c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã ORAª REGAL Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016

Academia RomânãG h-eo r1ghe5 PÃ0UN cademia Românã este cel mai înalt for ºtiinþific ºi cultural al României, care reuneºte perso- naliAtãþi marcante din þarã ºi din strãinãtate, din toate domeniile ºtiinþei, artei ºi literaturii. Am reprodus fraza de pe pagina de gardã a unei broºuri cu titlul 1866 – 2016. Academia Românã, 150 de ani în serviciul Naþiunii Române, apãrutã la Editura Academiei, în martie 2016. Prefaþa este semnatã de acad. Ionel-VValentin Vlad, preºedintele Academiei Române. Academia este definitoriu Românã, având Forul suprem de consacrare în cultura explicit a se ocupa de doi dintre cei trei ºi ºtiinþa româneascã îºi are actul de piloni identitari amintiþi mai devreme. naºtere în Decretul Locotenenþei Domneºti Fãrã ea, am fi fost ºi am fi mai puþin ceea din 1/13 aprilie 1866, prin care se înfiinþa ce suntem, ne-aam pierde în cele din urmã în Bucureºti Societatea Literarã Românã, printre dunele amorf-vvremelnice-nnivelatoare având ca prime sarcini stabilirea ortografiei ale globalizãrii, pierzându-nne pe noi limbii române, elaborarea ºi publicarea ºi de noi înºine. dicþionarului ºi gramaticii limbii române. Un an mai târziu, în august 1867, se º sublinia ºi o altã trãsãturã aprobã Statutul Societãþii Literare Române, definitorie a Academiei, genial care menþioneazã constituirea Societãþii intuitã ºi statuatã de întemeietori: Academice Române, „cu scopul de a lucra indeApendenþa, deci, stabilitatea. La fel la înaintarea literelor ºi a ºtiinþelor între români”, „corp independent în lucrãrile ca Biserica Ortodoxã, chiar dacã de numai sale de orice naturã”. Ea urma sã cuprindã un secol ºi jumãtate prezentã printre trei secþiuni (literarã-ffilologicã, istoricã- instituþiile naþionale, Academia are o viaþã arheologicã ºi a ºtiinþelor naturale). Am internã atât de puternicã, are atât de mult reluat numai câteva rânduri de la începutul de lucru, de construit, încât nu numai cã se Dicþionarului Membrilor Academiei Române, poate sustrage în mare mãsurã influenþelor, 1866-22010, de Dorina N. Rusu (Editura modelor ºi curentelor, cã este autocefalã, Enciclopedicã, 2010, ediþia a IV-aa, o ediþie pentru a continua comparaþia cu Biserica, actualizatã fiind în pregãtire); mai multe dar are ºi o considerabilã inerþie, în sensul pozitiv al termenului, ceea ce-ii dã stabilitate Bustul lui Eminescu, în Aula Academiei detalii despre istoria Academiei Române pot fi gãsite la paginile revistei dedicate ºi aurã, mai mult decât prestigiu, conclav frumoasei aniversãri. al elitelor fiind, generând astfel ºi iradiind stabilitate ºi în jur, în societate, în români- Din sumar: eja în paragrafele anterioare tate. Aflatã în avangarda ºtiinþei româneºti, Horia Bãdescu: Grãdinile lui Akademos apar o serie de sintagme extrem prin zecile de institute de cercetare cu ade- de importante privind menirea vãrat de excelenþã, cumva în balanþã cu Johan Galtung: O teorie a pãcii AcaDdemiei, poziþia sa de instituþie funda- cercetarea de frontierã, Academia zideºte Mihai Sporiº: Noi am picat din... cer! mentalã – nu neapãrat sau, poate mai cu consecvenþã ºi tenacitate la temelia potrivit, nu numai – a statului român, sufletului românesc, cel tradiþional-aautentic, Sanda Golopenþia: Pagini de jurnal ci a naþiunii române. Instituþie fundamen- cel care ne pãstreazã. Ilustrez cu numai trei Constanþa Vaida Haliþã: Lisabona talã identitarã, pentru cã, de la început, opere monumentale, campanii permanente Academia a avut în grijã limba românã, Gen. Ilie Gorjan: Cuza reformatorul prin ediþiile periodic adãugate, Gramatica adãugându-ººi apoi istoria ºi ºtiinþele. Limbii Române, Istoria Românilor, Colecþia ºi „Monstruoasa Coaliþie” Originea (daco-llatinã), limba (românã) de Opere Fundamentale, aceasta din urmã ºi credinþa (ortodoxã) sunt cei trei piloni îngrijitã de acad. Eugen Simion, dar multe Marian Nencescu: Ioan Maiorescu, centrali ºi definitorii ai unicitãþii noastre alte serii de atlase, enciclopedii, dicþionare un precursor al spiritului academic la români naþionale, care ne identificã ºi ne dau ºi tratate de mare anvergurã pot fi adãu- contur ºi chip ca popor printre alte multe Dragoº Vaida: Gr.C. Moisil, gate. Plus colecþiile Bibliotecii Academiei, popoare, ºi ele unice prin trãsãturile lor un mod de a privi matematica specifice. Se adaugã numeroase alte plus patrimoniul, plus Editura, fundaþiile Nicolae Melinescu: Mariana Nicolesco, trãsãturi – istoria, datinile, portul, folclorul, sale, periodicele, simpozioanele, colabo- mitologia, cultura de adâncime (o listã rarea cu academiile altor popoare, inter- Diva Divinã oricât de scurtã a miturilor/mitemelor valah- venþiile în chestiuni publice de mare Raia Rogac: De vorbã cu Gutiera Prodan esenþiale devine repede impresionantã: importanþã – nicio altã instituþie nu are Zalmoxis, Dochia ºi Traian, cum sã dea poporului sãu ceea ce poate Paula Romanescu: Floricica din Aiud, ursitoarele, ielele, merele da o academie naþionalã. Lady Florence Baker de aur, apa vie, Pãcalã, Dragobetele, Fãt-FFrumos, ar Academia Românã se achitã Ion Pãtraºcu: Persepolis – leagãn Mioriþa, meºterul Manole, cu strãlucire de sarcinile sale. al perºilor tinereþea fãrã bãtrâneþe Nici nu s-aar putea altfel, sub privirile Elis Râpeanu: Ion Ionescu-Quintus ºi viaþa fãrã de moarte, sevIere ale Eminescului, sub privirile severe Zburãtorul, aº pune alãturi ale întemeietorilor, care prezideazã, simbo- Dan D. Farcaº: Ecuaþia lui Drake ºi Luceafãrul,...) – dar, lic, alãturi de Eminescu, lucrãrile din Aula alãturi de Bisericã (ºi de Academiei, din tablourile de pe peretele Revista apare cu sprijinul educaþie, cea instituþiona- din spate al Aulei. Primãriei Municipiului Curtea de Argeº lizatã ºi cea „naturalã” De 150 de ani, firesc, tenace, eroic deopotrivã, a satului uneori, cu specificã nobleþe totdeauna, ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº” tradiþional mai ales), în serviciul Naþiunii Române! www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº

Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... e-ii educaþia? binefãcãtoare. „On s'apuit Sire, sur ce que résiste” nepreparaþi O constantã deprindere la economie a zis Talleyrand într-oo zi lui Napoleon; ºi numai bine. Ce faci de puteri ºi la aplicarea lor pentru obiecte, un popor ce rezistã la introducerea aºa-nnumitelor cu aceºtia? La cariC meritã sã le cheltuim. îmbunãtãþiri e un popor vrednic, pe care te poþi ºtiinþele judecãþii rezema. Românul nu rezistã, dar nici nu le bagã-nn trebuie sã iei e-aam zice despre un dascãl care, departe seamã. Orice canalie, care a deprins trei buchi lucrul vecinic de-aa pune pe elevii lui sã cugete singuri franþuzeºte la Paris, aspirã de a se face aici de la-nnceput; ºi sã rezolve problemele de aritmeticã, de în þarã cel puþin ministru. algebra sã geoCmetrie, de fizicã, de limbi latinã ori greacã, ar veni 2. Sistemul instrucþiei noastre, neîntemeindu-sse nu fie mai grea ºi le-aar da rezultatul gata al operaþiunilor matematice, pe priceperea obiectelor predate, ci pe memorarea pentru oriºicine traducerile fãcute gata din latineºte ºi greceºte, ºi de regule abstracte ºi de cuvinte, copilul n-aare nicio- decât calculul ar face-oo asta zilnic fãrã sã observe sau fiindu-ii cu datã acel repaos al creierului, care consistã tocmai cu numere de totul indiferent dacã elevul învaþã ceva sau nimic. în întrebuinþarea sau simultanã ºi consecutivã, rând. De aceea Ce am zice asemenea de un economist care, departe pe rând, a facultãþilor. Cine voieºte sã înveþe mult lucrurile se de-aa voi sã deprindã colectivitatea naþionalã din care trebuie sã înveþe multe, precum cel ce vrea sã vor arãta º-aaici face parte la diferitele soiuri de munci productive mãnânce mult, trebuie sã mãnânce multe de toate. pe o scarã mai câte existã în lume – ar face-oo sã importe totul din Partea lexicalã a limbilor, limbile înºile au a face întinsã, însã totdeuna în legãturã cu numere con- strãinãtate ºi sã rãmâie pururea inaptã ºi incapabilã mai mult cu memoria; acolo ea va ºi trebui înhãmatã. crete, pentru ca sã vadã el, cã nu e decât repetarea de-aa produce singurã ºi bãrbãteºte ceea ce-ii trebuie. Dar mântuind cu lecþia de limbã, el trebuie sã exercite aceloraºi procese ale cugetãrii ºi cu numerele Rãu dascãl am zice – rãu economist. Înþelegem ca altã facultate ºi pe cealaltã s-oo lese sã se odihneas- abstracte. Nimic nu trebuie tratat în mod mai puþin oamenii bãtrâni, deci ºi societãþile bãtrâne sã n-aaibã cã. Deci matematica trebuie sã fie predatã astfel abstract decât matematicele, tocmai din cauza cã nevoie de dascãli; dar societãþile tinere ºi popoarele încât sã aibã a face numai cu facultatea judecãþii. ele sunt cele mai abstracte. Celelalte ºtiinþe gãsesc tinere au nevoie de dascãli, riguroºi chiar, pentru Dar la facultatea judecãþii lucrul stã altfel decât lucrurile la cari se referã în naturã; numere a se deprinde cu lucrãri ºi îndeletniciri utile. la cea a memoriei. ºi triunghiuri nu gãsim în naturã niciodatã. Memoria nu are a-nnþelege, de ce cutare sau Eu ºtiu chinul ce l-aam avut însumi cu e mult aud lãudându-sse inteligenþa cutare lucru se cheamã astfel ºi nu altfel franþuzeºte matematicele în copilãrie, din cauza modului rãu extraordinarã a românului, deºi poate nimic sau englezeºte, pe când judecata trebuie sã ºtie de în care mi se propunea, deºi îndealtfel eram unul nu-ii mai neadevãrat decât aceastã laudã. ce conclude astfel, ºi nu poate conclude altfel. De din capetele cele mai deºtepte. Nu ajunsesem încã CDãci pe ce se bazeazã o asemenea supoziþie? aceea ea trebuie sã opereze cu idei sigure, de aceea la vârsta de douãzeci de ani sã ºtiu tabla pitagoreicã Un popor cãruia îi este silã de orice muncã ºtiinþificã, în privirea judecãþii trebuie pur ºi simplu stabilit ca – tocmai pentru cã nu se pusese în joc judecata, al cãrui prisos de inteligenþã se consumã în lucrarea regulã, de la care nu-ii permis nimãnuia sã se abatã: ci memoria. ªi deºi aveam o memorie fenomenalã, desigur cea mai uºoarã a minþii omeneºti, în suduituri Nu vei da copilului sã opereze decât cu lucruri pe numere nu puteam învãþa deloc pe de rost; încât sau ridicare în cer a guvernanþilor sãi, nu poate care le-aa înþeles pe deplin. Pe deplin, fãrã umbrã îmi intrase-nn cap ideea cã matematicele sunt ºtiinþele fi numit un popor inteligent. Ceea ce au produs de îndoialã, fãrã umbrã de nesiguranþã. La ºtiinþele cele mai grele de pe faþa pãmântului. În urmã am însã aceastã iluzie sunt douã lucruri: ce se memoreazã (respectiv la partea lor care vãzut cã-ss cele mai uºoare, desigur pe de-oo mie 1. Lipsa de naivitate în copii, cari în genere se memoreazã) cartea-ii tot, pedagogul nimic. La de pãrþi mai uºoare decât limbile, cari cer memorie prematuri prin lucrurile ce le-aau vãzut în casele ºtiinþele (respectiv la pãrþile lor) care cer dezvoltarea multã. Ele sunt un joc cu cele mai simple legi ale pãrinþeºti ºi cari nu se potrivesc cu vârsta lor în judecãþii copilului, cartea trebuie alungatã din ºcoalã, judecãþii omeneºti, numai acele legi nu trebuie clasele mai avute; în clasele mai de jos sãrãcia ca un ce periculos, cãci pedagogul e-aaicea tot. puse în joc goale ºi fãrã nici un cuprins, ci totdeuna pãrinþilor, hrana ºi îmbrãcãmintea rea, iarna lipsa Apoi mai trec în clase superioare ºi copii aplicate asupra unor icoane vãzute ochilor. de cãldurã, care trezeºte înainte de vreme în copil instinctul conservãrii ºi-ii dã acel ochi bãtrânesc Tot aºa-ii dacã se comandã maºinistului ºi serios, pe care îl au animalele expuse sã facã icoane ºi zugravului sã facã maºine. a se hrãni singure înainte de vreme. Este o vorbã, „nevoia învaþã minte pe om“ – iindcã cauzalitatea este miºcare ºi fiindcã adevãrat! Dar pe câtã vreme creierul, organul ea este la urma urmelor forma de cãpetenie minþii, nu este pe deplin crescut, aceastã creºtere a chiar cugetãrii, fiindcã ratio sufficiens, cuvFântul îndeajuns pentru a explica o serie de feno- o împiedecã prin întrebuinþarea prea timpurie a lui, precum un cal închirceºte când îl înhãmãm mene este totdeuna termenul din urmã al cauzalitãþii, prea de timpuriu, pe când îi mânz. Însã nevoia fiind totodatã ºi cel întâi, de aceea regula de-aa preda pãrinþilor înhamã prea devreme, atât puterea intuitiv însemneazã a preda genetic, a le face sã se fizicã cât ºi cea intelectualã a copilului, încât nascã una din alta ºi naºtere, creºtere, scãdere în iese din el o închirciturã, un cretin, o fiinþã bãtrânã proporþii gradate, fiind ºi firesc ºi lesne de constatat înainte de vreme, cãruia în mod reactiv îi este de cãtre simþuri, de aceea dezvoltarea obiectelor în urmã lene ºi a munci ºi a gândi. pe cari le predãm elevilor trebuie sã fie geneticã. Din cauza aceasta poporul românesc din Principate e fãrã niciun fel de putere de reacþiune. iecãruia-ii datã de naturã mãsura de minte, Necontravenite ºi neîmprotivite cariere – toþi nebunii, pe care a fost s-oo aibã. Educaþia poate sã cu care a umplut Dumnezeu lumea, fac legi ºi dezvolte puterile minþii existente, nu poate instituþii pe spetele lui, pe care el le primeºte cu însãF pune ceea ce nu-ii. (...) aceeaºi nepãsare cu care ar primi ºi o mãsurã (Din Caiete/Fragmentarium) Redactor-ººef: Gheorghe Pãun CURTEA DE LA ARGEª E-mmail: Redacþie: Daniel Gligore, Maria [email protected] Mona Vâlceanu, Constantin Revistã lunarã de culturã Website: Voiculescu Apare sub egida Trustului de Presã „Argeº Expres” (B-ddul Basarabilor 35A, www.curteadelaarges.ro tel./fax: 0248-7722368) ºi a Centrului de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” Colegiu redacþional: Svetlana Abonamente se pot face la Cojocaru – director al Institutului (B-ddul Basarabilor 59, tel./fax: 0248-7728342) din Curtea de Argeº sediul redacþiei – Trustul de Presã de Matematicã ºi Informaticã al Academiei de ªtiinþe a Moldovei, Chiºinãu, Florian Copcea Corecturã: Radu Gîrjoabã „Argeº Expres” (25 lei/6 luni ºi 50 – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Ioan Machetã: Elena Baicu lei/12 luni); banii trebuie trimiºi în Crãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti, Spiridon contul Asociaþiei Culturale Curtea Cristocea – conferenþiar la Universitatea Piteºti, Dumitru Augustin ISSN: 2068-99489 de Argeº, Banca Transilvania, Doman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin Mazilescu – director Curtea de Argeº, al Centrului Judeþean Argeº pentru Promovarea Culturii, Piteºti, Întreaga rãspundere ºtiinþificã, IBAN: RO38 BTRL RONC RT0V Marian Nencescu – cercetãtor asociat la Institutul de Filosofie 1516 7901 al Academiei Române, Filofteia Pally – director al Muzeului juridicã ºi moralã pentru conþinutul Viticulturii ºi Pomiculturii din România, Goleºti, Argeº, Octavian articolelor revine autorilor. Sachelarie – director al Bibliotecii Judeþene „Dinicu Golescu”, Reproducerea oricãrui articol Tiparul: SC TIPARG SA, Piteºti Piteºti, Adrian Sãmãrescu – director editorial al Editurii Tiparg, se face numai cu acordul autorului [email protected] Piteºti, Ion C. ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti. ºi precizarea sursei. www.tiparg.ro Revista poate fi sponsorizatã prin intermediul Asociaþiei Culturale Curtea de Argeº, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901.

2 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Homo sapiens

Horia BÃDESCU Grãdinile lui Akademos t in Arcadia ego! acesteia este „de a veghea asupra limbii franceze… românã”. Cum îºi permite cineva sã atenteze la ªi eu am fost în de a înregistra ºi studia toate variantele sintactice, patria mea, schimbându-ii numele ºi transformând-oo Arcadia!, mã grãbesc de pronunþie ºi ortografie ºi apoi de a gãsi forma în cenuºãreasa curriculei?! Cum îºi îngãduie sã sã aEdaug, pentru a þine pasul cea mai coerentã care sã poatã servi ca normã exileze în precaritate istoria patriei mele, memoria cu alungarea limbii latine din tipografilor, fãcãtorilor de legi ºi de documente a ceea ce am fost ºi a ce suntem în volbura vremii?! ºcoala româneascã. O spunem administrative, învãþãmântului”, deþinând puterea Timp de 150 de ani, Academia Românã a adesea, amintindu-nne clipe moralã asupra utilizãrii ei. A veghea, deci, asupra vegheat, cu demnitate, în pofida vicisitudinilor, la aurorale. Ale juneþii de cele bunei vieþuiri, alcãtuiri ºi folosiri a limbii franceze, împlinirea misiunii fondatoare. Valoarea corpului mai multe ori sau ale momentelor de plenitudine, marcã identitarã inconturnabilã a unei naþiuni, academic, pe care pasagere ºi insignifiante intruziuni de fericitã uitare de sine, clipe ale emoþiei pure ºi nu a vreunui mijloc de comunicare indeterminat, politice nu o poate pune în discuþie, valoarea operei în care se scaldã uneori sufletul. Arcadia, þinut cum încearcã, cu nesãbuit curaj, Ministerul spirituale pe care o alcãtuiesc izbânzile ºtiinþifice al unei Elade mitice întru puritatea agrestã, cãreia Needucaþiei Naþionale de la noi sã fixeze în conºtiinþa ºi artistice ale acestuia i-aau consolidat un prestigiu Atena, purtãtoarea numelui zeitãþii ce întruchipa tinerelor generaþii recunoscut. Pentru cã numai un asemnea înþelepciunea, îi aducea complementaritatea numele a ceea prestigiu poate genera un moment de grãdinilor legendarului Akademos, binecuvântat þinut ce de secole se recunoaºtere precum acela al ªedinþei al spiritului, în care divinul Platon înfiinþa academia numeºte limba Solemne în onoarea Academei Române sa, „ªcoala din Atena”, pe care avea sã o închipuie românã. organizatã la Paris, la 25 octombrie 2002, pictural Rafael Sanzio, într-oo imagine care seamãnã de cãtre cele cinci Academii pe care mai degrabã cu agorele ºi cupolele academiilor n ciuda le reuneºte ceea ce se numeºte Institut moderne decât cu ceea ce vor fi fost acele grãdini firmanului de France, la care am avut ºansa sã din preajma urbei vegheate de mãreþia Acropolei. de cãftãnire fiu pãrtaº în anii de carierã diplomaticã. Se întâmpla aceasta sub preºedinþia lui Dar dacã nu vor fi pãstrat nimic din ambianþa acelei a AÎcademiei Eugen Simion, una dintre cele mai faste incinte, în care spiritul ºi-aa exprimat pentru întâia datã Române, acum din istoria venerabilei instituþii. Acolo, sub libertatea cugetãrii ºi altitudinea gândului, academiile 150 de ani, când legendara cupolã academicã a unei mari ce s-aau întemeiat în spaþiul european începând cu Societatea Literarã culturi europene, i se aducea Academiei cel de al XVI-llea secol i-aau pãstrat esenþa. Nu doar Românã, devenitã dupã un an Societatea Academicã Române un omagiu pe care seculara instituþie france- aceea a calitãþii înalte a gândirii, ci ºi pe aceea Românã, pentru a se numi definitiv în 1979 zã nu-ll mai adusese de zeci de ani vreunei alteia. a democraþiei ateniene, ele fiind „republici ale Academia Românã, „institut naþional având drept celor egali”, cum le numea Vasile Pârvan, în care scop cultura limbei, istoriei naþionale, a literelor, i bine, în numele acestui prestigiu, „toþi fiind egali, întâietatea e mai mult o sarcinã a ºtiinþelor ºi a frumoaselor arte”. Cultura limbei Academia Românã, pãstrãtoarea marelui decât o cinste”. ºi istoriei naþionale, reperele prin care ne validãm sigiliu al limbii ºi istoriei româneºti, are Cãci însãºi menirea acestor agore ale super- lumirea secularã, zestrea de memorie ºi logos cu datoEria sã-ººi îndeplineascã pânã la capãt misiunea elitelor asumã o sarcinã supremã ºi, prin natura ei, care ne înfãþiºãm în conclavul popoarelor ºi în aula fondatoare. Când perºii dau nãvalã în grãdinile lui una de cinste pentru instituþia academicã, pe care umanitãþii. Cum spune poetul, în numele tuturor celor Akademos, se cuvine ca Platon, precum înaintaºul o regãsim în motivaþia existenþei acesteia în mai care au ºlefuit limba pãrinþilor noºtri ºi au fãcut din ea sãu Eskil, sã ia lancea hoplitului. toate þãrile europene. Fiindcã iatã ce scrie în statutele acel instrument de fineþe care impinge în nemãrginire Iar noi sã-ii urãm, la un veac ºi jumãtate de Academiei Franceze, a doua înfiinþatã în Europa, limitele lumii noastre, cãci, nu-ii aºa, „limitele limbii existenþã, în surghiunita limbã a strãmoºilor: Vivat, dupã cea florentinã, la anul 1635: cã misiunea mele sunt limitele lumii mele”, „patria mea este limba crescat, floreat! Sociocid, genocid, ecocid. Omnicidul, ca summum malum Johan GALTUNG egaþia lui summum bonum este summum Genocidul constã în uciderea unui genus, a unui ociocidul. Cãile malum. Pacea, ca orice alt concept, popor; un criteriu este dacã copiii, femeile, femeile de a ucide o societate poate fi mai bine înþeleasã prin negaþia gravide, adesea cruþate în rãzboaiele obiºnuite, sunt depind de modul sa, Nviolenþa în forma ei extremã, distrugând uciºi pentru a distruge capaci- în careS definim societatea. totul, omnium, cosmo-, atmo-, hidro-, lito-, tatea de reproducere. (Naziºtii Societãþile supravieþuiesc bio-, homo-, socio-sfera. Concentrându-ne au fãcut asta, la fel au procedat membrilor umani individuali, pe ultimele trei, obþinem sociocidul, geno- predecesorii lor prusaci în dar, la fel ca aceºtia, au o duratã de viaþã limitatã cidul ºi ecocidul, cu producerea unui peisaj Namibia, la fel au fãcut euro- de naºtere ºi moarte, cu o copilãrie dedicatã jocului, lunar dacã ºi atmo- ºi hidrosfera sunt penii, în general, cu indigenii o tinereþe a învãþãrii, o perioadã adultã pentru a lucra afectate. Cei trei piloni amintiþi ºi data din America, Africa, Asia-Pacific ºi o bãtrâneþe a retragerii. Pentru oameni, durata trecutã – Natura inclusiv oamenii, Cultura la colonizare. Nakba, ororile vieþii depinde de cât de bine sunt satisfãcute nevoile umane individuale. Aceste nevoi erau acoperite ºi Structura – corespund ecocidului în cazul suferite de palestinieni din partea pentru nomazii vânãtori la nivel material; mai târziu, naturii, genocidului în cazul oamenilor, Israelului în 1948, a fost masiv în principiu, prin intermediul societãþilor interconectate. sociocidului pentru uciderea societãþii = îndreptatã împotriva unei cate- Sociocidul distruge toate astea, dând istoria înapoi. culturã + structurã. gorii, dar nu a fost ucidere masi- Postulãm existenþa a patru nevoi umane de Le vom explora în ordinea inversã, vã. Pânã acum, a fost exclus un bazã: supravieþuire, bunãstare, identitate, libertate. pornind de la contextul social al existenþei stat palestinian, dar nu o naþiune Existã expresii care le acoperã pe unele dintre ele: umane, trecând apoi la oameni ºi ajungând palestinianã, iar colonizarea prosperitate, demnitate. Nevoile de bazã nu sunt în final la naturã. pãmântului a avut oarece legi- valori sau aspiraþii alese de cineva, ci condiþii pentru Genocidul este o crimã împotriva timitate, aceea de a fi fost acolo ca fiinþele umane sã trãiascã: alimente, apã, aer, umanitãþii, sociocidul (colonialismul fiind un mai demult – legitimitate care adãpost, haine, sãnãtate, educaþie pentru comunicare asemenea caz) ºi ecocidul (hipercapitalismul a lipsit în toate acþiunile de ºi un scop al vieþii, cum ar fi o semnificaþie, identitate; fiind un asemenea caz) nu sunt (a se vedea colonizare occidentale.) opþiuni, libertate. (Când este vorba despre libertate, Polly Higgins, Ecocide, 1982). Ecocidul constã în uciderea naturii, a capacitãþii de obicei sunt menþionate trei posibilitãþi de alegere: O societate e ca un organism uman, capabil sã de reproducere. a profesiei, a soþului/soþiei, a locului unde sã trãieºti. se reproducã dincolo de durata de viaþã a celulelor. Omnicidul numeºte toate acestea. Pedeapsa Pentru milenii, a existat o cuplare la profesia tatãlui, Pentru aceasta, el are nevoie de o bazã materialã divinã din Vechiul Testament. Distrugerea Reciprocã restricþii familiale în privinþa cãsãtoriei, restricþia de creatã de om sau ambientalã, o structurã (un pattern Garantatã, DRG, din vremea Rãzboiului Rece, a locui în locul de naºtere. Decuplarea a venit odatã al interacþiunilor) ºi o culturã care conþine ºi codul vine pe aproape. cu vremurile moderne, dar aceasta a adus o altã acelei structuri. Sclavia ºi colonialismul, rãpirea de oameni cuplare: cu posesorii mijloacelor de producþie, care pot plãti puþin pentru forþa de muncã aflatã în sãrãcie) Sociocidul constã în uciderea unei societãþi ºi de resurse, agresiunea culturalã, toate acestea Nevoile nu sunt negociabile, agresarea lor prin acte sau în rãnirea gravã a ei, prin deteriorarea bazei nu au fost nici venite de sus, nici nu sunt aproape de autoritate sau prin omisiune înseamnã violenþã. materiale-structurale-culturale. sociocid, ci sunt un sociocid foarte real. Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 3 Curtea de la Argeº

Homo sapiens ntonimele, sau negaþiile, sunt: moarte, Sociocidul este un proces care rãneºte, ucigând ius solis) sau dobânditã (prin imigrare). Uciderea boalã, alienare, represiune. Indispoziþie, chiar o societate: trebuie sã fie masivã, raiduri aeriene unul dupã altul. umilinþã. Trai în genunchi, cerºit. [1] prin lipsirea ei de baza materialã, teritoriu Conform definiþiei dinainte, acesta este genocid, PentruA a satisface nevoile umane de bazã, trebuie sau alte resurse; dar nu ºi conform definiþiei Lemkin-ONU. (Raphael satisfãcute nevoile de bazã societale: reproducerea, [2] prin structurocid: fragmentare teritorial-socialã; Lemkin, 1900-1959, evreu polonez, a propus cuvântul sustenabilitatea, identitatea, autonomia. Societatea atomie, eliminarea statului, pentru a nu avea „genocid” în 1943, care a fost apoi folosit în 1949 trebuie sã se reproducã ºi sã se autosusþinã, sã autoritate asupra propriului loc de trai; în admirabila Convenþie privind Prevenirea ºi Pedep- reproducã identitatea ºi libertatea. Pentru aceasta [3] prin culturocid: lipsirea de limbã, viziune asupra sirea Genocidului. Sunt necesare douã condiþii: e nevoie de o bazã materialã. O societate trebuie lumii, istorie, ataºament faþã de teritoriu; anomie, intenþia mintalã de a distruge un grup naþional, sã fie în viaþã pentru ca membrii ei sã fie în viaþã. lipsa naþiunii, pentru a nu avea identitate; etnic, rasial sau religios ºi actul fizic de a ucide, Aceste nevoi de bazã societale depind de contextul [4] lipsirea de trecut, pentru a nu avea memorie de a produce dificultãþi corporale sau mintale grave, internaþional, aºa cum nevoile umane de bazã concretã; atingând condiþiile de viaþã, mãsurile de a limita depind de contextul social. [5] lipsirea de naºterile, transferul copiilor de la un grup la altul. Într-o lume tot mai interconectatã, sustenabilitatea prezent, pentru Condiþia intenþiei exclude violenþa structuralã, dar înseamnã suficientã încredere în propriile mijloace a nu avea reînnoire; nu eforturile de a construi intenþionat structuri cu pentru a supravieþui crizelor, primind restul în urma [6] lipsirea de viitor, asemenea efecte. Noþiunea de „grup” acoperã o schimburilor economice, culturale ºi politice, pe baze pentru a nu avea visuri, sferã largã.) Justiþia învingãtorului: masiva ucidere a echitabile. Dacã nu, exploatarea ºi dependenþa viziune; evreilor a fost fãcutã de cei care au pierdut Al Doilea vor duce la o societate serios rãnitã, la o patologie Nesatisfacerea Rãzboi Mondial; uciderea masivã a germanilor a fost socialã cu o bazã material-economicã-culturalã- nevoilor de bazã întreprinsã de învingãtori. Avem nevoie de o definiþie politicã în degenerare. societale: care sã stea deasupra unor asemenea amãnunte Asta ne conduce la douã tipuri de procese [7] pentru a nu avea istorice, iar „uciderea masivã a unei categorii” face de sociocid. Mai întâi, prin rãzboi. securitate împotriva acest serviciu. Sociocidul 1. Lipsirea societãþii, prin cucerire- violenþei, uciderii, rãnirii; Dar mai e ceva. „Categoria” este o mulþime de ocupare, de baza materialã necesarã pentru [8] pentru a nu persoane, iar violenþa este o relaþie. Trebuie sã existe reproducere, securitate, sustenabilitate, identitate avea sustenabilitate ºi o relaþie corespunzãtoare între categorii, iar aici ºi autonomie, necesarã pentru a evita moartea, economicã, împotriva intrã în scenã faliile, liniile de separare/demarcaþie. mizeriei, bolilor; mizeria, alienarea, represiunea. Definiþie: Falie = o fundamentum divisionis între [9] pentru a nu avea Adoua posibilitate, mai camuflatã, prin exploatare- categorii. identitate culturalã, dependenþã. Existã mai multe falii atunci când avem de împotriva alienãrii; Sociocidul 2. Lipsirea societãþii, prin exploatare- a face cu cel puþin douã categorii. Între ele poate dependenþã, de baza materialã, sustenabilitatea exista o violenþã structuralã masivã, atunci când una economicã, identitatea culturalã ºi autonomia politicã, dintre categorii exploateazã sistematic, reprimând, ceea ce favorizeazã moartea, mizeria, alienarea, alienând-o pe cealaltã (pe celelalte). Apare apoi represiunea. scânteia, violenþa masivã directã, peste falii. Sã ne apropiem de o abordare ºi mai societalã Pentru analiza noastrã, sunt indispensabile opt a conceptului de societate: falii: oameni/naturã, bãrbaþi/femei, adulþi/tineri/bãtrâni, Societate = Structurã + Culturã = Stat + Naþiune. albi/nealbi, normali/devianþi, clasã de sus/clasã de Accentul stã mai puþin pe o mulþime de indivizi jos (= putere economicã, militarã, culturalã, politicã), ºi mai mult pe structurã, pe þesutul pãrþilor inter- cu putere/fãrã putere, naþiuni dominate/naþiuni conectate. Oamenii sunt asociaþi cu acele pãrþi dominante, state de centru/state de periferie. care le spun ce sã facã, unde, când ºi cum. Apoi, Tabelul de mai jos se constituie ca o paradigmã în ceea ce priveºte cultura, inoculându-i cu identitate, de bazã pentru Uciderea Masivã a unei Categorii, înþeles, aceasta le spune de ce sã facã ceea ce fac. [10] pentru a nu avea autonomie politicã, UMC. Asta ne aduce douã noi moduri în care o societate împotriva represiunii. Avem 16 tipuri de ucidere masivã a unei categorii, poate sã moarã sau sã fie ucisã: Bazã materialã, structurã-stat, culturã-naþiune, UMC, clasificate logic, nu ideologic. Concentrarea Sociocidul 3. Prin destructurare, disoluþie nevoi societale. doar pe 7A este ideologie. Tabelul în întregime este a þesutului social, deci atonie, atomizare; ºi prin Colonialismul a fãcut asta, pentru cã islamul, summum malum al genocidului. 7A este atroce, dar deculturalizare, absenþã a unor norme convingãtoare creºtinismul ºi astãzi Israelul ºi-au extins hãrþile sindromul 6-7-8, uciderea masivã structuralã a celor dincolo de supravieþuire ºi folos personal, deci lor spaþiale, exportând dialectica lor, impunând sãraci în þãrile de periferie, este chiar mai rãu. La anomie. cultura, limba, religia, viziunea asupra lumii fel, 2A, uciderea fetelor nenãscute sau abia nãscute, Statul ºi naþiunea sunt suporturile moderne în America, Africa, Asia-Pacific, ca straturi a depãºit de departe numeric 7A. Atrocitãþile care ale structurii ºi culturii. puternice, plasate deasupra celor indigene. sunt sãvârºite prin violenþã structuralã sunt mai puþin „Statul” reprezintã atât o þarã, cât ºi o structurã vizibile, atrag mai puþin atenþia decât violenþa directã. enocidul. de autoritate în interiorul þãrii. Conceptul include Ciuma neagrã a stimulat studiile ideea de teritoriu, de resurse, asupra cãrora statul Nr. Falie A: Violenþã directã B: Violenþã structuralã medicale, iar genocidurile sã aibã putere, pentru a putea satisface nevoile 1. Naturã mãcelãrirea epuizare, secoluluiG XX au stimulat studiile asupra de bazã societale. „fiarelor, poluare O „naþiune” este un grup cultural care pãcii. Catastrofele ne-au miºcat din loc. a sãlbaticilor” Dar de ce sã ne miºte genocidul ºi nu împãrtãºeºte, prin ataºare, aceeaºi limbã, viziune 2. Gen uciderea femeilor, patriarhatul asupra lumii, istorie – trecut-prezent-viitor – ºi DRG, distrugerea reciprocã garantatã de logica conflictului îndelungat dintre avort, infanticid, ca închisoare geografie. Naþiunea defineºte bazele identitãþii: arderea vrãjitoarelor pentru femei limbaj, viziune asupra lumii, timp ºi spaþiu. Est ºi Vest ºi de cursa înarmãrilor nucleare? Pentru cã aceasta de pe urmã 3. Generaþie privilegierea ºcolile ca ghetouri, eritoriul leagã identitatea naþiunii de protecþia era reciprocã; o cuplare care o explica în vârstei mijlocii, ghetoul de „acasã” prin stat. Statele vin ºi se duc, naþiunile termenii unui proces obiectiv. Genocidul avort, eutanasie rãmân. Prin mobilitatea fizicã ºi mintalã este unilateral, deschis spre un abis al 4. Rasã controlarea raselor colonialism, mereuT în creºtere, este posibil ca pãmântul, teritoriul, unui rãu intenþionat. DRG nu e astfel – periculoase, sclavie sã fie în viitor din ce în ce mai puþin important în sau mãcar aºa obiºnuim sã credem. eradicare, sclavie definirea unei naþiuni – dar nu am ajuns încã acolo. Pentru o perspectivã care sã le 5. Deviaþie controlarea controlarea Accentul pe stat-naþiune face sociocidul ºi mai acopere pe amândouã, mai întâi câteva criminalã persoanelor persoanelor concret: definiþii: mintalã periculoase, periculoase, Sociocidul 4. Lipsirea oamenilor de stat înseamnã Definiþie: Genocid = Ucidere Masivã somaticã eutanasie excludere a unei Categorii, UMC, unde a-i lipsi de autoritatea ultimã asupra nevoilor de bazã 6. Clasã controlarea controlarea claselor – ucidere = lipsire de viaþã care putea societale, necesare pentru a satisface nevoile de militarã claselor periculoase, bazã umane; lipsirea oamenilor de naþiune înseamnã fi evitatã, prin acte de autoritate sau prin economicã periculoase, exploatarea trupului, a-i lipsi de identitatea ultimã bazatã pe teritoriu- omisiune; culturalã eliminare reprimarea minþii, spaþiu, viziune asupra lumii ºi de istorie-timp: – masiv = toþi cei disponibili de un politicã alienarea spiritului – de trecut, pentru cã locurile sacre trec anume tip, pânã la extincþie-saturare; 7. Naþiune, genocid, statul ca închisoare în mâinile altora, – categorie = având aceleaºi culturã, în definiþia a naþiunilor guvernate caracteristici, atribuite sau dobândite. – de prezent, prin frustrãrile-conflictele ideologie îngustã de „majoritate” în desfãºurare, „Un german bun este un german – de viitor, care nu mai este în mâinile proprii. mort”, sau alte fraze cu acelaºi efect 8. Stat, rãzboi (ucidere imperialism, Bazându-ne pe sociocidurile 1–4, putem sunt tipice la vreme de rãzboi. Þinta este patrie, pentru hranã, izolarea statelor acum trece la o listã unitarã, conducând la o scarã „toþi cei de un anume fel”, definiþi printr-o teritoriu sacrificii, cucerire) „paria” a sociocidului (de la 1 la 10). caracteristicã atribuitã (ius sanguinis sau 4 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Cultul identitãþii Gabriela CÃLUÞIU SONNENBERG ranco, de pildã, vin alþii, puhoaie care vor sã se identifice cu noi, Mascatã drept scrisoare de trecere, foaie e încã numãrul 1, solicitând acelaºi statut, deºi diferã de noi esenþial, de parcurs sau þidulã pentru sclavi, ea a existat iar familiei regale spa- nu doar fizic, ci ºi etic, religios, comportamental, dintotdeauna, jucând încã din timpuri strãvechi roluri nioleF îi sunt rezervate – tot la cerebral ºi visceral. ªi ce fac aceºti oameni, deîndatã eroice sau ingrate, pecetluind libertatea sau robia ideea lui Franco – numerele ce pun pasul pe tãrâmul fãgãduinþei? Ei bine, aþi a milioane ºi miliarde de oameni, mai mult sau mai de la 10 la 99. Astfel, regele ghicit: îºi aruncã imediat cartea de identitate! Nu puþin striviþi de cãlcâiul stãpânirii, unii sub jug, alþii emerit Juan Carlos are numã- toþi, bineînþeles, doar cei care o au pe cea „greºitã”. mai puþin supuºi. De ce sã ne credem acum mai rul 10, iar fiul sãu, regele Pãi, cum vine asta? Încerc sã-mi imaginez viaþa liberi decât pe vremuri? Se zvoneºte cã inevitabila actual, Majestatea Sa Felipe, mea pe post de individ al nimãnui ºi îmi amintesc „etichetã” de la evidenþa populaþiei, în varianta are numãrul 15. Numãrul 13 cu groazã cã, odatã, chiar am avut o scurtã perioadã, reloaded, va fi ºi mai neînduplecatã: urmaºii noºtri nu se acordã, pentru cã poartã ghinion. Ca sã vezi! între douã paºapoarte, când am trãit pentru câteva vor purta un cip electronic implantat sub piele. Asta spune deja multe despre intangibilitatea sãptãmâni în imponderabilitatea lipsei de cetãþenie. Ce straniu cã se scrie chip, de parcã ar fi chiar ºi grandomania dictatorului Franco. Dar nu insist Ce experienþã oribilã, sã nu ai niciun drept, sã predestinat sã reprezinte chipul uman! asupra cultului personalitãþii; destul l-am trãit la noi, nu poþi face nimic, sã stai încremenit! pe propria noastrã piele, cu propriul nostru dictator. De buletinul pe care l-am primit în tinereþe, în e ce atâta caz pentru niºte simple hârtii? Altceva bântuie Europa mileniului trei; nu mai este România, mã leagã sentimente aproape duioase. Pentru cã valoarea lor simbolicã e atât de la modã cultul individului, ci cel extins la nivel Permanent l-am purtat asupra mea, aºa cum cerea mare încât nici mãcar bancnotele, cealaltã macro: cultul identitãþii ca naþiune, ca popor, grupare litera legii, ba chiar îl þineam protejat într-o învelitoare formãD de materializare a hârtiei în obiect de idolatrie, de popoare sau chiar continent. de piele. Chiar dacã nu era mai niciodatã la zi – în nu le-ar putea concura în semnificaþie. Sã nu ne Mai concret, un conducãtor înþelept, când vrea vremea studenþiei nici mãcar vize de flotant nu amãgim, e-adevãrat cã în multe privinþe ne uºureazã sã atragã masele de partea sa, nu se mai expune primeam – îmi dãdea senzaþia cã nu pot fi chiar viaþa, dar, în mãsurã covârºitoare, ne-o complicã. în faþã, ca personalitate suprem-perfectã, ci exage- anihilatã complet. Pânã azi îi ºtiu numãrul ºi seria, Numai naivii iau de bun cuvântul pe care-l poartã reazã calitãþile ºi drepturile supuºilor sãi, linguºindu-i taman eu, cea care nici mãcar un numãr de telefon cu emfazã în titlu, etic-corectul „identitate”. Carnetul ºi propagându-le identitatea ieºitã din comun. Metoda nu sunt în stare acesta nu ne face identici decât în are ºi efecte secundare nedorite, creând limite între sã memorez: ochii unui observator imaginar de pe neamuri ºi conducând la disensiuni. BG622720. Cât Marte, priviþi printr-un binoclu foarte Revenind la Spania, „boborul de rând” are la de mare trebuie aburit; adevãrul este cã el, de fapt, dispoziþie restul numerelor de la 100 în sus, scopul sã fie nemulþumirea ne diferenþiazã, împãrþindu-ne pe declarat al acestei evidenþe fiind, nici mai mult, nici ºi disperarea unui cãprãrii sofisticat ierarhizate. Cine-a mai puþin, decât acela de a controla naþiunea cât om care renunþã mai vãzut român egal cu americanul, mai bine. Deºi veche de la 1944, mãsura aceasta la propria sa viaþã, sau femeie egalã cu bãrbatul? Poate are valabilitate pânã-n zilele noastre. E vorba, fireºte, scoþându-se intenþio- în Paradis, dar oare acolo n-or avea despre introducerea banalelor cãrþi de identitate. nat în afara legii?! tot un fel de document la purtãror, ca sã poatã urca din sferã-n sferã, m asistat nu demult la rugãminþile fierbinþi evin la pânã-n al... nouãlea cer? ale unui avocat român, trãitor în strãinãtate, banalul Observ cã mã îndepãrtez rugãminþi adresate autoritãþilor române, cartonel de subiect ºi n-aº vrea sã cad în de Aa retipãri cãrþile de identitate pentru a le alinia plastifiatR ºi conchid: face parte integrantã din viaþa pãcatul acelui biet þãran cu mintea rãtãcitã, din satul la modelul celor agreate în spaþiul Europei Mari. noastrã ca o a doua epidermã, celulozicã. Uneori tatãlui meu, pe care tinerii veniþi prin vacanþe de studii Se pare cã, lipsind o semnãturã pe ele, nimeni ne mândrim cu el, alteori îl ascundem sau îl uitãm se fãceau cã-l întreabã: „bãi, Ioane, ce pãrere ai tu nu ne considerã cetãþeni cu drepturi depline pur ºi simplu, dar nu prea ne vine, pentru cã ni s-a despre facultãþi?”, la care tipul rãspundea cumpãnit, pe propriul nostru continent-tatã! spus cã fãrã el nu valorãm nimic. Aºa sã fie oare? profund îngândurat: „facultãþi, dificultãþi...” Ei bine, Ne dorim, deci, drepturi egale, dar – curios – Putem sã ne ieºim din propria noastrã piele? pentru mine toate cuvintele acestea pompoase care documentul nu se cheamã carte de egalitate, ci carte Anulare de identitate, furt de identitate, schimb se terminã în „-tate” (identitate, responsabilitate, de identitate. Ori noi, identici nicidecum nu vrem de identitate, modificare, rocadã, actualizare... ºi echitate, egalitate, Maiestate º.a.m.d.) mã pun sã fim! Cum ar arãta lumea dacã ne-am confunda lista se poate continua. Pãcat de frumosul cuvânt în mare... dificultate. unul cu altul? O încolonare de roboþi! Ce bine mãcar carte, sã aparã completat cu codiþe profane, cum Scara cãrþilor de identitate e infinitã. La baza cã numerele se acordã o singurã datã ºi nu sunt sunt credit, vizitã, identitate! Cu totul altã accepþiune lanþului trofic uman stau cetãþenii paria de prin statele repetabile, nici dupã moartea posesorului. are de fapt cartea în viaþa de zi cu zi, unde nu e care nu dau doi bani pe o viaþã de om, în timp ce Poate cã n-aþi sesizat, dar avem actualmente o obiect de cult, ci suport de culturã. Se vinde prin în vârful piramidei nu se ºtie exact cine ºade. Poate mare dilemã, mai ales în Europa: ne zbatem pe tema librãrii ºi se citeºte cu evlavie, adeseori cumulând cã aºa e mai bine pentru noi, sã nu ºtim. identitãþii, adicã ne întrebãm întruna cine suntem ºi între douã coperte viaþã veritabilã. Culmea, tot viaþã Totuºi, o singurã curiozitate mai am: ale cui cu cine ne însoþim. Naþiunile Europei se autoidentificã se stocheazã în ambele modele de „cãrþi”, inclusiv or fi numerele dintre 1 ºi 10? drept comunitare, seculare, creºtine, dar iatã cã în cea eliberatã de circa de poliþie! (Spania, februarie 2016) lita dominantã a lumii este formatã din oameni, bãrbaþi, de vârstã medie, Ecocid ºi omnicid! albi, „normali”, puternici, fãcând parte din naþiunile conducãtoare în state Asta se întâmplã tot timpul. Dacã se defineºte ca ucidere a biosferei, reducând centrale; cu toþii, provocaþi de cei opuºi lor de dincolo de falii, inclusiv de natura la lito-, hidro-, atmo-, cosmosferã, asta seamãnã cu sociocidul; dar nu MamaE Naturã. Prin urmare, de ce sã limitãm discursul la 7A? De ce un Muzeu al derulând înapoi doar istoria, ci derulând înapoi întreaga evoluþie, întreaga creaþie. Holocaustului în Washington DC pentru shoa, dar nu ºi pentru indigenii americani, Deºertificarea este una dintre metafore, tsunami, inundaþiile, vulcanii ºi afro-americani, hawaieni? Pentru cã discursul dominant este cel al elitei domi- cutremurele, altele; oferite spre imitare oamenilor, iar aceºtia o fac uneori, ca nante ºi orice discurs structural-cultural ar face campaniile ei de ucidere masivã ecocid, prin acte de putere. ªi mai important este hipercapitalismul, care produce vizibile ºi ar expune-o. Discursul bazat pe „gen” face ºi el actorii vizibili, ecocid prin consumarea resurselor de orice fel de dragul profitului; protejat prin dar aceºtia pot arãta cu degetul spre inamicii vinovaþi, nu pe ei înºiºi. acte de omisiune. Pentru a restabili legea ºi ordinea, inamicii vinovaþi de crime sunt aduºi în rheologia conteazã pe ecocid, pe faptul cã natura a acoperit cu gheaþã faþa justiþiei, care-i pedepseºte, în tribunale adesea pline de judecãtori anglo- sau cu nisip artefacte pe care arheologii le escaveazã, cum sunt cioburile americani, bãrbaþi; iar vinovaþii pot fi pedepsiþi, chiar cu pedeapsa capitalã – de ceramicã sau depozitele etajate de gunoi. Arheologii viitorului s-ar violenþã. Implicit, judecata îi absolvã de vinã pe judecãtori, pe contemporanii puteaA sã dea peste obiecte de plastic, aflate sub un strat de cenuºã radioactivã... nepuºi sub acuzare, structurile, cultura. Natura comite uneori autoecocide, la fel cum societãþile pot comite Aceastã elitã dominantã foloseºte discursul ºi violenþa culturalã, negând: autosociocide, prin eºecul de a se reproduce, iar umanitatea poate comite Natura: spunând cã animalele nu au suflet, simt puþin sau deloc durerea, autogenocide, prin eºecul de a preveni pandemii fatale. nu suferã, pentru cã nu au familii; Suntem departe de omnicid. Dar orice hartã a istoriei lumii ne vorbeºte despre Genul: spunând cã femeile sunt nãscute inferioare, pentru a aduce copii, civilizaþii care vin ºi se duc, lãsând în urma lor ruine, cioburi de ceramicã ºi nisip. sunt emoþionale, nu intelectuale, îl pot tenta chiar ºi pe Satana; Se poate întâmpla asta ºi umanitãþii, care a dezvoltat mijloace de distrugere Generaþiile: spunând cã bãtrânii trebuie sã facã loc generaþiei urmãtoare, ºi mai rele, justificate printr-un discurs oficial, ca un efort pentru a justifica instru- iar tânãra generaþie trebuie sã aºtepte pânã va fi pregãtitã cum trebuie; mentele unui summum malum. Rasele: spunând cã primitivii sunt ca niºte animale – vezi mai sus; Miza este mare, sunt multe de pierdut ºi multe de câºtigat. Devianþii: spunând cã criminalii s-au exclus ei înºiºi, cei bolnavi mintal Aceste multiple negaþii ale pãcii neagã toate componentele formulei pãcii [vezi sunt neadaptaþi, iar cei bolnavi trupeºte sunt o povarã pentru ei înºiºi articolul din numãrul trecut, n.red.]. În locul echitãþii apare distrugerea direcþionatã, ºi pentru societate; în locul empatiei menite armoniei apare insensibilitatea, provocarea masivã de Clasele: spunând cã clasele îi aleg pe cei mai adaptaþi dintre cei mai puþin traume este folositã pentru a alimenta violenþa, iar renunþarea la conflicte este adaptaþi; privitã ca un lucru rãu. Dar cele patru componente ale formulei pãcii sunt potenþial Naþiunile: spunând cã unele naþiuni sunt valul din faþã al civilizaþiilor umane, aici, ca trepte pentru a urca la luminã din abisul lui summum malum... altele sunt parazite sau trebuie sã aºtepte ºi sã fie educate în mod adecvat; (Fragmente din lucrarea O teorie a pãcii. Construind o pace directã, structuralã ºi Statele: spunând cã statele au dreptul sã facã rãzboi, iar rãzboiul pune culturalã, numãrul 10 în seria de cãrþi publicate de TRANSCEND University Press, 2013. statele mai adaptate sã guverneze lumea, peste statele mai puþin adaptate. Va urma.) Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 5 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Extazul tehnologic ºi agonia omului Radu PINTEA cu toate actele culturale ale lumii direcþii, dinspre Ned Ludd era un biet idiot zice-se-n popor supuse unui „telefon fãrã fir” extins. coajã ºi dinspre Ce doar la distrus ºi stricat avea spor, Dar pentru a vedea dacã spunem ce miez; deciziile Se-ntoarse cãtre tovarãºii sãi ºi declarã maºinilor moarte! credem cã am vrut sã spunem atunci omului prins Ele stâlcesc viitorul ºi ne calcã-n picioare visele sparte. când ne etichetãm public alegerile, între ele vor Robert Calvert (în tãlmãcirea lui R.P.) trebuie sã ne ducem la rãdãcina fi tot mai mult e împlinesc douã secole de toatã lumea, ci tehnica – suportul originalã ºi sã vedem mãsura în care parazitate de când meºterul þesãtor Ned contondent al construcþiilor cu care aceasta acoperã intenþia noastrã. atributele celor Ludd a declarat „rãzboi se mândreºte omul ºi, mai ales, Putem avea surprize, ºi 99% dintre douã entitãþi rãzboiuluiS de þesut”. Apãrutã în Anglia derivata sa minionã, nanotehnica, acestea sunt neplãcute, dupã constatã- nonumane între care pare mai degrabã ºi „rezolvatã” la momentul respectiv rãspunzãtoare de partea moale: rile bancherului care, expert în numere a se zvârcoli. Pe termen scurt, ingerinþa sângeros, chestiunea nu s-a lãsat însã cuvinte, limbaj, gramatici. Cu deosebire mari, nu putea suferi surprizele pentru tot mai brutalã a nanotehnologiei ºi a rezolvatã, ci a copt pe dedesubt în tot amestecul acesteia, tot mai ubicue cã îi stricau aºteptãrile, adicã previziu- obiectelor „smart” (indicator adicã al acest rãstimp; coabitarea om–maºinã ºi mai criptice, în luarea deciziilor nile. Adicã predictibilitatea – cuvânt faptului cã ele funcþioneazã pe bazã a mers „ca unsã” de atunci încoace, de aºteptat a se adresa regnului viu; cheie, peste tot rimând cu stabilitatea. de inteligenþã artificialã) va face ca anume cam pânã prin 1980, când favorizarea însã tot mai frecventã a Sã mergem (cu mintea, desigur) în situl schimburile prin comunicare verbalã internetul, nanotehnologiile ºi inteli- deciziilor sintetice ca substitut preferat arcadian ºi sã vedem ce se înþelegea sã devinã tot mai puþin verbale, prin genþa artificialã au invadat ºi zona celor de respiraþie umanistã ni se pare printre concetãþenii lui Aristotel prin împrumuturi din glosarul tehnologiei moale a maºinilor. Situaþia migrase – o cale greºitã, tocmai pentru cã cele techné. În primul rând, acesta desemna ºi chiar din jargonul acesteia, inclusiv cu schimbare de stare de la tare la douã categorii de decizii nu au acelaºi un lucru fãcut de mâna omului, cu cuvinte-cheie sau de-a dreptul „cod- moale – neobservatã de nimeni, fiindcã domeniu de aplicare. intenþia de a copia modelele naturii, spaghetti”. era aºa de comod! Comoditatea dar inerent ºi fatalmente imperfect vine însã cu un preþ. Tendinþa (spre deosebire de naturã, care oxicitatea acestei juxtapuneri tot mai persistentã de structurare este perfectã, pentru simplul fapt de termeni oximoronici în a domeniului cunoaºterii, mai cã a avut o eternitate la dispoziþie opinia noastrã rezidã nu atât bine zis, „accesul” la cunoaºtere sã se tot perfecþioneze). Semnifica- în gradulT de impopularitate sau în printr-o segregaþie omniprezentã tiv, ºi ceea ce ne ºi intereseazã pe austeritatea mãsurilor luate „de rigueur” între nivelurile de acces, pe noi în argumentul nostru, este mai prin astfel de politici „antipolitice” (altã de o parte, ºi facilitarea unor ales recunoaºterea ºi acceptarea aberaþie de esenþã oximoro-) cât mai comportamente pe bazã de conºtientã a imperfecþiunii care ales din cauza faptului cã, infiltrate la reacþie pavlovianã cât mai rapidã însoþeºte toate lucrurile fãcute vârful ierarhiei, îl obiºnuiesc pe bietul de mâna omului în încercãrile sale, ºi, dacã se poate, chiar evitând om cu prezenþa unei asemenea atitu- lamentabile, tragice ºi mãreþe, de cu totul intervenþia temporiza- dini sintetice (deghizatã în echidis- a copia modelele adevãratului ºi toare a raþiunii ºi judecãþii perso- tanþã), în care interesele sale nu se unicului Creator. Politikon derivã de nale, pe de altã parte, au deschis vor mai afla pe primul loc. Prezente la polis care însemna „mulþi oameni larg calea nu numai dezumani- în coajã ºi în miez, la valori dincolo zãrii omului în reacþia sa cu sine de limitele critice dictate empiric ºi cu semenii, dar ºi gravei coruperi, oate e vorba de legile perene ale bunului simþ, dacã nu cumva deformãrii totale, doar de o glisare deopotrivã lucrurile tari ºi cele moi dincolo de orice posibilitate de escatologicã încep prin recul mai cu seamã sã cunoaºtere, a modelelor educaþionale inevitabilãP a socialului pe devinã tot mai stânjenitoare; pur ºi sau funcþionale încã operative, dar panta unui neomaºinism simplu sunt peste tot unde întorci în pragul extincþiei în zilele acestui (techné în accepþiunea capul. Nãscocite iniþial din dorinþa nou infern al ordinii mondiale, ordinea anticã). Cu alte cuvinte, legitimã de a fi de folos creatorului, în ciuda celor mai nobile ciberneticã, una atotnivelatoare, unde la un loc” ºi prin extensie „loc cu mulþi prin multiplicare, rafinare ºi inter- nu se mai face niciun fel de deosebire sentimente ºi sforþãri ale sale de a oferi corelare, ca sã nu mai vorbim de echidistanþã de esenþã supremã, purã, oameni” sau „oraº”. Kratos însemna între om ºi maºinã, unde se uitã din „autoritate”. Las la latitudinea studen- dotarea cu inteligenþã artificialã, toate rea intenþie sau din prostie ierarhia de desãvârºitã, abstractã, ridicatã semeþ aceste deopotrivã tari ºi moi adjuvante la o altitudine stratosfericã rarefiatã tului curios ºi atras de semioticã subordonare, scopul pentru care au sfârºesc prin a ocupa efectiv spaþiul deasupra actorilor umani din diverse verificarea tuturor combinaþiilor dintre fost nãscocite la urma urmei maºinile vital al omului, complicându-i acestuia facþiuni antrenate în eterne convulsii ºi cele trei vocabule ºi a eventualelor ºi limitele între care ar trebui existenþa, generând mai multe proble- competiþii între ele ºi cu toþi ºi cu toate, semnificaþii rezultate din concatenarea sã li se permitã funcþionarea. lor în spirit antic ºi în spiritul timpurilor me decât rezolvã, pregãtind deja omul este permanent supus oricând momentul izgonirii omului din mijlocul Ba, din contra, iatã, culmea potenþial gradientului de a comite moderne, care la limitã ar trebui sã propriilor sale creaþii. gravitãþii, omului i se cere pe toate greºeala de a se încrede un pic prea fie una ºi aceeaºi – un invariant. Este, deci, nanotehnologia aliatul canalele sã confere dintr-o total ineptã mult în propriile ºi imperfectele sale artificial sau duºmanul natural al „corectitudine politicã” drepturi compen- creaþii, dar suficient pentru a stârni ceastã totalã rãtãcire a satorii mai mari acestui sclav proteic, la un moment dat hybris-ul care-l scopului în chiar toiul celei omului? Proteica sa proprietate de creat tocmai pentru a-l sluji pe el, pe va rãsturna în destructurare ºi haos. mai furibunde cãutãri a lui tre- a o întâlni peste tot, ºi tot mai sâcâitor, om, fãrã ca acesta din urmã sã mai Poate chiar arcadienii antici s-au vãzut buieA sã se constituie din oficiu într-un pare a înclina validarea spre ultima dezvolte remuºcãri privind moralitatea obligaþi sã constate cã ºi pe vremea semnal de alarmã pentru legiuitorii variatã. E o simplã chestiune de timp unei „samavolnicii” care ar trebui, aceea nicio problemã nu se putea urmãtorilor ani (nu foarte mulþi). Forul pânã când vor apãrea reacþii neo- vezi Doamne, sã-i greveze conºtiinþa. rezolva la nivelul la care a apãrut, legislativ de mâine va trebui sã bareze luddiste ºi pe cale de consecinþã ªi, paradoxal, iatã omul fãcând pasul ci era nevoie de un alt referenþial, prin orice mijloace, cele mai simple ºi conflicte tot mai complexe cu promotorii autoînrobirii. Printr-un gest compen- de un alt nivel – indiferent de pro- mai eficiente fiind cele pur parlamen- viziunii „integratoare” – emanaþie a satoriu parcã, aiuritor pentru orice fel blemã sau naturã a ei – în care tare, ascensiunea la putere a oricãror noului val care, în numele „raþionalis- de logicã bazatã pe „celula vie”, dar de sã se întrevadã soluþia. entitãþi non-umane sau vectori ai mului” (de fapt, neomaºinismului), va bun simþ din punctul de vedere al unei Aºadar, techné sau politikon? acestora, generatoare de acte norma- încerca sã forþeze aplicarea la om a fierãtanii, omul o cocoaþã pe aceasta Aceastã alãturare poate emana un tive încâlcite sau intraductibile empiric unor mãsuri strãine de natura omului. la loc de cinste ºi idolatrizare ca ºi puternic iz aluziv ºi sunã familiar, chiar pe înþelesul celui mai slab de minte cum de acolo ºi numai de acolo ar sardonic. ªi totuºi, în ciuda acestei cetãþean, statuarea clarã, limpede eputinþa endemicã a emana adevãrul suprem, cel a-politic, impresii, trebuie observat cã, asemenea ºi neîntreruptã ºi neechivocã a supre- geopoliticii de azi de a ocupa a-religios, a-uman (sau trans-uman?). castelelor, ºi tãlmãcirea ºi, mai ales, maþiei omului asupra maºinilor (de forþa de muncã dislocatã prin rãstãlmãcirea cuvintelor e supusã orice fel) ºi sub-creaþiilor maºinilor panautomatizareN ºi pannanotehno- eilhard de Chardin spunea eroziunii timpului, multe dintre ele ºi nu invers, indiferent de nivel, rang, logizare, de a gãsi acestui principal acum o sutã de ani: „Zãrindu-ºi nemaiavând în accepþia curentã sensul domeniu, þarã, situaþie sau interese. piston social un vector de aplicare (un umbra proiectatã pe cer, nu originar; ca în jocul de clasã „telefonul Datele statistice aratã cã existã rost), se va constitui în cauza principalã oriceT om va ºti cã-i umbra sa”. Tot fãrã fir”, pe care îl jucam în copilãrie 1 automobil la 2 oameni. La aparaturã a apariþiei unei noi miºcãri cu caracter astfel, azi, urmãrind cu înfrigurare ºi pânã la intrarea profesorului: în prima informaticã (telefon mobil, tabletã, luddist radical, al cãrei scop ar putea încordare extremã starea conflictualã bancã unul ºoptea la urechea colegului computer personal) per capita scorul fi subminarea, dereglarea, vandaliza- care pare paroxisticã la nivel interna- „portocalã”, iar acesta ºoptea mai de- s-ar putea sã-l depãºeascã lejer pe cel rea, ridiculizarea ºi în ultimul rând þional, puþini îºi vor da seama cã izvorul parte ce credea cã a auzit, pentru ca precedent, în favoarea maºinii. Aceastã putându-se ajunge chiar la distrugerea adânc al acesteia nu este antinomia în ultima bancã ultimul sã strige în gura aglomerare de fierãtanii ºi smart-uri de fizicã a perifericelor reþelei. americano–rusã sau americanã–contra mare ultima pãrere, „piersicã”. La fel tot soiul creºte presiunea din ambele 6 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi

