GUVERNUL ROMÂNIEI Departamentul pentru Relaţii Interetnice UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European BIBLIOTHECA SEPTEMCASTRENSIS XXI RELAŢII INTERETNICE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC ** POPULAŢII ŞI GRUPURI ETNICE (II î.Hr.-Vd.Hr.) coordonatori: Ioan Marian ŢIPLIC Silviu Istrate PURECE Volum finanţat de Departamentul de Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României Alba Iulia 2006 1 Tehnoredactare: Silviu Istrate PURECE Coperta: Ioan Marian ŢIPLIC Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ISBN (10)973-7724-96-8 , ISBN (13) 978-973-7724-96-0 Copyright © 2006 Departamentul pentru Relaţii Interetnice Copyright © 2006 Editura Altip Alba Iulia All rights reserved Responsabilitatea ştiinţifică a conţinutului textelor revine autorilor. Volum finanţat de Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României SE DISTRIBUIE GRATUIT 2 CUPRINS Cuvânt înainte……………………………………………………………......... 5 Gabriel Talmaţchi, Elemente ale simbolisticii autohtone reflectate în iconografia monetăriilor vest-pontice dobrogene în epoca autonomă………………………………………………………... 7 Gabriel Talmaţchi, Magistraţi monetari şi legende pe monedele emise de oraşele greceşti vest-pontice dobrogene în epocă autonomă ………... 29 Iosif Vasile Ferencz, Relaţii etnice sau relaţii interculturale? Privire asupra unor realităţi istorice ale Transilvaniei în secolul al II-lea î. Chr……………………………………………………………. 49 Alexandru Gh. Sonoc, O tradiţie funerară străveche: înhumarea în vase sau sub fragmente de vase ……………………………………… 73 Alexandru Gh. Sonoc, Câteva observaţii cu privire la stela funerară a unui augustal din Ulpia Traiana Sarmizegetusa ………………... 115 Dumitru Popa, Aşezarea norico-pannonică de la Ocna Sibiului……….. 141 Oltea Dudău, Silviu I. Purece, Monede antice dintr-o colecţie particulară din Sibiu ……………………………………………. 167 Sever Dumitraşcu, Florin Sfrengeu, Relaţiile interetnice în Dacia occidentală în secolele IV-VI……………………………………… 195 Istvan Fabian, Relaţiile romano-barbare la nordul Dunării de Jos, între necesitate politica şi aculturaţie ……………………………… 219 Marius Ciută, Contribuţii la cunoaşterea locuirilor din epoca migraţiilor şi epoca medieval timpurie de la Şeuşa-„La cărarea morii”......... 235 3 4 Cuvânt înainte Importanţa cercetării relaţiilor interetnice în diferitele perioade ale istoriei spaţiului balcanic nu reprezintă un interes de dată recentă în istoriografie, dar poate, în ultimii 15 ani, acest domeniu a devenit unul extrem de dezbătut în contextul conflictelor regionale care au îmbrăcat o formă etnică. Datorită acestor conflicte şi pe fondul mai vechi al impulsurilor date de Şcoala Analelor interesul pentru analiza din punct de vedere al componenţei etnice în teritoriile balcanice a crescut simţitor, lucru vizibil în publicaţiile ce au ieşit de sub tipar în ultimii ani. Cu toate acestea întâlniri între specialişti, care să fie dedicate în mod special analizării fenomenelor generate de relaţii interetnice, au fost şi sunt încă foarte puţine, pe de o parte pentru că pe măsură ce coborâm pe scara istoriei este tot mai dificil să atribuim unui grup etnic artefacte furnizate de cercetările arheologice, iar pe de altă parte datorită „încărcăturii” politice a subiectului. Cu toate acestea considerăm că studierea trecutului spaţiului nord-dunărean şi din perspectiva unor raporturi interetnice, aşa cum pot fi ele desprinse din lacunarele informaţii documentare şi din analiza artefactelor arheologice, este mai mult decât necesară pentru a înţelege harta etnică actuală a acestei regiuni. Dacă ar fi să căutăm ceva emblematic pentru regiunea balcanică în general, atunci ar trebui să ne oprim asupra mozaicului etnic ce a compus populaţia acestui spaţiu şi în acest context este prioritară o direcţie de cercetare aprofundată asupra mecanismelor care au generat stabilirea unor populaţii diverse în zonele marginale ale Imperiului roman, precum şi schimbările pe care le-au produs aceste populaţii. Totodată este suficient să amintim că procesele de etnogeneză ale popoarelor balcanice sunt încă subiect de discuţie între specialişti, foarte multe detalii fiind încă în fază de cercetare şi căutare a unor răspunsuri. Pornind de la aceste considerente, lucrarea de faţă îşi doreşte să ofere un posibil mod de integrare a rezultatelor obţinute de arheologia şi istoria românească în cadrul mai larg al istoriografiei central şi sud-est europene dedicată problematicii relaţiilor interetnice. Prezentul volum cumulează comunicările Simpozionului naţional Relaţii interetnice în spaţiul românesc. Populaţii şi grupuri etnice (sec. II î. Hr. – V d. Hr.), Sibiu, mai 2006, acesta fiind al doilea simpozion cu tema Relaţii interetnice organizat de Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European