Congresul Naţional de Speologie ediţia a XXXIX-a Carstul din Podişul Someşan Prislop Boiu Mare Mesteacăn Luminişu Purcăreţ Răstoci Bizuşa Cozla Letca Ileanda Frânceni DE SP E O Cuciulat L O G I E Someş MONTANA Băbeni B E AIA MAR Ileanda, Sălaj (4001), 7–11 septembrie 2011 Congresul Naţional de Speologie Ileanda (jud. Sălaj) 7-11 septembrie 2011 Organizatori: Clubul de Speologie Montana Baia Mare şi Federaţia Română de Speologie PARTENERI: Primăria Ileanda (www.primaria-ileanda.ro) Grupul Şcolar “Ioachim Pop” Ileanda Fundaţia Maratin Baia Mare (www.maratin.ro) Asociaţia Kelsen Baia Mare (www.kelsen.ro) Fundaţia Judeţeană pentru Tineret Maramureş (fjtmm.home.ro) Km32 (www.myspace.com/km32) PARTENERI MEDIA: emm.ro TVR Cluj Graiul Sălajului Graiul Maramureşului SPONSORI: Tipografia “Minulescu” Baia Mare (www.tipografia-minulescu.ro) Gold Plaza Baia Mare (www.goldplaza-baiamare.ro) Gotech Baia Mare (www.gotech.ro) Godarec Baia Mare (www.godarec.ro) Trakking Cluj Napoca (www.trakking.ro) eMont.ro Material editat de D. Istvan , T. Tămaş şi T. Minghiraş C.S. Montana Baia Mare, 2011 Introducere Clubul de Speologie Montana, vechiul dv. coleg de suferinţă (dar şi de participare la inegalabile bucurii ale descoperirilor speologice, mai mari sau mai mici), a fost înfiinţat duminică 21 noiembrie 1976 la ora 17, în plină zonă carstică, în Podişul Someşan, la Popasul Mesteacăn. După o vizită duminicală a Peşterii Ciungi, un mic grup al fostului Club de Turism Montana, înfiinţat în 1974, a înţeles că există încă un domeniu care îşi aşteaptă exploratorii - lumea subterană. Nucleul de atunci s-a constituit în tulpina pe care s-au altoit generaţiile de speologi care au făcut ca activitatea începută să pâlpâie şi acum. În anul 1980, odată cu desfiinţarea Clubului de Turism Montana, secţia de speologie a devenit Clubul de Speologie Montana, acesta fiind şi anul prezenţei la primul Speosport. Cei 35 de ani de activitate au definit Montana ca un club care îşi desfăşoară activitatea într-o zonă cu carst limitat şi modest, din care au izvorât însă miraculos marile noastre bucurii - cele peste 300 de peşteri descoperite şi cartate. Numele de Montana nu a fost ales doar pentru a ne aduce aminte de clubul mamă. Pentru că muntele a fost cel care ne-a unit şi el rămâne legătura secretă între noi şi natură, motivul pentru care Montana nu va deveni niciodată un club de depănat amintiri speologice. Invitându-vă la Ileanda am riscat puţin, pentru că există în România multe alte locuri mai apte pentru a găzdui asemenea manifestări - însă acest lucru este acum un amănunt nesemnificativ. Adevăratul necaz este că iniţiatorul acestui eveniment şi sufletul acestui club, Mitică Istvan, întemeietorul activităţii speologice pentru noi, cei din nord-vestul ţării, a plecat şi nu vă mai poate fi gazdă de acum. Ne va lipsi tuturor prezenţa lui discretă, munca lui eficientă şi umorul inconfundabil. În mare parte datorită lui, Clubul de Speologie Montana împlineşte anul acesta 35 de ani de activitate neîntreruptă. Clubul Montana vă urează „Bun venit” în Podişul Someşan, chiar în apropierea locului în care a fost înfiinţat. Din păcate fără Nea Mitică, căruia cu modestie îi dedicăm această ediţie a XXXIX-a a Congresului Naţional de Speologie. Congresul Naţional de Speologie, ed. XXXIX – Ileanda (4001), 