1 201 ianuarie -martie Nr. 2(30) anul IX EX PONTO TEXT/IMAGINE/METATEXT Nr. 1 (30), (Anul IX), ianuarie - martie 2011 EX PONTO text/imagine/metatext Revistă trimestrială publicată de Editura Ex Ponto şi S.C. InFCon S.A. Director: IoAn PoPIŞtEAnU Director general: PAUL PRoDAn Cu sprijinul RoMDIDAC S.A. BUCUREŞtI Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, cu susţinerea Filialei „Dobrogea“ a Uniunii Scriitorilor din România, şi a Universităţii „ovidius“ Constan]a Redacţia: Redactor şef: OVIDIU DUNĂREANU Redactor şef adjunct: nICoLAE RotUnD Redactori: AngELo MItChIEvICI, ILEAnA MARIn (S.U.A.), SoRIn RoŞCA Prezentare grafică: ConStAntIn gRIgoRUŢĂ tehnoredactare: AURA DUMItRAChE Colegiul: SoRIn ALExAnDRESCU, Acad. SoLoMon MARCUS, ConStAntIn novAC, nICoLAE MOTOC, vICTOR CIUPInĂ, ADInA CIUgUREAnU, STOICA LASCU, AxEnIA hogEA, IoAn PoPIŞtEAnU, oLIMPIU vLADIMIRov Revista Ex Ponto găzduieşte opiniile, oricât de diverse, ale colaboratorilor. Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text aparţine în exclusivitate autorului. Redacţia: Bd. Mamaia nr. 126, Constanţa, 900527; tel./fax: 0241 / 547040; 616880; email: [email protected] Administraţia: Aleea Prof. Murgoci nr. 1, Constanţa, 900132; tel./fax: 0241 / 580527 / 585627 Revista se difuzează: – în Constanţa, prin reţeaua chioşcurilor „Cuget Liber” S.A. şi la – Muzeul de Artă Constanţa – în Bucureşti, prin Centrul de Difuzare a Presei de la Muzeul Literaturii Române Revista Ex Ponto este membră a A.R.I.E.L. (Asociaţia Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare) tiparul: S.C. Infcon S.A. Constanţa ISSn: 1584-1189 SUMAR Editorial Stări de spirit ovIDIU DUnĂREAnU - Ieri... şi azi (p.5) CONStAntIn NOVAC - S-a stins lumina la „Tomis"; Nu-i uitaţi! Pe ei şi pe navele lor (p.72) tExt Traduceri din literatura română Ex Ponto - 30 ARthUR PoRUMBoIU - La diagramma del freddo rosso. Poeme. traducere în limba LIvIU gRĂSoIU - Constanţă în ambiţii italiană de nAStASIA SAvIn (p.75) şi realizări; FLoREntIn PoPESCU; Pro Saeculum; Bucovina literară; Nord literar; Traduceri din literatura universală Contemporanul. Ideea europeană (p.7) J.M.g. LE CLÉZIo - Pervenche. traducere Poezie din limba franceză de MĂDĂLIn RoŞIoRU (p.82) IULIA PAnĂ (p.10) Din poezia avangardei ruse - DAnIIL CRIStIAnA ESo (p.16) hARMS. traducere şi prezentare de LEo AURA CUMItA (p.20) BUtnARU (p.90) IULIAnA PALoDA-PoPESCU (p.22) vERonICA StĂnEI-MACovEAnU (p.24) tAnIA nICoLESCU (p.26) IMAgInE Teatru Reproduceri după lucrările artistului plastic nICoLEtA VOInESCU - Recviem pentru ghEoRghE EnAChE (I-vI) Marina Ţvetaeva (p.27) Profil biobibliografic şi opinii critice de: MA- Jurnal de călătorie RIUS tĂtARU, ADRIAn PAL, MARIAnA TOMoZEI CoCoŞ, CoRnELIU STOICA, EUgEnIA vÂJIAC - Şi eu am fost în „Ţara vALEntIn CIUCĂ (p.99) Sfântă" (II) (p.60) oLIMPIU vLADIMIRov - Între imaginaţie şi vitalitate cromatică (p.102) Lecturi MEtAtExt nICoLAE MECU - Un memorial al încântă- rilor şi terorii (p.156) Universitaria CoRInA APoSTOLEAnU - Antologia poe- tică - „Ţara lui Poseidon" (p.159) CONStAnŢA CĂLInESCU şi IoAn Po- AnA DoBRE - Trecerile şi pe-trecerile po- PIŞtEAnU - Universitatea „Ovidius" - 50 etului Liviu Ioan Stoiciu; Cerul din lacrimile (p.105) poetului Florea Miu (p.161-168) Ion RoŞIoRU - O carte întru totul lumi- Constantin Brâncuşi - noasă (p.169) 135 de ani de la naştere AngELo MItChIEvICI - Haiku şi haiga la Ion Codrescu: „Waiting the