuoasă a trupescului vorbim în ceea ce țiale: „sufletul” (totalitatea feno- lănțuirea dionisiacă a naturii. privește creația Anei Blandiana, ci menelor interioare), „lumea” (to- Este vizibilă consubstanțialita- despre un dincolo de iubire, care o talitatea fenomenelor exterioare), tea eului cu lumea fanteziei sale transformă într-un mit suficient sieși, sacralitatea (totalitatea realului și a creatoare. „Căci profunzimea simbo- autofag spiritual. Criticul Eugen posibilului). lică a imaginilor este inseparabilă de Simion chiar remarca opțiunea poetei Interesant este că poezia Anei o tonalitate psihică, de o aura a- pentru o „morală a ascezei și a Blandiana nu operează dihotomii sau fectivă, care solicită totalitatea 7 tonurilor clare.”6 clivaje la nivelul acestor planuri ale Eului.” Vom decela, în poeziile blandie- poeticității sale. Autoarea metaforizează dezin- ne, diferite ipostazieri ale instanței Există, dimpotrivă, un transfer volt, prin asocieri imagistice insolite, feminine, care transcend materialita- de esență permanent între aceste anunțînd deja translarea voită dinspre tea carnală a sentimentului. realități care structurează universul materie către acea imaterialitate care Tocmai în această hierofanică poetei. conjugă demiurgic, în ipostaze neaș- trăire a sentimentului rezidă nota de Există, apoi, simbioze, o ten- teptate, regnurile: originalitate a poetei. tație metamorfică evanescentă, senzo- „Iubesc ploile, iubesc cu În aceeași linie kantiană, un alt rială, pneumatică prin care dimen- patimă ploile, filosof, francezul Henri Bergson, siunile se întrepătrund, fantasmele Îmi place să mă tăvălesc prin identifica o sciziune la nivelul con- poetice ajung să „coloreze” universul iarba lor albă, înaltă, științei de sine [Hersch, 1997: 282]. mundan. Să amețească, privindu-mă El identifica, pe de o parte, o zonă a Asistăm, practic, la o nouă ge- astfel, bărbații”. devenirii profunde a eului, unde apare neză care îmbrățișează lumea/ exte- (Descântec de ploaie) un continuum creator în durata pură rioritatea, conferindu-i, aproape teofa- Întâlnim aici o primă ipostază iar, pe de altă parte, o zonă a nic, acea posibilitate a transcenden- a Erosului, care nu se manifestă în exteriorității artificiale, cuantificabile tului. mod direct în lirica blandiană. Este spațial, ce exclude semnele acelui Putem vorbi astfel, în accep- vorba, mai degrabă, de un exercițiu continuum creator. țiune kantiană, despre faptul că, por- de admirație a feminității, zeiță a Pornind de aici, observăm o nind de la cele trei realități – sufletul, naturii stihiale, care-l interiorizează detașare clară a viziunii poetei despre lumea și Dumnezeu – logosul poetic într-un narcisism evident. iubire de exterioritatea fad-artificială rătăcește invariabil într-o iluzie Încă din aceste versuri ale de- a senzualității spațializate cantitativ. transcendentală. butului editorial natura, în diversele ei Regimul oniric al liricii sale, de Eul liric fie se pătrunde, vita- ipostaze, telurică, acvatică, stihială, care s-a mai pomenit, permite o imer- list, efervescent, aproape dionisiac, de cosmică, reprezintă un filtru al esen- siune în străfundurile ontice ale ființei interstițiile ei magmatice, fie des- țializării Erosului într-o dimensiune poetice, unde granițele dispar, unde coperă, dincolo de coaja lor stră- eterată, eviscerată de senzualism. intervin juxtapuneri imateriale în lucitoare, amarul prizonierat al unui Iubirea însăși este decorporalizată la virtutea cărora trăirea iubirii e „aici” și nu al unui „dincolo”. Ana Blandiana și acest mecanism reinventată. Paradoxul fascinant al acestor constitutiv poetic este el însuși o for- versuri este că, pe măsură ce caută să mă de sacralizare a sentimentului. → 5 Jeanne Hersch, Mirarea filozofică, București, denunțe eroarea cufundării în această Humanitas, 1997, pp. 186 6 iluzie, continuă să o comită și să-i fie 7 Eugen Simion, Scriitori români de azi, III, victime. Tocmai această pulsiune a Jean-Jacques Wunenburger, Viața imaginilor, Chișinău, David Litera, 1998, pp. 204 Cluj, Cartimpex, 1998, pp. 30

31 Poeta instituie o relație de Motto: Am început prin a încerca cauzalitate între frumusețea narcisi- să mă exprim și am sfârșit prin a mă acă, devenită laitmotiv poetic („Sunt lăsa, de mine însămi, exprimată. cea mai frumoasă femeie”) și (Ana Blandiana) revelațiile naturii (ploaia, vântul). Ploaia, versiune a motivului Argument acvatic, devine un fel de agent euharistic prin care ființa se îmbibă Nu am avut niciodată impresia că de acea iubire purificată de afect. este simplu să vorbești despre cineva. Pentru Ana Blandiana iubirea Și când spun „să vorbești” mă trece dincolo de barierele materiale gândesc nu la exprimarea unor ale trupescului și presupune, mai gratuități condescendente. Ca degrabă, un monodeism, decât o profesor, trebuie „să vorbesc”, adică proiecție întru Celălalt. să spun elevilor, cu argumente, cum, Natura însăși este un pergament Rezumat în ce fel și prin ce mijloace un scriitor diafan, colorat viu de mireasma unei sau o operă a acestuia își binemerită iubiri indicibile: „E-n aer miros de În încercarea de a găsi un loc în Pantheonul literelor dragoste viu”. principalele coordonate în jurul românești și, nu de puține ori, chiar în Într-un fel de Apocalipsă à cărora se configurează opera poetică al celor universale. Misiunea noastră rebours ploaia devine agentul a Anei Blandiana, prezenta lucrare nu se limitează la durate precis revelatoriu al unei epidemii colective: pornește de la elementul cu valoare limitate (ore de curs, trimestre, ani de „Pe-o asemenea ploaie poți să te de sinteză, care este enunțat încă din școală), nu se finalizează (doar) prin îndrăgostești fulgerător, titlul acestei comunicări: Iubirea. extemporale, teze sau testări Toți trecătorii sunt îndrăgostiți”. În vederea contextualizării naționale. Ținta noastră este să-l (Descântec de ploaie) reverberațiilor lirice, ne vom asigura apropiem pe elev de carte, încât, Binomul de tentație numenală, suportul aserțiunilor noastre prin dincolo de perioada școlară, el să HYPNOS-THANATOS, se regăsește prezentarea câtorva dintre cele mai devină și să rămână un iubitor de și-n poezia „Adormi, Adormi” avizate opinii ale celor mai impor- literatură, să caute compania cărților, [Blandiana, 2015: 17]. tante voci ale criticii literare, care au să găsească în ele interesul pentru Întâlnim și aici natura ce devine exprimat judecăți de valoare despre universul pe care acestea i-l oferă, un imens pretext poetic pentru aceeași opera Anei Blandiana. Cu toate plăcerea estetică, să se confrunte cu dorință de contopire cu regnurile, de acestea, acest demers se vrea a fi propriile emoții pe măsură ce își disipare a efemerului trupesc în unul atipic, în sensul că nu urmărește desăvârșește capacitățile de a se eternul mundan: o abordare didacticistă, ci doar din apropia de esența mesajului transmis. „Adormi perspectiva, mai mult sau mai puțin Mai pe scurt, să fie – parafrazându-l Nu te speria, avizată, a unui citior obișnuit. Poate pe Nicolae Manolescu –, un „cititor Pletele noastre vecine și datorită conștiinței de a aparține de cursă lungă.” De aceea, contrar Răsfirate în iarbă unei generații de tineri poeți care aprecierilor multora dintre Au început să prindă rădăcini, spărgeau zidurile înalte, eliberând concetățenii noștri, misiunea noastră În curând frunzele ne vor înveli Poezia din prizonieratul proletcultist, e departe de a fi ușoară și implică În auriul omăt.” Ana Blandiana se raportează la multă responsabilitate. Ce „spunem” (Adormi, Adormi) iubire cu venerație, cu admirație, cu și cum „spunem”? Suportul Discursul liric depășește acel fior recunoștință, cu compasiune, cu demersului didactic este reprezentat al extincției, acea spaimă de neant. senzualitate, cu voluptate, dar și cu de însăși opera scriitorului, de La Blandiana, fortuna labilis durere, cu suferință. Cu siguranță, informațiile și aprecierile oferite de devine cântec al contopirii cu pulsația dacă am continua incursiunea prin istoria și critica literară. Deși, telurică într-un fel de dans al firii toate volumele de poezii ale sale, am anticipând, am reținut o notație a care-și reprimește ceva parcă pierdut remarca aprofundarea temelor și Anei Blandiana, care, făcută totuși la în vremuri imemoriale – misterul motivelor universale, comune și marii modul general, o include: „Nimic mai umanului. poezii românești: viața și moartea, absurd decât obișnuința istoricilor Tocmai în acest topos proteic, în efemerul și eternitatea, fragilitatea și literari de a lega opera de viața acest cocon simbiotic, în acest nou povara existențială, lumina și autorului ei... Creatorul începe prin a uter care-mbină naturalul și umanul întunericul, somnul și visul ca se crea pe sine. Numai pagina scrisă este posibilă iubirea androginică, dimensiuni ale veșniciei, natura în decide... Scriitorului totul nu-i este iubirea peste fire care în-ființează și toate formele și stările ei de decât pretext pentru sine, viața însăși reunește parțializări umane. „Nicio- manifestare, „spațiul mioritic” ca nu este decât pretext pentru a scrie” 8 dată n-am semănat mai mult.” matrice ființială etnică, teama și [Blandiana, 2004: 5]. Mai pot fi speranța și – nu în utimul rând – valorificate amintiri sau pagini de Iubirea. memorialistică, fiindcă credem că, totuși, într-o mai mică sau mai → Cuvinte Cheie: Ana Blandiana, Profesor, Grad I,

8 poezie contemporană, Iubirea, critică MARIANA MOGOȘ Ana Blandiana, Octombrie, Noiembrie, Școala Generală nr. 16, Galați Decembrie, Târgu-Mureș, Nico, 2015, pp. 17 literară, motive literare.

32 mare măsură, personalitatea scrito- când descoperi acest aspect, ci doar acesta devine un simbol al activis- rului amprentează opera și influen- mărturisește, dizolvând misterul, într- mului și militantismului pentru o țează viziunea creată. În atare cir- un text emblematic: „...copilăria mea societate cu adevărat nouă, vindecată cumstanțe există pericolul rutinizării, s-a desfășurat în cadrul paradisiac al de lașitate și delațiune, așezată pe al desacralizării actului cvasi sacer- unui șir lung de încăperi uriașe în care principiile democratice, asemenea dotal care ar trebui să fie, mai ales, erau depozitate dealuri de cărți celorlalte țări europene. ora de literatură. Dificultatea apare aparținând bibliotecilor dezafectate Astfel, Ana Blandiana ne este atunci când este vorba de contem- ale episcopiilor române din Oradea. cunoscută, ne devine familiară, porani de-ai noștri, care nu au putut fi [...] Cititul nu a încetat până astăzi să întâlnirile, fragmentare, prin lecturi, încă imobilizați în tipare sau formule. fie pentru mine cel mai important prin emisiuni radiofonice sau Ei sunt vii, se mișcă, acționează, iau concurent al scrisului: un concurent televizate ne-o apropie, nu de puține atitudine, emit opinii, se exprimă în care are, în plus, imensa calitate de a ori făcându-ne să rezonăm la apelurile numele nostru și pentru noi, opu- fi fericit” [Bladiana, 2004: 8]. Așadar, sale, care păreau a nu fi altceva decât nându-se tocmai acestei tentative de prima rațiune a existenței pe care o traducerea propriilor noastre idealuri. rigidizare sau chiar de ignorare ori recunoștea: „În viața mea, verbul a O schiță de portret a lui Mircea banalizare a sentimentelor. citi a fost mult mai important decât Gociman dă contur acestei imagini- Cineva povestea o mică dramă verbul a trăi, atât de important încât – simbol al primului deceniu de personală: a ratat un examen de titu- folosind un foarte mic artificiu poetic libertate: „A rămas la ea intact larizare fiindcă, dintre atâtea subiecte – mărturisesc că n-aș putea să mă farmecul zâmbetului și lumina pregătite conștiincios, hazardul l-a imaginez trăind fără a citi, dar nu mi- strălucitoare a unor ochi, care se extras pe cel referitor la Mihai Emi- ar fi deloc greu să mă închipăui citind pleacă șăgalnic în jos, cu gingășie, nescu. Nu-i lipseau cunoștințele, și după moarte” [Blandiana, 2004: când ar vrea sau chiar reușește să dea destul de repede și logic și-a alcătuit 11]. o replică ce se dorește a fi aspră” planul lucrării. Dar i-a fost imposibil În etapa adolescentină a devenirii [Gociman, 2007]. să treacă de obstacolul introducerii. noastre numele Anei Blandiana era În ciuda mai multor perioade de Orice încercare de a gândi ceva care asociat numelui unui personaj zoo- interdicție la care a supus-o regimul să nu semene cu un șablon, să nu morf, devenit celebru nu atât prin de tristă amintire, începută încă din bagatelizeze tema, care, mai ales, să numele insolit (Motanul Arpagic), cât momentul în care, adolescentă fiind, nu impieteze asupra grijii obsesive a prin apropierea alegorică de persoana descoperea că lumea poate să aibă și poetului de a găsi cuvântul cel mai odioasă a dictatorului. Ne-am un chip hâd, Poeta n-a încetat să scrie nimerit în contextul ideatic și afectiv, maturizat sub impresia metaforelor și să se ofere cititorilor săi: 16 vo- s-a sfârșit în neputință. alegorice, care răspundeau frustrărilor lume de poezie (unele special pentru pe care ni le provoca lipsa de libertate copii) și 23 de antologii și reeditări, 8 Descoperirea scriitorului și teama de repercusiuni, din grupajul volume de eseuri (și acestea de poezii publicate în revista clujeană cunoscând reeditări și culegeri), 3 De aceea, încercarea de a „spu- Amfiteatru în 1984, care au dat volume de nuvele fantastice și un ne” ceva despre, nu un scriitor con- naștere primului samizdat din roman, 65 de cărți traduse în peste 23 temporan nouă, ci o personalitate, nu literatura noastră. După 1989, figura de limbi, 18 premii naționale și despre o personalitate ci despre o Anei Blandiana devine familiară. internaționale, membră a unor foruri conștiință, nu doar o conștiință ci o Opera sa intră nu numai în atenția ci culturale la nivel european și mondial sensibilitate de o profunzime ameți- și în sufletul cititorilor fără reținere. – iată o carte de vizită mai mult decât toare, fără a lasa nicio clipă senti- Artistul cedează locul cetățeanului și impresionantă. mentul finitului, care se identifică ______Dar Ana Blandiana nu a scris civil ca Otilia Valeria Coman și pentru a aduna lauri. Așa cum res- poetic drept Ana Blandiana, mi se pirația este o condiție a ființării, poe- pare a fi un act temerar de curaj. zia este pentru Ana Blandiana rațiu- Nu e vorba doar de o încercare nea însăși a ființei. Anticipând o de captatio benevolentiae. Este un posibilă întrebare, comună dar exemplu pentru dificultatea în care te firească dealtfel, răspunde într-o găsești în fața cuiva care, din anul manieră specifică: „Cum am devenit debutului literar – 1964 – este o poet? Aș fi tentată să răspund: prezență vie, activă în spațiul născându-mă. Și sunt convinsă că literaturii, dar și în cel civic. acesta este, de fapt, și nu numai în Cu atât mai dificil, cu cât, din ceea ce mă privește, singurul răspuns scris, indiferent care ar fi genul esențial al întrebării, îmi dau însă cultivat, sau din oricare alte circum- seama că ar fi prea puțin” [Blandiana, stanțe (publicistică, conferințe, inter- 2004: 8]. Complementare sunt și alte viuri, întâlniri cu cititori, discursuri la confesiuni pe care le-a făcut, menite diverse evenimente culturale) des- să răspundă, eventual, curiozității re- coperi intelectualul rasat, autentic, portericești: „Poezia nu e o profe- bazat pe lecturi temeinice, multiple și siune, ci un grad mai înalt de inten- diverse, absorbite cu frenezie. Ana sitate a literaturii, care nu depinde Blandiana nu urmărește să te epateze nici pe departe de autorul ei, spre →

33 deosebire de proză...[...]. Am înțeles diferite și a unor orientări și școli devreme că scriitor nu este cel ce critice diferite. scrie, ci acela care se exprimă cu Deși demersul nostru se vrea a fi ajutorul scrisului, scrisul a devenit unul atipic, în sensul că nu urmărim o pentru mine o nevoie vitală în cadrul abordare didacticistă, ci doar din căreia obligația de a mă exprima perspectiva, mai mult sau mai puțin determina obligația de a exista pentru avizată, a unui citior obișnuit, ne vom a fi exprimată. Sunt ca un caier de asigura suportul aserțiunilor noastre lână care există numai în măsura în prin prezentarea câtorva dintre cele care este tors” [Blandiana, 2004: 10]. mai avizate opinii ale celor mai Autoarea și-a oferit, prin întreaga importante voci ale criticii literare, operă pe care a realizat-o, numeroase care au exprimat judecăți de valoare circumstanțe de a se exprima. Am despre opera Anei Blandiana. folosit deliberat un termen generic, Prefațându-i volumul de debut, pentru a sublinia că Ana Blandiana s- Nicolae Manolescu, el însuși a autodefinit și s-a revendicat pregătindu-și propriul volum de debut totdeauna ca „poet aflat în în acei ani, remarca: „Tonul e solemn, contrapunct cu „scriitorul” („Poetul fără rigiditate, iar confesia a deprins transcrie „vocea zeească”, despre care ______de la Blaga acea impersonalitate vorbea Socrate, scriitorul este „un țină aprinsă flacăra Binelui și concis reflexivă, care lasă să se vadă intelectual care încearcă, muncind din Frumosului, făcând din poezie un din om mai ales ființa gânditoare” greu, să creeze oameni și lumi”) izvor al iubirii și un scut, aproape [Manolescu, 1964]. Un deceniu mai [Gyuris, 2010]. Experiențele la care s- magic, împotriva urii”; „Dumnezeu târziu, criticul reținea, referitor la a dedat, iar și iar, cu fiecare text le-a dat [poeților n.a.] puterea de a volumenle publicate de poetă între zămislit, relevă sensurile adânci ale transmite oamenilor revelația timp, drept coordonată definitorie existenței, pe care, în concepția sâmburelui de lumină pe care îl nevoia „de a se verifica prin personală, le-a căutat și (re)descoperit ascund fiecare, de cele mai multe ori contemplare de sine. Trăirea nu-i e între cer și pământ, între mineral și fără să știe, în ei înșiși” [Gyuris, suficientă (și, de aceea, nu vegetal, între istorie și prezent, între 2010]. Aceste afirmații care au confesiunea ne cucerește în poezia și în oameni. Oricare ar fi condiția simbolica unui Credo s-au cristalizat aceasta), ea trebuie dublată de sau starea pe care o aprofundează, ea pe măsură ce experiența creatoare se privirea introspectivă, analitică, în nu poate fi „spusă” decât prin Poezie îmbogățește și, de la volum la volum, stare să prindă trecerea ființei, timpul de către Poet. E drept că destinația poeta își onorează statutul și crezul. ei curgător și ucigaș. În această este selectivă, după cum notează răsfrângere lucidă stă înțelesul adânc” însăși poeta: „Poezia nu influențează Receptarea critică [Manolescu, 1974]. decât pe cei dispuși să se lase Când, în 1974, acad. Eugen influențați, nu sensibilizează decât pe Când un artist își etalează opera, Simion publica primul volum al cei sensibili” [Blandiana, 2005: 162]. el se propune atenției celor care o trilogiei sale critice, Scriitori români Astfel, începând cu Tabletele receptează: cititorilor. Aceștia sunt de de azi, Ana Blandiana era deja un publicate în revistele vremii două categorii: cei care fac din lectură autor consacrat. Criticul avea un Contemporanul sau Amfiteatru, în un act intim, cu motivații difuze, dar material de referință bogat, în temeiul eseurile din cărțile publicate sau în cu finalitate sensibil emoțională și cei căreia își formulează aprecierile: reflecțiile din Antijurnal, putem să care depășesc acest nivel și „Prima plachetă de versuri descoperim mai multe referiri- exteriorizează opinii și aprecieri cultiva mai ales o poezie euforică, cugetări-reflecții la această relație, fie preponderent cu finalitate estetică. Ne delicat senzorială, de un patetism în dimensiunea amplă a generalului, referim aici la criticii literari. Nici reținut [...] Este poezia unei vârste și fie, mai ales în parametrii restrânși ai opera Anei Blandiana nu s-a putut vârsta unei poezii aflate pe prima ei intimității creatorului. Spicuim, sustrage acestui proces. Cititorii, să le treaptă. [...] În Călcâiul vulnerabil aleatoriu, dar credem că suficient, spunem obișnuiți, au urmărit poezia nu mai este o stare, o emoție, o pentru a ne susține aserțiunea: traiectoria scriitoarei și au primit îmbrățișare tinerească a materiei în „Sunt un poet, nu-mi pot îngădui totdeauna cu interes și plăcere cărțile febra creației, ci o detașare de lucruri, să devin un autor de versuri”; „Nu de poezie, dar și cele de proză, în o scrutare îndelungă și severă a lor... știu inventa nimic. Nu știu decât toată varietatea lor. Nu avem alt Universul însuși nu se mai prezintă ca transcrie ceea ce trăiesc. Nu sunt argument mai valabil decât epuizarea o armonie de elemente muzicale, ci ca scriitor, sunt numai poet”; „Poetul e o tirajelor. Cât îi privește pe criticii un echilibru precar de forțe prăpastie în care cad cu vuiet durerile literari, încă de la volumul de debut divergente.[...] A treia taină reia lumii și în cădere se dezintegrează și din 1964 – Persoana întâia plural – această încordată meditație, cu un ard, încât până jos nu mai ajunge și până la cele mai recente volune, pronunțat accent pus pe ideea de decât un ecou nins de cenușă și întors aceștia nu au ezitat să se pronunțe. E opțiune... nostalgia după inima pură a spre înalt – aproape ca o muzică.” un fel de crescendo al aprecierilor, lucrurilor și neputința de a alege, [Blandiana, 2003: 271] care sunt, în cea mai mare parte, imposibilitatea cunoașterii, ca act, în „Poeții sunt cei care, într-o lume favorabile, deși se întâlnesc primul rând, moral, deși cunoașterea stăpânită de Rău și de Urât, luptă să personalități aparținând unor generații este tema de care Blandiana se →

34 apropie des. Cunoașterea se reproche”. Ana Blandiana nu pentru mine să fiu citită pe sub bancă. organizează în acest caz ca o experimentează, nu mimează scriituri, Faptul că ești în manuale e mai arhitectură de întrebări” [Simion, ci stilul o reprezintă, țâșnește spontan, curând de rău, în sensul că, în 1978: 331]. dar egal cu sine, fără note disonante, general, scriitorii din manuale îi O altă personalitate care a girat din adâncul unui suflet „setos de citești cu sentimentul că-ți sunt băgați cu autoritatea sa, dar nu în mod durată și amintire”, ca unicul sens pe gât” [Bădescu, 2014]. gratuit, desigur, valoarea operei care i-a fost oferit sub soare” [Enescu, În consecință, vă propunem să ne poetei, care era antologată într-o 1988]. (re)amintim câteva texte de Ana colecție foarte populară în epocă, a În ceea ce ne privește, Blandiana, mai ales din partitura fost acad. Alexandru A. Philippide: incursiunea de astăzi în opera Anei lirică – volumele de poezii –, cu toate „Poezia Anei Blandiana inspiră Blandiana nu se vrea un demers critic. că forța sugestiei și încărcătura de simpatie și încredere. Te îndeamnă s- Fiindcă nu suntem la o lecție de sensibilitate fac dificilă delimitarea o citești și trece cu succes proba predare și fiindcă nu suntem în genurilor primare: poezia și proza. recitirii. Observ de asemenea cu măsură „să criticăm”. Nu pentru că Criteriul cu care am operat selecția e mulțumire că ea nu se supune ne-ar lipsi, neapărat, mijloacele. Ci unul strict subiectiv. Nu vorbim, influențelor vreunei mode literare. De pentru că, așa cum era cazul amintit neapărat, de teme sau motive, nu de aici și absența oricărei poze. Cei mai mai înainte, ne temem că, abordând orientări și încadrări literare, buni poeți din toate timpurile au astfel textul, i-am degrada „curentele literare nu au cu poezia simțit nevoia să se ferească de frumusețea, i-am demonta arhitectura decât tangențe administrative” asemenea tentații și în acest chip au [Blandiana, 2005: 165]. Nu urmărm rămas credincioși lor înșile și poeziei decât fiorul atingerii diafane dar adevărate. Este o calitate pe care, pe profunde ce-l simțim în compania lângă cele pomenite deja, poezia Anei discursului liric și, eventual, să Blandiana o are din belșig și care îi (re)experimentăm vibrația proprie la asigură și mai bine trăinicia” descoperirea sau amintirea versurilor. [Philippide, 1978]. Și vă invit să facem asta, acompaniați Când în 1982 primea prestigiosul tot de reflecțiile Anei Blandiana: „Un premiu Herder, motivația juriului cuvânt, un vers poate să însemne totul reprezintă una dintre recunoașterile în sau nimic în funcție de starea spațiul european, care o făceau, la un sufletească, de liniștea mentală a celui moment dat, să afirme cu amărăciune: care citește. Acest adevăr stă la baza „Mă simt mai scriitor în străinătate perceperii poeziei și a artei în general decât acasă”. Juriul aprecia, într-un [...] Citit într-o stare nepoetică, cel limaj academic, sobru, că teme ca mai mare poet este ridicol, fără rost. puritatea și căderea în păcat, moartea Aici stă măreția și extrema fragilitate și supraviețuirea, dragostea ca a artei” [Blandiana, 2005: 162]. aspirație spre absolut și evadare din materialitate îi conferă poeziei o Reverberații lirice dimensiune supratemporală, „opera poetică și eseistică reprezentând o În încercarea de a găsi meditație profundă asupra creației și ______coordonatele în jurul cărora se ființei omenești care, refuzând atât configurează opera poetică a Anei biografismul cât și artificialitatea, superbă și nu am mai putea-o Blandiana, am pornit de la elementul consacră poezia ca mit creator”. reconstitui. Uneori am gândit că cu valoare de sinteză, pe care l-am Am putea continua, căci nu poezia n-ar trebui predată în școală. enunțat încă din titlul acestei puține sunt referințele critice, dar S-ar putea găsi, poate, modalități de comunicări: Iubirea. Poeta însăși, nefiind vorba de epuizarea surselor, a-l face pe subiectul educat să fie, într-unul dintre eseurile publicate în mai reproducem o opinie, cea a lui cândva, apt să se apropie și să volumul Calitatea de martor, Radu Enescu, filosof și scriitor, descopere poezia. Și spunem Poezie recunoștea că toată marea poezie a redactor la revista Familia din cu majusculă, acea stare diafană, lumii, și nu numai, n-ar putea fi Oradea, care a intuit coordonatele indicibilă, acea încărcătură de emoții, articulată în lipsa acestui filon ființei și ființării poetice a Anei trăiri și sentimente care copleșesc universal etern. E drept că poeta Blandiana: „Gestul de a scrie spiritul la un moment dat, vorbește de Dragoste, căci în con- constituie pentru Ana Blandiana un necesitându-i eliberarea prin cuvânt. cepția sa termenul nu poate și nu act esențial definitoriu, un destin la Dealtfel, credem că autoarea trebuie să fie limitat numai la accep- care a fost „condamnată” dar pe care mărturisea cu sinceritate cât de țiunea de eros. Filosoful grec Socrate și l-a asumat, o formulă de echilibru incomodă era includerea în manualele decretase, axiomatic: „Dacă dragoste „între perfecta, precara materie și școlare: „Eram disperată când am nu e, nimic nu este”, iar apostolul spiritul fragil, de neînvins”. [...] La aflat că eram în manuale; am trecut Pavel zice: „Dacă dragoste n-aș avea, Ana Blandiana scriitura nu e, foarte brusc de la perioada în care nu sunt nimic”. Textul biblic vorbește dimpotrivă, decât expresia „publică” eram citită pe sub bancă la perioada despre nuanțările acestui pilon funda- a unei intimități genuine, de o în care eram citită ca să se treacă mental al întregii firi, dar, mai ales, al distincție și o integritate morală „sans clasa. Evident că era mult mai bine ființei umane, pe care însuși →

35 Dumnezeu și-a temeluit Creația și autoare, în mare măsură pe bună apoi Hristos și-a fundamentat dreptate, fiindcă fusese „mutilat” de Evanghelia. În felul acesta se cenzură. Poate și pentru că raportează și Ana Blandiana la iubire: descoperim unele stângăcii inerente cu venerație, cu admirație, cu unui debut, unele apropieri, firești, de recunoștință, cu compasiune, cu lirica marilor predecesori, îndeosebi senzualitate, cu voluptate, dar și cu Blaga sau Bacovia. Dar la lectură durere, cu suferință. Poeta iubește găsim suficiente semne care anunță lumea, universul mare cu micile lui un poet cu personalitate și cu alcătuiri, împărtășindu-se din lecția surprinzătoare maturitate în selectarea lor eminesciană de viață (și-ai să- pretextelor pentru poezie, care-și auzi cum iarba crește...); iubește caută, cu obstinație, timbrul propriu, peisajul campestru în toate detaliile cu toate că „drumul cel mai greu e cel lui; se extaziază în fața măreției bătătorit de alții”. Titlul este muntelui, înțelegând drama eternei lui neașteptat pentru un debutant, care de căutări spre infinitul cerului de cele mai multe ori este obsedat de deasupra piscurilor; iubește cerul ideea unicității. Poeta ar vrea să despletind-și părul de apă sau creeze impresia că se dăruiește, că dăruindu-și mieii ninsorilor; iubește tinde la comuniunea cu cei cărora li pădurea cu infinitelei ei răsfrângeri în se adresează. Sau că trăirile sale nu ______freamătul fiecărei frunze; iubește sunt individuale doar, ci au puterea de senzualitatea se descătușează și marea cu arhitectura perpetuă și a se insinua și în ceilalți. Poate și devine voluptate – Descântec de niciodată identică a valurilor; iubește conștiința de a aparține unei generații ploaie –, o adevărată stare de urmele străbunilor încrustate în de tineri poeți care spărgeau zidurile beatitudine ce exaltă orgoliul arheologia istoriei noastre înalte, eliberând Poezia din feminității: „Iubesc ploile, iubesc cu zbuciumate; iubește oamenii, pentru prizonieratul proletcultist. patimă ploile/ Înnebunitele ploi și că nu-i este cunoscută ura, iubește Astfel, multe generații de Eve și- ploile calme,/ Ploile feciorelnice și alcătuirea aceasta cu formă aproape au recunoscut nescunoscutele vibrări ploile – dezlănțuite femei,/ Ploile de inimă căreia-i spune patrie și de ale strunelor trupului adolescentin în proaspete și plictisitoarele ploi fără care nu contenește să-i fie dor imaginea răsfrântă în oglindă a junei sfârșit,/ Iubesc ploile, iubesc cu („Dorul este cel mai abstract și cel lui Coșbuc. Nici adolescenta care se patimă ploile,/ Îmi place să mă mai altruist dintre sentimentele mele, pecetluise deja cu un pseudonim tăvălec prin iarba lor albă, înaltă,/ Îmi este legea care-mi face sufletul iobag literar nu poate ignora momentul place să le rup firele și să umblu cu pe un petec de pământ. [...] Înaintez când copilăria cedează locul altei ele în dinți,/ Să amețească privindu- sub încărcătura de imagini, de vârste, tocmai pentru că privirea mă astfel, bărbații/ Știu că-i urât să suferințe și de iubiri înfășurate în coboară dincolo de bordul material al spui «Sunt cea mai frumoasă nebuloasa de dinaintea nașterii mele, trupului pentru a sonda mai adânc și a femeie»,/ E urât și poate nu e nici pe care o port cu mine mereu într-o descoperi, și cu uimire și cu teamă: adevărat,/ Dar lasă-mă atunci când continuă, exaltată, epuizantă „Din oglindă mă privea un trup firav/ plouă,/ Numai atunci când plouă,/ Să comparație, și încerc să-mi imaginez Cu claviatura coastelor distinctă,/ rostesc magica formulă «Sunt cea mai o viață liberă de dor. Nu reușesc.”) Inima-apăsa pe coarde grav/ Și- frumoasă femeie»//. Sunt cea mai [Blandiana, 2003: 134]. Am risca un încerca să-apară în oglindă.//[...] Mă frumoasă femeie pentru că plouă/ Și- joc de cuvinte: Ana Blandiana iubește întrebam de unde l-a-nvățat și dacă/ E mi stă bine cu franjurii ploii în păr,/ Iubirea, iubind! În felul acesta, fără a aievea cântu-i uniform/ Și ca nu Sunt cea mai frumoasă femie pentru fi un scop în sine, Iubirea este – sau cumva în somn să tacă/ Mi-era frică că-i vânt/ Și rochia se zbate disperată ar trebui să fie – forța care seara să adorm” (Copilărie) să-mi ascundă genunchii,/ Sunt cea guvernează și dă sensurile lumii: cel [Blandiana, 2003: 8]. Atrage atenția mai frumoasă femeie pentru că tu/ de a menține legătura dintre generații, superba convingere specifică vârstei Ești departe plecat și eu te aștept,/ Și de a ne afirma cu mândrie originea și ca tinerețea este forța care poate tu știi că te-aștept,/ Sunt cea mai descendența, de a respinge egoismul, îngenunchea lumea doar cu un surâs: frumoasă femeie și știu să aștept/ Și de a căuta drumul bun al tuturor, de a „Cine ar putea să mă jignească?/ totuși aștept./ E-n aer miros de cultiva frumusețea în lucruri și Măduva surâsului mi-e caldă/ Chiar și dragoste viu,/ Și toți trecătorii oameni, de a nu trece indifereți, atunci când înghețat pe buze/ Și-ntărit adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,/ hrăniți de egoism și orgolii, de a pune îmi fac din el unealtă” (Mândrie) Pe-o asemenea ploaie poți să te- mai presus decât orice valorile [Blandiana, 2003: 12]. Decizia de a ndrăgostești fulgerător,/ Toți morale. Toate acestea și multe alte răsturna valorile unor motive trecătorii sunt îndrăgăstiți,/ Și eu te aspecte le descoperim de-a lungul simbolice consacrate (ne amintiv de aștept,/ Dar tu știi –/ Iubesc ploile,/ textelor Bladianei. Și, ceea ce este motivul ploii la Bacovia) poate fi Iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele mai important, ne găsim, parcă, pe descifrată în poemul cel mai frenetic, ploi și ploile calme,/ Ploile noi înșine, care suntem marcați de unde candoarea și puritatea se feciorelnice și ploile – dezlănțuite aceleași trăiri. convertesc într-o jubilație a simțurilor femei...” [Blandiana, 2003: 10]. Primul volum – Persoana întâia (vizualul, auditivul tactilul, olfactivul, Aceeași viziune vitalistă o plural – a fost ignorat apoi de ca într-o mare mimfonie), iar descoperim și în altă poezie din →

36 volum: Dans în ploaie. Motivul ploii deopotrivă, ideea moralei poeziei și a nescrisă...” (Torquato Tasso). va fi reluat și în eseuri (Ploile și, mai moralei existenței din afara poeziei: Conștiința tributului necesar zeității ales, Felul cum plouă în volumul „Din aventura de a fi cinstit/ căreia i se prosternă – Poezia – este Calitatea de martor, unde ploii i se Învingător acasă mă întorc/ De câte acută și, chiar dacă îndoiala că s-ar atribuie o forță intuitivă și o generații am plecat?/ Nu-mi amintesc putea să compromită principii se capacitate selectivă remarcabile, într- și nu mai știu de unde./ [...] Dar totul manifestă, ca într-o argheziană un act aproape divinatoriu: „Poate vi e fluid în jur. Eu caut/ Și-s obosit de pendulare «pentru credință sau pentru se pare ciudat, poate să nu mă credeți, moarte și de mers/ Silit să port în tăgadă», nu ezită să i se propună dar atunci când vreau să cunosc cu mine punctul/ De sprijin pentru ofrandă: „Știu, puritatea nu rodește,/ adevărat un om, îl privesc cu atenție univers” (Întoarcere) [Blandiana, Fecioarele nu nasc copii,/ E marea și încerc să-mi imaginez felul cum 2003: 15]. Consecința este un limbaj lege-a maculării/ Tributul pentru a plouă în jurul lui. [...] N-aș putea să mai grav și o îndepărtare, nu totală trăi.[...] Între tăcere și păcat/ Ce-o să explic de ce, poate că totul se însă, de frivolitatea jocului. Apare, aleg – cirezi sau lotuși?/ O, drama de- datorește marii sensibilități a ploii, dealtfel, mai acută conștiința morții. muri de alb/ Sau moartea de-a învinge capacității ei de a se adapta și de a Deși vârsta autoarei ține la distanță totuși...” (Știu puritatea) [Blandiana, reacționa prompt, dar nimic nu perspectiva finală, preocuparea e 2003: 16]. Alteori, fragilitatea ființei caracterizează mai bine un om decât autentică și nu doar reflex al umane, a cărei povară este asumată și felul în care acesta știe să facă ploaia cochetăriei tinereții. Cu zarea lui de poetă, este fortificată de dragoste, să plouă” [Blandiana, 2004: 89]. „fugit irreparabile tempus” fiorul ca aceea de și pentru părinți, prilej În volumele ce se vor succeda, extincției o străbate: „Se face noapte pentru discursul liric: „Părinții fac începând chiar cu volumul al doilea – în genunchi,/ Se înserează lângă totul oricând pentru noi –/ ne nasc și Călcâiul vulnerabil –, poeta devine, buze...” (Se face noapte); „O să mor ne cresc mai mari decât ei/ [...] Apoi parcă dintrodată, conștientă de curând și frumos,/ ...Vântul complice își mută privirea în stea,/ Când raza- destinul său. Are revelația – cum o m-o prohodi voios/...Și, amuzată, nglodată de cer se subție/ Și, obosiți, avea și Nichita – că nu sensul iarna va râde ningând” (Scherzo), dar nu pregetă-o clipă/ Să ni se așeze, în cuvintelor, ci materialitatea lor este se întrevede, totuși, o șansă: „Ar pământ, temelie” (Părinții) ceea ce o asaltează, ca și cum ar vrea trebui să ne naștem bătrâni,/ Să venim [Blandiana, 2003: 18]. să fie remarcate că există prin ele înțelepți,/ Să fim în stare de-a hotărî însele. Astfel, univesul înconjurător soarta noastră în lume,/ să știm din Memento... nu mai este o alcătuire de elemente răscrucea primară ce drumuri denumite și recunoscute prin cuvinte, pornesc/ Și iresponsabil să fie doar Dacă am continua incursiunea ci sunt chiar cuvine, iar poezia este dorul de-a merge” (Ar trebui); poetul prin toate volumele de poezii, am asumată ca destin: „Tragic mi-e darul, din om are conștiința sacrificiului pe remarca, desigur, pe de o parte cum asemeni pedepselor vechi./ Ce altarul artei: „O, de-aș avea riscanta sunt introduse sau sunt aprofundate strămoș mi-a greșit ca să-i port – lauri credință a dacilor/ Nerăbdători să teme și motive universale, comune și – vina?/ Tot ce-ating se preface-n pătrundă în bucurie prin moarte, marii poezii românești (viața și cuvinte/ Ca-n legenda regelui Midas./ atunci/ Străluminată, cu fruntea moartea, efemerul și eternitatea, [...] Cerul nu pot să-l privesc – se aproape statuie/ M-aș pierde zâmbind fragilitatea și povara existențială, înnorează de vorbe/[...] Dragostea pentru fericirea cuvintelor” (Amân lumina și întunericul, somnul și visul chiar, de-o ating, se modelează în mereu), deși spectrul figurii simbolice ca dimensiuni ale veșniciei, natura în fraze/ [...] Vai mie, vai, arborii nu și tragice a geniului neînțeles – toate formele și stările ei de scutură frunze/ Numai cuvinte cad Torquato Tasso – o bântuie, manifestare, „spațiul mioritic” ca toamna bătrâne și galbene,/ Munții obligând-o să-și asume condiția matrice ființială etnică, teama și înalți îi iubesc, dar se clatină munții/ damnată: „Veni din întuneric spre speranța și – nu în utimul rând – Sub povara împerecheatelor sunete mine el, poetul/ Poetul de spaimă Iubirea), iar pe de altă parte am [...] Nu știu eu oare desparte sau nu se ratat./[...] Și cu degetu-ntins/ Îmi constata ceea ce numai cu adevărat poate desparte/ Lumea de lumea arătă în trupul meu poezia,/ Poezia talentul și truda creatoare pot: nu cuvintelor mele de-acum?” (Darul) ______avem nici o clipă sentimentul [Blandiana, 2003: 14]. repetabilității, a ceva dèja entendu De aici, conștiința că se sau dèja vu. angajează la o luptă pentru a le reda E greu să te desprinzi de poeziile cuvintelor valoarea lor intrinsecă, pe Anei Blandiana. Fiecare reverbereză parcursul căreia nu-i sunt permise adânc în noi. Pune întrebări, slăbiciunile, cu toate că nu e ferită de insinuează răspunsuri, deschide lacăte ele ca și eroul lui Homer. Ținuta grele ale sufletului pe care uneori l- artistului trebuie să fie rectă, el nu se am vrea sub cheie, ne tulbură, ne poate sustrage moralei, ci chiar să o răscolesc. Dar ne și purifică. Nu știu impună, iar poezia nu se poate dacă asta a vrut poeta, nu știu dacă dezvolta, la rândul ei, în alt context. trăirile și simțirile noastre sunt Eugen Simion vorbea despre o aceleași. Ne ajută iar Ana Blandiana „radicalitate morală” care se ridică să amintim aproape un truism: „Orice din însăși ființa poetei (și care nu va poezie e neterminată atâta timp cât dispărea niciodată) care abordează, mai găsește un cititor care să îi →