Mihai SPORIª Noi am picat din... cer! enigmã ºi un miracol sunt toate paraginã la noi!...” O spunea poetul roman -aau ajuns, întotdeauna, talazurile vãilor istoric: poporul exilat în Pont în primii ani ai erei creºtine, adicã în munþi. Aºa se explicã nenumãratele român, ºi-a intitulat înainte cu aproape un veac de sosirea lui Traian „þãri” neatinse de „mâlul” strãin, rãmase istoriculO Gh.I. Brãtianu o carte într-o micã parte a Daciei. cu oN individualitate culturalã într-un ansamblu cu [1], mãrturie despre originea Lãmuritor pentru starea aceasta de lucruri este trãsãturi comune, valahe: Þara Moþilor, a Zarandului, poporului român, împrumu- dialogul consemnat de Paul de Alep, dupã întâlnirea a Oaºului, a Maramureºului, a Pãdurenilor, a tând titlul de la francezul lui cu Preda Brâncoveanu (ruda lui Matei Basarab, Haþegului, a Fãgãraºului, a Loviºtei, a Bârsei, a Ferdinand Lot [2], un reputat cu obârºie în acelaºi loc, Brâncoveni!), la un mileniu Vrancei etc. Nu au ajuns talazurile în vârful munþilor, istoric interesat la rându-i ºi jumãtate de la relatarea lui Ovidiu, prin 1654: aºa se explicã de ce pãstorul de azi aproape „nu de istoria noastrã. „…mulþumim lui Dumnezeu cel Atotputernic cã nu ºtie” cã pe la noi au trecut cohortele romane, ienicerii, Istoricii, preocupaþi de dezlegarea enigmelor, avem castele în þara noastrã. În loc de castele ºi spahiii ºi alþi cãutãtori de biruri. Stâna lui a rãmas de fundamentarea unor teorii necesare politicului, cetãþi, avem aceºti munþi ºi aceste pãduri, împotriva la fel de tracã precum era pe vremea cãutãtorilor de fabricarea unor argumente tratatelor de pace, de cãrora niciun duºman nu poate birui…” [3] de „lâni de aur”, cu mioare nãzdrãvane. Au rãmas, instrumentarea unor teorii pentru alte posibile ordini Retrageri întru munte s-au fãcut ºi în perioada pãstor ºi pãstorit, în vârsta de aur a transhumanþei, mondiale, n-au reuºit sã se punã de acord în ceea ce modernã, lupta de rezistenþã a partizanilor împotriva cu reveniri estivale în muntele rai. priveºte poporul român, locul lui de naºtere, perioada, comunismului este un fapt consemnat doar cu Omul nostru simplu va nega venirile de aiurea, prezenþa lui în þara lui de azi etc. Atât de diverse sunt câteva decenii în urmã, între 1948 ºi 1958. Sigur din toate vânturile, de unde ne aduc necunoscãtorii, punctele de vedere ale iluºtrilor, reputaþilor istorici, este cã ne-am suit spre cer, urcând munþii prin ori cei cu simbrie pentru alte „adevãruri”. El va replica blazonaþi cu titluri ºtiinþifice, încât te descumpãneºti gurile de rai ale vãilor cu nenumãratele lor „Posade”. simplu cã noi am plecat spre cer, ca eroi, sau ca în faþa unor argumente care contrazic un bun-simþ Am urcat munþii cãrora le-am dat chiar nume de sfinþi, am urcat spre cerul coborât în munte, ºtafetã la îndemâna þãranului nostru, avizat ºi mai legitimat oameni: Dochia, Fetiþa, Pãpuºa, Babele, Moldoveanu, permanenþei, pentru a ne întoarce, la momentul dovedirii unei identitãþi de sine. Ce-au susþinut ºi Negovanu, Pãtru, Vãleanu, Vlãdeasa sau, pur potrivit, tot de acolo. încã, foarte expeditiv, considerã unele poziþionãri ºi simplu, Omul, La Om. Da! Am picat din cer, domnule Ferdinand Lot! ale „cercetãtorilor istoriei”? Noi, românii, invocãm rãbdarea ºi vedem cã – Am venit dinspre toate zãrile, inclusiv upã retragerea ni se imputã, ca un blestem, lipsa de reacþie în faþa din stepele ºi din învolburãrile de nisip. „inundaþiei”, unei acþiuni pe care nu o întreprindem. Mioriþa, chiar – Dacã am locuit cândva vechea Dacie, ne-am coborât exponenþialã fiind pentru înþelegerea spiritului nostru, am pãrãsit-o ºi am revenit dupã vreo mie de ani, cu înþelegere,D pas cu este consideratã fetiº al unui defetism al resemnãrii de aiurea, din toate pãrþile ºi... de nicãieri! pas, pentru bune ºi ºi un îndemn la nonacþiune, deºi nenumãratele ei – Am fost creºtinaþi ºi am învãþat limba foarte rele. Pe cei mai rãi variante, din întreg arealul valah, ne proiecteazã târziu, aceasta fiind împrumutatã de la un cuceritor i-am îmblânzit cu duhul nemurirea…, aceea ursitã pruncului Dochiei: spirit vremelnic prin pãrþile noastre ºi nerevãrsat cu blândeþii ºi al rãbdãrii. dacic, netemãtor de moarte ºi bucuros sã dea soli legiunile sale peste tot unde, vezi Doamne!, Coboram din cerurile dintre cei mai buni ai sãi, lumii de dincolo. Nu ardem ne-a adus o limbã nouã. raiuri. Oamenii, venind exploziv! Reacþionãm ponderat, cu mãsurã, lent chiar. – „Am pãstrat tãcerea” o mie de ani, pentru cã, de aici, erau întot- Ne referim, desigur, la mentalitatea colectivã, la se spune cã nu am fi scris, uitându-se faptul cã pe deauna oameni buni, un spirit rãbdãtor ºi consacrat rãbdãrii de o credinþã la noi s-au gãsit cele mai vechi scrieri ale omenirii, cu cugete limpezi, profundã. De unde am fi dobândit oare rãbdare, dacã pe la Tãrtãria. Chiar în lipsa „arhivelor”, tãcerea cu tãria pietrei, pentru am fi fost un popor cãlare? scrisului a însemnat viaþa unui prezent viu, nu alt început de la capãt. De unde statornicie în galop, în goana fãrã absenþã în spaþiul locuit, iubit ºi pãstrat cu credinþã. Ne-o spune „podul orizont?! Cum s-ar putea sui munþii în galop?! Indiferent de ceea ce se spune, în mod sigur o de piatrã s-a dãrâmat,/ De unde puterea înþelepciunii, dacã nu-þi poþi realitate, o poveste a ei credibilã existã ºi mai a venit apa ºi l-a luat,/ gãsi rãgazul adâncirii în sensuri?! Rãgazul nãscut aproape de ea credem cã sunt cei ce o simt chiar vom face altul pe râu doar de rãbdare! dacã nu o pot exprima, nu o pot prezenta cu toatã în jos,/ altul mai trainic Cum poate sã vadã, cu simþurile toate, cel care rigoarea istoricului. Omul simplu, întrebat acum ce ºi mai frumos…” din jocul nevinovat al copilului de nu-ºi poate obiºnui retina cu toate culorile locului, ar face, cum ar acþiona în faþa unei nãvãliri, ca pe când se înstãpâneºte, prin joc, peste reguli, cutume, din cauza colbului stârnit de cavalcade?! vremurile strãmoºilor, nu va ezita sã rãspundã: în faþa obiceiuri, toate venind dinspre instituþia… rânduielii puhoiului de oameni, sau de apã, te ridici undeva mai pãmântului, una foarte puternicã. Sunt multe legende emoria deprinde realitatea într-o statornicie sus, unde acestea nu te ajung. Te ridici, chiar la cer, ºi mãrturii povestite despre „descãlecãrile” [4] dinspre a generaþiilor ºi se alimenteazã genetic cu preþ de o vreme, pânã se liniºtesc toate! Acelaºi munte ale lui Dragoº, Bogdan, Negru Vodã, Horia, rãdãcinã de piatrã, rezistentã la curgerile rãspuns îl gãsim la Ovidiu, când vorbeºte de soarta Tudor, Iancu ºi ale multor altor anonimi, pe care cu strãmutãri.M nãprasnicã a bãºtinaºilor în faþa nãvãlirii „lãcustelor”, discreþia pãmântului acesta nu i-a numit. Toate Ce ne-ar fi putut determina sã pãrãsim raiul? cu pârjoliri venite din puste. Relateazã poetul exilat revenirile în matcã se fac cu o contopire a lutului Ce motiv ne-ar fi fãcut sã plecãm din niºte locuri de împãratul Octavian Augustus la Tomis: strãin revãrsat de nevoie ºi care a luat forma nouã dragi, râvnite dintotdeauna de toþi vecinii? Câte „…/E glia pustiitã, cãci pãmântenii fug!/ Le iau a reliefului în care s-a risipit. Totul: autohtoni coborâþi regrete se sesizeazã în miturile grecilor dupã barbarii ºi pâinea ºi vita de la jug/…/ Cei prinºi se din ceruri, valuri venite de aiurea, vibreazã ritmul pãmânturile noastre pline de turme, grâne, mere uitã-n urmã din lanþu-ngrozitor,/ spre þarina sãrmanã locului, adaptarea la noile condiþii este adevãrata de aur ºi oameni drepþi; dupã niºte pãmânturi solare, ºi spre cãminul lor/…/ Adeseori ºi-n timpul destul asimilare. Locul, însufleþit de ceea ce e temeinic, cu cânt de fluier, nai, cu hore – inclusiv în memoria de liniºtit,/ De groaza lor, ogorul rãmâne-nþelenit!/ demult (bãºtinaºii de la începutul vremii, ab-origeni), lutului – ºi cu „gânditori” neasemuiþi. Nu ºtii de unde vine ºi când acest puhoi:/ Ogoarele este cel ce converteºte încontinuu.

aimosul prin bun-ssimþ sfat paulin, vechi de douã mii de ani, „Toate ne dacã însã numãrul acestor „haiduci” care nu vãd cu ochi buni ofensiva sunt cu putinþã, dar nu toate ne sunt de folos”, rãmâne valabil ºi în era computerelor atinge o valoare criticã, soluþia care se aºteaptã de la vârful ciberneticã/informaþionalã. Actuala stare a lumii pare a se developa guvernamental oriunde pe mapamond ar fi una complet nouã, 100% sinteticã ca unF invariant; indiferent de profunzimea sau altitudinea cunoºtinþelor sau (adicã nenaturalã) ºi, faptul cel mai periculos pentru viitor, deloc prietenoasã cu înþelepciunii acumulate, ciclul trebuie închis la un moment dat. ªi atunci trasul masele. Când simpla bãºcãlie a celor ce n-au întâmpinat cu „sã trãiþi!” jugul noului oricãror concluzii nu este altceva decât o altã pierdere de vreme printre toate sclavagism digital nu va fi de ajuns ca sã eºapeze refulãrile acumulate, când noii celelalte zãdãrnicii. hippioþi ºi hackeri n-au sã mai aibã relevanþã în faþa tãvãlugului administrativ Este chiar datoria marilor dregãtori sã priceapã natura problemei. Dupã împãnat cu mãsuri draconice (care vor avea butoanele – toate butoanele – comprimarea omului între coajã ºi miez, nu fãrã înjurãturi ºi mârâieli, va urma aiurea), cifra octanicã a nemulþumirilor va creºte alimentatã din propria substanþã, dislocarea acestuia cu ironic cinism în exact ceea ce se numea „tãrâmul nimãnui”. iar confruntãrile de facturã neoluddistã vor face autocombustie instantanee, cu Ei trebuie fie sã gãseascã o ocupaþie forþei de muncã dislocate, fie sã o plãteascã victime avizate în ambele tabere, premergãtor unui nou Ev Mediu întunecat, în degeaba, asigurându-i existenþa sine die, pânã la ivirea pe scena istoriei a care, printr-o lejer toleratã ingerinþã tehnologicã tot mai apropiatã de fibra umanã, unui nou rost care va putea fi servit prin muncã cinstitã. Pânã atunci, pentru imperativul digital a ajuns sã depãºeascã în importanþã orice precept etic, moral ei, aceastã lacunã va trebui sã se transforme într-o adevãratã obsesie, fiindcã sau uman. Iar cel mai îngrijorãtor e cã nu maºina ajunge de capul ei sã-l dea e de datoria lor sã o identifice, sã-i dea un nume ºi un conþinut cu semnificaþie. jos pe om din Paradisul sãu, ci cã omul însuºi lucreazã cu sârguinþã de neoprit E simptomaticã în acest sens abundenþa de referiri în discursurile de macropoliti- la aºezarea maºinii, cu întreaga ei problematicã exploziv de complexã, deasupra cã ºi macroeconomie la antrenarea abilitãþilor „manageriale” la tânãra generaþie. lui însuºi. E poate o încercare disperatã de a egaliza ºi a aduce la cel mai mare Ca sã conducã ce? Definirea acestui „ce” va trebui sã fie preocuparea celor de divizor comun toate forþele centripete participante la aceastã adevãratã horã la vârf, de orice nuanþã, în viitoarele douã decenii, umplerea acestuia cu conþinut apocalipticã a puterii, e poate un abandon final sub presiuni interregn aflate sub uman – preocuparea de cãpetenie a oricãrui dregãtor de pe faþa pãmântului. alt control decât cel uman, este poate ultima zvâcnire, demiurgicã, a Hyperionului Numãrul celor care cârcotesc la amestecul „spiritului” maºinist în viaþa lor care acceptã, epuizat în a sa trufie, autoaneantizarea, ori e poate doar o altã sau, mai bine spus, pentru contribuþia la corodarea dacã nu cumva chiar ruinarea încercare disperatã de a cãuta rezolvarea problemei la un alt nivel decât cel acesteia este ºi cel care va oferi soluþia crizei informatice urmãtoare. Dacã la care aceasta s-a ivit. Cu discursuri în cheie mai gravã dacât acutele isterice are o valoare relativ micã, iar grupurile sunt disparate geografic ºi neorganizate, de azi, cu o mânã mai fermã pe frâu ºi un picior mai greu lãsat pe frânã, acest stingerea lor se va face prin mijloace de represiune brutale din vechea ºcoalã; deznodãmânt ar putea fi amânat; o vreme. Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 7 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi

Pagini de jurnal Sanda GOLOPENÞIA 26 iulie 2013 multe ori dacã am fost un profesor util studenþilor mei 27 iulie 2013 În filmul Heimat, un personaj constata cã stânga pe plan uman, gata oricând sã ies din rolul de model, Ca în fiecare dimineaþã, e direcþia trecutului, iar dreapta cea a viitorului. Dacã nesugerându-le decât temãtor vreun orizont care mã trezesc la cinci ºi jumãtate accept, aº putea spune cã am trãit ultimii zece ani risca sã fie dezminþit, ca atâtea dintre cele pe care ºi mã bucur: mai am douã ore cu capul întors spre stânga. Citind ºi scriind despre le-am întrevãzut de-a lungul anilor. Interesant detaliul, de stat în pat. Apoi, la ºase ºi oameni din interbelicul românesc ºi european, mai nefolosit în film, cu Sandy, eleva favoritã a profesoa- jumãtate ºi iar mã bucur: mai degrabã decât despre cele care se petrec acum, rei, care scuturã jugul formator ºi deformator, dar am o orã. În ecou, cele douã aici, în Statele Unite, sau în România. Depãrtate, se va cãlugãri în final. Interesantã ºi dând adâncime bucurii, cu gândul de dede- depãrtându-se, în feluri diferite, ºi unele ºi altele. personajului distincþia pe care o face Jean Brodie subt: mai am un rãstimp de De la interbelic au trecut mai bine de 50 de ani, între educaþie (însemnând, prin etimologie, aducerea trãit, mai e timp pentru una ca mine pe lumea asta. acum-ul din þarã s-a oprit la scurtã vreme dupã 1989, în afarã, la luminã, extragerea din elev a ce alcãtu- acum-ul de aici a fost contrazis brutal din primul an ieºte eul lui încã invizibil) ºi intruziune (trimiþând, 4 iulie 2014 de viaþã în lumea nouã, acum 33 de ani. Nu distanþa din nou etimologic, la îndesarea în elev a unor lucruri I. Datcu transcrie într-o scrisoare cãtre C. din sporitã ar fi deci motivul ascuns al alegerii, ci, poate, din afarã, din profesor). Jean Brodie face ºi una ºi Cioran, Caiete II 1966–1968 (Humanitas, 2010, un spaþiu/timp mai vast în care sã-mi caut suflete alta, spunând însã elevelor ei sã fie atente doar la p. 351) însemnarea din 28 septembrie 1968. Tran- prietene. ce spune, iar nu la ce face ea. Cartea ºi ca ea filmul scriu la rândul meu: „Anton Golopenþia — omul cel Trãiesc, de mulþi ani, fãrã acum, cu capul sucit se rotesc multiplu ºi atent între bine ºi rãu. Eleva mai delicat pe care l-am cunoscut, prietenul minunat într-o parte. exaltatã va muri urmând sfatul profesoarei exaltate a cãrui moarte în puºcãrie (acum 15 ani) m-a întors de a fi „dedicated”. Cea criticã îºi va elimina din pe dos. // Am petrecut trei ceasuri ieri în compania Asearã am vãzut un film din 1969 pe care noaptea învãþãmânt mentorul, dar va rãmâne cu vocea fiicei sale, inteligentã ºi fermecãtoare. În clipa pare a-l fi cufundat mai adânc în mine (Duras spunea ei în vorbirea interioarã din care i se þes clipele, când mã despãrþeam de ea, a avut un zâmbet odatã cã aºteaptã a doua zi ca sã ºtie dacã un film va traversa viaþa realã a celor din jur ºi va ieºi ºi o scânteie în privire care, deodatã, mi-au redat i-a plãcut sau nu, sã vadã dacã îl þine minte ºi îi din ea, cãlugãrindu-se. Sã citesc cartea. imaginea fizicã a tatãlui ei. // Golopenþia a fost revine în gând). Filmul, din 1969, e fãcut dupã roma- Filmul mi-a adus aminte de Mircea Vulcãnescu, acela care mi-a vorbit despre Rembrandt al lui nul lui Muriel Spark The Prime of Miss Jean Brodie evocând cu mâhnire binele întreþesut cu rãu din Georg Simmel ºi mi-a împrumutat Zauberberg.” (1961). Ce înseamnã sã fii profesor, mentor, sã vrei întâlnirea generaþiei lui cu Nae Ionescu. Greu sã ai Îmi aduc aminte de întâlnire, cu prologul în sã clonezi fãpturi dupã chipul ºi asemãnarea ta, fãrã busolã, greu sã îndrumi oameni, le poþi sugera, fãrã francezã ºi saltul neaºteptat în românã, la care a le naºte ºi pierde/regãsi, treptat, simplu, de la o a-i cuceri, ce nu e de fãcut, poþi sã-i ajuþi în acþiuni nu mã mai aºteptam. În toate întâlnirile care au zi la alta, aºa cum se întâmplã în vieþile fireºti. Prea pe termen scurt, al cãror rezultat se întrevede. urmat, ceremonialul reapropierii a fost acelaºi. marea apropiere afectivã de elevele încã fãrã coaja Dar nu mai mult. Tata murise în 1951. protectoare a experienþelor. Analiza politicã greºitã, Ezitarea ºi învãlmãºirea „idealurilor” e extrem curentã în epocã, dar de netrecut altcuiva, mai ales de vizibilã în Rapsodia epistolarã la care lucrez Jurnalul, o puºculiþã. ca mentor. Filmul îmi face bine. M-am întrebat de de acum aproape nouã ani. (Providence, R.I.) idul, ca stare fizicã, se poate obþine numai vanitãþi? Despre daci, moºii ºi strãmoºii legitimi ai românilor, prin eforturi peste fire. Cu atât mai neexplicatã, au scris alþii, ca ºi despre Pitagora, Socrate, Hristos, sub semnul într-o logicã elementarã, este plecarea in corpore slovelor de sub interpretãri, poate chiar rãstãlmãciri. Iatã un motiv a unuiV popor din acareturile lui, din vatra lui. Cine ar fi pentru un popor moral, creºtin din început, de-a fi trecut uºor transmis ºtafeta unei bogate permanenþe pãgâne, dar plinã peste înstrãinarea sa de cuvântul scris. Savoarea sonoritãþii calde de sacralitate, depozitatã într-o tradiþie vie, într-o culturã a celui rostit, uneori incandescenþa solarã a imnurilor, recitarea popularã, care poate sta la masa celor titrate (ºi care eroicã a baladei, balsamul doinei, bocetul eliberator vor fi fost, cu vanitate se cred „majore”)? alãturi de vorbirea unei limbi frumoase, formele viguroase O culturã mai puternicã impune legea dãinuirii, ale rezistenþei prin… cuvânt. se spune – desigur, cu mult temei – forþa brutã consem- Românii au scris într-un mod aparte. Au scris cu portul lor, nând doar o glorie efemerã. cu casa lor, cu datinile lor, cu viersul doinit, cu epicul baladei, Vânturi bat multe cãtre noi, mai rar dinspre noi. Vatra cu desenul jocului viguros ºi tandru, cu o memorie multimilenarã ne-a fost în „rãscruce de vânturi”, cu jarul viu. La rãscruci în rigoarea obiceiurilor. Cine a reuºit sã cerceteze simbolurile se iscã multe „istorii”, cu puncte de vedere de puþine ori în din ºtafeta neîntreruptã a omului din vatra noastrã, dintre istoricii „consens”. Sã fi dus spre spaþiile lor istoricii strãini gândul care ne fac istorii? Câþi îl percep în simbolistica sa pe universalul nostru ºi felul nostru de a fi, în coordonata lui realã? Greu Constantin Brâncuºi? Câþi l-au aprofundat pe Nicolae Densusianu de crezut! Spune Antoine de Saint Exupery cã prietenia are în cele descifrate pentru noi? Câþi îºi mai reamintesc despre nevoie, ca prim pas, de îmblânzire. Cine ºi pe cine trebuia Povestea Dochiei ºi Ursitoarele, preocupaþi doar de expulzarea ºi trebuie sã îmblânzeascã? Cine este mai blând ºi îºi per- lui Eminescu prin debaralele impostorilor? Cei ce l-au studiat pe mite îmblânzirea? Cel ce fuge sau cel ce stã la locul lui? istoricul M. Eminescu pot observa, dincolo de obstacolul esenþia- Se mai spune ºi azi cã adevãrata cucerire este lizãrii, un arc peste aparentul mileniu lipsã. Nemurirea cerutã convertirea ºi cã numai cel bun are harul convertirii. de Dochia pentru fiul ei (simbol al neamului trãitor în Dacia!) este Cine a reuºit, cel puþin în ultimele douã milenii de oralitate (culturã minorã?!), cerutã ºi pentru Muºat, iar ursitoarele împlinesc dorinþa þãrii mamã. Povestea ºtim sã-i asimileze pe români ºi sã substituie o realitate dacicã atât de prezentã? apoi cã ºi-a avut împlinirea, constatatã de geniul poetic, în altã parte: „…Basarabi Nu doar în substrat, ci la vedere, în atâtea feluri binecuvântate, invizibile celor ºi voi Muºatini,/ Descãlecãtori de þarã, dãtãtori de legi ºi datini…” fãrã un acord sensibil, rezonant cu ele. Cine a reuºit, chiar cu forþa, sã impunã Cum poþi face istorie, când nu-þi este clarã propria istorie? reguli ºi credinþe patriei profunde, la aceste rãscruci de vânturi? Este greu sã rãstorni o ordine armonicã instituitã în milenii de necesitatea ucrurile se lãmuresc prin toate elementele care pot contura realul, locurilor! Locurile noastre ºi-au impus regula lor, au dat oamenilor un sistem nu numai prin ceea ce convine unor metode de investigaþie. Legitãþi de valori pentru identitatea lor. Oamenii s-au contopit cu locul ºi permanent comune opereazã consecvent ºi relevant în multe domenii. Oare lucrurile le-au dat celor din generaþia urmãtoare zestrea înaintaºilor, moºtenitã spre nu Ltrebuie vãzute interdisciplinar? S-a dus perioada când calul fãcea istoria. a fi datã mai departe. Este timpul ca ºi ochelarii din recuzita patrupedului sã fie înlãturaþi! Trecãtoare sunt toate pentru cel ce stã cu rãbdare! Poþi fi rãbdãtor, dacã Nu suntem, n-am fost ceea ce li se nãzãreºte unor avangardiºti trimiºi sã nu ai exerciþiul rãbdãrii? [5] pârjoleascã, ori sã deschidã din interior poarta cetãþii, ori sã primeascã darurile… Exemplele de rãbdare aratã la noi multe feluri de-a manifesta-o: pãstoritul grecilor! Ce epocã tristã în patria politicã, în vremea fanarioþilor, ºi ce viteji s-au transhumant, multimilenar; credinþa monoteistã „creºtinã” înainte de creºtinism arãtat Matei Basarab (vezi lupta fãþiºã împotriva grecizãrii), Constantin Basarab (vezi colindele românilor); tradiþia popularã, coborâtoare din „vârsta de aur”; Brâncoveanu (vezi trãdarea Cantacuzinilor), Tudor Vladimirescu (vezi lupta traiul sub strâmtorãri politice strãine, ori în dihonia neunitãþii induse între fraþi. împotriva tagmei jefuitorilor), Alexandru Ioan Cuza (vezi secularizarea averilor mãnãstireºti). Nu vom confunda trãdãtorii cu eroii ºi nici jungherul înfipt în spate n ceea ce priveºte forþa oralitãþii din spaþiul românesc (responsabilã cu pana mãiastrã în slujba scripturii mântuitoare! Suntem ceea ce suntem, acolo a continuitãþii simþirii, în ciuda „muþeniei” milenare a scrisului, pe care unde am fost din vecie. Rãmânem noi, la noi acasã, având cu noi, de când ne îl deprinsese cu mult înaintea altora!), se poate lesne mândri orice român ºtim, un Dumnezeu Daco-Român, cu întreita-i fiinþare a unui timp întreit ºi viu cã înÎ aceastã forþã a cuminecãrii stã ºtiinþa comunicãrii sale ºi adaptarea la orice ca ºi românul picat din... cerul albastru cu galbenul iluminãrii pãtruns în sânge. mijloace de comunicare, iar viaþa, trãire permanentã, pare un timp static în care istoria nu o poate atinge, protejând-o de efemerul modelor ºi de trâmbiþa vreunui Bibliografie: trecãtor în carul vremelnic al gloriei. Cum pot istoricii de aiurea sã înþeleagã o 1. Gh.I. Brãtianu, O enigmã ºi un miracol istoric: Poporul român, Ed. ªtiinþificã fixitate a timpului, într-un spaþiu, când meseria lor vâneazã curgerea lui? Cum ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1988. poate fi sesizat ºi, mai ales, contrazis, ritmul viu din arborele vieþii românului? 2. Ferdinand Lot, Les invasions barbares et le peuplement de l’Europe, Paris, 1937. 3. Doru Cãpãtaru, Cãlãtor prin Oltenia medievalã cu Paul de Alep, Ed. KITCOM, Cum ar fi putut Roesler ºi alþi istorici de aiurea, cu altã frecvenþã a vibraþiei, Drãgãºani, 2008. sã rezoneze cu simþirea noastrã? Amprenta genei noastre este una a viului, 4. M. Sporiº, Amprente în marmura istoriei, Ed. ALMAROM, Rm. Vâlcea, 1997. a manifestãrii lui. Cum vor putea cântãtorii celor trecute sã surprindã vitalitatea 5. M. Sporiº, Miracole, Ed. ALMAROM, Rm. Vâlcea, 1997 (v. „Discreþia durabilã unui popor viu, apelând la izvorul scris, când, în bunãtatea lui, nu ºi-a permis a românului”). 8 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Imposibila edificare a conºtiinþelor

Dragoº VAIDA fãrã istorie (II) storia de lângã noi ne lãrgeºte viaþa, îi conferã care au apãrut de acele multe ori când noi am vrut din 1772 existând ºi un far, primul din Portugalia. perspectivã, îi dã atmosfera în care poate sã ºi chiar am fãcut una ºi a ieºit din jobenul istoriei Mã uit la Atlantic, pe care îl mai vãzusem ºi de respire. Aceastã istorie ne ºi prelungeºte viaþa, alta. ªi atunci rãbufnim ºi plecãm ca mulþi alþii, ca cealaltã parte, din North Carolina, când fusesem devenindI partea deschisã cãtre ceva care nu ºtim un Caragiale, Eliade, Cioran, care vin în conºtiinþele la Duke University. când ºi dacã se va termina, este partea fãrã sfârºit noastre cu geografia lor, Berlin, Chicago, Paris etc. a existenþei noastre, altfel finitã pânã la disperarea Visele noastre de cãlãtorie nu rezultã numai din ercetând la un moment dat cãrþile cea de toate zilele. Prezentul, cum îl pomenim, ºi circumstanþele sociale. Prin formare, studii, doctorate, profesorului Moisil, am gãsit un volum trece dincolo, încât ne întrebãm ce a fost, dacã a intelectualitatea noastrã a venit cu mesaje ºi modele din colecþia acelor broºuri cochete, galbene, fost. Cât despre viitor, el nu existã decât atunci când din strãinãtate. de Clogicã, North Holland, cred cã de Bochenski. ne-am hotãrât sã gândim indiferent de ce-ar urma. În primele pagini, se fãcea o referire la „civilizaþia Este volatil. Are virtutea de a mai reduce ceva din e aflam la Cabo da Roca, punctul cel mai transatlanticã”. Cuvintele erau subliniate cu un toc greºelile noastre, erorile de rezervã pe care încã vestic al Europei (dacã exceptãm insulele cu peniþã ºi alãturi era un semn de întrebare. Oare nu le-am fãcut. Participarea trecutului la prezent ºi Islanda), la 42 de kilometri nord-vest de care era întrebarea profesorului – sau era pur ºi are rol în cunoaºtere, este utilã ºi are chiar o funcþie Lisabona,N în administraþia municipalitãþii Sintra, un simplu îndoiala unui intelectual de stânga privind descoperitoare, soteriologicã, deci, creatoare. oraº de vreo 400 de mii de locuitori. Camoes, cel legitimitatea expresiei? Este evidentã la noi, românii, dorinþa vie de a mai mare poet portughez, a spus cã acesta este Mã gândesc ºi, în rãstimpuri, privesc Atlanticul. cãlãtori, magia cuvintelor „a ieºi” ºi „afarã”, în care locul unde se sfârºeºte pãmântul ºi începe Atlanticul. Dar oceanul acesta al cui este? Noi am avut hãrþile, adunãm dorinþele noastre, neîmplinirile, nostalgiile Privim oceanul de la peste 150 de metri înãlþime, noi am umblat pe el, noi am ajuns de cealaltã parte...