Silence" LUCIAn gRUIA - Brâncuşi şi reveriile ma- (p.174) teriei (p.109) gEoRgE BĂDĂRĂU - „În cuvânt" (p.177) MARIUS MARIAn ŞoLEA - Povara Brân- ILIE CILEAgĂ - „Poeme mature" (p.179) cuşi (p.117) Interpretări Interviu „Ex Ponto" DAnIELA vARvARA - Mitul ca imitaţie a isto- gEoRgE vULtURESCU - Scrisul este riei revelate sau eikon-ul eide-lor (p.183) echilibrul meu. Interviu realizat de AMELIA StĂnESCU (p.121) Aspecte ale imaginii Profil ALInA-DUMItRIŢA ALBoAEI - Explorări în cinematografia românească. Lucian Pintilie ANTONIo PAtRAŞ - Recursul la memorie (I) (p.187) (p.125) Muzica Cronica literară MARIAnA PoPESCU - Boris Cobasnian, nICoLAE RotUnD - Pavel Chihaia - Opera la 85 de ani - un maestru al artei corale omnia (p.129) (p.193) Modernism. Eseu Mass-media şi tranziţia MIRELA SAvIn - Crepuscularismul de sor- nISTOR BARDU - Presa românească ginte bacoviană (p.134) postdecembristă, între partizanat politic şi obiectivitatea informaţiei (p.196) Comentarii In memoriam AL.SĂnDULESCU - Teroarea, între poezie şi rugăciune (p.140) LIvIA BUZoIAnU - A fost un om! (p.201) LIvIU gRĂSoIU - Descoperind „o secţiune de aur" a liricii contemporane (p.144) Revista revistelor (p.204) Cărţi primite la redacţie (p.205) Scriitori români contemporani MIRCEA DInUtZ - O călătorie ezoterică prin „veacul de pomină XX" spre aducere aminte (p.148) editorial OVIDIU DUNĂREANU Ieri... şi azi ai ieri, înainte de 89, mi-a fost dat să cunosc, îndeajuns de bine, o anumită Mcategorie de inşi, cea a funcţionarilor culturali de provincie. Formaţi la „şcoala culturii de masă”, zisă în epocă şi şcoala lui Lulu, scoşi pe bandă rulantă, ei formau o categorie destul de mare, născută parcă din aceeaşi mamă şi acelaşi tată. gloata aceea de ţâfnoşi şi diletanţi alcătuia o lume închisă, fără şanse, în care pluteai în ape staţionare de la tinereţe până la bătrâneţe. o lume de uzură, a intrigilor croşetate până la paroxism. tipii ce-o populau, înşelători şi primitivi, se pândeau cu înverşunare unii pe alţii şi se învârteau în jurul cozii, opt ore pe zi, clocind în minte ecuaţii care de care mai complicate pentru a deposeda instituţia la care lucrau de orice brumă de bani peste leafa modestă. Mici monştri de birouri şi de dulapuri, care prin tot ce întreprindeau, nu dovedeau decât neputinţa şi înţepeneala lor, supuşenia faţă de regimul, pe care îl slujeau luând poziţia de drepţi şi muţenia peştelui, lipsa de deschidere spre un orizont aerisit şi regene- rator. Se făceau, asemenea cameleonilor, una cu birourile şi dulapurile, de dimineaţa până seara, le păzeau mereu la datorie, întârziind şi după programul de lucru, fără ca nimeni să le ceară. Dacă apărea, de sus, vreo problemă urgentă şi era nevoie de ei?! oportunişti până în măduva oaselor, duplicitari, îşi adulau şefii, neieşind din cuvântul lor. Inactivi, le era lene să gândească dincolo de platitudinile indicaţiilor dogmatice pe care le primeau şi pe care trebuiau să le pună în practică. Unii chiar împărtăşeau credinţa detestabilă că erau „printre cei chemaţi” pentru o asemenea misiune. nişte marionete folosite de regim pe scena unui teatru trucat, derizoriu. Lipsiţi de coloană vertebrală, îndeajuns de ipocriţi, agresivi, iscoditori din interes şi câteodată din prostie, aceşti aşa-zişi intelectuali de tip nou, pe care se baza regimul în a-i traduce în viaţa de la oraşe şi sate directivele măreţe din planul propagandei, trăgeau mâţa de coadă de la o zi la