37 adauge propria sa sensibilitate. [...] asumarea și urmărirea propriului Marile poezii trăiesc, rătăcind destin uman și artistic, știința cu care imperfecte prin lume, pentru a fi ne apropie depărtările, cu care împlinite mereu mai perfect” descoperă detaliile și le conferă [Blandiana, 2005: 227]. importanță și valoare, invitația la Unele versuri devin emblematice reflecție și meditație, la și ne urmăresc multă vreme. Și pentru autocunoaștere, la demnitate, și câte că „se vorbește atât de mult, încât altele, sunt calitățile prin care ne rostul poeziei a devenit acela de a cuceresc și aceste scrieri. restabili tăcerea”, să lăsăm să Ne retragem cu modesta noastră vorbească poeziile Anei Blandiana, contribuție la apropierea de creația care pot să ne focalizeze către celei care patronează cu autoritatea propriul centru structural, „ca o fugă sa, artistică și umană, această în tine însuți cât mai adânc”: manifestare devenită tradițională, „Renunț la milă greu, ca la un apelând, pentru ultima oară, la înseși viciu,/ Cu milă sunt drogată de notațiile poetei: „Nimeni nu poate copil/...Îi plâng pe proști/ Și proștii spune despre poezie mai mult decât mă înving...” (Eclipsă) poezia. Ea este asemenea realității „Nimic, nimic nu pot să- ______supreme despre care vorbește Lao- mpiedic,/ Toate-și urmează destinul și înfundat/ Ca la căderea/ Unui fruct în Tzî: «Cine a cunoscut-o, nu vorbește nu mă întreabă,/ Nici ultimul fir de iarbă./ Cum trece timpul!/ S-au copt despre ea și cine vorbește despre ea, nisip, nici sângele meu./ Eu pot doar și-au început să cadă/ Îngerii:/ S-a n-a cunoscut-o» [Blandiana, 2005: spune – / Iartă-mă” (Umilință). făcut toamnă și-n cer...” (La cules 223]. „Nu îndrăznesc să închid o clipă îngeri) ochii/ de teamă/ să nu zdrobesc între „Prea frumos/ Pentru a nu fi Bibliografie de autor pleoape lumea...” (Ochiul închis) cucerit,/ Prea tânăr/ Pentru a nu fi Blandiana, Ana, La cules îngeri, „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,/ stăpânit, Prea bogat/ Pentru a-și vol. I-II, Editura LiterNet, 2003. Uite, ochii mei ți-i dau./ Ieri spre aparține;// Prea înțelept/ Pentru a Blandiana, Ana, Coridoare de seară-n vântul galben/ Arborii-n lupta, Prea curajos/ Pentru a nu fi oglinzi, Editura LiterNet, 2003. genunchi plângeau” (Cântec) rănit,/ Prea sceptic/ Pentru a nu fi Blandiana, Ana, Autoportret cu „Iubire, spaimă de singurătate,/ înfrânt;// Prea înfrânt/ Pentru a nu fi palimsest, Editura LiterNet, 2004. Zeitate ambiguă/ Îngropată până la liber,/ Prea liber/ Pentru a nu fi Blandiana, Ana, Calitatea de brâu în pământ/ Nu-ți cer nimic” umilit,/ Prea umilit/ Pentru a muri” martor, Editura LiterNet, 2004. (Iubire) (Definiție). Blandiana, Ana, Fragmentarium, „Sunt/ asemenea/ nisipului Fie că fac parte din volumele Editura LiterNet, 2005. clepsidrei/ care/ poate fi timp/ numai/ publicate înainte de 1989 (Octombrie, în/ cădere” (Condiție) noiembrie, decembrie, Somnul din Bibliografie de referință „Nici un răspuns nu se naște/ somn, Ochi de greier, Ora de nisip, Bădescu, Cezar-Paul, Interviu cu Decât când nimeni nu mai are/ Stea de pradă) sau din cele care au Ana Blandiana, ziarul Metropolis, 14 Nevoie de el/ Și întrebarea care-l apărut după (Arhitectura valurilor, noiembrie, 2014. aștepta/ A murit” (Contratimp) 100 de poeme, Soarele de apoi, Enescu, Radu, Ana Blandiana, în „Numai pentru că nu există-n Patria mea A4), versurile Anei revista Familia, Oradea, 1988. afară/ Îl văd în mine-atât de limpede Blandiana ne pot însoți reveriile într- Gociman, Mircea, Ana Blandi- pe Dumnezeu?” (Făcând lumină în un ceas de grație, ne pot mobiliza ana, în http://www.gociman.com/ mine) energiile, ne pot susține curajul de a mircea_gociman/personaje/ana_bland „Locuită de-un cânec,/ Părăsită coborî mai ales în noi (căci poate nu iana.htm. de-un câtec,/ Poate chiar văduva unui este vreun îndemn mai puțin urmat pe Gyuris, Adalbert, 2010 Interviu câtec/ Necunoscut și iubit,/ Nu merit cât de mult ar fi necesar decât cu Ana Blandiana, http://www. frunzele voastre de laur/ Decât pentru socraticul Nosce te ipsum), ne pot curentul.net/2010/11/13/interviu-cu- umilința/ De a-i fi rămas hrăni setea de frumos, de dreptate și ana-blandiana/. credincioasă/ La nesfârșit” (Locuită de adevăr. Și pentru a nu lăsa Manolescu, Nicolae, Prefață la de-un cântec). imaginea neîmplinită a celei care ni vol. Călcâiul vulnerabil, EPL, „Eu cred că suntem un popor se dăruiește, cu generozitate, de peste București, 1964. vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În o jumătate de veac, mai spunem doar Manolescu, Nicolae, Ana care așteptăm desfrunzirea?[...] Eu atât: pe lângă volumele de versuri, Blandiana, în revista România cred că suntem un popor vegetal-/ Ana Blandiană trebuie să fie literară, 1974. Cine-a văzut vreodată/ Un copac descoperită și ca autoare de proză Philippide, Al.,A, Prefață la vol. revoltându-se?” (Eu cred). literară (nuvele fantastice și un Ana Blandiana – Cele mai frumoase „Tot ce se poate-nțelege/ E fără roman), precum și de interesate și poezii, Editura Albatros, București, speranțe și lege// Și crește dospind captivante pagini de eseistică. Spiritul 1978. din eres/ Tot ce e fără-nțeles” de observație cu care cercetează Simion, Eugen, Scriitori români (Inscripție) lumea, capacitatea de a „vedea” și de azi, Editura Cartea românească, „...Din când în când/ Un pocnet „simți” dincolo de spațiu și timp, București, 1978.

38 roadă.” (Ioan 12, 24). Aleg, Doamne, aleg! Aleg să mor pământului și să viez Cerului. „Aș vrea să fiu copac/ Și-aș vrea să cresc lângă fereastra ta/ Iubesc poezia, iubesc cu patimă Te-aș auzi și-n voie te-aș privi poezia. Dar mai presus iubesc pe întreaga zi” (Magda Isanos – Vis Dumnezeu. Știu, sună nonincitant vegetal), Cerul meu prea albastru. cuvântul „Dumnezeu” în debutul Aleg să fiu arbore pentru a mă fi acestei lucrări adresate urechilor sfințit într-o cădere în Cer. „Copacii culturalizate ale literaților. Dar nu au un hohot de râs/ În coroana de cuvântul Dumnezeu vă este adus în frunze/ Și o lacrimă mare/ În atenție, ci ființa Dumnezeu! Ea rădădcină.” (Marin Sorescu – De vorbește în poezie! Da, chiar și aici două ori).

„a scuipat jos și a făcut tină din „Fă-te frunză, îi spun ochiului ______scuipat” (Ioan 9,6) și a deschis ochii meu/ Oricum clipitor,/ Și el mă Doar din ele învățăm „durerea ce ne rândurilor de cerneală către Cer. ascultă” (Ana Blandiana - face strălucitori”, învățăm aripile, Deschidea poate și ochii inimilor Descântec). De ce tocmai ochiului i drumul „din moarte la viață și de pe noastre, cu o singură condiție: să-I se adresează ființa? De ce nu inimii? pământ la cer” (Cântarea 1 din deschidem ușa la care tot bate de Înainte de a se dărui rodului, sămânța Canonul Învierii). veacuri. Ușa asta a noastră s-a făcut o sufletului nostru trebuie să cunoască Alături de mine, un alt glas - „și lespede de lemn, un trunchi. Sămânța pofta de lumină, ochiul trebuie eu sunt copac” (Nicolae Băciuț - din lăuntrul ei așteaptă lumină să deschis. „Și au adus la El un orb și L- Copacul din casă). Deci nu sunt poată rodi. Îi datorăm încolțirea, și au rugat să Se atingă de el. Și luând singur! O, „dă-mi Doamne, înapoi,/ frunza, și ramul, și rodul copt. Căci pe orb de mână, l-a scos afară din sat doar timpul împărțit/ la doi” (Nicolae sămânța este însăși inima noastră și, scuipând în ochii lui și punându-Și Băciuț - Timpul împărțit). Salvarea pentru ale cărei bătăi nu facem chiar mâinile peste el, l-a întrebat dacă mea din coajă! ”Pomii cei tineri, în nimic. Ar trebui să începem prin a vede ceva. Și el, ridicându-și ochii a dimineața de marte,/ unii lângă alții lăsa măcar pe alții înăuntru dacă ne zis: Zăresc oamenii; îi văd ca pe au stat să se roage - / frunțile lor temem de Dumnezeu, alții ca noi, tot niște copaci umblând. După aceea a străluceau inspirate deasupra/ trunchiuri, tot arbori. „Să nu ne te- pus iarăși mâinile pe ochii lui, și el a pământului încă-n zăpezi./[...]Ni s-a mem unii de alții”. Apoi, din iubirea văzut bine și s-a îndreptat, căci vedea povestit despre tine-n pământ/ Când lor, să avem „îndrăznirea cea către toate lămurit” (Marcu 8, 22-25). nu cunoșteam dimensiunile cerului;/ Tine”, Doamne. Vom întâlni lumina, Adevărat. Deschiderea ochiului, des- Tu, peste frunțile noastre, soare, rodul nostru fi-va copt, căderea lui va chiderea copacului din teaca sâmbu- cobori./ Și noi vom da fructe, și noi fi tot în lumină, va învia prin iubire în relui nu se pot făptui decât sub atin- vom fi hore de flori./ Gloria noastră Cer. gerea „suflării de viață”, a Luminii, a toată-n vârf se presimte...” (Magda Iubite suflete! Fără cădere nu Cuvântului, a lui Hristos. Și unde ai Isanos – Pomii cei tineri). gustăm Cerul. Doar mestecând gustul fost, Doamne, până acum? Lăsa-tu- Gloria noastră, a pomilor? Există pământului vom putea mângâia m-ai sub întunericul necunoștinței? o mai mare lume decât a mea? buzele uscate cu nectarul luminii! E „În vremea asta,/ Dumnezeu zbura în „Așteptam să fii o creangă/ a unui ciudat cum trebuie cădere pentru copaci, făcându-i să-nflorească” copac/ ce n-a fost sădit” (Nicolae înălțare. Arborii ne învață drumul (Magda Isanos - Dumnezeu). Dar jos, Băciuț - Pleoapă în primăvară) se acesta. Arborii ne învăță „căderile în sub pământ? Orbire. Și-atât. „Și au auzi o frunză în rostire aproape de Cer”. Omul – copacul – lumina și adus la El un orb și L-au rugat să Se mine. Cum, eu, o umbră încă sub Hristos. „Un pom este un sfânt” (Ana atingă de el.” (Marcu 8,22) Doamne, pământ, valorez ființă? „Umbra ta e Blandiana – Un sfânt). De ce? Pentru „Cel ce dai celor căzuți ridicare” un copac,/ cu ramuri/ de ceară/ cu că a acceptat căderea, scufundarea în (Cântarea a 6-a din Canonul Învierii), frunze luminând, în care mă îmbrac” azurul celest. Un om poate deveni ascultă-mi voința: „Mi-am ales o (Nicolae Băciuț - Țărmuri). Răspund: sfânt? Doar dacă devine arbore! Iată frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ „Dac-aș putea fi frunză/ și dac-ai fi calea – „Pământul se-ntindea prin După chipul și asemănarea ei, copac,/ până la rădăci/ aș coborî,/ ca arbori/ Și cerul se-ncleșta în crengi” ușor/[...]De la ea o să învăț să rugăciunea/ în cuvântul cel dintâi” (Ana Blandiana - Oul) și-apoi, ca o tremur, să cresc,/ Și de durere să mă (Nicolae Băciuț - O altă viață) cu- tăcută sămânță sub pământ, voința fac strălucitoare;/ Apoi să mă vântul cel dintâi, ziditor, mi-a arătat trebuie să-și aleagă propriul destin: desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de scăparea mea. Ea vine de la cei de „Această sămânță, în curând,/ Va pe buze” (Ana Blandiana – Am lângă mine. Eu sunt aproapele lor, încolți. [...]Spune-mi sămânță,/ Ce obosit). Singurul cuvânt care încă sămânță în pământ. „Mai mare vrei să fii?” (Nicolae Băciuț - eliberează frunza verde - „Mă doare dragoste decât aceasta nimeni nu Sămânță fără nume). E o alegere între un cal măiastru” (Nichita Stănescu - are: ca sufletul lui să și-l pună pentru singurătate și viață, între întuneric și Cântec) ce tropăie în coaja mea. prietenii săi” (Ioan 15,13), căci Cu- lumină. „Adevărat, adevărat vă zic Obositor întreb „de ce nu le cresc vântul a poruncit „să vă iubiți unul→ vouă că dacă grăuntele de grâu, când pomilor aripi” (Ana Blandiana - Prof. ANCA BARBU cade în pământ, nu va muri, rămâne Întrebări) din sămânță, direct? Mai e Școala Gimnazială Nr. 17 Galați singur, iar dacă va muri, aduce multă nevoie de iarbă, de scoarță, de ramuri.

39 pe altul” (Ioan 15, 17). Drumul meu „Și el, ridicându-și ochii a zis: alină/ Lemnul crucii-nmugurind.” spre lumină nu ține doar de voința Zăresc oamenii; îi văd ca pe niște (Nicolae Băciuț - Înviere). Nu-mi mai mea. Ține de întâlnirea IUBIRII. copaci umblând.” (Marcu 8, 24) Ce-i este teamă de rodire, de a mea des- Lumina pe care mi-o doresc este lumea asta, Doamne? În lumină frunzire. „De boala de care sufăr/ Nu IUBIRE. O voi învăța de la cei „arborii-n genunchi plângeau” (Ana se moare/ Ci se trăiește - / Substanța aproape mie, de la cei care m-au adus Blandiana - Cântec). Copaci umblând ei este chiar eternitatea/ [...]O în fața Lui și L-au rugat pentru „cu trupul adormit ca un muritor” cădere/ Căreia, numai pentru că este luminarrea ochilor mei. Cred că a (Luminânda). Mă așteptam să găsesc fără sfârșit, I se spune zbor.” (Ana fost ca un joc de copii: „Am legat emoție căci „ din punctul de vedere- Blandiana – Zbor) „Acestea vi le- copacii la ochi/ Cu-o basma verde/ Și al copacilor,/ [...]Oamenii – o emoție am grăit, ca întru Mine pace să aveți. le-am spus să mă găsească./ Și copleșitoare... / Ei sunt niște fructe În lume necazuri veți avea; dar copacii m-au găsit imediat/ Cu un plimbătoare/ Ale unui pom cuu mult îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” hohot de frunze.” (Marin Sorescu – mai mare” (Nichita Stănescu – Laudă (Ioan 16, 33). ÎNDRĂZNIREA CEA Am legat... ) De acum știu când voi omului). „Oh, privirea are sâmburi/ CĂTRE TINE nu-mi este decât zbor scăpa de întuneric: „Când nu ne vom – „căzând în sus,/ [...]În tentativa de teme unii de alții” (Ana Blandiana – a se uita,/ De a se elibera” (Ana Cumințenia pământului). Blandiana – Alb). În mine cresc aripi, Din iubirea lor, ajuns-am să-mi mă apropii: „Luminează-mi haina doresc a vedea, „ochiul meu rece/ sufletului meu, dătătorule de lumină„ Acoperă-l , îngere,/ Cu o pleoapă/ În (Cămara Ta). Vreau să pot muri stare să sângere” (Ana Blandiana – pentru a putea ține lumina în mine, O jumătate de lună). Mă uit în jurul „până trupul meu devine cruce”. meu: „copacii stăteau echilibristic, „Crucea crește din mine,/ Încet, din pe propriul lor vârf și din rădăcinile spate... ” (Nicolae Băciuț - Crucea lor parfumate, care nu știu de ce din spate). Nu mă tem. Cânt întru fumegau – răsăreau chipuri” (Magda ______bucuria Învierii, răsturnarea mea din Isanos – Despre iubirile mele). Sunt ca și cum ar fi o fructă” (Nichita pământ în cer: „Răsari de unde ochii și eu un chip, după a cui asemănare? Stănescu – Panta rhei) și dacă se mei nu văd/ Și crești spre unde văzul „Ești ca un pom cu mugurii aprinși. deschide în lumină, de sub coajă învie meu n-ajunge,/ Pod înfrunzit, întins Lasă-ți ramurile să pornească. Lasă- o inimă, inima unui arbore: „Inima peste prăpăd,/ Materie primă pentru le să meargă până acolo unde mi-i pom împovărat/ de rodii cruce;/ [...] Sens răsturnat al lumilor singure se vor opri. Acolo face sângerii/ [...]Ramurile să se-ndrepte văzute,/ Cu rădăcinile întoarse în ramura fruct. De ce pribegești în vor/ Către cer și soare ușurate” văzduh” (Ana Blandiana - Imn). „O, grădinile străine și-ți lași florile (Magda Isanos – Belșug trist). Am dac-aș fi o lumânare numai,/ Să mă neîngrijite, și copacul tău cu omizi?” aflat: „Cândva arborii aveau ochi,/ consum treptat/ De la un capăt spre (Tudor Arghezi - Lumina) Doamne, Pot să jur,/ Știu sigur/ Că vedeam altul,/ Simplu, ca-n aritmeticile/ Te simt deasupra mea. Vreau să mor când eram arbore” (Ana Blandiana – Copiilor...” (Ana Blandiana – Totul să pot învia în Lumina Ta: „De-acolo Cândva arborii aveau ochi), simțeam simplu) fiindcă doar lumina nu se din frunză/ Un altul se uită la mine/ promisiunea luminii în frunze. „ Eu supune pământului, gravitaței. Ea Cu o răbdare-mpărțită în veri și în cred că suntem un popor vegetal,/ De cade doar în cer. Doamne, sunt un toamne,/ Fără să spună nimic,/ unde altfel liniștea/ În care așteptăm arbore în Lumina Ta, Hristoase – Mirându-se doar/ De ochii mei desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a Arborele lumii! Eliberarea din închiși înspre el./ [...]Sub raza cea ne da drumul pe toboganul somnului/ pământul meu mi-a crescut aripi verde în care mă scaldă/ Privirea din Până aproape de moarte,/ Cu precum brațele Crucii Tale, rodirea frunză/ Ca în adâncul unui ocean siguranță/ Că vom mai fi în stare să mea este sfințenia mea. Ochii mi i-ai etern răbdător,/ Fără să spună ne naștem/ Din nou?” (Ana deschis spre cer. Acolo am murit, nimic,/ Pregătindu-mă doar/ Pentru Blandiana – Eu cred). Doamne, Îți cer acolo-am înviat, căci acum văd „toate mai aspre și mai lungi învieri” (Ana doar „îndrăznirea cea către Tine” lămurit”. Blandiana – De-acolo). Inima mea (Sfânta Liturghie)! Între acești copaci Ce s-o fi alegând, Doamne, de tremură de emoția întâlnirii. „Și umblând eu văd doar un OM – „Eu, oamenii abia zăriți, de copacii luând pe orb de mână, l-a scos afară lumină am venit în lume, ca tot cel ce umblători, de cei care nu primesc să- din sat și, scuipând în ochii lui și crede în Mine să nu rămână în Ți pui „iarăși mâinile pe ochii” lor? punându-Și mâinile peste el, l-a întuneric.” (Ioan 12,46). Atinge-Ți Rămân asemeni poetului – „să mă întrebat dacă vede ceva.” (Marcu 8, lumina de mine! muncesc din rădăcini și sânger” 23). De bucurie, cu ochii încă în „După aceea a pus iarăși mâinile (Tudor Arghezi - Psalm). „Dacă nu pământ, am cântat: „Din frunze-am pe ochii lui, și el a văzut bine și s-a mai iubești,/ ai să pierzi - / rămâi cântat. Dumnezeu/ lângă mine stând, îndreptat, căci vedea toate lămurit.” doar copac/ fără frunzele verzi” mi-a șoptit./ De fapt nu era (Marcu 8, 25). Am văzut bine, lă- (Nicolae Băciuț - Când pierzi), „pomi Dumnezeu, era pom./ Și câteodată- murit. Am văzut „Lumina cea adevă- tomnatici fără roade, de două ori avea glas de om./ [...] Zburați rată, am primit Duhul cel ceresc” uscați și dezrădăcinați” (Epistola Sf. cântece, zburați departe,/scuturați- (Sfânta Liturghie). „Dumnezeu sădeș- Ap. Iuda 1,12). Singuri aleg mă de pământ și moarte.” (Magda te-n noi lumină/ Dinspre ochiul însingurarea: „Tare sunt singur, Isanos – Acum Cântecul s-a sfârșit) lăcrimând - / Până-n trupul nostru se Doamne, și pieziș!/ Copac pribeag→

40 uitat în câmpie,/ Cu fruct amar și cu frunziș/ Țepos și aspru-n îndârjire vie” (Tudor Arghezi - Psalm). Via îndârjire este în a nu vedea: „Ochi Extrem de ambiţioasă, în intenţia aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu de a proiecta umila aventură umană în auziți; și nu vă aduceți aminte?” ordinea cosmică, proza Anei Blandi- (Marcu 8, 18). „Caut zadarnic ochii ana corespunde celor patru anotim- arborilor acum./ Poate nu-i văd/ puri mai degrabă biografice decât na- Pentru că arborii nu mai sunt,/ Sau turale. poate au coborât pe rădăcini/ În Ele nu trebuie interpretate doar pământ” (Ana Blandiana – Cândva prin prisma unui simbolism complex arborii aveau ochi). Nu au îndrăznit, deoarece au şi o natură sugestiv- s-au temut de necazuri, de ploi: poetică, izvorând dintr-o imaginaţie „Ploua, ne scuturam cu toții în vânt/ delicată şi anxioasă. ne întorceam în pământ!” (Magda Prima, intitulată „Capela de Isanos - Toamnă). Acolo încă e fluturi”, stă sub semnul alegoric al întuneric. iernii. E o proză fantastică, nu fără Ți-e teamă? Iubite suflete-sămân- elemente suprarealiste. ță! „O, [...] se vede/ că n-ai încercat Alegoria primăverii readuce nui temperament iscoditor, în ordinea niciodată/ Să-ți încleștezi rădăcinile- motivul spaimei de senzualitate. ideilor, şi excesiv senzual, inducând n nori” (Ana Blandiana - 41) . Eu, Revine şi predilecţia pentru viziunile starea aceasta şi lucrurilor cu care „eu știu ce simt copacii care cresc,/ și onirice, de exemplu în episodul cu vine în contact, ca o zână totalitară fructele pe creangă când se coc” tânărul care se agaţă de bara care întoarce faţa anotimpurilor către (Magda Isanos - Cum povestește tramvaiului fără să o atingă şi care propria-i existenţă. viața). Lumina și focul iubirii piere apoi, ca şi cum s-ar evapora. Ana Blandiana opreşte o clipă dumnezeiești m-au mântuit de lemn, Vara, maturitatea, amiaza sunt orologiile, le umileşte şi le lasă să se de pământ – „Iubi-Te-voi, Doamne, sugerate în „Oraşul topit”, o naraţiune reabiliteze indiferent de anotimpul virtutea mea” (Psalm 17, 1). Mult uşor diluată în prima parte, vorbită pentru care bat. Proza sa are toate adevăr: „Adevărat, adevărat zic mai mult prin evocarea plăcerilor, dar atributele unei proze poematice, în vouă: Orice veți cere de la Tatăl în consistentă în imaginea oraşului sub cadrul căreia subiectul e redus la numele Meu, El vă va da” (Ioan 16, caniculă. strictul necesar păstrării canoanelor 23). Am cerut OCHI, Doamne, În „Amintiri din copilărie”, e genului, dominantă fiind capacitatea OCHI. Am cerut să văd bine, să văd toamna senzualităţii: deodată plină de de sugestie. Crearea unei atmosfere toate lămurit. Și m-am făcut un pom, amintiri şi ameninţată de promis- subordonatoare care cuprinde, în alesu-mi-am sămânța unui arbore, cuitatea senectuţii. Acestea au acel cadrele ei fluide, gesturi şi fapte, căci „un pom este un sfânt/ [...] Așa timbru cald şi melancolic pe care-l dă figuri şi detalii‚ învestite cu funcţii cum sămânța se cuprinde în pom/ Și biograficul, oricât transfigurat. Spa- simbolice ori conotaţii ritualice. Nu pomul în veșnicie” (Ana Blandiana – ţiile freneziei sunt acela cunoscute din stratul aparent al povestirii este cel Un sfânt). Dacă m-am temut? Cum să proza fantastică a tuturor timpurilor, care interesează în aceste proze, cât mă tem, cum? Când El m-a luat de de la Poe şi Hoffmann la Mircea mai curând dimensiunea abisală, mână, eu orb fiind, și tot El, Eliade, închise, etanşe lumi în ramă. aceea care structurează o tectonică a punându-Și mâinile peste mine, și Ana Blandiana scrie proză profunzimii şi în care se regăsesc punându-și mâinile peste ochii mei poematică, fermecătoare mai ales trecute prin retortele imaginarului iarăși, mi-a dat Cerul. Acolo printr-o inecizie între candoare şi subconştient toate obsesiile poetei. „Arborii stăteau drept, intonând/ introspecţie gravă. Anotimpurile sunt Nuvelele sunt tutelate de di- Imnul vieții și-n zare foșnind./ [...]Noi motivaţia gesturilor largi, falduri de mensiunea temporală şi implicit stăteam ca pomii în picioare./ Nimic purpură peste fereastra rămasă mereu afectivă a câte unui anotimp, ce nu moare, mi-ai șoptit, nu moare...” închisă, prin care poeta poate vedea creează ori modelează nu numai (Magda Isanos - Ții minte-ntâia lumea ca un copil care se răsfaţă, dar atmosfera, ambianţa evocatoare a ploaie). care, de fiecare dată nemulţumit cu naraţiunii ci şi tonalitatea scriiturii. Iubite suflete, inima ta e o să- atât, porneşte la drum lung colindând PROF. GABRIELA BANU mânță sădită în pământul vieții. Alege pieţele şi cimitirele, străzile meta- ŞCOALA GIMNAZIALĂ. să fii un arbore, să-i urmezi urcușul. morfozate. ”OPREA IORGULESCU” „Sus să avem inimile!” ne îndeamnă Un preambul avertizează CÂMPULUNG, JUD. ARGEŞ Sfânta Liturghie. Acolo, în lumina înaintea fiecărui capitol în legătură cu întâlnirii cu El, rodul nostru se va dispoziţia sufletească şi cu evoluţia ______coace. Hristos bate în lemnul scoarței comportamentală a autoarei într-o I. Boldea, Ana Blandiana, Editura Aula, noastre. Ne dă Cerul! Deschideți-vă situatie sau alta, mersul pe jos fiind Braşov 2000, pp.40-42 I.Hurjui, Ana Blandiana - Cele patru coaja și lăsați-vă inimile să cadă în numitorul comun al tuturor justi- anotimpuri, în Cronica, nr.13, 1978 cerul Său de lumină! Cereți Dom- ficărilor de acest fel. N. Manolecu, Livada cu gutui, în România nului care dă răspuns rugăciunilor, Substanţa cărţii stă sub semnul u- literară, nr.11,1982 cereți căderi în cer!

41 Evocări făceam naveta între Universitatea din centru şi facultatea de pe cheiul Dâmboviţei, distrusă apoi de Cum poate fi uitată întâlnire a mea cutremurul din ‘77. cu Ana Blandiana? Am povestit-o într- Întâlnirea a fost de neuitat. Mă un articol pentru revista Vatra Veche, plimbam alături de o tânără superbă O știu din vremea studenției inclus apoi in cartea "Oameni pe care i- căreia nici în visele mele cele mai clujene, când am început-o deodată. am cunoscut" (Ed. Vatra Veche 2015), intime nu credeam să-i pot spune direct O numeam, în sinea mea, Ana Blânda pe a carei copertă (autor Adelaida cât de mult îmi plac subiectele pe care Ana. Mateescu), în medalionul cu portretele le abordează şi modul în care le scrie. Apoi, un grup de studenți am fost personalităților, se află și cel al poetei. Cred că i-am mărturisit cât de mult aş exmatriculați, printr-un incredibil Copiez mai jos capitolul destinat fi vrut să pot scrie şi eu aşa. Mi-a abuz administrativ al lui Mircea Anei Blandiana: răspuns pe un ton natural şi simplu că, Zaciu, decanul de atunci al Filologiei. deşi sunt studentă la chimie, pot A fost ca un preambul. oricând scrie literatură. La puțină vreme, terorizați de Am vorbit despre multe atunci. Erau prigoana ciudată a șefului acestei flori în jur şi Ana Blandiana aducea, instituții, au luat drumul Bucureștilor, prin prezenţa, graţia şi sensibilitatea ei, transferându-se la Universitatea de un plus de poezie momentului. I-am acolo, Ioan Alexandru, Ana spus despre dragostea mea pentru Blandiana și soțul Romulus Rusan, muzică şi despre suferinţa de a nu fi dat Gheorghe Pituț, Matei Albastru, Nae examen de admitere la Conservator de Prelipceanu, Ioan Papuc (fusese ca o frica faptului că “nu aveam origine fugă). sănătoasă”. Atunci, cu o voce blânda şi De-a lungul anilor, aveam să ne prietenoasă, mi-a povestit cum şi ea a întâlnim, prin țară. "Citind numărul 8 /2012 al excelentei avut de suferit din aceleaşi motive. Eu, marcat de aceeași admirație, reviste “Vatra veche”, am regăsit cu Treceam pe lângă lac, pe alei erau flori cu puseuri de adorație pentru cei doi: bucurie numele Anei Blandiana şi mi- şi noi vorbeam despre suferinte Ana Blandiana și Romulus Rusan. am adus aminte cum am cunoscut-o comune. Cum se poate uita un Așa încât, doar așa, îmi pot motiva personal, în anii 60, în Cişmigiu, la asemenea moment? ce mi s-a întâmplat la sfârșit de vară Bucureşti. Ea avea pe atunci o rubrică A fost o întâlnire care m-a marcat. 2016, la Cluj-Napoca… permanentă la săptămânalul La despărţire, am întrebat-o timid dacă auzise de tânărul scriitor Toma Pavel. O zi de duminică. “Contemporanul”, condus de George Sigur, a răspuns ea. Iar eu, aproape Sala „Tonitza” a Muzeului de Ivaşcu, intitulată, "Antijurnal". Sper că fără glas, am murmurat “e fratele Artă. O întâlnire cu „toată floarea cea nu mă înşel asupra titlului rubricii, scriu totul din memorie. Din amintirile meu”...A râs superb şi mi-a spus că pot vestită” a poeților din țară – organi- mele, ziarul conţinea multe materiale oricând să o mai caut. zată de Filiala Cluj a Uniunii interesante, printre care “Cronica Am căutat-o, dar nu personal, ci în Scriitorilor din România. Optimistului” de George Călinescu, volumele pe care le-a publicat. Iar Discursuri: Nicolae Manolescu, sau aforismele, în grupuri de câte zece, acuma, după 50 de ani de la acea președintele Uniunii – aplauze; semnate de Tudor Muşatescu şi multe întâlnire, iată că, printr-o fericită vicepremierul Vasile Sebastian Dâncu altele. coincidenţă, ne reîntâlnim în paginile – aplauze; primarul municipiului – Îmi făcea mare plăcere să parcurg revistei “Vatra Veche”. aplauze. ziarul, dar cel mai atent urmăream Multumim pentru găzduire, domnule Apoi, un șirag de poezii. Mai textele Anei Blandiana, pentru că mi se N. Băciuţ!" întâi, Ana Blandiana – aplauze. părea că scria exact ce gândeam eu, Nici acum n-am luat legătura directă Nu și eu… mă regăseam în totalitate. cu Ana Blandiana, dar o urmaresc și mă În timpul aplauzelor, am tresărit, Odată a scris despre faptul că fiecare bucur de succesele ei. Am adus cu fiindcă mi-am dat seama că mi s-a dintre noi rămâne acelaşi, indiferent de mine, în Canada, cateva din volumele ei întâmplat altceva, involuntar: Îmi circumstanţe. Lectura acestui text şi de poezii, pe care-mi face plăcere să le făcusem semnul crucii… coincidenţa dintre ideile expuse în el şi recitesc din când în când. Mă Mi-am cercetat îndată starea de cele gândite de mine era atât de mare, emoționează fiecare contact - indirect- cu poeta prin paginile "Vetrei Vechi", suflet. încât i-am scris - de mână, cu stiloul, cum era pe atunci - o scrisoare la unde apare în fotografii alături de un alt Așa era: trăisem un moment de poet drag, Nicolae Băciuț. De departe aducere aminte, de pioșenie, de evla- redacţia ziarului “Contemporanul”. Mi-am exprimat în ea propriile mele admir cum ce acești iubitori ai vie, de extaz, de recunoștință. idei asupra subiectului, altfel formula- cuvantului sădesc în inimile copiilor Tulburat, ușor contrariat, am te, dar care, cum spuneam, coincideau dragostea de poezie. întâlnit în aceeași zi un preot și câțiva cu ale autoarei. Cred că titlul scrisorii La aniversarea Poetei, multe urări de prieteni mai apropiați, cărora le-am mele era “Despre noi înşine”. bine din Canada zăpezilor și arțarilor, împărtășit mirarea mea. Spre marea mea suprindere, după o de unde îmi alin dorul pentru Da, mi-au confirmat, a-ți face vreme Ana Blandiana m-a sunat la meleagurile natale prin recitirea semnul crucii asta înseamnă, o astfel telefon (pusesem numărul în scrisoare) poeziilor și amintirea superbei întâlniri de trăire presupune. si mi-a propus o întâlnire în Cişmigiu. de acum 50 de ani... CORNEL COTUȚIU Eram atunci studentă la facultatea de VERONICA PAVEL LERNER chimie, Univeristatea Bucureşti şi Toronto / Canada