n cãutarea unei locuinþe, strãbãtu tot oraºul. Plecase din cartierul de blocuri noi, rãsãrit de curând pe una dintre colinele Lisabonei. Paºii o purtarãÎ prin centrul oraºului croit în veacul trecut, Lisabona dupã modelul Hausman, cu bulevarde largi ºi Constanþa VAIDA HALIÞà drepte, intersecþii ºi pieþe circulare ºi faþade aliniate orientale sau africane a unor strãmoºi. Într-un colþ, ca amintiri, ocupau întreaga la corniºe. Aici întâlneºti statui pe socluri masive, câteva femei grase, de culoare, îmbrãcate pestriþ, camerã. Fotografii îngãlbe- reprezentând personalitãþi de seamã, semãnând vindeau peºte, aºezat în coºuri de nuiele, ferite nite erau rãspândite pe între ele, în atitudini convenþionale, învãþate parcã de arºiþa soarelui cu frunze de palmier. Acelaºi mãsuþe, pe pianinã sau la o ºcoalã de oratorie clasicã sau la una de balet. fel de coºuri precum cel zãrit pe creºtetul fetei. Dar înrãmate pe pereþi. Rãtãcit în timp, apare ºi câte un cãlãreþ de bronz, fata nu era nicãieri. O pierduse în acea fundãturã. Doamna îi oferi o cafea demn ºi viteaz, stãpânind cu autoritate un armãsar Pe harta desfãcutã, urmãri cu creionul traiectoria micã ºi tare, aºa cum este nãbãdãios, ridicat neobosit în douã picioare, parcursã pânã în acel punct, prin pãienjeniºul stradal. obiceiul. Îi povesti apoi în mijlocul unei parcãri. Adresa trebuia sã fie pe întâmplãri din trecutul Majoritatea imobilelor din zona centralã aproape. Traversã în sens ei, legate de lucrurile ºi fotografiile din jur. au patru-cinci etaje, sunt construite în tradiþia invers piaþa ºi reveni în ªedeau pe niºte scaune mici, cu spãtar de lemn decorului neoclasic sau eclectic ºi altele punctul unde pierduse sculptat, cu intarsii de sidef ºi metal, de provenienþã mai vechi, în stare de avansatã degradare, silueta neagrã. Plete lungi orientalã. Bãtrâna doamnã avea o þinutã dreaptã, cu ornamente specifice locale din ceramicã ºi cârlionþate, un zâmbet cu capul înãlþat, ca atunci când susþii pe el o greu- în nuanþe de albastru. Între ele îºi fãcuserã larg care îi descoperise dinþii tate. Þinea ceºcuþa de cafea de tortiþã, sorbind loc clãdiri recente, cu faþade de sticlã ºi foarte albi, într-un profil trei încet licoarea fierbinte. metal, bãnci, sedii de societãþi sau firme sferturi, era ultima imagine Continua firul povestirii, lent, cu o voce melo- internaþionale, branduri ale unor produse lãsatã de fatã când cotise dioasã, ºi parcã întreaga ei fiinþã se reîntorsese în de lux, panouri publicitare, un mall, acestea brusc spre stânga. Era acele vremuri, din tinereþe. Tatãl ei fusese un angajat din urmã, construite de când Uniunea hotãrâtã sã meargã pânã al palatului regal. Crescuse acolo, în preajma curþii. Europeanã îºi întinsese mâna generoasã la capãtul fundãturii. Urcã Vãzuse ºi auzise multe. Acum, toate se schimbaserã. pânã în acest tãrâm izolat de lume. cele câteva trepte. Poarta În palat nu mai locuia regele. Oameni brutali ºi Parcursese de multe ori aceste drumuri, era întredeschisã. Pãrea mai agresivi transformaserã totul într-un bâlci. cãutând ºi imaginându-ºi o locuinþã potrivitã. fragilã vãzutã de aproape. Dorea sã cunoascã autentica Lisabonã, Un lanþ ºi un lacãt ruginit in tot ce fusese odatã, rãmãseserã doar sufletul ei zbuciumat de veacuri, cu momen- atârnau inutile. Dincolo, fotografii. Fotografii de familie ºi fotografii tele ei de glorie, ale unei mari puteri maritime, în grãdina sãlbãticitã, se ale familiei regale, unele neoficiale, fãcute cutezãtoare ºi aventurierã, sentimentalã mai pãstra, vag, conturul în intimitateaD palatului, altele la parade, cu corpul ºi nostalgicã, aºa cum apare în fado. straturilor de flori ºi al celor douã alei curbe, care de gardã cãlare, în uniformã de galã ºi coif cu pene. Cu harta în mânã, având ca reper zidurile îmbrãþiºau într-un semicerc un bazin secat. În centrul – „Zilele trecute am participat din întâmplare la crenelate ale cetãþii Sao Jorge din înãlþimea colinei, sãu, pãrãsit, un Neptun miniatural. Plante cu frunze o paradã, dupã mulþi ani... Un surogat! Se înscãuna încerca sã localizeze adresa de la mica publicitate, groase, cerate, ºi flori albe sau roz, cu miros greu, un nou preºedinte... O copie nereuºitã!” unde trebuia sã ajungã. Rãtãcea aºa de mai bine dulceag, invadaserã tot spaþiul. În fundul grãdinii era Aerul ei visãtor ºi melancolic se schimbã pentru de o orã. Strãduþele înguste o purtau în timp, o casã veche, placatã cu frize de azulejo albastru, o clipã. Un zâmbet larg, care îi descoperi dinþii încã unduind ademenitoare în direcþia doritã, ca apoi, reprezentând un port ºi o corabie cu pânzele ridicate, albi, i se adresã acum ei direct. κi întoarse capul dupã o cotiturã, un neaºteptat cobor⺠sã o aducã gata de plecare. În prag, o femeie de vârstã nedefi- într-un semiprofil de trei sferturi. Pãrul încãrunþit, în locul prin care trecuse ceva mai înainte. Cetatea nitã îi fãcea semn cu mâna. Atunci îºi dãdu seama dar bogat, era adunat cu o panglicã, lejer, lãsând apãrea când aproape, când dispãrea în spatele cã ajunsese la adresa din anunþul din ziar, care ºuviþe cârlionþate sã-i atingã umerii. unei clãdiri mai înalte, ivite în faþã. Era o iluzie? oferea „de închiriat o camerã agreabilã, cu posibi- Când, în urma anunþului din ziar, plecase în Era o capcanã? Un mod ingenios al cetãþii de a litatea de a folosi baia, bucãtãria ºi salonul împreunã cãutarea locuinþei, îºi pusese problema comunicãrii se apãra de noii asediatori în armurã de plastic? cu proprietara”. Era ceea ce îºi dorise, o casã veche cu proprietãreasa, în vederea stabilirii condiþiilor în stilul tradiþional al Lisabonei de altãdatã. trãduþele începuserã parcã a se strânge ca contractuale. Nu fãcuse mari progrese în însuºirea într-un ghem, ca apoi sã se desfacã într-o oamna o conduse prin toatã casa. limbii portugheze. Se crease astfel o barierã între piaþã pestriþã, aglomeratã. Un târg! În faþa „Nu sunt camere multe, dar sunt frumoase.” ea ºi localnici, de altfel deosebit de binevoitori ºi ei zãriS silueta unei fete, în negru, purtând pe cap Într-adevãr, camera, care probabil era de politicoºi. De data asta, se întâmplase ceva diferit. un coº de nuiele. O pierdu apoi din vedere în vâltoa- închiriat,D pãrea plãcutã. Din balcon se vedea estuarul Înþelegea ce-i spunea femeia ºi îi rãspundea re, ca apoi sã revadã, în spatele unei dughene, coºul, Tejo-lui, mai aproape decât ai fi bãnuit, ca un lac cu uºurinþã. Discuþia însã se purta în cu totul care-ºi croia drum, parcã plutind pe deasupra cape- imens, cu malul opus învãluit într-o ceaþã subþire alt domeniu. telor. Îl urmãri intrigatã. Silueta neagrã ºi mlãdioasã albãstruie. Vizitarea casei se încheie într-o încãpere De câteva minute þinea în mânã, fascinatã, îi apãru din nou, cotind grãbitã într-o laturã a pieþii. mai mare, rãcoroasã, din mijlocul ei. Era neîndoielnic, fotografia unei tinere fete, sveltã ºi graþioasã, cu plete Coti ºi ea în acelaºi loc. O fundãturã goalã! La „salonul comun cu proprietara” menþionat în anunþ. negre cârlionþate, purtând un coº de nuiele pe cap. capãtul ei, trei, patru trepte se repezeau pieziº Nu ºi-l imaginase astfel. Ar fi dorit o canapea ºi fotolii – „Aveam ºaisprezece ani. Îmi plãcea sã merg într-o poartã închisã. Se întoarse ºi îºi reluã drumul mai confortabile. Poate un televizor?... Se trezise, în târg, sã mã amestec printre negustori, printre printre vânzãtori ºi tarabe. Se striga în gura mare, se mai degrabã, într-un muzeu! tarabe. Tata mã certa, iar eu râdeam ºi, atrasã lãuda marfa cu voci stridente sau guturale. Câte un Pereþii erau tapetaþi cu mãtase albastrã, pe alocuri de farmecul locului, fugeam din când în când acolo, „r” gargarisit în fundul gâtului sau un sunet înfundat, decoloratã. Obiecte diferite, unele ciudate, adunate amestecându-mã prin mulþime.” parcã scos cu greu, amintea de limba cu rezonanþe probabil în decursul vieþii, în cãlãtorii îndepãrtate, Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 9 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi Al.I. Cuza reformatorul

ºi „Monstruoasa Coaliþie” Ilie GORJAN e coordonatele prezentului, se poate afirma Cuza n-a întâmpinat nicio opoziþie din interiorul þãrii, 1864), care a avut ca efect cu deplin temei cã cei ºapte ani de domnie în atingerea celui de-al treilea obiectiv s-a lovit de împroprietãrirea a 463.554 ai lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) rezistenþa fãþiºã ºi îndârjitã a conservatorilor, care, de familii de þãrani. Datoritã reprezintãP una dintre cele mai fecunde perioade în condiþiile sistemului electoral de atunci, deþineau acestei legi, în memoria din istoria României. Deºi perceputã ca pasagerã, majoritatea în parlament ºi respingeau toate colectivã a satelor, Cuza întrucât þara a vrut un domn strãin, domnia lui Cuza proiectele de legi reformatoare, cu consecinþa a rãmas ca marele bine- a realizat reforme substanþiale, care au pus bazele fireascã a demisiei guvernului (între 1859 ºi 1862 fãcãtor. Dupã demisia lui statului modern român, Cuza fiind considerat s-au schimbat douãzeci de guverne ºi au avut loc Kogãlniceanu, Cuza a numit în fruntea guvernului de istoriografia româneascã, ºi nu numai, ca una alegeri pentru cinci adunãri legislative). Unul dintre mai întâi pe Constantin Bosianu (26 ianuarie–14 iunie dintre cele mai de seamã personalitãþi ale epocii. aspectele importante ale reformei o constituia 1865), apoi pe Nicolae Kretzulescu (14 iunie 1865– Nevoit sã facã naveta între Iaºi ºi Bucureºti ºi sã elaborarea legii împroprietãririi þãranilor, un adevãrat 11 februarie 1866), care au iniþiat Legea pensiilor foloseascã douã guverne ºi douã adunãri legislative, câmp de bãtãlie între conservatori ºi liberali. pentru funcþionarii civili ºi gradele militare inferioare, Cuza a depus eforturi susþinute pentru atingerea a Proiectul de lege întocmit de guvernul Catargiu Legea privind regularizarea ºi canalizarea Dâmboviþei trei mari obiective: recunoaºterea de cãtre Puterile ºi adoptat de Parlament, care prevedea emanciparea pentru prevenirea inundaþiilor, Legea pentru organi- garante ºi Poarta Otomanã a dublei sale alegeri ca þãranilor de servituþile boiereºti, dar ºi deposedarea zarea judecãtoreascã ºi Legea asupra instrucþiunii domn al Principatelor Unite, unificarea administraþiei de pãmântul avut în folosinþã, n-a fost sancþionat publice (5 decembrie 1864), care a pus bazele publice a celor douã provincii, Moldova ºi Þara de domnitorul Al.I. Cuza, fapt care a accentuat învãþãmântului modern în România. Româneascã, precum ºi realizarea reformelor ostilitatea conservatorilor faþã de acesta, înveninând necesare modernizãrii þãrii. ºi mai mult climatul politic. Cuza era nevoit sã facã n plan extern, politica lui Cuza a fost la fel de Urmare a demersurilor sale pe cale diplomaticã, faþã ºi divergenþelor cu liberalii radicali, care doreau îndrãzneaþã ca pe plan intern. Deºi prins între primul obiectiv politic s-a înfãptuit la înfãptuirea de reforme trei mari imperii – Otoman, Þarist ºi Habsburgic 1 aprilie 1859, când Conferinþa rapide, lucru imposibil – noulÎ stat românesc a sprijinit miºcãrile celor care reprezentanþilor Puterilor garante de de realizat în condiþiile se opuneau din interior celor trei imperii: polonezii în la Paris a recunoscut dubla sa alegere de atunci. Rusia, ungurii în Austria, bulgarii ºi sârbii în Imperiul ca domn al Principatelor Unite, ºi la În aceastã atmosferã Otoman. Cele ºapte puteri se arãtau din ce în ce mai 25 august 1859, când Turcia ºi Austria politicã, la sfârºitul anului nemulþumite de politica de independenþã promovatã au recunoscut acelaºi lucru, dar numai 1862 ºi începutul lui 1863, de Cuza, nemulþumire pe care n-au întârziat sã ºi-o pe timpul domniei lui Cuza. Pentru liberalii radicali ºi conser- exprime. Astfel, consulul britanic Robert Colquhoun realizarea celui de-al doilea obiectiv, vatorii au pus bazele unei îi atrãgea atenþia lui Cuza cã trupele strãine pot intra Cuza a înaintat memorii ºi a trimis înþelegeri politice cunoscute în Principate, la care domnul român i-a rãspuns: „Nu numeroºi emisari cãtre Puterile în istorie sub denumirea ezit a vã spune cã mã voi plasa în fruntea poporului garante ºi Poartã prin care solicita de „monstruoasa coaliþie”, meu ºi, dacã va trebui sã cãdem, eu voi fi primul dreptul de a înfãptui unirea deplinã care avea drept obiectiv care îmi voi oferi pieptul, dar va curge sânge”. De prin contopirea guvernelor ºi adunã- detronarea lui Cuza ºi asemenea, la ameninþarea consulului rus la Iaºi, rilor de la Iaºi ºi Bucureºti, precum aducerea unui prinþ dintr-o Coltzebue, cã trupele þariste urmãreau sã intre în ºi modificarea Legii electorale familie domnitoare strãinã Principate, domnul unirii i-a rãspuns cu o demnitate a Convenþiei. pe Tronul României. Vitregit fãrã egal: „Teritoriul Principatelor este declarat neutru. Totodatã, deºi aflat sub suzerani- de factori interni ostili, Cuza Voi acþiona potrivit intereselor þãrii mele ºi dupã tatea Porþii, Cuza a încheiat tratate ºi convenþii ºi-a urmat neabãtut drumul pe care pornise. La 11 indicaþiile Tratatului de la Paris. Vom rezista pânã directe, pe picior de egalitate, cu alte state, ºi a octombrie 1863, l-a numit preºedinte al Consiliului la ultimul om ºi dacã vom fi învinºi, vom demonstra procedat la ridicarea în grad a reprezentanþelor de Miniºtri pe Mihail Kogãlniceanu, care a reuºit sã Europei cã nu ne lipseºte conºtiinþa datoriei.” diplomatice strãine la Bucureºti, precum ºi la înfãptuiascã un ºir de reforme radicale: secularizarea Dupã ºapte ani de glorioasã conducere a þãrii, înfiinþarea de agenþii diplomatice în principalele averilor mãnãstireºti la 17 decembrie 1863, înfiinþarea „monstruoasa coaliþie”, speculând nemulþumirile capitale strãine. Rezultatele demersurilor politico- Curþii de Conturi la 24 ianuarie 1864, înfiinþarea provocate de starea precarã a finanþelor, cât ºi unele diplomatice ale domnitorului Al.I. Cuza n-au întârziat Consiliului de Stat la 3 februarie 1864 ºi promovarea greºeli sãvârºite de Cuza, mai ales în ultima parte sã aparã. Astfel, Conferinþa reprezentanþilor Porþii unora dintre cele mai importante legi din epocã, a domniei (îndepãrtarea vechilor sfetnici ºi prieteni, Otomane ºi ai Puterilor garante de la Constantinopol acelea referitoare la organizarea comunelor urbane înlocuirea la 26 ianuarie a Guvernului Kogãlniceanu a adoptat „Firmanul de organizare administrativã a ºi rurale ºi la înfiinþarea consiliilor judeþene. ºi afirmarea în mai multe rânduri a ideii de renunþare Moldovei ºi Valahiei” din 22 noiembrie 1861, care la tron, în momentul împlinirii termenului de ºapte prevedea reunirea ministerelor de la Iaºi ºi Bucureºti roiectul legii împroprietãririi iniþiat de ani), l-a silit pe Cuza, în noaptea de 11/12 februarie într-un singur guvern ºi a Adunãrii elective într-una Guvernul Kogãlniceanu, în conþinutul 1866, sã abdice, lãsând cârma Guvernului în mâna singurã, suspendarea activitãþii Comisiei Centrale cãruia se prevedea desfiinþarea clãcii ºi unei Locotenenþe Domneºti. La 14 februarie, Cuza de la Focºani, menþinerea frontierei dintre cele împroprietãrireaP þãranilor cu pãmânturile pe care le a pãrãsit þara, petrecându-ºi tot restul vieþii în exil la douã þãri ºi instituirea în fiecare principat a câte aveau în folosinþã în schimbul unei despãgubiri cãtre Florenþa ºi Viena. A murit la Heidelberg în Germania, unui consiliu provincial în vederea consultãrii asupra proprietar, a fost respins de Parlament la 13 aprilie fiind înmormântat în þarã, la Ruginoasa, jud. Iaºi. În tuturor legilor ºi regulamentelor de interes local. 1864. Dupã ce demisia i-a fost refuzatã de Cuza, timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, rãmãºiþele Kogãlniceanu a depus la Camerã proiectul legii sale pãmânteºti au fost depuse la Biserica „Trei n acest context, primul guvern unitar al electorale, care ºi acesta a fost respins. Ierarhi” din Iaºi. României s-a constituit la 22 ianuarie 1862 sub În aceastã situaþie, Cuza, la sugestia lui conducerea lui Barbu Catargiu, preºedintele Kogãlniceanu, a dizolvat Adunarea Electivã a 26 mai 1912, cu prilejul inaugurãrii statuii PartiduluiÎ Conservator, iar la 24 ianuarie 1862 s-au a României, act istoric cunoscut sub numele lui Cuza, regele Carol I a spus: „Domnitorul deschis la Bucureºti (devenitã capitalã a þãrii), în de Lovitura de stat de la 2 mai 1864, ºi a organizat Al.I. Cuza a avut gloria de a lega numele prezenþa lui Al.I. Cuza, lucrãrile primului Parlament un plebiscit între 10-14 mai 1864, în cadrul cãruia sãuL de acest mare fapt istoric, început prin alegerea unit al României. Anterior acestui succes, Cuza a supus poporului o nouã Constituþie, numitã Statutul sa ºi adus la deplinã înfãptuire prin încordata sa reuºise adoptarea unor importante acte normative dezvoltãtor al Convenþiei de la Paris din 1858, act stãruinþã. Sunt însã ºi alte fapte mari, mai personale, referitoare la principiile ºi modul de desfãºurare a juridic care a introdus douã noi instituþii, Senatul care îndreptãþesc cinstirea care i se aduce astãzi. instrucþiei în armata Principatelor Unite, unificarea (astfel Parlamentul devenea bicameral) ºi Consiliul Pe lângã unire, acest monument, ridicat prin recunoº- serviciilor de vamã, înfiinþarea Curþii de Casaþie de Stat, însãrcinat cu elaborarea de proiecte de tinþa obºteascã, mai însemneazã dezrobirea þãranilor, ºi Justiþie, unificarea judecãtoriilor sãteºti, precum legi ºi judecarea litigiilor dintre cetãþeni ºi autoritãþile secularizarea bunurilor mãnãstireºti ºi îndrumarea ºi a cursului monedelor ºi a administraþiei telegra- publice, ºi a extins atribuþiile puterii executive þãrii cãtre neatârnare. Voinþa hotãrâtã a lui Cuza Vodã fului, proclamarea zilei de 24 Ianuarie ca sãrbãtoare în detrimentul celei legislative. ºi pãtrunzãtoarea înþelepciune a sfetnicilor sãi gãsesc naþionalã, adoptarea stemei comune, extinderea Lovitura de stat de la 2 mai 1864 a înlesnit în sfârºit dreapta ºi frumoasa lor datorie cãtre primul administraþiei româneºti în judeþele din sudul calea spre realizarea reformelor în toate domeniile domnitor al þãrilor surori unite, cinste ce se cuvine Basarabiei etc. de activitate. Aºa a fost posibilã adoptarea Legii memoriei lui Cuza Vodã, care va rãmâne de-a Dacã în realizarea primelor douã obiective politice electorale ºi a Legii proprietãþii rurale (15 august pururea neºtearsã în amintirea poporului.” umina crudã a amiezii pãlise demult. Soarele mai strecura fuioare subþiri Se dezmetici, dupã o vreme, în staþia unui autobuz, la poalele colinei. aurii printre frunzele copacilor din grãdinã. Timpul trecuse neobservat Silueta cetãþii medievale din înãlþime primea ultimele raze dinaintea apusului. ºi nu discutaserã condiþiile contractului. Lume de tot felul îºi aºtepta rãbdãtor rândul la urcare. Autobuzul lua viraje L– „Ce contract!? Eu nu închiriez camere! Trebuie sã fie o greºealã.” bruºte, suia ºi cobora strãzi înguste, în pantã, ca într-un montagne-russe. Se ridicã în picioare, cerându-ºi scuze. Încercã sã-i dea explicaþii, cu anunþul κi regãsi garsoniera de la etajul cinci al blocului unde locuia. Igienicã ºi din ziar, cu drumul parcurs pânã acolo... Era inutil. Doamna nu o mai urmãrea. impersonalã, conform standardelor cerute. Doar palmierul, cu trunchiul lung Aerul absent ºi privirea melancolicã îi reveniserã. O lãsã aºa, pe scãunelul ei micuþ, dreaptã, cu capul înãlþat într-un gest inutil. ºi mlãdios, care se legãna în faþa balconului, îi amintea cã este la Lisabona. 10 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Academia Românã - 150 Ioan Maiorescu, un precursor al spiritului academic la români Marian NENCESCU „Unul dintre bãrbaþii care s-aau dezvoltat ºi au luptat pentru cauza neamului românesc, în aceeaºi mãsurã dincolo ºi dincoace de Carpaþi, este Ioan Maiorescu.” Revista ilustratã [lunar], An II, August 1889, ªoimuº [Bistriþa-NNãsãud]

espre viaþa ºi opera „Ioan Maiorescu ºi raporturile cu Timotei Cipariu”, dar „pseudomorfozã istoricã” a condus, în bunã mãsurã, culturalã ºi politicã ºi cu George Bariþiu (care îl ºi evocã într-un „portret”, la importarea în þara noastrã a ceea ce Maiorescu-fiul a lui Ioan Maiorescu publicat în Transilvania, nr. 14, 1877), scrisori aflate va numi ulterior „forme fãrã fond”, în fapt, un refuz (n. Trifu, la 28 ianuarie 1811,D satul Bucerdea în manuscris, la Academia Românã. sistematic de a accepta „formele de împrumut Grânoasã, azi în jud. Alba – d. 24 august 1864, Mai trebuie amintite, desigur, Discursurile cultural” preluate deformat ºi golite de conþinut, Bucureºti) au apãrut, de-a lungul timpului, numeroase ocazionale, susþinute de Maiorescu la închiderea dacã nu chiar utilizate neadecvat. referinþe istorico-literare, începând cu studiul omonim fiecãrui an ºcolar, începând cu 1837 ºi, sporadic, al lui G.I. Ionescu-Gion, din 1889, publicat iniþial în pânã în 1846, apoi cele din seria Starea instrucþiunii ceastã veritabilã bãtãlie pentru Revista nouã (an II, nr. 11-12, pp. 401-404), reluat publice din România de Sus, 1859-60 ºi 1860-61 modernitate/modernizare a României este în volumul Portrete istorice (Bucureºti, 1894), apoi sau Reguli ºi chibzuiri pentru ºcolile elementare ºi un câºtig al ideologiei Luminilor, un proiect monografia profesorilor craioveni N. Bãnescu comunale (1847) ori Instrucþiuni pentru inspectorii (maiA precis, o succesiune de proiecte culturale ºi V. Mihãileanu, cu titlul Ioan Maiorescu. Scriere generali (…) subinspectorii de plãºi ºi plaiuri ºi pentru ºi politice) pornit, adesea, de la o idee (devenitã comemorativã cu prilejul naºterii lui, 1811-1911 învãþãtorii comunali (1860) ori Instrucþiuni pentru obiectul sau programul unui partid). Ideea, în cazul (Bucureºti, Tipografia Româneascã, 1912) ºi studiul directricele ºi institutorii internatelor de fete (1860), nostru, este aceea cã societãþile Europei de Est lui Marin Stoica, Ioan Maiorescu (Bucureºti, Ed. elaborate desigur în consecinþa obligaþiilor ce îi se aflau într-o poziþie marginalã faþã de progresele Didacticã ºi Pedagogicã, 1967), axat cu deosebire reveneau în calitatea de director al Eforiei ªcoalelor. civilizaþiei, ducând o viaþã culturalã reducþionistã, asupra activitãþii pedagogice a marelui savant, Din aceastã poziþie, a mai redactat, împreunã pe când adevãrata civilizaþie s-ar afla în Occident. în special pentru perioada cât s-a aflat în fruntea cu V. Boerescu, ca ºi cu alþi efori, Proiectul de lege Aceastã disjuncþie artificialã între Occident ºi blocul Eforiei ªcoalelor (1859-1861). organicã pentru instrucþiunea publicã în Principatele est-european îºi are originile în zorii Renaºterii, când Recent, în afara unor cercetãri aplicate, unele Unite, înaintat, la 15 octombrie 1860, domnitorului apare teza, susþinutã de umaniºtii italieni, cã Europa de o realã acribie ºtiinþificã, datorate lui V. Cristian Al.I. Cuza spre examinare ºi ulterior Comisiei trebuie salvatã de „barbari” (în opinia vremii, toþi non- (Cursul de istorie universalã al lui Ioan Maiorescu, Centrale de la italienii, de la francezi, germani ºi nordici, extras din Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie Focºani, spre pânã la cei din spaþiul rãsãritean, dominat A.D. Xenopol, an XXI, 1984, Iaºi) sau O lucrare avizare. de ortodoxie). Doctrina recuperãrii, printr-un cunoscutã a lui Ioan Maiorescu, de Ioan N. Vlad Desigur, misionarism politic ºi cultural accentuat, a ºi Gh. Stancoveanu (Craiova, Institutul Pedagogic, aceastã operã spaþiilor virgine, barbare, a dominat Occiden- 1966), patrimoniul exegezelor maioresciene s-a scrisã, în bunã tul pânã la mijlocul secolului trecut, fiind îmbogãþit cu douã noi lucrãri, una datoratã lui Mihai parte conjunctu- marcatã, în opinia gânditorului Ion Goian, C. Szilagy (Ioan Maiorescu. Ilustru fiu al satului ralã, nu ar fi sufi- de vãlul „oportunismului ideologic” (Între geo- Burcedea Grânoasã, Ed. Aridia, Blaj, 2004), iar cientã pentru a politicã ºi utopie, Ed. Institutului de ªtiinþe alta lui Laurenþiu Florin Puicin (Ioan Maiorescu, ne face o imagine Politice ºi Relaþii Internaþionale, 2013, p. 21). profesorul, omul politic ºi de culturã, Ed. Sitech, cuprinzãtoare În acest context, proiectul ªcolii Ardelene Craiova, 2011), în fapt, cea mai amplã monografie asupra persona- de modernizare a societãþii româneºti, are, pe aceastã temã, redactatã în lumina noilor cercetãri litãþii lui Ioan în esenþã, un substrat utopic, în sensul întreprinse de autor la Arhivele Statului, filialele Maiorescu, dacã cã occidentalizarea prin culturã, în lipsa Craiova (Fondul Magheru) ºi Bucureºti (Fondul nu ar fi raportatã temeiului economic ºi politic, este incompletã. Ministerului Cultelor ºi Instrucþiunii Publice) etc. la activitatea propriu-zisã de la catedrã, la misiunile Trãitori într-un spaþiu cultural complementar, ardelenii, Împrejurãrile istorice au fãcut ca Ioan Maiorescu diplomatice îndeplinite peste hotare, în calitate în sensul inteligenþei româneºti de peste Carpaþi, sã lase o operã scrisã relativ redusã ca dimensiuni, de emisar al Guvernului provizoriu de la 1848, ºi îºi revendicã propria identitate culturalã apelând la fapt recunoscut de fiul istoricului, criticul literar ºi omul desigur, la opera tainicã, de iniþiator ºi coordonator strategia autolimitãrii (Goian, op. cit., p. 43), optând politic Titu Maiorescu în Prefaþa volumului Itinerar al Societãþii naþionale din Craiova (precursoare a pentru o „reconstrucþie fantezistã a trecutului”. în Istria cu Vocabular istriano-român, cu subtitlul Junimii, al cãrui obiectiv politic ºi social era refacerea Este ºi cazul lui I. Maiorescu, ca ºi al prietenilor Din manuscriptele postume (Iaºi, Tipo-litografia coeziunii culturale din întreaga lume româneascã). sãi ardeleni, Bãrnuþiu ºi Cipariu, concentraþi într-un C. Goldner, 1874), în urmãtorii termeni: „Manuscrisele proiect cultural deja „anacronic”: demonstraþia, chiar rãmase de la I. M. cuprind lucruri neisprãvite (s.n.). e altfel, într-oo scrisoare din 16 ianuarie utopicã, a faptului cã suntem urmaºii direcþi ai roma- Câteva caete cu pasaje copiate… altele cu extracte 1847, adresatã lui Grigore Oteteliºanu, Ioan nilor ºi continuatori ai limbii ºi culturii latine. Deja, din Glosariile lui Du Cange, mai multe coli cu Maiorescu recunoºtea deschis opþiunile sale la vremea când aceste teze erau expuse public, ele lecþiuni pregãtitoare la Cursul de istorie ce-l þinea politice:D „Când am venit eu la Craiova mi-am formulat constituiau chiar ºi pentru fiul „dascãlului” Maiorescu, la Universitatea din Bucureºti, în fine trei cãrþi de planul ca cel puþin între români sã statornicesc o viaþã mai titrat ºi mai educat decât tatãl sãu, veritabile notiþe relative la Românii istrieni… (op. cit., p. I). frãþeascã… (Puicin, op. cit., p. 25). Cum, în epocã, „forme fãrã fond”, mai precis, o preluare a unor teze la fel ca azi, interesele personale primau, ºi acest occidentale, fãrã o pregãtire culturalã adecvatã. in fericire, de-aa lungul timpului, au mai plan a eºuat prin scandal ºi intrigã. (Unul dintre foºtii ieºit la ivealã ºi alte scrieri ale lui Ioan „colegi” de catedrã, de la Cerneþi, jud. Mehedinþi, plicat ºi decis, Titu Maiorescu va face, Maiorescu, probabil necunoscute de editor Chiriþã Barbu, nemulþumit cã nu a primit el titlul în articolul „Contra ºcoalei lui Barnuþiu” în 1874,D când publica „notiþele” tatãlui sãu ºi pentru de serdar, acordat lui Maiorescu de domnitorul (publicat în numere succesive din Convorbiri care cerea „indulgenþa cititorului” (ibidem, p. I). Între Gheorghe Bibescu, a obþinut in extremis îndepãrtarea literare,Aîncepând cu 1867), o criticã durã a ideilor, acestea, semnalãm studiul Reflesiuni fugitive asupra sa de la ªcoala Centralã din Craiova, eveniment dar mai ales a consecinþelor practice ale acestor modificãrilor ºi reformelor ce se introduc în ramura petrecut în 1841, dar comunicat tardiv, în 1842.) idei, în special în plan politic. Avem, aºadar, dovada instrucþiunii publice prin bugetul pe 1863, semnat Stãruind asupra proiectului Societãþii naþionale, separãrii în proiect a opþiunilor fundamentale dintre Un vechi profesor, cu specificaþia I.M. la sfârºitul iniþiatã de Ioan Maiorescu la Craiova în preajma tatã ºi fiu, fapt care ºubrezeºte teza dupã care textului (Imprimeria Naþionalã a lui ªtefan Rasidescu, izbucnirii Revoluþiei de la 1848 ºi cãtre care dascãlul Ioan Maiorescu ar fi constituit la Craiova, în 1846, 1863) sau Caietul de istoria universalã de D. Ioan ardelean reuºise sã atragã o parte dintre colegii o „viitoare Junime”. Maiorescu, vizat de profesor, aparþinând probabil de catedrã de la ªcoala Centralã, precum ºi pe Mai mult, pentru tânãrul Maiorescu, ideea imitãrii unui elev gimnazist, pãstrat în manuscris la Biblioteca alþi reprezentanþi ai elitei intelectuale olteneºti, între superficiale a civilizaþiei occidentale, fenomen care V.A. Urechia, din Galaþi, ori Dialogul între un italian care pictorul Constantin Lecca, trebuie precizat a produs în societatea româneascã „o adevãratã ºi un român (semnat I.T., desigur Ioan Trifu, numele cã termenul de „precursoare a Junimii” sau, direcþie” reprezintã la cel mai înalt nivel o formã de utilizat de autor pânã în 1837 ºi publicat în Biblioteca dupã expresia lui Dimitrie Onciul, „frate mai mare „falsificare a existenþei spirituale a românilor”, o cale româneascã (Buda, 1834, pp. 33-38), precedat ºi al acesteia”, nu este cel mai potrivit. a neadevãrului (Titu Maiorescu, Opere, I, p. 159). urmat de alte douã „dialoguri” similare, Între doi În esenþã, Societatea, prin membrii sãi ºi mai Dincolo de aceste aspecte care þin mai degrabã români, unul muntean ºi altul moldovean ºi Dialog ales prin stãruinþele lui Ioan Maiorescu, a obþinut de „ideologie”, trebuie evidenþiatã ºi o consecinþã despre literatura româneascã din Moldova, toate o serie de rezultate „remarcabile” (Puicin, op. cit., pozitivã a acestor preocupãri: demersurile lui Ioan redactate în acelaºi stil ºi publicate în aceeaºi p. 25), în sensul realizãrii unor traduceri (dupã Istoria Maiorescu pentru constituirea unei Asociaþii menite revistã budapestanã. lui Eutropius) sau a publicãrii unor „cãrticele folosi- sã studieze limba ºi istoria naþionalã, cultura, ºtiinþa La acestea, se adaugã o bogatã corespondenþã toare” (de cãtre Gh. Mihãescu). Aceste preocupãri ºi artele, constituind în acelaºi timp un liant al purtatã, în principal, cu Timotei Cipariu (publicatã se înscriu în ceea ce sociologii denumesc o conºtiinþei naþionale a românilor. Sâmburele acestei postum, iniþial în revista budapestanã Luceafãrul, geopoliticã culturalã, respectiv interacþiunea dintre idei aparþine tot unui ardelean, Ioan Piuariu-Molnar, 1903, an II, nr. 10-12), reluatã de ªt. Manciulea într-o proiecte culturale diverse, transpuse, în funcþie care propunea, în 1795, constituirea la Sibiu ediþie unitarã, apãrutã la Sibiu (Institutul de Arte de împrejurãri, de la culturile centrale, cãtre cele a unei „Societãþi filosoficeºti a neamului românesc Grafice Dacia-Traiana, 1942), cu o Prefaþã intitulatã periferice. Fenomenul, numit de Oswald Spengler din Principatul Ardealului”. Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 11 Curtea de la Argeº

