Serie nouã ACTUALITATEA FEBRUARIE2 2019 (CCXI) 48 pagini MUZICAL~ ISSN MUZICAL~ 1220-742X REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA D i n s u m a r: Festivalul Internaţional MERIDIAN - ecouri Serile de chitară TIMSONIA 2018 (II) Crizantema de aur 2018 Lansare disc Marina Florea În imagine: Sanremo - Istoria unui festival (VII) Marina FLOREA Editorial Riscul unei fatale încremeniri Probabil că, într-un moment de maxim eutic, spiritul a încercat să-şi afle chipul privind într-o oglindă. O oglindă obişnuită, materială, manufacturată, luată din târg. Te şi întrebi cum de s-ar putea, totuşi, ca o astfel de oglindă profană să-i arate spiritului un chip propriu. E o întrebare care prezumă spiritului valenţa sacrului. Dar poate că nu e tocmai aşa. Spiritul nu e doar inefabil, ci şi ireflectabil. Bunăoară, cum s-ar putea ca oglinda să ne dea şi o imagine a sunetului, chiar dacă vibraţia lui e fizică. În fine, cert este că, tot privindu-se, spiritul a prins a se nedumeri, căci oricum se poziţiona şi în orice fel se şiruia ori ghemuia, se apropia ori se îndepărta, nu reuşea să-şi afle un chip pe de-a-ntregul. Oglinda, în nepăsarea-i minerală, îi livra doar un rest de chip, un fel de rămas ciobit după trecerea prin oglindire. Lucru de mirare, cum de spiritul să nu-şi poată afla măreaţa-i înfăţişare dintr-o simplă oglindă. Această insuficienţă îl sâcâia cumplit. Ar fi vrut, de furie, chiar să spargă inpasibila oglindă. Însă, imaterial fiind, nu avea cum să-şi manifeste forţa. Căci da, spiritul nu poate decât să influenţeze, nu şi să determine. Îi este imposibilă interacţiunea făţişă cu realitatea, fiind el însuşi de semn contrar, adică ireal, deşi adevărat. Altfel spus, certitudinea de adevăr a spiritului nu poate schimba propriul materialităţii lumeşti. Necazul nu s-a oprit însă aici, căci spiritul şi-a dat curând seama că nu se poate desprinde cu totul de s-a petrecut cândva, în vremuri de demult. Atenţi să fim, marginile acelei oglinzi. Nu contează dacă oglinda avea sau însă, atunci când ne uităm în oglindă, ca nu cumva privirea nu ramă. În fond, rama ţine de un protocol decorativ. să ne gliseze spre marginile a ceea ce vedem. În obscuritatea Obiectual, oglinda era mărginită într-o formă oarecare. Pe conturului chipului oglindit, părându-ni-se atrăgător de nebăgate seamă, marginea oglinzii, într-un infim punct al întreg, ponderează chiar eul nostru lumesc. Să cătăm, prin ei, a început să-l prindă pe spirit într-un mod straniu şi la fel urmare, doar către centru, la oglindirea propriei priviri, iar de imaterial ca şi el. Ceva din substanţa lui, o valenţă nu a chipului ce-o poartă. Prin deschisul ei s-ar putea ca, egotică, se transferase subtil şi definitiv în acea margine. Nu întrezărindu-ne sinele, să ne simţim tresăriţi de o stare de era spiritul mai împuţinat din asta, dar nici liber nu se mai spirit. A însuşi spiritului din faptul hoinăririi lui liber- putea simţi. Şi nici nu se putea amputa de acea valenţă, căci, inspirative şi ca fără-de-margine în afara oglinzii. Altfel, în calitatea-i superlativă, spiritul era monadic: continuu, riscăm mai mult decât o buclucaşă prindere: fatala insecvenţial. Cum ştim, el ţine de ordinea calitativă a încremenire. creaţiei, iar nu de aceea cantitativă a compoziţiei. Aşadar, George BALINT spiritul nu se face şi desface, după cum nici nu se naşte şi moare. În cel mai bun caz i se poate contempla prezenţa, căci aparenţă nu are. (Oare de asta o fi încercat să se DIN SUMAR privească într-o altfel de oglindă decât aceea a sinelui ce-şi este?) Simfonicele Filarmonicii..........................2-5 Îi era însă spiritului proprie elasticitatea, aşa că putea da năvală peste tot în arealul lumii, ca un suflu de Recitaluri pe scene bucureştene..............6-9 întrezărire inspirativă. Dar, cum se alterase cu o ţintuire improprie, ponderând în marginea oglinzii din care a dorit Festivalul MERIDIAN - Ecouri.................9-16 să-şi admire eul (ori poate doar să-şi cunoască chipul pe de- Serile de chitară...................................16-17 a-ntregul), era nevoit să revină de fiece dată în punctul acelei ireversibile prinderi. O margine pe care n-o putea TIMSONIA 2018 (II).............................18-21 ignora, aşa că pe oriunde ar fi rătăcit, spiritul se readucea sieşi în preajma acelei margini pe care, vrând-nevrând, o şi Un român la Oscarurile Operei............24-25 aureola. Nesemnificativa oglindă căpătase prin asta atributul unicităţii, la fel cum a tot semnificativul spirit pe Crizantema de aur 2018......................30-32 cel a unei margini singulare şi insolvabile, pe care doar el o putea simţi. Cine ştie, pentru cei din lume, probabil că Omagiu lui Dumitru Lupu....................34-35 oglinda cu pricina căpătase aura miraculosului... Nu ştim când s-a întâmplat această