42 Părea un copil cu suflet pur şi cu o voce dulce si caldă, chiar unică, … …sensibilă şi puternică în acelaşi Se nasc unii poeţi dăruiţi, timp! înzestraţi de Dumnezeu cu un anume Chipul revelat mie în tinereţe!!! har…cu o anume carismă. Sunt acei …atunci când puritatea ne era un poeţi pe care, deşi nu i-ai văzut mod de viaţă… chipul acesta niciodată, ai, totuşi, senzaţia că îi …acelaşi înger care avea să mă cunoşti dintotdeauna… poarte cu sine o viaţă întreagă, Eu am cunoscut un astfel de îmbrăţişându-mă cu braţele tainice ______poet!! ale poeziei sale (Întâmplări din depăşeşte contactul originar şi fraged Ana Blandiana este un astfel de grădina mea, 1980; Ochiul de greier, cu lumea din jur pentru a se constitui poet. Am întâlnit-o pentru prima dată 1981; Ora de nisip, 1984; Stea de într-o vârstă interioară dată de o pe 31 mai, 2012, la Brăila cu ocazia pradă, 1986; Alte intâmplări din opţiune decisă. E vorba de o vârstă unui festival naţional de poezie, grădina mea, 1987; Întâmplări de pe absolută, căci această copilărie sau festival ce poartă numele distinsei strada mea 1988; Poezii, 1988; această adolescenţă nu sunt fraze de poete, dar nutresc convingerea că Arhitectura valurilor, 1990; 100 de tranziţie, cu ritmuri umane eterne. nu aceasta fusese, de fapt, prima mea poeme, 1991; În dimineața de după […]. Regimul de existenţă al acestei întâlnire cu Ana Blandiana. moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, tinereţi spiritualizate e intransigenţa “Întâlnirea noastră” se produsese 2003, 2004; Cartea albă a lui si frenezia tragică. […] În viziunea cu multă vreme în urmă, încă în anii Arpagic, 1998; Balanța cu un singur de fermecătoare intoleranţă a poetei, studenţiei mele, atunci când talger, 1998; Soarele de apoi, 2000; complexitatea dialectică a vieţii descopeream cu emoţie textele unei Refluxul sensurilor, 2004; Poeme înseamnă alienare a însăşi esenţei tinere poete sensibile, cu un discurs (1964-2004, 2005; A fi sau a privi, umane. Nuanţele nu îmbogăţesc o liric vibrant, una dintre cele mai 2005; Patria mea, 2010). culoare, ci o alterează.” (Mircea puternice voci poetice, ale cărei Versurile sale au convins încă Martin, în volumul Generaţie şi reflexe blagiene o distingeau cu de la primele apariţii printr-o creaţie, 1969). În acelaşi registru al claritate printre vocile "revoluţiei" intensă aspiraţie spre puritate, dublată observaţiilor critice,câţiva ani mai poetice a anilor '60 (aceasta fiind, inspirat de o acută cenzură interioară târziu, Ion Pop (vol. Poezia unei deopotrivă, şi generaţia lui Nichita (Persoana întâia plural), printr-o generaţii,1973) mai adăuga: „ Poezia Stănescu, Marin Sorescu, Ion receptivitate, paradoxal intolerantă şi Anei Blandiana se constituie ca Alexandru ...) exclusivistă (Calcâiul vulnerabil), discurs esenţializat, echivalent Vorbim, aşadar, despre o poetă pentru ca, puţin mai târziu, să se acestei austerităţi a atitudinii, de în care pulsa, încă de pe atunci, remarce printr-o uşoară domolire a o,,rigiditate” de erou tragic. lirismul pur…. Făcusem cunoştinţă vocii, a orgoliului intransigent care se Deconcertantă prin simplitate, ea se cu poezia sa, întrucât se publicaseră retrăgea, parcă, într-o penumbră de transmite printr-o foarte clară primele sale volume de poezii” contemplaţie melancolică trasare a desenului ideatic în spaţiu Persoana întâia plural” (1964- (Octombrie, noiembrie, decembrie aproape epurat de metafore. debutul său editorial “conţinând (1972), Somnul din somn (1977) sau Înlăturând orice obscuritate, poeta se poeme ale trăirilor, ale uimirilor din Ochiul de greier (1981) descoperă singură în faţa ideii şi pare graţioasa vârstă a adolescenţei”, după Tot de atunci păstrez în memoria că unicul sau demers e acela de a cum observa Ion Pachia Tatomirescu afectivă şi unele referinţe critice ale vida o scenă, pentru ca în spaţiul în 2005), ”Călcîiul vulnerabil” vremii care anunţau un scriitor mare, creat,,mesajul” să poată suna (1966) – “A treia taină”(1969),” cu atât mai mult cu cât se investigau nestingherit. Cele mai bune poeme Octombrie, noiembrie, decembrie”- doar premisele creative ale generaţiei: dau această senzaţie de identificare a cu acel lirism al melancoliei şi al „Ne este propusă o puritate ce ideii cu o voce, suficientă pentru a o regăsirii ritmurilor elementare ale ______face convingătoare: ideea devine ea existenţei (1972). însăşi,,spaţiu originar”, realizat astfel prin elevaţia ritmică a restituirii. Metafora nu mai este un Nicolae Băciuţ, Ana ornament al discursului conceptual, Blandiana, Romulus Rusan ci, atât cât e utilizată, punctează doar Iată de ce “reîntâlnirea “ noastră un fel de situaţie simbolică, din care de acum semăna, mai degrabă, cu o semnificaţia de natură intelectuală firească revedere a doi oameni care creşte organic.” se cunoscuseră mai demult, dar care Cred profund că poeziile Anei nu se mai văzuseră o bună bucată de Blandiana şi-au lăsat asupra mea o vreme... Nu mi-a fost deloc greu să-i amprentă de neşters, citite si recitite “recunosc” inocenţa chipului ce în intimitate ca şi în sala de clasă cu răzbătea din toate poeziile sale şi care elevii mei, determinând adevărate se cuibărise bine în reprezentările incursiuni în multe dintre textele → mele… acelaşi chip suav, ingenuu, PROF. ANGELA OLARU neatins, parcă, de trecerea anilor. Un dar pentru Ana ȘC. „ION CREANGĂ”, BRĂILA

43 poetice blandiene. Unuia dintre ele, fericită într-adevăr…”.Tema poeziei însă, îi datorez ceva mai mult decât se dezvăluie la fel de generoasă celorlalte pentru că mă însoţeşte în aflându-se într-o strânsă legatură cu cariera mea şi mă ajută să merg mai mesajul transmis: relaţia necondi- departe…cu încredere şi cu speranţă!! ţionată dintre fericire si frumuseţea La îndemnul poetului Nicolae Pentru că, întâmplare sau nu, de exterioară. Băciuț încerc să reconstruiesc din fiecare dată când mă gândesc la un Ca printr-o minune - aşa cum cuvinte câteva imagini despre Ana text liric potrivit, sensibil, motivant sugerează şi titlul -fericirea capătă Blandiana. Eu nu am cunoscut-o cu care să captez atenţia elevilor puteri magice conferindu-i fiinţei pentru a putea afirma, ca despre …îmi sare în ajutor … “minunea”. umane frumuseţe, armonie,unicitate. Mihai Olos , că ne-am întîlnit de o Poezia cu acelaşi nume, care mă Astfel, treptat, se accentuează ideea mie și una de ori și cum maestrul ne ajută să descui până şi cele mai de conştientizare a fericirii ca stare trata de la egal la egal. Un rafinament ferecate inimi ale elevilor mei. Şi…ca de spirit prin plasticizarea chipului al democrației artistice cum doar la printr-o minune… reuşesc să-i împodobit cu flori ce răsar ”în vârful pictori am întîlnit. Așadar, prin anii ademenesc, astfel, vreme de un ceas fiecărui fir de păr”. 1968-69 în marele amfiteatru al sau două pentru a sorbi împreună cu Îndoiala iniţială anunţată prin corpului de clădire A de la mine din şuvoiul liric ce curge şi verbul “mi se pare” este anulată politehnica din Brașov au sosit curge… din textele Anei Bladiana sau acum tot printr-un verb,”ştiu”, iar scriitori din București, era să ale altui mare poet, ca un râu lin, ca o fiinţa umană devine tot mai scriu din „ Republica București” mângâiere caldă… conştientă de puterea pe care o poate coordonați de Nicolae Stoian, oarece Apoi, aproape romanţând, mă exercita încrederea de sine asupra manager cultural la Viața străduiesc să simplific cât mai mult frumuseţii sale, conferindu-i studențească, avea un smoc alb în interpretarea textului liric (cu unicitate, idee sugerată plastic prin părul scurt de pe ceafă. Ana, cu ochii păstrarea ideilor- cheie) pentru a epitetul “împărătească”: “Şi ştiu că vii, plină de farmec recita într-un fel ajunge la inima micilor mei cititori sunt grozav de frumoasă /Cu numai al ei, parcă se văita ca într-un nu doar poezia, ci şi chipul frumoasei podoaba aceasta împărătească”. cântec de jale, închidea ochii cu Ana Blandiana!! Poeta nu uită, însă, să ne genele lungi iar în față ne apărea atenţioneze asupra pericolului iminent însăși delicatețea . Avea “Uneori, când sunt fericită într- care pândeste permanent frumuseţea, bretonul adolescentin, de neimitat. adevăr pericol sugerat, la nivel morfologic, Romulus Rusan nu s-a etalat aflînd Simt (sau poate numai mi se pare) atât prin verbul negativ ”nu- că suntem studenți care doresc să Cum în vârful fiecărui fir de păr ndrăznesc”, cât şi prin substantivul devină ingineri. Apoi Marin Sorescu Îmi creşte câte-o floare. “teamă”, cu referire strictă la rolul a recitat poemul Cu maieul în cap de Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă nefast al tristeţii ce aduce cu sine parcă îl vedeam în absurditatea Cu podoaba aceasta împărătească, risipirea totală a frumuseţii “Şi e ipostazei.Ne venea să rîdem, chiar și Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea destul să mă întristez numai un pic chipul lui Marin Sorescu era unul prea tare /Ca să nu mai rămână din toată poetic, prelung, cu frizura parcă De teamă să nu se ofilească frumuseţea nimic”. plantată pe capul înalt. Nu-mi Şi nici să mă privesc într-o oglindă Ultima parte a poeziei decurge amintesc versurile citite de poetă dar De teamă să nu se desprindă. dintr-o experienţă subiectivă pe care știam portretul ei celebru cu cireșe la Şi, mai ales, e destul să mă întristez poeta doreşte să ne-o împărtăşească şi urechi, reprodus în revistele literare: numai un pic nouă, celor care visăm la fericire: Și cât de straniu/ Cununi de flori/ Ca să nu mai rămână din toată oricine poate repeta minunea de a se Maci și bujori/ Îmi stau pe craniu. frumuseţea nimic. descoperi frumos si unic prin Ana i-a eclipsat pe ceilalți încercarea simplă de a fi fericit: ”Eu republicani, eu cred că prin distincția Eu cred că puteţi încerca şi voi, cred că puteţi încerca şi voi, binişor chipului său și prin glasul de neimitat binişor /E uşor /Nu trebuie decât să fiţi/ . Era frumoasă „ ca umbra unei idei” E uşor. Foarte fericiţi !” și atît de tînără. Nu trebuie decât să fiţi Apoi am ascultat-o vorbind și Foarte fericiţi !” În loc de încheiere recitînd la Muzeul de etnografie ori la (Minune-Ana Blandiana) Teatrul de vară, din Baia Mare, nu La fel de profund…mai cred mai știu, era îmbrăcată în verde, un Astfel, mesajul generos al poeziei se că vizita Anei Blandiana la Brăila costum care o făcea de neconfundat. desprinde chiar din primele versuri alături de alte două personalităţi Avea fascinație, cititorii neinițiați o ale textului îndemnând cititorul să-şi culturale -scriitorul Romulus Rusan si admirau pentru delicatețea și descopere adevărata frumuseţe (şi nu scriitorul Nicolae Băciuţ (căruia îi frumusețea chipului său iar cei mai trăsăturile din oglindă!!), acea datorăm un festival de poezie “Ana citiți pentru versurile aluzive la o frumuseţe care vine din adâncurile Blandiana” la Brăila iniţiat de prof. lume care nu era tocmai cum se fiinţei umane, din toate trăirile şi dr. GabrielaVasiliu) - a reuşit cuvine. Așa credeam eu că este sentimentele sale. minunea de a transforma Brăila în poezia - o ființă cu portretul Anei la Cum?? Într-un mod simplu şi la capitală culturală a ţării, fie si pentru tinerețe. îndemâna oricui: prin încercarea de a numai două zile! ȘTEFAN JURCĂ fi fericiţi!! “Uneori, când sunt

44 revistă de poezie şi arte plastice. Invitatul special al primului număr este poetul Adrian Alui Gheorghe, mai semnează: Lavinia Branişte, Cezar Nicolescu, Lucian Alecsa, Intervenţia Luminiţei Dascălu a Viorel Ştefănescu, pictorul Gabriel adus atmosfera cordială, relaxată a Bălaşa. Este aproape gata numărul bibliotecii şcolare, unde amfitrionii doi avându-l ca invitat special pe copiilor sunt scriitorii şi cărţile lor, a poetul Ion Mureşan. Va fi ilustrat cu fost o prezenţă vie, a abordat lucruri desene de Marilena Ioanid, Angelica esenţiale. Deacu Moscu şi grafică de Ion Andrei …dincolo de distrugerea Puican. bibliotecilor din Memfis şi din Ipostaza mea de cititor de Pergam, din Cartagina şi Alexandria, poezie. Citind poezii de Ioan Es. Pop din Qin şi din Constantinopol, a mai sau Ion Mureşan, inevitabil îi aud rămas totuşi ceva de pe urma atâtor cum ei le rostesc în faţa unui public. şi atâtor împărăţii, mai ştim totuşi Cu poezia Anei Blandiana nu mi se ceva despre ele, pentru că printre întâmplă acelaşi lucru. Să fie atât de incendii şi războaie, printre măceluri intim actul creţiei sale, închis în ______şi cutremure, cei ce scriau au patria proprie, „Patria A4”? Să fie a scrie poezie înseamnă a scrie continuat totuşi, fără încetare – şi cum spunea Mihai Gălăţanu: „Eu neapărat despre maşina de cusut împotriva tuturor argumentelor – să scriu, Dumnezeu mă citeşte.”? Dar nu desene mici cusături dese scrie… pot să nu mă gândesc la Ana mama îi vorbea sau ar fi trebuit să-i …Şi cei ce citeau au continuat, Blandiana ca la Omul cetăţii, ca la vorbească maşinii căci totuşi, - fără încetare şi împotriva POETUL PE CRUCE, dăruit şi erau simple tovarăşe de drum tuturor argumentelor – să citească. vizionar. maratoniste calme rămase mult în Ana Blandiana Dacă-mi îngăduiţi, ipostaza urma plutonului mea… poetică. „În biblioteca liceului în care a scrie poezie înseamnă a scrie lucrez, cărţile Anei Blandiana se află a scrie poezie neapărat despre maşina de cusut nu doar în raft, ci şi în fişele de care cânt-a-gar-a-gar-a-gar lectură ale copiilor. Momentan, Ana a scrie poezie înseamnă neapărat a are copii mulţi îi aşează în coloane Blandiana este prezentă în două scrie despre agar, maşina de cusut, ordonate de-a lungul râurilor vitrine, în una care prezintă cartea despre maşina de scris, maşină de soarele îi bronzează toţi au apărută la Editura Humanitas, sub tăcut pigmentaţie puternică coordonarea lui Dan C. Mihăilescu, despre înger, maşină de descusut agar roaba alungată cântă căutându-şi intitulată „Cărţile care ne-au făcut şi despre mine, maşină de fugit neobservată de treabă oameni” – este expus fragmentul în ______agar roaba alungată îşi trimite fiii care poeta vorbeşte despre existenţa înapoi la izvoare cărţilor în ciuda dispariţiei unor a-gar-a-gar-a-gar-un-iz-vor-o-ţa-ră-o- celebre biblioteci – si în alta, în care stu-pi-nă-un-ta-blou am făcut prezentarea colecţiei Poeţi ce-faci-tu-a-ici-a-gar-fug-de-stă-pâ- laureaţi ai Premiului Naţional de na-mea-sa-rai-ui-te-iz-vo-rul-ui-te- Poezie MIHAI EMINESCU, editată ste-le-le-ce-rul de Fundaţia HYPERION – Caiete botoşănene, prin volumul Pleoape de ce ai tu la tine acasă o maşină de apă. cusut uită-te bine la ea e o maşină Apreciez că acest eveniment descristăcut organizat la Brăila, la Şcoala „Sandu tac tac tac Aldea” şi la Casa Memorială „Panait agar - maşină de cusut de părăsit de Istrati”, stă sub semnul alungat admirabilului. maşina de scris - maşină de tăcut de- Filosoful brăilean, fost elev al ntors de recuperat rochiţe bluze fuste Liceului „Nicolae Bălcescu”, azi Colegiu Naţional, şi-a intitulat o descoase-o pe agar, îngere tu maşină frumoasă carte – „Cartea întâlnirilor de descusut admirabile”. Întâlnirea dintre poeta de unde vii şi unde te duci fug fug Ana Blandiana şi doamna profesoară fug.” Gabriela Vasiliu este o întâlnire admirabilă în zona purităţii. LUMINIŢA DASCĂLU, Nu ratez ocazia de a vorbi bibliotecară; Colegiul Naţional „N. despre – o altă ipostază – revista la Bălcescu”, Brăila, poetă, membră a care lucrez, revista Poem Caffe – Uniunii Scriitorilor din România

45 ÎNTÂLNIRI CU Am crescut la umbra prozei și ANA BLANDIANA poeziei blandiene, am fost ocrotită de familia cenaclului; am urcat pe scenă și m-am căutat pe mine în fiecare cuvânt rostit, în fiecare privire care Membrii Cenaclului răspundea – prezent- la chemarea „Nicolae Băciuț”, Brăila mea artistică. AlfAbetul nostru poetic - (Ana Scarlet, X) AB Aveam doar 14 ani atunci când Întreaga mea copilărie a fost am întâlnit pentru prima oară omul marcată de spiritul, de prezența care urma să imprime peste versurile duioasă a Anei Blandiana - un OM pe care le-am scris ani de-a rândul care trezește și mișcă sufletele. după aceea, pecetea unei lumi com- Copilul din mine, o rază de lumină plexe, frumoase, aproape fantastice. speriată în această mare de întuneric, O lume ale cărei înțelesuri abia învă- și-a găsit sprijinul în stihurile ei. Așa țam să le citesc la momentul respec- cum o mamă își ține pruncul de mână, tiv, dar pe care le-am făcut treptat o Ana mi-a călăuzit fiecare respirație parte din mine, cea care scrie. O parte prin creația ei, mi-a descifrat alfabetul din mine, cea care a învățat mai multe adolescenței. despre sine tocmai pentru că a scris, Ție, dragă Ana, îți datorez o pentru că, mi-am dat seama mai târ- Membrii ai Cenaclului “Nicolae parte semnificativă din viața mea, ziu, versurile mele mă cunoșteau mai Băciuţ”, la Universitatea de Vară pentru că m-ai ajutat să mă descopăr, bine decât am făcut-o eu, înțelegeau “N. Iorga”, de la Vălenii de Munte, pentru că doar tu, Minune, m-ai lucruri pe care eu le-am aflat după 2016 învățat să pătrund în „Capela cu mult zbucium și după multă neliniște. ______fluturi” și „să ning toată noaptea Și așa e posibil să se fi format deasupra orașului” . un lan ț, dar nu al sl ă biciunilor, ci al Pentru că dacă ai fi mai mare binecuvântărilor ce au urmat întâlni - Nu ai reu și decât (Mirela Irimia, XI) rii(lor) cu Ana Blandiana, omul care Să te izbești de tavan, s-a alăturat sufletului meu de tânăr Sau să stai chircit Ana - un suflet întru lumină, o poet, veghind la buna scriere a sinelui Încercând să-l eviți. delicată făptură a cărei politețe pare meu pe hârtie. Iremediabil, Ana Blan- desprinsă dintr-un univers paralel...; diana mi-a devenit scriitor preferat și Poate că timpul nu îmbătrânește pe cât de discretă şi de naturală, pe prieten drag și sunt foarte fericită că întotdeauna, atât de prețioasă în profunzimea sa... am onoarea să fiu contemporană cu Și când o face Întalnirea mea cu Ana Blan- ea. Nu e mereu o tragedie. diana, cu poezia ei a însemnat un real Îi sunt veșnic recunoscătoare prilej de reflecție și, totodată, de pentru ceea ce este, pentru forța ca de Și asta am învățat-o de la ea. înnobilare spirituală. Am descoperit ghiocel primăvăratic cu care m-a O carte sacră care s-a deschis în omul din spatele cuvântului poetic inspirat să rămân pe linia poeziei, În fața unor copii un templu al echilibrului interior, al pentru căldura cu care ne-a primit pe Speriați că nu vor atinge niciodată bunătății și al purității. A te afla în toți în sufletul ei. cerul. aceeași încăpere cu o asemenea vi- brație poetică înseamnă a pași către (Cristina Terente, XII) Între pagini pe care aveam impresia propriul topos sufletesc. Că nu suntem demni să le răsfoim, Cum să nu mă consider cu Pentru Ana Blandiana (AB) Am găsit un om cu brațele deschise, adevărat binecuvântată, când, prin in- Care ne-a luat cu blândețe mâinile termediul Cenaclului literar „Nicolae Poate că, totuși, Și ne-a învățat că lumea e prea mare Băciuț”, am respirat poezie alături de Nu e o capcană. Să nu îndrăznim Ana Blandiana, Romulus Rusan și Poate că universul nu conspiră Să atingem pagini de carte. Nicolae Băciuț! Împotriva ta. Celei care se sprijină de Poate ești atât de mic Poate că fericirea Cuvânt, ca de un umăr solid, ca de o ______Nu e doar pentru naivi. tâmplă, toată dragostea mea, Poate am putea să mai lăsăm cinismul deoparte. (Teodora Mazilu, XII ) Ne ocupă mâinile.

Vă mulţumesc pentru prezenţa Și atunci dumneavoastră angelică, din ultimii Cum mai ținem fericirea? cinci ani, la cel mai călduros şi emoționat festival, care nu întâm- ( Irina Anghel, XII) Cu Ana, sub cireşul Anei plător vă poartă numele!

46 2011 – anul care mi-a schim- Ana Blandiana este a doua mea bat viziunea, gândirea, sufletul! Câți mamă, care mă hrănește cu poezie și dintre adolescenții de vârsta mea se zâmbet. pot bucura de faptul ca au întâlnit, cunoscut, îmbrățișat o scriitoare ( Andreea Antohe, clasa a V-a) contemporană, că au locuit același spațiu, într-o durată comună, cu un Am văzut în Ana Blandiana un suflet om plin de har! Am citit poezia ei, am curat și iubitor, care ar face orice reprezentat-o pe scenă, dar ceea ce e pentru cei din jur. mai important e că mi-am asumat-o, mi-am rescris-o în suflet! Ana (Teo Ispas, clasa a V-a) Blandiana reprezintă pentru mine modelul adultului puternic și sensibil Când mi-a vorbit prima dată, am Romulus Rusan, Ana Blandiana, deopotrivă, care și-a păstrat sufletul simțit cum îmi mângâie inima cu Nicolae Băciuţ, Brăila, 8 mai pur, care știe să bucure și să se bucure vorbele sale dulci.” 2015 de oameni, de Dumnezeu și de toată creația . (Cosmin Valentin Grăjdeanu, clasa a V - a) (Alina Jalbă, XI) Ana Blandiana este o persoană Pentru mine, faptul că am văzut, de uimitoare, iar întâlnirea cu ea a fost o când eram mai mică, o poetă ca Ana experiență unică; să vezi un scriitor Blandiana a însemnat emoție coborât dintr-o carte nu e doar o puternică, joc, bucurie, încredere. întâmplare... Un premiu cu gereutate la (Maria Irina Burlacu, clasa a V-a) (Maria Luca, clasa a V-a) Festivalul „Ana Blandiana”

Întâlnirea cu Ana mi-a deschis un Când am văzut-o prima oară pe drum frumos; datorită ei, acum, pot scriitoarea noastră dragă, mi-au simți poeziile!” dat lacrimile de emoție;încercam să înțeleg ce legătură există între (Andreea Demetercă, clasa a V-a) creație și creator.

(Adrian Bâlea , VII) Mă bucur că am avut curajul să ies pe scenă și să o cunosc pe Ana M- am simțit Blandiana; am fost cea mai norocoasă binecuvântată de fiecare dată fată din lume să pot îmbrațișa o când am ajuns să o privesc în În pas cu poezia Anei Blandiana scriitoare și să-i cer un autograf. ochi și să îmi asum zâmbetul ei îngeresc și cuvântul ei poetic. (Valentina Lașcu, clasa a V-a) (Andreea Toma, VII) Întâlnirea cu scriitoarea Ana Blandiana a fost ca un vis minunat, în CURAJUL care parcă am devenit altcineva, mi- au crescut aripi... Mă uit la mâinile mele: Rămurele pe care (Cristian Prisăcaru, clasa a V-a) N-au clipit niciodata Pleoape de frunze; Admiratori brăileni ai Anei De trei ani, de când am interpretat și Vârfuri de aripi pe care Blandiana eu câteva momente lirice, mă simt în Penele n-au îndraznit al nouălea cer. Să fii pe scenă și să Niciodata sa creasca; reciți din poeziile unei scriitoare care si nici macar gheare se află lângă tine e minunat! N-au fost în stare, la capete, Sa dea colt ca niste (Roxana Sandu, clasa a V-a) Gingasi muguri de fiara. Ma uit la mâinile mele Ana Blandiana este ca un înger pentru Ca la niste litere mine, care ocrotește copilul din mine, Care nu au curajul încă de când eram clasa a II-a. Sa formeze singure Garda de suflet a Anei Un cuvânt. Blandiana: Cristi şi Gabriela ( Andreea Daniela Ștefan, clasa a ANA BLANDIANA V-a) Vasiliu

47 Spre răsărit Mângâieri de priviri adormite, Frânturi divine. Privesc spre răsărit cu ochii prea goi de lumină. Nuferi de stele, Încep să văd, dar prea puțin văd, Adăpostul gândurilor mele… Simt. Simt revărsarea Raiului. Peisaj Sunt prea departe și atât de jos... Valuri de rouă Privesc cu inima nesfârșita minune, Se rostogolesc în șoaptă, Până când se înalță tăcută peste Inundă țărmul, lume, Cu atingeri blânde, cu fantasme. Mi-e dor deja. Mi-e dor să mai vad cu inima. Un clinchet de valuri sălbatice, Un susur de alge...; Astept o altă dimineață, Se-nfierbântă apusul, În care să simt, să aud, În freamătul dulce.

Cum puritatea se naște din ape, Peștii își împletesc cunună Urmând ca, în tăcere, să se frângă din scoici purpurii, în noapte, Coralii ascultă Să se răstignească peste nebănuitele Foșnetul nisipului verde. Cristina Vasiliu m-a intimidat șoapte. din prima clipă în care am Bolta marină cunoscut-o, în urmă cu câţiva Umbre Și-așterne povestea nescrisă, ani, când ea era în clasa I, iar eu Pe aripile pescărușilor încă nu ştiam că scrie versuri. În noaptea miruită de umbre, Înfrigurați de amurg. Când i-am citit primele poeme, Se zbat secundele oarbe, aş putea spune că m-am liniştit: De spaima luminii, Pași de apă puteam să pun pe seama poeziei De bucuria visării. aura aproape vizibilă pe care o În dană, mă prind de vasul meu de purta. În timpul de umbre, sticlă, Ceea ce mă tulbura era Tremură clipele ostenite, Mă leg la ochi cu briza mării, faptul că poezia ei era copilă- În respirația arborilor, Inspir adieri de primăvară, rească doar în măsura în care În misterul pământului. Pe puntea zorilor de ceară. copilul este expresia unei pu- Lumini rităţi absolute, aproape neliniş- Timona tace încremenită, titoare. Nuferi de stele, Vântul adie ocrotitor, Acum însă, ajunsă la a doua Zbor de îngeri albi, Iar eu, cu pași de apă rece, carte, Cristina scrie versuri în Licăriri de suflete fragile. Calc pe tâmpla viselor. care „sfinţii se joacă cu îngeri de ceaţă” şi „arhanghelii aleargă pe Nuferi de stele, Gândul meu devine cântec, cai de zăpadă”, iar eul liric ______Totul se leagănă-n albastru, simte „miresme de cerneală” şi Ușor-ușor, mă poartă vântul, îşi ascunde de fluturi poemele Spre centrul mării, cel sihastru... „în file suave” sau vede puritatea cum „se naşte din ape”; Dincolo de culori nu mai este, în mod evident, doar un copil cu precoce Pe cerul azuriu, în arcă, sensibilitate poetică, ci un poet Un pictor se-ncovoaie blând, adevărat, adică o cale de Vărsându-și, din paleta-i sacră, coborâre a poeziei pe pământ. Culori înmiresmate, pe pământ. Aştept cu emoţie să văd ce se va întâmpla cu această minune Peste apus, arunc-albastru, în anii următori; pentru că, să nu La poli, o ploaie de argint, uităm, poeţii nu sunt copii care În curcubeu se-mbracă totul; seamănă oamenilor mari, ci Divin e cerul pe pământ! oameni mari care seamănă copiilor. Verdele crud triumfă-n pânză - Un paradis natur-a devenit! ANA BLANDIANA Iubirea e adevărata muză, martie, 2017 În arta pictorului iscusit. CRISTINA VASILIU

48 o onoare care pot uşor să te încovoa- ie, oricât de mult entuziasm ar exista. La Brăila, Ana Blandiana a des- Brăila a fost gazda primului coperit ceea ce nici nouă nu ne venea concurs naţional de creaţie dedicat să credem ochilor: mai este încă mul- unui scriitor în viaţă. (2012 – 2017) tă poezie în noi, mai este multă ne- Organizat de Şcoala “C. Sandu - voie de poezie, dar există şi resurse Aldea”, din Brăila, în parteneriat cu care merită să fie exploatrate, fără Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi nicio teamă de eşec. „Sunt profund Patrimoniul Naţional Mureş și cu alte intimidată la gândul că acest proiect, instituţii de învăţământ şi de cultură care cu atâta sensibilitate și fantezie brăilene, Festivalul şi-a propus să reușește să transforme copilăria într-o reconsidere tiparele unor astfel de armă de cucerire a lumii prin poezie, competiţii literare, limitate la autori este construit pe marginea paginilor care nu mai sunt în viaţă, şi să pro- mele. Dar important nu este numele pună şi să impună valori contem- meu, ci felul în care astfel copiii pot fi porane, aflate în conştiinţa publicului salvați din nepăsarea și agresivitatea larg. din jur.”, scria Ana Blandiana, pe Prezenţa unui scriitor la un drumul de întoarcere spre Bucureşti, Festival care îi este dedicat nu face după trei zile de poezie la Brăila. decât să sporească interesul şi (Cu această echipă s-a pornit la Oricât ar fi surprins-o şi nedu- impactul, aducând servicii literaturii, drum, la Şcoala “C. Sandu -Aldea”, mirit-o, Festivalul Naţional de Creaţie lecturii. din Brăila) şi Interpretare „Ana Blandiana” nu Alegerea Anei Blandiana a fost era un eveniment unic, oricâtă unici- una inspirată, poeta, laureată a Pre- Nu ne mai văzusem cu Ana tate a adunat în el, ci o manifestare miului Herder pentru literatură, ridi- Blandiana de la Conferinţa Naţională aflată la ediţia întâi, care sfidează pre- cându-se peste aşteptările publicului a Uniunii Scriitorilor din 2005, dar judecata că un astfel de Festival s-ar brăilean de poezie, care s-a considerat eram în legătură, mai ales după putea organiza doar după ce un scri- privilegiat prin onoarea găzduirii apariţia revistei Vatra veche, la a itor nu mai e printre noi. În fond şi la acestui concurs. cărei vedere nu a rămas, de multe ori, urma urmei, cine a impus o astfel de Tematica Concursului a fost indiferentă, având un cuvânt greu normă? Cine ar putea, imperativ, li- “Îngeri de cuvinte” şi a avut patru atunci când aveam nevoie să aflu mita orizontul de recunoaştere a secţiuni: Creație literară - poezie; II. dacă ceea ce fac merită efortul. valorii, de... popularizare a valorii, de Critică/Analiză literară; III. Recitare; Iar Ana Blandiana mi-a dat acest răspândire a ei în mediile cele mai IV. Interpretare Folk. curaj. De curaj m-am contaminat şi eu setoase de cunoaştere, de poezie?! Au participat aproape o mie de atunci când am îndrăznit să-i propun Mulţi au vrut să cucerească Bră- elevi din toată ţara şi din Republica să devină subiect al unui Concurs ila, pentru bogăţiile, pentru frumuse- Moldova, fiind acordate peste 100 de Naţional de Creaţie Literară şi Inter- ţea ei. Ana Blandiana a cucerit Brăila premii. Totodată, o selecţie din pretare, care urma să se desfăşoare la cu totul, ca nimeni altul, şi s-a lăsat textele participante la concurs au fost Brăila, într-un parteneriat în care cucerită de de ea. publicate în trei antologii: “Despre Gabriela Vasiliu îşi asumase un rol de Nu ştiu dacă, în tumultul compe- îngeri” – interpretare critică a poeziei care puţini ar fi fost în stare. tiţiei electorale, s-a observat că Poe- Anei Blandiana, “Între alb şi negru”, Când ne-am trezit, Ana Blandi- zia a ieşit anticipat câştigătoare şi că eseuri, “La umbra poemelor în ana, Romulus Rusan şi cu mine, pe ea va prelua conducerea Parlamen- floare”, versuri, care au făcut parte, terasa unui hotel de unde se auzea tului literaturii române! alături de alte cărţi, dintre premiile tumultul Dunării împovărată de prea NICOLAE BĂCIUŢ acordate. multele ape ale unui mai sufocat de Marele Premiu al Festivalului a ploi, am realizat că visul a devenit, cu revenit elevei Iuliana Vrabie, clasa a adevărat, realitate, că Ana Blandiana XII-a, de la Colegiul Naţional “Vasile acceptase să-şi pună numele pecete pe Alecsandri” din Galaţi, coord. prof. destinul multor aspiranţi în ale litera- dr. Corneliu Goldu, care a avut şi cei turii. mai mulţi participanţi, la toate sec- Au fost aproape trei zile în care ţiunile. Brăila se putea numi Blandiana. Mulţi Între laureaţi: Maria Ana Gâbu, se vor întreba de ce la Brăila şi nu la Dorohoi, Alexa Sămărescu, Râmnicu Cluj sau la Oradea sau la... Târgu- Vâlcea, Luciana Moroianu, Brăila, Mureş!? O întrebare legitimă, care Andreea Voicu, Târgovişte, Iulia însă are în răspunsul ei şi bucurie şi Grăjdănescu, Ineu, Arad, Miruna amărăciune. Pentru că nicăieri nu am Ioana Miron, Brăila, Alexandra Ciu- întâlnit un om, Gabriela Vasiliu, botaru, Galaţi, Teodora Gogu, Brăila, căreia i-am spus, nichitastănescian, că Nicolae Băciuţ, pledând pentru Adrian Radu Racoviţă, Galaţi,Maria are „inimă mai mare decât trupul”, şansa acestui Festival, Brăila, 1 Ana Dincă, Călăraşi, Gabriela care să-şi asume o responsabilitate şi iunie 2012 NICOLAE BĂCIUŢ

49 Anca Vărzariu, Drăgăşani, toţi la o vârstă venerabilă, dar şi atinşi de distinşi cu Premiul I. speranţa recuperării unui timp trăit în În cadrul Festivalului, s-a orga- afara poeziei, ba chiar şi fără poezie. nizat și Simpozionul Interjudețean - Valul de poezie tânără însă are „Poetica Anei Blandiana – exerciţii prospeţime, vigoare. Secolul 21 va fi de asceză”, în parteneriat cu Casa al poeziei sau nu va fi deloc, îmi vine Memorială „Panait Istrati”. să spun, în ciuda atâtor exclamaţii Pe parcursul Festivalului, s-au alarmante, disperate, S.O.S.-uri. întâlnit cu cititorii scriitorii Ana Cred că poezia va încăpea pe Blandiana, Romulus Rusan, Nicolae mâini bune. Sunt suficiente semne, Băciuţ, unul dintre iniţiatorii acestui destui tineri talentaţi, cu carte, pe care proiect, alături de prof. Gabriela nu i-au deturnat tentaţiile surogatelor Vasiliu. de democraţie. Au avut loc recitaluri de muzică O competiţie literară îşi are însă şi poezie, numeroase momente neajunsurile ei, care nu ţin de jocuri artistice susţinute de elevii şcolii de culise, cât de limitele subiec- gazdă, care au reuşit să impresioneze tivităţii celor care evaluează, acolo la superlativ prin prestaţiile lor. unde nu prea e loc de clasamente, cât Impresia Festivalului a fost de impresii, de stări. copleşitoare, mergând până la a situa Concursurile literare sunt mai acest concurs între cele mai reuşite degrabă evaluări globale, de fenomen, din istoria acestor manifestări, garan- consemnează etape de istorie literară, ţie a faptului că resursele de creati- de speranţe, de eşecuri şi împliniri, vitate şi literară şi artistică sunt foarte fără a propune/impune ierarhii stricte, Interpretarea critică a poeziei mari. Trebuie doar câte un dascăl, uşor de reconfigurat de o altă Anei Blandiana de către cei mai tineri precum Gabriela Vasiliu, care să “instanţă critică”. cititori, aşa cum este ea cuprinsă în sfinţească locul. De-aici şi o parte a frumuseţii aceste pagini de carte, este proba poeziei, care dă fiecăruia altceva.... situării pe o treaptă înaltă a lecturii Acest concurs are însă o sem- literaturii con-temporane, contestată nificaţie aparte: el deschide un orizont cel mai adesea, ori sufocată în excla- al reverenţei, al recunoaşterii, al maţii amare, în etichetări superficiale, aprecierii unei poezii, a unui autor, neadevărate, nedrepte, în labirintul care a marcat mai bine de o jumătate căutărilor şcolii româneşti din de secol chipul poeziei – Ana Blan- ultimele două decenii. diana. Atunci când ai în faţă zeci de Concursul e, aşadar, nu doar o evaluări critice, scrise cu siguranţă şi verificare a unui potenţial creativ la prospeţime, când îţi este greu să pui tânăra generaţie, ci şi un omagiu adus deoparte, din raţiuni de organizare, poeziei adevărate, cea care lasă urme texte care ar merita să fie premiate, pe oriunde trece. nu poţi decât să te încarci de O întâlnire fericită, admirabilă, optimism şi entuziasm. E foarte clar cum ar spune cineva, ne-a adus că lectura nu s-a îndepărtat de laolaltă, pe Ana Blandiana, Gabriela rosturile ei, că mai sunt foarte mulţi Vasiliu şi pe mine, pentru a înfăptui împătimiţi de lecturi pr-funde, gândul cel bun. Iar în jurul nostru, o valorizatoare, că vin valuri noi de mare de oameni a menţinut corabia cititori, înzestraţi cu cultură, deprinşi noastră în lină legănare, în speranţa că cu instrumentarul criticii actuale, în ţărmul e aproape. stare să stăpânească haosul editorial, Că Poezia e peste tot! să separe apele de uscat! Lectura acestor poeme, o selecţie NICOLAE BĂCIUŢ Uneori, senzaţia de savant, aca- din sutele care au venit pe adresa demic, e descumpănitoare, fiindcă se Concursului de Creaţie „Ana insinuează o undă de neîncredere, de Blandiana”, Brăila 2012, îţi dă suspiciune. Cât din ceea ce a ajuns în sentimentul tonifiant că poezia are concurs este al elevilor, cât e cu con- toate şansele să încapă pe mâini bune, cursul dascălilor, cât e... al concur- că lanţul slăbiciunilor poetice nu va sului de împrejurări? avea nici verigi slabe, nici verigi Chiar şi acolo însă unde origi- lipsă, că maratonul poeziei are destui nalitatea nu e la ea acasă, rămâne alergători de cursă lungă care sunt abilitatea de a se instrumenta infor- pregătiţi de drum. maţia, de a utiliza sursele bi- Parcurg anual zeci de manu- Romulus Rusan, Ana Blandiana, bliografice. Tot răul spre bine, cum se scrise, unele cu aspiraţia de a deveni Nicolae Băciuţ – aici vom găsi zice. → cărţi, unele semnate de autori ajunşi poezie NICOLAE BĂCIUŢ

