Mai 2021 Caiete de studii Nr. 56 Mugur Isărescu (coordonator) ▪ Maria Constantinescu ▪ Brîndușa Costache ▪ Nadia Manea ▪ Adriana Aloman ▪ Elisabeta Blejan Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României în perioada comunistă (1946-1989) BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI 159 CAIETE DE STUDII Nr. 56 Mai 2021 NOTĂ Lucrarea a fost elaborată de către un colectiv de specialiști afiliați Băncii Naționale a României, responsabilitatea pentru seriile de date prezentate și pentru interpretarea acestora aparținând în întregime autorilor. Acest demers de natură științifică nu implică sau angajează în vreun fel Banca Națională a României și nu reprezintă poziția oficială a instituției. Deși este rezultatul unui efort amplu de documentare, care a presupus identificarea și consultarea unei multitudini de documente de arhivă relevante pentru subiectul abordat, precum și compatibilizarea și punerea în context istoric a informațiilor astfel obținute, lucrarea nu are pretenția unui caracter exhaustiv. În cadrul tabelelor: x = nu este cazul; - = valoare nulă Toate drepturile rezervate. Reproducerea informațiilor este permisă numai în scopuri educative și necomerciale și numai cu indicarea sursei. ISSN 1584-0883 (versiune online) ISSN 1584-0883 (versiune e-Pub) Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României în perioada comunistă (1946‑1989) Academician Mugur Isărescu (coordonator) Maria Constantinescu* dr. Brîndușa Costache** dr. Nadia Manea*** Adriana Aloman**** Elisabeta Blejan***** * Director, Direcția audit intern ** Șef serviciu, Direcția secretariat *** Expert principal, Direcția secretariat **** Expert, Direcția studii economice ***** Referent de specialitate, Direcția statistică Autorii doresc să adreseze mulțumiri colegilor de la Cancelaria Băncii Naționale a României, precum și celor din Direcția emisiune, tezaur și casierie, pentru sprijinul acordat în realizarea documentării, pentru observațiile și sugestiile formulate. Eventualele erori rămase sunt responsabilitatea exclusivă a autorilor. Cuprins Rezumat 7 1. Aurul în sistemul internațional monetar postbelic 9 1.1. Conferința de la Bretton Woods și etalonul aur-devize (1944-1972) 9 1.2. Demonetizarea și remonetizarea aurului (1973-1989) 16 2. Banca Națională a României și regimul aurului în perioada comunistă 20 2.1. Banca Națională a României de la etatizare la Banca de Stat și noua acoperire în aur a leului (1946-1964) 20 2.2. Banca Națională a Republicii Socialiste România (1965-1989) 41 2.3. Regimul metalelor prețioase (1946-1989) 58 2.4. Aspecte ale producției de aur (1946-1989) 75 3. Regimul comunist și căile de „valorificare” a stocului de aur 88 3.1. Reconsiderarea importanței stocului de aur al BNR (1946-1947) 88 3.2. Aur pentru pace și cereale (1946-1947) 92 3.3. Stocul de aur al BNR între datele oficiale și realitate (1948-1952) 101 3.4. „Noul curs” și stocul de aur al BNR (1954-1964) 106 3.5. Valuta mai importantă decât aurul (1965-1971) 109 3.6. Aderarea României la FMI și stocul de aur al Băncii Naționale (1972-1979) 113 3.7. Achitarea datoriei externe și stocul de aur al Băncii Naționale (1980-1989) 123 Metodologia întocmirii seriei „Aurul BNR 1946-1989” 130 I. Surse 130 II. Prezentarea seriilor 131 III. Evoluția prețului oficial al aurului 139 Bibliografie 141 I. Surse 141 II. Lucrări generale și speciale 147 III. Surse web 151 Anexa 154 Tabel 1. Evoluția cantitativă a stocului de aur fin (1946-1989) 154 Tabel 2. Evoluția valorică a stocului de aur fin (1946-1989) 156 Rezumat Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României (1946-1989) reprezintă a treia parte dintre cele patru ale unei lucrări ample ce are drept scop reconstituirea stocului de aur al băncii centrale a României de la crearea acesteia și până în anul 2020. Spre deosebire de cele două secvențe cronologice anterioare, perioada 1946-1989 nu a mai fost individualizată după criteriul acoperirii legale a leului în aur. Această modificare a fost determinată de schimbările intervenite în rolul aurului pe plan internațional, precum și de măsurile regimului comunist din România care au dus la impunerea economiei centralizate și a restricțiilor severe în privința deținerii aurului de către populație. În consecință, seria de date pentru perioada 1946-1989 nu a mai inclus stocul de acoperire în aur a monedei naționale, dar a avut în vedere evoluția valorică, în lei, și pe cea cantitativă, în kg, a stocului total de aur al BNR, cu detalieri referitoare la: aurul din țară, aflat în tezaurul BNR (lingouri și monede) și în afara acestuia, precum și aurul din străinătate (Banca Reglementelor Internaționale, Banca Angliei, UBS Zurich, Federal Reserve Bank, Eurobank Paris, Banca Națională a Ungariei, Banca Națională a Cehoslovaciei, Banca Națională a Elveției etc.). Datele seriei au