PREFAŢĂ Motto: „Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de neam şi viaţă.” Nicolae Iorga Cartea este un omagiu adus bunicului meu, Radu Ilie, şi păuleştenilor, eroi din cele două războaie mondiale, neînscrişi pe Monumentul Eroilor din Păuleşti. Timpul trece odată cu noi, lăsând în urmă trecutul care devine istorie. Dacă istoria ţării natale şi cea a popoarelor lumii se învaţă la şcoala generală şi la liceu, pentru toate etapele de dezvoltare a societăţii, din antichitate până în prezent, istoria comunităţii, în care se deşiră viaţa noastră, rămâne o necunoscută pentru mulţi dintre noi. Prin educaţia mea, din perioadele cu multe tulburări politice, eu am avut „norocul” să cunosc mai multe istorii şi anume: - în şcoala primară (1938-1942), pe cea interbelică, cu caracter naţional, plină de patriotism, dar şi, din nefericire, marcată de unele excese extremiste sau dictatoriale; - în liceu (1942-1950), pe cea de tranziţie de la istoria naţională la una a clasei muncitoare, impusă, dogmatic, de inginerul Roller Mihail, devenit „istoric”; - în armată, în facultate şi câţiva ani în producţie, pe cea a Partidului Comunist (b) al U.R.S.S., dar şi istoriile confuze şi amestecate ale anilor 1970-1990; - după anul 2000, am descoperit mirajul istoriei clare, în lucrarea O istorie sinceră a poporului român, scrisă de istoricul Florin Constantiniu, care mi-a redeschis apetitul pentru trecut. Am simţit necesitatea cunoaşterii mai riguroase a istoriei locale, revenindu-mi în amintire, cu nostalgie: copilăria, oamenii şi meleagurile natale. În anul 2004, răsfoind Dicţionarul enciclopedic1, am fost neplăcut surprins când am aflat că despre istoria comunei Păuleşti, din Prahova, se 1 Dicţionar enciclopedic, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2004 , vol. V, p. 263. 5 scrie doar că localitatea este aşezată pe râul Dâmbu, care, în fond, acum este un pârâu, uneori fără apă, dar plin de gunoaie. Deşi nu eram nici istoric, nici scriitor, dragostea pentru comuna natală, dar mai ales lipsa de informaţii istorice din dicţionar, au fost cele două argumente determinante ale hotărârii mele, de a realiza un studiu istoric despre trecutul acestei comunităţi, atestată în documente emise cu peste patru secole înainte. Astfel, în anul 2005, a apărut, la Editura „ Ploieşti Mileniul III”, lucrarea Comuna Păuleşti, judeţul Prahova. Scurtă monografie. Am sperat, aşa cum am scris în finalul ei, că voi atrage lângă mine pe alţi fii ai comunei (profesori, învăţători, preoţi şi alţi specialişti), pentru a realiza împreună o lucrare mult mai amplă, care să poată fi numită MONOGRAFIE. Scrierea mea s-a dovedit a fi neconvingătoare şi nu a trezit nici un interes pentru „intelighenţia păuleşteană”. Simbolic, o lucrare monografică este asemănătoare cu un pom, care are rădăcinile sub pământ, tulpina peste pământ şi, în final, coroana roditoare, ramificată din tulpină în mai multe direcţii. Ducând mai departe comparaţia se poate spune că monografia unei localităţi are rădăcinile adânc înfipte în pământ, în valorile perene rămase de la moşii şi strămoşii noştri; tulpina se bazează pe documentele scrise lăsate de ei, în arhive, biblioteci şi publicaţii, iar coroana reprezintă salba fremătătoare a instituţiilor culturale, ştiinţifice, sociale, economice şi administrative, în care se găsesc roadele eforturilor conjugate şi ale creativităţii acelei comunităţi. Aceste elemente, în totalitatea lor, sunt studiate de arheologi, de istorici şi de alţi specialişti în domeniu şi după aceea sunt strânse în acelaşi buchet al unei monografii ştiinţifice. Informaţii scrise în limba română, cu caracter monografic, despre comuna Păuleşti, au apărut încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, în secolul XX, dar mai ales în ultimii ani. După ce am luat cunoştinţă de existenţa lor, le-am cercetat, le-am comentat şi le-am împletit cu amintirile din viaţa mea, trăită în mijlocul acelei comunităţi, în mai multe perioade ale timpului. Rezultanta acestor acţiuni este prezenta lucrare intitulată Păuleştii din Prahova –Repere monografice, comentarii, amintiri. Prin ea corectez unele erori ale lucrării anterioare, dar, mai ales, completez cu noutăţi importante pe baza studiilor arhivistice, unele dintre capitolele sale. Structura acestei lucrări arată astfel : Cap. I - Aşezare în spaţiu - elimină unele imprecizii privind vecinătăţile, adaugă noi date de amplasament (hartă şi coordonate), dar şi expresia sentimentele mele personale, comparând transformarea naturii, în timp, atunci când mă uit spre aceleaşi puncte cardinale. 