Vasile Dobrescu FUNCŢII ŞI FUNCŢIONALITĂŢI IN SISTEMUL DE CREDIT ROMÂNESC DIN TRANSILVANIA PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL Vasile Dobrescu FUNCŢII ŞI FUNCŢIONALITĂŢI ÎN SISTEMUL DE CREDIT ROMÂNESC DIN TRANSILVANIA PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ~ Studiu de caz ~ EDITURA UNIVERSITĂŢII "PETRU MAIOR" TÂRGU – MUREŞ -2006- Referenţi ştiinţifici: Prof.univ.dr. Mihai Drecin, Universitatea din Oradea Conf.univ.dr. Lucian Dronca, Universitatea din Oradea Lucrare realizată în cadrul CENTRULUI DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ A ISTORIEI ELITELOR ROMÂNEŞTI Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DOBRESCU, VASILE Funcţii şi funcţionalităţi în sistemul de credit românesc din Transilvania până la primul război mondial: studiu de caz / Vasile Dobrescu - Târgu-Mureş: Editura Universităţii "Petru Maior", 2006 Bibliografie, p. 130-136 Index. ISBN (10) 973-7794-46-X; ISBN (13) 978-973-7794-46-8 336.71(498.4) Consilier editorial: Vasile Gătina Tehnoredactare computerizată: Ioana Someşan Lector: Prof. Dimitrie Poptămaş Tiparul executat la: Universitatea „Petru Maior” Tg, Mureş ISBN (10) 973-7794-46-X; ISBN (13) 978-973-7794-46-8 Copyright © Vasile Dobrescu Editura Universităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş Str. Nicolae Iorga, nr. 1 540088 Târgu-Mureş, ROMÂNIA SUMAR Sumar Cuvânt înainte I. Consolidarea sistemului de credit românesc din Transilvania în contextul Reformei financiar - bancare II. Sistemul de conducere şi funcţionare al băncilor româneşti a) Adunările Generale b) Comitetele de Direcţiune c) Comitetele de Supraveghere d) Corpul funcţioarilor 1. Directorii 2. Funcţionarii e) Asociaţia funcţionarilor de bancă f) Fondul de pensii g) Pregătirea profesională a funcţionarilor 1. Consideraţii generale 2. Şcoala Comercială Superioară de la Braşov - un laborator de pregătire a funcţionarilor de bănci III. Consideraţii privind formarea şi afirmarea băncilor româneşti Abstract Bibliografia ANEXE Anexa A. Personalul de conducere şi administrare al băncilor româneşti din anul 1913 clasificat după profesii Anexa B. Membrii Comitetelor de Direcţiune clasificaţi după profesii Anexa C. Preşedinţii Comitetelor de Direcţiune şi clasificarea lor după profesii Anexa D. Vicepreşedinţii Comitetelor de Direcţiune Anexa E. Membrii Comitetelor de Supraveghere clasificaţi după profesii Anexa F. Preşedinţii Comitetelor de Supraveghere şi clasificarea lor după profesii Anexa G. Directorii executivi, diriginţi, delegaţi, funcţionari cu atribuţii de Director Anexa H. Corpul funcţionăresc clasificat după funcţii Anexa I. Extras - Conducători de bănci cu funcţii multiple Indice general Cuvânt înainte Abordarea acestui subiect are ca obiectiv reliefarea rolului conducerilor băncilor româneşti din Transilvania, îndeosebi al funcţionarilor de bancă, în administrarea activităţilor financiare, care au asigurat avântul şi succesul sistemului de credit românesc la începutul secolului XX. Încercarea de a descifra situaţia socio-profesională a factorilor implicaţi în conducerea instituţiilor de credit, oferită de bilanţurile încheiate de către acestea înaintea primului război mondial, se impunea din perspectiva conturării unor aprecieri ce vizau rolul şi locul membrilor Comitetelor de direcţiune, Comitetelor de supraveghere şi ai corpului funcţionăresc în dorinţa surprinderii, cât mai nuanţate, a intereselor acestora în proiectarea şi derularea politicilor financiar-bancare concepute de elitele economice ale românilor transilvăneni. Direcţiile deschise de cercurile băncii „Albina” şi, împărtăşite, apoi de către majoritatea instituţiilor de credit naţionale pe tema coordonării activităţilor financiar- bancare şi a înfiinţării unui for de conducere permanent, concretizat, pe parcursul anilor 1898-1907, prin înfiinţarea unei uniuni bancare sub denumirea „Solidaritatea” a deschis, deopotrivă, problematica modernizării sistemului de credit românesc, cât şi pe aceea a pregătirii personalului de conducere a acestuia, dar şi a funcţionarilor de bancă. Din dorinţa constituirii unei asociaţii sau reuniuni profesionale a funcţionarilor de bancă pentru susţinerea intereselor acestora s-au realizat şi primele situaţii statistice ale funcţionarilor de bancă români de către Vasile Rabi. funcţionar al băncii „Bihoreana”. Intenţia acestuia, şi a grupului de funcţionari, care ii susţineau demersurile, pentru o a asociere a funcţionarilor de bancă, ne-au sugerat extinderea investigaţiilor la nivelul palierelor ce vizau structurile de conducere ale băncilor române privind situaţia lor socio-profesională, apelând la datele statistice oferite de „Anuarul băncilor române” pe anul 1913, care înfăţişează situaţia bilanţieră de vârf şi, deci, reprezentativă pentru starea economico-financiară a băncilor române înaintea primului război