MIHAIL-DUMITRU N. ISRAIL ÎN VEACUL MEU ZBUCIUMAT https://biblioteca-digitala.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ISRAIL, MIHAIL-DUMITRU N. În veacul meu zbuciumat I Mihail-DumitruN. Israil; ed., note, comentarii, evocărirealizate de Anca Michaela Israil, Radu Şerban Palade, Alexandru Constantin Palade. - Bârlad: Sfera, 2015 ISBN 978-606-573-535-4 I. lsrail, Anca-Michaela(ed.) II. Palade, Radu Şerban (ed.) III. Palade, Alexandru Constantin (ed.) 821.135.1-94 821.135.1-1 https://biblioteca-digitala.ro Mihail-Dumitru N. lsrail A ln veacul meu zbuciumat Ediţie, note, comentarii şi evocări realizate de Anca Michaela Israil Radu Şerban Palade Alexandru Constantin Palade a.11-i /U?/(,' a.1�c � , - E /"/cd.lt--1--'L . , ' < ' '8 {. ",L /J���t-E'/Ztl�t /_ /l7: .�c ':cl�'-;t-CC, _ - a ( .AC'�lA.-l1�t!:--:lr7 /Z,,,fc-t I ) ·-:I ·-'"7 L/ t A . 1 cf-..cc/c Editura Sfera Bârlad • 2015 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro CUPRINS Monseigneurul. Cuvântînainte . ............................. „ .........„ „.„ ...... 7 Excurs biografic„. „„ „ „ „ „„ „ ....„ „ ... „ „ „ „ „„„ ....„ „. „ ..„ .....„ ....... „ 17 Lista de lucrări .... „.„..... „.... „ ...„ ... „„„.„ .............. „ .. „ ...„ ........ „.„25 Amintirile unui octogenar „ .... „ „ „ „ .. „„ „ .. „ .. „..... ............... „ .. „ „ „ 31 Scrisoare de la Cotul Donului „ ..„ ..... „ „ .. „ „ „ „ „ „„ „ „ „ „.„ „ „ ... „. 23 7 Vorbe cu tâlc (instantanee, schiţe, evocări) „ ... „„„„„„„.. „„„„„259 Poezii ..................................... ........................„ ........................... 333 Epilog „.„„„„„„„„.„.. „„„.„ ..„„ .. „„ ...............„„.„„„ ........ „.... „ .. 373 Fotografii de familie„ ...„„„„ .. „„„„„ ........ „„ ........... „.„„„„.„„„.391 5 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro MONSEIGNEURUL Cuvânt înainte Monseigneurul a fost apelativul pe care îl alesesem noi copiii, încă din anii când trăiam sub vraja aventurilor din: „Cei trei muşchetari" şi „Vicontele de Bragelonne", ca fiind cel mai potrivit, prin semnificaţia şi mai ales prin sonoritatea lui impunătoare, pentru părintele nostru, apelativ pe care, în scurt timp, l-a adoptat întreaga familie. Am intuit că acesta îl caracteriza cel mai bine, căci părintele nostru a impus întotdeauna, prin comportament, mare consideraţie şi respect nu numai al întregii familii, dar şi al tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au apreciat pentru calităţile lui de OM. Pentru noi copiii, Mo nseigneur-ul a fost şi a rămas un etalon de comportament, de educaţie, distincţie, eleganţă şi rafinament. Era nu numai un împătimit al unei ţinute impecabile, dar şi al unei eleganţe sobre. Era foarte ordonat, pedant chiar, scrisul îi contura cel mai bine această trăsătură de caracter, deoarece până la adânci bătrâneţe a scris caligrafic. Nu am văzut niciodată un scris mai clar, mai frumos, mai egal. Când citesc însemnările lui, îi simt prezenţa, îi aud vocea. Îl văd în salon, pe canapea, depănându-şi, la cererea noastră 7 https://biblioteca-digitala.ro insistentă, a copiilor, poveştile, amintirile din copilărie, din liceu, din perioada studenţiei, din perioada doctoratului la Paris de unde, ne spunea, spre hazul nostru, că s-a întors cu „trei cufere pline de cărţi". Abia mult mai târziu am putut pătrunde „semnificaţia" acestei sintagme!„. Era un excelent povestitor. În copilărie şi adolescenţă, noi copiii casei ne-am simţit totdeauna fericiţi să stăm în mijlocul adulţilor: urmăream totdeauna cu mare interes conversaţiile acestora, ascultând fascinaţi tot ceea ce povesteau despre familie, obiceiuri, călătorii, cunoştinţe comune, întâmplări deosebite. Eram conştienţi că avem multe de învăţat din cele ce auzeam de la părinţii, bunicii şi mătuşile noastre ... Nu ne săturam niciodată ascultând poveştile părintelui nostru, care pentru noi păreau dintr-un timp foarte îndepărtat. Şi când mă gândesc că astăzi tinerii nu ştiu cum să fugă mai repede din preajma adulţilor din familie, căci nu îi mai interesează decât internetul, fotbalul, discoteca şi muzica rock!„. Devenind mai mari, la insistenţele noastre, Monseign.eur-ul ajunsese să ne ţină adevărate prelegeri despre filozofia greacă, dreptul roman, iluminismul francez, despre Montesquieu, Napoleon, Talleyrand, Nelson, Napoleon al III-iea, Regele Carol I, despre l.C. Brătianu, Nicolae Iorga, A.D. Xenopol, Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Vasile Pârvan, Winston Churchill, despre tratatul de la Y alta şi subiectele de acest fel ar putea continua la infinit, căci tata era un om de o vastă cultură. Ştia drept, economie politică, finanţe, istorie română şi universală, filozofie, artă, estetică, sociologie, literatură. De multe ori ne recita în limba franceză din: Ronsard, Paul Valery, Victor Hugo, Lamartine... Era ceea ce