Academia Românã - 150 in pãcate, în contextul politic al epocii, pe pânzã, în Boabe de grâu, 1933). În acelaºi con- susþine Ioan Maiorescu, ºi morlachi, cuvânt dedus Societatea este interzisã, la fel ca ºi text, mai amintim ºi portretul în peniþã al profesorului din morce-vlachi, români de la Mare, termen utilizat Asociaþia „Ortacii”, creatã de profesorul Maiorescu semnat Michael X, publicat în Revista de episcopul Tomasini, din Citta Nuova, în 1650, AlexandruD Gavra, la Arad, în 1834. Menþionãm, ilustratã, a lui Ion Pop-Reteganul (august 1889), când scria: „Il Morlachi hanno una lingua da perse, în acelaºi context, constituirea la Braºov, în 1822, împreunã cu un text omagial preluat dupã Tribuna la zualle in molti vocabuli e simille alla latina – s.n.). a unei Societãþi literare, urmatã de Societatea literarã Poporului. de la Bucureºti, din 1827. Mai târziu, vor fi infiinþate, Dacã multe dintre lucrãrile proiectate sau scrise imba istro-rromânã este consideratã astãzi la Iaºi, Societatea Ateneului Român (1860), iar de Ioan Maiorescu nu au vãzut, din varii motive, de acad. Matilda Caragiu-Marioþeanu mai la Sibiu, ASTRA (Asociaþia Transilvanã pentru lumina tiparului, cum este ºi cazul unei inedite Istorii degrabã un dialect, nu neapãrat al limbii Literatura ºi Cultura Poporului Român, în 1861), a literaturii româneºti, scrisã în 1849 ºi pe care româneL de azi, cât al strãromânei, din care s-au toate dupã modelul societãþilor literare similare se oferise s-o tipãreascã editorul Al. Hurmuzaki, desprins ºi aromâna ºi megleno-româna. Este, existente la data respectivã în Europa. (Bãnescu ºi Mihãilescu, op. cit., p.115), cu atât mai aºadar, o limbã românã strãveche, dezvoltatã inde- Dupã acelaºi tipar va fi croit, mai târziu, ºi importantã rãmâne Itinerar în Istria (Iaºi, 1874), volum pendent, în condiþii socio-politice specifice. Mai mult, proiectul unei, posibile, Academii româneºti, care editat de însuºi fiul savantului, Titu Maiorescu, viitor savanþii de azi o considerã o limbã romanicã arhaicã urma sã fie alcãtuitã din „savanþi recrutaþi din toate editor ºi al lui Mihai Eminescu. Sâmburele acestei ºi încearcã cã o salveze, antrenând chiar fonduri provinciile locuite de români”. În sensul acesta, cãrþi îl regãsim în preocupãrile pe linie filologicã ale UNESCO în acest sens. Cu atât este mai mare ºansa istoricul V.A. Urechia propunea „instituirea unei lui Simion Bãrnuþiu, care, dupã anii 1852-1854, când de a avea astãzi, prin mãrturia lui Ioan Maiorescu, comisii formatã din bãrbaþi din toate provinciile îºi susþine doctoratul la Pavia, ajunge la concluzia o dovadã nemijlocitã a unei limbi pe care învãþatul române” având ca obiectiv alcãtuirea unui dicþionar cã studiul limbii române ar trebui sã porneascã de român a auzit-o vorbindu-se, e adevãrat, în condiþii ºi a unei gramatici româneºti. Între suþinãtorii acestor la cunoaºterea dialectelor italiene. Interesul pentru vitrege, ºi care probabil va dispãrea odatã cu stinge- obiective, cu implicare patrioticã ºi ºtiinþificã, îl dialecte, comunicat de Bãrnuþiu prietenilor ardeleni, rea conºtiinþei etnice a ultimilor vorbitori nativi. Se vor regãsim ºi pe Ioan Maiorescu, care pleda, în 1860, între alþii lui Papiu Ilarian ºi Iosif Hodoº, îl cuprinde adeveri, astfel, cuvintele profetice rostite de savantul pentru înfiinþarea unei societãþi academice sau treptat ºi pe Ioan ardelean, acum peste un veac: „Nu e de mirare literare, care sã poatã concentra activitatea Maiorescu, care, sedus cã în Istria e aºa, unde românul n-are nimic al sãu, erudiþilor români „pentru cultura limbei ºi studiul de experienþa italianã decât aerul, apoi ºi pietrele, unde româneºte vorbeºte istoriei naþionale”. a lui Bãrnuþiu, se decide numai între patru pereþi ºi unde chiar numele de Intelectualii transilvãneni, în frunte cu sã caute vestigiile român ce-l avea pânã deunãzi, l-a lãsat în graþia Florian Aaron, G. Bariþiu, T. Cipariu ºi, evident, românilor în regiunea strãinului” (op. cit., p. 7). Ioan Maiorescu, insistã pentru constituirea Istria, astãzi Republica O dovadã de dialog istriot, reprodusã fonetic, în mediile culturale bucureºtene de adopþie Croatã, în epocã este, aºadar, o comoarã lingvisticã de preþ: – „De ce a unei Asociaþii (Societãþi) de acest gen. Planul aparþinând Imperiului nu conversaþi? – Cu cire cuvânta în limba noastrã? lui Aaron, care prevedea constituirea la Sibiu Austro-Ungar, efectuând – Io sciu limba voastrã, o cunosc cã e ºi limba mea. a unei Asociaþii culturale, cu ramificaþii în þarã, în acest sens o cãlãtorie – Bire, cã ºtiþi, cuvântamu. – De-unde esci? (Dende având ca obiectiv legarea inteligenþei româneºti escu?) – Eu escu din Gradine. (Grãdinã? într-un proiect/„corp literar” comun, dã roade. n.a.) – Eu vin la voi mîre (mâine). – Bire”. În 1851, românii din Braºov obþin dreptul de Drumul spre Valdarsa, aºa cum este a înfiinþa o tipografie. Prin strãdaniile lui Bariþiu el descris de Ioan Maiorescu, este muntos, ºi cu sprijinul negustorilor de etnie românã din vãlurit, cu râpi ºi „cuptoare vulcanice”. Aici Braºov, ideea este promovatã, astfel cã, dupã se aflã casele istrioþilor, grupate sau risipite, aceastã datã, românii dispun, ºi cu sprijinul lui clãdite pe „mormane de pietre”, la poalele Ioan Maiorescu, de un mijloc de promovare a Muntelui Magiorre. Peste tot sunt „coaste publicaþiilor oficiale, inclusiv în limba naþionalã. de studii în zonã, în lunile seci, sterpe”, improprii de locuit. Dupã Ulterior, ºi mai ales dupã numirea sa ca director iunie-iulie 1857. Rezultatul obiºnuitul „Bura sara”, urmeazã „Eºti al Eforiei ªcoalelor (octombrie 1859–iulie 1861), Ioan cercetãrilor asupra limbii rumeri?” Localnicii susþin cã n-au þarã, Maiorescu, care, dupã cum ne informeazã Ionescu- daco-macedo-istro-retho- sau cã vin dintr-o „paese de largu” (þarã Gion, „lucra cât zece”, redacteazã, desigur, ºi cu romane ºi albane, rãmân de departe), numitã ºi „paesu românesci”. sprijinul lui Petrache Poenaru, Heliade-Rãdulescu, însã în mare parte inedite Imaginea generalã aminteºte însã de Al. Treboniu-Laurian ºi V. Boerescu, principalele pânã la apariþia volumului Ardeal: „Fetiþe ºi feciori pãºteau oile. instrumente metodice pentru dezvoltarea învãþã- editat de T. Maiorescu, cu Erau cu furca la brâu. Torceau lânã din mântului românesc, contribuind totodatã ºi la proiectul excepþia unui articol intitulat Epistolã despre românii care se fac veºmintele pentru bãrbaþi ºi femei. Bãieþii „Societãþii academice ºi literare”, destinatã a concen- din Istria, publicat în Vocea Oltului (Craiova, 1857). iau ºi câte o carte, iar ºcoala localã începe la ora 10. tra activitatea erudiþilor români, „mai întâi de toate Ca o parantezã, studiile filologice respective Rostesc limpede: spiru (spin), iorba (iarbã), lemna. pentru cultura limbii ºi pentru studiul istoriei trebuie puse în discuþie în contextul analizei opiniilor La fiecare întâlnire zic Domnul e cu voi ºi burã cale naþionale”, dupã cum ne informeazã el însuºi lui Ioan Maiorescu pe teme importante ale culturii (cale bunã, drum bun). Întrebarea comunã este în raportul Starea instrucþiunii publice în România române, precum originea limbii ºi, respectiv, a unitãþii De-nde viri? (De unde vii?) sau Cum se chiamã de Sus 1859-1860 (Bucureºti, 1860). poporului român. Este vorba de un proces mai larg, paesu d’ende viriþi? Poartã haine de lânã, cusute în Mai mult, tot în 1860, redacteazã, împreunã cu de transfer cultural, în condiþiile în care multe dintre casã, inclusiv chemesia, iar înainte de a se apuca de Laurian, Odobescu, Cernãtescu ºi Florian Aaron ºi ideile promovate de intelectualii de peste Carpaþi sunt lucru rostesc Ajute zeu sau Ajte Deu. În rest: cusutu, proiectul de Statut al Societãþii Academice Române, regândite, în noul context politic din Principate. Se aþã, cârpesc etc. Utilizeazã penzei (penzo – monedã viitoarea, din 1879, Academie Românã. În cadrul poate vorbi chiar de un apostolat naþional al dascãlilor divizionarã austro-ungarã) ºi cumpãrã de la osteria acestui proiect, directorul Eforiei ªcoalelor, respectiv ardeleni, între care ºi Ioan Maiorescu, având drept (italianã), viru (vin) ºi pãre (pâine), cãci ove o ave acelaºi Ioan Maiorescu, propune introducerea în scop promovarea limbii naþionale, singura menitã maia (ouã mai are mama!). Aceleaºi cuvinte sunt bugetul pe 1860 a finanþãrii unei Facultãþi filosofice, sã asigure unitatea de neam. folosite ºi de localnicii de pe Insula Veglia, unde nucleul viitoarei Facultãþi de Filosofie ºi Litere, s-a aflat ºi o colonie romanã. Aici locuieºte un preot inauguratã în noiembrie 1864 de profesorii ezbaterile din gazete, precum Foaie pentru local ce înþelege limba istrioþilor ºi care susþine A.T. Laurian (latinã), A. Florian (istorie universalã), minte, inimã ºi literaturã (supliment literar al cã aceasta ar fi de origine... ilirã. Este însã contrazis Ioan Zalomit (filosofie), Ulysse de Marsillac (limba Gazetei de Transilvania, Braºov, 1838-1849, de unii betrani care ºtiu bine cã sunt vlaski.” francezã) ºi V.A. Urechia (în locul lui Ioan Maiorescu, redactatãD de G. Bariþiu pânã în 1849, apoi de Iacob decedat în rãstimp, la disciplina istoria românilor Mureºianu pânã în 1865), Transilvania (Braºov, 1868- n cursul vizitei sale, Ioan Maiorescu identificã ºi literaturã româneascã). 1878), „foaie” a ASTREI, sau Luceafãrul (ibidem), ºi o rugãciune, în limba localã, Tatãl nostru, la care Ioan Maiorescu participã cu articole proprii „încãrcatã cu totul de slavisme” (op. cit., p. 50). ai trebuie menþionat cã Societatea Literarã sau e citat de alþi colaboratori, reprezintã contribuþii TextulÎ (reprodus integral în medalion, n.a), reprezintã Românã, sâmburele viitoarei Societãþi de prim rang la constituirea unei gândiri lingvistice o dovadã inestimabilã de transformare foneticã Academice, ia fiinþã la 1/13 aprilie 1866 româneºti având la bazã supremaþia limbii populare a vechii limbi romanizate, utilizatã de populaþia când,M prin Decretul 582 al Locotenenþei Domneºti, vorbite (cf. articolul Obiceiul vorbirii de obºte, publicat de la sud de Dunãre, înainte de invaziile slave. sunt numiþi primii 14 membri, din 21 câþi erau preco- în Foaie pentru Inimã..., august 1938, p. 179). Pentru o mai bunã înþelegere a dialectului istriot, nizaþi, aleºi, simbolic, din toate provinciile locuite de Despre istro-români, numiþi în cronicile italiene Ioan Maiorescu adaugã ºi un vocabular, cu totul români, respectiv (selectiv), Cipariu ºi Bariþiu din rumeri, iar de comunitãþile locale când vlasi/vlaski, substanþial (peste 700 de termeni, traduºi de editor, Ardeal, Mocioni ºi Babeº din Banat, Hurmuzaki ºi când cici sau ciribiri, dupã obiceiul de a-l transforma respectiv Titu Maiorescu, în limba germanã, care Sbiera din Bucovina, ori Caragiani din Macedonia, pe n în r, atunci când se aflã între douã vocale, se îºi ia, cu acest prilej, ºi rezervele de rigoare faþã alãturi de Heliade-Rãdulescu din Muntenia ºi ºtie cã locuiesc în Peninsula Istria, în zona Muntelui de o criticã prea asprã: „Primilor scriitori ai literaturii Alecsandri, Negruzzi ori V.A. Urechia din Moldova. Mare (Monte Magiorre). Unii savanþi îi considerã renãscânde le era iertatã exagerarea patrioticã, Un an mai târziu, în 1867, va fi numit ºi Titu urmaºi ai ramurii romanilor vestici (prezenþi în zonã cãci de la maturitatea ºtiinþei apusene eram în drept Maiorescu membru al acestui for academic. De încã din secolul VIII), împinºi spre mare de turci, alþii a aºtepta, odatã cu mãsura adevãrului ºi dignitatea altfel, ca o dovadã a recunoaºterii rolului jucat de coloniºti din Þara Moþilor sau din Maramureº, dupã judecãþii”; op. cit., p. III). Ioan Maiorescu pentru înfiinþarea învãþãmântului caracteristicile lingvistice enunþate, dar ºi dupã unele La moartea sa, survenitã la 24 august/4 septem- superior românesc ºi, implicit, al constituirii vieþii obiceiuri etno-folclorice. Se ºtie cã au practicat brie 1864, Papiu Ilarian scria „Sãrac cum a intrat academice pe pãmânt românesc, în lucrarea pãstoritul, în condiþii foarte aspre, ºi au adoptat, în aceastã þarã, tot astfel se gãsi ºi în momentul Universitatea din Bucureºti, 1864-1964 (autori din vechime, religia catolicã. Dacã în vremea când extrem al vieþii sale”. Sãrac de bani, bogat în idei I.D. Bãlan, Ion Angela º.a., 1964), portretul lui Ioan i-a vizitat Ioan Maiorescu erau, dupã unele statistici, ºi sentimente patriotice, Ioan Maiorescu a fost Maiorescu este aºezat între ctitori, fiind reprodus în jur de 2.000 de suflete, azi se estimeazã cã mai „un apostol de idei naþionale… în trei þãri române”, dupã un tablou executat de Sava Henþia (ulei trãiesc cam 200 de etnici vlahi (local se mai numesc, pe unde l-au purtat cãrãrile vieþii. 12 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Academia Românã - 150 Deceniile dintâi ale Academiei Române 1866, aprilie 1/13. Prin decret al Locotenenþei ºi mai raþional, aºa încât sã poatã fi dreptariul limbei; „Societatea Academicã Românã. Bucuresci. Domneºti se înfiinþeazã în Bucureºti Societatea încurajeazã ºi premiazã operele filologice ºi altele MDCCCLXVII”. Literarã Românã, cu scopul de a stabili ortografia de valoare literarie. Septembrie 15. Domnitorul Carol de Hohenzollern- limbii române, de a elabora ºi publica dicþionarul b) Secþiunea istoricã culege verice documente Sigmaringen este declarat membru de onoare ºi ºi gramatica limbii române. Societatea urma sã importante din Þãrile Române sau din strãinãtate, protector al Societãþii Academice Române. fie alcãtuitã, pentru început, din 21 de membri aleºi atingãtoare de istoria românilor; organizeazã misiuni din toate provinciile româneºti (trei din Moldova, patru 1868, august 26. Se aprobã înfiinþarea din Muntenia, trei din Transilvania, câte doi din Banat, Analelor Societãþii Academice Române, publicaþie Maramureº ºi Bucovina, trei din Basarabia ºi doi care va apãrea neîntrerupt pânã în prezent. din Macedonia). Septembrie 16. Sunt aleºi primii membri actuali Membrii fondatori au fost: Vincenþiu Babeº, (titulari) ai Societãþii Academice Române: Mihail George Bariþiu, Ioan D. Caragiani, Timotei Cipariu, Kogãlniceanu, Alexandru Papiu-Ilarian, Gheorghe Dimitrie Cozacovici, Ambrosiu Dimitrovici, Alexandru Sion. Hasdeu, Ion Heliade-Rãdulescu, Iosif Hodoº, Gramatica limbii române. Partea analiticã, Alexandru Hurmuzachi, Andrei Mocioni, Gavriil de Timotei Cipariu, este prima lucrare premiatã Munteanu, Alexandru Roman, Ion G. Sbiera, de Societatea Academicã Românã. Constantin Stamati, Ioan Strãjescu. În 1867 s-au alãturat Vasile Alecsandri, ªtefan Gonata, Nicolae 1869, august 12. Încep dezbaterile pe margi- Ionescu, August Treboniu Laurian, Titu Liviu nea Dicþionarului limbii române, considerat „o urgentã Maiorescu, Ioan C. Massimu, Costache Negruzzi, necesitate chiar pentru viitorul nostru naþional”. Constantin A. Rosetti, Vasile Urechia-Alexandrescu, August 26. Este adoptat Regulamentul referitor cu toþii consideraþi membri fondatori ai Academiei la atribuþiunile „Delegaþiunii” Societãþii Academice Române. Române. pentru asemenea lucrãri; ia iniþiativa pentru Septembrie 14. Alexandru Papiu-Ilarian (Viaþa, 1867, august 1. În casa banului C.Gr. Ghica, explorarea Þãrilor Române din puntul de vedere operele ºi ideile lui Georgiu ªincai) ºi George Bariþiu de la intrarea în grãdina Ciºmigiu, se deschid lucrãrile arheologic; pune la concurs ºi premiazã opurile (Rãspuns la discursul lui Alexandru Papiu-Ilarian) Societãþii Literare Române. Cu aceastã ocazie, istorice ce se cuvine a le populariza între români. deschid seria discursurilor, respectiv a rãspunsurilor este dezvelit bustul lui Evanghelie Zappa, cel care, c) Secþiunea ºtiinþelor naturale se ocupã cu rostite sub cupola instituþiei academice, pânã în 1879 în 1860, oferise 5.000 de galbeni pentru întocmirea þinându-se 4 discursuri. unei gramatici ºi a unui dicþionar ale limbii române. Septembrie 15. Sunt aleºi primii membri corespon- August 6. Se desfãºoarã lucrãrile primei ºedinþe denþi români ºi cei dintâi membri de onoare strãini. a Societãþii Literare Române. Cu acest prilej, episco- pul Buzãului, Dionisie Romano, doneazã biblioteca 1870, septembrie 4. Se hotãrãºte traducerea cãpitanului Constantin Cornescu-Oltelniceanu (6.000 ºi tipãrirea în limba românã a lucrãrii lui Dimitrie de volume ºi 400 de manuscrise), punându-se astfel Cantemir Descriptio Moldaviae, care va deschide bazele Bibliotecii Societãþii Literare Române. seria publicãrii operei domnitorului-cãrturar. August 24. Se aprobã Statutul Societãþii Literare Septembrie 5: Gheorghe Sion îºi susþine discursul Române, care menþioneazã constituirea Societãþii de recepþie, Alexandru Donici, viaþa ºi operele sale. Academice Române, „cu scopul de a lucra la Rãspunde V.A. Urechia. înaintarea literelor ºi a ºtiinþelor între români”. Sunt aleºi ca membri Gheorghe Marin Fontanin, „Ea este ºi rãmâne corp independent în lucrãrile sale Alexandru Odobescu, Petrache Poenaru, de orice naturã. Ea singurã se constituie; ea îºi alege Melchisedec ªtefãnescu. În Academia Românã, când cineva zice român, ºterge ºi Dunãrea ºi Carpaþii. Noi suntem ºi vom 1871, august 7. Se aprobã publicarea unui fi totdeauna fericiþi a primi cu mândrie în sânul catalog al tuturor cãrþilor oferite Bibliotecii Societãþii Academiei pe oricare reprezentant al culturii române, de oriunde ar fi. (Bogdan Petriceicu Hasdeu, 1891) Academice Române, cu menþionarea numelor donatorilor. Nobilã în aspiraþiunile ei, pacinicã în cugetarea sa, Academia Românã este însufleþitã numai de acel foc August 23. Se hotãrãºte ca Analele Societãþii al iubirei de patrie, la a cãreia renaºtere, înflorire ºi menire este chematã a lucra prin ºtiinþã ºi talent, prin Academice sã cuprindã douã pãrþi: procesele-verbale munca neinteresatã, prin geniul naþional pe care-ll personificã totdeauna. ale ºedinþelor ºi lucrãrile ºtiinþifice ºi literare. Aici patimile nu intrã, aici intriga ºi prepusul nu intrã; farã spirit de sistem, farã spirit de pãrtinire, Academia Septembrie 11. Se aprobã proiectul de diplomã este ca un prism, care întruneºte toate razele luminoase ale geniului naþional, ori din ce parte ar veni. ce urmeazã a fi înmânat tuturor membrilor Societãþii În sfera înaltã în care o pune menirea sa, ea înfãþiºeazã fruntea seninã a naþionalitãþii noastre. Ea este Academice Române. ceea ce poetul numea Templa serena! (Anton Naum, 1894) Septembrie 13. Se aprobã Regulamentul pentru Academia Românã are o mare misiune în miºcarea ºtiinþificã ºi literarã a þãrii noastre ºi a românismului traducerea ºi publicarea autorilor clasici în limba întreg; ea este menitã sã concentreze toate forþele intelectuale ale naþiunii române într-oo conlucrare armonicã, românã. din care sã iasã cea mai înaltã expresiune a idealurilor noastre de culturã. (Ioan Bogdan, 1903) 1872, septembrie 19. Alãturi de cele douã Academia Românã – cea mai înaltã instituþiune de culturã –, întemeiatã în 1866, a avut ca scop funda- secþiuni, filologico-literarã ºi arheologico-istoricã, mental nu numai unitatea moralã ºi intelectualã a românilor de pretutindenea. Ea, primind în sânul ei repre- active încã din 1867, se constituie ºi cea de-a treia zentanþi ºi din Ardeal, ºi din Banat, ºi din Bucovina subt aceeaºi cupolã am vãzut necontenit, de o jumãtate secþiune, a ºtiinþelor naturale, care va cuprinde treptat de veac, imaginea virtualã a României Mari. Ea, simbol premergãtor al aspiraþiunilor noastre, a izbutit sã specialiºti din diverse ramuri ale ºtiinþelor (geologie, întreþie flacãra unui patriotism integral care nu recunoºtea hotarele artificiale ale României, ci, sãltând peste geografie, biologie, botanicã, meteorologie, medicinã Carpaþi, înfrãþia de fapt pe cei cari erau fraþi de drept. Ea, topind istoria suferinþelor noastre seculare, a scos umanã ºi veterinarã, fizicã, chimie, matematicã etc.). din zgura trecutului, nobil ºi lamur, un singur suflet al unei singure fiinþe, al românimii de altãdatã ºi al românimii Este primit ca membru Eudoxiu de Hurmuzaki. de totdeauna. (Barbu ªtefãnescu-DDelavrancea, 1916) 1873, august 30. Generalul Constantin În lupta sfântã pentru unirea tuturor românilor, Academia Românã ºi-aa avut partea ei importantã pe terenul Nãsturel-Herescu, autorul uneia dintre cele mai cultural; de aceea, izbânda þãrii este ºi izbânda ei. Când, din imboldul lui N. Kretzulescu ºi al lui C.A. Rosetti, însemnate donaþii, este declarat membru donator s-aau pus bazele Societãþii Literare cu scopul de a se ocupa mai ales de limba ºi literatura românã, alegerea al Societãþii Academice Române, fiind singurul cãruia întâilor membri ne aratã gândul de înalt patriotism ce a cãlãuzit generaþia din 1866, care, bine încredinþatã i s-a acordat aceastã calitate; din Fondul „Nãsturel- cã numai pe baza unitãþii de limbã ºi culturã se poate clãdi trainic viitorul unei naþiuni, a reunit în cercul restrâns Herescu”, creat în urma veniturilor rezultate de pe al viitoarei Academii pe bãrbaþii luminaþi din toate þinuturile româneºti ºi astfel România Mare de azi îºi gãsea moºiile dãruite Societãþii Academice Române, s-au de o jumãtate de secol patria comunã sub acoperiºul tânãrului aºezãmânt. (Regele Ferdinand, 1919) înfiinþat premii, cu care s-au distins, de-a lungul anilor, cu deosebire lucrãri din domeniul literaturii, istoriei, membrii; ea îºi administrã fondurile ce le are etc.” explorarea Þãrilor Române în respectul geografic, arheologiei, geografiei ºi dreptului. Ea urma sã cuprindã trei secþiuni (literarã-filologicã, geognostic ºi fiziografic; cu organizarea de misiuni Septembrie 15. Se ia hotãrârea de a se întocmi istoricã-arheologicã ºi a ºtiinþelor naturale) ºi sã fie pentru asemeni lucrãri, precum ºi cu încurajarea un Dicþionar latino-român, lucrare absolut necesarã, alcãtuitã din membri „actuali sau onorari”, precum ºi premiarea operelor relative la cunoºtinþa Þãrilor ºi din membri donatori. atât pentru traducerile din clasici, cât ºi pentru Române.” „Articolul IV. Atribuþiunile ºi îndatoririle acestei întocmirea Dicþionarului limbii române. August 31. societãþi se specificã în modul urmãtor: Se alege cea dintâi conducere a a) Secþiunea literarie se ocupã cu diversele Societãþii Academice Române (preºedinte: Ion 1874. Este primit în Academie Ion Ghica. cestiuni filologice destinate a cultiva, a curãþi, Heliade-Rãdulescu; vicepreºedinte: Timotei Cipariu; a regula, a înavuþi ºi a perfecþiona limba românã; secretar: August Treboniu Laurian). 1876. Sunt primiþi în Academie ªtefan Fãlcoianu, organizeazã misiuni lexicografice pentru compunerea Septembrie 13. Se adoptã sigiliul Societãþii Vasile Maniu, Alexandru Papadopol-Calimah, unui dicþionar român, cât se poate mai complet Academice Române: zeiþa Minerva ºi inscripþia Grigoriu ªtefãnescu. Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 13 Curtea de la Argeº 8 Academia Românã - 150 1877, septembrie 7. Se aprobã solicitarea 1882, martie 6. Se propune ridicarea unui tezaur de cunoºtinþe lingvistice, filologice, folcloristice, Tipografiei „Laboratorilor Români” de a purta numele local destinat special colecþiilor Bibliotecii Academiei istorice, geografice, literare, din care însã nu a reuºit „Tipografia Societãþii Academice”. Române, al cãror numãr sporeºte în fiecare an prin sã realizeze decât trei volume ºi introducerea la cel Sunt primþi ca membri Bogdan Petriceicu Hasdeu, cumpãrãri, donaþii ºi schimburi interne ºi externe. de-al patrulea. Nicolae Chiriac Quintescu. Decembrie 3. Printre preocupãrile prioritare ale Septembrie 21. Se aprobã propunerea guvernului Academiei Române se înscrie alcãtuirea unui catalog belgian de a se stabili la Academia Românã un birou 1879, martie 29. Prin înalt decret, Societatea al inscripþiilor existente în vechile biserici ºi mãnãstiri internaþional pentru schimbul de publicaþii oficiale Academicã Românã este declaratã institut naþional de pe întregul cuprins al þãrii. între diverse academii europene. cu denumirea Academia Românã, având „de scop Este primit în Academie Florian Porcius. cultura limbei ºi istoriei naþionale, a literelor, a ºtiinþelor ºi frumoaselor arte”, „persoanã moralã 1884, martie 23. Regele Carol I propune alcã- 1885, aprilie 2. Intrã în vigoare Legea ºi independentã în lucrãrile sale de orice naturã”. tuirea unui Etymologicum Magnum Romaniae, care exemplarelor obligatorii, prin care orice tipograf Iunie 21. Se adoptã Statutul Academiei Române, avea obligativitatea de a trimite Bibliotecii Academiei care prevede împãrþirea în trei secþiuni: literarã, Române câte trei exemplare din „orice carte, broºurã, istoricã ºi ºtiinþificã, structurã menþinutã pânã în ziar sau orice altã tipãriturã ce se va executa august 1948. Academia „se compune din treizeci ºi în atelierul sãu”. ºase membri, câte doisprezece de fiecare secþiune. Pe lângã aceºtia, Academia mai numãrã: membri În anii urmãtori, au mai fost primiþi în Academie: onorari ºi membri corespondenþi. (...) Membrii 1886: Grigore Cobãlcescu. Academiei nu pot fi decât români din orice þarã, 1890: Grigore G. Tocilescu. cunoscuþi prin operele ºi activitatea lor literarã 1891: Iosif Vulcan. ºi ºtiinþificã.” Sunt aleºi noi membri titulari: Emanoil Bacaloglu, 1892: Spiru C. Haret. Dimitrie Brândzã, Gheorghe Chiþu, Iacob Felix, Petru 1893: Victor Babeº, Ioan Kalinderu, Anton Naum, Poni, Nicolae Teclu, Pavel Vasici-Ungureanu. Dumitru Constantin Ollãnescu-Ascanio, Alexandru 1 D. Xenopol. 1880, martie 20. Dupã transformarea Societãþii sã conþinã „toate cuvintele vechi, care altminteri vor 1894: Ioan Moldovanu. Academice Române în Academie, se prezintã cel fi pierdute pentru generaþiile viitoare”. În vederea 1897: Anghel Saligny. dintâi discurs de recepþie, pânã în 1948 numãrul realizãrii acestei opere monumentale „pentru care 4, 1899: Constantin Erbiceanu, Constantin I. Istrati, acestora ajungând la 81. 5, 6 ani vor fi trebuincioºi”, anunþã cã va oferi anual Nicolae Popea. Noiembrie 21. Se ia în discuþie necesitatea 1900: Alexandru A. Philippide, Ioan Puºcariu. construirii unui local propriu pentru Academia suma de 6.000 de lei. Românã, lucrãrile þinându-se în clãdirea Universitãþii. Martie 30. Este adoptat Regulamentul pentru Biblioteca Academiei Române. Bibliografie 1881. Sunt primiþi în Academie Simeon Florea Aprilie 2. Bogdan Petriceicu Hasdeu se oferã sã 1. Dorina N. Rusu, Dicþionarul Membrilor Marian, Atanasie Marian Marienescu, Iacob realizeze un Magnum Etymologicum Romaniae, pe Academiei Române, 1866-2010, Ediþia a IV-a, Editura C. Negruzzi. care-l proiecteazã la dimensiuni monumentale, ca un Enciclopedicã, Bucureºti, 2010. (Mare parte a textului anterior este reluat – cu adãugiri din titlurile menþio- Preºedinþii Academiei Române: Ion Heliade-RRãdulescu (1867-11870), August Treboniu Laurian nate mai jos – din acest Dicþionar.) (1870-11872), Nicolae Kretzulescu (1872-11873), August Treboniu Laurian (1873-11876), Ion Ghica (1876-11882), 2. Academia Românã. Pagini din istoria Academiei Dimitrie A. Sturdza (1882-11884), Ion Ghica (1884-11887), Mihail Kogãlniceanu (1887-11890), Ion Ghica (1890- Române (1866-1848). Acte, donaþii, discursuri, 1883), George Bariþiu (1893), Iacob C. Negruzzi (1893-11894), Ion Ghica (1894-11895), Nicolae Kretzulescu portrete ºi evocãri academice, Selecþie, note ºi indice (1895-11898), Petru Poni (1898-11901), Petre S. Aurelian (1901-11904), Ioan Kalinderu (1904-11907), Anghel general de Dorina N. Rusu, Editura Academiei Saligny (1907-11910), Iacob C. Negruzzi (1910-11913), Constantin I. Istrati (1913-11916), Petru Poni (1916-11920), Române, Bucureºti, 2007. Dimitrie Onciul (1920-11923), Iacob C. Negruzzi (1923-11926), Emil Racoviþã (1926-11929), Ioan Bianu (1929- 3. Acad. Dan Berindei, Istoria Academiei Române 1932), Ludovic Mrazec (1932-11935), Alexandru Lapedatu (1935-11938), Constantin Rãdulescu-MMotru (1938- (1866-2006). 140 de ani de existenþã, Editura 1941), Ion Th. Simionescu (1941-11944), Dimitrie Gusti (1944-11946), Andrei Rãdulescu (1946-11948), Traian Academiei Române, Bucureºti, 2006. Sãvulescu (1948-11959), Athanase Joja (1959-11963), Ilie G. Murgulescu (1963-11966), Miron Nicolescu (1966- 4. Academia Românã, Discursuri de recepþie, 1975), ªerban Þiþeica (1975-11976, vicepreºedinte cu delegaþie de preºedinte), Theodor Burghele (1976-11977), vol. I (1869-1872), volum îngrijit de Dorina N. Rusu, Cristofor I. Simionescu (1977-11980, vicepreºedinte cu delegaþie de preºedinte), Ed. Academiei Române, Bucureºti, 2005. Gheorghe Mihoc (1980-11981), Ioan M. Anton (1981-11984, vicepreºedinte cu delegaþie de preºedinte), Radu P. Voinea (1984-11990), Mihai Corneliu Drãgãnescu (Fig. 1: Lucian Blaga, rostindu-ºi (1990-11994), Virgiliu Niculae G. Constantinescu (1994-11998), Eugen Simion discursul de recepþie, 5 iunie 1937: (1998-22006), Ionel Haiduc (2006-22014), Ionel-VValentin Vlad (2014 – ). Elogiul satului românesc) cademia este un simboi al adevãratei democraþii, al democraþiei atât de repede ºi, uneori, atât de confuz, aristocrate. Cãci idealul unei democraþii nu poate fi tendinþa unei nivelãri o naþie trebuie sã aibã puncte de reper a tuturor în jos, cãtre un minimum, ci una în sus, cãtre un maximum, ºi modele pe care sã le respecte ºi sã adicAã o autoguvernare ºi autoresponsabilitate socialã a unei personalitãþi ajunse le urmeze. la un cât mai mare grad de dezvoltare. (Dimitrie Gusti, 1923) Mi se pare cã Academia Românã este, prin tradiþia ei, nu numai un punct n menirea instituþiei noastre faptul consolidãrii neamului românesc într-oo de reper sigur, dar trebuie sã devinã unitate de stat ºi de culturã este de o neîntreruptã actualitate; instituþia ºi un factor activ în modelarea spiritualã noastrã însãºi este un simbol al acestei uniri. În sânul Academiei Române ºi moralã a societãþii româneºti. (2000) am Îavut pe cei mai vajnici reprezentanþi ai Ardealului, aºa precum îi avem ºi Rolul Academiei Române, azi ca ºi ieri, este de a pãstra ceea ce este ºi astãzi, înainte ca vitejia oºteanului român sã fi înlãturat barierele politice, care ne despãrþeau. de a pregãti spiritul creator sã producã valori noi în toate domeniile culturii. Rolul Simbol premergãtor al unirii înainte de 1918, Academia Românã înþelege de a prezenta spiritualitatea româneascã ºi, totodatã, de a o sincroniza cu alte sã rãmânã ºi pe viitor primul arsenal spiritual în care sã se fãureascã valorile culturi într-uun schimb reciproc avantajos de valori. Aceste observaþii sunt corecte. perene ale culturii unitare româneºti. (Constantin Rãdulescu-MMotru, 1938) Academia Românã a fost pânã în 1948 o academie reprezentativã ºi, prin câteva discipline, o academie militantã, creatoare, a adunat în jurul ei pe mai marii cademia Românã trebuie sã fie în continuare un simbol al unitãþii intelectuali ai timpului ºi a impus un numãr de opere individuale. Azi, rolurile spiritualitãþii naþionale ºi sã încurajeze (mai mult: sã iniþieze ºi sã Academiei Române sunt mai numeroase ºi mai complexe, pentru cã ºi lumea înfãptuiascã) acele opere care exprimã vocaþia noastrã intelectualã în care trãieºte este mai complexã ºi cerinþele timpului mai numeroase. Cum ºi foArþa noastrã de creaþie. (...) le-aaº putea rezuma? Academia are menirea sã fie, aºa cum au gândit-oo fondatorii ei, un factor Academia Românã rãmâne o societate de consacrare, o societate savantã. de reconciliere ºi de coeziune moralã ºi intelectualã. Sã repare în continuare ªi trebuie sã rãmânã astfel. Oamenii trebuie rãsplãtiþi pentru talentul ºi abnegaþia injustiþiile din ultima jumãtate de secol ºi, evident, sã se strãduiascã a nu face lor pentru ºtiinþã ºi arte. altele. Sã se îngrijeascã de limba românã nu pentru a o dãscãli, a o amenda ºi a o silui cu proiecte utopice, ci pentru a-ii apãra ºi încuraja frumuseþea, Academia Românã a fost ºi trebuie sã rãmânã, chiar ºi într-oo lume globalizatã, corectitudinea ºi bogãþia. (...) un simbol al unitãþii naþionale ºi al spiritualitãþii naþionale, indiferent de cum Într-oo lume care tinde sã se sincronizeze ºi, în baza procesului de globalizare, se manifestã ea. Ca ºi în 1866, primim, azi, în Academia Românã, intelectuali sã ºteargã diferenþele între naþiuni, o Academie Naþionalã primeºte, cred, nu o români din afara graniþelor actuale ale þãrii, pentru cã, oriunde ar fi, ºi ei misiune nouã, dar o misiune urgentã ºi de mare responsabilitate: sã medieze reprezintã cultura româneascã. corect între tendinþa globalizãrii, integrãrii, mondializãrii ºi identitatea culturalã Academia Românã a devenit în ultimii ani un centru important de cercetare naþionalã. Rolul ei predominant este, desigur, acela de a apãra identitatea ºtiinþificã fundamentalã ºi trebuie sã rãmânã ca atare. (...) culturalã, adicã valorile spirituale profunde, irepetabile, farã a întoarce însã Academia are, cred, azi, ºi un rol moral în societatea româneascã. Un rol spatele lumii din afarã ºi tendinþelor actuale ale istoriei. Azi, procesul de care stabilizator. Nu trebuie sã se amestece în treburile politicii, dar nici nu poate vorbim este însã mai acut, mai radical ºi, în consecinþã, misiunea Academiei sta prea departe de neliniºtile ºi nevoile naþiunii. Sã intervinã atunci când devine mai dificilã. Misiunea istoricã esenþialã: într-oo lume care se preface este cazul ºi cu mijloacele ei specifice. (acad. Eugen Simion, 2001) 14 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Academia Românã - 150 Discurs de recepþie Despre introducerea limbii româneºti în biserica românilor Ioan BIANU Discursul a fost rostit la 21 martie/3 aprilie 1904, în ºedinþã solemnã, ºi prezentarea autorului, din volumul al treilea al seriei Academia Românã. sub preºedinþia Regelui Carol I. Rãspunsul a fost dat de Dimitrie A. Sturdza. Discursuri de recepþie, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2005, volume Reluãm aici doar o micã parte, începutul (fãrã prima paginã) ºi finalul, precum îngrijite de Dorina N. Rusu, membru corespondent al Academiei. (Nota red.) oan Bianu (1856-11935) ºi-aa fãcut studiile textelor româneºti din a 25 martie/6 aprilie 1887, gimnaziale la Blaj (1869-11876) ºi pe cele sec. XVl–XVII: Predice a fost ales membru corespon- universitare (Facultatea de Litere) la Bucureºti de Antim Ivireanul dent, iar la 3/16 aprilie 1902 (187I6-11880). Între 1881 ºi 1883 a audiat cursuri de (1886); Psaltirea în memLbru titular al Academiei Române, filologie romanicã la Milano, Madrid ºi Paris. A fost versuri de Dosoftei în fruntea cãreia s-aa aflat ca secretar profesor de limba ºi literatura românã la Liceul „Sf. (1887); Psaltirea general (8 iunie 1927 – 1 iunie 1929), Sava” (1881-11902) ºi ºef al primei Catedre de Istoria Scheianã (1889); Texte ca preºedinte (1 iunie 1929 – 30 mai literaturii române la Facultatea de Litere ºi Filosofie de limbã din sec. XVI 1932) ºi ca vicepreºedinte (30 mai din Bucureºti (1901-11928). Între 1884 ºi 1935, a (3 vol., 1925). A lãsat 1932 – 13 februarie 1935). fost director al Bibliotecii Academiei Române, având lucrãri, între care: Poezia La 21 martie/3 aprilie 1904, în un rol esenþial în organizarea acesteia; prin grija satiricã la romani (1881); cadrul discursului de recepþie, a vorbit sa s-aau achiziþionat peste 500.000 de volume, mii Despre cultura ºi despre „limba româneascã, a cãrei de manuscrise, stampe, scrisori, periodice, hãrþi literatura româneascã în studiere ºi cultivare a fost ideea iniþialã, º.a., române ºi strãine. A fost membru în colegiul secolul al XIX-llea (1891); misiunea sublimã a înfiinþãrii Academiei de redacþie al publicaþiei Revista nouã ºi colaborator Ortografia limbii române noastre. Ce poate avea pentru noi la numeroase publicaþii ale vremii. A fost unul (1899); Momente un interes mai viu decât sã studiem dintre principalii reprezentanþi ai filologiei române, culturale (1904); organismul, sã cercetãm fazele prin ocupându-sse de îmbunãtãþirea normelor ortografice Un român întreg: care a trecut limba noastrã pânã acum? ale limbii; a depus eforturi pentru realizarea reformei D.A. Sturdza (1907) Ce misiune mai înaltã, mai nobilã, limbii, aprobatã, în 1904, de Academia Românã. º.a. A promovat cercetãri mai sfântã ar putea avea o instituþiune Creator al ºcolii naþionale de biblioteconomie ºi de folclor, iniþiind cea decât de a îngriji sã se menþinã bibliografie, a fost autorul lucrãrilor: Bibliografia dintâi serie de publicaþii totdeauna unitatea ºi sã se asigure româneascã veche (4 vol., 1903-11944, în colab.); folclorice ºi etnografice buna dezvoltare în viitor a acestei Catalogul manuscriselor româneºti (3 vol., 1907- (Din viaþa poporului limbi”. Rãspunsul l-aa primit din partea 1933). Ca istoric literar, s-aa evidenþiat prin numeroase român, 40 vol., 1908-11931), sprijinind, totodatã, secretarului general al Academiei, Dimitrie A. Sturdza studii despre literatura românã veche ºi prin editarea Arhiva de Folclor a Academiei Române. (1833-11914).

Sire, Când românii se ivesc din haosul medieval Între ei era natural sã se simtã mai întâi trebuinþa Alteþã Regalã, ºi vin – târziu de tot – sã-ºi ia locul dintre de a se întoarce ºi pre limba înþeleasã de toþi, cãrþile Domnilor colegi, popoarele formate din fãrâmãturile ºi sfinte, care cuprind fundamentele credinþei, pentru Ce subiect mai potrivit aº fi putut alege pentru rãmãºiþeleI. împrãºtiate ale marelui popor roman ºi ca, astfel, sã fie cu putinþã a rãspândi mai uºor cuvântarea mea de astãzi decât sã vã vorbesc între cele ivite la viaþa istoricã prin miºcarea profundã înþelegerea sfintelor învãþãturi în masele poporului despre limba româneascã, a cãrei studiere ºi cultivare pe care a produs-o dezmembrarea imperiului lumii, ºi, mai întâi, între cei mãrunþi ºi numeroºi, care a fost ideea iniþialã, misiunea sublimã a înfiinþãrii pânã atunci crezut etern, atunci românii se aratã se pregãteau spre a fi slujitorii bisericii în mãnãstiri Academiei noastre? Ce poate avea într-o stare, ºi în sate ºi care, astfel, trebuiau sã stea mulþi ani pentru noi un interes mai viu decât sã în multe sub dascãlii mãnãstirilor spre a învãþa limba slavã, studiem organismul, sã cercetãm fazele privinþe, cea strãinã ºi greu de învãþat. prin care a trecut limba noastrã pânã deosebitã acum? Ce misiune mai înaltã, mai nobilã, de celelalte ntâiele traduceri româneºti de acest fel par mai sfântã ar putea avea o instituþiune popoare a fi fost fãcute în mãnãstirile moldovene din decât de a îngriji sã se menþinã romanice. Bucovina, cãtre sfârºitul domniei Marelui ªtefan. totdeauna unitatea ºi sã se asigure Ei se ridicã GloriosulÎ ºi înþeleptul domn, la 1475, prin douã buna dezvoltare în viitor a acestei limbi, din mijlocul hrisoave, a înzestrat cu sate vechea mãnãstire care uneºte ºi trebuie sã uneascã în unei lumi a Humorului, pomenitã pe la 1428, a înãlþat însuºi veci, într-un singur tot, întreagã gândirea nouã – a acolo alte patru mãnãstiri mari, Putna, la 1470, întreg neamului românesc, sã stabileascã lumii slave, Pãtrãuþii, la 1478, Sfântul Ilie ºi Voroneþ, la 1488, legãtura organicã între cele mai strãlucite cu care, ºi tuturor le-a dat sate ºi moºii. Astfel a produs o saloane, cei mai învãþaþi, cei mai geniali printr-o mare înviorare a activitãþii culturale ºi artistice interne poeþi, cei mai elocvenþi oratori ºi bãrbaþi convieþuire a mãnãstirilor din acea parte a þãrii, ceea ce se vede de stat – cu cele mai modeste ºezãtori, cu ciobanii secularã se amestecarã, în a cãrei bisericã se ºi din frumoasele manuscripte de Evanghelii fãcute care cântã pe la turme, cu voinicii care cântã dupã închinau, a cãrei organizare socialã în multe atunci, câte au ajuns pânã la noi. coarnele plugului, cu fetele care cântã la secerã o primirã ºi ºi-o prefãcurã în obicei. Pentru a da elementele instrucþiunii teologice ºi cu moºnegii ºi babele care povestesc nepoþilor, Organizarea politicã a statelor noastre fusese cãlugãraºilor români adunaþi în mare numãr în aceste cu farmec neasemãnat, poveºti minunate luatã dupã cea bizantinã, cunoscutã de ai noºtri de mãnãstiri, pare sã se fi tradus, dupã slavoneºte, cel ºi întâmplãri din vremile de demult? la bulgari, ºi, mai presus de toate, biserica românilor puþin Noul Testament, temeiul credinþei, ºi Psaltirea, Academia Românã ºi-a deschis rostul în lume era aceeaºi cu a acestor slavi, având limba lor în comoarã de cea mai înaltã poezie, prin care sufletul la 1 august 1867, vorbind românimii, care aºtepta toatã slujba religioasã, în toatã cartea, în tot scrisul omenesc umilit se înalþã spre Dumnezeu. Traducerile cuvântul ei dãdãtor de viaþã ºi de direcþie, prin glasul ºi, prin urmare, ºi în viaþa formalã ºi oficialã a statului. acestea au fost fãcute în felul vorbirii locale, carac- atât de autorizat al vecinic neuitatului Timotei Cipariu, Limbii româneºti, nobilã continuatoare a limbii legiu- terizat, faþã de vorbirea triumfãtoare de mai târziu, care a proclamat – între altele – datoria acestei nilor neînvinse, îi rãmãsese modesta stare de limbã prin cunoscuta particularitate foneticã a schimbãrii instituþiuni „de a îngriji ca limba românã sã scape vorbitã în relaþiile zilnice, de limbã casnicã, de limbã lui n între vocale cu r, particularitate care pare a fi de tot jugul despotismului sub care de secoli a nescrisã, neîntrebuinþatã nici la altarul ºi strana fost pe atunci caracteristica limbii în regiunea nordicã gemut”. ªi Cipariu avea adâncã cunoºtinþã despre bisericii sau în serviciile religioase de orice fel, nici ºi apuseanã – Moldova de sus ºi Ardealul de miazã- mulþii secoli în lungul cãrora biata noastrã limbã, în scrisul actelor de cancelarie a puterii domneºti, noapte ºi de apus, precum caracteristicã este ºi aceastã scumpã comoarã a sufletului românesc, care era „toatã cârma” þãrii. astãzi fãrâmãturii de limbã, câtã a mai rãmas pânã a stat sub jugul despotismului altor limbi, ale Aºa a fost la început, în întâiele secole ale la noi, în Istria. cãrui urmãri cu durere le simþim pânã astãzi închegãrii statelor româneºti ºi a vieþii noastre Astfel se întrevede, în ceaþa trecutului îndepãrtat – ºi le vom simþi încã multã vreme, cãci sunt cauzele bisericeºti ºi sociale. Dar, cu cât întreagã aceastã cãtre sfârºitul secolului XV întâia încercare de a de întârziere ale dezvoltãrii culturii noastre. viaþã se închega mai bine, cu atât era natural se înãlþa limba noastrã la starea de limbã de carte, Mã voi sili sã expun înaintea Domniilor voastre sã se simtã tot mai mult greutatea de a întrebuinþa de limbã literarã. Încercarea aceasta a rãmas, însã, astãzi fazele principale ale unei laturi ale izbânditelor limba strãinã, pe care numai prea puþini ºi cu prea fãrã urmare. nãzuinþe de emancipare a limbii româneºti de sub multã ostenealã o puteau învãþa ºi înþelege. (În fotografie, Regele Carol I ºi principele „jugul despotismului” limbilor strãine, despre care, Pre acele timpuri, cartea era un instrument moºtenitor Ferdinand, la ºedinþa solemnã de prezen- cu atâta amar, vorbea Cipariu, la 1867, ºi anume bisericesc ºi era atât de strâns legatã de bisericã, tare de cãtre Grigore Antipa a discursului de recepþie, despre nãzuinþele prin care, în secolii XVI, XVII încât cãrturarii erau aproape numai feþe bisericeºti, 25 mai 1912: Cercetãrile hidrobiologice în România ºi XVIII, limba noastrã a ajuns a fi, la noi, limba preoþi ºi cãlugãri; ei au fost, de aceea, ºi întâii ºi importanþa lor ºtiinþificã ºi economicã.) cultului religios, limba bisericeascã, limba rugei. însemnãtori ºi povestitori ai faptelor istorice. Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 15 Curtea de la Argeº