6 Cap. II - Trecutul comunei în lumina descoperirilor arheologice descrie urmele locuirii pământului aşezării cu multe milenii în urmă. Siturile arheologice, marcate pe harta anexată, fiecare cu istoria lui, şi rămăşiţele „Tezaurului de la Cocoşeşti”, existente încă în comună, despărţite de cele din muzeu, sunt noutăţi care se publică, în premieră, în lucrarea noastră. Aici, virtual, mi-am dat întâlnire: - cu rămăşiţele strămoşilor milenari, din moviliţele presărate pe teritoriul comunei, deschise în ultimul an, cărora specialiştii, spre folosul ştiinţei istorice, din motive fortuite, legate de dezvoltarea economică a zonei, le-au tulburat veşnicia; - cu situl arheologic al unor aşezări din spatele pădurii Misleanca din Păuleşti, dar şi unele similare, de origine geto-dacică şi daco-romană, din punctul „La Fântâni”, în Păuleşti, relicve anonime şi fără nici un marcaj vizibil; - cu valorile de tezaur prezentând figurile unor consuli ai Republicii Romane şi ale unor împăraţi ai Imperiului Roman, de la Nero la Traian, care, deşi ştiute de unele autorităţi, stau ascunse într-un borcănaş de medicamente, undeva, la Cocoşeşti. Cap. III – Atestări documentare ale satelor comunei prezintă istoria, bazată pe documente scrise, atât pentru satele actuale din componenţa comunei Păuleşti, cât şi pentru cele care au existat cândva, dar au dispărut de pe teritoriul actual al acesteia. Capitolul demonstrează existenţa satului Păuleşti cu peste 450 de ani în urmă, infirmând legenda falsă, larg răspândită, a întemeierii sale, la începutul secolului al XIX-lea, de către diaconul Paulescu. În cuprinsul capitolului vor fi întâlnite numele unor domnitori ai Ţării Româneşti, ca Radu Paisie, Mihnea Turcitul, Radu Mihnea şi Gavril Movilă, care, prin acţiunile lor, au confirmat, într-un fel sau altul, existenţa satelor Păuleşti, Găgeni şi Dăneşti. Cap. IV - Şcolile din Păuleşti este unul dintre capitolele care, pe lângă multe noutăţi prezentate, faţă de lucrarea anterioară, mi-a adus aminte, cu emoţie, de vremea copilăriei, când, elev fiind, îi păşeam pragurile şi îi toceam băncile, învechite de vreme. Cap. V - Organizarea administrativă a comunei arată dezvoltarea ei, după schimbările înnoitoare din anul 1864, cu alipirile şi cu dezlipirea satelor componente, cu problemele şi cu realizările ei generale, în mai multe etape istorice. Ca noutate absolută, lucrarea conţine şi un tabel cronologic cu primarii şi preşedinţii sfaturilor populare, de la înfiinţarea comunei şi până în prezent, incluzând şi duratele mandatelor lor. 7 Cap. VI - Războaie, eroi şi monumente. Lucrarea aduce dovezi privind participarea locuitorilor din toate satele componente la Războiul de Independenţă, Războaiele Balcanice, Primul şi al Doilea Război Mondial. Au suferit cei care au rămas în sate, dar mai ales cei plecaţi pe front, din care mulţi nu s-au mai întors. Am stabilit, din mai multe surse, lista cu toţi eroii morţi în Primul Război Mondial (scrisă incomplet pe actualul monument) şi lista eroilor din Al Doilea Război Mondial (care lipseşte complet din evidenţele comunei şi de pe monument). În cuprinsul capitolului am demonstrat mai multe neadevăruri istorice, scrise sau nescrise, pe actualul Monument al Eroilor, nereprezentativ pentru toţi eroii păuleşteni. Cap. VII - Politică păuleşteană este un capitol cu unele episoade trăite de mine, în anii ’30 şi ’40 ai secolului al XX - lea, pe care nu puteam să le ocolesc. Cap. VIII - Tradiţii spirituale încearcă să rezume, în evoluţia lor, preocupările locuitorilor satelor, majoritar creştini ortodocşi, pentru organizarea materială, din timpul vieţii trecătoare, a cerinţelor lor spirituale. Cap. IX - Personalităţi ploieştene, din secolul al XX-lea, în satul Păuleşti prezintă datele biografice ale unor mari ploieşteni care şi-au legat numele de dezvoltarea economică, socială şi culturală a satului Păuleşti, în prima parte a secolului trecut. În Anexa documentară sunt incluse copii ale unor documente oficiale, toate având scopul să fundamenteze textul unor capitole menţionate anterior. Bibliografia selectează izvoarele folosite la documentarea lucrării: arhive, lucrări generale, cărţi, articole din publicaţii, manifestări, manuscrise locale şi site-uri de pe internet. Lucrarea este ilustrată, în majoritate, cu fotografii realizate de firma Alexcolor din Ploieşti, cu unele din arhiva personală, dar şi din alte surse precizate în text. Reperele abordate de mine reprezintă numai o parte din istoria comunei Păuleşti. Ea este mai complexă, cu multe arhive locale şi centrale nestudiate, pe care vârsta, spre amurgul ei, m-a împiedicat să le mai văd. Sper, ca alţii fii ai satelor comunei, unii istorici, alţii specialişti în alte domenii vor dezvolta reperele abordate de mine, vor cerceta şi altele, şi în final, din adunarea lor, se va elabora Monografia comunei Păuleşti. 8 I. AŞEZARE ÎN SPAŢIU Motto: „Încerc să bag de seamă, în sfârşit, Că multe îmi rămân neînţelese, Că-n orice fapt sunt adevăruri mari De care-odată nu părea să-mi pese”. (Nicolae Labiş