alta, creând falsa impresie că nu-şi mai văd capul de-atâtea câte aveau de rezolvat. Lătrăi, lichele, mulţi provenind din profesori de cătune, rataţi ca dascăli, .1, 2011 R N foşti colegi de cancelarie, îşi continuau disputele acerbe, ranchiunele vechi, otrăvind aerul instituţiilor în care fuseseră aduşi. Ajunşi la oraş, visul lor dintotdeauna, debordau de zel şi de obedienţă faţă de El. Pentru onto P că exista mereu un El, Şeful, care pusese ochii pe ei, în peregrinările lui X E 5 de propagandist cu aptitudini bahice şi de gurmand, prin sate. Acest salvator providenţial al bieţilor culturnici în devenire, nu putea fi altcumva decât un ins pe potriva lor, cu un apetit nemăsurat pentru lucrurile şi oamenii de nimic. Şeful, însă, afişa o înăcreală şi un dispreţ suveran faţă de toţi. Superioritatea şi suficienţa i se trăgeau de la înaltele studii moscovite pe care le urmase şi din nostalgia după modelul vieţii sovietice care-l sedusese şi despre care povestea destul de des. Purta permanent la gât, înfăşurat într-un plastic şi legat cu un şnur, ca pe un talisman, carnetul de partid. În rândul ciracilor, dar şi al activiştilor de rang mai înalt, faptul acesta avea un efect uimitor. De câte ori avea ocazia, le reamintea cu brutalitate de sacrificiul lui de a-i fi adus acolo. Iar ei, complexaţi şi incapabili de vreo replică, plecau capetele ca nişte sclavi, recunoscându-i mărinimia. Soldaţi devotaţi cauzei măreţe, care urma să ne ducă pe culmile fericirii şi bunăstării din epoca de aur, ipochimenii în cauză depindeau unul de celălalt ca zalele într-un lanţ al slăbiciunilor. Această ca- tegorie a activiştilor culturali de provincie alcătuia o lume lipsită de dramă. În sine se consuma totuşi o dramă, aceea a oamenilor mărunţi, care îmbrăcau haina puterii ca o uniformă, fără să aibe pe dedesubt atributele sale necesare. Dar, aceşti trepăduşi cenuşii, buni la toate erau incapabili totodată să atingă sublimul căci, tocmai atunci, când se voiau eroici şi exemplari, erau obligaţi să-şi amintească de condiţia lor sărmană. Astăzi, în aceeaşi provincie, la două decenii de la revoluţia din 89, asist cu stupefacţie la avântul şi instaurarea în spaţiul culturii şi nu numai, ca altădată, a mediocrităţii subversive, a nonvalorilor înveninate, a confuziei şi ambiţiilor deşarte, a anacronismului şi fanfaronadei. năvala acestora duce sigur la închistare şi opacitate, la fandoseala nulităţilor, la distrugerea instituţiilor de profil.v alorile autentice sunt contestate, defăimate şi alungate, locul lor fiind ocupat cu obrăznicie de tot soiul de cabotini, mitomani şi închipuiţi. Sunt împinşi în faţă, în aceşti ani, „oamenii de vorbe”. Aceştia trăncănesc la infinit, taie cu sabia prin aer fel de fel de proiecte, unele mai sforăitoare, mai năstruş- nice şi anapoda decât altele, şi nu fac nimic. Promit în stânga şi în dreapta şi nu sunt în stare să ducă la bun sfârşit nici una dintre aceste promisiuni. Pretenţiile lor de a fi socotiţi cineva şi de a fi răsplătiţi, în schimb depăşesc dimensiunile galaxiei. o altă categorie de... „intelectuali”, slujnicari de şcoală nouă, persoane scorţoase, arogante, care au pierdut de mult simţul măsurii şi al firescului, afişează o erudiţie stearpă, iar aşa-zisele lor subtilităţi îi fac încrezuţi şi preţioşi. Au certitudinea neclintită că numai ei stăpânesc secretele sectorului în care lucrează, iar faptul acesta le îngăduie să-i măsoare pe toţi de sus.