NATURA REVISTA ŞTIINŢIFICA DE POPULARIZARE PUBLICATĂ PRIN ÎNGRIJIREA D-LOR G. ŢIŢEICA şi G. G. LONGINESCU DOCTOR ÎN ŞTIINŢE, PROFESOR DOCTOR ÎN ŞTIINŢE, PROFESOR UNIVERSITAR UNIVERSITAR ANUL IX 1913-1914 BUCUREŞTI TIPOGRAFIA „GUTENBERG“, J. GOBL S-sori 20. - STRADA DOAMNEI. — 20 (Biserica Kalinderu) ABONAMENTUL pe un an (10 numere) 15 Octomvrie—15 Iulie, 5 Lei. APARE LA 15 A FIECĂREI LUNI SUI! ÎNGRIJIHKA D-I.Ofi G. ŢIŢEICA, doctor în ştiinţe, profesor universitar. G. G. LONGINESCU, doctor în ştiinţe, profesor universitar. Pentru orice priveşte revista a se adresa d-iui O, Ţiţeica. str. Scaune, 33. Anul III, IV, V, VI, VII, VIII şi IX in volume broşate costă 6 lei fiecare. Anul I costă 8 lei. iar anul II costă 7 lei, şi se găsesc la adresa de mai sus. 1 NATURA REVISTĂ ŞTIINŢIFICĂ DE POPULARIZARE PUBLICATĂ SUB ÎNGRIJIREA D-LOR G. ŢIŢEICA şi G. G. LONGINESCU VOLUM UL IX OCTOMVRIE 1913 - IULIE 1914 BUCUREŞTI TIPOGRAFIA „GUTENBERG“ JOSEPH GÔBL S-so r i 20. — STRADA DOAMNEI. — 20. 1913 CIRCULAŢIA REPEDE IN ORAŞELE MARI CARACTERUL ORAŞELOR MARI. - MIJLOACE DE A ÎNLESNI CIRCULAŢIA. - CIRCULAŢIA AERIANĂ ŞI SUBTERANĂ. — CONSTRUCŢIA LINIILOR SUBTERANE. — FINAN­ ŢELE ŞI ADMINISTRAŢIA METROPOLITANELOR. — PROECTE PENTRU VIITOR I. Un jurnalist scria pe la 1889: »Hm stat douăzeci de mi- »nute pe trotoar în Oxford Street1), ca şi ţăranul lui Hora- «ţiu care, ca să treacă un fluviu, aşteptă să se scurgă toată »apa. Dar vai! fluviul de trăsuri curgea mereu! In fine, un »grup de lucrători, care treceâ pe lângă mine, crezu că a »găsit o trecere şi se aruncă în şivoiu. Mă repezii după el »şi ajunsei viu, nevătămat pe cealaltă parte, cum nici nu mă »aşteptam". Montesquieu în »Lettres persanes", cu mai bine de 100 de ani mai înainte, descria tot aşa de plastic circu­ laţia la Paris. Cum ar descrie astăzi, în „secolul iuţelii“, o vie imaginaţie circulaţia Parisului, a Londrei, a Berlinului, a Noului-YorK? Hstfel de oraşe sunt auriculele şi ventriculele civilizaţiei. Pulsaţiile lor se resimt numai decât în toate celelalte vase ale aglomeraţiunilor de oameni; în aceste camere trebuesc să se producă forţe care să învingă orice rezistenţă, toată inerţia 1) Londres et la vie à Londres, par F de Bernhardt. 4 NATU EA omenirii, pentru a putea avea mişcarea, viaţa popoarelor de astăzi, adică pentru a putea să se propage lumina inteligen­ ţelor, să poată circulă bogăţia prin folosinţa raţională a mun­ cii. Dar o folosinţă raţională a muncii înseamnă maximum de profit în minimum de timp. Facem abstracţie de intensi­ tatea muncii, căci, fără îndoială, nicăeri nu se munceşte mai intens decât în oraşele mari; vreau să zic, locuitorul oraşului mare caută să nu piardă nici un moment din timpul stabilit pentru îndeplinirea unui anumit scop. Şi, la strălucirea luminii şi bogăţiei „oraşelor mondiale“, bogat şi sărac aleargă, ca şi fluturii de noapte în jurul flă­ cării, iar oraşul, ca şi micul bulgăre de zăpadă rostogolit pe câmpul alb, creşte foarte mult ct)iar în timpul unei vieţi de om ! i\pe noi se adaogă izvorului ce abia şopteşte, încât valea nu-1 mai cuprinde şi murmurul devine vuiet; milioa­ nele de oameni înfriguraţi de afaceri — afaceri ce se ţes ct)iar în jurul a continente întregi — nu mai încap pe