50 Interesul elevilor pentru textul contemporan trebuie luat în calcul de cei care realizează manuale de litera- tură, care trebuie să intre în rezonanţă cu noile sensibilităţi, cu modul de a relaţiona al tinerei generaţii. Din 850 de pagini, juriul a selec- tat paginile de faţă, ca ele să fie ilus- trative pentru nivelul concursului, un maraton de câteva săptămâni, orches- trat regizoral, cu multă jertfă, de prof. dr. Gabriela Vasiliu, susţinută de familia sa, de colegi profesori. Participarea la Concurs a acoperit întreg spaţiul românesc, dar au fost şi localităţi care s-au remarcat prin nu- mărul şi calitatea lucrărilor, între a- cestea Galaţiul situându-se de departe pe primul loc. Cu certitudine că omul sfinţeşte locul, iar profesorul Corneliu ______Goldu nu face decât să confirme mine, nu a fost alta decât cea din acest lucru. icoanele din casă, apoi a celor din Încă sunt vii amintirile (deşi au trecut peste noi nişte anotimpuri şi nişte Poezia Anei Blandiana s-a bucu- biserică... Primul înger însă pe care l- vremuri) unei întâlniri admirabile cu rat de zeci de lecturi critice pertinen- am văzut a fost mama mea, care s-a Poetul şi Poezia sa. te, ceea ce înseamnă, pe de o parte, că dus foarte repede la Domnul ca să poată să-mi fie mie înger. „Să fie în Au fost întâlniri care se aşază în şi-a deschis conturi pe termen lung în greutatea lor în fondul principal de tot locul cu mine/ Să mă-nveţe să fac inimile celor mai tineri cititori. Pe de nostalgii, deşi desprinderea de acea bine!”, ca să adaptez „Îngerelul”. Să altă parte, dintre cei care au participat “întâmplare a fiinţei” este imposibilă. la acest concurs se vor putea alege, mă păzească în tot locul şi să mă N-a fost nici concurs, nici festival, neîndoielnic, şi viitorii critici şi isto- ferească de rele. nici conferinţă, nici întâlnire literară, rici literari. Îngerelul a fost prima mea rugă- deşi au fost toate acestea la un loc, ci Literatura merge mai departe şi ciune. Au urmat Tatăl nostru, Crezul, ceva mult mai important, care ne-a mar- nu se predă! Născătoarea. Aceasta era ordinea în cat nu doar pe noi, cei mai trecuţi prin ______dialogul meu cu Dumnezeu. vârstă, dar mai ales pe cei care au venit „Îngeri de cuvinte”, Interpretare A trebuit să vină Poezia, odată cu să-şi ia merinde pentru un drum lung. critică a poeziei Anei Blandiana. Ana Blandiana, cu Gabriela Vasiliu, Această plecare în lume este, cu Ediţii îngrijiite de Gabriela Vasiliu şi să mă facă să fiu cu luare aminte la siguranţă, memorabilă. Pentru că toate Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2012 poveştile mai mult sau mai puţin s-au întâmplat fără egal, toate au fost savante ale unor copii despre îngeri. “zări de farmec pline”, într-un nesperat Prin „Îngeri de cuvinte”, am dialog cu Poetul, într-un copleşitor dialog cu Poezia. ajuns „La cules îngeri”. Un exerciţiu de întoarcere în timp, de plecare în Mi-aş fi dorit să fiu şi eu copil, să Trebuie să recunosc că nu am timp, de a trăi la timpul prezent. mă întâlnesc cu Ana Blandiana, Poetul şi Omul, să descopăr Preţul literaturii, realizat cât de puţine lucruri ştiu Această antologie, „Între alb şi Valoarea Omului, ca dintr-un astfel de despre îngeri. Cu toată aplecarea mea negru”, e o colecţie de lecţii despre punct să încep să descopăr tainele îngeri. asupra ultimului studiu al lui Andrei poeziei. Premiile sunt doar nişte conven- Pleşu Despre îngeri, Editura Huma- Sigur, entuziasmul şi bucuria aduc nitas, 2010, cea mai recentă provo- ţii, care li se cuvin mai degrabă mult subiectivism, emoţie, dar acestea care pe această temă, cu toate incur- îngerilor care au vegheat gândul nu au împiedicat luciditatea judecăţii siunile mele în labirintul angelolo- copiilor care s-au întrebat ce sunt critice, aprecierea Poeziei. giei! A trebuit să vină nişte îngeri- îngerii... de cuvinte, o categorie Dascăli şi elevi, deopotrivă, s-au copii (oare îngerii au vârstă, îmbă- aparte de îngeri. rostit în numele Poeziei şi al Poetului. trânesc?), care să mă facă să descopăr Până la urmă, mi-am însuşit Au făcut-o cu evlavie şi smerenie, cu lucruri esenţiale despre îngeri. provocarea, cu sfială şi respect pentru respect pentru cuvântul care zideşte. Nu ştiu dacă, cu adevărat, fiecare gândurile... îngereşti, şi am adunat Între coperţile de carte nu s-au are un înger al lui. Eu am unul, la care între coperte de carte o parte din putut aduna şi trăirile. Cuvintele însă, m-am rugat de când ştiu să mă rog, viziunile despre îngeri ale unor copii, atâtea câte sunt, vin să depună mărtu-rie chiar de atunci considerându-l însă care refuză să se conformeze unor pentru un timp şi pentru un loc. mai mic decât mine, de vreme ce îi stereotipuri la modă. NICOLAE BĂCIUŢ Ei cred în îngeri şi, dincolo de Poduri de cuvinte. Ana Blandiana în inter- spuneam „Înger, îngerelul meu...”. pretări critice, antologie a Festivalului Naţio- Nu ştiu dacă oamenii pot şi ei, cu ierarhii, ei trăiesc într-o lume nal de creaţie şi interpretare "Ana Blandiana" : tot cu îngerul lor, deveni altora îngeri. populată de îngeri. Brăila, 2012 / îngrijitor ed.: Gabriela Vasiliu, Reprezentarea îngerilor, pentru NICOLAE BĂCIUŢ Nicolae Băciuţ Editura Nico, 2012

51 vremea care m-a născut?Lapovița și lalte verbe: a vorbi, a scrie, a socoti dezghețurile noroioase, echinoxul/ etc. se conjugă la prezent. Aşadar, echinocțiul și astenia de primăvară, puntea între trecut şi viitor trece peste Ziua primului cânt neliniștea și elanurile, chiciura și prezentul care se coagulează în me- Pentru că era „plinirea timpului”, firele de iarbă…n-aș vrea să mă fi morie, născând continuu noi situaţii Dumnezeu a îmbrăcat un suflet- născut mai devreme…îmi place să fiu de viaţă, de existenţă. Pe Muntele primăvăratic cu haine de sărbătoare, legată de acest cerc în care totul Sinai, Moise i-a cerut Creatorului să- i-a prins în păr muguri albi, pe buze, trebuie crezut pe cuvânt…” (Calita- şi decline identitatea, să-şi spună nu- cuvinte însorite, în priviri, pulsația tea de martor, Ana Blandiana) mele, pentru ca el să fie dezvăluit cerului rupt de nori și l-a trimis, din Mulţumim Cerului pentru că v-a apoi poporului care traversa deşertul. marea Lui iubire, să vestească pe ales timpul sosirii într-o binecuvân- Creatorul s-a numit pe el însuşi: „Eu, pământ – formula poetică. I-a așezat tată zi de 25 martie, devenind pentru cel ce voi fi”. pe chipul ființial imponderabile ver- fiecare dintre noi – veste minunată, Cine am fost, cine vom fi? Me- suri și i-a liniștit frământarea icarică exerciţiu de asceză! moria şi speranţa... cu imnul creației:„Bucură-te, ești un PROF. GABRIELA VASILIU, Istoria noastră recentă are ac- cuvânt zămislit din stihul naturii, din Școala „C. Sandu-Aldea”, cente dramatice, ignorate astăzi, din lacrima cerului, din ziua începutului Brăila păcate, trecute cu vederea sau atinse de timp!” de un formalism care îngroapă, care Făgăduința bucuriei trebuia îm- ascunde, care se aşază ca o faşă peste plinită! Sufletul, cu plete răvășite rănile nevindecate ale societăţii ro- prinse-n arbori de viață, a pornit mâneşti din zilele acestea. Şi cum smerit într-o călătorie inițiatică prin rănile profunde, sângerânde, nu se colțurile de ploi, prin cuiburile de ro- vindecă niciodată de la sine, ci dim- uă, prin tainicele așezări ale timpului potrivă, neîngrijite, contaminează şi nou, prin neliniștea firului de iarbă. chiar distrug organismul, a nu reflecta A învățat primii pași în oglinda cu seriozitate asupra perioadelor întunecate ale trecutului recent, a nu chemării la misiune, în reflecția Nicolae Băciuţ, Ana Blandiana, razelor lunii, în tăcerile nocturne. Nu spune celor care nu au trăit acele Romulus Rusan sau bucuria vremuri ce a fost şi cum a fost, a nu-i a lipsit nici de la Cina de Taină, întâlnirii cu cititorii unde a aflat cum trebuie să frângă mângâia pe cei care le-au trăit, a nu le * cinsti memoria celor care au plătit pâinea de cuvinte și să o dea celor care au flămânzit. A făcut ascultare, nevinovaţi cu ceea ce aveau mai de preţ, este premisa repetării experien- a împlinit voia divină, a primit cu umilință harul, purtând cu grijă la gât Timpul istoric nu are forme de ţelor negre. crucea răscumpărării, legământul prezent. Cu o deosebită responsabilitate mărturisirii lirice. Cu o reală trezvie şi, fără îndoială, dintr-o mare iubire și-a urmat calea într-o hotărâtă Stimaţi invitaţi de onoare, de oameni, doamna Ana Blandiana şi conjuncție cu toate cele născute ca să Doamnelor şi Domnilor, domnul Romulus Rusan, la patru ani nască, cu toate cele alese să rămână, Dedic intervenţia mea de astăzi de la revoluţia care a pus capăt regi- cu cele învățate să tacă. Doamnei Ana Blandiana, scriitoare, mului naţionalist-comunist al lui Ni- S-a înveșmântat cu timp cu tot în Preşedinte al Consiliului Director al colae Ceauşescu, au creat Centrul ținute de seară, în rochii de zi, în Fundaţiei Academia Civică şi dom- Internaţional de Studii asupra Co- frunze de paltini, de plopi, în sălcii nului Romulus Rusan, scriitor şi pu- munismului, cu sediul în Bucureşti, plângătoare, chiar și-n umbre de blicist, vicepreşedinte al Cosiliului cel care a precedat înfiinţarea Muzeu- aripi pregătite de zbor. Directoral Fundaţiei Academia Civi- lui de la Sighet. Muzeul şi Centrul de Din puritate și-a zidit idei de că şi director al Centrului Internaţio- Studii alcătuiesc Memorialul, „o in- înălțare, din frământări i-a izvorât nal de Studii asupra Comunismului. tituţie a Memoriei, unică în felul ei uimirea existențială și, uneori, din Am reflectat îndelung asupra prin faptul că este în acelaşi timp aleasă nemișcare, a închis în adânc titlului intervenţiei mele de astăzi, din institut de cercetare, de muzeografie stranii ezitări. dorinţa de a găsi formula cea mai şi de învăţământ”. Și-a educat toate simțurile pentru potrivită, care să condenseze în Principalul proiect al Fundaţiei trăirea cuvântului cald, pentru ilumi- câteva cuvinte realitatea în care cred Asociaţia Civică a fost crearea Me- nare, pentru asumarea suferinței. şi la care mă voi raporta: Timpul morialului. Memorialul Victimelor Trecând prin ascultare, neliniște, istoric nu are forme de prezent. Comunismului şi al Rezistenţei a fost uimire, încercare, sufletul primăvăra- Revanşa memoriei. gândit şi iniţiat încă din 1992 de către tic a slujit ascetic menirii creatoare În limba în care Creatorul a re- preşedinta de la acea dată a Alianţei pentru ca într-un etern „azi” să ne velat Biblia, limba ebraică, limbă se- Civice, Ana Blandiana, şi realizat în poată zâmbi, să ne poată binevesti va- mită, nu există timpul prezent nici următorul deceniu împreună cu Ro- lențele cuvintelor harice, tămădui- pentru verbul „a fi”, nici pentru ver- mulus Rusan şi o prestigioasă echipă toare. bul „a avea”. În această limbă nu poţi de istorici, arhitecţi, constructori şi „Aparțin lumii bunei vestiri și ce spune „eu sunt” şi nici „eu am”, ci designeri. → e mai incert decât o bună vestire? doar „eu am fost sau eu voi fi” şi „eu PROF. ADRIANA DUMITRESCU Cum aș putea să mă mir că îndrăgesc am avut sau eu voi avea”. Toate cele- Școala „C.Sandu-Aldea”, Brăila

52 În ianuarie 1993, Ana Blandiana contribuţii ale domnului Romulus a predat proiectul Memorialului la Rusan se numără: înfiinţarea Depar- Consiliul Europei. După ce două de- tamentului de Istorie Orală, din cadrul legaţii de experţi au vizitat Sighetul, Centrului Internaţionalde Studii asu- Consiliul Europei a întocmit, în 1995, pra Comunismului, unde s-au realizat un studiu-raport şi a luat Memorialul până în prezent 5000 ore de înregis- sub egida sa. În 1998, Consiliul Euro- trări de mărturii, editarea colecţiei pei aşază Memorialul de la Sighet „Anale Sighet” (1945-1989), cuprin- printre principalele locuri de păstrare zând cca 8000 pagini (peste 600 a memoriei continentului, alături de autori), editarea şi publicarea colecţii: Memorialul de la Auschwitz şi Me- „Biblioteca Sighet” (18 volume), morialul Păcii din Normandia. Legea „Documente” (8 volume), „Istorie nr. 95 din 10 iunie 1997 declară orală” (8 volume). A fost coordo- complexului „Memorialul victimelor natorul Addendei româneşti la ______comunismului şi al rezistenţei Sighet” „Cartea neagră a comunismului” a lui siei Prezidenţiale pentru Analiza Dic- ansamblu de interes naţional. Stéphane Courtois(1999). Addenda a taturii Comuniste în România a scris Situat departe de Bucureşti, în fost editată şi în franceză, în volumul capitolele „Cronologia şi geografia extremitatea nordică a României, dar „Du passé faisons table rase” (2002) represiunii comuniste” şi „Recen- în centrul Europei de Est, Memorialul şi în germană, în volumul „Das sământul populaţiei concentraţionare. are ca scop reconstituirea şi păstrarea Schwarzbuch des Kommunismus” 1945-1989”. memoriei unor popoare, în particular (2003), ambele editate tot de Sté- Nu întâmplător am trecut în a celui român, cărora timp de jumă- phane Courtois. A coordonat alcătui- revistă aceste realizări. În spatele lor tate de secol li s-a indus în conştiinţă rea băncii de date a Memorialului se simte îndemnul: să nu uitaţi, să nu o istorie falsă. Victimelor Comunismului şi al Re- uitaţi, să nu uitaţi. Pe pagina principală a site-lui zistenţei creat la Sighetu Marmaţiei Timpul istoric nu are forme de Memorialul Victimelor Comunismului de Fundaţia Academia Civică şi la prezent! Şi atunci, cu ce ne prezentăm şi al Rezistenţei, scrie: „Cea mai mare amenajarea celor 52 de săli ale în faţa viitorului, cum ne pregătim victorie a comunismului - o victorie Muzeului. A participat la proiectul pentru el? Construind şi păstrând vie relevată dramatic abia după 1989 - a realizării în Cimitirul Săracilor din memoria, cu bunele şi relele ei. Nu fost crearea omului fără memorie, a Sighet a unui Spaţiu al Memoriei, loc suntem de oriunde, şi nu suntem omului nou cu creierul spălat, care nu de pelerinaj dedicat celor ce au murit oricum! Aşa trebuie să ne ştie trebuie să-şi amintească nici ce a fost, în închisorile şi lagărele comuniste. viitorul! Pentru că suntem oameni, şi nici ce a avut, nici ce a făcut înainte Este autorul expoziţiei „O cronologie toată creaţia are pretenţii de la noi. de comunism. Realizarea Memo- a războiului rece. 1945-1989”, orga- Noi suntem chipurile Creatorului! rialului Victimelor Comunismului şi nizată în cadrul programului„Cultura Într-unul dintre rarele mele momente al Rezistenţei este o formă de contra- 2000” al Comunităţii Europene. Co- de inspiraţie artistică mi-am adunat carare a acestei victorii, un mijloc de ordonează proiectul „Recensământul gândurile în câteva cuvinte: resuscitare a memoriei colective”. populaţiei concentraţionare. 1945- Care este fiinţa de pe faţa rotundă Cea mai recentă prezenţă a 1989”, bazat pe studiul statistic al a Planetei? domnului Romulus Rusan în oraşul fişelor de încarcerare a deţinuţilor Care poate pune întrebări, şi care nostru, dacă o excludem pe cea de politici. În cadrul Raportului Comi- poate da răspunsuri? acum, a fost cea din 12 septembrie ______Care este fiinţa care se poate 2011, în calitate de realizator al minuna de măiastra alcătuire a lumii? Expoziţiei Rusaliile Negre: deporta- Care este fiinţa care-şi poate rea în Bărăgan, unul dintre foarte exprima sentimentele, ura şi iubirea, multele evenimente organizate de admiraţia, recunoştinţa, în articulate Memorialul Victimelor Comunismu- vocabule? lui şi al Rezistenţei, începând din anul Omul! Din voinţa lui Dumnezeu! 2003. Atunci l-am cunoscut, de altfel, Din prima voinţă a lui pe domnul Romulus Rusan. Dumnezeu! Deşi există încă foarte mulţi Din voinţa lui Dumnezeu sceptici, care contestă chiar şi în Cuvântul! parte, şi nu fără un temei just, va- lenţele internetului, dacă se doreşte o Bine aţi venit la noi, doamnă Ana rapidă informare asupra unui subiect, Blandiana, cea prin ochii căreia am a unei persoane, cea mai la îndemănă deprins să vedem România asemenea soluţie este căutarea pe internet. unui frumos buchet de flori! Bine aţi Pe primele site-uri, cele mai ac- venit la Brăila, domnule Romulus cesate aşadar, domnul Romulus Ru- Rusan. Bine veţi veni şi de acum san este prezentat ca scriitor şi publi- încolo. La Brăila, veţi fi primiţi de cist, în activitatea culturală, publică, prieteni, care vă vor aştepta necon- având-o alături pe soţia sa, doamna diţionat! Ana Blandiana. Printre remarcabilele Memorialul de la Sighet

53 - un eseu / o scrisoare ( 2-3 Secțiunea a II a: pagini/stil beletristic) - varietatea modalită ților de analiz ă *** Destinatarul scrisorii poate fi critică; Poezia/Poetul/ Silaba/Versul etc. - expresivitatea și coerența ideilor; - folosirea limbii literare; II. Critică/Analiză literară: - respectarea normelor de ortografie și Subsecțiunea I: clasele V – de punctuație. VIII:scriitorii Ana Blandiana și Secțiunea a III a Vasile Voiculescu tonalitate; mimică; expresivitate; 1. „Calendarul”/„Dependentă (vol. corectitudinea recitării Refluxul sensurilor )/ Secțiunea a IV a „Biografie”(vol. Patria mea A4); tehnică vocală; artistism și prezență scriitoarea Ana Blandiana scenică; impresie artistică 2. „Doamne” (vol. Poezii postume; Călătorie spre locul inimii)/ *** Simpozionul Național: „Poeții”(vol. Din Țara Zimbrului)/ „Rugăciunea Poeziei - Poezia „Limba cerească”(vol. Poezii Rugăciunii” postume); scriitorul Vasile - trimiteri bibliografice: Vasile Voiculescu Voiculescu, Ana Blandiana, Bartolomeu Anania, Lucian Blaga,

Subsecțiunea a II-a: clasele IX – Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, „Tema acestui simpozion este una XII:scriitorii Ana Blandiana și Sandu Tudor etc. cu adevărat inspirată, iar această Vasile Voiculescu alăturare între rugăciune şi poezie 1. „Lumina ascunsă (vol. Patria mea Sesiunea A ( elevi, profesori): reprezintă, într-o oarecare măsură, A4)/„Balanța cu un singur referate (maximum 5 pagini) esenţa amândurora, în orice caz – a talger”(vol. Stea de pradă)/„ Pe poeziei cu siguranţă. suprafața universului”(vol. Patria Sesiunea B (elevi): postere tematice Aura magică, în cazul celor mea A4); scriitoarea Ana Blandiana (colaj, desen, pictură/format A3 sau două noţiuni, este dată de 2. „Pe drumul ciobanilor” (vol. A4) nesiguranţa atingerii scopului lor, Destin)/„Autoportret romantic”(vol. iar apropierea dintre rugăciune şi Poezii postume)/„În pădurile de Cerințele de redactare și de poezie constă în intensitatea trăirii gânduri” (vol. Poeme cu îngeri); expediere: lor. scriitorul Vasile Voiculescu *Fișele de înscriere de la toate Există ceva comun între poet şi secțiunile și de la simpozion se vor sfânt – înclinaţia către singu- *** Se va alege pentru trimite în format electronic, rătate...” interpretare câte o poezie din lirica în perioada 18 februarie – 22 martie, ANA BLANDIANA ambilor scriitori. pe adresa: Brăila, 31 mai, 2013 [email protected] III. Recitare: REGULAMENT - o poezie din creația scriitoarei Ana *Textele de la Secțiunile I , II și de la „Precum Cuvântul era la Dumnezeu Blandiana Simpozion vor fi tehnoredactate cu şi Dumnezeu era Cuvântul, numai - o poezie din creația scriitorului font Times New Roman, corp12, la poezia are cuvinte, iar nu simple Vasile Voiculescu 1,5 rânduri, cu diacritice, margini verbe, deosebirea totală şi de egale de 2 cm., aliniere – Justify; neacoperit cu nimic este că al lui IV. Interpretare - folk: titlul va fi scris centrat și boldat. Dumnezeu Cuvântul fiind, Cuvântul - două piese muzicale: s-a făcut trup, pe când în poezie, 1. prelucrare din lirica scriitoarei *Datele de identificare ale concuren- care este a omului, trupul se face Ana Blandiana sau a scriitorului ților vor fi prezente atât pe fișa de cuvinte.” (Ștefan Nenițescu) Vasile Voiculescu înscriere, cât și pe lucrări (în colțul 2. prelucrare din creația românească din dreapta al lucrării - numele și Secțiunile: de gen prenumele elevului (cu majuscule), I. Creație literară *** Se vor alege pentru clasa, școala, județul/localitatea, sec- Subsecțiunea I: clasele V-VIII interpretare alte piese decât cele ț iunea/subsec țiunea, numele profeso - Subtema: „Întâmplări din grădina prezentate la ediția anterioară. rului coordonator, numărul de telefon mea”- grădina Poeziei. al profesorului); datele personale vor - patru poeme sau Criteriile de evaluare: fi secretizate în momentul printării de - un text în proză/o scrisoare (1-2 Secțiunea I: către organizatori. pagini/ stil beletristic) - abordarea originală, creativă, reflexivă a temei propuse; *Expedierea creațiilor de la Subsecțiunea a II-a: clasele IX-XII - folosirea intuitivă a unor imagini Secțiunile I, II se va face în format Subtema: „Orașe de silabe”- poetice inedite; electronic, pe adresa: silabisirea Poeziei - respectarea normelor de ortografie și - cinci poeme sau de punctuație. [email protected]

54 *Trimiterea referatelor de la al III-lea, Mențiunea I, a II-a, a III-a; Simpozion se va realiza în format Marele Premiu „ANA electronic, pe adresa: BLANDIANA”), într-un cadru festiv. *Creațiile premiate, precum și [email protected] lucrările prezentate în cadrul simpozionului, vor fi publicate în *Materialele de la secțiunile III și IV Antologiile Ediției Festivalului, la vor fi înregistrate pe CD/DVD, Editura Nico, Târgu-Mureș și în folosindu-se tehnici optime - sunet, Revista „Cuvântând” (Școala ”C. imagine, lumină. CD/DVD – urile Sandu-Aldea”), înregistrată cu ISSN. vor fi personalizate (numele și *Interpretările de la secțiunile III și Decernarea premiilor prenumele, clasa, școala, secțiunea IV vor fi cuprinse într-un CD al ______/subsecțiunea, numele profesorului ediției concursului. coordonator, numărul de telefon). *Participanții înscriși la sesiunile Profesor Dorin Șipoș, Inspector *Înregistrările și posterele vor fi simpozionului vor primi diplome de școlar de specialitate – Arte; I.S.J. expediate, în plic, cu mențiunea - merit în format electronic. Brăila Pentru Festivalul de Creație și de *Premiile finaliștilor concursului, Interpretare „Ana Blandiana” care nu vor putea ajunge la festivitate, Membrii juriului: (13mai - data poștei), pe adresa: vor fi expediate prin poștă. Şcoala Gimnazială „C. Sandu – ***Participările directe profesor gr. I Tatiana Daniela Aldea”, Str. General Eremia (profesori, grupuri de elevi) la Bercariu, Colegiul Național Grigorescu, nr. 25, Brăila. manifestările Festivalului Național se „Gheorghe Munteanu Murgoci”, *Un participant se poate înscrie la anunță în perioada 15 mai - 27 mai Brăila mai multe secțiuni. 2013, la adresa electronică: profesor gr. I Marioara Novac, Liceul *Nu se percep taxe de participare. [email protected]. Pedagogic „D. P. Perpessicius” profesor gr. I Angela Olaru, Școala Notă: Elevii din municipiul și județul Jurizarea „Ion Creangă”, Brăila Brăila pot depune plicurile pentru profesor gr. I Marioara Bălan, Școala secțiunile menționate la secretariatul Invitați de onoare: „Mihai Eminescu”, Brăila Școlii Gimnaziale„C. Sandu –Aldea” Scriitoarea Ana Blandiana; membră profesor gr. I Camelia Neacșu, (L-V: 9.00 – 16.00). a Academiei Europene de Poezie, a Colegiul Național„Nicolae Bălcescu”, Academiei de Brăila Etapele desfășurării Festivalului Poezie „Stéphane Mallarme” și a actorul Bujor Macrin, Teatrul „Maria Național: Academiei Mondiale de Poezie Filotti”, Brăila - 18 februarie – 22 martie 2013; (UNESCO) dr. Claudiu Brăileanu, Biblioteca promovarea regulamentului în școli și Scriitorul Romulus Rusan; director Județeană „Panait Istrati”, Brăila licee; al Centrului Internațional de Studii înscrierea elevilor pe secțiuni; asupra Comunismului - 22 martie - 19 aprilie 2013; Scriitorul Nicolae Băciuț; membru Coordonator proiect: profesor dr. realizarea lucrărilor/înregistrărilor pe al Uniunii Scriitorilor din România; Gabriela Vasiliu secțiuni; redactor - șef /Revista VATRA - 22 aprilie - 13 mai 2013; VECHE; director Direcția Date de contact: e-mail: expedierea lucrărilor pe secțiuni; Județeană pentru Cultură și [email protected]; tel. 0748 - 15 mai – 27 mai 2013; evaluarea Patrimoniu Național Mureș 137 500 lucrărilor; realizarea CD-urilor ediției; redactarea antologiei ediției Președinți/Secțiuni: 5. „Oraşe de silabe – silabisirea care va cuprinde lucrările premiate și Profesor Adrian Simion, Inspector poeziei”. „Întâmplări din grădina mea referatele de la simpozion. (Editura școlar de specialitate - Limba și – grădina poeziei”.Antologie e Nico, Târgu-Mureș); literatura română; I.S.J. Brăila Festivalului Naţional de Creaţie şi - 30 mai – 1 Iunie 2013; ______Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, manifestările artistice ale Festivalului 2013, Ediţie îngrijită de Gabriela de Creație și de Interpretare„Ana Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Editura Blandiana” (lansări de cărți, reviste Nico, 2013, 142 p. literare, desfășurarea Simpozionului 6. „Rugăciunea poeziei – poezia Național„Rugăciunea poeziei – rugăciunii. Ana Blandiana în Poezia rugăciunii”, dramatizări, interpretări critice, Ediţie îngrijită de momente poetice, recital folk, Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, premierea concurenților). Editura Nico, 2013, 90 p. 7. „Pe unde umbli, poezie?” Ana Premierea Blandiana în interpretări critice, *Se vor acorda premii pe Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi secțiunile/subsecțiunile concursului Bun venit la Brăila! Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013, (Premiul I; Premiul al II-lea; Premiul 90 p.

55 Simpozionul Național „Poezia Rugăciunii – Rugăciunea Poeziei”, desfășurat în parteneriat cu Muzeul Festivalul Național de Creație și Brăilei, Casa Memorială„Panait Interpretare Istrati”, moderat de conf. univ. dr. Bălan Zamfir, a reprezentat o adevărată întâlnire culturală, la care Ediția a II-a, mai, 2013 au participat scriitori, profesori și elevi de la școli și licee din Brăila, În perioada 31 mai – 1Iunie 2013, Cluj, Galați și Tecuci. s-a desfășurat, la Brăila, în cadrul Într-o atmosferă lirică înaltă, au Școlii „C. Sandu-Aldea”,în numele fost expuse intervenții tematice în Poeziei, a doua ediție a Festivalului „cerească limbă universală a rugă- Național de Creație și Interpretare ciunii”. Evenimentul a fost încununat „ANA BLANDIANA”. de vernisajul expoziției „Portrete în Manifestările culturale s-au bucu- rugăciune”, semnat de Constanța curat de prezența deosebită a invita- Abălașei-Donosă, artist plastic si lor de onoare, scriitorii Ana Blan- grafician, care a reușit prin realizarea diana și Nicolae Băciuț, precum și Aldea”, împlinind patru ani de acti- a 36 de chipuri spiritualizate de reprezentanți de seamă ai institu- vitate, au pregătit momente artistice (Părintele Arsenie Boca, Monahul țiilor brăilene: Primărie, Consiliul Ju- emoționante: Grădina florilor de Nicolae Steinhardt, Nichifor Crainic, dețean, Inspectoratul Școlar Județean, cuvinte (versuri Ana Blandiana; Constantin Noica…) să genereze o Sindicatul Învățământului„Corneliu profesori înv. primar-Dumitra atmosferă de profundă cucernicie. Gheorghe Caranica”, Direcția de Schipor, Iuliana Pătrașcu, Mirela Înălțătoare și ziditoare cuvinte în Cultură și Patrimoniu, Centrul Mili- Crețu), De mână cu poemul – rugăciune au rostit invitații de tar, școli și colegii. rugăciune (versuri Nicolae Băciuț), onoare, scriitorii Ana Blandiana și Tematica festivalului, Rugăciunea Rugăciunea cuvântului poetic Nicolae Băciuț, care au emoționat pe Poeziei, a strâns în jurul ei, la această (monolog; Recviem, Ana Blandiana), deplin participanții la manifestările ediție, 1061 de participanți, din 34 de Copiii pot recupera timpul pierdut culturale. județe și 77 de localități. Unii con- (dramatizare; Momo de Michael De asemenea, cele două recitaluri curenți s-au înscris la mai multe sec- Ende; prof. Gabriela Vasiliu). de poezie Pe unde umbli, poezie? și țiuni, participând atât cu creații lirice, Tot în cadrul Cenaclului, a fost Iisus în celulă, susținute cu sen- cât și cu analize literare sau cu reci- lansat ultimul număr al revistei sibilitate artistică de către scriitorul tări expresive. literare „Cuvântând” precum și Nicolae Băciuț, au „sădit lumină” în În urma jurizării lucrărilor pe sec- volumul de poezii „Anatomie de sufletele însetate de vocabule poetice. țiuni, echipa de proiect a stabilit un ploaie”, un debut de excepție al Festivalul Național „Ana număr de 116 premii și de mențiuni. elevei Cristina Terente. Blandiana” a strâns prin puritatea Lucrările selectate au fost publicate în Scriitorul Nicolae Băciuț a acordat mesajului său oameni și flori laolaltă, trei antologii intitulate simbolic: Pe Diplome de Excelență și cărți tuturor cuvinte și stări îngerești, sub unde umbli, Poezie? (poeme), „Orașe membrilor Cenaclului și coordona- binecuvântata prezență a minunaților de silabe”- silabisirea poeziei (eseu), torului Festivalului Național, prof. poeți contemporani – ANA Rugăciunea Poeziei (critică literară), dr. Gabriela Vasiliu. BLANDIANA și NICOLAE BĂCIUȚ, apărute sub atenta și devotata îngrijire Festivalul a fost marcat de mesajele cărora le datorează orice gând în a scriitorului Nicolae Băciuț, la îngerești ale violei și flautului, rugăciune, fiecare respirație artistică. Editura Nico, Târgu-Mureș. Președin- transmise de talentații elevi ai Școala „C.Sandu-Aldea”, prin ții acestei competiții au fost inspec- Liceului de Artă„Hariclea Darclee”, directorul ei, prof. Mariana Constan- torii școlari de specialitate, prof. Brăila, Andrei Vlad și Elena Gheor- tinescu, și în numele tuturor profe- Adrian Simion și prof. Dorin Șipoș. ghe, de la clasa profesorilor Popescu sorilor, mulțumește invitaților de Premiile acordate au fost obținute Ioan și Chirman Mariana. onoare, personalităților brăilene, de către participanții din 26 de județe De asemenea, emoții pe corzi de profesorilor, elevilor participanți, care ale țării: Galați, Brăila, Timiș, Dâm- chitară au provocat atât elevii din au crezut în numele Poeziei, în bovița, Ialomița, Călărași, București, Galați, Șc. „Nichita Stănescu” (prof. frumusețea Poeților și s-au implicat Bacău, Neamț, Vâlcea, Botoșani, Florin Dobrescu), cât și cei din în desfășurarea manifestările cultu- Hunedoara, Arad, Olt, Constanța, Brăila, Șc .„C. Sandu-Aldea”, într-un rale derulate în cadrul Festivalului. Gorj, Bihor, Mehedinți, Dolj, Cluj, crez artistic remarcabil -„ eu cred în Sponsorii care au susţinut organi- Mureș, Maramureș, Harghita, Bis- îngeri/În puterea lor vă chem/” (prof. zarea festivalului au fost: trița-Năsăud, Covasna,Prahova. Ma- Mihaela Condruz). Firma TRIVAS GRUP, Brăila rele Premiu „Ana Blandiana” a fost Nu a lipsit nici poezia dansului, S.C. Natural Vit SRL, Brăila acordat elevei Panait Marilena, de la care a fost pusă în valoare de membrii Cofetăria Poem Caffe, Brăila Liceul„Mircea Eliade”, din Galați, la Clubului de dans sportiv „Fantezia”, Asociaţia de părinţi a Școlii secțiunea Eseu-liceu. Galați, Miruna Ibrian și Silviu „C.Sandu-Aldea” Membrii Cenaclului literar„Nicolae Boanță. GABRIELA VASILIU Băciuț”, din cadrul Școlii „C. Sandu –

56 panţi s-au scuturat de lume şi s-au inimii”, de Vasile Voiculescu şi Ana înveşmântat în ia albă a aripilor Blandiana. zugrăvite, asemenea bisericilor Manifestările culturale de la

vechi, cu versuri cuminţi, ispitind a Brăila, îngenios puse în portativ de un şoaptă duhovnicească. dascăl de vocaţie şi inspiraţie, dr. Toate s-au prins de mână într- Gabriela Vasiliu, s-au bucurat de pre- o horă a poeziilor în ie, a curăţeniei, zența deosebită, în opinia gazdelor, a a rugii. „În grădina ei” sunt „oraşe invitaților de onoare, scriitorii Ana de silabe” care nu ştiu decât a Blandiana și Nicolae Băciuț, prin care îngenunchia în faţa unui „acum” s-a conturat triunghiul unei idei născător de simţire poetică, la braţ cu rodnice, de mare audienţă şi impact. o eternă copilărie, nu ştiu decât a se Tematica festivalului, Rugăciu- înclina într-o sărutare de evlavie în nea Poeziei, a reunit, la această ediție, faţa muceniciei cuvântului poetic. 1061 de participanți, din 34 de județe Toate s-au întâmplat, se trăiesc și 77 de localități, ceea ce vorbeşte de şi se vor îmbrăţişa pentru că iubitorii la sine despre interesul manifestat de vers, posesori ai „Certificatului pentru acest proiect cultural de de Copilărie”, simt veşnicia unui excepţie. „acum”, miezul vibrând al unei hore Mai mult, contribuţiile partici- de poezie pură, botezat simplu, într- panţilor la Festivalul Național de o ie albă, înflorată: Ana Blandiana. Creație și Interpretare „Ana Blan- diana” au fost materializate în trei

Prof. GABRIELA VASILIU lucări, trei trei antologii intitulate În loc de prefaţă simbolic: Pe unde umbli, Poezie? (poeme), „Orașe de silabe”- Mă întrebam, nu demult, ce silabisirea poeziei (eseu), Rugăciunea înseamnă veşnicia pe axa timpu- Poeziei (critică literară), apărute sub lui… „Acum”! – un răspuns spon- atenta și devotata îngrijire a tan primit într-o clipă de tăcută ru- scriitorului Nicolae Băciuț, la Editura găciune! Întru „acum”, desprins din Nico, Târgu-Mureș, după cum se „a fost odată”, s-a desfășurat și prima consemnează în „jurnalul” „întâm- ediţie a Festivalului Naţional de plării” de la Brăila. Creaţie şi Interpretare „Ana Blandi- O componentă importantă a ana”, prima întâlnire cu scriitoarea, cu acestui veritabil eveniment cultural a minunea Ana Blandiana, prima fost Simpozionul Național „Poezia intrare în patria unde se cere drept Rugăciunii – Rugăciunea Poeziei”, paşaport un „Certificat de Copilărie”. desfășurat în parteneriat cu Muzeul Acest „acum” care și-a deschis Brăilei, la Casa Memorială „Panait porţile unei migraţii a declaraţiilor de Istrati”, moderat de conf. univ. dr. iubire faţă de poezie a rămas, şi în a Bălan Zamfir, o reuniune culturală, la doua ediţie, în sfera semantică a Cu- care au participat scriitori, profesori și vântului poetic cu însușiri demiur- elevi de la școli și licee din Brăila, gice. Cluj, Galați și Tecuci. În jurul unui „acum” spirituali- Totul sub pavăza a zeci de lucrări zat, și-au dat mâna, ca într-o horă a de grafică, sub genericul „Portrete în crezului liric, toţi cei care au fost rugăciune”, realizate de Constanța Abălașei-Donosă, artist plastic şi zidiţi întru stihul Anei Blandiana, au fost legaţi întru zâmbetul ei ceresc, grafician brăilean, care e expus 36 de Această carte este rodul unui portrete ale unur nume de marcă ale au fost chemați la slujba de înviere a gând bun, ajuns pe a doua sa treaptă - stărilor poetice pure. Chemarea la spiritualităţii şi culturii româneşti, Festivalul Național de Creație și între care părintele Arsenie Boca, „liturghia de cuvinte” a fost posibilă Interpretare „Ana Blandiana”, Ediția pentru că un suflet îngeresc a știut monahul Nicolae Steinhardt, Nichifor a II-a, desfăşurat la Brăila, în Crainic, Constantin Noica... să adune, să se jertfească, să perioada 31 mai – 1 Iunie 2013, în lumineze calea întâlnirii poetice– Lucările susţinute la simpozion, cadrul Școlii „C. Sandu –Aldea”, o precum şi alte texte trimise în contul scriitorul Nicolae Băciuţ. ediţie care şi-a propus să pună în Scopul concursului se poate acestuia sunt materia acestei lucrări, balanţa semnificaţiilor sintagmatice care se constituie în dovada spune că a fost atins… copiii nea- două metafore: „rugăciunea poeziei” mului „dor” s-au adunat parcă peremptorie a locului şi rolului şi „poezia rugăciunii”, pe suportul a poeziei, atât în dimensiunea sa într-o singură rugă, Rugăciunea Po- două opere fundamentale din eziei, și la ediția a doua a Festi- prezentă, cât şi în cea recuperatorie, literatura română, semnate „cu colţul de restituire. valului. Ţara aceasta, „patria A4”, inimii”, ca într-o „rugăciune a are încă harici şi buni locuitori! Prin ţinuta întregului complex → Bătăile de inimă ale acestor partici- NICOLAE BĂCIUŢ

57 de acţiuni din cadrul Festivalului nevoită să lase în seama altora Național de Creație și Interpretare „trebile” poeziei. „Ana Blandiana”, Brăila intră în Câştigul, şi în acest caz, are biografia Anei Blandiana şi ca o numeroase conotaţii, între care, cred, demonstraţie a nevoii de canon readucerea în actualitate a Magdei literar, inclus fără prejudecăţi în Isanos este cu bătaie lungă, pentru că agenda actualităţii literare. aceşti tineri „căutători” de comori Fără falsă modestie, trebuie să literare se vor îmbogăţi pe viaţă cu recunosc că e un privilegiu, e o şansă astfel de lecturi „la tinereţe”, pentru mine să fiu parte a unui capitol menţinând în orizonturile lor de de istorie literară în patria lui cunoaştere şi poezia Magdei Isanos. Perpessiciu, a lui Panait Istrati, a lui E această competiţie literară, Fănuş Neagu. cum s-ar zice, o investiţie pe termen Prin Festivalul Național de Cre- lung. ație și Interpretare „Ana Blandiana”, Pe de altă parte, eforturile Ana Blandiana este de-acum şi a organizatorilor, de a materializa Brăilei, aşa cum este a atâtor locuri editorial rezultatele acestui concurs, referenţiale pentru destinul unui autor sunt mai mult decât stimabile, asta ca care a marcat fizionomia poeziei Ana Blandiana pe înţelesul să nu spun eroice, în condiţii de româneşti contemporane, fără drept copiilor – o provocare care capătă austeritate financiară, în care de apel. anvergură, dacă luăm în calcul cele cheltuielile personale, în cel mai strict Lucrarea de faţă va sta cu cinste trei ediţii ale Festivalului Naţional de înţeles al termenului, iau locul celor în dosarul receptării Poeziei rugă- Creaţie şi Interpretare "Ana Blandi- instituţionale. ciunii şi în cel al Rugăciunii poeziei. ana", care au reunit într-un colocviu „Urma rădăcinii” nu e doar o _____ virtual elevi din toată patria limbii metaforă integratoare pentru o stare (Poezia rugăciunii – Rugăciunea române, de la Chişinău la Madrid. de spirit, pentru nevoia de însuşire a poeziei. Festivalul Național „Ana Îmbucurător nu e doar că Ana unui abecedar „pentru minte, inimă şi Blandiana” /- Târgu-Mureş: Blandiana e citită şi înţeleasă de cei literatură”, ci e şi o atitudine a unei Editura Nico, 2013) mai tineri, dar interpretările acestora generaţii care nu acceptă să tot fie pot sta faţă în faţă cu interpretările pusă la zid sau împinsă spre tot felul academice, ale unor versaţi critici de periferii existenţiale. literari. Sunt surprinzătoare maturi- „Dacă nu noi, atunci cine”, par a tatea gândirii, dar şi prospeţimea ei, spune toţi cei care aici, între coperţi sinceritatea rostirii, ca şi eleganţa şi de carte, mai strigă: „dacă nu acum, "Între oraşele lumii şi anotimpurile în concizia exprimării, limbajul critic atunci când?” care le vezi legătura e atât de totală, elevat, cu o stăpânire a conceptelor NICOLAE BĂCIUŢ critice. încât poţi, văzând în două anotimpuri (prefaţă la „Urma rădăcinii”, Toate acestea într-un fel de acelaşi oraş, să nu ţi se mai pară antologie de critică literară a contrazicere a atâtor etichetări cu care aceleaşi nu numai străzile şi pieţele Festivalului Naţional de Creaţie şi este discreditată tânăra generaţie, lui, ci şi tablourile din muzee, şi Interpretare „Ana Blandiana”: acuzată de cele mai neaşteptate altarele din biserici." Brăila, 2014 / îngrijitori ed.: vinovăţii, când, de fapt, ea este Ana Blandiana, Oraşe de silabe Gabriela Vasiliu, Nicolae Băciuţ, victima unui sistem care o neglijează, Editura Nico, 2014) o subestimează şi nu o tratează în ______contextul dinamicii mentalităţilor şi a

mijloacelor educaţionale, parcă depăşite, inadecvate, nesincrone cu acest ritm accelerat al tensiunilor dintre „a fi” şi „a avea”. Îndrăzneţ, până la curaj, în conţinuturile sale, Festivalul Naţional de Creaţie şi Interpretare "Ana Blandiana" reabilitează formalismul şi rutina multor concursuri literare circumscrise unei paradigme a iniţierii. Totodată, într-o benefică intersectare, într-o comprimare până la suprapunere a unor timpi ai poeziei, lirica Anei Blandiana, într-un exerciţiu de simetrie a lecturii tematice, a fost alăturată poeziei Magdei Isanos, mult prea repede fiind

58 suflet, cu grijă, nebănuite harisme. energii nebănuite, pentru a fi scoase Anotimpurile s-au răsucit în creațiile în lumină vise, speranţe, nostalgii. lor, s-au zvârcolit și au concertat într- S-a făcut în aceste pagini paradă o unică primăvară, cea a nesfârșitei de idei, de limpezime a viziunilor copilării, a desăvârșitei inspirații. poetice, demonstraţii de stăpânire a În zbaterile, căutările lor, unii și- limbajului, a conceptelor estetice. au găsit mestecenii frânți, alții nu au Sigur lucru: în această generaţie mai încăput în leagănul vegheat de ar- sunt mulţi tineri de nădejde, talentaţi, bori, câțiva nu și-au mai putut atinge avizi de cultură, bucuroşi să dea bunicii decât în metafore, lăsându-se verdelui ce-i al verdelui, rămânând cu copleșiți de chemări stranii. Mulți nu albastrul fără de sfârşit în ochi şi au încetat, în schimb, să răscolească inimi. pământul reavăn de amintiri pentru a NICOLAE BĂCIUŢ găsi măcar umbrele arborilor, adierea vântului ce-a mișcat leagănul, mesa- jele din iarbă lăsate în adâncurile ră- dăcinilor de „oameni, păsări și sfinți”.

