octombrie - decembrie 2012 Nr. 4(37) anul X EX PONTO TEXT/IMAGINE/METATEXT Nr. 4 (37), (Anul X), octombrie - decembrie 2012 EX PONTO text/imagine/metatext Revistă trimestrială publicată de Editura Ex Ponto şi S.C. InFCon S.A. Director fondator: IoAn PoPIŞtEAnU Director general: PAUL PRoDAn Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, cu susţinerea Filialei „Dobrogea“ a Uniunii Scriitorilor din România, şi sprijinul RoMDIDAC S.A. BUCUREŞtI Redacţia: Redactor şef: OVIDIU DUNĂREANU Redactor şef adjunct: nICoLAE RotUnD Redactori: AngELo MItChIEvICI, ILEAnA MARIn (S.U.A.), LăCRăMIoARA BEREChEt, SoRIn RoŞCA, oLIMPIU vLADIMIRov (tulcea) Prezentare grafică: ConStAntIn gRIgoRUŢă tehnoredactare: AURA DUMItRAChE Prepress: LEonARD vIZIREAnU Colegiul ştiinţific: SoRIn ALExAnDRESCU, Acad. SoLoMon MARCUS, AnDREI BoDIU, IoAn StAnoMIR, vASILE SPIRIDon, DoInA PăULEAnU, ANTONIo PAtRAŞ Colegiul consultativ: FLoRIn ŞLAPAC, Ion RoŞIoRU, STOICA LASCU, BARDU nISTOR, ŞtEFAn CUCU, vIRgIL CoMAn, LIvIU LUngU Revista Ex Ponto găzduieşte opiniile, oricât de diverse, ale colaboratorilor. Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text aparţine în exclusivitate autorului. Redacţia şi Administraţia: Aleea Prof. Murgoci nr. 1, Constanţa, 900132; tel./fax: 0241 / 580527 / 585627 E-mail: [email protected] / [email protected] Revista se difuzează: – în Constanţa, prin reţeaua chioşcurilor „Cuget Liber” S.A. şi la – Muzeul de Artă Constanţa – în Bucureşti, prin Centrul de Difuzare a Presei de la Muzeul Literaturii Române – prin abonamente şi direct, de la sediul redacţiei Revista Ex Ponto este membră a A.R.I.E.L. (Asociaţia Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare) tiparul: S.C. Infcon S.A. Constanţa ISSn: 1584-1189 SUMAR Editorial vALEntIn tALPALARU (p. 64) MARIAn DoPCEA (p. 68) AngELo MItChIEvICI – Thalassa, Thalassa! (p. 5) Proză DAn PERŞA – Atlantis (p. 73) tExt ovIDIU DUnăREAnU – Oglinzile me- moriei (p. 78) Interviu „Ex ponto" Traduceri din literatura română gEtA DELEAnU – O conversaţie ARthUR PoRUMBoIU – Poeme. tradu- neconvenţională cu pictoriţa Medi cere în limba franceză de Ion RoŞIoRU Wechsler Dinu (p. 7) şi MăDăLIn RoŞIoRU (p. 83) Memorialistică Traduceri din literatura universală AL. SănDULESCU – Însemnări pariziene Din arhivele avangardei ruse – ALEKSEI (p. 13) KRUCIonÂh în traducerea şi prezenta- rea lui LEo BUtnARU (p. 87) Evocări FLoRInA MoLDovAn-LIRCă – Cornel IMAgInE Regman. De la Cluj la Constanţa via Bucureşti (p. 20) Reproduceri după lucrările pictorului Poezie ConStAntIn gRIgoRUŢă. (I-vI) LIvIU IoAn STOICIU (p. 36) ConStAntIn gRIgoRUŢă – Însemnări gEoRgE vULtURESCU (p. 41) din caietul cu schiţe (p. 97) nICoLAE tZonE (p. 46) gEtA DELEAnU – Un artist matur, stăpân gELLU DoRIAn (p. 57) pe tehnica sa de lucru (p. 100) ALInA CoStEA – Nişte gânduri de fată MEtAtExt (p. 157)) oCtAvIAn MIhALCEA – Poetul pictează poveşti (p. 159)) Scriitori ai exilului românesc IoAn FLoRIn StAnCIU – Marele Alpha sau Căderea din vis (p. 161)) DAn OTTIgER DUMItRESCU – Urgia tUDoR CICU – Recuperarea în imaginar comunistă reflectată în opera lui Pavel a poeziei (p. 163) Chihaia (p. 101) Semnal Curente literare SoRIn RoŞCA (p. 166) nAStASIA SAvIn – Oniricul în poezia lui Vintilă Ivănceanu (p. 106) Eseu Texte clasice - interpretări moderne LUCIAn gRUIA – Locuirea brâncuşiană (p. 168) AUREL MACovICIUC – Baltagul – romanul unor dramatice discontinuităţi