7-11 septembrie 2011 Carstul din Podişul Someşan Podişul Someşan cuprinde sectorul deluros de pe rama nord-vestică a depresiunii Transilvaniei, zona ei de bordură delimitată la vest şi nord de masivele cristaline Meseş, Ţicău şi Preluca iar la sud şi sud-est, de Câmpia Transilvaniei. Zona carstică a Podişului Someşan include aria de aflorare a calcarelor eocene şi oligocene (10% din suprafaţa totală a subunităţii geografice denumită Podişul Someşan), o bandă cu direcţie VSV - ENE între Jibou şi Tg. Lăpuş. Apariţii izolate de formaţiuni carstificabile există şi la sud de această arie, dintre acestea bara calcaroasă de la Glod - Poiana Blenchii fiind cea mai extinsă. Structura geologică monoclinală cu înclinare generală sudică de 10-12° determină formarea unor culmi asimetrice, de cuestă, cu versantul nordic abrupt şi cel sudic prelung. Altitudinea maximă a zonei este de 661 m în vârful Prisnel, coborând la mai puţin de 200 m atât în nord, în bazinul Lăpuşului, cât şi la sud, în cel al Someşului. Bazinele hidrografice care conţin fenomene carstice în acest areal sunt: 4001, 4002, 4003, 4012, 4020 şi 4022. Bazinul 4001, de pe versantul drept (nordic) al Someşului, cuprinde partea vestică a platoului Purcăreţ - Boiu Mare - Jugăstreni, versantul sudic al culmii Prisnel şi partea vestică a culoarului Someşului. Bazinul 4001, aparţinând preponderent jud. Sălaj, include atît cele mai mari cavităţi ale Podişului Someşan, cît şi pe cele mai multe cavităţi din această arie (127). Acest bazin este mărginit spre nord de Bazinul Văii Bârsăului (4002), cu 28 de peşteri, şi de bazinul hidrografic al Lăpuşului (4003, 4004), conţinând până în prezent 57 peşteri. Istoricul cercetărilor speologice Sinteza asupra peşterilor din Transilvania publicată de E. A. Bielz în 1884 si 1885) cuprinde Peştera Ciungi (Die Tropfsteinhohle von Kis-Nyires). Se presupune că „Peştera de la Cliţ”, menţionată în 1884, reprezintă de fapt actuala P. din Cariera Cuciulat. Ladislau Kovari (1853) arată că peştera a fost folosită ca adăpost de Ştefan Csaki - conducătorul armatei principelui Transilvaniei, Sigismund Bathory, în luptele cu generalul austriac Basta. În anul 1849, după înfrîngerea din bătălia de la Jibou, peştera a fost folosită ca ascunzătoare de conducătorul secuilor, L. Berzencsei. Cum P. de la Cuciulat era binecunoscută, cariera începînd să funcţioneze în timpul primului război mondial, (deschisă de prizonierii de război italieni), iar în Cliţ nu se cunoaşte vreo peşteră aptă să adăpostească unităţi militare, există doar două ipoteze: fie că P. de la Cliţ este situată chiar în Cliţ (dar e greu de explicat "ştergerea" completă din memoria locuitorilor), fie că P. de la Cliţ este de fapt P. din Cariera Cuciulat. Prima redescoperire a P. din cariera Cuciulat s-a făcut în 1962, cînd minerul Costan Indrecan din Ciula a intat în peşteră pe circa 150 m. Elevii şcolii tehnice de geologie din Baia Mare intră în peşteră în 10-11 noiembrie 1962. S-au cartat 450 m de galerie, realizîndu-se harta, un profil longitudinal şi profile transversale din 5 în 5 metri, durata explorării fiind de 22 ore. P. din Cariera Cuciulat a fost vizitată în 8 septembrie 1964 de un grup de elevi băimăreni (Istvan D., Konreich T., Pop S.). Accesul se făcea printr- un puţ de 10 m, situat în treimea inferioară a frontului