s-ar putea numi o bibliotecă vie, o enciclopedie plină de surprize şi lară sfârşit. Târziu ne-am dat noi seama că toate aceste aspecte demonstrau 8 https://biblioteca-digitala.ro de fapt că părintele nostru era un om cu un înalt grad de cultură, cu o educaţie foarte solidă. Era de o erudiţie extraordinară, ceea ce pe noi copiii ne fascina de fiecare dată, luându-l mai târziu drept ideal, în instrucţia noastră umanistă, chiar dacă a fost să ne alegem profesiuni în domeniul ştiinţelor medical-biologice. Totuşi capacitatea lui de a-şi fascina auditoriul venea, în primul rând, din darul înnăscut de a vorbi. Avea un talent oratoric cu totul ieşit din comun. Era „dăruit cu harul cuvintelor". Dumnezeu îl înzestrase cu o voce de o sonoritate perfect temperată, cu un timbru deosebit de plăcut, catifelat şi mai ales cu o dicţie impecabilă şi o rafinată elocinţă. Puteam sta ore întregi nemişcaţi să-l ascultăm ... Îşi construia totdeauna frazele cu multă eleganţă şi claritate. Exprimarea îi era structurată pe o lqgică perfectă. Poseda o adevărată charismă în arta vorbirii. Efectul elocinţeilui sobre şi distinse era totdeauna amplificat de expresivitatea mişcării mâinilor, care accentua efectul magic al prelegerilor de-a dreptul fascinante... Orice ne povestea era totdeauna extrem de interesant şi de fiecare dată ştiam că ne va dărui noi cunoştinţe sau o nouă învăţătură pentru viaţă. Cu aceste ocazii, rămase de neuitat pentru noi, părintele nostru a ştiut să ne sădească încet, încet, în inimi, :„teresul pentru studiu, respectul profund şi admiraţia pentru marile virtuţi şi valori ale adevăratei istorii şi culturi româneşti. În vremurile când predarea cunoştinţelor despre adevărata istorie a ţării era prohibită, el ne-a vorbit despre Regele Carol I, despre profesorii Iorga şi Xenopol, Rădulescu-Motru, Alexandru Marcu, Gh. Taşcă, Ion Petrovici. În m�inile lui, o carte prindea viaţă întotdeauna. Până în momentul în care o lua el în mână, cartea ni se păruse temă, mohorîtă, dar odată ajunsă 9 https://biblioteca-digitala.ro sub ochii lui, cartea începea deodată să sclipească, să ne provoace curiozitatea, să ne trezească interesul, să ne atragă s-o luăm cât mai repede s-o citim şi s-o studiem. Tata făcea întâi o introducere în subiect, ne citea câteva fragmente ilustrative şi le comenta reuşind să ne deschidă astfel ochii minţii şi interesul pentru citit, arătându-ne pentru ce trebuia anume să urmărim şi mai ales cu ce trebuia să rămânem din respectiva lectură. Ne-a învăţat astfel încet încet, cum să ne selectăm cărţile, lecturile şi mai ales, cum să extragem esenţa şi învăţăturile pentru orientarea noastră viitoare în viaţă. Ne-a făcut treptat să cunoaştem, să aprofundăm şi să apreciem valorile etice şi moral creştine, ne-a inspirat setea de cunoaştere, de carte, ne-a insuflat spiritul de justiţie, dragostea de semeni şi calea cea dreaptă într-o perioadă ameninţată permanent de mari dezechilibre morale şi sociale, pe care, din fericire, noi cei tineri le-am sesizat târziu. Am admirat totdeauna la el eleganţa şi distincţia naturale. Stăpânea cu multă uşurinţă cele mai alese maniere. Avea şi darul de a conduce o conversaţie. Ştia nu numai să vorbească, ci şi să asculte şi mai ales să-i provoace pe oameni la discuţie, reuşind să scoată de la ei tot ce era mai frumos şi mai bun în sufletul lor, chiar şi de la cei de la care te aşteptai mai puţin. Profesiunea l-a făcut să vină în cursul vieţii în contact cu oameni foarte diferiţi. A cunoscut politicieni, diplomaţi, artişti, scriitori, profesori universitari, jurişti şi avocaţi, dar şi mulţi oameni simpli, ţărani, muncitori, meşteşugari. Avea capacitatea de a face faţă cu cea mai mare uşurinţă tuturor situaţiilor şi tuturor interlocutorilor. Pentru mine a rămas un adevărat mister cum reuşea să se adapteze atât de repede, celor mai dificile circumstanţe, detensionând imediat chiar şi o atmosferă glacială, o linişte 10 https://biblioteca-digitala.ro apăsătoare, ştiind totdeauna să închege cu naturaleţe şi eleganţă o discuţie care curgea apoi natural şi în mod deosebit de plăcut, rămânând însă totdeauna sobruşi de o politeţă desăvârşită, ceea ce impunea respect şi din partea interlocutorului. Era un om de societate cu un comportament impecabil şi dăruit de la Dumnezeu cu acel mult râvnit / 'usage du monde. Multă lume care-l cunoştea venea la noi în casă pentru a-i cere sfatul în varii probleme. Ştia să discute cu toţi oamenii, indiferent de condiţia lor socială, astfel încât să-i facă să se simtă bine atunci când intrau la noi în casă. Găsea imediat subiecte comune: familie, copii, casă, cunoştinţe, locuri istorice, curse de cai de la fostul hipodrom de galop de la Băneasa şi multe altele. Deasemeni, prin felul lui de a vorbi şi a pune problemele reuşea, cu multă diplomaţie, să aplaneze conflicteledintre