Importantă rămâne în toți acești „pomi tineri” întoarcerea, îndrăzn- eală de a se odihni, prin Cuvânt, la rădăcina Arborelui.

Prof. GABRIELA VASILIU În loc de prefață

„De ce nu ne-am întoarce printre pomii” avizi de lumină, de ploaie caldă și de liniște divină?! De ce nu am îmbrățișa cu tandrețe rădăcinile lor înfipte tainic în pământ? De ce nu Generos în intenţia sa, Festivalul am legăna pe brațe însetatele frunze Naţional de Creaţie şi Interpretare neatinse încă de timp? De ce nu am „Ana Blandiana” a oferit oportuni- reveni chiar de la primele ore ale tatea antrenării, într-un orizont creativ dimineții într-un „acasă vegetal”? extins, tuturor categoriilor de vârstă, „Pomii tineri” ai acestui concurs de la gimnaziştii dintâi la viitorii au ales să se-ntoarcă și să privească bacalaureaţi. în ochi arborii care-i așteptau nerăb- „Dincolo de verde, dincoace de dători cu trunchiurile deschise. Și-au albastru” e nevoia de localizare, de căutat cu mâini de rouă rădăcinile în definire, de opţiune, de a ocupa un loc curtea bunicilor sau în scârțâitul în lume, devenită, în multe cazuri, leagănului, în starea onirică a Poetu- responsabilitate... precoce, dacă vreţi. În loc de prefaţă lui-Arbore, în propria ființă. S-au ur- Numitorul comun, un set tematic cat cu pași îngerești în vârful pruni- divers, circumscris unor metafore Într-o lume în care timpul nu- lor, caișilor, cireșilor, nucilor, teilor care se regăsesc în universul poetic al şi mai cunoaşte odihna prezentului, și au strigat pe nume, revelația, bu- unor autoare de autoritate literară într-o vreme în care lumea nu-şi curia de a strânge în litere calde ceea indiscutabilă: Magda Isanos şi Ana mai aude inima, neclintite, asemeni ce a fost și ceea ce este, de a trăi, prin Blandiana. Chiar dacă formulele copacilor, poeziile împânzesc tăcute scris, „fragmente de eternitate”. Și-au diferă – poezie, proză, eseu – rostirile codrii foilor albe. Este de ajuns o coborât cu pleoape de vise privirea în creatoare ale tinerilor învăţăcei sunt singură suflare de viaţă, o atin- adâncuri și-au devenit, adeseori, dovada incontestabilă a unei noi gere a Logosului desăvârşit pentru suflete cu ramuri înverzite, prizonieri sensibilităţi, contaminată mai mult ca versul scris să se trezească într-un ai propriilor arbori. sau mai puţin de presiunile tehnicii imn. Abia atunci inima prezentului S-au întins cu brațele desfăcute informatice, ori de ofertele de cunoaş- etern vibrează. pe iarba timpului și au ascultat în tă- tere care sfidează toate graniţele co- În acest prezent al poeziei, co- cere chemarea începutului, primele si- municaţionale. pii ai căror inimi ştiu să zâmbească labe rostite. Cu emoție au presat se- Gândirea celor care nu se irosesc şi-au împărtăşit bucuria de a se cundele primordiale, ca pe niște flori în rătăciri labirintice are consistenţă, reîntâlni sub arborele-suflet al nemuritoare, în „ierbarul” de cuvinte. are direcţie, are proiecţii. Festivalului Naţional de Creaţie şi Au sorbit din căușul palmelor Universul imaginar, chiar dacă Interpretare „Ana Blandiana” de la apa vie, strânsă din seva trunchiurilor, şi-a modificat din parametri, rămâne Brăila, aflat la a III-a ediţie. în care și-au botezat ideile. Au în esenţa sa orientat spre fiinţă, spre Tainica odaie a versului stă sub desenat cu respirația lor, pe umerii trebuinţele ei cotidiene, spre aspiraţii- scoarţa unui timp care a învăţat să- paginilor, contururi vii, ramuri înalte, le necesare, fireşti. şi arunce acele orologiului şi să drepte, atârnate de cerul care le-a Temele Concursului n-au fost... crească într-un arbore. → vegheat amintirea, care le-a picurat în confortabile, solicitând antrenarea de Prof. ANCA BARBU

59 Adumbrirea lui îşi trage hrana cu certitudine, poeţii de mâine se află La Recitare: o poezie din creația dintr-un izvor botezat Ana Blandiana. şi printre cei care acum bat să li se scriitoarei Ana Blandiana; o poezie Ea, minunată inimă zâmbindă, e ră- deschidă largi porţile literaturii, pen- din creația scriitoarei Magda Isanos. dăcină, sevă şi coroană pentru un în- tru schimbarea lor la faţă, pentru IV. Interpretare folk: - două piese treg norod de verzi icoane numite înălţarea lor. muzicale: 1. prelucrare din lirica scri- poezii. Aceste seminţe vor deveni rod, itoarei Ana Blandiana sau a scriitoarei Şi anul acesta, miracolul să- acest rod va ajunge să încarce multora Magda Isanos; 2. prelucrare din vârşitu-s-a înaintea ochilor şi înlăun- arborele vieţii încă din pomul copilă- creația românească de gen. tru inimilor lui Nicolae Băciuţ, mo- riei. Se vor alege pentru interpretare torul prezentului continuu al festi- E şi aceasta o “Umilinţă”, cum alte piese decât cele prezentate la valului. Seva liricii blandiene a adă- ar spune Ana Blandiana, dar aceste edițiile anterioare. pat pofta de vegetal a versului tânăr. izvoare nu pot fi împiedicate să În cadrul Festivalului, se va des- Copii din toată ţara s-au jucat sub devină fluvii, fluviile să devină mări făşura şi Simpozionul Național: coroana generoasă a unei tematici şi mările oceane. Metafora arborelui în literatura incitante: „Poetica arborelui existen- Iar eu pot doar spune, acum: română şi universală: Sesiunea A ţial”. Creaţia literară a avut, la cele “Vânt bun din pupă”. Totodată, nu (elevi, profesori): referate (maximum două subsecţiuni, chemări ce au ca pot să trec cu vederea truda jertfel- 5 pagini) şi Sesiunea B (elevi): răspunsuri paginile acestui volum: nică, discretă dar tenace, a unui postere tematice (colaj, desen, „Arborele copilăriei mele” (clasele dascăl de vocaţie, inspirat, Gabriela pictură/format A3 sau A4). V-VIII) şi „Rădăcina Poetului-Ar- Vasiliu, care a reuşit să impună în Premierea bore” (clasele IX-XII). Tinerii şi-au orizontul competiţiilor şcolare de * Se vor acorda premii pe secțiu- muiat condeiul într-o cerneală din ca- creaţie una dintre cele mai nile/subsecțiunile concursului (Pre- re au zugrăvit icoane cu aureole frumoase izbânzi ale nevoii de a visa. miul I; Premiul al II-lea; Premiul al verzi, atât de verzi încât însăşi lec- NICOLAE BĂCIUŢ III-lea, Mențiunea I, a II-a, a III-a; tura textelor nu e altceva decât o Marele Premiu „ANA BLANDIA- plimbare printre şoapte de spovedani- NA”), într-un cadru festiv. e, printre frunzele ce „sunt inimi care *Creațiile premiate, precum și lucră- iartă”, căci „le spunem pe toate Festivalul Naţional de Creaţie şi rile prezentate în cadrul simpozio- copacilor” care „sunt efortul nesfârşit Interpretare „Ana Blandiana”, se nului, vor fi publicate în Antologiile al cerului de a vorbi cu pământul” va desfăşura în acest an în perioada Ediției Festivalului, la Editura Nico, (extrase din lucrările copiilor). 5-7 iunie, la Brăila. Târgu-Mureș. Sensibilitatea, curăţenia şi în- Tematica acestei ediţii: „POETICA * Interpretările de la secțiunile III și drăzneala fac miezul „Poeticii arbore- ARBORELUI EXISTENȚIAL”. IV vor fi cuprinse într-un CD al lui”. Bucuria întâlnirii cu versul este Concursul se va desfăşura pe patru ediției concursului. bucuria întâlnirii cu Ana Blandiana. secţiuni: Creaţie literară, Critică/ * Participanții înscriși la sesiunile Vă invităm cu paşi ritmaţi sub co- Analiză literară, Recitare şi Inter- simpozionului vor primi diplome de roana de lumină molcomă a poeziilor pretare folk. merit în format electronic. cu aureolă verde. La Creație literară: Subsecțiunea I: clasele V-VIII, Subtema: „Arborele Jurizarea copilăriei mele”- patru poeme sau Invitaţi de onoare: un text în proză (2-3 pagini; Scriitoarea Ana Blandiana; mem- Subsecțiunea a II-a: clasele IX-XII, bră a Academiei Europene de Poe- Între multiplele beneficii ale Subtema: „Rădăcina Poetului - zie, a Academiei de Poezie „Sté- unui concurs de creaţie pus sub Arbore”: cinci poeme sau un eseu (3- phane Mallarme” și a Academiei semnul Anei Blandiana este şi 4 pagini); Mondiale de Poezie (UNESCO) pecetluirea unor destine literare. La Critică/Analiză literară: Sub- Scriitorul Romulus Rusan; Ana Blandiana nu e doar un nu- secțiunea I: clasele V – VIII: scri- director al Centrului Internațional me, un brand, ci e şi garantul unei itoarele Ana Blandiana și Magda de Studii asupra Comunismului ieşiri în lume, pe de o parte, pre- Isanos 1. Plopi și paltini;Din apă Scriitorul Nicolae Băciuț; membru cum şi obligaţia morală faţă de un ieșeau trupuri albe de plopi; Cândva al Uniunii Scriitorilor din România; astfel de gir, pe de altă parte. arborii aveau ochi; scriitoarea Ana redactor - șef /Revista VATRA Pentru că această carte reprezintă Blandiana, 2. Caisul; Copilăria mea; VECHE, director Editura Nico, pentru mulţi dintre tinerii poeţii Vis vegetal; scriitoarea Magda Isanos; director Direcția Județeană pentru debutul literar, cel puţin în volum, Subsecțiunea a II-a: clasele IX – Cultură Mureș dacă nu chiar debutul absolut. E XII: scriitoarele Ana Blandiana și acesta un reper care îi va urmări ca o Magda Isanos, 1. Între mine și el; Președinți/Secțiuni: aură de cometă pe cei care-şi vor Umbrei mele i-e frică; Cireși amari; asuma această frumoasă şi de folos scriitoarea Ana Blandiana, 2. Pomii Profesor Adrian Simion, Inspec- zăbavă, ca să invoc cronicarul, soră cei tineri; Doamne, n-am isprăvit!; tor școlar de specialitate - Limba și geamănă cu cititul: scrisul. Rădăcina; scriitoarea Magda Isanos. literatura română; I.S.J. Brăila Sunt în această antologie sem- Se va alege pentru interpretare câte Profesor Mircea Bogatu, ne bune ale acestui an poetic şi, dacă o poezie din lirica ambelor Inspector școlar de specialitate – va fi urmată chemarea acestei clipe, scriitoare. Arte; I.S.J. Brăila

60

(…)

Nu vă pierdeți timpul, cum îl nu- miți voi, cu măsurători, cu ceasuri și cu planuri pentru viitor, căci nu acesta vă Tema acestui Festival a fost este stăpân, ci căutați să umpleți clipa și provocatoare și seducătoare, dar în care trăiți cu un sentiment curat și și inhibantă. A vorbi despre anotim- sincer, că atunci când veți avea nevoie puri este foarte greu. Cred că nu de o lacrimă, să aveți la îndemână toate există anotimpuri exterioare fără ano- momentele ce au înduioșat inima timpuri interioare. Mi-e foarte greu voastră. Și nu vă fie teamă, căci la- să vorbesc și sunt realmente cople- crima nu vă umilește, ci vă înalță cum șit... Vă rog să acceptați că pentru nici nu gândiți. Să nu vă pese că azi mine nu mai există doar patru anotim- vă lasă octombrie, mâine vă cuprinde puri, că există un al cincilea, se noiembrie și poimâine vă cheamă de- cheamă anotimpul Ana Blandiana – și cembrie, că la urma urmei nu contea- val... Oricum, prin ei, ați observat și ză nici că ești brumă, nici că ești că el vine în fiecare an prin Brăila, azi, cerul e mult mai înalt și lumina de unde se răspândește în tot spațiul brumărel, nici măcar undrea. Ce să soarelui e mult mai strălucitoare. Am mai zic de încăierarea dintre ele... și limbii române. Acest Festival mi-a convingerea că generațiile implicate cum se grăbesc să vină, și se calcă în schimbat viața! Nu e timp pentru a aici vor păstra nealterată identitatea picioare să ajungă mai degrabă la mă spovedi și a vă spune cât ... Din noastră culturală și națională. voi. Dar nu le luați în seamă, priviți momentul în care Ana Blandiana a Consider că expresia „tot româ- viitorul, că e momentul în care veți fi acceptat să fie coroana de regină a nul s-a născut poet” este adevărată, un pic mai buni decât ați fost acum, Brăilei, drumul dintre Mureș și Brăila prin sublimul ei, nu prin ridicolul pe când n-ați conștientizat virtualitatea în a devenit pentru viața mea o flutura- care unii vor să-l identifice în aceas- care trăiți și v-ați ascuns după nume re de înger. Așa cum Ana Blandiana tă expresie. Afirmația lui Alecsandri de luni și de zile, după ceasuri care a acceptat să-și pună numele pe este demonstrată și astăzi, la Brăila. ticăie și după calendare. acest extraordinar Festival, așa și eu, Ne mai salvează încă un mare Căutați sămânța voastră ca să în viață fiind, am acceptat să mi se gânditor român, în aceeași idee, rodiți din ea zilnic. Și căutați să aveți pună numele pe un Cenaclu, coordo- Constantin Noica, cel care a spus : trează amintirea ca să puteți depozita nat de prof. Gabriela Vasiliu. Am ac- „limba română – o poetă”. Eu chiar fiecare sentiment și fiecare bucurie ceptat plin de speranță și, după cum cred că limba română are mult mai adusă în zbor de câte-o adiere. s-a văzut, speranțele mele au devenit multe virtuți poetice decât alte limbi. Și, încercând să transmit acestea lumii în care mă aflam, am văzut cu realitate... Copiii care au debutat în a- NICOLAE BĂCIUȚ cest Cenaclu au devenit artiști, minu- înaintea mea se înălța arborele de nu- știu-ce și din crengile lui se auzeau nați artiști ai Cuvântului și vreau să le rostesc numele, ca și cum le-aș rosti râsete ca în cea din urmă vară și “Am văzut la început numai flacăra, prea cădeau fotografii, ca frunzele din într-o Catedrală – Alina Jalbă, Irina apropiată de ochi, apoi am îndepărtat ultima toamnă. Copacul de nu-știu-ce Anghel, Teodora Mazilu, Mirela Iri- mâna cu braţul aproape întins, încercând a adus dezghețul lumii care mă să văd dincolo. Am crezut că mi se mia, Cristina Terente, Ana Scarlet... privea ca după o lungă prelegere și A te întâlni cu un poet ca Ana păruse, atât de scurtă a fost priveliştea înainte ca lemnul să se fi consumat în cu toții au venit la arbore pentru a-și Blandiana înseamnă a te întâlni cu un recupera clipele pe care le-au pierdut și nou Univers. De curând, s-a născut și întregime, şi atât de necrezută. Nu erau icoane. Era un perete sau un înalt nu au conștientizat. la Târgu- Mureș un Cenaclu „Nicolae paravan, străbătut de ondulaţii lente, Eu m-am întors cu bucurie pe Băciuț”, în cea mai importantă școală acoperit în întregime de... Am căutat drumul meu, lăsând în urmă oameni din județ – Colegiul Naţional „Ale- cuprinsă de febră un alt chibrit pe care l- care vor realiza acum că sunt oameni; xandru Papiu Ilarian”, copiii de aco- am aprins brusc, cât mai departe. Da, oameni, care vor ști că au pierdut puțin, lo fiind, de asemenea, avizi de litera- erau mii de aripi de fluturi care se dar pot recupera mult; și acești oameni tură, istorie, folclor și de valorile legănau într-un ritm oarecum comun, erau se numesc români. Și ia ghiciți ce au credinței noastre. Mi-aș dori ca acești de fapt mii de fluturi aşezaţi pe acel cerut ei de la arbore ca să le readucă copii să se întâlnească cât mai repede, perete sau paravan vertical, pe acel înapoi ? ... mi-aș dori ca revista Cuvântând, a presupus altar, aşezaţi în aşa fel încât Tradiția ! Și prin tradiție, iubirea din faţă, de unde eram, nu li se vedeau acestui cenaclu, să aibă două aripi, de Dumnezeu, de neam, de oameni, trupurile, nu li se vedeau decât muchiile una care să bată la Brăila, cealaltă la de flori, de cântec și de joc. Și au aripilor formând o suprafaţă aproape primit oamenii aceștia tot ce și-au Târgu-Mureș, pentru că în ambele compactă, striată, haşurată şi într-o locuri profesorii au reușit să modeleze dorit, pentru că au realizat că ei sunt mişcare greu de descris, asemenea... sămânța, ei aduc viața, ei sunt cu valori extraordinare. Astfel clădiți, Chibritul s-a stins din nou şi, când l-am adevărat o minune a lui Dumnezeu, ei acești tineri vor deveni cei care vor luat în grabă pe al treilea, degetele au sunt dincolo de orice barieră. opune, prin cultură, rezistență împo- pipăit în cutie beţele care îmi rămâneau. Am făcut din nou lumină”. Cu toții suntem dincolo de triva valului care maculează și care a octombrie, noiembrie și decembrie… de venit un tsunami pentru sufletul ANA BLANDIANA (Din volumul Cele patru anotimpuri, 1977) ANDREEA ELISA ROFF românesc. Prin ei se poate opri acest

61 FESTIVALUL NAȚIONAL DE III. Recitare: CREAȚIE ȘI INTERPRETARE - o poezie din creația scriitoarei „ANA BLANDIANA”, Brăila, 2015 Ana Blandiana - o poezie din creația scriito- rului Rainer Maria Rilke

Tematica: IV. Interpretare folk: VÂRSTELE POETICE ALE - două piese muzicale: ANOTIMPURILOR 1. prelucrare din lirica scriitoarei Ana Blandiana sau a Secțiunile: scriitorului Rainer Maria Rilke I. Creație literară 2. prelucrare din creația românească de gen Subsecțiunea I: clasele V-VIII ***Vor fi alese pentru inter- Subtema: Copilul din pretare alte piese decât cele anotimpuri prezentate la edițiile anterioare. - trei poeme sau un text în proză (1-2 pagini) Criteriile de evaluare: Secțiunea a III -a Secțiunea I:

Subsecțiunea a II-a: clasele - abordarea originală, creativă, tonalitate; mimică; expresivi- IX-XII reflexivă a temei propuse; tate; corectitudinea recitării Subtema: Dincolo de Octom- - folosirea intuitivă a unor Secțiunea a IV- a brie, noiembrie, decembrie… imagini poetice inedite; tehnică vocală; artistism și - patru poeme sau un eseu (2-3 - respectarea normelor de prezență scenică; impresie artistică pagini) ortografie și de punctuație;

- folosirea adecvată a unei ***Simpozionul național: II. Analiză literară; Traduceri limbi străine (gramatică, ortogra- Vârstele poetice ale anotimpurilor Subsecțiunea I /Analiză fie, topică, vocabular) în literatură și în pictură literară: clasele V – VIII: scriitorii Sesiunea A (profesori): Ana Blandiana și Rainer Maria Secțiunea a II -a: referate (maximum 5 pagini) Rilke - varietatea modalităților de Sesiunea B (elevi): postere 1. Octombrie; Iarna stelele; analiză critică; tematice (colaj, desen, pictură / Păstori de fulgi; scriitoarea Ana - expresivitatea și coerența format A3 sau A4) Blandiana ideilor formulate; 2. Sfârșitul toamnei; Noaptea - folosirea limbii literare; Cerințele de redactare și de echinocțiului de primăvară; - respectarea normelor de expediere: Dintr-un aprilie; scriitorul ortografie și de punctuație; *Fișele de înscriere se vor Rainer Maria Rilke - redarea cu fidelitate a ideilor trimite electronic, format word, poetice din textul original; în perioada 12 februarie – 2 martie Subsecțiunea a II-a / Analiză - fluența textului în limba 2015, pe adresa: Literară: clasele IX – XII: engleză/franceză; [email protected] scriitorii Ana Blandiana și - relevanța și originalitatea (conform Anexei 1) Rainer Maria Rilke traducerilor. 1. Elegie de dimineață; Joc; *Textele de la Secțiunile I, II Povestea din calendar; Autopastel; și de la Simpozion vor fi scriitoarea Ana Blandiana tehnoredactate cu font Times 2. Zi de toamnă; Toamnă; New Roman, corp12, la 1,5 Înaintea unei ploi de vară; Un vânt rânduri, cu diacritice, aliniere – de primăvară; scriitorul Rainer Justify; titlul va fi scris centrat și Maria Rilke boldat. Textele realizate se expediază, pentru fiecare Subsecțiunea a III-a/ Traduceri secțiune, într-un singur document. (engleză/ franceză): clasele *Datele de identificare ale IX–XII concurenților vor fi prezente atât Volumul Octombrie, noiembri- pe fișa de înscriere, cât și pe e, decembrie, Ana Blandiana lucrări (în colțul din dreapta al

lucrării, doar pe prima pagină - ***Se va alege pentru numele și prenumele elevului, cu interpretare câte o poezie din lirica majuscule, clasa, școala, județul/ ambilor scriitori, iar, pentru localitatea, secțiunea/subsecțiunea, traduceri, vor fi selectate două numele profesorului coordonator, poezii din volumul recomandat. numărul de telefon al →

62 profesorului, adresa de e-mail); Invitați de onoare: datele personale vor fi secretizate în mo-mentul printării de către Jurizarea organizatori. *Expedierea lucrărilor de la Scriitoarea Ana Blandiana; Secțiunile I, II se va face membră a Academiei Europene de electronic, în perioada 3 martie - Poezie, a Academiei de Poezie 11 aprilie 2015, pe adresa: „Stéphane Mallarmé” și a [email protected] Academiei Mondiale de Poezie (Conform Anexei 2) (UNESCO) *Trimiterea referatelor de Scriitorul Romulus Rusan; la Simpozion se va realiza director al Centrului Internațional electronic, în perioada 3 martie - de Studii asupra Comunismului 11 aprilie 2015, pe adresa: Scriitorul Nicolae Băciuț; [email protected] membru al Uniunii Scriitorilor din România; redactor - șef *Materialele de la secțiunile /Revista VATRA VECHE; „Mihai Eminescu”, Brăila III și IV vor fi înregistrate pe director Direcția Județeană profesor gr. I Camelia CD/DVD, folosindu-se tehnici pentru Cultură Mureș Budan, Colegiul Național optime - sunet, imagine, lumină. „Nicolae Bălcescu”, Brăila CD/DVD – urile vor fi Președinți/Secțiuni: profesor gr. I Gheorghe personalizate (numele și Antonescu, Liceul de Artă prenumele, clasa, școala, Prof. Daniel Kițu; Inspector „Hariclea secțiunea/subsecțiunea, numele școlar de specialitate - Limba și Darclee”, Brăila profesorului coordonator, numărul literatura română; dr. Claudiu Brăileanu, de telefon). Prof. Mircea Bogatu; Inspector Biblioteca Județeană „Panait *Înregistrările și posterele școlar de specialitate – Arte; Prof. Istrati”, Brăila vor fi expediate, în plic, cu Anca Lipan; Inspector școlar de profesor gr. I Mirela mențiunea - Pentru Festivalul specialitate – Limbi moderne Munteanu, Școala Gimnazială de Creație și de Interpretare „Aurel „Ana Blandiana” (6 aprilie - Membrii juriului: Vlaicu”, Brăila data poștei), pe adresa: profesor gr. I Tatiana Daniela profesor gr. I Iuliana Marin, Şcoala Gimnazială „C. Sandu – Bercariu, Colegiul Național Școala Gimnazială „Nedelcu Aldea”, Str. General Eremia „Gheorghe Munteanu Mur- Chercea”, Brăila Grigorescu, nr. 55, Brăila. goci”, Brăila profesor gr. I Daniela Petre, profesor gr. I Marioara Școala Gimnazială „Al. I. Cuza”, *Un participant se poate Novac, Liceul Pedagogic „D. P. Brăila înscrie la mai multe secțiuni. Perpessicius”, Brăila profesor gr. I Dumitra *Nu se acordă diplome de profesor gr. I Daniela Stroe, Florentina Dima, Școala participare. Școala Gimnazială „Mihai Gimnazială Urleta, Prahova *Nu se percep taxe de Viteazul”, Brăila profesor gr. I Ancuța participare. profesor gr. I Angela Olaru, Gheorghe, Școala Gimnazială NOTĂ: PARTICIPANȚII ÎȘI Școala Gimnazială „Ion Creangă”, „Vlaicu ASUMĂ ORIGINALITATEA Brăila Vodă”, Brăila LUCRĂRILOR. profesor gr. I Marioara profesor gr. II Mariana Premierea (Data premierii va fi Bălan, Școala Gimnazială Caplea, Școala Gimnazială comunicată după finalizarea Tichilești, Brăila evaluării lucrărilor înscrise în profesor gr. II Alina Crețu, concurs, pe site-ul www.festival- Liceul Tehnologic „M. Sebastian”, anablandiana.ro) Brăila *Se vor acorda premii pe secțiunile/subsecțiunile concursului. Echipa de management: *Creațiile premiate vor fi prof. Carmen Scarlet, publicate în Antologiile Școala Gimnazială „C. Sandu- Festivalului. ALDEA”, Brăila *Participanții înscriși la prof. Mihaela Habără, Școa- sesiunile simpozionului vor primi la Gimnazială „C. Sandu- diplome de merit în format ALDEA”, Brăila electronic. *Premiile finaliștilor concur- Coordonator proiect: profesor sului, care nu vor putea ajunge la dr. Gabriela Vasiliu, Școala festivitate, vor fi expediate prin Gimnazială „C. Sandu-ALDEA”, poștă. Brăila

63

REGULAMENT

Inspectoratul Școlar Județean, Brăila, Liceul Tehnologic „Anghel Saligny”, Structura: Școala Gimna-zială „C.Sandu- Aldea”, Brăila, Muze- ul Brăilei „Carol Nu-mi închipui cum ar fi fost I”, Asociația Cul-turală „Ars Poetica”, destinul meu literar în lipsa anotim- Universitatea „Dunărea de Jos”; purilor... Este minunat să avem patru Facultatea de Litere, Galați, Direcția anotimpuri, fiecare dintre ele fiind Județeană pentru Cultură Mureș, alături de alte instituții partenere din țară și din deosebite; așa și cu vârstele, fiecare străinătate vă invită să participați la a V-a etapă a vieții având frumusețea ei. Ediție a FESTIVALULUI DE CREAȚIE Uitându-mă la fetițele care asistau la ȘI INTERPRETARE „ANA BLANDI- spectacol, am avut o revelație curi- ANA”, cu tematica DIMENSIUNEA oasă; deși aveau aceleași vârste, am SACRĂ A IUBIRII. văzut în ele vârstele care li se potri- Manifestările culturale se vor des- veau – în una pe viitoarea bunicuță, fășura în perioada 16 – 18 iunie 2016 și în alta pe viitoarea mămică... se adresează elevilor, doctoranzilor, pro- Iubite domnule Băciuț, Înainte de 89’ se consideră că fesorilor din învățământul gimnazial, li- Din îndepărtata Canada vă ceal și universitar, atât din țară, cât și din urmăresc, cu o deosebită forma cea mai importantă de Rezis- străinătate. tență a fost Rezistența prin Cultură. încântare, bogata dumneavoastră În cultură, rămăseseră ultimele Concursul se desfăşoară pe 4 secţiuni: activitate culturală și molecule de Libertate prin care Creație literară Subsecțiunea I: clasele scriitoricească și mi se umple respirau toți! V-VIII Subtema: Părinții – leagănul sufletul de livezile bucuriei ori Cred că acest Proiect este, astăzi, copilăriei („Numai iubirea dintre copii și de câte ori vă întâlnesc condeiul. o formă de Rezistență prin Cultură, părinți /E sămânța”, Ana Blandiana) - Fără nici o reticență sunteți unul cel puțin la fel de importantă ca în trei poeme sau un text în proză (1-2 dintre cei mai valoroși poeți ai perioada comunistă. pagini); Subsecțiunea a II-a: clasele IX- limbii române la ora actuală. XII; Subtema: Glasul tainic al iubirii De asemenea, sunt plăcut Acest Festival este o formă de a („De aş grăi în limbile oamenilor şi ale nu ne lăsa duși de valurile rele, de a îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m- impresionat de activități dum- gândi și de a afla cine suntem prin am aramă sunătoare şi chimval răsună- neavoastră de a promova ade- cultura noastră. tor”, Epistola I către Corinteni a Sf. A- vărata cultură și spiritualitate Aceste spectacole minunate, des- postol Pavel) patru poeme sau un eseu (2- românească. fășurate an de an, relevă o implicare 3 pagini) II. Analiză literară / Tradu- Deși departe de țară, numai deosebită a sufletelor copiilor, care ceri (engleză, franceză) subsecțiunea I / geografic vorbind, am fost ală- sunt materia primă necesară Rezis- Analiză literară: clasele V – VIII; scri- turi de dumneavoastră, dintru tenței. Avem rădăcini, încă vizibile, itorii Ana Blandiana și Ioan Alexandru început, de renumitul FESTI- (din volumele: Pleoape de apă, Ana VAL DE CREAȚIE arta populară, țăranii, pe care alte po- Blandiana, Lumină lină, Ioan Alexandru) poare nu le mai au și la care aspiră a- Subsecțiunea a II-a / Analiză literară: ŞI INTERPRETARE ''Ana cum, încercând să le importe pentru a clasele IX – XII; scriitorii Ana Blandiana Blandiana'' ajuns, prin harul lui și le confecționa. Ceea ce se întâm- și Ioan Alexandru (din volumele: Pleoape Dumnezeu, la cea de a V-a plă aici e o extraordinară luptă împo- de apă, Ana Blandiana, Lumină lină, Ioan ediție. Mi-a atras atenția, anul triva comodității și a acceptării infu- Alexandru); Subsecțiunea a III-a / Tra acesta, tema DIMENSIUNEA ziei de rău la care suntem expuși. duceri: clasele IX–XII (volumul Călcâiul SACRĂ A IUBIRII atât de Dacă în toate școlile din vulnerabil, Ana Blandiana): Se va alege actuală în domeniul teologic, România s-ar întâmpla asemenea pentru interpretare câte o poezie din lirica filosofic, literar și în viața ambilor scriitori sau vor fi traduse câte noastră cea de toate zilele. lucruri, sunt convinsă că ceea ce două poezii, din volumele recomandate, faceți aici este o adevărată operă care respectându-se tema propusă; III. Reci- Doresc, din partea cenaclului capătă caracter național și care poate tare: o poezie din creația scriitoarei Ana literar FLORICA BAȚU ICHIM primi cea mai bună definiție – Blandiana su a lui Ioan Alexandru; IV. din Kitchener, Ontario, Canada aceea de Rezistență prin Cultură, la Interpretare folk: - două piese muzi- și a mea personal, tuturor tot ceea ce este rău, de prost gust... cale: 1. prelucrare din lirica scriitoarei organizatorilor acestui deosebit Prin asemenea evenimente, cred Ana Blandiana sau a scriitorului Ioan eveniment național, în frunte cu că facem o operă profund patriotică. Alexandru; 2. prelucrare din creația distinsul scriitor și om de cultură Este un fel de a ne salva sufletul, de a românească de gen: Vor fi alese pentru N.Băciuț și participantei, penița interpretare alte piese decât cele de aur a literaturii noastre - Ana afla cine suntem și, în felul acesta, de prezentate la edițiile anterioare. a putea rămâne noi înșine. Nu se percep taxe de participare. Blandiana, mult succes și urarea Este extraordinar că suntem în al de a vedea Festivalul și la cea de patrulea an aici, pentru că, de obicei, Regulamentul concursului şi amă- a 50-a EDIȚIE. la noi, după efervescența debutului, nunte se pot obţine de la adresa Cu stimă și binecuvânt ări, urmează acalmia sau dispariția. [email protected] (N.B.) pr.dr.DUMITRU ICHIM ANA BLANDIANA Kitchener, Ontario, Canada

64 împărtăşirea creaţiei în contextul întâlnirilor acestui bine structurat eveniment, valoros şi prin implicarea activă a instituţiilor academice şi culturale care-l organizează, dar şi prin prestigiul în cultura română al invitaţilor săi. Tema din acest an este esenţialmente teologică. A vorbi despre sacralitatea iubirii înseamnă a vorbi despre Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire, aşa cum ne descoperă Sf. Ioan Teologul. Şi câtă vreme omul este chip al lui Dunezeu, şi el conţine în mod ontologic iubirea, şi o reflectă în viaţa sa. Iubirea care este mai tare ca moartea sfinţeşte viaţa, şi conferă vieţii şi omului o dimensiune sacră. Dumnezeu, omul, viaţa, iată valorile cele mai înalte ale existenţei