rezultat din cercetarea surselor aflate în Arhiva BNR, completate și comparate cu cele din fondul CC al PCR, de la Arhivele Naționale ale României. Printre dificultățile enumerate și explicate în capitolul de metodologie aferent seriei 1946-1989 au fost, pe lângă datele contradictorii, și „ficțiunea” statisticilor întocmite de autoritățile comuniste. Principalul rol al stocului de aur în perioada 1946-1989 a fost acela de a contribui la finanțarea deficitelor balanței de plăți a țării, fapt pentru care creșterea continuă a acestuia caracteristică intervalului 1929-1945 a fost înlocuită cu o evoluție sinuoasă, în care după scăderea dramatică din primul deceniu comunist etapele de acumulare au fost urmate de altele de valorificare. S-a menținut, și pentru epoca comunistă, perspectiva martorului care stă la ușa blindată a tezaurului BNR cu misiunea de a înregistra intrările și ieșirile de aur, dar și de a încerca explicarea acestor mișcări, prin punerea lor în legătură cu evenimente și fenomene petrecute pe plan intern și internațional între momentul etatizării Băncii Naționale a României și anul prăbușirii regimului comunist. Astfel, au fost avute în vedere: deciziile de la Bretton Woods (1944) cu privire la rolul aurului în funcționarea sistemului monetar internațional, crearea activului de rezervă special al Fondului Monetar Internațional, DST sau „aurul-hârtie”, renunțarea la etalonul aur-devize, precum și atribuțiile Băncii Naționale a României (Banca RPR–Bancă de Stat și, apoi, Banca Națională a RSR) în deținerea și administrarea metalelor prețioase, conform reglementărilor care au definit un regim foarte restrictiv al aurului. În același timp, s-a avut în vedere valorificarea stocului de aur al BNR, de la achitarea sancțiunilor din Tratatul de pace de la Paris și plata importurilor de cereale și de tehnologie la depunerea cotei de membru al FMI și achitarea anticipată a datoriei externe. Cuvinte-cheie: economie centralizată, stoc total de aur, prețul aurului, producția de aur, tezaur național de metale prețioase, rezerva de stat de metale prețioase, criza datoriei externe. BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI 7 1. Aurul în sistemul internațional monetar postbelic 1.1. CONFERINȚA DE LA BRETTON WOODS ȘI ETALONUL AUR-DEVIZE (1944-1972) Disfuncționalitățile etalonului aur-devize evidențiate în perioada interbelică arătaseră că „sistemele bănești naționale nu puteau fi unite efectiv decât de un sistem monetar internațional care să răspundă necesității epocii”1. Bazele acestui sistem au fost puse la Conferința monetară și financiară a Națiunilor Unite și Asociate de la Bretton Woods, care a avut loc în perioada 1-22 iulie 1944 și la care au participat 730 de delegați din 44 de state și autorități aliate.2 Cu acest prilej, au fost luate în discuție două proiecte de reconstrucție monetară postbelică, respectiv „planul Keynes” și „planul White”. Cu unele amendamente, „planul White”, care reprezenta punctul de vedere al SUA, a fost cel adoptat. Astfel, a fost legiferat etalonul aur-devize, în cadrul căruia aurul a fost menținut ca etalon și ca mijloc de rezervă și de plată în relațiile internaționale, utilizându-se însă cu aceleași funcții și pe picior de egalitate cu dolarul SUA.3 Adoptarea „planului White4” a fost consecința faptului că principalele țări occidentale erau secătuite de eforturile și de distrugerile de război, având o circulație monetară afectată de inflație, în timp ce Statele Unite ale Americii erau principalul centru financiar al lumii, iar dolarul era cea mai puternică monedă în relațiile de plăți internaționale. Această poziție a dolarului reflecta atât puterea economică și financiară a SUA, cât și cea mai importantă acumulare de aur monetar din întreaga istorie a capitalismului, în valoare de 24 miliarde de dolari, respectiv 17 848 de tone în 19455, adică două treimi din totalul rezervelor de aur monetar ale țărilor occidentale6. Stabilirea cadrului instituțional al funcționării sistemului monetar internațional prin Sistemul Bretton Woods a inclus și înființarea Fondului Monetar Internațional (FMI), care, inițial, a avut ca misiune centrală asigurarea stabilității sistemului monetar internațional și prevenirea crizelor, principala resursă financiară fiind constituită din cote-părți ale țărilor participante. Obiectivele FMI erau: promovarea cooperării 1 Nicolae Murgu, Mugur Isărescu, Aurul. Mit și realitate, Iași, Editura Junimea, 1981, p. 122. 2 Proceedings and Documents Issued of the United Nations Monetary and Financial Conference, Bretton Woods, New Hampshire, July 1-22, 1944, vol. I, p. 5 (www.fraser.stlouisfed.org/title/proceedings-documents-united-nations-monetary-financial- conference-bretton-woods-new-hampshire-july-1-22-1944-430?browse=1940s#7570, accesat 21-22 ianuarie 2020). 3 C. C. Kirițescu, Relațiile