Muzica (p.116) MARIAnA PoPESCU – Remember – Opinii critice Dinu Ghezzo (p. 174) RUxAnDRA MIREA – Irina-Odăgescu- DoRInA gRăSoIU – O exegeză îndelung Ţuţuianu – O viaţă închinată muzicii aşteptată (p. 126) (p.177) Reconsiderări Istoria Dobrogei Ion RoŞIoRU – Dragostea şi copilăria EnAChE tUŞA – Organizarea învăţă- în povestirile Sandrei Cotovu (p. 129); Un mântului dobrogean în viziunea lui Spiru roman încă viabil (p. 132) Haret (p. 181) AngELA-AnCA DoBRE – Învăţământul Interpretări primar dobrogean în perioada ministeria- telor lui Spiru Haret (p. 194) LIvIU gRăSoIU – Ediţie – marca Ioan Adam (p. 135) Premiile Filialei Dobrogea a USR pe anul 2011 (p. 201) Cronica literară Reviste şi cărţi primite la redacţie (p.202) nICoLAE RotUnD - Corespondenţa lui Pavel Chihaia (p. 138) Lecturi ŞtEFAn CUCU – Blana leopardului (p. 143) IoAn gRUnZ – Perenitatea romanului istoric (p. 145); O nouă monografie despre Nicolae Labiş (p. 148); Un parodist fără frontiere (p. 152) editorial ANGELO MITCHIEVICI Thalassa, Thalassa! Întâlnirea cu marea constituie una dintre acele amintiri emblematice, inde- lebile, care le poţi purta apoi asemenea unui talisman norocos. Uitasem ce a însemnat pentru mine această întâlnire când am citit de curând un mic eseu al lui Mircea Cărtărescu, Pontus Axeinos, care mi-a reamintit acea senzaţie. Scriitorul transmite emoţiile acelei întâlniri iniţiatice la 12 ani şi apoi revederile marine în alte anotimpuri. Înainte de a exista marea există presimţirea ei şi un ţărm pe care ea îşi revarsă necontenit valurile: literatura. Toate pânzele sus!, minunatul roman al lui Radu tudoran, este invocat printre altele ca un contur al unui vis marin, al unei nostalgii după mare. Prin ignoranţa cenzorilor care-l luau drept o carte de aventuri, romanul apărut în 1954 aprindea ca o lanternă magică gustul evadării în lumi interzise, visul unor ţărmuri îndepărtate. La fel, easternul balcanic, Europolis, al lui Jean Bart deschide gustul pentru aventură. Într-una dintre povestirile lui ovidiu Dunăreanu republicată în vo- lumul Cu bucuria în suflet, întâlnirea cu marea are impactul unui salt în gol: pământul se sfârşeşte brusc şi începe infinitul lichid. Scriitorul constănţean dădea glas unei intuiţii, omul de pământ nu poate privi marea fără un frison, fără o cădere în sine, fără să redescopere întrebările ultime. Mihai Eminescu a presimţit-o şi el în poeziile lui, înainte de a o vedea, destul de târziu şi în împrejurări mai degrabă prozaice. Doctorul îi indica o cură la mare. A stat la hôtel d’Angleterre cum ne spune discret o plăcuţă aşezată pe colţul actualului hotel Intim care i-a luat locul, căzut şi el în paragină. Pavel Chihaia îi consacra mării şi oraşului Constanţa un roman, Blocada, unde descoperi portul vechi şi aerul deplin oriental al oraşului de dinainte de instaurarea regimului comunist care a răpit oraşului libertatea de a comunica cu lumea largă şi o mare parte din farmecul lui multicultural care unea occident şi orient într-un mariaj de o mie şi una de nopţi unde fabuloasa bogăţie stă în proximitatea maximei sărăcii cu naturaleţea cu care leii veghează atent turmele de antilope. Aerul de visare şi abandon, de cafard, de toropeală sunt acolo. Există atât de multe nuanţe ale acestei contemplaţii în nemişcare, a unei aşteptări fără obiect, în amorţeala unei după-amieze de vară. Spleenul pe care Baudelaire îl numea „monstrul delicat” este nordic, înnegurat, sfâşietor, un plictis care corodează sufletul pluvial asemeni unui acid, îl seacă de vitalitate, îl alienează. Interesant, tot Baudelaire introducea cafard-ul în poezie cu sensul figurat, de melancolie, . 