Festivalul de Creaţie şi de aici. Acestea le includ şi le „Stau într-o zi cu stiloul în mână Interpretare „Ana Blandiana” vine izvorăsc pe celelalte: respectul, şi privesc ţintă la foaia albă din faţa peste România ca o binecuvântare îngăduinţa, generozitatea, credinţa şi mea. «Ce-aş putea să fac? Nu am cerească, adică de sus, cu putere încrederea, şi multe altele ce dau inspiraţie!» gândesc” – scrie Anasta- transformatoare, cu capacitate de demnitate şi sens peregrinării noastre sia Apetri, un copil printre cei care au rodire (de a da rod însutit, cum citim în istorie. intrat în această competiţie literară, cu în Sfânta Evanghelie), şi, evident, de Festivalul de creaţie şi morgă auctorială, dar şi într-o inadec- sfinţire, da, de sfinţire a minţii şi interpretare „Ana Blandiana” prin vare la sistem. Cum adică, să scrii cu inimii celor care prin participare se tipul de activitate pe care-l desfăşoară stiloul, acum, când scrisul de mână a botează în apele valorilor şi prin misiunea pe care şi-a asumat- devenit o deprindere nefirească, a- fundamentale ale neamului nostru pe o, se aşează în avangarda muncii de cum, când atingerea tandră a tastaturii care acest eveniment naţional le zidire spirituală a neamului nostru. te face să te simţi ca şi cum ai atinge promovează cu statornicie şi credinţă. Felicitări organizatorilor, clapele pianului. Nici ritmul şi notele Importanţa deosebită a mentorilor, dar şi participanţilor. muzicale ale maşinii de scris de Festivalului constă în aceea că ţinta sa altădată, nici ecranul mut al tabletei, o reprezintă generaţiile de elevi şi Pr. prof. univ. dr. THEODOR ci stiloul. Tânărul scriitor pune mâna studenţi care sunt în căutarea unui DAMIAN pe stilou, are hârtia în faţă, vrea să drum în viaţă, care au nevoie de Preşedintele Institutului Român scrie şi nu are inspiraţie. modele călăuzitoare şi care iată, au de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă Cu un secol şi ceva în urmă, şansa de a se întâlni personal cu şi al Cenaclului literar „M. binecunoscutul Thomas Edison susţi- scriitori de valoare, admiraţi de o Eminescu” din New York nea că: „Invenţia este 1% inspiraţie şi naţiune întreagă, creatori de cultură, Director al revistei de cultură şi 99% transpiraţie”. Dar oare cu scrisul de valori, în general, care lasă o urmă spiritualitate română Lumină Lină nu e la fel? Nu e şi el... „invenţie”? adâncă după ei în istoria ce se Preşedintele filialei americane a Măcar într-un anume sens!? Şi-ntr-un construieşte în prezent, întâlnire care, Academiei Oamenilor de Ştiinţă din anume procent! fără îndoială, are un impact major la România Şi-atunci ce să faci, dacă nu ai nivel educativ-spiritual şi emoţional ______inspiraţie, la ce foloseşte transpiraţia? în viaţa tinerilor prezenţi. Tânărul nostru autor suceşte doar Festivalul de creaţie şi gâtul retoricii, pentru că el are o temă, interpretare aminteşte de faptul că are un pretext, dar nu are impulsul omul este chip al lui Dumnezeu, iniţial şi nu poate începe cu „a fost creatorul, şi că în această calitate are odată ca niciodată”... şi el vocaţia creaţiei care, urmată, îi Iar el trebuie să pună în armonie conferă adevărata demnitate ce i s-a realitatea cu ficţiunea şi trebuie doar menit dintru început. să răsucească cheia de contact. Şi- Prin accentul pus pe creaţie şi apoi, cu acest punct de sprijin, ca un interpretare Festivalul promovează Arhimede de azi, va fi răsturnat valorile imaginaţiei creatoare şi ale pământul. gândirii critice, capacităţi absolut FESTIVALUL DE CREAȚIE ȘI Asta îşi propune fiecare autor al necesare creşterii pe verticală a INTERPRETARE „ANA acestei antologii, „să răstoarne → tinerelor generaţii, creşterea pe BLANDIANA”, 2016 NICOLAE BĂCIUŢ orizontală fiind implicită în

65 pământul”, ca şi cum totul „începe cu lat cu numele poetei Ana Blandiana, sine şi se sfârşeşte cu sine”, cum am cea care a scris şi în limba oamenilor spune într-o răstălmăcire a Elegiei şi în limba îngerilor, dar şi în limba întâia de Nichita Stănescu. dragostei, cea care ne întăreşte în Problema pare a fi una a derutei: credinţă, cea care ne traduce fără de despre ce să mai scriem, de ce să mai cuvinte lecţia despre cub sau lecţia scriem? Cine mai sunt cititorii? despre cerc sau lecţia despre ceea ce Mai puţin interesaţi de teorii ţinteşte spre perfecţiune. literare, junii autori se scriu pe ei Scriind despre părinţi, copilărie, înşişi, cu toate mijloacele şi prin toate iubire e ca şi cum ai scrie despre formele. Pun în texte şi poezie şi Dumnezeu, pentru că Dumnezeu doar proză şi ştiinţă şi conştiinţă, toate cu aşa există. nonşalanţa celui care e foarte sigur de Poemele din acest Concurs, din sine şi foarte stăpân pe mijloacele această antologie vorbesc despre sale. Dumnezeu. Aşa cum se înţelege El E ceea ce am apreciat poate, privindu-i pe părinţi, aşa cum e El, înainte de toate, parcurgând paginile când ne lasă să fim ca îngerii, aşa celor care au acceptat provocarea să cum e El, când ne lasă să iubim şi să vorbească despre un timp al lor, fim iubiţi, adică să ne pătrundem de despre părinţi, copilărie, iubire, iubire în toate ca şi cum ne-am lăsa credinţă, aşa cum ele sunt percepute pătrunşi de Dumnezeu. în mişcare, în transformare continuă. Poemele acestei antologii sunt aşa Stilistic, nu există nicio îngrădire, Inspirat alese temele ediţiei din cum trebuie să fie ele: încărcate de totul se acceptă, de la stilul epistolar acest an ale Festivalului Naţional de sinceritate, de puritate, de inocenţă, la cel savant, cu naturaleţe şi Creaţie „Ana Blandiana”. Temele şi de iubire... în înţelesurile ei, însoţind profunzime. sursele de creaţie sunt, atunci când fiecare vârstă. E şi nu surprinzătoare maturitatea eşti cuprins de vraja poeziei, cele care În astfel de poeme, nu marile vir- cu care sunt abordate teme majore, cu întreţin combustia acestui mod tuţi literare sunt cele mai importante, care sunt judecate lucrurile. Pentru că, inefabil de a cunoaşte lumea şi de a te căci acum toţi copiii par poeţi, şi, suntem lăsaţi să înţelegem, nu e loc cunoaşte pe tine însuţi. oricum, toţi ni se par talentaţi, ci pentru gratuitate, pentru bătut apa-n Fiindcă, în mod frecvent, cel care frumuseţea sufletului, „lumina lină” piuă. începe să scrie se întreabă şi despre ce în care e privită lumea. Şi această antologie vine să să scrie? Li se poate spune simplu: Nu ştiu câţi dintre cei care acum contrazică perspectivele catastrofice: „uitaţi-vă în jurul vostru şi scrieţi!” sunt poeţi, căci „românul s-a născut după noi potopul. Nici nu cred că Sau „priviţi înlăuntrul vostru, în poet”, vor rămâne credincioşi poeziei, literatura va muri, cum nici n-am adâncurile fiinţei voastre, şi scrieţi!” câţi vor vrea/putea să devină scriitori, putut să cred că Dumnezeu a murit în Şi dacă cineva se uită în jurul lui, să sporească marea Bibliotecă a lim- exil. atunci are şi tema cea mai la îndemâ- bii române. Dar nu cred că nu vor pi- Rămâne mereu un altar, unul la nă, cea care este soră cu trăirea: cura în tot ceea ce vor face şi puţină care să ne putem ruga, unul care să ne „Părinţii – leagănul copilăriei”. Şi poezie şi îi vor privi cu alţi ochi pe asculte rugăciunile şi chiar să ne dacă cineva caută în străfundurile cei care vor rămâne să slujească îndeplinească dorinţele. Chiar dacă e inimii sale, nu se poate să nu audă poeziei. Important este că acum – să fie şi doar... un altar de rouă! „Glasul tainic al iubirii”. Doamne, Eminescu a debutat la 16 ______Pentru cei care au intrat în jocul ani!, adică pe la vârsta celor mai Festivalului (la vârsta la care „iubirea mulţi din această antologie – cei care *) Altar de rouă. FESTIVALUL şi înţelepciunea” sunt jocul – într-o scriu poezie trăiesc în numele poeziei NAŢIONAL DE CREAŢIE privire blagiană!), s-a propus şi un şi că prin poezie încearcă să ne „ANA BLANDIANA”, 2016, reper: „Numai iubirea dintre copii și demonstreze că sunt copii, că îşi EDITURA NICO, 2016 părinți/ E sămânța”, cum ne iubesc părinţii, că încearcă să ______convinge poetic Ana Blandiana. desluşească de ce „Dragostea Dar următorii paşi nu puteau să îndelung rabdă; dragostea este aducă altceva decât să facă să se audă binevoitoare, dragostea nu „Glasul tainic al iubirii”, iubirea care pizmuieşte, nu se laudă, nu se dă sens şi simnificaţie (pe)trecerii trufeşte. Dragostea nu se poartă cu prin lume, murmurând în înţelesurile necuviinţă, nu caută ale sale, nu se sale cuvintele din Epistola I către aprinde de mânie, nu gândeşte Corinteni a Sf. Apostol Pavel: „De aş răul. Nu se bucură de nedreptate, ci grăi în limbile oamenilor şi ale se bucură de adevăr. Toate le suferă, îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu- toate le crede, toate le nădăjduieşte, m-am aramă sunătoare şi chimval toate le rabdă. Dragostea nu cade răsunător”. niciodată. (I Cor.13 4-8)”. → În aşteptarea poeziei.... De-aici a plecat nevoia de poezie NICOLAE BĂCIUŢ a acestui Concurs de Creaţie, înnobi-

66 Cred, de aceea, că cei care acum de exerciţii de inteligenţă şi sensibi- trăiesc întru poezie, vor descoperi la litate, vor putea şti mult mai bine, timpul potrivit şi dimensiunea sacră a într-un mâine mai apropiat sau mai iubirii. îndepărtat, care e preţul lecturii şi cât ______de importantă este nevoia de poezie. Pentru că trebuie să poţi, nu doar *) Glasul tainic al iubirii. să vrei să vezi „pleoape de apă” şi FESTIVALUL NAŢIONAL DE „lumină lină”, protejând capacităţile CREAŢIE„ANA BLANDIANA”, de a vedea şi până departe, dar şi în 2016, EDITURA NICO, 2016 adâncuri/înălţimi. NICOLAE BĂCIUŢ ______*) Pleoape de apă în lină lumină. FESTIVALUL NAŢIONAL Am reasamblat două metafore, DE CREAŢIE fiecare titlu de carte, într-o metaforă „ANA BLANDIANA”, 2016, nouă, „Pleoape de apă” în „Lină EDITURA NICO, 2016 lumină”, cuprinzătoare pentru cele două cărţi, ale Anei Blandiana şi Ioan receptare critică pe măsura operei lor, Alexandru, poeţi din primul raft al cu evaluări pertinente, cu judecăţi literaturii române, poeţi „pur sânge”, critice subtile, rafinate, dar au avut cu destine distincte, dar consubstan- parte, fiecare, şi de priviri prin ţiale. ferestrele mânjite de meschinării şi Dacă Ana Blandiana continuă să conjuncturi literar-ideologice. dea verbului său forţă şi culoare, (Re)citirea lor într-o relaţie tema- despre Ioan Alexandru trebuie să tică nu doar că întreţine imperativul vorbim nu doar la trecut, ci şi să permanenţei critice, ci antrenează şi constatăm că operei sale i se face o viziuni noi, care aparţin unei generaţii mare nedreptate. (foarte) tinere, aflată în căutarea Autoritatea şi popularitatea celor propriei identităţi. doi scriitori vin din responsabilitatea O recontextualizare a relecturii cu care s-au pus în slujba cuvântului critice vine să întărească viabilitatea ziditor. unor texte literare, în care se regăsesc Ana Blandiana a devenit vocea cu lumea lor cei care au acum toate cea mai autoritară, mai reverberantă, lumile din... lume. nu doar în lirica feminină, cum cădem Sunt surprinzătoare în această no- adesea în capcane sintagmatice fără uă întâlnire critică nu doar limbajul, relevanţă, ci în întreaga istorie a cu accente academice, ci şi intuiţiile Literatura română continuă să literaturii române. critice, ideile, în interpretări lipsite de sufere de complexul... limbii române. Într-un timp al degringoladei şi inhibiţii sau de complexe. Ba chiar aş Un complex nefiresc, într-un context confuziei valorilor, numai miopiile spune îndrăzneţe pentru această al opoziţiei literaturi mari/literaturi severe pot ignora dimensiunea unei vârstă a receptării critice. mici - în condiţiile în care anvergura opere literare, care menţine într-un Interesante sunt şi opţiunile de unei literaturi este determinată de orizont înalt de vizibilitate poezia. lectură, dar şi referinţele critice. E circulaţia limbii în care a fost scrisă. Pe de altă parte, Ioan Alexandru, semnul sigur că cei care veghează la Nu cred că ar trebui să avem nici în vârtejul unei biografii tumultuoase sănătatea lecturii critice respectă şi complexe şi nici frustrări, chiar dacă şi al unei premature ieşiri din lume, a opera şi ucenicii. circulaţia limbii române este acum fost împins din ştiinţă dar şi din Participanţii la Concurs, la aceas- mult mai mare decât patria de neştiinţă, într-un nefiresc şi nedrept tă secţiune, în selecţia rezultată din pământ. Sunt răspândiţi români în con de umbră, cu o operă prea puţin inevitabila ierarhizare, vin dintr-o largul lumii, ceea ce ar trebui să recuperată şi menţinută în circuitul de geografie cuprinzătoare a spiritului, atragă o altă circulaţie a limbii şi o valori. dar creează unitete în diversitate. altă vizibilitate a ei. Concursul Naţional de Creaţie Misiunea „juraţilor” n-a fost de- Din păcate, nu e tocmai aşa. „Ana Blandiana” vine să repare o loc uşoară, iar ierarhiei i-a fost prefe- Pentru că românii care s-au răspândit greşeală, să îndrepte o eroare, punând rată în antologie curgerea alfabetică a pe toate meridianele, cu fireştile în ecuaţie poezia lui Ioan Alexandru numelor concurenţilor, pentru că excepţii, şi-au luat lumea în cap din cu cea a Anei Blandiana, nu doar co- primordial nu e un clasament, relativ, motivaţii economice, preocupările lor legi de generaţie, ci chiar, o perioadă, oricum, ci asumarea exerciţiului fiind predominant de natură salarială, amândoi încercând să pătrundă taine- critic, cu sfiiciunea specifică vârstei, rămânându-le prea puţin timp să se le literaturii în bibliotecile şi amfitea- dar şi sinceritatea inevitabilă. regăsească şi în literatura limbii trele Heidelbergului românesc, în Cei care acum, printre atâtea obli- materne. → Filologia clujeană. gaţii didactice şi tentaţii de abandon NICOLAE BĂCIUŢ Cei doi autori au beneficiat de o intelectual, îşi fac timp pentru astfel

67 să te întunece. Încă îmi curăţ rănile din urmă, fără leac. Am ars întreaga bibliotecă fal-

nică, a sufletului, în care, câteodată, Căldura plăcută a cănii de mântuiai câte-o pagină rătăcită. ceai îmi zăboveşte-n palme. E 29 Acum sunt numai scrum. Întreaga ianuarie. Privind calendarul cu lume mă apasă în jurul meu, cu pagini şterse, rupte uneori sub propria nemurire. greutatea timpului, mă-ntunec… Ei n-au văzut decât platoşa de Asta ar fi trebuit să fie ziua ta, nu ziua întuneric pe care o purtai uneori suferinţei mele sau a cuvintelor ca să-ţi aperi sufletul fraged şi plin nenăscute încă, care nu se vor mai de lumină. Îmi deschid pleoapele întregi niciodată. ______ocrotitoare, goale de sens. Simt E iarnă. O iarnă sumbră, în care îţi cântau, la un loc, numai ţie, fără râurile fierbinţi, fără cuvinte, cerurile se frâng în palmele mele, ezitări, fără întuneric. Erai veşnică. singurele şoapte pe care le mai murind. Mii de cărţi îmi sparg N-ai fi crezut că în urma paşilor tăi creez în firele încurcate ale timpului. singurătatea, pe alocuri, în căprui, aveam să găsesc veşnicia goală pe Mi-am ţesut singură stavila, nu asemenea celei din palmele mele dinăuntru, arsă, n-ai fi crezut că pot trece de lumea umbrelor. obosite să mai scrie. Asta trebuia sunt în stare să ard odată cu tine, sub Poate c-ar trebui să las lumea în să fie ziua ta. Nu mai este. Într-un aceeaşi boltă schingiuită de durere. urmă. Poate c-ar trebui să fiu cu tine, viitor sumbru, în care plumbul N-a mai rămas nimic din mine, nimic. oriunde ai fi, pulsând de freamăt şi cuvintelor îmi va îngreuna pleoapele, Erai cuvântul suprem. Degeaba viaţă sau singurând în nemurirea ta. sigur n-o să mai fie… nădăjduieşte ruina aceasta să mi te Poate c-ar trebui să fiu cu tine, aşa Asemenea unei fâşii delicate, arate. Zadarnic încearcă visele cum am fost întotdeauna. diafane, de gânduri, simt fulgi grei şi mele să te rostească. Amintirile se Tăcere. Te iubesc fără să ştiu albi de amintiri, contemplându-mă frâng una după alta, la orizont, cum, de când sau de unde. Te iubesc în ceaţă, încercând zadarnic să nemaivăzând scumpa lor lumină. pur şi simplu, fără complexe sau treacă de chiciura asta de lacrimi. Ei n-au crezut nimic, nicio mândrie, te iubesc pentru că nu ştiu Pagini arse şi rupte, cenuşă, multă fărâmă din noi nu a rămas pe buzele altă cale. cenuşă, cuvinte pure, ce-atârnă lor blestemate. Săgeţile cuvintelor lor NICOLETA CORNEANU, dureros de inimi negre în nemurirea îţi înconjurau inima cu noapte, dar cl. a IX-a, C.N. „Gh. Munteanu lor. Erai lumină pe-atunci, rândurile râdeai, fiindcă n-aş fi lăsat pe nimeni Murgoci”, Brăila

______

Prin alţii.... poată face cunoscută şi în alte limbi. Cei mai mulţi au făcut dovada →Avem în continuare presiunea Cu siguranţă că există şi o precaritate cunoaşterii limbii în care au tradus, privării de un premiu Nobel pentru a promovării literaturii române peste unii au făcut şi proba capacităţii lor literatură care, cel puţin aparent, ar da hotare. Ba din cauza mijloacelor de a găsi „corespondenţe” care să o altă legitimitate literaturii române. financiare, ba din cauza lipsei unor păstreze cât mai mult din frumuseţea Nimic mai fals. Un premiu nu poate traducători de marcă. Nu a existat originalului. Oricum, nicio traducere salva nicidecum o literatură. niciodată o strategie, o politică a nu va avea greutatea originalului, dar Problema literaturii române traducerilor literaturii române în alte aici este o poveste mult prea lungă rămâne şi circulaţia ei în lume, limbi. despre capacităţile fiecărei limbi în cunoaşterea ei în limbi de relevanţă S-a tradus de cele mai multe ori parte de a „traduce” stări, emoţii, mondială. circumstanţial, în funcţie de metafore, de-a avea propriile resurse Literatura română nu s-a bucurat conjuncturi administrative mai ales, şi lexicale pentru particularităţile limbii niciodată de traduceri la înălţimea ei. nu neapărat reprezentativ. din care se traduce. Vorbitorii de limbi străine şi E clar, literatura română trebuie Cine ştie, poate printre cunoscătorii unor literaturi în alte să recupereze din timpul pierdut în a câştigătorii acestui concurs se vor limbi sunt cei mai în măsură să se face cunoscută în lume. număra şi cei care vor face echipă ca vorbească despre valoarea literaturii Cu cine trebuie început, cum literatura română să aibă parte de române într-un orizont comparatist. trebuie început, cine să fie traduceri care să o facă la fel de Nu avem poeţi mai prejos decât traducătorii, cine editorii, cine convingătoare cum este ea pentru noi. cei care se manifestă în engleză, promotorii? Cine, cine, cine...? Pentru că avem şi noi un cuvânt franceză, italiană, germană, Concurenţii Festivalului Naţional de spus, pentru că literatura română spaniolă... ca să mă refer doar la de Creaţie „Ana Blandiana”, la are voci care trebuie să se facă auzite câteva limbi care asigură o altă şansă secţiunea „Traduceri”, şi-au încercat dincolo de bariere de limbă şi de receptării. puterile în a traduce din poezia Anei graniţe geografice. Literatura română nu a avut poate Blandiana, cea care se numără printre Trebuie doar să îndrăznim, pentru niciodată traducători, pe de o parte, cei mai cunoscuţi poeţi români că şi împărăţia literaturii va fi a celor iar, pe de altă parte, editori, ca să o dincolo de fruntariile limbii şi ţării. îndrăzneţi.

68 FESTIVALULUI DE CREAȚIE ȘI INTERPRETARE

REGULAMENT Inspectoratul Școlar Județean, Brăila, Liceul „Anghel Saligny”, Structura: Școala Gimnazială „C. Sandu-Aldea”, Brăila, Muzeul Brăilei „Carol I”, Asociația Culturală „Ars Poetica”, Teatrul „Maria Filotti”, Brăila, Școala Gimnazială - „Al.Ioan Cuza”, Brăila, Universitatea *** Vor fi alese pentru interpretare 1Martie – 24 martie realizarea „Dunărea de Jos”- Facultatea de alte piese decât cele prezentate la lucrărilor/înregistrărilor pe secțiuni; Litere, Galați, Direcția Județeană edițiile anterioare. desfășurarea la nivel local a unor pentru Cultură Mureș, alături de alte V. Secțiunea de comunicări etape de selectarea a lucrărilor instituții partenere din țară și din științifice: Ipostaze ale timpului în reprezentative; străinătate vă invită să participați la a lirica feminină contemporană- 27 martie -14 aprilie 2017; VI-a Ediție a Festivalului de Creaţie Simpozionul: cu participare directă expedierea lucrărilor şi Interpretare BLANDIANA”, cu și indirectă reprezentative pe secțiuni; tematica „Orologiul fără ore”. Secțiunea A - elevi - Secțiunea B - 19 aprilie – 5 mai 2017 evaluarea Concursul se adresează elevilor, doc- profesori preuniversitari și lucrărilor; realizarea CD-urilor toranzilor, profesorilor din învăță- universitari, doctoranzi ediției; redactarea antologiei mântul primar, gimnazial, liceal și u- festivalului ce va cuprinde lucrările niversitar, atât din țară, cât și din C. Cerințe de redactare și de premiate; străinătate. expediere: - 5-6 mai; manifestările artistice ale Secțiunile: I. Creație literară Sub- * Fișele de înscriere se vor trimite Festivalului de Creație și de secțiunea I: clasele V-VIII; Subte- electronic, format word, pe adresa: Interpretare„Ana Blandiana” (lansări ma: „Ce oră frumoasă (!)” - trei [email protected]. * de cărți / reviste lite-rare, poeme sau un text în proză (1-2 p.) Expedierea lucrărilor de la Secțiunile desfășurarea Sesiunii de comunicări Subsecțiunea a II-a: clasele IX-XII I, II și V se va face electronic, pe științifice, dramatizări, momente Subtema: „Nostalgia Paradisului”- adresele: poetice, recital folk, premierea patru poeme sau un eseu (2-3 pagini) [email protected] concurenților). II. Analiză literară / Traduceri (secțiunile I, II), simpozionfestival @- 8 mai – 12 iunie expedierea premiilor (engleză, franceză) ymail.com (secțiunea a V-a) în țară și în străinătate Subsecțiunea I; Analiză literară: *Înregistrările vor fi expediate, în E. Premierea clasele IX – XII; scriitoarele Ana plic, cu mențiunea - Pentru Festivalul *Se vor acorda premii pe Blandiana și Emily Dickinson (din de Creație și de Interpretare „Ana secțiunile/subsecțiunile concursului volumele: Orologiul fără ore, Blandiana” (11 aprilie - data poștei), (Premiul I; Premiul al II-lea; Premiul Singurătate și poezie sau Poeme) pe adresa: al III-lea, Mențiunea I, a II-a și a III- Subsecțiunea a II-a; Traduceri: Structura: Şcoala Gimnazială „C. a; Marele Premiu „ANA clasele IX–XII (volumul Orologiul Sandu – Aldea”, Str. General Eremia BLANDIANA”), într-un cadru festiv. fără ore, Ana Blandiana) Grigorescu, nr. 55, Brăila. *Creațiile premiate vor fi publicate ***Se va alege pentru interpretare * Lucrările trimise nu trebuie să fi în Antologiile Ediției Festivalului. câte o poezie din lirica ambilor fost participante la vreun concurs de (Editura Nico, Târgu-Mureș) scriitori sau vor fi traduse câte două creație sau la vreo manifestare *Lucrările Simpozionului, evaluate poezii, din volumele recomandate, științifică. de Comitetul științific al Universității respectându-se tema propusă. *Un participant se poate înscrie la „Dunării de Jos”, Facultatea de III. Recitare: mai multe secțiuni. Litere, Galați, vor fi cuprinse într-un Subsecțiunea I: clasele V-VIII; IX - volum, format electronic. XII : o poezie din vol. Orologiul fără *Participanții își asumă, în *Premiile finaliștilor concursului, ore, Ana Blandiana, o poezie din totalitate, originalitatea lucrărilor. care nu vor putea ajunge la festivitate, creația scriitoarei Emily Dickinson; *Nu se percep taxe de participare. vor fi expediate prin poștă. Subsecțiunea a II-a: clasele III, IV - două poezii din vol. Întâmplări din D. Etapele desfășurării Festivalului Invitați de onoare: grădina mea, Ana Blandiana „Ana Blandiana”: Scriitoarea ANA BLANDIANA şi IV. Interpretare folk: - două piese- 25 ianuarie – 28 februarie scriitorul NICOLAE BĂCIUȚ . muzicale: 1. prelucrare din lirica promovarea regulamentului în școli, Informaţii suplimentare la adresa de scriitoarei Ana Blandiana sau a scrii- licee, universități; înscrierea email: toarei Emily Dickinson; 2. prelucrare elevilor/ profesorilor/ doctoranzilor [email protected] din creația românească de gen pe secțiuni; (N.B.)

69 interpretări critice, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ,

Editura Nico, 2013, 90 p. Ajuns la diţia a V-a, Festivalul de 11. „Metafora arborelui în literatura Creaţie şi Interpretare „Ana Blan- română şi universală” Ana Blandiana diana” de la Brăila, este unul dintre în interpretări critice, Ediţie îngrijită cele mai importante competiţii lite- de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, rare dedicate elevilor. Festivalul s-a Editura Nico, 2013, 90 p. impus din start ca o manifestare de ţinută şi a beneficiat la fiecare ediţie 2015 de aportul Anei Blandiana care, ca autoritate de prim rang a literaturii 2012 12. „Copilul între anotimpuri” Ana române, a a-dus prestanţă manifestă- Blandiana în interpretări critice, rilor culturale, literare şi artistice, 1.”Îngeri de cuvinte”. Ana Blandiana Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi circumscrise Festivalului. în interpretări critice, Ediţie îngrijită Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2015, Alături de prof. dr. Gabriela de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, 90 p. Vasiliu, am pus temelia acestui Editura Nico, 2012, 170 p. 13. „Vârsta anotimpurilor” Ana Festival, care are particularităţi care îl 2. „Între alb şi negru”. Eseuri, Ediţie Blandiana în interpretări critice, fac distinct în contextul manifestărilor îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi de gen. Ediţie de ediţie, într-o Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2012, Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2015, perspectivă comparatistă, prin temele 166 p. 90 p. propuse, Festivalul a reuşit să pună în 3. „La umbra poemelor în floare”. 14. „Dincolo de anotimpuri” Ana discuţie opere ale unul scriitori Poezie., Ediţie îngrijită de Gabriela Blandiana în interpretări critice, reprezentativi din literatura română. Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Editura Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Ediţia din 2016, care a avut ca Nico, 2012, 184 p. Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2015, temă „Dimensiunea sacră a iubirii”, a 4. „Poduri de cuvinte”. Simpozion 90 p. pus faţă în faţă poezia Anei Blandiana Ana Blandiana în interpretări critice, 15. „Octombrie, noiembrie, de şi a lui Ioan Alexandru, pentru acesta Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi cembrie”, traduceri?” Ana Blandiana din urmă şi într-un efort recupe- Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2012, în interpretări critice, Ediţie îngrijită ratoriu, de readucere în alt orizont de 90 p. de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, vizibilitate a unei opere marginalizată Editura Nico, 2015, 90 p. pe nedrept în ulimii ani. 2013 16.„Octombrie, noiembrie, de Particularitatea acestui Festival, cembrie”, reeditare?” Ana Blandiana 5. „Oraşe de silabe – silabisirea dincolo de prezenţa autorului, Ana în interpretări critice, Ediţie îngrijită poeziei”. „Întâmplări din grădina mea Blandiana, constă şi în editarea lucră- de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, – grădina poeziei”.Antologie e rilor premiate, în volume distincte, pe Editura Nico, 2015, 90 p Fastivalului Naţional de Creaţie şi secţiuni: poezie, critică, proză/eseu, Interpretare „Ana Blandiana”, Brăila, traduceri. Mai mult, aceste antologii 2016 2013, Ediţie îngrijită de Gabriela sunt lansate în cadrul Festivalului, Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Editura ceea ce a presups un efort colectiv 17. „Pleoape de apă în lină lumină”. Nico, 2013, 142 p. conjugat, coordonat de prof. dr. Ana Blandiana în interpretări critice, 6. „Rugăciunea poeziei – poezia Gabriela Vasiliu, pentru încadrarea în Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi rugăciunii. Ana Blandiana în timpul scurt, de la încheiarea jurizării Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013, interpretări critice, Ediţie îngrijită de şi până la festivitatea de premiere. 90 p. Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Şi pentru ediţia 2016 au fost 18. „Cuminţenia pământului”. Ana Editura Nico, 2013, 90 p. tipărite patru antologii: Glasul tainic Blandiana în interpretări critice, 7. „Pe unde umbli, poezie?” Ana al iubirii (creaţie – poezie), Pleoape Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi Blandiana în interpretări critice, de apă în lină lumină (critică), Altar Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi de rouă (proză/eseu), Cuminţenia pă- 90 p. Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013, mântului (traduceri). În plus, volumul 19. „Altar de rouă” Ana Blandiana în 90 p. de versuri Octombrie, noiembrie, de- interpretări critice, Ediţie îngrijită de cembrie, de Ana Blandiana, antologia Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, de texte critice, evocări Întoarcerea 2014 Editura Nico, 2013, 90 p. lui Ioan Alexandru (ediţie de Nicolae 8. „Urma rădăcinii”. Ana Blandiana 20. „Glasul tainic al iubirii Ana Băciuţ), Nichita Stănescu. Cu colţul în interpretări critice, Ediţie îngrijită Blandiana în interpretări critice, inimii, de Nicolae Băciuţ, precum şi de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi revista Cenaclului Literar „Nicolae Editura Nico, 2013, 90 p. Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013, Băciuţ” din Brăila, Singurând. 9. „Poetica arborelui” Ana Blandiana 90 p. Acestea sunt... cărţile Festivalului în interpretări critice, Ediţie îngrijită 21. „Pe unde umbli, poezie?” Ana de Creaţie Literară „Ana Blandiana”, de Gabriela Vasiliu şi Nicolae Băciuţ, Blandiana în interpretări critice, un colţ de raft, care onorează orice Editura Nico, 2013, 90 p. Ediţie îngrijită de Gabriela Vasiliu şi bibliotecă. 10. „Dincolo de verde, dincolo de Nicolae Băciuţ, Editura Nico, 2013, NICOLAE BĂCIUŢ albastru”. Ana Blandiana în 90 p.

70 Un document de istorie literară Burlacu Diana Elena CARP MIHAELA FESTIVALULUI DE CREAȚIE ȘI Chervase Alexandra BOCIORT RAMONA DENISA INTERPRETARE Ciurdar Patricia BARBU SIMINA ANDREEA Gîndeş Ana Gabriela CRITICĂ LICEU Mureşanu Iulia VRABIE IULIANA PREMIANŢII EDIŢIILOR Constantin Florina VĂRZARU ANCA GABRIELA I – V (2012 – 2016) Stanciu Diana Mihaela PELEA SANDA-ILEANA Popica Larisa Ioana VENCZEL ADI Cara Diana Denisa GOGU TEODORA

Brăila, 1 Iunie, 2012 PĂCURAR CRISTINA MARIA ESEU – LICEU ENACHE IULIA IOANA VATRĂ MARIA POEZIE – GIMNAZIU CIUBOTARU ALEXANDRA, I ROŞCA MIRELA MIHAELA GOGU TEODORA, I Gîbu Ana Maria NICA GEORGIANA DIANA FIRU FLAVIA, II Sămărescu Alexa SAVA GABRIEL FLORIN MIHĂILESCU SILVIA-ELENA, Aron Teodora PRANGATE BIANCA III Nicu Anca Teodora NASTASA CRISTINA PETRICĂ LAVINIA IOANA, III Bişag Alexandru Ştefan IESSENSKY ANDREI GHEORGHE ALEXANDRA- Iftode Roxana Marina STAN NICOLETA GABRIELA,III Văcaru Cora Paula DĂMĂCEANU LAVINIA CRISTIAN IULIA, III Anghel Irina GEORGIANA CAUC BIANCA-MIHAELA, M Bădan Ştefania IACOB CĂTĂLINA RALUCA PENCU SILVIA NICOLE -M Bocancea Maria Cătălina TUDOR CAMELIA MIHAELA TOADER MĂDĂLINA Fulger Beatrice LASCU ALEXANDRA ANA- GABRIELA, M Gănescu George MARIA STROESCU LORENA, M Iorga Diana Maria ANGHEL ANDREEA MONICA CIOBOTARU ANDRA ELENA, M Istratescu Renata Maria VATRĂ MARIA Leopa Ana Maria RECITARE GIMNAZIU Stavăr Simona Elena UNG SNEJANA Badic Cristina CODREANU NARCISA Barbu Andrei Robert Nicolae Opran Maria CĂTĂLINA Gheorghiţă Răzvan PĂTRĂU ALEXANDRA Purdea Rareş POEZIE LICEU COMŞA CLARA ANDREEA Luncanu iulia Karina CRISTIAN DENIZA IRENA Vintilă Denis Andreea Moroianu Luciana KOCZKA LARISA - Elena Trandafir Voicu Andreea SOFRONE FLORINA Cauc Bianca-Mihaela ENCIU ANDREEA RECITARE LICEU Şeremet Diana ENE DANIELA ELENA Prangate Bianca Codreanu Isabella Adelina MEREUŢĂ BOGDAN CĂTĂLIN Patrichi Oana Stoica Teodora Maria Turcu Alin Corobceanu Maria CRITICĂ - GIMNAZIU Dinescu Ioana Bianca Gheorghiulescu Bianca Stoica Florentina Lixandru Roxana RACOVIŢĂ RADU ADRIAN Enciu Andreea Neagu Emanuel Adrian DINCĂ ANA-MARIA Vlădescu Marina Diana Tudorie Ioana Andra CHIBRIT FLORENTINA Beschia Diana Popescu Oana ORGHIDAN ANAMARIA

Ciucă Corina ROMANA INTERPRETARE FOLK Grigore Simina RACOVIŢĂ ANCA DIANA

Năstase Elena Daniela FERENC ANDREEA LORENA Bivoleanu Ramona Petrescu Elena Denisa LIPAN ANDREEA MARIA Cristian Florin Ionu\ Pietrăreanu Alina PRIBEAGU SIMONA CLAUDIA Munteanu Valentin Cosmin Stoica Diana Claudia MUNTEANU CĂTĂLIN VASILE Filip Eduard Popescu Ana Maria RACOVIŢĂ RADU ADRIAN Grupul “LAMM” : Gherghescu VIŞAN LAURENŢIU Lavinia / Rusen Ana Maria / ESEU – GIMNAZIU IFRIM MARIA MĂDĂLINA Damaschin Mushu MORĂRESCU ANDREEA Grăjdănescu Iulia Vasilescu Gabriela JALBĂ IOANA ELENA Miron Miruna Ioana Grupul “RaTuFan” : Meiroşu HAŢEGAN BEATRICE Cristuinea Cristina Ileana Rareş Cătălin / Jelescu Tudor / BALOGH KRISZTINA Abduraman Suher Soca Ştefan Cristi RUSU MIRUNA IOANA Anghel Irina Alexandrescu Sebastian HOGAŞ SILVIU Tok Maria Veronica Grupul “OLYNTH” : Malu HODOROABĂ AMALIA Cireaşă Roxana Monica / Caraua Ştefania ANDREEA Cernău Elena Emilia

71 POPESCU MARIA LOREDANA CERVICESCU ANA-MARIA Brăila, Iunie, 2013 CONSTANTINESCU REBECA

GHERGAN ALEXIA Critica GIMNAZIU, 2013 TERENTE CRISTINA

NEDELCU ANA POEZIE – LICEU, 2013 CARP MIHAELA AMZA ADINA-MIHAELA RacoviŢĂ Radu Adrian GÎBU ANA MARIA IFRIM MARIA-MĂDĂLINA GOCIU GABRIEL ALEXANDRU HAŢEGAN BEATRICE ______DUMITRIU OLIVIA TOLOARGĂ IOANA AMZA ADINA-MIHAELA NEAGU EMANUEL ADRIAN Toma Rodica Eugenia GHEORGHE ALEXANDRA – VOICU ANDREEA BALTA BIANCA-IONELA GABRIELA BAICU SIMONA-ELENA VAVA TEIA ROFF ANDREEA ELISA MARUA MACHOUR Lipan Andra-Maria DRĂGOI OXANA HAMZA ANDREEA IOANA MUŞAT MARIAN DORIN MEREUŢĂ BOGDAN CĂTĂLIN PAVĂL DRAGOŞ-COSMIN BARBU MĂLINA-GEORGIANA IONEL MARINA ANDREA TEOHAR IULIANA

SOCACI ANCA TOMA IOANA CRITICĂ – LICEU, 2013 TEODOR IOANA NEAGU FLORIN

DUMITRIU OLIVIA STAN ROBERTA-CORINA CONDRUȚ DIANA-MĂDĂLINA SOFRONE FLORINA Văcaru Cora-Paula DEFTU IRINA-MARINELA GHEREBEN MARIA MĂNESCU ILINCA-MARIA BUZEA ELENA-DANIELA Ciobotaru Andra-Elena PAȚILEA LAURA ŢIGĂNOIU CIPRIAN NICOLAE RECITARE – GIMNAZIU, 2013 STANCIUC DANIELA UNGUREANU MARIA FILIP EDUARD Dațic Manuela Nicoleta THEODORA TRANDAFIR ELENA Tudor Giulia FALIBOGA-MUREŞAN RAUL- TERENTE CRISTINA NĂDEJDE NELU ŞTEFAN HAMZA ALEXANDRA TANASI ERENA-ANA BILIBOC BIANCA-ŞTEFANIA BARBU ROBERT ANDREI OLARU ALIN NICOLAS POPOVICI DIANA MARIA GIMNAZIU, 2013 LUNCANU IULIA CĂCIULĂ JENY GEORGIANA FILIP EDUARD MITESCU DAN GEORGE MUNTEANU COSMIN RECITARE – LICEU, 2013