cu finanţare din partea Departamentului pentru Relaţii Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României. dr. Ioan Marian ŢIPLIC 5 6 ELEMENTE ALE SIMBOLISTICII AUTOHTONE REFLECTATE ÎN ICONOGRAFIA MONETĂRIILOR VEST-PONTICE DOBROGENE ÎN EPOCA AUTONOMĂ Gabriel TALMAŢCHI Contactele economice şi comerciale dintre populaţia locală şi comunităţile greceşti au cunoscut etape timpurii, pe parcursul cărora prima a preluat treptat multe aspecte novatoare şi superioare de cultură materială, socială etc., de la ultimele, aflate într-un stadiu de dezvoltare mai avansat, între cele două tabere creându-se o adevărată reţea de relaţii ce privea marea majoritate a aspectelor vieţii de zi cu zi. Odată cu transformările economice şi accelerarea pe bază de etalon a schimbului, societatea autohtonă traco-getică atinge şi ea un anumit nivel de înţelegere şi cunoaştere a mecanismelor economice specifice epocii1, de altfel bine organizate şi definite în lumea greacă. Pe această scară evolutivă a sistemelor economice, apariţia, mai întâi, a semnelor monetare şi apoi a monedei propriu-zise, nu a făcut decât să puncteze şi să definitiveze procesul economic şi comercial ca atare. Histria, întemeiată pe la jumătatea secolului VII sau în ultimul sfert al aceluiaşi secol2 de către milesieni, a dus o politică economică şi comercială ce a presupus atragerea populaţiei locale. Sigur, societatea indigenă a trebuit să ajungă la un anumit nivel de dezvoltare, lucru amplificat de intensa circulaţie umană şi materială ce au accelerat mutaţiile, grecii fiind adevăraţi instigatori prin tehnica dovedită şi produsele rezultate. Aceste mutaţii, deşi la început mai mult imperceptibile, vor deveni cu timpul extrem de relevante pentru a da naştere la schimbări importante în structura socială, politică, economică şi comercială a populaţiei autohtone. Pe această cale grecii şi-au asigurat produsele alimentare necesare traiului, dar şi comerţului, şi-au creat noi puncte de desfacere a mărfurilor aduse din afară, existând interes dinspre zona indigenă, atrasă de influenţele economice, oraşele devenind antrepozite ale mărfurilor care intrau şi ieşeau din zonă3. Astfel, erau preluate cereale, produse animaliere, miere, peşte şi sclavi şi erau date la schimb, ceramică de foarte bună calitate, vinuri, uleiuri şi alte produse specifice tehnicii 1 P. Léveque, Aventura greacă, II, Bucureşti, 1987, p. 338. 2 S. Dimitriu, Tot despre data întemeierii Histriei, în SCIV, 15, 1964, 2, p. 255. 3 A. Rădulescu, I. Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Constanţa, 1998, p. 49. 7 meşteşugăreşti greceşti (arme, obiecte de podoabă)4. Acestea erau aduse prin intermediul relaţiilor existente cu Miletul, cu alte centre din Grecia asiatică sau insulară, apoi cu Corintul şi nu în ultimul rând cu Atena5. Apelând la o formă paşnică de colaborare, milesienii au pus în practică experienţa lor colonizatoare creată pe coasta anatoliană, mergând aşa cum s-a şi propus pe eventuale relaţii contractuale, stabilite între parteneri6 şi nu între învingători şi învinşi. Începuturile producţiei meşteşugăreşti par a fi atestate la Histria încă din secolul VI a. Chr.7, jumătatea acestui veac trădând o spectaculoasă creştere demografică8, datorată fie situaţiei prospere economice, fie venirii unui eventual alt val colonizator, totuşi de mai mică amploare decât cel din secolul VII a. Chr. O altă cauză o poate reprezenta îngrămădirea şi îndesirea populaţiei locale în teritoriul rural al cetăţii – chora -, creat, după informaţiile pe care le avem din punct de vedere epigrafic, deja în a doua jumătate a secolului IV a. Chr.9, deşi existenţa unui teritoriu amenajat poate fi considerată ca îndeplinită nu mai târziu de mijlocul secolului VI a. Chr.10 Din interiorul teritoriului de influenţă cunoaştem o serie de aşezări ce au devenit centre comerciale aflate sub directa influenţă a cetăţii, dar care ar aparţine de fapt unui spaţiu de interferenţe culturale11, cu mai multe componente, diferite din punct de vedere etnic, dar apropiate prin interese comune. Tariverde12, 4 D. M. Pippidi, D. Berciu, Din Istoria Dobrogei, Geţi şi greci la Dunărea de Jos din cele mai vechi timpuri până la cucerirea romană, I, Bucureşti, 1965, p. 164-165; C. M. Danov, Characteristics of greek colonization in Thrace, în Proceedings of the first Australian Congress of clasiscal Archaeology held in honour of Emeritus Professor A.D.Trendall, Sydney 9-14 July, 1985, edited by J. P. Descoeud, Canberra-Oxford, 1990, p. 152. 5 D. M. Pippidi, D. Berciu, op. cit., p. 186. 6 L. Buzoianu, Civilizaţia greacă în zona vest-pontică şi impactul ei asupra lumii autohtone (sec. VII-IV a. Chr.), Constanţa, 2001, p. 299. 7 M. Coja, Activitatea meşteşugărească la Histria în sec.