Academia Românã - 150 Activitatea literarã religioasã, atât de ajutorul sãu, Tudor diac, venit, probabil, tot de acolo. poporului românesc, poziþiune în care nu mai fusese modestã în sine, dar atât de însemnatã Motivarea acestui lucru nou ºi nemaipomenit pânã niciodatã ºi de la care fusese þinutã departe îndelungi pentru urmãrile ei, se începe curând atunci în românime o spune „jupânul Han㺠Begner secoli de limba slavã. a douaII. oarã, pe la mijlocul secolului XVI, în pãrþile de la Braºov” aºa: „am avut jelanie pentru sfintele Emanciparea s-a început tot lângã bisericã, cãtre de miazãzi ale þãrilor româneºti. cãrþi româneºti, Tetraevanghel, ºi am scris aceste sfârºitul secolului XV ºi în secolul XVI; apoi limba Pe la începutul acestui secol, vin în Þara sfinte cãrþi de învãþãturã sã fie popilor româneºti noastrã a devenit limbã literarã, limba cãrþii profane Româneascã prelaþi, clerici, cãrturari slavi de peste sã înþeleagã, sã înveþe românii cine-s creºtini”, ºi a celei religioase în secolul XVII ºi de-abia în întâile Dunãre, sã se adãposteascã la noi ºi sã-ºi continue iar temeiul acestei hotãrâri sunt pomenitele cuvinte trei decenii ale secolului XVIII a ajuns ea ºi limba aici lucrarea pe care nu o mai puteau face în þãrile ale Apostolului Pavel, care vor fi mereu repetate altarului, limba ritualã a întregului cult bisericesc. lor din dreapta marelui fluviu, cãzute sub stãpâ- Biroul Academiei Române, 2016 nirea neînduratului Islam învingãtor. Ei aduserã Aºa se vede din cercetarea cãrþilor vechi. meºteºugul tipografiei, pe care-l învãþarã de Un mare dar de la Dumnezeu este acea la veneþieni ºi, de la 1508 pânã la 1550, se calitate a neamului nostru, care este înþelepciunea, tipãresc la Târgoviºte cãrþi bisericeºti în limba cumpãtul. Acest cumpãt ºi acea înþelepciune s-au slavã, înfrumuseþate cu frontispicii în elegante manifestat totdeauna atât în dezvoltarea noastrã arabescuri, care înconjurau stema domneascã culturalã ºi literarã, cât ºi în cea politicã. Încet a þãrii. Nici prin gând nu putea trece cuiva ºi fãrã zguduire, s-a înlãturat, în secolii XVI, XVII pe atunci, la Târgoviºte, cã ar trebui, cã ºi XVIII, limba slavã din cartea ºi din biserica s-ar cuveni, sã se tipãreascã asemenea românilor, din actele particulare ºi din cele oficiale cãrþi ºi în limba þãrii, în limba profanã vorbitã ale cancelariei domneºti; farã zguduire am intrat în de poporul românesc. Un vânt nou, venit din Apus, aduce, însã, spiritul culturii apusene, am schimbat direcþiunea pânã lângã graniþele þãrii idei nouã. În lumea de dezvoltare a limbii ºi am pãrãsit scrierea cirilicã, catolicã de sub ascultarea milenarã a papei luând în locu-i, pe cea latinã, mai întâi în scrierea de la Roma se întâmplã marea rãzvrãtire a privatã, apoi în cea oficialã ºi, la sfârºit de tot – în reformei germane. Luther, cãlugãrul genial ºi zilele noastre, ºi în cãrþile bisericeºti. Toatã aceas- îndrãzneþ, personificã miºcarea ºi, între altele, tã mare reformã s-a fãcut fãrã siluire, fãrã zguduiri, scrie pe steagul sãu de luptã cuvintele marelui prin convingerea tuturor. De aceea ea este Apostol Pavel (I, Corint., 19), dupã care temeinicã ºi efectele ei vor fi eterne, cãci eternã cuvântul sfânt trebuie spus popoarelor în limbile va fi ºi viaþa ºi lucrarea neamului nostru. lor, ca sã-l înþeleagã cei mulþi, cei umiliþi, iar De abia sunt douã sute de ani de când, în nu în limbi strãine ºi moarte, înþelese numai Casa Domnului, românul îºi aude numai limba de puþini învãþaþi. Saºii, vecinii de peste munte, au adus lui strãmoºeascã. Din Sãtmar pânã la Mare ºi repede din patria lor primitivã ºi au îmbrãþiºat cu de la gura Tisei pânã la Hotin, preotul ºi cântãreþul toþii reforma cu ideile ei liberale ºi democratice. citesc ºi cântã românului în limba lui pãrinteascã, Ei au fost îndatã urmaþi de marea majoritate a iar acum, de câteva zeci de ani, românimea ungurilor ardeleni, dar, foarte curând, la 1563–4, de peste Balcani, învioratã în viaþa noastrã s-au despãrþit aceste douã elemente atât de deose- de aici, se nãzuieºte sã ºi-o aibã ºi dânsa în ºcoala bite, formând douã biserici protestante deosebite. ºi în biserica ei. Una dupã alta, aceste douã biserici – cea luteranã, Aceastã limbã este legãtura sfântã care face a saºilor, ºi cea calvinistã, a ungurilor – s-au nãzuit unitatea vieþii sufleteºti a tuturor pãrþilor neamului sã atragã cãtre dânsele pe oropsiþii români, conlo- nostru, împrãºtiat sub diferite stãpâniri. De aceea cuitorii lor, care se þineau de Biserica Ortodoxã de se cuvine sã ne atingem de ea cu acel respect cu abia toleratã, dar care erau cei mai mulþi, marea majoritate a locuitorilor Principatului, care munceau care omul cu minte se apropie de tot ce este sfânt. pentru folosul tuturor ºi erau lipsiþi de toate, pânã Respectul trebuie sã fie îndoit, înzecit, când este ºi de mângâierea de a înþelege rugãciunile, slujbele vorba de limba bisericii, de limba sfintei rugãciuni ºi ºi cântãrile bisericii, cãci toate acestea se citeau a sfintelor cântãri, care ne înalþã când suntem în bine, pentru dânºii în limba slavonã, pe care nici poporul, ne mângâie ºi ne întãreºte în amar ºi în necazuri. nici preoþii nu o înþelegeau. Limba cãrþilor bisericeºti trebuie sã fie respectatã Protestanþii saºi, mai întâi, au voit ca, tocmai ºi statornicã ºi numai atunci se cuvine sã fie scos prin punerea în aplicare ºi pentru români a cuvinte- dintr-însa un cuvânt, când el nu mai este înþeles de lor Apostolului, sã-ºi atragã încrederea ºi simpatia cei de astãzi ºi numai atunci este bine sã fie introdus acestora ºi apoi mai mult. Sibienii încep lucrarea, un cuvânt nou, când el a ajuns în întrebuinþarea ºi ca justificare în epilogurile sau precuvântãrile tuturor tipãrind, la 1544, catehismul lui Luther în limba în înþelegerea tuturor; altfel, se calcã cuvântul sfânt româneascã, dar pare cã ei s-au oprit aci. 16 ani cãrþilor tipãrite româneºte în aceastã epocã. Dupã al Apostolului ºi se închide în vorbe neînþelese mai târziu, aceeaºi lucrare a fost reluatã de braºoveni Evanghelie a venit Praxiul sau Faptele Apostolilor. învãþãtura ºi ruga, care trebuie sã înalþe sufletele ºi condusã, farã încetare, timp de 20 de ani. Cheltu- Se vede, însã, cã protestanþii unguri calviniºti ielile însemnate fãcute în acest timp de bogatul oraº au voit sã ia din mâna saºilor acest mijloc de a atrage celor mulþi ºi umiliþi. sãsesc, cu întocmirea tipografiei cirilice ºi cu tipãrirea pe români spre reforma lor, cãci, pe la 1564, Forró Cele douã mai înalte instituþiuni sufleteºti ºi cãrþilor pentru români, nu puteau fi fãcute fãrã un Miclãuº, nobil de Haporton, o însemnatã persona- culturale ale neamului nostru – Biserica ºi Academia scop bine chibzuit de acei care, de secoli, erau oficial litate a timpului între ungurii calviniºti, plãteºte – au în sarcina lor îngrijirea pentru buna pãstrare declaraþi de prudentes et circumspecti. Dacã la 1544 cheltuiala pentru o mare carte româneascã, Tâlcul ºi înþeleapta dezvoltare a acestei limbi, prin care s-a crezut trebuincios a se face cheltuiala pentru a Evangheliilor, adicã Cazania, care s-a tipãrit de se unesc, într-un singur suflet ºi într-o singurã viaþã, se tipãri catehismul protestant pentru români în limba acelaºi Coresi, tot la Braºov. În fruntea acestei cãrþi, toate sufletele vieþuitoare ºi toate minþile lucrãtoare acestora, spre a-i lãmuri ºi a-i atrage spre noua Coresi spune cã, dacã a vãzut „cã mai toate limbile ale neamului românesc. bisericã, cu atât mai vârtos devenise pe la 1560 o au cuvântul lui Dumnezeu în limba lor, numai noi, necesitate pentru saºi lucrarea în aceastã direcþiune, românii, n-avem...”, a tipãrit Evanghelia ºi Praxiul: Sire, dupã ce ei se certarã cu protestanþii unguri ºi, ceva „dupã aceia, dacã am vãzut jelania a mulþi preuþi de tâlcul Evangheliilor, cum sã poatã ºi ei propovãdui Cele douã calitãþi ale neamului nostru: cumpãtul ºi mai târziu, la 1563–4, s-au ºi despãrþit de tot în douã înþelepciunea, moºtenite de la strãmoºi, ne-au scãpat biserici deosebite, cum au rãmas pânã astãzi; astfel, ºi a spune oamenilor învãþãturã dupã cetitul de pieire în secolii de grele vijelii prin care am trecut, saºii, depãrtaþi de patria lor germanã, rãmaserã Evangheliei”, a aflat aceste tâlcuri ale Evangheliei ºi bisericeºte cu totul izolaþi. ºi lui îi plãcurã ºi le-a tipãrit. Într-o învãþãturã din înþelepciunea strãmoºeascã este personificatã acum aceastã carte aduce iar vorba despre traducerea în persoana Maiestãþii Voastre, cãruia Cel de Sus n martie 1559, braºovenii, la îndemnul judelui cãrþilor bisericeºti în limba româneascã ºi se zice i-a dat în grijã conducerea aceste þãri de aproape cetãþii lor, Ioan Benkner, hotãrãsc sã atragã pe deschis cã în bisericã: „sã spuie cuvântul lui 40 de ani. Românii privesc cu admiraþiune nesfârºitã români la biserica reformatã ºi se pun pe lucru. Dumnezeu, Sfânta Evanghelie, în limba pre progresele uimitoare îndeplinite ºi, cu speranþã La Î1560, tipografia cirilicã este aºezatã la Braºov; care o grãiesc oamenii, sã putem înþelege noi, adâncã ºi neclintitã, viitorul asigurat. Iubirea caldã doi cãrturari ºi tipografi români sunt aduºi de la miºelamea. Ce folos e lor, dacã popa grãieºte ºi statornicã ce Maiestatea Voastrã aratã zilnic Târgoviºte. În anul urmãtor, 1516, „jupânul Han㺠în limbã strãinã, românilor sãrbeºte de nu înþãleg, prin cuvinte ºi prin fapte limbii româneºti ºi pe care sau pre altã limbã ce nu vor înþelege ascultãtorii”. Begner de la Braºov” dã românilor întâia oarã o va lãsa moºtenire scumpã augustelor odrasle ...... Evanghelia tipãritã pe limba lor. ale augustei noastre dinastii regale, asigurã ºi limbii Lucrarea braºovenilor nu era fãrã socotealã; româneºti, ca întregii noastre vieþi naþionale, ea pare a fi fost începutã cu ºtiinþa mitropolitului Sire, de la Târgoviºte, capitala Þãrii Româneºti ºi ortodoxe Alteþã Regalã, o dezvoltare înþeleaptã ºi glorioasã. de peste munþi, cu care relaþiile erau zilnice ºi de Domnilor colegi, Sã trãiþi, Maiestate, rege înþelept ºi glorios; toate felurile ºi care inspira încredere fraþilor români Aceastã cuvântare, poate prea obositoare, a avut Trãiascã augusta noastrã dinastie regalã! ortodocºi ai Ardealului. Cãrturarul de cãpetenie al scopul de a arãta cum ºi când limba româneascã ºi-a Sã trãiascã România ºi limba româneascã acestei activitãþi literare religioase de peste douã îndeplinit emanciparea bisericeascã, luându-ºi locul în vecii vecilor! decenii a fost diaconul Coresi de la Târgoviºte ºi de singurã limbã a altarului ºi a stranei în bisericile Trãiascã Academia Românã! 16 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Moisil - 110 Gr.C. Moisil, un mod de a privi matematica Dragoº VAIDA C. Moisil, ceva Înþelegerea matematicii pe care ne-o oferea algebriºtilor din URSS, la care cunoscutul algebrist despre om. Nu profesorul era remarcabilã ºi prin deschidere, A.G. Kuros, pe care l-am avut conducãtor la doctorat, suntem, n-am cea mai semnificativã ilustrare fiind conlucrarea a vorbit despre constituirea acestui „capitol nou al fi pututG fi car Moisil.. Profesorul Matematicã – Informaticã, exemplificatã ºi în plan matematicilor”, vezi articolul lui Gr.C. Moisil reprodus s-a nãscut într-o Românie personal prin colaborarea cu inginerul Gh. Ioanid, în [3, p. 133]. liberã, cu toate necazurile pe partea teoriei circuitelor de comutaþie, ºi cu Articolul citat relevã (1) apariþia unor domenii de atunci, dar fãrã prefãcãtoriile, prefãcuþii ºi prefa- inginerul Victor Toma (1922, Leova, judeþul Cahul, noi în literatura ºtiinþificã de la noi ºi de peste cerile din ’89 ºi pânã azi. De aici, libertatea spiritului, Republica Moldova – 2008, Bucureºti), ulterior mem- hotare, exemple lingvistica matematicã, datoratã spontaneitatea, iniþiativele ºi vioiciunea omului. În bru de onoare (1993) al Academiei Române, ºeful acad. Solomon Marcus, ºi teoria programãrii pseudo- tradiþia culturii româneºti a existat un filon de criticã Laboratorului de maºini de calcul de la Institutul de booleene, datoratã profesorilor Sergiu Rudeanu socialã, oamenii de culturã de la noi au luat poziþie Fizicã Atomicã al Academiei, IFA, pe partea privind ºi L.P. Hammer-Ivãnescu, precum ºi (2) lucrãrile faþã de realitãþile care nu îi mulþumeau. Dar curajul, realizarea ºi utilizarea calculatorului electronic CIFA-1 de programarea calculatoarelor, tehnicã ºi teorie. elanul ºi puterea în comunicare ºi relaþii? – la mulþi, de la IFA, proiectat de Victor Toma [3, pp. 77, 133]. În cadrul unei colaborãri între academii, am participat prea mulþi dintre noi, nu le mai gãsim! Gr.C. Moisil Caracterul aplicativ era vãzut ca unul foarte larg. la elaborarea ºi implementarea limbajului de progra- a fost o voce unicã, ascultatã cu respect ºi teamã. Ceea ce este azi matematicã mare ALGAMS, pentru calcula- Dacã ar mai fi trãit, Gr.C. Moisil ar fi fost un Andrei pur ºi simplu, mâine poate toare medii, într-o echipã condu- Saharov al nostru; vezi [12], [13]. deveni o ramurã fertilã de sã de prof. A. Mazurkiewicz Profesorul Gr.C. Moisil era, de la prima vedere, matematicã aplicatã. Cu Moisil, (Polonia) ºi Bl. Sendov ceea ce numim o puternicã personalitate. Nu Logica ºi Algebra au cunoscut (Bulgaria), limbajul fiind avea dificultãþi sã ne înveþe ceva, ori de câte importante transformãri. menþionat de Wikipedia ori se prezenta o ocazie, uneori (GAMS = Grupa Avtomatizaþii în împrejurãri neaºteptate, necon- programirovaniia dlia Maºinî venþionale, în sala de ºedinþe Srednevo tipa, în rusã). a Academiei, pe aeroportul din În anii 1952–1957, profesorul Budapesta, lângã Scala, unde se concentra asupra aplicãrii îºi cãuta pantofi. Era însãºi viaþa Algebrei abstracte, în special ºi mobilizarea spiritului în modul a logicilor cu mai multe valori, în care se referea la noi, în felul la teoria circuitelor de comutaþie. în care îºi dezvolta ideile ºi opera. Pentru exemplificare menþionez Comunicator spontan, cu umor, (1) folosirea a unui aparat de cam totdeauna ºi cu o nuanþã Arhiva AGERPRESS lucru alternativ, teoria corpurilor corozivã, deschidea ofensiva de la finite (imaginarele lui Galois), primul contact, cu o mare disponi- pentru care a introdus noþiuni bilitate de a asculta. Nu era nicio- Gr.C. Moisil ºi acad. Solomon Marcus noi de omomorfism ºi izomor- datã plat, plictisitor, fãrã haz. Spirit fism [8], precum ºi (2) studie- activ, agil, nu i-am remarcat vreodatã întârzieri sau n exerciþiu viu rea unor structuri algebrice alunecãri pe de laturi în înþelegere sau exprimare. al matematicii. neconvenþionale, cum ar Orice fãceam sau ziceam, pânã terminam, profesorul Ce am învãþat de la fi semiinelele [7], [9], citatã era deja la punctul de întâlnire al ideilor. Inflexibil profesorulU nostru ºi am cãutat în articole de optimizare [4], în diagnosticele pe care le punea, denunþa cu un ºi noi sã aplicãm ulterior? La ºi semigrupurile laticiale [11]. umor nemilos prejudecãþile ºi automatismele gândirii Profesorul Gr.C. Moisil studiul, leneºe. De multe ori se întâmpla sã taxeze eventualul cercetarea, nu erau un exer- orpuri finite nostru entuziasm nemotivat/eronat cu expresia „nu ciþiu izolat, între anumite ore, (Imaginarele lui e tulburãtor” – un fel de o nouã valoare între cele de o obligaþie de serviciu. Cu Galois). Semiinele. fals ºi adevãrat dintr-o logicã ternarã Jan Lukasiewicz dânsul trãiam într-un seminar DouãC scheme date prin (1878-1956), mai târziu, din algebre Lukasiewicz- de studiu ºi cercetare ºtiinþificã permanent. Profesorul relaþiile lor de recurenþã X(N+1) = F(X(N)) ºi Y(N+1) Moisil de care ºi-a legat o bunã parte din viaþã. ne chema la diferite expuneri sau lecþii de deschi- = G(Y(N)), relative la corpuri finite, sunt izomorfe Am lucrat îndrumat de Profesorul Gr.C. Moisil, dere, ne invita la manifestãrile ºtiinþifice pe care dacã ºi numai dacã programele lor de operare într-o relaþie stiinþificã personalã neîntreruptã, încã le organiza sau la care participa, ne încuraja ºi pe sunt identice, abstracþie fãcând de notaþia stãrilor. din 1954 (aveam pe atunci 21 de ani, iar profesorul noi sã ne înscriem cu lucrãri, ne invita ori de câte Se aratã cã acest lucru este echivalent cu existenþa 48), din care am câºtigat în plan profesional, intelec- ori primea vizita unui profesor de peste hotare care unei permutãri P cu Y=P(X), astfel încât sã avem tual ºi managerial (cum spunem azi). Învãþam astfel þinea o conferinþã, ne aducea cãrþi din strãinãtate pe egalitatea G(Y)=P(F(P-1(Y))), detalii în [8, pp. 635- mereu câte ceva din matematicã, nu numai din care ni le dãdea pentru a face referate când puteam, tehnologia domeniului, ci ºi din modul personal al 644]. În felul acesta suntem conduºi la folosirea în fine, dupã ce aveam ºi noi câteva lucrãri publicate grupurilor de permutãri ºi la determinarea bijecþiilor profesorului de a privi matematica. Exersând efectiv, în reviste de specialitate, ne întreba dacã ne-am împreunã cu dânsul, studiul/cercetarea din domeniu, cu domeniul ºi codomeniul un corp finit. Un corp gândit la un doctorat. Niciodatã nu ne cerea rapoarte, finit [5] este o mulþime cu un numãr finit de elemente surprindeam ceva din acest mod. chiar îmi spunea cã un îndrumãtor care aflã din cu care putem face toate cele patru operaþii rapoarte cu ce se ocupã colaboratorii nu este fundamentale, tot timpul lucrând numai cu acele agistrul privea matematica global, ca un bun conducãtor ºtiinþific. pe un tot unitar, articulat. Fãrã a le ignora Seminarul ºi grupul profesorului Moisil erau câteva elemente, corpuri în care „putem rezolva valoarea metodicã limitatã, niciodatã o Junime în miºcare. Casa Oamenilor de ªtiinþã ecuaþii”, în explicaþia concisã a profesorului. Fusesem nu Mse referea la diferitele compartimentãri ca la ceva era o Universitate Moisil, iar restaurantul de la subsol atras de Algebrã din primul an (1952-1953), când þinând de esenþã. În articolul Despre falsa împãrþire un club al nostru. Ne-a lãsat un patrimoniu de lucrãri mã bucuram de fermecãtoarele lecþii de Algebrã a matematicilor în matematici pure ºi matematici ºi idei, o biografie ºi un capitol de istorie. Era un Superioarã ale lui Alexandru Froda (1894-1973). aplicate denunþa divizarea [3, p. 462]. om de culturã cu influenþe binefãcãtoare înnoitoare M-a fascinat o problemã propusã de dr. Gheorghe Nu-mi amintesc sã fi refuzat vreodatã cuiva pentru instituþiile din conducerea cãrora a fãcut Gussi, apãrutã la gazeta de perete din hol (de unde posibilitatea unei expuneri/comunicãri pe motiv parte. Societatea de ªtiinþe Matematice ºi Comisia încep scãrile pe care azi le consider un obstacol): cã subiectul propus nu se încadra în profilul de Automatizãri (ulterior, Comisia de Ciberneticã) „Sã se dea un exemplu de corp cu patru elemente”. sesiunii/volumului. Concepþia care se afirma în anii a Academiei, prezidate de profesor (eram secretar În prezent, corpurile finite se aplicã în combinatoricã, ’70 la noi asocia domeniile Logicã – Automaticã – onorific la cea din urmã), erau co-organizatoare ale teoria codurilor ºi criptografie ºi în studiul circuitelor Informaticã. Profesorul Gr.C. Moisil mi-a spus multor evenimente ºtiinþifice în domeniul informaticii. de comutaþie. cã aceastã asociere îi exprimã viziunea asupra În mai multe lucrãri de logicã sau relative la informaticii – vezi, de exemplu, marea varietate nformatica, noi perspective asupra matematicii. algebrele de relaþii [7], Gr.C. Moisil s-a ocupat de de articole din [1]. În monografia dedicatã teoriei Cu aceasta ajungem la unele puncte esenþiale structuri care satisfac condiþiile din definiþia unui algebrice a circuitelor de comutaþie [8], autorul scrie din istoria ideilor lui Gr.C. Moisil: Proeminenþa semiinel [10], deci ºi conforme sensului mai restrictiv cã în ultima jumãtate de secol (textul este din martie îndrumãriiI algebrice în Logicã, strãlucit reprezentatã din [2]. Laticile ºi apoi semiinelele au câºtigat în 1968) „ºtiinþele matematice au suferit o schimbare de ºcoala prof. George Georgescu, cu cercetãtorii importanþã, în special, pentru aplicaþiile în infor- esenþialã, încetând sã mai fie o ºtiinþã cantitativã ºi profesorii cu care a conlucrat, Afrodita Iorgulescu, maticã, de exemplu, în teoria automatelor ºi ºi devenind ºtiinþã structuralã”. Exemplele date Ioana Leuºtean º.a.; Constituirea la noi a domeniului limbajelor formale, dar ºi în semantica programelor, în continuare, în ordinea textului citat, asociazã Computer Science, Informaticã Teoreticã/Matematicã. formalizarea proceselor de calcul ºi a sistemelor o varietate de discipline, lingvistica matematicã, Cu onestitate ºtiinþificã, profesorul scrisese cã a auzit concurente sau în analiza programelor, vezi [10] programarea pseudo-booleanã, teoria limbajelor de existenþa domeniului matematicã calculatorie, pentru numeroase ºi variate referinþe. de programare ºi algebra circuitelor de comutaþie. „vîcislitelnaia matematika”, la un colocviu al Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 17 Curtea de la Argeº 8 Moisil - 110 Unde, când ºi cum l-aam cunoscut

pe Gr.C. Moisil Stelian NICULESCU nainte de a rãspunde la întrebãrile din titlu, în anii pe care i-am petrecut sub „tutela” Profesorului, Proiectul s-a bucurat de mã voi referi pe scurt la un interviu acordat de de atunci (din 1957) ºi pânã în 1973, aveam sã con- un larg interes, atât în cadrul Profesorul Moisil în 1968, la Centrul de Calcul stat cã acesta era stilul dumnealui, cuceritor, în ceea Colocviului, cât ºi în plan al UniversitãþiiÎ din Bucureºti, interviu la care am fost ce priveºte atragerea tinerilor cãtre ºtiinþã (în cazul internaþional (a se vedea de faþã, el desfãºurându-se chiar în sala în care era de faþã, ªtiinþa calculatoarelor). Figura alãturatã G.R. Stibitz: „Victor Toma: instalat calculatorul IBM-360/30, expus ºi destinat este o mãrturie. În ea apar DIMA-surile, discuri CIFA-1”, Math. Review, June, utilizãrii de noi pânã la sfârºitul anului, spre eventuala de memorie externã folosite pe atunci (ca volum, 1958, pag. 698). cumpãrare de cãtre Centrul de Calcul, cumpãrare de departe surclasate de stick-urile de memorie Conform unei statistici publicate de cunoscutul care s-a întâmplat, cu foarte mare greutate, la de astãzi). În dreapta Profesorului este subsemnatul, profesor rus M.A. Gavrilov, þara noastrã era situatã limitã, în ultimele zile ale lui decembrie 1968. Numai apoi Petre Preoteasa, Nicu Popovici, Constantin pe locul trei în lume (dupã URSS ºi SUA), având în ºi numai eforturile deosebite ale Profesorului au P. Popovici, Maria Roceric (Lovin), Ion Filotti. vedere numãrul de lucrãri, dar ºi calitatea acestora. fãcut posibilã achiziþionarea, chiar în ultimele zile Pe lângã subiectele de Teoria algebricã a Meritul principal este al Profesorului, prin lucrãrile ale anului. mecanismelor automate, se dezbãteau subiecte sale fundamentale, precum ºi al ºcolii de Teoria La interviul amintit, reporterul i-a adresat algebricã a mecanismelor automate, creatã de Profesorului mai multe întrebãri (douã- dumnealui (a se vedea Revista A.C.M., numerele sprezece). Prima era „cum aþi devenit 13,14, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1970). matematician?”, iar rãspunsul Profesorului Trebuie sã menþionãm cã începuturile a fost urmãtorul: „Matematician am fost preocupãrilor de acest gen dateazã din 1949, când întotdeauna; poate cã vrei sã mã întrebi CÂND, CUM ºi DE CE am început sã mã Profesorul a aflat, de la inginerul Leon Livovschi ocup de maºinile de calcul. Acum 37 de (ulterior profesor), unul dintre primii colaboratori ai ani (sã nu uitãm, interviul dateazã din 1968, sãi, cã algebrele Boole sunt utilizate de V.I. Sestacov n.n.) am început sã învãþ matematica de ºi de M.A. Gavrilov în studiul automatelor cu contacte la început. Începutul înseamnã Logica ºi relee. matematicã. Logica matematicã, am aflat Participarea mai vizibilã a mea la seminarii acum 19 ani, se aplicã la automate, iar s-a manifestat începând din 1959, când eram în automatele cele mai importante, care joacã anul III de studii. La sfârºitul anului se fãceau opþiuni un rol major, sunt calculatoarele electronice. pentru secþiile de specialitate, cea de Maºini de Iatã de ce m-ai gãsit astãzi aici.” calcul (prima secþie de acest tip din þarã) fiind printre cele mai solicitate. Peste jumãtate dintre colegii evin la amintirile mele din copilãria de la Secþia de matematicã au optat pentru Maºini informaticii româneºti. Dupã ce am privind ªtiinþa calculatoarelor, având în vedere de calcul, tinerii întâmpinând cu entuziasm noul, absolvit Colegiul National „Ioniþã” din atât cercetãrile din România, cât ºi cele din plan atunci ca ºi acum. Caracal,R în 1957, în toamna aceluiaºi an am devenit internaþional. În ceea ce priveºte realizãrile interne, student la Facultatea de Matematicã a Universitãþii mã voi referi numai la cele de la Institutul de Fizicã rebuie subliniat meritul Profesorului în din Bucureºti, Secþia matematicã. În una dintre zile, Atomicã, unde a fost proiectat ºi realizat primul înfiinþarea unei astfel de secþii la Facultatea când mã îndreptam spre sala de curs, mi-a atras calculator electronic din þara noastrã, CIFA-1 de Matematicã, luptele duse fiind grele. atenþia un anunþ din holul facultãþii, în care se spunea (Calculator al Institutului de Fizicã Atomicã); i-au EleT au continuat pânã s-a reuºit înfiinþarea Centrului cã în Sala 1 (parter, prima salã pe stânga) se þin urmat ºi altele, menþionez doar calculatorul CIFA-3, de Calcul al Universitãþii din Bucureºti, în 1962. seminarii sãptãmânale de Teoria algebricã a meca- cu care a fost dotat, în 1963, Centrul de Calcul Dupã absolvirea facultãþii, chiar în 1962 nismelor automate, coordonate de Profesor. al Universitãþii. (coordonatorul meu la lucrarea de diplomã a fost Fiind atras de temã, mi-am zis sã încerc sã Meritã subliniat cã, din grupul þãrilor socialiste Profesorul Moisil), am fost repartizat (împreunã particip la seminarii, cu toate cã eram dominat (exceptând URSS), România a fost prima care cu alþi trei colegi) la Catedra de algebrã a Facultãþii de o mare emoþie. Dar, mare bucurie m-a încercat a proiectat ºi realizat cu forþe proprii un calculator de Matematicã, condusã de Profesorul Moisil. Astfel când, chiar de eram un nou venit, am fost primit electronic. cu blândeþe ºi bucurie de Profesor. Am fost fascinat. s-a conturat prima formã a Centrului de Calcul Cu toate acestea, emoþia a sporit când am constatat n loc aparte în cadrul seminariilor era al Universitãþii din Bucureºti. ca participanþii erau profesori universitari, matema- rezervat expunerilor legate de construirea Echipa de start a fost constituitã din profesorii ticieni, ingineri, fizicieni, ca sã menþionez doar acestui prim calculator românesc, CIFA-1, Paul Constantinescu ºi Constantin Popovici (pe profesiile cele mai „vizibile” pentru început. Zic pentru proiectU realizat de inginerul Victor Toma ºi colectivul atunci conferenþiari), patru absolvenþi ai Secþiei început, deoarece pe parcurs s-au adãugat multe lui de la IFA. Una dintre motivãrile acestor expuneri Maºini de calcul, Anca Alexandrescu, Constantina alte specialitãþi (nu le enumãr, ca sã nu omit (pe parcursul mai multor sãptãmâni) a fost aceea Lulea, Stelian Niculescu ºi Alexandru Teodorescu, pe cineva, fiind vorba de participanþi din cele cã Profesorul Moisil urma sã prezinte proiectul încadraþi ca programatori, dar având ºi sarcini mai diverse domenii de activitate). logic al acestui calculator la Colocviul Internaþional didactice, plus doi ingineri electroniºti, Maria Roceric Pe parcursul participãrii la seminarii, dar mai ales de Matematicã, organizat la Dresda în 1965. ºi Ion Filotti. Stelian Niculescu, elev al lui Moisil, este a Universitãþii din Bucureºti, Secþia Maºini de calcul. de departament (învãþãmânt). Inspector general Perfecþionãri în Germania (1968) ºi Franþa (1970), în Ministerul Învãþãmântului (1991-1994), profesor unul dintre primii informaticieni români. S-a nãscut doctorat la Universitatea din Bucureºti (1980). la Universitatea Politehnicã Bucureºti (1994-2005), în comuna Stoeneºti, judeþul Olt, la 13 octombrie Cercetãtor la Centrul de Calcul al Universitãþii la ASE Bucureºti, Universitatea din Bucureºti, 1937. A fãcut ºcoala în satul natal, liceul la Caracal, din Bucureºti (1962-1970) ºi la Institutul Central Institutul de Construcþii Bucureºti. A publicat iar în 1962 a absolvit Facultatea de Matematicã de Informaticã (1970-1991), unde a fost ºi ºef mai multe cãrþi ºi lucrãri de informaticã. oncluzii, pe cât se poate: unitatea ºi valoarea socialã a matematicii. and his followers in the field of Theoretical Computer Science, Editura Academiei În încheiere, citez din Discursul de Recepþie în Academia Românã Române, Bucureºti, 2007. al domnului Profesor Solomon Marcus [6]: „...înþelegem de unde anume [4] V.N. Kolokoltsov: „Idempotent structures în optimization”, Journal of vin Cbogãþia intelectualã, forþa artisticã, universalitatea în cuprindere ºi capacitatea Mathematical Sciences, 104, 1 (2001), 847-880. de seducþie a matematicii, atunci când aceasta rãmâne autenticã ºi nu este [5] R. Lidl, H. Niederreiter: Finite Fields, Cambridge University Press (Enc. înlocuitã cu o caricaturã a ei”, precum ºi „Matematica îºi extrage probleme Math. Applic. 20), 1997. de peste tot. Am putea chiar spune cã cele mai interesante aspecte sunt cele [6] S. Marcus: Singurãtatea matematicianului, Editura Academiei Române, care apar la interfaþa matematicii cu restul lumii”. Se aplicã matematicii, se aplicã Bucureºti, 2008. academicianului citat, se aplicã lui Gr.C. Moisil ºi îi uneºte în conºtiinþele noastre, [7] Gr.C. Moisil: „Recherches sur la théorie des chaînes”, Ann. Sci. Univ. Jassy, lãsându-i diferiþi, aºa cum i-am întâlnit. 27, 1 (1941), 181-240. [8] Gr.C. Moisil: The Algebraic Theory of Switching Circuits, Pergamon Press, 1969. Bibliografie [9] Gr.C. Moisil: „Asupra unor reprezentãri ale grafurilor ce intervin în probleme [1] O. Bâscã, V. Boicescu, E. Cãzãnescu, M. Cherciu, G. Georgescu, de economia transporturilor”, Com. Acad., X, 8 (1960), 647-652. Gr.C. Moisil, Gh.S. Nadiu, I. Petrescu, S. Rudeanu, C. Sicoe, L. State, Al. Teodorescu, [10] S. Rudeanu, D. Vaida: „Semirings în operations research and computer I. Tomescu: Logique Automatique Informatique, Editions de l’Académie, Bucarest, science: More algebra”, Fundamenta Informaticae, 61 (2004), 61-85. 1971; studiul lui I. Tomescu „Méthodes combinatoires dans la théorie des automates [11] Tomescu: „Structuri algebrice ordonate în teoria grafurilor”, Stud. Cercet. finis, pp. 249-423. Mat., 24 (1972), 469-476. [2] K. Glazek: A guide to the literature on semirings and their applications [12] D. Vaida: „Profesorul Gr.C. Moisil – pionierul informaticii româneºti” (în douã în mathematics and information sciences: with complete bibliography, Kluwer Acad. pãrþi), în [3]. Publ., Dordrecht, 2002. [13] D. Vaida: Viitorul din începuturi – gândurile unui matematician privind unitatea [3] A. Iorgulescu, S. Marcus, S. Rudeanu, D. Vaida (coordonatori/eds.): Grigore culturii, Biblioteca Revistei Curtea de la Argeº, Editura Tiparg, Piteºti, 2014. C. Moisil ºi continuatorii sãi în domeniul Informaticii Teoretice/ Grigore C. Moisil 18 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Nevoia de românism Mariana Nicolesco, Diva Divinã Nicolae MELINESCU Nimic nu-ii poate apropia pe oameni mai mult decât cântul. (Mariana Nicolesco) ariana Nicolesco: din 2003 încoace, de aceastã artã a intimitãþii noastre rãmâneri în urmã ale muzicii româneºti, mai ales o mare tragedianã paradisiace, care este liedul, artã subtilã ºi suprem în domeniul dotãrilor instrumentale. Primul pas liricã, voce extra- exerciþiu de stil. a fost îmbogãþirea „tehnicã” a principalului altar ordinarãM prin anvergurã Dupã o cercetare minuþioasã, am descoperit al muzicii bucureºtene, Ateneul Român. O campanie ºi culoare, cu particularitãþi multe lieduri enesciene, unele uitate, altele pierdute, persistentã ºi bine organizatã, urmatã de altele la fel rare, sopranã de o mãiestrie ºi le-am interpretat în premierã mondialã, împreunã de benefice, a însemnat un prim pas în capacitarea desãvârºitã ºi o mare cu tinerii mei prieteni, în cadrul Anului Internaþional resurselor pentru modernizarea echipamentului interpretã a capodoperelor muzicii universale, fie „George Enescu”, proclamat de UNESCO, în 2005. artiºtilor instrumentiºti, ºi nu numai. cã e vorba de Mozart, de Bellini, de Verdi ºi Puccini, Le-am înregistrat pentru prima oarã pe CD ºi DVD Am creat la New York ºi la Bucureºti Fundaþia ori de creaþiile compozitorilor contemporani. Diva ºi le-am prezentat cu mult succes la Expoziþia Internaþionalã Ateneul Român, mobilizând atenþia Divinã, titra o mare publicaþie americanã, difuzatã în Universalã de la Aichi, în Japonia, la Nagoya naþionalã ºi internaþionalã asupra acestui monument zece milioane de exemplare. Superstar, de la Teatrul ºi la Tokio, la Praga, al culturii noastre, aflat în stare precarã, cu partituri alla Scala din Milano la Metropolitan Opera din New Roma, Paris ºi New în pericol de-a fi inundate în subsolul edificiului, York, invitatã de Papa Ioan Paul II la primul Concert York. a cãrui restaurare trebuia sã devinã un imperativ de Crãciun în Vatican, unde interpreteazã vechile Recent, la 60 de ani asumat imediat. Am contribuit cu fonduri la începerea colinde româneºti, urmãrite prin Mondovisione de la dispariþia marelui acestui proces, am comandat fabricantului orgii de peste un miliard de oameni, interpreta multor nostru compozitor, Ateneului, în Germania, piese de schimb pentru premiere mondiale, printre care capodopera lui am susþinut la Muzeul acest instrument, piese care nu se mai fabricã azi, Krzysztof Penderecki Seven Gates of Jerusalem, Naþional „George ºi am procedat la restaurarea cuvenitã. ªi, fiindcã compusã pentru cei 3.000 de ani ai Oraºului Sfânt. Enescu” un Recital de mai multe decenii era nevoie de un pian de Mariana Nicolesco a terminat ªcoala de Muzicã Extraordinar cu liedurile concert excepþional, am cumpãrat la Hamburg, din Braºov cu Concertul pentru vioarã de Bruch, sale, recital care a fost direct de la celebrul fabricant, un mare pian de a urmat, pentru o scurtã perioadã, Secþia Canto concert Steinway, pe care l-am dãruit Ateneului a Conservatorului din Cluj ºi a dobândit prin Român, fondurile provenind de la încasãrile concurs o bursã de studii la Conservatorul Santa ºi donaþiile generate în primul rând de recitalul Cecilia din Roma, unde a studiat cu Jolanda meu de la Carnegie Hall din New York. Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti Am avut privilegiul sã o întâlnesc pe distinsa ºi cu Elisabeth Schwarzkopf. maestrã Mariana Nicolesco la Conservatorul Plecând atât de tânãrã din þarã, nu se poate din oraºul american Pella, statul Iowa, în 2003. Era spune cã „am purtat” în lume „zestrea culturalã în compania „zmeilor”, cum româneascã”, chiar dacã sufletul meu era îºi alintã discipolii, studenþi plãmãdit din sevele acestei þãri. Se poate de la Conservatorul din Cluj- spune însã cã, formatã la marea ºcoalã italianã Napoca, veniþi într-un schimb a cântului, am purtat într-adevãr, în România, de pregãtire a tinerelor talente. atunci când m-am putut întoarce, comoara Alegerea acestei destinaþii marilor tradiþii în arta cântului care, din pãcate, nu era întâmplãtoare, pentru e pe cale sã se piardã în general. Tradiþie pe cã decanul de atunci al care, de când am revenit în þarã, am bucuria departamentului muzical era s-o transmit noilor generaþii de artiºti lirici pasionat de creaþia marelui români. ªi nu numai români: peste 2.500 de George Enescu ºi organiza vocaþii emergente, din 50 de þãri ºi 5 continente, chiar un festival în memoria filmat ºi transmis de s-au înscris din 1995 încoace la Festivalul ºi la acestuia. În cabinetul deca- Televiziunea naþionalã în Concursul Internaþional de Canto „Hariclea Darclée” nului am gãsit o adevãratã luna decembrie. Aceastã ºi la cursurile mele de Mãiestrie Artisticã în Arta expoziþie de afiºe, fotografii, splendidã emisiune urma Cântului. înscrisuri ºi reproduceri ilustrând activitatea Pe de altã parte, este adevãrat cã destinul a unei serii de alte ºapte emisiuni de câte o orã muzicianului nostru national. În spectacolul final, vrut sã colaborez pe scenele lumii cu mulþi dintre fiecare, dedicate ediþiei jubiliare 2015 a Festivalului al stadiului de pregãtire, alãturi de cursanþi a venit cei mai de seamã artiºti ai timpurilor noastre, ceea ºi Concursului Internaþional de Canto „Hariclea pe scenã doamna Mariana Nicolesco, pentru a ce a însemnat pentru mine o experienþã nepreþuitã Darclée”, cuprinzând esenþialul minunatelor perfor- relua una dintre ariile din Traviata, opera în care ºi a asigurat ambianþa în care devin posibile marile manþe ale tinerilor artiºti. Pentru a da un singur a strãlucit în unul dintre marile roluri ale glorioasei performanþe. exemplu, care ilustreazã valoarea ºi frumuseþea sale cariere. În final, a interpretat împreunã cu Este adevãrat, iarãºi, cã am purtat cu mine împlinirilor la care mã refer, pot spune cã o ei celebrul „Brindisi”, în aplauzele publicului ºi ale „culorile” þãrii natale, aºa dupã cum se vede din presa reprezentaþie ca aceea cu L’Elisir d’amore de Virginiei Zeani, care venise anume sã asiste la acel internaþionalã: La Gran Diva Rumana, The Great Gaetano Donizetti ar însemna un formidabil succes eveniment. A fost o sãrbãtoare, un triumf al muzicii, Romanian Soprano, Il Grande Soprano Romeno. pe oricare dintre scenele lirice importante ale lumii. care a subliniat cât de important este patronajul unor Ce anume a generat asemenea proiecte? personalitãþi de mare valoare precum Domnia Sa, Revenitã în þarã în 1991, distinsa artistã s-a Lucrurile sunt simple: dupã cum ºtiþi probabil, pânã nu numai în îndrumarea ºi studiul de zi cu zi, dar implicat cu o dinamicã admirabilã în reaºezarea în 1991 eu n-am cântat niciodatã în þarã. Concertele ºi în încurajarea ºi promovarea tinerelor talente muzicii de operã ºi a actului cultural, în general, mele din acel an, la Ateneul Român din Bucureºti, pe scenele internaþionale. în locul ce li se cuvine, ca repere ale identitãþii au constituit un moment extraordinar din multe puncte Rolul unei personalitãþi recunoscute ºi gata sã naþionale. Iniþiativele sale extrem de generoase, de vedere. Zece mii de cereri de bilete, pentru o salã sprijine noile vocaþii este într-adevãr crucial, pentru care au solicitat efort, pasiune ºi perseverenþã, au minunatã, dar care are mai puþin de o mie de locuri. cã le oferã acestora certitudini: propriul exemplu al fost menite sã revigoreze sau sã redea frumuseþe ªi era programat un singur concert... A trebuit celui care le stã alãturi, dându-le curajul de a cãuta artei interpretative. Fundaþia Internaþionalã Ateneul sã-l repet a doua zi ºi din nou a treia zi, pentru sã se apropie de perfecþiune pe cât posibil. Lucru Român, Concursul ºi Festivalul Internaþional de a rãspunde mãcar parþial dorinþei de a mã vedea ºi valabil pe scenele naþionale ca ºi pe cele internaþio- Canto „Hariclea Darclée”, aºezat sub Înaltul Patronaj de-a trãi acel eveniment, a iubitorilor muzicii, ai artei nale. „Când mã þine Doamna de mânã, la Master UNESCO, dovadã a prestigiului sãu, sunt doar câteva cântului, ai vocii umane. Vocea mea o auziserã pânã Classes, ºtiu cã totul va ieºi bine”, spun mai toþi adevãrate „instituþii” de succes întemeiate ºi care atunci numai la posturile de radio din strãinãtate: tinerii artiºti. au devenit componente valoroase, larg recunoscute Vocea Americii, Europa Liberã, Deutsche Welle. ºi apreciate ale culturii naþionale. Pe lângã dãruirea Impactul artistic, impactul emoþional a fost colosal. Prezentã, aplaudatã ºi recunoscutã ca o strãlucitã pentru actul creator al comunicãrii prin cânt, Foarte mulþi tineri au venit spre mine, cerându-mi maestrã a belcantoului, Mariana Nicolesco a fost asemenea demersuri au la bazã o anumitã filosofie sã-i îndrum, sã-i ajut. ªi, considerând cã destinul aclamatã, cu deplin temei, drept Regina del Belcanto. de viaþã ºi dedicaþia faþã de frumosul necesar mi-a oferit în artã ºi în cariera artisticã mai mult decât Pe marea scenã universalã, în momente atât de vieþii spirituale. aº fi cerut vreodatã, am considerat cã e momentul numeroase de triumf absolut, în compania unor Am creat, într-adevãr, Festivalul ºi Concursul sã transmit ºi altora ceea ce maeºtrii mei mi-au dãruit nume sonore, de la Andy Warhol la Salvador Dali Internaþional de Canto „Hariclea Darclée”, dar mie, începând cu Jolanda Magnoni, la Conservatorul ori Yehudi Menuhin, ºi la dirijorii ºi partenerii de distribuþie, a mai rãmas loc ºi pentru mândria ºi Festivalul ºi Concursul Naþional al Liedului Santa Cecilia de la Roma, ºi cu marii artiºti alãturi de de a-ºi afirma originea naþionalã. Românesc, menit sã punã în valoare imensul care am apãrut de-a lungul anilor pe scenele lumii. Eram româncã ºi asta o ºtia toatã lumea, iar patrimoniu de lieduri create de compozitorii români, „triumful absolut” de care vorbiþi se revãrsa, fireºte, patrimoniu care a înflorit pe fondul strãvechiului De cum ºi-a regãsit patria natalã, marea artistã ºi asupra þãrii natale. cântec de dor românesc. Sute de tineri s-au apropiat, a pornit pe drumul deloc uºor al recuperãrii unor Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 19 Curtea de la Argeº