CARA DIANA PATRICHI OANA ESEU – GIMNAZIU, 2013 RADU ANCA COJOCARU CORNELIA MARA BÎSCOVEANU ANDREEA – MINEA ANDREEA MUNTEANU MAURA MĂDĂLINA DUMITRIU ROXANA TRUȘCĂ ADELA FOLK – LICEU, 2013 COTEŢ CRISTINA Corneanu Nicoleta EMINESCU BAND GEORGESCU MARINA GHERGHINESCU TEODORA LAZAR ABEL BURLACU DIANA ELENA DAVID ARPAD BORNEA LOREDANA SZOCS TAMAS GÎNDEŞ ANA GABRIELA DUMITRACHE MARIUS MIHAI PÎRVU MARA GRUPUL UNIQUE PREDA DARIA RĂDULESCU MARIA-FLAVIA Brăila, iunie - 2014 TÖK MARIA-VERONICA DAFINOIU LEONARD DIMITRIE RUSU MIRUNA IOANA BIVOLEANU RAMONA POEZIE GIMNAZIU, 2014 BULAI ANDREEA COMAN MĂDĂLINA BĂLĂI IOANA ISTRĂTESCU MARIA RENATA RACOVIŢĂ ANCA DIANA TOLOARGĂ IOANA CLASAMENT POEZIE – RUSU IRINA BIANCA PUȘCAȘU ŞTEFAN GIMNAZIU, 2013 ILIE ADA ACHIM ELISABETA LIŢĂ ELIZA SCUTARU IOANA ENACHI-SAVIUC-PAVĂL BADIC CRISTINA LEOTESCU LORENA OANA COSTE CORINA-CARMEN MOLDOVAN IOANA ILINCA CIOBANU RAREȘ ANGHEL IRINA OLTEANU OANA RALUCA MANOLACHE ILINCA BACALE TANIA ESEU – LICEU, 2013 ŢUCĂ DIANA OANA LEPĂDATU DENISA MOLDOVAN IOANA ILINCA SMULTEA ELIZA ANA PANAIT MARILENA GĂICEANU THEODORA JEGU TEODOR Andrenoiu Viviana OLTEANU OANA IONESCU ANDA-SABINA SPEIANU ANDREEA POEZIE LICEU, 2014 GOGU TEODORA PANĂ RAREŞ ŞTEFAN MARCU ANA-MARIA TACHE ANASTASIA MARIA

72 LIŢĂ ELIZA MARIA VELCHEREAN ALEXANDRA BOTÎLCĂ CRISTINA MIHAELA PASCU AIDA – ELENA GÎBU ANA MARIA SIMA MARIUS GEORGEL ANGHEL IRINA NAGY ROBERT PRICE COSMINA CRISTINA IORGA DIANA BOGDAN IOANA-DANIELA IORGA DIANA COZAC ŞTEFANIA AMZA ADINA LASCU RĂZVAN RECITARE GIMNAZIU, 2014 GÎBU ANA MARIA Antoniuc Claudia PROZĂ - GIMNAZIU, 2015 CREŢU COSMIN EMANUEL Căluian Cristina DOLIȘ VIVIANA Dobre Mara SCUTARU IOANA PROZĂ - GIMNAZIU, 2014 Micu Andreea BOBARU ALEXIA TÖK MARIA – VERONICA Guţanu Mădălina DRAGOTĂ MARA BOBARU ALEXIA ANDREEA Pascu Rebecca SUTAC DIANA STROILESCU ALEXANDRA Stanciu Raluca CORNEANU NICOLETA ALBU MĂDĂLINA Vîju Georgiana BURLICA ȘTEFANIA CORNEANU NICOLETA Băjan Oana LĂPUȘNEANU LUCIANA COICULESCU VERONICA-IONELA Alexandru Bianca IGNAT ALEXIA CROITORU MARA-ILEANA CIOBANU FELICIA MARIA CRISTESCU ILEANA RECITARE LICEU, 2014 BOICU ANA Purdea Rareş ESEU - LICEU, 2015 DĂNILĂ ALICE-GABRIELA Ioniţă Dragoş ROFF ANDREEA ELISA NĂSTASE MARIA Gheorghe Minodora MIRON MIRUNA BURLACU ANDREEA ELENA Lepărdă Răzvan JIPA VLAD EREMIA ANDREEA Dumitriu Roxana LOGHIN ANDREEA CARLA MIHOREANU COSMINA Datcu Daiana BURLACU DIANA-ELENA BUZURIU ANDREEA Ştefănescu Lavinia PATACHE MARINA Burtan Lorena Abigail BOȚ MĂDĂLINA ESEU - LICEU, 2014 Coteţ Cristina SILAI ANDREEA STOICA IRINA PREDOANA ANDREEA DAMIAN ELENA SECŢIUNEA FOLK, 2014 BUBLE EMIMA CAUC BIANCA MIHAELA Minea Andreea Maria CRISTEA CĂTĂLINA Munteanu Cosmin CRITICĂ – GIMNAZIU, 2015 RĂILEANU SIMINA – ANDREEA Rădulescu Maria-Flavia DOBROMIR MARTA CHERVASE ALEXANDRA Dafinoiu Leonard-Dimitrie (grupul FĂRCAȘ RITA BIANCA CĂCIULĂ JENY Pasaj) POPESCU CRISTIANA IONESCU ANDA – SABINA Rusu Roxana ȘTEFANIA ROFF ANDREEA - ELISA Croitoru Diana-Patricia, ZGREABĂN MĂDĂLINA MIRON MIRUNA-IOANA Rouă Larisa, Grigoriţă Andreea ARITON CRISTIAN BOŢ MĂDĂLINA CRITICĂ – LICEU, 2015 CRITICĂ – GIMNAZIU, 2014 JALEA DIANA TOLOARGĂ IOANA RUS ALEXANDRA

REDNIC ALEXANDRA Brăila, mai - 2015 OLTEANU ANA-MARIA TÖK MARIA-VERONICA POEZIE GIMNAZIU VIȘAN RALUCA BOBARU ALEXIA ANDREEA DUMITRESCU ALINA BERBECE DAVID TĂTUCU MIRUNA MARIA IACOB ALEXANDRU ILIE ADA OLTEANU OANA RALUCA POȘCHINĂ OANA SULIMAN BILGHE POP SORANA PATRICIA HODOROABĂ AMALIA STAN MARIA RUSU ANDRÁS PÁL SCUTARU IOANA ANDREEA BERARI MIHAELA FELICIA ZAPCIROIU MIRUNA NOTAR SABINA

GURZU ANDREEA VLĂDESCU IRINA DAJBOG ADRIANA DUȚĂ GINA DOINIȚA TRADUCERE – LIMBA MIRCICĂ TUDOR BĂNICĂ ALEXA ENGLEZĂ, 2015

SOMENCIUC SABINA BĂDEU ANDREEA CRITICĂ – LICEU, 2014 UDREA ANDREEA NOVAC ALEXANDRA POEZIE LICEU, 2015 DUMITRACHE DIANA BOŢ MĂDĂLINA DIMA IOANA CLAUDIA DUMITRESCU ALINA HUDEA RAUL DUMITRIU ALEXANDRA CREȚU COSMIN VIŞAN RALUCA MARIETA PUŞCĂU ANAMARIA IULIA NEAGU EMANUEL ADRIAN RUS GABRIELA-ALEXANDRA SĂRAN RAUL TEUTIȘAN LUCIA

MIRON MIRUNA IOSĂGEANU ANDREEA IFRIM MARIA-MĂDĂLINA RĂDUȚĂ MIRCEA TEODOR TRADUCERE – LIMBA ENACHE ANDREEA CRÂNGAȘU ELENA GABRIELA FRANCEZĂ, 2015 BADIC CRISTINA

73 COMORAŞU GEORGIANA IOANA BONDAR MĂDĂLINA ANCA CĂLUGĂRU MOROZOV VICTOR ANDREEA RALUCA RADU SUHOV IOAN LĂCĂTUŞU DIANA TRADUCERE – LIMBA MITU ALEXANDRU POPESCU GABRIELA ENGLEZĂ, 2016 STANCIU MIHAELA IASMINA DOGARU ______ANA-MARIA APOSTOL RECITARE GIMNAZIU, 2015 ELENA GABRIELA CRÂNGAȘU ADRIAN DOVLEŢIU DIMA CRISTINA ȘTEFAN-CRISTIAN ROATĂ ALEXANDRU BARBU CĂRĂUȘU CRISTINA ȘTEFANIA ORIT TOVA ITZICOVICH DANIELA DUMITRAŞCU DAFINOIU ANDREEA CRISTINA TERENTE ALEXANDRU PETER VÎLCOV CIULICĂ VIVIANA ANCA TEODORA NICU IULIANA NICULESCU LUNGU CRISTINA ANDREEA CHIPER ANDRA VOINA SCARLET ANA-MARIA IULIA DARIA IACOB PANTEA LAURA MARILENA-DANIELA TOMESCU TRADUCERE – LIMBA BARBU RALUCA PAUL BEJINARIU FRANCEZĂ, 2016 IOANA MIHAELA ŞANDRU RECITARE LICEU, 2015 PROZĂ - GIMNAZIU, 2016 MARIA ELENA MILANDRU STRATTON ANDRIEȘ DANIEL MARIA GEAMĂNU MARIA IOANA RUŞEŢ PURDEA RAREȘ MARA-ALESSANDRA DRAGOTĂ DIANA PAULA ŞERBAN TIMIȘ ANDREEA ALESIA RADU MONICA COLEA BURTAN LORENA ABIGAIL ELENA-MĂDĂLINA DIMA GABRIELA POPESCU GRAMA CLAUDIU ANASTASIA APETRI DOROBĂȚ ANDREEA ANA-MARIA SPĂTĂREANU RECITARE GIMNAZIU, 2016 JIEANU ADRIAN ANDREEA ZIBILEANU ALEXANDRU CĂLIN MATALĂ AMILIN TEODORA MITU SECŢIUNEA FOLK, 2015 COSMINA MIHĂESCU ELIZA POMOHACI MINEA ANDREEA MARIA MOROIANU ANDREEA HALIP GRUPUL ISON (CROITORU CLAUDIA ANTONIUC DIANA LAZURCĂ DIANA, ROUĂ ELENA, ANASTASIA MIRON AMĂRICĂI ANA-MARIA, ESEU - LICEU, 2016 NADIA CURTEANU GRUMEZESCU ANDREI, OANCĂ RAISA NAIDENCO ALINA DUMITRU GABRIELA) LIVIA BOȘCANEAN CRISTINA CĂLUIAN BĂDILĂ ȘTEFAN CLAUDIA ELENA DOBRE MIRUNA ONOIU CĂRĂUȘU CRISTINA ȘTEFANIA ADINA IULIANA CALU ANDREEA DORE BIANCA BALEA DAVID PINTEA ANDREEA SILAI DIANA PASAT MARIA POPOVICI DENISA SILIVESTRU RECITARE LICEU, 2016 Brăila, iunie - 2016 ALEXANDRA MOCANU

CRISTINA MARIA CHISCARI MARIA TEONA HARJA POEZIE GIMNAZIU, 2016 ANDREEA IFTEMIE IRAIDA RUGET ANASTASIA PAVLENCO ANDREEA DOGARU RAUL ALEXA ADA ȘAHRAI ANDREI DUMITRESCU BLANKA INCZE ALEXANDRA MARIA COSMESCU ANDREEA FRANCESCA PAL TEODORA IFTIMIE CRITICĂ – GIMNAZIU, 2016 CEZAR AROMANESEI ADA ILIE MIHAI TUDOR ROȘU DIANA DRĂGHICI ANDREEA VASILE DIANA ELENA BARARU MARIA CRINA AMARIEI ANDRA-MARIA IGNAT ELENA ADELA TRUȘCĂ COSMIN CĂLINOV DENISA ROBERTA JUHASZ SECŢIUNEA FOLK, 2016 SANDRA GAVRILĂ TUDOR ȘTEFAN REBENCIUC FLORIAN DRAGHIA TATIANA DIANA PATRON DUMITRU JUBEA MARIA GHINCIA GRUP FOLK - LUNGU DANIEL, IOANA ANASTASIA ANDREI CRITICĂ – LICEU, 2016 BUJOR IONUȚ DANIEL,

CIUPERCĂ DRAGOȘ POEZIE LICEU, 2016 JESSICA COSTACHE CELINA MĂDĂLINA SANDU ALEXANDRA STOICESCU ALEXANDRA PANĂ GIULIA GEORGIA BELICIU IRINA ANGHEL ANDREI EBERHAT ANA MARIA GHEORGHE MIRELA IRIMIA DIANDRA-MARIA PANFIL IZABELA SAVA, IULIA LUP DIANA TCACI ALEXANDRU BARBU CRINEDELCU ANA MIRCEA TEODOR RĂDUȚĂ MĂDĂLINA HIZANU CARP MIHAELA

74 toită nevoie de părăsire a turnului de fildeș în care se nasc vampirii uitării de sine, fantasmele nevoii de-a tiraniza în- I. MINOTAURUL DIN tru voluptatea adulării... Literatura, s-a LABIRINTUL DE HÂRTIE-AL spus pe bună dreptate, este o formă de POEZIEI... putere și-o formă de manipulare... Este modalitatea absurdă de-a exhiba un N-am simțit niciodată fericire în foetus personal, de neimaginat și de fața unei noi cărți ale mele, am simțit nearătat... Îl faci să fie dezirabil și te întotdeauna numai acel ambiguu și temi apoi de părerea celor cărora îl complicat sentiment – amestec de arăți... La casa de vacanţă a Anei Blandiana mândrie și neputință, de dragoste și Domnule profesor, ce-a vrut să jignire, de intimidare și, mai ales, de spună poetul cu asta? De fiecare dată, ______uimire – pe care trebuie să-l aibă această întrebare mă lasă mut pentru că nevoia de-a se spune, de-a se striga părinții în fața copiilor deveniți răspunsurile vor fi invariabil, poate, printr-o perpetuă reinventare a existen- deodată mari și pe care nu îi mai poți false și pline de minciuni dezirabile. tului. Poezia este femeie iar aceasta din stăpâni. (Ana Blandiana, Spaima de Ana Blandiana stă lângă noi pentru urmă este lumea, alcătuită dintr-o rețea literatură) că a avut gingașul curaj de-a-și asuma invizibilă de imponderabile: lupta cu Minotaurul din labirintul ei de “Mă hăituiește universul cu mii de Ce este literatura? Ce este creația? hârtie, din lumea fascinantă și- fețe ale mele/ Și nu pot să mă apăr Cunoaștem cu toții definiția aristotelică nspăimântătoare-a poeziei. decât lovind în mine.” în virtutea căreia mecanismul creator Fiecare poet se crede un Raportarea la lume este duală într- presupune metamorfozarea realului în învingător, dar, în cele din urmă, devine un fior paseist vizibil, fie din trecerea prin furcile caudine ale propriei un cavaler învins al propriei obsesii... perspectiva pipăirii orizontului dinapoia sensibilități a artistului... Cred că cea cea a iluziei eternizării prin creație... În văzului, fie prin straniul senzației că mai mare spaimă este legată de tăierea tot acest amalgam de minciuni și poeta se caută-ntr-un palimpsest din acelui infim și invizibil cordon ombili- adevăruri fiecare artist autentic trebuie care nu poate deosebi sensurile lumii de cal care-l leagă pe creator de creația sa. să-și pună întrebările acestea: Ce vreau cele ale propriei ființe: Totul este eu Actul devoalării produsului artistic să spun? De ce nu trebuie să mint? însămi. este ambiguu, nesfârșit, neașteptat... S-a vorbit despre influența lui Mărturisirea citată mai sus definește II. O ARTEMIS PRIN Blaga asupra gândirii poetice a autoarei. tocmai sentimentul generat de com- PĂDURILE VIRGINE-ALE Dincolo de asta, nu putem observa plexul unei paternități refulate... MINUNII POETICE decât simplitatea osaturii versului liber Fiecare cititor este un paricid invi- al textelor sale care dezvoltă-n ample zibil pentru creator, de aici, veșnica Într-un studiu despre Sentimentul volute arcuri metaforice nu prin întrebare pe care elevii o adresează: S-a naturii și expresia lui literară, Ale- asociere de cuvinte, ci prin articulări gândit poetul la toate astea când a xandru Phillipide deosebește două fe- strofice pe strofice inedite. Metafora scris? În acest punct se află provocarea luri de sentiment al naturii, sentimentul devine principiu al texturii poetice, oricărui demers interpretativ, fie el frumuseții naturii și acela al împriete- dincolo de ineditul asocierilor la nivelul didactic sau nu... de-a învinge herghelia nirii cu natura, văzută ca ființă ome- verbului poetic. Exemplu: nărăvașă a miilor de cititori anonimi și nească. Acesta din urmă este definit ca Nu îndrăznesc să-nchid o clipă neavizați, ale căror suflete se-mbibă de sentiment românesc al naturii (parafrază ochii/de teamă/să nu zdrobesc între cuvintele tale, artistule! a sentimentului românesc al ființei, în pleoape lumea/să n-o aud sfărâmându- Poezia este un act intim și-n egală cheia interpretativă a lui Constantin se cu zgomot/ca o alună între dinți”. măsură ciudat democratic, ireversibil Noica) și văzut ca particularitate colectiv, aceasta pentru că poetul este, esențială a poeziei Anei Blandiana. Din păcate, asemenea altor scriitori volens nolens, un artist al cetății, un Există un fel de-a torsiona contemporani, poeta este ignorată de clovn ciudat care exhibă și-nchide-n imaginile naturii în cântecele autoarei, manualele școlare actuale. Poezia ei sine coduri multicolore, fascinante dar un fel care transformă natura într-o este fie slab, fie deloc cunoscută în greu de-nțeles. serafică apariție ce populează geografia rândul elevilor. În afara programelor de De vreme ce trece prin acest ma- surprinzătoare a poemelor sale. gimnaziu, într-un manual apărut în laxor orb al orizontului de citire, poetul În al doilea rând, apare în aceste 1996, este inserată la capitolul Alți își pierde identitatea și intimitatea. poeme o feminitate însetată de sine, de reprezentanți ai poeziei contemporane, Labirintul nesfârșit și-ntortocheat, prin ______cu poezia Avram Iancu din vol. Somnul care se visează de bunăvoie, are unde- din somn. va, ascuns, un minotaur cu față inge- Ana Blandiana împărtășește con- nuă... Cititorul îi este poetului, în egală diția ingrată a multora dintre scriitorii măsură, prieten și dușman, aceasta pen- noștri actuali și este păcat. Cred că tru că, într-un gest neștiut și neașteptat, orizontul de lectură al adolescenților întinde brațele ca să ucidă. Ce? Tot ce noștri ar fi mai frumos prin ceva poezie înseamnă speranțe-ale artistului... semnată Ana Blandiana... Un gest de igienă estetică? Proba- Voi susține mereu, cu tărie, acest bil că da... lucru... Ce este în cele din urmă literatura? PROF. DANIEL KIȚU, O nesfârșită căutare a curajului de-a se C.N. „Gheorghe Munteanu denunța în spaima oglinzii... O neos- Murgoci”, Brăila Ana Blandiana, la Brăila

75 supune caustic poeta pasărea este reprezentanta sufletului liber, ce sperie şi îndepărtează trăirile superficiale, aceste “umbre” ce

întunecă personalitatea debordantă. Astfel, ea joacă rolul intermediar între pământ, reprezentat de către arbore, şi Natura eminamente romantică de cer, la care tinde sufletul coborât în tip contemplativ şi interiorizat, materie. İncătuşarea umbrei este cea formată îndeosebi prin studierea care leagă sufletul de umanitatea lui intensă a lui Eminescu, Novalis, ______Hades, însă nu are suficientă energie Blaga, a muzicii clasice şi a picturii, sau de ieşirea în afara limitărilor şi vitalitate cât să-l încătuşeze etern Ana Blandiana tinde în poezie către existenţei corporale. Ea devine astfel „Umbra mea este lipsită de-apărare./ lirismul esenţial pe care îl şi condiţia nemuririi: odată cu Ea nu are rădăcini/ Ca umbrele realizează adesea. În versurile ei – abandonarea umbrei, această arborilor”. libere şi albe, cele mai multe, – dedublare în plan metafizic a Atunci când demonul interior nu figurile de stil nu sunt numeroase, sufletului mânat de trăiri şi de mai face umbră, este timpul pentru însă poeta creează metafore totale vicisitudini virulente, umbra revine la pacea interioară, răsfrântă şi în pacea prin aceea că însăşi gândirea îi este condiţia ei de simbol nictomorf, exterioară. Raţiunea este cea care metaforă. Opera lirică „Umbrei mele încetând a-şi mai exercita vreo domină fiinţa, indiferent de refulările i-e frică” are la bază un principiu influenţă asupra raţiunii omeneşti. İn unei persoane. Fiecare dintre noi se eminescian, reflectat în versul „Ce e final, acest război dintre Scylla inimii închide în propria-i frică raţională – val ca valul trece”. şi Charybda raţiunii “Dar în spatele turnul său de fildeş, la care nu mai Prolixă prin natura ei meu/ S-aude mereu/ O încăirare poate ajunge nimeni. Într-adevăr, obnubilantă, literatura trăieşte din sălbatecă/ De umbre” este câştigat de totuşi nu mai stai să cugeţi atunci pletora de vocabule, din aglomerarea raţiune, singura capabilă să mâneze când te afli în ţinuturile ecuatoriale cuvintelor ce se supun rândului, entitatea pe un drum al cărui final este ale sângelui. delimitat într-un mod clar, bine asigurat. Oricât am încerca să trăim MIRUNA-IOANA MIRON, stabilit. İntr-un stil caracteristic Anei într-un perpetuu timp afectiv, CLASA A X-A, COLEGIUL Blandiana, aceasta refuză nedorind să fim afectaţi de cel NAŢIONAL „GHEORGHE MUN încorsetările canonice, poezia fiind cronologic, raţiunea ne împinge către TEANU MURGOCI”, BRĂILA scrisă într-o manieră modernistă, adevărul revelator, ascetic. Nu se PROF. COORD. DANIEL KIŢU exprimând jovialitatea prin fiecare regăseşte în fiecare dintre noi un vers, libertatea cuvântului ce îşi Cioran inatacabil de Timp, “deoarece permite să dicteze suflul eului liric, şi nu este în elementul lui”: nu putem nu invers, aşa cum este obişnuit nici să îl contemplăm la nesfârşit şi cititorul. Umbra, laitmotivul acestei nici să atârnăm pe lângă el. Poeta Titlul poemului „Între mine și el” opere lirice, este, pe de o parte, ceea conştientizează faptul că trebuie să are structură nominală. Fiind reluat de ce se opune luminii, iar pe de alta, apuce timpul raţional la care are acces trei ori pe parcurs, devine vers refren, însăşi imaginea lucrurilor trecătoare, tot omul, eliberându-şi astfel întreaga insistând asupra legăturii dintre ei și a ireale şi schimbătoare. Astfel, în esenţă a vieţii. Tocmai versul final, intimității. acest caz, umbra sugerează latura reprezentat printr-un gerunziu Poezia este structurată în patru efemera a vieţii, într-o permanentă “Cântând” reflectă ascensiunea ei, secvențe poetice. schimbare, asemeni sentimentelor şi fiind eliberată din chingile în care a Temele și motivele întâlnite sunt trăirilor. Arborele, în mod paralel, fost prinsă înainte de a cunoaşte extazul, natura și iubirea, simbolizând statornicia şi evocând-o, Adevărul. singurătatea, timpul. este opusul deciziilor pripite şi al Un alt element de factură Tema ilustrează relația dintre cei aparenţelor superficiale ce se iraţională este regăsit în versul doi, aceasta fiind transpusă într-o oglindesc în imaginea umbrei: „Păsările trec pe deasupra mea/ Şi nu suită de metafore, personificări, “Umbrei mele i-e frică/ De umbrele mă ating.” Asemeni umbrei, păsările, simboluri. arborilor”. simbol al operaţiilor imaginaţiei, Tema iubirii apare în corelație, în Arborele reprezintă viaţa în uşoare pentru că sunt instabile, corespondență cu tema naturii pentru continuă evoluţie, în ascensiune spre zburătăcind de colo-colo fără metodă că natura vibrează la stările sufletești zenit, pe când umbra este ţintuită în şi fără coerenţă nu au puterea ale eului. → planul teluric, nereuşind să necesară rănirii încrederii în raţiunea ALEXANDRA BIANCA influenţeze fiinţa umană decât pe stabila a poetei, având totuşi un efect VELCHEREAN moment, într-o secundă, poate, de dramatic asupra fragilelor trăiri, CLASA A X-A rătăcire sau euforie. Absenţa umbrei, incapabile să facă faţă spontaneităţii ȘCOALA COLEGIUL regăsită în ultimele versuri ale poeziei primordiale, violentă şi necontrolată NAȚIONAL „UNIREA”, TÎRGU- “Şi eu nu ştiu de când/ İnaintez fără „Dar umbra mea se chirceşte,/ Se MUREȘ,JUDEŢUL MUREȘ umbră,/ Cântând” se explică prin rostogoleşte rănită”. Deşi în vise, PROF. COORD. permeabilitatea absolută a trupului în pasărea conturează personalitatea MELANIA BÂNDILĂ faţa luminii, determinată de purificare visătorului, în realitatea la care se

76 Poezia se deschide cu o exclamație, dimpotrivă, este ziditoare, izvorâtoare rugă adresată divinității „Doamne, cât de lumi, nu ii desparte ci îi apropie, de viu poate să fie” ilustrând uimirea simțind nevoia unei plăceri. Prin și totodată neînțelesul, dorința de a repetiția „cu ce rost” se insistă asupra construi lingvistic superlative, „cât” scopului neînțeles, unirii, rostului Dacă vrei ” să îl simți atât de viu/ accentuând adâncirea, puterea creației omului și arborelui. Ultimul pe arborele al cărui nume nu îl știi”, ” invocării, prezența fiindu-i simțită vers sugerează monotonia, obișnuința să îți transcrii poemele/ pe frunza lui de prin adjectivul „viu”. „Arborele” – instalată, dând naștere unui testament hârtie” și ”Universul să le învețe simbol al infinitului, întreține legătura literar: sfârșit pentru arbore, început recunoscător pe de rost”, atunci lasă ” dintre cer și pământ, dintre poet și pentru creație, a actului mimetic de să fie schimbate între tine și el/ lacrimi lume, fiind un mijlocitor, un axis apropiere. și flori”, dă-i voie acelei tăceri atât de mundi – „al cărui nume nu-l știu” Povestea de iubire ia amploare in gălăgioase ce răsună plină de ”nebunie” susține fascinația necunoscutului. versurile: „Între mine și el au fost și ” disperare” să umple golul lăsat de Întâlnim alegoria „frunzele lui de schimbate/ Lacrimi și flori”, „Chiar sunet (1)…Privește copacul și visează-l, hârtie” prin care este pecetluită dacă pe mine mă doare,/ Și el cântă mai bine visează-l decât privește-l și transformă-ți brațul tău în ramură, iar testamentar creația, totodată cu fiecare mișcare”, „Căci, rar, între ramura lui în braț cu degete. Apoi, după dependența, comunicarea, noi, în tăcere/ Cade o frunză la câteva ce ai murit puțin ca om și ai înviat ca consubstanțialitatea „Poemele mi le ere”. plantă, iar planta a murit întrucâtva și a transcriu!”. devenit într-o parte a ei om(2), acordă-i Intimitatea se conturează în versul vântului valsul promis de atâta timp și „Între mine și el”, acest „el” fiind permite-i să facă tot ceea ce dorește… personificat, considerat parte a lumii El va manevra ca un păpușar maestru oamenilor, o ființă umană, „Lacrimi ramura ta și brațul cu degete al arbore- și flori” fiind un simbol al apropierii. lui și le va dansa, le va încâlci așa încât Antitetic, suferința este degajată de diferența așezată de la începuturi între versul „Chiar dacă fereastra mea tine și el nu va mai exista, va fi conto- dinspre cer/ Nu-i ajunge la subțiori”, pită doar într-o ”frunză” a existenței înlocuindu-se astfel realitățile, cifrei doi în primordialul întreg, unu. cuprinzând cerul; acel „el” fiind un Dacă poți să faci asta, atunci tu, privilegiat. Fereastra este un simbol al călăuzit de șoaptele ”rostogolite pe un deschiderii, „el” fiind binecuvântat să ______tobogan al somnului”, consideri că noi aibă o fereastră spre cer, având ”suntem un popor vegetal” și că, în însemnele sacralității. Monologul liric al eului exprimă genere, arborele și ființa umană sunt Ecoul suferinței este reluat în termeni antinomici (lumea ei – lumea una și aceeași entitate care își ” așteaptă liniștită desfrunzirea” (Ana Blandiana, primele două versuri din strofa a treia, lui): „Chiar dacă pe mine mă doare,/ Eu cred ).Vei reuși astfel să te identifici din nepăsare, neoferind importanță, Și el cântă cu fiecare mișcare”. Imaginarul poetic se realizează cu cu Ana Blandiana care își amintește însă fiind în același timp o rezonanță, despre cum ”Cândva arborii aveau ajutorul unei diversități de figuri de vibrând o dată cu ea, răspunzând ochi”, care rostește plină de hotărâre mișcărilor ei sufletești. stil: metafora „frunzele lui de hartie” ”Eu cred…”, care povestește despre „E o tăcere atât de mare ” exprimând legătura între viitor și dulcele ”Cireșilor amari” și care, nu în subliniază distanța care îi unește, care prezent: trunchi – hârtie, creație, prin ultimul rând, dezvăluie ce există ”Între le întretaie drumurile. Întreaga strofă repetiția „Cu ce rost/ Cu ce rost” se mine și el”: nu o dragoste de ordin constituie un decor de sentimente prin insistă asupra scopului neînțeles, pământesc a cuplului în care ”ea” este multitudinea lor: apăsare, anxietate – simbolurile infinitului „arborele”, suportul de unde se vor defășura pre- „Încât poate cuprinde orice/ De la „fereastra mea dinspre cer/ Nu-i lungirile-i în timp și spațiu sub forma nebunie la disperare” – posibilitatea ajunge la subțiori” – fiind unui ”el” sau invers, ci o iubire aparte atingerii tuturor stărilor consonante mijlocitoare, axis mundi. care păstrează neîntinat același senti- sau antitetice. „Blasfemie” – Verbul este o categorie ment, dar care este transpus la un nivel „minune” susține atitudinea de morfologică, valorizată stilistic, fiind superior, la treapta vegetală a echili- răzbunare prin care pângărește, dar se la prezent: „transcriu”, „cuprinde”, brului suprem dintre umanitate și na- completează cu minunea, privind „cade”, „ajunge”, redau lumea eternă tură, la o reconstituire nu a mitului an- neprezentă, dar dorită. „Țipăt de a ideilor și veșnicia naturii. drogin, ci a unei Grădini a Edenului în care Adam și Eva sfințesc Pomul Vieții dragoste” – „rugăciune” creează Muzicalitatea aparte a poemului prin îndeplinirea poruncii Tatălui Ce- impresia de ameliorare, iubire, este conferită de elementele de resc. O astfel de existență probabil că -a speranță, bucurie, intimitatea trăirii, prozodie ce sugerează starea ideală, de har a eului liric și deopotrivă a îndemnat pe Mircea Eliade să acorde o dând naștere expresionismului. atenție deosebită simbolului arborelui poemului care-și descoperă și Distanța care ii apropie este reluată pe care îl denumește”axis mundi” și → în ultima strofă „Căci, rar, între voi, redescoperă sensurile. MĂDĂLINA BOȚ în tăcere/ Cade o frunză la câteva Poezia Anei Blandiana „Între CLASA A X-A ere”, pustietatea unind cerul cu mine și el” este o pledoarie pentru COLEGIUL NAȚIONAL „VASILE pământul, marcând un sfârșit – creație, susținând fascinația ALECSANDRI” GALAȚI toamna. Distanța deși se măsoară în necunoscutului și a distanței care îi PROF. COORD. DR. CORNELIU tăcere, nu este respingătoare, ci apropie pe cei doi. GOLDU

77 pe care îl definește ca fiind ”imaginea ”noi”) și însuflețită printr-un singur și universului uman al cunoașterii în reflectată a cosmosului, teofanie univer- definitoriu substantiv la vocativo comparație cu vastitatea ancestrală a sală, simbol al vieţii, al fecundităţii (”Doamne”), mărturia eului devine o naturii. În același sens, simbolul inepuizabile, centrul lumii, suport al experiență despre seva arborelui și lacrimii și al durerii definesc, în raport universului, receptacul al sufletelor spiritul uman care, odată contopite, contradictoriu cu ”florile” și ”cântecul strămoşilor, semn al reînvierii…”. (3) capătă formă de copac cu viață de om. ”arborelui o atitudine diferită de a ”Între mine și el” înfășoară astfel Se realizează astfel un transfer spiritual percepe mersul lucrurilor: poeta, totul într-un pergament ce își are origini între două lumi care, deși de la asemeni lui Blaga, își lipește de scoarța ancestrale și explicații care, deși începuturi separate, reușesc să facă copacului urechea și îi aude” a inimii arhaice, nu și-au pierdut în timp esența posibilă, ”la câteva ere”, apariția unei bătaie zgomotoasă”8. Îl simte atât de grăitoare. Pergamentul, însă este punți de legătură ce nu mai ține cont de viu pe cel în al cărui trunchi ”va crește, transpus într-un sistem magic în care faptul că ”fereastra mea dinspre cer/ nu- cu fiecare clipă” (9) creația-i și nu literele ce se prind în hora silabelor și a i ajunge la subțiori”, de imposibilitatea dorește să sece, prin opera sa, izvorul cuvintelor sugerează mult mai mult dintre verbul”a fi”, caracteristic pentru de viață care îi menține vie continua decât în aparență. El are nevoie de o om și ”a se mișca”, reprezentativ pentru ”mișcare”: foșnetul frunzelor, trosnitul cheie de descifrare a tainelor lirismului, arbore. Atfel spus, poemul ”Lucea- crengilor, înmugurirea, înfrunzirea, prima și cea mai importantă fiind titlul. fărul”, construit pe tema incompati- rodul, desfrunzirea...Arborele este, La nivel paratextual, acesta este un bilității dintre două lumi, precum și însă,ca acel ”mândru ciobănel/ tras ”desferecător” al puterilor mesajului ”Luceafărul întors” al lui Ion Barbu- printr-un inel” care știe că moartea este poetic, o construcție gramaticală ”Riga Crypto și lapona Enigel” sunt doar o Mare Trecere și că picurii săi de înzestrată cu atributul de a trasmite un transpuse, condensate și dezvăluite liniște se vor transforma în vine de prim fior liric. Sintagma ”Între mine și cititorului într-o altă manieră, cu același sânge și că mișcarea lui va fi preluată el” concentrează aspectul general al cunoscut început, dar cu o desfășurare de sufletul poetului care la fel va realității surprins prin ochi de ”cititor și un deznodământ cu totul neașteptate: înmuguri, înflori, înfrunzi, desfrunzi... care îi citește pe cititori” (4) și armonie, asentiment, pace... ”Poeții moderni pun apă multă în sugerează, la o primă privire, Primul catren, ce reunește atât cerneală.” (Johann Wolfgang von romantismul spațiului incomensurabil incompatibilitatea, cât și legătura care Goethe). Chiar dacă versul lor este abia dintre cele două ființe sortite să distrugă decurge din ea, sintetizează prin această descifrabil și uneori se confundă cu barierele acestuia și să-și apropie antiteză mesajul poetic al creației. foaie albă, ei nu iau din farmecul existențele. Adăugat fiecărui vers pe Poeta, impresionată de anormalul adevăratei poezii, ci îl sporesc și mai parcursul lecturii se poate observa însă, potrivit căruia arborele trebuie să moară mult. Ana Blandiana a estompat cu că ”el” nu înseamnă prezența fizică a pentru ca ea să trăiască, își transpune ajutorul apei, ca un pictor maestru, toate unui îndrăgostit, ci Arborele , al cărui acest sentiment confuz în patru strofe- celelalte cuvinte și le-a evidențiat pe nume nici măcar nu este cunoscut, dar două catrene, un cvintet și o octavă și ”mine” și ”arbore”, reconstituind un care desăvârșește, asemenea unui iubit, dă sens cuvintelor lui Camil Petrescu, tablou al Începutului, al Armoniei, al destinul persoanei spre care își întinde care spunea: ”Ceea ce e normal nu Perfecțiunii. ramurile. Golul dintre ”mine și el” este poate fi poezie.” (7) Poetul este, prin ______un vid al graiului,”tăcere” pe care cei excelență, răstignitul pe crucea Note: doi, eul liric și copacul, nu o pot umple propriului gând, persoana care 1. Blandiana, Ana - secvențe lirice din decât în momentul în care încearcă să transformă darul celui mai iubit dintre poezia Între mine și el, din volumul coexiste frumos, concentrându-și ener- pământeni într-un perpetuu zbucium, Patria mea A4, Editura Humanitas, giile întregilor lor ființe. conferindu-i semnificații de jertfă. 2010 Natura poeziei Anei Blandiana nu Arborele este împăcat cu destinul său 2.Stănescu, Nichita, însoțit de Aurelian este ” o pictură parfumată cu vibrări de martiric: ”frunzele lui de hârtie” sunt Titu Dumitrescu - Antimetafizica, violet” (5) , nici ”strai de purpură și aur acea primă viață care luată de o alta, Editura Alfa, Iași, 1998 peste țărâna cea grea” (6) ... Poeta dă o învie mai apoi sub forma unor 3.Ruști, Doina - Dicționar de simboluri cu totul altă dimensiune universului „poeme”. Eul liric nu poate accepta cu în opera lui Mircea Eliade, Editura artistic, realizând o legătură aproape seninătate o a doua jertfă, pe care Tritonic, 2005 organică între uman și natural și „cre- natura o așterne la picioarele sale, 4.Stănescu, Nichita - Fiziologia poeziei. ând o lume miraculoasă, strălucitoare” explicându-și câteva versuri mai jos Proză și versuri., ediție îngrijită de (Valeriu Cristea). Suflet funciar trăirea (”Chiar dacă pe mine mă Alexandru Condeescu, Editura romantic, ea se întoarce în leagănul doare.”). Metafora ”fereastra mea Eminescu, București, 1990 protector al brațelor vegetalului și se dinspre cer/ Nu-i ajunge la subțiori” 5.Bacovia, George - Nervi de primă- lasă adormită, asemeni unui prunc prins este sugestivă pentru inferioritatea vară, din volumul Scântei galbene, în mrejele somnului, de singura ______Editura Albatros, București, 1990 vâltoare care aduce adevărata liniște. 6. Eminescu, Mihai - Epigonii, din Apoi, după ce ”frunza” se desprinde ca volumul Poezii, Editura Agora, o lacrimă din ramura arborelui, eul București, 2008 blandian, încărcat de preaplinul 7.Petrescu, Camil- Patul lui Procust, sentimentului de a fi în și prin natură, pag 178, Agora, București, 2012 transformă întregul vis într-o frumoasă 8.Blaga, Lucian - Pământul, din poveste care nu are nici început, nici volumul Poemele luminii, Editura Ars sfârșit și poate că nici nume, dar care Longa, Iași, 2007 are pulsație de confesiune. Adresată 9.Blaga, Lucian - Gorunul, din volumul direct, prin pronume la persoana I Poemele luminii, Editura Ars Longa, singular și plural (”mine”, ”mea”, Iași, 2007