4, 2012 R spleen, însă cu rezonanţa cuvântului exotic, de origine arabă. nordicul spleen N se întâlnea cu sudicul cafard aşa cum cei doi poli legaţi de un imens lichid stau faţă în faţă în poezia lui Iuliu C. Săvescu, La polul Nord. Dolce farniente-le onto italian este mai potrivit cu transpunerea meridională a aceluiaşi sentiment de P X scurgere a timpului, iar în română avem o potrivire minunată pentru cel care E 5 se lasă (se)dus de timpul care curge necontenit: pierde-vară. Dar la mare, verile sunt făcute pentru a fi pierdute cu o carte în mână pe un şezlong, la o cafenea cu o cafea care nu se mai termină sau la capătul unei undiţe aşteptând un peşte care nu va veni niciodată. Această stare nu are ceva din plictiseală cu sensul de lehamite, sastisire, un preaplin avortat, steril, ci din bucuria timpului lăsat să curgă fără griji din ceea ce veacul fanariot a lăsat în două cuvinte învechite care se însoţesc de minune: pripeală cu sensul de arşiţă şi nu cu cel de grabă şi priveală, contemplaţia molcomă fie ea prelungirea unei mese bogate în siestă. Casele de priveală ale lui Brâncoveanu traduc nu sentimentul de spleen, ci acea stază orientală pe care marea o adânceşte. Există o călătorie statică pe care ţărmul şi orizontul albastru o încurajează. Ca şi unul dintre personajele lui Pavel Chihaia, hemcea, unii dintre noi suntem făcuţi pentru a rămâne mereu la ţărm cu această presimţire a deschiderii spre infinit pe care marea o oferă. Pe marea literaturii însă pornesc personajele lui Radu tudoran în frunte cu capitanul Anton Lupan pe corabia numită semnificativ Speranţa. Am regretat mereu că nu fac parte dintr-un popor de navigatori, că nu am ieşit la Mare Nostrum mai devreme, şi dincolo de ea în Mediterana şi apoi în largul oceanului, că nu am avut exploratori în vastul lichid al oceanelor lumii în secolele xvI, xvII, xvIII şi că a trebuit să treacă atât de mult ca să vedem primele nave româneşti traversând Atlanticul. De aceea ne amintim cu greu pe cei care au călătorit pe mări, îl ştim pe savantul Emil Racoviţă, dar i-am uitat pe un Basil Assan sau pe un Iulius Popper pe care volumul Călătorii extraordinare (Editura CD Press, 2001) îi scoate la suprafaţă printre alţi câţiva pionieri ai unor ţinuturi îndepărtate. Am citit în copilărie pe nerăsuflate cărţile scrise de exploratori navigând în ape primejdioase şi am tânjit după acel sentiment de nedescris de a pune piciorul pe un pământ nou. A fost un timp al marilor descoperiri geografice şi o întreagă literatură se hrăneşte din acest sentiment al lui terra Incognita. Pentru asta există întotdeauna un ţărm de la care se pleacă spre necunoscut. Eu voi rămâne mereu la ţărm însă acest ţărm are propria sa poezie pe care depărtările o fac să crească în intensitate. Un roman uitat al lui Alexandru Macedonski, şi singurul său roman, Thalassa, realizează geografia mirifică a singurei insule care ne-a fost dată şi ulterior luată, misterioasa Leuke, actuala insulă a Şerpilor care face parte acum din teritoriul Ucrainei. Pe acea stâncă, Macedonski construieşte un roman care este mai puţin dedicat unei poveşti de iubire a unui cuplu ada- mitic cât insulei ca atare.