Dialoguri esenþiale De vorbã cu Gutiera Prodan Raia ROGAC ragã Gutiera, având un prenume original, Eu toatã viaþa am simþit cã Dumnezeu mã iubeºte! director de ºcoalã încã mai rar întâlnit, cred cã te-a interesat Când buneii m-au botezat pe ascuns, cãci în acea de pe „timpul românilor”, semnificaþia lui. Te rog sã deschizi aceastã perioadã, dacã se afla cã un profesor ºi-a botezat era o adevãratã enciclopedie, micãD parantezã, dupã care trecem la chestiuni copilul, putea sã rãmânã fãrã serviciu, aºa cum mi le ºtia pe toate. Anume el, de suflet. s-a povestit mai târziu, preotul nu voia nici în ruptul pentru prima datã, mi-a Prenumele meu e pe jumãtate spaniol, pe capului sã mã boteze cu prenumele Gutiera, zicea povestit despre ªtefan cel jumãtate italian, iar în traducere în limba românã cã acesta nu este în cartea bisericeascã. Atunci, Mare. Seara, aºezându-ne pe ar însemna picãturã, de fapt, aºa cum ºi suntem sora bunicii, a început sã-i aducã un ºir de argu- prispa casei, învãþam conste- fiecare dintre noi – o picãturã în marea de oameni, mente, sã-l convingã ºi... s-a întâmplat un miracol, laþiile, îmi arãta Ursa Mare, în univers, în cotidianul zbuciumat ºi plin de preotul a Ursa Micã. La orice întrebare, din orice domeniu, evenimente. Mai existã ºi o micã istorie de familie: acceptat ºi eu el ºtia rãspunsul. Au þinut la mine enorm de mult, atunci când m-am nãscut, pe ecranele cinema- am fost botezatã dragostea lor era la fel de mare ºi pentru ceilalþi 11 tografelor rula un film în mare vogã, Omul amfibie, Gutiera. Nici nepoþi de la cei cinci copii, pe care i-au crescut cu iar eroina principalã purta prenumele Gutiere, jucatã astãzi unii preoþi demnitate, ajutându-i pe toþi sã facã studii superioare, de actriþa Anastasia Vertinskaia, una dintre cele nu cred cã aºa toþi afirmându-se cu succes în diferite domenii. O altã mai frumoase actriþe din Rusia, tocmai se lansase ºi nu altfel am bunicã, Vera, mama tãticului, nutrea, de asemenea, cu acest rol. Pãrinþilor – mãmica, profesoarã de limba fost botezatã. o dragoste nelimitatã pentru noi, nepoþii, avea pregã- ºi literatura românã, iar tãticul – profesor de istorie, Referitor la casa tite pentru mine ºi sora mea întotdeauna „bunãtãþi le plãcuse atât de mult ºi filmul, ºi actriþa, încât pãrinteascã, ispititoare” – prune, cum numai la ea am mâncat, mere, pere ºi alte delicii, savoarea cãrora nu am mai S-aa nãscut la 12 noiembrie 1965. ªi-aa început activitatea în jurnalism întâlnit-o nicãieri în cei 50 de ani, pe care i-am împli- din anul 1983, desfãºurând pe parcursul anilor o muncã prodigioasã, nit de curând. Regretul este cã, odatã cu trecerea cu implicare în multe proiecte naþionale ºi internaþionale. Este licenþiatã anilor, nu întotdeauna preþuim la justa valoare ceea a douã facultãþi – cea de jurnalism la USM (1985) ºi limbi strãine ce avem. Eu mã bucur cã am ºtiut a învãþa lecþiile la Institutul de Perfecþionare Continuã, USM (1987). Nenumãrate stagii vieþii ºi cã am avut parte de momente cu adevãrat de perfecþionare – Anglia, România, Turcia, Polonia, China. unice. Activeazã în cadrul IPNA Compania Publicã TeleRadio Moldova Despre bunei aº putea sã vorbesc la nesfârºit, de 28 de ani. Este laureatã a Concursului de profil „Antena de Aur”. pentru cã emoþiile ºi amintirile le port cu mine mereu. „Telematinal”, „Ecranul filmului uitat”, „Probã la micro...SCOP”, „Bunã Nu sunt o fire nostalgicã. Pur ºi simplu m-am format dimineaþa” sunt doar câteva dintre emisiunile pe care le-aa moderat ºi într-un mediu în care a dominat rafinamentul, bunã- care s-aau înscris cu minunate pagini în istoria Televiziunii. Pe parcursul tatea ºi înþelepciunea. Dacã e sã vorbesc despre anilor, Gutiera Prodan a fost implicatã în mai multe proiecte: a realizat pãrinþi, ar fi nevoie, probabil, de câteva capitole transmisiuni în direct, atât din þarã, cât ºi de la festivaluri internaþionale, întregi. Am sã zic doar cã sunt oameni care au fãcut cum ar fi „Eurovision”, „Slaveanskii Bazar”, de la Campionatele Mondiale de Dans Modern ºi de Estradã, care totul cu pasiune, pentru ei ºcoala a fost mai mult s-aau desfãºurat în Croaþia, Spania, Italia, a moderat spectacole, concerte, s-aa implicat în proiecte sociale. Este decât un serviciu, s-au dedat totalmente, au încercat membru al juriului la Festivalurile Internaþionale „Volare”, „Ziua Zâmbetului de Copil”, „Douã Inimi Gemene” etc. sã cuprindã necuprinsul. Pentru ei copiii satului au A avut expoziþii personale de picturã în Moldova, România, Polonia, Ungaria, Belgia. În 2014, Federaþia fost ºi copiii lor, poate chiar în detrimentul copiilor pentru Pace Universalã, de pe lângã ONU, i-aa înmânat mandatul de Ambasador al Pãcii. biologici. Nu i-am acuzat, deºi, când mã supãram În 2013, la 15 ianuarie, de ziua lui Eminescu, i s-aa conferit titlul onorific „Maestru în Artã”. Este preºedinta pe mãmica, o mai tachinam, zicându-i cã-i sunt mai filialei Chiºinãu a Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România. dragi copiii satului decât noi, cei de acasã. Pe lângã Anual, începând cu 2010, participã la expoziþii ºi simpozioane de artã din India, Ungaria, Polonia, Canada, disciplinele pe care le predau, ambii pãrinþi mai erau Belgia, Ungaria, România. În aceeaºi perioadã e prezentã cu una-ddouã expoziþii personale pe an în mai multe îndrãgostiþi de literaturã, teatru ºi muzicã. Pãrinþii galerii ºi sãli de picturã din Chiºinãu. (Numãrul urmãtor al revistei va fi ilustrat cu tabouri ale artistei.) copiilor din sat, mai mult decât odraslele lor, doreau s-au decis sã-ºi numeascã copilul ce urma sã vinã ca acestea sã fie înscrise în clasele unde mãmica pe lume cu prenumele Gutiera. Cu trecerea anilor, cred cã au fost mai multe... Când mã întreabã cineva preda limba ºi literatura moldoveneascã pe atunci, prenumele se identificã întru totul cu persoana care-l de unde sunt, întotdeauna fac o pauzã. Tãticul s-a pentru cã lecþiile ei erau completate cu elemente de poartã. Eu deseori glumesc, zicând cã prenumele nãscut în satul Balasineºti, raionul Briceni, mãmica culturã ºi artã. Pasionatã de teatru, îºi ducea elevii meu se memoreazã mai greu, dar dacã l-ai memorat, în satul Druþã, raionul Râºcani, iar eu m-am nãscut din clasele la care preda la toate spectacolele din nu-l mai uiþi. în Cãrpineni, raionul Hânceºti. Pe atunci, pãrinþii stagiune, iar eu, fiind fiica ei, mergeam de fiecare profesori îºi satisfãceau repartiþia obligatorie dupã datã, cu fiecare clasã, de aceea se întâmpla sã vãd încheierea studiilor în satul Danco. Acolo nu era În ziua de azi auzi mai mult vãicãreli decât lucruri acelaºi spectacol de 10-15 ori... ºtiam replicile tuturor maternitate ºi am vãzut lumina zilei în cea mai optimiste. La acest capitol sunt adepta lui Lucian actorilor, le-am vãzut pe aproximativ 90 la sutã dintre apropiatã localitate, Cãrpineni, acolo era maternitate Blaga, care în Luntrea lui Caron afirma cã îi detestã toate actualele vedete de teatru, am fost martor ºi acolo m-am nãscut. În Danco, dupã naºterea mea, pe cei din prima categorie. Tu, cu asupra de mãsurã, cum au crescut pe parcursul anilor, cunosc, nu din pãrinþii au activat doar încã douã luni, fiind transferaþi auzite, debutul pe scenã ºi ulterior ascensiunea lor te plasezi exact în cea de-a doua. O declaraþie în satul Zâmbreni, raionul Ialoveni, iar aici, neavând promptã de genul „eu sunt o persoanã norocoasã” profesionalã. Mai târziu, mi-a fost uºor sã fac emisi- pe nimeni care sã-i ajute la dãdãcirea mea, pentru uni cu ei, sã discut despre orice, sã vorbim de la egal nu prea auzi la tot pasul ºi mai ales când e vorba cã pe atunci concediul de maternitate era doar de de amintiri. Îþi dau dreptate: sã creºti în douã case la egal. Tãticul a citit „tone de literaturã”, pentru el câteva luni, pãrinþii m-au dus la bunicii materni ºi Cartea a fost totdeauna în capul mesei, iar Muzica pãrinteºti, sã ai douã perechi de pãrinþi, unii mai tineri acolo m-au lãsat, venind sã mã ia la înmatricularea o adevãratã Reginã. Deºi a predat toatã viaþa istoria, ºi alþii dobã de înþelepciune, e chiar un plus de noroc în clasa întâi... Nu cã ar fi uitat de mine, dar fiind studentul marelui istoric contemporan, preºe- ºi, peste toate, sã ai în casã un pian, poate unicul din acolo aveam condiþii foarte bune ºi mentori, mai dintele primului Parlament al R. Moldova, reputatul acel sat, de care pânã ºi casa de culturã era vãduvitã dã Doamne ºi la alþii! Mi-am format caracterul Alexandru Moºanu, un mare patriot, el a fondat ºi la acea vreme. Nu ºtiu dacã bunicile te-au învãþat ºi abilitãþile, cred eu, totuºi, la bunei... coordonat activitatea tarafului ºcolii, unde a învãþat sã torci sau sã depeni, mama, doamna profesoarã, Bunica Maria era o adevãratã doamnã, se copiii sã cânte la toate instrumentele populare. sigur cã n-a avut timp pentru aºa ceva sau poate pricepea de minune la toate ºi, dacã era vorba Aînvãþat secretele instrumentelor populare la ªcoala nici ea nu ºtia, însã dulcile amintiri din copilãrie ºi de muncã, atunci muncea la cotã maximã, iar de de Iluminare Culturalã din Soroca. Pe atunci, era adolescenþã cred cã le-ai adunat într-un ghem destul sãrbãtori ºtia sã organizeze adevãrate feerii pentru cea mai faimoasã ºcoalã de profil din republicã. de mare, pe care parþial îl putem depãna împreunã. toþi, era înþelepciunea întruchipatã. Bunelul Ion, alitãþile artistice eminente, dedicaþia în folosul actului cultural ºi se vrea împãrtãºit, un mare ideal de culturã, iar dacã o româncã întruchipeazã capacitatea de a transmite mesaje generoase ale interculturalismului acest ideal, nu pot decât sã fiu ºi mai fericitã. universal i-au fost recunoscute maestrei Mariana Nicolesco ºi prin titlurileC de Artist UNESCO pentru Pace ºi de Ambasador Onorific UNESCO. Cariera încununatã de glorie a impus-o pe doamna Mariana Nicolesco În ideea de a afirma înaltele sale idealuri în culturã ºi în artã, pe care le vrea drept o voce ascultatã ºi respectatã în spaþiul public pe teme de interes naþional. împãrtãºite de lumea întreagã, Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Educaþie, Membrã de Onoare a Academiei Române, invitatã de excepþie la evenimente ªtiinþã ºi Culturã mi-a fãcut onoarea de a mã desemna de mai multe ori în importante, oaspete admirat în emisiuni de radio ºi de televiziune, Domnia ultimele douã decenii drept purtãtoare a valorilor pe care le promoveazã. Astfel, Sa pãstreazã în atenþie acele cerinþe de care România trebuie sã þinã seamã directorul general Federico Mayor mi-a acordat Medalia de Aur UNESCO pentru pentru o afirmare deplinã ºi corectã a valorilor sale spirituale profunde. Merite Artistice, directorul general Koichiro Matsuura mi-a oferit titlul de Artist Convingerea mea este cã România are un uriaº potenþial uman, dovadã miile UNESCO pentru Pace, ca recunoaºtere a succesului acþiunilor mele care au ºi miile de informaticieni români din grupul lui Bill Gates, de exemplu, dovadã reunit ºi reunesc atâtea tinere talente din atâtea þãri, ºi asta în numele ideii cã succesul în þãri de importanþa Marii Britanii, a Franþei ºi Germaniei a miilor ºi nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul. În fine, directorul miilor de medici români. Odatã depãºitã perioada de imoralitate ºi de corupþie general actual, Irina Bokova, mi-a încredinþat, într-adevãr, demnitatea de endemicã prin care trece þara, odatã instituitã sau reinstituitã o adevãratã scarã Ambasador Onorific UNESCO ºi a acordat Festivalului ºi Concursului de valori, sunt sigurã cã vom gãsi puterea de-a ne identifica cu mari idealuri, Internaþional de Canto „Hariclea Darclée” Înaltul Patronaj UNESCO. cu sufletul neamului care i-a dat pe Eminescu, pe Enescu ºi pe Brâncuºi Titlurile acestea onorante au darul de-a sublinia un ideal care ºi cã vom redescoperi atunci bucuria de-a fi români. 20 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Dialoguri esenþiale m mai zis într-uun interviu cã eu m-am Am mers la faþa locului, am revenit, am vorbit cu erau veneraþi ºi apreciaþi pe ambele pãrþi ale Prutului. nãscut într-o casã de þarã cu pian, deºi regizorul, am avut noroc sã lucrez cu unul dintre cei Îmi plãceau ca profesioniºti ºi cuplu de familie ºi în casa noastrã erau întotdeauna ºi mai buni în acea perioadã, ulterior el a fost angajat de scenã. Când s-a întâmplat groaznicul accident, acordeonul,A ºi vioara... Dar pianine, în acele timpuri, la Moscova, la Ostankino, am luat echipa de filmare mi-am dat seama, mai bine zis, am simþit cu fiecare existau, probabil, doar câteva în tot raionul. În casa ºi... am realizat un reportaj care nu numai cã m-a celulã din corp ce înseamnã: acum sã fii ºi… peste noastrã s-a citit ºi s-a cântat mult, foarte mult. Tãticul ajutat sã trec cu brio peste bariera psihologicã, dar o fracþiune de secundã, sã nu mai fii. Concluzia mea ºtia folclorul românesc, putea sã-þi cânte câteva sã simt cã munca aceasta e ceea ce mi-am dorit sã ºtii care a fost?… cã viaþa mea ºi a oamenilor dragi zile încontinuu ºi sã nu repete melodiile... De multe fac în viaþã. Aºa cã acest „botez” mi-a oferit ºansa mie trebuie sã fie frumoasã în fiecare clipã! Sper ori, dimineaþa, venind cu maºina la serviciu, deschid chiar din start sã mã simt „în apele mele”. Subiectul cã pânã acum mi-a reuºit. Am ºapte perechi de fini geamul, admir rãcoarea dimineþii ºi-mi zic în gând: cu pricina a fost desemnat drept cel mai bun reportaj de cununie ºi mulþi-mulþi copii botezaþi. Mã bucur „Mulþumesc, Doamne, cã mi-ai dat copiii pe care-i al sãptãmânii, pe atunci exista un asemenea concurs pentru fiecare dintre ei. Îmi sunt aproape ºi le sunt am, cã m-am nãscut într-o familie cu pãrinþii pe în Televiziune. Colegii mei au reuºit sã realizeze aproape. Am în jurul meu oameni cãrora aº putea care-i am, cã am avut bunei extraordinari, cã am primele subiecte în Televiziune abia prin anul V. sã le telefonez ºi la miez de noapte, în caz de parte de serviciul care-mi place, cã am pasiunile În ciuda faptului cã cerinþele erau stricte, eu reuºisem necesitate, fiind sigurã cã-mi vor veni în ajutor, fãrã pe care le ador, mulþumesc pentru prietenii ºi oamenii sã devin „de-ai casei” încã din anul II. La început multe explicaþii ºi rugãminþi. ªi acest lucru conteazã! care-mi sunt alãturi... Mulþumesc, Doamne, pentru aveam impresia cã voi þine minte numele tuturor ªi eu aº face la fel pentru ei. Am avut norocul sã ceea ce am...” eroilor mei – Sfântã Naivitate! – dar totdeauna am fiu în India de trei ori ºi pot afirma cu certitudine tratat cu mare respect fiecare interlocutor, pentru cã e þara care te face sã priveºti lucrurile mai altfel, Când, cum ºi de ce te-ai îndrãgostit de TV? fiecare filmare am depus maximum de energie filosofia lor e de-a dreptul incredibilã, am înþeles Te-ai gândit din start, adicã din ziua când ai terminat creatoare, m-am strãduit ca totul sã se desfãºoare de ce multe vedete din Occident, mulþi oameni ºcoala, având destui mentori care sã-þi dea sfaturi strunã, sã nu-mi scape niciun detaliu. Televiziunea care s-au impus în lumea politicã sau în ierarhiile în orientarea profesionalã, cã vei deveni prezenta- e viaþa mea, aici mi-am petrecut cea mai mare parte financiare se refugiazã, din când în când, acolo. toare TV, cã vei intra cu zâmbet în casa tuturor a ei, aici îmi veneau E mai uºor sã-þi gãseºti echilibrul, sã telespectatorilor, cã vei fi îndrãgitã de foarte mulþi, copiii de la ºcoalã te refaci sau sã-þi gãseºti propriul drum. dacã nu chiar de toþi cei care erau cu ochii pe ºi-ºi fãceau temele, Este ºi cazul lui Mircea Eliade. televizor? Mai ales cã ai debutat când nu era decât pentru cã acasã nu un singur post de televiziune, fãceau excepþie doar aveam timp, aveam Nu ºtiam cã, venind la aceastã norocoºii din localitãþile apropiate de Prut, care aveau încredere în colegii întâlnire de suflet, voi beneficia ºi de posibilitatea sã prindã posturi de radio ºi televiziune mei, dar trebuia sã vizionarea unei expoziþii de picturã din România. Sãtenii mei au fost din rândul celor mã conving singurã Gutiera Prodan. Îþi mulþumesc ºi-mi norocoºi, noi am crescut cu melodiile lui Dan Spãtaru, cã totul e pus la punct amintesc de o cugetare a lui Victor Hugo: Doina Badea, Margareta Pâslaru, Maria Tãnase, pentru emisiunea de „În mintea mea e iarnã, iar în sufletul actorii Dem Rãdulescu, Dina Cocea, Stela Popescu, a doua zi. Am realizat meu e o primãvarã permanentã”. Explozia Alexandru Arºinel etc. – mã opresc aici pentru mai multe cicluri de de culori ºi luminã din tablourile pe care emisiuni. Aº enumera cã lista ar putea fi continuatã la nesfârºit… le-am vãzut mã îndeamnã sã le dau doar „Ecranul filmului Jurnalismul a venit de la sine. Prin clasa genericul „o primãvarã permanentã”. uitat”, „Telematinal”, a VII-a am publicat primul material în presa scrisã. Când þi s-a deschis a doua respiraþie Am trimis un articol la ziarul raional, Calea lui ºi cum de reuºeºti sã gãseºti timp pentru noua Octombrie, din Ialoveni. Când a fost publicat, sau poate vechea pasiune, cãreia de vreo cinci s-au gãsit colegi care sã comenteze: „maicã-sa e ani i-ai dat frâu liber? profesoarã de limba românã, ea i-a scris articolul”. Aº putea sã vorbesc foarte multe lucruri ºi despre Nu m-am simþit bine, cu atât mai mult cã pãrinþii aceastã vocaþie. Dar o las pe mai târziu, când, ajunsã nici nu ºtiau ce am trimis eu la ziar, am fãcut-o în la bãtrâneþe, locuind într-o casã pe malul mãrii, cu secret, temându-mã cã nu va fi acceptat. Mi-am zis geamuri mari cât peretele, ca sã-mi intre soarele ºi în gând „las cã vã arãt eu vouã” ºi am început sã briza mãrii în casã, îmi voi face cafeluþe ºi voi scrie fac relatãri despre evenimentele care se organizau romane, în care sã nu lipseascã episoadele auto- în ºcoalã ºi în sat ºi care au fost publicate. A urmat biografice... acum încã nu am timp. Voi mai picta! etapa ziarului republican Tinerimea Moldovei, unde ªi aici e „mâna lui Dumnezeu”. Cu cinci ani în urmã, cerinþele erau mai mari, pe post de corespondenþi am avut ocazia sã fiu la un simpozion de artã în activau scriitori consacraþi, o parte dintre ei erau India, unde au participat unii dintre cei mai vestiþi cuprinºi ºi în programa ºcolarã. Un material se pictori ºi sculptori din lume. Alãturi de ei am fost impunea a fi scris nu doar bine, ci trebuia sã „mai „Probã la micro... SCOP”, „Bunã dimineaþa”... În toate proiectele, ºi cele de autor ºi cele în care trei sãptãmâni, cot la cot, euforia care domnea acolo aibã ceva”, acel „ceva” rezumându-se într-un grãunte m-a fãcut sã iau ºi eu pensula în mânã, ei m-au de talent care, mai târziu, cei care-l depistau credeau am fost parte a echipei, m-am strãduit sã ofer tele- spectatorilor multã luminã, multã cãldurã. Eu sunt asistat, ei m-au îndemnat sã cochetez cu nuanþe ºi cã va da roade. Când a fost publicat primul meu culori. Elvira Cemortan Voloºin, pe care o consider omul luminii, acasã deschid foarte des geamurile articol în ziarul Tinerimea Moldovei, bunelul, mândru una dintre cele mai bune pictoriþe de la noi ºi profe- ca sã-mi intre soarele înãuntru, nu mã supãrã de nu încãpea în curte, mergea de le arãta vecinilor soara mea, mi-a zis cã am darul rar de a emana cã el îmi decoloreazã tapetele sau perdelele. ziarul, spunând-le: „e scris de Gutiera mea”. Eu parcã multã luminã prin culori. Sper sã fie aºa. Mã bucurã eram înfiatã de toþi consãtenii bunicilor, pentru cã reacþia oamenilor la picturile mele. Îi vãd fascinaþi. În preambulul discuþiei noastre, spuneai toate verile le petreceam acolo ºi toþi mã ºtiau ºi Am lucrãri în colecþii instituþionale ºi personale din cã secretul tinereþii e foarte simplu… cu cele bune ºi cu cele rele, cãci mai fãceam ºi eu multe þãri. Pictez cu multã pasiune ºi fãrã obosealã, Mai simplu nici cã se poate – nu purta pietre din când în când câte o poznã. Dupã ce se încheia cred cã de aici vine ºi secretul meseriei. anul de studii, mergeam la bunei, iar oamenii din în buzunar! Viaþa e un bumerang, ceea ce oferi sat, cum mã vedeau din uliþã, le ziceau: „Uitaþi-vã, oamenilor din jurul tãu, asta ºi primeºti înapoi. Eu ªi totuºi, munca… vã vine ajutorul”. ªcoala medie am încheiat-o cu nu am purtat niciodatã pietre în buzunar sau în sân, Cum altfel, fãrã muncã nu obþii nimic. Poate doar note maxime, am ºi o Medalie de Aur. La facultate cum se mai spune, n-am purtat mãºti. Omul poate câºtiguri de moment. Nu poþi sta toatã ziua sã nu faci am decis chiar din anul doi cã voi face televiziune. sã-ºi punã o mascã, cu multã abilitate, chiar poate nimic ºi sã aºtepþi manã din cer. Eu am obþinut totul Am avut parte de profesori buni, pe-atunci se fãcea sã-i amãgeascã ºi pe cei din jur, dar pe sine nu se prin multã muncã. La ºase ani m-am dus la ºcoalã, carte la Facultatea de Jurnalism. A mai fost o situaþie poate amãgi. Iar dacã în suflet e ranchiunã, invidie, 18 ani i-am împlinit la facultate, primul copil l-am care mi-a determinat cariera în televiziune. Eram în pizmã, de unde sã se ia frumuseþea, sãnãtatea, nãscut la 20 de ani. Mi-am asumat responsabilitãþi anul doi ºi aveam practica, în timpul cãreia trebuia lumina, norocul? Eu sunt împãcatã cu sinele meu. suficiente ºi pentru zece persoane. Dar asta e viaþa sã ne familiarizãm cu stilul de muncã, sã vedem mea, asta mi-a fost alegerea. Unii îmi spun cã nu cum activeazã jurnaliºtii cu experienþã, sã vedem Dar, pentru a fi împãcatã cu sinele, trebuie mai îmbãtrânesc deloc, eu, mai în glumã, mai în serios, pe viu procesul tehnologic, specific pentru cariera întâi sã-l descoperi, iar la aceasta ne îndeamnã din le zic cã mi-am programat anii care trec sã mã în televiziune. Dupã vreo trei zile de „familiarizare”, trecutul antic marii filosofi, ºi Aristotel, ºi Socrate, ºi întinereascã. mã ia la rost un ºef de departament: „tu ce faci Pitagora, ºi, ºi… Unii contemporani, mulþi la numãr, aici?” Bâlbâindu-mã îi rãspund: „eu încerc sã mã din pãcate, nici mãcar nu ºtiu cã ar fi necesar sã Dar casa... rãmâne nemãturatã, când Gutiera familiarizez cu munca de aici”. „Lasã familiarizarea, se regãseascã, prin naºtere ne gãsim, prin cultivare e în mânã cu pensula ºi nu cu aspiratorul? Nu m-am plâns niciodatã ºi nu s-au plâns nici uite scrisoarea asta, e o situaþie dificilã în satul ne regãsim (îmi aparþine), la aceastã concluzie ai mei de aºa ceva. M-am strãduit sã reuºesc totul, Condriþa, studiazã problema, ia echipa de filmare ºi ajungi atunci când preþuieºti viaþa, clipa chiar. poate, în detrimentul timpului meu liber, în detrimentul abordeazã subiectul, peste trei zile vreau reportajul Îþi spuneam mai devreme cã eu am ºtiut a învãþa nopþilor nedormite. Ceva trebuie sã jertfeºti, în cazul deja montat” – mi-a zis, fãrã a mai asculta explicaþiile lecþiile vieþii. Un alt moment decisiv din viaþa mea meu, am pus la bãtaie timpul meu liber. Ceilalþi mele. Am luat scrisoarea, am citit-o o datã, apoi încã a fost atunci când au plecat în eternitate Ion ºi membri ai familiei duc o viaþã mai confortabilã, deºi o datã ºi încã o datã. Era una dintre problemele la zi, Doina Aldea-Teodorovici. Deºi nu mi-au fost rude nu totdeauna recunosc asta. Trebuie sã pui multã cea a satelor uitate, situaþii când exista o primãrie la apropiate, mã întâlnisem doar de câteva ori pe culoarele Televiziunii, atunci când au trecut într-o altã dragoste nu doar în ceea ce faci, dar ºi în relaþiile douã sate. Un sat, de regulã cel unde-ºi afla sediul cu cei din jur. primãria, se dezvolta, iar altul era lãsat în voia sorþii. dimensiune, erau foarte tineri, pe culmile succesului, Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 21 Curtea de la Argeº

Cherchez la femme Floricica din Aiud,

Lady Florence Baker Paula ROMANESCU ra prin anul 1848. Începutã în Franþa, (spre „disperarea” eunucului care calcula deja în de Albert, dupã numele Revoluþia s-a întins ca pârjolul într-o miriºte gând cã oricâte lovituri de bici urma sã încaseze prinþului consort preaiubit al cu iarba arsã ºi în Þãrile Române. Mãreþia pentru „neglijenþã în serviciu”, tot era în câºtig... reginei Victoria, care murise ºi hidoºeniaE cu care au fost marcate evenimentele Nefericitul!). chiar atunci (avea 42 de ani!), de atunci nu se pot cuprinde într-o respirate de gând. Sir Baker, însã, dupã momentul de euforie, lãsând-o de-a pururi neconso- Voi alege doar o dramã – dintre atâtea toate! – a unei când s-a vãzut cu... roaba-n roabã (a se citi trãsurã), latã pe aceasta, dupã ce îi familii de români gospodari cuminþi din Aiud care nu era foarte sigur dacã ar mai fi trebuit sã-ºi urmeze fãcuse nouã copii (care vor au avut parte de o moarte violentã din chiar vina maharajahul prin nisipurile Africii sau ar fi fost mai acapara rând pe rând cam toate tronurile existente de a fi români: familia Sas. Tatã, mamã, prunci, bine sã se ducã repejor cu darul cel frumos la nevas- prin Europa). Se încerca prin aceasta un fel de au fost mãcelãriþi de niºte bezmetici sanghinari ta lui din þara de ceþuri. captatio benevolentiae a majestãþii sale, la urechile ieºiþi poate din smârcurile iadului. Dar dacã ea n-ar fi cãreia ajunseserã ceva ºoapte despre modul Ascãpat ca prin minune o copilã de ºapte în stare sã aprecieze „scandalos” în care Sir Samuel Baker îºi abando- ani – Florica Sas. frumuseþea Floricãi, nase de facto soþia. Un cuplu de armeni înstãriþi, fãrã copii, s-au ºi-a spus el ºi un Pentru limpezirea situaþiei, el a abandonat-o îndurat ºi au înfiat-o pe mica orfanã (mai curând cui roºu de cumplitã ºi de iure, cãsãtorindu-se cu aleasa inimii lui. au luat-o sã trebãluiascã prin gospodãrie ca sã-ºi îndoialã parcã i-a Lady Florence Baker era nelipsitã din expediþiile merite blidul de mâncare ºi colþul de pâine). Dar, strãpuns inima deja pe care soþul sãu le organiza. Au traversat Africa, pe mãsurã ce creºtea, copila devenea tot mai pusã pe jar de o dorinþã India, China, Japonia. frumoasã, ochii înfietorului prindeau a o privi cu cum nu mai încercase un straniu nesaþ, ochii consoartei acestuia, mai vreodatã. entru serviciile aduse (cui?), el a fost numit clarvãzãtori, au înþeles cã adolescenta Floricica paºã, general, guvernator al provinciei le-ar fi putut aduce bani buni dacã era vândutã ºa cã s-aa descotorosit ecuatoriale a Egiptului. La una dintre expe- ca roabã la târgul de la Vidin... diþiileP soþilor Baker a luat parte ºi Eduard de Wales – ªi-uite aºa, cu tristeþe (ghiciþi cine!) ºi cu de prinþul indianA ºi, ca sã aibã viitorul rege Eduard al VII-lea. (Cât despre al VIII-lea bucurie (aþi ghicit!), fata a fost dusã la mezat. rãgaz sã ia hotãrârea Eduard, acesta a gãsit cã iubirea e cu mult mai de Când a vãzut-o, paºa din Vidin, nelipsit de preþ decât un tron ºi a optat sã trãiascã alãturi de la astfel de spectacole, a simþit cum una dintre cea mai înþeleaptã, a plecat cu fata la americanca lui divorþatã, madam Simpson, un fel multiplele corzi ale cordului sãu a prins sã vibreze de duduia Elena Lupescu de pe lângã un rege care nebuneºte. ªi-o dorea pe Florica floare în ograda Constanþa ºi a tot gândit vreo doi ani... ba renunþa la tron, ba îl revendica, rãsturnându-l pe lui cu dobitoace bipede numitã harem. minorul ocupant care se refugia ªi-a început licitaþia. plângând în braþele mãmiþichii „Pãrintele” adoptiv, „sãrmanul” obligat de... sãrãcie Între timp, a lucrat ca inginer la sale. Apoi iar ºi iar...) sã-ºi vândã odorul, a cerut un preþ descurajator Ardeleanca Florica Sas se pentru cei mai mulþi de acolo. Nu ºi pentru paºã. construirea podului de fier de la stinsese cu totul în deja foarte Din întâmplare însã, un explorator britanic, inginer consolidatul statut de lady de profesie, aventurier cu sufletul zburdalnic, foarte Cernavodã, a învãþat-o pe Florence Baker, foarte curtatã cãsãtorit cu o lady respectabilã care-i dãdea toatã de înalta societate londonezã, Florica engleza libertatea, nu fãrã resurse financiare notabile, însoþit unde era invitatã frecvent (când (cã româna, de un maharajah indian cu care plãnuise sã meargã se nimerea sã nu fie plecatã maghiara, germa- la vânãtoare de fiare prin Africa, a vrut sã se amuze prin vreo expediþie), în jurul na, turca, rusa le asistând la tocmeala din târgul de oameni robi. ªi-a farmecelor ei drapându-ºi nula ºtia!) ºi, cum roaba vãzut-o pe Florica: perlã abia ivitã din carnea dulce prinþi, duci, lorzi, dar ea neavând devenitã stãpânã a a scoicii, Venus zãmislitã de spuma de val miºcãtor, ochi decât pentru foarte dragul ei „stãpân”, care inimii lui nu avea niciun act doveditor cã existã ºi ea splendoare „cu coapsã finã de alãutã florentinã” a eliberat-o din robie cândva, în târgul de la Vidin. pe lume, el s-a îngrijit de remedierea micului neajuns (ia nu-mi mai sufla, Arghezi, cã parcã ºi vãd privirea O singurã persoanã i-a refuzat primirea: regina ºi iat-o pe Florica devenitã Florence Barbara Maria britanicului nãucit de statuia vie care încerca zadarnic Victoria. Aceasta nu-i putea ierta cã... a întreþinut Finnian, cum sta de-acum înscris pe un act de sã-ºi ascundã goliciunea cu pletele-i lunge!)... relaþii intime cu cel care i-a devenit soþ, înainte de identitate eliberat de autoritãþile constãnþene (atenþie primarule de la Tomis, care-oi mai fi, sã nu te trezeºti cãsãtoria lor. Avea dreptate în felul ei sã o judece, intrat în jocul de cine dã mai mult. S-a oprit dacã þinem seama de faptul cã Prinþul Albert i-a fost când a priceput cã paºa n-avea de gând cu vreun strã-strã-strãnepot descendent al Floricãi Lady Florence Baker cã pretinde o restitutio in reginei prima ºi cea din urmã mare iubire, ea i-a sã renunþe la trofeu, dar ºi pentru cã nu pãstrat amintirea cu duioºie pânã la moarte (1901), eraA dispus sã rãmânã fãrã o leþcaie tocmai când integrum a Podului de la Cernavodã plus luciul de apã aferent al Dunãrii!). a fondat „Victoria and Albert Museum” (1852), a îl aºteptau nerãbdãtori leii în Africa, iar maharajahul purtat doliu ani mulþi (1861-1876), pânã când Disraeli îl trãgea (discret, desigur!) de mâneca redingotei. Cu banii obþinuþi din ingineratul lui cernavodean, Sir Baker porneºte împreunã cu Florence în mult i-a fãcut darul de o încorona împãrãteasã a Indiilor Paºa era încântat de victorie. Se ºi vedea masat ºi a trebuit sã adopte o þinutã... împãrãteascã. uºor pe ºuncile-i tremurânde de frumoasa roabã. râvnita de el expediþie pânã la izvoarele Nilului. Numai cã englezul cunoºtea prea bine un truc – Tânãra însoþitoare avea 20 de ani. El, cam cu tot atât mai mult. Avea grijã sã-i trimitã din când în când orind sã-ººi punã ordine în prea multele cel cu ºpaga – pe care l-au descoperit ºi dregãtorii note de cãlãtorie, Florence ºi Samuel Baker noºtri întru strâmbãtate de când cu democraþia veºti Penelopei lui cum cã aceasta sã nu-i ducã grija ºi-au cumpãrat un castel în Newton Abbot originalã de dupã marele potop decembrist (pãcat fiindcã lui îi e foarte bine. ºi auD intrat în anotimpul de liniºti. cã ºi-a bãgat coada „deneaul” într-o ruletã româ- ªi iat-o pe Florica-Florence devenitã exploratoare El s-a retras în umbrã în 1893. Avea 71 de ani. neascã adusã la perfecþiune de jucãtorii ageamii ºi descoperind, alãturi de Sir-ul ei, în drum spre gurile care nu mai înþeleg ce-i cu cãtuºele pe care Nilului, între Uganda ºi Zair, un lac neconsemnat Fosta copilã orfanã din Aiudul însângerat (a câta þin unii sã li le ofere drept brãþãri!). pe hãrþile de pânã atunci (1861). oarã!) de ura oarbã a unora care se credeau stãpâni Aºa se face cã, pentru un cec (a se citi pungã!) Dupã ce ºi-au instalat cortul, el va fi meºterit ceva peste viaþa stãpânilor de drept din Transilvania, discret strecurat în palma încãpãtoare a eunucului precum o undiþã (dar cu siguranþã negrii purtãtori de fosta roabã din Vidin, exploratoarea descoperitoare însãrcinat (?!) cu aducerea roabei la noul stãpân, Sir poveri care-i însoþeau ºtiau mai bine cum se prinde a lacului Albert (astãzi Mobutu), distinsa Lady Baker (acesta era numele englezului care-ºi pierduse un peºte cu mâinile goale) ºi cina romanticã sub Florence Baker, a trãit pânã în 1916, retrasã în capul de dragul fetei noastre), a furat-o pe Florica stele-n cer le-a dat ideea sã punã lacului numele castelul pe care i l-a lãsat bãrbatul care a divinizat-o.

º vrea sã vorbeºti ºi despre revista Viaþa ta, pe care ai fondat-o, la omul care are nevoie de ajutor. Iarãºi legea bumerangului despre care spuneam. care eºti ajutatã de cei de-acasã, ºi despre acþiunile de caritate, pentru cã sufletul tãu generos nu poate sã nu se manifeste ºi în acest sens, Eu aº spune cã la fel de bine te simþi când poþi ajuta ºi când eºti ajutatã. poateA ºi despre alte „slãbiciuni” frumoase ale Gutierei Prodan, care n-au ajuns Îþi mulþumesc mult de rãspunsuri, îþi doresc mult succes, în special la vernisajul încã la urechile mele. de la Paris care te aºteaptã în curând, pentru cã „un minut de succes poate Ar fi prea multe de spus. Revista Viaþa ta a fost o altã provocare. Provocare ºterge ani de nereuºite” (nu-mi aparþine – e spusa lui Robert Browning). soldatã cu succes, accentul fiind pus pe calitate: calitatea mesajului, calitatea Eu nu am avut nereuºite, poate, doar unele momente mai neinspirate. Dar, poligraficã, calitatea protagoniºtilor. Mã implic în multe acþiuni de caritate, bucuria în rest, piedicile m-au fortificat, m-au fãcut mai rezistentã. Uneori glumesc, zicând de a oferi este mult mai mare decât cea de a primi. Îi îndemn pe toþi sã încerce, cã am imunitate la toate. Sunt foarte fericitã. Îmi permit luxul sã fac ceea ce-mi vor vedea cât de bine te simþi atunci când efortul tãu creativ ºi material ajunge la place, sã-mi realizez visele ºi sã am alãturi doar oamenii care nu mã trãdeazã. 22 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Spaþiul mental habitaþional în poezia Yvonnei Rossignon Maria VAIDA emnele poeziei divine, a plângerii în cântec despre greutatea De-odat cu duhul tãu cântat sub pietre, Yvonnei Rossignon de a zice ºi de a fi. Pãmântul din Studina este De-odat cu stelele, de-odat cu macii. (Pãdure) sunt introduse într-un solul specific: cernoziomul cambic ºi cernoziomul În egalã mãsurã, pãmântul e legat de casa universS original, dar totuºi argiloiluvial. Pãmântul e lut roditor (Denie, în volumul unde trãiesc mama, tata, fraþii ºi surorile, de sânge, cunoscut printr-o abordare Yvonne Rossignon, Cântec de luminã frânt, Editura de cruce, de credinþã: expresionistã, fie cã e vorba de sat, pãdure, cetate, Grinta, Cluj-Napoca, ediþie îngrijitã ºi prefaþã Þie, frate al meu sau apã. Misterul poetic nu vine din ochiul ce vede de Maria Vaida, p. 24): din toatã lumea, fãpturã omeneascã, locul magic care este lumea, ci din poezia ce Doamne, mâinile þi le-am vãzut în muguri, îþi scriu sã ºtii cã mi-e dor de tine, oricine ai fi. se vede pe sine în lumea înconjurãtoare, o lume Adiau peste lutul plin de sãmânþã Ochii tãi, gura ta sã mã pascã, sã mã citeascã. miticã, tradiþionalist-creºtinã adesea, campestrã sau ªi culegeau din coarda luminii struguri (Scrisoare în lume) acvaticã. Acestea sunt mãrcile care atestã legãtura Pentru cuminecarea deniilor de Paºti. Sau e casa pãrinteascã din Studina, locuinþa indisolubilã dintre om ºi locul naºterii sale, locul Spaþiul mirific, pãmânt al originilor, loc al zeilor, din Cluj: unde poeta a vãzut lumina zilei pentru prima oarã. Eden al copilãriei este Oltenia: Cu iederele-n ceruri am crescut; „În cercetãrile mai noi, de altminteri, circulã tot În locurile-acestea voievozii de argint Ci-n lut aveam adâncã, rãdãcina. mai insistent conceptul de geografie literarã ºi κi þin ctitoriile-n palme ºi pe piept. Cu ierburile m-am plecat în lut, el defineºte, destul de flexibil, tocmai influenþele, Mâinile domniþelor se mai fac crini ªi mã-nchinam în ceruri cu lumina. mai vagi ori foarte evidente, pe care un anumit loc În aerele subþiri de mãrgãrint. Ci-aºa departe cerul mi-i de tinã! le exercitã asupra creaþiei; locul fiind înþeles aici atât În locurile-acestea zãpezile ªi mã închin cu mugurii cei buni, ca peisaj, cât ºi ca spaþiu cultural complex. Clujul S-ajung din urmã cu turmele albe; Acolo unde crengile se-nchinã este un asemenea loc, cu o identitate proprie, a cãrui ªi se fac floare de prun ªi spun cu rãdãcina rugãciuni. (Paradis pierdut) amprentã se regãseºte, oricât de inefabil, în poezia Când se-ntâlnesc cu livezile. Sau e curtea unde viseazã copilul în primii ani celor care l-au locuit mai multã vreme. E un oraº Holde subþiri de betea de viaþã: cosmopolit, dar, paradoxal, ºi întrucâtva conservator. Încing þara ca pe-o mireasã. Donjoanele îºi despletesc pânã Acrescut ºi s-a dezvoltat spiritual în spaþiul miturilor Spicele sunt dese ca stelele, la pãmânt culturale ale Europei Centrale. Oraº cu mentalitate Cât fiece spic leagãnã o stea. Pãrul lung de iedere; ºi par în lunã de centru, a evoluat preponderent sub semnul Cenuºãrese care stele-adunã Bibliotecii, a avut mereu iniþiative ºi a produs valori ãmânt al poveºtilor, În ºorþ de in cu-albastre ºiruri! semnificative, însã nu a ºtiut întotdeauna sã ºi le al credinþei nestrãmutate, Donjoanele îºi despletesc valorizeze integral.” (Petru Poantã, Despre poezia spaþiu cultural complex, pân-la pãmânt clujeanã, în vol. Un pahar cu luminã. Poeþi clujeni pentruP Yvonne, spaþiul natal Pãrul lung de iedere ºi sfetnici par contemporani, ediþie bilingvã, româno-maghiarã, este un colþ de rai: Cu pas de umbrã-n umbra lumii, rar Ed. Tinivar, Cluj-Napoca, 2005, pp. 420-422.) Este În locurile acestea, ca-n Cu cearcãn de luminã-ncinsã ºi cazul poetei Yvonne Rossignon, o valoare de prim poveste – fruntea sfânt. rang între intelectualii clujeni din perioada interbelicã. Fecioarele cresc din spic (Curtea cu donjoane) Cercetãtorii clujeni din domeniul geografiei au sau din trestii, deosebit patru categorii de spaþii mentale: spaþiul Poame de lunã se-ndoldurã, paþiul mental habitaþional mental provincial, spaþiul mental etnografic, spaþiul Tomnatec, în trup de neveste, are la Yvonne Rossignon o mental habitaþional ºi spaþiul mental metropolitan. Feciorii sunt nepoþii haiducilor primã treaptã a pãmântului Profesorul Pompei Cocean apreciazã cã spaþiul Olteniei,S acolo unde se aflã satul mental habitaþional identificã localitatea de baºtinã hotarului de mãtase, leagãnul copilãriei de la Studina, a fiecãrui individ, adicã acel spaþiu în care acesta idee ce rezultã din poemul începuturilor literare, îºi formeazã primele reprezentãri ale realitãþii ºi intitulat sugestiv Oltenie: ale cãrui cutume ºi le imprimã în comportament. Unii prin alþii se vãd copacii Denumirea acestor tipuri de spaþii reprezintã, Limpezi ca de cer, ca de ape; de fapt, adjectivarea toponimului aºezãrii respective: Neclintiþi ca cerbii pãduroºi sighetean, orãdean, beiuºean, studinean. Când adulmecã înalt în crengi gonacii; Piramida cu treptele care atestã legãtura omului cu locul sãu de origine este concretizarea acestei Când adulmecã potecile de vânt, teorii ºtiinþifice (www.scribd.com). Teoria devine Nãpãdind pãdurea cu pãdure, deosebit de utilã în abordarea interpretãrii poeziei Unele prin altele se vãd Yvonne Rossignon, ca instrument de lucru. Piramida Florile de parcã n-ar fi de pãmânt. spaþiului mental habitaþional cuprinde urmãtoarele Apele se scaldã-n ochi de cãprioare trepte, pe verticalã, de sus în jos: Dumnezeu, mitul, ªi stejarilor, în locurile-aceste. Cãprioarele se scaldã-n ochi de ape. cutuma, neamul, casa, pãmântul. Troiþe cu prunci în braþe, însingurate Ochiul Dumnezeului se face rouã Þin cumpãna rãscrucilor. (Oltenie) În gene de ierburi tremurãtoare. oate aceste trepte ale piramidei se relevã Pentru poeta noastrã, pãmântul este însuºi trupul Pãmântul înseamnã casã, dar ºi acasã: în creaþia liricã a poetei, întãrind ideea omului creat de Dumnezeu, dupã cum mãrturiseºte Cirezi cu lunã-n coarne ºi cu fân pe care o enunþãm: poeta este o româncã în Litanie: În ochii umezi toropiþi sub gene; din TOltenia, iar spiritul ei ca eu prim urcã treptele Doamne, þie ce þi-a rãmas? Cãrunte de luminã sã vã mân piramidei, de la pãmânt pânã la Dumnezeu, aºa Mi-e sufletul gol; l-am dat. ªi-n tãrii de zare sã vã-nchid odihna. cum vom demonstra în cele ce urmeazã. Calea Þie þi-a rãmas lutul cel gras Pe prunduri vii lumina sã v-adape prin care urcã sau coboarã treptele acestei piramide Din care-au sã-nfloreascã rugi Când v-o turna cu cofele-n uluc fiinþa poetei Yvonne Rossignon este înaintea sau ªi lujere albe de crin. De-argint de ceruri ºi de-argint de ape în urma noastrã. Pentru cã noi suntem acum ceea Pãmântul nu este doar lutul fertil, bun, mãnos, ªi sã vã-nfloare roua lângã boturi. ce nu mai suntem, cum ar spune filosoful, conºtienþi roditor, ci ºi nisipul, glodul, tina, pulberea, þãrâna, Cirezi cu zãri de fân în ochi ºi lunã de apãsarea ºi scurgerea ireversibilã a timpului. pietriºul sau pãdurea cu copacii ºi florile de mãlin, În coarne, v-aº mâna pe cãi de lapte. Un scriitor român, aflat ºi el în exil din 1945, Titus de dafini, de afini: Pe unde pasc luceferii ºi-adunã Bãrbulescu, spune urmãtoarele (Lucian Blaga, Teme ºi tipare fundamentale, trad. de Mihai Popescu, Copil, te-am aºteptat sã-nvii pãdure, Plãviþe, stelele cu lâni de aur. Ed. Saeculum, 1997, p. 44): „Noi suntem în acelaºi Cu braþe moi de creangã de mãlin; V-aº da ºi sufletul cã-i plin de floare, timp sângele pãrinþilor noºtri, þara fãrã nume, luminã ªi-n cerul tãu cu-amnare de luceferi Sã-l rumegaþi în ieslele uscate. stinsã, izvor secat, monadã comprimatã în sferele Sã mã aburci de subþiori uºure. Din lacrimã v-aº face-adãpãtoare; cereºti; suntem cuvinte strivite, deci tãcere roditoare Pe urmã mi-am dorit sã vii din dafini, Cã doar cu voi m-a pomenit lumina. (Vãcar) de viitoare cuvinte...” Cu glas de mladã, – ºi cu paºi de frunzã Dacã fiinþa poetei nu poate scãpa de fatalitatea Sã te desprinzi din scorburi, fatã albã, ãpãturile arheologice efectuate mai recent morþii, poezia ei scapã, pentru cã prin operã poeta se Cu-nvãluiri de funigei pe afini. (Pãdure) pe raza comunei Studina au scos la ivealã apleacã asupra sinelui, asupra altora, a lucrurilor, ea Adesea, poeta Yvonne Rossignon aduce jocul urme ale locuirii din cele mai vechi timpuri. tace, cautã, vorbeºte, mediteazã, astfel cã trecerea secund barbian din planul creaþiei în planul unui Au Sfost descoperite în pãmânt obiecte din silex sa prin lume este marcatã de identitatea originalã a concret palpabil; poezia este o oglindire în nadir, ºi os, vase ºi fragmente de vase de ceramicã apar- poeziei sale, în egalã mãsurã dinamicã ºi descriptivã, iar tabloul creat de imaginaþia ei înflãcãratã þinând culturii Vãdastra (vezi Monografia comunei depãºeºte prin frumuseþe originalul concret: exuberantã ºi meditativã, construitã pe durata unei Studina, on-line, 2015). Vechile civilizaþii s-au stins, nostalgii neîntrerupte, a dorului de þarã, a singurãtãþii Aºa-s de limpezi în izvor copacii, apar altele noi... omului în faþa misterului cosmic, a credinþei, a tãcerii Cã m-aº apleca pe prund sã-i sorb din pumni, Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 23 Curtea de la Argeº 8 Cãrþi ºi autori Cititor de cursã lungã Ion C. ªTEFAN ã gândesc uneori cât de bine ar fi dacã pe care autorul mi-a scris o dedicaþie care ani, proprietar. De cãrþi.” oamenii s-ar putea aprecia doar la valoarea m-a emoþionat. (p. 13) lor intelectualã, fãcând abstracþie de Douã motive au fost cele care au declanºat ivirea Apoi, intensificarea lecturii, funcþiaM lor actualã, de gruparea cãreia îi aparþin unor gânduri aparte: dedicaþia colegialã, din care pot în timpul unei gripe, care-l sau de împrejurãrile în care au venit în contact deduce cã Nicolae Manolescu îmi citise cronicile pe þinuse pentru câteva zile la unul cu altul. Fiindcã aceste activitãþi colaterale care le scrisesem anterior despre câteva dintre cãrþile pat, este raportatã la o carte par, uneori, prioritare ºi determinante în aprecierile sale, în unele reviste culturale din Capitalã ºi din þarã, a lui Llosa: „Am devorat noastre – ceea ce nu este de duratã. precum ºi faptul cã amândoi eram „cititori de cursã literalmente, între altele, De aceea poate se întâmplã cã, peste zeci de lungã” – domeniu în care puteam comunica idei autobiografia politicã a lui ani mai târziu, sau chiar dupã o viaþã trecutã a unuia ºi ne întâlneam sub aripile aceleiaºi pasiuni. Llosa (Peºtele în apã) închipuindu-mi cã voi scrie dintre ei, raporturile respective sã devinã corecte într-o zi o carte asemãnãtoare, cu un titlu care mi-a atã dorinþa, afirmatã de la începutul articolului (adicã sã parã normale), în viaþa unuia dintre cei venit imediat în minte: Peºtele pe uscat.” (p. 21) meu, ca doi oameni sã se poatã înþelege în doi parteneri ºi în mintea celorlalþi oameni – care Iatã esenþa evoluþiei, deºi uneori drumul parcurs spaþiul luminos al unei clipe. Parcurg pas cu i-au cunoscut. de un critic literar din þara noastrã pãrea zbaterea Prin aceste considerente încerc sã aduc pas,I cu rãbdare ºi înþelegere, traseul lecturilor lui Nicolae Manolescu; autorul devine, deopotrivã, peºtelui de uscat – aluzie la contactul permanent normalitatea în lumina clipei. Am citit ºi am scris, cu gândurile marilor literaþi ai creaþiei universale. de-a lungul timpului, cu o statornicã admiraþie despre informativ ºi instructiv, în aºa fel încât gândul mã câteva dintre cãrþile esenþiale ale academicianului poartã înapoi spre propriile mele trepte evolutive. Alcãtuirea unei biblioteci personale, de cãtre artea este structuratã în douã pãrþi: Cititul Nicolae Manolescu. Eu, fiind doar un dascãl povestitor, este ºi scrisul ºi Scrisul ºi cititul – de unde orice dedicat trup ºi suflet elevilor mei, am trãit mai asociatã cu afirmaþia admirator al autorului desprinde o idee mult între rafturile cãrþilor mele, ca fiinþã interio- lui Borges: „Eram simplãC cã, mai întâi, trebuie sã faci o îndelungatã rizatã, cãlãtorind pe largi spaþii ale literaturii departe de a-mi lecturã a unor cãrþi esenþiale, abia apoi sã te naþionale ºi universale. În acest fel mã consider da seama cã, vorba ocupi tu însuþi de critica literarã, adicã sã-þi exprimi un om al cãrþii de cu totul alt chip decât cel lui Borges, sã pui în o pãrere competentã despre cãrþile altora. pe care-l admir la criticul literar despre care ordine o bibliotecã Iar ucenicia lui Nicolae Manolescu a fost scriu – un fel de om al cãrþii exteriorizat, adicã este un mod tãcut de îndelungatã ºi temeinicã. De la procurarea primelor reflectat prin volumele sale de istorie ºi criticã a exersa arta criticii – cãrþi, la parcurgerea volumelor din biblioteca literarã; pe când eu rãmân un intelectual de iar, mai departe: pãrinþilor, ambii profesori, a bunicilor, chiar a unei interior al literelor, oglindit doar prin lumina Înainte de a fi un mãtuºi mai îndepãrtate; în continuare, migrând gândurilor mele, care, uneori, nu pot fi zãrite cititor adevãrat, eram, de mai departe. spre Biblioteca Publicã din Râmnicu-Vâlcea, spre iatã, posesor de cãrþi. Biblioteca „Astra” din Sibiu. Ambiþia adolescentului Aceste gânduri mi-au rãsãrit în minte cu Asta îmi plãcea de a parcurge tot ce întâlneºte în cale seamãnã prilejul Târgului de Carte Gaudeamus, din nespus. Proprietatea uneori cu un sacrificiu de sine, excluzând, în mare toamna lui 2015, cu prilejul lansãrii volumului privatã era pe cale de Viaþa ºi cãrþile. Amintirile unui cititor de cursã dispariþie în România, mãsurã, joaca, chiar lipsind de la ºcoalã, ori profitând lungã, de Nicolae Manolescu, ediþia a treia, dar eu mã simþeam, de-o boalã uºoarã, care-l þine câteva zile la pat, apãrut la Editura Paralela 45, Piteºti, 2015, la cei nouã sau zece pe care le dedicã cititului. rumuseþea câmpului cu holde ºi iarbã înspicatã este tot o componentã II”, 1940, p. 193) Atunci când locuinþa nu mai este la þarã, ci în oraº, toate a pãmântului, iar tânãra poetã trãieºte plenar ºi osmotic sentimentul anotimpurile intrã în unul singur, un etern ºi perpetuu anotimp, sugerând toamna comuniunii cu natura, cu pãmântul natal pe care îl strãbate cu tãlpile ºi liniºtea patriarhalã a unui burg transilvan, pe care nu-l putem numi decât Cluj: desculþe,F cu ierburile, holdele, macii, polenurile, seminþele coapte ºi cu fluturii Aici liniºtea se spânzurã de ceasuri cu aripi albastre: ºi ceasurile încremenesc în turnurile oraºului, Sã-þi culci obrazul fierbinte fãrã timp, fãrã glasuri. Pe felia pãmântului ierboasã Aici toate ale vieþii au murit; Holdele sã meargã-nainte numai ieri au mai trecut, ele ºtiu unde, Sã picure macii din coasã. pe stradã, cu paºi mãrunþi douã castane S-asculþi cum plesnesc seminþele de coapte. ca douã ºcolãriþe cu ghete noi ºi galbene... ºi rotunde. Sã vezi cum polenurile se împreunã – ªi într-un parc mai întindea Sã vezi fluturii cu aripi albastre de noapte, arcul gâtului de clorofilã linã, un fir de iarbã, privind în vãzduh Cum adorm pe fruct împlinit, de lunã apropierea unui fir de luminã...... Sã vezi rotunjitã pe poamã lumina – Iar altã iarbã ridica de subþiori Ca o mânã care-ar culege-nceput, un prunc de pãpãdie bãlan, ca sã-l ogoaie; Sã cuprinzi la ºold de mãtase tulpina ºi-o frunzã îi lipise pe buze Cu tãlpile desculþe în lut. (Solilocvii despre varã) sfârcul ei, doldora de ploaie. (Scrisoare) În manierã tradiþionalistã, cu o viziune plasticã plinã Imaginile create abundã în metafore-nucleu, de culoare, dar mult mai pregnant, mai modern ºi comparaþiile sunt ample, dezvoltate, de tip homeric, inefabil, poeta contureazã imaginea unui anotimp al hiperbolele proiecteazã tabloul creat în zenit; totul cu o simplitate ingenuã, luminii, vara, asemuind-o cu o mamã cu pruncul în braþe: cum ai ridica mâna sã-þi faci o cruce... Holdele cu pãr de vulpi ling rãni de mac. Ideea cã sora ºi fratele sunt indisolubil legaþi de casã ºi de pãmântul strãbun Ca un fruct se leagãnã lumina pe spice, pe crengi, pe fânaþe, este accentuatã în multe versuri, atât din poemele interbelice, cât ºi din debutul În flori, culorile fecundate se desfac – antum în limba italianã, sau din poemele exilului postbelic: Anotimpul e ca o mamã tânãrã cu pruncul în braþe. Sorã cu mânã de reavãn, vinã: Zarea se-ncinge, brâu, pe mijlocul pãmântului; numai tu poþi sã-mi stingi arºiþele rãnilor. (...) Cineva a þesut rândunici negre-n mãtasã. Sorã, întoarce-te cãtre fratele întors Curg rotund talazurile vântului din haiducii; (...) Pe pãmânt. Din cer, mestecenii – pãsãri albe se lasã – Sorã, n’am pe suflet nicio vinã. Lângã snopi, cântã ca lângã leagãn cu prunc sfânt Mâinile tale bune sã mã caute, Secerãtoarele. Satul e alb cum florile de laur. ªi sã-mi închidã într-un amurg pleoapele. (Cãutarea surorii sale) Morþii se fac glastre adânci, de pãmânt ri, aºa cum se aratã în acest portret metaforizat al fratelui haiduc, ªi-ºi dãrâmã frunþile coapte, de aur. pustnicit, hãituit, similar portretului ciobãnaºului moldovean din Mioriþa; Sã te sleieºti în viaþa câmpurilor ca o sevã vie, poeta contureazã faþa (cu plete moi, de pãdure), trupul (jugastru), S-aºtepþi sã vinã ºi la tine o secerãtoare – glasulO (tulnicul glasului tãu) fratelui sãu din elemente ale spaþiului teluric: Sã te culeagã ca pe-un fruct. ªi sã-þi învie Frate, îþi caut urma de cerb hãituit, Sãmânþa lutului în primãvara viitoare. (II) În frunzã; ºi frunza-i cu sânge pãtatã, ªi cu ruginã. Fratele meu pustnicit, ntreaga naturã trãieºte osmotic o comuniune din nadir pânã în zenit, de Spune, unde îþi plângi lacrima curatã? la teluric la celest, iar în mijlocul intersecþiei acestor coordonate se situeazã Unde te-ai pustnicit, frate haiduc? (Cãutarea fratelui sãu) eul liric, parte integrantã a lumii, centrul ei, acel axis mundi al întregului În acest areal geografic al pãmântului ºi al casei poeta introduce ºi bunicii, universÎ creat. „O poezie a peisajului în pastã dogorâtoare. Un vers copt, înflorit strãmoºii haiducilor: de imagini proaspete, încãrcat ca un fluviu fãrã sfârºit de toatã vegetaþia de liane ªi mi l-ai arãtat pe tãtuca din cer, ºi de colburile solare ale unui pãmânt gras ºi fecund.” (Emil Giurgiuca, Poeþii tineri Cu fruntea grea, proptitã de munþi. (Închinare) ardeleni. Antologie, Bucureºti, Ed. Fundaþia pentru Literaturã ºi Artã „Regele Carol (Va urma) 24 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Cu poezia la porþile vieþii Marie Jeanne VASILOIU