78 produce o spaimă atavică: „umbrei mele i-e frică”, „umbra mea se

chircește,/ Se rostogolește rănită”. Motto: „Poezia e ceea ce rămâne Elementele lumii exterioare – după ce ai uitat tot ce ai trăit” arbori, păsări – nu-i produc ființei o (Ana Blandiana, interviu, 1985) frică la fel de mare ca și cea provocată de umbrele lor umbrei Poezia „Umbrei mele i-e frică” sinelui („Arborii nu îndrăznesc/ Să este scrisă de Ana Blandiana și face m-atace”, „Păsările trec pe deasupra mea/ Și nu mă ating”). Este o luptă a Calitatea de martor parte din volumul „Octombrie, ______Noiembrie, Decembrie”, apărut la umbrelor, din care sinele nu are cum să iasă învingător, decât dacă induce și senzația de frig, care se editura ”Cartea Românească, în anul asociază cu frica, conturându-se 1972, volum care are, ca esențială „întunericul sângerând” reușește „să se prefacă în noapte în cele din sugestia unei conștiințe care îngheață, tema somnului, ea depășind sugestia asaltată de umbre. erotică, dorința de somn fiind urmă”. Ființa nu se poate elibera de întunericul său și de frica acestuia, Titlul atrage atenția cititorului generală. care se concentrează, de la început, Întregul text relevă elementele dacă nu și-l recunoaște. Doar luând cunoștință de el și asumându-și-l, îl asupra „umbrei”, imagine vizual- universului poetic descris, astfel cromatică, dar și tactilă, senzorială evidențiindu-se tema: expresia poate elibera. Și, o dată cu el, se eliberează sinele și atinge lumina. (induce senzația de rece). Adjectivul suferinței unui om „atacat” de umbre. pronominal „mele” accentuează Pot fi umbrele lumii, umbrele ce- Finalul poeziei pare a aduce speranță: prefăcându-și întunericul în noapte, subiectivitatea, apartenența umbrei la lorlalți. Eu cred, însă că sunt umbrele propria ființă, asumarea întunericului, proprii, întunericul sinelui. Se contu- ființa va putea „înainta” în viață „fără umbră,/ Cântând”. Ultimul vers se ca parte componentă a sinelui. Iar rează, astfel, imaginea ființei umane verbul la prezent sugerează asaltate de propriile ascunzișuri, de poate referi la condiția artistului, redată prin gerunziul cu valoare de continuitatea, perpetuarea stării de ceea ce se află undeva, la mari spaimă, care pare să domine eul liric adâncimi, bine ascuns. Dar, oricât de prezent etern „cântând”. Cu alte cuvinte, creația se poate naște doar în de ceva timp și continuă să-l apese. mare ar fi efortul de a-ți ascunde Textul este metaforic, limbajul „umbrele”, ele vor găsi mereu calea afara umbrei, după eliberarea ei din conștiința poetului. Poezia devine, ambiguizându-se, semn al de a ieși la suprafață. Iar „atacul” este modernității. Poezia se construiește întotdeauna cu atât mai devastator, cu astfel, copil al luminii. Tonalitatea poeziei este pe relații de opoziție: arbori (terestru) cât tainele au fost mai adânci și mai – păsări (cosmic), „umbra mea” – mult timp ascunse. ascendentă: imaginea sumbră, cromatică, din incipit („Umbrei mele „umbrele arborilor”, „umbrele Senzația dominantă pe care mi-o păsărilor”, păsări (cosmic) – pământ. induce textul este teama, asociată cu o i-e frică”) este anulată de cea optimistă, auditivă, din final Prozodia este modernă: vers oarecare disperare provocată de obli- liber, rimă albă, ritm variabil. gația eului liric de a recunoaște exis- („Cântând”). Metafora arborilor, folosită în Limbajul poetic este accesibil, dar tența, în ființa sa, a laturii întunecate. frecvența metaforelor încifrează Este ceea ce se poate numi „efectul poezie înseamnă: dualitate (întuneric- umbră, crengi spre cer-rădăcini în textul, făcându-l atrăgător pentru umbrei” – revolta întunericului din cititorul dornic de provocări. noi, care încearcă eliberarea din pământ, adăpost luminos pentru păsări – scorburi întunecate pentru „Ana Blandiana este o captivitate (și întotdeauna îi reușește). reprezentantă s-ar zice tipică a „Umbrele arborilor” și cele ale viețuitoare ascunse, viață – moarte, speranță – spaimă). Umbra generaţiei ’60, în măsura în care „păsărilor” rezonează, firește, nu cu toposurile,temele, motivele, dar şi lumina ființei, ci cu umbra ei, ______mijloacele de expresie ale înspăimântând-o – de aici titlul reprezentanţilor ei se regăsesc, în „Umbrei mele i-e frică”, care se doze şi cu finalităţi variabile în repetă în text, devenind laitmotiv. creaţiile sale. E limpede, însă, că, în Întunericul ființei nu pare a se opune cadrul acestui gen proxim care e asaltului celorlalte umbre: „(...) în noţiunea – mai mult sau mai puţin spatele meu/ Se-aude mereu/ O- relativă – de generaţie, poeta are un ncăierare sălbatecă/ De umbre”. loc bine determinat, diferenţa Așadar, eul liric nu luptă, ci doar specifică trebuind să fie luată în constată un adevăr, pe care-l calcul în modul cel mai ferm.” consideră de necontestat și imposibil (De la modernism la postmo- de înlăturat: „Umbra mea este lipsită dernism, Iulian Boldea) de-apărare”. ANA MARIA GÎBU Din această „încăierare sălba- CLASA A X-A tecă” nu se naște scânteia generatoare COLEGIUL „GRIGORE GHICA” de lumină, ci pare a se ivi o umbră și DOROHOI/ BOTOȘANI mai mare, și mai înfricoșătoare. PROF. COORDONATOR HURĂ Aceasta, ca o ființă mitologică, MIHAELA

79 rilor temporale, trecut - prezent, au m-am hotărât să mă scald la tocmai rolul de a evidenția ambi- marginea răbdării şi să însemn cu un guitatea unor trăiri confuze, conștiința geamăt al regretului şi apoi cu o

identității ultime a esenței vieții: in- îmbrăţişare... totul. Poemul Anei Blandiana tuiția conștiinței universale, experien- Râdeam cu mama şi ne jucam în „Cândva arborii aveau ochi” ța unor trăiri ultime ce reafirmă exis- casa ei părintească, casa bunicilor. reamintește chiar imaginea Omului - tența unei CONȘTIINȚE SUPRE- Voiam să îmbrăcăm pereţii. De Arbore „desenată” de Platon, conturul ME, dincolo de uman sau vegetal. exemplu, ne gândeam că rochia mea omului - „arbore de sânge”, ale cărui Mesajul poetic, redat în versuri albastră i-ar veni bine peretelui din rădăcini sunt adânc înfipte nu în scurte, variabile și libere, cu ton stânga, ”de la camera cea bună”- pământ, ci în Cer undeva. interogativ, reactualizează valențele cum spunea bunica. Dacă tivul va fi Semnificațiile arborelui pri- simbolice ale teluricului, Telus Mater, scurtat, va încăpea perfect. Îi stă şi mordial, de „cândva”, anunțat încă sursă a vieții și a stabilității onto- bine! Ce facem cu ceilalţi pereţi? din titlu și reluat la nivelul incipitului, logice, ale păsării, care prin zborul Soluţia cea mai la îndemână ar fi să- devine un real „axis mundi”, capabil său sfidează legile fizicii obișnuite, mi chem croitoreasa, pe doamna să refacă limbajul primordial, comu- spintecând viguros norii ostili ai Ileana, să le imagineze bluze, nicarea sacră, fără cuvinte, devine profanului, în căutarea propriilor pantaloni sau ce vor ei. Ileana e metafora centrală a textului, ce își „rădăcini”: eul liric, ipostaziat numai rezistentă la inovaţii, dar nu crede în revelează înțelesurile în relație cu temporar în trupul de lemn al copa- pereţi îmbrăcaţi. Cred că nişte imaginile de profundă sensibilitate și cului, este damnat odată cu intrarea ochelari ar fi primul obiect vibrație, cu imaginile păsărilor, frun- într-o altă eră, poate în cea a matu- vestimentar al pereţilor. Ei vor avea zelor, aripilor, zborului, emergențe rității, să piardă sensul zborului micu- grijă să nu-i încurce. Îşi vor schimba ale aceleiași idei: profunda afinitate a țelor viețuitoare înaripate ce învese- perspectiva. Păianjenul din colţ mi-a UMANULUI cu VEGETALUL, leau foșnetul frunzelor de „cândva”. citit gândul şi le face câte o plasă comunicarea regnurilor, într-un tainic „Dar atunci de ce verde sau roşie, în funcţie de limbaj universal. Când trec de ei aproape resturile de aţă pe care le deţine. Instrumentarul liric al poetei Simt cum Puţină apă colorată, pentru contrast, intermediază o subtilă „comunicare Mă urmăresc cu privirile (...) iau de la plante. Mai greu e cu inter-regn”, o aproape insesizabilă De ce, când foşnesc şi clipesc podoabele. Voi invita prietenele „interschimbare a rolurilor”, prin Din miile lor de pleoape, elegante şi le voi cere să facă un act intermediul METAFOREI ARBORE- Îmi vine să strig - de caritate, să-şi doneze diamantele LUI înzestrat cu însușiri antropo- Ce-aţi văzut?...” pereţilor. Dacă ele mă vor refuza, morfe, într-un soi de proces de em- RAUL HUDEA pereţii mei vor rămâne fără brăţări, patie universală, a MICROCOSMO- CC „SANTA ANA”, inele... La urma urmei ce le trebuie? SULUI uman cu MACROCOSMO- CALATAYUD Ei nu pleacă niciodată de acasă! SUL atotputernic. SPANIA Camera goală, lipsită de viaţă sau Evocarea unei vârste a PROF. COORD. ALINA BĂLAN speranţă încătuşează atâtea paradisului pierdut, a sacrului, când nonsensuri sub un singur chip... „arborii aveau ochi” este realizată la Reîntâlnirile fericite din casa nivel morfologic, prin intermediul bunicilor însemnau bucuria ultimelor unor verbe la trecut, imperfectul fapte mari, îmbrăţişările prelungite având rolul de a sublinia tocmai Mă uit dacă timpul a înflorit şi mă pentru absenţele paşilor, precum şi readucerea pe „retina prezentului” a sâcâie întunericul becului ce s-a observaţiile răutăcioase ale micilor unor imagini de geneză personală, de spart de la veranda casei bătrâneşti. vieţuitoare ce continuau să-şi apere naștere a eului liric într-o vârstă Cu răbdare ţin la piept săgeata livezii un spaţiu imaginar. Până şi tigrul de vegetală, într-o eră de zbor și lumină. nenorocoase şi rătăcesc nu prea porţelan căsca de i se spărgeau Dihotomia SACRU – PRO- departe. Ca un potop de poeţi mă fălcile. Era un tigru paşnic şi leneş, FAN este susținută, la nivel simbolic, adun lângă un pom strâmb şi vizitez fără interes pentru valetul din tabloul de semantismul METAFOREI CO- o secvenţă demult apusă. vechi. Nişte păsări aşezate pe o PACULUI, ipostază a eului liric, ce De câte ori mă apropii de vreo creangă neagră, uşor ciobită, proba- își asimilează sensurile LUMINII rădăcină nu ştiu ce se desface şi văd bil de la ştersul prafului, nu încetau germinative, a începutului de lume, în coroanele de nori, melcul timid, cu zarva. Le pişcase un purice fugit opoziție cu sensurile ÎNTUNERICU- bâlciul vieţuitoarelor nerăbdătoare, din blana câinelui mov ce locuia pe LUI unui prezent ce și-a pierdut chipul blând al bunicii, visez spre televizor. Un cal regal, lângă un → dimensiunea sacrală, într-un soi de vremurile copilăriei. Ciudate păsări MARA-ALESSANDRA fenomen de amnezie ontologică a îmi umbresc trupul, totul rimează, DRAGOTĂ apartenenței la regn: iau măsura întâlnirilor şi le proiectez Clasa: a VIII-a B „Asta nu îmi mai aduc aminte. în marea iluzie a ploii de vară. COLEGIUL Caut zadarnic ochii arborilor acum. Îndemnul aripii de sus mă duce într- NAŢIONAL”GH.MUNTEANU- Poate nu-i văd o poezie a copilăriei apuse, iar locul MURGOCI” Pentru că arbore nu mai sunt”. acela este mistuit de cuvinte, păzit Judeţul: BRĂILA Forța senzorială a imaginilor de poetul anotimpului meu. Cum Profesor îndrumător: descriptive, alături de glisarea planu- nimeni n-are de gând să stea aici eu Prof. Dr. ANA COMAN

80 lângă un pescar chinez, veghea publicând apoi constant numeroase sentimentul etern uman, îmbinată cu natura. Pe spinarea lui nu se putea volume de poeme printre care se mai multe aspecte, și anume iubirea urca pentru că o picătură de ulei numără și volumul numit ca inițiere, privind mitul erotic, mucegăise şi numai dacă o atingeai „Octombrie, Noiembrie, iubirea ca pasiune, și implicit iubirea te murdăreai. Fântâna luminată de o Decembrie”, apărut în anul 1972, în tragică, așadar, poezia citată aparține moară dădea sensul dinamicii care se regăsește și poezia „Cuplu”. iubirii ca inițiere, aceasta fiind universului. Îngerii vizitau pe rând Aceasta este o contemporană contemplată, precum o forță foarte malul râurilor, steluţele din coroana desăvârșită, deoarece toate creațiile puternică și indispensabilă. lor vesteau dimineaţa sau seara. sale se definesc prin sinceritate În următoarele versuri citate, Monştrii simpatici se fâţâiau ici- irenică, și în operele ei, predomină este adus în scenă planul depărtat, pe colo, aşteptând o ceartă sau vreun ilustrarea unei gândiri metaforice. care eul liric îl privește prin ochii război cu fata din raftul de sus. Era Poezia „Cuplu” se încadrează în perechii primordiale. Acest lucru prea tristă! Îşi pierduse un gând, de curentul literar numit postmoder- simbolizeaza iubirea tainică pe care fapt singurul. Nu-l va găsi nism și este o creație lirică, în o zărește. Comparația („Crescuți ca niciodată... Toate îmi amintesc de versuri, ce are un caracter meditativ, două crengi”) are rolul de a preface copilărie, de ultimele clipe petrecute fiind o operă concepută pe baza întregul format din perechea cu bunica... temelor filozofice. Această poezie angelică, în ființa aceea mistică, Glasul bunicii era stins. Răzbăteau citată este lirică, deoarece autoarea unduitoare, zveltă și prea iubită, în inflexiunea vocii ei vorbele exprimă în mod direct, gânduri idei, adica muza, sursa de inspirație ce le înţelepte rostite odinioară nu numai sentimente, emoții prin intermediul acaparează lumea și le creionează nouă, ci şi oamenilor din preajma ei instanței lirice (mărcile sale lexico- tabloul existențial și vital, care îi care o preţuiau. Când se fracturau gramaticale), folosind, de asemenea, definesc și caracterizează totodată. cuvintele-i înţelegeam că nu ne mai figuri de stil, imagini artistice și Metafora („Și va purta-n eternitate/ vede, dar aude bătaia inimii care s-a implicit, subiectivitate. Povara dulce-a celuilalt,”) creio- aşezat lângă ea. Pereţii au În primul rând, opera aparține nează întunericul transmis de memorie, vrăjiţi de spectacolul genului liric, deoarece exprimarea se eternitatea ambiguă, sub cupola copilăriei trecute, stau drepţi şi ne face în mod direct. În primele infinitului aducând-o în misterul mustră. Vreun cui ieşit din cincisprezece versuri, poezia observării. curiozitate mai în faţă ţinteşte spre prezintă planul apropiat, și anume Discursul liric beneficiază de o noi. Bunica nu-l vede, nu-l simte, ochii iubitului din cuplul adamic. Cu expresivitate deosebită, deoarece dar îi dă încuviinţarea de a sta acolo. ajutorul imaginii vizuale („Și nimeni instanța lirică utilizează adjectivul Covoarele s-au tocit pe margini, nu îndrăznește să locuiască pe „perfect”, atribuindu-i un grad de roşul căutat a rămas. El era calea muchia/ De unde putem fi văzuți comparaţie, ce evidențiază faptul că noastră în jocurile de-a v-aţi amândoi”), eul liric își exprimă cele două persoane formează un tot ascunselea. Nimeni nu trebuia să-l adorația profundă pentru unitar, imposibil de vizualizat în atingă. Azi trec pe lângă el, oftând şi contemplarea iubirii sale. Această întregime, fiind totodată și revisând. poezie dezvoltă motivul dublului, imperceptibil, lucru ce ar putea fi Nu e bunica, stă departe de noi, ne conform căruia cuplurile erau lipite, săvârșit doar dacă cineva anume ar mai încearcă visul uneori, ne mai formând astfel un întreg, așadar eul locui pe acea „muchie”, asezonată în întreabă ce cărţi am mai citit, liric îi privește pe cei doi poezia citată cu sensul de „cer”, regretând că nu se mai poate lua la îndrăgostiți, ca nefiind niște astfel încât întregul format din cei întrecere cu noi într-ale minţii... jumătăți, deoarece jumătățile sunt doi îndrăgostiți se va separa doar în Timpul îşi pierde esenţa şi dependente una de cealaltă, iar cei momentul când cerul se va întretăia inconştientul se înrădăcinează cu o doi se contopeau întru totul. în mii și mii de crâmpeie, viteză demonică. În poezie, ceea ce face cuplul de transformate ulterior în lacrimi îndrăgostiți să fie un tot unitar, este diamantine. Nesiguranța se nevoia lor firească de a se completa, instalează printre versurile poeziei, de a se împlini și dezvolta prin atunci când își face debutul pasajul celălalt, datorită celuilalt, pentru decisiv, ce induce lectorul în

Ana Blandiana este o scriitoare celălalt. („Stăm spate în spate,/ incertitudine, deoarece nu se știe emblematică pentru lirica feminină, Oasele noastre s-au unit de dacă perechea primordială va muri, deoarece constatările pregnante și mult.[…]”). Metafora („Sângele rămânând un întreg inseparabil. indubitabile, ce creionează eul mo- duce zvonuri/ De la o inimă la alta”), („Vom muri deodată sau unul va dern, ne dezvăluie nouă, cititorilor aduce în prim-plan uniunea celor doi purta,/ Încă o vreme,/ Cadavrul ce- de cursă lungă, de pretutindeni, o prin trup și suflet, și până în adâncul luilalt lipit de el.”) Vocea poetică → mentalitate incomensurabilă care a ființei lor cabalistice. Invocația privit în esență și a observat cu („Cum ești?”), o aduce în scenă pe DIANDRA-MARIA PANFIL stupoare în poezie un limbaj esențial jumătatea feminină, scoțând la CLASA A X-A și o posibilitate de a gândi asupra iveală, cu ardență, un răspuns mult LICEUL TEORETIC „NICOLAE lumii înconjurătoare. așteptat, și o reacție masculină a IORGA” Ana Blandiana debutează în uimirii. Cu ajutorul acestui cuplu de BRĂILA, JUD. BRĂILA 1959 în revista „Tribuna” din Cluj, îndrăgostiți, este ilustrată tema PROF. COORD. CURCĂ cu poezia intitulată „Originalitate”, centrală a poeziei, și anume iubirea, MIRELA

81 aduce în prim-plan momentul când lava clipelor îi va determina pe cei doi îndrăgostiți să nu treacă în neființă în același timp, deoarece o Motto: Cum florile uscate iau jumătate a întregului va fi umbrită de apă ca să înflorească, aşa o să-mi moartea absolută („Și molipsindu-l reîncep şi eu viaţa. lent, prea lent, cu moarte?”), iar cealaltă jumătate ce ajută la Arborele este sfânt prin amploarea formarea unui tot unitar va dispărea activităţii sale onirice, pentru că din cauza dorului, ce i-a acaparat induce o stare de transă revelatoare, sufletul sever și repede. („Oh, numai înrudită cu narcoza rememorării, cu ______noi cunoaştem dorul/ De-a ne putea visul de iubire şi cu moartea. Fiind materiei, narcotizează, anihilează privi in ochi.”) creatoare ce oscilează între candoare energiile negative, declanşând În al doilea rând, textul este şi spirit lucid, Ana Blandiana şi emoţiile colective om- arbore, liric deoarece prezența mărcilor Magda Isanos îşi creeză propriile readucând în gând echilibrul lexico-gramaticale ale eului liric este lumi sintetizate aureolat în perpectiva existenţial. simțită pe parcursul întregii poezii. ascetică a omului arbore. „Căutarea zadarnică a ochiilor Verbele la persoana întâi și Copacul personificat „M-aş apuca arborilor” pune în lumină copacul ca pronumele la persoana întâi și a şi iarna să-nfloresc ca să te bucuri”, simbol al devenirii şi al vieţii, ca doua, precum „Tu vezi numai luna”, „Păsările cele mai mândre-ar face sugestie a caracterului ciclic al „Eu văd numai soarele”, „Suntem cuib pe creanga mea, şi nopţile mi-ar existenţei (moarte şi regenerare). egali?”, prezintă eul liric umil, da cercei de stele, pe care, ca pe Secvenţele „cu rouă şi cu lună pe profund și visător. frunze ţi le-aş da”, „cândva arborii obraz, eu ţi-aş sări în casă, şi senină Pe tot parcursul aveau ochi, pot să jur, ştiu sigur că cu câte-un cuib în fiecare mână monologului, își face simțită vedeam când eram arbore” este un întinsă, aş începe să zâmbesc”, „când prezența antiteza „Eu-Tu”, ceea ce simbol ascensional clasic, desemnând foşnesc şi clipesc din miile lor de ilustrează o discrepanță între două nu doar urcarea întru cunoaștere, ci o pleoape, îmi vine să strig – Ce-aţi planuri, și anume planul persoanei elevație integrată a întregii ființe. văzut?... ” transfigurează în actul întâi și planul persoanei a doua. Eul Deținând valențele de axis mundi, el creaţiei artistice copacul care liric se întruchipează într-un eu posedă valorile verticalității. Prin evidenţiază paradoxul întâlnirii dintre poetic absolut, superior și un eu, acest fapt, atrage atenția în mod etern şi efemer. imaginar. special asupra obârșiei dezvoltării „Picăturile de rouă” simbolizează Adresările directe precum axiale care poate fi reprezentată de substanţa primordială, apa, din care „Cum ești?” îi exprimă prezența mai Dumnezeu, un principiu, o iubire, o toate formele se nasc şi în care se ales pentru perechea sufletului său. artă, conștiința sau propriul eu aflat în reîntorc, prin regresiune sau prin Structura poeziei este specifică procesul etern al transcendenței lumii cataclism, funcţiile sale germinative genului liric, aceasta este alcătuită reale. şi purificatoare concretizând sensul din cincizeci și unu de versuri, Dorinţa de desăvârşire prin începutului şi al sfârşitului precedând nedistribuite în strofe, iar din punct unificarea osmotică dintre arborele orice formă şi suportând orice creaţie de vedere prozodic, regulile sunt existenţial şi om are valoarea unui precum arborele existenţial ce asigură exonerate, deoarece nu există rimă, ritual de trecere de la aspiraţia revenirea în ab-infinitum. ritm și măsură. Titlul poeziei visătoare spre beatitudinea înălţării, Ca un pom să poată creşte are „Cuplu” aduce în prim-plan, un amplificând astfel starea de reverie nevoie să aibă rădăcinile înfipte în întreg, adică un tot unitar, alcătuit poetică declanşată de „privirile” şi pământ. La fel şi sufletul: trebuie să din două jumătăți ce se completează „sărutările cu buze moi de flori” ale fie sădit în Împărăţia cea și se împlinesc, devenind astfel una, fiinţei supranaturale divine. Structura duhovnicească, cerească, aceasta fiind dar niciodată nu evoluează, nu cresc, metaforică „Vis vegetal” temelia lui, care îl hrăneşte şi din care nu se dezvoltă, ci doar rămân pe loc configurează visul pus la originea el creşte. Sufletul desăvârşit este și dispar, în final devenind volatile. creaţiei, motivul viziunii trimise de asemenea arborelui între mărăcini, iar La nivel morfologic, titlul „Cuplu” Dumnezeu subliniind caracterul sacru acesta marchează sufletul care traieşte este format dintr-un substantiv al naturii, el fiind cel care deschide o fără griji deşarte în mijlocul celor comun simplu, nearticulat, ce se află poartă spre altă realitate şi aruncă căzuţi în profan. în plină concordanță cu conținutul și îndoiala asupra adevărului lumii. Prezenţa diatezei reflexive (m-aş mesajul poeziei, acesta transmițând Ploaia prezentă ca simbol apuca, m-aş apleca, s-a părut) starea de spirit a scriitoarei. vitalizator, de purificare periodică confirmă oglindirea actelor divine în În concluzie, sunt de părere este considerată un semn divin, fiind planul teluric, regăsirea sacrului în → că poezia „Cuplu”, de Ana asociată cu sentimentul de DIANA ELENA BARBU Blandiana, este inclusă în genul liric, melancoilie, privită uneori ca o CLASA A VIII-A deoarece ideea transmisă prin eul răzvrătire a naturii faţă de nepăsarea ȘCOALA CU CLASELE I-VIII liric este în mod direct un sentiment, şi indiferenţa oamenilor „orbi”, care “CONSTANTIN SANDU ALDEA” un gând al scriitoarei, așternut cu nu mai pot vedea cele mai mici, BRĂILA grijă din interiorul său. simple, semnificative detalii ale PROF. COORD. GABRIELA Creaţiei supreme. Ploaia, plânsul VASILIU

82 toate structurile contingentului, versurile: „Dar dacă păsările bănuiau/ comunicarea indispensabilă dintre Ochii mei,/ Asta nu îmi mai aduc lumea de jos şi lumea de sus. De aminte”. Astfel, știind că el vedea asemenea, concordanţa timpurilor când era arbore, dar neamintindu-și verbale prezent-imperfect subliniază dacă ochii săi erau observați, eul liric intensitatea trăirilor, autenticitatea şi se gândește că nici el nu mai poate relevanţa lor în eternul proces al vedea „acum” (în prezentul etern, pe raportării umanului la divin, care îl adoptă autoarea) ochii determinând discursul liric arborilor, fiindcă a evoluat, a devenit conceptualizat prin care se instituie om. formulări pregnant sentenţioase Dacă ipostaza de arbore îl specific creaţiilor cu un referent face naiv pe eul poetic, căci nu poate imaginar transcendent în care este înțelege „ciudatele aripi ale păsărilor” surprinsă relaţia fiinţei cu divinitatea, și misterul zborului, ființa umană, fiorul metafizic, neliniştea ontologică cealaltă identitate a eului poetic, nu şi gnoseologică, aspiraţia eului-poetic mai este capabilă să vadă „ochii spre sacru, nevoia sa de certitudini. arborilor”, înțelepciunea lor și ajunge Viziunea lirică a conceptului de să se întrebe dacă aceștia există sau „arbore existenţial” proiectează Ana Blandiana, Cristi, Cristina şi nu, dacă au existat vreodată și dacă centrul univesului infinit în cadrul Gabriela Vasiliu nu cumva s-au transformat și ei odată ______limitat al lumii reale, metamorfozând cu metamorfoza propriei ființe, dacă receptările înscrise într-un continuum din creația Anei Blandiana, ea este „au coborât pe rădăcini în pământ”. temporal, fără început şi fără sfârşit, adevărata poezie-portal prin care îi Eul liric încearcă să se percepute din perspectivă cosmică şi putem vedea sufletul autoarei, dar gândească la toate posibilitățile exprimând condiţia ontologică a unor tăria sentimentelor exprimate în pentru care nu mai poate vedea ochii entităţi considerate atemporale versurile ei o face și să pulseze în copacilor, din rândul cărora își ochii cititorilor, ca și când ar avea un precum Divinitatea, Natura, Creaţia şi amintește cu incertitudine că a făcut suflet și un eu propriu, care trăiește pe chiar Arborele. cândva parte și ajunge la ipoteza că coala de hârtie. Transfigurând în mod În cele două opere lirice, ,,ochii arborilor” pot fi doar o iluzie, artistic realitatea și exprimându-și în creatoarele Ana Blandiana şi Magda afirmând: „Mi s-a părut numai mie/ mod direct ideile și sentimentele, prin Isanos reuşesc cu graţie să înalţe Și arborii sunt orbi dintru-nceput…”. vocea eului liric, autoarea ne natura la rang de artă, transformând Sentimentul eului liric atunci foşnetul frunzelor în pulsaţii şi dăruiește o capodoperă a genului liric, când trece „de ei aproape” contrazice, palpitaţii de iubire ale inimii, abordând poetica arborelui însă, inexistența ochilor arborilor, îmbrăcând imaginea arborelui etern existențial. căci el poate simți cum îl „urmăresc într-un ecou surdinizat al secolelor. Titlul, reprezentat de o cu privirile, într-un fel cunoscut”. propoziție dezvoltată afirmativă, este Imaginea motrică din versurile „când punctul de pornire al poeziei, foșnesc și clipesc/ Din miile lor de incertitudinea și oscilația părerilor și pleoape” este construită cu ajutorul trăirilor eului liric fiind legate de unei hiperbole și al unei personificări, această afirmație repetată și în primul cea din urmă stând la baza întregului vers al creației. Modul de expunere Ana Blandiana spunea: „Nu știu in- text-suport, transformând ipostaza de predominant în operă este monologul venta nimic. Nu știu decât transcrie arbore a eului poetic într-o altfel de ceea ce trăiesc. Nu sunt scriitor, sunt liric, alături de care apar pasaje viețuitoare prin care vede („arborii numai poet.”. Prin urmare, arta, poe- descriptive și monologul liric adresat. aveau ochi”), încearcă să cunoască și zia ei e, așa cum autoarea însăși afir- Mai întâi, vocea eului poetic, să înțeleagă lumea (,„mă mirau mă, harta sufletului, radiografia tăl- sigură și puternică își afirmă și își ciudatele aripi ale păsărilor”) și măcită în versuri și strofe a inimii ei. jură crezul „Cândva arborii aveau strânge, în memorie, primele amintiri. După părerea mea, poezia este un ochi”, apoi apelează, pentru a-și Întrebarea retorică „de ce”, precum și argumenta jurământul și a se organism viu, care se poate modifica ultimele două versuri ale poeziei „Îmi autoconvinge, la propria memorie, la odată cu schimbarea percepției vine să strig-/ Ce-ați văzut?” în care fărâmele de amintiri ce-i zac în suflet cititorilor asupra ei. E o ființă vie, persoana I se împletește cu a II-a, eul dinainte de viețuirea ca entitate deoarece, odată ce se naște, primește poetic adresându-se în mod direct umană, când trăia sub forma unui o parte din sufletul creatorului. Va fi arborilor personificați, sporește arbore: „Știu sigur/ Că vedeam când însă mereu limitată la sufletul pe care eram arbore/ Îmi amintesc că mă l-a primit, putând să simtă doar ceea IOANA TOLOARGĂ mirau/ Ciudatele aripi ale păsărilor/ ce respectivul autor a vrut să CLASA A VIII-A C Care-mi treceau pe dinainte.”. Astfel transmită prin intermediul ei. Tot de ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 eul liric își exprimă fascinația și la „naștere”, poezia primește, ca și BUMBEȘTI-JIU neînțelegerea ideii de zbor din omul, o formă mai mult sau mai puțin BUMBEȘTI-JIU, GORJ ipostaza sa de arbore și de neclintire. original definită, corpul. PROF. COORD. SĂVESCU Apare și incertitudinea, neclaritatea în În ceea ce privește opera ADRIANA literară „Cândva arborii aveau ochi” tabloul acestei amintiri, prin

83 intensitatea trăirii și întărește credința existența de arbore (de copil, de naiv) eului liric în existența „ochilor a fiecăruia dintre noi pe seama eului arborilor”. liric și situând-o în timp înaintea Eu consider că arborele existenței ca om (ca matur, adult). personificat în această creație, prin „Am plecat de la arbori și am ajuns ideea de viață premergătoare celei oameni, dar am uitat cum e naivitatea, omenești, din care majoritatea simplitatea, am pierdut darul de a cunoștințelor și amintirilor dobândite vedea ca prin ochii arborilor și acum se pierd, ca o perioadă a naivității, nici nu mai suntem siguri că acești simbolizează copilăria pe care, odată ochi există” este mesajul pe care pare pierdută, zadarnic o caută omul; nu o să îl transmită întreaga poezie. mai poate vedea, căci copil nu mai Mallarmé spunea: „Lumea este. Ajunge să creadă că a fost adult există pentru a se ajunge la o carte!”. de la-nceput, așa cum „arborii sunt Dar în opera sa „Cartea și lumea”, orbi dintru-nceput”, dar are și frânturi Ana Blandiana, regăsită ca de amintiri din perioada fericită când prozatoare, face parcă o promisiune nu înțelegea lumea în complexitatea cititorilor, pe care o respectă cu ei: „Îmi amintesc că mă mirau/ desăvârșire prin toate cărțile sale, prin Tineri interpreţi de-o seamă cu poezia Ciudatele aripi ale păsărilor/ Care-mi tot ceea ce scrie, inclusiv prin poezia ______treceau pe dinainte”. De asemenea, mai sus comentată: „Ce imperativă slabi. Timpul trece şi doar efectele, cred că întrebarea „Ce-ați văzut?”, pe obligație ca, dacă lumea există pentru care eul poetic o adresează arborilor a se ajunge la o carte, cartea, la rândul amintirile, aluziile rămân şi se personificați care o „urmăresc cu ei, să existe pentru a se ajunge la o reflectă în noi, cei de astăzi. Efectele privirile într-un mod cunoscut”, este lume.”. Ea ne face să ajungem la o trecerii timpului se regăsesc în pusă sieși, copilului (,„arborelui”) lume mai bună în care oamenii au lucrurile, în gândurile, în trăirile care a fost, speriat fiind de fost, la începuturi, copaci, în care cotidiene şi cu nostalgie ne gândim că „pletele noastre s-au umplut de ani” şi maturizare. arborii aveau cândva ochi, o lume că, la final, mai rămâne doar „să le Prin urmare, în viziunea făcută numai din păsări sau numai din pieptănăm într-o oglindă de timp”. mea, legătura arbore-om prezentată ploaie, o lume mai curată, în care ea Întotdeauna, începutul a ceva conduce pe parcursul operei este o metaforă însăși este regină, iar ochii noștri se inevitabil către sfârşitul a ceva. pentru legătura copil-natură, două pleacă sub sceptrul ei, intrând încetul Începutul existenţei noastre înseamnă, identități, două alter ego-uri ale cu încetul în palatul cu coloane aceleiași ființe care nu se pot înțelege infinite, având silabe și litere drept de fapt, sfârşit, oamenii urmărind reciproc, deși își bănuiesc una temelie. acelaşi scop comun. Epitetul cromatic „anotimp celeilalte existența. Poezia este bogată în figuri verde” personifică natura fără de de stil, predominând personificarea, sfârşit, o natură pură, veşnică, pe care metafora, împletite cu epitete, oamenii, după sfârşitul lor ineluctabil, o lasă în urmă. Verdele mai sugerează hiperbole sau inversiuni. Arborele ideea de prosperitate, o calitate a poate fi un simbol al copilăriei, dar „Iată mă spăl într-un râu de lumii vii care face excepţie în rândul poate fi înțeles și cu sensul propriu, secunde”, „iată” cum timpul nu ne oamenilor, deoarece de-a lungul vieţii ca un element statornic al lumii. Rima întreabă dacă noi suntem de acord să un individ involuează. imperfectă, măsura inegală a treacă. Inclusiv timpul pe care îl versurilor, frazele lungi folosite în irosim ni-l asumăm. Deciziile noastre Dar poezia „Iată” de Ana această creație completează abordarea sunt influenţate de trecutul nostru, Blandiana este și o metaforă a iubirii modernă a temei arborelui existențial. formând viitorul. Ideea de a lua de la de sine ca formă de (re)descoperire, Întregul conflict interior al zero viaţa este greşită, deoarece nu doar o metaforă a timpului și a eului poetic, sentimentele puternice fundamentul din prezent se vieții. Viaţa în sinea ei, din cele mai exprimate, abordarea și argumentarea consolidează pe trecut, formând sau vechi timpuri, a fost controlată şi influenţată de oamenii „puternici”, diferitelor idei contrastante asupra cel puţin influenţând viitorul. care se cunosc. existenței ochilor arborilor (există ori Doctrina oamenilor care nu au Poezia devine, astfel, o reflexie, s-au ascuns în pământ, „nu-i văd ajuns la o maturitate intelectuală sună o parte fragmentată transpusă într-o pentru că arbore nu mai sunt” / nu cam aşa: „Lasă că am timp la imagine. Imaginea este cuprinsă în există – ,,arborii sunt orbi dintru- bătrâneţe”. Cum adică avem timp la contextul vieţii, fiind de scurtă durată. nceput”), întrebările retorice precum bătrâneţe când începutul duce și diversele modalități de interpretare inevitabil spre sfârşit? Ne pierdem în ANDREEA RALUCA RADU a mesajului dau valoare poeziei, manipulare, în efectul de turmă şi ne CLASA A IX-A atrăgând cititorul. dăm seama prea târziu de „fluviul LICEUL TEORETIC „MIHAI Prin urmare, cu puterea zăcând în sine ca o mare” EMINESCU” cuvântului său, Ana Blandiana reface neexplorată. CLUJ-NAPOCA, JUD. CLUJ în fața cititorilor legătura tainică a Poezia aceasta a fost creată PROF. COORD. omului cu natura, prin creația menţinând tema trecerii timpului care AMALIA BARBĂ „Cândva arborii aveau ochi” punând împiedică aspiraţia ideală a oamenilor

84 Puls

86

Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş - Bolyai din Cluj-Napoca, rector Ioan Aurel Pop

______

Directori de onoare Larco, Lazăr Lădariu, Rodica Lăzărescu, Acad. ADAM PUSLOJIC Cleopatra Lorinţiu, Mihaela Malea Stroe, MIHAI BANDAC Valentin Marica, Titus Suciu, Flavia Topan, Acad. MIHAI CIMPOI Dorin N. Uritescu, Gabriela Vasiliu

Redactor-şef adjunct GHEORGHE NICOLAE ŞINCAN Corespondenţi: Elisabeta Boţan (Spania), Flavia Redactori: Cosma (Canada), Darie Ducan, (Paris), George Cezarina Adamescu, Mihaela Aionesei, Diana Filip (Canada), Andrei Fischof (Israel), Dorina Dobriţa Bîlea, Sorina Bloj, A.I. Brumaru, Brânduşa Landén (Suedia), Veronica Pavel Mariana Cheţan, Geo Constantinescu, Luminiţa Lerner (Canada), Gabriela Mocănaşu (Franţa), Cornea, Mariana Cristescu, Melania Cuc, Iulian Dalila Özbay (Turcia), Mircea M. Pop Dămăcuş, Răzvan Ducan, Suzana Fântânariu- (Germania), Claudia Şatravca (Chişinău), M. N. Baia, Marin Iancu, Alexandru Jurcan, Vasile Rusu (New York), Ognean Stamboliev (Bulgaria)

Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte SERGIU PAUL BĂCIUŢ Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Revoluţiei nr. 8, România. ● Nicio parte a materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. ● Copyright © Nicolae Băciuţ 2016 ● Email : [email protected]; [email protected] ●Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 ● telefon: 0365407700, 0744474258. ● Materialele nepublicate nu se restituie. ● Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.

88