stra­ dele înguste, care erau bune sute de ani mai înainte, pe când nu se putea prevedea exuberanţa de astăzi. Hcum nu mai e loc pe solul oraşelor mari, dar curând nu va mai fi nici în atmosfera, nici în subsolul lor! Din lipsa spaţiului pentru circulaţie, numărul accidentelor se înmulţesc din zi în zi, aşa că bilanţul anual al victimelor numai din un oraş ca Londra ori Paris, se poate compară cu acela al unei bătălii sângeroase: la Londra, înainte de invenţia automobilelor, tri­ butul circulaţiei eră de 2—3 mii victime anual. Ce frumoasă cifră trebue să aibă acum înscrisă în registrele ei poliţia din Londra, acum când tracţiunea animală mai că dispare, când în tot momentul automobilele storcosesc câte un individ la câte un colţ de stradă, accident repede înregistrat şi, şi mai repede uitat 1 CIRCULAŢIA REPEDE ÎN ORAŞELE MARI 5 Circulaţia intensă ziua ca şi noaptea şi noaptea ca şi ziua, circulaţia repede care oboseşte nervii, distrează ocţjiul şi în­ tunecă spiritul, este caracteristica oraşelor mari. * * * Pentru a face faţă cerinţelor circulaţiei, s’au căutat amelio­ rări ale acesteia în timp ca şi în spaţiu. In timp, circulaţia se ameliorează, mărind până la o limită admisibilă iuţeala vehiculelor şi a pietonilor — ceeace atrage şi avantagii eco­ nomice pentru orăşan, căci în astfel de oraşe nu este per­ mis a stă pe loc fără nici o ocupaţie—adică mărind debitul stradei. Prin invenţia a diferitelor mijloace de transport, care au viteze normale diferite, pentru a nu se produce pertur­ bări, s’a simţit nevoia să se specializeze străzile pentru anu­ mite feluri de transport. Vom vedea în ce constă această specializare. In spaţiu putem îmbunătăţi circulaţia oraşelor prin mai multe mijloace : prin lărgirea şi rectificarea străzilor, prin ra­ ţionalizarea reţelei de artere de circulaţie, prin descentrali­ zarea afacerilor oraşuluix) şi mai ales prin întrebuinţarea căilor de comunicaţie subterane ori aeriene. Insă cea mai de seamă îmbunătăţire a circulaţiei se face tot' prin lărgirea şi îndreptarea străzilor. Ce este Parisul acum, dar ce ar fi fost dacă un Haussmann nu ar fi avut energia ca să taie acele bulevarde de respiraţie ? Ce ar fi în partea centrală a Londrei, dacă incendiul din 1666 nu ar fi redus în cenuşe 400 de străzi, 13.200 de case şi 89 biserici 1 1) Aceste moduri de afaceri pe care le procură gările, ministerele, bursele de comerţ, băncile, casele mari de comerţ şi industrie, diferite clădiri publice, etc., ar fi bine să pe aşezate pe un mare bulevard cir­ cular, de un diametru bine ales. Ring-ul Vienei poate servi ca exemplu 6 NATURA ale «cetăţii fără margini". Nu tot străzile trebue să pri­ mească toate vehiculele care transportă mărfuri, materiale şi alte produse în toate direcţiile ; nu tot străzile trebue să primească pe toţi pietonii şi pe cei ce intră şi pe cei ce ies din metropolitane? Negreşit că străduleţele strâmte şi şerpuite, colţurate, în fine, cum a dat Dumnezeu, ar înă­ buşi cu totul circulaţia unui oraş mare, mai ales la orele de sfârşire a lucrului, când adevărate «Swg Scrapers" varsă populaţia lor de funcţionari şi funcţionare, ce se înghesuie, gesticulează, se îmbrânceşte, fără nici o intenţie rea, ci nu­ mai pentru a putea ajunge la