imp al cãutãrii de Închinându-i aceste versuri, ea îi spune: „Ne dai Cã nimeni nu se ºti pricepe/ Poveºti ºi visuri sine, al neliniºtilor sã bem nectarul interzis/ ªi ne-mbãtãm þesându-ne sã dezlege” (Plâng ochii). creatoare, dar ºi timp un vis”. Dar, ca fiecare dintre noi, poeta adolescentã al descopeririiT unor mistere Preocupatã deja de curgerea ireparabilã va trebui sã-ºi asume truda descâlcirii nodurilor din existenþiale, vechi de când a timpului, adolescenta vede cã „În zile orele tapiseria multicolorã pe care i-o oferã viaþa: „Încâlcite lumea, adolescenþa este se-ascund/ ªi lunile-ºi fac loc în an,/ Sita cerne timpul gânduri/ Vreau sã le deznod/ ªi de printre rânduri/ totodatã pragul care desparte mãrunt/ Secunde vii mor pe cadran” (Pendula) Doar un fir sã scot” (Noduri) – pentru a descoperi, candoarea copilãriei de vârsta luãrii în stãpânire Întregul capitol Legile Firii mãrturiseºte frãmân- în cele din urmã, cã „E scris sã fie împãrþit/ Firul a vieþii. tãrile existenþiale ale unui suflet tânãr, sensibil la în gând rãsucit/ În patru, iar în patru/ Cât adâncul Împãrþit între milostiva trufie cu care priveºte la ideea de neîncetatã trecere cãtre altceva, în care ºi înaltul/ Este nod nedescurcat/ Nod de nimeni toþi ºi toate – sãrmane creaturi, care habar nu au cã timpul este necruþãtorul stãpân (vezi: Roata timpului, dezlegat” (Legea Firii). lumea a fost inventatã chiar atunci de el – ºi fireasca Contratimp, Balanþa). Dar voioºia proprie vârstei Încã nedesprinsã cu totul de vârsta jocului, poeta nesiguranþã, adolescentul dã piept cu valul unei iese din nou la ivealã: „Dimineþilor/ Cui zâmbiþi, gãseºte în joc un leac pentru toate relele: „Zvârl cu realitãþi gata sã-l risipeascã ºi sã îl adune într-un îndrãzneþelor,/ Cui promiteþi ziua cea plinã/ nepãsare/ Dintr-o pãlãrie/ Veche, demodatã – cum nou întreg, atât de uimitor ºi de descumpãnitor, încât De luminã?” (Timpi). o fi sã fie –/ Veselie, larmã, râsete ºi glumã/ Cu zeci nici el nu mai ºtie cine se ascunde, cu adevãrat, de baloane albe, mari, de spumã” (Scamator). e altã minte sub vechea lui piele. ªi atunci, nãpãdit de potopul Lumea înconjurãtoare este martorã ºi protectoare decât una atâtor trãiri nemaicunoscute, Mãria Sa, atotpu- a lumii interioare a poetei. Anotimpurile se pun nespus de ternicul, atotºtiutorul Adolescent, începe sã-ºi punã de acord cu starea ei sufleteascã, iar când apare întrebãri – pe care ºi le-au pus alte zeci ºi zeci dornicãC sã afle mai iute, dragostea, îi sunt tovarãºe fidele. Într-o primãvarã de generaþii înaintea lui – doar-doar va înþelege ce mai deplin rostul lucrurilor, blândã: „Buzele timide încã/ Învãþarã sã sãrute/ se petrece. Cine sunt? De unde vin? Încotro merg? sã le dea un nume ºi un Pe alei în parc pierdute.” Dar, „Când iarna porneºte Poate cã nu va gãsi niciodatã rãspuns. Sau sens croit dupã chipul ºi ºaga/ Tristu-i dragu tristã-i draga/ Buzele nesãrutate/ îl va gãsi prea târziu. Dar, ce conteazã? Principalul asemãnarea sa, ar fi putut Stau la geamuri îngheþate” (Romanþã veche). este cã întrebãrile au fost puse. ªi aºa, pe neºtiute, scrie: „Fericirea e ceva ªi din nou poeta rãmâne cu gândurile sale: „ªi acest demers îi va forma caracterul ºi îi va trasa rotund ºi mic/ E ca un se frâng uscate/ Gândurile moarte/ Cad vise ºiroaie/ drumul în viaþã. soare, infinit mai mic?/ Ca Picãturi de ploaie” (Ploaia), pentru cã, spune ea, Rod al unor asemenea cãutãri febrile, versurile bobul perlei de mãruntã/ „În camerã, ostatec –/ M-a udat timpul de ieri” (Ploaie din volumul Adolescentine de Crina Decusarã Egalã în splendoarea de februarie). Bocºan (Editura Asociaþiei „Iulia Hasdeu”, Bucureºti, ei rotundã” (Fericirea). 2015) exprimã clocotul acestui binecuvântat Ce altã sensibiltate ncheind cu un capitol de Mãrturisiri, poeta, anotimp al vieþii, uimirea în faþa minunilor lumii, decât una femininã poate ajunsã, probabil, la un alt stadiu de maturizare, descoperite de ochii încã aburiþi de somnul gãsi nenumãrate nuanþe îºi cântã o altã mare iubire, iubirea pentru þara copilãriei, nedumeririle în faþa unei realitãþi care subtile pentru a descrie sa, ÎÞara Albastrã, care o copleºeºte cu daruri, începe sã-ºi arate când zâmbetul, când colþii. tristeþea? Pentru poetã, tristeþea îmbracã haine pãmântul neamului, cerul sub care viseazã, brazi Habet sua fata libelli, spuneau anticii. (Cãrþile îºi diverse: tristeþe mângâitoare, tristeþea ce toacã dorul albaºtri, flori albastre, chiar ºi tristeþi albastre: „Dar ca au soarta lor. Citat exact: Pro captu lectoris habent de joacã, tristeþe rãtãcitoare, tristeþe fãrã culoare, sã te iubesc, Þarã atotiertãtoare/ Trebuie sã ºtiu rosti sua fata libelli. Încãpute pe mâna cititorului, cãrþile îºi tristeþe supusã cu fire ursuzã, tristeþe posacã, tristeþe au soarta lor. Terentianus Maurus, De litteris, syllabis, Patrie cu voce tare” (Ar trebui). Pentru cã: „Nu þara îi în negru îmbrãcatã, tristeþe trufaºã, ba chiar pedibus et metris.) Nimic mai adevãrat. În cazul trãdeazã pe acei copii rãzvrãtiþi/ Nu se simte pãrãsitã ºi „Tristeþe de faþã, cartea a avut noroc. Dupã ce versurile de neghiobii rãtãciþi”. Ea, „Patria- nebãnuitã/ care o alcãtuiesc au dormit prin caiete ºi dosare mumã ne e din moºi strãmoºi puse bine, le-a sosit vremea sã vadã lumina zilei. Din nimic cununã/ .../. Fiinþa ei dã putere zãmislitã” chiar dincolo de moarte/ Cãci n nota introductivã, Departe de adolescenþã, (De-a pretutindeni sunt copiii aceleiaºi autoarea spune: Adolescentinele mele ar trebui tristeþea). soarte” (Trãdare). receptate ca o lucrare ce freamãtã de tinereþe, Da, Scrise în metru popular, în de Îmomentul în care fluturele iese din cocon, adolescenþa alexandrini sau vers alb, poeziile încã nepregãtit sã primeascã loviturile decepþiilor este timpul adunate în volumul Adolescentine în dragoste, în creaþie, în afirmare. sevelor reprezintã, dupã cum spune Crina Tânãra poetã, adolescenta de odinioarã – ºi de nãvalnice, Decusarã Bocºan, „o stare”. Ele totdeauna! – înþelegea, chiar la acea vârstã, menirea dar ºi cel îi sugereazã interlocutorului un poetului: „Degetele-þi cautã mereu forme vii/ Sã care aduce tristeþi neînþelese: „Ochii tãi rotunzi dialog imaginar despre trãirile unei poete aflate, zideascã pe trepte încã o zi” (Þesãtura de pãianjen). de copil plâng/ Ostenind miraþi din când în când/ mai ieri, la porþile vieþii.

poi, existã etape diferite ale lecturii: din copilãrie, adolescenþã, cãrþile prin topica sintagmei alcãtuite din cele douã cuvinte cheie (cititul, scrisul) – între iubirii ºi lecturile maturitãþii, de unde începe comparaþia dintre propriile care nu aºazã decât conjuncþia „ºi”, cu sensul egalizator. creaþii ºi altele similare descifrate prin lecturã. Aflu un fapt nou, chiar Astfel încât n-a fost pentru mine o surprizã cã, în partea a doua, face formidabil:A cã Nicolae Manolescu a încercat sã scrie versuri ºi teatru (despre o prezentare a evoluþiei sale de critic literar mãrturisind: „Mi-am dat seama lucrãrile sale în prozã ºtiam mai demult ºi chiar am scris unele cronici). Se aplicã cã scrisul îmi þinuse tovãrãºie în toþi aceºti cincizeci de ani”, ca, puþin mai departe, astfel pãrerea lui George Cãlinescu, anume cã un adevãrat critic literar trebuie sã recunoascã: „Biografia mea intelectualã se construieºte, toatã, în funcþie sã încerce mai întâi, el însuºi, parametrii creaþiei în cel puþin câteva specii literare. de aceastã simetrie”. (p. 181) Însã nu doar beletristica îl atrage pe harnicul cititor, ci ºi unele lucrãri ºtiinþifice, de anticipaþie – ca surse de dezvoltare a imaginaþiei creative: „Nu bãnuiam pe emorabilã mãrturisire! A-þi cupla întreaga existenþã în funcþie de aceste atunci cã, patruzeci de ani mai târziu, întrebat de redactorul publicaþiei Refugium coordonate superioare ale activitãþii intelectule ºi creative! Iatã un ce înseamnã biblioteca pentru mine, voi rãspunde: Spaþiul meu vital!” (p. 74) testament moral, fãcut în termeni critici. Cãlãtorind printre paginile unui Dupã aproape 200 de pagini cu astfel de pãreri, informaþii ºi comparaþii despre astfelM de memorial, descoperim traseul critic, pornind încã de pe bãncile facultãþii, citit, mã întreb: câþi critici literari români sau autori de mare valoare se pot mândri promovarea lui fiind fãcutã de George Ivaºcu, în paginile Gazetei literare (apoi cu un câmp literar atât de vast, parcurs de-a lungul întregii lor vieþi? ale României literare). Aflãm despre unele reþineri sau intervenþii ale cenzurii, Pe ardoarea acestei întrebãri am trecut la partea a doua a cãrþii: Scrisul relaþiile complicându-se în funcþie de preferinþele unor literaþi politruci, despre ºi cititul, deducând astfel cã lectura devine, din prima parte, o preocupare câþiva scriitori ataºaþi regimului politic, ale cãror opere Nicolae Manolescu preferenþialã a criticului, care citeºte, în continuare, cu ochii minþii, asumându-ºi, nu le considera reprezentative. Amãnuntele ºi meandrele lor erau mai atractive în cea de a doua parte, responsabilitatea de a-ºi spune o pãrere competentã atunci, dar nu mai prezintã aceeaºi intensitate emotivã acum. despre cãrþile altora. Sfera amintirilor se extinde spre scriitorii români de la Paris, cunoscuþi Nu cred cã a fost un interval de aºteptare între faza cititului ºi cea a elaborãrii de narator în diferite împrejurãri: Emil Cioran, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca critice; nici autorul nu face o mãrturisire în acest sens, iar cititorul nu poate ajunge ºi alþii – relaþiile ieºind deja din sfera tematicã a cãrþii ºi trecând în categoria la o astfel de concluzie. Dar argumentele cele mai concludente pot fi desprinse literaturii de cãlãtorie. încã din prima parte a mãrturiilor, deoarece, odatã cu înfãþiºarea cu atenþie De aceea, cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este sã citiþi cu atenþie a drumului lecturilor sale, naratorul face frecvente referiri la operele de seamã aceastã incitantã carte de mãrturii, a domnului Nicolae Manolescu, despre din literatura universalã ºi naþionalã, pe diferite paliere analitice, din care des- o viaþã dedicatã literaturii. Ea marcheazã un triumf al autorului, pe care-l prindem incipiente pagini de criticã literarã. recunosc dincolo de perdelele timpului ºi împrejurãrilor, care va lumina, Trecerea de la prima fazã la cea de a doua este sugeratã, în primul rând, mai departe, efemerele noastre existenþe de cititori de cursã lungã. Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 25 Curtea de la Argeº 8 Cãrþi ºi autori Toma Arnãuþoiu, erou de roman Constantin AGRICOLA MIU omanul Toma Arnãuþoiu, de Monica Popp ultimul rãzboi, decât canibalismul modern. Dar cel Începând cu primul capitol, Scheianu (Ed. Larisa, Câmpulung Muscel, mai groaznic este adevãrul adevãrat: criminalii erau remarcãm acurateþea, 2015), are meritul de a completa prezen- români! Criminalii aceºtia trebuia sã plãteascã! veridicitatea ºi autenticitatea tareaR evenimentelor prilejuite de lupta martirilor Acest roman nonficþiune se citeºte cu durere. dialogurilor, folosirea limbii ºi eroilor musceleni din anii 1948-1960. Gruparea Cititorul va înþelege mai bine ce s-a petrecut în þara române nealterate de influenþe „Haiducii Muscelului”, conduºi de Toma Arnãuþoiu, asta, þarã europeanã, dar trecutã în istoria recentã dãunãtoare înþelesurilor ei. ofiþer al Armatei Regale a României, devine simbolul prin furcile caudine ale asiaticilor „eliberatori”, conduºi Cititorul pãtrunde cu imaginaþia, luptei anticomuniste ºi antisovietice din munþii de ideología unui conducãtor dar ºi cu sentimentele sale, în din sudul României. cu origini în Stepa Calmucã aceastã aventurã scriitoriceascã ºi va înþelege mai Este o carte tulburãtoare, cititorul, cu toate cã ºtie ºi educat în Germania... bine cã omul, prin natura ºi particularitãþile sale, soarta eroilor ºi intuieºte sau cunoaºte finalul acþiunii rãmâne aceeaºi rara avis, rãmâne om în orice lor, nu poate sã se dezlipeascã de paginile ei. Cartea împrejurare. Bestile cu chip de om nu fac parte este scrisã într-un ritm alert, în aparenþã simplu din rasa umanoidã. De aceea, romanul acesta este ºi direct. În realitate, tocmai aceste caracteristici în primal rând un dialog al luminilor din sufletele te obligã sã trãieºti evenimentele alãturi de eroii cãrþii, acestor oameni care se sacrificã pentru þara lor. sã nu-þi poþi stãpâni lacrimile care te întovãrãºesc pe parcursul celor douã sute de pagini. Este o carte amilia Arnãuþoiu, ca multe familii argeºene ce nu poate fi rãsfoitã! Eºti tentat s-o mai citeºti ºi muscelene participante la luptele împotriva încã o datã, ºi încã odatã... terorii roºii, a dispãrut în puºcãriile comu- Cititorul mai descoperã ºi cã limba românã pare niste,F dar viaþa ºi crezul lor n-au murit! Meritul parti- sãracã, pentru cã întâlnim în mod repetat cuvintele evenind cular al scriitoarei este legat de modul de prezentare suferinþã, moarte, luptã, speranþã, lacrimi, sânge, la carte, ºi derulare a evenimentelor în prezenþa unui „spot torturã, chinuri, eroism, Dumnezeu. Romanul de faþã este bazat pe fapte reale, nu are nimic improvizat, constatãm luminos” care urmãreºte legãtura omeneascã dintre cã esteR cumplit când doi tineri pãrinþi, care la un moment dat îl implorã mistificat sau butaforizat, respectã adevãrul istoric ºi te obligã sã foloseºti o judecatã maturã ºi severã pãtrundem în miezul pe Dumnezeu: „Doamne, ai grijã de fetiþa noastrã”! asupra acelor întâmplãri. destãinuirilor supravie- Nu am puterea sã continui prezentarea acestei Mi-am asumat o grea misiune atunci când am þuitorilor acelor cãrþi ºi, de aceea, îndemn cititorii s-o parcurgã, sã acceptat sã scriu aceastã prezentare, pentru cã vremuri. Ajungem sã zãboveascã apoi câteva clipe asupra celor povestite, am simþit cã „nu mai am cuvintele la mine!” Am dat înþelegem cã realitatea depãºeºte imaginaþia s-o reciteascã dacã vorvconsidera cã este necesar de urma lacrimilor mele pe paginile cãrþii care, dupã scriitoarei în descrierile privind contactele dintre ºi sã nu uite cã evenimentele se pot repeta. Sã cum spune autoarea, a fost scrisã cu pixul, pentru torþionari ºi partizani. Monica Popp Scheianu reuºeºte judecãm apoi dacã scriitoarea a reuºit sã se apropie cã cerneala nu rezista la lacrimile celui care o scria! sã ne introducã cu mare fineþe în intimitatea relaþiilor de coarda noastrã sensibilã ºi dacã noi, fiind în locul Nu am crezut cã poate fi ceva mai crud decât umane, urmãrind o poveste de dragoste finalizatã cu ei, am fi putut atinge cu mai multã sensibilitate inchiziþia spaniolã, decât holocaustul evreilor din naºterea, total surprinzãtoare, a unei fetiþe. omenescul! Ascensiunea muntelui

Aureliu GOCI într-uun scaun cu rotile iana Dobriþa Bîlea ca sã-l parafrazãm pe un exeget al cãrþii. Investigarea noastre – a pus punct adolescenþei ºi a declanºat este o surprizã acestui abis atinge, oricât ar pãrea de straniu, o prima pretenþie de adult.” în lumea literelor, intensitate aproape transmisibilã: „Suferinþa dura, Astfel de „momente”, de „cotituri”, de „revelaþii” revelându-seD ca o prozatoare în general, o noapte. În niciun caz mai mult. marcheazã, în formula scripturalã a autoarei, trecerea completã ºi complexã, venitã ªi asta datoritã capacitãþii mele de a suferi intens, de la analizã la desfãºurarea narativã, la povestea dinspre jurnalism ºi comunicare, cu paroxism propriu-zisã. lucru ce pare a-i fi fost benefic în arta scriiturii. Am aproape, aºa încât Autoarea nu ezitã sã fie sentimentalã, în faþã Iubirea urcã muntele, Scrisoare cãtre oricine, sã consum infinite- chiar lacrimogenã în mãrturisiri devas- ediþie revizuitã, Ed. Ex-Ponto, Constanþa, 2015. zimal durerea în tatoare, când simte cã sensul confesiunii Rita, personajul principal al cãrþii, de care doar orele unei nu mai stã în credibilitate, ci în convin- autoarea nu cautã sã se disocieze neapãrat, este un nopþi.” gerea cã elibereazã conºtiinþa de caracter puternic ºi identitar care trãieºte într-o stare reziduurile materiale ale iubirii sale poeticã de o incredibilã densitate; concentrarea este arile copleºitoare. ªi are puterea sã meargã atât de pregnantã, încât autoarea nu reuºeºte sã se modificãri înainte, fãrã teamã ºi regret, dupã toate obiectiveze ºi pare sã trãiascã ea însãºi împreunã cu – chiar eºecurile sau iluziile erotice trãite. Se ficþiunea din carte. Toate frazele, toate rândurile cãrþii identitareM – ale vieþii îndrãgosteºte foarte repede ºi, desigur, sunt poetice, dar, împreunã, într-o construcþie textualã sunt generate de marea iubire – cea mai mare iubire – va aproape liricã, ambiþioneazã sã edifice o prozã gesturi comune, fi urmãtoarea. Nu este loc pentru eºec: cu o temã foarte simplã: fericirile ºi nefericirile unei apoape nesemni- „Primãvara nu este un anotimp pentru iubiri. Demonstraþiile ºi speculaþiile în jurul fericirii ficative în comparaþie moarte”. ºi nefericirii sunt ambalate într-un discurs cultural cu schimbãrile pe iana Dobriþa Bîlea este o paroxistic amplificat de solitudine. care le genereazã: prozatoare adevãratã în ambele Desigur, povestea timpului petrecut într-o celulã „Arãta precum Fãt- sensuri ale cuvântului: atât în (alegoricã) de femeia aflatã în scaunul cu rotile Frumos din basmele copilãriei. Când s-a uitat prima dezvoltarea largã,D riguroasã, pe zeci de pagini, nu se poate relata. Spaþiul perceput ca fiind carceral, datã în ochii mei a fãcut-o într-un mod cu totul aparte. a unei situaþii, cât ºi în atenþia pe care o aratã chiar dacã se aflã într-un spital, susþine opresiunea Nimeni nu mã mai privise astfel. Mã ridica pe un cuvântului, aºezãrii lui în propoziþia simplã sau psihologicã, deposedarea pacientului de propria soclu unde nu îndrãznisem sã urc singurã, acor- în fraza amplã, ramificatã. gândire ºi chiar renunþarea la raþiune. Discursul dându-mi atributele unei tinere care meritã mai multã Cartea de faþã abordeazã o temã mult discutatã confesiv nu priveºte decât cazuistica nefericirilor atenþie decât o adolescentã naivã, cum eu singurã sociologic – aceea a unei egalitãþi reale de ºanse din dragoste care conduc la solitudine. Intensitatea mã consideram. M-am situat brusc pe picior de ºi de tratament „sentimental” a persoanelor cu sondajelor interioritãþii este copleºitoare ºi par egalitate cu el. N-a fost nimic gândit, el mi-a creat pur anumite invaliditãþi, într-o societate care abia acum a avea o valoare terapeuticã pentru tristeþile ºi simplu aceastã stare. ªi nu pot spune ce minunat încearcã sã integreze, pânã la sensibilul punct al ºi indeciziile subiectului. m-am simþit în pielea femeii! A avut loc în mine o trãirilor interioare, pe aceia care au avut neºansa Iubirea urcã muntele este un roman psihologic rãsturnare totalã, eram alta. Aveam sã constat, mai sã ajungã „altfel” decât majoritatea semenilor lor. în care autoanaliza personajului are intensitatea târziu, analizând ºi reanalizând trecerea mea la În ce mãsurã însã naraþiunea va rãmâne o referinþã tãieturii de bisturiu în cãutarea abisului din sine, maturitate, cã momentul acela – al întâlnirii privirilor în lumea literarã, numai timpul o va stabili. 26 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori O valoroasã descendentã

Filofteia PALLY a familiei Golescu aria C. Golescu în legãturã cu care a lãsat numeroase însemnãri se aflau 40 de femei, ea era spiritul pozitiv care, s-a nãscut la olografe. predând zilnic lecþii de limbi strãine grupurilor de 28 ianuarie 1897, Maria C. Golescu a desfãºurat o importantã prizoniere, le oferea suport moral ºi intelectual. Din la Bucureºti,M ºi s-a stins din activitate ºtiinþificã în domeniul artei medievale, informãrile depuse la dosarul nr. 144488/31 august viaþã la 7 noiembrie 1987, în descifrarea unor scene religioase de pe diferite 1966, de urmãrire operativã a Mariei Golescu, a cãrui în Eastbourne, Marea Britanie, monumente de artã, a studiat picturile de biserici copie o deþinem în urma solicitãrii adresate cãtre dupã o existenþã încercatã de bucurii, dar ºi de mari ºi icoane, activitatea ei publicisticã cuprinzând CNSAS, aflãm câteva aspecte pe care documentaþia tragedii. A fost nepoata lui Radu G. Golescu (fiul numeroase ºi importante studii de istorie a artei de muzeu nu o cuprindea: nici ea ºi nici pãrinþii ei cãrturarului Iordache Golescu), colonelul care, în feudale româneºti, pe care le-a publicat în perioada (tatãl, Constantin, decedase în 1927; mama, Zoe timpul Revoluþiei de la 1848 din Þara Româneascã, 1933–1987. Racottã, avea, în 1943, 79 de ani) nu au fãcut ºi a fost rãnit în lupta din Dealul Spirii. Acesta a fost, Cele 48 de articole ºi studii, recuperate ºi nu fac politicã; prietenii ei, singurii cu care se vizita, totodatã, nepotul banului Constantin Bãlãceanu, reproduse în volumul Scrieri – Maria C. Golescu, erau Nãdejde Romalo ºi Mariela Sãulescu; în peri- iar soþia sa, Ecaterina Rosetti, era strãnepoata tipãrit de noi în 2012, au apãrut, de-a lungul timpului, oada 1903-1938, a fãcut cãlãtorii în Italia, Germania, fiicei marelui voievod Constantin Brâncoveanu. în revistele Convorbiri literare, Tipografia de artã ºi Grecia, Bulgaria, Ungaria; este necãsãtoritã, cultã, Tatãl Mariei, Constantin (Dinu) Golescu, era unul editurã, Buletinul Societãþii Numismatice, Arhivele inteligentã (element inteligent ºi nervos, cum o dintre cei cinci copii ai lui Radu G. Golescu (poreclit Olteniei, Gândirea, Boabe de grâu, Cronica caracterizeazã o notã informativã), cunoaºte patru Radu–Catanã), care a fost, o lungã perioadã de timp, limbi (engleza, franceza, germana ºi italiana) ºi deþine senator de Teleorman. Mama Mariei, Zoe Racottã, o bibliotecã de 500 de volume de artã ºi literaturã; era descendentã din familia Racottã, familie cunos- rudele pe care le are sunt mama ºi doi veri, Racottã cutã în secolul al XVI-lea în Þara Româneascã, Nicolae ºi Alexandru, plecaþi din þarã în 1947, la în pãrþile Teleormanului. Caracas, în Venezuela; în 1962, din douã note Familia a moºtenit, de la Radu G. Golescu, informative, aflãm cã Maria C. Golescu era eliberatã moºia Dracea din Teleorman, învecinatã cu comuna din închisoare ºi urmãritã atent ce face, unde merge, Putineiu, casã în care, în 1877, a locuit, o sãptã- cu cine comunicã. Deºi dosarul CNSAS cuprinde mânã, þarul Rusiei, Alexandru al II-lea. 28/29 de file, certificate prima oarã în 1973, apoi, Maria a urmat cursurile liceale în particular, în 2009, fila 27 menþioneazã cã provine din volumul cu profesori de liceu ºi profesori universitari, apoi 30, fila 12 – ceea ce ne sugereazã o veritabilã a urmat cursurile universitare, dând examene bibliotecã de urmãrire a unui element, cu atât în particular, cel mai apreciat profesor fiind Vasile mai periculos cu cât era inteligentã ºi foarte cultã. Pârvan. Afost adeseori invitatã la Peleº, unde era foarte rmare a intervenþiei personale iubitã de principele Carol ºi prinþesa Elisabeta. a lui Winston Churchil, a fost elibe- Amintirile sale evocã nu doar chipurile luminoase ratã ºi, împreunã cu mama sa, Zoe ale celor doi regi, ci ºi emoþia plimbãrii cu primul Numismaticã ºi Racottã,U au pãrãsit România, retrãgându-se automobil din þarã sau cu vaporul regal în croaziere Arheologicã, Revista în Marea Britanie, unde li s-au acordat un pe Marea Neagrã. Fundaþiilor Regale, apartament ºi o pensie confortabile. Pentru meritele sale deosebite din timpul Primului Revista Istoricã a Atrãit mult (91 de ani) ºi a avut o viaþã Rãzboi Mondial, Maria Golescu a fost decoratã Sud-estului European, deosebitã. A iubit viaþa, a iubit oamenii ºi cu „Avântul Þãrii” ºi cu „Crucea comemorativã Buletinul Comisiunii i-a primit cu cãldurã în modestul ei cãmin. a rãzboiului 1916-1918” fãrã barete. Monumentelor Istorice, Era profundã în tot ce fãcea, iubea literatura, Buletinul Muzeului arta, muzica. A avut un pronunþat simþ al upã rãzboi, îºi va continua studiile Militar Naþional, Artã umorului, ceea ce i-a permis sã facã faþã universitare de istorie a artelor ºi folclor, ºi tehnicã graficã, dificultãþilor vieþii. Dorind sã vindece rãnile avându-i ca profesori pe Vasile Pârvan, Cercetãri Folclorice, urii europene, a beneficiat de sincera admi- NicolaeD Iorga, Dimitrie Onciul, despre care a lãsat Revista scriitorilor raþie a tuturor celor care au cunoscut-o. consemnãri elogioase. S-a bucurat de aprecierea lui români din Munchen. Volumul Scrieri – Maria C. Golescu Nicolae Iorga, care i-a mãrturisit cã îl preþuieºte mult fost membrã a numeroase societãþi prezintã, pentru prima oarã ºi în toatã complexitatea pe Iordache Golescu, pe care îl considera adevãratul ºi asociaþii cu caracter cultural, sportiv, ei, personalitatea Mariei Golescu, descendentã a savant al familiei. Îndemnatã de Iorga, a început sã a Societãþii de Cruce Roºie – calitate în neamului ilustru al Goleºtilor, apreciatã specialistã scrie lucrãri de istoria artei, cercetãrile aprofundate careA a organizat, în timpul celui de Al Doilea Rãzboi în istoria artei medievale româneºti. Acesta cuprinde: prin bisericile ºi mãnãstirile româneºti ajutând-o Mondial, spitalele din Bucureºti, motiv pentru care lucrãrile Mariei Golescu, publicate între anii 1933- sã-ºi consolideze informaþiile teoretice. a fost decoratã, la 24 iunie 1942, cu Brevetul 1987; însemnãri olografe despre familia Golescu Adebutat în revistaBoabe de grâu, IV, 1933, cu „Semnul de distincþie”. ºi alte familii importante înrudite (arbori genealogici), lucrarea „Biserica din Vieroº”. În acelaºi an, publicã Afost cercetãtor ºtiinþific la Institutul de Arte despre Goleºti, biserici ºi alte documente (încercãri „Folosirea temelor muzicale în iconografia bisericii Bizantine pânã în 1946, apoi bibliotecarã la de dicþionar, delimitãri de proprietãþi etc.); brevete rãsãritene” ºi „Tot monetele de la Histria”. Dupã ambasada Marii Britanii din Bucureºti. Atunci când ºi fotografii personale ale Mariei Golescu, toate debut, Nicolae Iorga, declarându-i „Îmi place judecata i s-a cerut sã facã informãri despre activitatea aparþinând patrimoniului Muzeului Viticulturii ºi bunului cap al dumitale”, o înscrie la Congresul acesteia, Maria C. Golescu a refuzat, motiv pentru Pomiculturii Goleºti. Apariþia acestui volum se doreºte de Bizantinologie de la Atena. care, în noaptea de 24 octombrie 1949, a fost a fi o binemeritatã restituire pentru istoria ºi cultura În paralel, a început sã lucreze la un dicþionar arestatã, iar, în 1950, o instanþã popularã a con- românã, un modest omagiu adus familiei Golescu, de personalitãþi, studiind genealogia familiei Golescu, damnat-o la 14 ani de închisoare. În celula în care cea care a dãruit atât de mult poporului sãu. Lacrima Anei Elisabeta Isanos (n. 8 iulie 1941, Bucureºti) este fiica Magdei Isanos- Camilar ºi a lui Eusebiu Camilar. Absolvã Facultatea de Filologie, Secþia de Limba ºi Literatura Francezã a Universitãþii din Bucureºti (1965), lucreazã ca profesoarã Meºterului Manole în Bucureºti. Debuteazã în Iaºul literar, în 1964, ºi în volum în 1969, cu Oraºe nostalgice. A tradus poezie din limba românã în francezã, a participat la realizarea De m-aai zidi în albi, înalþi pereþi, de CD-uuri, a colaborat la numeroase reviste literare. Este membrã a Uniunii Cu trupul meu sã-ii þin spre soare drepþi, Scriitorilor din România. Ar geme zidul ºi ar rãsãri, Dintre volumele publicate: Versuri (1980), Grãdina de iarnã (1987), Necuprinsele În albul lui, un chip cu ochii vii, (1999), Paºaport pentru Oraºul de Sus (prozã, 1999), Doctorul de pe comoarã Cu buze-mmbujorate ºi fierbinþi, (prozã, 1999), Cântecul Soarelui (2001), În cãutarea Magdei Isanos (eseu biografic, Prea viu între icoanele cuminþi... 2003), Drumul spre Ombria (prozã, 2004), Cosânzeni (roman, 2005), Amur (roman, 2006), În Bucureºti, fãrã adresã (eseu, 2008), Poarta de Vest (roman, 2010). Poemul alãturat este reluat din volumul Oraºe nostalgice, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1969. Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 27 Curtea de la Argeº