carierei, urmînd o galerie fosilă înaltă "cât omul", cu stalactite şi stalagmite. Acelaşi grup parcurge în 7.09.1964 şi P. Lii, pînă la sifon. Au urmat în 1965- 1966 şi P. Ciungi (234 m), P. din Unghiuri - 100 m, P. Unghiuri amonte - 23 m, Av. de pe Dumbravă, P. de la Boiuţ şi Gaura Boiului de sub Piatră. Cartările s-au realizat cu o sîrmă etalonată de 6,5 m lungime, realizîndu-se schiţe existente şi astăzi în arhiva Speo Montana. În Harta regiunilor carstice din România (1965), bazinul 4001 figurează cu 6 peşteri (P. din Cariera Cuciulat, P. Lii, P. Ciungi, P. din Unghiuri, P. din Pancu, P. de pe Imaş) incluse în lucrare de T. Rusu. 2 Carstul din Podişul Someşan În perioada 1973-1980, un grup de elevi din Curtuiuşul Mare şi apoi din Finteuşul Mare ("Cutezătorii Chioarului") explorează 27 peşteri în Podişul Someşan, dintre care unele şi din bazinul 4001. În anul 1976 Speo-Montana îşi începe activitatea în zona Mesteacăn - Boiu Mare. Clubul de speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti, parţial în colaborare cu Lanterna Magică Halmeu, atacă zona în perioada 1978-1980, iar în 1979-1980 Cepromin Cluj-Napoca explorează mai multe cavităţi în bazin. Concomitent, un grup din Gherla, devenit ulterior filială a Cepromin Cluj-Napoca, efectuează explorări în zona Bizuşa. P. din Cariera Cuciulat este redescoperită în 28.07.1978 de către speologii de la Clubul de speologie Emil Racoviţă Bucureşti, zi în care Mihai Codescu observă vestitele picturi rupestre de pe tavanul unei săliţe, atestate de Marin Cârciumaru şi Maria Bitiri (1979) ca fiind realizate în ultima parte a Peleoliticului superior (cca. 10.000 î. Chr.). În sistematizarea realizată de Clubul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti în 1983, bazinul 4001 apare cu 62 de cavităţi. Începînd din anul 1989 Montana Baia Mare îşi extinde activitatea şi în partea vestică a bazinului (zona Cuciulat - Răstoci), lucrând în paralel şi în bazinele invecinate (4002, 4003, 4004). Până în prezent, în bazinul 4001 au fost descoperite alte 65 de peşteri. Geologia Carstul este dezvoltat în principal pe calcare eocene (formaţiunea de Cozla) si oligocene (stratele de Cuciulat şi mai puţin marnocalcarele formaţiunii de Bizuşa), care formeaza o bandă cu direcţia VSV – ENE, cu lungimea de circa 50 km (între Jibou şi Târgu Lăpuş), cu o lăţime maximă de 7 – 12 km, în aria dintre masivele cristaline Ţicău şi Preluca. Suprafaţa ocupată de ele este de 36,18 km2 respectiv 44,93 km2, reprezentînd 34,61% şi respectiv 42,9% din totalul suprafeţei bazinului (104,54 km2). În ansamblu, formaţiunile carstificabile ocupă 81,11 kmp (77,59% din întreaga suprafaţă), iar în realitate aria lor este chiar mai extinsă, ele fiind acoperite în lungul Someşului de produse cuaternare de terasă. Formaţiunea de Cozla cuprinde partea superioară a Eocenului (Priabonianul superior) şi baza Oligocenului (Tongrian). Are o grosime de 30-40 m în spaţiul dintre masivele cristaline Ţicău şi Preluca, iar pe bordura acestor masive atinge la 60 m. Calcarele au secvenţe recifale şi conţin numeroase fosile (Vulsella, Natica, Ostrea, Campanile, Sirenide etc). Ele au o structura monoclinală şi coboară în trepte spre S pînă în valea Someşului. Formaţiunea de Cuciulat are o grosime de 20-40 m şi prezintă alternanţe de calcare, marne şi argile.