mondial. Cercetarea efectuată pe acest segment economico-statistic ne permite enunţarea unor judecăţi de valoare, care pot reevalua aprecierile referitoare la calitatea resurselor umane implicate în conducerea instituţiilor de credit româneşti, cât şi pe cele care privesc orientarea politicilor lor financiar-bancare. Evidenţa structurilor socio-profesionale confirmă aserţiunile generice şi uneori globalizatoare privind apartenenţa conducătorilor şi funcţionarilor de bancă la profesii şi grupuri economice reprezentative pentru elitele românilor la începutul secolului XX, prin predominanţa avocaţilor şi preoţilor la nivelul cercurilor decizionale din sistemul de credit românesc. Pe de altă parte, aceste date ne permit şi o evaluare, chiar dacă nu completă, asupra gradului şi specificităţii pregătirii intelectuale a membrilor conducerilor băncilor româneşti cu urmări directe în calitatea exercitării managementului bancar. Prezentarea statisticilor în funcţie de structurarea organismelor de administrare şi decizie şi, acestea, la rândul lor, pe criterii socio-profesionale ne relevă, cel puţin sub raport cantitativ, natura raporturilor interactive dintre instituţiile de credit româneşti prin regăsirea multiplă a unor membrii ai conducerilor băncilor româneşti în structurile de conducere a instituţiilor de credit, oferindu-ne, astfel, imaginea unor adevărate încrengături de relaţii şi interese ce au contribuit la coagularea sistemului de credit naţional. În sfârşit, dar nu în ultimă instanţă, lucrarea ne oferă o apreciere, mai exactă, asupra implicării principalelor personalităţi ale elitei românilor din diferite zone ale Transilvaniei în activitatea financiar-bancară, care, la rândul ei, a creat un suport economic substanţial pentru derularea unor activităţi de ordin politic sau cultural-spiritual major la nivelul societăţi româneşti transilvănene. În acelaşi timp, datele statistice pot completa imaginea activităţii unor lideri locali, cunoscuţi, mai mult, sub raportul implicării lor în viaţa publică, politică sau culturală şi, mai puţin, prin aportul lor la conturarea operei de modernizare a românilor din Transilvania prin intermediul activităţii instituţiilor de credit. Tratarea propriu-zisă a tematicii lucrării ne obligă a relua consideraţiile asupra evoluţiei şi definirii sistemului de credit naţional, cât şi pe cele care privesc curentul reformei financiar-bancare cu implicaţii directe în regândirea managementului operaţiunilor de creditare şi în planul formării resurselor umane la nivelul băncilor româneşti în plină afirmare şi expansiune economică, în consens cu procesele de înnoire şi modernizare a tehnicilor financiare înregistrate la nivel european. Credem că cercetarea noastră realizată sub forma unui studiu de caz poate oferi date şi aprecieri interesante pentru cei care au intenţia de a realiza studii monografice zonale sau despre viaţa şi activitatea unor personalităţi reprezentative în istoria românilor transilvăneni la nivel naţional sau regional. De asemenea, constatăm sugestive investigaţiile, întreprinse pe structura şi organizarea internă a băncilor naţionale, pentru specialiştii din lumea financiar-bancară contemporană, cel puţin, din unghiul de vedere al cunoaşterii străduinţelor înaintaşilor în direcţia perfecţionării managementului bancar şi al formării şi perfecţionării resurselor umane. Capitolul I Consolidarea sistemului de credit românesc din Transilvania în contextul Reformei financiar-bancare Sporirea spectaculoasă a numărului instituţiilor de credit româneşti şi mai apoi, a filialelor noilor bănci naţionale în perioada de la sfârşitul deceniului al optulea al secolului XIX, până la primul război mondial, a contribuit, efectiv, la acoperirea economico- financiară a întregului teritoriu al Transilvaniei pe fondul creşterii cererilor de capitaluri lichide solicitate de procesul modernizării societăţii româneşti, îndeosebi a lumii rurale, exprimată fie în achiziţionarea de inventar agricol şi suprafeţe de terenuri agro-silvice de către elitele clasei mijlocii, fie de aplicarea unor procedee noi, agrotehnice, de cultivare şi exploatare a fondului funciar. Datele statistice, oferite de „Compasurile” şi de „Anuarele băncilor române”, cât şi de lucrările de specialitate, relevă expansiunea numerică a băncilor româneşti, după o perioadă de aproape 15 ani de stagnare, de la înfiinţarea băncii „Albina” în 1871 până în 1885, dată de la care elitele economice ale românilor transilvăneni, profitând şi de o legislaţie economică mai flexibilă, vor înfiinţa, până în anul 1888 un număr de 17 instituţii de credit1 în principalele centre urbane precum Timişoara („Timişana”), Orăştie („Ardeleana”), Hunedoara („Agricola”), Cluj („Economul”), Blaj („Patria”), Arad („Victoria”), Turda („Arieşana”), Şimleul Silvaniei („Silvania”), Reghin („Mureşiana”), etc, considerate,