La pas prin satul global Persepolis - leagãn al perºilor Ion PÃTRAªCU ersepolis este una dintre cele cinci capitale deteriorate sau jefuite de numeroºii invadatori, care ca o moºtenire a perºilor, principale ale regilor ahemenizi, care nu au urmat cuceritorului macedonean. Altele au ajuns pentru cã el este o moºtenire aveau reºedinþa tot timpul în acelaºi loc, la Muzeul Metropolitan din New York ºi la Institutul a Umanitãþii. migrândP dupã sezon: iarna la Babilon ºi Susa, iar de orientalisticã din Chicago. vara la rãcoroasa Ecbatana, la poalele muntelui Dupã ce am trecut doar prin câteva palate mai culptura de la Alvand. La acestea se adãugau cele douã capitale importante, sã încercãm sã distingem unele trãsãturi Persepolis este sacre, respectiv cea de la Pasargad, unde aceºti definitorii ale complexului de la Persepolis. de-a dreptul uluitoare. regi se încoronau, ºi cea de la Persepolis, rezervatã FiecareS element, cât de mic, fastuoaselor ceremonii regale ºi religioase. Persepolis n primul rând, monumentul, în toatã strãlucirea se constituie într-o paginã de este, însã, singura dintre ele care ºi-a pãstrat pânã lui, este atestat documentar prin grija fonda- istorie. Sã exemplificãm doar cu douã dintre scãrile în zilele noastre renumele de perlã arhitectonicã torilor sãi, care au lãsat inscripþionate în piatrã monumentale de acces spre terasã ºi palatele de acolo. Astfel, scara esticã ne apare ca un adevãrat a antichitãþii. sauÎ pe plãcuþe de aur, argint ºi teracotã certificate film al ceremoniilor, în special al celor consacrate Ajungând pe terasa de la Persepolis, prima de naºtere ale întregului complex sau ale unor com- impresie nu te ajutã sã-þi imaginezi acel încântãtor sãrbãtorilor regale ºi religioase. Sã ne închipuim ponente majore ale acestui puzzle enorm. Dintre ºirurile fãrã de sfârºit ale oficialilor imperiului ºi ºi bogat oraº al lumii antice, despre care vorbesc acestea, prima este inscripþia lui Darius cel Mare izvoarele istorice. Astãzi, acolo nu vezi decât câteva ambasadorilor naþiunilor supuse, care urcau spre pe un bloc de piatrã impresionant (7,20 x 2,50 m), coloane întregi, urme de ziduri, fragmente de scãri Sala de audienþe, Apadana, purtând daruri ºi omagii gravatã cu caractere cuneiforme, în limbile persanã cu basoreliefuri, capitelurile unor coloane, deci piatrã pentru rege. Personajele pot fi admirate ºi astãzi ºi iar piatrã, însã o piatrã sacrã, rãmasã ºi aceasta veche, elamitã ºi babilonianã, care se aflã la intrarea pe peretele care flancheazã scãrile, aranjate în trei ca prin minune dupã incendiul devastator provocat din zidul sudic. De o importanþã excepþionalã sunt registre suprapuse, cu spaþii despãrþitoare între de Alexandru Macedon. Personal, mã aºteptam considerate perechile de inscripþii pe plãcuþe de aur ºi delegaþiile naþiunilor, decorate cu chiparoºi, palmieri sã gãsesc un sit arheologic cel puþin la nivelul celor argint (33 x 33 x 1,6 cm), plasate în cutii de piatrã la sau rozete cu 12 petale (semnificând lunile anului). vãzute la Luxor ºi Karnak, la Palmira sau Atena. cele patru colþuri ale Apadanei, pe care erau gravate, Pentru privitorul de astãzi, scenele sculpturale apar reci, monotone, având însã ºi o oarecare variaþie, Mi-am schimbat pãrerea atunci când am admirat de asemenea, în constând în prezentarea vestimentaþiei, încãlþãmintei, imaginile reconstituite pe calculator ale întregului aceleaºi trei limbi, armelor ºi bijuteriilor, precum ºi a obiectelor aduse complex de palate, putând înþelege de ce oraºul era numele ºi titlurile în dar sau drept tribut, care practic defineau locul rãsfãþat cu apelativele de Leagãn al perºilor, Centru lui Darius cel ºi originea personajelor. sacru, Acropolea Persiei, Dialog al civilizaþiilor sau Mare, precum Acum, sã aruncãm o privire ºi asupra unor detalii Nestemata din coroana vechii civilizaþii a ale basoreliefurilor de pe scãrile nordice, care conduc Orientului Apropiat. Este ceea ce istoria 1 la Palatul celor o sutã de coloane. Trebuie precizat artei consemneazã ca fiind o operã cã aici nu este vorba de o altã salã obiºnuitã de persanã prin concepþie ºi simbolism, însã audienþe, precum Apadana, ci de una rezervatã una internaþionalã din punct de vedere exclusiv liderilor militari ai imperiului. În baso- al detaliilor arhitecturale ºi sculpturale, reliefuri nu apar decât militari, respectiv douã impunând Persepolisul ca pe un sit grupuri a câte 50 de persoane, dãltuite în dublã unic, fãrã egal în civilizaþia zonei. ipostazã, pe ambele ziduri protectoare ale În cadrul unui articol de revistã este scãrilor, adicã profil stânga ºi dreapta. Unite, imposibil sã aduci suficiente detalii cele douã pãrþi ar constitui statui rotunde. despre Persepolis. Ceea ce putem face Vorbind despre simboluri, sã amintim ºi noi este sã urcãm acele scãri monu- sacralitatea chiparosului pentru vechii perºi. mentale, cu basoreliefuri bine conservate, ºi dimensiunile imperiului Se zice cã celebrul chiparos Keshmar, bãtrân pentru a ajunge mãcar la câteva dintre mãreþele de 4 sau chiar 8 mii de ani, ar fi fost plantat sãu. Douã perechi de palate de pe terasa de 12 hectare. De aici, vom trece chiar de Zoroastru. Tot sacru este considerat plãcuþe au dispãrut încã prin Poarta tuturor naþiunilor într-o enormã salã de ºi palmierul, ºi el simbol al abundenþei, dar ºi aºteptare, de unde, la un semn al ºefului de protocol, din antichitate. Celelalte, al regilor ahemenizi. Apoi, sfincºii, împrumutaþi vom pãºi în marea salã de audienþe, Apadana (în descoperite de arheologi în din Mesopotamia ºi Egipt, erau consideraþi 2 suprafaþã de 3.600 de m ºi o capacitate de 10.000 anul 1933, au fost împãrþite apãrãtori ai templelor ºi trezoreriilor. Pe post de persoane) unde regele, aºezat pe tron, îºi între Curtea Regalã ºi Muzeul de gardieni apar ºi taurii enormi din basore- aºteaptã supuºii. Cele douã uºi gigantice de intrare Naþional al Iranului. Surse 2 liefurile de la Persepolis, care adesea sunt figuri (18 m înãlþime), adevãrate opere de artã, acoperite iraniene susþin cã plãcuþa de compozite: tauri cu capete umane, tauri cu cap cu foiþe de aur ºi argint, pe care se vãd ºiruri lungi aur de la Muzeu a fost furatã de un funcþionar dublu sau cu aripi de vultur. La vechii perºi, taurii de lei ºi tauri, asigurã accesul separat în salã al al acestuia, tãiatã în bucãþele ºi vândutã. Apoi, de inspiraþie asirianã reprezentau bogãþia ºi prospe- reprezentanþilor celor 23 de naþiuni ºi al oficialilor la Trezorerie, arheologii au fãcut una dintre cele ritatea. În scenele de aici, vedem adesea tauri imperiului. mai remarcabile descoperiri: 750 de tãbliþe de lut, atacaþi de lei, temã consideratã de vechii perºi drept inscripþionate ºi ele cu caractere cuneiforme, oferind expresie a luptei Binelui (Ahura Mazda) cu Rãul e oprim ºi la reºedinþa lui Darius cel Mare, o mãrturie materialã despre condiþiile economice, (Ahriman). Pentru astrologi, ambele animale construitã printre primele, care se impune sistemul de muncã ºi de organizare din perioada reprezentau însã semne zodiacale. prin frumuseþe ºi nu prin dimensiuni. ahemenidã. Un Nsingur detaliu: datoritã marmurei negre polizate, ematica abordatã de sculptorii de la Însã, dacã este sã vorbim de valoarea artisticã a reºedinþei, cunoscutã ºi sub numele de Palatul Persepolis nu urmãreºte decât preamãrirea acestui celebru sit arheologic, sã evidenþiem în primul Tachara, i s-a spus iniþial Sala oglinzilor. În schimb, regelui ºi a monarhiei absolute: regele pe rând acea poziþie de perlã arhitectonicã a antichitãþii, palatul lui Xerxes (Hadish) copleºea prin dimensiunile tron,T înconjurat de curteni ºi protejat de divinitãþi; pe care ºi-o menþine ºi astãzi. Persepolis este opera sale (2.500 m2), în care numai sala principalã, cu lupta lui cu taurii sãlbatici sau cu tot felul de monºtri; unor artiºti de geniu, care au ºtiut sã îmbine armonios 36 de coloane de piatrã, se desfãºura pe o suprafaþã regele primind darurile ºi omagiile supuºilor sãi. de 1.332 m2. Dupã unele surse, cu acest palat ar modele asiriene, babiloniene ºi egiptene, într-un Alegem ºi noi douã dintre scenele sculpturale, fi început Alexandru Macedon distrugerea prin foc tot unitar, pigmentat cu elemente specific persane, care ne dau o idee despre mãiestria artiºtilor a oraºului Persepolis. Apoi, trecem ºi pe la cel de înmãnunchiate într-o sintezã originalã a diferitelor ºi simbolistica operei lor. Imaginea regelui stând al doilea palat ca mãrime de la Persepolis, Palatul stiluri ºi culturi. Astfel, privind doar la imaginile pe tron la primirea în audienþã, de exemplu, este Central sau Tripylon, cu Sala celor o sutã de coloane, reconstituite, în care intuim cele 890 de coloane un mod tipic persan de glorificare a acestuia ca rezervat regelui ºi comandanþilor militari ai imperiului. de pe terasã (dintre care numai cca 300 din piatrã), locþiitor al divinitãþii pe pãmânt. Este imaginea Vedem ºi Trezoreria, construitã încã de la bun nu putem sã nu ne gândim la situl arheologic de standard a suveranului, cu sceptrul într-o mânã început pe mãsura bogãþiei proverbiale a Imperiului la Karnak. Sculptorii, la rândul lor, care au depãºit ºi floarea de lotus în cealaltã. În spatele lui se aflã Persan. toate realizãrile timpului, au lãsat moºtenire opere moºtenitorul tronului, urmat de doi membri ai Gãrzii În final, sã facem un scurt popas la Haremul nemuritoare, numite uneori ºi artã persanã. Astãzi, regale, iar personajul din faþã, uºor înclinat ºi cu lui Xerxes, pur ºi simplu din dorinþa de a admira aripa iranienii vorbesc de un stil regal, ahemenid, respectiv mâna la gurã, putea fi ºeful lui de protocol, care-i reconstruitã (în anii ’30 ai secolului trecut), care este de un stil compozit. Aceasta, deoarece perºii, fiind prezenta fiecare delegaþie în parte. Într-o altã astãzi sediul Institutului de cercetãri ahemenide ºi doar o mânã de oameni, practic o picãturã în vastul imagine, regele aflat pe tron este purtat pe braþe gãzduieºte Muzeul din Persepolis. Colecþia de aici Imperiu Persan, nu aveau nici mâna de lucru ºi de reprezentanþii celor 28 de naþiuni supuse (se nu are cum sã ilustreze întreaga mãreþie ºi splen- nici timpul material pentru a dezvolta un stil distinct. sugereazã cã, între timp, numãrul naþiunilor supuse doare a ahemenizilor, întrucât lucrãri preþioase ºi De aceea, spun specialiºtii iranieni, arta regalã a crescut), scenã ºi ea specificã regilor ahemenizi. de înaltã valoare artisticã au fost furate sau au pierit ahemenidã era o sintezã a tradiþiilor culturale ale (Fig. 1: Coloanele din Sala Apadana, cu capitelul în incendiul provocat de Alexandru cel Mare. Dintre vechilor popoare din Orientul Apropiat, astfel încât corespunzãtor; Fig. 2: Nobili persani.) cele scãpate ca prin minune, multe au fost dislocate, ar fi nedrept ca Persepolis sã fie considerat doar 28 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

La curtea epigramei Alt soi de politicã în epigramele lui Ion Ionescu-QQuintus Elis RÂPEANU ea mai mare parte adevãratã/ Face din bãrbat nevastã. [Elis R.] dragostea celor doi însurãþei, când inimile bat a epigramelor lui Pentru Ion Ionescu-Quintus, relaþiile cu femeile în acelaºi ritm, urmeazã bãtaia pe care numai Ion Ionescu-Quintus constituie alt soi de politicã, pe care o amendeazã, EL are dreptul s-o aplice: o constituieC epigramele de uneori, dar sub semnul unei duioºii specifice, cu Douã inimi ºi-o bãtaie, idei, în care politicul e prepon- sentimentul înþelegerii, dar nu ºi al aprobãrii pãcatelor Asta-i dragoste nebunã; derent. Acestea înglobeazã omeneºti, exprimându-ºi atitudinea sa consecvent Douã inimi ºi… bãtaie în strânsã unitate genul didactic cu cel liric, ironia lui moralã. Prima sa soþie a fost marea artistã Marioara Asta-i cãsnicie bunã. atât de subtilã se însoþeºte cu amãrãciunea nedisi- Voiculescu, cea cu vii întinse pe mai multe dealuri În Nesiguranþã, însurãtoarea e comparatã mulatã în faþa spectacolului vieþii. În 1975, în sala în Valea Cãlugãreascã. S-a recãsãtorit cu Marioara cu cãlãtoria cu trenul, din care nu se ºtie dacã vei mare a Palatului Culturii din Ploieºti, a avut loc Naumescu (mama celor doi mari epigramiºti Mircea scãpa de „accident” (autorul nu se referã la cãsãtorie, comemorarea centenarului naºterii sale. Cu aceastã ºi Nelu), care fusese cãsãtoritã cu epigramistul Radu ci la însurãtoare, care-l priveºte doar pe bãrbat, ocazie, criticul Valeriu Râpeanu, unul dintre avizaþii Rosetti. În societate, nu ºi la mãritiº): susþinãtori ai epigramei româneºti, „exegetul epigra- concepþiile sale tradiþio- Când te-nsori ºi când te sui misticii ionesciene”, îl amintea pe cel omagiat alãturi naliste au lãsat, în multe Într-un tren, e evident, de compozitorul Ion Cr. Danielescu (1884-1966): privinþe, locul ideilor Rãmãºag nu poþi sã pui ambii „s-au identificat cu viaþa culturalã a oraºului liberale: a fost prietenul C-o sã scapi de accident. lor, cu instituþiile lui, la crearea cãrora au contribuit þãrãnimii ºi al celor asu- În Unui filolog îi cere, ironic, o consultaþie, gândul lor entuziast ºi fapta lor dezinteresatã. priþi. Deºi în epigramele blamând instituþia cãsãtoriei de dragul unui joc Danielescu e compozitorul melodiei cu vibrant sale vizând femeia, o de cuvinte bazat pe potrivirea de sunete: rãsunet în sufletele românilor În þara noastrã româ- trateazã, de cele mai Vine vorba cãsnicie neascã vrem înºine stãpâni sã fim/ ªi stãpânirea multe ori, ca un inflexibil De la a cãsni – cãsnire? ei curatã cu nimenea sã n-o-mpãrþim.” apãrãtor al moralei, în În activitatea ºi scrisul epigramistului se simte conferinþele sale cere entru bãrbat, însurãtoarea e o „cãsnire”, contopirea rafinamentului intelectual ºi cel al avoca- ºi drepturi pentru ea: cã-l priveazã de libertatea de a zbura din tului atâtor pricini, cu tãria emotivã ºi curajul. Într-o pe lângã susþinerea floare în floare, îl face responsabil, îi cresc conferinþã afirma cã nu poate fi vorba de libertate reformei exproprierii, atribuþiileP ca tatã de familie; pentru EA, înseamnã „într-o þarã în care o clasã de 100.000 de oameni susþine votul universal trecerea de sub tutela tatãlui în cea a soþului, care guverneazã 6 milioane de suflete, iar legile-i ocrotesc la care sã aibã drepturi e ºi mai grea, pentru cã poartã rãspunderi ºi sarcini pe cei tari împotriva celor slabi. Clasa de sus stãpâ- ºi femeia. Aristocraticã îi o mie. neºte totul, se bucurã de toate avantajele, iar cealaltã este înþelepciunea, nu ºi atitudinea. În epigrama Unui soþ gelos, aparent, îl conso- parte, clasa de jos, nu are drept decât la fãrâmiturile leazã, dar rãzbate ºi neîncrederea în fidelitatea ei: ce i se aruncã”. Cei care-l ascultau erau cuceriþi de precierile lui la adresa femeii pot fi socotite Ros de gânduri ºi ruºine „sonoritatea muzicalã ºi armonioasã a glasului sãu”. astãzi uºor misogine, dacã nu þinem cont A plecat la Pãtrunjel, [cimitir] Transmitea un entuziasm cald ºi zguduitor, „ca acele de timpul în care au fost exprimate. „Cu Unde s-a convins, în fine, curente electrice care, dacã ucid câteodatã, apoi toateA cã, în impulsul lui iniþial, scrisul este un act Cã ea moare dupã el. întotdeauna lumineazã”. Era o personalitate mag- eminamente individual, oamenii de litere relevã ceea Alt soþ este încurajat, dar, de fapt, e zeflemisit neticã, tot timpul capta atenþia publicului cãruia ce le dicteazã, într-un mod sau altul, momentul cã n-a fost primul bãrbat în viaþa soþiei sale ºi îi oferã îi transmitea nu numai ideile sale, ci ºi vibraþiile istoric, evenimentele, pe scurt, societatea cu structura o consolare: sufleteºti ºi intelectuale. [Cf. Valeriu Râpeanu] Cel dintâi dacã n-ai fost Pentru dânsa – lucru prost; ormat în atmosfera de sfârºit de veac XIX, Dã-le-ncolo de prostii, în oraºul cu oameni activi ºi veseli, dar Ultimul mãcar sã fii! tradiþionaliºti, când abordeazã aspecte Înduioºarea ºi sarcasmul sunt douã faþete ale casnice,F transpar convingerile sale de „cap de spiritului sãu oarecum contradictoriu; iatã o epigramã familie”, cel care asigurã bunãstarea, frecventeazã chiar liricã, cu nuanþe eminesciene: societatea ºi, în casã, cuvântul sãu este hotãrâtor. Acelaºi lac, aceleaºi flori, Dar, dacã ploieºtenii frecventau „parlamentul” de la Acelaºi nuc, înaltul, cârciumã, unde se punea þara la cale, unde circulau Dar scumpa care-mi da fiori bune ºi rele, adevãruri ºi zvonuri ºi se întorceau E azi la braþ cu altul. acasã cu atitudine de stãpâni, nici ploieºtencele Profesoarei de algebrã, care nu poate sã nu se lãsau mai prejos, croindu-ºi un comportament afle cine-i amanta soþului sãu, îi dã soluþia ce-i stã adecvat: „bãrbatul sã te cunoascã numai de la brâu la-ndemânã, ca matematicianã: în jos, în rest faci ce ºtii tu” sau „zi ca el ºi fã ca tine”, ei” (Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii Mã mir cã n-afli, bunãoarã, cu condiþia sã fie bine în familie. Ba, o epigramã române, Ed. Junimea, Iaºi, 1973, în prefaþã). Pe-a soþului întreþinutã modernã merge cu ideea mai departe: Dupã Biblia Cãsnicia este speculatã epigramatic în multe Cãci ecuaþia-i uºoarã citatã/ EA-i nãscutã dintr-o coastã,/ Dar femeia- catrene. În Deosebire, citatã ºi de G. Cãlinescu, dupã C-o singurã necunoscutã.

ehnica sculpturalã este excelentã, chiar uimitoare, ºi astãzi, dupã 25 ale perºilor (3, 7, 9) ºi derivatele lor apar ca definitorii. De exemplu, cele 72 de de secole, cu trãsãturi specifice, desigur, pe plan ideatic, al concepþiei. coloane ale Apadanei (sala mare ºi cele douã porticuri) reprezintã cele 72 de Astfel, dacã privim figurile umane, ne dãm seama cã ele sunt redate capitole din cartea sfântã a zoroastrienilor, Avesta, sau cele 72 de fire din care static,T în scene convenþionale, aliniate ºi nu grupate. Apoi, artistul nu nareazã, este împletit brâul sacru, purtat ºi astãzi de fiecare zoroastrian. De asemenea, nu redã simultan o serie de momente, în continuitatea lor, sau o relaþie între cifrele sacre 3 ºi 7 formeazã numãrul celor 111 (37 x 3) scãri care duc spre episoade. Scenele cinegetice nu apar pe un fond natural: animalele sunt redate Apadana, dar ºi cele 111 staþii de pe vechea Cale Regalã, amintitã anterior. excelent, însã nu ºi dinamismul scenelor de vânãtoare. ªi încã ceva. Pe Ar mai fi ºi un alt calcul, care þine tot de credinþele lor. Numãrul coloanelor este basoreliefurile de aici nu apar scene violente. ªirurile de soldaþi sugereazã multiplul cifrei patru (72 = 4 x 18; 12 = 4 x 3; 100 = 4 x 25), reprezentând cele o atmosferã paºnicã la Persepolis, unde reprezentanþii naþiunilor supuse participã patru elemente considerate sacre de vechii perºi: pãmânt, apã, aer, foc. la cea mai mare sãrbãtoare a acelor vremuri, Anul Nou, aducând daruri ºi omagii Marelui Rege. ceastã paginã unicã din istoria iranienilor nu a putut fi cititã pânã la Pânã aici, am aflat unele lucruri interesante despre complexul de palate, începutul secolului al XX-lea, când au fost începute primele sãpãturi despre arhitecþi ºi sculptori, despre operele lor minunate. Nu trebuie, însã, uitaþi de cãtre arheologi de la Institutul de Orientalisticã al Universitãþii din inginerii, pentru cã oraºul era o lucrare inginereascã fãrã egal pentru acele timpuri Chicago.A Însã, locul unde s-a aflat acest oraº era cunoscut încã din secolele ºi, poate, nu numai. Sã ne gândim doar la tehnica fasonãrii ºi asamblãrii unor anterioare. Primii care au fãcut schiþe de pe basoreliefuri ºi inscripþii au fost blocuri enorme de piatrã, fãrã mortar, sau la ridicarea pânã la 18-20 de metri cãlãtori din Spania, Italia ºi Olanda care, din necunoaºtere, le considerau a segmentelor de coloane, grele de 25 de tone ºi, nu în ultimul rând, la sistemul simboluri misterioase. Încercãri de traducere a inscripþiilor s-au semnalat pe de drenaj, colectare ºi distribuire a apei, decupat în stâncã pe sub terasa la începutul secolului al XIX-lea, având ca rezultat imediat intuirea caracterului de 12 ha. Ingineria persanã, excepþionalã încã de pe atunci, va face obiectul cuneiform al scrierii (de atunci dateazã ºi acest termen). Printre primele cuvinte unui articol separat. înþelese a fost ºi acela de shahinshah, adicã rege al regilor. ªi, totuºi, ar mai fi ceva de adãugat, foarte important pentru înþelegerea Ar mai fi foarte multe de spus despre acest capitol special din istoria Iranului valorii acestui oraº minune al antichitãþii. Este vorba de vechile credinþe ºi de ºi, în egalã mãsurã, a Orientului ºi a lumii, pe care le lãsãm însã în grija cititorilor matematicã în calcularea celor mai mici detalii la toate segmentele construcþiilor. pasionaþi de istorie ºi de artã. Noi încheiem cu gândul cã mãreþul Persepolis a Rezultatul este o relaþie logicã pe care o remarcãm între lungime ºi înãlþime strãlucit pe firmamentul Orientului timp de 2 secole, dupã care a intrat în negura sau în numãrul coloanelor la fiecare clãdire în parte. Cele trei numere sacre uitãrii pentru 2.500 de ani. Despre actul final, vom vorbi în numãrul urmãtor. Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 29 Curtea de la Argeº

Orizont SF Ecuaþia lui Drake Dan D. FARCAª nii 1958-11960 au fost cei ai primilor sateliþi spre cele mai apropiate douã stele asemãnãtoare de stea, fracþiunea de planete artificiali ºi ai pregãtirii primelor nave spaþiale Soarelui: Epsilon Eridani ºi Tau Ceti. Dar nu (fl) pe care viaþa se dezvoltã cu echipaj uman, deci anii care au convins a surprins nimic special. în mod abundent, fracþiunea scepticiiA (surprinzãtor de mulþi pânã atunci) cã sunt (fi) dintre acestea pe care posibile cãlãtorii cosmice. În aceastã atmosferã de rake a convocat apoi, în 1961, la Green apare ºi inteligenþa, fracþiunea entuziasm general, astronomii ºi-au pus, mai mult Bank, o întâlnire cu zece specialiºti, pentru (fc) din inteligenþe care ajung ca înainte, întrebarea câte alte civilizaþii ar putea a discuta problema comunicaþiilor cu alte sã comunice prin semnale civilizaþii.D Ca o premisã pentru discuþii, Drake a exista în jurul nostru în Cosmos. radio ºi, în sfârºit, valoarea propus o formulã menitã sã estimeze cam câte În septembrie 1959, fizicienii Giuseppe Cocconi medie (L) a intervalului de timp pe parcursul cãruia civilizaþii, cu care s-ar putea comunica pe calea ºi Philip Morrison au publicat, în revista Nature, o civilizaþie va emite semnale detectabile în spaþiu. undelor radio, ar exista în galaxia noastrã. Ecuaþia un articol cu titlul „În cãutarea comunicaþiilor arãta cam aºa: interstelare”. Ei au sugerat cã civilizaþiile ar putea N = R.fp.ne.fl.fi.fc.L, ei prezenþi la Green Bank au estimat valorile comunica în banda de 1420,4 megahertzi, caracte- unde N este numãrul de civilizaþii, care ar fi egal cu minime ºi maxime ale acestor factori, apoi risticã emisiei radio a hidrogenului neutru, elementul produsul dintre: numãrul (R) de stele care se nasc le-au înmulþit. În varianta pesimistã, N a ieºit cel mai comun în Univers, aflatã, în acelaºi timp, într-un an în galaxia noastrã, fracþiunea care posedã egalC cu 20, iar în cea optimistã cu 50 de milioane. într-o fereastrã cu bruiaj minim. În perioada aprilie- planete (fp), din aceste stele, numãrul mediu de Adevãrul era probabil între ele, dar unde? iulie 1960, astronomul Frank Drake, de la Universi- planete (ne) care pot susþine viaþa lângã o astfel De atunci pânã azi, valorile acelor prime estimãri tatea Cornell (Ithaca, New York), a fãcut, în jurul s-au modificat dramatic. Au existat pe parcurs acestei frecvenþe, o primã cãutare sistematicã ºi critici la adresa ecuaþiei propriu-zise, care a unor eventuale semnale provenind de la fiinþe nu ar fi þinut seama de o seamã de aspecte, extraterestre inteligente. El a îndreptat în acest de pildã, de faptul cã o civilizaþie putea scop radiotelescopul cu diametrul de 25 de metri coloniza, în timp, o serie de alte planete. de la Observatorul Green Bank, din Virginia de Vest

vocatul cunoaºte bine realitatea socialã, ca în final sã se producã întorsãtura ideii a înþeles cã femeia nu e strãinã de politicã. spre poanta cu atât mai neaºteptatã cu cât Dintr-un joc al paronimelor atac-iatac, argumentul alunecã dintr-un plan concret în rezultãA un catren spiritual ºi îndrãzneþ: alt plan personalizat: Nu a cãzut guvernul lor Toate fost-au în zadar Din pricina atacului: Nici un prunc n-ai zãmislit: Guvernele se nasc uºor Florile nu prea rãsar În umbrele iatacului. Pe un drum bãtãtorit. Unui preot care a aflat cã îl înºalã soþia, îi dã un îndemn din Scripturã: Din altã epigramã, Unei doamne, care se considerã o enigmã, transpare Ai aflat c-a ta soþie convingerea autorului cã moralitatea femeii trebuie sã fie fãrã patã. Printr-un De un timp te-ar înºela, procedeu de-a dreptul avocãþesc, epigramistul aprobã afirmaþia ei, care Fã cum la Scripturã scrie: se dovedeºte a fi sãgeata pusã în mâna lui, cu vârful îndreptat spre ea: Crede, dar nu cerceta! O enigmã zici cã eºti Tot de cãsnicie þine ºi soacra, alt subiect predilect pentru epigramã. Epigra- ªi, desigur, nu greºeºti, mistul nu se sfieºte sã speculeze un defect fizic datorat bãtrâneþii pentru a-ºi þese Dar enigmã, din pãcate, jocul de cuvinte din care þâºneºte poanta: Dintre cele dezlegate. În contra mea tu ai un dinte Plinã de lirism, cu început de madrigal, este ºi epigrama Steluþei, în care ªi o afirm cu multã urã, iubita este proiectatã, hiperbolic, pe bolta înstelatã, pentru ca, în ultimul vers Dar ce m-aº face, Doamne Sfinte, s-o coboare la nivelul oricãrei femei care-ºi consumã nopþile în pãcat: De ai avea mai mulþi în gurã? Rozã dulce-a vieþii mele, În parantezã fie spus, aceastã aºa-zisã urã Nestematã-ntre comori, ne aminteºte de regretatul Baron de Dracula, De pe cerul plin de stele, din Bistriþa, Alexandru Misiuga (1924-2009), care Vii în noapte, pleci în zori. a scris o carte întreagã de epigrame anti-soacrã, Ca demn urmaº al concitadinului I.L. Caragiale, Ionel Ionescu-Quintus avea urmãtoarea cunoscând aproape o circulaþie liberã: un extraordinar simþ al limbii. Rãsturna termenii, ca-ntr-un nevinovat joc de cuvin- A murit de moarte bunã te, seducând prin firescul cu care întorcea expresia, de fapt, ideea. În epigrama Cãci a strâns-o Dumnezeu Doamnei ªmil, strecoarã obiectul discuþiei din primul vers: cei doi copii ai celei Înainte cu o lunã vizate. În al doilea vers, laudã frumuseþea acestor copii, comparaþi cu bujorii, Ca s-o strâng de gât ºi eu. element floral strecurat insinuant în text. Versul 3 reia ideea, întãrind-o chiar cu vocabula floare, dar intervine disjuncþia neexclusivã unul-altul, ca un conectiv n epigramele adresate direct femeilor, logic adevãrat, nefiind exclus ca ambele propoziþii conectate sã fie adevãrate: ca-ntr-un dialog presupus, nu se sfieºte Doi copii ai, doamnã ªmil, sã critice aspectele care nu se armonizau ªi-s frumoºi ca doi bujori: cu moralaÎ ºi nici cu trãirile sale, devoalându-ºi Unu-i floare de copil, deziluzia, amãrãciunea, dar ºi adâncimea Altul e copil din flori. sentimentului. Tânãrul care a iubit orbeºte, dezamãgit, e fãrã de cruþare faþã de Maria, într-o um în noua cãsnicie zestrea nu vine singurã, ci este însoþitã de tânãra epigramã antologicã; mecanismul epigramatic soþie, uneori de soacrã ºi de noi obligaþii, dezamãgitul autor, de numai e realizat printr-o antimetatezã în care conversia 21 de ani, îºi exprimã dorinþa într-o epigramã antologicã: schimbã, odatã cu funcþiile gramaticale, sensul: CFete fãrã zestre sânt Cã te-am iubit ca un nebun Câte vreþi pe-acest pãmânt, Deloc nu am tãgãduit Dar aº vrea sã am odatã ªi, dacã vrei, ºi-acum þi-o spun: ªi o zestre fãrã fatã. Am fost nebun când te-am iubit. Lirismul din adâncul fiinþei acestui autor de epigrame pline de severitate, În fond, ce e femeia într-o lume condusã de bãrbaþi? inspirate din lumea politicã a vremii (asemãnãtoare cu cea de azi!) iese la ivealã Plãpândã ca ºi frunza-i doamna, în auto-epitaful, rãmas ºi el antologic. Cititorul are senzaþia cã epigramistul Dar diferenþa este una: care pune multã amãrãciune în constatãrile sale, are nevoie de înduioºare, O frunzã cade numai toamna, cã se predã în faþa slãbiciunii femeii care „plânge oricând uºor”: Ea cade-aproape-ntotdeauna. Am murit c-un singur dor – Poanta a fost preluatã de Lazãr din Tecuci ºi, în Veselia din 1 iunie 1939, La mormântul de sub tei, apare o epigramã, Unei frunze, care se situeazã ca valoare, sub modelul-sursã: Sã-ngenunche doar femei: Nu cãta sã fii femeie, Ele plâng aºa uºor. Tu cu ea nu eºti totuna: Acest auto-epitaf ni-l aduce în gând pe cel al fiului sãu Mircea Ionescu- Tu, de cazi cumva, cazi toamna, Quintus, care tot femeii îi conferã chemarea, nota umoristicã fiind mai pregnantã Pe când ea întotdeauna. ºi altfel orientatã: În Unei doamne „care nu poate avea copii”, autorul jongleazã cu sensul La locuinþa mea de veci verbului a bãtãtori care, în contextul dat, capãtã conotaþii neaºteptate. În primele Tot mai aºtept sã vie-o fatã douã versuri, se mimeazã compasiunea pentru femeia care n-a putut sã Cã nu e nimeni pe poteci zãmisleascã niciun prunc, apoi ideea de prunc e asociatã cu cea de floare, pentru ªi am intrare separatã. 30 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 Curtea de la Argeº

Orizont SF Cum sã distrugi elegant clima planetei Mircea OPRIÞà on Marin Sadoveanu este lor, care are în vedere topirea calotei de gheaþã prin artea slabã a povestirii e datã de convenþiile pseudonimul lui Iancu acþiuni bazate pe efectul conjugat al unei reþele de sale ideologice, care contrapun maniheic Leonte Marinescu, nãscut sateliþi artificiali (suntem în anii emoþionanþi ai primilor soluþiile comunismului, definitiv victorios, la 27I iunie 1893 în Bucureºti, sputnici!), dirijaþi pe o orbitã polarã. Instrumente iniþiativelorP declarat falimentare, apãrate chiar cu mort la 2 februarie 1964, tot ale unei tehnici perfecte, sateliþii îºi vor desfãºura preþul crimei, ºi care emanã dinspre mentalitãþile în Bucureºti. A urmat Liceul periodic sistemul de oglinzi reflectoare deasupra unui Occident vãzut a fi într-un etern contrast de „Sf. Sava”, apoi Facultatea pãmânturilor inospitaliere, recuperate de umanitate moralitate. Partea interesantã a textului se datoreazã de Drept a Universitãþii din pentru interesele proprii. Trecerea lor peste Polul fiorului poetic cu care autorul întâmpinã mirifica Bucureºti, absolvitã în 1916. ªi-a continuat pregãtirea Sud e închipuitã ca un spectacol triumfal: tehnologie a viitorului, sau redeseneazã în diorame profesionalã cu studii de drept ºi germanisticã la îngheþate tabloul vieþii cuaternare, conservat Paris. Dupã un debut relativ timpuriu cu poezie cest corp ceresc, pe care pânã atunci în peºterile continentului antarctic: „Era ca o enormã salã de muzeu tãiatã în gheaþã. (1912), a debutat editorial cu volumul Dramã ºi teatru îl vãzuserã doar ca o sferã, ca un mugure Era ca un muzeu cãptuºit cu oglinzi în care, în fulge- (1926), interesul pentru acest ultim domeniu favori- zburãtor, cu dimensiuni nu prea mari, prinse„A parcã a palpita ºi a înflori. rãrile luminii, se rãsfrângea o lume îngheþatã ºi vie zându-i cariera de înalt funcþionar (director general) parcã, în perfecta conservare în care se în Ministerul Cultelor ºi Artelor, înainte de cel de-Al Petale ciudate cu luciri orbitoare afla. Erau speciile polare cunoscute, îmb- Doilea Rãzboi Mondial, dar ºi pe cea de director al ogãþite totuºi ºi de alte specii de mult dis- Teatrului Naþional „I.L. Caragiale” din Bucureºti, între se desfãceau învoalte una din alta ºi creºteau pãrute. Mamuþi enormi îngenuncheaþi cu anii 1956-1958. A scris versuri în manierã tradiþionalã, cu repeziciunea cu blana lor lungã, îngheþatã, pãreau legaþi de piese în spiritul lui Ibsen, romanul în stil balzacian care doar în filme poþi blocul gheþurilor prin mii de corzi. Colþii lor Sfârºit de veac în Bucureºti (1944), urmat deTaurul vedea îmbobocind uriaºi ºi curbi se frângeau de pereþii sticloºi mãrii (1962), roman de evocare a vechii cetãþi pontice florile. ªi, în faþa ai peºterii. Erau marii urºi ai cavernelor, de Histria. tuturora, chiar ºi douã ori cât un taur obiºnuit, ghemuiþi sau În SF i se cunoaºte un singur text, povestirea în ochii celor întinºi de-a lungul unor trunchiuri de arbori Sistemul celor 24 de sori. Publicatã de Colecþia neînarmaþi cu necunoscuþi, ce pãreau fãcuþi din fier. Erau „Povestiri ªtiinþifico-Fantastice”, în 1959, lucrarea instrumente optice, morse uriaºe încremenite în somn multimile- nar ºi apoi fauna polarã obiºnuitã a urºilor imagineazã douã proiecte diferite de topire a se arãtã fãrã albi, cu o talie mult mai mare decât a celor gheþurilor din Antarctica, operaþie de transformare de veste o uimitoare de azi. ªi pãsãri erau. Îndeosebi o specie globalã de felul celor pe care ºi alþii (I.M. ªtefan, crizantemã de foc. dispãrutã. Un fel de vulturi pleºuvi înalþi de Radu Nor, Max Solomon) ºi le propuseserã în epocã, Gheþurile, aproape doi metri, îmbrãcaþi în pene lungi în intenþia lor de a sugera un viitor utopic al Terrei. banchizele ºi nãmeþii Deºi alege contextul unei omeniri unite spre sfârºitul albe ºi purpurii, care susþineau aripile lor din jur se învãpãiarã. frânte în zbor în strâmta încãpere a peºterii.” secolului XX, autorul plaseazã nãscocirile respective, ªi o plãcutã, minunatã conform cerinþelor politice ale epocii, într-o conven- Asemenea pasaje scrise cu vibraþie ni-l aratã cãldurã, nemaiîntâlnitã nicicând pe acele tãrâmuri pe Ion Marin Sadoveanu interesat de ºtiinþa paleo- þionalã opoziþie Est-Vest. Bine susþinut la forurile ale gerului, se pogora atotpãtrunzãtoare peste Pol.” ntologiei, salvând pe terenul încã vag explorat al internaþionale de la Geneva, proiectul canadian În scurtã vreme spectacolul se generalizeazã: anticipaþiei ceva din erudiþia ºi rafinamentul stilistic va ataca obiectivul polar cu niºte supralicitate turnuri „Cei 24 de «sori» zburau cu regularitate pe al romanelor care l-au fãcut cunoscut în mainstream. emiþãtoare de radiaþie infraroºie. Ele se vor dovedi orbitele lor, fiind câteodatã niºte simple ghiulele ºi ineficiente, ºi periculoase, încât, în urma unor de metal abia perceptibile cu ochiul liber, fiind în alte Eratã: dintr-oo eroare de tehnoredactare, titlul accidente grave, proiectul va fi abandonat. Pe dãþi lilieci strãlucitori, cu aripile de oglinzi desfãcute, textului de data trecutã a reluat un titlu mai vechi; acest fundal de orgoliu exacerbat ºi insuccese notorii, strângând ºi proiectând, la comandã teleghidatã, el trebuia sã fie Reflector pe un colþ al istoriei. Ne delegaþii sovietici îºi vor promova contraproiectul lumina puternicã a Soarelui.” cerem scuze autorului, ne cerem scuze cititorilor.

ltimele date de la NASA ºi Agenþia din biosferele abundente nasc ºi o viaþã inteligentã, rãmâne deosebit Spaþialã Europeanã indicã faptul cã de controversatã. Pesimiºtii spun cã din miliardele de specii care rata (R) de formare a stelelor în galaxia au existat pe Pãmânt, doar una a devenit capabilã sã fãureascã o noastrãU este de aproximativ 7 pe an. Dintre aceste civilizaþie, deci cã ºansa inteligenþei este micã; optimiºtii argumenteazã stele, cam toate au planete, deci fp este egal spunând cã, prin competiþia dintre specii, se ridicã treptat o piramidã cu 1. În noiembrie 2013, astronomii au raportat, a unor indivizi cu creiere tot mai evoluate. Prin urmare, dacã biosfera pe baza datelor misiunii spaþiale Kepler, cã în are suficient timp la dispoziþie, va produce, în mod obligatoriu, Calea Lactee (galaxia noastrã) ar putea fi 40 de la un moment dat, o inteligenþã ºi o civilizaþie. miliarde de planete de mãrimea Pãmântului care Probabil cã cele mai multe (fc) dintre aceste civilizaþii vor fi capabile orbiteazã în zonele locuibile ale unor stele precum sã inventeze comunicaþiile prin radio ºi sã emitã semnale în spaþiu, Soarele (11 miliarde), sau al unor stele pitice roºii. semnalându-ºi prezenþa. E drept, s-a speculat ºi cã ar putea exista Ar rezulta cã ne ar fi aproximativ egal cu 0,4. civilizaþii extraterestre care sã nu doreascã sã comunice. Personal Dar locuibil nu înseamnã ºi viaþã evoluatã. cred cã, dacã sunt astfel de cazuri, ele reprezintã rare excepþii. Pentru a estima valoarea fl a planetelor pe care viaþa se ºi dezvoltã abundent, se impun ºi multe ea mai „volatilã” componentã a ecuaþiei este L. Cât timp alte condiþii: stelele în jurul cãrora se rotesc aceste dureazã o civilizaþie? Cât timp foloseºte ea undele radio planete ar trebui sã fie de generaþia a treia, deci pentru a comunica? Michael Shermer, scriitor american sã posede elemente grele, sã fie stabile pentru de Cºtiinþã ºi sceptic fundamentalist, a estimat L la 420 de ani, spunând suficient de mult timp (cel puþin 4-5 miliarde de ani) cã aceasta ar fi durata medie de viaþã a circa 60 de civilizaþii pãmân- ºi sã fie în regiuni protejate ale galaxiei (de pildã, teºti pomenite de istorie. Dar aici probabil ne confruntãm cu o confuzie în afara zonelor aglomerate), pentru a fi cât mai între douã sensuri diferite ale termenului „civilizaþie”. David Grinspoon, departe de exploziile supernovelor. În plus, în acel sistem planetar, astrobiolog ºi consultant NASA, a susþinut cã, odatã ce o civilizaþie s-a dezvoltat bombardamentul de asteroizi ar trebui sã fie suficient de redus, deci planetele suficient (se pare cã încã nu e cazul nostru!), ea va putea depãºi toate gigant, tip Jupiter, sã nu fie nici prea mici (sã fie deci capabile sã þinã în frâu ameninþãrile la adresa supravieþuirii sale. În acest caz, L ar putea fi chiar asteroizii), nici prea mari (ca sã nu devinã proto-stele fierbinþi). Planeta care ºi de miliarde de ani, iar în galaxie, civilizaþiile avansate s-ar acumula în mod gãzduieºte viaþa trebuie sã mai aibã ºi o mãrime potrivitã (pentru a reþine constant. ªi Carl Sagan speculase cã numãrul lor în Univers depinde de atmosfera ºi apa), o perioadã rezonabilã de rotaþie în jurul axei, un scut magnetic capacitatea civilizaþiilor tehnologice de a evita autodistrugerea. Dar el a rãmas împotriva vântului solar, plãci tectonice mobile, un satelit mare (precum Luna) destul de pesimist în aceastã privinþã, dacã se gândea la pãmântenii pe care-i care sã creeze maree ºi poate ºi ca sã stabilizeze o înclinare nu prea mare a axei vedea în jurul sãu. de rotaþie, pentru ca variaþiile cauzate de schimbarea anotimpurilor sã nu fie prea Cu estimãrile recente, valoarea lui N se situeazã între un minim de 2 ºi mari º.a.m.d. Aºadar simpla etichetã de „locuibil” ar putea sã ne inducã în eroare. un maxim de 280 de milioane, deci pe o plajã chiar mai largã decât cea iniþialã. Pesimiºtii n-ar trebui sã uite cã aceste valori au fost estimate doar pentru galaxia n Sistemul nostru Solar viaþa a apãrut probabil în mai multe locuri, dar noastrã, deci vor trebui înmulþite cu peste 100 de miliarde, deci cu numãrul s-a menþinut ºi a înflorit doar pe Pãmânt. În jurul altor stele situaþia ar putea de galaxii asemãnãtoare din Universul observabil. Prin urmare, oricât ar fi fi mult mai rea. În precedentele episoade am încercat sã ilustrez cã, pânã de rare, civilizaþiile trebuie sã existe, ºi încã în multe locuri... ºi peÎ Pãmânt, în cele 4 miliarde de ani de evoluþie, viaþa a trecut prin mai multe În mod straniu, toate aceste speculaþii au ignorat însã cu desãvârºire un momente critice, care puteau însemna repornirea de la zero. aspect foarte important, care poate schimba în mod esenþial întreaga problemã. Urmãtoarea valoare din ecuaþie, fracþiunea fi, care estimeazã câte Dar asupra acestui aspect voi reveni mai târziu, într-un alt episod. (Va urma) Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 31 Curtea de la Argeº

Ars longa... Veronica Iftodii Veronica Iftodii s-aa nãscut la 8 îl întâlnim ºi în lucrãrile care ilustreazã februarie 1985, la Chiºinãu. În 2002-22004 peisagistica ruralã, cum sunt Luminiº, a luat lecþii particulare în atelierul pictorului Mori de vânt, Casuþa-nn toamnã, precum Sergiu Fusu, în 2004-22008 a urmat Facultatea ºi a caselor tipice arhitecturii þãrãneºti, de Arte Plastice din Academia de Muzicã, dintre care trebuie amintite Cãsuþa în Teatru ºi Arte Plastice, clasa profesorului iarnã ºi Cârciuma din bãtrâni, care se Ion Serbinov, din Chiºinãu, iar în 2008-22010 disting prin simplitate, dar ºi ca origina- a fost masterandã la aceeaºi facultate, clasa litate în valorificarea formelor de relief profesorului Iurie Matei. Debuteazã în 2003. ºi a materialelor utilizate pentru pune- A avut mai multe expoziþii personale, la rea în valoare a specificului local, Chiºinãu, Sibiu, Bucureºti, Petroºani, Lodz atenþia fiind îndreptatã în special spre ºi Varºovia (Polonia), a participat la nume- faþadele caselor, care, adesea, sunt roase tabere de creaþie în Basarabia, împodobite cu simboluri de sorginte România, Polonia, Suedia, Turcia. popularã, dar ºi religioase. De o mare Din 2010 este membru stagiar al Uniunii expresivitate plasticã ºi emoþionalã este Artiºtilor Plastici din Republica Moldova. Are ºi compoziþia Marea într-oo zi înnouratã, tablouri în colecþii particulare din Republica în care, sub aparenþa amãgitoare Moldova, România, Ucraina, Federaþia Rusã, a liniºtii ce premerge furtuna, artista Italia, S.U.A, Franþa, Polonia, Suedia, Turcia, prevesteºte (prin valurile aflate în creºtere) tensiunea mocnitã sugeratã Marea Britanie. prin game cromatice adecvate momen- Detalii pot fi gãsite la www.veronicaiftodii. tului, de la griuri cenuºii, vizibile pe com ºi facebook.com/veronicaiftodii. crestele valurilor tot mai agitate, pânã la tonuri ºi semitonuri reci, pe care, prin dinamismul lor, le percepem parcã ºi acustic, dinamism ce ne aminteºte de marinele aivazevshiene. La polul opus, prin nudurile sale (ce n-aau însã nimic lasciv), Veronica Iftodii, prin sensibilitatea Evei din sine, s-aa fãcut doar exponenta eternului feminin, expri- mat când prin frumuseþea sacrosantã a trupului, când prin revelarea naturaleþii gesturilor pe care le prezintã în ipostaze mereu schimbãtoare, dar întotdeauna decente, care te cuceresc ºi printr-uun senzualism discret. (…) Nu mai puþin interesante în ceea ce priveºte rezolvarea plasticã sunt entru început, ne referim la subtila ºi portretele sale. (…) Dintre acestea, expresie formalã ºi cromaticã a în mod deosebit ne-aa atras atenþia auto- exponatelor semnate de Veronica Iftodi, portretul-ccompoziþie al artistei, în care exePcutate majoritatea în ulei pe recunoaºtem deopotrivã omul meditativ pânzã ºi cuþit, cum sunt Biserica ºi mama iubitoare jucându-sse cu odorul de pe deal, Mãnãstirea în apus, ei. (…) La fel de sugestiv este ºi portretul Dimineaþa la Mãnãstirea Bunicul, îmbrãcat în straie þãrãneºti de Humorului, concepute în game sãrbãtoare, care ne trimite cu gândul calde, care emanã un calm la înþelepþii satelor de odinioarã. liniºtitor prin jocul de lumini (Ilie Roºianu, despre expoziþia ºi umbre. Predominã nuanþe de la Biblioteca Naþionalã a României, odihnitoare de verde crud, roºu Bucureºti, martie 2014) temperat, de la nuanþe albãstrui spre degradãri de griuri colorate care se pierd în zãrile apusului. Prin contrast, în Ruine de bisericã, prin game reci pânã la cele austere cromatic, ca în Fragment de catedralã I-III, sugereazã amintirile triste ale trecutului comunist, care vin sã ne reaminteascã ce a însemnat cu adevãrat teroarea roºie. (…) Un suport ideatic relativ asemãnãtor în rezolvarea plasticã Numãr ilustrat cu lucrãri de Veronica Iftodii. Semneazã în acest numãr Horia BÃDESCU – scriitor, Cluj-NNapoca Raia ROGAC – scriitor, Chiºinãu Johan GALTUNG – politolog, Norvegia Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureºti Gabriela CÃLUÞIU SONNENBERG – scriitor, Spania Maria VAIDA – scriitor, Cluj-NNapoca Radu PINTEA – scriitor, Bucureºti Ion C. ªTEFAN – scriitor, Bucureºti Mihai SPORIª – publicist, Râmnicu-VVâlcea Marie Jeanne VASILOIU – scriitor, Bucureºti Sanda GOLOPENÞIA – prof. univ., S.U.A. Constantin AGRICOLA MIU – publicist, Câmpulung Dragoº VAIDA – prof. univ., Bucureºti Aureliu GOCI – scriitor, Bucureºti Constanþa VAIDA HALIÞÃ – arhitect, Bucureºti Filofteia PALLY – istoric, Piteºti Gen. Ilie GORJAN – Bucureºti Ion PÃTRAªCU – diplomat, Bucureºti Marian NENCESCU – scriitor, Bucureºti Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureºti Stelian NICULESCU – informatician, Bucureºti Dan D. FARCAª – scriitor, Bucureºti Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureºti Mircea OPRIÞÃ – scriitor, Cluj-NNapoca 32 Anul VII Nr. 4 (65) Aprilie 2016 32 pag. - 5 lei