abatere a Pop-rock...............................................36-37 spiritului către eul lumesc, odată ce s-a privit într-o oglindă materială, dar pare o poveste credibilă. Nici pe unde s-ar Sanremo - Istoria unui festival (VII).....42-43 putea afla acum acea oglindă n-avem idee. Ca toate întâmplările legendare, şi mărginirea de sine a spiritului Grammy Awards 61....................................46 ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 2 Februarie 2019 1 Simfonicele Filarmonicii Primele concerte ale anului virtuozitate, cu aplomb şi strălucire. Pentru toţi artiştii aflaţi pe podiumul de concert a fost un nou prilej de bucurie şi de etalare a unor calităţi de excepţie. Prestaţia muzicală Primele concerte simfonice ale anului 2019, susţinute entuziasmantă ne-a sugerat o odă a bucuriei, o chemare la pe scena Filarmonicii George Enescu în 11 şi 12 ianuarie, au viaţă şi iubire, ca în poezia Vara la râu de Lucian Blaga: ”Uite oferit publicului un program adecvat sărbătorilor de iarnă. cântă ciocârlia/ din sămânţă şi din muguri/ te ridică, vino Sub conducerea maestrului Ilarion Ionescu-Galaţi, orchestra Lia”. simfonică a instituţiei a interpretat un repertoriu alcătuit din Prima parte a programului s-a încheiat cu cunoscutul piese de mare popularitate şi virtuozitate, selectate din Vals imperial de Johann Strauss-fiul, lucrare ce figurează în muzica românească şi universală. Participarea publicului repertoriul majorităţii concertelor de Anul Nou. Sub bucureştean la cele două conducerea experimentatului evenimente a fost recompensată maestru Ilarion Ionescu-Galaţi, sărbătoreşte de verva, bucuria, orchestra Filarmonicii a oferit o eleganţa şi fantezia ce au versiune de excepţie a valsului. caracterizat prestaţia artistică. Fascinaţi de frumuseţea muzicii, de Programul a debutat cu Uvertura turnurile melodice imprevizibile şi la Liliacul de Johann Strauss-fiul, de tempo-ul alert, spectatorii îşi lucrare cuceritoare prin imaginau saloanele de bal ale melodicitatea generoasă, prin secolului al XIX-lea, iluminate imaginile contrastante şi feeric, în care dansatorii făceau sentimentele optimiste pe care le adevărate demonstraţii de transmite. Sub bagheta inspirată a eleganţă, de acrobaţie şi bun gust. În partea a doua a dirijorului Ilarion Ionescu-Galaţi, orchestra a evocat o programului, muzicienii au prezentat Suita de jazz nr. 2 de fascinantă poveste despre frumuseţea, armonia, idealurile, Dmitri Şostakovici, lucrare simfonică de anvergură – al cărui pasiunea, tinereţea şi exuberanţa unei lumi multicolore, Vals nr.2 cunoaşte mai multe variante: pentru duo-ul vioară- efemere şi trecătoare. Alcătuită din muzicieni talentaţi şi pian (amintim aici interpretarea inspirată realizată de Gabriel experimentaţi, orchestra a ajuns la un nivel foarte înalt de Croitoru şi Horia Mihail), pentru cvartet de coarde performanţă ce-i permite să realizeze interpretări cu valoare (prezentată cu succes de ansamblul Sonoro) şi alte combinaţii de unicat. Chiar şi atunci când abordează lucrări consacrate instrumentale -, ce încântă atât interpreţii cât şi spectatorii. din genul divertismentului, precum cele scrise de familia Publicul a admirat arta dirijorală a maestrului Ilarion Strauss şi de alţi compozitori din perioadele ce au urmat, Ionescu-Galaţi, precum şi colaborarea fericită cu orchestra, în ansamblul o face cu profesionalism, cu responsabilitate şi care s-a aflat şi acordeonistul Ion Drăgoi, un apreciat virtuoz entuziasm, comunicând publicului sentimente pozitive. În continuare am ascultat valsul Valurile Dunării de Iosif Ilarion Ionescu-Galaţi Ivanovici (în orchestraţia realizată de Alfonso Castaldi), lucrare foarte îndrăgită de publicul de pretutindeni. Am admirat optimismul debordant şi capacitatea dirijorului de a valorifica diversitatea sonoră şi timbrală a diferitelor partide instrumentale, muzicalitatea sa înnăscută, rafinatul simţ poetic şi modalitatea originală prin care reuşeşte să comunice direct cu orchestra şi cu publicul. Domnia sa ştie să vadă dincolo de aparenţe, să reevalueze şi să recreeze muzica din inedite perspective sonore, poetice şi picturale. O face de fiecare dată într-o manieră desăvârşită. Programul a continuat cu Olteneasca de Paul Constantinescu, lucrare de inspiraţie folclorică ce aminteşte motive din Dansul Căluşului şi prilejuieşte interpreţilor ocazia de a-şi etala plenar calităţile instrumentale şi creativitatea. Varianta propusă pe scena Ateneului a fascinat auditoriul prin strălucirea şi verva cu care fost redată; ascultând-o îmi imaginam o petrecere populară fastuoasă, în care grupurile de cântăreţi şi dansatori evoluează cu dezinvoltură, cu elan şi voie bună. În sens mai al instrumentului; împreună, au întruchipat tablouri larg, lucrarea poate fi abordată ca o metaforă a zborului, a