timp acasă ! ')• Cu toate acestea, aceste lărgiri de drumuri, pentru a fi suficiente tuturor nevoilor, cer o cheltuială enormă, fără a puteă permite, totuşi, în cele mai multe cazuri, o mare iu­ ţeală de transport. In oraşele mari industrialo-comerciale, unde suprafaţa ocupată de populaţie ajunge la zeci de mii de hectare şi unde se cere o precizie cronometrică la lucru, o socoteală simplă arată că mai eftin şi mai sigur pentru circulaţie este să construim căi pe sub pământ sau în aer, pe sub străzi sau deasupra lor. Iată dar cum s’au născut trenurile subterane şi aeriene în oraşele mari : ele au urmat nevoii de a circulă repede şi si­ gur, liberându-se de strâmtoarea străzilor şi de cheltueli exagerate pentru exproprieri de clădiri. Dacă în unele oraşe aceste trenuri subterane ori aeriene (métropolitain, Tub, Un­ derground, Untergrundbahn, Hochbaţm) au fost impuse mai mult de circulaţia repede (Berlin, Paris) şi mai puţin de strâmtoarea străzilor, în alte oraşe, din contră, îngustimea şi neregularitatea străzilor, împiedecând orice circulaţie puţin 1 1) America to Work by John Fraser. CIRCULAŢIA REPEDE ÎN ORAŞELE MARI 7 mai intensă, impun construcţia liniilor subterane mai din vreme. Din cauza îngustimei şi neregularităţii străzilor s’au impus căi subterane în Neapole şi Genua *) (în construcţie); tot îngustimea şi lipsa de orice plan a străzilor în Bucureşti va impune şi in acest oraş, mai înainte de timpul normal, căi de comunicaţie subterane sau aeriene, mai ales când şi municipalitatea arată puţină prevedere pentru viitorul circulaţiei. * * * Deşi linii aeriene ori subterane de comunicaţie urbane nu sunt de loc la noi, deşi va mai trece mult timp până să ne gândim serios la un »»metro român", deşi multora acest mijloc de locomoţiune le este familiar, totuşi mă voi opri mai mult asupra acestor mijloace de transport. Mai totdeauna metropolitanele sunt în parte subterane, în parte aeriene şi nu fără motiv. Condiţiunile terenului, poziţia străzilor şi mai ales partea financiară, tjotărăşte sistemul. Este o tendinţă destul de pronunţată pentru liniile subterane: că­ lătorul cu trenul aerian este prea iniţiat în viaţa intimă a bieţilor locatari, cărora la tot momentul le trece necontenit în mod asurzitor câte un şir de vagoane, iar estetica străzilor sufere prea mult prin prezenţa viaductelor care, oricât de or­ namentate ar fi, tot poartă cu ele ceva sombru, căci sunt prea rigide şi opresc lumina. Cu toate că liniile subterane sunt mai costisitoare, cu toate că ele privează pe călător de priveliştea străzilor şi de un aer mai curat2) totuşi ele sunt 1) Genie Civil (13 Sept. 1913). 2) După cum se ştie şi din o notiţă din «Natura», aerul din metro­ politane se confinează foarte repede şi trebue ozonizat. La Paris şi la Londra vagoanele au bune ozonizatoare, pe când la Berlin nevoia lor pare că nu se simte prea mult, cu toată dragostea pe care o are ger­ manul pentru ţigări. 8 NATURA mai totdeauna preferite în centrul oraşelor, pe când pe la periferie, unde inconvenientele liniilor aeriene se poate uşor face să dispară în bună parte, alternarea sistemelor este o idee nimerită şi pentru schimbarea aerului ori a priveliştei ochiului şi pentru eftenirea costului de transport.